Chemarea înţelepciunii

\"nyeleptul \"n suferinye pe alyii sq batq recordurile. Afiweazq bucuria pe care spui cq n-o ai wi vei avea ‘n curknd bucuria pe care yi-o doreai. S-ar putea sq nu wtim ce ascunde viitorul, dar wtim Cine ‘l pregqtewte. Afiewazq ’ntotdeauna un zkm- bet optimist pe buze. <Duhul omului ’l sprijinewte la boalq; dar duhul doborkt de ’ntristare, cine-l va ridica? (Prov. 18:14). Cea mai sigurq cale spre bucurie este sq cauyi sq faci o bucurie altuia. Am vizitat-o pe sora Sabina {urmbrand ’n zile de grea ’ncercare, dar n-am auzit-o niciodatq sq se plkngq de ceva. I-am admirat ’ntotdeauna zkm- betul duios wi ochii plini de ’ncredere wi i-am invidiat calmul wi seninqtatea lquntricq. Odatq chiar am ’ntrebat-o: <Cum de reuwiyi?> Mi-a rqspuns: <Am ’nvqyat de mult o lecyie. De ckte ori mi-e greu, mq gkndesc la greutqyile altora wi caut sq-i ajut. Mq rog Domnului sq mq foloseascq.> Uneori Domnul liniwtewte furtuna, alteori El preferq sq ne liniwteascq pe noi. Chiar wi cknd se sfkrwesc cu moartea, suferinyele noastre nu sunt tragice. \"n povestea vieyii noastre, viaya nu este un punct, ci doar o virgulq. Urmeazq apoi vewnicia fqrq sfkrwit wi ’ntklnirea cu Dumnezeu wi cu cei dragi. \"naintea moryii, oamenii se ’mpart ’n douq categorii: unii vqd ’n ea un sfkrwit fqrq nqdejde, alyii vqd o nqdejde fqrq de sfkrwit. Cei care wi-au trqit viaya cu ’nyelepciune, fac parte din cei care au nqdejde chiar wi ’n clipa moryii: <Cel rqu este doborkt de rqutatea lui, dar cel neprihqnit chiar wi la moarte trage nqdejde> (Prov. 14:32). Acest verset din Proverbe wi-a gqsit ’mplinirea plenarq ’n strigqtul apos- tolului Pavel: <Cine ne va despqryi pe noi de dragostea lui Christos? Necazul, sau strkmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de ’mbrqcqminte, sau primejdia, sau sabia? ... Cqci sunt bine ’ncredinyat cq nici moartea, nici viaya, ... nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, ... nu vor fi ’n stare sq ne despartq de dragostea lui Dumnezeu, care este ’n Isus Christos, Domnul nostru> (Rom. 8:35-39). Gunnel este numele oncologului care a tratat-o pe mama timp de peste 14 ani. Am stat de vorbq asearq cu el pe culoarul din faya salonului unde se odihnea dupq operayie mama. <O admir ‘n mod deosebit pe mama ta. Are liniwtea maturitqyii spiritu- ale wi este o femeie foarte tare. Am privit-o toyi acewti ani wi ‘mi place foarte mult de ea. Vin uneori la mine oameni pe care i-a pocnit cancerul la 86 de ani wi-mi spun revoltayi: <De ce mie wi de ce acum? Nu vreau sq mor!> “n loc sq se uite ‘napoi la darul unei vieyi awa de ‘ndelungate wi de sqnq- toase. Alteori vin <frayi> exasperayi wi-mi spun: <Trebuie sq ne rugqm mai mult! Sau poate cq n-avem destulq credinyq!> 149

\"nyeleptul \"n suferinye Acestora, intuind cq se zbucuimq cu concepte teologice grewite ‘ncerc sq le spun ceva care sq-i lqmureascq. Iatq ce le spun: <“n toatq istoria omenirii a existat doar o singurq persoanq cu puterea de a se vindeca de orice boalq wi de a nu muri niciodatq wi El a ales sq moarq de cea mai cruntq wi mai chinuitoare dintre moryi. Noi, toyi ceilalyi, nu avem aceastq posibilitate. Primim doar ceea ce ni se dqruiewte wi ne supunem. Cel ce a ales sq-wi demonstreze dragostea fayq de noi prin alegerea Sa dumneze- iascq are drept la toatq ‘ncrederea noastrq.> <O inimq veselq ’nsenineazq faya, dar cknd inima este tristq, duhul este mkhnit (Prov. 15:13). Bucurq-te de lucrurile mici; sunt cele mai multe. Multq bucurie este tre- cutq cu vederea pentru simplul motiv cq este gratuitq wi la ‘ndemkna oricui. Cei mai fericiyi oameni din lume nu sunt de obicei cei mai bogayi oameni, cei mai frumowi sau cei mai talentayi. Oamenii care trqiesc bucuria nu se lasq ‘n voia artificiilor exterioare. Ei se bucurq de obicei de lucrurile fundamentale, neschimbqtoare wi adesea simple din viayq. Fqrq sq piardq prea mult timp cu invidia fayq de ceea ce au ceilalyi, fqrq regrete tardive pentru ziua de ieri wi fqrq ‘ngrijorqri nebunewti pentru ziua de mkine, astfel de oameni wtiu sq preyuiascq ziua de astqzi, bucurowi cq sunt ‘ncq ‘n viayq, fericiyi cu lucrul pe care-l au de ‘ndeplinit, mulyumiyi pentru familiile lor wi pentru lucrurile frumoase din jur. Ei sunt uwor adaptabili, se apleacq sub bqtaia vkntului, se schimbq odatq cu schimbqrile vremii, acceptq ‘ncercqrile ca pe niwte examene necesare wi ‘nfruntq cu anticipayie viaya. Ochii lor nu zqbovesc prea mult asupra lor ‘nwiwi, ci stqruiesc asupra celor ce au nevoie de ajutor wi de iubire. \"yi recomand wi yie sq ’nveyi sq zkmbewti mai mult. Este aproape imposibil sq zkmbewti ‘n exterior fqrq sq te simyi mai bine lquntric. Nu te teme de viitor, Dumnezeu este deja acolo. 150

12. \"NYELEPCIUNEA MODERAYIEI MATERIALE \"nyelepciunea moralq Moralitatea este stadiul nostru de <normalitate.> Ceea ce este moral este, din punctul lui Dumnezeu de vedere, normal. Orice deviere de la normalul moral rupe echilibrul, sparge simetriile creayiei wi ne prqbuwewte ’n caricatural, ’n abuzul dezechilibrant wi ’n aberantul autodestructiv. Immnuel |ant a spus: <Dacq existenya nu are o rayiune esteticq, atunci ea nu mai are nici o rayiune.> Mircea Djuvara, ilustru om de litere romkn, a spus: <Dacq, ’n adevqr nu ar exista valori ideale, atunci totul se pierde ’n materialismul comun wi fqrq nici o nqdejde. Atunci nu mai avem nici un rost ’n viayq, nici un scop rayional wi, prin urmare, nici un fel de consolare ’n aceastq lume. Dacq dimpotrivq, rayiunea ’nsqwi, printr-o analizq rece, obiectivq, wtiinyificq, restabilewte aceste valori ideale wi le aweazq acolo unde trebuie sq stea: ’n centrul activitqyii umane, atunci, ’ntr-uckt convingerea astfel obyinutq umple ’ntr-adevqr sufletul, ’ntreaga viayq apare dintr-o datq ’ntr-o nouq perspectivq. Fecunditatea vieyii omenewti, seriozitatea ei, rostul ei, numai cu preyul acesta se pot obyine>. Credinya noastrq are de a face cu ceea ce a spus Dumnezeu, nu cu ceea ce spun <experyii>. Unul din oamenii ’ndrqgostiyi de studiul Scripturii a spus: <Dayi-mi ‘n mknq o Biblie wi o lumknare; ‘nchideyi-mq apoi chiar wi ‘ntr-o pewterq ‘ntunecoasq wi tot am sq vq pot spune ce se petrece ‘n lume.> \"ntr-adevqr, aceastq carte este un fel de <mod de ’ntrebuinyare> pentru fqptura omene- ascq. Cine vrea sq ’nyeleagq societatea din jur trebuie sq asculte ce spune Biblia despre om. 151

\"NYELEPCIUNEA MODERAYIEI MATERIALE \"ntr-adevqr, moralitatea fqrq religie n-are rqdqcini. Ea devine o tradiyie schimbqtoare, modelatq de etica vremii wi, ceea ce este cel mai grav, consi- deratq de cei puternici doar opyionalq. Trei lucruri corup morala unui om: banii, puterea wi femeile! La aces- tea trei trebuie sq adqugqm beyia ca o poartq deschisq spre dezastru. Venitq din partea lui Dumnezeu ca un ’ndrumar de viayq, cartea Prover- belor se adreseazq ’n mod preponderent acestor patru tendinye pericu- loase. Capitolele care urmazq se ocupq, pe rknd, de fiecare dintre ele. MODERAYIA MATERIALQ Nu umbla dupq bogqyie Dumnezeu a fqcut lucrurile materiale ca sq le folosim wi pe oameni ca sq-i iubim, dar, din cauza pqcatului, am ajuns sq facem invers, folosind oamenii wi iubind lucrurile materiale! <Nu te chinui ca sq te ’mbogqyewti, nu-yi pune priceperea ’n aceasta. Abia yi-ai aruncat ochii spre ea wi nu mai este; cqci bogqyia ’wi face aripi, wi, ca vulturul, ’wi ia zborul spre ceruri> (Prov. 23:4-5). Ckt este <destul> cknd este vorba de bani? Cineva a spus cq <destul> este ’ntotdeauna un pic mai mult deckt are vecinul. Cine intrq ’n aceastq cursq a ’mbogqyirii, uitq sq se bucure de viayq wi, nu de puyine ori, sfkrwewte nefericit. <Dacq dai de miere, nu mknca deckt atkt ckt ’yi ajunge, ca sq nu yi se sckrbeascq wi s-o verwi din gurq> (Prov. 25:16). “n anul 1923 s-au ‘ntklnit la Chicago cei mai mari oameni de afaceri din America. Au fost prezenyi: Prewedintele celei mai mari oyelqrii independente. Prewedintele celei mai mari intreprinderi de prestqri de servicii. Prewedintele bursei. Cel mai mare comerciant de grkne. Unul din membrii cabinetului prezidenyial. Prewedintele bqncii de comery internayional. Patronul celui mai mare concern industrial din lume. “mpreunq, acewti oameni controlau mai mult capital deckt era ‘n Tre- zoreria de Stat a Americii. Ani de zile, numele lor a fost nelipsit de pe primele pagini ale ziarelor de mare tiraj, iar educatorii nu mai pridideau sq-i dea ca exemple demne de urmat pentru generayia mai tknqrq. Ce s-a ‘ntkmplat ‘nsq cu fiecare din acewtia ‘n doar douq zeci wi cinci de ani? 152

\"NYELEPCIUNEA MODERAYIEI MATERIALE Prewedintele celei mai mari oyelqrii independente, Charles Sch[ab, a trqit cu bani de ‘mprumut ‘n ultimii cinci ani din viayq wi a murit calic. Cel mai mare comerciant de grkne, Arthur Cutten, a murit ‘n strqi- nqtate, sqrac lipit. Prewedintele bursei, Richard {hitne], a fost de curknd eliberat din ‘nchisoarea Sing Sing. Cel care era membru ‘n cabinetul prezidenyial, Albert Fall, a fost eli- berat din ‘nchisoare, din motive umanitare, ca sq poatq sq moarq acasq. Prewedintele bqncii de comery internayional, Leon Fraser, s-a sinucis. Patronul celui mai mare concern industrial din lume, Ivar |reuger, s-a sinucis wi el. Fiecare dintre acewti oameni a wtiut cum sq facq bani, dar niciunul din- tre ei n-a wtiut cum sq trqiascq! Sic transit gloria mundi! (Awa trece slava lumii!) <\"n casa celui neprihqnit este mare belwug, dar ’n ckwtigurile celui rqu este turburare> (Prov. 15:6). Nu confunda averea cu siguranya zilei de mkine: <Averea este o cetate ’ntqritq pentru cel bogat; ’n ’nchipuirea lui, ea este un zid ’nalt> (Prov. 18:11). <Comorile ckwtigate cu o limbq mincinoasq sunt o dewertqciune care fuge, wi ele duc la moarte> (Prov. 21:6). <Cine se ’ncrede ’n bogqyii va cqdea, dar cei neprihqniyi vor ’nverzi ca frunziwul> (Prov. 11:28). <Mai mult preyuiewte sqracul care umblq ’n neprihqnirea lui, deckt un bogat cu buze stricate> (Prov. 19:1). <Nu te fqli cu ziua de mkine, cqci nu wti ce poate aduce o zi> (Prov. 27:1). Roagq-te Domnului pentru pkinea de fiecare zi: <Douq lucruri \"yi cer; nu mi le opri ’nainte de moarte! Depqrteazq de la mine neadevqrul wi cuvkntul mincinos; nu-mi da nici sqrqcie, nici bogqyie, dq-mi pkinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, ’n belwug, sq mq lepqd de Tine, wi sq zic: <Cine este Domnul?> Sau ca nu cumva ’n sqrqcie sq fur wi sq iau ’n dewert Numele Dumnezeului meu> (Prov. 30:7-9). Cei din vechime aveau o linie de mijloc, <aurea mediocritas>, pe care cqutau sq se yinq. Noul Testament recomandq wi el <moderayia>: <Blknde- 153

\"NYELEPCIUNEA MODERAYIEI MATERIALE yea (’n original <moderayia>) voastrq sq fie cunoscutq de toyi oamenii. Dom- nul este aproape!> (Filipeni 4:5). <Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulyumitq are un ospqy necurmat> (Prov. 15:15). Mulyumirea ‘l face pe sqrac bogat; nemulyumirea ‘l face pe bogat sqrac. La drept vorbind, mulyumitor nu te face ceea ce ai ‘n pungq, ci ceea ce ai ‘n inimq, iar pentru un copil al lui Dumnezeu, ’nainte de a fi un sentiment, mulyumirea este o datorie. \"ncrede-te ’n Domnul pentru viaya de fiecare zi: Nu cultiva nemulyumirea, ci fii mulyumit cu ceea ce ai. Taina suficienyei nu este ’n a avea mai mult, ci ’n a fi mulyumit cu ceea ce deja ai: <O inimq liniwtitq este viaya trupului, dar pizma este putrezirea oaselor> (Prov. 14:30). Gkndewte-te la cruzimea lumii afacerilor. Un pewte ’nghite pe alt pewte, pentru a fi ’nghiyit la rkndul lui de unul mai mare: <Cine asuprewte pe sqrac ca sq-wi mqreascq avuyia, va trebui sq dea wi el altuia mai bogat wi va duce lipsq> (Prov. 22:16). Calitatea vieyii nu depinde ’ntotdeauna de cantitatea avuyiei. La mul- yumire nu se ajunge printr-o mai mare bogqyie, ci prin mai puyine pofte. Mulyumirea sufleteascq vine de la Domnul. El ne-o poate da sau ne-o poate refuza indiferent de ceea ce avem ’n pungq: <Domnul nu lasq pe cel neprihqnit sq sufere de foame, dar ’ndepqrteazq pofta celor rqi> (Prov. 10:3). <Binecuvkntarea Domnului ’mbogqyewte, wi El nu lasq sq fie urmatq de niciun necaz> (Prov. 10:22). Ceea ce numewte lumea progres wi culturq nu este ckteodatq deckt un ambalaj modern pentru strqvechea imoralitate. Ai grijq pe ce ’yi cheltuiewti banii: <Cel neprihqnit ’wi ’ntrebuinyeazq ckwtigul pentru viayq, iar cel rqu ’wi ’ntrebuinyeazq venitul pentru pqcat> (Prov. 10:16). Nu te pqgubi sufletewte ’ncercknd sq te ’mbogqyewti ’n cele materiale: <Un om credincios este nqpqdit de binecuvkntqri, dar cel ce vrea sq se ’mbogqyeascq repede nu rqmkne nepedepsit> (Prov. 28:20). <Un om pizmaw se grqbewte sq se ’mbogqyeascq, wi nu wtie cq lipsa va veni peste el> (Prov. 28:22). 154

\"NYELEPCIUNEA MODERAYIEI MATERIALE Un caracter integru wi o viayq demnq sunt cea mai mare avere pe care- o putem agonisi ’n aceastq viayq. Iar pentru ele nu se cere nici un fel de cheltuialq financiarq! <\"n ziua mkniei, bogqyia nu slujewte la nimic; dar neprihqnirea izbqvewte de la moarte> (Prov. 11:4). Cel rqu dobkndewte un ckwtig ’nwelqtor, dar cel ce seamqnq neprihqnirea are o adevqratq platq> (Prov. 11:18). <Mai bine puyin, cu dreptate, deckt venituri mari, cu strkmbqtate> (Prov. 16:8). Toate aceste versete sunt repetate ’n rezumat de apostolul Pavel: <Negrewit evlavia ’nsoyitq de mulyumire este un mare ckwtig. Cqci noi n- am adus nimic ’n lume, wi nici nu putem sq luqm cu noi nimic din ea. Dacq avem, dar, cu ce sq ne hrqnim wi cu ce sq ne ’mbrqcqm, ne va fi deajuns. Cei ce vor sq se ’mbogqyeascq, dimpotrivq, cad ’n ispitq, ’n lay wi ’n multe pofte nesqbuite wi vqtqmqtoare, care cufundq pe oameni ’n prqpqd wi pierzare. cqci iubirea de bani este rqdqcina tuturor relelor; wi, unii, care au umblat dupq ea, au rqtqcit de la credinyq wi s-au strqpuns singuri cu o muly- ime de chinuri> (1 Tim. 6:6-10). <Cu ckt mai mult face ckwtigarea ’nyelepciunii deckt a aurului! Cu ckt este mai de dorit ckwtigarea priceperii deckt a argintului! Calea oamenilor fqrq prihanq este sq se fereascq de rqu; acela ’wi pqzewte suf letul, care vegheazq asupra cqii sale> (Prov. 16:16-17). <Bogatul wi sqracul se ’ntklnesc: Domnul i-a fqcut wi pe unul wi pe altul> (Prov. 22:2). <Sqracul wi asupritorul se ’ntklnesc, dar Domnul le lumineazq ochii la amkndoi> (Prov. 29:13). La cimitir, deosebirile dintre oameni se opresc la suprafayq; dewi mon- umentele funerare sunt deosebite, sub pqmknt toyi sunt deopotrivq! Wi awa vor fi wi la judecata lui Dumnezeu. <Fiule, dacq-yi va fi inima ’nyeleaptq, inima mea se va bucura; wi lquntrul meu se va veseli, cknd buzele tale vor spune ce este bine. sq nu-yi pizmuiascq inima pe cei pqcqtowi, ci sq aibq ’ntotdeauna fricq de Domnul; cqci este o rqsplatq, wi nu yi se va tqia nqdejdea. Ascultq, fiule, wi fii ’nyelept; ’ndreaptq-yi inima pe calea cea dreaptq> (Prov. 23:15-19). 155

\"NYELEPCIUNEA MODERAYIEI MATERIALE 156

13. \"NYELEPCIUNEA SMERENIEI <Frica de Domnul este wcoala ’nyelepciunii, wi smerenia merge ’naintea slavei> (Prov. 15:33). Cred cq adevqratul test al oricqrui om de seamq este umilinya. Nu ‘nye- leg prin aceasta o continuq ‘ndoialq asupra capacitqyilor proprii, ci aceea ce am vqzut mereu la cei cu adevqrat mari wi importanyi: o convingere imensq cq acea <mqreyie> care-i caracterizeazq nu este <a lor>, ci doar se manifestq cumva <prin intermediul lor>. Aceastq convingere ’i yinea smeriyi wi 'i ajuta sq vadq ceva dumnezeiesc ‘n toyi ceilalyi, nqscknd astfel o atitudine de nemqsuratq ‘ngqduinyq fayq de alyii. Mqreyia este tolerantq. Micimea, ca wi proverbialul pat al lui Procust, este mereu intolerantq. Ca opus al smereniei, mkndria este o alterare a percepyiei wi o denaturare lquntricq. Cine are o pqrere prea bunq despre sine nu este un bun judecqtor al naturii umane. <\"nainte de pieire, inima omului se ’ngkmfq, dar smerenia merge ’naintea slavei> (Prov. 18:12). <Sq te laude altul, nu gura ta, un strqin, nu buzele tale> (Prov. 27:2). Mareyia este o problemq de comparayie. Transatlanticul pare mare ‘n port, dar foarte mic ‘n imensitatea oceanului! Egali ’ntre noi, suntem toyi <praf wi pulbere> atunci cknd ne ckntqrim ’n cumpqra vewniciei divine. <Ce lucru avem pe care sq nu-l fi primit? Wi dacq l-ai primit, de ce te lauzi ca wi cum nu l-ai fi primit?> (1 Cor. 4:7). \"naintea lui Dumnezeu, smerenia wi tqcerea sunt dovezi de ’nyelepciune: <Omul ’nyelept ascunde wtiinya, 157

\"NYELEPCIUNEA SMERENIEI dar inima nebunilor vestewte nebunia> (Prov. 12:23). <Dacq vezi un om care se crede ’nyelept, poyi sq ai mai multq nqdejde pentru un nebun deckt pentru el> (Prov. 26:12). Mulyi curcani nu s-ar mai ‘nfoia awa de tare ‘n faya gospodarului dacq ar putea vedea puyin ‘n viitorul care-i awteaptq. Un om mkndru este asemqnq- tor cocowului care ‘wi ‘nchipuie cq, ‘n fiecare dimineayq, soarele se trezewte devreme wi rqsare doar ca sq-l audq pe el cum ckntq. Mkndria este surdq la sfaturile ’nyelepciunii, dar smerenia le ascultq. Cel mkndru este ’ntr-o continuq campanie personalq de publicitate, cqu- tkndu-wi propria glorie. Cel smerit nu ascultq glasul mulyimii, ci cautq mai degrabq sq ajute pe cei din jur. Cel mkndru este asemqnqtor unui balon de sqpun: umflat, dar gol pe dinquntru, cqci nimeni nu este mai gol ca cel plin de el ‘nsuwi. <Cknd vine mkndria, vine wi ruwinea; dar ’nyelepciunea este cu cei smeriyi> (Prov. 11:2). Una din manifestqrile mkndriei este goana dupq articolele de <lux.> Pofta dupq lux intrq timid ‘n casq mai ‘ntki ca un musafir, apoi devine gazdq primitoare wi sfkrwewte prin a ne deveni tuturor un nemilos stqpkn. <Mkndria merge ’naintea pieirii, wi trufia merge ’naintea cqderii> (Prov. 16:18). Mkndria este o formq de ignoranyq. Cine sufere de ea n-a vqzut ’ncq slava lui Dumnezeu wi nu s-a vqzut ’ncq pe sine ’n comparayie cu mqreyia divinq (Isaia 6). Smerenia este capacitatea noastrq de a ne vedea awa cum ne vede Dumnezeu. Dsacq am reuwi sq ne privim cu ochii lui Dumnezeu, am vedea cq foarte puyini oameni au despre ei ’nwiwi o pqrere mai proastq deckt se cuvine. Suntem toyi <ignoranyi> wi <handicapayi>, numai cq fiecare ’n alt dome- niu. Orice om pe care-l ’ntklnewti este, ’ntr-un anumit sector, mai bun deckt tine. De aceea, ambiyia aceasta de a fi mereu <Cel dintki>, <Cel mai mare>wi <Cel mai tare> din lumea pqcqtoasq nu este de lqudat. Ea ne ’mpinge sq intrqm ’n rkndurile oamenilor pe care n-avem pentru ce-i invidia: <Nu pizmui pe oamenii rqi, wi nu dori sq fi ca ei; cqci inima lor se gkndewte la prqpqd, wi buzele lor vorbesc nelegiuiri> (Prov. 24:1-2). <Lqudqrowenia vieyii> este una din cele trei ispite irezistibile la care ne supune Diavolul. \"mpreunq cu <pofta firii pqmkntewti> wi cu <pofta ochilor>, ea este amintitq de Ioan (1 Ioan 2:16) ca o trimitere la circumstanya catas- trofalei cqderi ’n pqcat a primilor oameni: <Femeia a vqzut cq fructul era (1) bun la mkncat wi (2) cq era plqcut la privit, wi (3) cq era de dorit ca sq deschidq cuiva mintea> (Gen. 3:6). Iatq un proverb despre dewertqciunea poftei ochilor: 158

\"NYELEPCIUNEA SMERENIEI <Dupq cum locuinya moryilor wi adkncul nu se pot sqtura, tot awa nici ochii omului nu se pot sqtura> (Prov. 27:20). Falsitatea <poziyiilor> sociale: O lume a aparenyelor ’nwelqtoare, o lume a mqwtilor preferenyiale, a unor roluri jucate pentru popularitate sau progres personal. <Unul face pe bogatul wi n-are nimic, altul pe sqracul wi are totuwi mari avuyii> (Prov. 13:7). <Mai bine sq fii ’ntr-o stare smeritq wi sq ai o slugq, deckt sq faci pe fudulul wi sq n-ai ce mknca> (Prov. 12:9). Am citit undeva o ’ntkmplare care mi-a dat mult de gkndit, arqtkndu- mi dewertqciunea <faimei> pe care credem cq ne-am dobkndit-o. Iat-o: <Un copil dintr-un orqwel adormit de provincie, ajuns ’ntre timp om celebru ‘n marea metropolq, s-a decis sq revinq ‘n locurile natale ca sq mai vadq cine mai trqiewte wi ce au ajuns prietenii sqi de altqdatq. Pe jumqtate awteptknd un fel de primire triumfalq, cu famfarq wi cu un discurs yinut de primar, omul nostru ajunse la yintq ‘ntr-o amiazq ador- mitq. De la fereastra vagonului vqzu strqzile goale, piaya centralq pustie wi casele cu uwile date la perete. Cu diplomatul ‘n mknq, sqri jos din tren wi porni agale spre bqtrknul hamal, ‘ncovoiat acum de spate wi troienit sub pletele albe. Cknd ajunse lkngq el, cqlqtorul ‘l privi ‘n ochi, awteptknd un semn de recunoawtere wi de mirare. Mirarea veni repede, dar nu awa cum se awteptase el. Privind cumva pe lkngq el, spre soare, wi wtergkndu-wi fruntea ‘mbrobonatq, hamalul ‘i zise: <Bunq, Iacove. Pleci undeva?> Concluzia ’ntkmplqrii de mai sus este cq <la douqzeci de ani nu ne pasq ce crede lumea de noi, la treizeci suntem terorizayi de ceea ce gkn- desc alyii despre noi, la cincizeci de ani ne dqm seama cq, de fapt, lumea nu se prea gkndewte la noi.> Poleiala de <lux> ’n care se ascunde lumea <civilizatq> nu poate ascunde putreziciunea pqcqtoasq din awa zisa viayq <privatq>: <Ca zgura de argint pusq pe un ciob de pqmknt, awa sunt buzele aprinse wi o inimq rea> (Prov. 26:23). Falsitatea <distracyiilor> care ascund drama unei vieyi lipsite de sens wi valoare: <De multe ori chiar ’n mijlocul rksului inima poate fi mkhnitq, wi bucuria poate sfkrwi prin necaz> (Prov. 14:13). Un trup prea bine hrqnit, poate ascunde uneori un suflet care moare de foame. Falsitatea hainelor scumpe: Nu se judecq un cal dupq calitatea hamurilor. 159

\"NYELEPCIUNEA SMERENIEI <Mai bine sq fii smerit cu cei smeriyi, deckt sq ’mparyi prada cu cei mkndri> (Prov. 16:19). Am citit ’ntr-un ziar o glumq plinq de tristeye: \"ntre iepuri: - <Ce mai face fratele tqu, Jeanot?> - <Bine, e vizon la Paris!> Cartea Proverbelor ne spune cq <aparenyele> lumii <bune> n-au de ce sq ne atragq. \"n spatele lor sunt ’ntotdeauna curse pentru sufletele oamenilor. Una din cele mai dezastroase presupuneri pe care le putem face este sq cre- dem cq cei care sunt foarte <frumowi wi eleganyi> pe afarq sunt la fel de fru- mowi wi pe dinquntru! Realitatea este cq mulyi astfel de <iluwtrii> ai zilei se aseamqnq cu plantele carnivore: atrqgqtoare de la distanyq, dar ucigqtoare ’n momentul contactului personal: (Prov. 23:6-8). <Nu mknca pkinea celui pizmaw, wi nu pofti mkncqrile lui alese, cqci el este ca unul care ’wi face socotelile ’n suflet. <Mqnkncq wi bea>, ’yi va zice el; dar inima lui nu este cu tine. Bucata pe care ai mkncat-o, o vei vqrsa, wi cuvintele plqcute pe care le vei spune, sunt pierdute> Falsitatea nqdejdii de viitor: Mai bine sq-yi cerwewti acum pkinea cu Lazqr, deckt ’n vewnicie sq cerwewti o picqturq de apq ’mpreunq cu bogatul! <Cine iubewte petrecerile va duce lipsq wi cine iubewte vinul wi untdelemnul nu se ’mbogqyewte> (Prov. 21:17). Majoritatea femeilor care aplicq pentru ajutor social ’n America sunt ’n jurul vkrstei de 35-40 de ani. Ele n-au nici pregqtire wi nici o familie stabilq. Wi-au petrecut tinereyea ’ntr-o goanq inconwtientq dupq distracyii. Le vezi acum, stafidite wi obosite de viayq, gata sq ’ngroawe zgura unei societqyi cu adevqrat <de consum.> Certitudinea judecqyii divine Rqsplata smereniei este ’n mkna lui Dumnezeu. Uneori ea ne este datq ’n viaya aceasta, alteori ne va fi datq ’n viaya viitoare: <Ochii Domnului sunt ’n orice loc, ei vqd pe cei rqi wi pe cei buni> (Prov. 15:3). <Iatq, cel neprihqnit este rqsplqtit pe pqmknt; cu ckt mai mult cel rqu wi pqcqtos? > (Prov. 11:31). Mkndria este awa de vicleanq cq, dacq nu veghem, ajungem sq fim mkn- dri de ... smerenia noastrq! Awa s-a ‘nktmplat cu ‘nvqyqtoarea de Wcoalq 160

\"NYELEPCIUNEA SMERENIEI Duminicalq care, la terminarea lecyiei despre vamewul smerit wi fariseul cel mkndru, i-a ‘ndemnat pe copii: <Haideyi acum sq-i mulyumim Domnului cq noi nu suntem awa de mkndri ca fariseul din Biblie>. Probabil cq cel mai frumos exemplu de smerenie pe care l-am vqzut a fost viaya pictorului, sculptorului, artistului wi poetului crewtin Costache Ioanid. L-am ’ntklnit de multe ori wi mi-a fqcut cinstea sq mq numeascq printre prietenii lui din mai tknqra generayie. Multe din sfaturile lui m-au ajutat sq-mi ’mbunqtqyesc felul de vorbire wi de predicare. Cine l-a auzit mqcar o datq recitknd wtie despre ce extraordinar talent vorbesc. Iatq una din ’ntkmplqrile pe care nu le voi uita niciodatq. Cineva din occident mi-a trimis pe numele dumnealui un pachet cu ajutoare materiale de dupq inundayii. Ne-am dus ’mpreunq la powtq wi am scos o cutie nu prea grea, dar voluminoasq. La toate insitenyele mele de a mq lqsa s-o duc singur dkn- sul a stqruit s-o ducem ’mpreunq. Diferenya mare de vkrstq wi de putere fizicq m-a fqcut sq mq simt stknjenit sq fiu vqzut cqrknd ’mpreunq cu dkn- sul o povarq pe care aw fi putut s-o duc de unul singur. Se uitau oamenii la noi pe stradq. N-am putut ’nsq cu nici un chip sq-i iau plqcerea de a mq ajuta. Avea o deosebitq bucurie sq se aweze la nivelul celor cu care avea deaface. Ajuns ’napoi la Seminarul teologic unde locuiam, m-am awezat pe genunchi wi m-am rugat pentru dknsul. I-am cerut Domnului sq-mi facq wi mie harul sq fiu asemenea acestui om smerit. Din impresia acelor clipe s-a nqscut o poezie pe care i-am dedicat-o. N-a apqrut ’ncq niciodatq ’ntr-o publicayie, dar v-o dqruiesc tuturor acum: Pentru fratele Ionid Mi-e mersul umil wi pasul uwor Wi-ades eu m-ascund ‘n tqcere. Mqrire nu vreau, nu caut onor, Nu fac din orgoliu, avere. Nu vreau sq mq-naly, cqci nu vreau sq cad, Mai mic vreau sq fiu tuturora. Golit de m’ndrie, pqzit de aryag, Voinya-mi nu-i lege altora. “n lumea cea str’mbq, cu susul ‘n jos, Micimea nu-i semn de putere, Da-n lumea ce vine, ‘n cea cu Christos, Domnia-i va fi mkngkiere. Cum trqznetul cade pe ce-i ‘nqlyat, M’nie va fi pentru cel ‘ngkmfat. 161

\"NYELEPCIUNEA SMERENIEI Un alt exemplu minunat de smerenie a fost fratele Tonoiu. L-am cunoscut doar ’n perioada lui <californianq.> Venea la biserica noastrq amplasatq vremelnic ’ntr-un garaj convertit ’n casq de rugqciune wi ne vor- bea cu glasul lui obosit de bqtrkneye, dar strqlucind de dragoste pentru Dumnezeu. Cknd, dupq ani grei de suferinye wi persecuyii, fratele Tonoiu wi-a fqcut bagajele wi a plecat din yarq ca sq se stabileascq ‘n sknul minusculei comu- nitqyi de crewtini din Los Angeles, mulyi au privit aceastq mutare ca pe o <pierdere>. Unul dintre cei care l-au gqzduit ‘n primele zile ‘n California la wi ‘ntrebat chiar: <Frate Tonoiu, locul dumneavoastrq era ‘ncq ‘ntre mulyi- mile de credinciowi din Romknia. Ce-o sq faceyi dumneavoastrq aici?> Rqspunsul dknsului a fost uimitor wi a devenit foarte repede <prover- bial> printre cei chemayi la umilinya exilului: <Am venit sq ajung <nimic>. “n yarq nu mq lqsau frayii, mq ‘mbulzeau Bisericile wi-mi dqdeau mereu impre- sia cq sunt <cineva>. Dumnezeu vrea sq mq facq <nimic>, ca pe Apolo wi pe Pavel. Vreau sq ajung wi eu ca ei, un <nimic> ‘n ochii mei, ca sq mq preyuiascq mai mult Domnul Christos!> L-am avut printre noi o vreme wi l-am rugat de multe ori sq ne predice. Ne-a predicat ‘nsq foarte rar. Rqspundea cel mai adesea: <Puneyi pe altul. Eu am venit sq ascult wi sq mq bucur cu voi.> Mkndria unui om ’l scoboarq, dar cine este smerit cu duhul capqtq cinste> (Prov. 29:23). Nebqgayi ’n seamq de contemporani, cei smeriyi sunt alewii cerului pen- tru stabilirea unei civilizayii viitoare, pe un pqmknt ’n care va locui nepri- hqnirea. Domnul Isus ne-a spus cq <cei blknzi vor mowteni pqmkntul> (Mat. 5:5). \"n procesul pregqtirii noastre continue, facem bine dacq cultivqm aceastq stare lquntricq sqnqtoasq prin care ne identificqm cu Christos: <\"nvqyqyi de la Mine, cqci Eu sunt blknd wi smerit cu inima> (Mat. 11:29). <Rqsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogqyia, slava wi viaya> (Prov. 22:4). 162

14. \"NYELEPCIUNEA CASTITQYII Pe vremea penuriei de benzinq, ’ntr-o searq un wofer distrat a vrut sq vadq dacq mai era ceva carburant ’n rezervorul mawinii. Pe ’ntunerec, a deschis capacul, a aprins un chibrit wi ... <BUUUM>! Mai era ... Benzina nu se verificq cu flacqrq deschisq. Totuwi, motoarele sunt cu <ardere internq.> \"n logica mecanicii, benzina trebuie sq explodeze contro- lat, ’n cantitqyi mici wi ’n interiorul cilindrilor. \"ntkmplarea este cu tklc pentru viaya energiilor noastre vitale. O problemq de creayie Dumnezeu ne-a fqcut <o fiinyq awa de minunatq> (Ps. 139:14a). Tot ce a pus El ’n noi prin creayie este desqvkrwit wi cu totul vrednic de laudq. Nimic nu este ruwinos sau vrednic de ocarq: <Minunate sunt lucrqrile Tale wi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!> (Ps. 139:14b). Una din energiile majore care se manifestq ’n trupul nostru este acea necesarq ’n actul procreayiei. Folositq ’n cadrul ei normal, din perimetrul familiei, ea este motorul care ne poartq de la o generayie la alta. Aprinsq ’nsq dincolo de limitele <normalului> ea explodeazq destructiv ’n imorali- tatea cea mai crasq. O viayq curatq Este surprinzqtor ce multe versete din cartea Proverbelor se ocupq cu necesitatea puritqyii ’n viaya intimq. Este de parcq Dumnezeu a vrut sq ne spunq: <Stayi puyin sq discutqm wi problema aceasta. Ea este importantq wi meritq o atenyie deosebitq.> Vom ’ncerca sq lqsqm glasul lui Dumnezeu din Proverbe sq ne vorbeascq: 163

\"NYELEPCIUNEA CASTITQYII < ... ’nyelepciunea va veni ’n inima ta, wi cunowtinya va fi desfqtarea sufletului tqu; chibzuinya va veghea asupra ta, priceperea te va pqzi, ca sq te scape de calea cea rea, de omul care rostewte cuvkntqri stricate; de cei ce pqrqsesc cqrqrile adevqrate ca sq umble pe drumuri ’ntunecoase; care se bucurq sq facq rqul, wi ’wi pun plqcerea ’n rqutate, care umblq pe cqrqri strkmbe, wi apucq pe drumuri sucite; ca sq te scape de nevasta altuia, de strqina, care ’ntrebuinyeazq vorbe ademenitoare, care pqrqsewte pe bqrbatul tinereyii ei, wi uitq legqmkntul Dumnezeului ei. cqci casa ei pogoarq la moarte, wi drumul ei duce la cei moryi: niciunul care se duce la ea nu se va mai ’ntoarce, wi nu va mai gqsi cqrqrile vieyii. De aceea, tu sq umbli pe calea oamenilor de bine, wi sq yii cqrqrile celor neprihqniyi! Cqci oamenii fqrq prihanq vor locui yara, wi oamenii ne’ntinayi vor rqmknea ’n ea; dar cei rqi vor fi nimiciyi din yarq, wi cei necredinciowi vor fi smulwi din ea> (Prov. 2:10-22). Textul vorbewte despre <calea oamenilor de bine> ca opus al <drumurilor ’ntunecoase>, al <cqrqrilor strkmbe> wi al <drumurilor sucite> care <pogoarq ’n moarte.> Dumnezeu a pregqtit pentru poporul Squ o yarq minunatq, la care nu au ’nsq dreptul deckt cei ce trqiesc frumos <Sq trqim frumos, ca ’n timpul zilei, nu ’n chefuri wi ’n beyii; nu ’n curvii wi ’n fapte de ruwine> (Rom. 13:11-14). Dezmqyul transformq dragostea ’n desfrknare wi puritatea ’n pofta dew- qnyatq. Orickt de paradoxal ar pqrea, ’n ochii lui Dumnezeu, cine este astqzi cu o femeie wi mkine cu alta, nu face ckt doi oameni, ci ckt ... niciunul! O primejdie <dulce> cu urmqri amare <Fiule, ia aminte la ’nyelepciunea mea, wi pleacq urechea la ’nvqyqtura mea, ca sq fii cu chibzuinyq, wi buzele tale sq aibq cunowtinyq. cqci buzele femeii strqine strecoarq miere, wi cerul gurii ei este mai lunecos deckt untdelemnul; dar la urmq este amarq ca pelinul, ascuyitq ca o sabie cu douq tqiwuri. Picioarele ei pogoarq la moarte, 164

\"NYELEPCIUNEA CASTITQYII pawii ei dau ’n locuinya moryilor. Awa cq ea nu poate gqsi calea vieyii, rqtqcewte ’n cqile ei wi nu wtie unde merge. Wi acum, fiilor, ascultayi-mq, wi nu vq abateyi de la cuvintele gurii mele: depqrteazq-te de drumul care duce la ea, wi nu te apropia de uwa casei ei, ca nu cumva sq-yi dai altora vlaga ta, wi unui om fqrq milq anii tqi; ca nu cumva niwte strqini sq se bucure de averea ta, wi tu sq te trudewti pentru casa altuia; ca nu cumva sq gemi, la urmq, cknd carnea wi trupul yi se vor istovi, wi sq zici: <Cum am putut eu sq urqsc certarea, wi cum a dispreyuit inima mea mustrarea? Cum am putut sq n-ascult glasul ’nvqyqtorilor mei, wi sq nu iau aminte la cei ce mq ’nvqyau? Ckt pe ce sq mq nenorocesc de tot ’n mijlocul poporului wi adunqrii!> (Prov. 5:1-14) Pasiunea poftelor nesqbuite orbewte rayiunea sqnqtoasq wi ne face surzi la sfaturile bune ale celor din jur. Vai! Ckte vieyi au fost distruse ’n astfel de situayii! Ce bine ar fi dacq cei tineri ar asculta sfaturile pqrinyilor lor: O povayq ’nyeleaptq <Fiule, pqzewte sfaturile tatqlui tqu, wi nu lepqda ’nvqyqtura mamei tale: Leagq-le necurmat la inimq, atkrnq-le de gkt. Ele te vor ’nsoyi ’n mersul tqu, te vor pqzi ’n pat wi ’yi vor vorbi la dewteptare! Cqci sfatul este o candelq, ’nvqyqtura este o luminq, iar ’ndemnul wi mustrarea sunt calea vieyii. Ele te vor feri de femeia strqinq, de limba ademenitoare a celei strqine. N-o pofti ’n inima ta pentru frumuseyea ei, wi nu te lqsa ademenit de pleoapele ei. Cqci pentru o femeie curvq, omul ajunge de nu mai rqmkne deckt cu o bucatq de pkine, wi femeia mqritatq ’ntinde o cursq unui suf let scump> (Prov. 6:20-26). O hoyie de douq ori vinovatq Numind curvie, imoralitatea celui necqsqtorit, Dumnezeu condamnq preacurvia, ca pe un abuz sexual al celui deja cqsqtorit, deci a celui ce este fqrq limite ’n apetitul poftelor trupului: 165

\"NYELEPCIUNEA CASTITQYII <Hoyul nu este urgisit cknd furq ca sq-wi potoleascq foamea, cqci ’i este foame; wi dacq este prins, trebuie sq dea ’napoi ’nweptit, sq dea tot ce are ’n casq. dar cel ce preacurvewte cu o femeie este un om fqrq minte, singur ’wi pierde viaya cine face awa. Nu va avea deckt ranq wi ruwine, wi ocara nu i se va wterge. Cqci gelozia ’nfurie pe un bqrbat, wi n-are milq ’n ziua rqzbunqrii; nu se uitq la nici un prey de rqscumpqrare, wi nu se lasq ’nduplecat nici chiar de cel mai mare dar> (Prov. 6:30-35). O hainq religioasq pentru un strqvechi pqcat \"ntr-unul din pasaje, imoralitatea este oferitq drept <jertfq de mul- yumire> ’n religia femeii strqine. Aluzia este fqrq ’ndoialq la cultul Astarteii, zeiyq a fertilitqyii, un pericol constant pentru evrei de a se ’ntina cu femeile canaanite. <Zi ’nyelepciunii: Tu ewti sora mea!> Wi numewte priceperea prietena ta, - ca sq te fereascq de nevasta altuia, de strqina care ’ntrebuinyeazq cuvinte ademenitoare. Stqteam la fereastra casei mele, wi mq uitam printre zqbrele. Am zqrit printre cei ne’ncercayi, am vqzut printre tineri pe un bqiat fqrq minte. Trecea pe uliyq, la colyul unde stqtea una din aceste strqine, wi a apucat pe calea care duce spre locuinya ei. Era ’n amurg, seara, ’n noaptea neagrq wi ’ntunecoasq. Wi, iatq cq, i-a alergat ’nainte o femeie ’mbrqcatq ca o curvq wi cu inima wireatq. Era bunq de gurq wi fqrq astkmpqr; picioarele nu-i puteau sta acasq: cknd ’n uliyq, cknd ’n pieye, pe la toate colyurile stqtea la pkndq. Ea l-a ’mbrqyiwat wi l-a sqrutat, wi cu o fayq fqrq ruwine i-a zis: <Eram datoare cu o jertfq de mulyumire, azi mi-am ’ndeplinit juruinyele. De aceea yi-am iewit ’nainte, sq te caut wi te-am gqsit. Mi-am ’mpodobit patul cu ’nvelitori, cu awternut de pknzeturi din Egipt; mi-am stropit awternutul cu smirnq, aloe wi scoryiwoarq. 166

\"NYELEPCIUNEA CASTITQYII Vino, sq ne ’mbqtqm de dragoste pknq dimineayq, wi sq ne desfqtqm cu dezmierdqri! Cqci bqrbatul meu nu este acasq, a plecat ’ntr-o cqlqtorie lungq, a luat cu el sacul cu bani, wi nu se va ’ntoarce acasq deckt la luna nouq.> Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit, wi l-a atras cu buzele ei ademenitoare. Deodatq a ’nceput sq meargq dupq ea, ca boul care se duce la mqcelqrie, ca un cerb care aleargq spre cursq, ca pasqrea care dq buzna ’n lay, fqrq sq wtie cq o va costa viaya, pknq ce sqgeata ’i strqpunge ficatul (Prov. 7:1-23). Participarea la astfel de <jertfe> imorale este ’n sine o sinucidere spiri- tualq: Wi acum, fiilor, ascultayi-mq, wi luayi aminte la cuvintele gurii mele. Sq nu yi se abatq inima spre calea unei asemenea femei, nu te rqtqci pe cqrqrile ei. Cqci ea a fqcut sq cadq multe jertfe, wi mulyi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinya moryilor, drumul care pogoarq spre locawurile moryii> (Prov. 7:24-27). Sufletele multor neascultqtori de Dumnezeu au cqzut ca <jertfq> pe altarele imoralitqyii pqgkne. <Gura curvelor este o groapq adkncq, pe cine vrea sq-l pedepseascq Domnul, cade ’n ea> (Prov. 22:14). \"ntr-o astfel de fkntknq seacq a fost aruncat Iosif de cqtre frayii sqi, care aveau de gknd sq-l lase sq moarq acolo (Gen. 37:24). <Fiule, dq-mi inima ta, wi sq gqseascq plqcere ochii tqi ’n cqile Mele. Cqci curva este o groapq adkncq, wi strqina o fkntkna strkmtq. Ea pkndewte ca un hoy, wi mqrewte ’ntre oameni numqrul celor stricayi> (Prov. 23:26-28). O temq mereu actualq Aceiawi subliniere a gravitqyii pqcatului curviei o vom ’ntklni wi ’n Noul Testament: <Fugiyi de curvie! Orice alt pqcat pe care-l face omul este un pqcat sqvkrwit afarq din trup; dar cine curvewte, pqcqtuiewte ’mpotriva tru- pului squ> (1 Cor. 6:18). <Curvia sau orice altfel de necurqyie, ..., nici sq nu fie pomenite ’ntre voi, awa cum se cuvine unor sfinyi> (Efes. 5:3). 167

\"NYELEPCIUNEA CASTITQYII <Wtiyi, ’n adevqr, ce ’nvqyqturi v-am dat prin Domnul Isus. Voia lui Dumnezeu este sfinyirea voastrq; sq vq feriyi de curvie; fiecare din voi sq wtie sq-wi stqpkneascq vasul ’n sfinyenie wi cinste, nu ’n APRINDEREA poftei, ca Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu> (1 Tesal. 4:2-5). Apostolul Pavel folosewte aceiawi metaforq din ’ntkmplarea cu woferul care a verificat nivelul de combustibil cu chibritul aprins. \"n afara trqirilor duhovnicewti legate de pqrtqwia cu Dumnezeu, trqirile ’mplinirilor trupewti din cadrul familiei produc cele mai mari bucurii din viayq. Lqsate ’nsq sq explodeze fqrq frku, aceleawi energii vitale pot distruge toatq fericirea personalq, tot echilibrul familiei wi toatq armonia vieyii sociale. <Bea apq din fkntkna ta, wi din izvoarele puyului tqu. Ce, vrei sq yi se verse izvoarele pe pieyele de obwte? Lasq-le sq fie numai pentru tine, wi nu pentru strqinii de lkngq tine. Izvorul tqu sq fie binecuvkntat wi bucurq-te de nevasta tinereyii tale. Cerboaicq iubitq, cqprioarq plqcutq: fii ’mbqtat tot timpul de drqgqlqweniile ei, fi ’ndrqgostit necurmat de dragostea ei! Wi pentru ce, fiule, ai fi ’ndrqgostit de o strqinq, wi ai ’mbrqyiwa sknul unei necunoscute? Cqci cqile omului sunt lqmurite ’naintea ochilor Domnului wi El vede toate cqrqrile lui. Cel rqu este prins ’n ’nsewi nelegiuirile lui, wi este apucat de legqturile pqcatului lui. El va muri din lipsq de ’nfrknare, se va poticni din prea multa lui nebunie> (Prov. 5:15-23). 168

15. \"NYELEPCIUNEA CELOR CE NU BEAU ALCOOL Iunie 1999. Adunayi ’n sedinya solemnq a Convenyiei de la Atlanta, Georgia, delegayii bisericilor baptiste din Convenyia de Sud au votat pqstrarea interdicyiei de a consuma alcool ’n rkndul tuturor membrilor. M- am ’ntrebat: <Mai este oare nevoie de o astfel de <recomandare>? Wtiam cq America s-a luptat cu alcoolul ’n timpul celebrei prohibiyii wi, ca societate a pierdut bqtqlia. Dar bisericile? Este oare nevoie sq spui celor din biserici cq alcoolul nu este frate bun cu sfinyenia? Mi-am amintit atunci cq problema nu e nouq. Biserica crewtinq a avut ’ntotdeauna de luptat cu beyia. Apostolul Pavel le scrie celor din Corint:: <Fiindcq atunci cknd vq adunayi la mqsq, fiecare se grqbewte sq-wi ia cina adusq de el, ’naintea altuia; awa cq unul este flqmknd, iar altul este beat> (1 Cor. 11:21). <Realizqrile> alcoolului <Sunt cel mai mare criminal din istorie. Am ucis mai mulyi oameni deckt toate rqzboaiele lumii. I-am transformat pe oameni ‘n brute. Am adus nefericire ‘n milioane de cqmine. I-am redus pe mulyi tineri promiyqtori la nivelul unor epave deznqdqj- duite. Am rostogolit la vale mulyimi nenumqrate. I-am distrus pe cei slabi wi i-am slqbit pe cei tari. I-am ‘nebunit pe cei ‘nyelepyi wi i-am transformat pe nebuni ‘n saltim- bancii lumii. 169

\"NYELEPCIUNEA CELOR CE NU BEAU ALCOOL Cei nevinovayi wi ne’ncercayi ‘mi cad lesne pradq. Nevasta pqrasitq mq cunoawte bine wi nu le sunt strqin copiilor care n-au de mkncare. Pqrinyii care wi-au coborkt triwti ‘n mormknt perii albi mi-au simyit muw- cqtura. Am ruinat milioane wi, nesqyios, mq arunc flqmknd sq ‘nghit ‘ncq altele, wi mai multe. Numele meu este: ALCOOL!> Beyia este o formq de nebunie voluntarq. Pentru un om, ca wi pentru o nayiune, una din cele mai mari ’nwelqri de sine este sq creadq cq poate ajunge la fericire prin ... beyie! <Vinul este batjocoritor, bquturile tari sunt gqlqgioase; oricine se ’mbatq cu ele nu este ’nyelept> (Prov. 20:1). Iatq ce a scris un medic despre bquturq: <Alcoolul face nasul rowu, ochii vineyi, ficatul cenuwiu, nopyile albe, zilele negre, inima albastrq wi viitorul ... ’ntunecat.> Beyia este pqgubitoare Beyia wi prosperitatea nu stau deobicei la aceiawi masq. Sqrqcia nu duce la beyie fqrq consimyqmkntul celui ’n cauzq, dar beyia duce la sqrqcie, fie cq ne place sau nu: <Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se ’mbuibq cu carne. Cqci beyivul wi cel ce se dedq la ’mbuibare sqrqcesc, wi ayipirea te face sq poryi zdrenye> (Prov. 23:20-21). Bqutura ta duce la ckwtig ... pentru spitale, pen- tru ambulanye, pentru woferi, pentru doctori, pen- tru cadre medicale, pentru avocayi, pentru salariayii de la morgq wi pentru gropari. Beyia este degradantq Alcoolul conservq fiinyele moarte, dar le ucide pe cele vii. Demnitatea nu poate fi conservatq ‘n alcool. Dupq cum observa cineva: <Ckrciumarului ‘i sunt tare dragi beyivii, dar nu-i vrea ca gineri!> wi <Ckrciumarul nu se poate lquda cu cei mai buni clienyi ai lui!> Cartea Proverbelor conyine o descriere extraordinar de precisq a mani- festqrilor caracteristice alcoolismului. Ea conyine: (1) Un sentimentalism exacerbat wi o stare de confuzie a rayiunii: 170

\"NYELEPCIUNEA CELOR CE NU BEAU ALCOOL <Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftqrile? Ale cui sunt ne’nyelegerile? Ale cui sunt plkngerile? Ale cui sunt ochii rowii? Ale celor ce ’ntkrzie la vin, wi se duc sq goleascq paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cknd curge row wi face mqrgqritare ’n pahar; el alunecq uwor, dar pe urmq ca un warpe muwcq wi ’nyeapq ca un basilisc> (Prov. 23:29-32). (2) Relativism moral, lipsa de discernqmknt wi logoree verbalq: <Ochii yi se vor uita dupq femeile altora, wi inima ’yi va vorbi prostii> (Prov. 23:33). (3) Alterarea simyului de orientare wi pierderea coordonqrii motorii: Vei fi ca un om culcat ’n mijlocul mqrii, ca un om culcat pe vkrful unui catarg> (Prov. 23:34). (4) <Delirium tremens> (o stare de delir): <M-a lovit ... dar nu mq doare! ... M-a bqtut ... dar nu simt nimic! Cknd mq voi trezi? Mai vreau vin!> (Prov. 23:29-35). Beyia este ’nwelqtoare Un alcoolic trqiewte ’ntr-o continuq <’nwelare de sine.> Majoritatea celor ce ajung pradq beyiei nici nu-wi dau seama de aceasta. Ei se cred ’n continuare <stqpkni pe situayie> wi oricknd ’n stare sq ... se abyinq. Un alcoolic nu este unul care bea prea mult, ci unul cqruia i se pare cq ‘ntot- deauna bea prea puyin! 171

\"NYELEPCIUNEA CELOR CE NU BEAU ALCOOL Existq un pasaj care, cel puyin aparent, justificq consumul de bquturi alcoolice. Este vorba de cazul celor care au nevoie de un <anestezic> pentru viayq, de cei necqjiyi wi amqrkyi care trebuie sq-wi uite starea wi sq se refugieze ’ntr-o lume a iluziilor bahice: <Dayi bquturi tari celui ce piere, wi vin celui cu sufletul amqrkt; ca sq bea wi sq-wi uite sqrqcia, wi sq nu-wi mai aducq aminte de necazurile lui> (Prov. 31:6-7). Beyia nu este ’nsq deckt o soluyie temporarq. Nimeni nu poate fi beat toatq viaya. Avem datoria sq dqm fayq cu realitatea wi sq ne strqduim sq ne facem o soartq mai bunq. Celor ce beau ca sq-wi ‘nece necazul trebuie sq li se spunq cq el wtie sq ‘noate! Ne vom ’ntklni mereu cu el pe <yqrmul de a doua zi>! Paharul de vin ‘i spuse sticlei de wampanie: <Wtii, n-oi fi eu prea dus la wcoalq, dar ceva matematicq tot wtiu sq fac! Adun necazuri pe capul omului, scad banii din buzunarul lui, ‘i ‘nmulyesc necazurile, ‘i ‘mpart averea cu ckrciumarii, awa cq nu-i mai rqmkne deckt o fracyie din ce- a ckwtigat, iau dobkndq din munca lui wi ’i reduc wansele de sqnqtate wi viayq lungq. Bquturile alcoolice ’n Biblie \"n prescripyiile jertfelor Dewi pare surprinzqtor, ’n timpurile biblice, vinul a fqcut parte din ele- mentele jertfelor mozaice: < ... iar vin pentru jertfa de bquturq la arderea de tot sau la jertfq sq aduceyi un sfert de hin de fiecare miel. ... wi sq faci o jertfq de bquturq de o treime de hin de vin, ca dar de mkncare de un miros plqcut Domnului> (Num. 15:5,7). \"n interdicyiile slujbelor preoyewti Lui Aaron wi preoyiei le-a fost cerutq abstinenya: <Tu wi fiii tqi ’mpreunq cu tine, sq nu beyi vin, nici bquturq ameyitoare, cknd veyi intra ’n cortul ’ntklnirii, ca sq nu muriyi: aceasta va fi o lege vewnicq printre urmawii vowtri> (Lev. 10:9). \"n interdicyia pentru Nazirei Orice <nazireu>, adicq orice om ’nchinat lui Dumnezeu trqia sub inter- dicyia consumului de bquturi alcoolice: < ... sq se fereascq de vin wi de bqu- turq ’mbqtqtoare> (Num. 6:3). 172

\"NYELEPCIUNEA CELOR CE NU BEAU ALCOOL Un astfel de om a fost Samson: <Tu ... vei nawte un fiu; wi acum sq nu bei nici vin, nici bquturq tare, wi sq nu mqnknci nimic necurat, pentru cq acest copil va fi ’nchinat lui Dumnezeu din pkntecele maicii lui, pknq ’n ziua moryii lui> (Jud. 13:7). \"n practica socialq Orientalii beau un fel de bquturq rqcoritoare compusq dintr-o parte vin wi patru pknq la wapte pqryi apq. \"n felul acesta, apa este, ’ntr-o oarecare mqsurq, purificatq prin acyiunea alcoolului din vin. De la bqutura pentru sete ’nsq, drumul spre beyie era foarte uwor. <Nimeni, dupq ce a auzit cuvintele legqmkntului acestuia ’ncheiat cu jurqmknt, sq nu se laude ’n inima lui wi sq zicq: <Voi avea pacea, chiar dacq aw urma dupq pornirile inimii mele, qi chiar dacq aw adquga beyia la sete> (Deuteronom 29:19). \"n vremurile biblice, cuvkntul <vin> nu desemna neapqrat aceiawi bqu- turq de astqzi. Fermentarea naturalq produce maximum 14% alcool. O proporyie mai mare de alcool ar distruge chiar drojdia care-l produce. Bquturile moderne cu un conyinut de pknq la 50% alcool sunt rezultate ’n urma ’ngheyqrii wi a distilqrii, tehnologii necunoscute ’n vechime. \"n terito- riul Israelului, vinul nu putea conyine mai mult de 8% alcool din cauza conyinutului redus de zahqr din zeama strugurilor, Evreii nu aveau trestie de zahqr cu care sq-l ’ndulceascq. Cknd vorbewte despre vin, Vechiul Testament folosewte doi termeni: (1)<Tirow> este folosit de 38 de ori wi denumewte sucul de struguri sau <mustul> nefermentat. \"n Ioel 2:24, Osea 9:2 wi Proverbe 3:10 ni se spune cq acest <tirow> umplea teascurile, deci era ’ncq proaspqt. (2) <}a]in> este folosit de 153 de ori wi denumewte vinul fermentat, dar cu un procentaj redus de alcool. \"n viciile fiilor neascultqtori pedepsiyi cu moartea <Dacq un om are un fiu neascultqtor wi ’ndqrqtnic, care n-ascultq nici de glasul mamei lui, wi nu-i ascultq nici chiar dupq ce l-au pedepsit, tatql wi mama sq-l ia wi sq-l ducq la bqtrknii cetqyii ... Sq spunq bqtrknilor cetqyii lui: <Iatq, fiul nostru este neascultqtor wi ’ndqrqtnic, n-ascultq de glasul nostru, wi este lacom wi beyiv. ... sq-l ucidq cu pietre, wi sq moarq> (Deuteronom 21:20-21a). \"n <cqderile> celor alewi Pe paginile Bibliei sunt o sumedenie de tragedii <’nmuiate ’n bqu- turq.> Imediat dupq potop, Noe <a bqut vin wi s-a ’mbqtat> wi wi-a dezgolit ruwinea ’naintea fiilor sqi. Rqtqcirea lui a dus la blestemarea unuia dintre cei copii ai sqi: Ham. 173

\"NYELEPCIUNEA CELOR CE NU BEAU ALCOOL Fetele lui Lot, wi-au ’mbqtat tatql wi l-au fqcut astfel pqrtaw faptelor lor rele (Gen. 19:32). Din acest incest vinovat s-au nqscut Moab wi Amon, duw- mani istorici ai Israelului. \"n condamnqrile profeyilor Ca ’mpqrat al lui israel, Solomon a wtiut cq beyia nu face casq bunq cu chibzuinya. El recomandq moderayia: <Ferice de tine yarq, al cqrei ’mpqrat este de neam mare, wi ai cqrei voievozi mqnkncq la vremea potrivitq, ca sq-wi ’ntqreascq puterile, nu ca sq se dedea la beyie!> (Eclesiastul 10:17). Vai! Aceastq recomandare a fost prea rar pusq ’n practicq. Excesele celor din Israel au trezit mknia divinq. Profetul Isaia strigq din partea lui Dumnezeu: <Vai de cei ce disdedimineayq aleargq dupq bquturi ameyitoare wi wed pknq tkrziu noaptea wi se ’nfierbkntq de vin> (Is. 5:11). <Vai de cununa ’ng’mfatq a beyivilor lui Efraim, de floarea vewtejitq, care este strqlucirea podoabei sale, pe culmea vqii mqnoase a celor ce se ’mbatq!> (Isaia 28:1). Chiar wi preoyii sunt condamnayi pentru beyie: <Dar wi ei, se clatinq de vin, wi bquturile tari ’i ameyesc; preoyi wi prooroci sunt ’mbqtayi de bquturi tari, sunt stqpkniyi de vin, au ameyeli din pricina bquturilor tari; se clatinq cknd proorocesc, se poticnesc cknd judecq> (Isaia 28:7). Iatq ce zice Naum: <Cqci vor fi ca niwte mqnunchiuri de spini ’nc’lciyi, wi tocmai cknd vor fi beyi de vinul lor, vor fi mistuiyi de foc, ca o miriwte de tot uscatq> (Naum 1:10). \"n interdicyia datq urmawilor lui Recab Este greu sq gqsewti un pasaj ’n care bqutura devenitq beyie a dus la ceva bun. De aceea, unii reformatori ai propriilor lor familii au interzis cu desqvkrwire consumarea bquturilor alcoolice: <Noi nu bem vin! Cqci Ion- adab, fiul lui Recab, tatql nostru, ne-a dat urmqtoarea poruncq: <Sq nu beyi niciodatq vin, nici voi, nici fiii vowtri> (Ier. 35:6). \"n minunile Domnului Isus Paradoxal, cea dintki minune-semn mesianic fqcutq de Domnul Isus s-a produs la o nuntq wi a constat ’n ... transformarea apei ’n vin! fqrq ’ndoialq cq mama Domnului Isus a fost invitatq la o nuntq destinatq sq se transforme ’ntr-o beyie. Observayi din textul din Ioan 2 ckteva lucruri: (1) La nunta aceea lumea venise sq se ’mbete. \"n Cana, nu s-a terminat mkncarea, ci vinul. Asta spune cq cei prezenyi acolo erau departe de a prac- tica abstinenya! Obiceiul amintit ’n versetul 10: <Orice om pune la masq 174

\"NYELEPCIUNEA CELOR CE NU BEAU ALCOOL ’ntki vinul cel bun; wi, dupq ce oamenii au bqut bine, atunci pune pe cel mai puyin bun>, ne aratq cq, la astfel de nunyi, vinul era consumat pknq ce oamenii ’wi pierdeau capacitatea de a mai face deosebire ’ntre vinul bun wi vinul mai puyin bun. (2) La nunta aceea, mama i-a cerut lui Isus sq rezolve problema unor beyivi. <Nu mai au vin>, a zis ea. dacq ar fi fost ’ntr-una din bisericile noas- tre, Domnul Isus ar fi rqspuns: <Foarte bine, wi awa Eu sunt ’mpotriva bqu- turii wi vq voi ’nvqya cu aceastq ocazie cq nu este bine sq bei vin!> (3) Domnul Isus a schimbat apa ’n vin! Apoi a bqut probabil ’mpre- unq cu ucenicii sqi alqturi de toyi ceilalyi. Este fapta Domnului Isus un certificat pentru justificarea beyiei noas- tre. Bine’nyeles cq nu! Este ’nsq incontestabil cq Domnul Isus wi ucenicii au bqut vin ca wi toyi ceilalyi contemporani ai lor. Pknq wi ’n seara ultimei <Cine Pascale>, conform prescripyiilor ceremo- niale, vinul a fost wi el prezent la masq. Yinknd paharul ’n mknq, Domnul Isus a anunyat o vreme ’n care acest rod al viyei va fi consumat chiar wi ’n re’noita ’mpqrqyie viitoare: <Vq spun cq, de acum ’ncolo nu voi mai bea din acest rod al viyei, pknq ’n ziua cknd ’l voi bea cu voi nou ’n \"mpqrqyia Tatqlui Meu> (Mat. 26:29). Rodul viyei va fi wi el rqscumpqrat din <robia stricqciunii> wi va fi iarqwi desfqtarea noastrq ’n vremea \"mpqrqyiei viitoare a lui Dumnezeu. Recunoscknd practicarea consumului de vin, Noul Testament pqstreazq interdicyia abuzului de bquturi alcoolice, plasknd-o ’n conflict direct cu trqirea unei vieyi de plinqtate spiritualq: <Nu vq ’mbqtayi de vin, aceasta este destrqbqlare. Dimpotrivq, fiyi plini de Duh> (Efes. 5:18). Viaya crewtinq nu face casq bunq cu beyia. Beyia aparyine trecutului pqcqtos <Ajunge, ’n adevqr, cq ’n trecut ayi fqcut voia Neamurilor, wi ayi trqit ’n desfrknqri, ’n pofte, ’n beyii, ’n ospeye, ’n chefuri wi ’n slujiri idolewti ne’ngqduite. De aceea se mirq ei cq nu alergayi ’mpreunq cu ei la acelaw potop de desfrku, wi vq batjocoresc ...> (1 Petru 4:3-4). Beyia este dovada trqirii ’n firea pqmknteascq <Wi faptele firii pqmkntewti sunt cunoscute wi sunt acestea: preacurvia, curvia, ... pizmele uciderile, beyiile, ’mbuibqrile wi alte lucruri asemqnq- toare cu acestea. Vq spun mai dinainte, cum am mai spus, cq cei ce fac ast- fel de lucruri, nu vor mowteni \"mpqrqyia lui Dumnezeu> (Gal. 5:19-21). Beyia este un subiect de disciplinq bisericeascq <Ci v-am scris sq n-aveyi nici un fel de legqturi cu vreunul care, mqcar cq ’wi zice <frate> totuwi este curvar sau lacom de bani sau ’nchinqtor la 175

\"NYELEPCIUNEA CELOR CE NU BEAU ALCOOL idoli sau defqimqtor sau beyiv sau rqparey; cu un astfel de om nu trebuie nici sq mkncayi> (1 Corinteni 5:11). Beyia trebuie lepqdatq de cei ce-L awteaptq pe Domnul <Wi aceasta cu atkt mai mult, cu ckt wtiyi ’n ce ’mprejurqri ne aflqm: este ceasul sq vq treziyi ’n sfkrwit din somn; cqci mkntuirea este mai aproape de noi deckt atunci cknd am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sq ne desbrqcqm dar de faptele ’ntunerecului, wi sq ne ’mbrqcqm cu faptele luminii. Sq trqim fru- mos, ca ’n timpul zilei, nu ’n chefuri wi ’n beyii; nu ’n curvii wi ’n fapte de ruwine; nu ’n certuri wi ’n pizmq; ci ’mbrqcayi-vq ’n Domnul Isus Christos, wi nu purtayi grijq de firea pqmknteascq, pentru ca sq-i treziyi poftele> (Rom. 13:11-14). S-ar putea ca beyia sq nu te scoatq din Bisericq, dar ea te va yine cu siguranyq afarq din \"mpqrqyia lui Dumnezeu! <Nu wtiyi cq cei nedrepyi nu vor mowteni \"mpqrqyia lui Dumnezeu? Nu vq ’nwelayi ’n privinya aceasta: nici curvarii, nici ’nchinqtorii la idoli, ... nici beyivii, ... nu vor mowteni ’mpqrqyia lui Dumnezeu> (1 Cor. 6:9-10). Un sfat pentru beyivi {illiam Pen, ‘ntemeietorul Penns]lvaniei, cquta din rqsputeri sq-l conv- ingq pe un beyiv sq se lase de bquturq. <Vreau, domnule, dar nu pot! Cum sq fac?> <Este la fel de simplu ca wi ‘ntinderea degetelor de la mknq!> <Cum awa? “nvqyayi-mq wi, pe cinstea mea, vq promit cq voi face!> <Iatq cum: ori de ckte ori vezi ‘n mkna ta un pahar sau o sticlq cu bqu- turq, ‘ntindeyi repede degetele ‘nainte ca sq duci la gurq! N-ai sq te mai ‘mbeyi niciodatq!> Amuzat de simplitatea planului, victima beyiei a plecat zkmbind. S-a hotqrkt sq ‘ncerce wi ... a reuwit! 176

16. \"NYELEPCIUNEA CELOR CARE NU CUVKNTQ Capitolul 30 din cartea Proverbelor este supranumit <capitolul numer- elor> sau <’nyelepciunea celor care nu cuvkntq.> Primul verset ne spune cq ’ntreg capitolul conyine: <Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele ’nyelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel wi pentru Ucal> (Prov. 30:1). Stilul acestei cuvkntqri este foarte asemqnqtor cu discursul lui Elihu, din cartea lui Iov. Ca wi mai tknqrul squ corespondent din cartea Iov, Agur face apel la <cartea naturii> pentru a ilustra ’nyelepciunea divinq. Tot ca wi Elihu (Iov 32 - 37), Agur ’ncepe prin a-wi publica modestia: <Negrewit, sunt mai prost deckt oricine, wi n-am pricepere de om. N-am ’nvqyat ’nyelepciunea, wi nu cunosc wtiinya sfinyilor> (Prov. 30:2-3). Ca wi Elihu, Agur continuq prin a-L recomanda ca sursq de ’nyelep- ciune pe Dumnezeu: <Cine s-a suit la ceruri, wi cine s-a pogorkt din ele? Cine a adunat vkntul ’n pumnii lui? Cine a tras apele ’n haina lui? Cine a hotqrkt toate marginile pqmkntului? Cum se numewte el, wi cum cheamq pe fiul squ? 177

\"nyelepciunea celor care nu cuvkntq Wti tu lucrul acesta? Orice cuvknt al lui Dumnezeu este ’ncercat. El este un scut pentru cei ce se ’ncred ’n El. N-adquga nimic la cuvintele Lui, ca sq nu te pedepseascq, wi sq fii gqsit mincinos> (Prov. 30:4-6) <Destul> wi <prea destul> Cititorul capitolului 30 va observa cq lucrurile folosite ca ilustrayii pen- tru susyinerea anumitor principii abstracte merg ’n grupe de <patru.> Aceste grupe sunt introduse de expresia: <trei lucruri, ba patru ...> O ‘ntklnim ‘n versetele 15, 18, 21 wi 24. Ea este un <idiom> al limbii ebraice care poate fi tradus ‘n semnificayie prin: <destul wi mai mult deckt destul>, <cu mqsurq wi chiar peste mqsurq de mult>, <ckt trebuie wi chiar mai mult deckt trebuie>, <mult wi chiar prea mult>. Aceiawi expresie este folositq wi ’n cartea profetului Amos 1:3. Expresia pentru trei ..., ba pentru patru ...> <Pentru trei nelegiuiri ale Gazei, ba pen- tru patru, ...> Nelegiuirile amintite nu sunt ’ntotdeauna patru, cqci expresia nu are neapqrat valoare numericq, ci foryq declamatorie. Este ca wi cum Dumnezeu ar spune: <Cu trei nelegiuiri, ayi umplut mqsura rqbdqrii mele; acum, cu cea de a patra faceyi sq dea paharul pe dinafarq.> Cine va cquta sq identifice Amos 1:3 text patru nelegiuiri nu va putea. De fapt se vorbewte numai despre una: <Pentru cq au treierat Galaadul cu treierqtoare de fier.> Aceiawi nepotrivire <matematicq> poate fi observatq wi ‘n cazul celorlalte verdicte proclamate de profetul Amos ‘mpotriva Tirului (Amos 1:9), Edo- mului (Amos 1:11), Amonului (Amos 1:13), Moabului (Amos 2:1), Iudei (Amos 2:4) wi Israelului (Amos 2:6). Folosirea acestui <idiom> ebraic ’n capitolul 30 din cartea Proverbelor ne avertizeazq asupra intensitqyii de mesaj conyinut ’n text. \"mpotriva lqcomiei Iatq o definiyie a lqcomiei: <La puyine trebuinye, tot mai multe wi mai mari dorinye.> Ca sq militeze ’mpotriva ei, Agur ne dq o zicqtoare wi patru ilustrayii nedorite: <Lipitoarea are douq fete: <Dq! DQ!> Trei lucruri sunt nesqyioase, patru lucruri nu zic niciodatq: <Destul!> wi anume: Locuinya moryilor, femeia stearpq, pqmkntul, care nu este sqtul de apq, wi focul, care nu zice niciodatq: <Destul!> (Prov. 30:15-16). 178

\"nyelepciunea celor care nu cuvkntq Lqcomia este asemqnatq deci cu: moartea, prostituyia, seceta wi incen- diul! Pentru avere, omul se lipsewte de plqcerile vieyii, se prostitueazq moral, trqiewte ’ntr-o continuq wi nepotolitq arwiyq wi arde cu o pasiune care- l consumq lquntric. Ce dewertqciune! Dacq ai putea auzi povewtile spuse de banii care-yi trec prin mknq, n-ai mai vrea sq te atingi de ei! Ckyi indivizi care wi-au vkndut trupul wi sufletul pentru ei! De ckte ori au fost folosiyi pentru crime, pentru beyie, pentru prostituyie, pentru mitq wi pentru arme de rqzboi! Banii sunt pqtayi cu lacrimi wi cu sknge. Nicio bquturq alcoolicq nu ‘mbatq awa de repede wi awa de degradant ca ei! \"mpotriva desmqyului Existq urmqri wi consecinye. Orice abatere de la standardul divin se plqtewte. Chiar dacq nu ’nyelegem noi cum, chiar dacq nu pricepem noi de ce, Dumnezeu are evidenya tuturor faptelor noastre wi fiecare ’wi va trage ponoasele. <Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele, wi chiar patru pe care nu le pot pricepe: urma vulturului pe cer, urma warpelui pe stkncq, urma corqbiei ’n mijlocul mqrii, wi urma omului la o fatq. Tot awa este wi calea femeii preacurve: ea mqnkncq wi se wterge la gurq, wi apoi zice: <N-am fqcut nimic rqu> (Prov. 30:18-20). Probabil cq acest pasaj este unul dintre cele mai greu de ’nyeles. Awa este wi cu viaya noastrq. Cunoawtem ’n parte wi mulyi ne pot ’nwela cu uwu- rinyq. Dar pe Dumnezeu nu-L poate ’nwela nimeni. El wtie urma vulturului pe cer, urma warpelui pe stkncq, urma corqbiei ’n mijlocul mqrii wi tot El wtie ceea ce nu wtim noi, imoralitatea tainicq wi vinovatq a celor care cred cq pot scqpa nepedepsiyi. Sqrmani ’nwelqtori de sine! \"mpotriva neorknduielilor sociale Existq limite peste care revolta popularq este inevitabilq. Fiecare din cele patru scenarii care urmeazq s-au ’ntkmplat ’n istoria lumii wi au dus la tulburqri sociale: <Trei lucruri fac sq se rqscoale o yarq, wi patru lucruri nu le poate suferi: un rob, care a ’nceput sq ’mpqrqyeascq, un nebun, care are pkine din belwug, o femeie dispreyuitq care se mqritq, 179

\"nyelepciunea celor care nu cuvkntq wi o roabq care mowtenewte pe stqpknq-sa> (Prov. 30:21-23). Cartea Proverbelor ne vorbewte wi despre alte cauze care produc tul- burqri sociale. 1. Lipsa unui om chibzuit wi apariyia tendinyelor centrifuge: <Cknd este rqscoalq ’ntr-o yarq, sunt mulyi capi, dar cu un om priceput wi ’ncercat, domnia dqinuiewte> (Prov. 28:2). 2. Apariyia unui conducqtor lacom ’ntr-o yarq sqracq: <Un om sqrac care apasq pe cei obijduiyi, este ca o rupere de nori care aduce lipsq de pkine> (Prov. 28:3). <Ca un leu care rqgnewte wi ca un urs flqmknd, awa este cel rqu care stqpknewte peste un popor sqrac> (Prov. 28:15). 3. Tirania unor dictatori rqi: <Cknd biruiesc cei neprihqniyi, este o mare slavq, dar cknd se ’nalyq cei rqi, fiecare se ascunde> (Prov. 28:12). 4. Pqlqvrqgeala politicienilor uwuratici <Cei uwuratici aprind focul ’n cetate, dar ’nyelepyii potolesc mknia> (Prov. 29:8). Tulburqrile wi tulburqtorii trec wi sunt risipiyi ca pleava. Cei ce fac voia Domnului rqmkn ’n veac: <Cknd se ’nmulyesc cei rqi, se ’nmulyewte wi pqcatul, dar cei buni le vor vedea cqderea> (Prov. 29:16). <Calea oamenilor fqrq prihanq este sq se fereascq de rqu; acela ’wi pqzewte sufletul, care vegheazq asupra cqii sale> (Prov. 16:17). Patru principii pentru progres Prevedere, unitate, solidaritate, smerenie. iatq patru principii care pot aduce progresul ’n viaya comunitqyii umane. De unde sq le ’nvqyqm? De la furnici, de la woarecii de munte, de la lqcuste wi de la pqianjeni. Lucrurile mari le putem ‘nvqya wi de la animale mici, cqci adevqrurile mari pot fi scrise uneori wi cu litere foarte mici. Lecyii din cartea creayiei De fapt, Dumnezeu a ‘nscris ‘nyelepciunea Sa ‘n felul ‘n care a fqcut lucrurile care ne ‘nconjoarq. Wtiyi cq Pavel a spus ‘n Rom. 1: 19 cq < ... ceea ce se poate cunoawte despre Dumnezeu, ... ‘nsuwirile nevqzute ale Lui, puterea Lui vewnicq wi dumnezeirea Lui, se vqd lqmurit, de la facerea lumii, cknd te uiyi cu bqgare de seamq la ele ‘n lucrurile fqcute de El>. 180

\"nyelepciunea celor care nu cuvkntq A te uita cu bqgare de seamq ‘nseamnq a face wtiinyq. Din acest unghi de vedere, orice cercetare wtiinyificq este un studiu ‘n teologie, cqci el ne descopere lucruri despre Dumnezeu ‘nsuwi. Acest lucru ‘l vedem cel mai bine ‘n cartea Iov. Patriarhul avea o pro- blemq teologicq, Dumnezeu ‘i rqspunde ‘nsq dkndu-i lecyii de zoologie. “n capitolele 38-41 al cqryii lui Iov, Dumnezeu ‘i vorbewte patriarhului perplex despre ckte ‘n lunq wi ‘n stele wi despre tainele de ‘nyelepciune ascunse ‘n felul de viayq al animalelor: <Wtii tu cknd ‘wi fac caprele sqlbatice puii? ...Cine a lqsat slobod mqgarul sqlbatic? ...> etc. Existq o ’nyelepciune instinctivq awezatq de Creator ’n creayie. Ani- malele nu au inteligenyq, ’n sensul ’n care aceasta este dqruitq omului. Totuwi, ele fac anumite lucruri <din instinct> wi dovedesc o inteligenyq awezatq ’n ele de Dumnezeu. Excepyiile de la regulq, citate de Agur ’n cazul celor patru animale mici de la care putem ’nvqya lucruri mari sunt wi ele dovada intervenyiei lui Dumnezeu ’n creayie. Ceea ce fac ele nu se poate justifica prin <experienyq> sau prin evoluyie, ci pe o <programare> directq din partea Creatorului. De exemplu, pasajul ‘n care Dumnezeu ne vorbewte despre <vitejia> calului (Iov 39:19-25) subliniazq <neobiwnuita lipsq a instinctului de con- servare> pe care o manifestq acest animal ‘n timpul rqzboaielor. Dumnezeu a ‘nscris ‘n cal caracteristici unice, care l-au transformat ‘n <tanc de luptq> pentru rqzboinici! Ce s-ar ’ntkmpla dacq am ’ncerca sq ’nhqmqm ’n locul lui zebra sau struyul?! Ne ’ntklnim iarqwi cu o serie de <patru>, ceea ce ’nseamnq cq lecyiile din viaya acestor patru animale mici sunt coplewitoare. A. Lecyia furnicii <Furnicile, care nu sunt un popor tare, dar ‘wi pregqtesc hrana vara> (Pov. 30:25). Aw numi aceastq lecyie <‘nyelepciunea prevederii>. La Fontaine a popularizat aceastq ‘nyelepciune a fur- nicii ‘n fabula <Greierele wi furnica.> Dacq este adevqrat cq ‘n lume supravieyuiesc cei tari, furnica face excepyie de la aceastq regulq. Ea nu supravieyuiewte datoritq tqriei, ci datoritq strategiei. Tendinya fireascq este sq consumi ckt ai wi sq nu te gkndewti la viitor. Vorbind despre felul nostru de a fi, un prieten mi-a mqrturisit: <Daniel, eu am descoperit ckt cheltuiewte fiecare.> <Ckt?>, l-am ’ntrebat eu curios. <Fiecare cheltuiewte atkta ckt are!> Mi-a replicat el. <Ba, ‘ncq unii dintre noi mai cheltuim wi pe datorie.> 181

\"nyelepciunea celor care nu cuvkntq Domnul Isus a lqudat trqsqtura <prevederii> chiar wi atunci cknd ea se manifestq la un <ispravnic necredincios.> <Fiii lumii acesteia sunt mai ‘nyelepyi deckt fiii luminii> cknd este vorba despre prevedere. A wti sq-yi pregqtewti viitorul este o dovadq de ‘nyelepciune. A putea privi ‘n viitor ‘nseamnq a nu suferi de miopie spiritualq, iar cine wtie sq-wi pregqteascq ‘ncq de pe pqmknt destinul vewnic este cel mai ‘nyelept dintre oameni. Cel ce se ‘ngrijewte doar de viaya aceasta, dar nu se pregqtewte pen- tru vewnicie, s-ar putea sq treacq drept om dewtept acum, dar va fi un nebun ‘n vewnicie. La o analizq atentq, singurul lucru pe care-l poate cu adevqrat ckwtiga cineva ‘nainte de moarte este ... cerul. B. Lecyia woarecilor de munte <Woarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar ‘wi aweazq locuinya ‘n stknci> (Prov. 30:26). Aw numi aceastq lecyie <‘nyelepciunea asocierii>. Tendinya fireascq a tuturor este sq ne lqsqm pradq comoditqyii, sq stqm acolo unde ne este totul la ‘ndemknq. Awezqrile umane s-au fqcut pe lkngq ape wi, pe ckt posibil ‘n zone de ckmpie. Ce putem ‘nvqya ‘nsq de la woarecii de munte? “n loc sq stea ‘n vale, lkngq apq wi aproape de lanurile de cereale, woarecii de munte au ales sq se alieze cu muntele. Duwmanii lor naturali i-ar putea gqsi wi distruge uwor dacq wi-ar fi fqcut locuinya ‘n ckmpie. Alegknd sq se aweze <‘n stknci>, woarecii sqlbatici s- au aliat cu puterea munyilor wi au supravieyuit primejdiilor. Omul slab ar trebui sq wtie wi el cq <prietenia cu Dumnezeu> este un izvor de scqpare ‘n ceas de primejdie. C. Lecyia lqcustelor <Lqcustele n-au ‘mpqrat wi totuwi pornesc toate ‘n cete> (Prov. 30:27). Aceasta este lecyia <solidaritqyii>. Prin natura sa, lqcusta este una dintre cele mai lacome vieyuitoare. Ea trebuie sq consume zilnic de ckteva ori greutatea propriului ei corp. “nzestratq cu niwte fqlci mari wi puternice, lqcusta lacomq este teroarea culturilor agricole. Egoismul wi formidabila ei poftq de mkncare ar trebui sq o facq pe lqcustq sq se fereascq de concurenya suratelor ei wi sq caute singurqtatea. Ea ar putea zice: <Am sq mq ascund de suratele mele ca sq nu-mi fure mkncarea wi mq voi duce sq colind grqdinile singurq.> Ce s-ar ‘ntkmpla ‘nsq dacq ar face-o? Fermierul din ckmpie ar putea sq iasq ‘n ckmp wi cu o singurq loviturq sq o distrugq: Pleosc! 182

\"nyelepciunea celor care nu cuvkntq Dintr-un instinct lquntric tainic, lqcustele, <fqrq un ‘mpqrat>, pornesc toate ‘n cete wi dau nqvala ‘n nori uriawi peste ogoarele oamenilor. Num- qrul lor extraordinar le fac teroarea culturilor. Fermierii fug neputinciowi dinaintea lor. Solidaritatea lqcustelor le face de temut. Mulyimea lor ‘ntunecq cerul. Cknd se ridicq dintr-un loc, ‘n urma lor rqmkn ckmpiile parcq arse de foc wi copacii descojiyi de scoaryq. Oamenii ar trebui sq wtie cq <unde-i unu nu-i putere.> Am putea ‘nvqya wi noi din solidaritatea acestor mici vieyuitoare. D. Lecyia pqianjenului <Pqianjenul ‘l poyi prinde cu mkinile wi se gqsewte totuwi ‘n casele ‘mpqrayilor> (Prov. 30:28). Aceasta este lecyia <smereniei care ‘nalyq>. V-ayi gkn- dit vreodatq cq, dewi nu este simpatizat de nimeni, pqian- jenul reuwewte sq pqtrundq peste tot, chiar wi ‘n casele ‘mpqrayilor?. Care este secretul lui? Total lipsit de apqrare wi ‘n nici un fel ‘mpodobit ca sq ne placq, urktul pqianjen trqiewte unde nici nu te awtepyi. Este ‘n casa ta, ‘n casa mea wi chiar ‘n casele ‘mpqrayilor. Nici o altq vieyuitoare nu se poate lquda cu o awa performanyq. Cum de reuwewte? Aw putea numi comportamentul squ <o smerenie inconwtientq wi nepre- meditatq.> Dumnezeu l-a fqcut awa! Mai ‘ntki, el n-are glas! Se spune cq fiecare pasqre pe limba ei piere! Chiar wi yknyarul ar scqpa mai uwor dacq n-ar face atkta gqlqgie! Alte lecyii de zoologie “nyelepciunea ‘nscrisq de Dumnezeu ‘n animalele necuvkntqtoare tre- buie sq ne vorbeascq fiecqruia dintre noi. V-ayi gkndit vreodatq la ironia cu care a ales Dumnezeu sq vorbeascq ’n anumite cazuri unora dintre sluji- torii Sqi prin animale alese ‘nadins? Ce ziceyi de ‘ncqpqyknatul Balaam, care, dewi a aflat cq Dumnezeu nu vrea sq-l lase sq se ducq la Balac, a insistat pofticios dupq <plata fqrqde- legii>? Dumnezeu a ales sq-i vorbeascq printr-o ... mqgqriyq! Ori mqgarul este proverbialul exponent al ... ‘ncqpqyknqrii! Ce ziceyi de neascultqtorul Iona, care dorea sq fugq departe de faya Domnului? Dumnezeu i-a trimis un pewte care l-a coborkt <pknq la temeli- ile munyilor.> Acolo, profetul a gustat din propria lui nebunie wi s-a ’ngrozit: <\"n strkmtorarea mea, am chemat pe Domnul, wi m-a ascultat; din mijlocul locuinyei moryilor am strigat, 183

\"nyelepciunea celor care nu cuvkntq wi mi-ai auzit glasul. Wi totuwi, mq aruncasei ’n adknc, ’n inima mqrii, wi rkurile de apq mq ’nconjuraserq; toate valurile wi toate talazurile tale au trecut peste mine. Ziceam: <Sunt lepqdat dinaintea ochilor tqi! Dar iarqwi voi vedea Templul Tqu cel sfknt.> Apele m-au acoperit, pknq aproape sq-mi ia viaya, adkncul m-a ’nvqluit, papura s-a ’mpletit ’n jurul capului meu. M-am pogorkt pknq la temeliile munyilor, zqvoarele pqmkntului mq ’ncuiau pe vecie> (Iona 2:2-6). Ce spuneyi de fricosul Ilie, cqruia, ca sq-l asigure de puterea protecyiei divine, Dumnezeu i-a trimis carne prin ... corbi! Este wtiut cq aceste pqsqri sunt cele mai rapace carnivore! Mesajul sugerat de Dumnezeu a fost: <Nu te teme! Chiar wi pe cel mai crud ’mpqrat al lui Israel ’l pot face sq slujeascq planurilor mele!> Sau ce ziceyi de yanyowul apostol Petru? Nu este oare sugestiv cq Dumnezeu a ales sq-l trezeascq la realitate prin ckntecul unui ... cocow? \"MPOTRIVA MKNDRIEI Probabil cq aceasta este cea mai hazlie serie de patru. Ea li se adreseazq celor ce n-au astkmpqr wi vor cu tot dinadinsul sq fie <’n fayq.> Sfatul ’nyelepciunii este <stai la locul tqu! Dacq ai valoare vei iewi de la sine la suprafayq. Dacq nu, evitq sq fi ’nfumurat wi caraghios.> <Dacq mkndria te ’mpinge la fapte de nebunie, wi dacq ai gknduri rele, pune mkna la gurq: cqci baterea laptelui dq smkntknq, scqrpinarea nasului dq sknge, wi stoarcerea mkniei dq certuri> (Prov. 30:32-33). Ca sq ilustreze ckt de caraghios este cel fqrq merite, dar cu ambiyie, Agur alege trei ilustrayii din lumea animalelor. Selecyia lui este subtilq wi dovedewte o adkncq cunoawtere. Ironia este muwcqtoare wi mesajul este uwor de identificat: Trei fiinye au o yinutq frumoasq, wi patru au mers mqrey: leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dq ’napoi dinaintea nimqnui, calul ’nchingat gata, wi yapul; wi ’mpqratul, cqruia nimeni nu-i poate sta ’mpotrivq> (Prov. 30:29-31). 184

\"nyelepciunea celor care nu cuvkntq . Este evident cq avem de-a face cu trei <lideri ’ndreptqyiyi> (leul, calul gata de bqtqlie wi ’mpqratul). Cel de al patrulea, yapul este un <impostor obraznic.> Fqrq nici un merit deosebit, el mimeazq semeyia. Pe ce bazq se fudulewte el? N-a fqcut nici o ispravq. Este nestatornic wi jegos. Ba mai wi miroase ... urkt! \"ntr-o carte ’n care Domnul Isus ’wi aseamqnq urmawii cu oile, ckt de sugestiv este sq-l gqsim drept impostor pe ... cqpetenia caprelor! Ce multe tulburqri a produs el ’n adunqrile noastre! 185

\"nyelepciunea celor care nu cuvkntq 186

17. \"NYELEPCIUNEA CARACTERULUI Importanya caracterului Fqrq nici o ’ndoialq, scopul lui Dumnezeu cu noi este sq ne <repare> prin nawterea din nou wi prin asemqnarea cu Isus Christos, Fiul Squ wi fratele nostru mai mare, Cel ’n care Dumnezeu ’wi gqsewte <toatq plqcerea.> Cartea Proverbelor este o pledoarie pentru caracter. Caracterul ne determinq acyiunile Ckndva, un scorpion a rugat o broascq yestoasq sq-l ducq de pe un mal pe altul. <Wi dacq ai sq mq ‘nyepi> i-a replicat broasca. <N- am sq te ‘nyep>, a rqspuns scorpionul, <cq asta ar ‘nsemna sq mori, ne-am scufunda amkndoi wi asta n-ar avea nici o logicq>. La mijlocul rkului, scorpionul a ‘nyepat sqr- mana broascq. “n timp ce murea trqgkndu-l wi pe el la fund, ea a mai apu- cat sq-l mai ‘ntrebe: <De ce-ai fqcut-o? Care-i logica?> <N-are nimic de a face cu logica>, i-a rqspuns sufockndu-se scorpionul. <Qsta-i felul meu de a fi wi n-am ce-i face>. <Sufletul celui rqu dorewte rqul, semenul lui n-are nici o trecere ’naintea lui> (Prov. 21:10). <Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni> (Prov. 13:5). Semnificayia caracterului Redqm mai jos un material scris de Petru Popovici ’n introducerea la cartea sa <Formarea caracterului>: 187

\"nyelepciunea caracterului <La originea cuvkntului <caracter> este semnul sau <litera> fqcutq ‘n piatrq sau metal cu dalta sau priboiul gravorului. Caracterul nu se stergea, ci rqmknea uneori peste veacuri. Awa ceva este wi la om. Caracterul este o <‘nscriere> ‘n lquntrul lui, care rqmkne wi ‘i direcyioneazq gkndurile, gus- turile, nqzuinyele, acyiunile wi ‘ntregul lui comportament.> <Biblia nu dq definiyii, ci prezintq caractere wi face referiri la caracter, numindu-l <omul dinlquntru.> Omul din afarq reprezintq persoana; omul dinlquntru reprezintq personalitatea. Omul de afarq ‘mbqtrknewte, omul dinlquntru nu ‘mbqtrknewte, nu este supus entropiei (2 Cor. 4:16).> <Personalitatea are adevqrata valoare <Comoara aceasta o purtqm ‘n niwte vase de lut> (2 Cor. 4:7). Nu vasul de lut are valoare, ci comoara din vas. Unii cautq sq ‘mpodobeascq vasul de lut, omul de afarq, dar apostolul Petru a scris: <Podoaba voastrq sq nu fie podoaba de afarq, care stq ‘n ‘mpletitura pqrului, ‘n purtarea de scule de aur sau ‘n ‘mbrqcarea hainelor, ci sq fie omul ascuns al inimii, ‘n curqyia nepieritoare a unui duh blknd wi liniwtit, care este de mare prey ‘naintea lui Dumnezeu> (1 Petru 3:3,4). Wi aici se aratq cq valoarea cea mare nu o are omul de afarq, ci omul din lqun- tru. O persoanq poate avea o fayq frumoasq, dar dacq nu are caracter, nu are valoare. Frumuseyea de afarq nu este mai adkncq deckt pielea wi e atkt de trecqtoare! Frumuseyea lquntricq este cea care fericewte viaya wi care are valoare wi ‘naintea lui Dumnezeu wi ‘naintea oamenilor. Ce valoare are o fatq frumoasq la fayq, dacq e lipsitq de caracter, e uwuraticq?> <Caracterul trebuie format, dezvoltat. Tim LaHa]e a scris: <Caracterul nu se nawte odatq cu persoana. El se formeazq prin dragostea wi grija pqrin- yilor. Este datoria lor sq instileze ‘n inima copiilor principiile pe care Dumnezeu le-a instilat ‘nlquntrul lor.> <Vrknd sq arate importanya preocupqrilor pentru caracter, Ioan Gurq de Aur a scris: <Mai presus de orice pictor, mai presus de orice sculptor sau orice alt artist, eu ‘l preyuiesc pe cel ce este dibaci ‘n arta formqrii sufletului copiilor.> <Distinsul predicator S.D. Gordon a scris: <Instruirea unui copil este cea mai ‘naltq, cea mai sfkntq wi cea mai fascinantq ocupayie.> <Cu mult ‘nainte de Christos, oamenii ‘nyelepyi au dat o foarte mare importanyq cunoawterii de sine. Pittacus din Mitilene (652-569 ‘.Ch) consi- derat unul din cei wapte ‘nyelepyi ai lumii antice, avea dictonul: <Cunoawte-te pe tine ‘nsuyi>, care a fost sqpat cu litere de aur ‘n templul lui Apolo din Delfi. Acest principiu a fost preluat mai tkrziu de Socrate, ca principiu de bazq al filosofiei. Acest Socrate a spus: <caracterul omului este ca umbra ce ‘l ‘nsoyewte pretutindeni; ckteodatq merge ‘napoia lui, altqdatq merge ‘naintea lui; uneori e mai lungq, alteori e mai scurtq.> <Caracterul ne dq adevqrata identitate. De aceea trebuie sq acordqm o mare atenyie formqrii lui. Stanle] C. Bald[in a scris: <“ntrebqm ce ar trebui sq facem, nu ce ar trebui sq fim. “ntrebqm cum am putea schimba mediul ‘nconjurqtor, dar nu cum am putea schimba caracterul nostru. Ceea ce 188

\"nyelepciunea caracterului suntem are valoare, de aceea trebuie sq ne formqm un caracter bun.> Johann Amos Comenius a scris: <Omul trebuie format ca sq devinq om.> Omul se nawte cu un mare potenyial de atitudini, dar trebuie format, altfel crewte deformat. Trebuie sq veghem asupra formqrii caracterului nostru.> <Caracterul este o carte de vizitq, nescrisq pe hkrtie, dar sqpatq ‘n adkncul fiinyei, care te prezintq oriunde, oricknd wi oricui. El se exprimq prin felul ‘n care te ‘mbraci, cum te comporyi ‘n familie, ‘n bisericq, ‘n societate, prin felul ‘n care conduci bicicleta, cqruya sau mawina; prin felul ‘n care ‘yi alegi prietenii. Nu uita vorba din bqtrkni: <Pqsqrile de aceleawi pene zboarq ‘mpreunq> sau <Spune-mi cu cine te ‘mprietenewti, ca sq-yi spun cine ewti.> Toate adeveresc, fqrq grai, ce fel de caracter ai tu. Faptul cq ‘yi yi cuvkntul sau yi-l calci, cq ewti punctual sau vewnic ‘ntkrziat, cq ewti ordonat sau dezordonat, cq privewti lucrurile de fond sau doar pe cele de suprafayq, cq iubewti curqyia sau cq te complaci ‘n murdqrie, cq ewti aprins sau blknd, cq ewti certqrey sau pawnic, cq ewti mkndru sau smerit, cq te bucuri de lucrurile uwuratice sau de cele serioase, toate acestea, absolut toate, spun ce fel de caracter ai. Nu putem sq ni-l ascundem. Toate vor- bele, toate miwcqrile, toate faptele noastre ne trqdeazq. Ele spun ‘n gura mare ce fel de caracter avem.> <Caracterul este o foryq superioarq care ‘yi ‘nlesnewte succesul ‘n acyi- une. Wi aceasta fqrq prea mare efort din partea ta. Dacq tu te preocupi de caracter, el va rezolva o serie ‘ntreagq de lucruri. Cuvkntul tqu, chiar wi cu greweli de exprimare, va avea efect asupra celor ce te ascultq. Ei nu se vor opri la greweli, ci vor avea ‘n vedere scopul pe care-l urmqrewti. Benjamin Fran\\lin, care a urcat de la treapta de om de rknd la aceea de wef al statu- lui, wi-a atribuit succesul squ nu atkt de mult talentelor sale sau puterii ‘n vorbire, cqci a fost slab ‘n aceste privinye, ci integritqyii caracterului squ: <Acesta a fqcut sq am greutate ‘n faya concetqyenilor mei. Am fost un vor- bitor slab, nu am fost niciodatq elocvent. Eram supus multor ezitqri ‘n alegerea cuvintelor wi n-am fost mereu corect ‘n limbajul meu; totuwi mi- am atins scopul.> <Caracterul ajunge sq fie cunoscut pknq la mari depqrtqri wi ‘yi asigurq o protecyie mai bunq deckt ‘mbrqcqmintea de zale a cavalerilor de altqdatq sau deckt paza multor gardieni. E ceva divin ‘n aceastq protecyie. Se istorisewte descpre Michel de Montaigne (1533-1592), eseist wi moralist francez, cq, ‘n tipul rqzboaielor, el a fost singurul om din toatq nayiunea francezq care nu-wi avea poryile castelului barate wi pqzite de o gardq. Car- acterul lui era o foryq mai mare deckt un regient de cavalerie. “l pqzea felul lui de a se impune atkt prietenilor, ckt wi duwmanilor sqi.> <Caracterul este o invincibilq foryq lquntricq. Duwmani ‘yi pot rqpi bunurile, ‘yi pot rqpi drepturile, libertatea, te pot ‘mbrqca ‘n zdrenye sau ‘n straie de batjocurq cu diavoli zugrqviyi pe ele, ca pe vremea inchiziyiei, dar cu atkt va strqluci mai mult caracterul omului dinlquntru; ei pot, prin bqtqi sq-yi striveascq trupul, dar nu-yi pot strivi caracterul. El este invincibil. 189

\"nyelepciunea caracterului Iatq o ilustrayie a acestor adevqruri printr-un caz din istorie. Bernard de Palis] a fost olarul care a redescoperit secretul egiptenilor de a pune un strat de smaly pe oalele de pqmknt. El a fost un simplu olar deci, dar, datoritq smalyului, a ajuns celebru, iar renumele squ i-a atras prietenia rege- lui Henric al III-lea al Franyei. Acest Palis] era ‘nsq crewtin <hughenot> (reformat). Regele l-a ocrotit pentro o vreme de prigoana Inchiziyiei. Dupq o vreme ‘nsq, cu toatq mila regalq, Henr] i-a spus cq se vede foryat de ‘mprejurqri sq-l dea pe mkna persecutorilor lui. Iatq cum a rqspuns Palis]: <Sire, adeseori mi-ai spus cq yi-este milq de mine. Astqzi trebuie sq-yi spun cq mie mi-e milq de alteyea voastrq. Un rege ca tine a trebuit sq spui cq ewti foryat. Astfel de cuvinte nu sunt potrivite pentru gura unui rege wi eu ‘yi spun, ‘n cuvinte regewti, cq nici dinastia Guise, nici tot poporul tqu, nici tu ‘nsuyi nu vei fi ‘n stare sq foryezi pe un biet olar sq-wi plece genunchiul ‘n faya statuilor tale de sfinyi.> Caracterul lui Palis] nu a putut fi ‘nfrknt. El a murit moarte de martir. Caracterul dq statornicie ‘n crez, indiferent de situ- ayiile prin care trebuie sq treci. “n lumea credinyei de azi wi ‘n necazurile care vor urma, e nevoie de credinciowi cu caracter de oyel. Numai acewtia vor fi mai mult deckt biruitori. O, Doamne, fq ca ‘n generayia tknqrq sq fie mulyi oameni cu un awa caracter! > Aceste cuvinte scrise de Petru Popovici dau pe fayq wi scopul cu care am scris aceastq carte. Oamenii s-au ’ndepqrtat astqzi foarte mult de Dumnezeu. Separarea de izvorul vieyii i-a fqcut sq trqiascq vieyi caricaturale, schimonosite de lepra pqcatului wi ruinate sub dqrkmqturile unei societqyi care se prqbuwewte ckte puyin ’n fiecare zi. Este nevoie iar sq repetqm lucrurile fundamentale. Trebuie sq spunem cq existq bine wi cq existq rqu: <Cine se gkndewte sq facq rqu, se cheamq un om plin de rqutate> (Prov. 24:8). <\"n adevqr cei ce gkndesc rqul se rqtqcesc, dar cei ce gkndesc binele lucreazq cu bunqtate wi credinciowie> (Prov. 14:22). Trebuie sq spunem cq distincyia dintre bine wi rqu nu este datq de bunul nostru plac, ci de conformarea cu standardul divin vewnic. Existq un <mod de funcyionare> ’nscris ’n fiinya noastrq prin creayie wi orice abatere de la el ne ruineazq: <Gkndurile celor neprihqniyi nu sunt deckt dreptate, dar sfaturile celor rqi nu sunt deckt ’nwelqciune. Cuvintele celor rqi sunt niwte curse ca sq verse sknge, dar gura celor fqrq prihanq ’i izbqvewte. Cei rqi sunt rqsturnayi, wi nu mai sunt, dar casa celor neprihqniyi rqmkne ’n picioare!> (Prov. 12:5-7). 190

\"nyelepciunea caracterului Trebuie sq spunem cq cine face rqul se autopedepsewte, con- damnkndu-se singur la o existenyq de chin: <Cel cu inima prefqcutq nu gqsewte fericirea, wi cel cu limba stricatq cade ’n nenorocire> (Prov. 17:20). <Dorinya celor neprihqniyi este numai bine; dar awteptarea celor rqi este numai mknie> (Prov. 11:23). <Cine urmqrewte binele, ’wi ckwtigq bunqvoinyq, dar cine urmqrewte rqul este atins de el> (Prov. 11:27). <Spini wi curse sunt pe calea omului stricat; cel ce-wi pqzewte suf letul se depqrteazq de ele> (Prov. 22:5). <Omul chibzuit vede rqul wi se ascunde, dar prowtii merg spre el wi sunt pedepsiyi> (Prov. 27:12). Trebuie sq spunem cq existq o judecatq wi cq de multe ori ea ’ncepe ’ncq de pe acest pqmknt, cu pedepse inevitabile: <Pe capul celui neprihqnit sunt binecuvkntqri, dar gura celor rqi ascunde silnicie> (Prov. 10:6). <Un om este preyuit dupq mqsura priceperii lui, dar cel cu inima stricatq este dispreyuit> (Prov. 12:8). O minte sqnqtoasq ckwtigq bunqvoinyq, dar calea celor stricayi este pietroasq> (Prov. 13:15). <Cine umblq fqrq prihanq, umblq fqrq teamq, dar cine apucq pe cqi strkmbe se dq singur de gol> (Prov. 10:9). <Neprihqnirea oamenilor cinstiyi ’i ckrmuiewte fqrq teamq, dar vicleniile celor stricayi le aduc pieirea> (Prov. 11:3). <Nenorocirea urmqrewte pe cei ce pqcqtuiesc, dar cei neprihqniyi vor fi rqsplqtiyi cu fericire. Omul de bine lasq mowtenitori pe copiii copiilor sqi, dar bogqyiile pqcqtosului sunt pqstrate pentru cel neprihqnit. Ogorul pe care-l desyelenewte sqracul dq o hranq ’mbelwugatq, dar mulyi pier din pricina nedreptqyii lor> (Prov. 13:21-23). <Cel neprihqnit mqnkncq pknq se saturq, dar pkntecele celor rqi duce lipsq> (Prov. 13:25). <Casa celor rqi va fi nimicitq, dar cortul celor fqrq prihanq va ’nflori> (Prov. 14:11). <Nu te mknia din pricina celor ce fac rqu, wi nu pizmui pe cei rqi! cqci cel rqu n-are nici un viitor, wi lumina celor rqi se stinge> (Prov. 24:19-20). <Omul care se abate de la calea ’nyelepciunii, 191

\"nyelepciunea caracterului se va odihni ’n adunarea celor moryi> (Prov. 21:16). <Cel rqu fuge fqrq sq fie urmqrit, dar cel neprihqnit ’ndrqznewte ca un leu tknqr> (Prov. 28:1). <Cine rqtqcewte pe oamenii fqrq prihanq pe calea cea rea, cade ’n groapa pe care au sqpat-o, dar oamenii fqrq prihanq mowtenesc fericirea> (Prov. 28:10). Trebuie sq spunem cq judecata de pe pqmknt este doar anticiparea unei judecqyi mult mai crunte, judecata vewnicq: <Cine samqnq nelegiuire, nelegiuire va secera, wi nuiaua nelegiuirii lui este gata> (Prov. 22:8). <Un om al cqrui cuget este ’ncqrcat cu skngele altuia fuge pknq la groapq; nimeni sq nu-l opreascq> (Prov. 28:17). Trebuie sq spunem cq suntem chemayi ’napoi la o viayq de ascultare de Dumnezeu: <\"nvqyqtura ’nyeleptului este un izvor de viayq, ca sq abatq pe om din cursele moryii> (Prov. 13:14). <Ascultayi, cqci am lucruri mari de spus, wi buzele mi se deschid ca sq ’nveye pe alyii ce este drept. cqci gura mea vestewte adevqrul, wi buzele mele urqsc mincuina! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevqrat, nici sucit ’n ele. Toate sunt lqmurite pentru cel priceput, wi drepte pentru cei ce au gqsit wtiinya. primiyi mai degrabq ’nvqyqturile mele deckt argintul, wi mai degrabq wtiinya deckt aurul scump. cqci ’nyelepciunea preyuiewte mai mult deckt mqrgqritarele, wi nici un lucru de prey nu se poate asemui cu ea> (Prov. 8:6-11). Trebuie sq spunem cq cine nu ascultq chemarea lui Dumnezeu wi nu vine <acasq> la Domnul, se pedepsewte singur wi se condamnq la eterne suferinye: <Cine iubewte certarea, iubewte wtiinya; dar cine urqwte mustrarea, este prost> (Prov. 12:1). <\"mplinirea unei dorinye este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urkt sq se lase de rqu> (Prov. 13:19). Trebuie sq spunem cq, din dragoste, Dumnezeu ne vrea ’napoi wi cq este pregqtit sq ne ofere ’nyelepciunea Sa pentru trqirea unei vieyi care sq ne redea fericirea. Cartea Proverbelor ne este datq ca sq mergem pe cqile ’nyelepciunii: <Cqile ei sunt niwte cqi plqcute, 192

\"nyelepciunea caracterului wi toatq cqrqrile ei sunt niwte cqrqri pawnice. Ea este un pom de viayq pentru cel ce o apucq, wi cei ce o au sunt fericiyi. Prin ’nyelepciune a ’ntemeiat Domnul pqmkntul, wi prin pricepere a ’ntqrit El cerurile; prin wtiinya Lui s-au deschis Adkncurile, wi strecoarq norii roua. Fiule, sq nu se depqrteze ’nvqyaturile acestea de ochii tqi: pqstreazq ’nyelepciunea wi chibzuinya! Cqci ele vor fi viaya suf letului tqu, wi podoaba gktului tqu. Atunci vei merge cu ’ncredere pe drumul tqu, wi piciorul nu yi se va poticni. Cknd te vei culca, vei fi fqrq teamq, wi cknd vei dormi, somnul ’yi va fi dulce. Nu te teme nici de spaima nqpraznicq, nici de o nqvqlire din partea celor rqi; cqci Domnul va fi nqdejdea ta, wi El ’yi va pqzi piciorul de cqdere> (Prov. 3:17-26). Nu existq ‘nlocuitor pentru caracter. Poyi cumpqra cunowtinye, dar caracterul nu se gqsewte de vknzare. Fii ceea ce vrei sq pari altora! Dacq vrei sq-l cunowti pe duwmanul care-yi poate face cel mai mult rqu, privewte atent ... ‘n oglindq! Singura persoanq din lume care-yi poate ruina caracterul ewti tu ‘nsuyi. “i admirqm pe oamenii de geniu, ‘i invidiem pe oamenii bogayi, ne temem de oamenii aflayi la putere, dar de ‘ncrezut, nu ne ‘ncredem deckt ‘n oamenii de caracter. Cum poyi cunoawte caracterul cuiva? Spune-mi la ce fel de glume rkzi, ca sq-yi spun cine ewti. <Nu vorbi ’n chip uwuratic ’mpotriva aproapelui tqu; ori ai vrea sq ’nweli cu buzele tale?> (Prov. 24:28). Ce faci cknd n-ai nimic de fqcut ‘yi dq pe fayq caracterul. La jocuri, caracterul se vede cel mai bine din felul ‘n care wti sq pierzi. Dacq vrei sq cunowti caracterul cuiva, uitq-te la felul ‘n care-i trateazq pe cei de la care nu poate ckwtiga nimic. <Cel vinovat merge pe cqi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine> (Prov. 21:8). Poyi judeca dimensiunile unui om prin mqrimea problemelor pe care le abordeazq. Aproape ‘ntotdeauna, oamenii se apucq instinctiv sq rezolve ceva pe mqsura lor, lqskndu-le pe celelalte ‘n seama unora mai mari sau mai mici ca ei ‘nwiwi. <Cine urmqrewte neprihqnirea wi bunqtatea, 193

\"nyelepciunea caracterului gqsewte viayq, neprihqnire wi slavq> (Prov. 21:21). Judecq pe cineva dupq reputayia duwmanilor sqi. Una din dovezile despre valoarea Bibliei este wi caracterul celor ce o batjocoresc. Caracterul este vewnic Semeni un gknd wi culegi o faptq, semeni o faptq wi culegi un obicei, semeni un obicei wi culegi un caracter, semeni un caracter wi culegi... un destin vewnic. <Gkndurile rele sunt urkte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate ’naintea Lui> (Prov. 15:26). Slava lumii trece, popularitatea este doar un accident, bogqyiile prind aripi, cei ce ne ckntq osanale astqzi, ne vor blestema mkine; singurul lucru cu adevqrat durabil este caracterul! Reputayia este pentru o vreme, car- acterul pentru eternitate. “n clipa moryii lqsqm ‘n urmq tot ce avem, dar luqm cu noi tot ceea ce suntem. Reputayia este ceea ce cred oamenii despre noi; caracterul este ceea ce ne vede Dumnezeu cq suntem. Caracterul nu este un cadou, ci o cucerire! <Cel ce leapqdq certarea ’wi dispreyuiewte sufletul, dar cel ce ascultq mustrarea capqtq pricepere> (Prov. 15:32). Fiecare va trebui sq meargq prin viayq cu sine ‘nsuwi; iatq de ce, cu ckt ‘wi va modela mai frumos caracterul, cu atkt va avea o companie mai plqcutq! <Cine capqtq ’nyelepciune, ’wi iubewte suf letul; cine pastreazq priceperea, gqsewte fericirea> (Prov. 19:8). Wi ’ncq ceva,caracterul este ceea ce pierdem ori de ckte ori sacrificqm un ideal ‘nalt pe altarele popularitqyii wi profitului. <Lipsa de ’nyelepciune este o pagubq pentru cineva, wi cine aleargq neghiobewte ’nainte, o nimerewte rqu> (Prov. 19:2). Ce suntem, este darul lui Dumnezeu pentru noi; ce devenim, este darul nostru pentru Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a devenit om pentru ca oamenii sq poatq deveni fiii lui Dumnezeu. <Pe cqrarea neprihqnirii este viaya, wi pe drumul ’nsemnat de ea nu este moarte> (Prov. 12:28). 194

18. \"NYELEPTUL LA \"NCHINARE Asemqnqtor animalelor, omul este fqcut din pqmknt; neasemqnqtor lor, el poate deveni un cetqyean al cerului. Omul este un paradox dureros. Numai el reuwewte sq tknjeascq dupq Dumnezeu wi sq ‘ncerce sq se ascundq de faya Lui ‘n aceeawi fracyiune de secundq. <Tigaia lqmurewte argintul, wi cuptorul lqmurewte aurul; dar Cel ce ’ncearcq inimile, este Domnul> (Prov. 17:3). Ceea ce credem noi despre Dumnezeu este cel mai important lucru despre noi ’nwine. Religia este o reluare (<religare>) a pqrtqwiei pierdute prin cqderea ’n pqcat. Sentimentul religios este o constantq universalq umanq. Existq ’nsq religii wi ... <religii.> Care este ’nchinqciunea ’nyeleaptq? Cartea Proverbelor ne vorbewte despre multitudinea de forme reli- gioase care pretind cq dqruiesc viaya de dincolo de moarte: <Multe cqi pot pqrea bune omului, dar la urmq se vqd cq duc la moarte> (Prov. 14:12; 16:25). Cea mai rqspknditq religie de azi este CONFUZIONISMUL. Este natural sq fi religios, dar supranatural sq fi crewtin. Un crewtin nu este unul care cautq iertarea wi bunqvoinya lui Dumnezeu, ci unul care le-a gqsit deja. Crewtinismul ’ncepe acolo unde se sfkrwesc toate celelalte religii ale lumii: cu viaya de ’nviere. Perfecyiunea pe care o promit celelalte religii doar ’n <lumea de dincolo>, este pentru un copil al lui Dumnezeu yinta vieyuirii zilnice. Prietenul wi colegul meu de pastorat ’ntre romknii din Los Angeles, Liviu Yiplea a spus: <Religiozitatea nu te poate mkntui. Fenomenul religios este ca foamea, dezvqluind necesitatea dupq hranq. Foamea te face sq fi preocupat sq ajungi la mkncare, dar ea, (foamea) nu te poate yine ‘n viayq! Tot awa wi religiozitatea; ea dq doar pe fayq nevoia noastrq dupq 195

\"NYELEPTUL LA \"NCHINARE Dumnezeu. Templul ‘n sine wi toate slujbele nu pot sq mkntuiascq. Domnul Isus a venit sq curqyeascq Templul wi sq umple Templul. Cine vine la Templu din religiozitate, trebuie sq se ‘ntklneascq cu El pentru mkntuire.> \"nchinarea adevqratq este definitq de Domnul Isus a fi <’n duh wi ’n adevqr> (Ioan 4: 23). Aceastq exprimare dq experienyei religioase o dimensi- une subiectivq wi una obiectivq. Calitatea relayiei cu Dumnezeu trebuie sq fie evidenyiatq de calitatea vieyuirii mele printre oameni. Aceastq definiyie din Noul Testament evidenyiazq dorinya lui Dumnezeu dupq <autenticitate> ’n experienya trqirii cu El. Existq astqzi wi a existat wi pe vremea Proverbelor multq ipocrizie wi multq formalitate religioasq fqrq nici o valoare ’n ochii lui Dumnezeu. <Nu gkndi rqu ’mpotriva aproapelui tqu, cknd locuiewte liniwtit lkngq tine. Nu te certa fqrq pricinq cu cineva, cknd nu yi-a fqcut nici un rqu. Nu pizmui pe omul asupritor, wi nu alege niciuna din cqile lui! Cqci Domnul urqwte pe oamenii cei stricayi, dar este prieten cu cei fqrq prihanq> (Prov. 3:28-32). Mulyi dintre aceia care spun <Tatql nostru> duminica, trqiesc apoi ca niwte orfani ‘n timpul sqptqmknii. Credinya adevqratq este viaya pe care o ducem, nu crezul pe care-l mqrturisim. <Jertfa celor rqi este o sckrbq ’naintea Domnului, dar rugqciunea celor fqrq prihanq \"i este plqcutq. Calea celui rqu este urktq Domnului, dar El iubewte pe cel ce umblq dupq neprihqnire> (Prov. 15:8-9). Pentru mulyi oameni, Dumnezeu este subiectul predicii de duminicq wi tema ‘njurqturilor din cursul sqptqmknii. Cum se poate sq te ’nchini lui Dumnezeu la Bisericq wi sq-L ’njuri cu atkta skrg ’n celelalte circumstanye ale vieyii? Orice ‘njurqturq este ’nsq un fel de rugqciune adresatq diavolului. “n literele cuvkntului <’njurqturq> se aflq scris de douq ori cuvkntul: <urq>! “njurqturile dovedesc cq wi vocabularul wi creierul ne sunt reduse. <Dacq cineva ’wi ’ntoarce urechea ca sq n-asculte legea, chiar wi rugqciunea lui este o sckrbq> (Prov. 28:9). Unii oameni ‘wi duc hainele la curqyat, alyii ar trebui sq-wi ducq ... mintea. Nu se poate sq ai inima curatq wi sq spui vorbe murdare. Importanya convertirii Unii oameni cred cq-L pot ’nwela pe Dumnezeu. Sqrmani naivi! Iatq ce spune ’nyelepciunea Proverbelor: <Urechea care aude wi ochiul care vede, wi pe una wi pe celqlalt, Domnul le-a fqcut> (Prov. 20:12). 196

\"NYELEPTUL LA \"NCHINARE S-ar putea sq nu audq Cel ce a fqcut urechea sau sq nu vadq Cel ce a fqcut ochiul? Majoritatea oamenilor cred cq Dumnezeu pretinde de la ei o viayq decentq, de parcq ’n \"mpqrqyia cerurilor s-ar putea ajunge printr-un proces de civilizare treptatq. Nimic mai departe de adevqrul Bibliei! Omenirea nu poate fi ’mbunqtqyitq. Dacq awa ceva ar fi fost posibil, Dumnezeu nu L-ar fi trimis pe Fiul Squ sq moarq pentru vinovqyia noastrq. Firea omeneascq nu poate fi ’mbunqtqyitq. Dumnezeu a condamnat-o la moarte wi ne-a promis dobkndirea unei naturi noi, dumnezeiewti, dacq acceptqm sq venim la El prin convertire wi sq-L acceptqm pe Isus Christos ca salvator personal din situayia fqrq iewire ’n care ne aflqm. O viayq decentq te poate scqpa de ‘nchisoare, dar nu wi de iad. De iad nu ne poate scqpq deckt Isus Christos. Natura ne formeazq, pqcatul ne deformeazq, wcoala ne informeazq, societatea ne reformeazq, dar numai Christos ne poate transforma. \"n absenya convertirii, rqmknem ’n afara poporului lui Dumnezeu. <Nimeni nu vine la Tatql deckt prin Mine>, a spus Domnul Isus. Trebuie sq existe un moment ’n care fiecare om, ’n clipe de maturq wi maximq autoexaminare, se prqbuwewte la picioarele Crucii de la Calvar wi primewte harul iertqrii wi al ’nfierii: <Numele Domnului este un turn tare; cel neprihqnit fuge ’n el wi stq la adqpost> (Prov. 18:10). Fqra awa ceva, rqmknem pe vecie vinovayi ’naintea lui Dumnezeu wi destinayi oskndei vewnice. Importanya pocqinyei: <Cine poate zice: >Mi-am curqyit inima, sunt curat de pqcatul meu?> (Prov. 20:9). Nu poate fi vorba de o bucurie a mkntuirii, fqrq o ‘ntristare pentru pqcat, cqci la mijloc este taina iertqrii! Nu poyi avea parte de mila lui Dumnezeu, dacq mai ’ntki nu te-ai recunoscut ... <vrednic de milq!> Sensibilitatea noastrq fayq de pqcat va fi ‘ntotdeauna direct propor- yionalq cu apropierea noastrq fayq de Dumnezeu. Pocqinya este rezultatul unei sincere avaluqri de sine ’n lumina pqrtqwiei cu Dumnezeu. O astfel de stare ne lasq fiecqruia un gust amar ’n gurq, dar wi o wansq! N-ar trebui sq ne fie ruwine sq recunoawtem cq am gre- wit. Aceasta este doar un alt fel de a spune cq astqzi suntem mai ‘nyelepyi deckt am fost ieri. Una din marile binecuvkntqri pe care ni le-a lqsat Dumnezeu este <conwtiinya.> Ea nu ne poate opri sq facem un anumit lucru, dar poate sq ne ‘mpiedice sq ne bucuqmi de ceea ce am fqcut. Pocqinya este un fel de capitulare a noastrq ’n faya propriei conwtiinye. Paradoxal, o astfel de capi- tulare ne duce la biruinyq. Cknd te lupyi cu propria-yi conwtiinyq wi ewti ‘nvins, ai ckwtigat! 197

\"NYELEPTUL LA \"NCHINARE Atenyie ’nsq, este mult mai uwor sq ne pocqim de pqcatele sqvkrwite ‘n trecut, deckt de cele pe care tocmai vrem sq le facem! Adesea, ne mqr- turisim grewelile mici, doar ca sq ni le ascundem pe cele mari. Existq trei <R> ai pocqinyei: Regret, Remuwcare, Renunyare! Regretul este pasiv, remuwcarea este autodistrugqtoare. Numai renunyarea ne duce cu o treaptq mai sus wi ne deschide orizontul unui ’nceput nou. La pocqinyq, Dumnezeu nu ne scoate din lume, dar pune o lume nouq ‘n noi. <Cine ’wi ascunde fqrqdelegile, nu propqwewte, dar cine le mqrturisewte wi se lasq de ele, capqtq ’ndurare> (Prov. 28:13). Pocqinya este o schimbare de inimq, nu de pqrere. Ea marcheazq tre- cerea prin <vqmile schimbqrilor noaste lquntrice.> Cine amknq pocqinya se aseamqnq cu cel cqruia nu-i place sq se spele. Nu te poyi pocqi <prea devreme>, cqci nu wtii ckt de curknd poate fi <prea tkrziu.> Lipsa unei pocqinye veritabile care sq urmeze momentului convertirii poate deveni sursa unei vieyi duble, cu pretenyii ipocrite wi vinovatq fqyqr- nicie. Acewti <nedqruinyi> lui Dumnezeu au pretenyia sq fie priviyi ca oameni ce se jertfesc pentru crewtini wi crewtinqtate: <Mulyi oameni ’wi trkmbiyeazq bunqtatea, dar cine poate gqsi un om credincios> (Prov. 20:6). <Ca norii wi vkntul fqrq ploaie, awa este un om care se laudq pe nedrept cu dqrniciile lui> (Prov. 25:14). Importanya unei alegeri clare wi categorice: <Cine umblq ’n neprihqnire, gqsewte mkntuirea, dar cine umblq pe douq cqi strkmbe cade ’ntr-o groapq> (Prov. 28:18). Nicolae Iorga a spus cu amqrqciune: <oamenii L-au ’nchis pe Dumnezeu ’n Bisericq pentru a putea fi ei liberi ’n lume.> \"nchinqciunea noastrq nu-L poate schimba pe Dumnezeu, dar ne poate schimba wi trebuie sq ne schimbe pe noi ’nwine. Pentru unii crewtinismul este doar o religie de Duminicq. Pentru acewtia, se simte necesitatea inventqrii unei alte religii care sq acopere wi celelalte wase zile ale sqptqmknii. <Jertfa celor rqi este o sckrbq ’naintea Domnului, cu ckt mai mult cknd o aduce cu gknduri nelegiuite> (Prov. 21:27). Mulyi se ’nwealq singuri, refuzknd sq facq o alegere categoricq care sq-i despartq de pqcat. Ei ar vrea sq aibe parte de Dumnezeu ’n viitor, dar preferq sq petreacq ’n prezent cu pqcatul. Awa ceva nu este ’nsq cu putinyq! Credinya nu este o poliyq de asigurare ’mpotriva incendiilor din iad, ci o uwq prin care trecem dincolo de limitqrile nedesqvkrwirii noastre ’nspre lumea desqvkrwirii ’n Christos. Unii refuzq sq facq o alegere, pretextknd lipsa unei certitudini despre <adevqr.> Certitudinile ’nsq existq. Trebuie doar sq wti sq te apropii sincer wi 198