O~tirea cerurilor 149 Figura 7 Numarul stelelor Aceasta fotografie tipica a unei seqiuni a cerului instelat, ob~inuta cu ajutorul unui telescop gigantic modern, intare~te prin imagine inva~aturile biblice despre numarul uria~ al stelelor, anticipind astronomia modema cu trei mii de ani.
150 ~tiintele fizice Chiar dacA nici un om nu poate numara toate stelele, desigur cA Dumnezeu poate. De fapt El a dat chiar nume fiecAreia. ,,El soco~te numarul stelelor si le da nume la toate\" (Ps. 147:4; Is. 40:26). Asa cum Adam a dat num~ animalelor potrivit caracteristicilor lor distinc~ (Gen. 2:19; 20), tot ~ ~i Dumnezeu a dat nume stelelor. Aceasta nu poate insemna decit cA, in pofida numarului lor imens, fiecare a fost creatA cu un anumit scop, cu caracteristici ~i atribute proprii, pentru a fi descoperite sau revelate cind va crede de cuviint,A Dumnezeu. Varietatea stelelor Pentru ochiului omenesc, neajutat ~i neantrenat toate stelele apar oarecum la fel, exceptind diferenta in stralucire, astfel incit s-ar putea usor presupune cA aceastA diferen~ n~ este decit o chestiune de distan~. Chiar ~i printr-un telescop ele par simple puncte de lumina pe cer. ~i totu~i Biblia afirma cA toate sint distincte. Nu numai cA Dumnezeu le-a dat tuturora un nume, dar ,,o stea se deose~te in stralucire de altA stea\" (1 Cor. 15:41). Cuvintul tradus prin ,,stralucire\" (in grec~te doxa) poate fi de asemenea tradus prin ,,demnitate\", ,,onoare\", ,,preamarire\" sau ,,veneratie\". El nu se refera ~dar numai la stralucirea stelei, ci pare sa ne arate incA o datA cA fiecare stea i~i are propria sa structura divin conceputA, pentru propria sa functie divin predestinatA. Individualitatea distincta a fiecArei stele este demonstratA stiintific de faptul cA fiecare se proiecteaza intr-un punct diferit pe graficul ~t~nomic standard sau diagrama Hertzsprung-Russell (HR). Axa orizontala a dia- gramei HR este temperatura stelei (cu valorile descrescind spre dreapta). Axa verticala este luminozitatea (masuratA in raport cu luminozitatea soarelui) crescind spre virf. Vezi Figura 8. D~i fiecare stea ~i are pozitia sa proprie, unicA, pe diagrama, astro- nomii incearcA, pentru a simplifica, sa le grupeze dupa nume generice, in functie de regiunea pe care ele se proiecteaza pe diagrama. Majoritatea stelelor se proiecteaza undeva pe o banda latA ce coboara usor spre dreapta. Acestea sint numite stelele secventei principale. in gene~, stelele lumi- noase ~i fierbinti sint totodatA mai mari ~i mai grele. Mai mult, pe masura ce coborim pe banda secventei principale, tipul spectral al stelelor tinde sa se modifice dinspre alb-albastru la sti:nga (stelele luminoase ~i fierbinti), spre ~u la dreapta (stelele opace ~i reci). Aceste varietAV spectrale au fost clasificate arbitrar in ~pte clase, care sint prezentate in Tabelul 3. Majoritatea informatiilor ce pot fi obtinute despre stele provine din analiza spectroscopicA a luminii lor, cum apare ea descrisa mai sus. Analiza detaliatA a spectrelor solare poate determina temperatura suprafetei unei stele, compozitia ei chimicA, natura cimpului ei magnetic, ~i multe alte proprietAti.
O,tirea cerurilor 151 Figura 8 Diagrama Hertzsprung-Russell si diversitatea stelara Diagrama HR standard reprezintl!. o ierarhie evolutivl!. ~ stelelor. in realitate ea intl!.reste invl!.{l!.turile biblice despre diversitatea infinitl!. a stelelor, fiecare stea proiectindu-se intr-~n punct al ei, distinct, pe diagraml!.. . * ** * * * * * ,, * •. * * •-II ** *SUPER GIGANTJI -• . • GIGANTII .-7 RIGEL. * ** * * -6 . .-6 .-4 • -3 ......ROIURILE -2 .. . • VEGA .ALDEBARAN . . .•VARJABILE I -I •.CAPELLA 0 ••• ARCTURUS +1 •2 • .••• • +3ie - -+4 PROCYON. z +ti -- --- QCENTAURI. ~ SOARELE .·~,.! - -- ---• • ~ +6 •• ·. +7 ~~ •• -~ +II • ~men Ro~n +10 • •• • +II • ••• 0 • •• •♦ 12 ••••••• •+13 PITICII ALB! ♦ 14 . u . ~ ~ ~ - -♦ 15 U.U.UJL.1.JL.1.JUJ.U.L.1.U..U..U..LI.JL.U~I.J.J...Ll.J..1...U..U.L.1...U..L.J.J..U...a.. . l2345671t123456789123458789 123466789 8 AF G Cl.ASA SPECTRAL,\\ - - - - - - - - + TEMPERATURA Categoriile de mai sus nu epuizeaza fn nici un caz diversele tipuri de stele. lata alte citeva: gigantii rq;ii, supergigantii, piticii albi, stelele varia- bile, pulsarii, binarii, nebuloasele planetare, stelele neutronice, (posibil) gaurile negre ~i altele. Stelele mai sint clasificate ~i in stele din Popula\\ia I (care con\\in cantita\\i considerabile de elemente chimice grele) ~i stele din Populatia II (constituite aproape in intregime din elemente chimice u~are - hidrogen ~i heliu).
152 ~tiintele fizice Tabelul 3 ~apte clase de varietati spectrale ale stelelor Clasa Spectrala Culoarea Temperatura Caracteristica 0 alb-albastru B alb-albastru 35.000 °K A alb 21.000 °K F crem 10.000 °K G galben K portocaliu 7.200 °K M ro~u 6.000 °K 4.700 °K 3.300 °K Exista, de asemenea, diverse grupuri masive de stele sau de galaxii. Acestea includ nebuloasele eliptice, nebuloasele spiralate normale, spiralele barate, galaxiile pitice ~i galaxiile neregulate. Sistemul nostru solar face parte din ~alaxia Calea Lactee, care s-ar parea ca este una din galaxiile spiralate. Intr-o galaxie cum este Calea Lactee exista diverse subgrupuri de stele, incluzind roiurile galactice ~i roiurile globulare. Galaxiile se unesc ~i ele in diverse grupuri cunoscute sub numele de roiuri de galaxii. Calea Lactee se asociaza cu peste douazeci de alte galaxii numite Grupul Local. Exista apoi roiurile de roiuri, cunoscute drept super-roiuri. intrucit acesta nu este un manual de astronomie si intrucit Biblia nu amint~te nimic despre aceasta puzderie de stele ~i de g' alaxii (de fapt, nici o galaxie, cu excepVa Caii Lactee, nu poate fi vazuta fara ajutorul teles- copului) nu vom incerca sa definim ~i sa discutam aceste diverse com- ponente ale boltei ce~i. Ceea ce subliniaza Biblia este realitatea unui numar ~i a unei varietati aproape infinite de obiecte uri~ pe cer, iar acest lucru ar trebui sane bucure la gindul puterii ~i maretiei Creatorului lor. ,,Ridica\\i-va ochii in sus, ~i priviti! Cine a facut aceste lucruri? Cine a facut sa mearga dupa numar, in ~ir, o~tirea lor? El le cheama pe toate pe nume; ~ de mare e puterea ~i taria Lui, ca una nu lip~te\" (Is. 40:26). D~i deocamdata nu cuno~tem motivele pentru care Dumnezeu a creat un numar atit de imens ~i de divers de stele, putem fi siguri ca exista motive temeinice. Cum s-a subliniat in capitolul precedent, stelele au fost create pentru totdeauna, ~i este deci timp suficient in epocile ce vor urma sa descoperim toate aceste lucruri.
°'tirea cerurilor 153 Sistemul solar Soarele este de departe, cea mai importanta stea din cele 1<>25 de stele ale cerurilor este, eel putin in actuala ordine a lucrurilor. D~i o stea relativ obi~nuita ca dimensiune ~i luminozitate intrinseca, misiunea lui: de a ,,despArti ziua de noapte\" si de a ,,lumina pamintul\" (Gen. 1:14,15) ii singularizeaza in ~tirea ce~rilor. in economia creata ~i in scopul divin al lui Dumnezeu, pamintul nu este numai caminul barbatilor ~i al femeilor creati in mod unic dupa chipul lui Dumnezeu, ci el este de asemenea menit a fi ~aminul lui Dumnezeu insusi in noul Ierusalim, in veacurile ce vor urma. Soarele, cu uri~ul sau debi't de energie termica radianta, genereaza puterea fizica capabila sa sustina toate procesele fizice ~i biologice ale pamintului. El este, fizic vorbind, ,,lumina lumii\" (loan 8: 12), iar pe pamint, ,,nimic nu se ascunde de caldura lui\" (Ps. 19:6). Soarele este mentionat in Biblie de eel putin 175 de ori, aproape de trei ori mai des decit toate celelalte stele luate la un loc. Urmatoarea ca importantA dupa soare, datorita ~i relatiei ei cu pamintul, este luna, mentionata in Biblie de patruzeci de ori (neincluzind nenumaratele refe- rinte la ,,luni\"). Din punctul de vedere al lui Dumnezeu precum ~i al omului (prin si, respectiv, pentru care, a fost revelat Cuvfntul lui Dumnezeu), dintre' toate corpurile fizice din univers eel mai important este pamintul, apoi soarele, luna ~i mai apoi stelele. Prin urmare, pamintul a fost creat primul (Gen.1:1), apoi cei doi marl luminatori care sa stapineasca ziua ~i noaptea (Gen. l:16a) ~i, in final, ,,~i stelele\" (Gen. 1:16b). Acesta este reversul importantei cit ~i al ordinii cronologice imaginate de evolutioni~ti, conform carora mai fntii a aparut universul, apoi galaxiile lui stelare ~i in final sistemul solar, pamintul ~i luna desprinzindu-se oarecum din soare in decursul acestui proces. D~i este absolut imposibil sa dovede~ti ~tiintific care din aceste doua succesiuni este corecta, ordinea biblica este mult mai logica. Pamintul este, din cite se cuno~te, corpul eel mai complex din universul fizic. Luna este mult mai putin complexa decit pamintul, iar soarele (constind in mare parte din hidrogen ~i din heliu) este mult mai putin complex decit luna. Diversele stele (din moment ce nu exista dovezi cum ca vreuna din ele ar sustine sisteme planetare) sint probabil chiar ~i mai putin complexe decit soarele. Valoarea intrinseca se masoara desigur, mai degraba in functie de complexitatea organizata - in functie de ,,informatie\" - decit de simpla dimensiune. Marturiile Genesei a rata a dat ifdieinnt'taifuicnaitvecru- .sului spatiu-masa-timpde fiind bcaazaact(uGleinn.it'i1a:l1)a,l creatiei spatiul ,,cerul\", masa (materia), cu ,,pamintul\", iar timpul, cu ,,inceputul\". Al doilea act de creatie a fost eel al ,,vietuitoarelor\" sau ,,vietii\" (Gen. 1:21), a1 treilea, eel al omului ,,dupa chipul lui Dumnezeu\" (Gen. 1:27). Pe linga faptele fundamentale de creatie (adica, de a le chema intro fiintA), au
154 ~tiintele fizice existat numeroase acte divine de ,,facere\" ~i de ,,zidire\" a entitAtilor create in sisteme complexe. Aceasta inseamna, pare-se, ca toatA materia din univers facea parte la origine din pamint. Din aceste elemente, Dumnezeu a format toate sistemele chimice ~i fizice complexe ale pamintului, inclu- zind chiar ~i sistemele chimice reproductive complexe numite plante. Apoi din materia ramasa din abundenta, El a facut soarele ~i luna, aprinzind uriasele lor rezervoare de elemente chimice usoare astfel incit acestea sa asigu' re lumina universului printr-un proces rem' arcabil, d~i inca nec.unos- cu.t. Poate ca luna, precum ~i planetele cu satelitii lor, au fost alcatuite din resturile mai complexe ramase din sistemele anorganice ale pamintului. Aceasta ordine biblica - pamintul, soarele, luna, stelele - va parea desigur ~nta evolutioni~tilor, dar in contextul puterii creatoare a lui.Dumnezeu, ea nu are nimic imposibil sau ilogic. Sane amintim ca opera lui Dumnezeu de creatie ~i de zidire a tuturor lucrurilor a fost ,,incheiatA\" la capatul celor sase zile (Gen. 2:1-3), astfel ca procesele naturale actuale nu sint aceleasi ~u cele din perioada creatiei. in consecinta, este nelegitim ~i, practic imposibil, sa stabilim ordinea sau durata evenimentelor din perioada creatiei prin extrapolarea proceselor actuale. Pamintul este centrul de interes al lui Dumnezeu in univers, soarele, luna ~i stelele doar asigurind diverse servicii esentiale pamintului si locuitorilor lui. Desigur ca siste~ul solar nu est~ menVonat in Biblie ca un sistem organizat, intrucit diversele planete nu _puteau fi recunoscute ca planete pina la inventarea telescopului. Privite cu ochiul liber, planetele par simple stele, functia lor fiind, alaturi de celelalte stele ale cerului, aceea de a servi ca ,,semne' care sa arate vremurile, zilele si anii\" (Gen. 1:14). Totusi, in Biblie par sa existe o serie de referinte la 'anumite planete, de vrem' e ce aceste ,,stele\" au fost recunoscute intr-adevar ca ,,stele ratAcitoare\" (cf. Jud. 13}, ih contrast cu stelele mai obisnuite care se deplaseaza mai incet. in vremurile biblice, de fapt numai cinci dintre aceste planete (nume derivat dintr-un cuvint grecesc insemnind ,,ratAcitor\") puteau fi observate. Acestea erau cele trei ,,planete terestre\" - Mercur, Venus ~i Marte - numite astfel datoritA structurii lor compacte, asemenea :pamintului, ~i cele doua planete ,joviene\" mai apropiate - Jupiter ~i Saturn. Planetele mai inde- partate - Uranus, Neptun ~i Pluto - nu au fost descoperite decit in vremurile mai recente. Cele cinci planete vizibile le erau binecunoscute astrologilor antici, fiind asociate cu zeitAtile importante din diversele sisteme ale politeismului idpagin practicat antichitate. in Biblie existA o serie de referinte echivoce la aceste planete - nu in calitatea lor de planete, ci de zei sau zeite asociate cu denumirile lor. Cel mai luminos obiect din univers, exceptind soarele ~i luna, este planeta Venus numita ~i ,,luceafarul de dimineata\" ~i ,,luceafarul
O!jtirea cerurilor 155 de seara\". intrucit ea este singura ,,stea\" suficient de luminoasa pentru a putea fi vazuta ziua, ea mai este numita 9i ,,luceafarul de zi\". Scriptura se refera nu mai putin de trei ori la aceasta stea frumoasa ca la un simbol al lui Cristos. Cristos este numit ,,luceafarul de dimineata\" in 2 Petru 1:19 si ,,luceafarul stralucitor de dimineata\" in Apocalipsa 2:28 si 22:16. in fi~re din aceste cazuri este limpede ca ~asaritul luceafarului de dimineata este luat drept simbolul intoarcerii lui Cristos. Satana, marele uzurpator 9i amagitor, eel care ar vrea sa-L detroneze pe Cristos 9i sa se proclame pe sine regele universului, este de asemenea simbolizat prin aceasta stea. Cind il num~te Lucifer, Isaia 14:12 spune: ,,Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor!\" Numele de ,,Lucifer\" inseamna ,,luceafar\" 9i este redat astfel in unele traduceri. Falsa stea a lui Satana pare sa rasara in vremurile noastre, dar adevaratul Luceafar este Cristos. in cele din urma se va dovedi ca Lucifer este mai degraba o stea cazatoare (Apoc. 9: 1) decit adevaratul luceafar care rasa~. Pentru astronomul naturalist, pamintul este doar una dintre planete, ele toate aflindu-se pe cite o orbita injurul soarelui. in Biblie insa pamintul este mult mai important decit toate celelalte la un loc 9i chiar decit soarele. Cind pamintul va fi nou, noul Ierusalim nu va avea ,,trebuinta de soare\" (Apoc. 21:23). Totu9i, in prezent, soarele este absolut indispensabil. Toate procesele vietii de pe pa.mint, precum 9i procesele lui anorganice, i9i procura in ultima instanta energia de la soare. Elogiile biblice la adresa soarelui sint bineme- ritate. 'Exemplul clasic este Psalmul 19: ,,in ceruri El a intins un cort soarelui. ~i soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nunta, se arunca in drumul lui cu bucuria unui viteaz: rasare la un capat al cerurilor 9i i9i ispraveste drumul la celalalt capat; nimic nu se ascunde de caldura lui\" (Ps. 19:4-6).' in acest pasaj, expresia ,,rasare\" nu se refera atit la rasaritul de soare cit la ceea ce se revarsa perpetuu de la soare - adica ,,caldura\" lui, radiatiile lui. Este acel89i cuvint din Psalmul 65:8. ,,Tu umpli de veselie rasaritul 9i apusul indepartat\". Este folosit 9i in legatura cu revarsarea apei dintr-un izvor, 9i cu alte intrebuintari similare. Aceste radiatii enorme ale soarelui, din care de fapt numai un procent minim ajunge pe pa.mint, pentru a sustine toate procesele de acolo, au ramas destul de misterioase in ce prive9te natura lor adevarata. Majori- tatea astronomilor cred ca ele provin din energia degajata de procesele de fuziune termonucleare din miezul soarelui. Exista totu9i numeroase pro- bleme fara raspuns legate de aceasta explicatie, una din cele mai impor- tante fiind aceea ca neutrinii solari care ar trebui sa rezulte din aceste reactii - conform tehnicilor foarte sofisticate inventate pentru a-i masura, evident ca nu se produc deloc. Aceasta ar insemna, ca aproape sigur, caldura soarelui este generata de colapsul gravitational al gazelor sale
156 ~tiintele fizice inspre centru. in fapt, masuratori atente din anii recenti sprijina ~~oria colapsului aratind ca diametrul soarelui pare intr-adevar sa se reduca. Dar acest fapt ar insemna la rindul sau ca soarele sa nu poata avea o vechime de citeva miliarde de ani. Luna a fost creata, desigur, ca sa ,,stapineasca peste noapte\" (Gen. 1: 16) si ea o face reflectind lumina soarelui asupra acelei portiuni a pamintului ~are a intors spatele in timpul noptii luminii directe a 'soarelui. in urma programului spatial ~i a aselenizarilor s-a descoperit ca luna est3 wmplet lipsita de viata (cum a aratat Biblia in tot acest timp) dar ca ea este alcatuita din roci ~i din minerale similare celor de pe pamint. in acel~i timp structura lunei, precum ~i proportia diferitelor roci ~i minerale, sint atit de diferite de atributele lor corespunzatoare de pe pa.mint incit este aproape sigur ca cele doua nu puteau avea o origine evolutionara comuna. Este remarcabil ca diametrul soarelui este de aproximativ patru sute de ori cit eel al lunii, iar distanta lui fata de pamint este de asemenea de aproape patru sute de ori cit cea a lunii. Asta inseamna ca luna este destul de mare ca sa poata acoperi exact discul soarelui, din perspectiva unui observator de pe pa.mint, in momentul unei eclipse totale de soare. Rostul exact pentru care Dumnezeu a conceput-o in acest fel nu este inca !impede, dar relatia este mult prea precisa ca sa fie pur intimplatoare. Scepticii au sustinut deseori ca Biblia ne invata o astronomie pre-coper- niciana, cu pamintul fix in centrul universului, iar soarele, luna ~i stelele invirtindu-se toate injurul lui in fiecare zi. Este adevarat ca exista nume- roase referinte la ,,rasaritul\" ~i la ,,apusul soarelui\", dar aceasta este terminologia obi~nuita chiar f;li in ziua de azi - ,,limbajul aparentei.\" Ase- menea expresii sint folosite zilnic pina f;li de catre astronomi, observatori ~i navigatori, care stiu prea bine ca pamintul se roteste injurul axei sale si ca corpurile ceref;lti 'numai ,,par\" sa se invirta pe orbita injurul pamintului. in cadrul acestor ~tiinte este o practica curenta sa se presupuna ca pamintul este in centrul unei uri~e sfere celeste f;li ca soarele, luna ~i stelele se mif;lca pe suprafata acestei sfere. Masuratorile ~i calculele bazate pe aceasta presupozitie pot determina absolut precis latitudinea, longitudinea, timpul solar ~i timpul sideral, oriunde pe pamint. Numai datele mai esoterice ale astronomiei necesita presupozitii f;li evaluari mai sofisticate. Chiar f;li azi este extrem de dificil sa dovedef;lti ca teoria heliocentrica este adevarata, existind un mic grup de oameni de f;ltiinta, inclusiv citiva astronomi competenti, care pledeaza pentru o reconsiderare a teoriei geocentrice. Totu~i, Biblia nu ne invata teoria geocentrica mai mult decit o fac manualele moderne de navigatie, Conceptul de sfera celesta implicat de ambele nu face decit sa utilizeze principiul f;ltiintific al mif;lcarii relative care, intrucit da rezultatele cele mai bune, este cea mai stiintifica ipoteza de lucru in astfel de calcule sau descrieri. intrucit unive~ul, din cite f;ltim,
O!jtirea cerurilor 157 este infinit ca marime, nu exista nici o cale de a-i localiza centtul stationar. Cum ar putea cineva defini centrul unui spatiu infinit? Orice punct ar putea fi luat drept centru, iar punctul optim ar fi eel care ofera cele mai usoare descrieri 9i cele mai simple calcule pentru atingerea scopului dorit. In majoritatea cazurilor el este pozitia observatorului. Astfel, presupozitia nu doar cea mai potrivita dar 9i cea mai 9tiintifica este aceea de a lua (cum fac autorii Bibliei) pozitia observatorului de pe suprafata pamintului ca punct fix, toate mi9ciirile fiind apoi masurate in raport cu acest punct. Pasajul din Psalmul 19:6, citat anterior, poate fi luat in eel mai deplin sens copernician, daca doriti. Drumul soarelui, se spune, ,,este de la un capat al cerurilor ,,pina ce\" i9i isprave9te drumul la celalalt capat.\" Astazi se crede ca soarele se deplaseaza pe o orbita injurul centrului galaxiei Caii Lactee, o orbita care necesita 230 de milioane de ani pentru a fi parcursa cu o viteza tangenVala de 600,000 de mile/ora fata de punctul central. Mai mult, se crede ca, in mod similar, galaxia noastra se deplaseaza in raport cu alte galaxii. Am putea spune ca circuitul soarelui este efectiv de la un capat al cerului la celalalt. Soarele nu este mai ,,fix\" decit pamintul. De9i David va fi 9tiut putine intr-ale astronomiei moderne, Duhul Sfint l-a jndrumat sa-9i aleaga cuvintele pentru a fi in conformitate atit cu limbajul cotidian al aparentei cit 9i cu cele mai 9tiintifice concepte ale astronomiei galactice. In Iov 38:14 este sugerata pina 9i mi9carea de rotatie a pamintului: ,,(Pamintul) sa se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete.\" Imaginea din context este cea a unui vas de lut care este invirtit pe o roata pentru a i se imprima modelul unei peceti sau a unui sigiliu, ca 9i pamintul care se invirte in lumina rasaritului de soare, dezvaluind treptat complicatele detalii de pe suprafata sa. In rezumat, cit prive9te sistemul solar, nu exista nici un fapt observat de astronomia moderna care sa contrazica vreuna din afir- matiile biblice; dimpotriva, numeroase asemenea fapte se coreleaza minu- nat cu Scriptura. Evolut, ia stelara In capitolul precedent au fost discutate pe scurt teoriile predominante ale evolutiei cosmice 9i s-a aratat ca nici una din ele nu se afla azi pe un teren sigur. Teoria expansiunii a fost aproape unanim respinsa, pina 9i de catre initiatorul ei, Sir Fred Hoyle - iar Teoria Big Bang-ului, d~i sustinuta inca de majoritatea oamenilor de 9tiinta, este in prezent pusa sub semnul intrebarii de catre multi. Nu avem nici un motiv sa nu credem ca universul a fost chemat intru fiinta de catre Dumnezeu, ~a cum spune Biblia. Pe linga aceasta chestiune a originii primordiale a universului, astrQ- nomii au elaborat teorii 9i asupra evolutiei stelare, incercind sa explice marea diversitate a stelelor 9i a galaxiilor pe baza unui gen de ierarhie
158 ~tiintele fizice evolutiva. Pornind de la atomii de hidrogen men\\ionaV de teoria Big Bang-ului s-a incercat elaborarea unui scenariu care sa arate cum ac~ti atomi ~i energii primordiale au fuzionat in protostele, iar apoi au evoluat, in diverse etape, de la stelele tinere, in cr~tere, la stelele batrine, muri- bunde. Se crede ca toate diversele stele ~i galaxii constituie mai degraba diferite etape ale acestui proces evolutiv speculativ decit o masa de obiecte create divin, cum ne invata Biblia. in spatiul interstelar ~xista mult gaz ~i praf, iar astronomii presupun ca stelele s-au format oarecum, prin condensare, din ace~ti nori. Se presu- pune ca stelele din Popula\\ia II, care constau aproape exclusiv din hidrogen ~i heliu, se formeaza primele. Stelele din Popula\\ia nu se pot forma pare-se decit mult mai tirziu, dupa ce elementele mai grele s-au impr~tiat in norii de praf interstelar, in urma exploziilor supernovelor constituite probabil din elementele acumulate prin procesele de fuziune din miezul fierbinte al stelelor. Astfel, se crede ca compoziVa mediului interstelar a evoluat inspre o mai mare proportie a elementelor grele in timpul astronomic. Acest fapt nu este insa decit o ipoteza pur evoluVonista, de vreme ce nu exista nici o dovada cum ca aceasta modificare a ~ompozitiei ar fi avut loc cu adevarat. Exista multe stele ,,tinere\" ~i multe stele ,,batrine\" care, in esen\\a, au ac~i compozi\\ie, ~i deci este greu de in\\eles cum de este posibil sa se fi modificat mediul interstelar din care s-au format ele intre perioadele de formare a stelelor tinere ~i a celor batrine. La fel de arbitrara este ~i ipotetica succesiune in via\\a stelelor. Se presupune ca roiul de stele incepe sa se formeze dintr-un nor de hidrogen, fiecare stea devenind mai fierbinte pe masura ce se contracta sub presiunea propriei gravita\\ii. Proto-steaua (identificata astfel prin asocierea ei cu un nor de gaze inconjurator) devine o stea din ,,secventa principala\" cind interiorul ei ajunge suficient de fierbinte ca sa poata transforma o parte din hidrogenul ei in heliu. in final, steaua incepe sa se stinga, devenind un ,,gigant ro~u.\" Apoi ea devine o ,,nebuloasa planetara\", iarin cele din urma, cind este suficient de rece ~i de contractata, un ,,pitic alb.\" U neori cite o stea batrina, indeajuns de mare, poate sa explodeze, devenind o supernova. Aceasta, la rindul ei, poate lasa in urma un obiect extrem de mic dar foarte greu, numit stea neutronica. Daca colapsul ei trece de o anumita limita, ea poate chiar deveni o entitate stranie numita ,,gaura neagra\", avind o gravita\\ie, fn esen\\a, infinita, condensata fntr-un punct ce fnghite totul din preajma, chiar ~i lumina, ~i unde chiar ~i timpul sta pe loc. Este foarte fndoielnic ca fntr-adevar exista ~a ceva, fntrucit totul se bazeaza doar pe deduc\\iile matematicii relativiste. Toate acestea sfnt pure specula\\ii, deoarece nimeni nu a vazut vreun tip de stea evolufnd fntr-altul. Nimeni nu a observat vreo schimbare fn
O!jltirea cerurilor 159 Figura 9 Nebuloasa Orion fi evoluli,a stelara Constelatia Iuminoasl! a Orionului este menµonatl! pe nume in Scripturl!, ~i se crede de cl!tre astronomii evoluµoni~ti cl! este eel mai bun exemplu de evolutie stelarl! in acµune. Studiile recente au indicat, insl!, ell aceastl! ,,evolu\\ie\" este mai degrabl! o dezintegrare. evolutia stelelor, afara de procesul rapid de dezintegrare care produce cite o nova ocazionala sau (foarte rar) cite o supernova. Declan~area intregului proces imaginar - contractarea atomilor de hidrogen prin gravitatie pentru a forma o protostea - de la bun inceput pare absolut imposibila. Cum ar putea atomii propulsati de explozia Big Bang- ului primordial sa se replieze ~i sa se reuneasca? Calculele termodinamicii arata intotdeauna ca intr-un asemenea corp gazos fuzionabil entropia ar trebui sa descreasca, ~i acest lucru este imposibil. Presiunile centripete radiale ale corpului gazos, care tind sa provoace dilatarea, inving intot- deauna fortele gravitaVonale, care incurajeaza contractarea, impiedicind de la bun inceput apariVa proceselor de contracve. Constelatia Orion, cea mai luminoasa de pe cer, este adesea citata ca un exemplu de formare activa a stelelor din gazul interstelar care permeeaza regiunea din jur. Desigur, realitatea este ca Orion a aratat dintotdeauna exact cum arata acum, in intreaga istorie a omenirii, incit efectiv nu s-a putut observa nici o evolutie. Mai mult, studii recente au ridicat intrebari serioase in legatura cu intepretarile traditionaliste. Protostelele tinere ~i luminoase din constelatia Orion, in loc sa creasca, pierd de fapt din masa fn favoarea norului!
160 ~tiintele fizice Descoperirea dupa care eel putin unele din sursele infraro~ii, ce fusesera cindva considerate protostele, sint mult mai probabil ni~te stele masive, foarte tinere, care pierd masa in mod dramatic, are citeva implicatii importante pentru intelegerea procesului de formare a stelelor noi. Aceasta ar insemna, in primul rind, ca astronomii sa fie nevoiti sa caute din nou precursoarele stelelor tipice din succesiunea principala. in al doilea rind, vintul iscat de una din stelele mari 1;1i luminoase poate sa aiba o influenta puternica asupra crearii etelelor mai mici, cum sint cele asemanatoare soarelui...Vintul ar putea im- pri'i!;ltia atit de tare norul incoajurator, incit sa faca imposibila formarea in continuare a stelei... in al treilea rind, daca vintul puternic este o caracteristica a evolutiei timpurii a tuturor stelelor, nu doar a acelor masive, el ar putea afecta nefavorabil formarea sistemelor planetare3. Astfel, studiile asupra celui mai bun exemplu de ~-zisa evolutie stelara in ceruri, mareata nebuloasa Orion (vezi figura 9), pare sa arate ca stelele tinere i;;i masive mai degrabii pierd decit cf~tig:1 masa, ca stelele mici sint complet impiedicate sa se formeze ~i ca, d~i incep sa se formeze stele, ele nu ajung sa alcatuiasca sisteme planetare. Aceasta suna ca ~i cfnd evolutia stelarii ar fi apucat-o pe o cale ~ita, daca exista cu adeviirat! Nu sint dovezi nici in privinta modului cum evolueaza galaxiile, de~i intotdeauna s-a presupus ca ele trebuie sa evolueze cumva. ,,~adar, chiar daca nu putem urmiiri evolutia unei galaxii in felul in care urmiirim c~terea unei flori, intrebarea cheie nu este dacii galaxiile evolueazii, ci cum evolueaza ele. Cum se formeaza si cum se modifica ele este una din intrebarile principale din astrofizica\". 4 ' Adeviirul este ca nu exista nici o dovada reala cum ca evolutia stelarii sau galactica s-ar produce cft de cit. Singura explicatie potrivita pentru splendidul cer instelat este creatia specialii. Originea sistemului solar Daca, ~ cum am aratat, nu exista dovezi ca universul a putut evolua, ca galaxiile au putut evolua sau ca stelele au putut evolua, atunci bine- inteles, nu exista dovezi nici ca sistemul solar a putut evolua. Soarele este o stea ~i, ca oricare alta stea, el nu putea sa se dezvolte dintr-o oarecare protostea care, la rindul ei, sa ~ fi constituit dintr-un nor interstelar. Cel putin legea a doua a termodinamicii ar contrazice total o asemenea suc- cesiune a evenimentelor de la un nor rece de molecule izolate la un glob uri~, arzind cu o energie colosala. ~i mai imposibil ar fi sa se ajunga - din norul gazos, sau chinr din soare - prin vreun proces natural, tocmai la complexa acumulare de sisteme chimice ~i fizice complicate ce sint plane- tele ~i indeosebi pamfntul.
~tire._i cerurilor 161 De cind Laplace ~i Kant au lansat celebra lor ,,ipoteza nebulara\" au fost propuse numeroase teorii speculative asupra originii pamintului, dar fie- care pe rind - ,,ipoteza planetezimala\" a lui Chamberlin, ,,ipoteza fluc- tuatiei\" a lui Jeans, ipoteza ,;norului de prar' a lui Whipple, ~i altele - s-au izbit inevitabil de obstacole insurmontabile, incit cautarea unui model plauzibil continua inca. Dupa examinarea temeinica a tuturor acestor modele, un astronom a ajuns acum treizeci de ani la concluzia ca nici unul nu este satisfacator. ,,Problema formularii unei teorii satisfacatoare asupra originii sistemului solar a ramas ~dar tot nerezolvata\".5 Exista atitea fenomene complexe ~i diverse care caracterizeaza sistemul solar incit pare imposibil sa inventezi o schema evolutiva care sale explice pe toate. Iata citeva din acestea: 1. Distantele de la soare la diferitele planete se conformeaza unei rema~bile functii matematice, cunoscuta drept legea lui Bode.6 2. Planetele contin 98 la suta din momentul unghiular al sistemului (aproximativ masura unei ,,rotatii\" (fn orig. spin - n.tr.) d~i soarele contine 99 la suta din masa sistemului solar. 3. U nele planete se rotesc intr-o directie, altele in alta, ~i acel~i lucru este valabil si pentru diversii lor sateliti. 4. intre compozitia chimica a ~arelui ~i cele ale diverselor lor planete individuale ~i ale satelitilor lor exista diferente apreciabile. Exista numeroase alte mari dificultati cu toate aceste teorii, precum ~i multe dificultati speciale cu fiecare teorie in parte. Programul spatial NASA ar fi trebuit sa ajute la elucidarea acestei probleme, dar descoperirile sale doar au complicat-o doar. Unul din cei mai mari geofizicieni ai lumii, Sir H::.rold Jeffreys, a conchis: ,,~dar, eu cred ca toate scenariile propuse pentru originea sistemului solar sint suscep- tibile de obiectii serioase. Concluzia, in actuala stare a lucrurilor, ar fi ca sistemul nu poate exista\".7 Mai recent, astronomul William Metz declara: Specula~iile asupra originii sistemului solar au fost propuse, modificate, ingropate i;ii reinviate de multe ori in ultimele trei secole. C\"''.l mai buna propunere pare sa fie, in continuare, ,,ipoteza nebulara\" a lui Laplace, care a teoretizat ca sistemul solars-a format prin contractarea unui nor interstelar. Dar legile mecanicii celeste, ale hidrodinamicii, ale chimiei moderne i;ii ale termodinamicii necesita multe etape inainte ca un nor difuz sa se transforme intr-4n sistem solar bolovanos, cu citeva planete grele.8 11 I lcnry M. Morris
162 ~tiin\\ele flzice Fiecare din aceste etape intfmpina obstacole fizice !;li termodinamice care nu au fost inca inlaturate. Metz trage urmatoarea concluzie: ,,Jude- cind dupa diversitatea ipotezelor, modelelor !;li predispozitiilor acestor oameni de !;ltiinta temerari, care se aventureaza sa dezlege taina evolutiei nebuloasei ce pare sa ne fi precedat pe toti, nu ne-ar strica mai multa 9 re ti n e r e\" · 0 publicatie oficiala a NASA a formulat o concluzie similara: ,,Este important sa fim con!;ltienti de faptul ca nu exista nici o singura teori~ asupra originii !;li evolutiei Sistemului Solar care sa fie unanim acceptata. Toate teoriile reprezinta modele ce se conformeaza unora din datele obser- vate astazi dar nu tuturor\". 10 i;,i mai recent, marele astronom Herman Bondi a declarat: ,,Ca vechi cosmolog, vorbesc cu emotie despre faptul ca teoriile asupra originii Universului au fost infirmate de dovezile empirice aScotluaar\"le. 111cum s-a intfmplat !;li cu diversele teorii asupra originii Sistemului in rezumat, nu exista nici cea mai mica dovada stiintifica ca vreun obiect din univers ar fi evoluat de la o structura anterio' ara 'mai simpla, trecind printr-un proces evolutiv natural, la forma !;li structura sa actuala. Pamin- tul, luna, planetele, soarele, stelele, galaxiile !;li universul, toate au luat fiinta, in esenta, chiar in forma lor de acum, prin creatia speciala, asa cum se ~firma in Biblie. ,,Cerurile a~ fost fa.cute prin Cu'vintul Domn~lui; !;li toata Of;ltirea lor prin suflarea gurii Lui ...caci El zice, !;li se face; porunc~te !;lice porunc~te ia fiinta\" (Ps. 33:6, 9). Universul in expansiune Unul din cele mai fascinante aspecte ale astronomiei este conceptia despre univel'$ul in expansiune. in general astronomii cred ca toate gaia- xiile departate se indeparteaza de noi sau mai bine zis ca toate galaxiile din cosmos se indeparteaza unele de altele. Potrivit acestei conceptii, universul ca intreg, se dilata rapid, viteza de retragere a diferitelor galaxii crescind cu distanta fatil de noi. Dovada acestei remarcabile stari de lucruri este faimosul efect Doppler, ,,deplasarea spre ro!;lu\", in spectrele de lumina provenite de la galaxiile indepartate. 0 sursa de lumina care se deplaseaza spre noi emite unde de lumina cu o lungime de unda mai scurta decit sursa de lumina ce se indeparteaza de noi. in primul caz, acest fapt va face lumina mai albastruie, in al doilea, mai ro!;liatica, comparativ cu spectrul de lumina al unei surse stationare. De fapt, aceasta apare ca o deplasare a liniilor spectrale a elementelor spre marginea albastra al spectrului in primul caz, !;li spre cea rosie in eel de-al doilea caz. ' U nii ajung chiar sa interpreteze ca universul in expansiune ar insemna ca spatiul insu!;li se dilata, d~i nu este !impede ce o fi insemnind asta.
O\"ftirea cerurilor 163 Surprinzator, exista chiar citeva versete biblice care par sa se coreleze cu aceasta idee. De exemplu: Te invele~ti cu lumina ca ~i cu o manta; intinzi cerurile ca un cort (Ps. 104:2). El...intinde cerurile ca o mahrama subtire, ~i le latei;;te ca un cort, ca sa locuiasca in el (Is. 40:22). Eu cu miinile Mele am intins cerurile, ~i am ~zat toata oi;;tirea lor (Is. 45: 12). ...Domnul, care a intins cerurile ~i a intemeiat pamintul, ~i a intocmit duhul omului din el (Zah. 12:1). Vezi deasemenea Iov 26:7; Is. 42:5; 44:24; 51:13; Ier. 10:12; 51:15; etc. Desigur ca asemenea pasaje nu implica cu necesitate un univers in expansiune, dar un asemenea concept, daca el este intr-adevar un concept fizic valid, ar putea fi corelat cu ele. Acel~i lucru este adevarat !\\li pentru cuvintul ,,intindere\" din Genesa 1:6-8, pe care Dumnezeu 1-a numit ceruri. Cuvintul ebraic este raqia, care inseamna ,,intindere\", sau mai bine zis, ,,suptirime latita\", sau pur !\\li simplu ,,spatiu\". Este foarte posibil cater- menul ,,intindere\" sa sugereze ideea unui univers in expansiune. Pe de alta parte, toate versetele !\\li termenii de acest fel ar putea fi aplicate la fel de bine unui spatiu static dar nelimitat, care initial, in momentul creaVei, fusese ,,la.tit\" de catre Dumnezeu. Exista unele dificul- ta.V in ceea ce prive!\\lte teoria universului in expansiune, !\\li unii astronomi o pun intr-adevar sub semnul intrebarii. Cum poate sa se extinda un univers infinit !\\li nelimitat, este greu de conceput. ~i evident este ca vitezele de retragere ale unora dintre quasari (stele cu o energie extraordinar de mare) sint atit de mari incit intreaga interpretare Doppler a deplasanlor spre ro!\\lu pare extrem de indoielnici\"l. gxisti\"l multe alte exemple discor- dante de deplasari spre ro!\\lu, pe linga acela oferit de quasari. De exemplu, exista galaxii atit de legate unele de altele fncit ele sint practic ,,conectate\" prin filamente luminoase de gaz. Totw~i, deplasarile lor spre ro!\\lu sint extrem de diferite. Exista de asemenea stele binare ale caror doi membri prezinta deplasari spre ro!\\lu diferite. Aceste probleme, precum !\\li altele, ridica serioase semne de intrebare in legatura cu universul in expansiune. Unii au sugerat ca deplasarile spre rosu se datoreaza luminii care pierde o parte din energie traversfnd marile intinderi ale spatiului. In orice caz, conceptul de univers in expansiune (!\\li prin urmare, Teoria Big Bang-ului care depinde de el) trebuie considerat, in eel mai bun caz, improbabil. Chiar daca universul se dilata cu adevarat, ar fi mult mai plauzibil sa presupunem ca Dumnezeu 1-a creat intr-o anumita etapa progresiva a procesului de expansiune, ~ cum sugereaza
164 ~tiintele fizice textele Scripturii citate mai sus. in mod cert nu avem nici un motiv sa credem ca el f;li-a avut inceputul in explozia primordiala a oului cosmic, cum le place cosmologilor moderni sa-f;li imagineze. Este salutar sa ne reamin- tim ca de cind urmaresc oamenii stelele, ele au aratat exact ca acum, ~ cum citim in marturiile biblice despre creatia primordiala speciala. inalt,imea stelelor in loc sa descrie cerul ca pe o cupola arcuita, cu stelele dispuse pe fntinderea ei, la o distanta relativ mica de pamfnt - cum credeau multi oameni in antichitate ~i cum au pretins criticii ca ar fi fnvatatura biblica - Scriptura sugereaza fn multe locuri vastitatea spatiului ~i distantele uri~ ale stelelor fata de pamfnt. Poti spune tu ca poti patrunde atlincurile lui Dumnezeu, ca poti ajunge la cuno~tinta desavir~ita a Celui Atotputernic? Cit cerurile-i de inalta: ce poti face? Mai adinca decit locuinta mortilor: ce poti ~ti? (lov 11:7-8). Nu este Dumnezeu sus in ceruri? Prive~te virful stelelor, ce inalt este! (lov 22:12). Ci cit sint de sus cerurile fata de pa.mint, atit sint de sus caile Mele fata de caile voastre ~i gindurile Mele fata de gintlurile voastre (Is. 55:9). Pentru ca Dumnezeu are puteri infinite, este logic ca universul pe care El 1-a creat sa fie un universal spatiului nelimitat ~i al timpului infinit. De fapt, mintile noastre sint astfel ccastituite (prin creatie) fncft sa nici nu putem concepe altceva. Adica ce ar putea fi dincolo de hotarele spatiului daca nu tot spatiu? Ce ar putea urma dupa timp daca nu tot timp? Matematica relativista poate aduce in discutie probleme p.ccum spatiul curb f;li timpul deviat, dar adevarata lume a experientei f;li a observatiei umane este una a spatiului tridimensional nelimitat ~i a timpului uni- dimensional infinit. Si cum sugereaza citatele de mai sus din Biblie, acest spatiu este la fel de i~alt ca infinitatea lui Dumnezeu insu~i. Astfel, cosmologia biblica este in perfecta arm1Jnie cu ideea ca unele din galaxiile indepartate ar putea fi la miliarde de ani lumina de pamfnt. Pe de alta parte, nu exista nici un mijloc prin care astronomii sa poata masura direct asemenea distante. Cea mai mare distanta ce poate fi masurata direct prin metoda triunghiulara, utilizfnd cele doua extreme ale orbitei pamfntului drept marginile unei haze liniare, este de aproximativ trei sute de ani lumina. Distant-~ mai marl decft aceasta necesita o serie de presupuneri obscure legate in special de anumite stele cunoscute sub numele1 de variabilele Cefeide, in particular de relatia dintre frecventa pulsatiilor ~i a
o,tirea cerurilor 165 luminozitatii lor, atit cea aparenta cit 1ili cea intrinseca. Disuintele 1ili mai marl presupun ipoteze similare despre nov!:). S-au utilizat deplasarile spre ~u asociate cu galaxiile indepartate, dar aici sint implicate inca 1ili mai multe presupuneri. Toate aceste ipoteze sint extrem de discutabile, dar critica lor aici nu ar servi nici unui scop relevant, intrucit credinta ca numeroase stele se afla la departi'iri aproape infinite de pamint este perfect compatibili'i cu Scrip- tura. Dar urmeaza apoi evident o intrebare: daca unele stele sint la miliarde de ani-lumina departare (un an-lumina fiind distanta pe care o parcurge lumina intr-un an, deplasindu-se cu viteza de peste 136 000 de mile pe secunda) atunci, prin definitie, aceasta lumina trebuie si'i calatoreasca prin spatiu, timp de miliarde de ani. Daca ~ stau lucrurile, atunci universul trebuie si'i aiba o vechime de miliarde de ani, indiferent de marturiile contrare ale Genesei. Aceasta este o obiectie foarte obisnuita ridicata de cei care pun sub semnul intrebarii invatatur'a biblica desp' re creatia recenta. Creationi1iltii au s11gerat diverse cai de solutionare a acestei probleme. 0 posibilitate ar fi ca lumina calato~te printr-un gen de spatiu curb num1t ,spatiu Riemmannian, de1ili spatiul geometric este plat. 12 Calculele pentru acest tip de geometrie au indic.at ca lumina provenind de la o sursa infinit de indepi'irtata ar ajunge pe pamint in mai putin de ~isprczece ani. Aceste concluzii au rezultat dintr-un studiu vechi de peste treizeci de ani a doi astrofizicieni 1ili electrodinami1ilti evolutioni1ilti foarte competenti, P. Moon 1ili D. E. Spencer, care, la data respectiva, lucrau la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Totu1ili, majoritLtea astronomilor au respins aceasta idee datorita compatibilitatii ei cu un univers tinar. 0 alta idee este aceea ca viteza !uminii s-ar fi mi~orat de cind a fast creata lumina la inceput, ajungind la viteza ,-i actuala (care pare constanta) abia recent. Un astronom amator am~t ralian, Barry SE:tterfield, a aratai ca unele mi'isuratori in urma cu aproximativ un secol dadeau valori mai ridi<'..ate pentru viteza luminii decit mi'isuratorile efectuate mai recent. Prin extrapolare, el a aratat ca este posibil ca lumina sa fi avut o viteza. infinita cu numai citeva mii de ani in urma, cind a fost creata. Dar inca o data, numai foarte putini astronomi accepta uceasta anaiiza, sul)liniind ca datele 1iltiintifice relevante sint prea razlete 1ili prea nesigure pentru a justific,a ideea ca lumina isi reduce intr-adevar viteza. In orice caz, f~ptul insu~i ca asemenea posibilitati pot fi macar aparate de catre oamenii de 1iltiinta competenti, demonstreazi.. ca ele sint admisibile din punct de vedere 1iltiintific, eel putin in contextul creatiei specia:e primordiale. Pentru ca stelele si'i-1ili indeplineasca misiunea hi'irazita, aceea de a arata semnele 1ili anotimpurile, z1lele 1ili anii (Gen. 1:14), era necesar ca ele sa fie vizibile de pe pamint, in principiu, imediat ce au fost creati Adam
166 ~tiin\\ele fizice 9i Eva. intrucit chiar 9i steaua cea mai apropiata este la o departare de patru ani-lumina, era necesar ca Dumnezeu si'i faca cumva lumina acestor stele accesibila pe pamint, practic de indati'i ce ele au fost create. Poate ca El a facut acest lucru fie dindu-i luminii o viteza extrem de mare la inceput, fie facind-o si'i ci'ilatoreasca initial printr-un spatiu riemmanian, sau printr- un alt mecanism special. Orice explicatie de acest fel este echivalenti'i, din toate punctele de vedere, cu cea mai simpla solutie dintre toate, mai precis cu ipoteza ca intregul univers a fost creat de la bun inceput intr-o perfecta stare de functionare. Adam 9i Eva au fost creati barbat 9i femeie adulti, arborii fructiferi au fost creati purtind deja rod, iar razele de lumina de la stele au fost create in tranzit deja prin spatiu. intregul univers a fost creat in ,,plina maturitate\", gata sa functioneze conform planului 9i scopului divin des- tinat lui de catre Creatorul sau. Astfel, Adam 9i Eva au putut si'i priveasca stelele vizibile din prima seara cind au fost impreuna, d~i stelele fusesera ~zate in ceruri doar cu citeva zile mai devreme. S-au ridicat doua obiectii principale impotriva acestei conceptii foarte logice. Una este ca ar fi o in9elatorie din partea lui Dumnezeu si'i faca universul sa para ,,vechi\" cind el de fapt este tinar. Aceasta obiectie insa pe care o poate fundamenta, intrucit ea sugereaza ca absolut nimic nu ar fi putut fi creat cu adevarat, Daca intr-adevar Dumnezeu a creat vreodata ceva - adica a adus ceva in stare de existenta din nimic - atunci acel ceva ar aparea ca 9i cind ar fi existat acolo dinainte, 9i deci acel ceva ar trebui cu necesitate si'i aiba ,,aparenta vi:rstei\". A spune ca Dumnezeu nu putea crea ceva ce si'i poarte amprenta vi:rstei este tot una cu a spune ca El nu putea crea absolut nimic. 0 asemenea afirmatie este echivalentul ateis- mului. Mai mult, nu exista nici o justificare pentru acuzatia ca aceasta ar fi o ,,in9elatorie\". Dumnezeu a revelat in propriul Lui Cuvi:nt inspirat ceea ce a fiicut 9i cit timp a durat totul, iar El ne-a spus ca I-a luat numai 9ase zile ca sa creeze ~i sa faca tot ce exista in univers (vezi Exod. 20:8-11). Ar fi totu9i o in9elatorie dacA El ar fi facut o asemenea afirmatie directa despre creatia recenta, 9tiind totu9i ca universul este vechi. Este cit se poate de gre9it din partea oamenilor de azi sa incerce sa cerceteze ce s-a intimplat in saptamina creatiei prin extrapolarea uniformitariana a proceselor ac- tuale (chiar 9i a unui proces ca propagarea luminii in spatiu) cind Dum- nezeu ne-a spus de repetate ori ca El ,,S-a odihnit\" dupa ce ,,~i-a sfi~it\" intreaga lui opera de creatie side zidire a tot ce exista in univers in sase zile. Din fn~i afirmatia ~la;a a lui Dumnezeu despre acest fapt (Gen. 2: 1-3), rrocesele de atunci erau diferite de procesele de acum. Sa-L credem pe El, sau sa-L facem mincinos? Aceasta este intrebarea! Celeilalte obiectii este mult mai greu sa-i raspundem. Anumite stele 9i-au sporit dramatic stralucirea, devenind nove sau supernove in diverse
O!ftirea cerurilor 167 momente ale istorlei umane. Unele dintre ele se afla fn galaxii fndepartate 9i prln urmare sfnt interpretate fn mod curent ca evenimente ce s-au prod.us pe stele probabil acum cfteva milioane de ani, lumina lor ajungfnd pe pa.mint abia recent. Daca universul este tfnar, atunci stelele nici ma.car nu existau cu atft de mult timp fn urma. Cum poate fi impacat acest paradox? Conceptul de spatiu rlemmanian, menVonat mai sus, ar fi desigur un mijloc de a realiza acest lucru, precum 9i ideea ca viteza luminii este acum mult mai redusa decft era la vremea creatiei. Sa ne reamintim, de ase- menea, ca distantele astronomice mai marl de trei sute de ani-lumina nu pot fi nicidecum masurate prln metode geometrlce directe; mai mult, chiar 9i stelele cele mai marl (cu exceptia soarelui nostru) apar doar ca ni9te puncte de lumina pe ecranul celor mai marl telescoape. Opinia ca lumi- nozitatea sporlta a unui asemenea punct ar fi fost determinata de o explozie stelara poate parea logica evolutioni9tilor, dar ea nu este decft o presu- punere. Nu exista nici un motiv intrlnsec pentru a interpreta aceste cre9terl si descresterl dramatice fn luminozitate ca avfnd loc fn stele si nu fn 9' uvoaiele 'de protoni emise de stele. Natura exacta a acestor fenom' ene, 9i daca ele ar trebui atrlbuite perloadei creaVei sau vreunui fapt care afec- teaza razele fn calatorla lor prln spatiu, ar putea fi obiectul unor cercetarl ulterloare. in orlce caz, aceasta min~ra 9i nerezolvata problema a luminii emise de stelele fndepartate nu ar trebui sane faca sa respingem fnvatatura clara 9i neechivoca a Bibliei despre creatia speciala recenta. C o n s t e l a t, i i l e De cfnd au fnceput oamenii sa urmareasca stelele, ei le-au asociat fn grupurl numite constelatii. Aspectul remarcabil al acestui fapt este ca, d~i aceste constelatii seamana prea putin sau aproape deloc, cu fapturlle ale caror nume le poarta (Balanta, Capricornul, Taurul), s-ar parea ca pretu- tindeni fn lumea antica au fost folosite acele~i constelatii 9i acele~i figurl. Acest lucru este la fel de valabil 9i azi fn ce-i prlve9te pe astronomii moderni precum a fost mereu valabil fn prlvinta astrologilor. ~i mai remarcabil este faptul ca acel~i sistem pare sa fi fost recunoscut 9i fn Biblie, cu implicatia ca el este de orlgine divina. Exista o serle de referlnte specifice la constelatii, fn urmatoarele versete din Scrlptura: Numai El intinde cerurile, f,li umbla pe inaltimile marii. El a fiicut Ursul mare, luceafiirul de seara !j!i Ralitele, fji stelele din tinuturile de miazazi (Iov 9:8-9). Suflarea Lui insenineaza cerul, mina Lui strapunge !j!arpele fugar (Iov 26:13).
168 ~tiintele fizice Poti sa innozi tu legaturile Gainu~i, sau sa dezlegi fringhiile Orionului? Tu faci sa iasa la vremea lor semnele zodiacului, ~i tu cirmuie~ti Ursul mare cu puii lui? Cuno~ti tu legile cerului? Sau tu ii orinduie~ti stapinirea pe pa.mint? (lov 38:31-33). Caci stelele cerurilor ~i Orionul nu vor mai straluci, soarele se va intuneca la rasaritul lui, ~i luna nu va mai lumina (Is. 13:10). El a fa.cut Cl~a cu puii ~i Orionul, El preface intunericul in zori, iar ziua in noapte neagra; El cheama apele marii, ~i le varsa pe fata pamintului: Domnul este Numele Lui (Amos 5:8). Pe lfnga aceste referinte explicite, exista numeroase pasaje a caror imagistica pare sa fi fost fmprumutata de la constelatii (ex. Is. 27:1; Apoc. 12:1-4,15). Lucru ~i mai semnificativ, se poate ca multe din figurile stranii de pe cer sa fi fost derivate la origine din chiar referintele biblice. De exemplu profeVa protoevanghelica a conflictului dintre f:;larpe ~i Samfnta Femeii (Gen. 3:15) pare sa fi fost descrisa de o serie de constelaVi. Asemenea date par sa indice clar un fel de origine divina a constelatiilor ~i a figurilor stranii de oameni ~i de animale ce le-au fost asociate. Totodata, practicarea astrologiei, bazata pe aceste fenomene, este mustrata aspru de Biblie fn yersete precum: ,,Te-ai obosit tot fntrebfnd: sa se scoale dar 1;1i sa te scape cei ce impart cerul, cari pindesc stelele, earl vestesc, dupa lunile noi, ce are sa ti se fntfmple! Iata-i, au ajuns ca miri~tea, pe care o arde focul, 1;1i nu-~i vor sea.pa viata din flacari: caci nu va fi ca un carbune, la care se fncalz8f;lte cineva, nici ca un foe, la care sta\" (Is. 47:13-14). Neputinta astrologilor de a fntelege caile lui Dumnezeu este subliniata in mod repetat in Cartea lui Daniel (Dan. 1:20; 2:27; 4:7; 5:7-8; etc.). Exista de asemenea numeroase citate biblice care mustra venerarea ,,o~tirii cerurilor\" (vezi Deut. 4:14-19; etc.). Aceasta expresie, ,,o~tirea cerurilor\", este utilizata in Scriptura intr-o maniera care intriga mult, fiind aplicata, atit 01;1tirii inge~ti cit 1;1i 01;1tirii stelare, evident fntr-un mod echivalent. Referitor la stele, de exemplu, observaV versate ca 2 Imp. 23:5: ,,A izgonit... pe cei ce aduceau tamfie lui Baal, soarelui, lunei, zodiilor ~i fntregei o~tiri a cerurilor\". Totu~i, in versete precum 2 Cronici 18:18 sfnt clar vizaV ingerii: ,,Ascultati dar cuvintul Domnului! Am vazut pe Domnul stfnd pe scaunul Sau de domnie, ~i toata o~tirea cerurilor stind la dreapta ~i la stfnga Lui\". Ambele int9lesuri apar impreuna fn Neemia 9:6: ,,Tu, Doamne, numai Tu, ai fa.cut cerurile ceru- rilor ~i toata o~tirea lor, ~i pamfntul cu tot ce este pe el, ma.rile cu tot ce cuprind ele. Tu dai viata tuturor acestor lucruri ~i: o~tirea cerurilor se fnchina inaintea Ta\". Chiar prima utilizare a termenului, la sfi~itul perioadei de creaVe, este menita probabil sa cuprinda ambele intelesuri.
O!ftirea cerurilor 169 ;,Astfel au fost sfi~ite cerurile 9i pamintul, 9i toata O!;ltirea lor\" (Gen. 2:1). lngerii, intocmai ca stelele, au fost crea\\i cu to\\ii de catre Dumnezeu in saptamina crea\\iei - ingerii probabil in ziua intii (vezi Ps. 104:1-5), stelele in ziua a patra. Motivul acestei utilizari schimbabile a ,,o9tirii cerurilor\" se datoreaza evident faptului ca cei din antichitate venerau atit stelele cit si ingerii. Baal, de exemplu, era un ,,zeu\", dar un ,,zeu al soarelui\". Ingerii (sau ceea ce se reduce la acel~i lucru, ,,zeii\") erau identifica\\i cu stelele. Jupiter, Saturn 9i Venus, de exemplu, erau planete, dar erau considerate 9i zei. Aceasta legatura este prea apropiata pentru a fi pur intimplatoare, si ea a fost ac~i la toate popoarele antice. fn acel~i mod, Biblia adesea ~ia stelele cu ingerii. ,,Stelele cerului\" din Apocalipsa 12:4, de exemplu, sint identifi- cate cu ,,ingerii\" in Apocalipsa 12:7-9. De9i nu putem fi siguri, pare probabil ca aceasta corespondentA apro- piata a sensurilor si'i se datoreze faptului ca tarlmul stelelor este 9i tarlmul fngerilor. Despre ambele se spune ca sfnt de nenumi'irat (Ier. 33:22; Evr. 12:22). fngerii au fost creati desigur pentru a fi ,,duhuri slujitoare\" (Evr. 1:14) 9i nu ,,dumnezei\". Noul Testament;, ca 9i Vcchiul Test:>.ment, condamna venerarea fngerilor (Col. 2:18; Apoc. 22:8,:J), dar mul\\i dinfre ingeri coudu9i de Satana, ,,9i-au para.sit locuinta\" (Iuda t>). Satana, eel mai mare dintre to\\i ingerii, ,,heruvimul ocrotitor\" (Ezec. 28:14), s-a razvra.tit impo- ·criva lui Dumnezeu, cautind sa-9i ric:1ice propriul sea ·n de domnie mai su.:; decit al lui Dumnezeu (Is. 14:13), 9i in l'azvratirea iui a luat cu sine o treime din fngeri (Apoc. 12:3-9). Ace9tia sint acum ,,ingerii\", ,,stapinirile\" 9i ,,puterile\" (Rom. 8:38) care cauta saci instr.9ineze pe oameni de Dumnez~u, 9i a eai·o•· s:·era de actiune, in epoca noastra, este fn ceruri, ei cum tit 1ind .. duhurile rautatii cari skt in locurile ce~ti\" (Efes. 6:12). Ace9ti mgeri 1zgoni\\i, sau demoni, .:iint ~ei care caut a sa uzurpe venerarea ce I :re cu vine 11umm lui Dumnezeu, 9i sa-i convinga pe oameni 9i sa slujeasca mai mult creaturii decit sa se fnchine Creatorului (Rom. 1:25). Cu asemenea forte uri8¥' care se mi~ in lumea invizibila, cum s-ar spune ,,in culise\", rutem intelege fascinatia put~:rnic'ii exercitatA de ash-o- iogie de-a lungul sc.>eolelor ~upra ini·n~i!~r yi vieti1or 011m-milor. Nu eute ·.rorba numai de st,ilele fizice, ale ca1·or mt~ciiri i=;;i ,,eIT.anati.\" au influentat omenirea, ci side duhurile puternkc ~aH, CJlindau lildurile cerosti si care au fosv ident'ific~te cu stelele C1amenii coruptibi i, pasariie, s'nim' alele patrupede 9i Uritoarek.! (Rom. 1:2:;), rue caror imagini au fost asociate cu rtelele 9i cu constelatiile br, au foe:' tnvdelate pe r,:lmint Rub forma idolilor, iar a,·estora ie- a fost de asemene::i insuflata energie ade.sea de catt-e alte duhuri rele, incit intregul complex monstruos al astrologiei, panteismului,
170 ~tiintele fizice politeismului, idolatriei, animismului i;;i spiritismului a devenit un sistem universal extrem de puternic care de-a-lungul veacurilor a subjugat mul- \\imi de oameni pierdu\\i. Evanghelia din stele Astfel, la inceput pare sa existe o contradictie in perspectiva biblica asupra stelelor i;;i a constela\\iilor. Pe de o parte, Biblia condamna fara echivoc astrologia, idolatria i;;i tot ce \\ine de venerarea oi;;tirii cerorilor. Pe de alta parte, multe citate biblice indica faptul ca Dumnezeu nu numai ca a creat stelele intro slava Lui (Ps. 19:1), ci a i;;i format i;;i a identificat diversele constela\\ii, investindu-le cu nume i;;i cu simboluri care nu aveau nici o asemanare aparenta cu grupurile propriu-zise de stele. De fapt, una din destina\\iile tuturor corpurilor cerei;;ti era aceea de ,,a fi nii;;te semne\" (Gen. 1:14). Cuvintul ebraic folosit pentro ,,semn\" este acelai;;i cu eel pentro ,,semnul lui Cain\" (Gen.4: 15) i;;i pentro curcubeu ca ,,semn\" al legamintului incheiat cu Noe (Gen. 9:13). El este utilizat frecvent fn expresia ,,semne i;;i minuni\" (ed ex. Exod. 7:3). Astfel, in\\elesul sau pare sa fie aici mai mult decit eel de semne calendaristice. Un verset foarte se;nmificativ in acest sens este Iov 38:32: ,,Tu faci sa iasa la vremea lor semnele zodiacului (in orig. engl. Mazzaroth - n.tr.)?\" Aceasta era evident o intrebare retorica, al carei unic raspuns este ,,Nu, numai Dumnezeu poate face sa iasa la vremea lor semnele zodiacului.\" Cuvintul ebraic Mazzaroth inseamna literal ,,constelatii\", dar toti sa- vantii sint de acord ca el se refera in special la constelatiile zodiacale, cele douisprezece ai;;a-numite ,,semne ale zodiacului.\" Astfel; Dumnezeu insui;;i a fost, evident, Cel care a investit constelatiile cu formele i;;i semnificatiile .lor initiale. Aceste semne vechi sseinmtnsicfhiciat' atitieleinloFriagcutruaal1e0.din astrologie au Dar daca lucrorile stau ai;;a, fost foarte mult pervertite fata de cele initiale, daca avem in vedere drastica condamnare biblica a unor asemenea interpretari astrologice. Acest lucro nu ar trebui sa ne surprinda, de vreme ce Satana este ,,mincinos i;;i tatal minciunii\" i;;i eel care ,,ini;;eala intreaga lume\" (loan 8:44; Apoc. 12:9). Ar fi o lovitura de maestro a duplicita\\ii lui luciferice ca el sa poata transforma o revelaVe primordiala a adevarolui intr-o seducatoare mistificare, care sa-i intoarca pe oameni de la adevaratul Dumnezeu Creator.
oi,tirea cerurilor 171 Figura 10 Constelatiile antice ale zodiacului in Biblie se mentioneaz.l ca ,;,~mnele zodiacului\" sint de origine divina. Ele au fost de asemenea cunoscute de catre toate popoarele antice. Deeyi au fost corupte satanic, ajungindu- se la astrologie, exista citeva indicii ca semnificatia !or originala a fost o revelatie primordiala a Evangheliei. Vezi Tabelul 4. . . ----------- -.·-,___ _ ~-----r--~'-'\"\"\"~ ~o;·-..._ ___ \"lq Ct!le,,;----------
172 ~tiintele fizice Presupunind ca sistemul astrologic actual, structurat injurul semnelor zodiacale, este intr-adevi'ir un fals periculos, exista vreo cale de a n~-intoarce la semnificatiile sale originale? Sa ne amintim ca oricare va fi fost mesajul primordial, el nu mai este necesar. Avem acum Cuvintul lui Dumnezeu, complet, inscripturat, oferind absolut toate sfaturile de care avem nevoie astazi pentru credinta ~i pentru viata. Desigur, acest fapt nu a fost intotdeauna adevarat. Cel putin pentru prima treime a istoriei umane, de la Adam pina la Avraam, singurele Scripturi scrise ale omenirii erau scurtele consemnari ale primilor patriar- hi, pastrate pentru noi de catre Moise in forma primelor unsprezece capitole ale Genesei. Cu exceptia poporului evreu, ai carui profeti au primit revelatia celorlalte Scripturi ale Vechiului Testament, popoarele lumii nu au avut nici o revelatie scrisa vreme de eel putin doui'i treimi din istoria omenirii. ~dar, se poate prea bine ca ,,semnele\" ~ezate de catre Dumnezeu in ceruri ,,ca sa declare gloria lui Dumnezeu\" si'i fi fost de la origine harazite ca un imens ajutor vizual pentru toate popoarele lumii, completind promi- siunea protoevanghelica primordiala despre venirea Mintuitorului, Samin-- ta Femeii, care va strivi, in cele din urma, capul ~arpelui (Gen. 3:15). Un asemenea mesaj avea sa supravietuiasca chiar ~i stricaciunilor marelui Potop ~i incurcarii de mai tirziu a limbilor la Babel, caci el a fost scris nepieritor in ceruri. Este semnificativ ca cele mai importante constelatii, cele douasprezece care apar luna de luna pe eliptica divina (drumul aparent al soarelui), adica cele douasprezece semne ale zodiacului, au fost recunos- cute dintotdeauna ca fiind acel~i la toate popoarele, inca din zorii istoriei, cum de altfel sint ~i astazi. D~i este posibil ca uri~le figuri simbolice sa fi ramas acele~i, mesajul lor a fost profund denaturat. Licariri ale semnificatiilor originale mai pot fi intrezarite nedeslu~it, cad atit de multe dintre constelatii par sa reflecte cu adevarat teme biblice. S-au scris numeroase carti pe acest subiect. Fiecare complacindu-se in diverse speculatii, dar toate demonstrind ca probabil a existat o asemenea revelatie primordiala inscrisa in ceruri. Autorul de fata are un scurt articol despre acest subiect in volumul Many Infallible Proofs (Numeroase dovezi infailibile) (San Diego: Creation-Life, 1974, pp.334-43), care arata ca mesajul original al celor douasprezece semne ar fi putut fi ceva asemanator cu ceea ce se prezinta in Tabelul 4. in orice caz, indiferent daca deductiile de mai sus sint corecte sau nu, intelegerea corecta a semnelor ce~ti este fara indoiala mai putin impor- tanta decft odinioara, fn lumea primitiva. Cu toate acestea, aceasta evan- ghelie din stele contribuie intr-o oarecare masura la tezaurul marturiilor c~tine ~i la o mai deplina intelegere a raporturilor lui Dumnezeu cu popoarele lumii de-a lungul istoriei.
°'tirea cerurilor 173 Tabelul 4 Evanghelia din stele Mesajul posibil al semnelor zodiacale, rezumat mai sus, este detaliat in Anexa 5. Semnul Terna 1. Virgo, Fecioara Sammta promisa a Femeii 2. Libra, Balanta Cintarul justiµei divine 3. Scorpio, Scorpionul M~atura ce va fi cauzata Sammtei promise 4. Sagittarius, Sagetatorul Coruperea rasei umane prin demonism 5. Capricornus, Capricornul Ticalo~ia absoluta a omenirii 6. Aquarius, Varsatorul Pieirea lumii primordiale prin apa 7. Pisces, P~tii Apariµa adevaratului popor al lui Dumnezeu 8. Aries, Berbecele Sacrificiul unui substitut inocent pentru pacate 9. Taurus, Taurul Invierea Berbecelui injunghiat sub forma mare!ului Taur 10.Gernini, Gemenii Natura duala a Regelui domnitor 11.Cancer, Racul Soborul celor rruntuiµ din toate timpurile 12.Leo, Leul Stirpirea ~rpelui fugar de catre marele Rege Catastrofismul ceresc Programul spatial NASA a dezvaluit un fenomen important care ar pArea sa fie o problema pentru creationismul biblic. Multe din fotografiile de pe suprafetele lunii, ale lui Mercur, Marte !\\Ii ale satelitilor diverselor planete toate au dezvaluit, suprafete cu numeroase cratere produse, dupa toate aparentele de bombardamente cu meteoriti, asteroizi sau comete, cindva in trecut. Aceste descoperiri au stimulat cercetarea mai atenta a suprafetei pamintului in cautarea unor asemenea pete !\\Ii, intr-adevar, au mai fost descoperite citeva, ele fiind acum mascate, in mare masura, de eroziuni !\\Ii de mase vegetale, vadind totuf\\li impacte meteoritice terestre in trecut. Toate acestea vorbesc !impede despre catastrofism in ceruri. Mai mult, existenta inA5af\\li a meteoritilor f\\li a asteroizilor pare a fi o dovada de catastrofism. In special asteroizii se dovedesc a fi resturile fragmentare ale unei foste planete care odinioara se rotea pe o orbita in jurul soarelui, intre orbitele lui Marte !\\Ii Jupiter. Problema este aceea de a introduce asemenea fenomene in contextul invataturilor biblice despre stele ~i despre planete. Toate erau ,,foarte bune\" la sfi~itul perioadei de creatie (Gen. 1: 31), chiar !\\Ii in Of\\ltirea cerurilor (Gen. 2: 1), deci este greu de crezut ca Dumnezeu a creat aceste corpuri in aceasta conditie. Daca nu, atunci trebuie sa se fi intimplat ceva dupa crearea lor. Dar Biblia nu contine nici o afirmatie directa cu privire
174 ~tiintele fizice la o asemenea catastrofa astrala. Pentru autorii biblici toate corpurile ce~ti, cu exceptia soarelui ~i a lunii, pareau stele ~i deci sint numite stele. Planetele erau numite ,,stele ratacitoare\", iar meteoritii ,,stele cazatoare\", dar acestea, alaturi de stelele relativ fixe, indeplineau toate ac~i menire, aceea de a fi ,,semne ~i anotimpuri, zile ~i ani.\" Desi Biblia nu contine referinte concrete la catastrofe astrale istorice, 13 ea prez' ice totu~i catas'trofe viitoa're de acest gen, cind stelele vor cadea din cer (de ex. Mat. 24:29; Apoc. 6:13; 8:8; 10:12; 16:21). Aceste evenimente prezise par sa se refere la impactele meteoritilor, ale asteroizilor sau ale cometelor cu pamintul in zilele de pe urma. 14 Cu totul aparte de Biblie, multi autori laici discuta posibilitatea unor viitoare (sau trecute) ciocniri cataclismice ale pamintului cu roiuri de meteoriti si cu alte corpuri. Doi astronomi de la Observatorul Regal din Edinbu;gh, de exemplu, au publicat recent o carte15 in care sustin ca pamintul sufera un asemenea bombardament la fiecare citeva mii de ani, ~i ca aceste catastrofe periodice au fast factorii cheie in evolutia organica. Ei cred ca cele mai recente dintre ele au avut loc chiar in perioada istoriei umane. ,,Actuala abundenta a particulelor planetare, activitatea bolizilor ~i roiurile de meteori, in orbitele misiunile Apollo, toate par sa aducA marturie ca cerul trebuie sa fi fast extrem de activ in ultimele citeva mii de ani. Astazi nu vedem decit ramasitele a ceea ce trebuie sa fi fast fragmente mai mari ~i mai impresion'an' te de de~uri cometare... Dezin- tegrarea unei comete uri~e pe o orbita ce traversa pamintul, pe la mijlocul mileniului al treilea i.d.Cr., ar putea explica multe din aceste dovezi, ~i acesta a fast probabil un punct de cotitura in istoria omenirii\". 16 Oricare va fi fast natura exacta a obiectelor care s-au ciocnit cu pamin- tul, exista numeroase dovezi geologice ca asemenea ciocniri au avut intr- adevar loc. 17 Mai mult, deoarece orbitele tuturor planetelor din jurul soarelui sint situate de fapt pe acel~i plan, este foarte probabil ca aceste ciocniri cu resturile unei comete gigantice sau cu alte corpuri calatoare sa le fi afectat pe toate aproape simultan. Astfel, este posibil ca majoritatea craterelor de impact de pe planete ~i de pe satelitii lor, precum ~i cele de pe pamint, sa se fi format de fapt in acel~i timp, 18 in decursul unui mare eveniment catastrofic, acum citeva mii de ani. De ce nu mentioneaza atunci Biblia un eveniment atit de cumplit pentru soarta pamintului? Raspunsul trebuie sa fie acela ca evenimentul s-a petrecut inainte de scrierea celei mai mari part;i a Bibliei, in zilele cele dintii ale rasei umane. Primele capitole ale Bibliei descriu desigur un cataclism global uri~ pe pamint - niarele Potop. Dovezile cople~itoare despre Potop sint discutate intr-un capitol ulterior. De~i Biblia nu menVoneaza stelele cazatoare in acest context, ea vorbe~te despre deschiderea stavilarelor cerurilor (Gen.
C>fjtirea cerurilor 175 7:11; 8:2). D~i neindoielnic ca aceasta expresie se refera mai ales la ploile torentiale ce cadeau din ceruri, ea ar putea sugera totu~i ~i alte obiecte care de asemenea cadeau din cer. De fapt, trecerea unui nor cu fragmente cometare prin patura protectoare primordiala, alcatuita din vapori de apa, ar fi putut chiar cauza condensarea ~i precipitarea boltii ce~ti. Mai exista inca o posibilitate. Scriptura se refera uneori la izgonirea Satanei ~i a ingerilor lui din ceruri in ceea ce pare a fi limbajul simbolic al stelelor ce cad din cer (vezi Is. 14:12; Luca 10:18; Apoc. 9:1; 12:4). Este posibil oare sa fie vorba de ceva mai mult decit de pur simbolism? Safi fost oare expulzarea Satanei ~i a ingerilor lui din cer insotita de o teribila explozie a unor corpuri cere~ti venite din exterior prin sistemul solar? Daca este ~a, atunci acest fapt trebuie sa fi avut loc curind dupa perioada de creatie, inainte ca Adam ~i Eva sa fi pacatuit, ~i astfel el nu ar fi putut afecta pamintul insu~i, ci numai planetele ~i satelitii. Mai sint desigur multe intrebari fara raspuns legate de vechile catas- trofe ce~ti, ~i sint necesare noi ~i noi cercetari. Totu~i, toate datele ~tiintifice cunoscute pfna acum sint in deplin acord cu perspectiva biblica asupra astronomiei, astfel incft putem fi convin~i ca aceste minore pro- bleme nerezolvate vor primi raspuns in cele din urma in deplina conform- itate cu tot ceea ce sta scris in Cuvintul inspirat.
CAPITOLUL7 Puterea caldurii Termodinamica biblica Universalitatea termodinamicii La prima vedere s-ar pute.-a crede ca termodinamica este o disciplina ljltiintifici'i mai degra.La obscura ljli specializata, prea putin important}\\ intr-o discutie pe teme biblk:e. Nimic insa n-ar fi mai departe de adevar. In fond, termodinamica ar putea fi considerata practic sinonima cu ljltiin~, intrucit conceptele !jli legile ei cuprind toate procesele ljltiintifice din toate dis- ciplinele stimtifice. Term~nul fn sine a intrat in folosinta la inceputul revolutiei industriale. Cind oamenii au descoperit pentru prima oara posibilitatea transformarii caldurii in lucru mecanic si cind apoi au inventat primul motor cu aburi, s-a nas..;ut epoca noastra 'moderna, a !jltiintei ~i a tehnologiei. in urma acestei mari descoperiri, vechea epoca a civilizatiei muncii manuale ~i a cail ,r putere avea sa se s f i ~ curind. Principiile dezvoltate ulterior pentru a cuant:fica transformarea caldurii in lucru mecanic au fost numite pr-i.ncipiile termodinomicii (cuvint campus din doua cuvinte grec~ti - imrebuint;ate adesea in Noul Testament - insemnind ,,puterea caldurii\"). Ca urmare a cercetanlor stiintifice a devenit curind evident ca in natura exis:li ,i alte surse de e~ergi~ care pot fi ~i ele transformate in lucru mecanie. Existil de exemplu electricitatea, precum ~i magnetismul, su- netul, lumina, energia chimica, gravitatia, elasticitatea ~i alte tipuri de
Puterea calduril 177 forte, toate putind fi utilizate acum drept surse de energie fn diferite tipuri de aparate mecanice. Fizicienii flli inginerii secolului al XIX-lea au des- coperit la putin timp di principiile termodinamicii caracterizeaza toate aceste fenomene flli mecanisme de transformare a energiei. Astfel, prin- cipiile termodinamicii au ajuns sA fie recunoscute ca fiind universale fn scop flli aplicabilitate. Cum s-a subliniat deja, fn.,locul numeroaselor erori flltiintifice flli ana- cronisme atribuite de dufllmanii ei, Biblia conVne de fapt un numar im- presionant de pasaje cu intuitii flltiintifice moderne. Dintre acestea nici una nu este mai semnificativa decft cele doua principii recunoscute in mod ob~nuit ca fiind cele mai importante flli mai universale dintre toate gene- ralizarile flltiintifice cunoscute pfna acum. Acestea sfnt cunoscute ca prima flli a doua lege ale termodinamicii. Cfteva din capitolele acestei dirti se ocupa cu anumite aspecte ale naturii flltiintifice a celor douA legi, fn special cu implicatiile lor fn problema credintei/evolutiei. in acest capitol sint tratate aspectele biblice flli teologice, fntr-un cadru flltiintific menit sA le puncteze semnificatia. Ca orice altA ,,lege\" stiintifidi, aceste doua legi sint simple generalizari empirice bazate pe aco;a.ul ~u un volum urifil(I de date flltiintifice. in prin- cipiu, s-ar putea chiar ca ele sA trebuiasca sA fie modificate sau respinse, in cazul di se vor ivi mai tirziu date care sA le contrazidi. Cu toate acestea, ele se bazeaza pe un numar atit de mare de masuratori, pe o diversitate atit de mare de tipuri de sisteme fizice incit, practic, toti savantii le recunosc ca fiind cele mai sigure dintre toate lemle stiintifice. Dadi existA fn s, tiint..At t,... ,' vreo lege adevaratA, apoi aceste doua legi ar fi cele mai bune exemple. In pofida acestui fapt insA, imporu,n~.a flli implicatiile lor profunde sfnt fn- deohfllte ignorate sau ~ i t fntelese de ditre majoritatea oamenilor de stiintA. '' Prima lege a termodinamicii Prima lege este consideratA de obicei sinonima cu legea conservarii energiei. 1 Prin ,,energie\" se intelege ,,o entitate care efectueaza sau are capacitatea de a efectua lucru mecanic\". ,,Lucrul mecanic\" este produsul dintre o fortA si distanta pe care opereaza aceastA fortA. Cel mai prolific autor america~ de lite~tura stiintifica, biochimistul ~manist Isaac Asi- mov, defin~te prima lege dupa' cum' unneaza: Pentru a exprima toate acestea, putem spune cii: ,,Energia poate fi trans- ferata dintr-un loc intr-altul, sau transformata dintr-o forma intr-alta, dar ea nu poate fi nici creata nici distrusa\". Sau altfel spus: ,,Cantitatea totala de energie din univers este constanta\". 12 Henry M. Morris
178 ~tiintele fizice Aceastii. lege este consideratii. cea mai puternica 'ii mai fundamentals. generalizare despre univers de care au fost in stare vreodatii. oamenii de 'itiinFi. Nimeni nu 11tie de ce se conserva energia, 11i nimeni nu poate fi absolut sigur daca ea se conservii cu adevarat pretutindeni in univers 'ii in ce conditii. Tot ce putem spune este ca, in decursul a peste un secol 'ii un sfert de miisuratori atente, oamenii de 'itiinFi nu au fost niciodatii. in miisura sa arate vreo violare concretii. a conservarii energiei, nici in mediul cotidian familiar, nici in cerurile de deasupra lui, nici in atomii lui.2 DacA considerlim masa un tip de entitate diferit de energie, atunci legea poate fi modificata in.~ fel incit ea sli fie aplicabila ,,cantitatii totale de energie ~i de masli din univers\", admiVnd astfel posibilitatea transfor- mlirilor energie/masli, cum se intfmplli cu reactiile nucleare. Exceptind cazul acestora din urmli, desigur di ~i masa se conservli universal. Pe lin~ acestea, exista in fizidi ~i alte legi tile conservlirii (de ex. momentul, sarcina electridi), ca sli nu mai mentionlim principiul, universal respectat, din biologie al ,,soiului dupii soi\" (adidi speciile fundamentale ale plantelor ~i ale animalelor nu reproduc decit propria lor specie, niciodata una nouli). Pare dincolo de orice indoialli di lumea pe care ocuno~te ~tiinta este una in care entitatile existentesint intotdeauna conservatesi niciodata create sau anihilate. (F' enomenul disparitiei in biologie pare a fi'o exceptie, dar sli ne amintim di in genetioo se conservli codul ~i nu individul, ~i nici mlicar ,,soiul\" structurat pe acest cod). Legea a doua a tennodinarnicii Legea a doua este exprimata in mai multe feluri, toate fiind in esent/i echivalente intre ele. Apelind din nou la Asimov (nu un creationist sau teist, ci un ateu ~i evolutionist umanist) pentru o definitie impartialli, iata cum se exprimli el: Putem spune: ,,Nici un mecanism nu poate efectua lucru mecanic excep- tind cazul in care existii., in interiorul sistemului, o diferenFi in concentratia energiei, indiferent de energia totals. utilizatii.\". Acesta este un mod de a exprima ceea ce se num~te Legea a Doua a Termodinamicii. Este numai unul din multele moduri posibile; toate sint echivalente de11i este nevoie de cunO'itinte de matematica 11i de fizica extrem de sofisticate pentru a le putea dovedi echivalenta.3 Asimov continuli apoi cu o alta definitie extrem de ilustrativli: Un alt mod de a defini Legea a Doua este: ,,Universul devine in mod constant tot mai haotic\". Din aceastii. perspectivii putem vedea Legea a Doua pretutindeni injurul nostru. Trebuie sa muncim din greu ca sa dereticam o camera, dar daca aceasta
Puterea ci.ldurii 179 este apoi uitata, ajunge foarte iute 1;1i Ul;J<>r in neorinduiala. Chiar daca nu intram defel in ea, se umple de praf1;1i de umezeala. Ce greu este sane pastram casele, aparatele 1;1i propriile trupuri in stare perfecta de functionare; ce Ul;J<>r este sa le lasam sa se deterioreze. De fapt nu avem decit sa stiim cu miinile in sin, 1;1i totul se deterioreaza, se defecteaza, se strica, se uzeaza de la sine - iata ce inseamna Legea a Doua.4 Evident ca legea a doua nu este mai puVn universala decit prima. Totul se deterioreaza de la sine! Mai mult, exact ca in cazul primei legi, nimeni nu ~tie de ce acest lucru este adevarat; pur ~i simplu ~ se intimpla mereu. Asimov se referea in mod specific la faptul ca ,,universul\" devine tot mai dezordonat, ~i tot el afirma ca, in cazul universului, cantitatea totala de energie este o constanta. in oricare ~-numit ,,sistem deschis\", cu o dimensiune mai mica decit cea a universului, poate exista, pentru o vreme, desigur, un aflux de energie sau de masa sau de organizare pe seama energiei diminuate etc., din afara sistemului, dar ea este neglijabila. Conditiile in care se poate manifesta o exceptie, chiar ~i neglijabila, de la una dintre legi vor fi discutate mai tirziu. Pentru scopurile de fata putem stipula raza de actiune a celor doua legi dupa cum urmeaza: 1. La universul ca intreg - aplicabile fara excep9e, dupa cum poate determina orice observat,ie s'tiint,ifica.5 2. La un sistem local izolat (teoretic) din univers - aplicabile fara exceptie, dupa cum au aratat pina acum toate masuratorile s,tiint,ifice. 3. La un sistem local ,,deschis\" - direct aplicabile in majoritatea situaVilor ~i, fiind vorba de o tendinta normall'i a sistemului - intotdeauna aplicabile, exceptiile posibile fiind unele conditii spe- ciale descrise altundPva !=ji, chiar ~i atunci, numai compensind conditiile externe care mentin integritatea celor doua legi in univers ca intreg. in legaturl'i cu legea a doua, este necesar sa definim ~i termenul de ,,entropie\". Entropia unui sistem este indeo~te exprimata matematic ~i, deci, este dificil sa o definesti cu exactitate fara a tine cont de descrierea matematica a unui sistem. 'in general insa entropi~ poate fi definita ca o functie matematica care evalueaza ,,dezordinea\" sau ,,energia absenta\" ~pot fi folositi ~i alti termeni, in functie de tipul de problema) din sistem. In oricare din cazuri, legea a doua spune ca entropia oricarui sistem fie c~te (daca el este izolat sau universal), fie tinde sa creasca (daca el este local ~i deschis).
180 ~tiintele ftzice Mai mult, cum a observat Asimov, exista numeroase modalitA\\i de a descrie legea a doua (sau masura ei, entropia), toate fiind echivalente si interschimbabile. in sistemele fizice, de exemplu, ea este de obicei e~- primata in doua moduri. 1. Ca masura a crescindei inaccesibilitA\\i a energiei sistemului pen- tru lucru util (termodinamica clasicii). 2. Ca masura a crescindei dezordini, a hazardului sau a probabilitA\\ii organizarii componentelor sistemului (termodinamica statisti- cii). 3. Ca masura a crescindei perturbari a informa\\iei in transmiterea mesajului codificat printr-un sistem (termodinamica informa,. fionalii). Entropia este deci masura energiei inutile dintr-un sistem in stare de func\\ionare, a dezordinii dintr-un sistem structurat, sau a ,,bruiajului\" dintr-un sistem informational. Toate folosesc aceleru;ii tipuri de formule matematice si deci, in esenta, toate sint echivalente. Conceptui poate fi exti~s mai departe. in sistemele biologice, feno- menele bolii, ale mortii si ale disparitiei reprezinta stari de epuizare provocate de Blestem. 'in 'sistemele eco~omice E}i sociale, tendinta socie- tatilor, cindva viguroase, de a se atrofia si de a se dezintegra, este un alt ex~mplu. in sistemele religioase, tendin~ credin\\elor, cindva puternice E}i dinamice, de a deveni letargice E;li apostatice, este inca un exemplu. Astfel, este evident ca prima E;li a doua lege ale termodinamicii sint principii universale extrem de importante. Departe de a se limita la studiul motoarelor termice, cum ar sugera numele lor, ele reprezinta categorii largi de fenomene din intreaga experienµ umana - iar un efect universal necesita O cauza universala! Irnplicapile teologice Sa consideram deocamdata doar implica\\iile teologice ale celor doua legi pentru universul ca intreg. 0 aplicare superficiala a primei legi ar duce la concluzia ca masa/energia universului este eterna, intrucit ea nu este nici creata, nici anihilata in cadrul proceselor naturale care respecta legea. 0 aplicare superficiala a legii a doua ar implica o moarte ulterioara a univer- sului (nu anihilarea lui, ci incetarea tuturor proceselor E;li o dezordine maxima), intrucft universul se indreapta acum implacabil in aceasta direc- \\ie. Dar adevaratul in\\eles al celor doua legi este profund teologic. Daca materia ar fi functionat intr-adevar dintotdeauna, in modul descris de cele doua legi, universul ar fi deja mart. Progresul sau prezent, inevitabil, in
Puterea cildurii 181 directia dezintegrarii, a fost numit siigeata timpului, iar sageata este fndreptata fn jos! Destinul ulterior al universului a fost deseori numit inevitabila ~i finala sa ,,moarte prin caldura\", dnd soarele ~i stelele se vor fi stins ~i fntreaga energie fnalta din cosmos va fi degenerat in caldura, avind o temperaturajoasa ~i uniforma pretutindeni fn spatiu. Energia nu va fi fost anihilata, dar ea va exista pretutindeni la nivel constant, incit nu se va mai putea efectua nici un fel de lucru mecanic. Cum universul nu este ,,mort\" deocamdata, ~i cum el moare cu timpul, este evident ca timpul a avut un fnceput! Daca timpul s-ar fi extins la infinit fn trecut, universul ar fi deja mort. Astfel legea a doua atesta concludent ca universul timpului, al spatiului ~i al materiei (universul este un ,,con- tinuum\", deci spaVul ~i materia trebuie sa fie contemporane cu timpul), eel putin in forma sa prezenta, trebuie sa fi avut un inceput in ,,timpul zero\". Pe de alta parte, prima lege stipuleaza fara echivoc ca este imposibil ca universul sa se fi inceput pe sine! Legea a doua spune ca trebuie sa fi existat o creaVe, dar legea intii spune ca universul nu putea sa se creeze pe sine. Singura i~ire din acest impas este sa admitem ca: ,,La inceput, Dum- nezeu a facut cerurile ~i pamintul.\" Genesa 1:1 este afirmatia cea mai profund ~tiinVfica scrisa vreodata, toate sistemele ~i procesele cosmosului dfndu-~i mina in a-i sustine adevarul. Cele doua legi ale termodinamicii, generalizarile cele mai universale ~i mai temeinic dovedite ale ~tiintei, cuprind toate procesele naturii in cadrul lor, fiind o dovada permanenta ~ universul, ~ cum exista el acum, trebuie sa fi avut un fnceput, iar cauza universului trebuie sa fie transcedenta acestuia, capabila de a crea un fntreg univers, infinit ca intindere, v~nic ca durata, ~i nelimitat ca diver- sitate ~i complexitate. Aceasta mare Cauza Prima trebuie sa fi fost capabili1 sa creeze intregul complex de efecte penetrind cosmosul spatiu-masa-timp. Acestea includ un spectru nelimitat de sisteme complexe inteligibile, de stele ~i de sori aproape infinite ca numar si putere, o uriasa diversitate de organisme vii side fiinte omen~ti care gindesc, simt, dor~ ~i iubesc. Cele doua legi pc;t fi astf~l sublimate in marea lege a cauzei ~i efectului, o mi'lrturie clara ca Prima Cauzi1 necauzata a universului trebuie sa fie o persoana infinita, eterni1, omnipotenta, omniscienta, vie, volitiva, iubitoare.6 Evadarea din s'tiint,A Implicatiile teiste universale ale celor doua legi atesta astfel clar afir- maVa prof~nda a Genesei 1:1. intrucit atit ~tiinta cit ~i Scriptura ~i dau mina in a indica un Dumnezeu transcendent ca fiind Creatorul primordial al tuturor lvcrurilor, nu se poate evita aceasta concluzie decit apelind la metafizica evolutionista.
182 ~tiin\\ele flzice Totu~i, una este sa respint:p Scriptura cu ajutorul filozofiei, ~i cu totul altceva sa respingi ~i ~tiinta. Intr-o societate orientata spre ~tiint3, acest lucru nu poate fi realizat decft mascfnd metafizica, astfeUncit ea sA apara ca li;ltiin\\ificl. Iata ce au incercat sa facl ,,cosmogoni~tii\" evolu\\ioni~ti cu ,,cosmogoniile\" lor, expansiunea ~i Big-Bang-ul. Necazul este cu legea a doua. Toate procesele ~i sistemele care actio- neaza in spa\\iu ~i fn timp, observate pina acum, se conformeaza legii adoua, care indicl spre o origine creatoare a tuturor proceselor ~i sistemelor naturale de acest fel (sau, mai fundamental, energia ~i masa), precum ~i a spa\\iului ~i a timpului, prin ceea ce trebuie sa fi fost mi eveniment sau proces supranatural. Aceasta concluzie nedorita poate fi evitata totu~i, postulfndu-se cl un proces sau sistem care ac\\ioneaza fie fn timpul nonobservabil fie fn spatiul nonobservahil poate fi capabil sa invinga legea a doua prin mijloace natu- rale. Prima ipoteza (legea a doua infirmata de un proces natural care acVoneaza fn spa\\iul nonobservabil) conduce la o forma a ru;ia-numitei Teorii a Expansiunii. A doua ipoteza (legea a doua infirmata de un proces natural care acVoneaza fn timpul nonobservabil) conduce la o forma a ru;ia-numitei teorii a Big-Bang-ului. Prin in~i natura lor, aceste ru;ia-numite teorii nu pot fi cu adevarat teorii stiintifice intrucit procesele pe care se bazeaza ele nu pot fi observate. in int~g ;pa\\iul ~i timpul observabil, toate procesele naturale se confor- meaza legii a doua. Pentru a infirma legea a doua este nevoie, prin urmare, de procese care sfnt antinaturale. Metafizicienii evolu\\ioni~ti se pot amuza cu jocuri semantice ca sa evite concluzia unor procese supranaturale creatoare primordiale, dar ei nu le pot inlocui decft cu procese nenaturale imaginare! Este incurajator cl macar unii cosmogoni~ti evoluVoni~ti recunosc acest aspect al speculatiilor lor, desi majoritatea continua sa-si mascheze ipo- tezele n~tiin\\ific~ cu ajutorul ~nui aparat m~tematic imp~ionant, menit sa dea eforturilor lor o aparen\\a ~tiintificl. Cosmologia Expansiunii este actualmente fn dizgra\\ia aproape a tutu- ror cosmogoni~tilor, deci nu este nevoie sa o mai dezvoltam aici. Este suficient sa spunem cl versiunea ei despre unele procese nenaturale (de ex. ,,creatia\" continua de atomi de hidrogen - sau de vreo alta forma de materie sau de energie - din nimic, undeva departe fn spatiul interstelar) violeaza ambele legi ale termodinamicii. in deceniul trecut, practic to\\i astronomii evoluVoni~ti au imbrati~t o forma sau alta a cosmogoniei Big-Bang-ului fierbinte. Motivul real al acestei convertiri a fost discutat in capitolul 5. Pentru intentiile noastre de fat3 este suficient sa observam cl aceasta ipoteza implicl ~i ea procese care nu sfnt numai nonobservabile, ci ~i nenaturale, acVonind intr-o modalitate
Puterea caldurii 183 contrara celei specificate de legea a doua. Un cunoscut scriitor din domeniul astrofizicii matematice i;;i al cosmogoniei, Paul C.W. Davies, de la Kings . .College, Londra, a susVnut recent acest punct de vedere intr-un articol remarcabil dintr-o noua revista stiintifica. Profesorul Davies se refera mai intii tocmai la problema pe care o discutam. Misterul eel mai mare este de unde provine la origine intreaga ordine din univers. Cum a ajuns sa se intreme universul, daca Legea a Doua a Ter- modinamicii prezice o destramare asimetrica inspre dezordine? Exista dovezi solide ca universul primordial nu era ordonat, ci foarte haotic: o relicva a haosului primordial a supravietuit intr-o radiatie stranie din spatiu, con- siderata a fi ultima ram~ita_, pe cale de disparitie, a caldurii primordiale, iar caracteristicile spectrului ei dezvaluie ca, in primele momente ale universului, materialul cosmic era total nestructurat.7 Astfel, nu numai ca explozia primordiala nu este observabila din punct de vedere i;;tiintific, dar chiar i;;i datele (de ex. universul in expansiune, radiatia de fond, energiile disponibile pentru nucleosinteze·etc.) care par a oferi o baza cvasii;;tiintifica postulatului Big-Bang-ului, sprijina ~i mai mult implicatiile celei de a doua legi, oferind astfel slabe perspective de ener- gizare a intregii dezvoltari evolutive viitoare a cosmosului. Unica speranta pare sa atirne de primele citeva minute ale expansiunii, cind energiile ~i densitatile erau (probabil) suficient de marl ca sa actioneze impotriva legii a doua. Davies ii;;i continua analiza astfel: ,,Pentru a des- coperi mecanismul destramarii cosmice trebuie sa cercetam procesele care au avut loc in intervalul dintre aproximativ o secunda ~i cele zece minute de dupa explozie. Din nefericire, expansiunea este acum mult prea lenta pentru a avea un efect energizant, astfel incit universul pare destinat sa se .destrame continuu pina cind vor inceta toate activitatile organizate; lumea interesanta si variata a experient'elor noastre va fi distrusa sistematic.\" 8 Dar cum putem deduce un proces natural de tesere a universului, cind toate procesele naturale observabile sint procese de destramare? Ei bine, recu- no~te Davies, de fapt nu putem! Pina acum s-a presupus ca procesul de amestecare este la intEmplare. Dar de unde sa ~tim daca universul care s-a ivit in urma Big-Bang-ului a fost realmente haotic astfel incit ciocnirile ~i interactiunile ulterioare dintre par- ticulele subatomice sa ameninte cu dezintegrarea orice ordine ar putea aparea? Daca miracolul Big-Bang-ului a inclus de asemenea structurile subatomice, miraculos organizate, atunci amestecarea lor la intimplare ar trebui inlocuita cu o restructurare organizatii.9
184 ~tiin\\ele fizice Iatii raspunsul! Trebuie sa avem ,,miracolul Big-Bang-ului\" ~i ,,struc- turile subatomice miraculos organizate\" cu o ,,restructurare organizatii\" a particulelor subatomice! Da, un mijloc suficient de comprehensiv al creatiei flli al integrarii supranaturale ar putea face operational conceptul Big-Bang-ului, dar nu exista nici o cale naturala de a face aces't lucru. Si daca vom admite o creatie miraculoasa la inceputul lucrurilor, prin ce l'ogica (fie ea flli disimula're metafizica) am putea exclude un creator miraculos? Daca admitem un creator supranatural, de ce nu I-am ingadui totodata sa s a v i ~ opera de creatie flli de organizare a cosmosului, ajungind direct la implementarea scopu:rilor pentru care El 1-a creat de la bun inceput? De ce sa,L obligam sa se chinuie veacuri nesfi~ite, numai pentru a se conforma speculaVilor evolutioniste pentru care nu avem nici urma de dovezi, fie ele flltiintifice, ori biblice? Daca creatorul a utilizat cu adevarat n~tiute miliarde de ani de descompunere universala, dupa intrebuintarea la inceput a zece minute de miraculoasa integrare, pentru a produce in cele din urma omul ,,dupa chipul Lui\", apoi El a ales in mod sigur procedeul eel mai costisitor. mai ineficient flli mai crud din cite se pot concepe, pentru a-~i atinge scopul. Adevarul este ca absolut toate datele temeinice, atit ale flltiintei adeva- rate cit si ale logicii ad:warate, coincid perfect cu premisa biblica: ,,La inceput Dumnezeu a creat cerurile flli pamfntul\" (Gen. 1:1). in sprijinul ac<.istei afinnatii fundamentale, dare, vin numeroase alte asertiuni neechi- voce din Scriptura: In~ zile a fa.cut Domnul cerurile i;!i pamintul, iar in ziua a ~ptea S-a odihnit i;!l a rasuflat (Exod. 31:17). Cerurile au fost fa.cute prin Cuvintul Domnului, ~i toatii ~tirea lor prin suflarea gurii Lui...Caci El zice i;!i se face; porunceste i;!i ce porunc~te ia fiin~ (Ps. 148:5). Caci El a poruncit, i;!i au fost fa.cute (Ps. 148:5). Prin credint;a pricepem ca lumea a fost facutii prin Cuvintul lui Dumnezeu, • ca tut ce se vede n-a fost fa.cut din lucruri care se vad (Evr. 11:3). Odinioara erau ceruri i;!i un pa.mint scos prin Cuvintul lui Dumnezeu (2 Petru 3:5). Originea celor doua legi poti4ivit Scripturii C,1m recunc~te Isaac Asimov (vez;_ pagh1a. 17<3) ,,nimeni nu flltie de ce se ccn,;;e!'\\'a energia.' Nici de ce crei;;te entropia. Tot ceea ce :,tim e;;t e ca,
Puterea caldurii 185 in toate calculele ~i observa\\iile ~tiin\\ifice, energia se conserva iar entropia c~te, necunosdndu-se excep\\ii. Acestea sint doua legi ale ~tiintei cele mai temeinic confirmate ~i mai universal valabile, dar nimeni nu ~tie de ce! Adica, ~tiin\\ific vorbind, nimeni nu ~tie de ce. Din punct de vedere teologic ~i biblic insa·motivele sint clare ~i precise. Scriptura nu numai ca a anticipat de mult realitatea acestor doua legi, ci ~i motivele pentru care ele sint legi. Considerati prima lege. Motivul pentru care acum nu se mai creeaza energie este di: ,,in ziua a ~aptea Dumnezeu ~i-a sfi~it lucrarea, pe care o facuse...~i in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse\" (Gen. 2:2-3). ' in mod similar, motivul pentru care nimic nu se anihileaza fn actualul cosmos este ca Creatorul (nimeni altul decit Fiul v~nic al lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos) acum ,,\\ine toate lucrurile cu Cuvfntul puterii Lui\" (Evr. 1:3). In cele ~ zile de crea\\ie, Dumnezeu a creat ~i a fa.cut toate lucrurile. Prin urmare, evident ca prima lege nu fusese fnca ,,adoptata\". Totu~i, cind Dumnezeu ,,~i-a incheiat lucrarea\", intregul univers era ,,foarte bun\" (Gen. 1:31). Nu mai trebuia adaugat nimic, nici nu mai trebuia indreptat nimic. In consecin\\a, fn prima mare zi de odihna a lui Dumnezeu (ebraicul sabbath fnseamna ,,odihna\"), Dumnezeu, cum s-ar spune, ~i-a legiferat legea con- servarii, iar de atunci fncoace procesele cosmosului au respectat-o intot- deauna! De fapt, nu numai materia ~i energia create au fost menite sa se conserve dupa saptamfna de creatie, ci la fel ~i entropia. Toate erau ,,bune\", deci entita\\ile care se masoara prin entropie (dezordinea, energia pierduta, zgomotul, dezintegrarea, confuzia, moartea etc.) nu puteau sa sporeasca atunci ca si azi. Descompunerea si moartea nu sint bune. In perioada de crea\\ie, Dum~ezeu a ,,zidit\" (in ebraica yatsar) ~i a ,,facut\" (asah), dar a ~i ,,creat\" (bara) lucruri. Deci procesele Lui de atunci au fost explicit opuse celor care sint acum constrinse de cele doua legi ale termodinamicii. Procesele Lui erau atunci procese de creafie ~i de integrare; acum toate sint procese de conseroare ~i de dezintegrare. Dumnezeu a produs in saptamina de creatie ordine si complexitate, precum si energie ~i materie, ~i toate acestea au fost in mod'cert menite sa fie conse~ate dupa saptamina crea\\iei. Acest fapt nu sugereaza insa nicidecum ca in sistemele individuale nu ar fi urmat sa aiba loc nici o scadere a ordinii. Astfel, Dumnezeu a pregatit in mod specific ierburile, plantele ~i fructele din regnul vegetal pentru a servi drept hrana atit oamenilor cit ~i animalelor (Gen. 1:29, 30; 2:9, 16). Consumarea acestor alimente a implicat desigur diversele procese de ingerare ~i de digerare cu dezintegrarea corespunzatoare a structurii
186 ~tiintele fizice fructului sau a legumei respective (apropo, fructele nu ,,mor\" cind sfnt mfncate, fntrucit ele nu poseda nephesh, sau ,,suflet\" ori ,,viatA\", cum se traduce de obicei din ebraica; numai oamenii ~i animalele au fost investite cu nephesh. Vezi Gen. 1:21; 2:7.) D~i in creatia primordiala au existat in mod cert ceea ce noi numim procese de ,,descompunere\" (de ex. digestia, frictiunea, eroziunea apei, amortizarea valurilor etc.), toate trebuie sa fi echilibrat cu precizie proce- sele de ,,c~tere\" de altundeva - fie dintr-un sistem individual, fie de regula dintr-un sistem adiacent, astfel fncit entropia lumii ca intreg sa ramina constanta. Entropia lumii cre~te acum, dar ideal ar fi ca ea sa se conserve impreuna cu energia. Toate procesele ~i mecanismele ar fi atunci eficiente 100 la suta, toate energiile de alimentare fiind transformate complet in lucru mecanic. Chiar ~i energia termica utilizata in procesele care necesita, pentru buna lor funcVonare, forta de frictiune, ar fi total productiva, fara a se ,,pierde\" deloc energie. Nici o piesa nu s-ar uza, nici un organism nu ar ,,fmbatrini\" dincolo de punctul maxim al vigorii ~i al productivitatii, ~i oricine ar putea proiecta ~i construi cu ui;;urintA mai;;iniperpetuum mobile! Cele de mai sus sint, fi~te, fanteziste, vagi i;;i incomplete, dar momen- tul implinirii lor nu este departe. Toate au fost proiectate sa fie ,,foarte bune\" de catre un Dumnezeu omniscient i;;i omnipotent. Prima lege va fi afirmat, ca ~i in prezent, cbnservarea masei/energiei in toate sistemele, iar legea a doua, conservarea entropiei in toate sistemele. Dar exista un amendament drastic'la legea a doua! fn creatia originala a lui Dumnezeu nu a fost planuita moartea vietii coni;;tiente, nici a celei animale, i;;i nlci a celei umane. Trupul animalelor, precum ~i trupul omenesc - i;;i, intr-adevar, toate lucrurile din creatia fizica a lui Dumnezeu - au fost formate de catre Dumnezeu din ,,tArina pamfntului\" (particulele elemen- tare de baza care functioneaza in universul spatiu-timp) intr-o varietate uriai;;a de sisteme complexe, eel mai complex dintre toate fiind trupul i;;i creierul omului. Dar acum totul se intoarce in tarina, conform legii a doua a ter- modinamicii: ,,Dar i;;tim ca pina in ziua de azi, toata firea suspina ~i sufera durerile nasterii\" (Rom. 8:22). Inca o d~ta, la intrebarea de ce, nu se poate raspunde decit printr-un raspuns teologic, iar raspunsul biblic este pacatul omului i;;i blestemul lui Dumnezeu. Dumnezeu ii avertizase pe Adam i;;i Eva ca urmarea neres- pectarii cuvintului Lui avea sa fie moartea (Gen. 2:16-17), dar ei au ales sa creada in cuvintul Satanei i;;i nu in cuvintul lui Dumnezeu, aducind astfel moartea in lume. Anuntul explicit al celei de a doua legi dupa saviri;;irea pacatului se g~te in Genesa 3:17-20: ,,blestemat este acum pamintul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el fn toate zilele vietii tale; sAspini i;;i palamida sa-ti dea, i;;i ma~inci iarba de pe cimp. fn sudoa~a fetei
Puterea caldurii 187 tale sa-ti mifainci piinea, pina te vei intoarce in pa.mint, caci din el ai fost luat; caci tarina e!;lti, ~i in tarina te vei intoarce\". Blestemul s-a extins intr-o forma asemanatoare asupra intregii sta- piniri a omului. Omul a adus haos spiritual in propria lui stapinire; Dum- nezeu a introdus cit se poate de adecvat un principiu de haos fizic asupra acestei stapiniri, care sa se potriveasca cu conditia sa spirituala. Blestemul divin nu a fost numai punitiv, ci 9i pedagogic. El a fost ,,din pricina omului\". 0 hime in care nu existA nici o pedeapsa pentru pa.cat, nici lupta pentru supravietuire, nici meditatie asupra suferintei ~i a mortii, s-ar fi potrivit numai unor fiinte aflate intr-o partru;iie deplina cu Creatorul lor. Dar pentru ni~te fiinte care au stricat in mod intentionat aceasta pa~ie, o astfel de lume perfecta nu ar fi facut decit sa le incurajeze razvratirea, intensificind-o chiar, pentru totdeauna. 1½adar, pe cit de corect intelegem atit Biblia cit 9i 9tiinta, ar trebui sa datam instaurarea legii a doua a termodinamicii, in actuala ei forma, eel putin, in ziua tragica in care a pacatuit Adam 9i in care: ,,moartea a venit prin om\" (1 Cor. 15:21). ,,De aceea, cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, 9i prin pa.cat a intrat moartea, i;;i astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit\" (Rom. 5:12). Blestemul nu este numai pedagogic, ci 9i escatologic. Dei;;i indica o moarte viitoare a universului prin caldura, el indica de asemenea spre un Creator consecvent care nu ar permite niciodata ca universul sa piara! ,,Caci firea a fost supusa d~rtaciunii (mai bine zis, ineficacitatii nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nadejdea insa ca 9i ea va fi izbavita din robia stricaciunii (literal ,,descompunerii\") ca sa aiba parte de slo- bozenia slavei copiilor lui Dumnezeu\" (Rom. 8:20-21). Va veni o zi mare cind ,,nu va mai fi nimic vrednic de blestem\" (Apoc. 22:3). fn actuala epoca insa, de la Eden incoace, ,,toata firea suspina 9i sufera durerile n~terii\" (Rom. 8:22). Referintele biblice la prima lege Alaturi de afirmatiile fundamentale, citate deja, ale Scripturii privind caracterul incheiat 9i permanent al creatiei, exista in Biblie numeroase alte referinte la principiul conservarii energiei. Ele nu sint desigur formulate intr-unjargon tehnic intrucit acesta se modifica cu fiecare generatie, ci in termenii conceptului atemporal dupa care Dumnezeu i9i pastreaz:1 creatia incheiata, ingaduindu-i sa-I implinesca scopurile pretutindeni. Maijos sint prezentate citeva pasaje care stipuleaza un aspect sau altul al marelui principiu al conservarii creatiei incheiate a lui Dumnezeu.
188 Pasaje care afirmii. odihna lui Dumnezeu fn urma unei creap,i fncheiate Astfel au fost sfir!jlite cerurile !jli pamintul !jli toata O!jltirea lor. in ziua a fjlaptea Dumnezeu i;;i-a sfir!jlit lucrarea, pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvintat ziua a ~ptea !jli a sfintit-0, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise !jli o facuse (Gen. 2:1-3). Caci i n ~ zile a fa.cut Domnul cerurile, pamintul !jli marea, !;li tot ce este in ele, iar in ziua a ~ptea S-a odihnit: de aceea a binecuvintat Domnul ziua de odihna ~i a sfintit-0 (Exod. 20:11). Caci in !;lase zile a fa.cut Domnul cerurile !jli pamintul, iar in ziua a fjlaptea S-a odihnit ~i a rasuflat (Exod. 31:17). Ma.car ca lucrarile Lui fusesera ispravite inca de la intemeierea lumii. Caci intr-un loc a vorbit astfel despre ziua a fjlaptea: ,,Dumnezeu S-a odihnit in ziua a ~aptea de toate lucrarile Lui\" (Evr. 4:3-4). Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihne!jlte !jli el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale (Evr. 4:10). La textele de mai sus s-ar mai putea adauga un mare numar de referinte care relateaza despre opera de creatie a lui Dumnezeu, toate fiind la timpul trecut (ex. Col. 1:16). Este semnificativ cii Biblia nu se rcfera nicioc~ata la ccroenatti' inau ua n!\\ilivaesrst auzlui .i Efiazicesstaeuinato:tideet'uai,tmoaareplroerzednintaetla ca lfaiiondo.,i:niecraheciaartea se ca in trecut, exact cum presupun legile termodinamicii. Pasaje care indicii. pastrarea de catre Dumnezeu a creatiei fncheiate Tu, Doamne, numai Tu, ai fa.cut cerurile, cerurile cerurilor ~i toata o~tirea lor-, ~i pam.in ·.ul cu tot ce este peel, m.arile ct.: tot cc c·,1prind ele. T I dai vi 1ta tuturor ace,stor lucruri, ~i o~tirea cerurilor se inchina inaintea Ta (Neem. 9: 6). ...le-a intarit pe veci de veci; le-a dat legi, ~i nu le va ca.lea (Ps. 148:6). Ridicati-va ochii in sus, !jli priviti! Cine a fa.cut aceste lucruri?...~a de mare e puterea ~i taria Lui, ca una nu lipse!jite (Is. 40:26). El este mai inainte de toate lucrurile, ~i toate se tin (literal ,,se mentin\") prin El (Col. 1:17). El, care este oglindirea (literal ,,iradierea\") slavei Lui, ~i intiparirea Fiintei Lui, ~i care tine toate lucrurile cu Cuvin:tul puterii Lui (Evr. 1:3).
Puterea cildurii 189 Orice ni se da bun !Ji orice dar desavir11it este de sus, pogorindu-se de la Tatal luminilor, fn care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare (lac. 1:17). Iar cerurile !Ji pamintul de acum sint pazite !Ji pastrate, prin acel~i cuvint (2 Petru 3:7). Pasaje care afirma p~rmanenta speciilor de organisme create Apoi Dumnezeu a zis: ,,Sa dea pamintul verdeatA, iarba cu samintA, pomi roditori, care sa faca rod dupa soiul lor !Ji care sa aiba in ei samin\\;a lor pe pa.mint\". ~i ~ a fost (Gen.1:11). Dumnezeu a fa.cut pe1Jtii cei mari !Ji toate vietuitoarele care se mi!JCii 1;1i de care mi11una apele, dupa soiul lor; a fa.cut !Ji orice pasare inaripata dupa soiul ei (Gen. 1:21). Dumnezeu a fa.cut fiarele pamintului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor !Ji toate tiritoarele pamintului dupa soiul lor (Gen. 1:25). ~i cind sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intimpla: fie de griu, fie de alta saminta. Apoi Dumnezeu ii da un trup, dupa cum voie11te; !Ji fiecarei seminte ii da un trup al ei. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul pasarilor, altul al pe!Jtilor (1 Cor. 15:37-39). Fratii mei, poate oare un smochin sa faca masline, sau o vitA sa faca smochine? Nici apa sarata nu poate da apa dulce (lac. 3:12). Posibilitatea sau imposibilitatea de a demonstra ca principiul ~tiintific al conservarii materiei/energiei incorporeaza principiul conservarii codului genetic pen:ru fiecare ,,soi\" creat constituie obiectul de studiu al unor cercetari creationiste viitoare, dar principiul conservarii divine a creatiei incheiate le cuprinde armonios pe amLele, ~i toate datele, atit ale ~tiintei fizice, cit ~i ale biologiei, sint in deplin consens. Pasaje care rezuma atft desavfr~irea cft ~i permanenta Ce a fost, va mai fi, !Ji ce s-a fa.cut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: ,,lata ceva nou!\" De mult lucrul acela era !Ji in veacurile dinaintea noastra (Ecles. 1:9-10). Am ajuns la cuno11tin\\;a ca tot ce face Dumnezeu dainuie11te in veci, !Ji la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat 1;1i nimic de scazut, 1;1i ca Dumnezeu face ~ pentru ca lumea sa se teama de EL Ce este, a mai fost, 1;1i, ce va fi, a mai fost; 1;1i Dumnezeu aduce iariii;li inapoi ce a trecut (Ecles. 3:14-15).
190 ~tiin\\ele fizice Cine a masurat apele cu mina lui? Cine a masurat cerurile cu palma, ij!i a strins ~ina pamintului intr-o treime de ma.aura? Cine a cintarit mun~ii cu cintarul, !;Ii dealurile cu cumpana? (Is. 40:12). Referinte biblice la legea a doua Principiul descompunerii este aproape la fel de frecvent amintit ca ~i principiul conservarii. Pasajul fundamental este, cum s-a aratat mai sus, Genesa 3:14-19, care consemneaza blestemul divin asupra intregii creatii datorita razvratirii stapinilor ei umani, Adam ~i Eva. Dupa cum s-a observat mai devreme, principiul entropiei este foarte larg, el referindu-se lapierderea de energie utila, pierderea de ordine, sau pierderea de informatie. El se aplica tuturor proceselor, atit anorganice cit s'i vii, s,i mult,i ii aplicli azi chiar s'i sistemelor sociale s,i economice. In mod similar, Biblia arata ca procesul de descompunere este universal. Pasaje care se referii. la descompunerea fntregului cosmos Tuai intemeiat in vechime pamintul, ijli cerurile sint lucrarea minilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei ramine; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un veij!mint, ijli se vor schimba. Dar Tu ramii Acel~, ij!i anii Tai nu se vor sfirij!i (Ps. 102:25-27; vezi de asemenea Evrei 1:10-12). Ridicati-vii. ochii spre cer, ijli priviti injos pe pa.mint! Caci cerurile vor pieri ca un furn, pamintul se va preface in zdren~ ca o haina, !;Ii locuitorii lui vor muri ca ni!;Jte mll!;Jte; dar mintuirea Mea va dainui in veci, !;Ji neprihii.nirea Mea nu va avea sfirij!it (Is. 51:6). Cerul ij!i pamintul vor trece (literal ,,tree\") dar cuvintele Mele nu vor trece (Mat. 24:35; cf. Marc. 13:31; Luca 21:33). Caci firea a fost supusii. de!;Jertaciunii - nu de voie, ci <lin pricina celui ce a supus-o - cu nii.dejdea insa, ca !;Ii ea va fi izbavitii. din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ijltim ca pina in ziua de azi, toata firea suspina ijli sufera durerile n~terii (Rom. 8:20-22). Cuvintele acestea ,,inca odatii.\" aratii. ca schimbarea lucrurilor clatinate, adica a lucrurilor fa.cute, este fiicutii. tocmai ca sa ramina lucrurile care nu se clatina (Evr. 12:27). i;li lumea ijli pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramine in veac (1 loan 2:17).
Puterea caldurii 191 Pasaje care indica descompunerea tuturor organismelor vii Omul nascut din femeie, are viapi scurta, dar plina de necazuri. Se nru;ite !;Ii e taiat ca o floare; fuge ffi piere ca o umbra (Iov 14:1-2). Omul! Zilele lui sint ca iarba, ffi infloreffte ca floarea de pe cimp. Cind trece un vint peste ea, nu mai este, ffi locul pe care-I cuprindea, n-o mai cunoru;ite (Ps. 103:15-16). Caci soarta omului ffi a dobitocului este aceeru;ii; aceeru;ii soarta au amindoi; cum moare unul, ~ moare ffi celalalt, toti au aceeru;ii suflare, ffi omul nu intrece cu nimic pe dobitoc; caci totul este de~rtaciune. Toate merg la un loc; toate au fost £acute din pirina, ffi toate se intorc in tarina (Eel. 3:19-20). Orice faptura este ca iarba, 1?i toata stralucirea ei ca floarea de pe cimp. Iarba se usuca, floarea cade, cind sufla vintul Domnului peste ea - in adevar, poporul este ca iarba: !;Ii iarba se usuca, floarea cade, dar cuvintul Dumnezeului nostru ramine in veac (Is. 40:6-8; vezi de asemenea 1 Petru 1:24-25). Pasaje care afirmii descompunerea individualii Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se due anii ca un sunet. Anii vietii noastre se ridica la ~apte zeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; !;Ii lucrul cu care se mindr~te omul in timpul lor nu este decit truda !;Ii durere, caci trece iute, !;Ii noi zburam (Ps. 90:9-10). Fla.ca.ii obosesc ~i ostenesc, chiar tinerii se clatina; ceice se incred in Domnul i!;!i innoiesc puterea (Ia. 40:30-31). Dar vad·in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, !;Ii ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele. 0, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte? (Rom. 7:23-24). Apoi pofta, cind a zamislit, da nru;itere pacatului; !;Ii pacatul odata fiiptuit, aduce moarte (lac. 1:15). Sa observam ca in multe din pasajele de mai sus, descompunerea sistemului pe care-I avem fn vedere fn mod particular (fie cosmic, biologic sau uman) este deseori pusa fn contrast cu stabilitatea ~i permanenta Creatorului lui ~i cu darurile spirituale asigurate de EL Cel care a legiferat legea descompunerii nu este, tocmai prin acest fapt, limitat de ea. imbatrinirea si moartea D~i fndeob~te si'stemele vii nu sfnt de obicei asociate cu termodinamica, pe care majoritatea oamenilor o considera a fi exclusiv o ~tiinta fizica, chiar
192 ~tiintele fizice si acestea sint guvernate, cit priveste corpurile lor, de procese fizice si biologice. in consecinta, principiile t~rmodinamicii functioneaza continu~ in organismele vii ca !ji in sistemele anorganice. ExistA numeroase indicii cl ele controleaza intruci'tva chiar !ji r.,istemele sociale, !ji unii economi~ti ~i sociologi de azi incearcA cu consecventa sa aplice principiul entropiei in studiul societAtilor umane. Sa observam in treaclt cl procesele naturale sint convenabil impartite in trei categorii: fizice, biologice !ji sociologice. Aceasta corespunde divi- ziunii intreite a !jtiintei in: ~tiintele fizice (fizica, chimia, geologia, ingineria, astronomia etc.), ~tiintele biologice (zoologia, fiziologia, medicina etc.) !ji !jtiintele comportamentale (psihologia, sociologia, antropologia, economia etc.). Fiind legi universale, cele doua legi ale termodinamicii se aplicl tuturor acestor trei domenii !ji tuturor acestor trei categorii de procese. Ambele legi corespund de asemenea celor trei mari acte ale creatiei ex nihilo consemnate in Genesa 1, marcate de utilizarea verbului ebraic bara. Acestea sint: universul fizic (Gen. 1:1), universul vietii (Gen. 1:21) !ji universul ,piritului\" - sau, mai bine zis, chipul Jui Dumnezeu in om (Gen. 1:28). Domeniul anorganic este eel al ,,trupului\", domeniul insufletit, al ,,trupului !ji al sufletului\" (in ebraicl nephesh), iar domeniul uman, al ,,trupului, al sufletului si al spiritului.\" in ceea ce priveste ~mul, legea entropiei ii afecteaza eel mai direct si mai du:reros prin fe~omenele imMtrinirii .biologicl sint, desigur, !ji soarta tuturor sa'inmimoartlieil.oirm. MDitnripnuirnecats'di emvoeadretr~e teologic, moartea este consecinta pacatului omului (Rom. 5: 12) !ji a bles- temului Jui Dumnezeu ce s-a extins asupra intregii creatii (Gen. 3:17-20; Rom. 8:20-22), dar mecanismele fizice propriu-zise, care determina imba- trinirea si moartea sint incl relativ obscure. Au existat numeroase teorii si studii ~ti'intifice consacrate acestui subiect important, dar deocamdatA n'u se cunosc decit relativ putine despre el. Oricare vor fi,detaliile, tendinta fundamentala in sine trebuie sa fie oarecum legatA de inevitabila lege a doua a termodinamicii. in ce priv~te organismele individuale, d~i ele par sa creascil ~i sa se dezvolte o vreme, in final procesul de imbatrinire, care este implicat in legea a doua, le face sa se degradeze ~i sa moara. Astfel procesul de imbatrinire, de~i in mod natural un subiect de mare interes ~i obiect al multor studii, este in continuare putin inteles. Mai mult, se pare cl nu se poate face nimic·pentru a-1 schimba. ,,Auzim mereu cl durata vietii unui american obh;muit a fost sporitA in mod spectaculos in ultimii ani, datoritA progreselor ~tiintelor medicale, ~i acest fapt este perfect adevarat. Totu~i, se pare cl durata maxima de viata nus-a modi- ficat din vremurile biblice, iar medicina moderna n-a facut decit sa permitA unei fractiuni mai mari a populatiei sa aiM o duratA de viata apropiatA de cea maxima\". 10
Puterea cildurii 193 0 teorie destul de rezonabila sugereaza ca imbatrinirea este in principal legata de mutatiile din diversele celule ale corpului, sau de mutatiile ,,somatice\". Acestea sint schimbari bru~te, la intimplare, in structura celulara a tesuturilor ~i a organelor corpului (altele decit celulele de repro- ducere) cauzate de radiatii sau de alte influente ale mediului. Cum muta- tiile sint schimbari la intimplare in structura celulara superior organizata, ele au ca rezultat, in mod normal, o scadere a eficientei activitatilor ce revin celulei. Pe masura ce se acumuleaza asemenea mutatii, un organ vital sau corpul luat in intregime inceteaza complet sa mai functioneze, in final instalindu-se moartea. Curtis spune: ,,Cu siguranta ca majoritatea muta- tiilor trebuie sa fie nocive, ~i daca organele animalelor mai vfrstnice contin un numar apreciabil de celule purtatoare de mutatii, virtual este o cer- titudine ca organele nu functioneaza la fel de eficient cum ar face-o altminteri\". 11 S-a aratat experimental ca radiatiile mediului inconjurator provoaca atit mutatii cit ~i accelerarea procesului de imbatrinire, ~i se pare ca cele doua efecte sint in legatura directa. ~adar, pina cind radiaVa generala din spatiul extraterestru - in mare parte de la soare, desigur - care strabate atmosfera terestra nu va putea fi redusa drastic, este probabil imposibil ca durata maxima de viata a omului sa fie mult sporita. Astfel, de~i caldura radianta de la soare asigura energia necesara mentinerii proceselor vietii, ea pare sa fie raspunzatoare ~i de moartea fiecarui individ! Daca moartea fl ajunge in cele din urma pe individ datorita acumularii mutatiilor in celulele corpului sau, foarte probabil ca ea va invinge in final intreaga specie, ca rezultat al acumularii mutatiilor in celulele de repro- ducere. Acestea din urma sint mult mai bine protejate decit celulele corpului ~i, prin urmare, mai putin afectate de radiatiile din mediu, astfel indt specia mai continua, d~i individul moare. Curtis incheie spunind: ,,Se sugereaza ca rata mutatiilor pentru celulele somatice este mult mai ridi- cata decit rata pentru celulele gametice, ~i ca aceste conditii garanteaza moartea individului ~i supravietuirea speciei\". 12 ~dar specia supravietui~te individului. Cu toate acestea, mutatiile se produc ocazional ~i in celulele de r~producere, in acest caz ele fiind tot nocive. intrucit acestea sint efecte ereditare, rezultatul final inevitabil trebuie sa fie o deteriorare a speciei in sine, ~i poate chiar moartea ei. Acest principiu poate justifica intr-o oarecare masura disparitia multor specii de animale care au existat odinioara pe pamint, precum ~i faptul ca majorita- tea speciilor moderne sint reprezentate in tezaurul fosilifer prin urm~i mai mari ~i evident mai viguro~i. 13 Henry M. Morris
194 ~tiintele flzice Faptul ca asemenea mutatii genetice sint de fapt aproape intotdeauna nocive pentru animalele la care se manifesta ele, este indicat in rezumatul urmator: Procesul mutatiilor furnizeazii in ultimii instanFi materialele pentru adap- tarea la mediul in schimbare. Variatiile genetice care sporesc conditia de reproducere a unei populatii in mediu sau sint piistrate 1;1i amplificate prin selectia naturalii. Mutatiile nocive sinteliminate mai multsau mai putin rapid, in functie de magnitudinea efectelor lor viitamiitoare. Radiatiile de inaltii energie, precum razele X, sporesc rata mutatiilor. Mutatiile determinate de radiatii sint la intimplare, in sensul ca ele apar independent de efectele lor asupra conditiei fizice a indivizilor purtatori. Mutatiile provocate sint de obicei nocive. intr-~n sistem precis organizat 1;1i compiex precum genomul unui organism, o modificare la intimplare mai deITTaba va diminua decit va spori organizarea sau informatia utila a sistemului. 13 In pofida acestui fapt, evolutionif;ltii au sperat case pot produce mutatii benefice 14 rare intr-o populatie de organisme ~i ca ele vor fi pastrate, prin selectie naturala, rezultind treptat intr-un tip de organism superior, mai bine organizat ~i mai complex. Acesta este un tip remarcabil de rationa- ment, aparent acceptabil in speculatiile evolutioniste, def;li neadmis fn mai prozaicele analize statistice si stiintifice. Ar trebui sa fie evident ~•mu~tiile sint o ilustratie perfecta a prin- cipiului entropiei in desfai;;urare. 0 acumulare a mutatiilor, fie la un individ, fie la o populatie, trebuie sa duca inevitabil la reducerea organizarii la acel individ sau specie, f;li daca ea continua, la moartea acestuia. Termodinamica se aplica in mod sigur la toate nivelele sistemelor f;li proceselor biologice. Aceste mutatii somatice determinate de radiatii prezinta interes ~i intr-o alta aplicatie. Daca radiatiile din mediu accelereaza intr-adevar procesulimbatrinirii f;li al mortii, atunci pare posibil ca un mediu lipsit de asemenea radiatii sa aiba implicatii profunde in incetinirea ritmului imba- trinirii f;li, prin urmare, in prelungirea longevitatii. Genesa 5 consemneaza ca inainte de marele potop oamenii traiau in mod caracteristic sute de ani, virsta medie a patriarhilor antedeluvieni (excluzindu-1 pe Enoh care a fost luat la ceruri fara sa moara) fiind de 912 ani. Biblia mai consemneaza (Gen. 1: 7) ca in epoca primordiala existau ,,ape... deasupra intinderii.\" Aceasta patura acvatica antedeluviana era, foarte probabil, o intindere vasta de vapori invizibili de apa deasupra atmosferei terestre f;li (probabil) a stratosferei. Vezi capitolul 10 pentru o continuare a discutiei asupra acestei posibilitati. 0 asemenea bolta de vapori va fi servit, pe linga altele, drept filtru extrem de eficient al radiatiilor, impiedicind majoritatea razelor cosmice, a razelor ultraviolete ~i a altor forme de radiatie, sa ajungli pe pa.mint f;li,
Puterea caldurii 195 inhibind astfel, efectiv producerea de mutatii. Unele teste de laborator au confirmat ca radiatiile mi~oreaza intr-adevar longevitatea, ~i acest fapt ar putea deci sA fie o explicatie, eel putin partiala, a vietilor indelungate ale patriarhilor antedeluvieni. Entropie contra evolutJ-e Este evident ca exista un conflict eel putin aparent, intre evolutie si legea a doua a termodinamicii. Ambele si~t considerate a fi pri~cipii universale, ele aplicindu-se tuturor sistemelor ~i proceselor din cosmos, totu~i una fiind opusul celeilalte! Una descrie un proces universal de modificare ascendenta (vezi Figura 11), cealalta unul de modificare de- scendenta (Figura 12). Cum poate universul sA urce ~i sA coboare in acel~i timp? Creationi~tii sustin, desigur, ca o lege a ~tiintei (entropia) ar trebui sA aiba un ascendent asupra unui crez ~tiintific (evolutia). Evolutia fiind neobservabila ~i irepetabila, ea nu poate fi nici macar testata. Principiul entropiei, pe de alta parte, a fost testat ~i confirmat in masura in care poate fi confirmata vreodata o lege a ~tiintei. EvoluVoni~tii sint desigur total ostili confruntarii cu concluzia evidenta ca ar trebui sA-si abandoneze convingerile evolutioniste, incercind astfel sA gaseasca o modalitate de a se eschiva de la legea a doua. 0 cale ar fi sA spuna ca legea este statistica in esenta, ~i deci ca pot exista unele exceptii atunci cind fenomenele urea in loc sA coboare. Faptul ca aceasta posibilitate este pura speculatie totu~i, este indicat de urmatoarele: Fiind o generalizare a experien~i, legea a doua ar putea fi invalidata numai de un motor real. Cu alte cuvinte, intrebarea: ,,Poate fi escamotata legea a doua a termodinamicii?\" nu este bine formulata !jli i s-ar putea raspuride numai dacii modelul ar incorpora trasaturile lu'mii reale. Se poate in schimb da un ~aspuns fl; loc intrebarii: ,,A fost escamotata legea a doua a termodinamicii?\" Incii nu. 6 Un true mult mai obi~nuit al evolutioni~tilor pentru evitarea implica- tiilor evolutioniste ale legii a doua este insA acela de a spune ca legea se aplica numai ,,sistemelor izolate\" (observati figura 13), in timp ce pamintul este un ,,sistem deschis\". Ei cred intr-un fel ca, d~i principiul entropiei ar putea i~i in final invingator ~i universul ar putea sA moara in ultima instanta, procesul evolutionist poate sA opereze in continuare efectiv pe pamint in timpul geologic. Energia in exces care ajunge pe pamint de la soare, spun ei, este mai mult decit suficientA pentru mentinerea in funcVu- ne a motorului evolutionist timp de miliarde de ani, d~i in final el trebuie sa se opreasca.
196 ~tiintele fizice Figura 11 Modelul evolutiei Evolu\\ia, fie in tennenii darwinismului, sau ai unei alte concep\\ii, necesitll o cre~tere uria~ll a complexitll\\ii organizate in decursul secolelor, de la particulele primordiale haotice la oamenii compleqi din ziua de azi. ---------O-rg-an-iz-are-p-erf-ec-ta-------- Gradul Oamenii de Organisme organizare Complexe Molecule Reproducatoare Molecule Atomi Haos (Lipsd de organizare) Timpul Figura 12 Entropia ,i modelul creatiei Principiul entropiei din ~tiin\\11 poate fi considerat o ,,profe\\ie\" a doctrinelor biblice despre crea~a specialll ~i despre blestemul divin ulterior asupra crea\\iei. Organizare Perfecta ------------------------Creatia Gradul de Organizarea in scadere organizare din univers (Enrropia fn cr~tere) / Timpul
Puterea caldurli 197 Dar acest argument cu care evolutioni~tii sint nerabdatori sa lichideze implicatiile antievolutioniste ale legii a doua este intru totul superficial si nu face'aeloc fata pr~blemei. in primul rind, majoritatea evolutioni!;Jtil~r insista ca evolutia este o lege universala ~i nu doar o perturbatie vremelnica produsa timp de aproximativ un miliard de ani pe o planeta minora. Nelini~tea nostalgica cu care lumea savantilor incearca mereu sa smulga cea mai infima dovada de viata extraterestra (aceasta a constituit, de exemplu, una din justificarile principale ale miliardelor de dolari varsati in programul spatial) este simptomatica pentru aceasta atitudine. Dar, fire~- te, nimic nu-i mai evident decit faptul ca procesul evolutionist !;Ji principiul entropiei nu pot fi ambele legi universale. Fiecare este exact opusul celui- lalt! . Figura 13 Cr ere'satlee rdienainetenritorruolpuineuii intr-un sistem inchis lipsa de In toate proccsele sistem inchis, entropia (care·masoara structura sau de organizare) trebuie intotdeauna sa sporeasca. Chiar ~i atunci cfnd sistemul este deschis, tendinta spre dezorganizare ramine prezenta, ~i poate cr~te chiar. Entropia intotdeauna cre~te intr-un sistem inchis Chiar daca evolutia este fnteleasa en find limitata la procesul evolutiei organice pe pa.mint, legea a doua este un martor puternic impotriva acestui fapt. De~i legile termodinamicii sint definite in termenii unui sistem izolat idealizat, ~a ceva nu exista in lumea reala. Dar asta nu ne impiedica sa aplicam legile sistemelor deschise. Pe linga cerintele de energie disponibila ~i de sistem deschis (care sint conditii ,,nec,_::;are\" dar nu ,,suficiente\") inainte de a avea loc o cr~tere a ordinii in oricare sistem, trebuie satisfacute doua criterii suplimentare. Trebuie sa mai existe !;Ji un ,,program\" care sa dirijeze' cre~terea, ~i un ,,mecanism\" de inmagazinare/convertire care sa implementeze cre~terea.
198 ~tiintele fizice Dovezile care demonstreaza aplicabilitatea ~i scopul universal al celor doua legi au fost, de fapt, obtinute doar din experimentele asupra sis- temelor deschise, 4:ntrucft este imposibil sa construie~ti un sistem care sa fie izolat (spre exemplu, de toate efectele radiatiei mediului de la soare ~i de la alte surse). Astfel, suportul experimental al celor doua legi este dat de masuratorile din· s..isteme care apartin acelui~i tip fundamental ca ~i sistemul pamfntului. Desigur, implicatiile legii a doua a termodinamicii sint valabile ~i pentru sistemele deschise, iar evolutioni~tii fac dovada de obscurantism pretinzind altceva! De fapt, cum se arata in Figura 14, dezordinea indeob~te va spori mai rapid cfnd acesta este deschis decit cind este inchis. Aceasta desigur nu exclude cre~terea temporara a ordinii in sistemele deschise specifice. Samfnta se dezvolta devenind copac, embrionul c~te devenind adult, satul se extinde devenind or~, ~i ~a mai departe. Chiar ~i pe parcursul unor asemenea perioade de cre~tere, procesele de descompunere fundamentale acVoneaza in sisteme, ~i acestea inving, in cele din urma, procesele temporare de cr~tere. Copacul moare, adultul moare, pina ~i or~ul moare in cele din urma. Astfel procesul de c~tere este, in esenµ, nenatural ~i trebuie sustinut, daca e cazul, printr-un aflux continuu de informaVe organizatorica ~i de un exces de energie din ex- teriorul sistemului. Figura 14 Cre~terea entropiei intr-un sistem deschis Ecua\\ia termodinamica pentru afluxul de energie termica intr-un sistem deschis (de ex. radia\\ia solara asupra pamintului, asupra Jui Marte sau Venus) arata ca entropia sistemului va spori mai rapid decit daca el ar fi ramas inchis, exceptind cazul in care in sistem sint prezente condi\\ii speciale. Astfel, energia care intra intr-un sistem deschis nu este o cauza suficienta pentru sporirea complexita\\ii organizate a sistemului.
Search
Read the Text Version
- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
- 6
- 7
- 8
- 9
- 10
- 11
- 12
- 13
- 14
- 15
- 16
- 17
- 18
- 19
- 20
- 21
- 22
- 23
- 24
- 25
- 26
- 27
- 28
- 29
- 30
- 31
- 32
- 33
- 34
- 35
- 36
- 37
- 38
- 39
- 40
- 41
- 42
- 43
- 44
- 45
- 46
- 47
- 48
- 49
- 50
- 51
- 52
- 53
- 54
- 55
- 56
- 57
- 58
- 59
- 60
- 61
- 62
- 63
- 64
- 65
- 66
- 67
- 68
- 69
- 70
- 71
- 72
- 73
- 74
- 75
- 76
- 77
- 78
- 79
- 80
- 81
- 82
- 83
- 84
- 85
- 86
- 87
- 88
- 89
- 90
- 91
- 92
- 93
- 94
- 95
- 96
- 97
- 98
- 99
- 100
- 101
- 102
- 103
- 104
- 105
- 106
- 107
- 108
- 109
- 110
- 111
- 112
- 113
- 114
- 115
- 116
- 117
- 118
- 119
- 120
- 121
- 122
- 123
- 124
- 125
- 126
- 127
- 128
- 129
- 130
- 131
- 132
- 133
- 134
- 135
- 136
- 137
- 138
- 139
- 140
- 141
- 142
- 143
- 144
- 145
- 146
- 147
- 148
- 149
- 150
- 151
- 152
- 153
- 154
- 155
- 156
- 157
- 158
- 159
- 160
- 161
- 162
- 163
- 164
- 165
- 166
- 167
- 168
- 169
- 170
- 171
- 172
- 173
- 174
- 175
- 176
- 177
- 178
- 179
- 180
- 181
- 182
- 183
- 184
- 185
- 186
- 187
- 188
- 189
- 190
- 191
- 192
- 193
- 194
- 195
- 196
- 197
- 198
- 199
- 200
- 201
- 202
- 203
- 204
- 205
- 206
- 207
- 208
- 209
- 210
- 211
- 212
- 213
- 214
- 215
- 216
- 217
- 218
- 219
- 220
- 221
- 222
- 223
- 224
- 225
- 226
- 227
- 228
- 229
- 230
- 231
- 232
- 233
- 234
- 235
- 236
- 237
- 238
- 239
- 240
- 241
- 242
- 243
- 244
- 245
- 246
