Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)

Poezii Prin tine aș respira Și-aș trăi altfel viața, Inimii tu i-ai fi fior Și nu m-aș topi de dor, Fără tine puișor. Inimii tu i-ai fi leac, Căci aș înceta să zac Și avându-te aproape, Aș învinge hâda moarte, Care de-un timp ne desparte, Sufletul mi-l înfășoară, În tristețea cea amară, Și-n singurătatea grea, Care mi-a schimbat viața. Tu pleci Tu pleci, eu mă învălui în suspine, Nu-mi mai rămâne decât poza ta, Regretul pentru ziua cea de mâine, Că n-ai să mai exiști în viața mea. Tu pleci și grea îmi este amintirea, Clipelor ce au fost odinioară, Mă voi mustra că nu am prețuit iubirea, Ce ne-a scăldat ființa în zilele din vară. ~ 49 ~

Elena Tudosă Tu pleci, iar dacă drumul ți se va rătăci, Neștiind care cale să-ți alegi în viață, Întoarce-te, te rog măcar pentru o zi, Mai dă-i iubirii noastre o ultimă speranță. Tu pleci, iar dacă nu îți pare rău, Să nu întorci privirea înapoi, Căci în sfârșit am să-nțeleg și eu, Iubirea se împarte, trăiește doar în doi. Tu pleci, dar adu-ți aminte de ce a fost frumos, La cât de mult îți vreau eu binele pe lume, În disperare astăzi sufletul meu duios, A-nchis toată durerea, dar te vrea tot pe tine Și-nainte să pleci, gândește-te dar bine, Că va sfârși-necat în lacrimi și suspine. Mi-ai lipsit prea mult fericire Mi-ai lipsit prea mult fericire, Credeam că-mi lipsești la infinit, Învelește-mă dragul meu în iubire, Mi-a fost frig prea mult timp. Cât de mult mi-a lipsit a ta îmbrățișare, Pierdusem speranța aproape de tot, Îmi închisesem sufletul în uitare, Durerea nu puteam să o mai suport. ~ 50 ~

Poezii Of, iubirea mea de câte ori știi, Mă amăgeam singură în sinea mea Și gândurile îmi deveniseră pustii, Cât de mult m-a durut lipsa asta a ta. Mi-ai lipsit prea mult fericire, Aproape că uitasem cum arăți, Nu mai credeam deloc în iubire, Nici că pașii spre mine ți-i îndrepți. Mi-ai lipsit prea mult fericire, Nu-mi vine a crede că la mine ai poposit, Învelește-mă dragul meu cu iubire, Căci mi-a fost frig prea mult timp. Pasional Chip de înger minunat, Astă seară te doresc, Pasiune-mpart în pat, Dacă vii să te iubesc. Prinși de valul pasiunii, De un foc ce arde-n mine, Ne-om iubi precum nebunii, N-om ține seama de nimeni. ~ 51 ~

Elena Tudosă Stelele în cer vom stinge, Cu-ale noastre sărutări, Soarele dacă ne-o frige, L-om ascunde ziua-n nori. Când mă vei lua în brațe, Dulce și pasional, Vom simți a noastră viață, Numai miere și nectar. Deci cuprinși de pasiune, N-am ști când e noapte, zi, Iubirea drept o minune, Toată viața ne va fi. Dor de maci Printre holdele de grâu, Flori de mac roș-unduiesc, Vreau iubite ca să vin, Cât mi-e dor să te iubesc. Să culeg flori în buchet, În taină să le sărut, Vreau ca să te strâng la piept, Tu să simți cât te-am dorit. ~ 52 ~

Poezii Pe cărarea care duce, Jos acolo spre izvor, Respirăm parfumul dulce, Din mireasma florilor. Eu îți dau o sărutare, Tu bucuros o primești, Apoi iei câte o floare Și în păr mi-o împletești. Printre holdele de grâne, Și cu flori mândre de mac, Dragostea cu noi rămâne, Inimii i-o dăm drept leac. Stele rebele Dintre miile de stele, Ce lucesc pe boltă sus, Au rămas cele rebele, Celelalte s-au ascuns. Eu întind mâna spre cer, Vreau să prind în palm-o stea, Dar se-ascunde în mister Și nu pot să dau de ea. ~ 53 ~

Ca să prind o stea rebelă, Elena Tudosă N-are rost să chinuiesc, ~ 54 ~ Fiindcă știu că nu-i fidelă Și iar singură-o să mă trezesc. Steaua mea chip de-înger are, E frumos cu păr bălai, Mi s-arată-apoi dispare, Se ascunde-n colț de rai. Mâine seară iau o plasă, Și pe boltăĺ-am s-o întind, Poate steaua mea frumoasă, Reuși-voi ca s-o prind. De-o cădea și alte stele, Mâine seară-n plasa mea, Fie ele și rebele, În șirag le-oi aduna. Din miile de steline, Care strălucesc pe cer, Una o vreau pentru mine, Restul le fac colier. Poate urla vântul, marea, Bolta soarele s-o ardă, Eu voi găsi steaua mea, Mi-o doresc cât mai degrabă.

Poezii Trăire M-a prins iubirea în vraja sa, Plutesc lin pe aripile sale, Căci m-am îndrăgostit lulea Și nu am cale de scăpare. M-a-ncătușat în lanț de fericire Și sufletul îl simt vibrând, Trăiesc intens noua iubire, Și-s fericită cum n-am fost nicicând. Tu îngerul ce m-ai vrăjit, Furându-mi inima gingașă, Tu-mi dărui clipe de trăit, În dragoste eternă, pătimașă. Tu ai înviat sufletul meu, Ce era searbăd, fără de speranță, I-ai oferit culcuș sufletul tău, Acum trăiește bucurându-se de viață. Vibrează universu-ntreg, Ceru-nstelat, pământul înflorit, Iubirii, taina azi o înțeleg Și-i mulțumesc că m-a vrăjit, Sunt omul cel mai fericit. ~ 55 ~

Elena Tudosă Dorință de iubire Aleargă gândul meu hoinar Și-ar vrea să fie-n gândul tău, Să-i pună dorului hotar, Să nu-mi sfâșie suflețelul meu. Aleargă gândul, crud e dorul, Aș vrea în inima ta să-l strecor, Căci vreau să-mi înțelegi amorul, Ce suferă de al tău amarnic dor. Cât aș dori ca sufletul din mine, Să-ți împrumut măcar o zi, Să simți cum sunt eu fără tine, Iubite aș putea oricând muri. Prin inimă, suflet și gând, Iubite dac-am face schimb, Am înțelege în sfârșit, Care din noi e mai dorit. Totu-ntre noi iubite de-am schimba, Dureri ascunse, sentimente și plăceri, Am ști cum să ne trăim viața, Doar în iubire și în tandre mângâieri. ~ 56 ~

Poezii Vom afla astfel gustul fericirii Și ne-am iubi poate mai mult, Am înțelege că darul iubirii, E cel mai scump din câte sunt. Suferință Te-nchizi în tine dragul meu, Nici nu-mi răspunzi, nici nu te-arăți, Dacă ai ști cum mă simt eu, Ți s-ar frânge sufletul în bucăți, Căci orice zi care se scurge, Fără de tine puiul meu iubit, E-o lacrimă plină de sânge, Ce din inima mea a izvorât. Nimic nu-mi este alinare, Decât să știu bine că ești, Suspin și-atât de mult mă doare, Că nu vrei deloc să-mi vorbești. Cât mă-ngrozește lipsa ta, Eu mi te-nchipui suferind, Îmi tremură ființă mea Și nu pot să te scot din gând. ~ 57 ~

Elena Tudosă Și ce cumplită-i suferința, Un urlet groaznic de durere, Mie-mi rămâne doar căința, Ca un trofeu strânsă-n tăcere. Să fie asta ori iubirea?, O suferință-i să iubești?, Iubite azi pierdută-i firea, Să înțeleagă nu mai vrea. Te-ntreb:de ce mă pedepsești? Dacă aș ști că și tu suferi, Aș pricepe tăcerea ta, Zicând că nu vrei să mă superi, Ți-aș înțelege suferința ta. De-aș ști că-ți plânge sufletul, Și că nu vrei ca să știu eu, Aș crede că suferi și tu, Mi-aș alunga poate gândul Și-n așteptări ne vom iubi mereu. ~ 58 ~

Poezii Inima iubirii noastre Stă ascuns sufletu-n umbră, Inima năvalnic bate, Numărând orice secundă, Mă mir cât poate să rabde. Câte doruri, câte gânduri, Fără nopțile de-amor, Au secat-o-n multe rânduri, Pentru tine puișor. Dorul de tine-i căință, Inima-i suspin amar, Tremură cu o dorință, Că te-așteaptă iar și iar. Tu când vii ești al ei leac, Ești icoană pentru ea, Doamne cât îi ești de drag Și ce mult pe tin'te vrea. Când ești tu se înfioară, Te iubește și vibrează, Când nu vii doru-o omoară Și-n durere lăcrimează. ~ 59 ~

Elena Tudosă Of, inimă păcătoasă, Cin'durerea să ți-o știe, Azi zâmbești, ești bucuroasă, Mâine plângi și-aștepți să vie Puiul, care îți lipsește... Nu mai bate nebunește, Va veni cât de curând, Căci doar tu îi ești în gând. Disperare Nu-mi risipi iubite speranțele, te rog, Acuma când credeam că ai să fii al meu Și nu-mi lasă durerea ca plată, ca zălog, Căci sufletul meu trist va suspina mereu. Nu-mprăștia în aer ceea ce noi am strâns, Nu-mi omorâ iubirea ce încă ți-o mai port, Iubindu-te atâta în timpul ce s-a scurs, Durerea despărțirii n-aș putea s-o suport. Tu știi că pentru tine, aș renunța la toate Și viața pentru tine oricând mi-aș dărui, Păstrează-a mea iubire și dincolo de moarte, Voi fi îngerul tău ce te va călăuzi. ~ 60 ~

Poezii Ascultă-ți inima de-o vei simți vibrând, Gândește-te la mine, nu te pierde-n mister, Eu te iubesc cu patos, așa va fi oricând, Dar nu mă părăsi, nu mă fă să disper. Nu mă lăsa să sufăr pierdută în uitare Și nu lăsa iubirea de tot ca să se stingă, Mă prăbușesc iubite de-atâta disperare, Inima ast'a mea atât știe, să plângă. Adu-ți măcar aminte de tot ce-a fost frumos Și cât de mult îți vreau eu binele în lume, În disperare azi sufletul meu plânge duios, A-nchis toată durerea dar tot te vrea pe tine, Tu nu-l lăsa să moară în lacrimi și suspine. Viață de amant Of, viață, viață de amant, Unul grăbește pe celălalt, Cu dulci și numeroase șoapte, Rătăcind în miez de noapte. Sub a lunii raze mândre, Gurile li-s mai flămânde, Dragostea de tot nebună, Li-i în nopți fără de lună. ~ 61 ~

Căci fără de raza lunii, Elena Tudosă Se iubesc precum nebunii, ~ 62 ~ Nu țin seama de nimic, Fiindcă doar în întuneric, Îmbătându-se-n iubire, Dorințele-și împlinesc Și cuprinși de fericire, Dragostea lor și-o trăiesc. În al nopții întuneric, Fără ca nimeni să-i vadă, Dragostea un dans feeric, Îi cuprinde într-o grabă. Nu au timp să mai socoată, Dacă-i noapte înstelată, Se iubesc în mare șoaptă, Se doresc încă o dată, Timpul pentru-a lor iubire, E puțin, foarte puțin, Clipele de fericire, Le trăiesc însă în chin, Niciodată nu-s sătui, Noaptea le este prea mică, Trăiesc clipa dorului, Tot pe fugă, tot cu frică.

Poezii Of, această dragoste, A amanților doriți, Nu-i decât o pacoste, Căci nicicând nu-s împliniți. Tot pe grabă și furate, Tot cu frică și suspans, Niciodat'pe săturate Și cu viața în balans. Nu-i ușoară-i complicată, Plină e numai de dor, Ca să fii amant, amantă, Pentr-o noapte de amor, E sublim, e minunată, Însă prea chinuitor. Versul meu Ce minunat trăiești un vis, Când ai puterea de-a dărui, Ceva frumos, ceva măreț, Prin armonia unui vers. Am scris atâtea rânduri, rânduri, Multe trăiri și multe gânduri, Am încercat să le dau sens, Scriind pe coală câte-un vers. ~ 63 ~

Căci versul sufletu-mi alină, Elena Tudosă Atunci când plânge și suspină, ~ 64 ~ Prin el eu îmi găsesc anume Un rost plăcut în astă lume. E versul meu un dulce cântec Și pruncului ce doarme-n pântec, E ca o zi de Sfântul Paște, Atunci când pruncul se va naște. E versul meu dulce-alinare, La omul prins de supărare. Un dulce și mlădios cânt, Omului trist de pe pământ, E versul meu dulce, duios, Omului bun și drăgăstos. E-atâta de suav și blând, O mângâiere celor care plâng, E versul meu tandru fior, Celor ce poartă-n suflet dor. Celor ce nu au parte de iubire, Li-l dărui ca pe-o ocrotire, E versul meu precum o amintire, O poartă către-un strop de fericire. Prin versul meu menirea mi-am găsit Și vă iubesc pe toți atât de mult

Poezii Și nu este o zi dată de la Dumnezeu, Să nu vă port în gândul meu mereu, Pe voi cei care versul mi-l citiți, Prin vers azi vă doresc să fiți toți fericiți! De ziua ta fetița mea Cea mai frumoasă zi din viața mea E astăzi, e ziua cea mai fericită, Că te-ai născut prințesa mea Iar eu am devenit mămică. În ziua când pe lume ai venit, În viața mea a răsărit un soare, Cu tine viața mea s-a împlinit, Prin tine-am devenit nemuritoare. Ești soarele ce-mi luminează viața, Atunci când nori negri o străbat, Tu-mi ești puterea și speranța, Ești darul cel mai minunat. Ești steaua care-mi ocrotește drumul, Când uneori e greu și-ntortocheat, Ești zâna bună ce-mi veghează somnul, În locu-acesta trist și îndepărtat. ~ 65 ~

Elena Tudosă În viață tu ești totul pentru mine, Ești o prințesă între dalbe flori, Îmi ești lumina care-n suflet vine, Cu soarele ce strălucește-n zori. Precum e luna blândă și măreață, Regină unică pe cerul plin de stele, Așa ești tu, ești singura speranță, În inima și-n toate gândurile mele. Nu cred să mai existe în cer și pe pământ, Ceva cu care să te-asemăn în vreun fel, Exiști, ești tot ce-i mai frumos și scump, Comoara vieții mele și unicul ei țel. Te port în inimă ca pe o icoană Și chiar de ești departe azi de mine, Cu dragostea și dorul meu de mamă, Eu îți doresc tot binele din lume. Să știi că azi un înger în cer sus, Ce te iubește atât de mult... nespus În tot locul pe tine te va însoți Mereu pașii în lume ți-i va călăuzi, Oriunde puiul mamei vei merge și vei fi. ~ 66 ~

Poezii Chipul iubirii Chipul tău bălai, frumos, Îl privesc adeseori, Parcă-i sfânt fugit din rai, E atât de luminos. Ochii tăi ca două mure, Atât de pătrunzători, Pregătiți parcă să-mi fure, Clipe dulci de sărutări, Mă îmbată-n fericire Și mă fac ca să roșesc, Ori de câte ori iubire, Pe ai mei îi întâlnesc, Mă scald în a lor privire, Când mă strângi la piept ușor, Trăim clipe de iubire, În dumnezeiesc amor. Și atât îmi e de drag, Acest chip frumos al tău, Că mi l-aș opri în prag, Să îl pot iubi mereu, Ori de câte ori vreau eu. ~ 67 ~

Elena Tudosă Contopire Brațele tale tandru mă cuprind, Îmi înfioară întreaga ființă, Iar gândul tău devine al meu gând, Se contopesc și ard de aceeași dorință. Alături amândoi un trup devenim, Ne scăldăm în clipe de fericire, Ca doi nebuni fără de saț ne iubim, Și trăim cel mai aprins foc de iubire. Una suntem, o singură ființă, Un singur trup, un singur gând, Un singur suflet, o singură dorință Și ne împlinim în amor flămând. Și cât de bine noi ne potrivim, Eu sunt a ta și tu ești al meu Și singurei ființe ce devenim, Iubire ii vom dărui de-a pururi mereu. ~ 68 ~

Poezii Tablou romantic Ți-aduci aminte tu cândva, Mi-ai promis că mă vei picta, Vei sta în genunchi în fața mea Și ochii de la mine nu ți-i vei lua. Acum penelul tău iată ușor, Contur frumos îmi dă buzelor Și mă privești așa profund, Iar eu îmi simt obrajii arzând. Mâna ta docilă încet trasează Și conturul ochilor mei desenează, Însă eu într-ai tăi văd o sclipire Și-o dorință de intensă iubire. Eu încep să mă sfiesc din fire, Când îți cobori privirea către sâni, Dar mă cuprinde o imensă fericire, Când văd ce frumos lucrează ale tale mâini. Și schimbi peneluri și culori mereu, Când mă privești schițezi un zâmbet, Eu știu și simt că ție dragul meu, Se pare că ți-am intrat în suflet. ~ 69 ~

Elena Tudosă Și cât de atent, cu câtă iscusință, Mă reproduci pe a ta coală de pânză, Încât întreaga mea timidă ființă, Penelului tău i-a devenit muză. S-a-înfiripat între noi când mă pictezi, Fiorul de dragoste înflăcărat, Iar mie mi se pare doar că visez, Privindu-ți tabloul atât de minunat. Ai pus în el dorința fierbinte-a iubirii, Privire și atracție neîmplinită, Culorile sunt curcubeul împlinirii, Ce azi te fac și mă fac fericită. Privind tabloul doar mă uimesc, Tu ochii de la mine nu ți-i poti lua, În vers și poezie talentu-ți preamăresc, În suflet mi-ai intrat, mi-ești însăși viața mea Și ține bine minte, mereu va fi așa. Rătăcesc Rătăcesc și nu pot să mai cred În speranțe ce în vânt se pierd, Rătăcesc în beznă, în noapte, Să te întâlnesc nu se mai poate. ~ 70 ~

Poezii Rătăcesc prin negura nopții mereu, Pașii tot mai apăsați mi-i simt, Încercând să găsesc un drum nou, Unul din câte are acest pământ. Rătăcesc însoțită doar de un gând, Singură ce rost mai are viața, Când destinul e atâta de crunt, Nădejdea mea e numai speranța. Rătăcesc, rătăcesc dar cine știe, Această speranță de-o voi întâlni, Tristețea ce este în inima-mi pustie, O va putea risipi oare într-o bună zi? În tine În brațele tale iubite e bine, M-am cuibărit lângă pieptul tău, Atât de minunat e aproape de tine, Viața întreagă aș vrea să stau eu. În ochii tăi îmi scald privirea, Așa de frumoși precum smaraldul, De dragul lor mă pierd cu firea, Prin lumina lor eu ating neantul. ~ 71 ~

Elena Tudosă Săruturile buzelor tale dulci mă-mbată, Plutesc de fericire când mi le dai, Îmi vibrează, tremură ființa mea toată, M-asemăn unui înger ce zboară în rai. În inima ta mi-am facut culcușul meu, Mă primești îndrăgostit și-ti aparțin, Inima mea într-a ta a găsit locul său, Ți-am dăruit-o ca pe un dar divin. Sunt fericită iubitul meu în tine, Tot ce îmi lipsea iată eu am găsit, Ești comoara și a vieții mele minune, Te iubesc si te voi iubi la nesfârșit! Dragoste lunatică Afară iarăși e noapte cu lună plină, Eu la fereastră iubitul îmi aștept, Inima năvalnic îmi bate nebună, Stă gata parcă să-mi sară din piept. O noapte de-amor sub raze de lună, Atât cred că dorește acum inima mea, E cerul senin și stelele vor să-mi spună, Că nu ai cum să mai vii, iubirea mea. ~ 72 ~

Poezii Am să te aștept ca de-obicei astă seară, Chiar de inima cu putere-mi va bate, Te voi chema cu dor, e lună plină iară, De-ai ști cât de tare dorul de tine mă arde. Privesc către cer și văd că nu-i a bună, Se pare că atât a rămas, numai să privesc, Fără de tine sunt asemeni cerului fără lună, De ai înțelege cât de mult mi te doresc. Mie-mi pari iubite că ești atât de departe, Și razele lunii în neant parcă s-ar fi stins, La fel și iubirea din inimile noastre nevinovate, Lunatica dragoste pare a fi spre apus. Atât îmi mai revine în mintea mea acum Numele tău, pe care ți-l mai rostesc încă, Noaptea iubirii ce mi-o doream e scrum, Iar dragostea noastră lunatică îți spun, În suflet mi-lăsat o durere nespus de adâncă, Pentru care inima mult timp o să plângă. ~ 73 ~

Elena Tudosă Amor în zori S-a stins iubite demult și-această noapte, Mă strângi lângă tine și-mi spui în șoapte, Că iar mă dorești, că sunt așa de frumoasă Și nici nu iei în seamă că zorii de zi se revarsă. Mă strângi lângă tine, mă prinzi de mijloc, Apoi mi-astupi gura cu buzele roșii de foc, Mă săruți îndelung și pe sâni mă mângâi, Apoi în șoapte mă rogi ca să mai rămâi, Eu te privesc tandru și-ți primesc sărutarea, Mă abandonez ție și-ți înțeleg chemarea, Tu mă strângi și mai mult aproape de tine, Cu sărutări mă acoperi și cu șoapte divine, Apoi întru totul ție năucită mă abandonez, Toată patima iubirii ți-o reverși, eu cred că visez, În focul dragostei supreme ne abandonăm De mult s-a făcut ziuă dar seamă noi nu luăm, Ne iubim, ne mângâiem înfocați la nesfârșit, Amorul nostru nebun nu înțelege că zorile s-au ivit, Respirăm sacadat, nu mai avem nici cuvinte, Învăluiți în mrejele dragostei noastre fierbinte, ~ 74 ~

Poezii Ne prăbușim fără de vlagă, fără de respir, Împlinindu-ne ritualul eternei, minunatei iubirii. Patimi Patimi și trăiri intense, Sufletul îmi înfioară, Iar dorințele imense, Mă cuprind seară de seară, Îmi lipsești iubitul meu, Îmi lipsește-al tău sărut, Pătimesc, mi-e tare greu Și nu pot ca să te uit. Ochii tăi precum smaraldul, Nu-i mai văd, mă sting de dor, Privesc cerul și neantul, Pătimesc, nu mi-e ușor, Cât aș dori să-i zăresc, Doar o dată dragul meu Și în vis să-i întâlnesc, Că mă sting de dorul tău. Mă afund într-o tăcere, Pătimesc, gândind la tine Și mă sting fără putere, Tare-s singură pe lume, ~ 75 ~

Elena Tudosă Patimi și dorințe grele, Îmi revin și azi în gând, Și cu lacrimile mele, Mai încerc să mă alint, Tristă-i viață fără tine, De ce nu pot să te uit, Pătimesc de dor, nu-i bine, Tu ești sus, eu pe pământ. Armonie Ne-a prins în vraja sa iubirea, În lanțuri ne-a încătușat, În ochii tăi îmi scald privirea, Căci tu-mi ești darul minunat. Suntem doar picături când plouă, Rostogolindu-se pe pământ ușor, Cu tine-s dimineață cea cu rouă, Ce sărută în taină lumea florilor. Tu-mi ești alintul când suspin, Ești primul gând și unica dorință, Te-a dăruit cerul ca pe un dar divin, Amândoi întrupăm o singură ființă. ~ 76 ~

Poezii Ne ajutăm cu drag ne completăm, Atâta armonie în noi s-a instalat, În ochi ne privim și lumea nu o vedem Și ne trăim iubirea ce ne-a încătușat. Suntem un singur suflet, inimă și gând, Iubirea noastră-n veci ni-i crez și legământ, Un sfânt altar am ridicat astăzi din ea, La care ne-nchinăm cu toată dragostea. Primul sărut Alunecai ca un penel pe pânze, În ochii tăi eu eram culoarea, M-ai sărutat prima oară pe buze, Iar buzele tale îmi sunt chemarea. Ne-am îmbrățișat cuprinși de dorință Și de atunci ne dorim zi de zi, Suntem uniți într-o singură ființă, Unde ești tu, fără mine nu poți să fii. Te adoram ca pe un tablou de Rafael, Iubirea noastră-și trăia culorile vii, Fără de tine n-aș putea sta defel, Și nici fără primul sărut din prima zi. ~ 77 ~

Elena Tudosă O magie ne-a fost acea primăvară, În care flămânzi ne-am sărutat Și-acum ne sărutăm ca întâia oară, Iubirea ta e lucrul cel mai minunat, Ce de multă vreme eu am așteptat, Nu-mi vine să cred că este adevărat! Flori de maci Mână-n mână amândoi, Alergam desculți prin flori, Le-adunam cu bucurie, Căci vroiam să-ți fac o iie. Miroseam al lor parfum, Tu mi le puneai în sân, Tandru-apoi ne sărutam, Eu ca macul mă-nroșeam. Tu-mi ziceai că sunt frumoasă Și c-ai să mă faci mireasă, Îmi furai câte-o guriță Și-mi spuneai că-mi faci rochiță, Din flori roșii, flori de mac, Și-ai să treci al casei prag, Ținându-mă doar în brațe Și-ai să mă iubești o viață, ~ 78 ~

Poezii Astăzi iată-s fericită, Căci dorința mi-e-mplinită, Mergem la căsătorie, Eu am rochie, tu iie, Din flori frumoase de mac, Mă simt tare minunat, Lângă omul vieții drag, Ce-mi va deveni bărbat! Iubirea ce mi-ai dăruit Iubirea ce mi-ai dăruit, Sufletul rece mi-a încălzit, Căci era searbăd și-nghețat, Acuma mă simt minunat. M-am cuibărit în suflețelul tău, Acolo mă feresc de rău. De-i iarnă, toamnă cu potop, În sufletul tău mă îngrop. Trăiesc cu tine ce-mi doream demult, Prin tine văd că iar am renăscut, Mă simt cu tine precum o regină, Trăim în doi o dragoste divină. ~ 79 ~

Elena Tudosă Ce altceva poți să-mi mai dăruiești, M-asemăn cu-o prințesă din povești, Iar tu ești prințul ce într-una îl aștept, În fiecare zi să-l strâng cu drag la piept. Din iubirea aceasta ce tu mi-ai dăruit, Pe care-o prețuiesc, ca pe un dar divin, Un Sfânt Altar cu drag eu am zidit, La care-n orice zi și seară mă închin Și dragostea eternă ți-o dăruiesc din plin. Rugăminte Ești iubite a vieții mele culoare, Săruta-mă, te rog cu-ardoare, Alintă-mă și haide dă-mi curaj, Cu tine viața împreună i-un miraj. Iubește-mă, te rog ține-mă strâns, Îmbrățișează-mă cu multă patimă, Redă culoarea în ochii mei ce-au plâns, Aprinde-mi iar focul iubirii în inimă. Iubește-mă iubite, te rog, până la lună, Acolo până la stele în cer sus, Iubirea ta să-mi fie o cunună, Pe care eu s-o prețuiesc nespus. ~ 80 ~

Poezii Iubește-mă, alintă-mă te rog mereu, Săruta-mă, îmbrățișează-mă iubite, Căci vreau să știi, că lângă tine eu, Trăiesc azi firul iubirii mele împlinite. Inimă de iubit Nu ești cu mine, ești departe Și nu-ți simt inima cum bate, Cu palma mea să ți-o ating, De-ai ști iubite ce mult plâng. Căci fiecare bătaie a ei, O simțeam în inima mea, Tandru surâdeau ochii mei, Când tu-mi erai alăturea. Acum eu mă topesc de dor, Nu o mai simt vibrând în mine, De doru-acesta simt că mor, Aș vrea să zbor până la tine. Și cât de greu timpul mai trece, Tu nici nu-ți poți imagina, O zi e lungă parcă sunt zece Și doare mult absența ta. ~ 81 ~

Elena Tudosă Nu văd dar ora când noi doi, Vom fi alături, împreună, Îmi vor surâde ochii mei, Când inimii ți-oi fi stăpână. Voi mângâia-o cum eu știu, Ce-i trist din ea voi alunga, Am înțeles într-un târziu, Că fără ea eu nu pot sta. Inima ta lângă inima mea, Bat împreună la unison, Cu ea mereu sub palma mea, Tu ești cel mai fericit om. Inima mea lângă inima ta, Legate împreună de-o să steie, E toată fericirea pe care o vrea Și tot ce-și poate dori o femeie. Să furi o stea și-un colț de lună Eu te-aștept în dosul lunii, Să ne iubim precum nebunii, Căci te doresc prea mult băiete, Vino de îmi presară stele-n plete. ~ 82 ~

Poezii Prin pletele-mi strălucitoare, Să vezi și raza lunii care, Va reuși să se strecoare, Când mă vei iubi cu ardoare. Din cerul care li-i stăpân, Să furi o stea și să mi-o pui în sân, Când lângă mine nu vei sta, Cu steaua mă voi mângâia. De-mi vei fura și-un colț de lună, Atunci când n-om fi împreună, Prin raza ei o să privesc, Tu-ai să-nțelegi cât te doresc. Steaua din cer și luna luminoasă, Iubirea ta nemărginită, Mi-or face viața mai frumoasă, Mă voi simți iar fericită. Luna din cer și steaua mea, Când nu ești tu, ele vor fi, Iubirea și dragostea mea, Ce-n viață veșnic te-or însoți. ~ 83 ~

Elena Tudosă Am obosit Bată-te norocul bată, Inima în piept tresaltă Și se chinuie cumplit, Tu o minți și-am obosit. Zici că vii, zici că n-ai timp, Sufletu-i de dor chircit, Tot încerc să mi-l alint, Dar s-a stins și-am obosit. N-am putere, ce povară, Dragostea-i un foc mocnit, Ce ardea cândva cu pară, Azi s-a stins și-am obosit. Nu mai pot, nu am voință, Să rabd pân'la nesfârșit, Ce-a rămas e doar căință, De clachez, am obosit. Cuibul nostru nebunatic, Unde noi doi ne-am iubit, Te așteaptă singuratic, Să te-ntorci, însă eu am obosit. ~ 84 ~

Poezii Trece-un timp iar de-ai veni, Cuibul nostru mult iubit, Pe-amândoi ne-o primeni, Să fim iar ca la-nceput. Tu-ai să speri, da-ți spun să știi, Nu mai vreau, am obosit! Prințul meu M-ai asemănat mereu cu o regină, Dar când mă uit și-ți văd ochii cuminți, Cum își revarsă dragostea divină, În ochii mei te-asemăn unui prinț. Și glasul tău când îmi răspunde-așa duios, La fiecare dulce glăsuire-a mea, L-asemăn cu acela al unui Făt Frumos, Coborât din castel, încoronat de-o stea. Și dragostea cu care mereu mă însoțești, Brațele tandre cu care mă sprijini, Ești cavalerul drag, descris doar în povești, Ce-a coborât la mine din vechiul, măreț turn. Ești trubadurul prinț, care în prag de seară, Precum o pasăre gingașă și măiastră, Îmi tresalți inima, o faci de se-nfioară, Cântându-mi serenade de-amor pe sub fereastră. ~ 85 ~

Elena Tudosă Ești sensul vieții mele din fiecare zi, Ești darul cel mai sfânt pe care l-am primit, Prin tine am găsit puterea de-a iubi, Iar sufletu-mi din nou surâde fericit. Tu, cel ce mă iubești și mă faci să trăiesc, Tu care nu ai seamăn în cer și pe pământ, Ești aerul pe care îl respir orișiunde pășesc Și fără tine eu, un nimeni asta sunt. Mi-ai spus mereu că sunt prințesa ta iubită, Pe care ți-ai dorit-o, o viață s-o-ntâlnești, Ești prințul ce mă face nespus de fericită, 'N iubirea fără seamăn vreau să mă veșnicești! Inimă nerăbdătoare Bate-ncet inima-n piept, Abia o mai simt cum bate, Zile-ntregi stau și te-aștept, Dar nu vii ești prea departe. Sufletu-i chircit de dor, Inimii mele-i șoptește, C-o să se usce de dor, Căci iubirea ta-i lipsește. ~ 86 ~

Poezii Stau la geam, tristă privesc, Flori sunt înflorite-n crengi, Fluturi prin ele roiesc, Tu prin gânduri îmi alergi. Și e noapte-ntunecată, Făr'de stele, făr'de lună, Inima mi-i sfâșiată Și nu are cui să-i spună, Dragostea ce-n ea se stinge, N-are cui s-o-mpărtășească, Nimeni nu vede că plânge, Că n-are cin's-o iubească. Trist mai e sufletul meu, Nu-și găsește alinare, Inima-l împacă greu, E și ea nerăbdătoare, Să te-ntorci cât mai curând, Cu iubirea ce-i lipsește, Să-nvii sufletul plăpând, Ce de dorul tău tânjește. Vino iubite pe cale, Nu mai fii nepăsător, Inima-i nerăbdătoare, După nopțile de-amor. ~ 87 ~

Elena Tudosă De dorul tău nemărginit De dorul tău nemărginit Și timpul parcă s-a oprit în loc, De-ai ști iubite cum mă simt... Mă arde-n suflet cumplit foc. De dorul tău care mă doare, Nici noaptea nu mai este noapte, Nici ziua nu mai este zi, E totul căzut în uitare, Mă simt de parcă n-aș trăi. Tăcerea asta care mă-nsoțește, Mă face să mă sting de dorul tău Și parcă simt iubirea că mă părăsește, De-ai ști cum plânge suflețelul meu. Și câte să ne spunem mai aveam Și câtă dragoste de împărtășit, Noi împreună cât de fericiți eram, Și-acuma dorul este nemărginit, Mă simt fără putere, inima zace tristă, Iar sufletul îmi este nespus de răvășit, Tăcerea asta care între noi există Și dorul tău, ce e nemărginit, Mă chinuiesc zadarnic până la nesfârșit. ~ 88 ~

Poezii Nu poate nimeni Nu poate nimeni ca să știe, Ce este-acum în sufletul meu, Nici vântul care suflă cu tărie, Nu-mi poate-mprăștia dorul greu. Nici norii negri care plâng, Nu pot iubite ca să stingă, Dorul ce-am reușit să strâng, Căci pân'la tine-i cale lungă. Nu poate nimeni să m-ajute, Să-mi stingă dorul ce ți-l port, Să simtă cum sufletul mi se rupe, Căci făr'a ta iubire eu nu pot. Nu poate nimeni, fiindcă știi, Nimeni nu s-a iubit ca noi, Cu-atât amor și patimi vii, Ce le-am trăit noi amândoi. Niciunul dintre pământeni nu poate, vezi, Să înțeleagă taina iubirii noastre, Căci nouă ne e legământ și crez Și va rămâne veșnică până sus în astre. ~ 89 ~

Elena Tudosă Nimeni nu poate și nici nu va putea, Să trăiască-o așa dragoste divină, După care tânjește astăzi inima mea, Așteptând ceasu-n care vom fi iar împreună. Elogiu E viața mea frumoasă poezie Și tu ești sufletul din ea, Inimii mele îi ești magie, Tu cu o simplă mângâiere, Îmi iei puterea de a mă apăra. Tu ca un drog mă amețești Cu ochii tăi verzi ca smaraldul Și-n suflet știi să-mi dăruiești Și mare-albastră și neantul. Ești cavalerul meu nocturn, Frumos asemeni unui prinț, Ce-a coborât dintr-al său turn, Când vii în noapte și m-alinți. Nu am cuvinte ca să mai înșir, Ce ești iubite tu pentru viața mea, Ești aerul pe care eu zilnic îl respir, Fără de tine eu să trăiesc n-aș putea. ~ 90 ~

Poezii Tu ești natură și culoare, zâmbet, Ești liniștea ce-și poate-un om dori, Iar eu îți sunt perechea ta de suflet, Care te vrea aproape și vrea a te iubi. Nevoie dac'-ar fi Mi-aș rupe sufletul din mine, În două părți nevoie de-ai avea, Tristețea niciodată să nu fie cu tine, În veci să te-nsoțească doar iubirea mea. Iubite ți-aș da nevoie dac'ar fi, Lumina dulce, caldă a ochilor mei, Ca-n ea mereu să te poți oglindi, Când anii vieții tale vor deveni mai grei. Ți-aș da de-ar fi nevoie, blândețea mâinilor, Ca trupul tău, să-ți mângâie ușor, Când de povara grea a anilor, Acest-o suferi de durerea bolilor. Și inima din piept nevoie dac'ar fi, Ți-aș da-o ca mereu să mi te ocrotească, Până-n ultimul ceas din ultima ta zi, Când va urca la cer ca să se odihnească. ~ 91 ~

Elena Tudosă Și dac'ar fi nevoie iubire ce n-aș da, Ca să te am aproape lângă suflet mereu, Ți-aș da toți anii mei și toată viața mea Și tot ce îți dorești că ești iubitul meu. Gândul A suflat aseară vântul, Chiar așa prin părul meu, Aducându-mi iară gândul Și-acum mor de dorul tău. Era liniștit aseară, Nu bătea ca un turbat, Dar mi-e inima amară, Fiindcă ai trecut prin sat, Așteptam să te oprești, Numai un minut măcar, Un sărut să-mi dăruiești, Însă a fost în zadar, Te voi aștepta și azi, Poate vei veni la noapte, Cât mi-e dor, tu poți să rabzi, Timpul care ne desparte? ~ 92 ~

Poezii Poate ești mai dur din fire, Însă eu iubirea mea, Pentr-o clipă de iubire, Mă topesc precum o stea. Fă cumva te rog și vină, Nu mă chinui așa, Nu lăsa gândul să rămână, Că-mi va fi iar ziua rea. Uite, iar e dimineață, Ce rău ești, iar n-ai venit, Dorm cu gândul, halal viață, Ca să suferi din iubit. Iubirea noastră jurământ Ne-am cunoscut din întâmplare, Când eram triști, amândoi singuri, Iubirea ta a fost atât de mare, Căci mi-a rămas pe veci în gânduri. De când noi doi ne-am cunoscut, Ne iubim c-o dragoste vie, Tu ești Luceafărul ce mi-am dorit, Să-mi lumineze viața mea pustie. ~ 93 ~

Am căutat pe cer o stea, Elena Tudosă În viața mea să îmi pătrundă, ~ 94 ~ L-am zărit cum se oglindea, În miez de mare într-o undă. Am întins mâna și te-am prins, Mă temeam să nu cazi în mare, În palma mea ușor te-am strâns Și-n suflet ți-am făcut intrare. 'N adâncul lui mi te-am ascuns, De-acolo nicicând nu te-oi scoate, Îți jur că te-oi iubi nespus, Ne-om despărți numai prin moarte. Chiar dacă-n viață uneori, Va fi să ne mai și certăm, Că ne-om iubi pe veci cu dor, Întruna noi iubite ne jurăm. De oamenii răi vor dori, Pe noi să ne despartă, Iubirea noastră ne va fi O poartă ferecată, Pe care numai tu iubite, Vei putea să pătrunzi, Clipele noastre fericite, Doar tu vei ști să le ascunzi.

Poezii Eu te-oi iubi pe veci, mereu, La fel și tu mă vei iubi, E-un jurământ ce tu și eu, Ni-l facem în fiece zi. Eu te slăvesc scriindu-ți rânduri, Astăzi ți-am scris o poezie, Vei fi unic într-ale mele gânduri, Vei arde-n neatinsă făclie. Tu în culori să mă pictezi, Ți-oi fi frumoasa, blândă lună Și dragostea să mi-o păstrezi, Ești al meu rege, eu a ta regină. Iubirea noastră ne e jurământ, O vom cinsti ca pe-o icoană, Va fi al vieții noastre legământ, Pictat și scris l-om pune-n ramă, Ne va fi unic, veșnic pe pământ. Flori de maci Treceai aseară mândru pe ulița din sat, Aveai în mână un buchet de flori de mac, Din ochi tu mi-ai făcut, apoi ai șuierat Și te-ai oprit la poartă în dar tu mi i-ai dat. ~ 95 ~

Elena Tudosă Mi-ai zis că sunt frumoasă și roșie ca macul, Căci m-am îmbujorat atunci când m-ai privit, În fiecare seară când treci vorbește satul Și mi s-a dus și zvonul că mi-am găsit iubit. Că lumea ne vorbește nu mai e de mirare, Câte un buchețel în orice seară îmi aduci, Apoi nerăbdător mă prinzi de cingătoare, Eu roșie ca macul îți dau săruturi dulci. Mi-ai zis că mă vei duce la părinții tăi Și-n rochie cu maci tu mă vei îmbrăca, Căci vrei să fim în viață-mpreună amândoi, Dorești nespus de mult să fiu mireasa ta. Și mi-ai promis iubite că ne vom iubi mult, Iar nunta noastră o fi ceva de neuitat, Pe-un pat cu flori de maci frumos împodobit, Căci sunt ce ți-ai dorit, sunt floarea ta de mac, Iubirea ta pe veci și-al inimii tău leac! ~ 96 ~

Poezii Seducție Când mă uit în ochii tăi, Peste tot mă ard scântei, Iară inima-mi gingașă, De dorință-i pătimașă. Te sărut, îți spun dulci șoapte, Însă când te simt aproape, Sângele-mi pulsează-n vene, Trupul într-un freamăt geme, Închid ochii și dorind, A ta dragoste în schimb, Capu-n mâini eu ți-l cuprind, Te sărut cu dor flămând Și mă las în voia ta, Fă din mine ce vei vrea... Tu-mi răspunzi la fel cu foc, Când mă-nvălui de mijloc, Ne iubim ca doi nebuni, Și ținându-ne de mâini, Ne seducem rând pe rând, Ne iubim cu dor flămând, Împlinindu - ne iubirea, Ce ne-aduce fericirea. ~ 97 ~

Elena Tudosă Declarație sentimentală Iubite vreau în brațe să te strâng O clipă să îmi pară o eternitate, De fericire printre lacrime când plâng, Să-ți spun că te-oi iubi până la moarte. Acum când pentru prima dată, M-am cuibărit în ale tale brațe, Să simți mai mult ca niciodată, Că sunt unica ta dragoste din viață. Azi vreau să strig de fericire, Te am în brațe-mi ești aproape, Simt inima cum plină de iubire, În unison, duios cu inima ta bate. Când mă gândesc, căci căutam o stea, Să-mi lumineze viața întristată, Azi că te-am întâlnit iubirea mea, Sunt fericită cum nu am fost vreodată. Că te iubesc e prea puțin să spun, Eu mult mi te doresc și te ador, Suntem abia la începutul unui drum, Plin de speranțe către al nostru viitor. ~ 98 ~