Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului ELENA TUDOSĂ şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale. ©2021

Elena Tudosă Iubire şi chin ~ poezii ~ Iaşi, 2021

Elena Tudosă Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Tehnoredactare: Ioan Muntean Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (foto web) Corectură: Elena Tudosă Ediție apărută şi îngrijită sub egida administrației rețelei Cronopedia (http://lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediții aparțin autorului şi rețelei Cronopedia. Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României TUDOSĂ, ELENA Iubire şi chin/Elena Tudosă. – Iaşi, 2021 ISBN 821... ~2~

Poezii Iubire şi chin ~ poezii ~ - Iaşi, 2021 – ~3~

Elena Tudosă Premiu editorial oferit de Biblioteca Cronopedia pentru activitatea literară desfăşurată online. ~4~

Poezii Prefaţă ELENA TUDOSĂ O fată de la țară ce poartă doru-n piept iar în suflet ascunde... o umbră de poet! Nu toţi oamenii sunt plămădiţi din acelaşi aluat iar pe parcursul vieţii fiecare îşi alege drumul aşa cum crede de cuviinţă, dar mai ales prin pasiune. Pasiunea pentru poezie a Doamnei ELENA TUDOSĂ este evidentă în această carte intitulată sugestiv „IUBIRE ŞI CHIN”. Mărturisesc faptul că atunci când am primit de la editor în spațiul virtual volumul de poezii al doamnei ELENA TUDOSĂ, cu titlul simbolic „IUBIRE ŞI CHIN”, inițial nu mi-am propus decât să fac o scurtă trecere în revistă finalizată ca o notă de cititor. Însă pe măsură ce am citit poemele din acest al 2-lea volum de poezii de la cap la coadă, am constatat că autoarea este o veritabilă purtătoare de cuvânt a iubirii. ~5~

Elena Tudosă A reușit să mă facă să simt de la prima poezie, intitiulată „Îngerul iubirii” până la ultima din volum intitulată „Edenul pasiunii” mai toată gama de sentimente care alcătuiesc de fapt logica viului. Citind C.V-ul doamnei, pe care nu am avut prilejul să o cunosc personal, ci doar prin scrierile dumneaei, am remarcat cu interes subtilitatea ultimei fraze, care m-a făcut de altfel să și dau titlul acestei consemnări, constatând că de fapt este chiar „O fată de la țară ce poartă doru-n piept iar în suflet ascunde... o umbră de poet”. Aceasta m-a făcut practic să depășesc impulsul inițial fiind foarte intrigat de mesajul poeziilor a căror amprentă rămâne „dragostea de literatura de bună calitate”! Începutul cărții, pare puțin derutant, fiindcă începe cu o scenă tristă în poezia „Îngerul iubirii” astfel: „Îngenunchiat îngerul trist plângea,/Aripa frântă care tare rău îl durea,/Își căina durerea tăcut în sinea lui,/Ducându-și singur soarta grea a destinului.” Asta este numai aparența fiindcă imediat poeta, care este pe fond o luptătoare subtilă pentru drepturile sentimentelor, spune optimist ulterior în poezia „E dimineață iubire” astfel: „Soarele scurmă zorile cu razele sale,/Pe una din ele uite ți-am trimis o sărutare,/Deschide-ți petalele să o primești,/E dimineață iubire, te-ai trezit?” ~6~

Poezii Astfel încât am constatat că a vorbi despre Dna ELENA TUDOSĂ cred că-i în esență un act de mare curaj deoarece este foarte greu de descifrat. Relativ nouă pe scena culturii românești și în special a celei din Iași, prin câștigare marele premiu la un concurs organizat de către Gazeta Românească în anul 2018 cu o poezie dedicată mamei, a perseverat și iată că în 2021 este deja la al 2-lea volum de poezii. Chiar dacă nu-mi prea place să dau citate din poezii, când scriu o prefață, pentru a lăsa cititorul să le descopere direct farmecul, trebuie să aduc în fața dvs. câteva versuri deosebite din poezia de largă respirație care este „Ți- ascult inima cum bate” pentru a accentua ceea ce am spus anterior, care sună astfel: „Mi-am trecut în treacăt palma,/Peste inimioara ta/Și fiori mă trec de-a valma/Și mă simt anapoda.”. Așa că nici nu mă mai mir că la final în penultima poezie „Și îngerii plâng” așteaptă... și nu primește „...nici răspuns la întrebarea: de ce îngerii plâng?!” Consider că este o carte specială în care adună din preaplinul ei sufletesc amintiri din iubirile unor perioade încă neclare Nu am putut să nu remarc, citind acest volum, stilul elegant și deosebit în care predomină iubirea fără urmă de invidie a tot ce-i frumos. Stilul autoarei este direct, limpede și deosebit de armonios, pe înțețesul tuturor. ~7~

Elena Tudosă Sper să am ocazia și pe viitor să întâlnesc același entuziasm, prin apariția unor noi creații literare ale Dnei ELENA TUDOSĂ care să exprime în continuare întreaga gamă de sentimente și adevăruri ce ţin de viaţa complexei «trestii gânditoare», cum a fost numită cândva fiinţa umană de către Blaise Pascal. Nicu Doftoreanu 26.10.2021 ~8~

Poezii Îngerul iubirii Îngenunchiat îngerul trist plângea, Aripa frântă care tare rău îl durea, Își căina durerea tăcut în sinea lui, Ducându-și singur soarta grea a destinului. Curgeau șiroaie din ochii săi castani, De lacrime fierbinți amare mii și mii, Nedumerit se întreba la nesfârșit, Unde-i iubirea sa, de ce-i greu de găsit? Ar fi vrut în neantul cerului să zboare, Durerea din aripă-i era chinuitoare, Iubirea îi era doar un vis neîmplinit, El un suflet înfrânt, total dezamăgit. Să lupte să iubească prea greu i se părea, Căci prea îndepărtată iubirea sa-i era, Cu sufletu-i pustiu și mult prea obosit, De vitregia sorții fusese crunt lovit. Cu gândul ar fi vrut iubirea să-ntâlnească Și cu singurătatea amară să sfârșească, Dar drumu-ndepărtat și rana îi aduse, Prea mare suferință și zborul i-l înfrânse. ~9~

Elena Tudosă Azi s-a închis în sine ca într-o colivie, Iubirea ce-o nutrește numai în vers o scrie, Va suferi-n tăcere toată viața lui întreagă, Iubirea va trăi-o în vers și tandră poezie Și-n lacrima ce-n dor nemărginit îi leagă. E dimineață iubire Soarele scurmă ușor pământul, Zorii au apărut, la tine trimit gândul, Să-ți șoptească printr-un sărut, E dimineață iubire, te-ai trezit? Azi am furat o rază dulce de soare Și ți-o trimit ca pe-o tandră alinare, Dorul să ți-l mângâie și să-ți revii, Bună dimineața floare dragă inimii. De vei simți fior de căldură în inima ta, Să știi că sunt eu ascunsă sub raza ta, Parfumul tău inima mea vrea să respire, E dimineață hai, trezește-te iubire! Soarele scurmă zorile cu razele sale, Pe una din ele uite ți-am trimis o sărutare, Deschide-ți petalele să o primești, E dimineață iubire nu te trezești? ~ 10 ~

Poezii Când două inimi sunt legate Cum sunt nopțile fără somn, Așa sunt inimile ce bat la unison, Când două inimi sunt unite, Trăiesc doar clipe fericite. Când sunt legate împreună, Pe drumul vieții mână-n mână, De una dintre ele este tristă, Pentru cealaltă viața nu există. Căci va simți ale sale dureri Și va lupta din răsputeri, Să o alinte și să o mângâie, Alături îi va fi până în veșnicie. Când două inimi sunt legate, Doar moartea-i cea ce le desparte, Când două inimi își vor bine, Se vor iubi și în cealaltă lume. Când două inimi se iubesc, La depărtare nu gândesc, Chiar de-ar fi până-n stele sus, Se vor iubi cu dor nespus, Vor rămâne mereu legate, Și-acolo în eternitate. ~ 11 ~

Elena Tudosă Ochii tăi În ochii tăi îmi scald privirea, Ca în adâncul unei mări, În ei eu îmi găsesc iubirea Și mă înec cu totu-n ei. În ochii tăi smarald verzui, Mă pierd de tot de dragul lor, Ei îmi dau liniștea sufletului, Stingând al dorului foc arzător. În ochii tăi strălucitori, E dragoste și mângâiere, Eu mă topesc de dragul lor Și-atunci când sufăr în tăcere. În ochii tăi pătrunzători, Am găsit calea vieții mele, În ei sădit-am câmp de flori, Eu fiind regină printre ele. În ochii tăi când eu privesc, Mă pierd și mă roșesc la față, Ei simt cât de mult te iubesc, De ți-am dat inima pe viață. ~ 12 ~

Poezii În ochii tăi și-n ochii mei, Iubirea noastră e-un crâmpei, Dragostea ni se scaldă-n ei, Suntem precum doi porumbei. Dragoste eternă Îmi este gândul atât de trist și obosit, Încerc să-l liniștesc și pun capul pe pernă Și mi te-nchipuiesc un suflet chinuit, Ce mă iubește mult cu dragoste eternă. Încerc să-mi fac cărare în inima mea, Tristețea ce-i în suflet vrând să o risipesc, Tu știi că te doresc și duc o luptă grea, O dragoste eternă e ceea ce-mi doresc. Prea crunt mi-a fost destinul pân-acum, Plin doar de supărări și de necazuri multe, De când te-am întâlnit pe-al vieții mele drum, Am înțeles că tu-ai să fii alesul meu iubite. Eu știu că-ți este dor, la fel și mie-mi este, Doar timpul e cel care ne va decide-n soartă, Prin dragoste eternă să scriem o poveste, Azi gândul obosit spre tine mi se-ndreaptă. ~ 13 ~

Elena Tudosă Doar tu îmi ești iubirea ce o visez și știi, La fel că mă iubești și eu am înțeles, Atât cât timp va trece la tin' mă voi gândi Și-n fiecare seară te voi chema prin vers, Până în clipa-n care te voi avea în brațe, Ca-n dragoste eternă să ne iubim o viață. Sătul de tot „Și totuși există iubire, Și totuși există blestem”, Scria Adrian Păunescu, În minunatu-i poem. Suntem sătui de dureri, Iar uneori speranța-i deșartă, Suntem rătăciți și fără puteri Și rău vitregiți de soartă. Suntem sătui de visări, De neîncrederea dintre noi, Am vrea să fim curcubeul, Ce leagă frumos două ploi. Suntem prea des înșelați Și copleșiți de minciună, Dar cel mai rău când trădați, Orbercăim fără lumină. ~ 14 ~

Poezii Căci sufletul ne e stins, Asemeni unui cărbune Și când credeam c-am învins, Respiră iar din ruine. Sătui de eșec am renunța, La tot pentru un strop de iubire, Încercând a schimba ceva, Căutăm drumul spre fericire. Dar nu e ușor a răzbate, Când tăcut sufletu-ți plânge, Sătul de chin, de tot și toate, Trăiești viața ce ți se frânge. Amărât astfel sufletul tău, Atât de gol și-atât de pustiu, Sătul de tot ce-l răpune din greu, Încercând să spere-n acel târziu, Caută salvarea să nu cadă în hău. ~ 15 ~

Elena Tudosă Ți-ascult inima cum bate Mi-am trecut în treacăt palma, Peste inimioara ta Și fiori mă trec de-a valma Și mă simt anapoda. Inima-mi parcă nebună, A luat-o la galop, Vrea dinadins să îți spună, Te iubesc și mult de tot. Te cuprind apoi în brațe Și cu ochii aplecați, Îți spun: vreau să stau o viață, Să te iubesc cu nesaț. Dar tu ești atât de trist, Eu încerc să te distrag, Îți șoptesc: uite exist Și îmi ești atât de drag. Îmi trec brațele în grabă, La piept să te strâng mai mult, Lacrima ce-ți stă să cadă, Ți-o alint cu un sărut. ~ 16 ~

Poezii Tu timid mă strângi ușor Și începi fără de număr, Să-mi dai sărutări de dor, Apoi pui capul pe umăr Și începi să plângi iubire, Necrezând că-n viața ta, Poți să plângi de fericire, Că ți-ai găsit liniștea. Eu încet îmi sprijin capul, Lângă pieptul tău s-ascult, Cum în inimă-ți tic tacul, Spune că mă iubești mult. Dup-atâta timp în care, Am tot plâns și am oftat, Azi în tandră-mbrățișare, Ne iubim cu-adevărat Și uităm tot ce ne doare, Ce-n viață ne-a întristat, Eu o floare, tu o floare, Cât de mult ne-am așteptat. ~ 17 ~

Elena Tudosă Te iubesc așa cum ești Priveam tăcută la fereastră, Cum toamna îmbrăca pământul, Așa a început povestea noastră, Spre tine o clipă mă purtase gândul. Mă cufundam într-un fel de durere, Ce de un timp întruna sufletu-mi măcinase, Iar ochii mi-ndreptăm spre cerul plin de stele Și căutam o stea ce-n veșnicii plecase. Dar iată dintr-o dată doar ce-ai apărut tu, O stea frumos ascunsă acolo între aștri, Vrăjit de al ei chip îmi tresări sufletul, Iubire-a mea minune cu ochi frumoși albaștri. Eu te doream și am întins palma să-mi cazi, Dar te fereai mereu ne-nțelegând de ce, De-atunci neîncetat peste al meu obraz, Într-un râu nesecat îmi curg lacrimile. Tu știi că eu pe tine te vreau dar uneori, Nu îmi dai nici un semn și rău mă chinuiești, Spunând că mă iubești și că îți este dor Și că de dorul meu ca floarea te-ofilești. ~ 18 ~

Poezii Dar de îți este dor de ce tot mi te-ascunzi, De ce-n tăcere stai și nu mi te arăți, Ce inimă tu ai de nu-mi vezi ochii uzi Și sufletul făcut fărâmă în bucăți? Ce tot îmi spui mereu că mă iubești, În timp ce eu somnul întruna ți-l tot tulbur, Dacă ar fi așa și nu mă amăgești, Ce-ai ales să rămâi, o viață să stai singur? De ce nu-mi vii deloc iubite când te chem, Aproape steaua mea, lângă mine să fii, Îmi e gândul la tine, mi-e frică și mă tem, Că niciodată tu nicicând nu ai să-mi vii. Trăiesc numai cu teama că tu mă amăgești Și sufletul mi-l simt îngenunchiat de dor, Eu te iubesc iubirea mea așa cum ești, Te-aștept să-mi dai un semn, nu mă lăsa să mor. ~ 19 ~

Elena Tudosă Mă lupt să te păstrez în gând Deși eu știu că te gândești la mine, Căci așa este uneori gândul pribeag, Azi inima mi-e stinsă la fel ca un cărbune, Uitând de tot, de cât îmi ești de drag. A strâns sărmana-n ea multe dureri Și-acum se simte extrem de obosită, Sleită și rămasă azi fără de puteri, Mă mir cum oare poate de încă mai rezistă. Atâtea lacrime amare ce mi-au curs, Brăzdându-mi fața-n nenumărate rânduri, Nu sting durerea grea care iată-a pătruns, În sufletu-mi răpus de mii și mii de gânduri. Încerc să lupt cu toată forța (ființa) mea, Să te păstrez cu orice preț în al meu gând, Prin el să-mi poți iubite astfel alina, Dragostea ce mi-o simt de dorul tău oftând. Și dacă-n astă soartă va fi loc pentru noi, Prin gânduri, sentimente spre-a ne putea uni, Toată tristețea ce ne frânge pe-amândoi, Doar luptând împreună îndat' vom risipi. ~ 20 ~

Poezii Acum doar timpul este cel care îmi suspină, Urlându-mi tot năduful ce mă mistuie-n suflet, În viața asta sumbră și-atâta de meschină, Ce mi-a distrus în suflet chiar și ultimul zâmbet. Floarea iubirii Am semănat de dorul tău, Lângă fereastră strat de flori, Le mângâi când îmi este greu, De dorul tău drag puișor. În mijloc am sădit cu drag, Un trandafir ce va-nflori, Când dimineața ies în prag, Numai la el stau a privi. Îi ating floarea și i-o miros, Când mi te știu departe dus, E trandafirul meu frumos, Când nu ești, pe el îl iubesc nespus. Tu știi că-mi place să-l ador, Așa cum știi că te ador pe tine, Când va fi înflorit l-oi săruta ușor Și voi gândi cu drag că te sărut pe tine. ~ 21 ~

Elena Tudosă E trandafirul, floarea dragă a iubirii, Ce mi-o doresc în suflet să îmi fie, Alăturea de el spre calea mântuirii Până când vom pleca la Domnu-n veșnicie. Te voi iubi mereu Și multă vreme-am să tânjesc, S-aud cuvântul te iubesc, Aș vrea să pot să te aud, Însă tristeți crunte mă sting. Aș vrea să dau timpu-napoi, Să nu mă mai macine gândul, Cum îmi duci dorul atât de mult, Aș vrea să nu mă fi născut. Aș vrea dar una e să vrei Și alta e atunci când nu, Iubire poți să dai, dar nu să iei, Ca să mi-o dăruiești, acela ești doar tu. Va trece timpul peste noi în goană, Am să regret și eu și tu ai să regreți Și poate-ntotdeauna ne vom iubi în taină, Te-oi aștepta mereu și tu ai să m-aștepți. ~ 22 ~

Poezii Ne vom dori întruna spre a ne întâlni, Încercând să uităm ce ne-a durut prea rău, Dar pân'va sosi ceasul acela tu să știi, Că te-am iubit nespus, te voi iubi mereu. Iubire bună dimineața Atâta gingășie-mi dăruiești, Cu fiecare răsărit de soare Și-atunci când tandru mă iubești, Eu înfloresc precum o floare. Cu-al tău parfum când mă- mpresori, Sorbindu-mi câte-o sărutare, Parcă sunt o regină între flori, Pictată-n dragoste și în culoare. Când mă ții în căușul tale-i palmi, Mă simt asemeni unui fluturaș, Ce legănat în cântece de psalmi, Plutesc de fericire printre îngerași. Când mă alinți în tandre mângâieri, Îmi scânteiază încet sub pleoape focuri vii Și printre șoapte susurate și plăceri, Iubite îmi aprinzi nestinsele făclii. ~ 23 ~

Elena Tudosă Alăturea de tine cât de frumoasă-i viața, Când îmi spui te iubesc și bună dimineața, Ce fericită sunt, mă văd plutind în elixir, Prin sufletu-ți iubite eu trăiesc și respir. Iubirea ta-i balsam și mir dumnezeiesc, Apusul vieții vreau cu tine să-l trăiesc, Alăturea de tine e minunată viața, Iubire te iubesc și bună dimineața! Te-aștept Te-aștept să-mi vii când luna-n zori, Așterne-n rouă sărutul peste flori Și-n vis să știi c-am să te-aștept, Mi dor iubite să te strâng la piept. Te-aștept să-mi vii și-ți scriu poeme, De dragoste ce-o să te cheme, Cu sărutări dulci, tandre să m-alini, Te-aștept să-ți gust din ochi fântâni. Să-ți beau lacrimile fără de saț, Te-aștept să mă adormi pe braț, Iar eu peste obraz să-ți port fior, Când degetele le voi trece-ncetișor. ~ 24 ~

Poezii Să pot să-ți readuc un zâmbet, Să-ți alung durerea din suflet, Te-aștept pe ale vântului adieri, Să ne-mpărtășim suave mângâieri. Eu sufletul ce iubirea sa a pierdut, Tu sufletul care iubire nu a cunoscut, Te-aștept iubire, nerăbdătoare aștept, Mă arde-un jar cu foc mocnind în piept. Hai, vino dar să ne alinăm duios, Floare catifelată de trandafir frumos, Să împletim cu ale noastre fire, Pe cerul inimii curcubeu de iubire. De ce Dacă chemarea îmi auzi, De ce nu te arăți, te-ascunzi, Să ne iubim cu patimă, Uniți să fim un gând, o inimă? Oftezi, la stele lung privești, De ce nu vii să mă iubești, Tu știi cât de rău dorul doare, De ce îmi stai în depărtare? ~ 25 ~

Elena Tudosă De ce te faci neînțeles Și-ți scrii dorința doar în vers, Cum să-mi fac în inimă cuib, Când știi că eu nu pot s-ajung? Tu ești o stea, eu a ta umbră, Iar viața mi-e atât de sumbră, De ce nu vrei ca să cobori, În dragoste să mă-nfășori? De ce mă lași a nimănui, Să fiu doar pradă dorului, Luceafăr drag ce te reține, De nu faci drumul către mine? Cum pot drumul să îl împart, Când frică mi-e să nu mă rătăcesc, De mă iubești, te-aștept cu drag, Căci doar tu știi cât te iubesc. De crezi că drumul ți-e prea greu Și nu te poți desprinde dintre aștri, În vers te voi chema, iubi mereu, Iubirea mea cu ochi frumoși albaștri, Ce mi-ai răpit inima și cu sufletul meu. ~ 26 ~

Poezii Sclavii iubirii Chiar dacă ne-nfioară vântul cu-al său glas Și-n cale-o presăra numai furtuni și ploi, Îți jur iubirea mea că nu am să te las, Nimic nu va ucide iubirea dintre noi. Nu vreau ca să rămână în ani o amintire, Tu știi că mi-am făcut cuib în inima ta Și-nvăluită-n visul ce se cheamă iubire, Aș vrea mereu să fiu, dacă mă vei păstra. Ce pot să îmi doresc atât cât ești cu mine Și pașii împreună îi facem amândoi, Mă simt ca renăscută din propria ruină Și nu vreau să mă pierd iubite înapoi. Mi-a fost prea lungă calea ca să te întâlnesc, Din cerul de steline mi-am dorit doar un ciob, Cum să te las acum când știu că te iubesc, Și dragostei ce-ți port, am devenit un rob. Fii tu acela care-mi redă din strălucire Și ține-mă în suflet cu mine să petreci, Să-mpletim din dureri, fiori de fericire, Sclavii iubirii noastre să rămânem pe veci. ~ 27 ~

Elena Tudosă Suferință Aveam în suflet o umbră de speranță, Când îmi spuneai: Iubește-mă și n-am să te las, Îmi promiteai că tu-ai să mă iubești o viață, Însă din ce-ai promis nimic n-a mai rămas. Azi sufletul mi-e trist și inima suspină, Lacrimi amare varsă pe al singurătății-altar, Viața îmi pare acum sumbră și meschină, Fără de tin' iubite se scurge în zadar. Ai nimicit în mine și ultima scânteie, Ce-ardea-n sufletul meu când eram împreună, Ce-ncredere mai poate să aibă o femeie, Căreia-n suflet tu i-ai răsădit minciună? Îmi strâng ușor în, podul palmelor tristețea, ” Încerc a te uita dar mă petrec numai oftând, Privesc neputincioasă cum mi se duce tinerețea, Purtându-mi în van anii frumoși ce trec pe rând. Neîncredere și ură mi-ai semănat în suflet, Iluzii de iubire s-au stins într-al meu gând, Pe chipul feței mele distrus-ai orice zâmbet Și știu că fără de tine voi trăi suferind. ~ 28 ~

Poezii M-ai alungat din suflet M-ai alungat din suflet clepsidra-ai sfărâmat, Împrăștiind nisipul în al vieții deșert pustiu, În tâmpla-mi obosită se-aude doar un scâncet, Ca un ecou răsună, ușor și sacadat. Îl simt că mai trăiește și pulsul i-l simt viu. M-ai alungat din suflet și mi-ai distrus și visul, Ce îmi dădea curaj și forță să trăiesc, M-agăț de acest scâncet, vreau cu tot dinadinsul, Să reînvii iubirea, să nu mă prăpădesc, În gheena suferinței să mă înece plânsul. M-ai alungat din suflet, mi-ai îngropat dorința, De-a te avea aproape, de-a-mi fi a mea salvare, Îmi curge cer de lacrimi, scăldată mi-e ființa, Iar sufletu-mi zvâcnește, mă arde-n jar și doare, Gândul că te-am pierdut îmi mustră conștiința. M-ai alungat din suflet, furtună-ai semănat Și gust amar mi-e timpul clepsidrei sfărâmate, Nu înțeleg ce umbră în suflet ți-a intrat, De-ai dat uitări-n van clipele minunate, Ce pân'mai ieri noi doi trăiam cu-adevărat. ~ 29 ~

Elena Tudosă M-ai alungat din suflet, suspin și e păcat, Că m-ai mințit tot timpul, iubirea ai trădat, Să-ncerc să mai iubesc, nu voi putea vreodat, Mi-e sufletul pustiu în lacrime scăldat, Să mai creadă-n iubire, e stins, iar timpu-i sfărâmat. Eliberează - mi sufletul Azi te-ai desprins din viața mea, Ai îmbrăcat haina grea a tăcerii Și tot ce ieri mi se părea un vis, A devenit acum o lacrim’-a durerii, Pe care încerc să o ascund cu greu, În fiecare zi și-n fiecare seară, Cuvintele frumoase-mpreună, tu și eu, Nu ai idee cum, ce rău pot ca să doară. Deodată te-ai schimbat, nimic nu înțeleg, Tăcerea ta nu pot să o accept, Un semn dacă mi-ai da aș ști ce drum s-aleg Și aș găsi o cale pe el să mă îndrept. Eliberează-mi, dezleagă-mi sufletul, De ce mă pedepsești, cum ți-este inima?, Când îmi jurai iubire cuvântul, eu și tu”, Mă-ntreb nedumerită: ce importanță-avea? ~ 30 ~

Poezii Taci... Ce groaznică-i tăcerea asta a ta, Eu sufăr încontinuu, durerea mă răpune, Mă-mpiedic de-un impas, acum în viața mea Și nu găsesc răspunsul, răspunsul e la tine. Sfaturi Poate cărarea lui a fost plină de spini Și n-ai putut răzbate și poate n-ai ajuns, Ai vrut să o plivești cu gingașele-ți mâini Și spini de pe ea prea crunt ți le-a străpuns. Poate durerea lor te-a făcut mult să plângi Și-oricât ai fi luptat tot n-ai fi reușit, Dar vezi nu are rost ca sufletul să-ți frângi, După un suflet crunt ce nu te-a prețuit. Nu meriți să te chinui să suferi neîncetat, De ce inima ta să zacă-n supărare? Și pentru ce să plângi când sufletu-ți curat, E tânăr și mai poate să fie iar cărare. E-adevărat că viața e plină de cărări Și câteodată știi, e greu s-alegi cărarea, Dar sufletul învață din chin și supărări Și inimii va ști să-i dăruie alinarea. ~ 31 ~

Elena Tudosă Un suflet când iubește și suferă-n tăcere, Toate durerile în el încearcă să le strângă, Se-agață de-o speranță și luptă cu putere, Chiar de inima sa continuă să plângă. Deci pentru ce să plângi, să te sfârșești de dor, De ce să ți se stingă sufletul tău încetișor, Vezi nu stă masa numai pe un singur picior, Iar satul și orașul n-are doar un fecior, Surâde, fii ferice și crede-n viitor! Plângeai cândva tu suflet vrând s-afli o cărare, Spre sufletul iubirii ce ți-o doreai nespus Și n-ai vrut să-nțelegi cât suferi și cât doare, O rană-a unui spin ce-n suflet ți-a pătruns. L-ai adorat în taină, cât i-ai admirat floarea, În mână îl țineai strâns ca pe o comoară, Ai vrut să ți-l culegi și ai plivit cărarea, Vrând s-odihnești pe ea la ceas de zi și seară. Rup bucăți din tâmpla care, Chin Sprijinită-n gândul trist, Se cufundă în uitare, ~ 32 ~ Nesimțind că mai exist. Arunc ofuri și suspine

Poezii Într-al hăului adânc, A-nghețat lacrima-n retine, Cioburi mi-s ochii când plâng. Îmi agăț în minte dorul, Ce de-un timp în mine roade, Încercând să torc fuiorul, Din iubirea ce mă arde. Țes speranțele zadarnic, Într-un țol mă învelesc, Dar degeaba strâng amarnic, Clipe dulci ca să iubesc. Din pocalul cu iluzii, Beau stropi din veninul vinii, Îmi pun gândului perfuzii, Cum bolnavii-n vena mâinii. Pierdută undeva-n uitare, Sfărâm timpul ce se scurge, Îmi înec trăiri amare Și-ascult sufletul cum plânge, După o iubire care, O simt încet cum se stinge. ~ 33 ~

Elena Tudosă Așteptarea Ce mult mă doare așteptarea, Din lacrime îmi curge cer, Cum pot să îmi găsesc cărarea, Când sentimente-n mine pier? Căci așteptarea asta cruntă, Tu mi-o frămânți ca pe un lut, De dorul tău orice secundă, Mă chinuiește tot mai mult. Sunt ca un înger fără de aripi Ce vrea-n imensitate iar să zboare, Licoare-i așteptarea, sirop sărat de lacrimi Și drog cu gust de moarte în sufletu-mi ce doare. Mi-e inima cenușă, pârjol de foc în dor, Simt cum sufletul își pierde ușor rădăcina, De-atâta așteptare mi-e gândul amar ca cerul gol, Pe care soarele și-a îngropat lumina. Ce greu este tributul plătit cu așteptări, Oare iubirea asta atât este de scumpă?, Credeam că e un vis... Răscruce de cărări, Pe care-un suflet pur spre fericire umblă. ~ 34 ~

Poezii Tăcerea aș vrea s-alung Ce mult aș vrea iubite să merg unde mă poartă, Gândul pribeag în fiecare zi și seară, Spre locu-acela unde fericiți eram odată, Acolo unde noi ne-am văzut prima oară. Ce mult aș vrea să-ntorc să fie clipa vie, Noi să ne întâlnim cum o făceam demult, Sub umbra de cireș s-ascult o melodie, Pe care tu știai cât o iubesc de mult. Cât de frumoși eram cuprinși doar în visare Și câte îmbrățișări fierbinți noi ne dădeam, Aș vrea să le simt iarăși, iubite ce mult doare, Că nu le mai trăim așa cum le trăiam. Aș vrea să-ți aud glasul duios cum îmi șoptește, Că mă iubești nespus și nu mă vei lăsa, Dar vezi, e-un gând pribeag ce azi mă chinuiește Și nu mai poate fi deloc în viața mea. E mult de când tu taci, nu te mai simt prezent, De-ai ști ce mult mă doare tăcerea asta a ta Și ce e cel mai trist e că trăiesc un sentiment, Ce nu îl pot defel din sufletul meu alunga. ~ 35 ~

Elena Tudosă Când îmi aduc aminte căci căutam o stea, Care să-mi lumineze al vieții mele drum, Cum pot să îmi explic tăcerea asta a ta Și ce-aș putea să fac, ca-mpreună să fim? Se lasă înserarea, a mai trecut o zi, Nu te vreau amintire, tăcerea aș vrea s-alung, Chiar dacă îmi doresc nespus ca să revii, Eu știu că tu-ai să taci și-am să adorm plângând. Durerea inimii Hai spune-mi inimă de ce tot plângi întruna, Vrei să plângi în neștire chiar pentru totdeauna? Tu știi că orișicât ai vrea degeaba tot te zbați, Durerea-i doar a ta, n-ai cu cine s-o-mparți. Ce rău îmi pare când te simt tot supărată Și-ți înțeleg durerea când te văd întristată, Aș vrea să te mângâi să-ți dau o alinare, Ce-i mai ucigător decât când inima te doare. Când văd că sângerezi ca de un spin străpunsă, Izvor de lacrimi curg și fața mi-i tot plânsă, Rămân nedumerită neștiind ce să fac, Să pot durerii tale să îi găsesc vreun leac. ~ 36 ~

Poezii Eu știu că de o vreme îți este atât de teamă, Încerc să mă prefac că nu prea bag de seamă, Dar când se lasă seara și singură rămân, Îmi e și mie frică și nu știu cui să-i spun, Că suferi și te chinui gândind căci va veni o zi, Când de dureri răpusă vei sfârși, vei muri, Hai inimă te rog, să uiți durerea-ncearcă, Căci soarele dup-o furtună răsare iară parcă, Hai să credem că poate o rază de speranță, Ne va purta lumină-n întunericul din viață, Eu voi găsi curajul și forța iară de a zâmbi, Iar tu o alinare să poți împăcată a zvâcni, Vei bate cu putere dorind încă odat' iubi. Te-așteptam fericire Am îmbrățișat azi zarea, Cerul și-a-mplinit un vis, Dorul și-a găsit menirea, Lângă gândul nepătruns. Te-așteptam mult fericire, Să cobori de sus din nori, Să mă-nvălui în iubire Și-n parfum suav de flori. ~ 37 ~

Elena Tudosă Coborai precum o rază, Te topeai apoi ușor, Sufletul l-am făcut oază, Un' să ne iubim cu dor. Tu precum un vânt molatic, Mă purtai spre trupul tău, Nu puteai sta singuratic, Fără mine dragul meu. M-ai vrăjit cu tine iară, Înflorește viața mea, Mă simt ca o primăvară, În toată splendoarea sa. Toate renasc azi în mine, Soare, flori și păsărele, Printre ele sunt regină, Iar tu rege printre ele. Oare unde? Oare unde s-a ascuns Zâmbetul ce-aveam odată, De obrazul mi-e tot plâns Și fața înlăcrimată? Oare unde s-a pierdut, Firișorul de speranță, ~ 38 ~

Poezii De mi-e sufletu-abătut Și fără voie de viață? Unde-s clipele plăcute, Ce-mi aduceau fericire Și puteau ca să inunde, Sufletul doar cu iubire? Oare de ce Dumnezeu, Câteodat' nu dă dreptate, Unul suferă din greu, Iar altul are de toate? Oare unde pot găsi, La întrebări, lămuriri, Să-nțeleg sensu-a trăi, Plin doar de nedumeriri? Cine poate ca să-mi spună, Oare unde sunt ascunse, Când inima îmi suspină, Durerile-n ea pătrunse? Oare un' găsesc răspunsul, Când eu nu mai cred în vise, Chiar de vreau cu dinadinsul, Legile vieții ni-s scrise. Cât de mult am suferi, Oricâte-ntrebări am pune, Chinul nostru va sfârși, Când plecăm din astă lume. ~ 39 ~

Elena Tudosă Rai și iad (înger și demon) Înger sau demon cine ești, Din care loc tu ai venit, Atât amor să dăruiești, Sufletului meu chinuit. Dac'ai venit de sus din rai Și Domnul să vii, te-a lăsat, Te-mbrățișez cu min' să stai, Chiar de-o fi iubirea-un păcat. De iadului i-ai deschis poarta, S-aduci ispitele rele în noi, Eu nu doresc să îmi schimb soarta, Mai bine du-te cu păcatul înapoi. Îmi este sufletul pustiu și plânge, De dorul dragostei pierdute, Dar nu-mi băga păcatu-n sânge, Ia-ți un bilet spre iad și du-te, Acolo să rămâi pe veci, De sufletu-mi bun stai departe, Păcatul e al tău cu el petreci, Nu îl împrăștia în suflete curate. ~ 40 ~

Poezii O clipă Mai stai o clipă... dacă ai ști, De câte ori mi-ai fost în gând, Nu era noapte și nici zi, Muream de dorul tău flămând. Mai stai o clipă... și-am întins Mâna-mi gingașă-ncet spre tine, Dar m-am trezit... erai în vis, Căci tu nu erai lângă mine. Ce minunată era această clipă, Mai stai, ți-am zis când te-am văzut, Eu zâmbeam, eram fericită, Însă iubite tu erai tăcut. Acum sunt tristă eu și nu mi-e bine, Aș vrea o clipă visul să îl deslușesc, Rămân uitându-mă în gol, ca după tine”, Sperând ca-ntr-un alt vis să mi te-ntâlnesc. ~ 41 ~

Elena Tudosă Inventar sentimental De multe ori m-am întrebat, Ce m-a făcut să te iubesc... Dar te-am privit erai înalt, Ochii culoarea neantului ceresc, M-au săgetat dintr-o privire, M-a copleșit culoarea lor, Născând în mine-acea iubire, Ce-o așteptam cu-atâta dor. Buzele tale senzuale, Roșii ca floarea cea de mac, Ah, cât mi le doream de tare, Să le sărut, să-mi fie leac. În brațe tandru când m-ai strâns, Fiorii toți m-au năpădit, Că ești al meu atunci mi-am zis Și-n trupul meu cărare ți-ai făcut. Azi tot ce retrăiesc cu tine, Le-am adunat ca pe-un trofeu, Întru totul am renăscut știi bine, Îmi aparții și-ți aparțin și eu. ~ 42 ~

Poezii Iubire, împlinire și sentimente fine, În inimă intens noi le trăim mereu, Sunt fructul fericirii, al dragostei divine, Darul divin primit azi de la Dumnezeu! Impas Era un timp trecut în care, Pierdusem în mine speranța, Mă cufundam în supărare Și-ngândurată mi-era viața. Dar iată ca-ntr-o zi pesemne, Fără să-mi dau seama, să știu, Speranța ce-o pierdusem de o vreme, A renăscut în sufletu-mi pustiu. Stau cugetând în sinea mea, Dac-o fi bine, sau dacă o fi rău, De schimb în viața mea ceva, Mai târziu oare voi suferi din nou? Pornesc pe un alt drum nedumerită Și privind înainte, privind și înapoi, Încep să sper că de-azi voi fi fericită, Căci soarele răsare în urma unei ploi. ~ 43 ~

Elena Tudosă E cruntă despărțirea și lasă gust amar, Oricât aș încerca nu voi putea nicicând, S-aștept să te întorci, pierd timpul în zadar, Viața ta e în cer, a mea e pe pământ. Mă aflu în impas și nu știu ce să fac, Să merg pe acest drum, o fi cel ce-mi doresc, Câte nedumeriri și întrebări în mine zac, Să merg oare-nainte, ori poate să m-opresc? În voia sorții mele iată am să mă las, De al speranței fir încerc să mă agăț, Azi am găsit curajul să trec de-acest impas, De am ales greșit o lecție-am să învăț. Pornesc pe acest drum încrezătoare-n mine, Te rog ca să mă ierți, poate așa-i menirea, Ai locul tău în suflet, dar nu mai vreau suspine, Azi liberă mă lasă, am întâlnit iubirea! ~ 44 ~

Poezii Poveste de iubire Sufletul meu în noapte, Te cheamă iubite în șoapte, Alături mereu el te vrea, Fără tine nu poate să stea. Când soarele scurmă pământul, Iar zorii de zi din nou se ivesc, Te strâng lângă mine și gândul, Mă-ndeamnă să te iubesc. Te vreau mereu lângă mine, Tu ești lumina mea care, Mă-nvăluie și îmi face bine, Când mă iubești cu ardoare. Povestea iubirii noastre, Cu drag ne-o trăim deplin, E scrisă în ceruri în astre, Am primit-o ca pe un dar divin. Cu tine iubite sunt fericită, Surâde încântat sufletul meu, În viață mă simt și eu împlinită, Povestea iubirii va dăinui mereu. ~ 45 ~

Elena Tudosă Amândoi mână în mână Tu și eu două ființe, Plini de vise și dorințe, Amândoi mână în mână, Trăind dragostea nebună. Ochii tăi când mă privesc, Mă fac să mă rușinez Și doresc să te iubesc, Doar la asta eu visez. În al tău sărut fierbinte, Pătimaș și plin de dor, Să mă pierd fără cuvinte Și să mă topesc ușor. În a tale-mbrățișări, Să mă simt ca o mireasă, Dăruindu-ți sărutări, Tu să simți că-ți sunt aleasă. Doar alături tu și eu, Într-o dragoste divină, De-o fi bine, de-o fi rău, Drumul vieții pân'la urmă, Îl vom strabate mereu, Amândoi mână în mână. ~ 46 ~

Poezii Zori de zi Deschid ochi-n zori de zi, Lângă tine eu mă pierd, Când sub dulcele-ți priviri, Mă răsfăț și mă dezmierd. Tu mă strângi cu drag la piept, Eu câte-un sărut îți dau, Apoi mângâiere-aștept, Lângă tine vrând să stau. Și să cad pradă iubirii, Să mă tremuri în fiori, Prinsă-n clipa fericirii, Să nu simt ziua în zori. Brațele tale vânjoase, De mijloc să mă cuprindă, Să nu simt că-i dimineață, Zorii se ivesc în tindă. Vrând să mă pierd în amor, Să-ți simt dragostea-nfocată, Să nu văd ziua în zori, Că-n fereastră stă să bată Și să ne iubim cu dor, Înc-o dată și-înc-o dată. ~ 47 ~

Elena Tudosă Te-aș iubi Înc-o viață te-aș iubi, Înapoi dac-ai veni, Aș plăti-o cu grei bani, Doar un timp să te mai am. De-ai fi în brațele mele, Te-aș iubi până la stele, Deși teamă-am uneori, Că se sting pe rând în zori. Te-aș iubi până la lună, De-am fi o zi împreună, În brațe te-aș legăna, Până ar veni noaptea, Iar apoi mi te-aș ascunde, Într-un loc, dar nu știu unde, Te-aș ascunde-n al meu gând, Să fii cu mine oricând. Doamne cât mi te doresc, Un minut să te zăresc, Căci dacă mi te-aș vedea, În inimă te-aș baga. ~ 48 ~