Bazele biblice ale ştiinţei moderne

50 Crlstos !fl cosmosul lui Dumnezeu ~i a naturii Lui a fost tocmai aceasta. Dumnezeu este TatAl, Fiul ~i Sfintul Duh, un Dumnezeu in trei persoane. TatAl este sursa eterna a intregii fiinte; Fiul este Cuvintul etern prin care Dumnezeu Se face cunoscut pe Sine; Duhul est~ eterna prezent3 a lui Dumnezeu, emanind v~nic din TatA prin Fiu, in intreaga creatie. Atit TatAl cit ~i Duhul, fiind omniprezenV, sint invizibili ~i tot~i se manifestA continuu tru~te in Fiu. Dumnezeu este revelat in timp ~i in spatiu, temporal ~i corporal, in Isus Cristos. Nu intimplator Scriptura nu spune ca in Isus Cristos ,,a locuit\" cindva Dumnezeirea, ci ca in ,,El locui~te tru~te toatA plin_atatea Dum- nezeirii.\" Isus Cristos, etern, manifestA tot ceea ce este Dumnezeu. El este eternul ,,Eu sint\", ,,Cuvintul\" care a fost la inceput ~i fara de care nus-a facut nimic din tot ce s-a facut (loan 1:1-3). Doctrina c~tina a Trinitatii a fost de mult timp o VntA principala a scepticismului - ridiculizata chiar - a nec~tinilor in general, ~i chiar a ~purilor pseudoc~tine precum unitarienii, martorii lui Iehova ~i altii. In eel mai bun caz, pare intr-adevar paradoxal ca Dumnezeu poate fi atit unul cit ~i trei, ~i pina ~i adevaratii c~tini au spus adesea ca aceastA doctrina poate fi acceptata doar prin credint3. Nu poate fi inteleasa, spun ei, dar trebuie crezutA prin simplul fapt ca Biblia ne invat3 despre ea. E v aTnogthues'lii Biblia nu t solicita niciodatA nccrereddinitn'At3 oarb a i n in vnatat,Aratutiroilnea ei. a c~ti na rebuie primitA' pri , dar o c re di la, bazatA pe dovezi palpabile, ~i nu credulitate. Un pasaj-cheie este 1 Petru 3:15: ,,Fiti totdeauna gata sa raspundeV oricui va va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blindete ~i teama.\" Cuvintul ,,raspundeV\" este grecescul apologia, avind semnificatia de ,,apologie\" sau ,,apara~\", termenjuridi<:: ce se refera la o aparare obiectiva ~i sistematica a credintei. Termenul pentru ratiune este eel de logos, insemnind ,,cuvint\", dar trans- miVnd totodatA ideea de ,,logica\" sau de ,,afirmatie definitiva\". Desigur, ar trebui sa intelegem exact ceea ce ne invat3 sau nu ne invat3 Biblia despre Trinitate. Trinitatea nu este un gen de triumvirat a trei Dumnezei diferiti. ExistA un singur Dumnezeu, nu trei. Totu~i, existA trei persoane divin~ in Dumnezeire. Fiecare perspana - TatAl, Fiul si Duhul - este acel unic Dumnezeu, deopotriva etern; deopotriva omnipotent. in acel~i timp relaVa se aratA a fi intotdeauna intr-o ordine cauzala logica. TatAl este sursa nevazutA a intregii fiinte, se manifestA tru~te in Fiu, este trait ~i inteles in viata umana prin Duh. Dumnezeul triunic Prin urmare, cind autorii Scripturii ne spun ca lucrurile create sint astfel concepute incit sa reveleze Dumnezeirea, trebuie sa intelegem ca . .acest lucru inseamna ca Isus Cristos insusi trebuie vazut in creatie precum ~i Trinitatea deplina. Nu doar Fiul ci ~i TatAl ~i Duhul trebuie sa fie

~tiinta, ti cr~tinismul adevarat 51 perceptibili in creatie, Atit realitatea lui Dumnezeu cit ~i natura lui Dum- nezeu sint ,,lamurit intelese\" prin ,,lucrurile ce sint facute\". Ca Dumnezeu este o persoana deosebita, ar trebui sa fie cit se poate de limpede pentru toti cei ale caror inimi ~i cugete sint deschise ~i doritoare sa afle despre El. Fiecare persoana este profund con!;ltienta de existenta sa ca persoana, chiar daca nu ~tie nimic altceva. Ca trebuie sa existe o persoana deosebita care sa fi creat personalitatea omului ~i fata de care omul ar trebui, prin urmare, sa fie intr-un fel raspunzator, este un lucru recunoscut intuitiv de toata lumea. Jar omul de ~tiinta modern, mai presus de toVoamenii, ar trebui sa fie capabil sa recunoasca implicatiile propriului sau principiu ~tiintific fundamental - acela al cauzei !;li efectului. 0 singura persoana ar putea fi marea Cauza Prima a personalitatilor individuale care constituie omenirea. Acest mare adevar a fost elaborat mai in detaliu in Capitolul 1. Ca Dumnezeu este unul, reiese evident din faptul ca creatia este una. Exista o singura omenire ~i, cum am menVonat anterior, un singur univers (nu un ,,multivers\"). Oamenii de ~tiinta moderni recunosc acest lucru in continua lor cautare a legilor universale, a principiilor unificatoare, a unitatilor fundamentale. Totu!;li, in unitatea sa, universul este de o mare diversitate ~i varietate. 0 singura omenire, dar oameni multi - o singura realitate de baza, dar nenumarate interdepedente. ~i toate aceste fapte n-ar trebui oare sa-1 determine pe om, chiar ~i in subcon!;ltient, sa se gindeasca la Dumnezeu la o unitate in diversitate - ca o persoana care este una ~i care tot~i se manifesta ca ~i cum ar fi mai multe decit una singura? La inceput, s-ar parea intr-adevar ca acest concept ar putea duce direct la politeism sau dualism. Tendinta aproape universala a primelor natiuni spre un dualism panteist sau spre politeism poate fi inteleasa corect doar in ac~ti termeni. intr-un mod !;li mai fundamental, ac~ta tendinta poate reprezenta denaturarea unei viziuni initiale a naturii triunice a Crea- torului. Caci universul este in ultima instanta un triunivers, asupra lui reflectindu-se, in mod remarcabil, natura triunica a Artizanului sau. Mai intii insa observati ca politesmul nu este rational. Daca exista mai multi decit un singur Dumnezeu, atunci nici unul din ,,dumnezei\" nu poate fi nici omnipotent, nici omniprezent, cum am vazut ca trebuie sa fie adevaratul Dumnezeu. Mai mult, universul nu este un multivers. Unitatea sa intrinseca ca un vast !;li glorios ,,continuum\" de spatiu-masa-timp este explicabila doar in termenii unei Cauze Prime unitare, nu ca un con- . .glomerat de Cauze Prime. insasi not'iunea unui urias conglomerat de ,,dumnezei\" individuali, reuniti pentru a-!;li repartiza cite o portiune de responsabilitate creativa, constituie propria sa refulare. De fapt, in practica, politeismul este indeo~te doar expresia populara a panteismului, care identifica pe Dumnezeu cu universul, ~i este resimtit

52 Cristos Pjli cosmosul in primul rind ca un fel de animism. Un dumnezeu care este sinonim in esentA cu universul ~i cu diversele sale componente nu ar putea fi niciodatA cauza universului. Cum ramine cu dualismul, filozofia despre doi dumnezei egali si con- curenV, unul bun ~i celalalt rau? In fond, acesta il inaltA pe Satana la poziVa pe care ~i-o dore~te, egalitatea cu Dumnezeu. Potrivit acestei credinte, Satana este deopotriva etern cu Dumnezeu ~i apartine acelui~i tip intrin- sec de fiintA, exceptind faptul ca prin atributele sale morale el este opusul lui Dumnezeu. U nde Dumnezeu inseamna iubire ~i sfintenie, Satana este ura ~i rautate, iar cei doi trebuie sa fie in v~nic conflict. La o privire superficiala, o asemenea filozofie pare intr-adevar rezonabila. Raul in lume este o fortA extrem de mare. Cineva ar putea crede chiar ca raul este mai tare dedt binele ~i ca, dintre cei doi dumnezei, Satana este eel mai puternic si mai insemnat. ' Tot~i, dupa cum am vazut deja, nu poate exista decit o singura Cauza Prima. Acel~i argumente care militeaza impotriva politeismului sint in ac~i masura valabile impotriva dualismului. D~i in univers ar putea exista doua principii conflictuale, totu~i el ramine un univers! ~i pentru un univers trebuie sa existe o Prima Cauza universala. ~dar, fie ca Dum- nezeu a creat pe Satana, ~i acesta a devenit rau mai tirziu, fie ca Satana L-a creat pe Dumnezeu, iar mai tirziu El a devenit bun, ei nu puteau fi amindoi simultan cauza universului. Acum, d~i am putea crede ca ,,adevarul este de-a pururi pe ~fod, iar raul de-a pururi pe tron\", trebuie totu~i sa tinem seama de faptul ca noi ~tim ca adevarul este ,,mai bun\" decit minciuna, ~i ca dreptatea este ,,mai buna\" decit ~a. Daca Satana este cu adevarat creatorul tuturor oamenilor, ~i daca el intr-adevar controleaza in mare parte omenirea, cum se face ca toti oamenii simt ca ar trebui sa procedeze corect chiar si atunci cind li se pa~ mult mai firesc sa procedeze incorect? fntr-un fel, i~ fiecare om este statornicitA convingerea profunda ca dragostea, dreptatea ~i sfintenia constituie o ordine superioara a realitAtii in comparatie cu ura, nedreptatea ~i rautatea. Chiar ~i oamenii care nu cred intr-un Dumnezeu al iubirii ~i al dreptAtii par a fi tulburati mereu de ura ~i cruzimea care abunda in lume. Singura explicatie rezonabila a unor asemenea fenomene este ca adevarata creatie este ,,binele\"; ,,raul\" fiind un intrus vremelnic, d~i puternic. Aceasta inseamna la rindul ei, in virtutea relatiei cauza-efect, ca Dumnezeu este Cauza Prima a intregii realitAti, iar Satana nu este decit un conturbator intirziat al creatiei lui Dumnezeu. Autorii biblici ne invatA, desigur, tocmai acest lucru. fn rezumat, ~dar, nici politeismul, nici panteismul ~i nici dualismul nu pot satisface conditiile Cauzei Prime. Politeismul (in practica panteis- mul, sau ,,mai multi zei\") este incompatibil cu determinarea co~tiintei

,i~tiinta cre,tinismul adevirat 53 universale ca ,,binele\" este mai bun decit ,,raul\". Numai monoteismul (un singur Dumnezeu, atit imanent cit ~i transcendent) este compatibil cu Cauza Prima. Acesta din urma presupune un singur DumnezeJ.I, perfect ca putere ~i sfintenie, ~i nici un altul. ,,Eu sint Cel dintii ~i Cel de pe urma, ~i afara de Mine, nu este alt Dumnezeu\" (Is. 44:6). Legea cauzei ~i efectului, aplicata corect, ne conduce astfel nu numai la o cauza prima, ci ~i la conceptul unui Dumnezeu creator, individual, personal, etern. Cum poate fi atunci Dumnezeu o Trinitate? Pentru a intelege acest lucru trebuie sa ne amintim ca aceasta doctrina nu inseamna trei dum- nezei. ,,Trei dumnezei\" este un concept la fel de imposibil ~i de fals ca orice alta forma de politeism. Nu poate exista decit un singur Dumnezeu, ~i El este marea Cauza Prima, autorul intregii realitati. Dar daca Dumnezeu exista doar in unitatea Lui inefabila, El n-ar putea fi niciodata cunoscut cu adeva:rat. in esentA, El este in mod fundamental Dumnezeul etern, omniprezent, transcendent, marea Cauza Prima, sursa tuturor fiintelor. Dar fiind prezent pretutindeni, El nu poate fi niciodata vazut, auzit sau simtit undeva. Totwfi, intrucit El nu putea fi superficial in creatia Lui, El trebuie sa aiba un scop in ce o priv~te, iar acest scop trebuie sa fie comunicabil. Prin urmare, El trebuie sa fie vazut sau auzit cumva. El trebuie sa fie un Dumnezeu care este atit infinit cit ~i finit, tot~i care este omniprezent ~i etern, ~i cu toate acestea comprehensibil spatial ~i temporal. Paradoxal, El trebuie sa fie atit sursa cit ~i manifestare, atit Tata cit si Fiu. D' eci Dumnezeul invizibil si inaudibil nu trebuie sa fie doar vazut obiectiv, El trebuie, de asemenea' , resimtit ~i inteles subiectiv. Viata creatiei trebuie pastrata intr-o unitate vitala cu cea a Creatorului. Duhul lui Dumnezeu trebuie sa se preumble peste creatie ~i trebuie sa sal~luiasca in ea ~i sa-i dea puteri. Activitatea Duhului este distincta de cea a Fiului ~i de cea a Tatalui, ~i totu~i indisolubil legata cu amindoua. Dumnezeu este ~dar un singur Dumnezeu, ~i tot~i El trebuie sa fie Tata, Fiu ~i Duh. Dumnezeu este Tata in generare, Fiu in afirmare ~i Duh in insu~ire. Fiul este singurul nascut al Tatalui, iar Duhul este eternul dar atit al Tatalui cit ~i al Fiului. Departe de a fi nefireasca ~i contradictorie, doctrina Trinitatii este adinc implantata in i ~ i natura realitatii ~i in convingerea intuitiva a omului despre Dumnezeu. Omul, in inima sa, a simtit ~i a ~tiut dintotdeauna ca Dumnezeu este ,,acolo undeva\", pretutindeni, ca El este intr-un fel sursa nevazuta a tuturor lucrurilor. Dar aceasta con~tiinta adfnca despre Dum- nezeu ca Tata etern ~i omniprezent, el a corupt-o, imbraV~ind panteismul si, in cele din urma, naturalismul. ' in mod similar, omul a admis intotdeauna ca, intr-un fel, Dumnezeu trebuie sa Se reveleze pe Sine, ceea ce ~i face cu adevarat, in dimensiuni

54 Cristos fl cosmosul umane, astfel incit omul sa poata vedea !(li discerne natura !(li scopul Creatorului sau. Dar acest adevar glorios despre Dumnezeu ca Fiu !(li Cuvint, omul 1-a denaturat in idolatrie, cautfnd mereu sa construiasca un fel de model al lui Dumnezeu, dupa propriile sale prescriptii, fie dintr-o substanta materiala, fie pe baza de rationamente metafizice. in fi~e, omul a dorit intotdeaun; sa-1 cunoasca pe Dumnezeu din experienta proprie, !(li astfel a simtit ca Dumnezeu sal~lui~te in creaVa Lui, manifestindu-Se in adevarata uniune vitala cu omul in particular. Aceasta este realitatea lui Dumnezeu Duhul Sfint, dar omul a denaturat ia~i acest adevar glorios in misticism, fanatism !(li chiar demonism. Omul a simtit astfel dintotdeauna, !(liar fi putut intelege daca ar fi dorit, ca Dumnezeu este Tata, Fiu !(li Duh, dar in schimb el a degradat adevaratul Dumnezeu in naturalism pariteist, paginism politeist, spiritism demonic. ,,Numai ca iata ce am gasit: ca Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla cu multe !(liretenii\" (Eel. 7:29). ,,Macar cA au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la ginduri d~rte, !(li inima lor fara pricepere s-a intunecat\" (Rom. 1:21). Doctrina Dumnezeului Triunic nu este astfel revelata doar in Scriptura, ci este intrinseca in insas,i natura lucrurilor as, a cum sint ele. intrucit Dumnezeu este Creatorul !(li Sustinatorul tuturor lucrurilor, este rezonabil de asemenea sa speram, a gasi zidita in structura creatiei o dovada limpede despre caracterul Lui. ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu !(li intinderea lor ves~te lucrarea miinilor Lui\" (Ps. 19:1). Aceasta, este tocmai ceea ce sust,ine Romani 1:20. Tri-universul ca model al Dumnezeirii De mii de ani oamenii au recunoscut ca universul este un univers de spatiu-materie-timp. Fenomenele comune ale experientei universale sint intotdeauna raportate tocmai la aceste trei entitati fizice ~i nu la altele. Toate fenomenele, incluzind toate formele materiei !(li toate tipurile de procese fizice !(li biologice, au loc in spatiu !(li in timp. U nificarea relativista moderna a spatiului !(li a timpului intr-un continuum de spatiu !(li timp, precum !(li recuno~terea faptului ca materia in~i este, in esenta, o forma a energiei, energia manifestindu-se sub o forma sau alta pretutindeni in spatiu !(li in timp, nu face decit sa verifice !(li sa cristalizeze acest fapt al experientei universale. Perspectiva ~tiintei moderne este evident cea a unui univers vazut ca un continuum de spatiu-materie-timp, fiecare dintre aceste trei entitati fiind, in esenta, inseparabila !(li limitata de celelalte doua. Un singur univers, manifestat in termenii a trei forme conceptuale, fiecare din ele fiind deopotriva universala, este in mod clar analog cu caracterul Dumnezeului triunic revelat in Scriptura. Un singur Dumnezeu

~tiinta !fl Cl'elftinismul adevarat 55 care Se manifestA tot~i in trei persoane - TatAI, Fiul ~i Sfintul Duh, fiecare deopotriva Dumnezeu ~i, in ultima instantA, inseparabile. Mai mult, inter- dependentele dintre cele trei persoane ale Dumnezeirii sint foarte similare . . .cu relatiile dintre cele trei entitAti ale universului fizic. Asa cum Fiul manifestA ~i intrupeaza pe TatAI, tot astfel fenomenele materiei reprezintA, cum s-ar spune, spa\\iul intangibil intr-o forma perceptibila pentru sim\\uri. D~i spa\\iul este pretutindeni, el ins~i este complet invizibil ~i liparent nereal, numai cl fenomene de tot felul au loc continuu ~i pretutindeni in spa\\iu, manifestindu-i astfel existenta. Fenomenele insele, dacl sint obser- vate cu aten\\ie, se dovedesc, in esentA, a nu fi altceva decit spa\\iu (de exemplu, structura atomicl a materiei, conceputA fie sub forma de par- ticule, fie de unde, constA aproape in intregime din spatiu). ~i tot~i fenomenele (materia ~i energia) sint incontestabil reale ~i perceptibile pentru sim\\uri !;Ii miisumtori. Duhul Sfint purcede de la Fiu, iariisi invizibil si omniprezent, cu functia de a interpreta ~i de a aplica natura ~i opera Fiului ~i a TatAlui. in m~ similar, timpul este conceptul universal in cadrul clruia trebuie inter- pretatA ~i aplicatA semnificatia spa\\iului ~i a materiei. Timpul insuffi devine semnificativ doar in termenii fenomenelor, materialului ~i proceselor care ~ manifestA pretutindeni in spatiu. TotodatA insa aceste fenomen() sint aproape de neconceput in afara timpului ~i a segmentelor individuale de timp pe durata clrora se manifestA ele. Universul fizic, ~ cum il cuno~tem, este deci, prin natura sa, intr-o minunatA analogie cu netura Creatorului Mu. Continuumul de spatiu- materie-timp, fiecare distinct dar inseparabil condi\\ionat de celelalte doua, ~i ocupind intreg universul, prezintA o remarcabila analogie cu ceea ce a fost revelat despre natura lui Dumnezeu ca TatA, Fiu ~i Duh Sfint, fiecare distinct, ~i tot~i fiecare inseparabil de ceilal\\i doi, ~i fiecare deopotriva. etern Dumnezeu. Spa\\iul este cadrul invizibil ~i omniprezent al tuturor lucrurilor, mani- festind pretutindeni fenomenele materiei ~i/sau energiei (care sint inter- convertibile), care, la rindul lor, sint resim\\ite in timp. Tot astfel, TatAl este sursa intregii fiinte; manifestat ~i declarat in Cuvintul etern, Fiul, care la rindul MU poate fi resimtit fn Duh. Nuse intimpla ca universul M fie o triada de trei entitAti distincte, care, ingemanate, ar cuprinde fntregul. Ci mai degraba fiecare din cele trei este in sine intregul, iar universul este o adevaratA trinitate ~i nu o triada. Spatiul este infinit, iar timpul, v~nic, iar pretutindeni fn spatiu ffi fn timp se produc evenimente, au loc procese, existA fenomene. Tri-universul este surprinzator de analog cu natura Creatorului MU.

56 Cristos fjli cosmosul Dar mai este ceva. Fiecare din cele trei aspecte universale ale univer- sului fizic este el insu~i o triunitate, astfel incit universul poate fi descris ~i ca o trinitate de trinitAti! Triunitatea spatJ.ului Sa consideram pe rind spatiul, materia ~i timpul. Cit priv~te spatiul, universul este un univers spatial tridimensional, nici mai mult nici mai putin. Nu exista nici o realitate propriu-zisa intr-o linie sau intr-un plan, acestea fiind ni~te concepte mintale fara o existenta reala. Realitatea necesita spatiu, iar spatiul este tridimensional. Mai mult, fiecare dimen- siune a spatiului ocupa intreg spatiul, in acel~i mod in care fiecare persoana a Dumnezeirii este in mod egal ~i deplin Dumnezeu. Din perspectiva naturala a omului care cerceteaza universul creat, s-ar putea spune ca cele trei dimensiuni sau directii sint nord-sud, est-vest ~i sus-jos. Sau sa le numim, pe scurt, lungime, latime si, respectiv, inaltime. Fiecare se extinde la infinit, ~i fiecare ocupa intreg ~patiul. in imagi~atie, daca ar exista doar o singura dimensiune (ex. lungimea), chiar daca ea ar fi infinit de mare, ar fi imposibil de cuprins sau de vizualizat felul cum arata ea. ,,Nimeni n-a vazut vreodata o linie.\" Daca incercam sa trasam o linie, oricit de subtire, ea trebuie totu~i sa aiba o anume la.time pentru a putea fi observabili;i, ~i atunci ea nu mai este o linie ci un plan! Astfel, existenta unei dimensiuni nu poati: .'i demonstratA decft printr-o macheta alcatuita din doua dimensiuni. A doua dimensiune trebuie sa fie prezenta pentru a o pune in evidenta pe prima. Realitatea ,,lungimii\" nu poate fi demonstrata decit prin prezenta simultana a ,,latimii.\" Cind dispunem atit de lungime cit ~i de la.time in reprezentarea adeva- rului fizic, vizualizarea este posibila. Metoda ,,bidimensionala\" de repre- zentare a realitatii fizice este universal folosita ~i, in fond, este mult mai usor sa vizualizezi obiectele bidimensional decit tridimensional. Tablourile si~t pictate in doua dimensiuni, planurile de constructie, chiar ~i ale cladirilor tridimensionale, sint trasate in doua dimensiuni, ~i la fel pentru aproape toate reprezentarile realitatii fizice. Studentul politehnist, de exemplu, invattnd sa faca proiecte inginer~ti, descopera ca este mult mai usor sa vizualizeze in doua dimensiuni decft in trei. Si desi este destul de u'~r sa vizualizezi o singura dimensiune, el descop' era 'ca este absolut imposibil sa reprezinti o realitate, oricare ar fi ea, doar printr-o singura dimensiune. Reprezentarea bidimensionala este necesara ~i suficienta pentru perceperea atit a unei singure cit si a trei dimensiuni. in mod analog, realitatea atit a Dumn~zeului unic, Tatal etern, cit ~i a omniprezentului Duh al lui Dumnezeu, este demonstrata ~i reprezentata vizibil de Cuvintul intrupat, Fiul Domnului, a Doua Persoana. Totu~i, realitatea experimentala a Dumnezeirii cere mai mult decit recuno~terea

~tiint3 ,1 crei,tinismul adevarat 57 adevaratei existente a Tatalui, cum este ea revelata in Fiul ~i prin El. Adevarata prezenta a lui Dumnezeu trebuie, de asemenea, cunoscuta prin Duhµl Sfint. Pavel a scris: ,,Daca n-are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui\" (Rom. 8:9); ·,,Caci prin El ~i unii ~i altii avem intrare la Tata!, intr-un Duh\" (Efes. 2:18). ~dar, realitatea spatiala necesita, de asemenea, prezenta inaltimii, Precum si a lun<Yimii si a latimii. Desi realitatea se poate manifesta si poate e,.a , ' ' ' ' fi reprezentata convingator prin intermediul unei vizualizari bidimen- sioale, existenta propriu-zisa a ceea ce este reprezentat astfel necesita toate cele trei dimensiuni. De~i planul poate fi vazut, el nu poate fi cunoscut! Lumea reala este o lume tridimensionala, nici mai mult nici mai putin. Pe scurt, putem spune ca existenta dimensiunii lungimii nu se poate manifesta decit in functie de dimensiunea latimii ~i nu poate fi cunoscuta decit in functie de dimensiunea inaltimii. D~i intregspatiul este unul singur, totu~i el nu poate fi vizualizat decit in termenii a doua din dimensiunile sale, ~i ,,locuit\" doar in toate cele trei dimensiuni. Spatiul este ,,identificat\" in termenii unei singure dimensiuni, ,,vazut\" in doua dimensiuni, ,,cunoscut\" in trei dimensiuni, ~ cum Dumnezeirea este identificata cu Tata!, vazuta in Fiu ~i cunoscuta in Duhul Sfint. Mai mult, trebuie sa retinem ca spatiul in plinatatea lui se exprima prin volumul sau, obtinut priri inmultirea celor trei dimensiuni. Tot astfel, matematica Trinitatii nu este 1 + 1 + 1 = 1 (ceea ce ar fi o contradictie), ci 1 x 1 x 1 = 1, ceea ce este profund adevarat. Triunitatea timpului Urmatoarea in ordinea celor tr.:Ji aspecte universale ale lumii fizice este materia. Totu~i, intrucit intelegerea adecvata a materiei implica intele- gerea atit a spatiului cit ~i a timpului, pentru moment o vom ocoli ~i vom trece la observarea caracterului triunic fundamental al timpului. Este un lucru minunat sa realizam ca timpul consta in timpul viitor, timpul prezent ~i timpul trecut. Fi~re din ele are o semnificatie cu totul distincta, ~i totu~i fiecare in parte este totalitatea timpului. Oricare timp a fost viitor ~i va fi trecut. Iar in procesul prin care timpul viitor devine timp trecut, el trece prin prezent. Viliorul este sursa nevazuta ~i necunos- cuta a intregului timp. El devine vizibil ~i evident clipa de clipa in prezent. Apoi se deplaseaza spre trecut, in domeniul timpului trait. Realizarea de catre om a timpului se aplica doar prezentului, dar acest lucru nu mini- malizeaza realitatea sau semnificatia trecutului, nici a viitorului in trairea ~i intelegerea lui. El intelege prezentul ~i, intr-o oarecare masura, ~i viitorul, in functie de trecut. Dar amintirea sa despre timpul trecut, precum ,~i anticiparea de catre el a timpului viitor, sint vizualizate in functie de con~tiinta sa despre timpul prezent.

58 Cristos fl cosmosul ~i iar~i toate aceste relatii !jli functii sint de un paralelism similar cu eel al persoanelor in Dumnezeire. Tata! este sursa nevAzutA. De la El purcede Fiul in care El este revelat intr-o formA vizibila. La rlndul sAu, din Fiu purcede Duhul Sfint care interpreteazA !jli dA sens Fiului !jli Tatalui in trairea realA. Triunitatea materiel IBtima entitate ce trebuie analizatA, d~i a doua in ordinea fireascA, este materia. Cum am observat anterior, spaVul este intrupat !jli revelat in materie, !jli ambele sint intelese !jli aplicate in termenii timpului. Este !impede cA materia nu poate fi inteleasA ~i consideratA decit in relatie cu acea portiune a spatiului pe care o ocupA !jli cu acea duratA de timp pe parcursul cAreia actioneaza. Desigur materia, in eel mai larg sens, este sinonim cu energia. Materia !jli energia sfnt interconvertibile. Energia include lumina, cAldura, sunetul, electricitatea, radiatia ~i toate celelalte manifestAri ale fenomenelor energetice, capabile sA producA mi~re ~i sA realizeze lucru mecanic. ~i, bineinteles, include ~i ceea_ ce noi consideram indeob!jlte materia, cu structura sa atomicA ~i moleculara, ~i cu caracteris- ticile sale de densitate,!jli .de inertie. Orice manifestare a energiei sau a materiei fn univers se produce fn spatiu !jli in timp. Pentru oricare fenomen finit, manifestarea lui specificA are o localizare specificA ~i o duratA specificA, un fnceput ~i un sfi~it, atft spatial cit ~i temporal. Este, de asemenea, profund semnificativ cA orice manifestare a energiei implicA in mod necesar o formA de mi~re. Lumina, cAldura, sunetul - toate au viteze. Structura atomicA a materiei este, in esentA, o mi~re formidabilA fn spatiu. De fapt, se poate spune cu multA exactitate cA i ~ i prezenta energiei se manifestA in mod necesar prin mis,care. Ea realizeazA lucrul mecanic. ExistA multe s,i variate forme de m~re ce pot fi generale, !jli o formA specificA va determina fenomenul specific care are loc - fie el lumina, electricita~, duritatea sau oricare altul. Despre aceasta se spune, de fapt, cA este triunitatea de bazA a materiei. La inceput existA energie, sursa nevAzutA, dar puternicA, ce zAmisl~te E;Ji se manifestA prin mi~re (pusA in evidentA de viteza cu care parcurge un spatiu dat intr-un timp dat) !jli, in cele din urmA, este cunoscutA in terrnenii fenomenului produs. Fiecare in parte - energia, mi~rea, fenomenul - este inseparabil legatA de celelalte douA, ~i fiecare este universal prezentA oriunde existA materie; de fapt, fiecare este materie. Materia este invariabil echivalentA cu energia, iar energia se manifestA invariabil prin mi~re, iar m~rea produce invariabil fenomene. Dar existA un mod mai general chiar de intelegere a triunitAtii inerente a materiei sau a energiei. intrucit fiecare re'nomen are un in~put E;Ji un sfi~it, atft in spatiu cit !;Ji in timp, sA numim o asemenea manifestare un

~tiinta, ti cre,tinismul adevirat 59 eveniment. fn acest sens, un fulger, un foe, un sunet muzical sau orice alt fenomen, este un eveniment care are loc in timp ~i in spatiu. Durata lui poate fi scurta sau lunga, iar spaVul ocupat poate fi mic sau intins. Chiar ~i un munte, o planeta sau o stea pot fi considerate in acest mod un eveniment care ocupa o anumita portiune din spatiu pentru o anumita perioada de timp. Sub aceasta denumire putem include nu numai feno- menele fizice ci ~i cele biologice, mintale ~i spirituale. Un animal, o medi- taVe, o rugaciune, toate sfnt evenimente, fiecare avind un fnceput ~i un sfi~it fn spavu ~i in timp. Dar la urma urmelor nu este chiar corect sA afirmam ca orice astfel de eveniment are cu adevarat un inceput definit, d~i manifestarile sale specifice par sA aiba ~ ceva. Dar, asociata cu evenimentul este cauza sa imediata, ~i cauza cauzei, ~i ~ mai departe, printr-un lant de cauze pfna la fnceputul creatiei fn~i. In mod similar, evenimentul pare a avea un sfi~it definit, dar, de fapt, urmarile acelui eveniment continua sA strabata spatiul ~i timpul, cauzfnd alte evenimente, atit timp cit dureaza universul. Fiecare eveniment este deci legat inseparabil de cauza ~i de efectul sau. Cauza este sursa nevazuta a evenimentului, iarefectul este ceea ce purcede din el. ~i iata din nou ac~i triunitate de baza care strabate intreaga natura. Astfel, intr-un mod absolut remarcabil, universul este un tri-univers. Universul ca un tot este un continuum de spatiu-materie (sau energie)- timp. SpaVul este lungime, la.time ~i fnaltime. Timpul este viitor, prezent ~i trecut. Iar materia, in sensul eel mai larg, este cauza, eveniment ~i efect (sau energie, m~re ~i fenomen). Pretutindeni in univers vedem aceasta relatie repetata dintre sursii, manifestare ~i semnificatie. Aceste relatii sfnt ati't de fundamentale ~i de evidente fncit ne vine greu sA ne punem chiar ~i fntrebari asupra lor. Ele par axiomatice, parte din structura necesara a lucrurilor, lucruri care aproape ca sfnt mult prea ,,lamurit vazute.\" Aceste relatii remarcabile sint ilustrate fn Figura 5. Ce-i drept, aceasta nu doved~te ca Creatorul acestui tri-univers este un Dumnezeu T riunic. Dar Davuimndnfenzevierdiier,,evtaozautteaaclaesmteurreitfl~ei<ct'iini tuenlievaesrasadlee asupra naturii triunice a lucrurile £acute\", oamenii cu siguranta nu ar trebui sA se fmpiedice de revelatia biblica a unui Dumnezeu Triunic. Aceasta ar trebui sA fie calea cea mlri fireascii, ~i nefndoielnic ca a ~i fost modul revelat la origine, de fntelegere a naturii ,,puterii Sale v~nice ~i a Dumnezeirii.\" Trebuie sA existe o cauza pentru fiecare efect, iar universului fizic i-a fost dat fntr-un fel sA fie o magnifica trinitate de trinitati! fn mod sigur, o cauza extrem de adecvata ~i de potrivita pentru un efect ati't de remarcabil ar putea fi aceea ca Creatorul 1-a conceput dupa propria Lui asemanare.

60 Cristos i,;i cosmosul Astfel, legile de baza ale naturii, ~i dimensionalitatea triunica a proce- selor naturale, in loc sa-L discrediteze pe Dumnezeu ~i creaVa Lui primor- diala, marturisesc cu putere faptul creatiei ~i natura Creatorului. Figura 5 Tri-universul Universul fizic este o uimitoare trinitate a trinitlltilor. Singura cauzll adecvatll care sll justifice acest remarcabil efect este ell el a fost creat pentru a reflecta natura triunicll a Jui Dumnezeu care I-a creat. Tri- universul Triunitatea in analiza modelatoare si dimensionala Acest continuum universal de dimensiuni este b' aza unuia din cele mai fundamentale si mai utile instrumente ale cercetarii stiintifice, si anume a analizei mod;latoare ~i dimensionale. intrucit toate p ~ l e t~buie sa

~tiint3 ,1 cr~tinismul adevirat 61 func\\ioneze intr-un cadru dimensional de spa\\iu-timp-masa, o expresie cantitativa a unui asemenea proces trebuie sa implice unitati de spatiu, de timp ~i de masa. in sistemul englez aceste unita\\i constituie, i~ mod traditional, ~-numitul sistem metru - kilogram - secunda. Se pot utiliza unita\\i de energie, putere sau forta in loc de masa, intrucit toate acestea sint legate direct una de cealalta, dar intotdeauna exista trei (nici mai mult, nici mai putin) unitati de bazA. Un proces aflat in aten\\ia ~tiin\\ifica (de ex. activitatea sedimentara a unui riu in revArsare) poate fi dificil sau imposibil de studiat din punct de vedere cantitativ prin mrumrAtori directe in condi\\ii de teren. Tot~i, el poate fi simulat prin construirea unui model la scara redusa a sistemului intr-un laborator, ~i apoi se pot studia caracteristicile procesului in timpul func\\ionarii sale, dupa modelul de laborator. Masuratorile model pot fi apoi transformate in cantitati corespunzatoare ( sa zicem, ale debitului apei, ale fortelor hidrodinamice asupra unor structuri, ale eroziunii albiei fluviului etc. ) ~ cum s-ar produce ele in conditiile reale din naturA, folosind principiile similitudinii ~i analiza dimensionalA. Ecua\\iile ob\\inute pe baza modelului pot fi utilizate la solu\\ionarea unor probleme pe prototip, sau chiar ~i ca ecuatii generale pentru procese similare actionind pretutindeni. Mai mult, ,,studiile model\" pot fi adesea efectuate chiar ~i fara a se recurge la replici de laborator propriu-zise. Procesele pot fi simulate prin modelare pe computer, prin modelare matematicA, sau chiar prin modele pur min- tale. Natura ~i structura legilor ~i proceselor lui Dumnezeu, impreuna cu t.emeinicia lor, sint cele care fac posibile asemenea modelari ~i analize ( ~i, intr-adevAr, intreaga cercetare cu adevarat ~tiintificl). Toate procesele actioneaza in cadrul unui continuum dimensional de spatiu - timp - masa (energie). Cele douA legi de bazA ale naturii indica spre realitatea lui Dumnezeu ca Creator omnipotent, iar structura proceselor naturale din cadrul lor dimensional, la natura Lui triunica. Chiar dacA oamenii de ~tiintA nu reu~ sa observe aceste implicatii teologice, ei sint sili\\i sale utilizeze in cercetarea lor ~tiintificA de zi cu zi. Uniunea ipostatica Asa cum in misterul naturii triunice a lui Dumnezeu exista un adevar ~tiin\\'ific profund, tot astfel exista un adevAr ~tiintific profund in marele mister al intruparii. Faptul cl Isus Cristos a fost atit om cit ~i Dumnezeu, fiecare in substanta (ipostaza) deplina a realitatii - deplin uman ~i totu~i insusi Dumnezeu - a fost temelia doctrinei crestine din timpul lui Cristos Insu~i. Uniunea perfecta si deplina a naturii divine si umane in Cristos este atit d' e fundamentala inc' it negarea ei inseamnA 'in~i identificarea cu doctrina lui Anticrist (loan 4:2-3, 15). Multi au deformat sau negat adevArul

62 Cristos ~i cosmosul naturii cu adevlirat umane a lui Cristos, mai ales in antichitate; mult mai multi au pus sub semnul intreMrii adevlirata divinitate a omului Isus, mai ales in timpurile moderne. Ambele erezii accentueazA ~-zisa imposi- bilitate ca douA asemenea naturi complet diferite sA fie reunite con- substantial intr-o singurA persoanA. ~i tot~i, in esentA, acel~i paradox este reflectat pretutindeni in creatie intr-un chip minunat. Adicl fiec.are din cele trei entitAti de bazA ale creatiei fizice inBeEji manifestA o dualitate paradoxalA ~i complementara, in esentA, a acelor~i caracteristici ca ~i cele prin care Fiul Se reveleazA pe Sine. Paradoxul celei de a Doua Persoane a Dumnezeirii (in care locui~te truMte intreaga plinatate a Dumnezeirii) constA in evidenta contradictie dintre conceptul unei fiinte eterne ~i omniprezente ~i durata temporalA a vietii omen~ti. Ac~ti termeni par contradictorii chiar din definitie. Dar tocmai in semantica acestei contradictii aparente descoperim o remarcabilA analogie cu natura creatiei fizice. Adicl, spatiul este atft finit cit ~i infinit; iar timpul este atft temporal cit ~i v~nic. Ac~tia sint chiar termenii pe care-i folosim pentru a descrie paradoxul naturii divin-umane a lui Cristos. D~i spatiul este esentialmente infinit ca intindere concep- tualA (nu putem concepe un capAt al spatiului, clci ce altceva ar putea exista dincolo de spatiu dacl nu tot spatiu?), nu-I putem mAsura sau int9Iege decit exprimat in distante finite. ~i d~i timpul, in mAsura in care fl putem concepe (ce ar putea fi inainte sau dupA timp?), este in esentA intr-o continua curgere, nu-l putem mAsura sau intelege decit exprimat in durate temporale, finite. in mod similar, desi Dumnezeu este in esentA infinit si vesnic, El nu poate fi int9les de clt~ omul finit ~i temporal d~it in te~enii,limitArii ~i ~ temporalitAtii cu care omul este capabil sA rationeze ~i sA reactioneze. In ac~ti termeni Dumnezeu S-a revelat pe Sine omului in persoana Fiului omului, Isus Cristos. Realitatea triunicl centrala a creatiei fizice a fost descrisA ca ~i ceva constind din evenimente care au loc in spatiu ~i in timp. Asemenea eveni- mente se produc intr-o mare varietate, incluzind toate fenomenele ma- teriei, luminii, clldurii, sunetului, radiatiei, electricitAtii ~i chiar ale vietii inBeEji. D~i acestea ~i toate celelalte fenomene ale naturii par sA fie atit de diverse, existA totu~i o unitate fundamentala unicl ce le strabate pe toate. Fiecare este, in esentA, o forma anumitA de mi~re (~i desigur mi~rea are loc in mod necesar in spatiu ~i in timp) ~i mai mult, fiecare este, in e;,entA, manifestarea unei forme de energie. Astfel, energia este cauza fundamentala a fieclrui eveniment specific ~i a mi~rii asociate lui. Fenomenele care pureed din ea (clldura, sunetul, materialitatea etc.) sint efectele sau consecintele, dupA cum s-a discutat in sectiunea precedentA.

~tiinta ,1 cr~tinismul adevirat 63 ,,Energia\" poate fi definita drept capacitatea de a realiza lucrul mecanic. Exista clildura, sunet, electricitate, energie chimicii, energie mecanicii ~i multe alte farme de energie. Materia in9ru}i este, in esentA, o farma a energiei, ~i ea poate fi transformata in alte farme de energie, in conditii corespunzatoare. Dar flira indoialA cii farma de bazA a energiei este lumina. Lumina sau energia radianta, de la soare este sursa tuturor farmelor variate de energie care intretin procesele fizice ~i biologice ale pllmintului. Se crede cii energia radianta a soarelui deriva la rindul ei din reactiile termonucleare ce presupun transfarmarea materiei in energie. Materia este legata de alte farme ale energiei, potrivit celebrei ecuatii a Jui Einstein, factorul de transformare implicind patratul vitezei luminii. Adicii E = mc2. Viteza luminii este eel mai remarcabil numar din intregul univers fizic. Ea este considerata constanta in toate conditiile posibile, ~i este cea mai mare viteza posibila din universul fizic, din cite se cuno~te pina acum. Ea este ~dar mi~rea la care trebuie raportate toate celelalte mi~ri mai mici din univers. Ajungem atunci la faptul upnator: cii a treia mare realitate a univer- sului, pe care am descris-o cu termenul comprehensiv de evenimente ce au loc in spatiu ~i in timp, poate fi descrisa, in cele din urma, pur ~i simplu ca energie, iar energia la rindul ei, in ultima instantA, ca lumina! Mai mult decit prin oricare alt aspect al creatiei fizice, Creatorul, Isus Cristos, este evidentiat de in8ru}i realitatea luminii. Primul Cuvint al Creatorului, rostit in intunericul primordial, a fast: ,,Sa fie lumina\" (Gen.1:3). El este ,,lumina lumii\" (loan 8:12), ,,adevarata lumina care lumineaza pe orice om venind in lume\" (loan 1:9). Una din cele mai profunde descoperiri ale ~tiintei moderne a fast aceea cii lumina fizicii (si deci si materia in structura sa atomicii de baza) are doua naturi, aparent ~ontradictorii ~i totu~i perfect reale ~i armonioase! in anumite conditii, lumina manifesta toate caracteristicile miscarii ondula- torii; in alte situatii ea pare a se comporta ca un ~uvoi de particule.2 Aceasta natura duala a luminii (~i a structurii atomice a materiei) a fast eel mai mare paradox al ~tiintei moderne. Unii fizicieni sustin cii aceasta este o contradictie, ~i spera cii studiile ulterioare vor reu~i, in cele din urma, sa stabileasca dacii lumina se propaga, intr-adevar, sub farma de unda sau de particule. Dar majoritatea oamenilor de ~tiintA sint convin~i cii aceasta dualitate - pe care ei o numesc ,,complementaritate\" - a luminii este reala, d~i dep~te intelegerea noastra. Ea a devenit fundamentul faimosului principiu al ,,nedeterminarii\" care afirma cii, prin natura in8ru}i a lucru- rilor, este v~nic imposibil sa se determine exact comportamentul par- ticulelor subatomice, care constituie baza ultima a materiei. Distant9le sint atit de mici, iar vitezele atit de mari, incit masuratorile fizice, chiar ~i cele din imaginatie, sint incapabile de o determinare ~i confirmare precisa.

64 Cristos fi cosmosul Instrumentele puternice ale fizicii matematice cunoscute drept mecanica undelor !(Ii, respectiv, mecanica cuantica, reflecta de asemenea aceasta fundamentala ,,complementaritate\" a naturii, una fiind mijlocul de stu- diere a mi!(lCRrii undelor, cealalta, mi~rea particulelor sau a cuantelor, fiecare avind propriul ei regim de functionare. Astfel, atit caracterul de unda cit !(Ii eel de particula al luminii sint acceptate ca descrieri, validate !(ltiintific, ale naturii fundamentale a luminii (!(Ii deci a intregii materii). Uneori se manifesta una, alteori cealalta, dar ambele sint reale. V-ati putea chiar gindi la aceasta remarcabila realitate in termenii unei ,,uni~ni ipostatice\" a doua naturi ale luminii. in mod analog, El care este Lumina spirituala a lumii, manifesta, intr-o perfecta uniune si complementaritate, caracteristici atft ale omului perfect cit si ale Dumne;eului infinit! in acest mod remarcabil !(Ii universul fizic - ,,luc~rile facute\" - marturisesc pe Domnul Isus Cristos in ,,v~nica sa putere !(Ii Dumnezeire\", deoarece numai in El ,,locui~te trupe!(lte toata plinatatea Dumnezeirii.\" Acest remarcabil ,,principiu al complementaritatii\" a fost formalizat in fizica in opera unor oameni precum Niels Bohr ~i Max Born, dar el a fost anticipat in Scriptura !(Ii in teologie cu mult timp fnainte de dezvoltarea fizicii moderne. Paradoxurile ~i contradictiile aparente ale Scripturii sint exemple minunate ale acestui principiu. Nu numai paradoxul naturii divin-umane a lui Cristos, dar ~i paradoxul in contrast cu vointa libera, mintuirea prin har sau prin fapte, imutabilitatea lui Dumnezeu in contrast cu raspunsul Lui la rugaciunea triumfatoare, ~i altele, toate ilustreaza acest principiu al complementaritatii. Ceea ce pare a fi o contradictie aparenta in fiecare caz reprezinta, de fapt, o realitate de baza mai larga, cum s-ar spune ambele fete ale aceleiR!(li monede. Este notabil faptul ca unii din cei mai mari oamj:)ni de ~tiint3 moderni au recunoscut aceasta corelatie. Max Born, de exemplu, considerat autorul principal al principiului ~tiintific al complementaritatii, a discutat aceste relatii in felul urmator: ' Dar o adevarata imbogatire a gindirii noastre este ideea complemen- taritatii. Faptul ca intr-o ~tiinpi exacta ca fizica exista situatii incompatibile 1;1i complementare, ce nu pot fi,descrise prin acele~i concepte, ci au nevoie de doua tipuri de expresie, trebuie sa aiba o_influen\\;ii; ~i, cred eu, o influen\\;ii benefica asupra altor domenii ale gindirii... In biologie, ins~i conceptul de via\\;ii conduce la o alternativa complementara: analiza fizico-chimica a unui or- ganism viu este compatibila cu libera sa functionare 1;1i duce, in aplicarea sa extrema, la moarte. in filozofie exista o alternativa similara 1n problema centrala a voin~i libere. Orice decizie poate fi considerata pe de o parte un proces al mintii con~tiente, iar pe de alta parte un produs de motive implantate in trecut_sau in prezent, din lumea exterioara. Daca vedem in asta un exemplu

~tiinta fl crettinismul adevarat 65 de complementaritate, conflictul v~nic dintre libertate ~i necesitate pare a fi bazat pe o eroare epistemologica.3 Probabil cl pina si relatia dintre energie si materie ar putea fi con- sideratA un alt exe~plu ai acestui principiu.' Aceste doua entitati fun- damentale sint aparent complet diferite ca natura ~i totu~i, in esenta, sint absolut echivalente una cu cealalta. Factorul care o lea~ pe una de cealalta este patratul vitezei luminii. Aici, din nou, este sugerat Cel care este ,,lumina lumii\" (loan 8: 12). Isus Cristos este Cel care sustine toate lucrurile prin cuvintul puterii Lui (Evrei 1:3). Cel care a creat toate lucrurile este de asemenea Cel prin care se tin toate lucrurile (Col. 1:16, 17). Hantl lui Dumnezeu Scripturile, fir~te, ni-L reveleaza pe Dumnezeu nu doar ca un Dum- nezeu al ,,puterii vesnice\" ci si ca ,,Dumnezeul oriclrui har\" (1 Petru 5:10). fntrucit Isus Crist~ a manifestat nu numai puterea si sfintenia lui Dum- nezeu, dar chiar mai mult, infinita Lui iubire ~i harul' Lui, i'ntrucit El este incarnarea intregii plinatati a Dumnezeirii, despre care, la rindul ei, se spune cl a fost revelata !impede in creatia fizicl, este firesc sane intrebam, de asemenea,·dacl exista fn natura dovezi despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. Mesajul apostolului Pavel cltre paginii din Listra vor~te despre acest martor al lui Dumnezeu in natura, in ce priv~te harul Lui. El a spus: ,,~i noi sintem oameni de acee~i fire cu voi; noi va aducem o veste buna, ca sa va intoarceti dela aceste lucruri d~rte la Dumnezeul eel viu, care a facut cerul, pamintul ~i marea, ~i tot ce este fn ele. El in veacurile trecute, a lasat pe toate Neamurile sa umble pe caile lor, macar cl, drept vorbind, nus-a lasat fara marturie, intrucit v-a facut bine, v-a trimes ploi din cer, ~i timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug, ~iv-a umplut inimile de bucurie\" (Fapt. 14:15-17). Astfel, potrivit lui Pavel, fn natura exista o marturie despre Dumnezeu nu doar in ce priv~te puterea Lui in creatie, ci ~i cl a ,,facut bine.\" El este un Dumnezeu al bunatatii, ~i acest lucru este evidentiat de faptul ca El asigura tot timpul ploile ~i anotimpurile ~i tot ce este necesar pentru continuarea vietii pe pamint. Dar aceasta asigurare cu necesitatile vietii trebuie sa fie inteleasa de asemenea pe fundalul blestemului lui Dumnezeu asupra pamintului. Dum- nezeu a adus ,,bucurie\" in pofida faptului cl El a spus, cu mult timp in urma, celui dintii om: ,,cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale\" (Gen. 3:17). fntreaga creatie ~te s~b robia striclciunii si pina fn z'iua de azi... suspina ~i sufera durer'ile n~terii\" (Rom. 8:21-22). ' 5 Henry M. Morris .

66 Cristos ti cosmosul Atit marturia unui pAmint ,,blestemat\" care da n~tere la spini ~i la maracini, ~i pe care existenta se ci~tiga doar cu pretul durerii, al sudorii ~i al lacrimilor, cit ~i marturia unei con~tiinte acuzatoare (Rom. 2: 15), se reunesc mereu pentru a-i reaminti omului ca ceva este ~it in lume. Exista o prapastie adinca· intre el ~i marele Dumnezeu al creatiei, a carui putere v~nica ~i dumnezeire ar trebui vazute limpede in lucrurile fficute de El. Mai presus de toate, exista marele du~man, moartea, de care oamenii incearca mereu sa scape, dar care, inexplicabil, ii invinge in final. Tot~i, exista dovada v~nic repetata a sperantei care est~ revelata in creatie. D~i pAmintul este potrivnic ~i cere munca ~i sudoare pentru a da mai multe roade, roadele vin totu~i. An de an, Dumnezeu trimite ploaia din ceruri, iar griul c~te in felul sau misterios. Vine iarna, ~i viata pare aproape sa se stinga, pe masura ce Blestemul devine din ce in ce mai evident. Apoi Dumnezeu iar~i trimite anotimpurile roditoare, ~i pamintul se reinoieste. De fapt' , in fiecare zi avem un memento al mortii, al intunericului ~i al pAcatului: ,,vine noaptea cind nimeni nu mai poate sa lucreze\" (loan 9:4). Lumina, atit de esentiala vietii, dispare in fiecare seam ~i urmeaza o lunga noapte a intuneric~lui. Dar ceea ce ar putea fi sursa terorii, a deznadejdii ~i a mortii devine in schimb vreme de odihna ~i de refacere, caci toata lumea ~tie ca soarele va ~i:i din nou a doua zi. ~i, d~i s-ar putea sa nu cuno~tem semnificatia sa, afara de revelatia biblica, simtim ca inaltarea soa~lui este o marturie. ca Dumnezeu ne asigura vindecarea ~i viata. In fiecare zi la rasaritul soarelui, ~i in fiecare an la sosirea primaverii, avem o marturie innoita despre speranta victoriei asupra J)Acatului, a blestemului ~i a mortii. intr-o buna zi ,,va rasari Soarele neprihanirii, ~i tamaduirea va fi supt aripile Lui\" (Mal. 4:2). Va veni o vreme cind lumea va putea spune ,,Caci iata ca a trecut iarna; a incetat ploaia, ~is-a dus. Se arata florile pe cimp, a venit vremea cintarii, ~i se aude glasul turturicii in cimpiile noastre\" (Cint. 2:11-12). Astfel, in natura exista o marturie minunata despre harul lui Dum- nezeu. D~i intreaga creatie geme sub jugul pieirii, iar moartea este ex- perienta comuna a tuturor formelor de viata, totu~i exista intotdeauna speranta vietii de dincolo de moarte. Mai mult, realitatea revolutiei pe orbita a pAmintului ~i a rotatiei sale axiale, care sint mecanismele fizice raspunzatoare de reintoarcerea anuala a primaverii ~i de reintoarcerea zilnica a luminii in lume, dep~ind capacitatea omului de a le produce, ar trebui sa-1 faca pe acesta sa inalte multumiri ~i laude necurmate Domnului, care cu harul Lui ofera aceste daruri. Ele ar trebui sa fie permanente asigurari ca omul este incapabil de a se mintui pe sine. El este neputincios intr-un mediu ostil, departe de harul Creatorului sau. Marele Creator trebuie sa fie ~i Mintuitorul sau, altminteri el este pierdut cu desavi~ire.

~tiinta fi cre,tinismul adevarat 67 Marturii despre mintuire in lumea biologica Dar exista :;;i un alt aspect important al harului lui Dumnezeu. Dum- nezeu este un Dumnezeu al oricarui har, dar El nu-~i poate exercita harul ;ii iubirea Lui decft daca sfint9nia :;;i virtutea f:;;i mentin deplina integritate. El nu poate doar sa treaca pacatul cu vederea. Moartea nu este doar un accident, ci este inerenta naturii fnse:;;i a unei lumi care se revolta fmpotriva Fauritorului ei. Mfntuirea, lumina ;ii viata nu pot fi asigurate decft atunci cind pac..atul, blestemul :;;i moartea au fost biruite. Dar omul fnsu:;;i nu este capabil sa biruie pacatul :;;i sa devina virtuos precum nu este capabil sa invinga noaptea :;;i sa faca soarele sa rasara sau sa biruie moartea ;ii sa fnvie din morti. Numai viata poate fnvinge moartea, :;;i numai virtutea poate birui pacatul, dar acest lucru este absolut imposibil de realizat de catre un muritor de rind. Daca totu:;;i acest lucru se realizeaza, el trebuie infaptuit pentru dinsul de catre altcineva. El trebuie sa aiba un substituent, cineva care poate sa obtina victoria deplina asupra pacatului :;;i a mortii fn locul sau. Acest. lucru este imposibil de realizat de catre altcineva decit de catre Dumnezeu insusi. Dumnezeu trebuie sa fie Mfntuitorul, precum si Crea- torul si Sustinat~rul. inainte ca viata adevarata si durabila sa fie as'igurata omenirii m~ribunde, Dumnezeu i~su:;;i trebui~ sa ia asupra Lui fnsu:;;i blestemul pamfntului :;;i sa moara pentru pacatele lumii. Exista oare o marturie despre acest adevar care este eel mai mare dintre toate adevarurile evanghelice din creatie? Da, exista, de:;;i asemenea tutu- ror reflectiilor, el este mult mai palid decit realitat.ea. Faptul ca doar dintr-o moarte jertfitoare poate veni iertarea :;;i viata, pare sa fi fost recunoscut de la inceputul istoriei omenirii; toate triburile si natiunile au recunoscut ca reconcilierea cu Dumnezeu cere sacrificiul substit~tionar :;;i conciliator. in ce masura obiceiul universal al sacrificiului, oricft ar fi el.de deformat :;;i de corupt, reflecta o rama_:;;ita de cunoa:;;tere despre revelatia primordiala a Jui Dumnezeu despre venirea unui Mintuitor, nu :;;tim. Dar practica acP,asta este prea raspindita ca sa fie pur fntimplatoare. Poate ca partial este :;;i o reflectare a experientei universale ca pfna :;;i viata naturala poate aparea fn lume doar cfnd e~ti gata sa cuno~ti o suferinta unica :;;i poate chiar moartea. Na:;;terea la om, chiar :;;i na:;;terea la toate animalele superioare, se produce doar in urma unui travaliu int.ens, ;ii poate chiar cu pretul mortii mamei. 0 ilustrare a acestui fapt, care intriga fn eel mai fnalt grad, se ~ t e in Psalmul 22, aceasta minunata descriere profetica a suferintei si a mortii Jui Cristos pe cruce, scrisa cu o mie de ani fnainte de fmplini~ ~i. in toi~l suferintelor, Domnul Isus se plfnge in sufletul Lui: ,, Dar eu sint vierme, nu om,' am ajuns de ocara oamenilor ~i dispretuit de popor\" (v. 6). in profetia paralela a Jui Isaia, se spune ca ,,atft de schimonosita (de fopt,

68 Cristos l'ji·cosmosul intr-o redare mai literara, ,,distorsionarea\" personificata) ii era fata, ~i atit de mult se deosebea infati~rea Lui de a fiilor oamenilor\" (Isaia 52:14), incit cu adevarat El nu parea om. Iar Isaia a mai spus ca El era ,,dispretuit ~i para.sit de oameni\" (Isaia 53:3). Dar oare in ce sens s-a spus de fapt ca El era un vierme? in Israelul antic, ca si in lumea moderna, existau multe specii de viermi, ~i numeroase specii sint deopotriva menVonate in Biblie. fnsa tlerm_(:)le la care se refera Psalmul 22:6 era un vierme anume, cunoscut sub numele de ,,viermele purpuriu\". Din acest vierme se obtinea o secretie valoroasa cu care se faceau vopselele purpurii. Acel~i cuvint este tradus uneori prin ,,purpuriu\" sau ,,cirmiziu\" (cf. Isa. 1:18). Cind specia femelei de vierme purpuriu este gata sa dea n~tere vlasta- relor sale, ea i~i liMte trupul de trunchiul unui copac, fixindu-se atit de puternic ~i de neclintit, incit nu se mai.poate desface de el niciodata. Ouale depozitate sub corpul ei sint protejate astfel pina ce ies larvele si sint in stare sa se desprinda ~i sa-~i inceapa ciclul propriei lor existente'. in timp ce mama moare, fluidul purpuriu fi pateaza corpul ~i lemnul din jur. Din trupurile moarte ale unor asemenea femele ale viermelui purpuriu erau extrase vopselele purpurii comercializate in antichitate. Ce priveli~te ne ofera aceasta despre Cristos, murind pe lemn, varsindu- ~i pretiosul singe pentru ca ,,sa poata duce pe multi fii la slava\" (Evrei 2:10)! El a murit pentru noi, ca noi sa putem trai prin El! in mod similar, intr-o masura mai mare sau mai mica, oriunde are loc o n~tere in regnul animal, mai intii are loco perioada de travaliu sau ins~i moartea. Cineva trebuie sa sufere pentru ca altcineva sa poata trai. Cind acest adevar universal al cuno~terii se combina cu toate celelalte splendide marturii pe care Dumnezeu le-a la.sat in creatia Lui, nu sintem departe de a vedea in ,,lucrurile £acute\" nu numai Dumnezeirea revelata in infinita putere ~i natura triunica, dar chiar ~i harul ~i iubirea Luijertfitoare. Acest fapt este adevarat fn special cu privire la nasterea fiintei umane. De fapt, prin intermediul unei n~teri, Dumnezeu i~su~i a pr~mis de la inceput venirea Lui in lume pentru a aduce pocaintA ~i mintuire chiar in toiul blestemului primordial pe care a fast silit sa-1 arunce asupra pamin- tului din cauza pacatului omului, El a mai facut promisiunea plina de har a Semintei Femeii care avea sa vina, care intr-o buna zi va strivi capul Satanei ~i va reinstaura domeniul pierdut al omului. Aceasta Evanghelie Dintii, cum a fast numita, oferita in Genesa 3:15, este eterna evanghelie careia Dumnezeu i-a stat marturie de-a lungul secolelor in creatia Lui fizica si in Cuvintul Lui scris. ' De cite ori se n~te un copil, ,,cu durere... se n~te\" (Gen. 3: 16), datorita domniei pacatului ~i a mortii. Dar cum a spus Domnul Isus: ,,Femeia cind este in durerile n~terii, se intristeaza, pentru ca i-a sosit ceasul; dar dupa

~tiint4 fl crei,tinismul adevarat 69 ce a nascut pruncul, nu-~i mai aduce aminte de suferintA, de bucurie dis-a nascut un om pe lume\" (loan 16:21). N~terea unui copil este prilej de bucurie ~i de recun~tintA pretutin- deni. ~i pretutindeni ea este o marturie despre Fiul fa~duit, Saminta Femeii, care va veni intr-o zi ~i va ,,vedea rodul muncii sufletului Lui, ~i se va inviora\" (Isaia 53:11). Ea ne amint~te ~i despre gloriosul fapt di, d~i pina in ziua de azi ,,toata firea suspina ~i sufera durerile n~terii,\" ea ,,va fi izbavita\" deopotriva ~i un pamint nou se va n~te in ,,slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu\" (Rom. 8:21,22). Dumnezeu, in adevar, nu s-a lasat pe Sine fara marturie. in ochii credintei, ai sperantei ~i ai iubirii, chiar ~i ,,lucrarile Lui nevazute sint lamurit vazute\", ~i pretutindeni unde te uiti in lume vezi o abundentA de dovezi despre Cristos in creatie.

CAPITOLUL3 Miracolele ~i legile naturii Supranaturalul biblic Realitatea Legii Universale Oamenii de ~tiinta au atras deseori atentia asupra faptului remarcabil cA fntregul univers poate fi descris prin acel~i set de legi naturale, ~i cA acel~i elemente chimice se gAsesc in fiecare galaxie. Formele materiei; varietatile energiei ~i legile care se aplicA amfndurora sfnt acel~i pretutin- deni in fntregul univers. Aceasta uimitoare situatie este implicita fn chiar numele sAu; el este un univers ~i nu un multivers. In pofida aparent uri~i sale dimensiuni ~i vechimi pare, fn esentA, acel~i pretutindeni in intregul spatiu ~i timp. Iata un fapt cu adevarat ciudat, dacA universul a avut intr-adevar o origine ~i o dezvoltare haoticA, intimplatoare ~i nedirijata, cum cred evolutioni~tii. Nici o explicatie naturalista nu pare adecvata. in 1873, J. Clerk Maxwell a scris: ,,In ceruri descoperim, prin lumina lor, ... stele atit de indepiirtate incit nici un obiect material nu a putut sa treacii vreodata de la una la cealalta; i;ii totui;ii aceasta lumina... ne spune cii fiecare din ele este alciituita din molecule de acele~i tipuri ca cele pe care le gasim pe pa.mint... Nu se poate formula nici o teorie a evolutiei care sa furnizeze o explicatie cu privire la similaritatea moleculelor... Pe de alta parte, egalitatea

~tiinta, fl cr~tinismul adevirat 71 perfecta dintre fiecare molecula i:;ii toate celelalte de acelai:;ii tip ii confera...acest caracter esential de a fi etern i:;ii autonom.\" ...Din cite i:;itim, rezultatul este inca. acelai:;ii cu eel dedus de Maxwell: toti electronii sint aceiai:;ii pretutindeni, toti protonii sint aceiai:;ii, i:;ii ai:;ia mai departe. Ar trebui sa ne ai:;iteptiim la o teorie extrem de sofisticatii care sa ne spuna de ce stau lucrurile ai:;ia. 1 Totu~i, nu este nevoie de o teorie sofisticatA care sA explice aceste lucruri. Motivul pentru care universul functioneazA ca un univers este cA el a fost creat astfel de cAtre singurul Dumnezeu adevArat. Nu existA nici o teorie naturalistA adecvatA. Marele fizician J. Clerk Maxwell, citat mai sus, a contribuit din plin la aceastA concluzie. ~i mai uimitor pentru :filozoful naturalist este faptul cA structurile, procesele ~i legile universului pot fi redate prin ecuatii matematice ~i teorii descriptive de o mare elegantA, Cum s-a observat in Capitolul 1, Einstein2 considera cA lucrul eel mai incredibil in ce prive~te universul este cA el este inteligibil, capabil de a fi descris intr-un limbaj accesibil oamenilor. Cum au putut particulele primordiale neinteligente ~i aleatorii sA evolueze in sisteme inteligibile ~i ordonate? Un alt mare fizician ~i matematician, P .A.M. Dirac, recuno~te franc imposibilitatea unor explicatii mecanice pentru frumusetea ordonatA a universului: '· • Mai existii o cale prin care se poate recurge la mijloace teoretice. Pare a fi una din trasaturile fundamentale ale naturii ca. legile fizice fundamentale sint descrise in termenii unei teorii matematice de o mare frumusete i:;ii forta, necesitind cunoi:;itinte de matematici superioare pentru a fi inteleasa. Te-ai putea intreba: De ce construiei:;ite natura in acest mod? Singurul raspuns este urmatorul: cunoi:;itintele noastre actuale par sa arate ca. natura este astfel construitii. Trebuie sa acceptiim pur i:;ii simplu acest fapt. Situatia poate fi descrisa spunind ca. Dumnezeu este un matematician de prima clasa i:;ii ca. El S-a folosit de o matematica extrem de avansatii pentru a-construi universul. Slabele noastre cunoi:;itinte de matematica. ne ingaduie sa intelegem o particica. din univers ~i, pe masura ce vom edifica o i:;itiinta matematica. din ce in ce mai inaltii, vom putea spera sa in~elegem mai bine universul.3 Dificultatea de a explica un univers atit de ordonat prin procese naturale este, fi~te, infinit complicatA de faptul cA aceste procese, mereu cons- I rinse de a doua lege a termodinamicii, fac ca universul sA inainteze inexorabil spre nivele de dezorganizare tot mai mari. Celebrul astronom britunic Paul Davies spunea: ,,cea mai grea intrebare este de unde provine la origine intreaga ordine din univers. Cum s-a inchegat cosmosul dacA a doua lege a termodinamicii prezice o destramare asimetricA spre dezor- dinc?\"4 Marea intrebare este u~r rezolvatA. ,,La inceput Dumnezeu a facut

72 Miracolele ~i legile naturii cerurile si pamfntul.\" Acestea sfnt cele mai simple, si totusi cele mai profunde'cuvinte scrise vreodata, si nefndoielnic cele ma/adevi;ate cuvinte scrise vreodata. intregul unive~, toate legile l;li procesele sale ofera o confirmare clara l;li fara echivoc a acestui fapt fundamental. Uniformitatea in cosrnosul actual in mod traditional, teologii biblici au facut distinctie fntre operele de creatie ale lui Dumnezeu l;li operele Lui de providenta. Aceasta distinctie este complet scripturala l;li fn acel~i timp absolut l;ltiintifica. Studiul l;ltiin- tific al proceselor naturale din lumea actuala a dovedit ca ele sfnt fara exceptie conservatoare. Adica toate lucrurile se conserva l;li nimic nu se creeaza acum. Opera de creatie a lui Dumnezeu, fn lumea naturala, a fost fncheiata fn saptamfna creatiei, l;li de atunci preocuparea Lui providentiala a fost aceea de a ,,tine toate lucrurile cu Cuvfntul puterii Lui\" (Evrei 1:3). Del;li doctrina uniformitarianismului ~hioapata cfnd este aplicata pe- rioadei creatiei sau celei a Potopului, exista numeroase dovezi scripturale fn sprijinul uniformitatii din cosmosul actual. Aceasta reiese !impede dintr-un pasaj-cheie al Scripturii: 2 Petru 3:3-7. Imediat dupa ce observa ca ,,lumea de atunci (universul) a perit tot prin ele, fnecata de apa,\" Petru spune ,,Iar cerurile l;li pamfntul de acum sfnt pazite l;li pastrate prin acel~i Cuvfnt\" (2 Petru 3:7). ~adar, cosmosul actual este ,,pastrat\" sau ,,conser- vat.\" Acest cosmos este singurul accesibil oamenilor de l;ltiinta pentru studiu l;li masuratori, l;li deci nu este surprinzator faptul ca oamenii de l;ltiinta au ajuns sa creada ca toate procesele functioneaza fn cadrul unei legi uni- forme. Natura poate fi studiata l;li descrisa efectiv cu mijloacele metodei l;ltiintifice. Tocmai acest fapt este, firel;lte, o marturie despre puterea l;li fntelepciunea lui Dumnezeu, dfnd sens i;;i semnificatie poruncii date de Dumnezeu oamenilor: ,,supuneti pamfntul l;li stapfniti-1\" (Gen. 1: 28). Lumea este un cosmos l;li nu un haos. ~tiinta, care cauta sa fnteleaga procesele naturii, l;li tehnologia (de ex. ingineria, medicina, agricultura etc.), care cauta sa le utilizeze, sfnt astfel aspecte necesare l;li legitime ale intendentei omului sub semnul providentei divine. Uniformitatea prevalenta din cosmosul actual este ~adar fntru totul biblica. Cum s-a subliniat anterior, toate procesele actioneaza fn cadrul primei l;li celei de-a doua legi a termodinamicii. Conform primei legi, nimic din lumea fizica nu este creat sau distrus acum, del;li fl;li schimba mereu forma. Actiunea acestui principiu dateaza, din cite se pare, de la sfi~itul perioadei creatiei (Gen. 2:1-3; Exod. 20:11; Is. 40:26; Evrei 4:3, 10; l;l,a.). Conform celei de-a doua legi, toate lucrurile au tendinta de a se dezintegra l;li de a muri, situatie care dateaza evident de la blestemul aruncat de Dumnezeu asupra pamfntului (Gen. 3:17; Ps. 102:25-27; Is. 40:6-8; Rom.

~tiin~ i,i crei,tinismul adevarat 73 8:20-22; 9.a.). Vezi capitolul 7 pentru o discutie detaliata asupra acestor probleme. Varietatea aproape infinita a proceselor fizice 9i biologice care exista in lume consta, ~adar, in procese fundamental conservatoare 9i dezintegra- toare. f;,tiinta este, i'n esenta, studiul acestor procese, a dive~ilor factori care le influenteaza si a ritmului in care actioneaza ele. A doua lege' descr'ie toate procesele, in u' ltima instanta, ca procese de descompunere, dar nu afirma nimic in legatura cu rata descompunerii. Ratele proceselor sint determinate de diven;;i factori care influenteaza procesul, 9i ele pot varia mult daca unul sau mai multi din ac~ti factorise modifica. De exemplu, debitul apei dintr-un canal fluvial este determinat de marimea 9i de farma canalului, de natura cumpenei apelor, de vegetatie, de precipitatii, de infiltratii, de temperatura 9i de multi alti factori. Daca vreunul dintre ace9tia se modifica, rata curgerii se poate schimba sub- stantial. Controale similare afecteaza, fara exceptie, toate celelalte procese de~ pamint. in general, rata fiecarui proces variaza statistic injurul unei rate medii, iar gradul de variatie depinde de natura 9ide numarul diverselor entitati care influenteaza aceasta relatie. in perioada potopului, in pamint 9i in atmosfera lui au avut loc aseme- nea schimbari cataclismice, incit majoritatea ratelor proceselor geofizice au fast probabil mult accelerate o vreme, iar pamintul a trait .cea mai cumplita experienta a haosului 9i a mortii din toate timpurile. Totu9i, la capatul acestui teribil an, Dumnezeu a facut o promisiune plina de con- secinte: ,,cit va fi pamintul, nu va inceta seceratul 9i semanatul, frigul 9i caldura, vara 9i iarna, ziua 9i noaptea!\" (Gen. 8:22). Astfel, procesele fundamentale al,~ rotirii axiale a pamintului 9i ale revolutiei sale pe orbita in jurul soarelui nu vor sa fie afectate in mod semnificativ in epoca actuala. Acestea, la rindul !or, exercita o influenta insemnata asupra majoritatii celorlalte procese geofizice 9i biologice, astfel incit, de fapt, Dumnezeu a promis o unifarmitate esentiala nu doar in privinta legilor de baza ci 9i a proceselor din cosmosul postdeluvian. Unifarmitatea legilor naturale este astfel un principiu interpretativ valabil 9i puternic, cit prive9te legile 9i procesele de baza, pentru lumea actuala. Problema miracolelor Cesa credem atunci despre miracole, mai ales despre cele din Biblie? Exista loc pentru supranatural intr-un cosmos aflat sub stilpinirea natu- ralului? Raspunsul lumii stiintifice moderne a fast, in general, ca miracolele sint imposibile. De mai bine de o suta de ani, majoritatea oamenilor de 9tiinta si a filozofilor au sustinut ca oricit de multe dovezi s-ar aduce, ele nu vor fi ~uficiente pentru a adeveri infaptuirea unui miracol.

74 Miracolele ~i legile naturii Un eveniment observat, care pare sa nu aiba o explicatie rationala imediata, poate fi astfel fntotdeauna explicat pe unul din urmatoarele temeiuri: (1) observatiile puteau fi incomplete sau ~ite; (2) caracterul inexplicabil al fenomenului se puteau datora nu atft fortelor supranaturale cit cunoE;Jtintelor noastre foarte !imitate E;Ji incomplete despre procesele naturale; (3) caracterul statistic al proceselor naturale presupune ca eveni- mente extrem de neobiE;Jnuite pot fi oricfnd explicate, fn principiu, drept ciudatenii statistice, fara a se mai recurge la supranatural. Acestea apar ca restrictii majore f;li nu incape fndoiala ca sfnt fntru totul valabile. Probabil ca majoritatea evenimentelor ~-zis miraculoase pot fi puse, fn mod legitim, sub semnul fntrebarii pe un temei sau altul. ,,Mira- colele\" tehnologiei moderne - avioanele, televizoarele, energia nucleara, laserele E;Ji altele fara numar - ar fi fost cu siguranta socotite drept mira- culoase de catre stramof;lii noE;Jtri, daca s-ar fi inti:lnit cu ele. Mai mult, este notorie lipsa de credibilitate chiar ~i a unor afirmatii apartinfnd unor martori oculari, mai ales cind se fncearca reconstituirea unor evenimente ce s-au produs fntr-o atmosfera de suspans sau de tensiune emotionala. ~i totuE;Ji, nu exista nici un dubiu ca Biblia vorhef;lte despre adevarate miracole! De exemplu, pe baza celor ~pte marl minuni consemnate in Evanghelia lui loan, era de asteptat ca oamenii sa creada ca Isus este Fiul lui Dumnezeu (loan 20:30-31). In mod similar, prin ,,semne, puteri f;li felurite minuni\", Dumnezeu a confirmat cuvintele rostite de apostoli fnainte de canonizarea Cuvfntului Lui-scris (Evr. 2:3-4). Alte perioade cu aparitii supranaturale au fost mai ales acelea din timpul Exodului si al lucrarii profetilor Ilie si Elisei. fn acestea si in alte consemnari de mira~ole biblice, accent'ul se pun'e fntotdeauna pe va'loarea de marturie a miracolului respectiv, validind puterea lui Dumnezeu E;Ji cuvfntul profetului Sau. Aceasta din urma observatie o intar9E;Jte pe cea anterioara referitoare la uniformitatea esentiala a naturii in cosmosul actual. Supranaturalul nu poate posed.a o valoare testimoniala insemnata decit daca este rarisim - atit de rarisim incit sa mearga dincolo de tipurile de raVonalizari menVonate anterior. Miracolele ce pot fi repetate dupa toana participantului, sau care pot fi produse cu ajutorul unor tehnici sau incantatii specifice, vrind- nevrind sint aduse in domeniul cunoaE;Jterii empirice tocmai prin aceste fapte, ~i deci nu sint cituf;li de putin miracole autentice. Legea cosmica ~i procesele naturale Un miracol autentic trebuie definit in functie de relatia in care se afla cu legile si procesele fundamentale ale cosmo'sului actua' l, care sint sus- tinute ac~m de catre Dumnezeu fnsusi in Cristos (Col. 1; 17; Evrei 1:3; 2 P' etru 3:7). Af;Jadar, un miracol trebuie' sa fie un eveniment in afara sferei

,yr;;:tiin,ta s' i crestinismul adevarat 75 t de cuprindere atit a legilor fundamentale ale naturii, cit 9i a functionarii normale a proceselor naturale. Am mentionat deja ca legile fundamentale ale naturii sint cele doua legi ale termodinamicii, legile conservarii 9i descompunerii. ,,Masa-energia\" trebuie intotdeauna sa se conserve, iar ,,entropia\" trebuie sa creasca mereu. Aceste doua entita.ti sint conceptele esentiale ale tuturor fenomenelor care au loc in universul nostru spatial 9i temporal, iar cele doua legi reprezinta cadrul restrictiv in care par sa functioneze aceste procese. Nu numai ca toate procesele se conformeaza celor doua legi, dar ele mai au in comun 9i o alta trasatura fundamentala. De9i fiecare proces poate fi determinat de numeroase 9i diferite forte ale naturii 9i proprietati ale materiei, astfel incit rata lui sa poata varia mult, el trebuie in cele din urma sa fie masurabil 9i descriptibil in functie de numai trei categorii de baza - unitati de spatiu, unitati de energie sau masa, 9i unitati de timp. Aceasta se datoreaza faptului ca fiecare proces actioneaza in universul fizic 9i ca universul este un continuum de spatiu-masa-timp, masa fiind interschim- babila cu energia, 9i deci, in esenta, sinonima cu ea. Fiecare proces natural din cosmosul actual actioneaza in cadrul uniform al legilor fundamentale ale conservarii 9i ale descompunerii, 9i el este susceptibil de a fi formulat 9i descris in termenii celor trei dimensiuni de baza: ai spatiului, ai masei 9i ai timpului. Aceasta este structura fundamen- tala a cosmosului actual (sa mentionam din nou, singurul accesibil obser- vatiei 9tiintifice), iar acest cosmos pare a se afla sub dominatia uniformitatii. Este remarcabil faptul ca, vazut chiar 9i din perspectiva legilor naturale 9i a uniformitatii prezentate mai sus, cadrul cosmic ofera marturii dare despre ,,puterea ve9nica 9i Dumnezeirea\" Creatorului sau, cum se spune in Romani 1:20. Realitatea lui Dumnezeu 9i a creatiei este afirmata fi'ira echivoc de cele doua legi fundamentale, iar natura Dumnezeirii este reflec- tata in fiecare proces al universului care este creatia Lui. Aceste relatii au fost detaliate in capitolul 2. Chiar daca oamenii de 9tiinta nu reu9esc sa vada sau sa accepte im- plicatiile teologice, ei utilizeaza aceste premise fundamentale in toate ctiefirccee,tadriinledu9-tlieinptiofiscibeidlietaztieacusazie, lealbeofrieinzde esentiale metodologiei lor 9tiin- descrieri 9i anticipari 9tiintifice sigure. Legile lui Dumnezeu sint bune 9i demne de fncredere, 9i tocmai acest fapt face posibila fntreaga 9tiinta 9i tehnologie. Miracole ale providentei Nu trebuie sa existe totu9i nici o fndoiala ca miracolele sfnt posibile. Dumnezeul care a creat cosmosul pe temeiul legii sale fundamentale ~i a structurii tridimensionale a proceselor naturale este in mod clar transc<'n-

76 Miracolele ~i legile naturii dent acestora, 9i poate, deci, interveni cind 9i cum vrea El. Asemenea interventii, noi le numim ,,miracole.\" 'finfnd cont de natura fundamentala a cosmosului, este cit se poate de evident ca sfnt posibile dou<i tipuri de miracole - cele care intervin in actionarea proceselor naturale, 9i cele care contravin legii fundamentale. Pentru a le putea discuta, le-am putea numi miracole ale providentei 9i, respectiv, miracole ale creatiei sau, mai simplu, miracole de ,,Gradul B\" si miracole de ,,Gradul A.\" ' ·' Un miracol de Gradul B se realizeaza strict fn cadrul celor doua legi fundamentale, dar el implica controlul sau reglarea unuia sau a mai multor proc·ese naturale cu un scop anume intr-un moment anume. Sane reamin- tim ca toate ritmurile proceselor sint supuse variatiei statistice, a carei intindere depinde de diferiti factori ce pot afecta procesele. Daca evenimen- tul se apropie de limitele statistice ale procesului, el ar putea fi un miracol. Un exemplu ar putea fi seceta de trei ani 9ijumatate 9i ploaia ce a venit ca raspuns la rugile lui Ilie (Iacov 5:17-18). Exemple biblice similare de miracole providentiale sint cutremurul din Filipi (Fapt. 16:26), nimicirea armatei lui Sanherib (2 Imp 19: 35) 9i multe altele. Nici unul din aceste miracole nu a necesitat intervenVa asupra legilor fundamentale, dar fie- care a necesitat determinarea producerii acelui proces intr-un moment extrem de neverosimil 9i la frecvente extrem de improbabile. Orice cre9tin de buna credinta 9tie din proprie experienta ca Dumnezeu raspunde uneori rugaciunilor fn moduri dintre cele mai deosebite 9i mai ne89teptate. Asemenea experiente intra adeseori in categoria miracolelor providenVale. Majoritatea cazurilor validate de insanato9ire fizica, drept raspuns la rugaciuni pot fi intelese, de exemplu, in termenii unei accelerari neobi9nuite, dar nu imposibile, a puterilor recuperatorii innascute ale trupului, sau poate ai incetinirii unor procese de deteriorare, anterior hiperactive. Cit despre agentii utilizati de Dumnezeu pentru a interveni astfel in procesele naturale, Scriptura sugereaza ca in multe asemenea ocazii ar putea fi implicati ingerii. Observati, de asemenea, rolul ingerilor in pus- tiirea Sodomei (Gen. 19:1,13), fn ocrotirea lui Daniel impotriva leilor (Dan. 6:22), in eliberarea apostolilor din fnchisoare (Fapt. 5:19, 12:7), oastea ingereasca ce sta injurul lui Elisei 9i care ii doboara pe du9mani sai (2 Imp. 6:17-18), 9i multe altele. Conform Scripturii, Dumnezeu a creat ,,o adunare de zeci de mii de ingeri\" (Evrei 12:22) care sint ,,trimi9i sa fndeplineasca o slujba pentru cei ce vor mo9teni mintuirea\" (Evrei 1:14). Ei sint ,,tari in putere\" 9i ,,im- plinesc poruncile Lui\" (Ps. 103:20). Scriptura indica faptul ca ingerii poseda intreaga putere 9i intelepciune necesara pentru a constringe agentii naturali care influenteaza procesele naturale 9i pentru a-i modifica dupa

~tiinta iti creittinismul adeviirat 77 nevoie intr-un moment si loc anume, pentru a implini vointa lui Dumnezeu ~i pentru a raspunde ~gaciunilor poporului Lui. Indeo'sebi Apocalipsa descrie ingerii ca fiind capabili, sub stapinirea lui Dumnezeu, sa dezlantuie fenomene naturale teribile - grindina, foe, meteoriti, sau alte corpuri ce~ti, ~i chiar sa controleze rata proceselor nucleare din soare (Apoc. 8:7-12; 16:8), precum ~i bolile fizice ale trupului omenesc (Apoc. 16:2, 10). Deci nu este deloc exclus ca Dumnezeu sa hotarasca sa-~i implineasca miracolele Lui de providenta, controlind ~i modificfnd procesele naturale pe o arie a improbabilitatilor statistice extrem de larga, potrivit dorintei Lui, prin actiunea ingerilor Lui puternici. Sa nu uitam ca exista ~i o oaste mai redusa a ingerilor ,,rai\" care-I urmeaza pe Satana (el fnsu~i, poate eel mai puternic dintre toti fngerii creati) in revolta lui impotriva lui Dumnezeu. Ace~tia, sau poate multi dintre ei, sfnt deopotriva fiinte de o mare forta ~i inteligenta, de~i cazute. ~i ei pot fi capabili de mari jonglerii cu procesele naturale ale lumii, fiind astfel in stare de a realiza adevarate miracole de Gradul B. Dar asemenea miracole demonice sint ni~te mistificari cit priv~te valoarea lor testimo- niala. Pavel le nume~te ,,minuni mincinoase\" (2 Tes. 2:9). Miracole ale creatiei Exista totu~i prilejuri'in care Dumnezeu a crezut de cuviinta sa inlature chiar ~i legile Lui fundamentale de conservare ~i de descompunere, ~i sa savi~easca acte deosebite de creare a materiei sau a energiei (in con- tradictie cu prima lege) sau acte deosebite de cre~tere subita a ordinii fn sistemele inchise (in contradictie cu legea a doua). Asemenea opere necesita putere creatoare, si ele se situeaza deci dincolo de domeniul proceselor naturale precum ~{ de sfera de actiune a fngerilor creati.5 Doar Dumnezeu poate crea! Astfel, acestea sfnt miracole creatoare - miracole de Gradul A, daca vreti! Nu es'te fntotdeauna clar daca un anumit miracol biblic este un miracol al providentei sau un miracol al creatici. Dar exista cfteva care sfnt fn mod clar miracole ale creatiei. Creatia insa9i, de pilda, este un uri~ complex de miracole creatoare. Toate imenscle rezervoare de materie, de putere ~i de ordine din univers au fost create de catre atotputernicul Creator. Doar Dumnezeu este capabil sa savfr,.,easca miracole ale creatiei. in anumite ocazii El a procedat astfel chiar ~i in actualul cosmos. Un exemplu concludent este oferit de numeroasele cazuri in care mortii au fost rein- tegrati fn viata fizica, iar un alt exemplu este producerea zilnica de mana pentru israelitii ratacitori prin pustie, 9i mai sfnt multe altele. Este semnificativ faptul ca cele 9apte mari semne din Evanghelia lui loan au fost toate miracole de gradul A Urmatorul rezumat ilustreaza !impede acest fapt.

78 Miracolele ~i legile naturii 1. Apa transformatii fn vin (loan 2: 11). Structura moleculara simpla a apei a fost transformata instantaneu in structura moleculara mult mai complexa a vinului proaspat creat, indicind o creatie sau o informaVe speciala, complexa. 2. Vindecarea fiului muribund (loan 4:46-54). 0 inversare instan- tanee a procesului de descompunere, refacind structura celulara ce fusese distrusa de o boala mortala, a fost savin;;ita doar prin rostirea unui cuvint de la o departare de ¥isprezece kilometri. 3 Vindecarea sliibiinogului (loan 5:3-9). Un om aflat in imposibi- litatea de a umbla, timp de treizeci !;Ji opt de ani, capata instan- taneu, la porunca lui Isus, picioare puternice, sigure, ceea ce implica crearea de poi oase, de mu!;Jchi !;Ji de alte componente in locul membrelor inerte !;Ji atrofiate. 4. Mulfimea hriinitii (loan 6:5-13). Legea conservarii masei a fost suspendata pe timpul cit Isus a multiplicat cinci piini !;Ji doi pe!;Jti, obtinind piine !;Ji carne mai mult decit suficiente pentru cinci mii de oameni. 5. Gravitafia este fnliituratii (loan 6: 16-21). Legea conservarii ener- giei a fost inlaturata cind Domnul Isus a creat o forta antigra- vitationala de o natura necunoscuta care sa-1 permita sa p3.!;leascl pe suprafata unei marl agitate. 6 Orbul ciiruia is-a redat vederea (loan 9:17 ). Atit materia cit !;Ji complexitatea au fost create instantaneu cind un om, orb din n8!;ltere, a ca.pa.tat subit ochi care functionau perfect in orbitele pina atunci nefolositoare 7. Morfii readur;i la via{ii (loan 11:33-44). Nu numai membrele sau numai ochii, ci de data aceasta, fntreg trupul era mort, !;Ji inca de patru zile, 8!;la incit fenomenul de putrefactie se instalase deja. Totu!;Ji, la cuvintul creator al lui Cristos, toate celulele !;Ji functiile au fost instantaneu restructurate !;Ji reprogramate, !;Ji pfna !;Ji sufletul deja plecat a fost chemat fn trup, astfel incit Lazar a inviat. intrucit toate acestea au fost miracole marete de creatie, si intrucit numai Dumnezeu poate crea, marturia lui loan '20:30 este' bin'einteles o puternica confirmare a divinitatii lui Cristos: ,,Isus a mai fa.cut inaintea ucenicilor sai multe alte semne care nu sint scrise in cartea aceasta. Dar lucrurile acesteaau fost scrise pentruca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; !;Ji crezind sa aveti viata in numele Lui.\" Multe din miracolele biblice (d~i, in nici un caz toate) sint miracole de creaVe similare, necesitind suspendarea uneia sau a ambelor legi ale termodinamicii, !;Ji marturisind in mod nemijlocit puterea lui Dumnezeu

~tiinta ti cr~tinismul adeviirat 79 Creatorul. Exemplele din Vechiul Testament, luate mai mult sau mai putin la fntfmplare, pot include urmatoarele: 1. Crearea de masa: miracolul sporirii cantitatii de untdelemn. (2 Imp. 4:1-6) ' 2. Crearea de energie: apele care stateau ca un zid la traversarea Marii Ro:;iii (Exod. 14:29). 3. Crearea de complexitate: multiplicarea limbilor cu modificarile fiziologice corespunzatoare legate de diversele sisteme gramati- cale introduse in Turnul Babel (Gen. 11:1-9). 0 alta forma de miracol creator este fmparta:;iirea ,,invataturii\" divine omului. Uneori aceasta invatatura survenea prin vise sau viziuni, alteori prin revelatie teofanica ne~ijlocita. In mod obi:;inuit, ea survenea prin modalitaV mai putin reale sau efective, pe masura ce ,,oamehii au vorbit dela Dumnezeu, minati de Duhul Sfint\" (2 Petru 1:21). Multe din vindecarile descrise in Biblie (de:;ii nu toate) par sa fi presupus activitatea creatoare divina, :;ii astfel par sa fi fost adevarate miracole ale creatiei. Un exemplu ar fi vindecarea lui Naaman de lepra, dupa ce acesta s-a sciildat de :;iapte ori in Jordan (2 Imp. 5:1-14). Nu exista nici un remediu de tratare a leprei, nici in apa de riu, nici prin sugestii psihosomatice. Ceea ce s-a constituit in tesuturi noi trebuie sa fi fost creat de Dumnezeu pentru Naaman ca raspuns la rugaciunea lui Elisei. Dar eel mai mare miracol al creatiei a fost insa:;ii creatia, cfnd Dumnezeu a dat fiinta :;ii desavir:;iire intregii materii, energiei :;ii complexitatii intre- gului univers. ~i cea mai mare dintre toate iluziile este crezul ca toate acestea ar fi putut fi realizate intr-un alt mod decft prin creatie! Daca 0 evolutia este reala, atunci un miracol trebuie sa fi fost intercalat ia fiecare treapta a evolutiei, intre un nivel de complexitate :;ii eel urmator. Procesele naturale sint prescrise de legea a doua a termodinamicii, care stipuleaza ca aceste procese se indreapta in mod firesc intr-o directie opusa directiei cerute de evolutie. Ele se indreapta descendent :;ii nu ascedent, iar situatia poate fi inversata numai pe o baza limitata, in conditii speciale, niciodata satisfacuta de vreun proces evolutiv observat vreodata (de ex. programarea evolutiei ereditare si generatoarele ,,negentropice\"). in' general, in ~osmosul actual, legile lui Dumnezeu sint adecvate, Cuvintul Lui scris este complet :;ii suficient, iar miracolele creatoare sint rareori indreptatite. Miracolele providentiale nu sint neobi:;inuite in ziua de azi, insa miracolele creatoare trebuie neaparat sa fie justificate de circumstante extrem de neobi:;inuite :;ii de urgente. 0 exceptie glorioasa este descrisa in 2 Corinteni 5: 17: ,,Daca este cineva in Cristos, este o faptura noua\". Miracolul regenerarii este un miracol de

80 Miracolele !lji legile naturil Gradul A fn sensul deplin al cuvintului. 0 persoana care spiritual este un ,,sistem fnchis\", complet inadecvat ~i ,,egocentric\", devine subit un ,,sistem deschis\", integrat ~i centrat in Creatorul omnipotent. Cel care se deteriora spiritual cu fiecare zi - ,,macar cl'l traie~te, este mort\" (cf. 1 Tim. 5:6), cuno~te subit ,,bucuria ~i pacea, pe care o da credinta... prin puterea Duhului Sfint\" (Rom. 15:13) ~i este ,,adus la viata impreuna cu Cristos\" (Efes. 2:5). Viata lui era un haos iar acum este un cosmos, cu ordine, sens ~i tel. El ,,s-a nascut din nou\", un miracol al harului, o marturie vie despre imensa putere a Dumnezeului creatiei, care este ~i Dumnezeul mintuirii! Miracolele Bibliei Recunoscfnd ca exista doua categorii fundamentale de miracole divine - miracole ale creatiei si miracole ale providentei, putem arunca acum o privire mai larga ~upr~ miracolelor descrise fn 'Biblie. intrudt miracolele trebuie considerate macar posibile chiar ~i de catre atei, cu siguranta cl'l nu exista nici un motiv pentru crestinul care crede fn Biblie sa puna sub semnul fntrebarii caracterul istoric ai vreunuia dintre miracolele Bibliei. intr-o sectiune ulterioara a acestui capitol vom consemna criteriile prin care putem determina daca un i---'2supus miracol este autentic sau nu, ~i va fi !impede ca toate miracolele Bibliei satisfac aceste criterii. Cu riscul simplificarii, putem afirma ca miracolele creatoare cer suspen- darea sau rasturnarea legilor de baza ale naturii, fn timp ce miracolele providentiale cer doar controlul manipulativ al factorilor care determina modul fn' care functioneaza procesele naturale in cadrul acestor legi. in primul caz (miracolul de Gradul A), este nevoie de putere creatoare si astfel Creatorul insu~i este implicat. in al doilea caz (miracolul de Gradul B), este nevoie de un agent care sa manipuleze procesul fn scopul dorit. Creatorul poate fi implicat intr-un astfel de caz, dar asemenea controale pot fi aplicate ~i de agenti fnger~ti (sau, fn unele cazuri, chiar ~i de cl'ltre puteri demo- nice). Binefnteles ca pfna si oamenii pot, fntr-o oarecare masura, sa mani- puleze proce~le naturale ii sale utilizeze in sisteme artificiale, dar in acest caz le numim ,,stiinta\" si nu ,,miracole\". in clasifica~a m'iradolelor Bibliei (tabelul 1), uneori sintem incapabili sa decidem dacl'l un anume miracol este creator sau providential. in majoritatea cazurilor fnsa, se poate face un rationament logic, si o aseme- .nea inventariere ne permite o' s•i mai buna dunoastere a sist~mului or- ganizatoric al lui Dumnezeu. Din cite se ~tie, aceasta este prima incercare de acest fel, astfel incit nu incape indoiala ca vor fi unele omisiuni, precum ~i incluziuni fndoielnice ~i atribuiri discutabile. Listele nu sint prezentate dogmatic, ci doar pentru a indica scopul ~i varietatea modurilor in care Dumnezeu a utilizat legile ~i procesele Lui pentru a realiza scopurile Lui.

S' tiint,a s, i cres, tinismul adevarat 81 Tabelul 1 Sumarul miracolelor specifice consemnate in Bihlie Toate miracolele consemnate in Scriptura sint bazate pe marturii temeinice ~i ele au fost infapruite in scopuri divine specifice. Pentru o lista completa, vezi Anexele 2,3 ~i 4. Vechiul Noul Testament Testament Total Miracole ale creatiel 9 2 11 I 20 8 28 11 14 25 Creaµa materiei Creaµa energiei, fortei sau puterii 9 7 16 Creaµa ordinei, informaµei sau complexitatii 2 79 Creaµa vietii biologice Creaµa reinnoirii vietii spirituale Numa.rut total al miracolelor creafionale 51 38 89 Miracole ale providenfei Controlul proceselor fizice 32 9 41 Controlul proceselor biologice 11 2 13 Accelerarea proceselor de descompunere la oameni 20 6 26 Accelerarea proceselor de vindecare la oameni 11 14 25 Scoaterea demonilor 1 9 10 Controlul programarii evenimentelor naturale 11 1 12 Numa.rut total al miracolelor providentiale 86 41 127 Miracolele safanice fi demonice -~- - - - - - - False miracole ale creatie 7 18 7 18 False miracole ale providentei 14 2 16 ----------· Numa.rut total al miracolelor satanice Numa.rut total al miracolelor specifice consemnate 151 81 232 Ar trebui, firet;lte, sa subliniem din nou ca miracolele sfnt rare, nu comune; fn special miracolele de creave. U nul din rosturile principale ale miracolelor biblice a fost acela de a depune marturie. Un asemenea scop s-ar narui daca miracolele ar fi comune sau capricioase. Valoarea lor testimoniala capata semnificatie doar fntr-un cadru normal de unifor- mifate t;li de realitate. 6 Henry M. Morris

82 Miracolele ~i legile naturii Pe de alta parte, daca fiecare presupus miracol ar putea fi ,,explicat\" rapid in termenii legilor 9i proceselor 9tiintifice, ar fi lipsit de sens sa-1 oferim ca o marturie a prezentei lui Dumnezeu. De fapt, insu9i conceptul de ,,miracol\" ar deveni redundant. Am putea chiar defini miracolul drept un eveniment imposibil din punct de vedere 9tiintific, dar pe care Dum- nezeu il produce totu9i pentru propriile Lui scopuri mai inalte. Chiar 9i in Biblie miracolele sint relativ rare. Cel mai faimos om care a trait vreodata, in afara de Cristos, a fost loan Botezatorul, conform mar- turiei lui Cristos insu9i (Mat. 11:11). Totu9i, ,,loan n-a facut nici UJ.?-semn\" (loan 10:41). Scriptura nu consemneazii nici un miracol savi~it de catre Noe, lov, Neemia sau numero9ii alti mari sfinti ai lui Dumnezeu. Miracolele Bibliei par sa se aglomereze indeosebi in marile perioade de criza (Exodul, epoca lui Ilie, era apostolicii), celelalte exemple fiind ocazionale. Un sumar al tuturor miracolelor Bibliei este oferit in Tabelul 1. Astfel, se pare ca exista aproximativ 232 de miracole specifice consem- nate in Biblie. Acest numar nu include insa numeroasele miracole despre care se spune ca au fost infaptuite de catre Cristos (de ex. loan 20:30) sau de catre apostoli (de ex. Evrei 2:4), dar care nu sint descrise concret in Scriptura. De asemenea, au fost complet excluse alte citeva tipuri specifice ale activitatii divine, dupa cu,m.urmeaia: l. Teofaniile - adica aparitiile lui Dumnezeu (sau ale ingerilor) in fata omului, intr-o forma omeneasca vizibila. 2. Viziunile 9i/sau visele prin care Dumnezeu a dezvaluit anumite adevaruri profetilor Lui sau altor oameni ale9i, barbati sau femei. 3. Profetiile despre lucruri viitoare, mai tirziu verificate prin aceea ca ele s-au implinit. 4. Procesul divin prin care Sfinta Scriptura a fost data prin in- spiratie; garantindu-i-se astfel acuratetea 9i autoritatea. 5. Frecventul miracol al regenerarii prin care un credincios devine o noua creatie in Isus Cristos (2 Cor. 5:17). 6. Miracolele consemnate profetic ca urmind sa aiba loc in viitor, mai ales cele din Apocalipsa. 7. Raspunsurile ,,obi9nuite\" la rugaciune sau la indrumarea divina in care nu erau implicate imprejurari neobi9nuite sau rare din punct de vedere statistic. Cele 232 de miracole consemnate se descompun in procente astfel: 38 la suta creatoare, 55 la suta providentiale, 7 la suta demonice. Aceste categorii de baza pot fi divizate mai departe, fiind discutate in sectiunile urmatoare 9i inventariate in Anexele 2, 3 9i 4. Aceste subdiviziuni sint oarecum arbitrare, dar ele par a fi totu9i concluzii rezonabile atit din Scriptura cit 9i din 9tiinta.

~tiinta ljli creljltinismul adevarat 83 Operele unice ale creaµei Se cuvine sa clasificam miracolele de Gradul A ale Bibliei pentru a le pune in acord cu actele succesive de creatie ale lui Dumnezeu din Genesa. Ele sint identificate in special de utilizarea cuvi'ntului ebraic bara, ,,a crea\". Actul prim 9i fundamental al creatiei a fost crearea universului fizic, constfnd i'n timp, spatiu 9i materie. ,,La inceput, Dumnezeu a fa.cut cerurile 9i pamfntul\" (Gen. 1:1). Al doilea act al creatiei a fost crearea vietii. ,,~i Dumnezeu a facut...toate vietuitoarelecaresemi~\" (Gen. 1:21). Cuvintul ,,vietuitoare\" esteebrai- cul nephesh, deseori tradus prin ,,viata\" sau ,,suflet\", referindu-se esential- meiifo la viata animala activa spre a o deosebi de simplele fenomene fizico-chimice sau chiar de cre9terea stationara a plantelor. Al treilea 9i eel din urma act al creatiei primordiale a fost crearea omului dupa chipul lui Dumnezeu. ,,Dumnezeu a fa.cut pe om dupa chipul Sau, 1-a fa.cut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca 9i parte femeiasca i-a fa.cut\" (Gen. 1:27). Astfel, exista trei categorii fundamentale de entitati create - materia (in spatiu 9i in timp), viata con9tienta 9i spiritualitatea. Dar prima dintre acestea include de asemenea entitati pe care le numim acum energie 9i structura. Cind Dumnezeu a creat mai intii materia, aceasta era in forma elementara 9i complet statica. ,,Pami'ntul\" (care la data creatiei primor- diale cuprindea intreaga ,,materie\" din univers) a fost la inceput ,,pustiu 9i gol\". Adica materia creata nu era inca structurata in sisteme complexe 9i nici activata sau energizata. Dar aceasta situatie a fost doar o etapa initiala, fiind curind modificata. Elementele neformate, statice in matricea lor lichida, cu intunericul pretutindeni ,,peste fata adincului de ape\" (Gen. 1:2), toate au fost in curind transformate i'ntr-un cosmos uimitor de complex 9i vibrant de frumos, in care mi9unau o uria9a diversitate de vietuitoare, iar mai apoi barbatul 9i femeia dupa chipul lui Dumnezeu. Aceasta transformare a fost initiata de ,,mi9carea\" (literal ,,vibratia\") Sfintului Duh pretutindeni in universul creat in prezenta universala a apelor. Ca 9i cfnd ar fi fost produse de un generator de unde cosmice, undele energiei electromagnetice au strabatut i'ntreg universul. ,,Sa fie lumina\" (Gen. 1:3), a poruncit Dumnezeu. Energia electromagnetica (lumina, cal- dura, sunetul, electricitatea, magnetismul, razele X etc.), precum n9iceenpeurtgsiaa gravitationala 9i energiile nucleare din atomii in9i9i, toate au i functioneze. Pentru toate intentiile 9i scopurile, o uri39a infuzie de energie divina avusese loc 9i intreg cosmosul a fost activat. Dar asta nu a fost totul. Mai pe urma, toate elementele 9i energiile create au fost organizate intr-o vasta :retea de sisteme complexe - molecule 9i compu9i, stele 9i planete, uscat 9i ape, plante 9i animale, 9i in cele din urma,

84 Miracolele ~i legile naturii corpurile omene~ti - cele mai complexe dintre toate. Aceasta, opera a acoperit ~e zile inainte de a fi incheiata. Aceste activitati nu au fast identificate ca acte ,,creatoare\" ale lui Dumnezeu, intrucft creatia propriu-zisa este creatia ex-nihilo, iar elemen- tele fundamentale ale tuturor acestor sisteme fusesera create deja in prima zi. Ele sint denotate, in particular, prin verbele asah (,,a face\") siyatsar (,,a forma\"). fntr-un anumit sens, opera de facere ~i de formare est;de un ordin inferior celei de creatie. (,,Dumnezeu\" este singurul subiect asociat vreo- data cu verbul bara, in vreme ce omul poate face ~i forma lucruri). Cu toate acestea, operele formative specifice ale lui Dumnezeu din saptamina crea- tiei sint opere pe care omul nu le poate duplica - de exemplu facerea continentelor, a stelelor ~i a planetelor. Astfel, opera de ,,creatie\" a lui Dumnezeu ~i opera Lui de ,,facere\" in decursul acelei prime grandioase saptamini sint amindoua exclusiv ale lui Dumnezeu. Ele nu sint identice cu opera Lui de mentinere a creatiei Lui prin actualele procese ale naturii, ~i nu sint nici opere care sa poata fi duplicate de catre natura, de catre om, sau de catre ingeri. ,,Doar Dumnezeu poate face un copac\", a recunoscut poetul, ~i acel~i lucru se aplica fiecarui aspect al operei din saptamina creatiei. Astfel, de~i cuvintul bara nu a fast folosit in acest context, pentru scopurile noastre se cuvine sa vorbim despre aceste opere de structurare, de organizare, de facere ~i de formare, ca despre o alta uri~ ~i unica opera de creatie - creatia ordinii, a structurii ~i a complexitatii din vasta diver- sitate a sistemelor din univers. Creatia fizica poate fi considerata astfel ca fiind trei opere de creatie corelate - creatia materiei, creatia energiei ~i creatia structurii. A'poi, in al doilea rind, exista creatia biologica, creatia vietii animale - vietuitoarele care mi~ca. Cuvintele ebraice cheie sint nephesh (,,suflet\", ,,viata\", ,,vietuitoare\") ~i ruach (,,suflu\", ,,spirit\" etc.) Aceste cuvine se aplica atit oamenilor cft ~i animalelor, dar nu ~i plantelor. Chiar daca corpurile plantelor se reproduc prin mecanisme similare cu cele ale cor- purilor animalelor, controlate de reactii biochimice complexe concentrate in ~a-numita molecula ADN, ele nu sint ,,vii\" in sensul biblic, neposedind nici mi~care, nici singe, nici suflu, nici con~tiinta. Astfel, viata in acest sens biblic necesita un nou act de creatie. Ea nu putea fi niciodata produsa doar printr-un sistem complex - fie el ~i reproductiv - de elemente chimice. Dum~1ezeu a creat fiecare din numeroasele ,,soiuri\" de animale, fiecare cu propriile lui nephesh si ruach - animalele aeriene si acvatice in ziua a cincea, animalele terestre rd ziua a ~asea. fn fiecare so/a fast implantat propriul sau sistem de reproducere ~i cod genetic particular, dindu-i posibilitatea de a se reproduce biologic, strict ,,dupa soiul lui.\"

~tiin~ !jli cre!jltinisrnul adevarat 85 Al treilea mare act al creatiei a fost eel al barbatului si al femeii ,,dupa chipul lui Dumnezeu\". Fieca;e fiinta omeneasca are u1tcorp fizic foarte complex - mai complex decit oricare alta faptura - si capacitatea de a reproduce alte fiinte omene~ti. In plus, fiecare barbat ~i femeie este creat, in mod special, dupa propriul chip al lui Dumnezeu. Fiecare persoana poseda un trup ~i un suflet transmise prin mo~tenire genetica de la primii parinti ai lui sau ai ei, Adam si Eva. De asemenea, fiecare persoana poseda inca ~ entitate numita ,,chip~l lui Dumnezeu.\" Intrucit acest fapt a nece- sitat un act special de creatie (in plus fata de crearea elementelor fizice ~i a principiilor vietii, care au fost desemnate a fi transmise prin reproducere genetica), trebuie sa presupunem ca aceasta creatie nu se transmite prin mo~tenire genetica, ~i ca, astfel, ,,partea\" ce ii revine fiecarei persoane din ,,chipul lui Dumnezeu\" a fost creata individual pentru el sau pentru ea. Aceasta creatie a avut loc pentru fiecare nu in momentul conceptiei, cind are loc doar o transmitere de componente fizice ~i biologice, ci aparent in momentul insu~i al primei creatii a acestei entitati (cu fiecare ,,chip\", cum s-ar spune, rezervat in Dumnezeu pina ce este transmis in momentul conceptiei). Detaliile acestei minunate tranzactii nu au fost, fire~te, inca revelate in mod limpede desigur. In orice caz, este clar ca fiecare fiinta omeneasca poseda o personalitate spirituala eterna, special creata pentru el sau ea, dupa ve~nicul chip al lui Dumnezeu, capabila de a-L cuno~te ~i de a-L iubi pe Dumnezeu ~idea-I impartru;;i pentru vecie tovarru;;ia ~i scopurile. Cind Dumnezeu a incheiat toate aceste opere, cum este descris in Genesa 1, El ,,s-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise ~i o facuse\" (Gen. 2:3). Prin urmare, in cursul firesc al lucrurilor, El nu mai creeaza materie, energie, structura, viata sau personalitate spirituala. El a incetat sa mai creeze ~i a fnceput opera Lui de sustinere a creatiei Lui. Isus Cristos a creat odata toate lucrurile (Col. 1:16), dar acum sustine toate lucrurile (Col. 1:17). El sustine toate lucrurile prin cuvintul puterii Lui (Evrei I:3). In El (~i nu in legile naturale inviolabile) traim, mi~cam ~i existam noi (Fapt. 17:28). Operele din prezent sint operele de providenta ale lui Dumnezeu in contrast cu operele Lui de creatie primordiale. Faptul revelat ca El nu mai creeaza ci doar f~i ,,conserva\" creatia este sprijinit, fire~te, de cea mai universala ~i mai fundamentala lege a ~tiintei - legea conservarii. Energia se conserva, materia se conserva, ,,soiurile\" biologice se conserva, ~i fiecare fiin,,ta omeneasca dupa chipul lui Dumnezeu se conserva. In sistemul initial, fiecare viata individuala se conserva ~i ea. Moartea a venit in lume doar cind a intrat pacatul. Prin extensiune logica, am putea deduce cape atunci actiona o lege a conservarii structurii, precum ~i o lege a conservarii materiei ~i a energiei. Orice dezintegrare a structurii (sau a

86 Miracolele ~i legile naturii ordinii sau a informatiei etc.) dintr-un sistem era perfect echilibrata de o c~tere compensatoare a structurii, a ordinii sau a informatiei dintr-un sistem relationat, astfel incit cantitatea neta de structura din univers raminea nemodificata fata de cea creata initial. Acest pricipiu de conservare a fost insa drastic modificat odata cu impunerea Blestemului lui Dumnezeu asupra lumii. De atunci, nu numai ca a patrons moartea, toate organismele vii fiind predestinate in final sa se dezintegreze si sa se intoarca la elementele lor de baza, dar tot astfel, toate celelalte structuri tind sa se destructureze. In locul unei legi de conservare a structurii, acum predomina o lege universala a dezintegrarii structurii (morfoliza). Nu numai ca nu mai exista creatie a ordinii dar se produce tocmai reversul ei - o descre~tere universala a ordinii (sau o cr~tere a entropiei). Ori de cite ori, in imprejurari speciale, un sistem dat cuno~te o cre~tere a ordinii sau a structurii el este ,,supracompensat\" printr-o accentuata descre~tere a ordinii sau a structurii intr-un sistem paralel. Actuala ordine a lucrurilor, descrisa de ~-zisele legi ~i procese naturale (in fond, operele ,,providentiale\" ale lui Dumnezeu) dateaza astfel de la sfi~itul ~rioadei creatiei, iar cit prive~te moartea ~i legea entropiei, de la blestem. In Biblie, aceasta perioada primordiala este acoperita de primele trei capitole ale Genesei. Inlaturarea blestemului si stabilirea noului cer si pamint sint descrise in ultimele doua capitole aie Apocalipsei. fntreaga Biblie cuprinsa intre acestea doua se ocupa de actuala ordine a lucrurilor, guvernata de operele de providenta, de conservare, de pocainta, de mintuire ~i de reconciliere cu Dumnezeu. Operele Lui de creatie ~i de formare ,,fusesera ispravite inca de la intemeierea lumii\" (Evrei 4:3). Acest lucru nu inseamna•bineinteles ca Dumnezeu nu mai este capabil sa creeze ~i sa faca lucruri. Numai ca atunci cind El o face, este nevoie de un act pe care noi il numim ,,miracol.\" Pentru ca Elsa intervina in natura, ar fi nevoie, desigur, de un motiv important din partea Lui, iar ca noi sa credem intr-o asemenea interventie ar fi nevoie de dovezi solide. Miracole ale creatiei in Biblie De~i miracolele creati'ei sint destul de neobi~nuite, ele au avut totu~i loc. Biblia consemneaza aproximativ 89 de asemenea miracole de Gradul A. (Acest numar ar putea fi intrucitva redus sau extins, in functie de care dintre miracole sint identificate ca fiind creatoare ~i care providentiale). Cele mai mari miracole de acest fel au fost, bineinteles, creatia de inceput a univc!rsului, a vietii ~i a omului dupa chipul lui Dumnezeu, cum este descris in Genesa 1. Alte miracole ulterioare pot fi comparate cu acestea ~i pot fi plasate in categorii corespunzatoare.

~tiinta ti crei,tinismul adevarat 87 De exemplu, aprovizionarea cu mana din cer a israelitilor timp de patruzeci de ani fn salbaticie (Exod. 16:35) a necesitat o creatie zilnica de materie flli de structura. Hranirea celor doua multimi de catre Cristos, cinci mii ~i, respectiv, patru mii de barbati, femei ~i copii, din cfteva pfini flli Mti in fiecare caz, a necesitat o similara creatie uri~ de materie ~i de structura. Pentru ridicarea ~i sustinerea celor doua gigantice ziduri de apa in Marea Ro~ie, astfel incft ele sa formeze un drum pentru israeliti (Exod. 14:29) a fast necesara crearea unei mari forte invizibile care sa echilibreze fortele de gravitatie ~i cele hidrostatice. 0 alta aparenta suspendare a conservarii energiei a avut loc la botezul lui Cristos, cind puternice unde sonore au venit din ceruri, identificindu-L pe Cristos cu Fiul cerescului Tata. Multe miracole de tamaduire au presupus o incetinire sau inversare supranaturala a proceselor de descompunere, anulincl astfel principiul entropiei crescfnde ~i creind o cre~tere subita a ordinii ~i a structurii dintr-un corp omenesc in curs de dezintegrare. Un exemplu din Vechiul Testament este vindecarea de lepra a lui Naaman (2 imp. 5:14), iar un exemplu din Noul Testament este eel cfnd indracitului fn Matei 12:22, i se redau simultan auzul, vazul ~i eliberarea. Zamislirea miraculoasa a lui Isaac intr-un pintece ,,mort\" (Gen. 21:1,2) ~i reinvierea fiului mart al femeii sunamite (2 imp. 4:33-36) sint exemple de creatie miraculoasa a vietii biologice, ca de altfel ~i readucerea la viata_ a mortului Eutih de catre apostolul Pavel (Fapt. 20:9-12). Evenimentul culminant al creatiei - eel al vietii spirituale, chipul lui Dumnezeu in om - ar putea fi egalat de miraculoasa intrare a Duhului lui Dumnezeu in Ezechiel (Ezec. 2:2). Zamislirea miraculoasa a lui Cristos a presupus nu numai creatia speciala a trupului sau fizic si a vietii sale biologice, ci si miraculoas~ intrare a Lui fnsusi, ca personifi~rea di~ta a chipului ~i a'asemanarii lui Dumnezeu, in ac~l trup omenesc. fnvierea lui Cristos a implicat de asemenea nu doar miraculoasa refacere a vietii Lui biologice, caci moartea Lui a fast mai presus de toate o moarte spirituala, suferinta despartirii de Tatal datorita pacatului purtat de trupul Lui pe cruce, ci ~i miraculoasa restabilire a propriului Lui spirit in deplina tova- r~ie cu Tata!. Toate celelalte miracole ale creaVei din Biblie, subclasificate conform acestor cinci categorii de miracole de Gradul A, sint inventariate in Anexa 2. Unul care nu este inventariat (cu excep9a cazului special al convertirii lui Saul) este marele miracol al regenerarii (2 Cor. 5:17). Datorita frecven- tei sale aparitii (ori de cite ori un pacatos se cai~te sincer ~i i~i deschide gfndul ~i sufletul la harul mintuitor al lui Cristos) se poate omite caracterul

88 Miracolele ~i legile naturii sau miraculos. Totusi, el este un adevi'irat miracol al creatiei, savin;;it . .nemi.i,locit de ci'itre D~mnezeu fnsusi in viata credinciosului. ' Miracole ale providentei in Biblie fn general, miracolele creatiei reprezinta exceptii de la legile fundamen- tale ale naturii in cadrul ci'irora funcVoneaza in mod normal toate proce- sele. Procesele insele, pe de alti'i parte, pot varia, ~i ele o fac destul de serios, cit prive~te ciclurile ~i modurile lor de funcVonare, d~i intotdeauna in cadrul legilor fundamentale. De exemplu, apa curge fncet sau repede, in functie de imprejurari, dar intotdeauna curge in jos (exceptind cazul cind este fortata in sus de o pompa sau de vreo alta sursa speciala de energie). Omul poate trai douazeci sau o suti'i de ani, dar in cele din urma tot moare. Fiecare proces, fi'ira exceptie, variazi'i ~dar in raport cu un anumit ritm ~i mod de funcVonare r ..J-diu. Ritmul ~i modul specific depind de multi factori, iar daci'i unul sau mai multi din ace~ti factori se modifica, se schimba ~i ritmul ~i celelalte caracteristici ale procesului. De exemplu, frecventa cutremurelor de pamint dintr-o regiune data va depinde de natura rocilor, de ratele de deplasare a diverselor formatiuni de roci'i, de existenta unor fisuri anterioare, de debitul de ci'ildura din interiorul pi'imfn- tului, ~i de multi alti factori. Este aproape imposibil sa prevezi anumite cutremure de pamint, deoarece frecventa lor este afectati'i de atftea varia- bile. Acel~i lucru este valabil pentru oricare alt proces; toate sint variabile intr-un grad sau altul. Cit timp un proces opereaza in sfera sa obi~nuita de variatie, aceasti'i variabilitate este previzibila. Daci'i insa un proces dat are loc intr-o situatie data la o rati'i extrem de neobisnuita sau de o maniera extrem de neobis- nuita, el ar putea foarte bine fi i'dentificat cu un miracol de ordinul al doile'a - un miracol de Gradul B. El ar functiona atunci in cadrul legilor fundamen- tale ale naturii, operind in concordanta cu providentiala organizare de ci'itre Dumnezeu a proceselor Lui, dar ar putea fi aproape atit de unic incit sa necesite o explicatie speciala, mai mult decit simpla prelucrare a datelor statistice privind factorii de mediu. Multe din miracolele Bibliei par a se incadra in aceasta definitie. Anexa 3 da o lista a acestora, totalizfnd aproximativ 127. fn unele cazuri, atribui- rea Gradului Bin locul Gradului A unui miracol este discutabila, astfel incit cititorul este liber sa-1 redistrib~ie dupa preferinta_. fn mod similar, sub- diviziunile discutate mai jos sint oarecum arbitrare, dar este util sa incer- cam macar sa organizam datele in acest mod. Toate aceste miracole providentiale implica ritmuri sau coordonari extrem de neobi~nuite, daci'i nu chiar unice, ale proceselor sau ale eveni- mentelor, care altminteri ar putea fi considerate absolut normale, ~i care, in orice caz, nu necesiti'i nici o interventie asupra legilor fundamentale ale

~tiinta, ti cre,tinismul adevarat 89 ~tiin\\ei. Unele dintre ele (de exemplu miracolele de vindecare) au un caracter destul de asemanator ca sa poata alcatui o subdiviziune con- venabila. Toate acestea sint mai mult decit simple ,,coincidente\" obisnuite si mai murt decft variatii obisnuite ale proceselor, ceea ce an'.tta ca ~xista u' n agent inteligent, cap'abil s'a fn\\eleaga ~i sa opereze unul sau mai multi din factorii ce pot controla rata sau coordonarea evenimentelor. Acest agent inteligent ar putea fi, desigur, Dumnezeu ins~i, dar el ar putea fi la fel de bine unul din ingerii lui Dumnezeu. Cum s-a men\\ionat anterior, citeva din aceste miracole se datoreaza interven\\iei fnge~ti, ~i s-ar putea foarte bine ca majoritatea lor (cu exceptia celor savfrsite nemij- locit de catre Cristos fnsu~i) sa-i implice pe ingeri, to\\i ac\\ioni~d, fi~te, sub indrumarea divina, ,,ascultind de glasul cuvfntului Lui\" (Ps. 103:20). Faptul ca fngerii poseda o in\\elegere deplina a proceselor naturale este indicat de Scripturi precum 2 Samuel 14:20, in cuvintele ,,in\\eleptei femei din Tecoa\": ,,ca ~i un inger al lui Dumnezeu, ca sa cunoasca tot ce se petrece pe pamint.\" Faptul ca ei poseda capacitatea de a opera procesele naturale este indicat de Psalmul 103:20: ,, ...ingerii Lui... earl sinte\\i tari in putere.\" Exista numeroase asemenea miracole providenVale care indica destul de clar un asemenea control neobi~nuit al unor procese naturale. Un exemplu este cazul linei ude a lui Ghedeon pe pamintul uscat, iar apoi al linei uscate pe pamintul urned (Jud. 6:38,40). Un exemplu din Noul Testa- ment este eliberarea lui Petru din inchisoare de catre fnger (Fapt. 12:5-7). Cele de mai sus au implicat procese fizice. Controlul proceselor biologice este ilustrat de migratia animalelor spre Arca lui Noe (Gen. 6:20) si de remarcabila prindere de pe~ti din Luca 5:6. ·' Se dau numeroase exemple de accelerare drastica a proceselor de descompunere din corpurile omene~ti. Aceste miracole ar putea fi con- siderate reversul miracolelor de tamaduire. Varsatul negru abatut asupra norodului in Egipt (Exod. 9:10) este unul din numeroasele exemple din Vechiul Testament. Moartea subita a lui Anania ~i Safira (Fapt. 5:5,10) este unul din relativ pu\\inele exemple din Noul Testament. Cum s-a observat anterior, multe miracole de tamaduire necesita evi- dent puterea creatoare nemijlocita a lui Dumnezeu. Mai multe dintre acestea doar par sa sugereze un efect asut:ira proceselor naturale de insana- to~ire a trupului. Exemple sint miraculoasa vindecare a mu~turilor de ~rpe (Num. 21:8) ~i vindecarea de mu\\enie a lui Zaharia. (Luca 1:64). Un tip special de miracol de tamaduire este vindecarea posedatilor de demoni. Citeva cazuri de acest fel implica, de asemenea, tamaduirea infirmita\\ilor fizice cauzate de demoni. Aparent, singurul exemplu din Vechiul Testament este duhul rau al lui Saul, alungat cind David a inceput sa -dnte la harfa (1 Sam. 16:23). Cazul eel mai spectaculos din Noul

90 Miracolele fl legile naturii Testament este expulzarea de catre Cristos a unei legiuni de demoni din doi oameni fn mormintele gadarene (Matei 8:28-32). Un ultim tip de miracol de Gradul Beste, fn lipsa unui termen mai bun, ceea ce s-ar putea numi coordonarea providentiala a evenimentelor. Re- marcabila relatare despre intilnirea Rebecai cu slujitorul lui Avraam (Gen. 24:14-15) este un exemplu nimerit. Singurul exemplu din Noul Testament - unul fn care eel putin nu a fost implicata o interventie mai directa fn procesele naturale - a fost prinderea unui ~te care fnghitise o moned~ cu care Petru pla~te birul (Matei 17:27). Miracolele satanice si demonice Autorii Bibliei recunosc d' esigur fnca un tip de miracole, vorbind de ,,puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne i;ii puteri mincinoase\" (2 Tes. 2:9). Asemenea miracole nu pot fi considerate, firei;ite, miracole ale creatiei intrucit numai Dumnezeu poate crea. Ele ar trebui sa fie analoage miracolelor providentiale, dei;ii ele, binefnteles, nu au nimic fn comun cu grija providentiala a lui Dumnezeu fata de creatia Lui, nici cu scopul altor miracole providentiale. Satana i;ii ingerii sai insa poseda inca o mare capacitate de a influenta procesele naturale, ai;ia cum au ·i;ii ingerii sfinti ai lui Dumnezeu. Aceste spirite rele sfnt capabile i;ii ele uneori clliar sa patrunda in trupurile i;ii in mintile omenei;iti, controlind intr-o masurA mai mare sau mai mica proce- sele lor fiziologice i;ii mintale. Scopul miracolelor demonice este, bineinteles, exact contrarul adeva- ratelor miracole providentiale. Ele sint ,,minuni mincinoase\" menite sa-i indeparteze pe oameni de Dumnezeu i;ii de vointa Lui. Unele miracole sa~nice par, la o privire superficiala, sa necesite puteri creatoare; dar nu este posibil ca Satana sau demonii lui sa poata crea ceva. Exista doar un singur Dumnezeu adevarat i;ii Creator al tuturor lucrurilor. Prin urmare, putem fi siguri ca asemenea miracole satanice, aparent de creatie, sint miracol_e false, miracole de ini;ielatorje, nascocite pentru a produce in min.tile sau ochii oamenilor aparenta creatiei, dar nu i;ii creatia adevarata. De exemplu, magicienii egipteni pareau in stare sa copieze isprava lui Moise de transformare a toiegelor in i;ierpi (Exod. 7:11-12). Acei;itia insa nu puteau fi i;ierpi adevarati. Ei pareau i;ierpi, dar firei;ite ca erau o ,,vraja\" sau o iluzie generata in mintile spectatorilor. Cititi pasajul: ,,s-au prefacut ca i;ierpi.\" Toiegele erau tot toiege fn realitate, caci versetul urmator spune ca ,,toiagul Jui Aaron inghiti toiegele lor (si nu ,,serpii\" lor). in mod similar, acei;iti magicieni e~u capabili, printr-un fel de mani- pulare mintala sau genetica, sa faca apele sa para ca singele (Exod. 7:22) i;ii sa imite miracolul lui Moise de aducere a broai;itelor in acea tara (Exod.

~tiinta fl cr~tinismul adevarat 91 8:7), desi numai Moise a fost capabil sa izbi'iveascii tara de broaste (Exod. . .8:13). Ceea ce ar fi parut mult mai usor decit producerea de b~aste - s'i anume producerea de paduchi - acei;;ti magicieni au fost total incapabili de a imita (Exod. 8:18-19). in ispitirea din pustie, Satana a fost pare-se capabil sa-L transporte pe Cristos in virful templului fii pe un munte inalt (Mat. 4:5, 8). ~i de data aceasta trebuie sa fi fost o proiectie mintala sau o viziune, fii nu o adevarata transportare fizica. Cristos putea pleca cu el in aceste locuri ,,in Spirit\", dar pentru ca sa-~i deplaseze acolo trupul Lui omenesc ar fi fost nevoie de puteri creatoare pe care Satana nu le poseda. 0 lista a acestor miracole false - miracole aparente ale creatiei fii miracole aparente ale providentei -· este data in Anexa 4. Criteriile de testare a presupuselor rniracole Criteriul esential de deosebire intre miracolele divine si cele demonice este, desigur, into'tdeauna fidelitatea invati'iturii facatorulu'i de minuni fata de Cuvintul lui Dumnezeu. in zilele Exod~lui, cind israelitii s-au intilnit ~u demonismul idolatru al canaanitilor, Moise le-a dat aceasta lege: ,,Daca se va ridica in mijlocul tau un prooroc sau un visa.tor de vise care-ti va vesti un semn sau o minune, fii se va implini semnul sau minunea aceea de care ti-a vorbit el zicind: ,,Haidem dupa alti dumnezei\" - dumnezei _pe earl tu nu-i cunofiti - ,,fii sa le slujim!\" sa n-asculti cuvintele acelui prooroc sau visa.tor de vise\" (Deut. 13:1-3). in mod similar, pe vremea apostaziei lui Iuda, sub regele Ahaz, atit regele cit si poporul tindeau tot mai mult spre idolatrie si toate asociatiile sale dem~nice. in cele din urma a venit profetul I~ia cu urmi'it~rul avertisment: ,,Daca vise va zice insa: ,,intrebaV pe cei ce cheama mortii fii pe cei ce spun viitorul, earl ~ptesc fii bolborosesc\", sa raspundeti: ,,Nu va intreba oare un popor pe Dumnezeul sau? Va intreba el pe cei morti pentru cei vii? La lege si la marturie! Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai rasari zorile pentru ~porul acesta\" (Isa. 8:19-20). in mod ;imilar a avertizat fii Pavel ca pina fii ,,slujitorii neprihanirii\" fii ,,ingerii de lumina\" trebuie repudiaV daca propovaduiesc ,,un alt Isus\" sau ,,o alta Evanghelie\" decit le propovi'iduise el (2 Cor. 11:4, 14-15). Complet aparte de aceasta problema este, desigur, importanta ches- tiune de a determina daca un ~-zis miracol (fie el demonic sau divin) este intr-adevi'ir miracol, sau nu cumva este, un fenomen strict natural. Cum s-a subliniat deja, adevaratele miracole - in special miracolele de creatie - sint destul de rare chiar fii in Biblie. Majoritatea membrilor comunitatii fitiintifice le-ar nega cu desavi~ire existenta. Cu toate acestea, daca Dumnezeu exista, miracolele se pot produce, iar daca Biblia este adevarata, ele s-au produs. Prin urmare, problema se

92 Miracolele ~i legile naturii invirte pur 9i simplu in jurul caracterului marturiilor in favoarea mira- colului 9i a existentei unui scop anume al miracolului. Dumnezeu nu Se lasa fara martori (Fapt. 14:17), nici nu se ~teapta ca noi sa urmam basmele iscusit alcatuite (2 Petru 1:16). Daca s-a prod.us un adevarat miracol divin, putem fi siguri ca dovezile in favoarea lui vor fi suficiente pentru oricine dore9te sa creada in Dumnezeu. Totodata Dumnezeu nu este capricios 9i El nu savf~~te miracole doar pentru a satisface curiozitatea trupeasca sau pentru a-i sili pe oameni sa creada in El impotriva vointei lor. De fapt Isus a mustrat aspru asemenea fapte. El a spus: ,,Un neam viclean 9i preacurvar cere un semn\" (Mat. 12:39) 9i ,,Daca nu vedeti semne 9i minuni, cu nici un chip nu credeti!\" (loan 4:48). Exista ~adar doua intrebari care trebuie puse 9i analizate critic in cazul fiecarui miracol: (1) Exista suficiente dovezi, atit circumstantiale cit 9i testimoniale, ca miracolul s-a infaptuit cu adevarat? (2) Exista suficient<> motive, compatibile cu caracterul 9i scopurile lui Dumnezeu, pentru ca El sa intervina intr-un asemenea mod asupra legilor Lui bune 9i statornicite? Daca la ambele intrebari se poate raspunde afirmativ 9i fara echivoc, atunci nu mai exista nici un motiv pentru a pune sub semnul intrebarii faptul ca a avut loc un miracol adevarat al lui Dumnezeu. Daca la ambele intrebari trebuie sa raspundem negativ sau cu indoiala, atunci respingerea miracolului este indreptatita. Acel~i lucru este valabil chiar daca numai primul raspuns este negativ, caci nu putem cuno~te adevaratele intentii ale lui Dumnezeu decit in masura in care El le-a revelat in Cuvfntul Lui. Ar fi cu totul deplasat sa afirmam ca vointa noastra trebuie sa fie vointa Lui 9i ca, prin urmare, un miracol estejustificat intr-o situatie data. Daca exista cu adevarat dovezi temeinice in favoarea miracolului, dar scopul sau este echivoc, ridicind semne de intrebare cit prive9te Cuvfntul lui Dumnezeu in loc sa-L sprijine, atunci trebuie considerata posibilitatea unui miracol demonic. Acum, in cazul miracolelor divine ale Scripturii, la ambele intrebari se poate raspunde intotdeauna afirmativ. De fiecare data se indica un motiv clar pentru fiecare miracol - fie pentru a confirma cuvfntul rostit al lui Dumnezeu sau al profetului Lui, fie pentru a satisface o nevoie omeneasca serioasa, fie pentru a avansa scopurile lui Dumnezeu pe pamint. Niciodata o minune nu e<;te savfrsita in mod neglijent, crud sau prin inselatorie. in ceea ce privesc d~vezile, insu9i faptul consemnarii acestora in Biblie ar trebui sa fie suficient. Autoritatea 9i integritatea, temeinicia 9i is- toricitatea Scripturilor - ca sa nu mai vorbim de inspiratia lor divina - au fast dovedite 9i demonstrate mereu, in nenumarate carti cre9tine scrise de-a lungul secolelor despre marturiile cre9tine. Marturiile textuale,

~tiinta ,1 cr~tinismul adevirat 93 profetiile implinite, confinnarile arheologice, efectele asupra vietiloi: ome- nesti - acestea si multe alte dovezi proclama neincetat adevarul Bibliei. 'in plus, muite din minunile mai semnificative ~i mai greu de crezut - marele potop, ziua cea lunga a lui Iosua, supravietuirea lui Iona in balena, n~terea din fecioara a lui Cristos, invierea lui Cristos, ~i altele, sint sprijinite ~i de dovezi extrabiblice. Citeva din aceste miracole cheie vor fi discutate in capitolele ulterioare, in contextul acelor stiinte pe care ar trebui sa le contrazica. in orice caz, credincio~ii c~tini se' afla' pe un teren sigur cind insista asupra caracterului istoric absolut al fiecaruia din cele aproxi- mativ 230 de minuni ale Bibliei. Miracolele extrabiblice Bineinteles ca a existat un mare numar de miracole revendicate de-a lungul secolelor. Toate aceste ~-zise miracole, precum ~i cele care, se presupune ca, au loc astazi, pot fi evaluate in funcVe de criteriile din sectiunea anterioara. Nici unul nu poate pretinde sa se compare cu mira- colele Bibliei. Exista citeva grupuri de miracole care sint caracteristice pentru aceste fenomene particulare: (1) miracolele revendicate in perioada paginismului antic ~i modern, (2) miracolele relatate in literatura apocrifa cre~tina timpurie, (3) miracolele bisericii medievale, (4) miracolele vrajitoriei ~i ale ocultismului ~i (5) miracolele cre~tinismului charismatic modern. Fiecare din aceste grupuri ar justifica un studiu amanuntit, dar nu acesta este scopul nostru aici. in ce prive~te miracolele pagini~mului, ale vrajitoriei ~i ale ocultismului, este evident, din perspectiva biblica, ca toate aceste miracole, daca sint intr-adevar autentice, au fost ~i sint demonice, intrucit toate sint infaptuite in numele unor sisteme diametral opuse c~tinismului biblic. De fapt, este extrem de probabil ca majoritatea acestor miracole sa nu fie deloc miracole adevarate. Acel~i lucru este valabil pentru numeroasele pove~ti miraculoase ale literaturii apocrife din perioada apostolica ~i cea post-apostolica. Multe dintre acestea au de a face cu copilaria ~i cu ispravile juvenile ale copilului Isus, precum ~i cu presupusele lui calatorii pe alte meleaguri, ~i cu minunile savi~ite acolo. Miracolele de acest gen evident ca nu fac fata_ deloc testului de confonnare cu caracterul ~i cu scopurile lui Dumnezeu, nici cit priv~te credibilitatea martorului. Miracolele bisericii medievale si ale miscarii carismatice moderne tre- buie tratate cu cea mai mare grij'a, caci a'deseori ele pretind ca satisfac ambele noastre criterii. Biserica romano-catolica sustine ca face intot- deauna o cercetare critica ~i amanuntita inainte de a accepta ca autentic in sistemul sau un miracol declarat, iar cre~tinii carismatici moderni au acumulat un numar mare de marturii care sprijina pretentiile lor la

94 Miracolele ,1 legile naturil tamaduirl 1li la miracole. Ca grupurl declarat c~tine, ei sustin ca prln aceste miracole se fmpline~te ~i un scop pozitiv, fncurajfndu-i pe credinci~i ~i convertindu-i pe ceilalti la c~tinism. Acestea sfnt argumente semnifica- tive si trebuie de aceea considerate cu toata seriozitatea. Pe' de alta parte, d~i exista putine fndoieli ca miracolele de Gradul B au avut loc fn cadrul acestor grupurl, ramin marl fndoieli cit prlv~te ~-zisele miracole de Gradul A (de exemplu pretentia de a fl fnviat pe cineva din morti, vindecarea instantanee a membrelor fracturate, precum ~i alte miracole ce ar necesita o interventie creatoare, miraculoasa, care sa neutralizeze fie legea conservarli masei/energiei, fie legea entropiei, fie pe amfndoua). D~i s-au raportat uriele miracole de acest gen, reiese aproape inevitabil ca marturlile testimoniale, precum ~i cele de alta natura, sfnt mult mai slabe, iar posibilitatile de eroare sau de fn~latorle demonica mult mai marl decft in cazul mai obisnuitelor miracole de Gradul B. Sane amintim de asemenea'ca o data cu incheierea Noului Testament a fost inlaturat unul din scopurile de baza ale miracolelor apostolice. Ele serveau la a ,,fntarl Cuvfntul prln semnele carl-1 fnsoteau\" (Marc. 16:20). ,,Dumnezeu fntarea marturla lor cu semne, puterl ~i felurlte minuni\" (Evr. 2:4). Pina cind biserlcile nu au intrat in posesia Scrlpturllor inspirate ale Noului Testament, prlmii cr~tini au trebuit sa fie indrumati in mare masura de catre proprli lor fnvatatorl ~i profeti, a caror autorltate era confirmata de existenta miraculoaselor darurl din biserlca - prlntre care se numarau: miracole, tamaduirl, vorbirea in diferlte limbi, interpretarea limbilor, profetia, cuno~terea insuflata etc. (vezi 1 Cor. 12:8-10, 28). De asemenea, apostolul Pavel ne-a fnvat;at fn mod clar, ca, fn cele din urma, cind ,,va veni ce este desavf~it\" (1 Cor. 13:10), aceste darurl vor inceta (1 Cor. 13:8). Daca timpul acestei incetarl avea sa fie fncheierea Scrlpturilor la sfi~itul perioadei apostolice sau revenirea lui Cristos la sfi~itul perloa- dei biseric~ti, a devenit, deloc surprlnzator, un subiect de disputa intre diferltele grupari de c~tini. Nu este scopul acestei carti sa incerce sa rezolve aceasta problema specifica. Totm;;i in interesul atit al unei doctrine viguroase cit ~i al unei ~tiinte viguroase, cre~tinii ar trebui sa tina minte citeva adevarurl fun- damentale despre problema miracolelor actuale, dupa cum urmeaza : 1. Miracolele - chiar ~i miracolele de Gradul A- sint desigur posibile astazi intrucit Dumnezeu exista. 2. Miracolele - in special miracolele de Gradul A - sint totu~i rare astazi intrucit ,,legile naturale\" ale lui Dumnezeu sfnt legi bune s' i fntrucit nevoia esent,iala de asemenea miracole a fncetat o data cu fncheierea ~i raspfndirea Scrlpturilor Noului Testament.

~tiinta ti cre,tinismul adevarat 95 3. S-a prezis ca in~latoriile satanice vor spori in zilele din urma ~ incit se simte nevoia mereu crescinda de testare foarte critica (atit in privinta dovezilor cit ~i a scopului) a oricarui presupus miracol inainte de a-I atribui lui Dumnezeu. 4. Fenomenele ce pot fi reproduse prin unele tehnici standard (de ex. numeroasele vindecari psihosomatice ~i declaratii extatice din timpurile moderne) intra in domeniul metodei ~tiintifice tocmai datorita acestui fapt ~i, deci, nu necesita o explicatie supra- naturala. 5. Isus i-a mustrat pe cei din propria Lui generaVe, care cautau semne miraculoase, ~i o asemenea mustrare s-ar putea aplica chiar mai convingator astazi, intrucit Scripturile ,,folosesc\" ori- carei nevoi, fiind capabile de a-1 face pe omul lui Dumnezeu ,,desAvi~it ~i cu totul destoinic pentru orice lucrare buna\" (2 Tim. 3:16-17). Totu~i, in pofida tuturor acestor precautiuni nu trebuie sA incheiem aceasta discutie pe un ton negativ sau sceptic. Miracolele se produc cu adevarat astazi. Cum s-a subliniat inainte, n~terea din nou este un adevarat miracol al creatiei prin care un pacatos pierdut este regenerat ~i transformat intr-o creatie noua in Isus Cristos (2 Cor. 5;17). D~i ,,chipul lui Dumnezeu\" care a fost creat nu a fost distrus sau anihilat prin caderea lui Adam sau prin pacatul individual al fiecaruia, el a murit totu~i, astfel incit fiecare persoana neregenerata este, spiritual vorbind, ,,moarta in ~ l i ~i pacate\" (Efes. 2:1). Trebuie sA se exercite puterea creatoare nemijlocita a lui Dumnezeu prin Duhul Stint inainte ca o persoana sA devina ,,vie pentru Dumnezeu in Isus Cristos, Domnul nostru\" (Rom. 6:11). ,,Chipul\" latent este atunci activat, iar fiinta ,,se imbraca cu omul eel nou, care se fnnoie~te spre cuno~tinta dupa chipul Celui ce 1-a fa.cut\" (Col. 3:10). Acesta este in sensul deplin al cuvintului un miracol de Gradul A, absolut inexplicabil prin procesele psihologiei sau ale oricarei alte discipline. Mai mult, miracolele de Gradul B pot sA se produca, si intr-adevar se si produc, in vietile si experientele a nenumarati crestini'. Ingerii lui Du~- nezeu sint ,,d~huri slujitoare~' ale celor ,,ce v~r m~teni mintuirea\" (Ev. 1:14), ~i sint ·perfect capabili de a modifica ritmul proceselor, de a asigura paza ~i indrumarea providentiala a acelora ce le-au fost dati in sarcina, de a organiza participarea la momentul unor evenimente, de a grabi sau intfrzia procesele inerente ale descompunerii sau/~i ale vindecarii in corpul omenesc, ~i de a controla multe fenomene, cu exceptia creatiei veritabile. Sub indrumarea lui Dumnezeu, ca raspuns la rugaciunile pline de credintA ale c~tinilor ascultatori, se pot realiza ,,lucruri mari\" (Ieremia 33:3) pentru noi prin ace~ti slujitori credincio~i ~i puternici.

CAPITOLUL4 ~tiin~a pe nedrept numita astfel Evo.lut, ionismul Biblic in pofida faptului ca adevarata conceptie ~tiintifica despre lume este pe deplin compatibila cu conceptia despre lume a c~tinismului biblic, ~i in pofida faptului ca ~tiinta moderna este de fapt intemeiata pe aceasta conceptie biblica despre lume, majoritatea marilor fondatori ai ~tiintei moderne, fiind adepti ai Bibliei, tematori de Dumnezeu, c~tini creatio- n~ti, totu~i multi oameni astazi au aj.uns sa creada ca Biblia este fie anti~tiintifica, fie ~tiintifica. Deceniile de indoctrinare ~olara cu o viziune pur laica asupra lumii au produs o societate laicizata, in care majoritatea barbatilor ~i a femeilor profeseaza o credinta nominala in Dumnezeu dar i~i due existenta in ceea ce ei considera o lume ,,reala\" - lumea ~tiintei ~i a tehnicii, a istoriei ~i a politicii, a afacerilor ~i a finant9lor, a divertismentului ~i a recreatiei - ca ~i cind Dumnezeu ar fi existat cu prea mult timp in urma ~i mult prea departe ca sa mai reprezinte o preocupare practica pentru oamenii de azi. Nu~ au stat lucrurile inainte. Coloniile americane au fost intemeiate de oameni pentru care Dumnezeu era foarte real ~i ale caror vieti erau rinduite dupa poruncile Lui biblice. ~colile pe care le-au fondat erau bazate pe principii ~i. prioritati biblice, iar mai tfrziu, in~i DeclaraVa de lnde- pendenta a fost elaborata in termenii drepturilor ~i responsabilitatilor omului fata de Creatorul lui. Dupa cum ne amint~te istoricul Ostrander:

~tiinp. ~i cre~tinismul adevarat 97 ,,Natiunea americana a fost intemeiata de intelectuali care acceptasera o viziune asupra lumii oozata pe autoritatea biblica precum ~i pe ~tiinta newtoniana. Ei acceptasera ideea ca Dumnezeu a creat pamintul ~i fntrea- ga viata de pe el s-a perpetuat de la creatie incoace fara schimbari. Adam ~i Eva au fost creatiile finale ale lui Dumnezeu ~i intreaga omenire a descins din ei\". 1 Asemenea convingeri au generat in mod firesc un adfnc respect fata de cele Zece Porunci ~i de fnvataturile morale ale fntregii Biblii. Generatii fntregi, educate fn spiritul acelor McGuffey Readers au produs apoi nu numai o natiune extrem de educata, ci ~i una cu o moralitate ~i o spiritua- litate dintre cele mai fnalte printre natiunile lumii. Efectele gindirii evoluµoniste Atunci de ce marea diferenta dintre atunci ~i acum? Motivul principal este pretinsul triumf al evolutionismului fn secolul al XIX-lea, care a inlocuit conceptia anterioara a Americii, care-L avea pe Dumnezeu in centrul ei, cu umanismul, care-I are pe om in centru . ...dupa o generatie de dispute, americanii educati au ajuns sa accepte in general teoria evolutiei, 1;>i au mers chiar mai departe, facind adaptarile intelectuale pe care le-au considerat necesare. Intr-o natiune care trecea printr-o uri~a revolutie urbana, industriala ~i tehnologica, conceptul evolutionist se prezenta intelectualilor drept cheia cuno~terii. l;,i dincolo de aceasta, necesitatile tehnice ale industriei au atras dupa sine o revolutionare a invatamintului superior, indepartindu-1 de orien- tarile clasice si morale traditional.e catre stiinte... care reclasificau omul si societatea in termeni evolutioni~ti. In gen~raI,' conceptul de educatie, de ia gradinita ~i pina la institutele postuniversitare, a fost reorientat dinspre predarea unui corp de cuno1;>tin~e fix inspre predarea unor metode de inves- tigatie care sa fie aplicate unei realitati care se afla intr-o continua schimbare.2 Filozofia evolutionista devenise tot mai influenta fn asa- numita lume cre~tina cu multe d' ecenii inainte de Charles Darwin, dar c' elebra lui carte, Originea Speciilor prin Selectia Naturalii, a devenit marea rascruce... inainte de 1859, creationismui ~i viziunea biblica asupra lumii mai predo- minau fnca in gindirea occidentala. Dar la un deceniu de la aparitia sa, darwinismul era deja larg acceptat in Anglia, si nu mult timp dupa aceasta, ~i in Europa continentala ~i in Stat~le Unite, iar de atunci lumea nu a mai fost aceeasi. Inai~te de Darwin, adaptarile 1;>i diversitatea organismelor erau acceptate ca fapte inexplicabile, sau eel mai adesea, erau atribuite conceptiei omnisciente a Creatorului. Dumnezeu crease pa.sari 1;>i fluturi in aer, pe1;>ti 1;>i recife in oceane, arbori in paduri ~i, mai mult decit orice, El ii crease pe om. Dumnezeu 1-a inzestrat pe om cu ochi sa vada, iar pe~tilor le-a dat branhii ca sa respire oxigenul din apa. Teologii argumentau deseori ca schema functionala a or- 7 Hf:.nry M. Morris

98 ~tiinta pe nedrept munita astfel ganismelor triideazii existenta unui Creator intelept...Darwin...a furnizat o explicatie naturalii acestor realitati - teoria selectiei naturale...substituind o teleologie teologica cu una ~tiintificii. 3 Pentru evlavio~ii din secolele trecute, o asemenea perfectiune a adaptarii piirea sii asigure dovezi irefutabile despre intelepciunea Creatorului. Pentru biologul modern, ea este miirtui,ia remarcabilei eficiente a selectiei naturale.4 La data centenarului darwinian, in 1959, aceasta viziune naturalista prevala atit de mult incit purtatorul ei de cuvint, Sir Julian Huxley, a putut face urmatoarea declaratie oficiala: ,,Charles Darwin a fost in mod just descris ca ,,Newtonul biologiei\"; el a fa.cut mai mult decit oricare persoana dinainte ~i de dupa el pentru a schimba atitudinea omului fata de feno- menele vietii ~i pentru a asigura biologiei un cadru de idei ~tiintific, coerent, in locul unei metode alcatuite in mare parte din pov~ti, mituri ~i super- stitii. El a fa.cut evolutia inevitabila ca fapt, comprehensibila ca proces si, ' ,5 atotcuprinzatoare ca ~i concept. Dupa cum a subliniat Sir Julian, evolutionismul nu a fost doar o teorie biologica, ci o conceptie atotcuprinzatoare. Acest aspect a fost subliniat de multi altii de la Darwin incoace. 0 formulare recenta a acestei pretentii a fost facuta la o conferinta Vnuta, la Virginia Technological Institute, de catre un profesor de la Universitatea Wisconsin: ,,Biologia secolului al XX-lea este ~zata Mo .temelie de concepte evoluVoniste... Baza evolu- tionista este de asemenea evidenta in domenii independente periferice precum chimia, geologia, fizica ·~i astronomia. Nici un concept ~tiintific central nu este mai solid fix.at in gindirea noastra, in metodele noastre ~i in interpretarile noastre ca acela de evolutie\".6 0 data ce s-a ajuns la concluzia ca ,,evolutia\" a fost confirmata de ~tiinta, era inevitabil ca ea sa fie aplicata in ~tiintele sociale, ~tiintele umaniste, economie, afaceri, poli- tica ~i, la drept vorbind, in toate domeniile vietii, chiar ~i in religie. ~i cum a spus Ostrander, ea a determinat rapid o reorientare totala a educatiei, de la gradinita ~i pina la institutele postuniversitare, subliniind ,,faptele mereu schimbatoare ale existentei\". Chiar ~i religia a fost considerata ca fiind produsul ,,evolutiei\", de interpretat ~i aplicat strict in contextul evolutionist, cu referinte putine sau de loc la criteriile biblice. Dr. Theodosius Dobzhansky a scris; ,,Omul a descins din stramosi care nu erau fiinte umane...Crearea chipului lui Dumnezeu in om n~ este un eveniment ci un proces si, prin urmare, legea morala este un produs al dezvoltarii evolutioniste\".1 Acum, daca morala este doar produsul evolutiei,8 fara indoiala'ca ea va continua sa evolueze pentru a se conforma faptelor mereu schimbatoare ale existentei. in loc sa fie determinata de standardele eterne ale Cuvintului lui Dumnezeu, ea va fi ceea ce marea cauza a evolutiei continue ii va permite. Despre aceasta,

~tiinta !)Ji cre!)Jtinismul adevarat 99 Dobzhansky a scris: ,,Selectia naturala poate favoriza aroganta, hedonis- mul, lai;;itatea in locul vitejiei, in9elatoria 9i exploatarea, pe cind etica de grup din, aproape, toate societatile tinde sa contracareze sau sa interzica un asemenea ,,comportament natural.\", preamarind contrariile lor: buna- tatea, generozitatea, 9i chiar 9i sacrificiul personal, pentru bi nele celorlalti memb ri ai tribului sau ai nat iunii sale si, in ultima instanta, ai omenirii\" .9 Dobzhansky, unul din cei ma'i mari gene'ticieni ai lumii, a pr'ofesat cre9tinis- mul, dar dumnezeul in care credea era, desigur, un dumnezeu panteist, nu Dumnezeul Scripturii. Pentru el, Dumnezeu era, in esenta, grandiosul proces al ,,evolutiei\": ,, evolutiile la nivelele cosmic, biologic si uman sfnt parti ale unui singur proces' grandios al evolutiei universaie\" .10 Astfel, evolutia cuprinde totul 9i, de fapt, ea este totul! Daca pina 9i religia 9i moralitatea sint produse ale evolutiei, atunci evolutia este, pentru toate scopurile practice, religie ~i moralitate. Singura viziune legitima asupra lumii, singura filozofie ~tiintifica a vietii ~i a semnificatiei ei este, conf9rm evolutioni9tilor doctrinari, evolutia generala. Julian Huxley spunea: 1,1IInatrr eaga realitate este evolutie, un sing ur proces de autotransfo rmare\". vestitul antropolo g-preot iezuit, de Chard.in, rapsodiaza: ,,(Evolutia) este un postulat general caruia trebuie sa i se inchine toate teoriile, ipotezele 9i sistemele, ~i pe care ele trebuie sa-1 satisfaca de acum inainte pentru a fi imaginabile 9i adevarate. Evolutia este lumina care ilumineaza toate fafltele, o traiectorie pe care trebuie sa o urmeze toate directiile de gfndire\". 2 · Desigur, nu toti evolutioni9tii privesc evolutia intr-o lumina atit de universala ~i de religioasa cum fac ace9ti oameni. Totu~i, liderii gfndirii evolutioniste, in cea mai mare parte, o fac. Julian Huxley, Teilhard de Chard.in ~i Theodosius Dobzhansky au fost, dupa oricare standard, evolu- tioni~ti de frunte ai secolului al XX-lea, iar punctul lor de vedere a fost acesta. Acelai;;i lucru este adevarat 9i despre John Dewey, arhitectul invata- mfntului nostru de stat, care 9i-a construit in mod deliberat filozofia sa curriculara pe darwinism ~i pe panteismul evolutionist, 9i a carei meto- dologie educationala a contaminat ~olile din intreaga lume. Actuala generatie a evolutioni~tilor de frunte, oameni precum Carl Sagan, Stephen Jay Gould, Isaac Asimov, 9i altii, practica un ateism mult mai deschis in metoda lor (multi dintre ei, ca Gould, sint marxi~ti recunos- cuti). De exemplu, eel mai prolific autor de literatura ~tiintifica al tim- purilor noastre - probabil al tuturor timpurilor este Isaac Asimov, ~i el ~i-a afirmat pozitia dupa cum urmeaza: Sint ateu din cap pina in picioare. Mi-a trebuit mult timp ca s-o spun. Sint ateu de ani de zile, dar am simtit ca este oarecum impropriu pentru un intelectual sa spuna ca este ateu, pentru ca asta presupunea cuno!j!tinte pe care