Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)

Poezii Natura toată surâde-n noi, trăiește, Mă simt ca o prințesă desprinsă din povești, Iubirea-mi infinită peste tot te-nsoțește, Așa va fi de-a pururi în fiecare zi, Un' vei fi tu iubire, acolo și eu voi fi. Tandem sentimental Vii și pleci iubire tu, Nu mai știu ce e cu noi, De dor plânge sufletul, Dar când te-ntorci înapoi, Zâmbesc iar, sunt bucuroasă, Mi se schimbă a mea fire, Cu dragostea ta frumoasă, Îmi pictezi sufletu-n iubire. Îmi dispare gelozia, Tu mă faci de ea să uit, Și trăim iar nebunia, Când îmi dai primul sărut. Uit de tot și uit de toate, De tristețe și de dor, De soart când ne desparte, Când mă mângâi tu ușor, ~ 99 ~

Elena Tudosă Tu cu bunătatea ta, Cu iubirea ce-mi dăruiești, Uit din nou că vei pleca Și mă simt ca în povești. Pleci, te duci spre a te-ntoarce, Gelozie și iubire, asta este viața mea, E-un tandem dar n-am ce face, Orișicât aș încerca, Te iubesc ești viața mea. Azi iubirea Uf, ce frumos vis am avut, Din somn iată m-am trezit, Am zărit așa în gând, Pe-adierea unui vânt, Ce îmi flutura prin plete, Chiar acum de Dragobete, Îmi dăduse cu plăcere, Un sărut, o mângâiere, Ce-o însemna acest vis? Eh, m-am apucat de scris, Azi nu vreau ca să mai plâng Și perna-n brațe s-o strâng, Azi iubirea noastră eternă, Nu vreau s-o înec (sufoc) în pernă. Cu creionul pe hârtie, O invoc în poezie, ~ 100 ~

Poezii Cui îi place s-o citească Și cu drag să se iubească, Nu doar în aceasta zi, Orișicând, oriunde-ar fi. Azi iubirea mea-i departe, Pe aripi vântul să-i poarte, Mângâiere și-un sărut Și să-i spună că nu-l uit, Că îl voi iubi mult, mult. Odă iubirii noastre Aș canta și odă aș aduce, Iubirii noastre ce-o trăim, Cu tine atâta-s de ferice, Tu îmi ești darul cel sublim. În taina nopții care ne-a cuprins, Cu strălucirea orbitoare-a stelelor, Când te sărut, parcă trăiesc un vis, Mă simt plutind ca pe un nor. Tu mă ridici sus până-n cer, Cu-a ta iubire ce mi-o dai, Mă simt asemeni unui înger, Ce-a evadat de sus din rai. ~ 101 ~

Elena Tudosă Și ne iubim așa de mult iubite, Din noapte până-n răsărit de zori, Trăind clipele noastre fericite Și nu vedem nici stelele când mor. Cât este de frumos că ne iubim, Pământul înflorește și este fericit, Odă iubirii noastre să îi dăruim, Că-i cel mai pur sentiment pe care îl trăim. Mă otrăvești Îmi este sângele otrăvit, De dorul tău când nu îmi vii, Atât de singură mă simt Și gândurile-mi sunt pustii, Căci te doresc în fiece secundă, Ești ca un drog ce m-amețește, Iar inima nu poate să ascundă, Că pentru tine suferă orbește. Când văd că nu dai nici un semn, Atât de tristă-i viața mea, Mă otrăvesc în sine și mă tem, Că ai putea să fii cu-altcineva. ~ 102 ~

Poezii Îmi curge furios sângele-n vene, Gândindu-mă la tine-n fiecare zi, Ca o otravă ești când sufletul se teme, Că ai putea oricând, pe mine părăsi. M-agăț doar de-o speranță vagă, Dar și aceea îmi pare otrăvită, Că și tu mai dorești o noapte albă, De-amor nebun, cu a ta iubită. Însă când simt tăcerea asta, Îmi este trupul otrăvit de dor, Îmi blestem soarta, îmi blestem viața, Că mi-aș dori chiar să și mor. Numai de te-ai gândi-un minut măcar, Tot așteptându-te, eu port un chin, Nu mă lăsa, să te-aștept în zadar Și nu îmi îneca sufletul în venin. ~ 103 ~

Elena Tudosă Te iubesc dar pe ascuns, Amanta Dor de tine mi-a pătruns Și mă sting ca frunza-n ram, ~ 104 ~ Când în brațe nu te am. O așa iubire care, Mă ustură rău și doare, N-am avut-o niciodată Și dorința că te vreau, Îmi cuprinde ființa toată. Fără tin'nu pot să stau, Tu mă-nvălui în dorințe, Eu ca sclava mă supun, Te urmez cu o credință, Mă iubești ca un nebun Și când pleci, nu ești aproape, Inima mereu bolește, Trupul meu de dor se zbate, Dac-ai ști cât te dorește... De-ai ști tu cât e de greu, Să te chem tot pe ascuns, Să suferi, cum sufăr eu, Ne iubim și nu de-ajuns, Vii și pleci, ca un vis ești, Care se destramă-ncet, Știind dar cât mă dorești,

Poezii Condamnată-s, să te aștept Și când știu că te împart, Tu fiind cu altcineva, În mânie stau și zac, Așteptând a te-nturna. Ești amantul meu iubit, Eu amanta ta dorită, Ce te vrea atât de mult, Cu o poftă ne-mplinită, M-aș ascunde-ntr-al tău gând, Să fiu aproape de tine, Pentru dorul meu flămând, Atunci, când nu ești cu mine. Darurile iubirii Dintr-a soarelui dulce rază, Ți-aș face dragul meu o oază, În care să fugim amândoi, Feriți de ochii lumii răi. Din cerul străbătut de stele, Iubire aș face un hamac, Avându-te-n brațele mele, Să ne iubim fără păcat. ~ 105 ~

Elena Tudosă În raza blândă-a dulcei luni, Să ne iubim ca doi nebuni, Scăldați în mare de săruturi, Să ne-nvârtim în joc de fluturi Și dăruindu-ne iubire, Pe boltă sus acolo-n cer, Să ne topim de fericire Și să ne pierdem în mister. Un car de tandre mângâieri, Asemeni carului de stele, Să-ți fie daruri și plăceri, Căci ești iubirea vieții mele. Destinație Paradis Mă trec iubite fiorii, Până-n ziuă când vin zorii, Când mă strângi la piept mereu, Mă topesc de dragul tău, Mă alinți și mă săruți, Când în ochii mei te uiți, Tresar toată și mă pierd, Lângă tine mă dezmierd, ~ 106 ~

Poezii O prințesă așa mă simt, Apoi tandru te alint, Îți vorbesc ușor în șoapte, Vrând să fie numai noapte. Tu mă mângâi peste tot, Inima-i nebun galop, Bate din piept stă să sară Și dragoste facem iară, Mirosind al meu parfum, Mă iubești ca un nebun, Radiind de fericire, Trăim clipe de iubire, Ne-mplinim al nostru vis, De-a trăi în Paradis. N-aș renunța Te-am cunoscut când cerul vieții mele, De mulți nouri negri era străbătut, Tu ai readus la viață, bătăile inimii mele, Pentru nimic în lume la tine nu renunț. M-am cuibărit în brațe și în sufletul tău, Acolo i-am găsit sufletului liniștea, N-am să plec chiar dacă ne va fi și greu, Pentru nimic în lume la tin' n-aș renunța. ~ 107 ~

Elena Tudosă Tu-mi ești suflet pereche, ești însăși viata mea, Îngerul păzitor din zi și-n ceas de noapte, Să-mi ceri orice să-ți dau, nu pot a renunța, Te voi iubi, iubire în viață cât și-n moarte. Dureri și suferințe spre noi de-o să se abată, Mână în mână amândoi le vom înfrunta, Prin jurământul nostru ce l-am făcut odată, Am promis că nici moartă la tin' n-aș renunța. Cheia sufletului meu Cine sunt eu, cine ești tu, Mi-ntreb sfioasă sufletul, Cine ești tu, cine sunt eu, De-ai redeschis sufletul meu? Sunt fericită-n preajma ta Și fericită am să fiu mereu, Ai reușit să-mi deschizi inima, Ești cheia sufletului meu. În suflet tu când mi-ai pătruns, Nu mai zvâcnea nici o scânteie, Să reînvie atât a fost de-ajuns, Iubirea ta i-a fost precum o cheie. Căci l-ai deschis și astăzi iar vibrează, Mă simt din nou femeie și iubită Și lângă tine îngerul ce mă curtează, Mă simt în lume iarăși fericită. ~ 108 ~

Poezii Oricine-ar vrea de lângă mine să te ieie, Să nu mă lași, te rog iubitul meu, Tu ești indispensabila, unica cheie, Ce-a readus la viață suflețelul meu. Aș vrea Aș vrea să fiu licoarea vieții, Doar omul trist să bea din ea, Când apar zorii dimineții, Ca noaptea să nu-i fie grea, Aș vrea să fiu o mână care, Să o întind spre un obraz, Să dăruiesc o alinare, Doar la tristețe și necaz. Aș vrea să mă transform în înger, Să simt durerea orișicui, Pe aripi să i-o port în cer Și să pun capăt dorului, Aș vrea să fiu dac-aș putea, O stea și steaua mea s-o întâlnesc, Atât să-i spun că viața-i grea Și fără ea eu greu trăiesc. ~ 109 ~

Elena Tudosă Aș vrea să fiu un gând pribeag Și-atuncea când îmi este dor, Să-i port licoarea vieții-n prag, Din ea să soarbă să-i fie mai ușor. Și Doamne câte nu aș vrea să fiu, De dor mi-e sufletul flămând, Îmi iau condeiu-ncep să scriu, De dorul său încă un rând, Aș vrea să fiu la voi în gânduri, Voi care sunteți triști și supărați, Vouă vă scriu aceste rânduri, Citindu-le cu ele să vă mângâiați. Nostalgie Ne-am cunoscut în zi blândă de mai, Copacii în floare risipeau parfum, Ai coborât ca un înger din frumosul rai Și iată împreună suntem iubite-acum. Ai apărut și viata mea a reînceput, Ai făcut să vibreze iarăși sufletul, Gândesc la cât de bine iubite-ai reușit, În suflet să unești cuvântul, eu și tu”. ~ 110 ~

Poezii Astăzi când te privesc tresar de fericire, Vrând cerului de sus, să pot să-i mulțumesc, De darul ce-am primit, găsindu-te iubire, O rugă către Domnul, în gând cu drag rostesc Și când credeam că viața mea e fără rost, Iar ochii mei iubite erau pustii și goi, Doar tu le-ai readus sclipirea care-a fost, Cu drag îmi amintesc, le-ai dat-o înapoi. Lumină-ai readus în viața mea pustie Și câte-mbrățișări și câte mângâieri, Azi inima gândind, îmi bate cu tărie Și toate mi se par de parc-ar fi fost ieri. Astăzi povestea noastră mai are de parcurs, Un drum ce îl vom face iubite mână-n mână, Privind cu nostalgie la anii ce s-au scurs, Ne vom iubi mereu cât suntem împreună, Până-n ultima zi, al vieții noastre apus. ~ 111 ~

Elena Tudosă Te privesc iubite Privesc iubite-n ochii tăi acu, Căci tu îmi ești tot ce mi-i drag, Lumina lor mi-aprinde sufletul, Când vii și treci al casei mele prag. Privesc chipu-ți de-înger frumos, Iar inima o ia la un galop nebun, Când brațele tale mă strâng duios, Mă pierd și nu pot nimic să mai spun. Privesc tandru la tine iubite și văd, Atâta gingășie și finețe-n gesturi, Căci al meu trup ce era searbăd, Acuma poate să topească ghețuri. Mă uit la tine iubite și când te privesc, Văd ochii cum îți scapăra scântei, În brațele tale vreau ca să mă trezesc, În toate zilele și nopțile anilor mei. Te privesc iubite și când mă alinți, Întreaga mea ființă în mine vibrează, Mă simt în al nouă-lea cer printre sfinți, Iar tu mi-ești îngerul ce mă curtează. ~ 112 ~

Poezii Te privesc pierzându-mă în brațe-n ochii tăi, În orișice secundă cu tine îmi doresc să fiu, Tu-ai înviat iubite ale inimii mele bătăi Și viață ai readus în sufletul meu pustiu. Privesc către cer, la soare, lună și stele, Ziua și noaptea, dimineața și-n amurg, Dar când privesc la tine, iubirea vieții mele, De fericire lacrimi pe față râuri curg. Te privesc iubite, mă pierd de dragul tău, Nici nu mai știu de-i noapte sau de-i zi, Strânge-mă-n brațe și fă-mă fericită mereu, Doar tu îmi dai curajul să pot din nou iubi. Oglinda vieții mele iată îmi ești tu iubite, Iar eu cu drag într-însa acuma mă privesc, Trăiesc cu tine iar clipe frumoase, fericite Și pentru asta eu te iubesc, te doresc! ~ 113 ~

Elena Tudosă Speranța pierdută Și mi-i teamă-n noaptea asta, Că de tot am să te pierd, Destrămându-mi și speranța, De-a putea să te dezmierd. Noapte cât de-ntunecată Și de rece, ești astă seară, Am pierdut speranța toată, Căci iubirea de o vară, S-a îndepărtat de mine, Mi-a lăsat sufletul gol, Inima-i numai suspine, Fără de ea cred că mor. Nu-i durere mai adâncă, Și nici dorul mai flămând, Până când poate să plângă, Sufletul meu, până când? Orice-aș face, de-aș ruga Și stelele din cer sus, Înapoi nu te-o-nturna, Nici măcar iubire-n vis. ~ 114 ~

Poezii Un blestem e soarta mea, Să am sufletul tot trist, N-are cine se-ndura, Pentru cine mai exist? Dor de tine-n noapte urlă Și răsună-n depărtare, Cânt de cucuvea în turlă, Pentru viața mea ce moare, Fără nici o alinare. Am să-ți trimit Am să-ți trimit diseară gândul, De-ar fi să ocolesc pământul, Cu dragoste să te mângâie Și de ești treaz cu tine să rămâie. Am să-ți trimit prin gând o sărutare, Sufletul trist să ți-l aline, Să simți c-aici în depărtare, Un cineva există pentru tine. Am să-ți trimit prin sărutarea mea, Tot ce în viață n-ai avut Și să nu mai fii trist iubirea mea, Astăzi îți spun că te iubesc mai mult. ~ 115 ~

Elena Tudosă Am să-ți trimit iubirea mea, Tot ce simte sufletul meu, Că te doresc în viața mea, Fără de tine-mi este greu. Am să-ți trimit tot ce-ți dorești, Tristețea să ți-o risipesc, Vreau să te simt cât mă iubești, Iar tu să simți cât te iubesc. E mult de când nu am mai scris, O poezie prin care iubirea, Spre tine astăzi am trimis, Căci vreau să-ți dărui fericirea. ~ 116 ~

Poezii Atât mi-ajunge Atât mi-ajunge dar să știi, O haină și o vorbă bună, O mângâiere inimii, Dacă vom fi noi împreună. Atât mi-ajunge de îmi dai, Doar simpla rază de iubire, Ți-aș da în schimb ca tu să ai, Doar clipe dulci de fericire. Alături lângă pieptul tău, Să plâng de bucurie Și să nu mă gândesc mereu, La ce va fi să fie. Avându-te dar lângă mine, Să mai am o speranță, Privind spre-apus eu și cu tine, Ne-om bucura de viață. Atât mi-ajunge uneori, Să te știu lângă mine Și scap de blestematul dor, Singurătate și suspine. ~ 117 ~

Elena Tudosă M-alint M-alint cu steaua de pe cer, Ce-mi dăruie lumina sa, Ce-ascunde bine în mister, Neliniștea din viața mea. M-alint cu luna dintre stele, Ce strălucește-n boltă sus, Ca o regină între ele, Cu mângâieri în dor ascuns. M-alint cu zorile de zi, Ce plâng cu roua dimineții Și-alungă orele târzii, Făcând lumină-n drumul vieții. M-alint cu boarea unui vânt, Ce-mi mângâie fața ușor, Durerea-mi strig într-un cuvânt, Și-n lacrima-necată-n dor. M-alint când raza soarelui, Pământul scaldă cu căldură, Azi am pierdut și noțiunea timpului, Ce trece-n grabă fără de măsură. ~ 118 ~

Poezii M-alint și vreau în palma mea, S-ascund în miez de noapte, Numai lumina dintr-o stea, S-o simt alăturea, aproape. Singurătate În clipele singurătății, Înțelepciunea rostul și-a găsit Și frumusețe vrea ca să-i dea vieții, Prin veșnicia oricărui cuvânt. Un om care atât de singur este Și suferă închis numai în tăcere, Viața sa nu-i decât banala lui poveste, Ascunsă în suspinul trăirii cu durere. Cum e destinul său dar în singurătate, Cum să și-l schimbe oare ar putea, Când zilele frumoase și-atât de minunate, Sunt cioburi de-amintiri, rămase -n viața sa? Ce este omul singur?... E doar un cerșetor, Ce-și plânge încontinuu nenorocul lui, Iar de-a pierdut încrederea în viitor, Nu vrea să mai deschidă poarta destinului, Și stă-n tristețe-ascuns, ca fiind al nimănui. ~ 119 ~

Elena Tudosă În clipele singurătății hâde, Când guști în orice zi veninul ei amar, O vorbă de vei spune, cu drag ți se răspunde, Iar sufletului trist ea îi devine har. Te am singurătate, în suflet mi-ai intrat, Ce mult tu ai schimbat al vieții mele sens, Un strop din fericirea ce aveam altădat, Azi vreau s-o întâlnesc și s-o trăiesc intens. Cugetare Hei, tu omule fățarnic Ce zici că mă cunoști bine, Hai, de spui că tu ești darnic, Dă-mi te rog, azi de la tine, Doar un strop din viața ta, Ca să-mi cunoști inima, Ce se-neacă în suspine, Tot luptând c-un dor amarnic. Tu crezi că-mi este ușor Când îmi spui să nu mai plâng, Să nu mă mistui de dor, Să-l îndepărtez din gând. Hai, să ți-l dau împrumut, Pentru-o zi, numai atât, Poți să fii nepăsător Când sufletu-i suferind? Ai putea oare pe lume Tu cel ce-ai avut noroc, ~ 120 ~

Poezii Să te pui puțin cu mine, Făr' să mă judeci deloc? Nu da sfaturi, nici păreri, Sunt tot eu, cea ce-am fost ieri, Doar c-al vieții mele joc, A fost prea crunt pentru mine Și mă arde ca un foc De nu am zile senine. Ca să mă-nțelegi cum sunt, Haide, dar a cugeta, Hai, să facem puțin schimb Între viața mea și-a ta. Așa ai să-nțelegi poate De ce tristețea mă arde Și mă pune la pământ, Câte zile voi avea. Mi te văd schimbat la față, Numai doar ce ți-am propus, Sigur nu schimbi a ta viață, Tu ești falnic și ești sus, N-ai cum să-nțelegi durerea, Până nu-ntâlnești căderea. Nu-ți doresc s-o întâlnești, Fericit vreau să trăiești. Doar s-o iei ca pe-o povață, Ceea ce astăzi ți-am spus, Nu se știe câte-n viață, Ai de-ntâmpinat și dus, Cugetând, respecți o față, Ce pe ea lacrime-au curs. ~ 121 ~

Elena Tudosă Plânge sufletul Plânge sufletul pustiu, „În templul singurătății”, Iau condeiu-ncep să scriu, Plânge lacrima de dor, Otrăvind fântâna vieții, Unui fiu rătăcitor, Pierzând anii tinereții. Plânge sufletul stingher, Pe pământ e trecător, Roua rece-a infinitului... E-a sa lacrimă de dor Scursă, din rana sufletului, Care arde-n flămând dor Că-i pe lume-al nimănui. Plânge sufletul, suspină De speranțele deșarte, Inima-i este fântână, Strânge speranțele toate Și de ele se atârnă, Încercând de dor să scape Și de viața cea meschină. ~ 122 ~

Poezii Plânge sufletul și plânge Și-ntr-o tristă lacrimă, Singurătatea și-o strânge, Cu durere-n inimă, În tristețe de se frânge, Semnătura lui divină, Către Dumnezeu ajunge, Ca o rouă de lumină. Plânge sufletu-n dorință, Liniștea să și-o găsească, Doar visându-se-o ființă Ce iubind să dăruiască, Dragoste vie credință, Într-o lume pământească, Dornică de biruință. Cugetare Sunt clipe în care tristețea ne arde, Ne sfâșie și-o strângem, în al palmelor pod, Încercăm să hrănim timpul cu lacrime oarbe, ” Izvorâte din sufletul plin de durerile care îl rod. Din iluzii deșarte încercăm să trăim, În adâncul inimii ascundem un fir de speranță, O scânteie arzând în suflet ne mai dorim, Să-i fie lumină lină, curaj pentru o nouă viață. ~ 123 ~

Elena Tudosă Ne-amăgim deseori deși, bem veninul amar, Căci destinul de sus, din stele ne este scris Și ceea ce ne dorim, ne este în zadar, Dar nu vrem accepta de la viață vreun compromis. Și totuși în final o trăim până în astre, Parcurgem firul ei chiar de este înlăcrimat, Suntem sclavii smeriți, ai gândurilor noastre, Născuți pe pământ din eternul păcat. Sunt momente în care doar cugetarea, E cea care mai ține uneori pasul cu noi, Până în clipa în care sufletul își găsește chemarea, Iar trupul tribut și-l ia pământul înapoi. Unde ești fericire? Se spune că atuncea când, Ești singură, fără puteri și tristă, Doar prin cuvinte așternute-n rând, Atâta fericire în viață mai există. Astăzi când mă gândesc la viata8 mea puțin, Mă-ntreb tu fericire, pe unde te petreci, Căci sufletul se frânge într-un amarnic chin, Iar ochii îmi sunt triști, sunt goi, străini și reci. Te caut fericire în locurile toate, În tot ce-i pământesc și fără de mister, ~ 124 ~

Poezii Mă simt precum un înger cu-aripile tăiate, Ce nu poate să zboare, să urce sus spre cer. Te caut în zadar, tu fericirea mea, Te furisezi întruna și te ferești de mine, Cu ce-am greșit oare, mă-ntreb de viața mea, E presărată doar de lacrimi și suspine? Am să te caut uite și într-un chip de stea, Ce strălucește sus pe boltă-n univers, Te voi culege-n palmă și-am să te-nchid în ea, Iar dorul ce ți-l port, am să-l transform în vers. Hai vino fericire, arată-te la față, Nu mă lăsa să zac mereu de dorul tău, O rază de lumină, fă să-mi pătrundă-n viață, Ai milă și de mine, că am suflet și eu. Să nu lași florile să moară, Să nu lași florile să plângă Să nu lași florile să moară, În treacăt dar tu le atinge, Căci sufletul li se-nfioară Și poate-or înceta a plânge. ~ 125 ~

Să nu lași florile să plângă, Elena Tudosă Cu lacrimi triste și amare, ~ 126 ~ O mângâiere o să le-ajungă Și-ți faci prin ele o cărare. Să nu lași florile să moară, În treacăt dă-le un sărut Și le șoptește ca întâia oară, Azi, vă iubesc atât de mult. Să nu lași florile să plângă, Respiră din mireasma lor, Căci nu vreau ca să te ajungă, Același blestemat de dor. Să nu lași florile să moară, Sfioară-le încet c-o mână, Culege-le în prag de seară Și fă din ele mândră cunună. Să nu lași florile când plâng, Culege-le într-un buchet, Mi-e dor în brațe să te strâng, M-am săturat de când te-aștept. Să nu lași florile să moară, Sărută-le cu drag în treacăt, Tristețea n-o lăsa să te doboare, Nu-ți pune la inimă lacăt.

Poezii Să nu lași florile să plângă, Îmbrățișează-le-n iubire Și ai să vezi c-o să ajungă, Mult prea dorita fericire! Să nu lași florile să moară, Să nu lași florile să plângă! Resemnare De câte ori o să mi se zbată Lacrima, sub pleoapa tremurândă, Știu că nu te voi mai avea niciodată Și îmi va suspina inima-mi plăpândă. Târziu în noapte când totul e tăcut, De câte ori în gând, îmi amintesc de tine, Mă înfioară nespus și nu pot ca să uit, Când mi-ai spus că, te las și uită dar de mine”. Mi-e greu și cum să fac de tin' să pot uita, Când ne-ncetat aceste câteva cuvinte, Acum când prea pustie îmi este viața mea, Mă chinuiesc mereu și tot îmi torni în minte. În tăcerea-n care cumplit eu mă cufund, Purtându-te în inocența sufletului meu, „În calendare astăzi am să te închid “ Și-am să te scot pe veci din gândul meu, Nevrând ca să mai sorb părerile de rău. ~ 127 ~

Elena Tudosă Mă resemnez și-ți voi îndeplini a ta dorință, Chiar dacă va mai suferi inima mea, Deși încă regretă întreaga mea ființă, Știu, este prea târziu ca să mai schimb ceva. Și îngerii vorbesc Azi noapte-n vis am vrut să vin, O clipă-ncet să te-alint în zori, Îmi era așa milă de-al tău chin, Cum se lupta din greu cu-amar și dor. Mi te-am zărit cum alergai, Ca pe-o fâșie albă de omăt, Tu un alt nume ușor strigai Și-am făcut doi pași îndărăt, M-am oprit doar pentr-un minut, Te-am privit însă mai atent, Zâmbeai căci erai fericită, Într-al tău vis eram absent Și nu știu cum, privind mai bine, Într-un moment ai tresărit, În somn nu mă strigai pe mine, Pe buze ai șoptit un alt cuvânt, ~ 128 ~

Poezii Dormind, erai frumoasă ca o zână, Desprinsă dintr-o lume de povești, M-am amăgit și pân'la urmă, Mă-ntorc în lumea celor nelumești. Fii fericită draga mea, Să-ți fie somnul lin, ușor, Din ceruri eu te voi veghea, Când tu vei suspina de dor, Se lasă zorile, rămâi, visează, În lumea mea de stele, amore mio”, Toți îngerii care veghează, Mă roagă ca să-ți spun adio, Încerc să te mângâi pe față, Mă sting ușor, da-s mulțumit, Mă-ntorc în lumea făr'de viață, Căci vezi, zorile iar s-au ivit, Nu mă visezi, nici nu mă chemi, Te las, ești fericită draga mea, Mă-ntorc la Tatăl meu etern, Să strălucesc în chip de stea. ~ 129 ~

Elena Tudosă Suflet stingher Te privesc suflet stingher, Cum în umbră te ascunzi, Rătăcind într-un ungher, În tristețe, te cufunzi, Inima de-un spin străpunsă, Astăzi suferă din nou Și speranța din ea strânsă, S-a pierdut ca un ecou. Numai gândul mai suspină, Blestemând viața acum, Ce se-arată a fi haină, Cu un suflet, blând și bun. Astăzi nu mai vreau să plâng, Nici să sper la altceva, Am o lume-n ea mă-nchid, Că aceea-i lumea mea. Voi purta mereu durerea, Unui gând neîmpărtășit, Fără să cunosc plăcerea, De-a iubi și-a fi iubit. Te privesc suflet stingher, Cum încerci să biruiești, Viața asta ce-i mister Și nu știi să-l deslușesti. ~ 130 ~

Poezii Ce n-aș da Ce n-aș da să-ți fiu esența, ce se scurge-n absolut, Pentru suflet o licoare, ce te-mbată-n clipa tristă, Să fiu firul veșniciei plămădit din sfântul lut, Când ți-e sufletul pustiu și îl simți că nu există. Ce n-aș da să-ți fiu secunda, dintr-un timp de mult trecut, Când prea obosit de viață rătăcești cărări pustii, Să-ți fiu clipa de odihnă și-atunci când te simți pierdut, Să-ți fiu blândă mângâiere în tristețea inimii. Ce n-aș da să-ți fiu lumina ce coboară dintr-o cristă, Unde îngerii se strâng, trecând Valea Plângerii, Să-ți fiu mâna salvatoare, când sufletul nu-ți rezistă Și aproape e răpus de soarta înfrângerii. Ce n-aș da să-ți fiu o rugă, într-o zi de sărbătoare, Să te-nvălui în credință, când curajul ai pierdut, Să-ți fiu raza ce te-ndrumă, să-i faci inimii cărare, Să-ți găsești pacea divină, liniștea ce n-ai avut. Ce n-aș da să fiu un gând, când ești abătut de gânduri, Să te rostesc în cuvinte, când jicnit ești de cuvinte, Să îmi fii dulce comoară, să te scriu frumos în rânduri, Poeziei să-i fii vers, slavă peste vremi aminte. ~ 131 ~

Elena Tudosă Aș vrea doar pentru tine Aș vrea ca ploaia care cade, Peste obrajii tăi când plângi, Când ești cuprins de supărare, În picurii ei, durerea să ți-o stingi. Aș vrea din cer când e senin, Să nască ploi de curcubeu, Tu să privești și să-ți alini, Dureri ce fac ca să stai rău. Aș vrea ca roua de cu zori, Să te sărute chiar de-i rece, În suflet de-ai simți fiori, Tristețea-ndată îți va trece. Aș vrea ca raza de la soare, Să te alinte cu al său sărut, Să-ți fie binecuvântare Și vieții un nou început. Aș vrea ca luna ce-i fugară, Soarele cândva s-o întâlnească Și toată lacrima amară, Într-o iubire să sfârșească. ~ 132 ~

Poezii El și ea El avea ochii de smarald Și când privi în ochii ei, Simți în corp un fior cald, Ce scăpăra numai scântei. Ea dulce ca o garofiță, Pășind în fața lui agale, Stârnise-ntr-însul o dorință, De pătimașă sărutare. Și ne-având deloc răbdare, O prinse iute de mijloc, Vrând să-i guste-a ei sărutare, O sărută dulce cu foc. Rămaseră învăluiți, În sărutarea asta a lor Și de atunci nedespărțiți, Ei se iubesc cu drag și dor. Pășesc în lume împreună, Având în fața lor un viitor, Unul cu altul, mâna în mână Și toată lumea e a lor! ~ 133 ~

Elena Tudosă Și îngerii plâng Un nufăr plutitor pe apă, Ce suferind petalele își strânge, Nutrindu-se din lacrima sa caldă, I-asemeni unui înger care plânge. Prea trist, prea abătut de soartă, Trăgându-și seva din amărăciune, Prin frumusețea lui însă își poartă, Durerea îngerului, ce-i numai suspine. Un nufăr care floarea își desface, E sufletul sensibil și plăpând, În veci nu va găsi profunda pace Și nici răspuns la întrebarea:de ce îngerii plâng?! Un nufăr, doar o floare care suspină, Mi-e sufletul scăldat, de tristeți ce mă frâng, Atât de neînțeles, fără de nici o vină, L-ai părăsit, zicându-i... că și îngerii plâng. Astfel sunt eu acum, asemeni unui nufăr, Curat în suflet, cum nu am fost nicicând, Mi-ai risipit azi visul, lăsându-mă să sufăr Și să-nțeleg că-n viață, chiar și îngerii plâng. ~ 134 ~

Poezii Edenul pasiunii În taverna nopții mute, Ce mă arde ca pe jar, Sub delirul din secunde, Ne lăsăm purtați de val, Însetați de clipa care, Dornică-i de fericire, Să mă-mbeți cu-o sărutare, Să mă-nvălui în iubire Și-ncătușați în vraja Dragostei ce ne-a lipsit, Inimii să-i fii de strajă, Cavalerul său iubit, Sub lumina caldă-a lunii, Pradă unul-altui să-i cădem Și-n vâltoarea pasiunii, Ne-om desfăta în Eden, Fi-vom slujitorii noștri, Sclavii dragostei pierdute, Schimbându-ne calea sorții, Ne vom împlini, iubite! ~ 135 ~

Elena Tudosă ~ 136 ~

Poezii Cuprins ÎNGERUL IUBIRII 9 E DIMINEAȚĂ IUBIRE 10 CÂND DOUĂ INIMI SUNT LEGATE 11 OCHII TĂI 12 DRAGOSTE ETERNĂ 13 SĂTUL DE TOT 14 ȚI-ASCULT INIMA CUM BATE 16 TE IUBESC AȘA CUM EȘTI 18 MĂ LUPT SĂ TE PĂSTREZ ÎN GÂND 20 FLOAREA IUBIRII 21 TE VOI IUBI MEREU 22 IUBIRE BUNĂ DIMINEAȚA 23 TE-AȘTEPT 24 DE CE 25 SCLAVII IUBIRII 27 SUFERINȚĂ 28 M-AI ALUNGAT DIN SUFLET 29 ELIBEREAZĂ - MI SUFLETUL 30 SFATURI 31 CHIN 32 AȘTEPTAREA 34 TĂCEREA AȘ VREA S-ALUNG 35 DUREREA INIMII 36 TE-AȘTEPTAM FERICIRE 37 OARE UNDE? 38 RAI ȘI IAD (ÎNGER ȘI DEMON) 40 O CLIPĂ 41 INVENTAR SENTIMENTAL 42 IMPAS 43 POVESTE DE IUBIRE 45 ~ 137 ~

AMÂNDOI MÂNĂ ÎN MÂNĂ 46 Elena Tudosă ZORI DE ZI 47 ~ 138 ~ TE-AȘ IUBI 48 TU PLECI 49 MI-AI LIPSIT PREA MULT FERICIRE 50 PASIONAL 51 DOR DE MACI 52 STELE REBELE 53 TRĂIRE 55 DORINȚĂ DE IUBIRE 56 SUFERINȚĂ 57 INIMA IUBIRII NOASTRE 59 DISPERARE 60 VIAȚĂ DE AMANT 61 VERSUL MEU 63 DE ZIUA TA FETIȚA MEA 65 CHIPUL IUBIRII 67 CONTOPIRE 68 TABLOU ROMANTIC 69 RĂTĂCESC 70 ÎN TINE 71 DRAGOSTE LUNATICĂ 72 AMOR ÎN ZORI 74 PATIMI 75 ARMONIE 76 PRIMUL SĂRUT 77 FLORI DE MACI 78 IUBIREA CE MI-AI DĂRUIT 79 RUGĂMINTE 80 INIMĂ DE IUBIT 81 SĂ FURI O STEA ȘI-UN COLȚ DE LUNĂ 82 AM OBOSIT 84

Poezii PRINȚUL MEU 85 INIMĂ NERĂBDĂTOARE 86 DE DORUL TĂU NEMĂRGINIT 88 NU POATE NIMENI 89 ELOGIU 90 NEVOIE DAC'-AR FI 91 GÂNDUL 92 IUBIREA NOASTRĂ JURĂMÂNT 93 FLORI DE MACI 95 SEDUCȚIE 97 DECLARAȚIE SENTIMENTALĂ 98 TANDEM SENTIMENTAL 99 AZI IUBIREA 100 ODĂ IUBIRII NOASTRE 101 MĂ OTRĂVEȘTI 102 AMANTA 104 DARURILE IUBIRII 105 DESTINAȚIE PARADIS 106 N-AȘ RENUNȚA 107 CHEIA SUFLETULUI MEU 108 AȘ VREA 109 NOSTALGIE 110 TE PRIVESC IUBITE 112 SPERANȚA PIERDUTĂ 114 AM SĂ-ȚI TRIMIT 115 ATÂT MI-AJUNGE 117 M-ALINT 118 SINGURĂTATE 119 CUGETARE 120 PLÂNGE SUFLETUL 122 CUGETARE 123 UNDE EȘTI FERICIRE? 124 ~ 139 ~

Elena Tudosă SĂ NU LAȘI FLORILE SĂ MOARĂ, SĂ NU LAȘI FLORILE SĂ PLÂNGĂ. 125 RESEMNARE 127 ȘI ÎNGERII VORBESC 128 SUFLET STINGHER 130 CE N-AȘ DA 131 AȘ VREA DOAR PENTRU TINE 132 EL ȘI EA 133 ȘI ÎNGERII PLÂNG 134 EDENUL PASIUNII 135 CUPRINS 137 ~ 140 ~

http://lenusa.ning.com/forum/categories/biblioteca-cronopedia/ ❖ Ovidiu Cristian Dinică - Unsprezece septembrie ❖ Nicu Doftoreanu - Tangouri la minut cu ecouri pentru mai târziu ❖ Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională multilingvă/Lenuş Lungu ❖ Santosh Kumar Biswa - WHITE DOVE - Contemporary Poetry Anthology ❖ Aripi de vise - Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională - antologia internazionale ~ ❖ Nicu Doftoreanu - Tangouri cu de toate ❖ Revista Taifas literar nr. 27/ 2021 ❖ Revista Cronos nr. 45/2021 ❖ Taifas Literary Magazine nr. 12/2021 În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia: ❖ Antologia Midnight in the garden of peace1 ❖ Almanah Cronopedia 2022 Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: Vieţile sfinţilor Călătorii virtuale Tradiţii Originea numelor Gastro&Literatura Mirific Gânduri altfel Revista „Cronos – peniţa de aur” Povestiri cu tâlc Revista „Taifas literar” Folclor internistic Ne puteţi vizita şi aici: Biblioteca Cronopedia Issuu Contact editura Biblioteca Cronopedia: mail: [email protected] tel: 0770406865