Amintiri cu sfinţi Vol.2

Amintiri cu sfinyi accent neobiwnuit de mare pe anumite forme de pietate wi de ‘nchinqciune. Esenya misticismului este o nebalansatq aplecare ‘nspre conyinutul unei relayii de pqrtqwie wi de comuniune tainicq cu Dumnezeu sau cu Christos care sq meargq dincolo de umblarea obiwnuitq a celui credincios cu Domnul, awa cum este ea reglementatq de conyinutul Cuvkntului lui Dumnezeu wi de interpretarea pe care i-o dq Duhul Sfknt. Misticismul veritabil, ‘n aspectele generale ale acestei miwcqri, implicq se pare trei stagii de ascensiune ‘n spiritualitate: purificarea, iluminarea wi unirea extaticq. (Vezi Theologica Germanica, la capitolul despre extaz ‘n miwcarea misticq (Ne[ }or\\: Pantheon, 1949), pp.9-109) Mulyi mistici, crewtini wi necrewtini deasemenea, mqrturisesc cq au trqit astfel de clipe de extaz ‘n care au experimentat o ne’ngrqditq, directq wi coplewitoare prezenyq a dumnezeirii. Ei au ‘nclinat dupq aceea sq practice wi sq propovqduiascq anumite lucruri care au fost contrare ‘nvqyqturii din Cuvkntul lui Dumnezeu, deschizknd oamenilor o cale specialq de contact cu divinitatea, fqrq sq mai yinq seama de totala depravare a fiinyei umane wi de nevoia ei dupq un Mkntuitor personal. Experienyele de extaz nu sunt rele prin ele ‘nsele. Mulyi dintre crewtinii evanghelici, protestanyi wi chiar unii dintre catolici au mqrturisit wi ei cq au trqit momente de deosebitq ‘nqlyare sufleteascq ‘n care au experimentat o minunatq simyire a prezenyei lui Dumnezeu. La data de 10 Octombrie 1821 cknd wi-a predat viaya ‘n mkinile lui Christos wi cknd L-a acceptat drept Mkntuitor personal, Charles G. Finne] era un tknqr avocat. “n seara aceleiawi zile, el a trqit ckteva ore de pqrtqwie deosebitq cu Domnul Isus Christos, de parcq ar fi stat fayq ‘n fayq personal cu Mkntuitorul. Felul ‘n care pqrea cq-L privewte Isus l-a fqcut pe Finne] sq plkngq cu hohote, awa cum plknge un copil. Duhul Sfknt s-a pogorkt peste el cu o asemenea putere de parcq valuri de iubire lichidqîl-ar fi inundat (Richard E. Da], Man of Li\\e Passions (Grand Rapids, Mich.: Zondervan, 1942, p.45) . Wi alyi sfinyi din Biserica Domnului au avut trqiri asemqnqtoare. Charles G. Finne] nu a devenit ‘nsq un mistic; el n-a alunecat ‘nspre o viayq de preocupqri pioase deosebite wi nici nu a pretins cq alyi crewtini trebuie sq caute sq aibq wi ei trqiri extatice asemqnqtoare cu a sa. Dimpotrivq! Finne] a devenit un om cu o teologie foarte sqnqtoasq, accentuknd severitatea legii lui Dumnezeu, necesitatea pocqinyei de pqcate wi datoria de a-L asculta wi de a-L sluji pe Christos Domnul. Misticii propriu-ziwi au 49

Arhive sentimentale pus un accent prea mare pe anumite tipuri de pietate wi sq aweze trqirile emoyionale deasupra Scripturilor.† Noi nu vrem sq negqm faptul cq Dumnezeu poate hotqr’ sq dea unora dintre copiii Sqi trqiri extatice wi nici sq bagatelizqm importanya unei religii a inimii, dar vrem sq punem ‘n discuyie care este pentru crewtin autoritatea supremq ‘n probleme de credinya wi de practicq. Este aceastq autoritate doar simyirea interioarq intimq primitq ‘n timpuri de extaz sau este ea doar ‘nvqyqtura clarq wi limpede a Cuvkntului lui Dumnezeu? Iatq ce scria, plin de seriozitate, Simon Menno: <Frayilor, vq spun adevqrul wi nu mint: nu sunt nici Enoh, nici Ilie; nu am vedenii, nu sunt profet wi nici nu vq pot spune cuvinte care sq nu fi fost deja spuse ‘n desqvkrwitul Cuvknt al lui Dumnezeu (wi oricine ar vrea sq vq ‘nveye altfel s-ar rqtqci curknd wi v-ar ‘nwela amarnic). Sunt ‘ncredinyat cq bunul Dumnezeu mq va pqstra ‘n Cuvkntul Squ ‘n awa fel ‘nckt sq nu pot scrie sau spune deckt ceea ce ni s-a spus deja prin Moise, prin profeyi, prin evangheliwti wi prin celelalte scrieri apostolice; sq le caut wi sq le explic sensul, intenyia wi scopul urmqrit de Christos. Judecayi wi voi care aveyi o minte duhovniceascq. Repet, nu mi s-a arqtat nimeni wi nu m-a inspirat nici un ‘nger, wi nici nu doresc sq mi se arate, ca sq nu fiu dus ‘n rqtqcire. Cuvkntul lui Christos, awa cum este el, ‘mi este tot ce am nevoie wi tot ceea ce ‘mi este de folos.î (Complete {or\\s, II, p.248.) Pentru completarea acestui subiect, redau mai jos ckteva paragrafe pregqtite de mine sq aparq ‘ntr-o altq carte: Sediul ’nyelepciunii <Eu, \"nyelepciunea, am ca locuinyq mintea, wi pot nqscoci cele mai chibzuite planuri> (Prov. 8:12). Mqrturisesc cq mi-este foarte greu sq mq apropii de conyinutul acestui capitol. Se spune cq, pentru a fi elocvent wi convingqtor, nu-i suficient sq stqpknewti subiectul, trebuie ca wi subiectul sq te stqpkneascq pe tine. Ei bine, sunt departe de a pricepe tainele implicate ’n tema acestui capitol. Unde se aflq sediul <’nyelepciunii> umane ? De unde izvorqsc <inspirayiile> wi cugetqrile adknci? Aceste ’ntrebqri mq frqmkntq de ani de zile. Este vorba de tainica alcqtuire a personalitqyii umane, de <straturile multiple ale fiinyei.> Wtiu cq, dewi am un trup, eu nu sunt tot una cu trupul meu. Eu sunt un suflet care locuiewte vremelnic ’ntr-un trup, nu un trup care are un suflet. Mq uit la trupul meu care trece printr-un proces de ’mbqtrknire, dar simt cq inima mea nu ’mbqtrknewte. 50

Amintiri cu sfinyi Wtiu cq ’n trupul meu am o anumitq ’nfqyiware wi cq am la dispoziyie cinci simyuri pentru orientarea mea ’n lumea materialq: vqzul, auzul, mirosul, gustul wi pipqitul sau simyul tactil. Wtiu cq sunt un suflet cu rayiune, sentimente wi voinyq. Mai wtiu cq, ’n etajul superior al fiinyei mele, ’n esenya mea interioarq, am un cartier general care se numewte <spirit>, wi el ’ntreit ’n manifestare: conwtienyq de sine, intuiyie wi comuniune sau capacitatea de relayie cu celelalte fiinye spirituale, mai ales cu Dumnezeu. Wtiu toate acestea din studiile mele de teleologie wi din unele texte ale Noului Testament. Nu mq awteptam ’nsq sq gqsesc Proverbe care sq se adreseze acestor subtilitqyi ale fiinyei umane. Wtiam, de exemplu, cq apostolul Pavel a scris ’n 1 Tesaloniceni 5:23 despre ’ntreita alcqtuire a personalitqyii umane: <Dumnezeul pqcii sq vq sfinyeascq El ’nsuwi pe deplin; wi, duhul vostru, sufletul vostru wi trupul vostru, sq fie pqzite ’ntregi, fqrq prihanq la venirea Domnului nostru Isus Christos.> Wtiam cq Pavel vorbewte despre conwtiinyq (Rom 2:14-16). Am descoperit ’nsq vorbindu-se despre conwtiinyq ’n Proverbe: <Un om al cqrui cuget este ’ncqrcat cu skngele altuia, fuge pknq la groapq; nimeni sq nu-l opreascq> (Prov. 28:17). Wtiam cq Noul Testament vorbewte despre <inspirayie> wi despre <intuiyie> ca despre un izvor nesecat de unde apar noutqyi spirituale: < Gospodar care scoate lucruri vechi wi noi din visteria inimii lui> (Mat. 13:52). Nu wtiam ’nsq cq acelawi lucru este wi ‘n Psalmi wi ’n Proverbe: <Inima ’mi zice din partea ta; Cautq faya Mea!> wi faya Ta, Doamne o caut> (Ps. 27:8). <Cine are o inimq ’nyeleaptq, ’wi aratq ’nyelepciunea cknd vorbewte, wi mereu se vqd ’nvqyqturi noi pe buzele lui> (Prov. 16:23). Am descoperit ’n Proverbe ceva despre capacitatea de <anticipare> asemqnqtoare cu premoniyia sau presimyirea: <Celui rqu, de ceea ce se teme aceea i se ’ntkmplq, dar celor neprihqniyi li se ’mplinewte dorinya> (Prov. 10:24). Parcurgknd cartea Proverbelor gqsesc, ’n armonie cu toate celelalte cqryi ale Scripturii, cq mi se vorbewte despre <inimq.> \"nyeleg repede cq nu este vorba de organul biologic ’n sine, ci de <anima> principiul vital care mq <animq>, motorul lquntric care- mi pune ’n miwcare toate acyiunile. Wtiu lucrul acesta de cknd am descoperit desenele <animate>, adicq <mkzgqliturile> care au prins viayq wi se miwcq. Ce este ’nsq aceastq <anima> de care-mi vorbesc Proverbele? Prima indicayie despre sediul ’nyelepciunii este aceasta: 51

Arhive sentimentale <Suflarea omului este o luminq a Domnului, care pqtrunde pknq ’n fundul mqruntaielor> (Prov. 20:27). Cknd Biblia vorbewte despre <mqruntaie> ea se referq la lucruri din adkncul fiinyei umane, la ceea ce psihologia de astqzi numewte <subconwtient>: <Eu, Domnul, cercetez inima wi cerc rqrunchii, ca sq rqsplqtesc fiecqruia dupq purtarea lui, dupq rodul faptelor lui> (Ier. 17:10). <Cerceteazq-mq, Doamne, ’ncearcq-mq, trece-mi prin cuptorul de foc rqrunchii wi inima!> (Ps. 26:2). Este interesant cq aceastq <anima>, acest principiu vital locuiewte dincolo de sediul conwtientului, mai adknc deckt stratul sentimentelor sau al rayiunii noastre. Majoritatea hotqrkrilor noastre sunt luate din impulsul unor porniri lquntrice, nu ’ntotdeauna uwor de explicat. Probabil cq fratele wi, de multe ori, mentorul meu, Richard {urmbrand a explicat mult mai bine acest lucru ’n lucrarea sa <Oracolele lui Dumnezeu.> Iatq ckteva citate din aceastq lucrare: <Misticul medieval Ec\\hart a scris: <Dacq ’ntrebi ckt de mare este sufletul, trebuie sq wtii cq cerurile wi pqmkntul nu-i pot ’nyelege mqrimea, ci numai Dumnezeu, care nu poate fi cuprins de toate cerurile.> Sufletul doar trece prin lumea aceasta materialq, dar pentru cq nu-i aparyinem ei, sufletul nu poate gqsi aici explicayia sau definiyia lui ’nsuwi. Este atkt de diferit de tot ce este ’n lumea aceasta, ’nckt uneori se ’ndoiewte dacq ’n definitiv existq, ’n sensul ’n care lumea aceasta ’l atribuie cuvkntului <este.> Isus spune despre ucenicii sqi: <a lor este ’mpqrqyia cerurilor (Mat. 5:3) - acum, nu ’n viitor. Sufletul este cel mai scump bibelou al \"mpqrqyiei lui Dumnezeu. Isus spune: <\"mpqrqyia lui Dumnezeu este ’nquntrul vostru> (Luca 17:21), dar nu este ’n ’ntregime explicatq, iluminatq.> <Cuvintele gurii unui om sunt ca niwte ape adknci; izvorul ’nyelepciunii este ca un wuvoi care curge ’ntr-una> (Prov. 18:4). Filosoful romkn Constantin Noica, vorbind despre influenya omului de geniu asupra celor din jur, remarca prezenya unei sckntei de genialitate potenyialq ’n fiecare dintre noi. Aceastq sqmknyq de mqreyie face posibilq <iluminarea> noastrq cu lumina rqspknditq de cei <geniali>: <Dacq nu exprimq gkndul tuturor, geniul trece prin lume ca o toryq care nu lumineazq. Dar dacq e vorba de gkndul tuturor, cum sq nu existe o luminiyq ’n fiecare dintre noi? Nu am nevoie de preot wi de mijlocitor ’ntre mine wi Adevqr, spune <protestantul>; puneyi-mq de-a dreptul ’n faya Adevqrului, traduceyi-l ’n limba mea, wi el se va reflecta ’n mine.> 52

Amintiri cu sfinyi Existq ’n fiecare dintre noi o tainiyq a sufetului, un duh pqtrunzqtor wi deschis pentru lumea spiritualq. De acolo ne vin <convingerile> lquntrice wi tot de acolo ne vine wi puterea moralq de a persevera: <Cqci cel neprihqnit de wapte ori cade wi se ridicq, dar cei rqi se prqbuwesc ’n nenorocire> (Prov. 24:16). Iatq ce am gqsit scris de Nicolae Tonoiu ’n cartea sa <Religie sau credinyq>: <Adknc, ’nquntrul fiecqrui om, existq un loc sfknt, intim, unde locuiewte esenya tainicq a fiinyei lui. Aceastq realitate adknc lquntricq este acea parte din om care fiinyeazq de la sine, fqrq vreo legqturq cu vreo altq parte a firii complexe a omului. Aceasta este <eu sunt> al omului, un dar al lui <Eu sunt> care l-a creat. Entitatea adknc lquntricq despre care vorbim este numitq ’n Scripturi <duhul omului> (1 Cor. 2:11). Dupq cum cunoawterea de Sine a lui Dumnezeu se aflq ’n Duhul Vewnic, tot awa, cunoawterea de sine a omului are loc prin propriul squ duh wi cunoawterea lui Dumnezeu de cqtre om are loc prin impresia nemijlocitq a Duhului lui Dumnezeu asupra duhului omului.> <\"nsemnqtatea tuturor acestor elemente nu poate fi supraestimatq cknd gkndim wi studiem wi ne rugqm. Din punct de vedere al omului, pierderea cea mai tragicq suferitq prin Cqdere a fost pqrqsirea acestui loc lquntric sfknt de cqtre Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu plqnuise sq locuiascq ’n tihnq acolo wi sq ardq cu un foc moral wi spiritual. Prin pqcat, omul a pierdut privilegiul acesta minunat wi de nedescris, iar acum trebuie sq locuiascq singur acolo.> <Prin lucrarea tainicq a Duhului, ’n procesul nawterii din nou, ceea ce Petru numewte <firea dumnezeiascq>, intrq ’n adkncul inimii credinciosului wi ’wi restabilewte rewedinya acolo. Un astfel de om, wi numai un astfel de om, este un credincios adevqrat.> (<Religie sau Credinyq>, p. 16). Sqnqtatea ’ntregii noastre fiinye izvorqwte din lquntrul fiinyei. Medicii spun cq suntem organisme <psiho-somatice>, subliniind ceea ce Biblia ne spusese de mult wi anume cq starea spiritului determinq starea de sqnqtate a trupului: <O inimq veselq ’nsenineazq faya, dar cknd inima este tristq, duhul este mkhnit. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulyumitq are un ospqy necurmat> (Prov. 15:13, 15). <O inimq veselq este un bun leac, dar un duh mkhnit usucq oasele> (Prov. 17:22). <O inimq liniwtitq este viaya trupului, dar pizma este putrezirea oaselor> (Prov. 14:30). 53

Arhive sentimentale Am ’ntklnit mulyi astfel de oameni care s-au vindecat datoritq unei dispoziyii sufletewti pozitive. Uneori, astfel de stqri au fost provocate de vewti bune, alteori de ’mplinirea anumitor dorinye wi, nu de puyine ori, de un anturaj prietenos wi optimist: <O privire prietenoasq ’nveselewte inima, o veste bunq ’ntqrewte oasele> (Prov. 15:30). < ... o dorinyq ’mplinitq este un pom de viayq> (Prov. 13:12b). <Neliniwtea din inima omului ’l doboarq, dar o vorbq bunq ’l ’nveselewte> (Prov. 12:25). Bine’nyeles cq existq wi o reciprocq a afirmayiilor de mai sus: oamenii ursuzi wi predispuwi la mknie atrag asupra lor suferinye ’ndelungate: <Cel ursuz cautq ce-i place lui, se supqrq pe orice lucru bun> (Prov. 18:1). <O nqdejde amknatq ’mbolnqvewte inima> (Prov. 13:12). Existq o putere lquntricq de autoconvingere: <Rqu! Rqu!> zice cumpqrqtorul, wi, plecknd, se fericewte> (Prov. 20:14). Aceeawi realitate este exprimatq wi ’n zicala: <Vulpea spune cq strugurii pe care nu-i poate ajunge sunt ... acri.> <Awteptarea celor neprihqniyi nu va fi deckt bucurie, dar nqdejdea celor rqi va pieri> (Prov. 10:28). <Dorinya celor neprihqniyi este numai de bine; dar awteptarea celor rqi este numai mknie> (Prov. 11:23). EG 26. Richard {urmbrand - o biografie ? L-am vizitat pe Richard {urmbrand dupq ce frayi din yarq mi- au cerut sq ‘ncep sq scriu o biografie a dknsului. Mi-a fost greu sq i-o spun direct, ca sq nu mq asemuie cu un vultur fqrq tact care a ‘nceput sq-i dea tkrcoale prematur. Dewi m-am ferit, cu intuiyia lui iewitq din comun a ‘nyeles repede care era yinta ‘ntrebqrilor mele. I-am spus: <Aw vrea sq wtiu wi eu wi ar vrea sq wtie wi alyii ‘ntkmplqri din viaya dumneavoastrq. Dacq nu ne spuneyi, cum am putea afla ? Mq gkndesc mai ales la ‘ntkmplqri din perioada colilqriei wi a tinereyii dumneavoastrq. Lucruri pe care nu le wtie nici tanti Sabina ...> M-a privit wugubqy wi mi-a ‘ntors-o vesel: <Sigur cq nu le cunoawte Sabina! Dacq ar fi cunoscut ea toate ckte le-am fqcut eu, crezi cq m-ar mai fi luat?> 54

Amintiri cu sfinyi Am cqutat sq trec de aceastq glumq wi am insistat sq ne spunq ceva. Mi-a rqspuns: <Existq ‘n viaya fiecqrui om wi lucruri care trebuiesc trecute cu vederea wi ascunse sub tqcere. Ce-am crezut cq este bine wi folositor sq se wtie despre mine am presqrat ca pe niwte seminye de viayq ‘n cqryile mele. Citiyile pe toate wi veyi afla totul despre viaya mea.> Era ‘n acest sfat o sentinyq wi o ‘ndrumare providenyialq. Cuvintele acestea ‘mi ‘ncuiau tainele unei vieyi extraordinar de bogate dincolo de limitele curiozitqyii mele wi a altora. “n acelawi timp ‘nsq, afirmayia ‘mi recomanda, poate voluntar, poate involuntar, METODA pe care trebuie s-o adopte acel ce se va apuca vreodatq sq scrie o biografie a lui Richard {urmbrand. La urma urmei, o viayq de om nu poate fi ‘nyeleasq dincolo de contextul ‘n care a trqit, luatq afarq din lumea ‘n care s-a format wi a evoluat spre ‘mplinire. Iatq de ce, aceastq carte va fi, nu o narayiune rece, ci o ‘nsumare de <petece de amintire> , o punere ‘mpreunq a fragmentelor presqrate prin cqryile, predicile wi ‘ntklnirile cu acest om de excepyie care a fost Richard {urmbrand. EG 27. Richard {urmbrand- comunistul Dacq la douqzeci de ani nu ewti comunist, n-ai inmq, dar dacq la patruzeci de ani mai ewti comunist, n-ai minte!> Cknd spunem cq Sabina wi Richard {urmbrand au fost oamenii unui ideal unic; <Dumnezeu>, nu negqm ‘n nici un fel vremurile lor de cqutqri, timpul ‘n care au treierat curentele filosofice wi politice ale vremii, ‘n dorinya de a se identifica cu valori veritabile wi de a-wi defini propriile lor personalitqyi. Pe vremea cknd studia chimia la Sorbona din Paris, Sabina {urmbrand a fost activq ‘n acyiunile Partidului Comunist Francez. Richard a studiat la Moscova wi a fost apreciat drept unul din cei mai promiyqtori propagandiwti pe care i-a avut vreodatq miwcarea. I-a cunoscut pe pqrinyii Anei Pau\\qr1 wi a fost prieten cu Lucreyiu Pqtrqwcanu2. 1. Femeie de temut, lidera ideologicq a comuniwtilor romkni. 2. Lider al miwcqrii comuniste care a luat puterea la Bucurewti, mai tkrziu aruncat ‘n ‘nchisoare wi ucis cu ranga de proprii sqi <tovarqwi.> 55

Arhive sentimentale De fapt, miwcarea comunistq a prezentat o atracyie fascinantq pentru o anumitq categorie a tineretului evreu. Unele din cele mai de seamq personalitqyi ale Internayionalei comuniste au fost evrei. Roza Luxemburg (1871-1919), socotitq de mulyi una din ideologii de bazq ai socialismului, a fost evreicq1. S-a tras din Zamosc, ‘n Polonia ruseascq, unde mai toyi strqmowii ei, mergknd ‘napoi cel puyin pknq ‘n secolul doisprezece, ei au fost rabini. Mama ei, soyie wi sora de rabini, o exaspera cu citate din Biblie. Unul din istoricii socialismului evreiesc, Robert {istrich, a arqtat cq, extraordinara pasiune a Rozei Luxemburg pentru dreptate socialq wi fascinayia ei cu argumentele dialectice au izvorkt dintr-o ereditate educatq timp de generayii ‘n dezbaterile rabinice. Roza Luxemburg, wi toyi urmawii ei evrei de mai tkrziu, au suferit de distorsionqri emoyionale caracteristice unui intelectual care ‘ncearcq sq-i foryeze pe oameni sq intre cu sila ‘ntr-o anumitq structurq ideologicq, ‘n loc sq ‘ngqduie ideilor sq evolueze de la sine din experienya proprie a oamenilor. Bunicul lui |arl Heinrich Marx a fost rabin ‘n Trier, Germania. Unchiul lui |arl a fost rabin. Mama lui s-a tras dintr-o linie de rabini wi ‘nvqyqyi faimowi, care a debutat cu Meier |atzellenbogen, ‘n secolul waisprezece, rector al colegiului talmudic din Padua. |arl Marx a fost <‘ncrewtinat> prin botez la data de 26 August 1824. “n mai toate partidele revoluyionare din yqrile Europei, evreii au ocupat roluri predominante. Bela |un (1886-1939) a fost dictatorul regimului comunist care a deyinut puterea ‘n Ungaria ‘ntre Martie wi August 1919. |urt Eisner (1867-1919) a condus miwcarea revoluyionarq din Bavaria ‘n luna Noiembrie 1918. Evreii din Europa de Rqsqrit nu au fost o creayie artificialq a sistemului capitalist. Ei wi-au avut un statut de sine stqtqtor, cu limba lor specificq, cu religia wi cu cultura lor proprie. Ei au ‘ntemeiat propriul lor partid socialist, BUND (abreviere de la numele Uniunea Generalq a muncitorilor din Lituania, Polonia wi Rusia) creat ‘n anul 1897. Implicarea majorq a acestor evrei ‘n miwcqrile revoluyionare trebuie privitq ca rezultat al unor secole de suferinye sub tot felul de tendinye antisemite. Dupq ce timp de sute de ani li s-a refuzat dreptul de cetayenie wi de proprietate ‘n yqrile europene, unii dintre evrei s-au hotqrkt sq se <‘ncrewtineze>. Wi-au schimbat numele (mai mult sau mai puyin foryayi de societate) wi au cqutat sq instaureze o societate ‘n care au visat sq nu mai existe 1. <A Histor] of the Je[s>, Paul Johnson, pag. 448 56

Amintiri cu sfinyi discriminqri bazate pe rasq, religie, sex, sau nayionalitate. Egalitarismul propus de socialism le-a venit ca o ofertq irezistibilq wi s-au nqpustit cu capul ‘nainte sq participe la fqurirea unei utopii. Ei n-aveau de unde sq wtie cq socialismul wi comunismul va fi un copil monstru care-wi va devora proprii sqi pqrinyi. Mai mult deckt oriunde ‘n altq parte, evreii s-au identificat cu miwcqrile revoluyionare socialiste wi comuniste ‘n Rusia. Ei au fost arhitecyii loviturii de stat care au plasat un guvern bolwevic ‘n fruntea yqrii wi i-au dat puteri dictatoriale ‘n Octombrie 1917. Agentul executiv din spatele ne-evreului Lenin a fost Leon Troychi (1879-1940), nqscut cu numele Lev Davidovici Bronstein. La congresele Partidului Comunist Rus, 15-20% din delegayi erau evrei, care-wi repudiaserq mowtenirea milenarq wi serveau acum idealul unei miwcqri care avea sq fie marcatq ea ‘nsqwi de un predominant caracter antisemit. Una din listele de personalitqyi ale vremii aratq cq ‘n treimea superioarq a ierarhiei comuniste ruse, ‘n afara lui Lenin, toyi ceilalyi erau de extracyie evreiascq. “ntr-o analizare a sovietului din Petrograd se aratq cq numai waisprezece din totalul de 388 de membrii erau ruwi, ceilalyi fiind evrei, din care 265 veniserq din celebra East Side a Ne[ }or\\- ului. Un al treilea document aratq cq decizia de a rqsturna guvernul Yarului a fost luatq de fapt pe 14 Februarie 1916 de un grup din Ne[ }or\\, printre care se afla wi milonarul evreu Jacob Schiff.1 EG 28. Sabina {urmbrand Pentru cei care au cunoscut familia {urmbrand, nu este un secret cq tanti Binyea a fost un predicator <mai bun> deckt nenea Richard. Existq pe undeva o Biblie legatq special, cu ckte o foaie albq ‘ntre fiecare douq file ale Bibliei. Aceste foi albe au fost acoperite cu colecyia de reflexii wi meditayii obyinute din citirea ei zilnicq. “mi amintesc cq fratele Aurel Popescu a cerut-o odatq ca singurq mowtenire visatq ca semn de preyuire a prieteniei lor. Nu wtiu cine a rqmas pknq la urmq cu aceastq Biblie de studiu. Iatq un ewantion din cugetqrile wi meditayiile care poartq ‘n mod inconfundabil amprenta personalitqyii sorei Binyea. Am gqsit-o ca de obicei acasq, gata sq ne zkmbeascq, gata sq ne serveascq cu ceva bun, gata sq ne asculte cu toatq atenyia wi 1. <The Case Against the Reds>, A. Mitchell Palmer, pag. 231-232 57

Arhive sentimentale gata sq ne ‘mpqrtqweascq ceva din comorile umblqrii ei cu Dumnezeu. Venisem ‘nsoyit de o persoanq aflatq ‘ncq <‘n cqutarea lui Dumnezeu.> Firewte, sora Binyea avea ceva pregqtit chiar pentru aceastq ocazie: <Am citit nu de mult un text din Geneza care mi-a dat mult de gkndit. Este scris ‘n Geneza 43:16 ceva despre un om numit Iosif wi despre frayii sqi: <Cum a vqzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului squ: <Bagq pe oamenii acewtia ‘n casq, taie vite wi gqtewte; cqci oamenii acewtia au sq mqnknce cu mine la amiaz„.îOmul acela a fqcut ce-i poruncise Iosif wi a dus pe oamenii aceia ‘n casa lui Iosif. Ei s-au temut cknd au vqzut cq-i bagq ‘n casa lui Iosif wi au zis: <Ne bagq ‘nquntru din pricina argintului pus ‘n sacii nowtri data trecutq; vor sq se nqpusteascq peste noi, ca sq ne ia robi wi sq punq mkna pe mqgarii nowtri.> (Geneza 43:16-18) î Sqrmanii frayi ai lui Iosif! Ei se temeau cq Iosif plqnuia sq ... le fure mqgarii! Mai marele Egiptului tocmai dqduse ordin ca sq se pregqteascq pentru ei un ospqy wi ei se temeau cq vor fi luayi robi. Credeau cq Iosif nu mai poate fqrq mqgarii lor! Lor le era destinatq partea cea mai bunq a Egiptului, dar ei se gkndeau cq-wi vor pierde mqgarii! Tot awa suntem wi noi cknd este vorba sq venim la Dumnezeu. Ne temem cq ne va bqga cu forya ‘n casq ca sq ne ia robi wi ca sq ne fure ce este al nostru ... Domnul Isus ne pregqtewte un ospqy wi Dumnezeu are deja pregqtit pentru noi ce este mai bun ‘n casa Sa vewnicq, iar noi ... ne tot gkndim la mqgarii nowtri wi ne temem de Domnul. Ni se pare cq El vrea sq ne jefuiascq de ce este de drept al nostru, cknd El vrea de fapt sq ne dea ‘n dar tot ce nu este al nostru ... tot ce este cu mult mai mult deckt ceea ce ni se pare nouq cq avem acum <al nostru.> “n timp ce o ascultam, mq rugam pentru musafirul care ne ‘nsoyise. Wtiam cq sora Sabina vorbise pentru ea wi doream ca vorbele acestea, atkt de ironic de duioase sq-i meargq direct la inimq. Nu mq ‘ndoiesc cq s-a ‘ntkmplat chiar awa. Cu tactul wi priceperea ei ne’ntrecute, sora Binyea vestise Evanghelia awa cum se cuvenea, cu toatq priceperea wi dragostea unui ckwtigqtor de suflete. 58

Amintiri cu sfinyi EG 29. Richard {urmbrand - o viayq de om Unul din cei care l-au cunoscut cel mai bine a fost, fqrq ‘ndoialq, Mihai {urmbrand, fiul lui. Iatq ce a scris acesta ‘n necrologul rostit cu ocazia serviciului de ‘nmormkntare yinut Vineri 23 Februarie, la S\\] Chapel- Rose Hills: <Richard {urmbrand (1909-2001) Rev. Richard {urmbrand, 91 de ani, autorul a 18 cqryi religioase de mare succes mondial, traduse ’n peste 70 de limbi, descriind viaya sa wi 14 ani ’n ’nchisori comuniste, a fost fiul cel mai mic din cei patru copii ai unei familii de evrei din Bucurewti, Romknia. \"ntre anii 1913-1919, familia sa a locuit ’n Istambul, Turcia. Tatql, de profesie dentist, a decedat ’n 1919, ’n urma unei epidemii de gripq. Vqduva sqracq s-a ’ntors cu cei patru fii la Bucurewti. Richard, care devenise un tknqr intelectual deosebit de dotat, cunoscqtor a patru limbi, a avut o tinereye furtunoasq, fiind activ politic ca extremist de stknga, wi lucrknd ca wi agent de bursq. \"n acea perioadq, a cunoscut-o wi s-a cqsqtorit cu Sabina ’n 1936. \"n acelawi an, tknqrul cuplu de evrei, plecat ’ntr-o vacanyq prin munyii Romkniei, l-a cunoscut pe domnul {olf\\es, un tkmplar german, care le-a pus ’n mknq o Biblie. Acest domn i-a implorat pe cei doi tineri intelectuali evrei cu ’naltq educayie sq citescq mqcar una din evanghelii, care nu era altceva deckt o scurtq biografie a celei mai imporante personalitqyi ale poporului evreu, Isus Hristos. Sabina wi Richard, care s-au ’ntklnit ulterior wi cu alyi crewtini evrei, s-au convertit wi au fost botezayi. Ei au ’nceput sq frecventeze Misiunea Anglicanq pentru evrei din Bucurewti, Romknia. Mai tkrziu, dupq ’ncheierea unor studii, Richard, un orator carismatic, a fost ordinat ’ntki ca wi anglican, apoi, dupq cel de-al doilea rqzboi mondial, a fost reordinat ca wi pastor luteran. Unicul fiu al celor doi, Michael, s-a nqscut ’n 1939. Datoritq faptului cq Romknia a declarat rqzboi Angliei wi celorlalte puteri occidentale, la ’ncpeutul celui de-al doilea rqzboi mondial, pastorul englez anglican a trebuit sq pqrqseascq Romknia. Rev. Richard {urmbrand wi soyia sa Sabina, plini de curaj wi fqrq nici un resentiment, au continuat sq desfqwoare o activitate misionarq crewtinq ilegalq, fqrq sq se gkndeascq la bunurile pe care le aveau sau la familie. Au ’nceput sq scoatq numerowi copii evrei din ghetto-uri, au predicat zilnic ’n nenumqrate adqposturi wi au ajuns sq fie arestayi de mai multe ori pentru activitate religioasq interzisq ’ntr-un stat aflat ’n stare 59

Arhive sentimentale de rqzboi. Cel puyin o datq, dacq nu de mai multe ori, au fost gata sq fie condamnayi la moarte de cqtre tribunalul militar, care nu avea nici un pic de rqbdare cu, sau ’nyelegere pentru doi evrei deveniyi crewtini, ’mpreunq cu alyi evrei, wi care desfqwurau activitqyi religioase interzise, ’n timp ce Romknia se afla ’n rqzboi. Familia {urmbrand, iubitq wi respecatq de multe personalitqyi romkne ortodoxe, a reuwit sq fugq prin intermediul unui domn Lungulescu, editorul wef al celui mai rqspkndit ziar romkn, Universul. Pqrinyii Sabinei, douq surori wi un frate au pierit ’n lagqrele naziste. Isaac Feinstein, un misionar crewtin evreu deosebit de eficient printre evreii romkni, wi cel care a jucat un rol important ’n convertirea soyilor {urmbrand, a fost wi el ucis de cqtre legionarii naziwti romkni. Viaya cuplului ’n acea perioadq este descrisq ’n cartea lui Richard {urmbrand numitq Hristos pe calea evreilor. \"n scurta perioadq cuprinsq ’ntre sfkrwitul celui de-al doilea rqzboi wi tranziyia Romkniei spre comunism (1945-1947), Richard {urmbrand a tipqrit wi organizat distribuirea ilegalq a unui numqr de un milion de evanghelii ’n limba rusq soldayilor ruwi care ocupau Romknia. A fost pastorul unei biserici compuse din 1000 de evrei convertiyi la crewtinism. \"n februarie 1948, dewi aflat sub protecyia diplomaticq a suedezilor, Richard {urmbrand a fost rqpit de pe stradq de cqtre guvernul comunist wi a dispqrut ’n reyeaua de ’nchisori comuniste. \"n vederea unei judecqyi formale, el a fost ’ntemniyat sub un nume secret, timp de trei ani, singur ’ntr-o celulq. Acolo, a fost torturat wi ulterior condamnat la 25 de ani de ’nchisoare ca inamic al statului comunist. Procesul formal n-a avut loc niciodatq, datoritq faptului cq el a rezistat torturilor. El a petrecut 14 ani ’n temniyele comuniste, ’n douq etape: 1948-1956 wi 1959- 1964. Soyia sa, Sabina, a fost arestatq wi trimisq la muncq silnicq ’ntre anii 1950-1953. Richard a reuwit sq convingq ckyiva ofiyeri securiwti sq devinq crewtini. \"n 1956, unul dintre acewtia, domnul Sandu Franco, a obyinut ’n mod clandestin eliberarea sa din temniyq, convingknd unul din capii distrayi ai Securitqyii sq-wi punq semnqtura pe ordinul de eliberare. \"n 1964, crewtinii luterani norvegieni ’mpreunq cu crewtinii evrei britanici au plqtit suma de $ 10.000 pentru rqscumpqrarea sa wi a familiei sale din Romknia comunistq. Doi dintre frayii sqi wi Iser Harel, un fost cap al serviciilor secrete din Israel, au avut o substanyialq contribuyie ’n eliberarea soyilor {urmbrand. Cqryile sale, Torturat pentru Hristos wi Subteranele lui Dumnezeu, descriu unele din detaliile de mai sus. Evenimentele care i-au adus recunoawtere mondialq ’n lumea occidentalq n-au fost culese wi publicate ’n nici o carte wi, de 60

Amintiri cu sfinyi aceea, sunt prezentate aici. Ele relevq minunata ’mbinare a credinyei sale cu curajul wi perspicacitatea sa cu care a fost ’nzestrat. Familia {urmbrand a sosit ’n decembrie 1965 ’n Oslo, Norvegia, wi, fiindcq nu ’nyelegeau norvegiana, au vizitat, ’n prima lor duminicq, Biserica Luteranq Americanq. \"mpresionayi de libertatea de ’nchinqciune la care au asistat, au plkns ’ntreg serviciul. Rev. M]rus |nutson, pastorul bisericii, profund impresionat de aceastq familie de refugiayi, wi-a deschis uwa casei sale pentru a-i adqposti. ‘n acelawi timp, acest pastor a verificat, prin ambasada SUA, veridicitatea relatqrilor incredibile ale familiei {urmbrand. <Demni de toatq ’ncrederea!> a venit rqspunsul. Ca urmare, Rev. {urmbrand a fost invitat sq vorbeascq ’n faya membrilor bazei NATO adunayi ’n cea mai mare capelq din Oslo. Pentru cq se puteau pune ’ntrebqri, capelanul, colonel Cassius Sturd], l-a ’ntrebat pe Pastorul {urmbrand de ce occidentul nu ar trebui sq ’ncerce sq coexiste ’mpreunq cu comunismul. {urmbrand, ’ntotdeauna dramatic ’n acyiunile sale, s-a dat repede jos de pe podium, i-a smucit colonelului portofelul din buzunar wi a zis: <Yi-am luat banii, banii tqi sunt ’n buzunarul meu. Hai acum sq coexistqm pawnic!> Apoi, a continuat, spunknd: <N-ar fi o problemq pentru comunism sq coexiste, acum, dupq ce a ocupat jumqtate de glob. Adevqrul este cq, dupq cum nu existq leac ’mpotriva cancerului, nu existq nici o soluyie ’mpotriva comunismului. Wi tot awa, dupq cum nu ne putem mulyumi cu ideia cq trebuie sq ne resemnqm ‘n faya cancerului, n-ar trebui sq ne resemnqm wi cu ideia cq acest comunism n-are leac.> Colonelul Sturd] s-a ridicat imediat ‘n picioare wi a zis: <Domnilor, {urmbrand este omul care ne trebuie! Hai sq-l trimitem ’n America ca sq le wterpeleascq portofelele tuturor simpatizanyilor de stknga wi sq le deschidq ochii.> S-a trecut de ’ndatq la colectarea unor fonduri wi s-a stabilit un itinerariu pentru ca, peste o lunq, Rev. {urmbrand sq yinq discursuri, ’n special ’n estul Statelor Unite. Ajuns la Ne[ }or\\, a constatat cq audienya era compusq din pqcate numai din ckyiva militari adunayi ’ntr-o micuyq capelq. Dezamqgit, {urmbrand wi-a programat biletul de plecare ‘napoi ‘n Europa, considerknd toatq acyiunea lipsitq de orice succes. “nainte de a pleca ‘nsq, a fost invitat la Philadelphia, unde urma sq-wi viziteze unicul prieten american pe care-l cunowtea, un pastor evreu crewtin. Acesta nu l-a ’ncurajat de loc, ’n ceea ce 61

Arhive sentimentale privea rqmknerea definitivq ’n SUA, considerkndu-l mult prea ’n vkrstq wi prea slqbit pentru a fi ’n stare sq pqstoreascq o bisericq. <Nu vei fi ’n stare sq-yi ckwtigi existenya>, au fost ultimele cuvinte ale prietenului squ. Richard l-a rugat sq-l plimbe puyin prin centrul din Philadelphia wi <s-a ‘ntkmplat> ca tocmai atunci sq aibq loc acolo cea mai mare demonstrayie ’mpotriva rqzboiului din Vietnam, eveniment la care urma sq vorbeascq un pastor presbiterian, un partizan al miwcqrii de stknga. Oprindu-se sq asculte din curiozitate, {urmbrand, indignat de ceea ce se spunea s-a repezit ‘n fayq, a pus mkna pe microfon wi, de la ‘nqlyimea staturii lui de aproape doi metrii , a urlat ckt ‘l yineau puterile: <N-ai nici o idee ce ’nseamnq comunismul! Uitq-te la mine, eu sunt doctor ’n comunism. Ca pastor crewtin, locul tqu ar trebui sq fie alqturi de victimele comunismului wi nu alqturi de cqlqii care-i tortureazq.> <Cum poyi fi doctor ’n comunism?> i s-a replicat sarcastic. <Uite diploma mea,> a rqspuns {urmbrand, wi, desfqckndu-wi pknq la brku cqmqwa, le-a arqtat tuturor cicatricele adknci de pe torace. Mulyimea a vuit uimitq. A venit poliyia. L-au dat jos wi l-au rugat politicos sq-wi ’ncheie cqmawa la loc. Incidentul, dewi petrecut foarte repede, a fost suficient pentru ca niwte fotografi pricepuyi sq poatq poza ’ntkmplarea dramaticq wi sq-l roage sq le dea niwte interviuri. A doua zi, toate ziarele importante din SUA aveau pe prima paginq imaginea pastorului care cu pieptul gol acoperit de cicatrice. A urmat o serie de interviuri wi solicitqri de discursuri. {urmbrand wi-a amknat plecarea wi wi-a mai prelungit wederea cu ’ncq aproape douq luni ’n SUA. Din cauza solicitqrilor, a urmat ‘ncq o prelungire de alte trei luni, timp ‘n care a fqcut turnee wi a yinut peste tot discursuri wi conferinye. Mqrturia sa din mai 1966, ’naintea Subcomitetului de Securitate Internq a Senatului SUA, a devenit publicayia cea mai bine vkndutq a Guvernului SUA pentru urmqtorii trei ani. \"n noiembrie 1966, Richard, Sabina wi Michael, care ’ntre timp s-au stabilit ’n SUA, au ’nceput ’nfiinyarea misiunilor crewtine pentru yqrile comuniste. \"n 1990, misiunea a fost denumitq Vocea Martirilor Inc., cu sediul ’n Bartlesville, O|., director general actual Tom {hite, o organizayie mondialq care are ca yintq ajutorarea crewtinilor persecutayi de cqtre regimurile comuniste wi evanghelizarea simpatizanyilor de stknga. O atenyie deosebitq este acordatq, acum cknd regimurile comuniste au cqzut, yqrilor musulmane. Misiunea are filiale ’n peste 35 de yqri din lumea liberq. Rev. {urmbrand a cqlqtorit ’n toatq lumea wi a dat 62

Amintiri cu sfinyi numeroase intervieuri spectaculoase televizate. De exemplu, el a lqsat-o pe Madeleine O^Hare, o ateistq notorie, fqrq grai, atunci cknd a ’ntrebat-o, ’ntr-un intervieu televizat ’n direct, dacq cunoawte adresa vreunei societqyi de caritate ateiste, ’n timp ce lumea este plinq de tot felul de societqyi caritabile religioase. Activitatea misiunii <Vocea Martirilor,> ckt wi discursurile reverendului {urmbrand, au atras atenyia lumii ’ntregi asupra soryii triste wi uitate a frayilor crewtini de pe tot pqmkntul. Mesajul lui {urmbrand a fost ’ntotdeauna: <Urkyi sistemul rqu, dar iubiyi pe cei ce persecutq wi cqutqyi sq-i convertiyi la crewtinism.> O credinyq profundq, o minte ascuyitq wi agerimea sa ’l prezintq pe {urmbrand ca pe o persoanq deosebit de plqcutq wi caldq. Principiul squ a fost: <Ajutq pe oricine wi dqruiewte oricui ’yi cere.> Conducqtori crewtini din lumea ’ntreagq au scris cqryi wi au depus mqrturie despre el, numindu-l <martirul viu> wi <Pavel al cortinei de fier.> Ckteva din predicile sale au fost publicate ’n cqryile <Predicile izolqrii solitudinii> sau <Atingknd ’nqlyimile.> Pknq wi dupq vkrsta de 85 de ani a continuat sq cqlqtoreascq wi sq yinq discursuri. Dar ’n ultimii cinci ani a fost reyinut la pat, datoritq comoyiilor numeroase wi neuropatiilor de la picioare contractate ’n timpul ’nchisorilor, unde era nevoit sq stea mai mult ’n picioare wi sq sufere de foame. A decedat ’n Torrance, CA, pe data de 17 februarie 2001, din pricina unei insuficienye respiratorii. Soyia sa, Sabina a decedat pe data de 11 august 2000. A rqmas ‘n urmq fiul lor, Michael. EG 30. Richard {urmbrand - epilog Ce l-a fqcut pe omul acesta awa de <special>? La serviciul de ‘nmormkntare din <S\\] Rose Chapel>, {hittier, California, eu am avut misiunea sq duc o coroanq de flori din partea liceului Richard {urmbrand din Iawi, Romknia. Fqrq sq vreau, mi-am amintit de vorbele cu care primise fratele Richard vestea cq numele lui fusese ales pe firma unei instituyii de ‘nvqyqmknt: <Dar de ce nu mi-au cerut mai ‘ntki carnetul meu de note. Dacq mi-ar fi vqzut notele, poate cq nu m- ar fi ales ca simbol pentru setea lor de ‘nvqyqturq ...> La urma urmei, de ce Richard {urmbrand? Ce l-a fqcut pe acest om sq fie un model pentru o generayie ‘ntreagq ? Ce calitqyi i-au ‘nlesnit o influenyq atkt de covkrwitoare asupra tuturor celor ce l-au ‘ntklnit? 63

Arhive sentimentale Am sq aleg trei rqspunsuri la aceste ‘ntrebqri, trei trqsqturi specifice care l-au fqcut un om de excepyie, o personalitate tulburqtor de puternicq, o figurq de mit wi de fascinayie. “n primul rknd, {urmbrand a avut: <o aureolq de fanatism>. Este vorbq de un nimb care i-a ‘nsoyit pe toyi oamenii mari ai istoriei. Richard {urmbrand a fost un om stqpknit de o idee profundq wi devorantq. Problema mediocritqyii este izvorktq adesea din preocuparea oamenilor de a realiza prea multe lucruri deodatq, de a alerga dupq prea multe idealuri, de a se risipi subyire cheltuindu-se ‘n slujirea prea multor stqpkni. Richard {urmbrand L-a servit pe Dumnezeu, numai pe Dumnezeu wi ‘ntotdeauna doar pe Dumnezeu. Asta l-a ajutat sq-wi concentreze toate resursele pentru ‘mplinirea voiei lui Dumnezeu ‘n viaya lui personalq. O asemenea preocupare, un asemenea devotament, o asemenea fixayie a apqrut celor din jur o obsesie. Omul acesta a fost un fanatic al lui Dumnezeu. Starea lui de normalitate a fost nebunia pentru Dumnezeu. Dacq un asemenea diagnostic existq, wi cu siguranyq cq Richard {urmbrand l-a ilustrat incontestabil, atunci majoritatea crewtinilor sunt prin comparayie bolnavi de prea multq indiferenyq fqyq de Dumnezeu, de o prea mare preocupare sq nu aparq fanatici ‘n ochii oamenilor din jur. Un crewtin adevqrat este un nebun pentru Christos. Apostolul Pavel a fost cel dintki care a vorbit despre o <nebunie a crucii>, care este o piatrq de poticnire pentru lumea ‘nstrqinatq de Dumnezeu: <Cqci ‘ntruckt lumea, cu ‘nyelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu ‘n ‘nyelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gqsit cu cale sq mkntuiascq pe credinciowi prin nebunia propovqduirii crucii. Iudeii, ‘ntr-adevqr, cer minuni wi grecii cautq ‘nyelepciune; dar noi propovqduim pe Christos cel crucificat, care pentru Iudei este o pricinq de poticnire wi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemayi, fie Iudei, fie greci, este puterea lui Dumnezeu> (1 Cor. 1:21-24). Richard a fost gata sq moarq wi, ‘ncq wi mai greu, a fost gata sq trqiascq pentru Christos. Nici sfaturile celor prudenyi, nici dispreyul celor ‘nyelepyi nu l-au putut ‘ntoarce spre < o viayq normalq>. Omul acesta a fost un <fanatic>, un nebun pentru Christos. Un astfel de specimen este clasat mereu iremediabil wi catalogat ‘ntre obsedayii lumii. Ca wi Pavel altq datq, wi lui Richard i-a fost datq sq audq spunkndu-i-se: < ... , ewti nebun! “nvqyqtura ta cea multq te face sq dai ‘n nebunie> (Fapte 26:24). 64

Amintiri cu sfinyi Cineva spunea cq temperatura din bisericile crewtine este awa de rece, cq, dacq ar veni printre noi un crewtin cu adevqrat ‘ndrqgostit de Christos am crede cu toyi cq <are febrq>! Un astfel de om plin de frisoane pentru Christos a fost {urmbrand. “mi amintesc cq m-a prins odatq la dknsul acasq dupq ce mq auzise predicknd. Mi-a spus: <Brknzei, sq te fereascq Dumnezeu sq fii un predicator bun!> L-am privit perplex, dar dknsul a continuat: <Sq nu fii un predicator bun, ci unul excelent!> Dumnezeu meritq doar excelenya ‘n slujirea noastrq. Sq nu te mulyumewti niciodatq sq-i dai lui Dumnezeu puyin. Dq-I tot ceea ce poyi wi dq-i tot ceea ce poyi ‘ntotdeauna!> “n al doilea rknd, la Richard {urmbrand a existat ‘ntotdeauna un caracteristic element evreiesc. Fiind evreu, a fost neobiwnuit pentru el sq devinq crewtin, a fost ‘ncq wi mai neobiwnuit ca un astfel de evreu sq devinq predicator wi, chiar wi mai neobiwnuit, sq ajungq un director de misiune crewtinq cu o razq de activitate care a cuprins toatq lumea. Acest element evreiesc l-a ajutat pe {urmbrand ‘n cel puyin douq feluri. L-a ajutat sq rqmknq echidistant fayq de toate ramurile crewtinismului denominayional. Ca evreu, el a fost mereu ‘n stare sq se simtq acasq ‘n pqrtqwia crewtinilor de tot felul, dar a reuwit sq wi rqmknq ‘ntotdeauna singur, unic wi inimitabil, <evreul>, <jidanul>, cel <altfel deckt noi>, excepyia, nu regula obiwnuitq. Pavel Nicolescu ne povestea cq, la Sibiu, s-a yinut odatq o mare adunare ‘ntr-o bisericq ortodoxq wi cq la acea adunare era awteptat cu nerqbdare sq vorbeasca {urmbrand. Ca deobicei, sora Sabina s-a strecurat prima printre oameni ca sq fie ‘n fatq cknd va ‘ncepe Richard sq vorbeascq. O doamna simandicoasq wi puyin ofuscatq a ‘ntrebat-o: <Wtii dragq pentru cine stq lumea asta toatq sq awtepte? Pe un <jidan>!> <Da, wtiu, a rqspuns sora Sabina. Va veni un jidan care va vorbi despre un alt <Jidan>!> L-a ajutat sq aducq cu sine o mowtenire extraordinarq. Richard {urmbrand a adus ‘n crewtinism o minte evreiascq wi o inimq care a simyit evreiewte. Acestea i-au dqruit o abilitate excepyionalq pentru speculayia filosificq wi un perfect simy practic ‘n fiecare acyiune pe care a ‘ntreprins-o. 65

Arhive sentimentale Probabil cq cea mai corectq caracterizare i-a fqcut-o Bill] Graham, care l-a numit <Un veritabil apostol Pavel al veacului modern.> Richard {urmbrand a avut harul sq facq parte dintr-o ceatq aparte numitq de Dumnezeu <Rqmqwiya>. Aceastq minoritate de evrei crewtini, vii ‘n credinyq wi ‘n dragostea lor pentru Christos, este o avanpremierq a marei ‘ntoarceri a evreilor la Mesia, pe care L-au strqpuns. <Rqmqwiya> este dovada vie cq Dumnezeu n-a renunyat la Israel: <Tot awa, wi ‘n vremea de fayq, este o rqmqwiyq datoritq unei alegeri, prin har> (Rom. 11:5). Rqmqwiya aceasta a purtat uneori numele Pavel, alteori Doru Moscovici, alteori Fanwtain, alteori Bianca, alteori Wmilovici, alteori Sabina, alteori Carolina Brknzei, alteori Richard {urmbrand ... “n al treilea rknd, Richard {urmbrand a fost un om cu o inimq mare. Ar trebui aici sq spun ceva despre taina numelui pe care l-a purtat. <Richard> a fost unul din cei mai iubiyi wi mai remarcabili regi ai Angliei. Pentru vitejia wi caracterul squ marey, oamenii timpului l-au poreclit <Richard inimq de leu> wi i-au awezat pe blazonul regal filigranul unui leu. Fascinayi de personalitatea acestui rege legendar, mulyi pqrinyi au dat copiilor lor numele plin de glorie. La fel au fqcut wi pqrinyii celui despre care vorbim acum wi acest {urmbrand poate purta fqrq nici o exagerare acelawi renume de legendq: Richard, inimq de leu! A fost o inimq mare ‘n pasiunea pentru Dumnezeu, o inimq mare ‘n dragostea pentru oameni wi o inimq mare ‘n capacitatea de a ‘nyelege, dincolo de rayiune, realitqyi subtile la care numai inima omului are acces. Ton], asistentul lui {urmbrand ‘n timpul ultimelor decade, povestewte cq erau amkndoi pe <via Dolorosa> din Ierusalim. Pe o parte wi alta a strqzii ‘nguste erau o sumedenie de dughene wi magazine din care puteai cumpqra tot felul de suvenire. “n valul de turiwti wi trecqtori, au ‘ntklnit wi o femeie ‘n zdrenye. {urmbrand l-a ‘ntrebat: <Ton], ai ceva bani la tine?> Cu solicitudinea celui care dorea sa fie ‘ntotdeauna la ‘ndemknq, Ton] a rqspuns: <Bine’nyeles cq am!> wi a scos portofelul plin de bancnote. Credea cq {urmbrand vrea sq cumpere ceva. <O vezi pe femeia aia? Dq-i niwte bani.> Ton] s-a uitat ‘ncurcat ‘n portofel wi i-a rqspuns: <N-am deckt bancnote de $20.> <Atunci, dq-i $20.> 66

Amintiri cu sfinyi Jumqtate ‘n glumq, jumqtate serios, Ton] a exclamat: <Richard, fii serios, nu pot sq-i dau $20!> <Da mie poyi sq-mi dai $20>, a spus Richard wqgalnic. <Bine’nyeles!> <Atunci, dq-mi!> Prea rapid pentru gkndirea lui Ton], {urmbrand a ‘nwfqcat bancota wi i-a pus-o femeii ‘n mknq: <Ia de la Domnul Isus.> Femeia a primit cu uimire, a tqcut ckteva clipe wi a vrut apoi sq mulyumeascq, dar ... {urmbrand trecuse de mult mai departe. A avut o minte strqlucitq, dar nu s-a bazat prea mult pe ea. A preferat sq treacq dincolo de limitele rayiunii obiwnuite wi sq se orienteze ‘n impulsurile subtile ale unei cunoawteri venite de dincolo de lumea conwtientului, din lumea intuiyiei wi a ‘nyelegerii duhovnicewti. “mi amintesc cq, ‘n mijlocul unei controverse, m-a surprins cu o frazq din acelea la care te poyi gkndi apoi ‘ntreaga viayq: <Eu nu te iubesc pentru cq ai dreptate, ci ai dreptate pentru cq te iubesc.> Era o variayie a temei: <Dumnezeu nu este Dumnezeu pentru cq are dreptate, ci are dreptate pentru cq e Dumnezeu>, sau wi mai adknc: <Dumnezeu nu ne dq dreptate pentru cq meritqm, ci pentru cq ne iubewte!> Fraze la care mintea stq deoparte neputincioasq. Adevqruri la care ‘nsq inima tresaltq wi nu mai poate de bucurie! EG 31. Simion Cure Era ‘n discuyie eficacitatea predicqrii ‘n bisericq wi aparentul insucces al unor buni vorbitori care n-au avut ‘nsq rezultate pe mqsurq. “n cercul acela de pqstori se afla wi Simion Cure wi Iosif Yon. Tata Cure, om umblat prin multe biserici wi trecut prin multe ‘n viayq, a tqcut multq vreme wi a ascultat cu luare aminte. “ntr- un tkrziu, ‘ntrerupkndu-l pe fratele Iosif, <mowul> a zis wi el: <Iosife, tu le-ai dat hranq tare, wi multq ..., dar nu i-ai ckntqrit niciodatq ...> Era ‘n cuvintele acestea o ‘nyelepciune care nu se ‘nvayq ‘n Seminar, o bunq cuviinyq a omului practic care a fqcut toatq viaya ucenicie crewtinq cu cei din jur. Nu degeaba ‘l numeau awa de mulyi <tata Cure>. Omul acesta influenyase multe vieyi wi schimbase multe atitudini. Predicarea singurq, fqrq dragostea care cheamq ‘n pqrtqwie, discursul teoretic wi rece care nu pune la 67

Arhive sentimentale treabq wi care nu disciplineazq ‘n caracter, va fi pururea lipsit de rezultatele pe care le urmqrim ‘n cei ce ne ascultq. EG 32. Un evreu cu tichie Absolut autenticq! Astqzi, (4 Februarie 2002) ‘n timp ce o awteptam pe Silvia Tqrniceriu sq vina la aeroportul din Los Angeles, am cules o perlq de la un evreu cu <chipilig> care stqtea pe bancq lkngq mine wi awtepta wi el probabil pe cineva drag. Una din <asistentele sanitare> (femeile de servici) din aeroport s-a apropiat de grupul nostru wi, ridickd o hkrtie de sub unul din scaune, a zis cu nqduf: <Zici cq yi s-a lipit de talpa pantofului pe cand erai la {C wi ai adus-o pknq aici, q?> “n tqcerea wi jena generalq, tot ea a continuat, pusq pe scandal: <Nu, nu trebuie sq vq grqbiyi chiar awa wi sq-mi rqspundeyi toyi deodatq!> Apoi a plecat, lqskndu-ne <mascq.> O altq femeie angajatq de aeroport s-a apropiat de noi wi a ‘ncercat sq dreagq busuiocul wi sq scape situayia cu o lqmurire de genul: <Este o femeie problemq, ce sq facem, wi noi avem de suportat o groazq de vorbe din partea ei, etc. etc. O datq, mie mi-a spus, etc. etc. ...> Cknd ea a tqcut, eu am ‘ncercat sq ricowez un rqspuns de genul: <Pqcat de ea, consumq o mare dozq de energie degeaba pentru stilul qsta de viayq ...> Unul a mai adqugat una, altul a mai spus alta, pknq ce am tqcut toyi. Atunci, evreul de lkngq mine a spus wi el: <Sqraca! Dacq ea poate sq trqiascq cu ea ‘nsqwi 24 de ore pe zi, cred cq este de datoria mea sq o suport wi eu mqcar 2-3 minute.> M-am uitat deasupra pqrului, la <tichia> care-i acoperea crewtetul wi mi-am zis: <O minte ca aceasta meritq sq stea la umbrq!> EG 33. O anivesare de 100 de ani 23 Februarie 2002. Mkine, la Bethel, biserica noastrq din Anaheim, se implinesc 100 de ani de activitate. Va fi mare sqrbqtoare. Vor fi mulyi musafiri, multe flori wi multe discursuri. Asearq, am arqtat ‘n bisericq o prezentare <Po[er Point> (diapozitive pe ecran) despre cei o sutq de ani de activitate la Bethel. Am <reuwit> sq reduc rezultatul cercetqrilor mele intense la ... <numai> 64 de diapozitive: chipuri de pqstori, imagini de clqdiri, 68

Amintiri cu sfinyi serbqri, misiuni, grupuri corale, clase de wcoalq duminicalq, comitete de bisericq, etc. La sfkrwitul prezentqrii, am simyit cq lipsewte ceva ... de parcq ne scqpa printre degete tocmai esenyialul acestor o sutq de ani. Am cerut voie celor prezenyi sq spun ckteva cuvinte. M-au primit cu plqcere. Am spus: <Sunt sigur cq, seara asta, ayi ‘nvqyat o sumedenie de lucruri despre biserica Bethel. A fost o prezentare frumoasq wi, oarecum, completq. Vreau sq vq spun ‘nsq cq, orickt ne-am strqdui, niciunul dintre noi, nici mqcar toyi ‘mpreunq wi niciodatq, nu vom putea reda corect istoria adevqratq a unei ... Biserici! Adevqrata istorie a adevqratei Biserici nu o poate scrie nici un om, cqci Biserica nu este nici lucrarea noastrq wi nici nu stq ‘n puterea noastrq sq-i mqsurqm lucrarea adevqratq. Biserica, awa cum declarq Domnul Isus ‘n evanghelia dupq Matei este, nu a noastrq, ci ... a Lui! El o zidewte wi numai El ‘i cunoawte adevqrata viayq wi-i poate yine evidenyele. “n cartea Apocalipsei ni se spune cq, la sfkrwit, ‘n clipa Judecqyii, se vor deschide niwte cqryi wi se va citi din ele. Personal, cred cq ‘ntr-o astfel de carte este scrisq wi istoria fiecqrei biserici, ca wi a fiecqrui suflet ‘n parte! Noi putem fotografia clqdiri, putem ‘nregistra numere de statistici, adqugiri de rampe la clqdirea bisericii wi cumpqrarea unui loc adiacent spre a fi transformat ‘ntr-o parcare. Noi putem spune ckyi oameni au fost la un moment dat ‘n aceastq clqdire, dar mai mult nu wtim! Nu wtim ckyi dintre acewtia au fost cu adevqrat crewtini wi ckyi au venit aici doar din melancolii legate de pqstrarea unei culturi lqsate la mii de \\ilometri depqrtare. Noi putem fotografia zkmbete de circumstanyq, dar nu wtim nimic despre ckte suflete au gqsit ‘n locul acesta mkntuire, ckte au fost mkngkiate aici ‘n durerile lor, ckte au fost reorientate ‘n cqlqtoria lor spre vewnicia fericitq. Astfel de realitqyi nu le wtie deckt Domnul Isus, Capul wi Domnul Bisericii. Iatq de ce prezentarea de seara aceasta trebuie luatq doar ca o inventariere a ambalajului unei lucrqri spirituale, doar ca o trecere ‘n revistq a realizqrilor materiale, umane, care au ‘nsoyit lucrarea Duhului din locul acesta. Cu adevqrata istorie a bisericii Bethel, cu ceea ce s-a ‘ntkmplat cu sufletele oamenilor care au trecut wi trec pe aici, ne vom ‘ntklni ‘n altq parte wi la o altq datq. Important este sq facem totul ca sq fim wi noi acolo, de partea celor scriwi ‘n cartea Mielului, prin credinya mkntuitoare ‘n jertfa Sa de la Golgota.> 69

Arhive sentimentale EG 34. O minune! Ieri, duminicq, 24 Februarie 2002, biserica Bethel a aniversat 100 de ani de la constituire. Au venit reprezentanyii tuturor bisericilor din Asociayia North American Baptist. Au venit wi ckyiva din fowtii pqstori ai bisericii. S-a vorbit frumos wi s-a ckntat mult. Biserica aceasta dintr-un oraw iniyial german (Anaheim) a ‘nceput ‘n limba germanq. Corul de copii a ckntat deci, spre surprinderea tuturor, o ckntare ‘n limba germanq. A fost o zi a minunilor. Iatq doar una dintre ele: Un grup vocal condus de Adrian wi Marinela Stoi a ckntat o compoziyie pe textul Psalmului 84: <Sufletul meu suspinq wi tknjewte de dor dupq curyile Domnului, inima wi carnea mea strigq cqtre Dumnezeul cel viu! Pknã wi pasqrea î’wi gqsewte o casq acolo, wi rkndunica un cuib unde î’wi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al owtirilor, “mpqratul meu wi Dumnezeul meu! Ferice de cei ce locuiesc ‘n Casa Ta! Cqci ei tot mai pot sq Te laude.> “n momentul ‘n care Marinela citea aceste versete ‘nainte de a ‘ncepe sq cknte grupul vocal, ‘n clqdirea bisericii a intrat … o pasqre. Toatq lumea a ‘nceput sq wopteascq wi sq se mire. Unii au izbucnit ‘n rks. Alyii, remarcknd imposibila coincidenyq se mirau ‘n gura mare. Dupq terminarea melodiei, m-am ridicat la amvon wi am spus: <Wtiam cq biserica este un loc al minunilor! Mi s-a confirmat astqzi! Doar spui <cuvkntul> wi apare minunea! … A spus <pasqre> wi … pasqrea a apqrut! “i rog ‘nsq pe cei care vor mai vorbi astqzi aici sq se fereascq sq rosteascq unele cuvinte riscante ca … <elefant> sau <cal>. Mulyumesc.> Pasqrea a stat cu noi tot serviciul, mai ales cq unul din fowtii pqstori, La[rence {il\\s, venea acum sq predice la noi de la Catedrala de Cristal (unde, se wtie, ckntq pqsqrile wi zboarq prin ‘naltul clqdirii). EG 35. Liviu Olah Exsitq oameni care spun cq Liviu Olah s-a schimbat ‘n America. Eu unul, nu ‘mpqrtqwesc aceastq pqrere. Seara asta, Miercuri 21 August 2002, l-am auzit rugkndu-se dupq predica rostitq de Daniel Warlea, pqstorul musafir venit de la San Bernardino. M-am dus imediat dupq <Amin>, la fratele Liviu Olah 70

Amintiri cu sfinyi sq-l iau ‘au ‘n braye wi sq-l strkng cu drag. Ce spusese ‘n rugqciune ? Cuvinte pe care le-a trqit o viayq ‘ntreagq: <Doamne, te rog un lucru foarte, foarte important ‘n seara aceasta. Nici nu aw ‘ndrqzni sq yi-l cer, dacq Duhul Sfknt nu ne-ar da wi imaginayia necesarq ca sq putem ‘nyelege wi cere lucruri mari ca acesta. Te rog sq faci sq se ‘mplineascq cu mine scopul acela precis wi exact pe care l-ai avut Tu ‘n vedere atunci cknd ai hotqrkt sq mq nasc pe planeta aceasta. Nu voia mea wi nici planurile mele sq se ‘mplineascq. ci numai voia Ta wi numai planurile tale.> Cuvintele acestea erau perechea unor altora, scrise de Thomas a |empes: <Omul propune, dar Dumnezeu dispune.> Wtiam wi eu cq Dumnezeu dqruiewte darurile cele mai bune celui care nu-i pune nici un fel de condiyii. Wtiam wi cq acest Dumnezeu ‘l folosise pe Liviu Olah ‘ntr-un mod unic wi neawteptat, cknd <trezirea> spiritualq s-a petrecut sub cea mai cruntq strknsoare a ideologiei comuniste. Ca un <taur puternic>, omul acesta se nqpustise asupra unei ordini strkmbe wi sfqrkmase lanyurile ‘ndoctrinqrii materialiste wi atee a maselor. Victor Hugo observase bine cq <nici o armatq din lume nu poate sta ’mpotriva unei idei cqreia i-a venit vremea.> Apariyia lui Liviu Olah ‘n crewtinismul romknesc a marcat graniya unei foarte necesare descqtuwqri spirituale, pragul unei revqrsqri irezistibile a energiilor care zqcuserq latent ‘n inimile atktor sute de mii de credinciowi evanghelici. Providenya a fqcut sq nu-l cunosc de aproape pe fratele Liviu ‘n Romknia. “n afara unor vizite ocazionale la Seminar wi a unor predici rostite din cknd ‘n cknd ‘n Bucurewti, lucrarea wi faima dknsului venea spre mine de departe, de pe meleagurile bihorene. Singurul nostru dialog s-a petrecut pe hkrtie, cknd, dupq o prelegere la Seminar am ‘ndrqznit sq-i scriu pe o coalq de hkrtie o pqrere personalq despre o problemq care mq frqmknta mult pe vremea aceea. Rqspunsul lui, tot ‘n scris, pe cealaltq parte a foii, l-am pqstrat o vreme ca pe un talisman sfknt. Mq uluise cu pqtrunderea lui spiritualq wi cu maturitatea ‘n tainele Cuvkntului. L-am cunoscut mai bine wi mai de aproape aici, la Los Angeles. “mpreunq cu Petru Popovici, cu Simion Cure wi cu Richard {urmbrand, mi-a fost unul din stejarii la umbra cqrora am ‘nvqyat cum se crewte spre ‘nqlyimile cerului. L-am pqstrat wi-l voi pqstra ‘ntotdeauna ‘n amintire ca pe un evanghelist de excepyie, un unicat ‘ntr-o generayie, un sfknt ‘n caracter, un luptqtor al rugqciunii wi un mare apologet al mereu necesarei pocqinye. 71

Arhive sentimentale EG 36. LIviu Olah A apqrut meteoric, ca un profet neawteptat, ca o ploaie de varq peste un pqmknt uscat, ca un torent irezistibil de viayq cqzknd din ‘nalt peste vqile sortite rodirii fertile. Dupq ani de tqcere wi de secluziune ‘ntr-o prozaicq poziyie de arhivar, a apqrut ca un Ilie Tiwbitul al veacului modern, trimis de Dumnezeu la curtea puterilor vremii, sq le strice liniwtea idolatrq wi sq le dovedeascq atotputernicia divinq. Pornit ca wi profetul de demult sq ‘ntoarcq neamul wi nayiunea la Dumnezeu, Liviu Olah a fost un exemplar singular, a cqrui putere spiritualq deosebitq a rqmas, ‘n ciuda mulyimii de ucenici wi imitatori, inimitabilq. Impactul pe care l-a avut asupra celor care-l ascultau wi vedeau pentru prima datq ‘n viaya lor a fost formidabil. Destul sq spun cq i-am reyinut aproape cuvknt cu cuvknt prima predicq pe care l-am auzit rostind-o ‘ntr-o duminicq <a ‘nqlyqrii>, cknd a rqmas fqrq sq fie programat wi cumva fqrq sq vrea ‘n Bucurewti, dewi s-ar fi cuvenit sq fie ‘n mijlocul bisericii lui din Oradea. Fratele Talow Vasile l-a invitat sq vorbeascq la biserica <Sfknta Treime> din cartierul <Mihai Bravul>. A predicat mai bine de o orq, dar ... cine s-a uitat la ceas? Timpul parcq se suspendase wi cel dinaintea noastrq ne purta dincolo de vremelnicie, cu un aer care venea spre noi din ckmpiile cerului. Avea idei simple, dar pqtruzqtoare. Un glas de orator din vechea wi vestita Romq, ‘mbinknd dialogul colocvial cu declamayia solemnq wi putknd ajunge instantaneu la proclamarea sau condamnarea tunqtoare. Auzisem mulyi oameni talentayi vorbind de la amvon. Predica lui ‘nsq, dewi rostitq printre noi, ‘yi dqdea senzayia cq venea cu siguranyq din <altq parte.> Iatq ckteva fragmente ‘ntipqrite pentru totdeauna ‘n contexul meu, de parcq au fost scrise cu un capqt de mknq care scria cu litere de foc. Tema zilei era, awa cum o cerea wi calendarul, o ‘ncercare de rqspuns la ‘ntrebarea: <De ce s-a ‘nqlyat Christos?> <Pentru cq El nu era de aici! S-a ‘nqlyat pur wi simplu pentru cq era din altq parte wi venise vremea sq plece <acasq>. Trecerea lui Christos printre noi wi ‘nqlyarea Lui la cer demonstreazq fqrq putinyq de tqgadq cq existq un <dincolo>, existq un <cer>, o realitate de ordin spiritual a cqrei existenyq este mult mai realq wi mult mai sigurq deckt a noastrq. Putem sq credem cuvintele lui Christos, Crewtinismul nu este un mit, o pqrere, o presupunere. 72

Amintiri cu sfinyi Crewtinismul este mesajul lui Dumnezeu cqtre o lume plecatq de acasq prin pqcat wi rqtqcitoare ‘n plqcerile lui de o clipq. Este mesajul lui Dumnezeu pentru tine wi pentru mine. “nqlyarea lui Christos la cer, fqrq sq fi realizat aparent mare lucru pe pqmknt wi fqrq sq ne rezolve problema noastrq, ne spune cq adevqratele rezolvqri nu sunt cele de pe pqmknt, din lumea materialq, ci cele din cer, din lumea spiritualq. Cknd Iosua lupta ‘n vale cu trupele duwmane, Moise se ruga pe munte wi rugqciunea lui nevqzutq era <simyitq> ‘n balanya luptei din vale. Cknd Aron wi Hur yineau mkinile lui Moise ridicate, biruiau cei din poporul Domnului. Cknd mkinile obosite erau lqsate ‘n jos, biruiau foryele duwmanilor copiilor lui Dumnezeu. Astqzi, rugqciunea este instrumentul cu care pqtrundem wi noi ‘n lumea nevqzutului Dumnezeu. Dupq jertfa Sa de la Calvar, Christos S-a dus ‘n slavq ca sq mijloceascq mkntuirea lumii. Ce fac eu acum ? Ce faci tu acum ? “nyelegi tu cq de rugqciunea ta wi a mea depinde mkntuirea celor din jurul nostru ? Rugqciunea declanweazq mecanismul puterii divine. Nu trebuie sq fi strqlucit ‘n vorbire sau foarte dewtept ‘n gkndire. Oamenii se ‘ntreabq ce facem noi la Oradea de se pocqiesc awa de mulyi oameni. Secretul lucrqrii de acolo wi din toate timpurile este ... rugqciunea. Dacq ‘ntr-o casq existq instalayia de curent, este suficient sq rqsucewti ‘ntrerupqtorul wi se aprinde becul, vine lumina. Nu trebuie sq fii foarte inteligent ca sq rqsucewti ‘ntrerupqtorul! Oricine o poate face, chiar wi cei cu mai puyinq minte. Tot awa wi ‘n lumea lui Dumnezeu. Realitatea de acum este conectatq cu realitatea vewnicq, iar tu trebuie sq rqsucewti ‘ntrerupqtorul rugqciunii. Atunci va veni puterea! Este chiar awa de simplu! Biblia spune <Nu aveyi, pentru cq nu cereyi.> Cknd crewtinii vor ‘nvqya din nou sq se roage, Dumnezeu va face iarqwi lucruri mari pe pqmknt. Este vremea sq ne ‘ntoarcem la o viayq de pocqinyq wi de sfinyenie, pentru ca Dumnezeu sq ne asculte. Este vremea sq ne ‘ntoarcem la o viayq de rugqciune wi atunci, copiii lui Dumnezeu vor ckwtiga iarqwi biruinya. Totul depinde acum de tine wi de mine. Christos wi-a fqcut partea Lui. Acum tu trebuie sq-yi faci partea ta. El ‘wi cheamq oile pe nume. Vrei wi tu sq faci lucrul acesta, sq ‘ncepi sq te rogi pentru prietenii wi cunowtinyele tale, pe nume ? La noi, la Oradea, pknq wi copiii au liste personale de rugqciune. Awa cum profesorul, la wcoalq, strigq catalogul, wi tu wi cu mine trebuie sq strigqm catalogul pe genunchii rugqciunii. Apoi, Christos s-a ‘nqlyat la cer pentru cq cerul este yinta finalq a copiilor lui Dumnezeu. Tu wi cu mine vom ajunge ‘ntr-o 73

Arhive sentimentale bunq zi acolo. Pqmkntul nu este yinta noastrq, este numai locul nostru de muncq! “nyelegi tu lucrul acesta ? Dumnezeu te-a mkntuit wi te-a lqsat pentru un timp sq mai trqiewti pe acest pqmknt pentru cq ai o misiune de ‘ndeplinit. Dupq ce aceastq misiune se va termina, vei pleca wi tu acasq. Privewti tu cerul ca destinayie finalq ? Ewti tu gata sq privewti viaya de pe pqmknt doar ca pe o ocazie de a-L slqvi pe unicul wi slqvitul Dumnezeu al cerului, pe Cel ce este sursa, suportul wi scopul ‘ntregului univers? Oamenii mq ‘ntreabq dacq nu mq tem sq vorbesc awa cum vorbesc ‘n Romknia de azi. Ce nu ‘nyeleg ei este cq eu n-am de ce sq mq tem. Fiecare slujitor al lui Dumnezeu este nemuritor pe durata misiunii care i-a fost ‘ncredinyatq. Miile de ‘ngeri ai lui Dumnezeu ne pqzesc wi vegheazq ca sq nu ni se ‘ntkmple nimic. Wi cknd ne vom termina misiunea, vom pleca <acasq>. Ewti tu gata sq trqiewti wi sq mori pentru Acela care a trqit wi a murit pentru tine ? El wi-a dat viaya Sa pe crucea de la Calvar. Ewti gata sq-yi pui viaya la dispoziyia Sa ? Nimeni nu este gata pentru cer, dacq nu ‘mplinewte voia lui Dumnezeu aici pe pqmknt. Christos a fost gata sq plece ‘n cer pentru cq <‘mplinise voia lui Dumnezeu> pe pqmknt. Iar voia lui Dumnezeu este ca nici unul sq nu piarq, ci toyi sq vinq la pocqinyq. Ewti tu gata sq trqiewti cu acest unic scop ‘n minte ? Ca Dumnezeu sq te facq wi pe tine un instrument pentru mkntuirea miilor wi a sutelor de mii din jurul tqu ?> EG 37. Liviu Olah Care-i definiyia unui sfknt ? Care-i definiyia unui om smerit? Recunosc faptul cq nu wtiu sq dau definiyii, dar astqzi, la biserica Betania din La Habra, cred cq am vqzut un astfel de om. M-am dus sq yin locul lui Liviu Tiplea, pqstorul local wi prietenul meu plecat ‘n concediu. Providenya a fqcut ca, din Romknia ‘n drum spre Convenyia din San Francisco, sq ne viziteze wi fratele Nicu Vandici, directorul programului <Trans {orld Mondial> pentru Romknia, ‘mpreunq cu fratele Cooper, directorul aceluiawi program pe toatq Europa. Dupq ce au adus un raport wi un scurt mesaj, am fost rugat sq conduc rugqciunea de dupq colectq. Stknd pe bancq wi ascultkndu-i pe cei doi, nu m-am oprit sq nu observ o simetrie surprinzqtoare ‘ntre vizita celor doi wi prezenya ‘n salq a lui Liviu Olah. Cknd am ridicat audienya la rugqciune, am spus despre <ceasul ‘mplinirii> pe care trebuie sq-l trqiascq acum Liviu Olah, omul care, cel dintki din Romknia, a 74

Amintiri cu sfinyi ‘ndrqznit sq creadq cq va exista un sfkrwit al comunismului wi cq Dumnezeu va avea ultimul cuvknt ‘n istoria Romkniei, cknd va aduce vremea ca Evanghelia sq fie predicatq pe stadioane, ‘n presq, la televizor wi ... la radio! Rugqciunile lui pqreau atunci tuturor credinciowilor din yarq, wi chiar pqstorilor cu un oarecare nivel spiritual, <foarte copilqrewti> wi lipsite de <temei biblic.> <Cred cq astqzi, Dumnezeu ‘wi justificq un copil al credinyei>, am spus eu, <wi vreau sq-l las pe dknsul sq ne conducq ‘n rugqciunea de mulyumire. Departe de a prelua linia sugeratq de mine, Liviu Olah s-a rugat awa: <Doamne, nu un om cu iniyiativq personalq s-a rugat atunci, ci un om care a simyit cqlquzirea Duhului Sfknt. Omul n-are nici un merit. Toatq lauda Yi se cuvine numai Yie wi lucrqrilor Tale pline de har wi de putere. Iartq-ne cq Te cunoawtem awa de puyin wi Te slujim awa de neputinciowi. Wtiu cq ne va fi ruwine cknd ne vom prezenta ‘naintea Ta, pentru faptul cq n-am ‘ndrqznit sq Te rugqm pentru lucruri mqreye pe care erai gata sq le faci pentru noi. Iartq-ne cq nu credem ‘ndeajuns Cuvkntul tqu wi nu ne lqsqm cqlquziyi suficient de Duhul Tqu cel Sfknt. Deschide-ne ochii sq Te vedem mai bine wi sq ‘ndrqznim sq colaborqm cu Tine la lucrqrile Tale nespus de mari.> Am vqzut un om care “i dq toatq slava, toatq lauda wi tot meritul lui Dumnezeu, fqrq sq vrea sq opreascq nimic pentru sine. Este oare acesta un om smerit, un om ... <sfknt> ? EG 38. Mariuca Buhai Prima ‘ntklnire cu hepatita am avut-o la vkrsta de 11 ani. Aceastq boalq infecyioasq mi-a curmat atunci nemilos cursa mea de extremq dreaptq spre cariera fotbalisticq pentru care mq credeam foarte dotat. Pknq pe la 18 ani, toate ‘ncercqrile mele de a mq re’nscrie pe traiectoria spectaculoasq a lumii balonului rotund s-au soldat cu tot atktea ‘nfrkngeri. Sfkrweam de fiecare datq ‘ntr-un salon de spital ‘n care doctori pricepuyi la diagnostice mq catalogau cknd hepatic latent, cknd hepatic evolutiv, cknd hepatic cronic ... Pe sora Mqriuca am cunoscut-o mai de aproape prin anul 1970, atunci cknd, la rugqmintea pqrinyilor mei, mi-a facilitat internarea ‘n Clinica de medicinq internq Colentina, unde dknsa lucra ca asistentq a directorului clinicii, dr. Bruc\\ner, pe atunci wi ministru al sqnqtqyii. 75

Arhive sentimentale Sora Mqriuca era ca argintul viu, mereu ‘n miwcare, alergknd ‘n sus wi ‘n jos pe scqrile clinicii. Foarte preyuitq de personalul medical, se dovedise indispensabilq directorului clinicii. O iubeau toyi wi mai toatq ziua era cqutatq la telefon de oameni care-i solicitau ajutorul. Medicii primari, asistentele wi surorile medicale, studenyii aflayi acolo ‘n practicq, dar mai ales bolnavii, oamenii aceia suferinzi wi speriayi de boalq, o chemau ne’ncetat wi-i solicitau atenyia. Pasiunea de a fi de folos celor din jur a mowtenit-o de la tatql ei, fratele Moceanu, membru ‘n biserica baptistq din cartierul Ferentari, un veritabil misionar al capitalei. “n ciuda handicapului fizic, fratele Copcinenco a mqsurat ‘n lung wi ‘n lat Bucurewtiul, bocqnind cu piciorul lui de lemn ‘n nenumqrate case din mai toate cartierele wi strqzile urbei. Awa mi-a rqmas dknsul ‘n amintire, cu un picior de lemn pe care-l ‘nfqwura cu un fel de fawq de piele. Pe nas purta niwte ochelari rotunzi cu rame de metal. Eram prea mic ca sq-l cunosc mai bine. L-am re’ntklnit ‘nsq din belwug ‘n viaya wi inima fetei lui, Mqriuca Buhai, binefqcqtoarea atktor amar de oameni aflayi ‘n suferinyq. M-a iubit fqrq sq merit wi m-a recomandat spre ‘ngrijire unora din cei mai strqluciyi oameni ai medicinii pe care-i avea atunci Romknia. Wtiam cq i-a vorbit ministrului despre mine wi cq l-a rugat sq se intereseze de cazul meu. Awa am ajuns sq pot arunca o privire ‘n inima doctorului Bruc\\ner, om de wtinyq ‘ntr-o vreme ‘n care promovqrile se fqceau mai ales pe criteriul meritelor politice. “ntr-o dupq amiazq, ‘n timpul contravizitei, ministrul s-a apropiat de patul meu, a aruncat o privire pe un ziar deschis pe noptierq a citit mai ‘ntki ‘n gknd ckteva rknduri, apoi a recitit cu voce tare o wtire de la <externe>: <O caracatiyq uriawq a fost prinsq ‘n apele oceanului ‘n timp ce ‘ncerca sq <atace> un submarin sovietic ...> Privindu-mq cu sub’nyeles, ministrul a comentat apoi ironic, parcq rostind o parolq menitq sq identifice oameni aparyinknd aceleiawi grupqri subterane: <Awa-i trebuie! Cum de s-a apucat ea sq <atace> tocmai un submarin sovietic ...> <Ce wcoalq faci dumneata?> mi-a zis el dintr-o datq serios. Newtiind ce este <mai bine> sq-i spun, am ‘ngqimat: <Teologia ...> <Teologia, teologia ... wtiu wi eu cq teologia faci. Te ‘ntreb ‘nsq: <Ce fel de teologie ?> Prins cu uwa am rqspuns: <Teologie neoprotestantq ...> <Las-o! Dacq vrei sq trqiewti mult, las-o ... Vq wtiu eu pe voi, neoprotestanyii. Lucrayi din convingere wi cu sacrificiu, nu ca 76

Amintiri cu sfinyi preoyii ortodocwi. Am avut eu doi prieteni wi unul s-a fqcut colonel, iar altul preot. Iarna, colonelul ‘njura de mama focului pe ckmpul de instrucyie wi zicea: <Bq, tkmpit am fost eu sq intru ‘n armatq wi sq stau acum cu voi ‘n viscol wi ‘n frig. “mi ‘ngheayq nasul wi urechile wi-mi vqrs plqmknii strigknd la voi, ‘n timp ce prietenul meu s-a fqcut popq! Auzi, mq ? Popq! “i aduc oamenii raya pe varzq acasq wi damigeana cu vin la bisericq. Acum, el stq la cqlduricq, iar eu ‘mi blestem zilele amqrkte cu voi aici ...> <Awa spunea colonelul. Dacq te-ai fi fqcut preot ortodox, te-aw fi lqsat ‘n pace, dar cu ficatul dumneatale nu vqd cum vei putea face fayq ca pastor neoprotestant, cq voi le puneyi pe toate la inimq!> Sub privirea lui cercetqtoare am ‘ndrqznit totuwi sq spun: <Nu pot, domnule ministru. Cred cq este o problemq de chemare personalq, de destin ...> A zkmbit satisfqcut wi m-a mkngkiat pqrintewte pe cap: <Bine, dacq este o problemq de chemare personalq, fq-te ce vrei tu ... numai nu uita, sq nu ataci niciodatq submarinele sovietice!> La externarea din spital, pe fiwa mea era trecut un diagnostic sever. Speriat, am cerut o lqmurire sorei Mqriuca Buhai. <Nu-i chiar awa cum scrie acolo>, mi-a spus dknsa. <Domnul profesor Bruc\\ner a vrut sq trecem diagnosticul acela. A spus dknsul cq este mai bine awa.> De dreptatea ministrului mi-am dat seama cknd, peste doar ckteva sqptqmkni, doi din colegii mei de aceiawi vkrstq din primul an, Filip Dincq wi Constantin Chiwqliyq, au fost <chemayi la oaste> cu ordin de ‘ncorporare. Pe mine nu m-au luat, dewi am fost chemat sq repet niwte analize la spitalul militar. A contat mult acel <diagnostic> al ministrului-profesor de la Clinica din Colentina ... Privitq retrospectiv, este greu de spus unde pot ‘ncadra hepatita mea buclucawq. A fost un ghinion sau o binecuvkntare ? “ntrebarea mq duce cu gkndul la un text biblic wi la o ‘ntkmplare din China. Biblia spune: <Pe de altq parte wtim cq toate lucrurile lucreazq ‘mpreunq spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, wi anume, spre binele celor ce sunt chemayi dupq planul Squ> (Romani 8:28). Pentru cei ce sunt ai lui Dumnezeu nu existq nici <ghinion> wi nici <noroc>! Un bqtrkn chinez avea un singur fiu wi, pe lkngq casq, un singur cal. “ntr-o zi, calul a luat-o razna wi s-a pierdut. Cknd au auzit, vecinii au venit la el sq-l mkngkie wi i-au spus: <Ce ghinion?> <De unde wtiyi voi cq este ghinion?> i-a ‘ntrebat bqtrknul. 77

Arhive sentimentale Peste puyinq vreme, calul s-a ‘ntors wi a adus cu el o micq herghelie de cai sqlbatici. Vecinii au venit iarqwi la el wi i-au spus: <Ai avut dreptate, n-a fost ghinion! Ce noroc a dat peste tine!> <De unde wtiyi voi cq este noroc?> i-a ‘ntrebat iarqwi bqtrknul. Vqzkndu-se cu atkyia cai sqlbatici, bqiatul bqtrknului s-a apucat sq-i ‘mblknzeascq. A fost aruncat jos de unul mai nqrqvaw wi wi-a rupt piciorul. Vecinii au venit iarqwi wi au spus: <Ce ghinion!> <De unde wtiyi voi cq este ghinion?> i-a ‘ntrebat bqtrknul. Nu peste mult timp, a izbucnit rqzboiul. Toyi tinerii din jur au fost luayi la oaste. A scqpat numai bqiatul bqtrknului, pentru cq avusese piciorul rupt wi ‘ncq nu se ‘nsqnqtowise ... Adevqrul este cq noi cunoawtem <‘n parte>, wi ‘nyelegem tot <‘n parte.> Asta ne face awa de neputinciowi atunci cknd ‘ncercqm sq ne dqm cu pqrerea. Orice <ckrtire> ‘mpotriva soryii pe care ne-a trasat-o providenya divinq este, ‘n esenyq, un semn de ne’nyelepciune. Dayi-mi voie, ‘n ‘ncheierea acestei scurte amintiri despre sora Mqriuca, sq transcriu o meditayie care m-a mkngkiat mult ‘n clipele ‘n care <suferinya> ‘mi dqdea ghes s-o apuc pe calea contestqrii lui Dumnezeu: <Voia lui Dumnezeu este ceea ce am face wi noi singuri, dacq am cunoawte toate detaliile ... Nu vi s-a ‘ntkmplat niciodatq sq vedeyi a doua zi cq ceea ce ayi fqcut ieri nu a fost chiar awa de bine? Nu vi s-a ’ntkmplat sq aflayi ceva care sq vq dea peste cap toate aprecierile din ziua de ieri ? N-ayi spus niciodatq: <Dacq aw fi wtiut asta ieri, altfel aw fi procedat> ? Dacq da, atunci pricepeyi cq atunci cknd, ’n Ziua Judecqyii, Dumnezeu ne va da toate <detaliile> realitqyii pe care acum doar El le cunoawte, toyi ’i vom da dreptate wi <orice genunchi se va pleca ’naintea Lui> wi orice gurq va amuyi ’naintea verdictelor Sale. \"ntr- adevqr, voia lui Dumnezeu este ceea ce am face wi noi, dacq am cunoawte toate detaliile. Oare nu s-ar cuveni sq o facem wi acum, cknd nu cunoawtem <toate detaliile> ? EG 39. Magnetofonul buclucaw Prin anul doi de seminar, m-am ‘ntors la cqmin dintr-una din vizitele mele la Ploiewti cu un magnetofon Grundig, dqruit de cineva din strqinqtate, prin fratele Yon Iosif, studenyilor de la Seminarul din Bucurewti. Acest cadou nu mi-a adus deckt necazuri. Dintr-un simplu cqrquw, m-am vqzut transformat ‘ntr- un <delicvent> prins ‘ntre douq alternative ireconciliabile. Fratele 78

Amintiri cu sfinyi Yon dorea ca magnetofonul, conform voinyei celor ce-l dqruiserq sq fie o binecuvkntare pentru seminariwti. El putea, prin intermediul benzii magnetice, sq ne aducq ‘n Seminar pe profesorii predicatori care nu erau ‘ngqduiyi de autoritqyile de Stat sq ne ‘nveye. De partea lui, directorul Seminarului era convins cq orice este dqruit Seminarului trebuie sq fie sub administrarea dknsului. Eram astfel prins stknjenitor ‘ntre un director pe care trebuia sq-l ascult wi un pqrinte duhovnicesc ‘ndrqgit pe care nu voiam sq-l dezamqgesc ... M-am ales din toate astea cu prima mea notq de wapte la purtare, din cele douq necesare ca pretext pentru o <nerecunoawtere> din partea Departamentului Cultelor. Magnetofonul a sfkrwit-o <sub cheie>, awa cum ne-a cerut fratele Director. Ori de ckte ori iewea sau intra, Titus Mihey care-l preluase de la mine, aweza deasupra lui .... cheia de la camerq. EG 40. Petru Bozian Wi pentru cq veni vorba despre magnetofon, ‘mi aduc aminte de o altq pqyanie petrecutq ‘n jurul unui alt astfel de instrument de ‘nregistrare a vocii: un casetofon. Era pe vremea cknd un memoriu scris de studenyii promoyiei mele ‘l ‘naintaserq conducerii Uniunii baptiste de la Bucurewti. “n el, ne publicam nemulyumirea noastrq pentru lipsa de profesori competenyi care sq ne pregqteascq wi sq ne ‘ngrijeascq devenirea teologicq wi spiritualq. Fusesem lqsayi doar pe seama fratelui Ioan Bunaciu care, ‘n ciuda unor strqdanii titanice, nu putea suplini absenya altor profesori. Menyionam cq, la atktea sacrificii personale fqcute de cei ce-wi lqsaserq familiile wi suspendaserq activitatea normalq pentru patru ani, ca wi pentru miile de credinciowi anonimi care donau resursele ‘ntreyinerii noastre pe aceastq perioadq, Uniunea ar trebui sq se preocupe mai de aproape wi mai serios de ceea ce trqim noi ‘n Seminar. Menyionam cq ar fi trebuit sq fie lqsayi ca profesori oameni cu pregqtire teologicq wi cu staturq duhovniceascq de la care sq putem cu adevqrat sq ‘nvqyqm ceva. “mi aduc aminte cq, dacq nu mq ‘nwel, pomeneam ckte ceva despre numele fratelui Belicov, al lui Iosif Yon wi al lui Talow Vasile. Cum aceste persoane nu erau ckt de puyin pe placul autoritqyilor de Stat, Uniunea se fqcea cq nu vede lipsa de nivel academic wi spiritual ‘n care trqiam noi. Seminarul devenise un fel de loc de pregqtire a noilor conducqtori de biserici ‘n care aparatul 79

Arhive sentimentale ateist de Stat ‘l folosea pentru ‘ncovoierea spinqrii wi pentru ruperea elanului seminariwtilor. Urmarea memoriului a fost cq am fost dayi cu toyi pe mkna ... Securitqyii. “nainte ca sq fim ascultayi de membrii comitetului Uniunii, cei care au venit sq ne ia la ‘ntrebqri au fost ofiyeri wi funcyionari ai Securitqyii wi ai Departamentului Cultelor. Erau zile grele de apqsare psihologicq wi de teamq pentru viitor. Ei bine, ‘n acele zile s-a gqsit un seminarist gata sq facq haz de necaz wi sq ne punq la dispoziyie una din farsele acelea de care ‘yi aduci apoi aminte toatq viaya. Bozianu wi-a pus o pqlqrie pknq spre sprkncene. a luat haina de piele a lui Liubimirescu, i-a ridicat gulerul ‘n sus, wi-a pus pe nas o pereche de ochelari cu <nas>, folosiyi la parcul de distracyii sau la carnaval de aceia care vor sq se deghizeze, a pus sub bray o mapq diplomat wi a ‘ndesat ‘n ea un casetofon gata de ‘nregistrare. Folosindu-se de faptul cq noi ne ‘mpqrtqweam ‘ntotdeauna peripeyiile de pe teren cknd ne ‘ntorceam la cantinq duminica seara, Bozianu s-a dat seminaristului de serviciu la poartq drept <inspector> wti tu de unde ... wi a chemat unul ckte unul pe ckyiva dintre noi <sq stqm de vorbq prietenewte.> Pe fiecare ‘l ruga apoi sq-l ‘ntovqrqweascq ‘ntr-o micq plimbare ‘n semiobscuritatea favorizatq de cqderea serii wi, pe drum, ‘ncepea interogarea. Folosindu-se de ceea ce wtia deja de la cantinq, <inspectorul> ‘l ‘nwtinya pe seminarist cq <noi wtim deja totul, dar vrem sq avem wi confirmarea ta>, wi ‘ncepea sq-i spunq ckte ceva din ceea ce fqcuse el ‘n duminica respectivq. Tremurknd, seminaristul intra astfel ‘n jocul <inspectorului>, care-i cerea apoi informayii despre alte activitqyi wi alyi seminariwti. Dacq studentul se yinea tare, Bozianu trecea la alte ameninyqri wi-l acuza de activitqyi subversive ‘ndreptate ‘mpotriva Statului care pot aduce pedepse majore. Nu trebuie sq vq mai spun cq cel mai aspru s-a purtat cu aceia care-i erau cei mai apropiayi prieteni wi despre care wtia cele mai intime lucruri. Vorba aceea: <ferewte-mq Doamne de prieteni, cq de duwmani mq apqr wi singur> sau <cu awa prieteni, cine mai are nevoie de duwmani ...?> Seara tkrziu, cknd a ‘ncetat comedia wi unul dintre cei interogayi a recunoscut wi deconspirat identitatea <inspectorului>, Bozianu ne-a adunat pe toyi ‘n capela Seminarului wi ne-a lqsat sq rkdem wi sq plkngem ‘n voie ascultknd ‘nregistrarea de pe bandq. Wtiu cq sunteyi curiowi sq vq spun cine a zis, ce a zis wi despre cine. N-am s-o fac ‘nsq ... Am sq vq spun doar cq a fost o bunq pregqtire pentru viayq wi o puternicq reamintire a faptului cq, de fapt, totul chiar se ‘nregistreazq, dar pe o altq bandq, plasatq ‘ntr- 80

Amintiri cu sfinyi un casetofon al cerului. Iar aceasta nu mai este nici un fel <de glumq>! EG 41. Trei seminariwti Wi pentru cq a venit vorba despre Seminar wi despre seminariwti, vreau sq vq spun cq aceastq <Wcoalq a profeyilor> din inima Bucurewtiului n-a fost lipsitq de momente ilare ‘n care realitatea a fost nu de puyine ori rivalq cu fantezia cea mai ‘ndrqzneayq. Uneori, umorul unor ‘ntkmplqri a fost burlesc, alteori a luat nuanya umorului negru sau chiar absurd. Iatq un exemplu. Era prin anul doi de studii. Fusesem repartizat ‘n practicq ‘ntr-o echipq de trei, alqturi de Nelu Rusu wi de Mate Nicolae. Aceste echipe erau rotate ‘ntre bisericile din Bucurewti, unde pqstorii ne puneau sq facem unele din lucrqrile de slujire. “ntr-o zi mohorktq de ‘nceput de iarnq, am fost trimiwi de unul din pqstorii din Bucurewti sq oficiem ‘nmormkntarea unei bqtrkne singuratice care trecuse la cele vewnice. Sfqtuyi de cei cu mai multq <experienyq>, noi ne cumpqrasem niwte costume de culoare ‘nchisq, niwte pqlqrii negre wi luaserqm sub bray Biblia cu cel mai mare format. Stknjeniyi cumva de noutatea situayiei, eram totuwi convinwi cq toatq lumea din cimitir ‘wi va da repede seama cine suntem wi ce am venit sq facem. Nu micq ne-a fost deci mirarea cknd, apropiindu-ne de groparii care awteptau lkngq sicriu, i-am auzit spunkndu-ne: <Haideyi repede s- o ‘ngropqm pknq nu vine popa qlq al lor ...> Halal impresie! A trebuit sq ne dregem glasul wi sq-i facem sq ‘nyeleagq cq <popa qlq al lor> eram tocmai <noi> ... Adevqrul este cq groparii avuseserq dreptate. Am awteptat zadarnic sq mai vinq cineva dintre ai bisericii sau ai familiei. Vremea geroasq wi atmosfera mohorktq ‘i determinaserq pe toyi sq stea pe lkngq casele lor. Mate s-a rugat, eu am <condus o ckntare comunq>, iar Nelu Rusu a rostit ckteva cuvinte potrivite, dupq care ... trupul celei moarte a fost coborkt ‘n groapq. Slujba fusese scurtq, dar plecam cu sentimentul cq debutaserqm ‘ntr-o lucrare pe care avem s-o facem de multe ori ‘n bisericile noastre. De-abia apucase pqmkntul sq se awtearnq peste lemnul cowciugului wi de-abia ce apucaserqm sq ne punem ceva pe cap peste urechile care ‘ncepuserq sq ‘ngheye cq ... dinspre capela de la poarta cimitirului au ‘nceput sq nqvqleascq peste noi un tumult de yipqte ascuyite, de cuvinte ne’nyelese wi de oameni care agitau mkniowi mkinile spre cer. “n fruntea lor, un popq 81

Arhive sentimentale ortodox cu o falcq ‘n cer wi una ‘n pqmknt, cu pqrul vklvoi wi cu pumnul ridicat ameninyqtor venea fugind cqtre noi. Ochii lui bulbucayi nu prevestea nimic bun. Fqrq sq cerem prea multe lqmuriri, am luat-o printre morminte, strqduindu-ne sq fugim ckt mai civilizat wi mai demn. Noi fugeam de el, el venea gkfkind ‘n fruntea puhoiului de lume. <Blestemayi de sectanyi nenorociyi! Sq dea Dumnezeu sq nu apucayi ziua de mkine, nenorociyilor.> Din wuvoiul de blesteme wi ameninyqtor am reuwit totuwi sq desluwim motivul delirului colectiv al celor porniyi sq ne ‘ngroape ‘nainte de vreme. Furaserqm moarta popii! Nefamiliarizayi cu chipul sorei din biserica baptistq, luaserqm de la capelq wi coborkserqm ‘n groapq o femeie din turma preotului ... O pkngqriserqm cu slujba noastrq protestantq. Nenorocirea era wi mai mult amplificatq de faptul cq o ‘ngropaserqm ... <nedezlegatq>! Ritualul slujbei ortodoxe cerea ca o sfoarq legatq dinainte sq fie deznodatq de preot ‘nainte de coborkrea ‘n mormknt, ca semn al <dezlegqrii de pqcate oferitq de Bisericq.> Impasul era mare! Ce sq facem? Sq ne oprim din alergare wi sq ne cerem scuze ? Sq cqutqm sq ne ‘nyelegem ca oamenii civilizayi ? Sq ne oferim sq dezgropqm noi moarta wi sq repetqm slujirea pentru moarta <baptistq> ? Toate acestea ne treceau cu mare vitezq prin cap ‘n timp ce, involuntar, jucam <prinselea> cu popa din fruntea gloatei ortodoxe. Pknq la urmq, am convenit cq este mai bine sq-L lqsqm pe Dumnezeu sq se descurce El cu cele douq femei ajunse ‘ntre timp ‘naintea Lui, iar noi sq ne vedem de drum, cqutkndu-ne siliyi <mkntuirea>. Singurii oameni care au avut de ckwtigat au fost groparii care s-au ‘ncqlzit de rks privind la cursq cu obstacole ‘ntre mulyimea de ortodocsi wi micul pluton de ... seminariwti ‘mbrqcayi <ca popii>. EG 42. Bunian Cocar L-am cunoscut pe Buni fqrq sq wtiu cq face parte din cunoscuta triadq a Cocqrewtilor, Cornel ‘n clisura Dunqrii, Mircu la Sibiu, .... wi la Cisnqdie. M-a apropiat de el caracterul squ deschis, temperamentul clocotitor wi aerul puyin <smecheresc> care se asorta de minune cu <bucurewteanul> din mine. Mi-am dat seama foarte repede cq Buni este un om cu resurse neobiwnuite wi cu dimensiuni neexplorate deckt ‘n fugq de ceilalyi. <Daniel, trebuie sq facem ceva deosebit pentru Dumnezeu. Ceva 82

Amintiri cu sfinyi care sq trezeascq oamenii wi sq-I dea posibilitate lui Dumnezeu sq se manifeste ‘n toatq puterea wi frumuseyea Sa.> Probabil cq Buni mi-a fost omul cel mai apropiat ‘n anii de Seminar. Nu numai cq au fost ani cknd paturile noastre au fost alqturate wi am dormit unul lkngq altul, dar ne-am simyit cumva tovarqwi de drum wi imi este greu chiar wi astqzi sq spun unde se sfkrwewte unul wi unde ‘ncepe altul ‘n personalitatea noastrq comunq. Existq o droaie de lucruri pe care nu le-aw fi fqcut wi nu le-aw face astqzi dacq n-ar fi existat Buni wi sunt convins cq wi el poate spune acelawi lucru despre mine. Chiar dacq acum locuim la mii de mile depqrtare, el la Chicago wi eu la Los Angeles, cknd ne re’ntklnim este de parcq ne-am ‘ntklni cu o parte din noi ‘nwine de care nu ne-am despqryit niciodatq. Oare nu spunea cineva cq <prietenia adevqratq este o singurq inimq care bate ‘n douq piepturi> ? Un prieten este unul care-yi wtie toate defectele wi totuwi mai are ochi sq-yi vadq wi calitqyile. Este mare lucru sq gqsewti pe cineva care sq te preyuiascq. Este wi mai mare lucru sq ‘nveyi tu ‘nsuyi sq preyuiewti pe alyii, altfel vei rqmkne fqrq prieteni dacq vei cquta unul fqrq defecte. Ar fi multe lucruri de spus wi de amintit din pqyaniile noastre ‘mpreunq. Am sq aleg pentru acum una singurq, cu consecinye care au determinat mult evoluyia noastrq de mai tkrziu. Era pe vremea ‘n care Liviu Olah, unul din marii preferayi ai lui Buni yinea sqptqmkni de evanghelizare la Galayi, iar eu eram atras spre portul de la Dumqre de simpatia mea pentru o ... anumitq fatq, care era studentq acolo. Ne-am dus awadar la Galayi, plqnuind sq ne ‘ntoarcem cu ultimul tren de duminicq seara. Evanghelizarea s-a prelungit ‘nsq mult peste ora obiwnuitq, ... ca sq nu spun cq am stat prea mult la discuyii cu ... wtiyi dumneavoastrq cine, awa cq a trebuit sq dormim peste noapte la Galayi wi ne-am ‘ntors la Bucurewti cu primul tren de dimineaya. Asta a ‘nsemnat cq am ‘ntkrziat la cursuri wi am lipsit de la primele ore. Ce sq facem? Cum sq dqm ochii cu directorul? Ce sq spunem fqrq sq minyim wi totuwi sq iewim bine ? Dupq ckteva <variante fqrq soryi de reuwitq>, Buni a spus: <Wtii ceva? Eu am ‘n spate, sub omoplat un nod de carne care mq supqrq wi n-am fost niciodatq cu el la doctor? Du-mq tu la un spital wi avem scuze sq ajungem numai dupq amiaza la cursuri.> Zis wi fqcut! Numai cq dincolo de <scutirea motivatq>, Buni s-a ales cu vestea cq ceea ce avea sub omoplat era o treabq serioasq. A trebuit sq fie internat ‘n spital wi, cknd l-am vizitat dupq analize, l- 83

Arhive sentimentale am gqsit tulburat wi negru de supqrare. <Mie nu-mi spun mai nimic, dar surorile trec pe lkngq mine, dau din cap compqtimitoare wi spun: <Pqcat de el, este ‘ncq awa de tknqr ...> Am aflat astfel cq ‘i cauterizaserq cu un fel de oxigen lichid rana lqsatq de extirparea tumorii, dar cq, datq la analizq, natura acestei excrescenye duwmqnoase se dovedise a fi de rqu augur. Peste primqvara de afarq se lqsase dintr-o datq toamna, iar priveliwtea crematoriului uman de peste wosea nu avea ‘n nici un fel harul sq ne ridice cumva moralul. <Adu-mi hainele. Vreau sq fug de aici. Dacq mor, vreau sq mor la amvon predicknd Evanghelia, nu pe patul unui spital de neputinciowi.> L-am privit sceptic, dar mi-am dat seama cq vorbea serios. Era ceva ‘n privirea lui care nu suferea nici un fel de contrazicere. M-am dus la Seminar, i-am adus hainele wi l-am awteptat sq sarq peste gard wi sq plecqm ‘mpreunq. Rana era ‘ncq cu cusqtura proaspqtq wi fiecare miwcare mai bruscq ‘i aducea pe fayq o grimasq dureroasq. La spital dqduse adresa lui din Lewcoviya awa cq nimeni n-a putut sq vinq dupq el la seminar, iar acolo, doar foarte puyini au aflat de <evadarea> lui periculoasq. Foarte talentat ‘n comparayie cu restul clasei, Buni era invitat sq predice ‘n bisericile din capitalq. “n duminica urmqtoare l-am ‘nsoyit la biserica din Ferentari, unde fusese trimis de fratele Bunaciu sq-i yinq locul. A predicat ca de obicei, bine pentru acea bisericq, foarte bine pentru bruma de studii pe care le parcurseserqm ‘mpreunq. A vorbit ‘nsq cu mult patos, awa cum vorbea Liviu Olah, wi oratoria a yinut loc inevitabilei lipse de experienyq. Celor din salq li se pqrea cq le vorbewte unul gata sq-wi dea sufletul pentru ceea ce spune. Cuvknta de parcq era ‘n ceasul moryii wi vrea sq lase ‘n urmq ceva pentru Christos. Celor din salq awa li se pqrea ... Mie ‘nsq nu mi se pqrea. Eu wtiam cq asta era realitatea! “l ascultam cu un nod ‘n gkt wi cqutam sq-mi stqpknesc lacrimile. Spre cea de a treia parte a predicii a fqcut un gest viguros wi necugetat cu mkinile ridicate cumva deasupra capului wi spre ‘nainte. L-am vqzut schimonosindu-se de durere wi am priceput cq-l ‘njunghiase rana operayiei. Restul de timp a vorbit miwcknd doar una din mkini, cealaltq o yinea atkrnatq cumva pe lkngq corp, asemenea unei aripi frknte. Un albatros care ‘ncerca sq zboare, atkt ckt mai putea el, cu o singurq aripq ... La ckteva sqptqmkni, ‘n Timiwoara, s-a dus la un cabinet medical wi l-a rugat pe medicul de serviciu sq-i scoatq chestia aia din spate. Cknd a vqzut cusqtura, doctorul a spus mirat: <Dumneata ai fugit dintr-un spital !> 84

Amintiri cu sfinyi <Wtiu, domnule doctor! Asta wtiu wi eu. Am venit la dumneavoastrq pentru ceea ce nu wtiu. Cum sq scap de aya asta, cq mq mqnkncq pielea?> Acum, la atkyia ani de la aceste ‘ntkmplqri, ‘mi pun ‘ntrebarea: <Care este adevqrul? S-au ‘nwelat atunci doctorii? Sau nu cumva Buni este sqnqtos wi bine mersi, doar pentru cq a avut ‘ncredere ‘ntr-un Dumnezeu care face lucruri deosebite wi care meritq sq fie servit cu tot devotamentul ? (Hei, Buni! Peripeyiile noastre ‘mpreunq nu s-au terminat! Pe aeroportul din Columbus, Ohio, preocupat de introducerea acestor rknduri ‘n memoria computerului meu portativ wi plutind ‘n confuzia nqscutq din acea detaware de realitate necesarq reactualizqrii unor amintiri, m-am suit ‘n avionul de Detroit, Michigan ‘n loc de avionul spre Memphis, Tenness]! Bine cq ‘n atmosfera generalq de securitate maximq care domnewte acum ‘n America dupq Septembrie 11, m-a observat cineva wi m-a dat jos la timp. Pqyania ‘mi aduce aminte de pasagerul care a prezentat la aeroport douq valize cu precizarea: - <Vreau ca una sq ajungq la Paris, iar cealaltq la Buenos Aires.> - <Nu se poate, domnule! Ne confundayi cu un serviciu de menagerie ...> - <Da, data trecutq cum ayi putut?> veni replica deliberat muwcqtoare a pasagerului. Doamne, ce bine cq nu sunt valizq!) EG 43. Cerul Seminarului Dewi eram 20 ‘nscriwi la cursurile Seminarului, fiecare ne trqiam singurqtatea relayiei noastre personale cu <Cel ce ne ‘nscrisese la oaste>. Noaptea tkrziu sau dimineaya devreme, seminariwtii se furiwau afarq din dormitoare ca sq stea de vorbq ‘n rugqciuni individuale cu cerul. Sqlile de clasq erau prea puyine, iar treptele dintre etaje ne’ncqpqtoare, awa cq goana dupq singurqtate ne punea din greu imaginayia la ‘ncercare. Yin minte cq, Buni wi cu mine ‘nvqyaserqm sq ne cqyqrqm dincolo de pervazul ferestrei de la mansardq wi, ‘ntinwi pe spate pe tabla acoperiwului, ne plimbam privirile pe cqrqrile astrelor. “n astfel de ocazii, bolta ‘nstelatq era cupola capelei ‘n care ne trqiam ‘nchinarea. Dintr-o astfel de reverie s-a nqscut una din poeziile veghilor mele de noapte: 85

Arhive sentimentale “n veghe de noapte Cad din timpuri-bqtrknite Stropi de sfinte taine grele, Se revarsq ‘n rqstimpuri Peste visurile mele. “n reflexii de vedenii Chipi de preoyi wi profeyi Vin sq-mi spunq ‘n crkmpeie taina unei alte vieyi. Wi-ntr-un miez de noapte sfkntq Bate-un clopot ‘n tqrii, Hotqrkri se nasc ‘n suflet, Cresc ‘n inimi ape vii. Woapte vechi, chemqri din ceruri “mi ‘ntorc privirea-n sus Lacrime se nasc sub gene, Mulyumiri pentru Isus. Pentru Cel ce-a rupt sigiliul, Moarte moryii i-a fqcut; Pentru Cel ce din ‘nalturi “mi trimite ... un sqrut. Alteori, cknd pe acoperiw se auzeau cadenyele rafalelor de ploaie, rugqciunea wi meditayiile noastre duhovnicewti erau obligate sq rqmknq <‘nquntru>: Melancolie De-afarq, picuri mari wi grei Din ploaia ce-a-nceput de-asearq, S-au strecurat ‘n ochii mei Wi sufletul mi-l ‘nfioarq. 86

Amintiri cu sfinyi - <La ce mq chemi, spre ce meleag ?> Cu g’ndu-ntors ‘nspre lquntruri Eu plkng wi chem un vechi pribeag; Strig sufletu-mi wi-n stropi ‘l mkntui. Aceste reverii spirituale m-au coplewit de multe ori wi ‘n timpul orelor de curs. Cqdeam dintr-o datq pe gknduri wi plecam cu sufletul ‘n cine wtie ce yarq a visqrilor, dincolo de timp wi de spayiu, suspendat ‘ntre niveluri diferite de realitate, ancorat doar ‘n pqrtqwia cu Logosul sfknt: Vis “n noaptea nopyii plinq de awtrii argintii, Eu te awtept Isuse, te-awtept mereu sq vii. Se zbate-n pieptu-mi dorul doritelor dorinyi Sq stau ‘n veacul vewnic cu sfinyii wi-ntre sfinyi. Te-awtept ... Din clara limpezime a zorilor de zi, Din largul depqrtqrii, eu Te awtept sq vii. Te-awtept cu doru-n suflet, cu ochii-nlqcrimayi, Cu brayele ‘ntinse, genunchii-ngenunchiayi. Te-wtept ca pe un Mire, ce Tatql mi-a trimes Ca semn al grijei sfinte din tainicul Eres. Te-awtept wi-mi arde dorul ‘n chivotul din piept. Acum wi-ntotdeauna, Isuse, eu Te-awtept. 87

Arhive sentimentale EG 44. Fratele Cqpuwan Roma. Septembrie, 1982, lkngq columna lui Traian. Dupq ce am fost <‘mpinwi> afarq din Romknia, cknd, din toatq viaya noastrq de pknq atunci nu ne rqmqsese deckt un pawaport maro, <fqrq cetqyenie> wi cknd awteptam ca aceastq mamq de ‘mprumut plinq de dragoste care se numewte America sq ne ia acasq la ea, am petrecut unsprezece zile ‘n capitala fostului Imperiu care cucerise pe vremuri Dacia. Daniela, soyia mea era ‘nsqrcinatq ‘n patru luni jumqtate. Pentru prima datq ‘n viaya noastrq vedeam standuri pline cu mai toate fructele imaginabile wi prqvqlii ‘ndopate cu tot ce-yi poate wi tot ce nu-yi poate trece prin minte. Treceam printre toate <ca la expoziyie ... Priveam, fqrq sq putem sq ne atingem de ceva. Ne lipseau .... banii. “n singurqtatea noastrq italianq, Dumnezeu ne- a dqruit ‘ntklnirea cu fratele Cqpuwan, care avea deja doi fii plecayi ‘n America. Era, printre cei de la <pensione Dina>, un <om cu bani>. Vqzkndu-ne awa de <reyinuyi> la cumpqrqturi wi sensibil la situayia soyiei mele, dknsul s-a oferit sq ne cumpere o <gelata>, o ‘ngheyatq italianq. A fost prima ‘ngheyatq adevqratq pe care o mkncam. Era primitq ‘n dar pentru o soyie ‘nsqrcinatq wi, ca wi mine, teribil de pofticioasq. <Nici un pahar de apq dqruit ‘n Numele Meu, nu va rqmkne fqrq rqsplatq!> Acolo, lkngq columna lui Traian, ‘ntr-o rqbufnire de patriotism ‘ntkrziat sau latent, am awternut pe hkrtie ckteva versuri cqutqtoare de busolq: <Precum un fruct cqzut spre rqdqcini S-a-ntors din drum wi-wi aflq-acuma rostul, Tot astfel ne-nyelegem astqzi soryul, Cqci noi la Roma nu suntem strqini!> EG 45. Corul copiilor orfani I-am privit de la departarea balconului bisericii <Betania> din La Habra, California. M-am suit acolo ca sq-i pot vedea pe toyi, ca sq-i pot ‘mbrqyiwa dintr-o datq cu privirile. I-am ascultat cu urechile, dar mai ales cu inima. Ckntecul lor, un imn al diamantelor rqscumpqrate din mocirla acestei lumi, ni s-a lipit repede de suflet. Nu mq sqturam sq-i privesc ... Fiecare dintre ei, o poveste amestecatq de tragedie wi biruinyq, de tristeye wi triumf 88

Amintiri cu sfinyi personal. Cine le-a ‘nlesnit toate acestea? Cine au fost agenyii harului venit din cer special pentru nenorociyii norocowi din mahalalele Romkniei. Le-aw putea wterne numele aici, dar n-o fac. “i wtie Dumnezeu wi le-a wi pregqtit rqsplata, mqreaya rqsplatq pe care n-o vor ‘mpqryi cu nimeni, dewi ... dacq este sq facq wi acolo ce fac aici, probabil cq vor gqsi wi acolo pe cineva cu care s-o ‘mpartq ... Iatq ceva din istoria lucrqrii lor. <“n 1992, lkngq Oradea a luat fiinyq <Cqminul Felix> pentru copiii orfani din Romknia. Iniyiativa a aparyinut unui mic grup de crewtini din Suedia. <Cqminul> este structurat pe principiul unor case individuale ‘n care o familie de tineri romkni preiau spre crewtere cincisprezece pknq la douqzeci de copii orfani. Ideia de bazq este <‘nmulyirea dragostei pqrintewti.> Copii ai nimqnui primesc din partea unor mame wi tayi autentici acces la inima wi preocuparea lor permanentq. > <“n 1999, <Cqminul Felix> a inaugurat cea de a doua fazq de dezvoltare. Acest sat de dragoste wi educayie are acum zece case pqrintewti ‘n care sunt crescuyi ‘ntre doisprezece wi paisprezece copii. “n cele douq locuri, Cqmunul Felix adqpostewte acum 200 de copii orfani, ‘ntorwi de la pierzare prin mila wi competenya unor crewtini cu frica wi cu iubirea lui Dumnezeu ‘n inimi. Sute de voluntari din Statele Unite ale Americii wi Anglia au donat timp, bani wi efort personal pentru a face sq se ‘mplineascq visul celor ce au iniyiat <Cqminul Felix> (<o casq a fericirii>).> Copiii sunt singura bogqyie terestrq pe care o putem lua cu noi ‘n cer. Nawterea unui copil este votul lui Dumnezeu cq lumea trebuie sq continue.Copiii de la cqminul Felix sunt o dovadq cq Dumnezeu este viu wi lucreazq ‘ncq cu putere printre noi. Cei care au gqsit ‘n inimile lor suficientq dragoste ca sq poatq fi ‘mpqryitq wi celor lipsiyi temporar de cqldura unui cqmin sunt argumentele cq Dumnezeu este nu numai printre noi, ci wi cq Dumnezeu este frumos ‘n toate ‘ntocmirile Sale. Existq ‘nsq wi altfel de oameni printre noi, oameni deformayi de patima pqcatului wi dezumanizayi de influenyele demonice. Iatq trista istorie a unor asemenea oameni. <“n Ucraina, nu de mult, o <mar\\ut\\a> (un minibus) mergea de la |iev la Bila Tser\\va, ‘n sud. O femeie care cqlqtorea a cerut woferului sq opreascq pentru <o urgenyq> la marginea unei pqduri. S-a dat jos wi s-a strecurat ‘ntre copaci. Deodatq, ceilalyi cqlqtori au auzit-o strigknd din toyi plqmknii. Ckyiva s-au dat jos sq vadq care era cauza strigqtelor wi au gqsit un copilaw spknzurat de un copac. Funia era strknsq ‘n jurul gktului micuy, iar copilul nu dqdea nici un semn de viayq. L-au dat repede jos wi i-au fqcut 89

Arhive sentimentale respirayie artificialq. Spre bucuria tuturor, copilul a revenit la viayq. S-au suit toyi ‘n <mar\\ut\\a> wi se ‘ntrebau unde sq meargq mai ‘ntki, la spital sau la poliyie ? Dupq o bucatq de drum, au vqzut o tknqrq pereche care le fqcea semn cu mkna sq-i ia wi pe ei ‘n mawinq. Woferul a oprit wi ei s-au suit. O voce abea subyire wi abea auzitq li s-a adresat: <Mamq, mi-ai spus cq n-o sq mq doarq! ...> Ceilalyi pasageri au tqbqrkt asupra celor doi wi mawina s-a dus direct la poliyie! Acolo au aflat cq bqrbatul nu era de fapt tatql copilului, dar cq-i spusese femeii: <Te iau de nevastq dacq scapi cumva de copil.> Nu le trecuse ‘n nici un fel prin minte cq micul autobuz se oprise chiar ‘n locul acela pustiu pe care-l pqrqsiserq ei nu de mult. Slavq Domnului pentru cq El le poartq de grijq copiilor Sqi, chiar ... wi celor mai micuyi! (“ntkmplare relatatq ‘n August 2002 de Connie Hursh, misionarq ‘n Ucraina) EG 46. Costache Ioanid Dacq blkndeyea este o formq de lepqdare de sine pentru cel tare, smerenia este o lepqdare de sine pentru cei ‘nzestrayi cu talente deosebite. Nimeni nu poate spune despre un yknyar sau despre un purice cq este <blknd>. Blkndeyea nu stq alqturi cu slqbiciunea wi cu lipsa de posibilitqyi. Putem spune cq este <blknd> doar despre o entitate care, dacq ar voi, ne-ar strivi sau ne-ar ului prin declanwarea explozivq a posibilitqyilor potenyiale. Blknd este, nu puricele, care orickt s-ar strqdui nu poate deckt sq sarq wi sq se ascundq, ci elefantul, leul sau ursul; blknd poate fi omul foarte puternic sau ‘nzestrat cu posibilitatea de a distruge. “n mod similar, despre smerenie sau umilinyq nu se poate vorbi ‘n situayia celor cu posibilitqyi limitate, ci doar ‘n cazul acelora care, prin ceea ce sunt wi prin ceea ce pot face, se ridicq cu mult peste media societqyii din jur. Probabil cq cel mai frumos exemplu de smerenie pe care l-am vqzut a fost viaya pictorului, sculptorului, artistului wi poetului crewtin Costache Ioanid. L-am ’ntklnit de multe ori wi mi-a fqcut cinstea sq mq numeascq printre prietenii lui din mai tknqra generayie. Prietenia lui exemplarq cu familia lui Aurel Popescu, wi venirea lui printre noi la serile de studiu wi predici ale lui Liviu Olah sau Iosif Yon, mi l-au adus aproape wi mi-au deschis calea cqtre inima wi casa dknsului. 90

Amintiri cu sfinyi Iatq, ‘n rezumatul rece al datelor wi cifrelor, ceva despre viaya acestui om deosebit: DATE BIOGRAFICE 1912 Decembrie, 3-se nawte Costache Ioanid, al patrulea fiu al lui Titus wi al Ecaterinei, la Comkndarewti, ‘n Bucovina de Nord. 1923-Î’ncepe sq studieze la Liceul Internat din Iawi. 1929-1934. Studiazq la Academia de Artq Dramaticq pe care o absolvq cu nota maximq. Deschide prima expoziyie de sculpturq caricaturalq. Lucreazq ’n lut pictat, ’n culori de ulei, ’n sticlq, cearq, hkrtie, lemn. “ntre 1934-1952 deschide wapte expoziyii de acest gen la Iawi wi mai apoi la Bucurewti. 1938-se mutq ’n capitalq. Realizeazq <Balet nepolitic>, celebru ’n epocq. La una din reprezentayii participq ’nsuwi regele Carol al II-lea. 1939-se cqsqtorewte cu Elena Wtefqnescu din Iawi. 1940-citind Biblia pe o bancq ’n parc, este observat de Mihai wi Sabina {urmbrand care î’-l invitq la Biserica Lutheranq pqstoritq de Richard {urmbrand. “ncepe studiul aprofundat al Bibliei wi scrie primele poezii crewtine. 1941-1944. Este ’ncadrat cartograf la Marele Stat Major. 1958-1961. “wi ckwtigq existenya din picturi. Frecventeazq Biserica Penticostalq din Calea Mowilor. Scrierile sale circulq ilegal ’n toatq yara. Refuzq sq scrie ’n stilul propagandei comuniste. 1961-1966. Lucreazq ca desenator tehnic la IPROMET. 1963-se aflq sub stare de arest la Malmaison. Este anchetat pe tot parcursul anului. 1966-frecventeazq Biserica Lutheranq. Este recunoscut ca unul dintre cei mai importanyi poeyi crewtini alqturi de Traian Dorz wi alyii. 1981-moartea soyiei sale, Elena. 1981-imigreazq ’n SUA. Δi apare primul volum de versuri, <Taine>. 1987 Noiembrie, de Ziua Recunowtinyei (Than\\sgiving)-trece la Domnul. O viayq de om wi ... un bilany. Se gqsewte ‘ntr-una din poeziile lui pline de miez: 91

Arhive sentimentale ISUSE, CE YI-AM DAT ?... Tu ne-ai adus iertarea, Ne-ai dat Salvarea-n dar. Ne-ai scos din ’nchisoarea pqcatului murdar. Ne-ai dat o nouq fire wi un vewmknt curat. Dar noi, ca mulyumire, Isuse, ce Yi-am dat? Tu ne-ai adus putere, sckntei din focul Tqu, o sfkntq-nvqpqiere ce mistuie ce-i rqu. Spre vewnica cetate o cale ne-ai tqiat. Dar pentru-acestea toate, Isuse, ce Yi-am dat? Tu tot ce-aveai ’n lume wi-n cer ne-ai dqruit: wi inima, wi nume, wi Duh nemqrginit. Wi-n zarea albqstruie Tu ce-ai luat wi ckt? ...Doar patru rqni de cuie wi-o ranq-n piept. Atkt... EG 47. Costache Ionid Cele mai mari adevqruri sunt simple. Tot awa sunt wi cei mai mari oameni. Costache Ioanid a fost <o comoarq ascunsq> sub un munte de umilinyq. Tqcut wi retras fayq de strqini, el devenea dintr-odatq foarte vorbqrey wi foarte accesibil tuturor acelora care wi-l apropiau ca prieten. Fin cunoscqtor wi creator de literaturq, Ioanid a fost un om ‘ndrqgostit de Cartea Cqryilor, a cqrei conyinut ‘i era hranq wi cqlquzq zilnicq. Odatq, pe cknd ‘i deschideam sfios uwa locuinyei lui din Bucurewti, pe Magistralq, ‘n zona restaurantului Budapesta, m-a surprins spunkndu-mi, ‘n loc de <Bine ai venit!>, <Wtii ‘n ce zi ne gqsim astqzi? Sunt foarte emoyionat. Hai sq-yi arqt din Biblie.> 92

Amintiri cu sfinyi M-a condus apoi ‘n camera de studiu wi mi-a arqtat textul din Isaia 19:18-25. La Camp David, ‘n Statele Unite, tocmai fusese ‘ncheiatq o ‘nyelegere ‘ntre Manahem Begin wi El Sadat, conducqtorul Egiptului, iar fratele Ioanid ‘ncerca sq plaseze epocalul eveniment ‘ntr-o ‘ntrezqritq perspectivq a calendarului profetic. “nzestrat de Dumnezeu cu un suflet foarte sensibil wi pqtrunzqtor, Ioanid a fost un timp actor wi director de scenq ‘n lumea teatrelor. Simyul lui artistic l-a predispus cqtre picturq wi sclupturq (pastq de hkrtie, lut, ciment wi chiar piatrq). A fost ca o floare de nufqr plutind deasupra mocirlei morale specifice celor ce-wi fqceau veacul ‘n duplicitarea vicioasq de dincolo de cortina spectaculoasq a pieselor regizate de alyii. Fqrq ‘ndoialq ‘nsq, etapa aceasta din teatru l-a deprins cu oratoria specificq celor ce sunt chemayi sq declame poezii. Multe din sfaturile lui m-au ajutat sq-mi ’mbunqtqyesc felul de vorbire wi de predicare. Cine l-a auzit mqcar o datq recitknd wtie despre ce extraordinar talent vorbesc. De aceastq abilitate nativq, cultivatq apoi prin studiu wi strqdanii mi-am dat seama mai ales ‘ntr-o sqptqmknq de ‘nregistrqri pe care i-am solicitat-o prin 1976. Atunci wi acolo, ‘n mansarda clqdirii bisericii baptiste din woseaua Nicolae Titulescu 56A, unde ne aflam numai noi doi, awezayi deoparte wi de alta unui magnetofon <Grundig> cu douq piste l-am ascultat vrqjit timp de ore ‘n wir, transfigurat de fiorul trqirii sincere wi transformat cknd ‘n chimval, cknd ‘n vioarq, cknd ‘n vknt, cknd ‘n chitarq, interpretkndu-wi poeziile atkt de apreciate ‘n perimetrul bisericilor crewtine. Vqzkndu-mq probabil prea extaziat wi prea plin de admirayie pentru calitqyile dknsului, a avut atunci una din acele manifestqri specifice de umilire nqscutq din conwtienta wi ‘ncqpqyknata lui lepqdare de sine. “ntr-una din pauzele dintre poezii, rowu de emoyie ca un puwti prins vinovat cu mkna ‘n bombonierq, mi-a spus ca pentru o echilibrare a diferenyelor dintre noi: <Dumneata de ce nu vrei sq reciyi poezie? Ai un glas mult mai bun ca al meu wi te vqd printre cei ‘nzestrayi cu o mare sensibilitate. Te simt vibrknd ‘mpreunq cu mine la aceste poezii. Te-am ascultat vorbind de la amvon wi rugkndu-te. Le faci pe toate cu simyire wi cu buna cuviinyq. Hai, te rog eu, recitq wi dumneata ckteva poezii.> Insistenya dknsului copilqreascq wi entuziastq mai, mai, mai cq m-a convins. M-am oprit ‘nsq la timp wi am refuzat. Mq readusese la realitate prezenya magnetofonului wi teama cq o astfel de exhibiyie ar putea ajunge wi la urechile altora. Hmmm, 93

Arhive sentimentale stau wi mq gkndesc mai bine, ce a fost atunci? Teama ? Sau nu cumva mkndria mea tinereascq ? Mqrturisesc acum, ‘n faya tuturor, cq multe din ‘ncercqrile mele de a citi cu intonayie un text biblic wi de a predica nu doar intonknd, ci mereu <interpretknd> conyinutul unui discurs sau a unei ilustrayii s-au nqscut din apropierea mea de acest <artist de o sinceritate cuceritoare> wi de o transparenyq deplin wi ‘ndelungat <studiatq.> De dragul dknsului, m-am dus eu ‘nsumi la repetiyii ale studenyilor de la <IATC> (Institutul de arta teatralq wi cinematografie) wi am cqutat sq deprind metodele wi mecanismele comunicqrii. Revenind la genialele sale poezii, cred cq ar fi drept sq spun cq acel caracter de <scenetq> al unora dintre ele wi acel aer ‘mpodobit sqrbqtorewte cu un decor sugestiv wi creator de atmosferq se trag tot din apropierea lui Costache Ioanid de lumea teatrului. <Sub terasele ‘nalte cu boschete de migdali, sub fqclii ce-awtern pe lespezi pawi de umbrq ireali, schimbul strqjilor de noapte, ca un joc ciudat wi mut, se perindq fqrq tropot, fqrq zqngqnit de scut. Nici un pas nu dq rqsunet, nici o armq de soldat, cqci, ‘n purpurq wi aur, doarme Dariu ‘mpqrat. Dar pe cknd tqcerea nopyii crewte-n margini de cetate, ‘ntr-un mic iatac de tainq cu obloanele lqsate, sfetnici wi satrapi de frunte ai Imperiului persan yin sobor ca sq rqstoarne un rival din Canaan> (din poezia <Daniel wi Dariu>) EG 48. Costache Ioanid Despre venirea lui Ioanid la Christos, iatq ce citim ‘n mqrturia lui Cristian Ioanide, fiul squ, awa cum a apqrut ea ‘n prefaya volumului de poezii <Porumbiye albe>: <“ntr-o dupq amiazq de varq a anului 1940, pe o bancq din parcul Carol din Bucurewti, blkndul poet de mai tkrziu, citea cu nesay Sfknta Scripturq. Lkngq el, o doamnq ‘l urmqrewte cu discreyie. Un copilaw cu ochii rotitori, ce se joacq prin preajmq, ‘i atrage atenyia doamnei cq vecinul ei citewte Biblia. Cu o <viclenie orientalq>, doamna (Sabina {urmbrand) ‘ntreabq: Ce carte citiyi, 94

Amintiri cu sfinyi domnule?> <Cea mai minunatq carte din lume, doamnq!> Urmeazq prezentqri reciproce wi invitayia de a participa la slujba din viitoarea duminicq de la Biserica Lutheranq din strada Olteni. El nu wtia nimic despre protestantism. La vremea aceea, Costache Ioanid era <greco-ortodox> ca wi strqmowii sqi wi considera probabil aceastq apartenenyq (chiar formalq fiind) ca o necesitate tradiyionalq. “n rest, wtia cq iudeii l-au rqstignit pe Domnul Christos wi de aceea sunt de dispreyuit wi vrednici de oskndq. Cknd, ‘n duminica urmqtoare, tatql meu s-a ‘nfiinyat la aceastq bisericq, nu micq i-a fost surpriza sq constate cq mai toyi credinciowii erau evrei botezayi, iar trei din cei patru pqstori erau wi ei evrei sadea: Richard {urmbrand, Iancu Moscovici wi Felix Iacobsohn. Contrariat de lipsa de ritual, Ioanid a fost ‘n schimb fascinat de modul <obiwnuit> de a vorbi, nedeclamativ wi cu argumentayie luatq din viaya de toate zilele. “n aceste condiyii, continua sq se ducq duminicq de duminicq la aceastq bisericq wi, destul de repede, este transformat lquntric wi botezat. Bucuriei acestei revelayii ‘i urmeazq o multitudine de ‘ntrebqri, cele mai multe pline de candoare. De un farmec deosebit este una din ele, pusq pastorului Richard {urmbrand: <Spuneyi-mi vq rog, cum se poate ‘mpqca crewtinismul, awa cum l-am acceptat eu acum wi doctrina legionarq ‘n a cqrei valoare socialq purificatoare ‘ncq mai cred?> <Rqspunsul: <Probabil cq poate sq existe o apropiere. Eu nu wtiu pentru cq nu m-am gkndit niciodatq la asta. Ceea ce vreau sq-yi spun ‘nsq, este faptul cq, devenind crewtin adevqrat, vei fi atkt de ocupat ‘nckt nu vei mai avea vreme sq te gkndewti la astfel de probleme!> Wi awa a fost! EG 49. Costache Ioanid “n ciuda uriawului squ talent, Ioanid a fost un om smerit wi simplu. Cine l-a urmqrit de aproape a avut ocazia sq simtq cq aceastq umilinyq a lui, aceastq dorinyq dupq anonimat era un rezultat al dezbrqcqrii de sine rezultate din ‘ntklnirea cu Dumnezeul care a venit sq moarq pentru noi la Golgota. Sfkntul Macarie obiwnuia sq spunq: <De dragul tqu, Dumnezeu S-a smerit pe Sine ‘nsuwi.> Ioanid a ckntqrit mult aceastq realitate wi s-a hotqrkt sq trqiascq pururi ‘n umbra unei vinovqyii personale a cqrei pedepsire a fost suspendatq la Calvar. 95

Arhive sentimentale “n prefaya volumului de poezii <Porumbiye albe>, Mircea Ciobanu scrie despre Costache Ioanid urmqtoarele rknduri: <(El) ... a fqcut mulyi pawi ‘n adkncimile simplitqyii. El s-a retras, ca sq zicem awa, dinaintea oricqrei ispite de a face vasul mai grqitor deckt conyinutul. Literatura romknq nu poate gqsi deckt un singur exemplar asemqnqtor - ‘n poemele lui V. Voiculescu, cele din urmq, ‘n care gkndul despre mkntuire covkrwewte orice ispitq de a cquta frumuseyea ‘n exterior.> Adevqrata umilinyq nu stq ‘n a fi ‘n stare sq spui: <Sunt nevrednic!>, ci ‘n a le da dreptate celor care-yi spun de la obraz, ‘n batjocurq: <Ewti nevrednic!> Ioanid a wtiut mereu sq doreascq umilinya ca pe o acceptare a pqrerii lui Dumnezeu despre propria lui persoanq. Asta nu l-a fqcut deloc neplqcut sau nepotrivit celor din preajmq. Dimpotrivq! Cu dknsul s-a adeverit ‘ncq o datq zicala care zice: <Dacq vrei sq fii preyuit de oameni, nu te vorbi singur de bine.> Cine l-a vqzut ‘nconjurat de oameni wi mai ales de mulyimea tinerilor a dat dreptate celui care a observat cq <Cine fuge dupq glorie va fi ignorat de ea, cel ce, dimpotrivq, se ferewte de ea cu modestie, va fi ‘mbrqyiwat de ea wi lqudat de toatq lumea>. EG 50. Costache Ioanid Adulat wi lqudat de prieteni, Ioanid a wtiut sq se yinq deoparte de pericolele care ‘nsoyesc drumul celor hqrqziyi cu har wi cu un neobiwnuit talent. Este uimitor ce bine seamqnq un om beat cu un om mkndru. Fiecqruia i s-a urcat ceva la cap wi amkndoi au impresia grewitq cq toatq lumea se ‘nvkrtewte ‘n jurul lor. Ioanid a wtiut sq nu se lase ameyit de laudele altora, de parcq un Mentor nevqzut ‘i woptea mereu la ureche: <Piscurile umilinyei sunt ameyitoare wi abisurile mkndriei sunt grozave; te sfqtuiesc sq fii atent cu cele dintki, ca sq nu te prqbuwewti ‘n cele de pe urmq>. Una din caracteristicile smereniei fratelui Ioanid a fost wi hotqrkrea de a nu alcqtui niciodatq o <colecyie> a poeziilor lui. Foarte puyini wtiu probabil cq dknsul le-a scris wi ... le-a dat drumul sq zboare. <Dacq sunt bune, se vor aduna ‘n cqryile altora; dacq nu sunt bune, se vor pierde ‘n uitarea tuturor>, spunea dknsul. Acest legqmknt al modestiei este mqrturisit ‘ntr-un mod indirect ‘n poezia <Porumbiye albe>: <Porumbiye albe ca zqpada din eternele grqdini de sicomori, 96

Amintiri cu sfinyi voi mereu ‘mi ‘nfloriyi arcada cu ghirlanzi de raze wi ninsori. Fermecat de zborul vostru-n soare gingaw, luminos wi ‘nyelept, v-am cuprins fqptura sclipitoare wi v-am strkns o clipq lkngq piept. Dar curknd, voi oaspeyi de departe, stol de flqcqri wi de primqveri, am lqsat ca vkntul sq vq poarte cqtre lumea-ntreagq, mesageri. Orice dor curat ce-n piept zvkcnewte, orice plkns pe buze fqrq grai, mkngkiayi-l voi hulubqrewte, cu tot harul ciugulit din Rai ! Wi fqcknd pe urmq cale-ntoarsq, stol de pace alb wi marmoreu, duceyi, lkngq lacrima cea wtearsq, ramuri de mqslin lui Dumnezeu ... Dupq ce m-am mutat la Iawi, providenya a vrut ca sq nu mq depqrtez prea mult de neamul Ionizilor. Chiar peste drum de clqdirea bisericii baptiste din dealul Sqrqriei se gqsea pe atunci casa fratelui lui Ioanid, din care iewea nu de puyine ori chipul ‘ntotdeauna luminos wi plqcut al nepotului squ: Ghiocel. Pe Costache Ioanid l-am vqzut apoi ‘n treacqt prin Bucurewti, pe vremea alergqturilor mele dupq pawaport wi dupq aceea, cknd dknsul a venit sq stea ‘n America. EG 51. Costache Ioanid Umbra amintirilor din vremea cknd am avut ocazia sq-i stau ‘n preajmq stqruie wi astqzi ‘n inima mea. Iatq una din ’ntkmplqrile pe care nu le voi uita niciodatq. Cineva din occident mi-a trimis pe numele dumnealui un pachet cu ajutoare materiale de dupq inundayii. Ne-am dus ’mpreunq la powtq wi am scos o cutie nu prea grea, dar voluminoasq. La toate insitenyele mele de a mq lqsa s-o duc singur, dknsul a stqruit s-o ducem ’mpreunq. 97

Arhive sentimentale Diferenya mare de vkrstq wi de putere fizicq m-a fqcut sq mq simt stknjenit sq fiu vqzut cqrknd ’mpreunq cu dknsul o povarq pe care aw fi putut s-o duc de unul singur. Se uitau oamenii la noi pe stradq. N-am putut ’nsq cu nici un chip sq-i iau plqcerea de a mq ajuta. Avea o deosebitq bucurie sq se aweze la nivelul celor cu care avea de a face. Ajuns ’napoi la Seminarul teologic unde locuiam, m-am awezat pe genunchi wi m-am rugat pentru dknsul. I-am cerut Domnului sq-mi facq wi mie harul sq fiu asemenea acestui om smerit. Din impresia acelor clipe s-a nqscut o poezie pe care i-am dedicat-o. N-a apqrut ’ncq niciodatq ’ntr-o publicayie, dar v-o dqruiesc tuturor acum: Pentru fratele Ionid Mi-e mersul umil wi pasul uwor Wi-ades eu m-ascund ‘n tqcere. Mqrire nu vreau, nu caut onor, Nu fac din orgoliu, avere. Nu vreau sq mq-naly, cqci nu vreau sq cad, Mai mic vreau sq fiu tuturora. Golit de mkndrie, pqzit de aryag, Voinya-mi nu-i lege altora. “n lumea cea str’mbq, cu susul ‘n jos, Micimea nu-i semn de putere, Da-n lumea ce vine, ‘n cea cu Christos, Domnia-i va fi mkngkiere. Cum trqznetul cade pe ce-i ‘nqlyat, M’nie va fi pentru cel ‘ngkmfat. Pe lkngq atotputernicia lui Dumnezeu, cea mai formidabilq foryq care poate influenya viaya celor din jur este frumuseyea tqcutq a unei vieyi trqite ‘n sfinyenie. O astfel de viayq a fost aceea a lui Costache Ioanid, care continuq sq strqluceascq ‘n amintirile noastre chiar wi dupq ce s-a stins ‘n vecinqtatea prietenului squ, Aurel Popescu, ‘n orawul Portland din statul Oregon, Statele Unite ale Americii. 98