metamorfoze4iarna-v5

Vorbe de vis ciclul antologic„Metamorfozele naturii – Simfonii albastre” Volumul 4 (iarna) ~ Iaşi 2017 ~

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”coordonator Lenuș Lungulector: Puiu Gheorghe Răducancorector: Gabriela Mimi Boroianutehnoredactor: Ioan Munteancoperți: Ioan Muntean, Matei Ioaniţiuilustrare: Rodica Bogdan (copilaţie şi prelucrare foto web) Ediţie apărută şi îngrijită sub coordonarea administraţiei reţelei Cronopedia (lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin reţelei Cronopedia. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Metamorfozele naturii: simfonii albastre/antolog.: Lenuş Lungu. – Iaşi: StudIS, 2016 4 vol. ISBN 978-606-775-344-8 Vol. 4.: Vorbe de vis: (Iarna). - 2016. - ISBN 978-606- 775-348-6 I. Lungu, Lenuş (antolog.) 82-1=135.1 Tipărit la Editura StudIs – Iaşi Tel. 0232.217.754 Mobil: 0745.263.620 2

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” Volumul IV (iarna) 3

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” 4

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Note de lector Sanie de... vară Se zice că cea mai cumplită iarnă ar fi aceea... iar n-a(m bani)! Se mai zice, o spun bătrânii, tradiția, istoria..., că iarna se țes cele mai frumoase povești. Fie la o ceașcă de țuică fiartă, fie la un pahar de vin coborât prin binefacerile Domnului din via la care ai muncit un an, la gura sobei, ori a șemineului (doar ne-am modernizat...), tradiția noastră românească ne face vânt dulce pe pârtia poveștilor sau, de ce nu, a poeziei. Dacă tot suntem un popor care de peste 1000 de ani ne hrănim cu povești, zicători, strigături, chiar... înjurături, de ce n-am repeta-o și pe aceea: Să-ți faci iarna car și vara sanie! Iată că, în miez de vară fierbinte, un grup minunat de poeți fac sănii de poezii pentru sezonul care fără să vrem, va veni. 5

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” Spuneam, oameni minunați, printr-o antologie depoezie românească aduc un frumos omagiu sezonuluialb. Se adună aici laolaltă nume consacrate și inediteale liricii de expresie românească într-o scriereantologică de versuri dedicate bătrânei ierni. Iarna, baba dochia eternă care-nfige cornul înobrazul brumei de toamnă, vine să se lăfăie-n coli albeși curge minuni de cuvinte din inimile creioanelorsubjugate minților. Așadar, cu toamna spânzurată-n plop, la „gurasobei poeziei” și cu iarna nechezând pe culmi, s-a strâns„o mână de inimi nobile” care să împrăștie fulgi depoezie pe tarlaua literaturii românești. Prinzând „Cuvinte-n zbor”-ul iernii subcoordonarea doamnei Lenuș Lungu, (Ce omminunat!), a corectorului de serviciu, doamnaGabriela Mimi Boroianu, în tehnoredactareadomnului Ioan Muntean, cu coperțile-n „construcția”aceluiași Ioan de Muntean, Matei Ioanițiu șidoamna Rodica Bogdan, la gura sobei, o armată de„cruciați” dau năvală-n iarnă pe care-o împrăștie-n colirealizând o antologie de-o frumusețe imaculatăîmbogățind zestrea spirituală a literaturii românești. Astfel, domnul Roman T. Florin, în Motto-ulsău ni-l aduce-n poezie și cânt pe Bacovia, omul deplumb (sau omul plumbului...) 6

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Gabriel Todică, pornind de la Gh. Asachi, face un amalgam de toată frumusețea și hazul despre „Vacă”, ne vorbește de parcă noi n-am ști despre „Justiția oarbă”. „Din dragoste” pentru „Un virtual religios”, „Politicosul” de la mine din parcare, Gelu! Este frământat de o „Eco-logică”. Doamna Nicoleta Mija se răsfață-n anotimpul alb de rece „În decembrie”, în „Noiembrie”, dar se contrazice când ne spune: „Nu este iarnă, vara doarme…”. Într-un „Colind de iubire” și doamna Claudia Bota pășește desculță, elegant prin iarna fierbinte printre „Fluturi albi” (of, fluturii ăștia!...), ascultând cum „Răsună lin colindul”. Prezent în tot și - toate, domnul Ion Vanghele patinează artistic pe coli albe în momente când „Cad zăpezile”... că-ntr-o „Hibernală”, „Ea vine” și „Ne ninge”. Doamna Maria Giurgiu se-nfățișează-n frumoasa antologie „albă” c-o „Vulpe” ieșind astfel un pic din tiparul poetic. Da-n „Tăcute simfonii” erupe-n versuri pe o „Scară spre inima lui” (de ce cu scara, Maria?) privind și ascultând „Fantoma vechilor colinde”. O plăcută surpriză-n această lucrare este doamna Angela Burtea, brăileanca cu suflet de aur care ne- podobește „Bradul de Crăciun”. Ne mai exlică domnia 7

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”sa, la fel de plăcut și elegant cam ce este... „Magia iernii-Raiul copilăriei”, dar și ceva despre „Omul de zăpadă”trimițându-ne-n minți de copii. Doamne, ce dulce ești,copilărie cu Moș Gerilă-al tău cu tot! Domnul Ioan Muntean, ca și-n celelalteantologii de altfel ne trimite acum „Un sărut dedecembrie”, ni-l mai trimite apoi pe cel de ianuarie și-nsfârșit..., pe cel de februarie și... gata cu iarna! Streșinile-ncep să curgă, iar primăvara cu dinți demiel și rochiță verde bate-n uși de vieți amorțite. Cu „Ecoul surd”, doamna Lungu Lenuș, în„Noaptea tăcerii” dă foc și… „Ard constelațiile cu aripinoi”, dar are curajul să întrebe „Ți-e dor?” Păi..., cum să nu-ți fie, Doamne... dor, acest cuvântminunat care nu se poate traduce în nici o limbă! Nemai cântă și ne-ncântă domnia sa cu „Simfonia nopții”.Iată că în miez noapte de iarnă fierbinte există oamenicare „ispășesc” simfonii crude pe arcuș de vioarăromantică. Printre oarecari „Rătăciri”, doamna GabrielaMimi Boroianu revine-n proaspăta antologie pe„Câmpia” iernii dulci. Cu nonșalanța curgerii line aversului spune cuiva, nu ne interesează cui, „Vinsărbătorile, iubire…”! Când „Se lasă noaptea-n pomul cu lumini” peste„Rondelul uitării”, face „Legământ peste munți și văi șitimp” în „Anotimpul cu iubire”. Ce interesant! Existăvreun anotimp fără iubire? N-aș merge acolo! 8

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) În „Zăpezile altui timp” scoate „Iarna din cuvânt” și cu „Aripi de zăpadă” plutește angelic și seamănă cuvinte dulci în foi comestibile. Iată că s-a scurs o iarnă antologică pentru care toți cei care au participat merită toate felicitările. Eu nu pot decât să „jur” că așa este și fug să mă iscălesc. 17062017 de pe malul râului Olănești, Puiu Răducan 9

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” 10

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Roman T. FlorinMotto „Te uită cum ninge Decembre...” (Bacovia) 11

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” DecembrieDespre această ultimă lunăîn care soarele desenează cu dinţiiflori de gheaţă pe ferestreşi urlete de haite înfometate pe discul lunii,în care plutoane întunecate de corbipunctează imaculatul somn al câmpiilorşi crengi pustii şi negresunt scuturate şuierândde vifor înteţit şi de datinicu origini în veacuri pierdute,Despre această ultimă lunăîn care ninge cu armonii de colindeîmpletite gravitaţionalcu puf de zăpadă şi de of,în care arhanghelii îşi scutură aripilede frig, de fulgi, de ţurţuri,Despre această ultimă lunăîncărcată de daruri şi de doruriîn care copiii zboară pe sănii de visîntre Moş Nicolae şi Moş Crăciunla fel cum nu demult 12

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) cocorii zburau printre nori pribegi între cuiburi natale şi ţări îndepărtate, Despre această ultimă lună în care pe uliţi şi pe bulevarde miroase a fum de lemn de foc şi-a sânge de erou, care începe cu naşterea ţării mele şi se termină cu naşterea Anului Nou, Despre această ultimă lună în care se naşte primul sfânt, sub pietre, în care se nasc şi mii de îngeri sub săbii într-o veche şi îndepărtată ţară şi în care alte mii de sfinţi şi îngeri se nasc, în fiecare an, sub gloanţe şi-n mica mea ţărişoară, Despre această ultimă lună în care iată, o stea nouă încurcă, derutează, bulversează cântecul imuabil, ancestral al cerului de până atunci, 13

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Despre această ultimă lunăîn care începe, pentru veşnicie,povestea magilor, a păstorilor,a peşterii, a ieslei, a boilor,a aurului, smirnei, tămâieişi-a Copilului ce taie istoria în douăşi-aduce pământenilor o Împărăţie nouă,Despre această primă lunăîn care părinţii şi copiii şi fraţiise strâng iar împreunăşi-n care se bucură laolaltă fetele şi băieţii,ce-ar mai putea scrie poeţii? Cadenţe hibernaleE decembrie.În văzduh pluteşte,pe aripi de vânt rece, dragostea.Ninge iar peste ţara mea.Undeva, departe,la poalele unui muntecu creste căruntese odihneşte un satde vreme şi de lume uitat. 14

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Satul trimite spre norii târzii rotocoale de fum cenuşii... E noapte. Luna pătrunde prin vitralii de biserici încă nezidite, tandru, discret, în naosul sufletului meu de poet şi mă mângâie cu raze piezişe pe câteva versuri încă nescrise. Gândurile rele nu mai au putere, gândurile bune încep să se-adune şi să se aştearnă, molcom, delicat, precum omătul peste un ogor arat, pe o coală albă de hârtie. (Aşa s-a născut această poezie). Şi încă ceva: În văzduh pluteşte şi inima mea, sub formă de fulgi de nea. 15

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” Ninsoare în luna lui gerarCiuleşte-ţi urechile, suflete al meuşi-ascultă cum plânge cerul de ianuariecu lacrimi de zăpadă;în palmele tristeţii azi s-a născut o stea.Ninge, ninge fluent şi insistentlinişte, linişte, iată vin pe a vieţii cărareAnul cel Nou şi Vasile cel Mare.Argintul se cerne peste câmpuri, pe ape,pe case, pe codrii, pe zboruri de corbişi pe nedumerirea mea,peste garduri se-aştern capiteluri de nea.Ninge, ninge subtil şi versatilcu fulgi şi cu şoapte de noapte,păşeşte genetic Botezătorul pe stele,pe nori cenuşii şi pe visele mele.Câtă linişte… Pare că lacrima gheţiia-nghiţit soarele cu tot cu cerul.Şi ninge, ninge curat şi aristocratfulgii blânzi şi pufoşi dansează pe aripi de vânt receîn ritmuri de Vivaldigerul Bobotezei îmi îngheaţă cuvintele în aercând invoc primăvara din pragla capătul dinspre februarie 16

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Trei Ierarhi se-ntâlnesc în poetul din mine cu versuri încă nescrise. Fluturi de gheaţă fredonează armonii ancestrale în zbor, lupii le răspund pe mai multe voci, în cor. Şi ninge, ninge fragil şi sublim ca-ntr-o poveste de Fraţii Grimm şi pe străzile tainice ale stărilor mele de spirit. Te-aş îmbrăţişa dragă iarnă, până la dezintegrare, până la umilă mirare, dar mi-e milă de castitatea ta efemeră, de fragilitatea ta austeră. Toarce viforul nori cenuşii peste dealuri ca pe-un caier miliarde de aripi infinitezimale se împletesc mistic în aer. Ninge, ninge cast şi vetust, ca-ntr-un roman al lui Proust, ninge cu fulgi şi cuvinte, se-aşază ultima ediţie a iernii peste lume, cuminte. Iată, urme de paşi prin omăt şi prin frământările-mi târzii. Ninge, ninge genial de banal. O sanie trasă de-un cal, plină de amintirile verii, trece discret peste discul palid al lunii, natura întreagă pluteşte în alb maiestuos, iar eu visez la gura sobei că beau o cană de vin fiert cu Eminescu, de ziua lui. 17

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Şi ninge, ninge profund şi fecund,ninge armonios şi duiospeste nepăsarea omului de zăpadăşi peste rănile omului din carne şi os.Ninge, ninge dureros de frumos… Anotimp muribundIarna asta-i grav bolnavăde-astenie de zăpadă,plânge-n ploaie cu suspine:Aştept ninsoarea, nu mai vine.Iarna asta postmodernăŞi-a lăsat magia-n bernă,cerul norii şi-i respinge:Aş vrea să ningă, nu mai ninge.Iarna asta-i grav rănităde-o ură nestăvilită,de ger crunt între destine:Aştept iubirea, nu mai vine. 18

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Iarna asta e pe moarte, stă în fulguieli deşarte. Oare patimi vor învinge? Aş vrea să ningă, nu mai ninge. Copil cu sanie – lacrimi line: Aştept un zâmbet, nu mai vine, Omul de nea rănile-şi linge: Aş vrea să alb, dar nu mai ninge. Vis de iarnă Să-mi cânte inima un cântec lin, şoptit, să beau un ceai cu Eminescu, la zenit, să-mi cadă fulgi de nea pe zâmbet, iară, să îmi colinde-un ţurţur la ghitară, să zbor pe cer cu razele de soare, să strig în cor cu corbii o urare, să scutur norii de zăpadă, blând, să invit stelele la dans, pe rând, să stau la gura sobei cu o zână şi când mă culc, ea, să îmi spună Noapte bună! Când mă trezesc să fiu doar eu şi bradul, să-mi fac bagajele, să părăsesc Aradul... 19

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”si să călătoresc cu magii-alăturea,urmând cu sufletul pe cer aceeaşi stea,printre troiene de lumină nins, pe jos,să mă-ntâlnesc şi eu la iesle, cu Hristos.Păi nu-i aşa că e un vis frumos? Fulg de neaFulg de nea dintr-o povesteagăţată într-un brad,de ce nu vrei tu să crezică iubirile nu cad?Fulg de nea frumos, dar rececu origini într-un nor,de ce nu vrei să-nţelegică iubirile nu mor?Fulg de nea rătăcitor,de ce nu vrei tu să ştiică iubirile curatetoate-s numai flăcări vii? 20

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) De ce nu vrei tu să-nveţi când te-aşezi pe văi sau creste că iubirile-s eterne, fulg de nea dintr-o poveste? Interior II O felie de portocală dintr-o ţară caldă pe o masă de brad dintr-o ţară rece pentru nişte dinţi albi dintr-o gură flămândă într-o zi de decembrie dintr-o iarnă şi caldă şi rece şi albă şi flămândă... Pe pat – o pernă udă de lacrimi deşarte şi o poză cu părinţi plecaţi demult şi departe. 21

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” ColindăFulgii zboară peste ţarăpe aripi de adevărîn această sfântă seară,linu-i lin şi flori de măr.Stelele sunt spice coaptesufletul e mai seninîn această sfântă noapte,flori de măr şi linu-i lin.Taina vieţii se desfacelin păstorii cântă-n cortoţi copiii dorm în pace,leru-i ler şi flori de dor.Îngerii zburând pe susîi fac blând, discret, pe cer,cale stelei lui Iisus,flori de dor şi leru-i ler. 22

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) La cumpănă de anotimpuri Dealurile înzăpezite, îngrămădite unul într-altul şi viaţa cu miros de trandafir. Astenii, adieri de zefir… Ici-colo câte-o rază de soare difuză şi câte-un cătun împrăştiat. Alergii, vânt nebun, agitat! Ici-colo câte-o licărire de stea în devenire şi câte-un miel nou-născut, elegii, muguri cu zâmbet durut, câte-un ghiocel firav şi câte-un ţurţur pe moarte, doruri pe-aici, geruri departe… Oameni de nea – apă, suspine, oameni de emoţie – destine, în fine! 23

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Ici-colocâte-o pasărerevenităşi uimitădespre tine,despre mine... Iarnă fără albFrunze răvăşitemă dor între anotimpurişi surla unei bisericidintr-un satîndepărtatgeme înghesuităîntre acoperişuride roşu-aprinscare ar fi trebuitdemult acoperitecu ninsoride leru-i ler...Nu mai vrea să iarnă,nu mai vrea să ger.Undeva, deasupra,licăreşte-o stea,jos, biserica plângede durerea mea. 24

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Gabriel Todică Motto: „Prin rostiri de adevăruri, ascunse-n chimilitură, Aduc ţie-ntăia oară cu plăcere-nvăţătură” Gh. Asachi 25

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” VacaPrintre munţi şi printre văiLa Chelaru în zăvoiO văcuţă beată muciS-a pornit către TecuciŞi-a luat cu ea-n maşină,Ş-o sticlă de tescovinăCa să-i ţină companie,Dacă sete o să-i fie.Iar în vad pe la GâzoiI-au ieşit în faţă doiŞ-au săltat-o ca valizaCa să-i facă analiza.Au plimbat-o la spitalÎn spectacol infernalCa să-i vadă alcoolemiaDacă depăşeşte mia. 26

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Şi spre marea lor stupoare Au văzut că vaca are, Dar se ţine pe picioare C-o ambiţie foarte mare! Unii spun că astă divă Ar avea şi recidivă Dar de fiecare dată A scăpat basma curată. Dar acum, de data asta, A căzut pe ea năpasta… Şi copoiul cel ciufut Dosar penal i-a şi făcut. Totuşi se întreabă vaca: Cât de gravă-i este fapta? Chiar de-a mers cu mustu’-n freză, Ea doar n-a avut viteză!... 27

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Justiţie oarbăCert e că la noi în ţară,Justiţia e tare chioară!...Stă cu talgerul în mânăCinci zile pe săptămână.Să compare din platane,Ce atârnă cel mai tare.Nu ştiu cum se nimereşte,Că dreptatea o sclinteşte!...Dar privind atent balanţa,Îmi confirm ce-a spus şi Tanţa:Că atârnă spre pământTalerul plin cu argint!... Fălticeni 26.03.201528

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Din dragoste... A plecat în zări albaste, Lăsând casa şi odorul Să-şi asigure viitorul, Din dragoste. A muncit cărând în spate, Peste tot, pe unde a fost, Pentru a-şi croi un rost - Din dragoste. I-a venit, încet, în coaste, Chip frumos de primă jună, Ce i-a luat inima-n mână Din dragoste. A uitat de zile proaste, Şi c-acasă-i duce dorul Soaţa şi cu puişorul - Din dragoste… 29

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Au descins precum la oaste,Ca să-l ia cu toţi la rostŞi să-l facă cum a fost -Din dragoste!S-au adus cuvinte juste,Argumente de credinţă,Pentru-a casei stăruinţă,Din dragoste.S-au întors cu gânduri fruste,Cei veniţi, din nou acasă.A renunţat el la nevastă…Din dragoste!Iubirea dorea s-o guste,Alături de-acea domniţăÎi făcea şi orice fiţă,Din dragoste!Iar Cronos a vrut să-ncruste,Amorul acesta juvenil:Le-a adus şi un copil,Din dragoste! 30

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Iaca-şa umblând la fuste A rămas pe post de tată Cu fata ce l-a lăsat baltă, Din dragoste! A plecat pe căi înguste Fugind cu binişorul, Lăsându-i doar puişorul - Din dragoste! A rămas cu gânduri fruste Sperând să se mai întoarcă, El devenind dădacă, Din dragoste!... Văzându-se cu sula-n coaste A-ncercat pentru dreptate, Testul de paternitate. Din dragoste? Şi să vezi ce pacoste: Tată nu-i, dădacă este. Şi în plus, e de poveste - Din dragoste! 31

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Virtual religiosTelefonul, (e pe bune!)Are pe ecran icoane,Ele înlocuiesc butoane.Deci, nu-s pentru rugăciune!Ori creştinul înveteratCa să bată şi mătaniiMusai cu soft de daniiTelefonul şi-a dotat!Iar acum pupă ecranulAducându-i închinareŞi cu a sa binecuvântareDin buzunar îi sare banul.Pe ecran, o poză sfântă,Căruia i se spovedeşte!Deşi asta nu-şi doreşte,Sunt mai mulţi cei ce-l ascultă!... 04.11.201532

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Politicosul De la mine din parcare, Într-o zi destul de mare, A venit cu botu’ gros Un vecin ambiţios, Mare-n stat şi musculos, Şi cheptos, dar şi burtos, Ofticos şi arţăgos… – Să mai spun? E de prisos! – Cum se-ntâmplă mai mereu, De bineţe nu-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă şi mai bine! Că la şcoală a-nvăţat, Că orişice bărbat, Manierat şi educat, Ce-i bătrân, e salutat! La-ntrebarea ce-am primit, L-am privit nedumerit, M-am uitat la el oleacă Şi la faţă, şi la moacă, 33

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Şi vă spun că am cobit,Că la leat, noi suntem chit,Şi că-n astă situaţie,Ar fi o aberaţie!Să pretinzi întâietate,E prostie peste poate!Dar mi-am zis că poate euSunt cel ce greşesc mereu!...Şi aşa, cum povestesc,M-am găndit să îndrăznesc,Şi-l întreb atunci şi eu:– Câţi ani ai, fratele meu?Spune el,Îi spun şi eu,Tragem linie,Şi scădem.Ce să vezi?Mai mare, eu!L-am privit victorios,Chiar de-avea tot botu’gros,Şi i-am zis cu mult respect:– La bineţe te aştept!... 34

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Fălticeni 14.12.2014 Să nu fie mai prejos, Fi’n’că-s eu victorios, A vrut numaidecât să ştie, Câţi ani are a mea soţie? La-ntrebarea ce-am primit, L-am privit nedumerit, Şi cu oarecare teamă, I-am spus vârsta la mea damă. Stă un pic Şi se gândeşte Trage linie, Socoteşte! Şi-n concluzie, Îmi rosteşte: Este el mai mic ca mine, Politeţea îi convine, Dar de-acuma să ştiu bine, A mea damă să-i se-nchine! *** M-am ’ntrebat atunci şi eu, Cum de-a putut Dumnezeu De-a lăsat pe sol să cadă O prostie aşa grămadă!? 35

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” Eco-logică!Într-o zi, după o noapteŞi după multe alte fapte,Ionel, ţăran destoinic,Educat şi-n muncă dornic,Şi-a propus că-n gospodărie,Multe nu-s cum o să fie,Că lumea evolueză,Ştiinţa ne invadeazăŞi progresul tehnologic,Aşa e firesc şi logic.Ne învaţă cum de-acum,Multe nu-s ca pân-acum.Şi cu astă aspiraţieŞi-a luat şi instalaţieŞi computer, un laptop,Evident, să fie-n top! 36

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) L-a cuplat la internet, Să nu aibă concurent, Să fie unicul din sat Tare şi tehnologizat. Şi pe-un astfel de arsenal, Să nu pară un tip banal, A-nvăţat cum să lucreze, Pe internet să navigheze. Şi, profitând de tehnologie, A descins pe site-uri o mie Şi a cules şi informaţii Şi mai bune… Şi aberaţii… Printre multe ce citise, Postări de pe site-uri scrise Aflase şi de dietă, Specială şi completă: Cum să mănânci sănătos, Cum s-alege laptele gros? Cum să consumi rădăcini, Fructe şi alte tulpini? Cum seminţe de dovleac, Crude, sunt de mare leac; Cum că laptele-i sănătos, De-i din mijloc de uger stors. 37

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Cu o astfel de informaţie,Plin, cu multă abnegaţie,Se duse la Maria-n şură,Ce mulgea o vacă sură.Cu mânile suflecate,Ce storcea din ţâţe lapte,Iar jetul alb şi vârtosSpumega-n doniţă, jos.Într-o astfel de candoare,Maria, conservatoare,Mulgea vacile din şurăDe la ea din bătătură.Şi-i ceru, Ionel, pe loc,Ca să-i umple un canciocCu un lapte sănătosDin mijloc de uger stors!Şi cu mâna suflecată,Ea se execută-ndată,Şi-şi înfipse mâna-n lapte,Mai bine de jumătate.Apoi scoase din căldareO căniţă nu prea mare:– Ţine Ionel, frumos,Lapte de la mijloc scos! 38

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Solenoid E greu să alegi dintre strofe albaste Pe cea în care azuru-i complet Nici casa înzestrată cu ferestre lucarne Nu poate zări tot cerul de-un alb-violet Nici focul nu arde în sobă Rotind alte arabescuri de fum Nici cântecul nu mai stă în poiană Aşteptând ca ţigara să se înece în scrum. Nici apa nu mai curge în cercuri Dansând frenetic un vals în oval Nici ea nu vrea să mă mai ierte Deşi îi cânt versuri de-un verde-opal. Doar muza aleargă grăbită Să-mi scuture seva mintală Nici eu nu mai ştiu ce-am grăit Căci am alunecat în sminteală!... 39

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” Vedenii– Domule doctor, bolnav sunt?Văd muşte roind pe câmp!...Au o traiectorie ciudatăPleacă de la mine spre lumea toată!...– Încerc să-ţi înţeleg stareaDar înţelege-mi încordarea:Dacă roiuri fug din tine,De ce le trimiţi la mine!? 16.09.201540

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Nicoleta Mija Motto: Îmi plac dimineţile de iarnă când descopăr la uşa mea un covor croşetat cu răbdare din fulgi. Sar din pat ca un copil şi privesc pe geam cum un peisaj de iarnă a pus stăpânite pe Pământ. Ninge frumos, repede mă îmbrac să ies afară. Mă joc prin omătul pufos, deschid gura mare să gust câţiva fulgi de nea. Zăpada se topeşte sub pleoape când zâmbetul se încarcă cu amintiri. Totul este alb, zăpada scârţâie sub picior. Merg atentă, parcă aş vrea să mă 41

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”dau puţin pe gheaţa subţire din faţa porţii.Sunt un copil care mă bucur de tot ceprimesc de la iarna asta atât de frumoasă.Flori de gheaţă strălucesc pe geam şi uncovor de zăpada se aşterne. Sunt fericităcând mă atinge zăpada atât de pură. Prinfrigul iernii fulgii cad pe palma mea, simtrăcoarea şi-mi pun repede mănuşile. Îmiplac străzile pline de omăt şi de luminilesărbătorilor iernii. Pictate, florile de gheaţă cresc, maicade un fulg pe nas, iarna s-a ascunsprintre nămeţi. Văd o lumină aprinsă pestradă într-o ceainărie. Mă întorc din drum,ştiu că pot să beau acolo şi o ciocolatăcaldă. Dar ce văd… pot să cumpăr de aicismochine, curmale, portocale pentru acasă.Ore în şir mă plimb pe străzi colorate cumii de lumini. Ninge frumos cu fulgi maricare-mi amintesc de iernile care au fost.Timpul zboară atât de repede. Spre searăpornesc spre casă unde simt miros de iarnăşi iubire aşa ca în copilărie. Câteva stelecălătoare îmi luminează drumul străjuit decopaci trişti şi plini de promoroacă. 42

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) În decembrie Ninge, eu sunt lângă tine iubite, Decembrie aduce sărbători sfinte. Iarna şi-a despletit acum pletele, Trec pe stradă grăbite siluetele. Ninge, peste noi zăpada creşte, În sobă focul creşte, trosneşte. Dirijăm amândoi simfonia iernii, Ceaiul cald ne dăruieşte bucurii. Ninge, tu mă priveşti atent în ochi, Mă cuibăresc pe ai tăi genunchi. Este frumoasă această iarnă tăcută Şi-a aşezat pe umeri încă o jachetă. Ninge, astăzi stăm cuminţi acasă, Vreau să fiu numai a ta bucătăreasă. Pe lângă geam fulgii ne privesc, Alţii goniţi de vânt mult mai bârfesc, 43

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Ninge, este cald când sunt lângă tine,Strănut tare, nu mă pot deloc abţine.Zăpada îmi inundă repede gândul,Se face întuneric, bate tare vântul.Ninge frumos acum în decembrie,Să facem repede încă o fotografie.Pe geamuri iarna rece ne priveşte,Focul în sobă cântă, trosneşte.Ninge, fulgii ghemul îngheţat deşiră,Iarna pletele albe peste noi le resfiră.Deschid geamul, bate un vânt rece,Privesc ceasul este trecut de zece.Ninge, tu eşti numai cu mine iubite,Zăpada iernii totul acoperă, înghite.Pe stradă trec siluetele trecătoare,Flocul din sobă încălzeşte o iubire mare. 44

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) 1.11.2016 Noiembrie Bate un vânt grăbit spre seară, Pe cer trec multe păsări pribege. Ascult un cântec vechi la chitară, Vremea este întunecată şi rece. Este întuneric peste curte şi casă, Gonind sălbatic vântul frunze poartă. Stau la cădura casei şi nu-mi pasă, Ce tristă este toamna câteodată. Lemnele trosnesc şi focul frumos arde, Bezna tace, vremea este foarte rea. Nori negri, frunză după frunză cade, Şi pietrele tremură pe strada mea. Auzi tu vântule cântecul la chitară? În soba încălzită jeratecul luminează. Câteodată zâmbesc şi visez la vară, Ochii sunt obosiţi, dar eu sunt trează. Mă aşez mai bine în al meu culcuş, Vântul rătăceşte încolo şi încoace. Un vârtej geamul tare îl loveşte acuş, Pe cer stele când se vor mai întoarce? 45

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Nu este iarnă, vara doarme…Ninge atât de frumos afară şi pe drum,Noaptea se apropie încet de noi acum.Este o iarnă atât de frumoasă şi rece.Doar fulgii de nea aleragă, pot petrece.Caut într-o carte veche şi găsesc,Câteva scrieri şi-un cântec bătrânesc.Alte cuvinte strânse într-un gând,Doar vântul îl aud mai tare râzând.Ninge atât de frumos peste noi,Iarna a gravat iubirea în amândoi.O rază de lumină întunericul străbate,Luna care pleacă acum mai departe.Lasă în urmă iubirea din zăpada curată,Ce dulce-i somnul cu inima împăcată.Ascundem sub zăpadă săruturi fierbinţi,Frigul iernii se topeşte repede, nu-l simţi.Ninge atât de frumos în multe şoapte,Stele s-au prins toate acum în noapte.Fulgii de zăpadă ning frumos peste noi,E o frumoasă noapte, suntem amândoi.Vreau să ningă mai mult să fie zăpadă,Bucuria fulgilor de nea peste noi să cadă.Nu spun este iarnă, spun că vara doarme,Închid cartea veche, aud ale vântului game. 1.10.201046

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Suntem copiii iernii O seară senină şi rece de iarnă, Nici fulgul nu vrea să doarmă. Poveşti frumoase spuse încet, Prin zăpadă scârţâie un umblet. E vântul care zboară toţi fulgii, Încearcă din nou alte solfegii. Mă aşez sub al meu frumos brad Parcă este mai frig cu un grad. Fulgii zboară spre alte meleaguri, Unde renii nu sunt nici ei singuri. Florile de gheaţă frumos împodobesc, Ferestrele după care copiii zâmbesc. Un felinar luminează peste drum, Să vadă bine când vine Moş Crăciun. Iarna are de când ştiu mulţi copii, Vin cu ea o dată şi nu-i poţi opri. Iarna pentru mine înseamnă acasă, Mă aşez în pătura mea călduroasă. Privesc pe geam cum alergă toţi, Copiii iernii şi-ai Moşului nepoţi. 47

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Omul de zăpadă liniştit stă în curte,Pare că ştie întotdeauna aşa de multe.Este fericit când pământul este învelit,Cu ai iernii copii şi nu este zgribulit.Cât sunt de frumoşi fulgii de nea,În sobă aud lemnul cum trosnea.Mirosuri şi aromele unui verde brad,Curând termometrul mai scade un grad. 12 decembrie 2009 Iarnă de basmDecembrie este plin de magie,Aşa de mult îmi placi tare mie,Lemnele ard molcom în sobă,Noi stăm lângă ea puţin de vorbă.Săniuţe, clopoţei pentru ea pregătim,Cu nasul lipit de geam la ea privim,Cum iarna a gonit toamna tiptil,Iar eu mă bucur că mai sunt copil. 48