Revista Cervantes nr.13

Cervantes Revistă internaţională de cultură Anul III  Numărul 13  Martie - Iunie 2014 Personalitatea lunii Foto: Zoltan Lorencz Ioan Gyuri Pascu un Ianus al culturii românești (de la muzică inedită la literatură pentru copii) pag. 57-62

Revistă internaţională de cultură EdItorIaLCorneliu LEUFUNCȚIONARUL CA (ȘI CU) PILĂ LA PARTID ȘI ALEGERILE PARLAMENTARE EUROPENE Cel mai spăsit și mai drept merituos în de- încăpățânare cu care, pe vremea puterii, era celzicerea de vechiul regim - invocându-și până și mai rău câine de pază și cel mai slugoi cu figuratatăl care prin 1946 i-a spus „să nu ia seama la milităros intransigentă; la sate trimițând încomuniști că ăștia distrug țara” - apărea în pușcărie mii de țărani, la oraș dărâmândcadrul procesului intentat foștilor membri ai închiderea balcoanelor cu care bieții locatari maiCPEx Ion Dincă, celebrul „Dincă-te-leagă” cum căutau puțină căldură, într-o singură noaptel-au poreclit colectiviștii încătușați și târâți în după ce-o însoțise pe Coana Leana, doar pe mo-justiție de el pentru un buzunar de grăunțe sau tivul că aceea pufnea văzându-le. Iar, în lumeadoi știuleți de porumb, pe care ei își permiteau mondenă, tot pentru Coana Leana, obligândsă-i ia din „bunul comun – proprietate colectivă”, Taromul la o cursă nerentabilă București-Ban-numai fiindcă-i vedeau pe „tovarăși” cum luau gok, numai ca să-i aducă acesteia în fiecarecu duiumul și cum li se duceau produse acasă cu săptămână o orhidee proaspătă pe care i-o aranjamicrobuzele. el, cu mâinile lui de călău al țăranilor, pe biroul cu călimări de aur al genialei „savant și mamă” Acest om care-și lăsase barbă de călugăr și- cum o cânta o colegă de a noastră poetesă.și căina tatăl - țăran român realist, care-l sfătuisede bine, în vreme ce Postelnicu își arăta prostia Despre acest gest, aș fi dispus la comentariiplângând și justificându-se cu stupida replică: mai tolerante și mai glumețe, fiindcă țiganul-„înainte comandam eu închisorile astea și general pe puncte era arătos ca bărbat cu figuraacuma stau în ele”, iar alții aveau cinismul să-și intransigentă, și, poate spera la vreun avans dinbârfească partenerii de celulă consemnând partea băbătiei, având o poză mai virilă decât aslăbiciunile omenești ale unora cu care mierosului savant Ursu, la care cred că s-a gânditpetrecuseră la recepții importante unde Fănuș când a scris „Amantul Doamnei Dracula”.reprezentau high-life-ul cel mai îmburghezit, Dar, fiindcă Fănuș, cu toate intuițiile și scor-mai fudul și mai egocentric al altruismului monirile lui de prozator genial s-a dus, nu maibolșevic – impresiona având, în lipsa sa de ca- avem cum insista pe această direcție șiracter un fel de încăpățânare cu care-și punea rămânând doar cu amintirile mele în legătură cucenușă-n cap în vreme ce marile afaceri capita- năravurile de înalt-funcționar-secătură ale aces-liste ale familiei sale porniseră; aceeași tui om care, școlit militărește, știa ca, de pe fer- 3

Cervantes EdItorIaLmitatea și intransigența poziției de drepți, pe mentele critice fiind foarte vehemente, ceilalțicare alți membri ai CPEx - civili cu burtă și vorbitori trebuiau să-și facă autocritica și toți semișcări dezordonate pe care această poziție îi angajau ca, de acum înainte „să respecte docu-făcea mai degrabă carghioși, subliniindu-le metele congresului al XII-lea”... Așa că au fostslugărnicia – n-o reușeau, să arate a fi un slugar- puși toți la încercare rostind sintagma iar noi,nic cu șira spinării dreaptă, care nu se-nclină cei din balconul presei, i-am văzut pe moni-rostind laude, ci are neobrăzarea de a se- toarele care-i aduceau aproape, pe toți membriimpipota și a-și prezenta osanalele în pas de de- CPEx cum încercau să dreagă busuiocul corec-filare. tând pronunția: Popescu-Dumnezeu a ezitat în fața termenului, dar n-a putut, până la urmă, să Așa s-a întâmplat ca, la o plenară sau la nu nu pronunțe corect; Stefan Andrei a scăpat ușorștiu ce miting la Sala Palatului, când Ceaușescu, accentuându-și precipitarea oltenească acriticând lipsa de fermitate și, mai ales, exprimării, așa că nu s-a înțeles prea bine pentrulunecările oamenilor de cultură de la ce-l ducea ce optează; ungurul, care avea o slugărniciemintea pe el să înțeleagă din aceasta, a tot făcut drăgăstoasă, cu ștaif ardelenesc, a pronunțat fărăapel la „documentili congresului al XII-lea”. Și, rușine sau fără simțul limbii „alcu fetișismul citatelor sau referirilor, a tot repetat douăsprezecelea”; Mizil și Burtică nu s-au jenattrimiterea la „documentili congresului al XII- să corecteze pronunțând corect iar, după ei,lea” și, iarăși, și iarăși: „documentili congresului prinzând curajul unei normalități, toată lumea aal XII-lea”... Numai că, așa cum și-a dovedit pronunțat corect, mai ales observând că tartorulpronunția și în alte ocazii, pesemne influențat de nu ricanează. Până când a venit rândul lui Ionrezonanțele pe care le aveau, tot în domeniul Dincă fățos și oacheș în alura lui intransigentă,ideologic, referirile la congresul al cu expresia fermă, lipsită de zâmbet care, cunouăsprezecelea al PCUS din măreața URSS, el tonul că ar da un ordin de front a rostit cât sevorbea despre congresul al XII-lea de la noi poate de răspicat, provocator de răspicat, așpronunțând, pe cât de agramat, pe atât mai cu spune: „congresul al douăăăsprezecelea” privindîncăpățânare: „Congresul al Douăsprezecilea”. drept, nu la Ceaușescu, ci la cocoana care aveaȘi chiar a repetat aceasta, fără jenă, de mai multe un instinct și mai mare în obligarea la asemeneaori atunci, precum și alteori, în alte ocazii, cu slugărnicii. Atunci, din coada prezidiului, careacea încăpățânare dictatorială de a face lege din era mai aproape de tribună, s-a auzit o șoaptăincompetențele proprii. De data asta era vorba corectându-l: „doisprezecelea”... Nu știu exact,de o lege lingvistică ce se instaura prin dar cred că era Ion Coman, om mai dintr-oslugărnicia celor care nu-și permiteau să-l bucată, tot militar, dar fără mofturi cazone care,corecteze pe geniul carpaților. „Conghresul al dacă nu mă-nșel, era și mai mare-n grad. Șoaptadouăsprezecilea” a rămas în înregistrările mul- asta s-a auzit, l-a făcut pe vorbitor să întrerupătora dintre cuvântările sale, ca un exemplu de și, doar după o mică tăcere, s-a redresat și a con-siluire a legilor vieții după voință personală. tinuat cu apăsată convingere carieristă: „...con- gresul al douăsprezecelea care ne învață... Dar, conform celor ce urmează, ca un ex- congresul al douăsprezecelea care a trasat...”,emplu al faptului că nu doar dictatorul e vinovat „...congresul al douăăăsprezecelea care...”... Omulci, în egală măsură slugoii care i se supun orbește n-avea tată, n-avea mamă și i-ar fi trimis alăturicultivându-i necioplirea și nepriceperea. Pentrucă, la acea adunare despre care vorbesc, ele- 4

Revistă internaţională de culturăEdItorIaLde țăranii pe care-i băgase în pușcărie și pe cei cel puțin la un nivel peste penibilul cu marcacare nu respectau gângăveala agramată a pa- EBA. Ei sunt amenințați cu pierderea dovezii atronului. zeci de mii de semnături de susținere, printr-o chichiță de invalidare găsită de asemenea Atunci mi s-a configurat, cât se poate de funcționari: Capetele de coloană ale tabelelor declar, ce-nseamnă goliciunea pe dinăuntru - semnături nu mai sunt tipărite orizontal, ci ver-malefica goliciune de idei și principii a tical. Cine a înregistrat susținători pe formularelefuncționarului, oricât de înalt ar fi el, care face vechi, pierde valabilitatea semnăturilor obținute,orice ca să-și slugărească patronul. Funcționarul conform acestei invenții a funcționarilor pușicare se asigură să aibă pilă la patron, demon- independenți ca să slujească interese de partid.strând cât de credincioasă pilă este el pentru in-teresele aceluia. Funcționarul ca (și cu) pilă la Degeaba le demonstrezi că, vertical sau ori-Partid, care, tocmai prin asta, sfidează cu zontal tipărit, conținutul e același, importantnerușinare. O lume-ntreagă îl poate acuza pen- fiind numărul de oameni care te susțin; degeabatru ce face, dar dacă asta îi întărește pila, el îl le spui că, în momentul anunțării dorinței decalcă-n picioare și pe frate-său! candidatură, formularele pe care-ai pornit să strângi semnături aveau capetele de coloană ori- Cum de mi-am amintit de toate acestea zontale. Ca și Dincă, ei nu se uită-n ochii tăi, ciacum, în preajma alegerilor pentru marea în ochii patronului care trebuie servit. Degeabademocrație europeană? Ar trebui să pomenim îi huiduiești ca la fotbal, pentru piedica pe caremai multe despre obstrucționarea o vede toată lumea cum e pusă; nu le pasă!... Dinindependenților de către funcționarii cu pile care tradiția lui de-alde Dincă, ei știu că, dacă spunfuncționează ca pile ale partidelor lor, amin- „al douăsprezecelea” au câștig mai mare decâttindu-mi și din perioada când candidam eu ca dacă respectă reguli elementare. Pila o ai la par-independent, pe vremea când uninominalele erau tid, în măsura în care tu demonstrezi că poți fi oun vis și nu se credea că mistificarea le paște și pilă pentru partid. Restul nu contează, chestiape ele. Ar trebui să recalculăm cum, la alegerile cu bunul simț ne mai funcționând de mult!trecute, doar un candidat (ă) independent areușit, generalul Abraham, cu toată perso- Huideoo, ticăloșilor! – strig eu de mamanalitatea și popularitatea sa chiar și printre focului. Dar fără vreo speranță, ca și pe vremeapungași, corupți și drogați, dând chix... Dar, când Dincă-mi spărgea ferestrele puse la balcon,deocamdată, concret, subliniez doar cazul a doi ne păsându-i de căldura din casă pentru copiiicandidați independenți la alegerile pentru Parla- mei, ci de orhideele pe care le aducea, proaspetementul European care, oricât ar vrea domnul și nu pe banii lui, de la Bangcok, pentru co-Barosso să-i aibă alături, poate ne mai vinde niște coana.avioane, nu scapă de lucrătura unor asemeneafuncționari. Este vorba de prezumptivii europar- Fiindcă îmi dau seama că, oricât de școlițilamentari Aura Speranța Ungureanu și Radu ar fi la seral la Harvard, parfumații ăștia cu cos-Golban, unii dintre cei mai redutabili candidați tume de firmă nu sunt cu nimic mai buni, cuindependenți, oameni culți care, dacă n-ar fi nimic mai umani și, poate, chiar mai puținobstrucționați, ar conduce politica românească onești!5

Cervantes IN MEMorIaMGEorGE tErzIULECŢIA DESPRE VIAŢĂ, ÎN FAŢA MORŢIIDespre moarte se poate vorbi în multe feluri. Eu cred că moartea ar trebui predată laDar, spunea cineva, nici o moarte nu e şcoală. Eu cred că ar trebui să ne pregătim pentruplăcută. E materia cea mai grea, pe care nu o acel moment.învățăm la şcoală. Cred că am putea pune în calculul zilnicE normală dacă li se întâmplă necunoscuţilor. această ipostază, pentru a trăi în fiecare zi diferit.E generatoare de introspecţii şi frustrări atunci Am cunoscut în Timişoara, locul unde îmicând e aproape de tine. Rămân multe neîmpliniri. am originea, un om care, în fiecare dimineaţă,Că pe omul care a plecat nu l-ai sunat destul, că cumpăra ziarul local, doar pentru a parcurge listanu l-ai întrebat suficient ce îl doare. Că nu l-ai res- decedaţilor. Mergea cu sfinţenie la fiecare înmor-pectat destul. Că, poate, nici nu l-ai cunoscut cu mântare a unui cunoscut. Avea un singur gând: săadevărat. “cumpere” prezenţa semenilor pentru înmor-Ce ciudat, am văzut zilele trecute un actor mântarea al cărei protagonist va fi și el într-o zi.murind şi discursul altui actor suna cam aşa: “Mi- Este ca atunci când mergi la toate nunţile, pentrua fost prieten bun, am trecut prin multe că şi tu ai un flăcău de însurat. Şi, la vremeaîmpreună“. potrivită nu vei fi refuzat nici tu.Reporterul: “Când aţi vorbit ultima oară?” Pentru că altfel, într-o zi, un alt George Terziu- Păi acum cam un an, că (decedatul) era va scrie acest articol. Despre cât de mare şi deîn spital şi nu ne-am mai întâlnit…” neînlocuit este răposatul.Adică erau prieteni buni, însă spitalul i-a Dar, în subsidiar va răzbate acelaşi adevăr: câtdespărţit. de neatent și nerecunoscător a fost el.Nu este greu de înţeles că vorbesc despre Mi- În faţa acestei realităţi, recunosc cu mâna pehail Grămescu. inimă: da, Mihail Grămescu a fost mare.Acest om admirabil, Mihai Grămescu, a cărui Iar eu sunt mic…notorietate nu mai poate fi pusă la îndoială (Apo -risticon, cartea din 1981 a fost tipărită în circa P.S.: Poate se mai regăsește cineva în aceste150.000 exemplare!!!), un om blând cu frustrările gânduri.şi îndoielile sale, cu un zâmbet fin, de om care ştie Poate că, totuşi, prietenul meu Mihailmulte dar lasă pe alţii să spună, a fost un corifeu Grămescu citeşte și el acest editorial…modest al literaturii române contemporane. 6

Revistă internaţională de cultură IN MEMorIaMCaMELIa PaNtazI tUdorMIHAIL GRĂMESCU (16.02.1951-13.05.2014) S-a născut la data de 16.02.1951, la Cervantes,Editura Hyperion, Editura Granada, ş.a.București. Tatăl - Haralambie Grămescu a fost A fost premiat SociCon în 1989, la Moscova,membru al Uniunii Scriitorilor din România,poet, prozator, prolific traducător. Mama - Bea- şi EuroCon în 1990, la Fayence, în Franţa. Atrice Alexandra Kiseleff este filolog, jurnalist, obținut mai multe premii naţionale, dintre care -traducător, autor al multor dicționare. premiul pentru poezie SF – 1975, premiul I la Conferința națională a Cenaclurilor de anticipație, Strămoși pe linie paternă: Grămescu-pahar- ediția a VII-a - 1977, premiul Uniunii Scriitorilornic la curtea lui Ștefan cel Mare, Stan Grămescu din RSR -1978, premiul revistei ‘Știință și tehnică’- general al lui Tudor Vladimirescu, Baba Novac. - 1982, premiul “Radio Contact” -1990, marelePe linie maternă: regentul Pavel Kiseleff, Adriana premiu al „Jurnalului SF’-1994, premiul pentruKiseleff - miss România în anii ‘30, secretară a întreaga activitate, decernat la Buzău de \"Zilelescriitorului Cezar Petrescu. Pozitronic\"- 1996, ș.a. La 13 ani a debutat în Revista Aripi a Școlii A devenit membru al Uniunii Scriitorilornr. 74, și apoi în revista liceului Matei Basarab; în din România în anul 1990 - la secția de proză.România Literară și în Luceafărul a debutat cugrafică și poezie abia pe la 15, 16 ani. A fost colaborator la Radio România, Radio București, TVR, ș.a, iar în ultimii 2 ani realizator Debutul editorial s-a produs în anul 1981, cu al emisiunii Portret de autor la Radio Shalomvolumul Aporisticon, la editura Albatros, într-un România.tiraj impresionant de 150.000 de exemplare. A fost membru fondator al Cenaclurilor litera- A publicat 15 volume personale de proză, re Solaris, Prospect Art, String, Armonii Baroq, ș.a.versuri şi teatru scurt (la care s-au adăugat o carteîn format electronic și 2 volume reeditate la edi- A reprezentat România la Festivalul EuroContura Eagle și Editura Virtuală). de la Glasgow 1994-si de la Vilnius-1995. A fost antologator la mai multe almanahuri Pe parcursul timpului, opera lui Mihailşi volume colective (Anticipaţia, Fantasticul Mile- Grămescu s-a bucurat de aprecieri critice dinniului III - colecţie anuală a Editurii Granada, partea unor numeroase personalități din dome-Cervantes - Satu Mare, ş.a). niul literar, printre care: Vladimir Colin, Ion Hobana, Laurențiu Ulici, Voicu Bugariu, Mircea A publicat în numeroase reviste - poezie, Opriță, Gheorghe Săsărman, Cornel Robu, Aurelproză, grafică. A activat pe parcursul anilor ca Cărășel, Cătălin Badea Gheracostea, ș.a.redactor, secretar de redacție, corector, consiliereditorial şi colaborator extern la mai multe Dintre aceștia:publicaţii şi edituri, dintre care - Ştiinţă şi Tehnică, Cornel Robu, în antologia Timpul este umbraLuceafărul, România literară,Steaua, Convorbiri noastră, publicată în anul 1991, scrie:literare, Dialog, Viaţa Românească, Jurnalul SF, “…Aporisticon (subintitulat Glosar de civilizațiiAdevărul, ArtPanorama, Contact între generații, imaginare), se înscrie ca un reper însemnat înAnticipația, Contemporanul, Quasar, Cinema, evoluția sf-ului românesc din ultimele decenii, și nuAstra, Libertatea, Opinia studențească, Conexiuni doar pentru că a fost primul volum publicat de unul(NY - SUA), Roumanian Echo (SUA), dintre tinerii din „Noul val”, dar și - în primul rând - prin valoarea sa intrinsecă. Apariția între coperte de7

Cervantes IN MEMorIaMcarte a primului reprezentant al „Noului val” a fost noaște, inextricabil intrețesute, și „lumea pe dos”,salutată cu caldură atât de „generația vârstnică”, prin și „războiul lumilor”, și „aspirația spre absolut”, șivocea lui Adrian Rogoz (în Viața Românească), cât condiția „mutanților”; aceștia din urma, mutanțiiși de „generația de mijloc” prin Voicu Bugariu (în („Libelungii”), trebuie să se sacrifice non-violentLuceafărul) și Gheorghe Săsărman (în Contempo- în fața violenței bestiale a oamenilor „normali”,ranul). Acesta din urma, de exemplu, remarcând pentru a conserva, într-o carcasă somatică neuma-„incandescența trăirii intense a unor fapte imaginare”, nă, tocmai idealul uman suprem, „absolutul”,„atmosfera magică și învăluitoare”, „scriitura foarte oportun lăsat însă de scriitor într-o ambiguă in-personală” a textelor din Aporisticon, „sugestivitatea determinare poetică.cu care impun câte o parabolă” etc, conchide: „Vădind „În scrieri cu un mai pronunțat caracter ale-un veritabil cult pentru filosofia antică și pentru mi- goric, precum Nike și Cântecul Libelungilor, au-tologie, ca și pentru universul borgesian, cartea este torul își dă măsura realei sale înzestrări de poet alstrăbătută de obsesia câtorva mari teme - paradoxul sublimului” - apreciază Mircea Opriță în Antici-logic, călătoria inițiatică, anamorfoza spațio-tem- pația românească (1994, 2003). „Pentru el, fantas-porală, labirintul, echivalențele dintre animat și inan- ticul rămâne un nesecat izvor de metaforă vizuală,imat, dintre rațional și non-rațional ș.a.m.d.”. La iluminând în chip specific tablourile inventate”.rândul lui, Voicu Bugariu își sintetizează impresia de Aurel Cărăsel în Mic dicționar de autori SF,lectură și, implicit, caracterizează scrisul lui Mihail publicat în anul 1996, scrie:Grămescu, într-o metaforă critică ea însăși anto- “Este printre foarte puținii scriitori ai „nouluilogică: „Cu dezinvoltura de artist naiv, Mihail val” traduși în limbi străine: „Cântecul Libelun-Grămescu face abstracție de codurile cunoscute ale gilor” și „Nike” au fost publicate în revista francezăgenului; prozele sale, născute parcă sub imperiul unei Antares 1985, iar „Cataracte” a apărut în 1988,prea ridicate presiuni a inspirației, țâșnesc precum je- într-o antologie scoasă în Ungaria. Alte trei texteturile de aburi scoase de o locomotivă «Pacific» aflată i-au apărut in Jugoslavia, Bulgaria și Rusia”.în staționare.” Vorbind despre propria-i opera, M.G.Tot Cornel Robu, în antologia Timpul este apreciază că, în cazul său, este vorba nu de un stilumbra noastră, referindu-se la povestirea Cântecul anume, ci de o combinație de mai multe stiluri,Libelungilor considerată una dintre cele mai bune care pornesc de la textul de tip speculativ (v.povestiri ale lui Mihail Grămescu, bucurându-se de „Aporisticon”), trec prin heroic-fantasy (v. „Nike”un mare succes atât în țară cât și în străinătate, scrie: și „Cântecul libelungilor”) și evoluează către un“În anii care au urmat după apariția primului fals realism de tip fantastic („Moara de apă”) șisău volum, Mihail Grămescu a mai publicat prin chiar hard-SF („Lovitura de gatopard”).reviste, almanahuri, culegeri colective etc. un Cătălin Badea- Gheracostea scrie în Obser-număr considerabil de „proze scurte” sf, suficiente vatorul Cultural, în anul 2012, după reeditareapentru a acoperi spațiul unui eventual al doilea volumului Aporisticon, text preluat și în volumulvolum [care avea sa apară abia în 1994, la Editura său Aducerea la zi:Nemira, sub titlul Săritorii în gol]. Dintre acestea, „Au trecut mai bine de 30 de ani de la debutulcea mai cunoscută, inclusiv peste hotare, în tra- fulminant al lui Mihail Grămescu, cu un „Glosarducere franceză, este fără îndoială Cântecul Li- de civilizații imaginare“ sub titlul Aporisticon.belungilor (povestire apărută mai întâi în 1984, în Tirajul de 150.000 de exemplare, PremiulAlmanah Anticipația 1985, reluată apoi în cule - Convenției Naționale de SF și premiul Uniuniigerea O planeta numita anticipație, Editura Ju- Scriitorilor au dus cartea și pe autorul ei în sferelenimea, Iași, 1985). Avem de-a face, aici, cu un cele mai înalte ale lumii literare, suficient de înaltefoarte complex nex motivic în care putem recu- pentru a creea legendă, iluzii, invidie și deziluzii.” 8

Revistă internaţională de culturăIN MEMorIaM Operă literară - Noaptea -2004,• 1981 - Aporisticon (Glosar de civilizații - Exotice - antologie de proză scurtă contempo-imaginare), Editura Albatros rană -2005,• 1986 - Anomia - microroman - Almanah - Ipostaze ale fantasticului contemporan – anto-Anticipația logie de eseu și critică literară - 2006• 1989 - Moara de apă, Editura Cartea - Armonii baroq - antologie de poezie contem-Românească porană-2007• 1991 - Phreeria - Epopee exotica, Editura -Inger si demon - antologie de poezie feminină -Porto-Franco 2008• 1993 - Prietenul - microroman - Jurnalul - Paradisuri înșelătoare- antologie de proză femi-SF nină - 2009• 1994 - Săritorii în gol, colecție de poves- 2004 – Regina nopţii – Editura Granada, Bucu-tiri scurte SF; Editura Nemira rești• 1997 - Plenita memoriei noastre - roman 2011 - Bal la palat – antologie de poezie contem-- Editura Hiperyon, Craiova porană, Editura Granada• 1999 - Cioburi de înger - poezii - Editura 2011 – Balaurul și mioriţa – antologie de prozăTritonic, București fantastică, Editura Eagle• 2001 - Ildiko - povestiri - Editura Tri- 2013 – Cerul de jos- antologia poemului fantas-tonic, București tic contemporan, Editura Virtuală, București• 2001 - Răzbunarea Yvonei - Editura Tri-tonic, București BIBLIOGRAFIE• 2002 - Comunicare prin juxtapunere - Badea – Gheracostea, Cătălin, SFada cu li-Carte electronică, PCMagazin, București (Soci- teratura. Aporiile ficțiunii speculative după Mihailetatea culturală Noesis) Grămescu, Observatorul cultural, nr.647, oct.• 2003 - Căderea - poeme - Editura 2012; cronica este publicată în volumul AducereaGranada, București la zi, editura Milennium Books, p.29-33.• 2004 - Premiera - teatru - Editura Cărășel, Aurel, Mic dicționar de autori SF,Granada, București Editura Vlad&Vlad, 1996, p.134-135.• 2005 - Iritația - discurs perpetuu - Edi- Robu, Cornel, Timpul este umbra noastră-tura Granada, București science-fiction românesc din ultimele două decenii,• 2006 - Lumina antisolară - O istorie în Editura Dacia, Cluj, 1991, p.308-310.versuri la pragul dintre lumi - Editura Granada, Robu, Cornel, Scriitori români de science –București fiction, Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca , 2008,• 2008 - Ж - povestioare bezmetice - Edi- p.220-225.tura Granada, București Enciclopedia Personalităților din România• 2010 - Phreeria - Epopee exotică - (reedi - Who is Who, edițiile 2006 și 2011.tare) Editura Eagle Publishing House, București• 2012- Aporisticon- (reeditare) Editura http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Gr%C4Eagle Publishing House, București %83mescuANTOLOGII http://revistanautilus.ro/dictionar-Fantasticul Mileniului III - Colecţia anuală a sf/gramescu-mihail-n-1951/Editurii Granada:-Fantezii contemporane - 2003,9

Cervantes IN MEMorIaMCaMELIa PaNtazI tUdorMihail Grămescu – un scriitor complex, un suflet ales Cel care a îmbogățit unor discuții aprinse.literatura română cu pagini Mihail Grămescu s-ainedite și memorabile, cel carea fost un deschizător de făcut cunoscut și admirat, îndrumuri în domeniul SF-ului special, ca autor de literaturăromânesc, cel care a încurajat SF căreia i-a adus o schimbareși ajutat numeroși autori să își esențială odată cu apariția înpublice creațiile cu acel 1981 a volumului Aporisticondezinteres specific doar despre care criticul Cătălinsufletelor nobile, MIHAIL Badea Gheracostea scria, ul-GRĂMESCU a încetat din terior, în Observatorul Cultu-viață la vârsta de 63 de ani, ral, în anul 2012, dupămarți 13 mai 2014. reeditare: “Tirajul de 150.000 de exemplare, Premiul Mihail Grămescu a fost, Convenției Naționale de SF șiîn primul rând, un om generos care a oferit seme- premiul Uniunii Scriitorilor au dus cartea și pe au-nilor crâmpeie din genialitatea sa cu o modestie torul ei în sferele cele mai înalte ale lumii literare,ce l-a caracterizat întreaga viață. Mihail Grămescu suficient de înalte pentru a creea legendă, iluzii,a fost un OM care a iubit oamenii. El a încurajat invidie și deziluzii”.și a ajutat numeroși autori tineri sau mai puțin ti- Dar, Mihail Grămescu nu a fost numai unneri să debuteze în domeniul literar publicându- deschizător de drumuri în domeniul SF-ului ro-le creațiile într-un număr impresionant de mânesc, ci a fost și va rămâne un scriitor complexantologii, oferindu-le șansa unei cariere literare. care și-a arătat adevărata măsură a valorii sale ex-Unii dintre aceștia au debutat editorial cu volume primând în scris ceea ce îi era dificil să exprimeproprii ca urmare a încrederii și a sprijinului de prin viu grai. Interiorizat, a spus ce avea de spuscare s-au bucurat din partea regretatului scriitor. în texte scrise cu măiestrie - de proză realistă cuÎn ultimii ani, Mihail Grămescu a promovat puternice accente autobiografice, în versuri scrisenumeroși autori la emisiunea Portret de autor, în perioada 1964-2005 și publicate în 3 volume, îninițiată și realizată la Radio Shalom România, cu scenele din scurtele sale piese de teatru.multă plăcere și bucurie. Trecerea în neființă a unuia dintre cei mai iluștri scriitori din literatura română este o imensă De o modestie funciară, nu se lăuda cu opera pierdere pentru toți aceia care l-au apreciat și l-ausa, lăsându-i pe alții să-i descopere valoarea, în iubit. Este o pierdere cu care, din nefericire, va tre-schimb, spiritul său liber și rebel, firea sa dreaptă bui să ne obișnuim. Cu siguranță există multeîn care minciuna nu își găsea loc, imensele modalități de a îi păstra vie memoria, și sper cacunoștințe în domeniul literaturii și al filozofiei, îl persoanele ce au nutrit frumoase sentimente pen-îndemnau să spună întotdeauna ceea ce gândea tru omul Mihail Grămescu și pentru creația sa sădespre creațiile altor autori sau despre literatură în nu înceteze a le căuta.general, nu de puține ori determinând apariția 10

Revistă internaţională de cultură IN MEMorIaMCaMELIa PaNtazI tUdorPRIMĂVARĂ IARNA În iarna albă şi-ngheţată nu mai sunt înfriguratăNu mi-a plăcut niciodată iarna. pentru că tu transformi iarnaPoate, doar, zăpada căzând în primăvară.în fulgi pufoşi şi lipicioşi.steluţe sclipind în alb imaculat Iată,privite de la fereastra unei Pomii au înflorit în mijlocul nămeţilor,camere călduroase Iarba a înverzit pe alunecuşul de pe străzi,cu un ceai fierbinte pe masă. Căldura inimii tale mi-a încălzit sângele şi a pătruns în inima mea rece.Nu mi-a plăcut niciodată iarna. Focul s-a aprins Flăcări uriaşe m-au cuprinsPentru că Dar ele nu ard, ci mângâie,mă temeam de Cu tandreţenămeţii incomozi, Cu iubirealunecuşul de pe străzi, Îmi redau viaţa.frigul ce-ngheaţă sângele în vene. Viaţa mea este viaţa taDar acum, deşi afară ninge, pentru că fără tine ea nu existăDeşi afară-i iarnă pentru că fără tine se întoarce iarnaNu mă mai tem. nămeţii incomozi. alunecuşul de pe străzi. frigul ce-ngheaţă sângele în vene... 15.02.2012 11

Cervantes IN MEMorIaMBorIS MarIaNMihail Grămescu (1951-2014) În ziua de 13 mai 2014 s-a stins din viață Fiu al unui traducător de excepție, Haralambieunul dintre scriitorii importanți ai literaturii Grămescu, Mihail Grămescu s-a remarca printr-românești – Mihail Grămescu. A luptat eroic cu o grație și profunzime impresionante de care seo boală nemiloasă, a scris și s-a preocupat de poate mândri orice scriitor de valoare. Generos cuscrisul confraților pe care i-a editat în antologii confrații săi, nu a primit în schimb o recunoașteresuperbe, chiar și în răstimpul scurt care i-a mai meritată din partea criticii „la modă”. Era un nobilrămas – „Balaurul și Miorița” (proză fantastică) cavaler al condeiului, nu s-a coborât la nivelul–Ed. Eagle-2011, „Cerul de jos” –(poemul fan- pretențiilor absurde pe care le afișează mereu ceitastic) – Ed. Virtuală, ș.a. mai puțin dăruiți decât el. A fost distins cu două premii internaționale Literatura fantastică românească și-a găsit înla Moscova - 1989 și în Franța -1990. opera acestui emblematic autor un reprezentant demn de a nu fi uitat. Premonitorii sunt versurile A debutat editorial în 1981, cu volumul – „Coboram deseori de din Țara de Zi/ CătreȚara„Aporisticon” – Ed. Albatros, după care au de Noapte, unde nu vom mai fi/ Coborâm deseoriurmat alte 15 volume (proză, poezie, teatru), a din Lumină în Vis/ Din Grădina de Sus, unde-scolaborat la numeroase publicații din țară și din flori, înAbis”. A plecat în Grădina florilor veșnice,străinătate. iar noi îl vom citi cu drag. 12

Revistă internaţională de cultură IN MEMorIaMMĂrCUȚĂ MarIa - (9 ani- Trupa de teatru JOC)ÎNGER TRISTÎNTR-O SEARĂ DE MAI…..DOMNUL GRĂMESCU S-A DUS…ÎN RAI.TRISTĂ, AM PRIVIT SPRE CER,IAR EL MI-A RĂSPUNS SĂ VISEZ, SĂ SPER,SĂ NU UIT CĂ SUNT CINEVA,CĂ EL, NICIODATĂ NU MĂ V-A UITA!!!!!!-COPILĂ, NU FI TRISTĂ,CÂND VEI URCA PE SCENĂ,VEI RECITA ȘI VEI JUCA,STEAUA MEA TE VA LUMINA.MĂrCUȚĂ NICoLEtaARIPI FRÂNTEGREA, CORTINA S-A LĂSAT PENTRU… ULTIMA OARĂ,RĂMÂNÂD O SCENĂ GOALĂ.APLAUZELE S-AU STINS,MULȚIMEA A DISPĂRUT…… CA ÎN VISECOUL SĂLII PUSTII MĂ ÎNFIOARĂ!!SECUNDELE S-AU… OPRIT,CLIPELE M-AU… COPLEȘIT!!!!UN ÎNGER CU ARIPILE LUI NE-A ÎNVĂLUIT!!MÂINILE NOASTRE S-AU UNIT,INIMILE NOASTRE S-AU ÎNCĂLZIT,HARUL PESTE NOI A VENIT!!!ATUNCI, DIN DRUM NE-AM OPRIT,IAR GLASURILE NOASTRE ÎNTR-O RUGĂ S-AU UNIT!!!LA REVEDERE, DRUM BUN ÎN LUMEA ÎNGERILOR, SUFLET NEPREȚUIT!!!!! 13

Cervantes IN MEMorIaMaNdaNa CĂLINESCUars poeticadedicată scriitorului Mihail Grămescu Naivi, încrezători tot urcă și coboarăPoeții o iau razna, încet și sistematic și sufletu-și aștern sub pașii nemiloșipereții-s roz la ei și caii, toți albaștri, și desfrunziți de vorbe,Pe pajiști dintre nori pasc liniștiți poeme. ca pomi rămași în iarna, ce vine, nu se-ncurcăTumultul vieții-l toarnă în năstrușnice (vezi ce se-ntâmplă acuși la pol catrene. cu ea, din gheața ce-o credeam pe veci-calota)Zidirea din cuvânt se cheamă a lor poeții, așadar scheme și-aștern de-o nemurire la scara planetară vreo câțiva dintre ei,dar vezi zădărnicia-i pândește, de dincolo bob numărat ales. de vremeși oamenii se-nchină și dau din cap cu milăajută-i Doamne să vadă pe-unde merg. O fi mai bună lumea? Om-încăpea mai mulțiPicioarele li-s goale, prin buzunare vântul cu astă jertfă a lorei merg purtați de-un vers, înconjură a tot mistuitoare? pământulși-n timpul ăsta lumea-și rostogolește Sau caii cei albaștri așa cu v-am mai spus sorții. tot tropăie sihaștrii pe-un iluzoriu drum?Poeții, roși de gânduri, arși de-atâtea Mă duc-în rostuʹ meu.amare îndoielibeau pânʹ la capăt Dă ceaiu-n foccucuta neputinței pe cer, de foc azi, soare.de-a răstălmăci-n vers și de-a găsi un leacbolnavei lumi să-i fie acum în veac. Nu-s timpuri de poeți și vorbe amăgitoare. o nu... mai 2014 14

Revistă internaţională de cultură IN MEMorIaMCĂtĂLIN BadEa GHEraCoStEa Au trecut mai bine de 30 de ani de la debutul naturii lor la sfîrșitul său. Aporisticon în 2012fulminant al lui Mihail Grămescu, cu un „Glosar conține încă 43 de proze scurte pe lîngă cele 41 dinde civilizații imaginare“ sub titlul Aporisticon. ediția princeps (Editura Albatros, 1981). Nu se co-Tirajul de 150.000 de exemplare, Premiul Conven- mentează aici motivația primului redactor al Apo-ţiei Naționale de SF și premiul Uniunii Scriitorilor risticonului, Constandina Paligora, de a înjumătățiau dus cartea și pe autorul ei în sferele cele mai în- manuscrisul propus – Mihail Grămescu o circum-alte ale lumii literare, suficient de înalte pentru a scrie în termeni de cenzură politică –, rezultatul acreea legendă, iluzii, invidie și deziluzii. Mihail fost oricum singular, după cum s-a văzut. DarGrămescu însuși vorbește despre periculosul aer direcțiile de lectură ale primului Aporisticon aual înălțimilor în Cuvânt înainte la ediția din 2012 fost limitate sub cheile parabolei, science fiction-a Aporisticonului, ediție „definitivă, revizuită și ului brut și a livrescului borgesian. De-abia înadăugită“. Toți comentatorii și criticii fenomenului ediția din 2012 avem proze care împletesc realis-SF de la noi au scris despre debutul lui Mihail Gră- mul cu fantasticul, fără magic și parabolic, simi-mescu mai mult decît despre cărțile sale urmă- lare cu cele din Moara de apă (ce neșansă istoricătoare la un loc. Iar conul de umbră în care a intrat pentru acest volum superb să intre în raurile li-sau a fost aruncat de critica literară a curentului brăriilor exact cu o săptămână înainte de Crăciu-principal, Mihail Grămescu o explică în același nul lui 1989, cînd toți eram ocupați cu totulCuvânt înainte în termenii unei coterii – dacă nu altceva decît cu cititul!...). Să numesc aici Ahperai unei conspirații –, fapt ce nu interesează artico- S.T.A.M.R., Calul și Pastel care fac parte din lumilelul de față din motive care vor deveni evidente pe nuvelei Înfrigurare și a romanului Plenița memo-parcurs. riei noastre. Nu pot decît să aprob, chiar dacă nu la fel de vindicativ, auto-înscrierea lui Mihail Gră- Există o coerență trans-literară între toate mescu printre prozatorii de vîrf ai Generației ’80;scrierile lui Mihail Grămescu întocmai cum există toate temele, spațiile și obsesiile optzecismului dinuna extra-literară în destinul lor, din ce în ce mai Desant’83 se regăsesc aici. …semnalate după 30 delipsit de ecourile meritate literar. La 30 de ani de ani de schițele eliminate de la tipar în 1980 și re-la debut, într-o integrare a tuturor volumelor sale, luate în romanul Iritația.coerența constă în lumile imaginare ale autorului,stilul său unic și conexiunea hermetică între tex- La fel, prozele Florile de șpan, Peisaj citadintele (de) Aporisticon și cele care compun volumele împreună cu Marea Migrație sînt cele care anunțăurmătoare. romanul Phreeria – unică frescă a unui post-in- dustrialism lipsit de post-modernitate. Utopismul Altfel spus, în ediția a II-a, de la Eagle Publis- la Mihail Grămescu nu poate fi decelat de disto-hing House, din 2012, Aporisticon anunță Moara pismul său, sub cele mai strălucitoare tablouri alede apă, Săritorii în gol, Phreeria, Plenița memoriei grandorii trebuie să se găsească o tensiune a dislo-noastre, Ildiko și Iritația, dacă nu toate, cu cării, rezolvată fie prin ritualizare, deci încreme-siguranță cele mai importante cărți ale lui Mihail nire, fie prin negare, deci revoltă – aceasta dinGrămescu. Anunțul este recursiv, întocmai ca ata- urmă împotriva unei criptocrații nevăzute, darcurile tahionice din Phreeria, care par artificii tex- omniprezente.tualiste la începutul romanului – pînă la revelarea15

Cervantes IN MEMorIaM Dacă ar fi apărut în 1980, Apocrifa de la poate de clar – după necesarul exercițiu herme-Maria – alături cu publicatele Felonia și Apeironie neutic – imaginea creatorului, a omului de geniu,– ar fi constituit un întreg pe baza căruia scrierile întrucîtva autoportretul autorului. Și s-a greșit înce vor fi urmat (fie ele publicate după căderea re- scris și nu doar în scris despre interpretarea scrie-gimului comunist, dar scrise în timpul acestuia) rilor, atitudinii și reacțiilor lui Mihail Grămescuputeau fi decriptate cu o ideologie estetic-literară de după 1981, fără să se ia în seamă – pentru căcoerentă, dată de autor și nu ghicită sau extrapo- nu s-a putut citi tipărit –, conștientizarea deplinălată de critică, pe baza unui Aporisticon incomplet. a limitelor sale ca autor laolaltă cu siguranța deStilul grămescian, plin de emfază pînă la a folosi sine a celui care se știe scriitor fără limite.termeni cu majusculă, mai degrabă o mistică decâto filozofie a Istoriei, a Cărții, a Grădinii, a Mate- Astfel, un rînd ca „Perfecțiunea este absurdă,maticii și, mai ales, a Labirintului, ar fi fost decelat stimabililor!“ (din Visul Perfecțiunii) a părut doarși de-mistificat prin Apocrifa de la Maria, nu ca o un altparadox închis în sine de-al lui Grămescu.ciudățenie, ci ca expresia cea mai potrivită pentru Pentru un cititor care ar fi avut șansa să citeascăa trece conținuturile imaginarului grămescian în Aporisticon din 2012 în 1981, toate cărțile care i-text. au apărut lui Mihail Grămescu și o bună parte din accidentele biografiei sale ar căpăta un alt înţeles, Fără Apocrifa de la Maria, Mihail Grămescu dacă nu pe cel definitiv, măcar revizuit și adăugit.chiar a părut că crede în absolutul sugerat de tex- Într-un fel, Aporisticon își este propria apocrifă,tele sale, ironia și autoironia sa nu au putut fi așa cum personajul central din Apocrifa de laprinse – și absența schiței Matematicianul infini- Maria, precum și ceilalţi rebeli, exploratori, inven-tului, cu personajul său descris ca „unul dintre tatori, generalissimi, toţi singuratici și neînţeleși,tipii ciudați din salonul de agitați ai Pavilionului dar siguri pe ce au de făcut, sînt imaginile autoru-10 Psihiatrie“, nu ajută nici ea – ceea ce a exagerat lui.reacțiile și contra-reacțiile laAporisticon. Dar estenevoie de imbecilitatea cenzurii ceaușiste, una nici Să îţi trăiești propriile cărţi, încă de la prima,măcar ideologică (fiindcă se vede imediat că Apo- este suprema eliminare a limitelor, în ciuda tuturorcrifa… nu este un text creștin și nici măcar gnos- dificultăţilor și, da, este un atac tahionic recursivtic), ci una care se oprește la cuvînt fără să ajungă asupra textului.la idee (la termen, fără să ajungă la judecată), pen-tru a elimina un text care, sub o lectură ortodo- http://www.observatorcultural.ro/SFada-xistă ar părea astăzi chiar anti-creștin! cu-literatura.-Aporiile-ficČ›iunii-speculative- dupa-Mihail-Gramescu*articleID_27753-articl În Apocrifa de la Maria, personajul central, es_details.htmlînconjurat de feloni în propria sa apeironiedă cît se 16

doINa CHILarGI Revistă internaţională de cultură IN MEMorIaM CoNU MarIUS S-au stins luminile din catedrală Starea de a visa sau de prietenie în trei paşi de despărţire (In memoriam Mihail Grămescu) Se dedică Marelui Săritor în Gol, Mihail Grămescu...S-au stins luminile în catedralăUn suflet mare, azi a dispărut Pasul unu)Şi lumea a rămas nespus de goală, GeneraţieIar lumina, parcă fără de-nceput. Copiii zilei de mâineUn visător s-a înălţat la stele, Sunt aici, Mihai,Să caute dreptate în alte lumi, Hrănindu-se crudPrivirea şi-a-ndreptat ades spre ele,Chemând iubirea, să apară din genuni. Din amintirile noastre... Frumos aliniaţi aşteptândO căutare, a fost a sa viaţă,Pe calea fantasticului rătăcea, Un mâine ce nu are săMereu călăuzit doar de speranţa Mai vină,Că va găsi răspuns la tot ce căuta. O eternitate furatăÎnsă, dezamăgiri, tristeţi, durere, Cum aerul este furatI-a fost răspuns la orice întrebareŞi totuşi nicicând n-a-ncetat să spere Păsării în zbor...Crezând mereu în ziua următoare. Ei sunt ca o iarbă mult prea întinsă,Sensibil, cu suflet mare, generos, Sunt ca un rău fără izvor,Fără nici cea mai mică cută dură, Ca un munte fără poaleCu zâmbet cald şi atât de luminos, Învăţându-ne tragiculUn nobil cavaler fără armură. Dar blândul exerciţiu de zbor...Destinu-a vrut spre stele să se înalţe Uimitoarea prăbuşire în gol,Şi acolo să fie luceafăr luminos,Să ne privească din sferele înalte Ei sunt înainte de a fiŞi pentru el să fim noi “Cerul cel de jos”. NoiUn suflet mare azi a dispărut, Şi înapoia noastră...Răpus prea timpuriu de cruda-i boală, Oriunde am privi,Lăsând lumina fără de-nceput,Stingând luminile din catedrală. În orice lac, Sub orice prag, La orice stea Ei ne privesc înapoi. Ca un zâmbet solar Sub o uimire deplină. 17

Cervantes IN MEMorIaMPasul doi) Îşi pierd mirosul... Am mers Foarte departe, Foarte înstrăinat, (acelaşi drum către o aceeaşi terasă acolo în împrejurimea Aproape plutind, verde a IOR-ului) Aproape plângând Am mers la o uşă Sunt. O altă uşă Cineva mă aşteaptă, Decât toate uşile Întunecat Cunoscute mie, La uşă, Am deschis-o Sperând să te zăresc Şi îmi este frică... Atunci Înăuntru... Dar tu nu erai! Când nu mai zâmbeşti. Miile de curtezane Sâsâiau magic VIoLEta StIka Pe fabuloase şi De roşie mătase .....memoriei noastre Sofale: Mihail Grămescu n-a existat. Hai vino, vino înăuntru străine Au existat niște eroi bezmetici Imaginari și reali, Să te hrănim Au existat crini și flori de toamnă Şi să ne hrăneşti!... Printre versurile fără titlu Dincolo de cerul de jos. Dar tu nu erai... A exist un om care, fie juca șah cu stelele, Am deschis o uşă răzbind prin ele, Sperând să te găsesc, Cu apusurile și zorii de zi, Fie păcălea prezentul până la ultima clipă Dar tu, Lăsând visele deoparte. Nu mai erai. A mai existat un timp pe care L-a dilatat dincolo de prezent-timpul creaţiei,Pasul trei) Pe planeta de rubin sclipind. Când zâmbetul A existat un om Captiv în sine însuși ades, înrobit cuvântului (şi ce zâmbet fabulos aveai tu atunci în fericire) Trăind prin paradisuri înșelătoare, prin albul mortal, adunând cioburi de înger, Când zâmbetul tău se Plutea pe râul prezentului în formă de Ж Sfârşeşte Căzând din barcă mult prea devreme. Acest om s-a numit simplu Noaptea lumii mă cuprinde Mihail Grămescu. Şi mă prăbuşesc Neştiut Marele vis... Lucrurile îmi sunt Mai îndepărtate Şi florile 18

Revistă internaţională de cultură IN MEMorIaMroXaNa ProCoPIESCU ZBOR ÎNTRERUPT (la plecarea poetului Mihail Grămescu)Viaţa ta a trecut ca o boare de vântViaţa ta s-a-ntrupat între vis și cuvântAi trecut printre noi ca o adiereOare fost-ai aievea sau doar o părere?Atât de discret, atât de fragil,Lunecai ca o umbră de înger, tiptil,Parcă pluteai, făptură de ceaţăPeste tărâmul dintre moarte și viaţă ...Ochii tăi triști, surâsul amarPurtau o durere făr-de hotar,Iar stelele nopţii, tăioase lumini,Pe frunte ţi-erau cunună de spiniViaţa ta a trecut ca o pală de vânt,Ca un zbor retezat între cer și pământ,Ai plecat într-o lume-a uitării de sine,Să fie mai rău, să fie mai bine?Ai rămas printre noi preţ de o clipă,Preţ de un scurt fâlfâit de aripăȘi te-ai frânt ca un vis, te-ai topit ca un gând,Unde te-ai dus, înger bun, înger blând? 29 mai 2014, de Înălţare19

Cervantes IN MEMorIaMEUGEN LENGHELMIHAIL GRĂMESCU – INVESTIGÂND IMPOSIBILUL Departe de-a fi acel om simplu de care vor- deloc întâmplătoare, fiind predestinate și oferind obeam nu demult, reușea totuși să-ţi ofere acea dimensiune fantastică operei sale.prospeţime inconfundabilă a aprecierii nediluateîn calcule meschine sau meditaţii dubitative. Mi- Fără a enumera aici titluri și date, inventariatehail știa de la început ca timpul este un dușman im- mult mai atent de către Aurel Cărășel și de Ștefanplacabil, dar în același timp, un mare germinator Ghidoveanu, printre alţii, aș dori să subliniez unde universuri, deopotrivă posibile și imposibile. fapt anecdotic. Mihail Grămescu era omul care scria zece pagini pe zi pentru purul exerciţiu. Ma- Poate tocmai de aceea „Aporisticon” începe joritatea acelor pagini umpleau, după cum cei careca o investigaţie modernă a acestor universuri fan- l-au vizitat știu, un coș imens de hârtii. Foarte pu-tastice, dificil de imaginat chiar și pentru cel care ţine pagini ajungeau la public, iar aceasta demons-le citește. Evident, metafora magnifică a civilizaţiei trează doar meticulozitatea și dorinţa de a atingeumane, cu rătăcirile și rareori binefacerile ei poate perfecţiunea. Nu pot fi decât un spectator distantfi percepută ca atare pentru cei care privesc printre al unei astfel de pasiuni, al acestui efort metodicrânduri. Poate tocmai de aceea, prima ediţie a avut pus în slujba unui talent de neegalat, dar destinatsuccesul consemnat de istoria literară, în pofida din principiu unei recunoașteri care se lasă de preaciuntirii ei de către cenzură. Asemenea unei holo- mult timp așteptată.grame, fragmentul, ciobul primului volum al luiGrămescu, ne-a oferit aceleași trăiri și viziuni pe Mihail Grămescu și-a asumat și rolul de for-care ni le-ar fi oferit întregul manuscris. Recupe- mator. A fost membru fondator al multor cenaclurirarea și publicarea ulterioară a ediţiei integrale a și cluburi literare. Am mărturii directe despre ce-demonstrat acest lucru, dar a pus în evidenţă și alt- naclul pe care îl frecventa în 1972 și mai târziu. L-ceva. Aceeași mecanică trândavă a vieţii culturale, am întâlnit personal la „Solaris” și la „ProspectArt”funcţionând în anii predecembriști, s-a perpetuat din 1986, și l-am însoţit la alte câteva după aceea.maladiv și ulterior unei schimbări formale. Mai Neobosit promotor al literaturii, poeziei, al eveni-mult, slaba popularizare a autorilor români de di- mentul cultural, al cunoașterii universale în defi-nainte de revoluţie a fost una din cauzele „eficien- nitiv, pentru că este adevărat, nu-i așa, că cele treiţei” cu care puzderia de traduceri mediocre ale forme ale cunoașterii se întâlnesc în final, în acelașiautorilor străini au invadat piaţa culturală româ- punct, fie ele cunoaștere știinţifică, religioasă saunească. Invazie care este departe de a-și fi determi- poetică.nat efectele finale, care continuă nestăvilită șiastăzi. Pentru mine, Mihail Grămescu este maestrul care, cu un șarm discret și cu un control intern Puţini fac legătura cu Haralambie Grămescu greu de egalat, răzbate în noapte, îmbrăcat în alb,- tatăl său, poet, traducătorul minuţios al integralei alungând negurile. Este acel om care și-a cunoscutcelor „1001 de nopţi”, pe care chiar Mihail Gră- de timpuriu destinul, și l-a asumat fără ezitare și amescu a corectat-o într-o ediţie ulterioară. La fel răzbătut implacabil mai mult decât s-ar fi așteptatde rare sunt referinţele către mama sa, distinsa oricine. Și tocmai de aceea dispariţia sa ne-a sur-Beatrice Alexandra Kiseleff, filolog și traducător, prins. Acea lumină interioară părea să fie imposibilcritic de film. Astfel, așezate în context, preocupă- de stins. Așa cum cărţile sale sunt imposibil derile literare ale lui Mihail Grămescu nu mai sunt oprit, oferind fără greș, lumină în întunericul uni- versal. 20

Revistă internaţională de cultură IN MEMorIaMLIVIa MIHaELa FrUNzĂAcesta este un memorial adresat bunului meu prieten şi părinte ocrotitor al poeziei mele – Mihail Grămescu Chiar şi la aflarea tristei veşti că nu mai este Ar mai fi multe de spus despre Mihai, darprintre noi Mihai, nu simt urmă de regret în suflet. cred că tot ce am spus mai sus e suficient pentru aŞi asta pentru că simt doar bucuria că l-am cunos- înţelege că oameni devotaţi cuvântului cum a fostcut, că Dumnezeu mi l-a scos în cale şi că, din el, se nasc din ce în ce mai rar, iar noi, cei care ambunăvoinţa şi bunătatea lui, versurile mele au avut onoarea de a-l cunoaşte să luăm aminte şi să-prins aripi şi s-au făcut auzite. Nu simt regret i urmăm exemplul.deoarece Mihai nu a murit pentru mine. Înaintede a pleca mi-a dat nişte sfaturi cu care voi trăi Să fim cu toţii aşa cum a fost Mihai cu noi,toată viaţa şi care îmi vor călăuzi mereu cuvintele un pastor blând şi grijuliu cu frumosul şi nu nişteîn tot ceea ce voi scrie. oi rătăcitoare în urma frumosului. Hai să vă povestesc ce a reprezentat Mihai Ce am învăţat eu de la Mihai? Că orice om,pentru mine… oricât de mărunt şi necunoscut ar fi celor din jur, poate purta în suflet o comoară care merită să fie Eram anul întâi la facultate, o provincială împărtăşită cu dezinteres total şi celorlalţi. Şi amvisătoare şi neîncrezătoare în mine când l-am în- mai înţeles că încă de când era printre noi, deşi îmitâlnit. M-a luat de braţ prietenos, m-a tras după el pierdusem tatăl care mi-a dat viaţă, mai aveamla toate cenaclurile unde el mergea şi amintesc aici unul, la fel de preţios precum cel dintâi, pe Mihaicenaclul Ioan Tecşa, cel de la JCC, etc. Mi-a ascul- – tatăl ocrotitor al poeziilor mele.tat versurile şi în timp ce alţi amatori în domeniuîmi spuneau că nu mă ridic la nivelul altora gen Acum i-am pierdut pe amândoi, dar aşa cumnume consacrate şi că versurile nu sunt de nasul i-am promis tatălui meu că voi merge mai departe,meu, ce credeţi că a făcut el? aşa îi promit şi lui Mihai că nu mă voi opri aici. Voi continua să scriu cu acelaşi devotament pe M-a ascultat, m-a rugat într-o după amiază care Mihai mi l-a lăsat moştenire. Poeziile mele ausă-i citesc toate poeziile mele. Da, pe toate! A avut rămas orfane de tată, nu şi de glas şi speranţă.rabdare să asculte, să le şlefuiască unde trebuia şisă mă încurajeze să public un volum al meu la care Toată lumea m-a întrebat mirată de ce nunici nu îndrăzneam să visez. În tot acest timp, vând pe bani volumul meu scos în 100 de exem-când nici nu mă aşteptam, mă suna şi îmi cerea plare. Cred că numai Mihai a putut să mă înţeleagămateriale scrise de mine pe care le culegea atent când i-am explicat de ce nu am putut să-mi punde la mulţi alţii, nu doar de la mine şi le întrunea un preţ pe sentimentele, trăirile, emoţiile, tristeţilepe toate miraculos în antologii precum: Armonii sau bucuriile mele mărunte. Şi m-a lăsat să zborbaroq, Înger şi demon, Bal la palat, Cerul de jos, cu aripile pe care el mi le-a făurit.etc. Invit pe această cale, pe toţi tinerii pe care Am avut onoarea şi norocul ca el să-mi aleagă Mihai i-a descoperit, susţinut şi încurajat să facătitlul volumului meu de debut: Tărmul visurilor un astfel de memorial pentru Mihai şi să nu-lmele, apărut la Editura Granada şi lansat la Bib- lăsăm să moară, pentru că el de fapt va muri culioteca Judeţeană Brăila tot cu sprijinul şi chiar şi adevărat când noi vom fi uitat să-l pomenim încu prezenţa lui Mihai la Brăila în 2011. gândurile noastre.21

Cervantes IN MEMorIaMNemotoujoursDiscuţii cu un Maestru (in memoriam Mihail Grămescu) „Aha şi tânărul acesta, pictorul, nu ar dori să metalică, născută din resturile anoste ale uneidea un interviu şi să-l prezentăm la „Radio civilizaţii distruse, practic aţi inventat alte fiinţeShalom”? Sunt frumoase tablourile lui pe care le şi le-aţi făcut pertinente, posibil reale, chiarvăd aici la tine şi ar merita să-l promovăm!” într-un fel aţi justificat ştiinţific apariţia lor! Cum v-a apărut o asemenea idee în minte, căci „Maestre, dacă dumneavoastră credeţi că în S.F.-ul mondial doar J.Rosny Aane a maimerită... Să ştiţi că este apreciat de către „creat” o civilizaţie imposibilă dar pertinentă,cunoscători, dar prea puţin apărut şi văzut.” minerală, în „Xipehuzii”, ceilalţi câţiva care au mai atins subiecte apropiate nepunând o bază „Nu-i nimic Nemo, spune-i să vină la mine ştiinţifică.”şi-l promovăm, e păcat, este tânăr şi merită!” „Ei, asta este o chestie mai ciudată de-a mea: Multe persoane a ajutat Mihail Grămescu, în în acea perioadă eram foarte preocupat de biolo-general tineri necunoscuţi pe care alţii nu-i văd şi gie şi am început să gândesc pe marginea apariţieinici nu au de gând să-i ştie, tineri care şi-au găsit vieţii. Am făcut o conexiune cu câmpurile elec-un om care avea încredere în noua generaţie şi ştia tromagnetice şi pulberea metalică, descoperindsă vadă dincolo de aparenţe şi de obstrucţii. că, în mare, se aseamănă cu coeziunea celulară şi dezvoltarea organismelor biologice. Iar restul... Apropiindu-mă, am văzut cu cât dezinteres este poezie!”şi câtă dragoste şi-i apropia, îi ajuta şi-i susţinea,publicându-i, promovându-i, făcându-i cunoscuţi. Tare m-a amuzat această analogie, ţinând cont de faptul că adolescent fiind povestirea ce a Îşi bătea capul foarte mult pentru tineri şi nu devenit repede celebră m-a provocat să citesc şiştiu de unde mai avea putere de muncă şi pentru mai multă literatură de gen românească,proiectele lor, el având atâtea proprii în derulare, plăcându-mi la nebunie împletirea ştiinţificuluidar am descoperit secretul: ale sale proiecte erau cu poezia fantasticului.mereu ultimele, se ocupa de ceilalţi de parcă i-arfi fost copii, uita de problemele sale şi de ceea ce „Mult ne-am muncit cu almanahulvoia să mai lase în urma sa, creaţie proprie, „Anticipaţia”, mult ne luptam pentru el. Când amrealizări proprii... intrat în acest joc (al editării almanahului) eram tânăr şi mândru că sunt cooptat de mari scriitori „Doamne, ce a fost în capul dumnea - români şi că realizam aşa ceva. Am primit şivoastră când aţi scris „Cântecul Libelungilor”? ghionturi, noi cei care-l lucram, de sus, dar amCând aţi scos la lumină acea lume stranie, primit şi ajutor şi nu ne-am lăsat.” „Da, dar între cititorii iubitori de gen, Al- manahul este şi acum preţuit şi căutat!” „Nu ştii cât mă bucură să văd că peste ani este apreciată munca mea şi a colegilor mei.” Nu mi s-a mândrit niciodată cu realizările sale, nu-mi povestea decât dacă-l trăgeam de limbă sau îl provocam, parcă considerând că tre- buia să le facă şi atâta, nu să le arunce în ochii 22

Revistă internaţională de culturăIN MEMorIaMnoştri arătându-ne cât de mult poate. mentor, un mentor discret, din umbră, delicat şi Nu s-a lăsat. şăgalnic, ce avea mereu surâsul său de om bun şi Dar nu s-a lăsat pentru alţii. iubitor, încrezător în cei de lângă el. De-ale dânsului nu a mai scos în lume.Nu a Mulţumesc pentru că m-ai lăsat să te cunosc,mai avut când, pentru că boala i-a venit de hac. Maestre. Dar nu cred că-i pare rău că s-a luptat pentrucei în care a crezut, niciodată. De ce? Pentru că i-a adus mai repede sub ochiilumii, pentru că le-a deschis porţi pe care alţii, dinrăutate sau invidie le ţin închise. Şi-a făcut colaboratori de mare încredere şiajutor care l-au susţinut în proiectele sale, să nuuităm de J.C.C. (Centrul Comunitar Evreiesc) şide Editura Inspirescu şi nu doar aceştia, care aufost lângă el până în ultimele clipe. Nu te-ai lăsat degeaba pe dumneata, nicigând, ai crescut şi ai ajutat, şi astfel ai devenit unConstantin kapitza INVoCaŢIE lui Mihail Grămescu Mereu ne gândeam la ultima respiraţie, pare că vine încet, ca o incantaţie. Prima n-a fost pornită de noi, ci de fluxul din care-am venit, din convoi, şi cred, că aşa ţi-am spus, prietene, întrebând ce-o să mai fie pe lume, noi nemaiexistând? Nu ştiu, ţi-am răspuns într-un târziu, cu frică, citisem, un înger vine şi ne ridică, că putem să zburăm fără aripi, doar îmbrăcaţi cu „lumina antisolară” a celor nevinovaţi, a poeţilor ce-au suferit fiecare clipă, se va găsi şi pentru ei o biată aripă. 15 mai 2014 23

Cervantes PoEXzIELidia Caciora1. Gânduri Ochii tăi frumoşi, Şi vicleni şi gingaşi,În negura nopţii, departe, târziu, Azi îmi par voioşiCând cântul de greier s-aude, Mâine-mi par spinoşi.Când drumul spre casă pare pustiu,Ea merge agale, făr-a şti unde. 3. Doar mamaCu ochii plecaţi şi privirea pustie, Zadarnic mâna-ţi finăCu paşii mărunţi şi cu braţele moi, Îmi mângâie obrazulCu gândul departe, unde nimeni nu ştie, Şi cu vocea ta linăEa plânge, gândind cum e viaţa în doi. Încerci s-alungi necazul.Cu lacrimi sărate pe obrazul ridat, Mămică dragă, când tu m-ai adusEa cântă încet, ea cântă plângând. Pe lumea asta plină doar de rele,Cu mintea aiurea, spre tărâmul visat De ce, mămică dragă, nu mi-ai spusAr vrea să ajungă, dar e doar un gând. C-oi trece şi prin clipe-atât de grele?2. Ochii tăi Spune-mi tu, mamă dragă, Cu ce oare-am greşit?Ochii tăi gingaşi, Sunt lipsită de vlagă,Ca două petale, Cu toţii m-au lovit.Frumoşi, luminoşiCa două cristale, Doar tu, mamă iubită, Mă mai îmbrăţişezi,Ei m-au fermecat De nimeni nu-s dorită;Într-o zi de vară, Doar tu, mamă, mă crezi.Pe val m-au purtat;O privire rară… Adorm pe braţul tău Oftând şi suspinând;Ochii tăi vicleni, Te iubesc şi mereuCu simţiri ascunse, Te voi avea în gând.Mi-au adus şi răniPrin vorbe nespuse. 24

Revistă internaţională de cultură PoEzIE4. Lacrimi 6. VisulPrin ploaie de stele Când noaptea înstelată vineŞi stropi de argint Şi gândul meu zboară la tine,Ce-n palmele mele Când pleoapa-mi tremurândă-i grea,Ca lacrimi îi simt, Adorm, visez că sunt a ta.Văd viaţa cum trece, Când dimineaţa mă trezesc,Am sufletul nins Locul de-alături îl zăresc;Şi inima-mi rece E gol şi rece, neatins…De atâta plâns. Zâmbesc şi-mi spun c-a fost un vis.Şi ochii mi-s umezi, 7. În aşteptareParcă nu pot vedea.Îmi spui că nu crezi, Eşti om, ai în faţă o viaţă de dusDar eşti în urma mea. Cu bune şi rele-mpreună, Ai vise, ai şanse, cuvinte de spus,5. Te iubesc Iar ceasul cel sfânt încă nu sună.Îmi spui vorbe dulci, Priveşte în urmă, din greu ai muncit.Adesea mă minţi, Gândeşte la faptele-ţi bune;În braţe mă duci, Doar câteva clipe ai fost rătăcitLa cer mă ridici, În lunga-ţi şedere pe această lume.Mă mângâi, m-alinţi,Privind ochi-mi mici, Părinte iubit ce singur aştepţiDivină făptură, mă scoţi din minţi. Copilul să-ţi vină acasă,Apoi tu mă cerţi, adesea m-alungi, Nu plânge-n tăcere ca şi-n alte dăţi,Îmi spui că nu-ţi pasă şi apoi te duci. Nu sta trist şi închis în a ta casă.Rămân aşteptând, îmi par zile lungi;Revii, mă priveşti, în braţe mă strângi.Înalt, roşcovan, ai zâmbet senin;Făptură divină, ai în suflet venin.Te port zi de zi în inima mea,Chiar dacă îmi spui că nu sunt a ta.Te iubesc, te ador, eşti în gându-mi mereu;Chiar de tu mă răneşti, fără tine mi-e greu. 25

Cervantes PoEzIE8. Dezamăgire În catedrală, în lumină De mii de lumânări aprinse,Am ochii în lacrimi Priveşti în sus, cu mâna finăŞi gândul departe, Ştergi lacrimi pe obraz întinse.În piept două inimiCe bat pe o parte. Din zori în noapte-n catedrală Păşeşti cu sufletul zdrobit,Mi-e gândul la tine, Mereu privind cu faţa pală,Eşti în sufletul meu Altarul frumos zugrăvit.Ş-atunci când ploaia vineTu eşti în gândul meu. În catedrală eşti mereu, În cânt de îngeri, cânt ceresc,Doar Cerul cunoaşte Plângi şi te rogi la Dumnezeu;Ce-i în inima mea În inimă speranţe-ţi cresc.Şi patima creşteCă nu sunt a ta. 10. De-oi adormiŞi norii sunt negri De mâine trec în nefiinţă,Cum e sufletul meu De ochi-mi trişti vor obosi,Şi cerul e gri; De-oi adormi în neştiinţă,Aşa va fi mereu. În visul tău mă vei găsi.9. În catedrală Atunci ţi-oi spune, ca şi azi, Că te-am iubit de ani şi ani,Cu văl pe cap şi paşi mărunţi Atunci tu nu ai să mai râzi,Intri adesea-n catedrală, N-oi mai avea pe suflet răni.Privind în jos, te rogi să uiţiDe tot ce-i rău, ai faţa pală. Iubit, amant, prieten bun, N-ai să-nţelegi nicicând iubirea.Te-apleci, îngenunchezi în lacrimi, Eu plâng, dar nu-ţi urez drum bun,Spui rugăciuni în gând mereu; Nu vreau să pleci, aşa mi-e firea.Cu suflet plin de răni şi patimi,Oftezi mereu, simţi trupul greu. 26

Simona trușcă Revistă internaţională de cultură PoEzIE Mihaela StănceleAdolescenta Cât de greu poate fi?! Cât de greu poate fi, să te înţelegiAdolescentă monotonă, Şi să-nţelegi că nu poţi fiRidică-te din marele neant al plictiselii, Doar tu şi dorinţele tale,De azi începe adevărata taină a vieţii. Că tot ce ţi se promite sunt vorbe goaleAlungă frica de necunoscut, Cât de greu poate fi,Şi avântă-te în ce-i plăcut. Să încerci în fiecare zi,Distrează-te fără încetare, Să-ţi depăşeşti condiţia de simplu muritorProfită de tot cu nepăsare. Să speri că poţi face ceva pentru viitor.Bucură-te la fiecare-mbrăţişare, Şi cât de greu poate fi?Tresari la orice mângâiere, Să întelegi,Lasă-te învăluită de plăcere. Că singur nimic nu vei reuşi.Învaţă să răsari,să înfloreşti, Cât de greu este să trăieşti?Afirmă-te în lumea asta scoasă din poveşti. Fără să suni, fără să cerşeşti...Căci mâine parcă văd că-mbătrâneşti, O urmă de iubire sau ceva,Că-ţi plângi de milă, Fără să cauţi cui să dăruieştiSinguratică şi plictisită. În schimbul altcuiva,Anostă adolescentă, Să speri că cineva te va suna,De ce eşti tristă ? Că cineva îţi va mulțumi Sau că cineva te va certa.Salut, Singurătate! Sau cât de greu este să trăieşti? Fără să spui tot ce gândeştiÎncerc să-mi înfrunt negrele gânduri Să taci mereu şi să te-nchizi în tineFolosind aceste rânduri. Să te sacrifici, să te laşi pe tineIeşite din necunoscuta-mi fire, În scopuri nobile spui tu,Care mi s-a spus că dă în nesimţire. Dar care lasă-n urmă fum şi scrum.Jignesc şi critic doar cu nepăsare, Cu sau fără voia ta,De multe ori nici nu am stare, Trăieşti şi viaţa-ţi trece,Aşa provoc persoane bune,iubitoare. Parcă din ce în ce mai grea,Care în final m-aruncă în nepăsare. Şi... totuşi nu uitaMint mult, dar şi frumos, Bucuria de-a speraTe-nchini cât sună de evlavios. Plăcerea de-a visaŞi totuşi, la ce folos? Dorinţa de-a iubiÎncep să cred că nu-s perfectă Şi făcând asta în fiecare ziM-avânt mai mult în partea cea defectă. Poate că mai uşor vei suportaO! Biata-mi atitudine infectă! Tot răul din jurul tău,Mă pierd uşor în răutate, Durerea ce te apasă,Până am scăpat de bunătate. Povara de acasă,Salut, Singurătate! Şi lacrima din ochiul tău. 27

Cervantes PoEzIEalexandra Popa C-un glas de arici. Sunt o piatră crăpatăDor de vară De copite şi bestii Sunt foc ce strabateCând picură pe dealuri ploaia rece, Livezi şi câmpii.Eu tac...ascult şi iar ascult. Şi vremea se scurge..Sunt o încremenită,falnică statuie Şi scurge la rându-iCu glas de jertfă, scump al unui mut. Un om cu o sapă Şi altu cu-n bici,Pe cer,când se ridică norii Întâmplarea se-ntâmplăŞi razele de” ea „nu mai apar, Că se crapă pământulNu pot decât s-aud din urmă plopii Iar ei tot pe searăPlângând că pierd a sa sclipire iar.. Se văd obosind. Rămân ca o piatrăVăd toamna ce se-nalţă spre abis Sau ca focul din trestiiÎnlăturând tovarăşa din urmă. Să mă calce-n picioare,Nu pot decât să sper că peste clipe, Să usuc pini de brad,Privirea-mi va vărsa lacrima bună. Să stau printre munţi sau Să mă legăn de soareAcum mai simt doar o mireasmă tristă,De brumă tăvălită peste mal. SufletŞi lacul cu pururi apă sfântă,Îngheaţă acum c-un vuiet de cleştar. Sufletul meu are răni ce nu le simte. Le poartă în acea încăpere de rai.Nu pot vorbi... sunt mută de tăcere! Respiră.Iar marmura de timp mă-ngheaţă când, Vibrează.Al toamnei glas se-aude peste mine Se zbate. Si crede .Mozaic Că oamenii-s buni de milioane de ani!Căci viaţa se scurge Sufletul meu moare odată pe secundă.În clipele-i repezi Şi iarăşi învie, se menţine zâmbind.Cu bătăi de aripi E naiv.Ce sar în pustiu. Visător.Aşteptarea aşteaptă Duce o luptă.Şi lasă s-aştepte Asudă.Să cânte cocorii Cu însăsi lumina ce îl ţine trăind.În noapte târziu.Târziu se sufocă şi brazii Da, sufletul meu!E gol..în amalgamul de cuvinte.Sub umbră. Şi speră mereu la un etern EDEN.Târziu vine ceaţa E dulceaţă. 28

Revistă internaţională de cultură PoEzIEClaudia Țopa CURICCULUM VITAENume: Mitră Maria Claudia (Ţopa)Data nașterii: 28.10.1975Locul nașterii: comuna Vlădeni, judeţul BotoșaniStudii: Facultatea de Drept – Universitatea „Petre Andrei” IașiOcupaţia actuală: consilier juridicDebut: Revista Cervantes nr. 12/2014Valuri sparte *în mii de cioburi transparente. **Sărutul auriu al nisipului Știai?pe glezne fierbinţi, Și îngerii plângîntr-o scurtă noapte de vară. când noi uităm să iertăm,să iubim.Te privesc şi nu mă satur de tine, Plâng cu lacrimi de albastru și alb,te respir până la extaz. sub ceruri închise de frig.Îţi aştept îmbrăţişările cu înfrigurare. De frigul și noaptea din noi.De oriunde aş fi m-aş întoarce la tinepentru un sărut auriu de nisip, În rece privirea ta,pe glezne fierbinţi, într-o scurtă noapte de vară. sădi-voi într-o zi o floare de mac. Și te-aș ruga să nu risipești printre cuvinte care ţipă, * cea dintâi amintire cu noi... **Ţine-mă departe de tine. Așa cum albastrul nu e o simplă culoare,Doar așa iubirea va rămâne întreagă, ci un fel de a finetrunchiată de întrebări fără sens și cer și mare în aceeași zi,și inutile realităţi cotidiene. la fel și iubirea nu e un sentiment oarecare.Ţine-mă departe… E un fel de a fi.Doar așa iubirea va fi la fel, Tu și eu, eu și tu.de la început și până la sfârșit. Şopteşte-mi de primăvară, * cu pleoape grele de rouă ** şi buzele înmugurind a floare de cais.Te strig. Spune-mi ...aşa cum ştii doar tu,Fără ecou ţi-e numele. în taina nopţilor de mai,Și nu știu de ce, tânjind după zborul înmiresmat de miereasunetele se întorc speriate, în vârful picioarelor. trecerii noastre între două lumi.Să te fi uitat? Răscoleşte-mi tăcerile hibernale cu mătăsuri deSă te fi rătăcit între răsărit și apus? verde crud.Nu ştiu. În nomada noastră trăire,Şi din nou strig. Şi te aştept. şopteşte-mi ...ca şi cum n-ar mai fi o altăMi-e frig. primăvară.Îmi acopăr sufletul cu numele tău. 29

Cervantes PoEzIE * * ** **Am închis într-o lacrimă Sunt o lacrimă de albastru,marea din ochii tăi. plânge-mă în taina tăcerilor tale.Verde – albastră o simt tresărind sălbatecă, în suflet. Sunt murmur de frunze împletind a primăvarăFără cuvinte. târzie.Doar șoaptă de val, în doruri de tine. Ascultă-mă ….între două bătăi de inimă. Sunt poemul nescris al unui gând.O sută de cuvinte nerostite Citește-mă.și tot atâtea zâmbete ce nu și-au luat zborul. Citește-mă până la capăt.Tăcere. Lacăt imens pe buzele crispate,pe sufletele noastre ferecate, *cândva deschise spre lumină. **Regrete. Târzii şi obosite.Pentru o sută de cuvinte nerostite Dacă mă iubeşti...fă o minune.Şi tot atâtea zâmbete ce nu şi-au luat zborul. Fă ca această noapte să nu se sfârşească, sfârtecată de zori, * eu pierzându-mă în marea de foc a răsăritului. ** Acoperă-mi pleoapele tremurânde cu stele,Ce s-ar întâmpla în întunericul agonizând a tăcere...sărută-mă.dac-aș adormi puţin într-o floare de cais? Prinde-mă de mână şi fă o minune:În umbra parfumului ei delicat m-ar uita, păstrează-mă în visul tău.tristeţile lumii, veșnic flămânde.Și toate ar trece *S-ar duce pe rând ori n-ar mai conta. **E liniște.Pot să visez Plouă.Și ninge în suflet, minuscule petale plăpânde Plouă gri ca într-un sfârşit de lume. Şi nu e nimeni şi nimic * care să-mi spună că dincolo de ziduri esti tu, ** pe harfă de nouri recompunând simfonia iubirii.Porţile s-au deschis, În fuga nebună a vântului, în lumina tremurândădar ei n-au știut ce sa facă cu libertatea. a apusuluiTrecuse prea mult timp. te rog îngăduie-mi să te găsescȘi atunci au început să o vândă prin lume, şi să zborla colţ de stradă …împreună cu visele. în nopţile tale de dragoste.Au dat-o pe o fericire de carton.Nu mai există porţi ferecate,ci doar prizonieri ai unei iluzii: Sunt liber! 30

daN NorEa Revistă internaţională de cultură PoEzIE traIaN BrĂtIaNUCuvinte haine S-o facem lată!Pe-o plajă mai pustie, lângă dig, Iubita mea de altă dată,Umbla o fată goală și fierbinte Ce bine că te-am regăsit!Ce tremurând mi se plângea “Mi-e frig”. Hai s-o mai facem iarăşi latăȘi-atunci am îmbrăcat-o în cuvinte. Chiar dacă ieri tu m-ai hulit.I-am pus pe umeri două substantive, Nu vreau săruturi pătimaşePe sâni i-am pus un adjectiv – superb, Şi nici îmbrăţişări fierbinţi,La mijloc pre-poziţii, mai lascive, Ci doar cu trupuri moi, golaşe,Iară mai jos i-am pus... i-am pus un verb. Să ne ieşim puţin din minţi.Ea mi-a propus - copilă fără minte - Şi flori vom răsădi în Rai,Să procedăm la schimburi de cuvinte Iar aştrilor vom da bineţe.Și aș fi acceptat, căci sunt un lord, Aştept să fiu al tău cobai, Alimentat de tinereţe.Dar mi-a cerut așa, fără rușine,Un numeral prea mare și… în fine… Grăbeşte-te, căci vremea trece,E clar c-a provocat un dezacord. N-aş vrea, cândva, să-ţi pară rău, Când tinerețea va să pleceRegula intervalului Eu nu mai pot să fiu al tău.Am întâlnit o fetișcană-n bar, PEtrU BrUMĂTrăgea dintr-o țigară și, ușor,Își mângâia erotic un picior, Cin-se-ascunde sub nămolPicior al unui grațios pahar. Cin-se-ascunde sub nămol?Când e nevoie sunt un bun actor, Poate vreun strămoș relicvăAm replici inspirate, plin de har. Ce-a primit o sticlă-n tigvăO agățam necesarmente, dar La un chef sfârșit nasolMi-am amintit o regulă-n amor. Într-un bar din Techirghiol...Când îți alegi, la vârsta mea, amica, Sau din contră, vreo făpturăSă fie nu mai mare ca nevasta Actuală. Vreun gealatȘi-n niciun caz mai mică decât fiica. Care-a dat o lovitură Cu alcool neaccizat,Privind spre bar, îmi spun în minte: Basta! Iar acuma se fereșteDestul cu șovăiala și cu frica, De ANAF-u-abilitat,O să încalc și regula aceasta. 31

Cervantes PoEzIECel ce-ar vrea să-l prindă-n clește, ISPaS FEŢEaNUCă e bun de cotizat... Taxe şi impoziteCin-se-ascunde sub nămol?Poate fi chiar personajul Guvernanții, ştim cu toţiiCare face bra(n)conajul Au pus taxe mari şi miciCu trotil în prostovol, Încât şi fanarioţiiȘi și-a pus pe faţă mască Ne apar nişte novici.Și pe ochi negreală. AlGărzii comisar de mal Chiar şi practica mai vecheCât mai greu să-l dibuiască Fumărit sau altceva Este floare la urecheCin-se-ascunde sub nămol? Faţă de o TVA.Poate-un bugetar. EternulRupt în fund, când el, guvernul Alte dări ne stau în faţăI-a luat și-un ultim ţol Şi presimt că o să fie O taxă pentru mustaţăSau, de ce n-ar fi, săracul Şi o alta pe prostie.Absolvent, pe capul golAruncându-și cu nămol, Doar aşa apoi cu-ncetulC-a picat la mate Bacul... Şi cu multe artificii Vom putea salva BugetulCin-se-ascunde sub nămol? Vivat, taxa pentru vicii!Vreun amant, sau soţ. OricineCe femeia de rușine SaNda GHINEaL-a făcut, că-i mototol... Curaj, găină!După cum, tot nimeritPoate fi și individul Frate, nu te da învins,Ce și-a părăsit partidul, ia-ți umor de pus la prins!Și-acum joacă-acoperit... Știu că ai ferment destul dar de multe ești sătul,Cin-se-ascunde sub nămol? că de acru la-nghițitN-am habar; Doar o părere ți s-a lehemetuit;Îmi mai dau. Că mi se cere trage-i un stacan cu moareLa concurs, la Techirghiol. și stai zdravăn pe picioare! Ți-or da unii vin de bozDupă ampla relatare ca să vezi viața-n roz,Cu răspunsurile șir cu ape violaceeLa această întrebare și mireasmă de femeie,Zic: E-un tip ce stă la soareÎn costumul lui Techir. 32

ciumafaie în alcool… Revistă internaţională de culturăDa-i mai fain rachiul gol!Fii viteaz și ține-ți firea PoEzIEcă oricum vine scumpirea.Nu-i sfârșit de lume, lasă, CoNStaNtIN IordaNcriza ia casă cu casă.Nu-i nevoie să te-nchini, O lacrimă de Vagabond...sunt și capre prin vecini…Pică și prin alte state, Sunt Vagabondul din catrene,are rute consacrate. Un mucegai remaniat,Faci păcate, tragi păcate! Incendiez voci şi refreneDe când zdravăn ai crescut, Când sunt pe Lume mâniat.tot o-nnozi, ca un făcut!Etalează-ți siguranța Sunt Vagabondul cu belele,și-ai să vezi crescând speranța. Specialist concediat,Tu oferă-i, de se poate, Căzutul stâlp al casei melebețișoare-mparfumate, Și tot mai des îndoliat.ca un rug aprinse, toate. Sunt Vagabondul care pleacăCum nu ai să-i dai merinde, Şi–ajunge slugă–n Occident,tămâierea tot mai prinde… Un tolerant cu brişca-n teacăVezi, de o-neca-o fumul: Şi-n Revoluţii Exponent.Valea! Drumul!Dacă ți-ai vândut și drâmba, Sunt Vagabondul Ţării Mele,trage-i prin zăpezi scălâmba Titrat, Şomer şi Renegat,…că la colț te-așteaptă strâmba! Un Patriot fără „lovele”Crezi că s-a umplut ulciorul? Şi cu Mandatul Expirat.Mai avem cu noi UMORUL! Sunt Vagabondul de VânzareMIoara VINEȘ Cu datorii în Strănepoţi; Dau Votul numai pe-o mâncareÎn căutarea adevărului Când licitează numai...Hoţi!Văzându-i talia-ngroșată, Sunt Vagabond peste Hotare,O-ntreabă tatăl scurt pe fată: Stigmatizat că sunt ROMÂN,-Ia spune-mi mie cine este Să schimb Guverne nu-s în StareCel responsabil de poveste ? Iar în sclavie nu rămân!Iar fata, cu privirea tristă Sunt Vagabondu–ajuns paiaţăȘi lăcrimând ca o artistă, Şi „pinguinul” în protest;Se jură tare: - Pe cuvânt, Azi nu mai dau un ban pe ViațăEu cred că este Duhul Sfânt! Şi nu am teamă de Arest. ...Şi copleşit de–atâtea Rele Într–o Tavernă mă Ascund, Iar dacă Ţuica–i cu mărgele, Pământul nu mai E...rotund! 33

Cervantes PoEzIELUMINIŢa SCarLat Acuma, treaz, văd totul clar Am vrut mulţi ani să scap de tineÎn preajma Crăciunului Şi iată, n-a fost în zadar Deci...hai să bei un şpriţ cu mine!Ea:Iubitul meu, să nu-ndrăzneşti IoNUȚ-daNIEL ȚUCĂSă vii şi anul ăsta beatPe sub fereşti să buhăieşti Rondelul crizei economice laŞi să răcneşti ca un turbat! româniSă nu-mi vii iar cu „bună seara”Sau sorcova în cap să-mi rupi De criză teamă nu ne este,Iar când se-adună toată scara În faţa ei ca brazii stăm;Tu să le zici că „doar mă pupi”... Întregii lumi exemplu dăm De cum se poate trece peste.Şi nici să mă colinzi n-aş vreaCum faci mereu, cu mătura Cu circ şi pâine noi tratămCă anul ăsta am vătrai Efectele-i deloc modeste,Şi dau şi eu, dacă mai dai! De criză teamă nu ne este, În faţa ei ca brazii stăm.De nu-nţelegi, m-am hotărât: Iar când din chingile-i funesteDe-acum, te rog, ia bine seama: Vom izbuti să evadăm,De-aşa un trai mi s-a urât Economia constatămEu mă îmbrac şi plec la mama! Că n-a rămas decât poveste. De criză teamă nu ne este !Ciupit, cum este starea luiIubitul năucit priveşte Rondelul leului greuŞi-n aburii alcooluluiDeodată, clar, se dumireşte: E leul nostru, greu şi falnic, Un instrument înşelător,El: Perfid la curs şi schimbător,Păi, măi nevastă, an de an Ades luând-o-n jos năvalnic.Ca un martir m-am chinuit.Să scap de tine încercam Se-aud şi voci de prin popor,Şi-abia acum am reuşit ?? Spunând – pe-un ton deloc şăgalnic – Că leul nostru, greu şi falnic,Abia acum, când, resemnat E-un instrument înşelător.Eu am jurat în birt, pe bune Indiferent că strângătorSă nu mai beau, să nu te bat Te dovedeşti, acest pârdalnicAbia acum pleci de la mine? De leu ce-i nou, şi greu, şi jalnic, Se risipeşte-aşa uşor...Când mi-am propus, când te privesc E leul nostru greu şi falnic.Să te găsesc, cumva, frumoasăŞi chiar să calc şi să gătesc 34Acu vrei tu să pleci de-acasă ?

Revistă internaţională de cultură dIaSPoraCoNStaNtIN CUIBUş - Italia să te feresc de ţărâna îndoielilor tale.Autodefinire De-aş putea zburaMă ridic în sine unde mi-e alintul,la ţărmul rogvaiv ţi-aş acoperi trupulal oceanului meu de vise. cu petale de sori,Mă aşez triunfător pe fiecare punând fioripe stânca udată de valurile din buzele mele!...iluziilor mele în vinse. De-aş putea zbura,Nu le mai las să mă doară. mă vei iubi?!Fac surf cu dragostea mea Doar celor ce ştiuşi râd, potsă mă bucur de-un nou răsărit, În Iubirea astao altă rouă. vreau să urc lotus înfloare,Uşa ce ai trântit, înot în parfuma zdrobit valuri de rouă.degetele atributelor tale,de stânca a ceea ce sunt... Să urc mângâiat de tineIubirea mea de iubire! cu petale până apun,Aspiraţii realitatea crudă să uiţi...De-aş putea zburaunde mi-e gândul, Chem păsări şi albineaş înconjura să-ţi vibrezedupă tine pamântul, din stele polen,să-ţi dau sărutul ascultă verbelor lorce mă arde în piept! să-ţi trezeşti îndemnul iubirii în sânge.De-aş putea zburaunde mi-e visul, Un fluture din ceraş lua din cer culege nectarul din tinenemuritoare frunze să-mi hrănească iubirea.să te ung pe buze,să-ţi vindec rana Săruturi în codurifăcută de spinul, cheamă trezirea minţiirătăcit de chinul - sunt vise de-o viaţă -iubirii-nsetate. ...nu spune, nu...!De-aş putea zbura Să fimunde mi-e vântul, Iubirea din noi!aş aşterne sub lună patul, 35

Cervantes dIaSPoraCelei care iartă braţ la braţ(Capriciu) sărutându-ne o bancăŞi ce-ai făcut, un destindoar mi-ai pus privim spre mândra lunăpalma-n palmă cum ea vegheaşi mii de focuri ocrotitoare și iubitoares-au aprins eterni în viaţă și destinsă-ţi ardă-n şoapte e frig afarăpe cerul pleoapelor, e foc în noipe buze, ne ridicămşi pe altarul părăsim bancainimi-mi terestre omătul îi afânatunde ardea un gând, ne-ndepărtăm în zareca jertfă nerostirii mele, un singur gândcă te-am uitat două siluetepentr-un minut! contopite în unaMinut în care așa ne înecăm în parcul albte ceream Iubirii! unde am rămas doar noi și luna. Sărut de clovnGHEorGHE ȘErBĂNESCU - SUA Râs și sărut se văd și lacrimiEterni în viaţă şi destin sentiment de clovn se va cunoaște vreodatăPrivesc dincolo de nori simte tristețeadomină aștrii așteptare în timpe un ţinut ca de poveste râde un pic mai tareun alb imaculat să-l lăsați să arateprivește tu iubire vezi masca deoparteapare-n zare umbra golite imaginistrăbate omăt alb tăcere și plâns cu voce tarecălăuzit de lună nu vă îngrijoraţitu vezi clovnul e dulceîncet umbra tot crește sărută mâini multese rupe în două cu lacrimi în ochizăresc sub clar de lună zâmbește timidsuntem noi chiar râde.plini de viaţă 36

Revistă internaţională de cultură dIaSPoraHELENE PFLItSCH - Germania DESTIN(titlu provizoriu, volum în lucru)CAPITOLUL 4 Paşii l-au purtat singuri spre nordul parcului, acolo unde era Izvorul de apă plată. O mogâldeaţă4 ani mai devreme stătea cocoţată, într-un colţ, pe zidul de piatră. Simţea nevoia să ia o gură de aer, fumul devenise S-a apropiat ca tot omul care nu ştie ce va găsidens să-l tai cu cuţitul, el nu fuma, apoi, aflase pro- acolo, fără să realizeze prezenţa ei. Când să adune îngramul din ziua următoare şi ceilalţi începuseră parcă căuşul palmei apa şi să o ducă la buze, o voce, venităo competiţie „Cine bea mai multe sticle cu bere sau de-adevăratelea dintr-un tărâm de poveste, îl opri.pahare cu rachiu”. Nu era bun la un astfel de concurs! - Cine bea apă de aici, nu va mai putea pleca. Ar Ieşi fără să atragă atenţia cuiva şi se îndreptă spre fi bine să te gândeşti de două ori înainte să bei.parcul care îl zărise la sosire. Mâna se deschise iar apa se risipi în stropi mici, În capătul aleii o veveriţă îi tăie calea. Părea că sclipitori, asemeni unor licurici ce dansau sub ceruldoreşte să-i ureze bun venit pe tărâmul ei, un tărâm înstelat.feeric cu parfum de brad, prospeţime şi răcoaresavuroasă binevenită după ce plămânii lui se - Cine eşti? întrebă surprins, nu atât de prezenţaumpluseră de fumul din sala de mese. Veveriţa cuiva acolo, ci mai ales, de timbrul vocii.dispăruse la fel de repede şi neaşteptat ca şi cumapăruse. Mai târziu, va afla că numărul veveriţelor - Dorina! veni răspunsul scurt.este tot atât de mare ca şi al copacilor şi toate răspund - Dorina?!la acelaşi nume: Mariana! - Da, Dorina, ca şi păstoriţa din poveste. - Ce poveste, ce păstoriţă? Şerban pătrunse pe aleea luminată doar de luna - Dar de unde ai picat aici, omule, de nu ştiistrălucitoare şi stelele ce clipeau pe cerul de toamnă. unde te afli? Văd eu că ai făcut cale lungă, că doar deEra destul de târziu, aleea era pustie, doar ici şi colo aceea abia îţi tragi picioarele după tine. Ţi-or fipe câte o bancă se zăreau umbrele unor îndrăgostiţi obosite de drumul lung străbătut.ce uitaseră noţiunea timpului cuprinşi în lungi Mogâldeaţa sări sprintenă de pe zid şi se apropieîmbrăţişări. de el. Abia atunci o văzu de-a binelea Şerban. Era aproape de înălţimea lui, sveltă, cu părul Aerul tare de munte şi copacii înalţi îi dădeau negru strâns într-o coadă groasă, împletită, ce îiimpresia că intrase într-o pădure veritabilă, într-o ajungea până la brâu. Câţiva zulufi îi acopereau frun-pădure de basm. tea şi ieşeau neastâmpăraţi din împletitură, semn că fuseseră cu greu prinşi acolo. Purta o fustă neagră, A trecut pe lângă Chioşcul fanfarei şi deşi nu era dreaptă ce-i acoperea genunchii şi un jerseu de lânănimeni prin împrejmuiri, aştepta parcă, din clipă în maro, strâns la mijloc într-un cordon lat, de piele.clipă, să audă sunetul muzicii iar piaţeta să se anime Îşi afundă pumnii în buzunarele jerseului, îlcu femei ce îşi poartă graţios pălăriile împodobite de privi lung, din cap până în picioare, cu nişte ochi cevoaluri şi mănuşile lungi din dantelă fină, cu bărbaţi păreau două stele, căutând singură răspunsul lacare îşi învârt mândrii bastoanele cu cap de fildeş. întrebările ei. - O să vorbesc eu cu ielele ce păzesc izvorul să37

Cervantes dIaSPoranu te lege de aceste meleaguri, aşa că poţi bea liniştit, - Stai, unde te duci? Nu mă lăsa singur aici!e doar apă plată, dar îţi va potoli setea. - Nu ai venit să mă cauţi pe mine, nu are rost să stau. Succes la concurs! o mai auzi înainte să se piardă - Ei, dacă îmi promiţi asta, aşa am să fac, deşi... în întuneric.nu sunt sigur că aş vrea să plec din tărâmul ăsta de Campionatul naţional de şah se ţinea în noulvis. club muncitoresc, aflat la nici două sute de metri de hotelul unde fuseseră cazaţi. Turnurile clădirii se - Ei, nu e tărâm de vis, e doar parcul din Vatra vedeau răsărind printre pâlcurile de brazi încă de laDornei. hotel şi Şerban, care nu mai fusese niciodată până atunci în această localitate, era curios să afle pe ce - Şi pe aici toate fetele frumoase se cheamă Do- clădire importantă puseseră stăpânire conducerearina? Partidului Muncitoresc şi cum au reuşit să îşi împrăştie tablourile cu membrii conducerii de partid, -Unele... eu! Dar, nu sunt o fată frumoasă, adugă printre obiectele de artă din clădire.repede. E întuneric, nu poţi vedea lucrurile cum sunt Steagul roşu, cu secera şi ciocanul flanca panoulde-adevăratelea. aflat în partea de sus a intrării principale pe care era scris cu litere de-o şchioapă, aşa să sară din depărtare - Şi ce caută o fată, frumoasă sau ne frumoasă, în ochii tuturor, TRĂIASCĂ PARTIDUL MUNCI-singură în miezul nopţii, într-un asemenea loc? TORESC ROMÂN, TRĂIASCĂ REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ. - Poate te aşteaptă pe tine, călătorule. A urcat cele câteva trepte alături de colegii lui în Şerban râse. tăcere, încercând să cuprindă cu privirile cât mai - Nu sunt un călător... Am venit aici cu alte gân- multe din clădirea a cărui arhitectură îl copleşea.duri, nicidecum să întâlnesc o fată. În capătul scărilor, în faţa uşilor deschise se - Şi ce gânduri te aduc aici? adunaseră o mulţime de bărbaţi, îmbrăcaţi în cos- - Să câştig o cupă. tume gri închis cu cravate înguste, sau cu simple - A... eşti unul din aceia deştepţii, care ştiu cum pulovere peste cămăşile cărora li se vedeau doarsă mute calul ca să răpească regina? gulerele înguste. Printre ei câteva fete în costume - Cam aşa ceva. Ştii de concurs? populare din zone diferite ale ţării, cochetau vesele şi - Ba bine că nu. Am muncit azi toată ziua la club împărţeau fire de garoafe roşii noilor sosiţi, iarsă aranjăm sala pentru concurs. prezenţa lor acolo înveselea atmosfera protocolară - Eşti printre organizatori? impusă de feţele serioase şi rigide ale bărbaţilor. - Nuuuu! Eu sunt la tineret, dar noi suntem buni Una dintre ele, stătea retrasă în capătul scărilorcând e de muncă... De fapt sunt în brigada artistică a privind peste capetele celor care începuseră să urceclubului muncitoresc. Am avut azi repetiţii, apoi am valuri, valuri, treptele, ca şi cum ar căuta pe cinevadat acolo o mână de ajutor pe acolo... anume. - Eşti UTM-istă? Şerban tresări. Coada aceea neagră, groasă şi - Păi, se poate altfel? Da, tu, de ce îţi tragi pi- lungă, prinsă cu o floare roşie de mac i se păruciorul? schimbă brusc subiectul. cunoscută. - Războiul, zise el, mi-a lăsat un semn, să nu îl Purta o cămaşe moldovenească cu mâneci înuit. dungi verticale, brodate, cu guler rotund, încreţit, - Aha, o auzi zicând încetişor şi parcă îi pierise strâns într-un şiret din fire răsucite negre şi roşii. Pedintr-o dată cheful de vorbă. piept cămaşa era decorată cu motive geometrice în Un timp s-a auzit doar vântul ce se juca printre negru şi roşu. Catrinţa ţesută din fire de bumbac, laramuri şi ronţăitul vreunei veveriţe ce nu-şi terminasecina. - Ei, noapte bună, cred că e timpul de culcare.Mâine te aşteaptă o zi grea, sparse femeia tăcerea cuun glas abia şoptit şi se îndreptă spre locul de undeapăruse. 38

Revistă internaţională de culturădIaSPorafel, în dungi verticale, era prinsă la mijloc cu o cingă lumea largă.roşie înfăşurată de mai multe ori şi îi marca talia de - Tu ai familie, călătorule? a întrebat ea în timpviespe scoţându-i în relief şoldurile feciorelnice. Aveaîn mâini un caiet mare pe care îl strângea, cu grijă, la ce el îşi îmbrăca hainele cu puţină vinovăţie, neştiindpiept. ce trebuie să îi spună după orele petrecute împreună, în mica încăpere. Privirile li se intersectară iar fata zâmbi uşurată.Cel pe care îl aştepta se apropia, în sfârşit. Coborî - O soţie, răspunse el abia şoptit, simţindu-şiunul din trepte ieşindu-i în întâmpinare. vinovăţia până în vârful părului. Şi dacă încăperea ar fi fost mai mult luminată, nu doar de lumina lunii in- ………………………………………… credibil de mare ce răzbătea prin draperia prinsă în Următoarele trei seri, Şerban le-a petrecut în fereastră, i-ar fi putut observa roşeaţa obrajilor.compania Dorinei bucurându-se din plin defarmecul locului, aceasta ştiind o poveste despre - Şi de ce nu porţi verighetă? mai întrebă ea.fiecare colţişor. Şerban îşi ridică mâna uitându-se cu mirare la Nu şi-a explicat niciodată cum ajunsese în mica inelar. Verigheta nu era acolo iar el nu ştia unde şicămăruţă a fetei. O avea în spatele curţii unei case când o scosese. Se uită aşa, cu uimire, preţ de câtevamari, naţionalizate în care locuiau mai multe familii. minute bune, niciodată nu i se întâmplase să nuÎşi amintea doar poarta mare de lemn, care a scârţăit poarte, dintr-un motiv anume, verigheta îngustă caretare atunci când au deschis-o, iar fata i-a şoptit: îi confirma căsătoria.. - Grăbeşte-te! Altfel risc ca baba ce locuieşte aici Încercă să spună ceva, dar un nod i se pusese însă te vadă iar mâine îmi va pune o mie şi o sută de gât şi vorbele nu puteau să îi iasă din gură.întrebări. - Linişteşte-te! Cu sau fără verighetă tot aş fi pe- Îşi mai amintea şi camera mică, curată, mobilată trecut aceste zile cu tine, chicoti ea veselă, ca şi cumdoar cu un pat, un mic dulap şi o masă rotundă. O totul era un lucru stabilit dinainte şi nu ar fi putut nicimulţime de cărţi formau o piramidă sub mica unul dintre ei să schimbe ceva.fereastră acoperită de o draperie care cândva fusese - Nu-ţi pot promite nimic, i se adresă el într-uno faţă de masă albă cu flori roşii, ţesută în casă. O târziu.mică sobă rotundă se afla într-un colţ al camerei, iar - Ştiu! Tocmai de aceea nu te-am lăsat să bei apălângă masă, pe unicul scaun existent atârna jerseul din izvor... Totuşi, ceva trebuie să promiţi. Mâinemaro în care o văzuse prima oară, lângă Izvorul cu vreau ca tu să fii învingătorul. Nu vreau să dauapă plată. Un desen în creion, ce reprezenta scena în buchetul de flori şi medalia altuia.care Dragoş Vodă trăgea cu arcul, era prins în patru Nu a fost învingător, s-a clasat abia pe locul alpioneze deasupra patului acoperit cu o cergă doilea, dar nici Dorina nu a apărut la premieră. Nu amoldovenească. ştiut nici măcar dacă a renunţat ea în ultimă clipă să Îi povestise multe despre locuri şi oameni, dar facă onorurile sau nu fusese niciodată stabilit aşadespre ea, mai nimic. Aflase doar că era educatoare ceva.la o grădiniţă din oraş şi că o crescuse bunica din Tot ce i se întâmplase în aceste şase zile fusesepartea mamei, de la care avea toate lucrurile din casă. atât de neobişnuit încât părea un vis. Absenţa DorineiPărinţii i se prăpădiseră de timpuriu, iar în urmă cu nu făcea decât să fie confirmarea.câteva luni o părăsise şi bunica. Era de ceva vreme în Şi totuşi, uneori îşi amintea de fata cu coadaUTM iar cei de acolo o ajutaseră să obţină cămăruţa împletită care îi ajungea până la brâu. Uneori o vedea,în care stătea, scutind-o astfel să facă naveta din satul acolo, în pragul micii camere, îmbrăcată într-un halatunde locuise cu bătrâna. de frotir verde închis, în care părea atât de mică. Doar Încă nu împlinise treizeci de ani, iar singurul părul îi curgea valuri, valuri pe umeri, asemeni unuilucru pe care şi-l dorea era să călătorească în râu prin pădurea deasă de brazi.39

Cervantes PrIEtENI PE FaCEBookdELIa FErarU Şi-şi primesc sângele şi inimile înapoi.Războiul suprarealist al femeilor Moare asfinţitul la fel ca inamicii Şi pacea se instaurează.Războiul a început. Dar războinica smarald,Femeile îşi scot inimile din piept Refuză să-şi primească inima.şi aruncă în inamici. I-e milă şi de asfinţit...Bombele inimilor lor Rămasă fără verde-n ochi,Anihilează câmpul de luptă pentru moment. Îşi ia inima în mâini şi o aruncă pe cadavrulEle rămân fără inimi, asfinţitului.Fără arme, El renaşte, ea dispare-n norii calzi.Fără sânge.Ultima picătură din ultima inimă Astfel vom avea război şi mâine...s-a scurs pe arma inamicului. Femeile îşi lustruiesc inimileVictorioasele războinice, Şi blesteamă eroina.Işi închid pieptul cu fermoarul realităţiiŞi se odihnesc puţin în ochii asfinţitului.Asfinţitul crud, VIorEL MarELEPlin de sânge furios,Strânge inimile femeilor de pe câmpul de luptă Oare am pierdut-o?Şi arbitrează plictisit. Aseară a venit la mine vântul;Inamicii renasc cu aripi de fluturi A poposit usor la o fereastrăŞi femeile fără vlagă Din zboru-i lin, de pasăre măiastrăPrivesc deznădăjduite... Fiind obosit, tot ocolind pământul.N-au inimi,n-au sânge, Eu i-am deschis cu mare bucurie....n-au aripi... De mult vroiam să-i pun o întrebare;Una dintre ele însă, Tot colindând aşa, prin lumea marePriveşte asfinţitul cu ură şi inamicul cu milă. Pe drept cuvânt ar trebui să ştie....Închide războinica ochii de smaraldŞi îi deschide ca pe-o armă. L-am întrebat cu inima-ndoităDin privirea ei felină, Cu glas pierdut, sunând mai mult a şoaptăVerdele se-aruncă la bătaie De parcă săvârşeam infamă faptă,Şi sufocă aripile inamicilor... De-a întâlnit în drum iubita-mi mult dorită...Cad trupurile lor slăbite,Cad aripile de fluturi, De a zărit cumva la vreo fereastrăSe dizolvă... Un chip bălai, cu ochii ca şi marea, Scrutând intens şi cu speranţă zarea,Asfinţitul sângerează Visând mereu doar la iubirea noastră...Şi cad inimile din el.Femeile deschid fermoarul realităţii 40

Revistă internaţională de cultură PrIEtENI PE FaCEBookEl mi-a răspuns că a zărit odată S-au scris multe despre tine,O mândră frumuseţe de copilă Dar niciodată nu-iCe lăcrima ades, stârnindu-i milă, de ajunsPărând a fi adânc înamorată. în ochii tăi se ascund mistereŞi din descrierea ce mi-a făcut-o Şi un univers, de nepătruns!Am înţeles că e chiar fata careÎn suflet îmi stârnea doar sărbătoare.... La sânul tău, cerşimMă tot întreb mereu: oare-am pierdut-o? iubire Şi ne dorim să ne primeşti,În suflet port mereu această fată; Ne eşti păcat, dar şiLa capăt de pământ de mă voi duce, ispită,O voi găsi-înainte să apuce, În faţa poelor trupeşti.Din inimă pe veci ca să mă scoată... Ţi-a fost o lume laNicicând nu-i voi mai da motiv să plece.... picioareAm s-o conving că-i totul pentru mine Vrăjiţi, de farmecu-ţiCă o iubesc, că totul va fi bine divin,Că timpu-i scurt, iar tinereţea trece... Au plâns şi regi, dar şi popoareNICoLaE PaNaIt Atunci când tu le-ai fost destin.Femeie LorENa CrIStINa toMaTe cântă iubirea, femeie, Frumusețea în ochii tăiÎn frunze bătute devânt, Conturul buzelor melePe buzele mele eşti miere Sânii, coapseleŞi vreau să te strig Pletele curgând pe curbura spateluiîn cuvânt. Trupul exprimă în măsura în care permite sufletul Sub inima meaNimic nu-i real fără TăcereatineDegeaba trăim, s-au 41murim,Prin tine menirea seţinePrin tine sperăm sămai fim.

Cervantes PrIEtENI PE FaCEBookCoNStaNȚa PoPESCU E liniște-n pădure ca-ntr-un vechi mormântLiniștea serii Și zarva s-a ascuns prin scorburi în pământ Au adormit și frunzele-n copaci Tu, taci.Bate-mi în cuie dimineața asta tEodora PoPESCUiubite, să nu fie niciodată zi,să nu moară niciodată-n noapte. *Suspinul clipei*Cât de puternică să fiu,ca să nu mai încep drumul Între mine şi tineașteptând tainica dimineață o sălbatică ceaţăde dinainte de orice nu știam, În spaţiul tău restrânscă oricum nu există și moare, lumina nu are locînainte de a fi seara vieții, Poate trebuia să vii...oricând o amintire. Înaintea zorilorÎmprăști-o cu degetele fierbinți în lumea mea...de așteptată mângâiere, în sufletul meu.să fie respirație de floare, Dar ochiul tău e orbitdestin dogit de prea multă dorință, de prea multă ceaţăsă fie ce nu-ți pot spune în dimineţi spânzurateși ce ursitoarele nu au avut voie Şi mai ştiu că te-ai temutsă-mi dea, ca să nu se perturbe de durată ...de niciodată...echilibrul unui destin atât de dens,în care frământarea este însășiliniștea singurătății ce nuo las să vină.VIoLEta JUMĂtatE Îmi căutam calmul în gânduri şi în singuratate .Liniște Încet cad clipele albe... şi eu le văd,le vădAzi doarme totul pe pământ peste o patimă învinsăȘi păsările-n triluri nu au cânt peste buzele rămase închise.Și vântul s-a oprit la umbre de copaci Suspin adânc ca la-nceputTu, taci. în aşteptarea tăcută când umbra ta a căzutAzi liniștea m-a invadat prin tâmple în suspinul clipei...Oare ce sunt lin mai poate să se întâmple ucisă de lumina dimineţii.Când și pădurea s-a oprit din tremurat Te-ai jucat cu sufletul meuEu, tac. subţire şi obosit sub greutatea nopţii. 42

Revistă internaţională de cultură PrIEtENI PE FaCEBookLĂCrĂMIoara LaCrIMa VICtor MartINPe aripi de primăvară… zahărul din statuiPe aripi de primăvară… Migrând în statui,Gândul meu la tine zboară tragem după îngeri cu puşca.Pe raze blânde de soare Ca japonezul mâinile, ne sărutăm statuile.Îţi trimit o-mbrătişare… Veniţi din copaci, batem pe la porţiVântul cu o adiere cu pumnii făcuţi pietre;Să-ţi aducă mângâiere, liniştea e oarbă,Zambile şi toporaşi nu vrea să ştie de-o vrem;Ghioceii cei gingaşi vine către tineCare s-aibă grijă ta ca un anotimp ronţăindu-şi din palmeSă nu uiţi privirea mea… toată lumina.Cu narcise, albăstrele, Cu statui în spinare, fugim mai încetCiteşte rimele mele… către groapa comună a visului.Şi să-ţi poarte de norocBucurie, strop cu strop, MIHaELa oNCEaPrintre frunze verzi şi viiÎn suflet ca să mă ţii… Tocire, în dimineţi cu fardPrintre muguraşi pe ram În dimineţi naufragiate,Dor de tine…ce mult am lebedele sidefii se-aninăDacă nori se vor ivi de pleoape nevroticeÎntr-o clipă-i va goni… tălmăcind un tatuaj tribalPrimăvară e în jur… de pe umărul rătăcitului ţipăt,Visul prinde acum contur cu pilaştri şi palmetePrin ecoul ei cel verde adâncite-n somn thanatic.Un decor plăcut se vede Spaţiul nu mai pune corsetNatura e-n sărbătoare nicăieri.De la munte pân’ la mare Doar pe compasiuneCerul este mai senin încă stăpâneşteDragostea renaşte…lin… jugul nemilos al indiferenţeiApele curg…vesele şi rana se cască neîncetatCântă păsărelele… cu un rânjet cinic,Sufletu-mi surâde iar… în dimineţi anoste, dar cu fard.Să iubesc… e-acum un dar! 43

Cervantes PrIEtENI PE FaCEBookBoGdaNa ELENa SIMIoNESCUSunt...Sunt un „cer „, nimeni nu mă poate călca în picioareatunci când, cineva simt că doreşte asta.Sunt un „ câmp „ doar când vrei să sădeşti flori.Sunt un „ copac „ atunci când soarele te înăbuşe şi ai nevoie de umbra mea.Sunt un „ pod „ doar când vrei să treci spre zâmbet, nu atunci când vrei să îmi intri în suflet cu securea şi cutoporul vrajbei.Sunt „scară „ doar când vreau să te ajut ca să „urci „ pe „muntele „ reuşitelor, nu când vrei să „urci „ spremintea mea şi să îi arunci nisip şi pietre.Sunt o „adiere de vânt „ atunci când vrei să trimiţi un gând senin şi blând cui îţi este drag, nu atunci când,vrei să trimiţi flăcări celor din jur.Sunt o „mare „ atunci când vrei să „pluteşti „ prin linişte şi relaxare, nu atunci când vrei să îneci speranţelecuiva.Sunt un „izvor „ atunci când îţi este sete de a face bine, nu atunci când îţi este sete de a face rău.Sunt o „ploaie „ atunci când vrei să îţi speli mintea şi sufletul de nămolul răutăţilor ce te-au înrobit, nuatunci când vrei să inunzi „casele” inimilor altora cu răutăţi.Sunt o „oglindă „ atunci când vrei să îţi vezi caracterul şi greşelile, nu atunci când vrei să îi critici şi să îijudeci pe alţii.Sunt un „lacăt „ atunci când vrei să ai cartea vieţii închisă, dar nu atunci când vrei să ţii în tine miniciuni.Sunt un „binoclu „ atunci când vrei să vezi în depărtarea gândurilor, nu atunci când vrei să vezi „furtuni „în sufletele celor din jurul tău.Sunt o „puşcă „ atunci când vrei să ucizi tristeţile celor dragi, nu atunci când vrei să împuşti în bucuria lor.Sunt un „rac „ doar când vreau eu, să dau înapoi binele primit, nu atunci când cineva vrea să mă învingă.Sunt un om şi nu vreau să cad niciodată în mocirla otrăvitoare a persoanelor , vreau să rămân om şi nupersoană.Sunt ce sunt, pentru că sunt şi simt că sunt, nu trebuie să vrea cineva ca să fiu ! 44

NICk EU Revistă internaţională de cultură PrIEtENI PE FaCEBookNostalgie Pe buze să-ți fi fost cuvântCând pastelul de culoare Puteam...dar risipit în vântSe sfârşeşte în amurg, Ecou în mine n-ai găsitEu privesc pierdut Mereu pe drum...mereu grăbitîn zareŞi te văd din nou plecând, Am rămas doar o depărtareEşti, aşa fermecătoare! De dincolo de munți și-o mareDulce, şi ispititoare! Mă contopesc la orizontAi în ochi, aceea sclipire Cu ce-aș fi vrut să fiu și-am fostCăutată de poeţi,Iar parfumul tău, e parcă, daNIEL MarIaNRoua unei dimineţi! praf universulILEaNa VESt zace plumbuit în tălpi cerul gri zdrenţuit pe-o tablă de pământ gri nituită-n colţi şi-nAș fi putut... aşchii tablă ca de şah cu tot felul de nebuniAripă-aș fi putut să-ți fiu deghizaţi în regi şi regine după oareşceSă te ridic în ceas târziu nechezealăSă-ți deschid cale printre nori să mai fie are rost vreodată biet cerul cârpitCând ai fi vrut din nou să zbori din bucăţi plictisite de duminică – ’ntr-o zi de joi desenate cu foarfeca după chipul şi asemănareaȘi lacrimă să fiu puteam păsărilorSă-ți limpezesc ochii mărgean picate în cuburi fluide de memorie în căutareaDar nu știam c-ai să mă strângi cuiburilor rătăciteFiindcă tu nu știi să plângi ce-ar mai putea fi încă o duminică şi aia alt eşantion de plictiseală feroce turbată smuls direct din definiţia plictiselii bleah o dată de două de trei ori bleah bleahbleahSă fiu o zi a săptămâniiPătrarul din întregul luniiPoarta nopților spre zoriSau rouă strălucind pe flori 45

Cervantes PrIEtENI PE FaCEBookBoGdaN aL PEtCUulise face cunoştinţă cu cei ce-l citesceu sunt uliseo moară de vânt secătuită-n luptele cu apa, lăncile mele spulberau ceruliar soţia mea făcea din el cremă de zahăr ars,şi-acum am umezeala norilor pe bolta buzelor mele,şi ele se muşcă cu dinţii una pe alta.gura mea-i scila,-icaribda,mările mele-mi sunt degetelenavighez nefinit pe mâinile mele şi mereu îmi pare că poartă alte râuri pe fruntevreau să cunosc curgerea apei, şederea cerului, căderea iubirii în omunghiile astea lungi şi bătrâne se înalţă spre cer,genunchii îmi muşcă pământul sub tălpiîmi vine să ţip, să mă-nec, să leg catargul de mine ca să nu fugă la şoapta sirenei,îmi vine să-nfing mâna în gât şi să scot peştele mare ce palpită adânc sacadat,îmi vine să-njur pe adam – coastele sale au născut o femeie,între coastele mele sunt lumi diferite pe care le simt diferit cu fiecare unghie roasăam straturi de lume sub unghii şi ţipde durere, de moarte, de viaţăeu sunt ulise,eu nu mă rog, îmi inventez în fiecare seară o lumeo apă unde să zboraerul îmi e colivieam aripi de apă, vântul mă taie,nu merg azi la templu, îmi închid ochii în mineeu sunt ulise – o-ntreaga nesfârşire de viaţălumile stau rânduite ca lemnele tăiate şi crăpate de toamnaîmi spânzur degetul între două coaste şi zbor în căutarea lânii de apămările mele se varsă din minesunt ulise, aşa-mi amintesc,vreau să-mi cunosc zidirea din tălpi şi umbra ei ce pluteşte deasupra în aer,benedict mă iubeşte 46

Revistă internaţională de cultură ProzĂGeorge roncea 14 iunie - ziua când n-am murit... Fix în urmă cu 20 de pocnit, împuns, trosnitani. 14 iunie ‘90. După o din toate direcţiile, l-amgoană nebună prin facul- pierdut din ochi pe Vic-tate, se auzeau deja pe jos tor, smuls şi aruncatbubuiturile uşilor sparte parcă pe sus, jivinelede mineri, iar micul nos- grohăitoare loveau dintru grup de vreo 13 răsputeri şi mi-am datstudenţi (am mai găsit seama că dacă ajung penişte fete care îşi făceau, jos voi muri strivit, călcatnaive, lucrările de în picioare. M-am apucatdiplomă) s-a oploşit într- cu toate puterile de unun atelier părăsit, din tur- găligan care părea mai şefnul de deasupra intrării în şi mai bine îmbrăcat, carefacultate, unde se aflau tot la rândul său m-a apucatfelul de gioarse şi plânsete strâns de gât, ca pe un felstricate, inclusiv un pian vechi. Am îngrămădit de pradă de preţ, trăgându-mă prin mulţimeanişte planşete într-un colţ şi ne-am adăpostit cu de braţe care loveau către scări, în jos. Locul erarăsuflarea tăiată aşteptând apariţia minerilor. supraaglomerat, fiecare încerca să izbească cu ceva în mine, era ca la o horă drăcească, făceau N-a durat mult. Bubuiturile şi zbieretele se un tărăboi infernal, dar tocmai pripa lor să măapropiau. Au dat de perete uşa atelierului dar troznească şi îngrămădeala îmi era de folos. N-la început nu ne-au observat. Un miner, spri- aveau loc destul să-şi ia avânt cu bâtele şi cujinit pe mâna stângă într-un topor, s-a proţăpit răngile cam lungi pentru lupta corp la corp. Măîn faţa pianului paradit şi a început să bată în feream mai ales de o pocitanie cu picioareleclape. Mi s-a tăiat răsuflarea de emoţie artistică răşchirate, care tot încerca să mă împungă cude data asta. Imaginea era şocant asemănătoare un fel de burghiu baban de mină, pe care îl totcu o scenă a unui tablou - „Răscoala“ - de Ilia răsucea spre mine cu ambele mâini strigândRepin, un mare artist rus al şcolii realiste de celorlalţi să-i facă loc să-mi dea gaură în piept.pictură, contemporan cu Tolstoi. Până şi lu- Nimeni nu voia să-i acorde întâietate, fiecaremina cădea la fel.Aş fi vrut să-i fac o poză „pi- voia să mă ardă la scăfârlie pe cont propriu şianistului“, însă declanşatorul ar fi făcut o individu’ era împins cu scula lui sfredelitoaregălăgie infernală. Deşi încercam să ne ţinem de colo-colo, evident dezolat şi frustrat la maxi-respiraţia, cineva a icnit, din spatele planşetelor mum.Un altul se stropşea la găliganul care măs-a mişcat ceva şi s-a auzit zgomot dinspre noi, ţinea de gât să ia mâna ca să mă izbească laiar acefalul care bătea în clape a ciulit urechea gâtitză cu toporişca, să-mi ia capul, însăşi apoi s-a îndreptat mugind către noi. Răgetul vlăjganul nici gând să dea drumul la pradă.lui a alertat haita şi încăperea s-a umplut de Deficit de comunicare - am formulat reflexciomăgarii cu căşti care au început să tragă în gând, un racord la canadianul meu preferat,sălbatic de noi, izbindu-ne cu spume la gură. Marshall Mc Luhan, cel care a definit magistral premisele unei noi ere a comunicării, care iată, Tot ce s-a întâmplat din acel moment mi s-a derulat cu încetinitorul. Eram apucat, tras,47

Cervantes ProzĂla aglomeraţie, mai are şi sincope când ţi-e deoarece sufereau ei înşişi de complexe oedi-lumea mai dragă. Lumea mi s-a întunecat brusc piene şi de frustrarea emasculării. Şleahta decând o rangă de fier cu profil octogonal a plutit scursuri scopite putzea oribil, frecăngeala şiparcă în aer, din lateral, am văzut-o cu coada răgetele lor exalau un iz greţos de basamac şiochiului şi cu un vâjâit sec mi-a crăpat capul. măsele stricate, ciomăgarii slinoşi se excitauAm simţit trosnitura până în şira spinării şi mi- cumva lovind necontenit, cu sclipiri ucigaşe,a dispărut mira de pe ecran. Treaba care se sanguinare în uitătura cretinoidă. Îi alimentaderula cu încetinitorul prinsese brusc viteză, ca nevoia de moarte, de lichidare a duşmanuluiîn filmele de epocă mixate pe repede înainte. ancestral de clasă - cred că eram pentru ei unM-am trezit atârnând ca o păpuşă dezar- fel de reprezentare iconică a răului, simbolulticulată, încă mă ţinea de gât găliganul, o studentului „legionar“ cu pletele în vânt care-ldurere usturătoare în maxilar făcea să-mi sfidează pe Tătucul Ilici Sauron.zvâcnească faţa, îmi trosneau în gură bucăţi dedinţi sfărâmaţi, sânge peste tot, ţâşnea din cap Deja pletele îmi erau năclăite de sânge,ca un izvor şi abia mai vedeam prin pânza roşie cămaşa şi pantalonii la fel, iar un pantof mi sede peste ochi, tot corpul îmi ardea, gloata mă umpluse deja până la gleznă de sânge şi mi seadusese de pe scări pe un etaj mai jos şi se răsucea pe picior, gata-gata să-mi cadă şifăcuse mai mult loc de lovit, unii îmi smul- dezechilibrându-mă. Un instinct de conservareseseră aparatul de la gât, alţii mă buzunăreau, moştenit încă din copilărie, de când mă băteamgăsiseră cutiuţele cu filme şi urlau „are droguri, cu ţiganii în cartierul de baştină, la Gara dee drogat, e drogat, feriţi-vă să nu vă înţepe“, în Nord, îmi marcase în minte să evit să ajung petimp ce izbeau în mine cu sete ca într-un şarpe jos, sub cizmele haidamacilor janghinoşi, darcare i-ar putea muşca de picior. Colosal, un fel de leşin şi o greaţă îmi strângea stomacul,lighioanelor le e frică de mine, m-am prins ca capul mi se învârtea, nu-mi mai simţeam cor-de o glumă bună şi am început să râd, pul, totul era o vâjâitură, vedeam în secvenţe,scuipându-mi resturile de măsele, schimonosit, străfulgerări de metal, bâte, răngi, lanţuri,cred că arătam hidos, cu faţa umflată şi hainele ciorchinele de carcalaci băloşi şi negri de sub-îmbibate deja de sânge, iar tembelii urlau şi teran care fojgăiau în jurul meu mă tot târauchirăiau mai abitir - „e drogat, e drogat, prin clădire - nu se mai termina odată oroareaomorâţi-l, omorâţi-l!“ şi se îmbulzeau să îmi şi chinul. Cred că afară, la stradă, mi s-autragă în cap şi în coaie cu nişte lanţuri şi fur- epuizat resursele, aveam un fel de blackout-uri,tunuri cu capete metalice. simţeam că îmi plesneşte capul, iar durerea ira- dia parcă din mine prin toţi porii. Cred că deja Oedip, castrare simbolică, mi-a venit în abandonasem ideea supravieţuirii, mă gândeamgând - lucrasem la Buftea, asistent scenograf, cu ciudă că voi muri ca un prost fără să fi apu-înainte de decembrie 1989, la un film turnat la cat să-i ard şi eu cu trifazicul. Mă târau maiRoşia Montană şi ştiam din documentare că mult pe sus şi deodată au apărut bucureştenii,minerii ajung impotenţi la vârste medii, bucurie mare pe mine, credeam că mă vorradiaţiile din subteran, mediul nesănătos, în- scăpa din mâinile hoardei - o mamaie grasătunericul îi afectează nu doar mintal. Mă gân- urla ceva la ei, credeam că îi ceartă, ba chiar adeam că de aceea şi erau atât de îngălaţi şi smuls o bâtă de la un ciomăgar şi i-a tras cutroglodiţi, vite jugănite de cavernă, n-aveau un sete una în cap minerului care (încă) mă ţineagen de furie taurină, ci prezentau mai degrabă de gât. Victorie, am exclamat în gând, se în-ceva bovin în mişcări şi priviri şi încercau să toarce roata, poate scap totuşi - m-a fulgerat unmă castreze şi să-mi scoată totodată ochii gând, minerului îi sărise casca din cap şi mi-a 48

Revistă internaţională de culturăProzĂdat drumul. Am căzut la pământ în genunchi şi îmi ardea tot corpul, dar parcă nu mai simţeamgrăsana a prins să mă scuipe după ce minerul nicio durere, mă invadase o spaimă teribilă,nervos i-a smuls bâta din mâini. I-a ars cu- viscerală - chiar nu mai vedeam, degeaba îmicoanei un picior în cur după ce şi-a pus la loc frecam ochii, lumea devenise opacă.casca şi m-a ridicat de jos de păr. Acesta a fost momentul cel mai nasol, dis- Cucoana a chirăit şi şi-a cerut iertare, pe perarea orbirii îmi luase minţile, îmi doream sămine voia să mă izbească la scăfârlie, m-am mor pe loc, ideea unei vieţi de orb, mutilat şiprins tardiv că era o fesenistă, votase cu Andrei olog mi se părea o variantă nefezabilă şi relativPleşu, iar femeia nu era singura. Pe tot traseul lipsită de atractivitate. M-am strâns de gâtpână la sediul central al MI, alături de CEC, am încercând să mă sufoc, dar nu puteam să-mifost scuipat, înjurat, lovit şi împuns de cetăţenii mai strâng degetele, aveam mâinile cam zdro-de bine ai lui Iliescu, iar jivinele îi aplaudau pe bite, nu-mi simţeam braţele - încă un pocinog,mineri urlând din toţi bojocii, ritmat, „Jos Le- ce artist mai poate picta cu degetele betegite?gio-nariii!“. Mă cruceam în sinea mea - nu Camionul/dubă care ne hurduca precum peştiam că Iliescu şi Răzvan Teodorescu au adus nişte cartofi s-a oprit la un moment dat cula cunoştinţa ţării, pe TVR, că noi, cei din Piaţa scrâşnete de frână şi oamenii se buluceau săUniversităţii, eram „le-gio-narii“ care au încer- iasă, erau traşi şi aruncaţi pe jos, se lătra la eicat să dea cu rebeliunea în poporul de do- şi m-am trezit şi eu smuls şi buşit de asfalt,bitoace şi alesul lor, al neghiobilor, Ion Iliescul. eram complet orb şi dezorientat, am încercat să mă ridic împleticindu-mă când mi-a răsunat ca Mă apucase iarăşi greaţa şi mi se tăia din o împuşcătură după ceafă şi brusc cu un ochicând în când lumina, nu mai vedeam bine, cre- am întrevăzut un fel de străluminare - vedeamdeam că din cauza sângelui întins pe faţă. Am ca prin ceaţă ceva! Am căzut iarăşi şi am în-apucat să întrezăresc în curtea MI câteva ca- casat pe spinare încă o serie de lovituri - eramdavre semidezgolite, siluete vineţii întinse la însă inundat de bucurie şi recunoştinţă, râdeamperete, grămadă peste care era trasă o fâşie de iarăşi „ca un drogat“ - ceva se întâmplase, şoculpungă şi m-am trezit altoit cu un pat de armă izbiturii de ciomag mi-a adus o dâră ceţoasă dedupă ureche, apucat şi aruncat într-o dubă vedere. Un şir de soldaţi oligofreni ne însoţeamare, un camion din tablă cu gratii, plin deja pe bucata de drum de la camion la uşa lagăruluicu arestaţi. Aici mi s-a rupt filmul de tot.Pur şi - garajul unităţii de la Măgurele - izbindu-ne cusimplu nu mai vedeam nimic, totul era negru cozi de lopată şi lătrând din răsputeri la noicomplet, nici măcar stele verzi. Spaima oricărui ceva neinteligibil - totul era foarte mişto: erampictor este orbirea, gustasem Borges, dar nu totuşi în viaţă, ologit şi damblagit, semichior,credeam în orbirea creativă. dar întrezăream lumina... Traseul până la unitatea de securitate de la Frate-miu m-a găsit zăcând în marea deMăgurele, lagărul unde aveam să mă reîntâl- oameni care arătau ca după măcel, cu mâininesc cu frate-miu, a fost un coşmar. În dubă rupte, fracturi deschise prin care se vedeautotul era un vaiet, oamenii gemeau, îşi căinau ieşind oasele, un tânăr avea ochiul scos şi şi-lrănile şi soarta, îl blestemau pe Iliescu şi se fe- ţinea cu mâna, şiroindu-i sângele pe faţă, oreau de mine, fiecare cu durerea sa... eu eram mare de suferinţă şi de vaiet. Un apevist umflatdisperat că nu mai văd, mă târam orbecăind pe şi patibular învârtea prin aer un puşcoci şi nela picioarele lor şi încercam să-mi fac loc pe lovea cu ţeava armei, arătându-ne demonstrativpipăite, nişte mâini m-au tras în sus şi m-au cum ştie el să bage glonţul pe ţeavă. M-am luatsprijinit de ceva, nu reuşeam să-mi şterg sân- cu el în gură - acum că scăpasem cu viaţă şi căgele care se usca şi îmi creponase faţa umflată,49

Cervantes ProzĂvedeam cu juma’ de ochi eram cu gura mare şi câte ceva, iar eu i-am învăţat să-şi facă asociaţiimi se rupea de ameninţările lui, după trosneala - cu acte în regulă.pe viaţă şi pe moarte încasată. Făcea spume lagură handicapatul cu trese şi mi-a promis că Ziua a trecut în chinuri ca la balamuc, mămă aranjează el şi că îi cheamă pe mineri să mă ustura şi mă ardea totul, mi se închegase sân-altoiască iar - fuseseră şi ei cazaţi în unitatea de gele pe ţeastă, unde eram pocnit cu ranga,securitate şi împărţeau ce se ciordise de la oa- aveam nişte coaste fisurate şi abia mai respi-meni. N-a avut sânge în el să tragă în mine de ram, eram deformat şi hidos şi arătam ca unfaţă cu toată lumea şi şi-o fi închipuit că cine monstru ultramarin (mai apoi procurorii mi-ştie ce sculă de basculă de ziaristu’ lu’ peshte oi au înlăturat poza - eram la pozitia nr. 493 - dinfi de am tupeu să mă iau de el cu drepturile catalogul arestaţilor de la Măgurele că arătamomului, regulamentul uzului de armă îm- prea naşpa şi stricam albumul).potriva civililor şi alte parascovenii d’astea.Într-un colţ mai ferit, nişte ţigani cu mâini Abia vedeam cu un ochi, şi ăla umflat carupte şi feţe umflate şi vinete de lovituri m-au naiba, dar la lăsarea serii, în aerul fetid, împuţitoploşit între ei şi mi-au făcut rost de un chiştoc de mirosul de urină şi sânge, de duhoareastrivit de Carpaţi - eram suficient de caftit, şi sutelor de oameni schilodiţi care zăceau claiescandalagiu pe deasupra ca să impun respect. peste grămadă, am tras cu botul la ciment, deÎn plus, datorită sângelui care se uscase pe mine la ţiganii căsăpiţi de mineri, două fumuri subli-şi a învineţirii feţei în urma loviturilor, eram me cu gust de sânge printre cioturile de dinţi.mai negru decât ei. Am stabilit cu ţiganii ca la După ce frate-miu mi-a suflat în ureche că aieşirea din pârnaie, dacă mai apucăm lumina reuşit să pitească un negativ în chiloţi, m-amzilei, să ne întâlnim şi să mergem peste mineri simţit cu adevărat fericit şi am început să măîn Valea Jiului - eu aveam fiole cu Soman şi gândesc cu nesaţ la noaptea când voi reuşi săSarin (neuroparalizante de luptă), ceva fosfor sar gardul puşcăriei şi apoi să-mi caut prieteniiplus un borcănaş dolofan de cianură, şutite la pentru a începe să-i luăm la omor pe fesenişti„revoluţie“, iar ei aveau arme pitite prin ţigănia - în frunte cu Ion Iliescu (fără a-l omite cumvadin Ferentari şi Pantelimon (am aflat mai apoi şi pe Petre Roman, cel care le explica ziariştilorcă Armata a instalat cuiburi de mitralieră în străini, care filmau, în data de 15, pereţiipunctele de acces către Valea Jiului, iar minerii stropiţi până în tavan cu sângele colegilor meierau cam kkati pe ei de frică; am ratat atunci din Universitate, că de fapt noi, studenţiimomentul, dar în 1998 îi aşteptam la Bucureşti diversionişti „legionari“, am dat cu vopsea roşieca pe suedezele care veneau pe litoral la supt prin facultate pentru a ne victimiza şi a maculacariciul, înainte de ‘89). Bulibaşii s-au oferit să- imaginea sa şi a lui Ion Iliescu.mi fure ale mai noi modele de aparate foto, să-mi recupereze paguba, şi să mă înveţe să dau cu Încă de atunci, de la Măgurele, mi-a mijitcuţitul - chiar am învăţat de la ei, mai târziu, în capul cât o baniţă bucuria gândului că ne vom întoarce într-o zi şi că voi fi printre primii care se vor pisha pe mormintele lor de kaghebişti... 50

Revistă internaţională de cultură ProzĂVictor MartIN Născut la 16 aprilie 1954, Victor MARTIN scrie proză science ficțion, poezie, aforisme,eseuri, editoriale și articole de critică literară. A debutat în anul 1974, în revista „Omicron”, cu oproza SF. Editorial, a debutat în 1995 cu un volum de aforisme. Este autorul a 23 de cărți. Dintreacestea, 4 culegeri de povestiri și 6 romane sunt în domeniul science fiction-ului. Din 1975 în-coace, a fost prezent în 14 antologii din diverse genuri literare. Din anul 1978 până azi, a fost co-laborator, redactor sau redactor-șef la tot felul de publicații, mai mult sau mai puțin literare. OAMENI GOI PE STRĂZI Într-o bună zi, primarului i-a venit o idee strălu- noi la putere, să dăm şulfele jos de pe oameni, pentru acită, care, așa cum se va vedea, peste mai multe secole, se vedea unii pe alţii într-o lumină adevărată.va da roade. El a propus Consiliului Local adoptareaunei hotărâri, prin care să se interzică locuitorilor, in- Preşedintele de şedinţă a bătut cu ciocanul dediferent de condiţie socială, religie sau culoare, să mai lemn în masă, indicându-i recalcitrantului să ia loc şiumble goi pe stradă. să vorbească atunci când îi vine rândul. S-a lăsat pe spate, cu spătarul elastic al fotoliului, - Politica dezastruoasă a ultimelor guverne a adusși a fixat cu privirea un punct pe tavan, gândind cinci omul în starea primară, l-a lăsat în fundul gol. În nu-minute, zâmbind unei idei interioare, apoi a chemat se- mele democraţiei prost înţeleasă, se consideră individ-cretara și i-a dictat textul ce urma să fie dat la ziare, text ualismul ca un concept de bază şi se uită munca înprin care fixa o ședinţă ordinară de Consiliu. echipă, s-a enervat vorbitorul, privindu-l pe deasupra ochelarilor pe acela care îl întrerupsese. Cvorumul fiind întrunit, a expus în cuvinte sim-ple, de mult bun simţ, cam ce i-a trecut prin cap, ru- - Munca în echipă duce la devieri sexuale! i-a stri-gând insistent să se consemneze în procesul verbal. gat, la rândul lui, din sală, consilierul de dreapta. Să -şi vadă fiecare de treaba lui. Şi la antici umblau oamenii - Nu cred că iniţiativa domnului primar va avea goi, mai ales pe stadioane, la olimpiade, dar atunci nusorţi de izbândă, a spus primul înscris pe lista luărilor aveau altă treabă decât să înalţe temple şi să venerezede cuvânt, un reprezentant al unui partid de extremă frumuseţea corpului uman. Nu-şi prea puneau capul lastângă. E adevărat că în antichitate oamenii puneau pe contribuţie.ei tot felul de pânzeturi, prinse cu ace de aur. S-a ajunsla o așa mare risipă de imaginaţie în conceperea briz- Văzând că nu are cu cine vorbi şi că e întrerupt totbizelor, încât omul, “cel mai de preţ capital”, n-a mai timpul, consilierul de stânga a lăsat locul următoruluiavut nici o valoare. În plus, în acele vremuri, era frig. vorbitor, un membru al unui partid ecologist.Nu s-a ajuns decât foarte curând la independenţa faţăde natură. Independenţa faţă de mediu a dus, cum e și - E posibil să mă consideraţi a avea aplecări sprefiresc, la o mai mare apropiere de natura umană. For- stânga, dar nu este aşa, a început acesta. Partidul nostruţele de dreapta au încurajat simplificarea modelelor de face parte din convenţia de centru-dreapta, aflată lahaine, culorile mai puţin enervante, dar să nu uităm că putere. Cu toate acestea, părerea mea este asemănătoarerevoluţia tehnico-știinţifică, promovată de forţele stân- cu părerea primarului: oamenii goi strică peisajul. S-agii politice, a introdus șpilhozenul unisex și unicolor. constatat că, atunci când ies din casă, cetăţenii oraşuluiDoar mirosurile au fost diferite, în funcţie de coeficien- se dezbracă de tot ce au, ies la plimbare, pe străzi sautul de inteligenţă al fiecăruia… prin parcuri, şi nu mai sunt atenţi decât unii la alţii. E adevărat că atenţia aceasta e foarte bine mascată de - Ha, ha, ha! a sărit un consilier al unui partid din educaţia pe care am primit-o, educaţie ce ne foloseştecealaltă parte a spectrului politic. Lucrurile începuseră şi în relaţiile de serviciu. Ce-ar fi, acum, în şedinţă, săsă pută. Ca urmare a egalitarismului vostru de prost lăsăm la o parte acest unic punct de pe ordinea de zi,gust, toate puţeau într-un singur fel. A trebuit să venim care este introducerea sau nu a hainelor în afara locuinţei personale, şi să ne pornim a face remarci de- 51