Multiplicaţi potenţialul pe care vi l-a dat Dumnezeu

SÂRGUINȚA ȘI MULTIPLICAREA 89 Eram hotărât să împlinesc orice nevoie avea și îmi aminteam mereu mie însumi că era un privilegiu să slujesc. După patru ani în care am slujit ca asistent al păstorului și al soției lui, le-am spus într-o zi, când eram singur cu ei: Îl rog pe Dumnezeu ca omul care îmi va lua locul să facă o treabă de două ori mai bună decât mine. Vroiam să las toate lucrurile în ordine în urma mea și să văd că slujba mea era continuată după aceea chiar mai bine. Așa ceva nu se poate, mi-au răspuns ei. Ai făcut o treabă grozavă. Afirmația lor a fost încurajatoare și a făcut ca toată munca asiduă să pară ușoară, însă eu îmi doream să o văd îmbunătățită. În cele din urmă, au angajat doi oameni în locul meu. Păstrul ne-a binecuvântat la plecarea spre noua slujire, cea de păstor de tineret într-o biserică bine cunoscută din Florida, pe care am pomenit-o în capitolul 2. Când am ocupat postul din Florida, eram frustrat că nu reușeam să ajungem cu Evanghelia la mai mulți adolescenți. Era pe la mijlocul anilor ‘80, când singura cale vizuală de a răspândi mesajul lui Cristos erau programele televizate. Nu existau computere, tablete sau telefoane inteligente. Transmisiunile online nu fuseseră inventate. Mai simplu spus, cea mai bună cale de a ajunge la oameni era prin intermediul transmisiunilor televizate. După ce am făcut puțină muncă de cercetare, am descoperit că unul dintre posturile de televiziune cele mai importante din zona centrală a Floridei avea disponibil un interval care începea sâmbătă seara, la ora zece. Am întrebat cât costa să cumpărăm acel interval de treizeci de minute. Era scump. L-am abordat pe păstorul principal și l-am întrebat dacă puteam cumpăra acel interval pentru un program de evanghelizare a tinerilor. John, cheltuiala nu e inclusă în buget, mi-a zis el. L-am întrebat: Vă deranjează dacă le oferim tinerilor oportunitatea să contribuie lunar la plata programului? Nu, dacă își pot permite, mi-a răspuns el. Probabil nu a crezut că tinerii puteau finanța programul acela. M-am ridicat în fața tinerilor și le-am împărtășit viziunea câștigării celor pierduți. În vremea aceea, mulți tineri se uitau la televizor

90 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu sâmbăta seara până la o oră târzie. În cadrul acelui program, urma să predicăm mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu și apoi să îi invităm pe telespectatori să participe la întâlnirile bisericii noastre și ale grupului de tineret. Am făcut apel la tinerii din grupul nostru să dăruiască din banii lor de buzunar, din cei pe care îi câștigau în orele de muncă de după școală sau să găsească diferite oportunități de a câștiga bani. Când am strâns hârtiile pe care își scriseseră angajamentele financiare, eu și asistentul meu am rămas uimiți: costul intervalului de difuzare la televiziunea aceea urma să fie acoperit. Păstorul principal a rămas și mai uimit. Și-a dat acordul și astfel am început programul, pe care l-am intitulat Youth Aflame. Am reușit să strângem bugetul necesar în fiecare lună și partea cea mai entuziasmantă a fost aceea că mulți tineri care nu aveau de-a face cu biserica au început să participe la întâlnirile grupului nostru de tineret și au venit la Isus. Am întâlnit oameni și după douăzeci de ani de atunci care mi-au împărtășit că au urmărit la sfârșitul anilor ‘80 programul Youth Aflame, care a avut un mare impact în viața lor. Când am părăsit slujba de păstor de tineret, am împărțit participanții în trei grupe diferite și trei lideri făceau acum ce începusem eu cu una singură. Harul lui Dumnezeu, ascultarea și munca asiduă au determinat și în cazul acesta multiplicarea. Isus spune: Dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? (Luca 16:12) Haideți să reformulăm cuvintele Lui, în concordanță cu pilda talanților: Dacă nu ați multiplicat ce este al altcuiva, cine vă va da să multiplicați ce este al vostru? Păstorul senior din biserica în care mă ocupam de tineri ne-a spus mie și Lisei că planul lui Dumnezeu pentru noi era să inițiem lucrarea Messenger International. El a adus subiectul în discuție, nu noi. Când am preluat postul de păstor de tineret, am spus: „Frate păstor, voi

SÂRGUINȚA ȘI MULTIPLICAREA 91 rămâne aici până când Se întoarce Domnul să mă ia, cu excepția cazului în care Dumnezeu ne arată și mie, și ție că trebuie să fac altceva.” Dacă Dumnezeu nu i-ar fi arătat în rugăciune care era următorul loc unde trebuia să mergem în lucrare, nu cred că m-aș fi simțit liber să plec din biserica aceea. Cred și acum că acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu i-a arătat mai întâi lui ce urma să facem. ÎNFIINȚAREA ORGANIZAȚIEI MESSENGER INTERNATIONAL La scurt timp după ce am părăsit biserica din Florida, am mers să slujim în Columbia, oraș aflat în Carolina de Sud. Era dimineața devreme și găsisem un loc retras în care să mă rog. Dumnezeu mi-a spus: „Fiule, vei secera o recoltă bogată în urma semințelor semănate cu credincioșie în lucrarea altora în ultimii șapte ani de slujire. Recolta va începe îndată și va continua în anii care vor urma.” Acum, privind în urmă, sunt copleșit văzând recolta. După ce biserica noastră ne-a împuternicit să începem lucrarea Messenger International, sârguința a fost din nou factorul cheie al multiplicării. Împreună cu Lisa am petrecut multe seri lucrând pentru a duce la îndeplinire sarcini precum multiplicarea de casete, tipărirea de etichete și realizarea unor serii de mesaje. Prietenii noștri veneau deseori la noi să ne dea o mână de ajutor la sortarea scrisorilor noastre de informare sau la finalizarea altor sarcini. Eu și Lisa scriam scrisori, depuneam cecuri în bancă, țineam la zi situația financiară și ne ocupam de toată munca de birou necesară. Consemnam în computer informațiile de care aveam nevoie, făceam drumuri la poștă și cumpăram consumabilele necesare, iar aceasta este versiunea scurtă a listei sarcinilor pe care le îndeplineam. Începeam munca după ce ne rugam dimineața și lucram deseori până la ora nouă seara sau până mai târziu. Munceam cu bucurie și consideram eforturile noastre un privilegiu. Motivația venea din interior și am trecut prin nenumărate dezamăgiri și vremuri secetoase. Cred că tăria care ne-a ajutat să nu

92 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu ne descurajăm venea din momentele petrecute în fiecare dimineață în rugăciune. Călătoream pe principala autostradă de pe coasta de est, în mașina noastră, Honda Civic, împreună cu cei doi băieți mici ai noștri așezați în spate, în scaunele lor, pentru a predica în biserici mici, de câte optzeci sau o sută de oameni. Prima noastră întâlnire a fost într-o congregație care se strângea într-un birou de pompe funebre. Ce început strălucitor! Vindeam casetele și foloseam banii pentru extinderea lucrării. Ne-am luat angajamentul că fondurile acestea nu vor fi folosite pentru a ne plăti salariile; era important să dezvoltăm și să multiplicăm lucrarea Messenger. Au fost situații în care banii necesari nouă, ca familie, au venit chiar în ziua în care am avut nevoie de ei. Erau bani în contul „vânzărilor de resurse audio”, dar noi ne angajaserăm că nu ne vom atinge de ei. După un an și jumătate, am primit mesajul din partea Domnului că trebuia să încep să scriu. M-am îngrijorat la gândul că pur și simplu nu aveam suficient timp într-o zi ca să pot scrie și să duc totodată la îndeplinire atâtea alte responsabilități. Mi se părea riscant să îmi iau angajamentul de a scrie, dar am făcut pasul acesta. Și a durat destul de mult până când am finalizat prima carte. Ceea ce nu anticipasem a fost ajutorul câtorva tineri care s-au oferit să ne ajute, ca voluntari, cu îndeplinirea acelor sarcini mărunte care mi-ar fi răpit timpul, împiedicându-mă să scriu. Ei au preluat rolul pe care îl îndeplinisem eu pe lângă păstorul nostru din Dallas. Au văzut nevoia din viața noastră și au pășit înainte pentru a o îndeplini, fără ca noi să le-o cerem. Am finalizat manuscrisul cărții Victorie în pustie după un an de muncă grea și uneori frustrantă. Am descoperit astfel următoarea cheie importantă: trebuie să creștem în harul (darurile) din viața noastră. Cei mai mulți dintre noi nu au rezultate „fantastice” la început. Pavel scrie: „Creșteți în harul… Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos” (2 Petru 3:18). Abilitatea mea de a scrie este mult mai dezvoltată acum decât a fost când am lucrat la prima carte. Împreună cu Lisa, am trimis manuscrisul la un editor bine cunoscut. Spre totala mea surpriză, omul a criticat-o sever, afirmând că eram prea

SÂRGUINȚA ȘI MULTIPLICAREA 93 tânăr și lipsit de experiență pentru a aduce un asemenea mesaj trupului lui Cristos. După această lovitură a respingerii manuscrisului, am căutat imediat un alt editor. Am găsit unul și omul a început să ciopârțească materialul. Eu și Lisa am fost dărâmați când l-am primit înapoi. Din ceea ce mai rămăsese din el nu mai răzbătea glasul meu și nici impactul puternic al conținutului. Mai mult, nici nu mai avea prea multă logică! Pe scurt, manuscrisul fusese măcelărit. Am primit astfel încă o lovitură. Ce trebuia să facem acum? Trecuse deja mai bine de un an. Nu ne-am dat bătuți. Am găsit alt editor care, după ce a citit materialul, a fost de acord cu noi că manuscrisul original fusese ruinat. „John și Lisa, ne-a spus doamna aceea, de obicei nu e cel mai indicat să reparăm un material ciopârțit de alții. Acceptați paguba suferită cu plata editorului și luați-o de la capăt.” Ne-a recomandat ca Lisa să editeze originalul și apoi să i-l trimită ei. Am urmat sfatul primit și Lisa a petrecut ore întregi lucrând la manuscrisul original, pentru a-l face mai ușor de citit. Noul editor a luat apoi materialul ieșit din mâinile Lisei și a început procesul de editare. A făcut o treabă grozavă și în sfârșit am simțit că aveam un manuscris bun. L-am trimis la două edituri renumite. Nu am primit niciun răspuns de la una dintre ele, însă cealaltă ne-a contactat. Mi-au spus că manuscrisul prea aducea a predică și că, din moment ce nu eram un slujitor renumit al Domnului, nu îl vor tipări. Am încercat să lucrez cu alte edituri mai puțin cunoscute, însă niciuna nu a fost interesată să publice cartea. Vă puteți închipui dezamăgirea care a urmat? Acum, după mai bine de un an de muncă și timp investit, se părea că am ajuns într-o fundătură. Eram tulburat, însă nu vroiam să mă dau bătut. Ideea tipăririi prin mijloace proprii a unei cărți era practic necunoscută în vremea aceea. Nimeni dintre cei care se bucurau de succes în domeniul tipăririi nu făcuse așa ceva, însă un prieten mi-a sugerat să încerc, totuși. Am aflat că ne-ar fi costat doisprezece mii de dolari să tipărim câteva mii de cărți; banii nu includeau costul graficii și al dactilografierii, iar noi deja plătiserăm doi editori până în etapa aceea. Suma cu pricina era uriașă pentru noi. Întregul venit al organizației Messenger International pe anul 1990 se ridica la patruzeci de mii de dolari. Începeam al treilea an de lucrare și nu strângeam cu mult mai multe fonduri decât în primul an. Spre finalul celui de-ai doilea

94 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu an al nostru, țin minte că m-am simțit copleșit când am cumpărat primul nostru computer, care costase doar câteva sute de dolari; prin comparație, cele douăsprezece mii de dolari păreau o sumă imposibilă! Aveam nevoie de un miracol să putem strânge atât de mulți bani. Am întâlnit o doamnă care dactilografia cărți pentru o editură cu un public restrâns, specializată în materiale privitoare la sporturile în aer liber. Mă auzise vorbind despre scris și a abordat-o pe Lisa, oferindu-se să dactilografieze gratuit cartea noastră. Am fost foarte bucuroși că nu mai trebuia să plătim cuiva câteva mii de dolari pentru munca aceasta. Dumnezeu a adus în mod miraculos banii pentru celelalte cheltuieli legate de tipărirea cărții prin mijloace proprii și astfel am ajuns să avem cinci mii de exemplare din Victorie în pustie (care a fost retipărită ulterior sub titlul Unde ești, Doamne?). Încântarea noastră inițială nu a durat mult, fiindcă ne-am dat curând seama că nu aveam mijloacele necesare pentru distribuirea cărții. Distribuitorii și librăriile nu aveau idee cine eram, iar pe atunci firmele acestea nu cumpărau decât de la editurile consacrate. Nimeni nu era interesat de o carte tipărită de însuși autorul ei. Am adăugat cartea seriilor de casete pe care le așezam pe masa noastră cu resurse și am vândut-o acolo unde slujeam. Când vorbeam pe tema pustiei, vindeam toate cărțile pe care le aveam cu noi. Oamenilor le plăcea mesajul, însă lucrurile s-au limitat la atât. Dumnezeu mi-a vorbit în rugăciune despre altă carte pe care urma să o scriu, așa că am petrecut alte nouă luni lucrând la Glas profetic. Nici de data aceasta nu am găsit vreo editură interesată, așa că am tipărit și de data aceasta cartea din resurse proprii, în anul 1993. Acum aveam două cărți la standul nostru cu resurse, dar niciuna dintre ele nu era disponibilă în librăriile creștine. OPORTUNITATEA UNEI UȘI DESCHISE Un an mai târziu, un prieten al meu m-a sunat și m-a invitat la masă. Vreau să îți prezint un amic, mi-a spus el. Am fost de acord să merg. Am aflat că era vorba despre noul director al unei edituri care mă respinsese cu doi ani în urmă.

SÂRGUINȚA ȘI MULTIPLICAREA 95 Întâlnirea a decurs bine și omul s-a arătat interesat de ceea ce făceam eu și Lisa. Care este mesajul despre care ai vorbit în ultima vreme? m-a întrebat el. Am început să îi împărtășesc subiectul care ardea cel mai tare în inima mea. Era un mesaj care aborda importanța depășirii rănilor provocate de ofensele altora și a iertării celor care ne-au greșit. Omul a continuat să asculte cu atenție, așa că i-am spus mai multe despre mesajul acela. După cincisprezece minute, mi-a zis: John, noi nu am putea-o publica, fiindcă nu tipărim decât între douăzeci și două și douăzeci și patru de cărți pe an, iar acestea sunt scrise de autori sau slujitori cunoscuți. M-am uitat la el, întâi nedumerit, și i-am spus: Nu încercam să te conving să o tipărești; tu m-ai întrebat despre ce vorbesc în călătoriile mele. Omul a înțeles și a râs. Da, așa este; spune-mi mai multe. Am continuat să îi vorbesc. După un sfert de oră, m-a întrerupt din nou: Poți să îmi trimiți un manuscris în următoarele trei luni? I-am răspuns mirat: Am crezut că nu poți tipări cartea. M-am răzgândit, mi-a zis el. Mesajul acesta trebuie să fie răspândit pretutindeni. Editura a lansat cartea Momeala Satanei în iunie 1994. Am fost foarte entuziasmat. Dumnezeu deschisese o ușă pe care eu nu am putut-o deschide singur. Eram sigur că acea carte va deveni curând populară și că se va vinde bine; însă lucrul acesta nu s-a întâmplat în primele șapte luni. Lună după lună, primeam de la editor cifrele descurajatoare care reflectau vânzările. Credeam în inima mea că mesajul acela era destinat să ajungă la mulțimi de oameni, la națiunile lumii. Am refuzat să renunț la speranța aceasta, însă realitatea ne arăta altă dezamăgire devastatoare.

96 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Câteva luni mai târziu, am primit un telefon de la o doamnă care se număra printre membrii echipei de marketing a editurii. Ea mi-a spus: John, este un talk-show internațional live care vrea să te invite la programul din 16 ianuarie 1995. Îți vor acorda douăzeci de minute, însă vor să vorbești mai ales despre tine și Lisa, despre cei patru băieți ai voștri și despre lucrarea voastră. Dar moderatorii sunt de acord să menționezi și cartea ta. E un început, o fisură în zid, ca să spun așa. Vrei să acceptăm invitația pentru tine? Bineînțeles! M-am dus, iar programul din seara aceea era moderat de un cuplu bine cunoscut. După ce m-au salutat, primul lucru pe care l-a făcut soțul a fost să ia în mână cartea Momeala Satanei și să mă întrebe: Ce este momeala Satanei? Care este mesajul cărții? Am fost surprins văzând că primul subiect abordat era acesta, nu cel legat de familia noastră, dar am început să vorbesc fără să stau pe gânduri despre mesajul cărții. Totul părea să se fi oprit pe loc în studio. Mi se spusese să fiu atent la directorul din platou, fiindcă urma să îmi facă semn câte minute mai rămăseseră din interviu. Mi se comunicase foarte clar că urma să am la dispoziție doar douăzeci de minute. Directorul platoului de filmări nu a ridicat niciun semn. Moderatorii erau captivați de ceea ce spuneam și nu m-au întrerupt, nici nu au intervenit în vreun fel. Eu și gazdele emisiunii am pierdut noțiunea timpului și mai târziu am aflat că vorbisem întruna timp de patruzeci de minute. Moderatorul a fost profund impresionat. Omul acesta organiza una dintre cele mai mari conferințe din țară. Unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut, în transmisiune directă, a fost să mă invite să vorbesc pe tema aceasta la conferința respectivă. Câteva zile mai târziu, editorul m-a informat că stocul cărții Momeala Satanei era epuizat în fiecare librărie din Statele Unite și că aveau comenzi pentru alte douăzeci de mii de exemplare. John, nu am mai văzut așa ceva până acum, mi-a zis el, iar producătorii talk-show-ului ne-au spus că nu au mai avut nici ei parte vreodată de un asemenea răspuns.

SÂRGUINȚA ȘI MULTIPLICAREA 97 Am știut în inima mea că vedeam rezultatul unei intervenții divine, care a confirmat faptul că mesajul promovat venea de la Dumnezeu. Momeala Satanei a devenit în cele din urmă un bestseller la nivel internațional, reintrând periodic în topul cărților vândute în cursul ultimilor douăzeci și cinci de ani. La data scrierii acestei cărți, numărul exemplarelor vândute se apropie de două milioane, incluzând cărțile broșate, cele electronice și audio. Când privesc în urmă, mi se pare ironică evoluția lucrurilor. La editura care m-a respins inițial ca autor, Momeala Satanei figurează acum ca una dintre cărțile ei cele mai vândute din toate timpurile. Nu încape îndoială că Dumnezeu are simțul umorului! Dacă nu aș fi ascultat și nu aș fi scris, mesajul acesta nu ar fi întărit atât de mulți oameni. Scrisul a făcut ca mesajul să se multiplice, întrucât cartea a ajuns la mult mai multe persoane decât numărul celor în fața cărora puteam vorbi eu vreodată. De fapt, această extindere nu a început cu scrierea cărții menționate. Multiplicarea a început mult mai devreme, în timp ce am continuat să mergem înainte, în ciuda multelor lovituri primite. Eu am lucrat cu sârguință pentru a-l elibera de presiuni pe primul meu păstor și apoi pentru extinderea lucrării de evanghelizare a bisericii al cărei păstor de tineret am fost. Am continuat slujirea prin organizația Messenger International, lucrând zi lumină și dând ascultare glasului Domnului, care mi-a cerut să scriu și să tipăresc cărți. Am crezut că procesul multiplicării pentru mesajul din Momeala Satanei era stabilit și că va continua în mod natural să se extindă prin vânzarea de cărți și prin împărtășirea mesajului la nivel global, în cadrul bisericilor și al conferințelor. M-am înșelat. Dumnezeu urma să ne încredințeze mai mult.

98 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu MEDITAȚI M E D I TAȚ I 1. Aveți o perspectivă care încurajează multiplicarea sau ați dovedit mai degrabă o mentalitate înclinată spre conservare? Trăiți comod, mulțumindu-vă să stagnați, sau continuați să înfruntați noi provocări? 2. Multiplicarea nu se realizează dacă sunteți leneși și pasivi. Pe lângă faptul că trebuie să lucrăm asiduu, suntem chemați și să muncim cu entuziasm. Vă considerați oameni care muncesc din greu? Vă entuziasmează munca voastră? Ați rămas în perimetrul sigur când ați ajuns la un anumit nivel al succesului pe care l-ați considerat suficient sau mai bun decât al altora? 3. Când am început să scriu, am avut parte de frustrări, respingeri și descurajare; însă victoria a venit în timp ce am dovedit în continuare ascultare față de ceea ce mi-a spus Dumnezeu să fac. În ce fel creșteți în harul care este în viața voastră? Cum vă încurajează povestea mea să înaintați în ciuda frustrării și descurajării?



Prin binecuvântarea Lui, ei se bucură de o mare multiplicare. — Psalmul 107:38, ESV

7 Marea multiplicare Dumnezeu va folosi deseori frustrarea și descurajarea ca pe un catalizator care ne stârnește credinţa fie pentru multiplicarea inițială, fie pentru următorul nivel al multiplicării. Găsim un astfel de exemplu în viața lui Avram (Avraam). Dumnezeu i s-a arătat când patriarhul avea șaptezeci și cinci de ani și i-a vorbit astfel într-o vedenie: Avrame, nu te teme, căci Eu te voi proteja și răsplata ta va fi mare. (Geneza 15:1, NLT) Haideți să vedem care era contextul. Dumnezeul atotputernic este Cel care a creat și care stăpânește întregul pământ, inclusiv numeroasele lui resurse. El a existat dintotdeauna și nu va avea sfârșit. Nicio altă ființă nu se poate asemăna cu El în măreție. El nu are viaţă, ci El este viață. Cunoașterea, înțelepciunea, comorile și plăcerile care dăinuie sunt în El. Nu există nimic de valoare în afara Lui.

102 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Având în vedere realitatea aceasta, Ființa supremă declară că îl va proteja pe Avram și că îi va da o mare răsplată. Haideți să discutăm atât ideea protecției, cât și a marii răsplătiri. Să începem cu protecția. Imaginați-vă că președintele Statelor Unite a trimis toate forțele armate să vă protejeze. Toți generalii îi informează pe ofițerii din subordinea lor că voi constituiți o prioritate maximă și că trebuie luate orice măsuri sunt necesare pentru siguranța voastră. La nevoie, vor posta toți soldații, cu tot arsenalul din dotare, în jurul vostru. Scenariul e inimaginabil, dar, dacă ar avea loc în realitate, sunt convins că v-ați simți în siguranță. Însă imaginea aceasta pălește când o comparăm cu afirmația Dumnezeului atotputernic: „Eu te voi proteja.” Cum rămâne cu marea răsplată? Dacă vecinul vostru v-ar spune: „Îți voi da o răsplată uriașă”, ar fi un gest frumos și generos din partea lui, doar că s-ar putea ca omul să nu aibă prea multe de oferit. În cazul în care cel mai bogat om din Statele Unite ar face aceeași afirmație, ați fi mult mai încântați. Însă niciuna dintre aceste două ipoteze nu se ridică la nivelul situației întâlnite în pasajul citat mai sus. Răsplata este oferită de Cel care stăpânește tot ce există pe planetă și în univers! El îi spune lui Avram: „Răsplata pe care o am pentru tine este «mare».” Adevărul este că imensitatea acestei promisiuni este greu de pătruns. Și încă nu am terminat de prezentat contextul. Cealaltă realitate care ne taie răsuflarea este aceea că Dumnezeul creator nu trimite un mesager, ci vine în persoană. Dumnezeul atotputernic face aceste promisiuni de neînchipuit stând în fața lui Avram. Cum v-ați putea închipui anvergura celor petrecute? Care ar fi reacția noastră? Cum ar putea exprima cuvintele încântarea, bucuria, fericirea și uimirea pe care am simți-o? Dar răspunsul lui Avraam nu oglindește nici pe departe aceste emoții. De fapt, patriarhul nu este entuziasmat, ci frustrat! Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, la ce bun toate binecuvântările Tale când eu nu am un fiu?” (Geneza 15:2, NLT)

MAREA MULTIPLICARE 103 Auziți nemulțumirea din răspunsul lui? Uimitor! Dar se poate oare ca lipsa de entuziasm dovedită de Avram să fie de fapt un lucru bun? Să zicem că patriarhul ar fi spus: „O, ce grozav! Să înceapă petrecerea!” Ar fi fost diferit rezultatul final? De fapt, o întrebare mai bună ar fi dacă Dumnezeu i s-ar mai fi arătat lui Avram dacă acesta ar fi fost răspunsul lui. În ce mă privește, înclin să cred că nu. Îngăduiți-mi să explic de ce. Să lăsăm puțin deoparte povestea lui Avram, pentru a clarifica lucrurile. Ani mai târziu, când israeliții rătăceau prin pustie, nemulțumirea lor a luat naștere în urma disconfortului personal pe care l-au resimțit; din păcate, acesta i-a costat destinul. Apostolul Pavel ne arată însă care este atitudinea evlavioasă pe care trebuie să o alegem, afirmând următoarele: Am învățat să fiu mulțumit cu orice am. Știu cum să trăiesc având aproape nimic sau având totul. Am deprins secretul trăirii în orice împrejurare, fie sătul, fie flămând, fie având din belșug, fie având puțin. (Filipeni 4:11-12, NLT) Atât în cazul lui Pavel, cât și al lui Avram, Dumnezeu a găsit oameni dispuși să treacă peste greutăți și să privească dincolo de propria persoană. Nemulțumirea lor nu era personală, ci una legată mai degrabă de alții. Iată o regulă esențială: dacă nemulțumirea izvorăște din ceea ce îmi lipsește mie, personal, atunci ea este neplăcută lui Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă nemulțumirea este legată de nevoile altora și de zidirea Împărăției, ea este plăcută lui Dumnezeu. Aceasta a fost frustrarea lui Avram și care a fost urmarea ei? Dumnezeu i-a extins viziunea, îndreptându-i privirea spre stelele cerului și spre nisipul de pe țărmul mării, promițându-i că răsplata lui va influența mai mulți oameni decât putea patriarhul număra. Atitudinea lui Avram L-a făcut pe Dumnezeu să declare: „Voi face un legământ între Mine și tine, și te voi înmulți nespus de mult” (Geneza 17:2). Ce s-ar fi întâmplat dacă Avram s-ar fi mulțumit cu faptul că viața lui era deosebit de binecuvântată? Ar mai fi avut la vârsta de

104 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu șaptezeci și cinci de ani motive să creadă că putea fi tatăl unui copil? Nemulțumirea lui a devenit catalizatorul multiplicării. În ce mă privește, am învățat că această nemulțumire nu este ceva ce trebuie trecut cu vederea, ci trambulina care ne propulsează spre eficiența sporită. Este elementul care lipsea bisericii din Laodicea. Isus a corectat-o cu asprime pentru atitudinea ei, care spunea: „Nu duc lipsă de nimic” (Apocalipsa 3:17). Credincioșii acelei biserici nu se simțeau frustrați văzând că nu aveau influență în viața altora, fiindcă erau concentrați asupra lor înșiși, simțindu-se confortabil în belșugul de care se bucurau. În consecință, nu au urmărit multiplicarea. Aceasta descrie tentația cu care s-a luptat Stan. Uneori, și eu mă lupt cu ea și trebuie să o alung. De fapt, aproape toți sau cei mai mulți dintre noi se confruntă cu ea. Cu cât Îl slujesc pe Dumnezeu de mai multă vreme, cu atât înțeleg mai bine că una dintre roadele veritabile ale unui credincios adevărat este o pasiune profundă pentru a avea influență în viața altora în ce privește Împărăția. În momentul nașterii din nou, noi suntem schimbați într-un om cu totul diferit. Suntem născuți din nou și avem o pasiune puternică pentru slujire. Isus spune: Fiți gata [fiți îmbrăcați] pentru slujire și țineți-vă lămpile aprinse. (Luca 12:35, NLT) Această însărcinare primită din partea Stăpânului nostru subliniază starea pe care ar trebui să o păstreze toți credincioșii: slujirea și pasiunea pentru ea. Am ales cuvântul „să păstreze”, fiindcă elementele amintite fac deja parte din noua noastră natură. Aspectul acesta este trecut adesea cu vederea din pricina fricii de a nu aluneca în extrema „faptelor” săvârșite pentru dobândirea mântuirii, care este opusul ideii mântuirii primite ca dar fără plată. Însă nu este cazul să ne lăsăm stăpâniți de teama aceasta; dorința înnăscută a duhului nostru este de a sluji. De ce am evita discutarea acestui aspect deosebit de important al noii noastre vieți? Să fie oare din pricina faptului că dorința noastră de a reinventa creștinismul urmărește să facă din el mai degrabă o experiență bazată pe consumerism? Nu cumva facem apel la lenevia spirituală a naturii umane căzute?

MAREA MULTIPLICARE 105 De ce ar spune Isus: „Fiți îmbrăcați pentru slujire?” De ce leagă El îmbrăcămintea de slujire? Cartea Apocalipsa ne oferă un indiciu în privința aceasta: „Să ne bucurăm, să ne veselim și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat.” (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.) (Apocalipsa 19:7-8) În primul rând, vedem că mireasa, nu Dumnezeu, este cea care s-a pregătit. În al doilea rând, observăm felul în care s-a pregătit. Fiecare mireasă petrece mult timp pentru a-și alege îmbrăcămintea de nuntă. Este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le are de făcut pentru ziua cea mare. În cultura noastră occidentală, mireasa petrece mult timp la shopping, în căutarea rochiei pe care o va cumpăra. În Împărăția lui Dumnezeu, fiind mireasa lui Cristos, noi petrecem mult timp confecționându-ne îmbrăcămintea. Aceasta este făcută din in subțire, care, potrivit pasajului citat mai sus, reprezintă slujirea noastră în slujba zidirii Împărăției. Astfel, slujirea este ADN-ul nostru spiritual. Isus spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa v-am trimis și Eu pe voi” (Ioan 20:21). Scopul cu care a venit El este slujirea (vezi Marcu 10:45), iar mandatul nostru nu diferă de al Lui. Isus ne spune și motivația aflată în spatele importanței slujirii: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc voia Lui” (Ioan 4:34). Noi nu am rezista mult timp, din punct de vedere fizic, fără hrană. Tot astfel, un credincios care slujește, contribuind la zidirea Împărăției, nu va rezista mult timp fără hrană și, în cele din urmă, va aluneca. Acesta este scenariul pe care îl descrie Isus în continuarea capitolului 12 al Evangheliei după Luca. Din acest motiv, forțele sistemului lumii căzute își vor da toate silințele să ne facă să adoptăm o perspectivă comodă și mulțumită de sine, în loc să alegem nemulțumirea care duce la multiplicare.

106 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Prin urmare, drag cititor, nu disprețui nemulțumirea legată de nivelul influenței tale! Deseori, ea este modul în care Dumnezeu îți stârnește credinţa, ca să ajungi să crezi în multiplicarea divină. NEMULȚUMIREA MEA După ce cartea Momeala Satanei a început să se răspândească tot mai mult, nu doar în Statele Unite, ci și în alte țări, am crezut că voi fi mulțumit. Însă nu am fost. Am început să lupt cu nemulțumirea la alt nivel. Acum vorbeam în fața unor biserici mai mari și la conferințe cu public mai numeros, însă frustrarea mea era pricinuită de faptul că nu puteam comunica întregul mesaj într-un singur serviciu. Am nevoie de aproximativ patru sute de ore pentru a scrie o carte și Duhul Sfânt îmi revelează atât de multe lucruri pe parcursul procesului redactării ei. Aceste adevăruri sunt revelate pentru oamenii pe care Dumnezeu îi iubește, ca să îi întărească, să îi elibereze și să îi aducă mai aproape de El. În cele mai multe biserici și la conferințe, timpul alocat mesajului variază între treizeci și cinci și patruzeci și cinci de minute. Prin urmare, când vorbeam despre Momeala Satanei, reușeam să acopăr un capitol sau, în cel mai bun caz, un capitol și jumătate. Aceasta însemna că nouăzeci la sută din mesaj nu ajungea la oameni decât dacă aceștia cumpărau (și citeau) cartea. Cei care făceau pasul acesta reprezentau doar a cincea parte dintre persoanele prezente. Din frustrarea aceasta a rezultat o idee, la patru sau cinci ani după publicarea cărții: ce-ar fi să concepem un material pentru studierea cărții? Puteam preda doisprezece lecții video de câte treizeci de minute, acoperind astfel adevărurile esențiale din fiecare capitol. Acum oamenii puteau avea acces la întregul mesaj, fie în grupuri, fie individual, nu doar citind cartea, ci și urmărind-o și auzind-o. Lucrul acesta urma să extindă eficiența mesajului. Puteam pregăti întrebări de discutat pentru grupuri sau individual, oferind astfel Duhului Sfânt oportunitatea de a pătrunde mai adânc și de a face mesajul mai aplicabil pentru fiecare persoană în parte.

MAREA MULTIPLICARE 107 Am discutat ideea cu echipa noastră. Unul dintre membrii ei a sugerat să căutăm o companie axată pe educație, care să conceapă un caiet devoțional de lucru pentru cei ce studiau materialul, precum și un manual al liderului, care să însoțească cele doisprezece episoade video. Studiul acesta putea fi folosit într-o varietate de contexte. Am găsit un producător care prestase asemenea servicii pentru mai bine de două mii cinci sute de clienți, inclusiv pentru unele dintre cele mai mari firme din Statele Unite. I-am cerut foarte direct să nu facă treaba de mântuială, să nu facă vreun compromis în privința calității și să fie foarte inovator. Ținta urmărită de noi era să fim cu ani înaintea epocii noastre în ce privește stilul și tehnologia. Ca o paranteză, am avut privilegiul de a face un studiu biblic pentru personalul unuia dintre președinții Statelor Unite. Când am intrat în aripa de vest a Casei Albe, nu am putut să nu observ excelența. În ziua aceea, mi-a trecut prin minte gândul: toate acestea îl reprezintă pe președintele Statelor Unite; noi, la Messenger International, Îl reprezentăm pe Împăratul universului. Chiar dacă pusesem accentul de la bun început pe excelență, am decis atunci că vom fi și mai hotărâți să nu sacrificăm niciodată calitatea și să nu facem treaba de mântuială. Odată ce materialul de studiu a fost gata de lansare, doi dintre membrii echipei noastre au fost desemnați să lucreze cu normă întreagă în a da telefoane (la începutul anilor 2000, aceasta încă era cea mai bună cale de comunicare cu liderii). I-am instruit să ia legătura cu fiecare biserică în care ajunseserăm noi în ultimii zece ani și să îi informeze pe lideri despre studiul pregătit. Dorința noastră era de a-i ajuta pe păstori în procesul uceniciei membrilor lor, întărind în felul acesta biserica locală. În perioada respectivă, nu erau foarte multe programe asemănătoare; ideea nu era încă prea răspândită. Am fost foarte încântați văzând că ideea a fost bine primită de lideri; efectul care a urmat a fost uluitor! În scurt timp, am primit vești din partea multor biserici că numărul participanților a crescut remarcabil, fie la grupele mici, fie la serviciile principale. Inițial am crezut că numai liderii bisericilor mai mici de trei sute de oameni vor folosi acest program pentru serviciile lor. Au fost însă și câteva biserici cu mai mult de o mie de participanți care au folosit materialul video la serviciile de duminica. Și ele au avut parte de creștere. Liderii ne

108 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu spuneau că oamenii lor le cereau să nu prezinte următoarea lecție în timpul unui weekend în care era sărbătoare, fiindcă ei nu erau atunci în oraș și nu vroiau să o piardă. Am primit rapoarte despre biserici al căror număr de participanți s-a dublat și chiar s-a triplat. Păstorii împărtășeau altor prieteni păstori ce se întâmpla în bisericile și în grupele lor mici. Acum păstorii ne sunau pe noi, dorind să obțină programul. În câțiva ani, am avut mii de biserici implicate: peste douăzeci de mii de biserici în Statele Unite și peste o mie în Australia. În biserica noastră, departamentul relațiilor cu publicul a ajuns să numere șapte angajați cu normă întreagă. La biroul nostru, continuau să curgă mărturiile despre vieți, familii și biserici schimbate. În următorii șapte ani, am realizat câte un program de studiu pentru fiecare dintre cărțile importante lansate de organizația noastră. În decursul următorilor doisprezece ani, am ajuns la peste zece materiale diferite, care au fost folosite în biserici de pretutindeni din Statele Unite și din Australia. Această multiplicare a inclus un aspect pe care nu l-am prevăzut, dar pe care urma să îl descoperim mai târziu. O mulțime de oameni care nu ar fi cumpărat niciodată cartea și nici nu m-ar fi auzit pe mine vorbind au ajuns acum să audă mesajele. Acești oameni făceau parte din bisericile sau din grupele mici ai căror lideri au hotărât să parcurgă cu ei materialele amintite. „AI FOST CREDINCIOS” Desigur, inima noastră a fost plină de recunoștință! Numărul cărților vândute a ajuns acum de ordinul milioanelor, iar al materialelor video la cel al sutelor de mii. Dar eu tot mă luptam cu nemulțumirea. Știam că mesajele acestea erau adresate trupului lui Cristos și că aveau menirea de a aduce mult rod, însă erau încă numeroși credincioși care aveau nevoie de adevărurile pe care le transmiteau ele. I-am cerut lui Dumnezeu privilegiul de a distribui gratuit mai multe cărți decât vindeam. Știam că existau păstori, lideri și credincioși pretutindeni pe glob care nu aveau resursele financiare necesare și nici

MAREA MULTIPLICARE 109 măcar posibilitatea de a cumpăra cărți. Existau nenumărate milioane de credincioși în bisericile subterane din țările care nu permiteau vânzarea de cărți creștine. Erau și mai mulți în țările care nu aveau resursele necesare pentru a importa cărți. Cum îi puteam ajuta? Știam că nevoia era mare, dar contactarea acestor păstori și lideri părea o sarcină imposibil de îndeplinit. Cu toate acestea, trebuia să facem ceva. Am început să răspundem la orice ocazie care ni se ivea. I-am spus directorului nostru internațional că, dacă vreun grup de lideri dintr-o țară în curs de dezvoltare sau în care creștinii sunt persecutați avea nevoie de cărți, le vom trimite în dar toate resursele de care au nevoie sau vom acoperi cheltuiala tipăririi cărților în țara lor. Frustrarea a continuat să sporească, fiindcă nu am putut împlini decât în mică măsură nevoia: între zece și douăzeci de mii de cărți pe an. Numărul acesta părea ca o picătură într-un ocean, raportat la nevoia de materiale pentru ucenicie, însă am continuat an după an, folosind orice ocazie care ne ieșea în cale. Apoi a urmat Ziua Eroilor din 2010 (în 31 mai). Lisa era în Anglia, slujind la o conferință a femeilor. Eu tocmai terminasem de jucat o rundă de golf. Am luat Biblia și am coborât în subsol, simțind îndemnul de a citi cartea Daniel. În timp ce parcurgeam al doilea capitol, Duhul lui Dumnezeu a umplut dintr-o dată subsolul casei noastre și am auzit cuvintele acestea în inima mea: „Fiule, ai fost credincios cu privire la tărâmul celor ce vorbesc engleza. Acum vreau să pui mesajele tale în mâna fiecărui păstor și lider din lume.” Prezența lui Dumnezeu a stăruit câteva minute. Copleșit și surprins, am rămas nemișcat până când ea s-a ridicat. Am știut că ziua aceea marca o schimbare. De atunci încolo nu urma doar să folosim ocaziile care ni se iveau, ci de acum aveam un mandat divin: acela de a căuta cu bună știință păstorii și liderii în nevoie, indiferent de națiunea, de limba sau de situația lor financiară. Ceea ce mi-a captat atenția în această întâlnire cu Duhul Sfânt a fost folosirea cuvântului credincios. În vremea aceea, nu asociam credincioșia cu „multiplicarea”, fiindcă adevărul acesta nu îmi fusese încă revelat. Dacă eram întrebat care este definiția biblică a

110 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu credincioșiei, răspunsul meu nu ar fi inclus termenul multiplicare. Cuvintele pe care mi le-a spus atunci Duhul Domnului în subsolul casei noastre au constituit începutul deschiderii inimii mele pentru înțelegerea acestui fapt. Știam că Dumnezeu îmi vorbise, dar tot mă întrebam cum putea duce la bun sfârșit organizația noastră o sarcină monumentală ca aceasta. În perioada aceea, eram prieteni de multă vreme cu Rob Birkbeck, care era angajat în lucrarea internațională a unui evanghelist renumit. Rob era directorul senior al lucrării și una dintre responsabilitățile lui era de a tipări și de a distribui cărțile evanghelistului, așa că avea relații cu editurile și rețelele păstorilor din mai toate țările lumii. Rob și-a pierdut slujba, fiindcă evanghelistul s-a pensionat. Eu și Lisa i-am invitat pe Rob și pe Vanessa, soția lui, să se alăture echipei noastre, fiindcă rămăseserăm de curând fără directorul nostru internațional. Niciunul dintre noi nu și-a dat seama atunci care va fi impactul pe care urma să îl aibă acest parteneriat. Era în ianuarie 2011, când Rob și Vanessa, împreună cu liderii principali ai lucrării noastre, se întâlneau în sala noastră de conferințe. În cursul acelei întâlniri, am întrebat: Câte cărți am oferit gratuit anul trecut păstorilor și liderilor din alte țări? Unul dintre membrii echipei a verificat situația anului precedent și a răspuns: Treizeci și trei de mii de cărți. S-a gândit că va auzi un răspuns laudativ, însă al meu a fost opusul celui așteptat. Am dat glas frustrării mele și am zis: Situația e jalnică! Apoi am izbucnit: Anul acesta vom distribui gratuit două sute cincizeci de mii de cărți păstorilor și liderilor din țările în curs de dezvoltare și celor în care Biserica este persecutată. În încăpere s-a lăsat o liniște de mormânt. Lisa mi-a spus mai târziu că, în momentul acela, a simțit în gură gust de vomă! (Soția mea are un simț al umorului nemaipomenit!) În cele din urmă, directorul nostru executiv, care se întâmplă să fie fiul nostru cel mai mare, a fost primul care a vorbit.

MAREA MULTIPLICARE 111 Tată, a zis Addison, ești sigur că vrei să distribuim atât de multe? Da, o vom face, am răspuns cu toată inima. El a continuat să mă provoace în următoarele douăzeci de minute. A urmat un schimb de replici între noi, în fața tuturor celorlalți, care au păstrat tăcerea. Addison a fost foarte respectuos, dar susținea cu hotărâre că ținta mea era prea înaltă. În cele din urmă a izbucnit frustrat: Nu vreau să pun în fața echipei mele un țel nerealist! Când l-am auzit, mi s-a umplut paharul. Am lovit cu pumnul în masă și am declarat cu asprime: Am spus că vom distribui gratuit două sute cincizeci de mii de cărți anul ăsta. În încăpere s-a lăsat tăcerea. Curând după aceea, întâlnirea s-a suspendat și, la despărțire, niciunul dintre noi nu se simțea în largul lui. A doua zi dimineața, când eram singuri, fiul meu mi-a spus: M-a deranjat un pic felul în care mi-ai vorbit. Acum eram amândoi calmi și dornici de reconciliere. Fiule, știi că apreciez aportul fiecărui membru al echipei noastre, i-am răspuns. De obicei, cântăresc sugestiile și părerile tuturor înainte de a lua decizia finală. Dar situația de ieri a fost diferită. Nu v-am întrebat pe fiecare: «Credeți că ar trebui să distribuim gratuit două sute cincizeci de mii de cărți?» Sau: «Câte cărți credeți că ar trebui să distribuim anul viitor?» Am spus doar că vom face lucrul acesta! Dar tu m-ai contrazis douăzeci de minute. A recunoscut că așa era, dar m-a rugat calm un ultim lucru: Tată, poți să te rogi în privința aceasta încă o zi? După aceea, dacă tot crezi că trebuie să o facem, echipa noastră va depune toate eforturile ca să atingă ținta stabilită. Sigur, o voi face, i-am răspuns. Sincer să fiu, nu m-am rugat prea mult în privința aceasta! Am rostit cu jumătate de gură o rugăciune, ca să îmi țin promisiunea, dar știam deja, în urma întâlnirii din subsolul casei, că acesta era pasul pe care trebuie să îl facem. Poate că mă veți întreba: „Ai avut emoții?” Sigur că da. Am fost aproape îngrozit. Mi-am impus să nu mă gândesc de unde aveau să vină resursele financiare necesare. Dacă

112 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu mi-aș fi lăsat gândurile să rătăcească în direcția aceea, aș fi fost îndată de acord cu fiul meu și aș fi redus numărul cărților la unul care părea „rezonabil”. Obiectivul de un sfert de milion de cărți părea imposibil de atins, dar eu eram hotărât să urmez instrucțiunile primite. Știam că fie vom avea parte cumva de o strategie creativă, fie de fonduri primite în mod miraculos. Dumnezeu ni le-a asigurat și pe una, și pe cealaltă. Trei săptămâni mai târziu, eram într-o cameră de hotel din Florida, lucrând la o nouă carte. Echipa noastră nu mă sună dimineața, când scriu, fiindcă acelea sunt orele în care mă concentrez cel mai bine. Mi-a sunat telefonul celular și am văzut că eram căutat de la birou. Am răspuns, știind că era ceva urgent sau important. Am auzit la celălalt capăt o atmosferă jovială a unui grup. Aceiași oameni care fuseseră de față la întâlnirea tensionată desfășurată cu trei săptămâni în urmă se aflau acum în încăpere; păreau că sărbătoresc și râd. Addison mi-a spus: Tată, nu am trimis un comunicat oficial partenerilor noștri financiari despre inițiativa de a distribui gratuit două sute cincizeci de mii de cărți, dar unul dintre membrii echipei a stat de vorbă cu un om pe care-l cunoaște și, când acesta a auzit despre planul nostru, s-a angajat să susțină cu trei sute de mii de dolari proiectul acesta! Donația cea mai consistentă pe care o primiserăm până atunci pentru lucrarea noastră din partea unui individ fusese de cincizeci de mii de dolari. M-am alăturat și eu celebrării! După multe comentarii care exprimau bucuria și surpriza, le-am spus tuturor: Acum înțelegeți de ce am insistat atât de tare în întâlnirea de acum trei săptămâni? Fiul meu a răspuns râzând: Tată, dacă ne spui să distribuim gratuit un milion de cărți, eu mă alătur fără rezerve proiectului. Ceilalți au spus la fel, de data aceasta din toată inima. Nu voi uita niciodată dimineața aceea. Am închis telefonul și nu am mai fost în stare să scriu. Tot ce puteam face era să străbat camera de hotel de la un capăt la altul, spunând: „Îți mulțumesc! Îți mulțumesc! Îți mulțumesc!” În tot acel timp, lacrimile îmi brăzdau obrajii. Nu

MAREA MULTIPLICARE 113 puteam vedea înaintea ochilor decât imaginea păstorilor și liderilor care primeau resursele necesare uceniciei după care tânjeau atât de mult. Sunt atât de recunoscător pentru faptul că Addison a fost sincer și m-a provocat. Mă bucur că nu și-a păstrat gândurile pentru sine, ci a rostit ceea ce credeau mulți alții dintre cei aflați în încăpere. Probabil că au auzit propriile preocupări articulate în cuvintele lui Addison, iar gândurile acestea trebuiau să fie confruntate. Întreaga situație ne-a făcut să înfruntăm temerile care se iviseră și care, dacă ar fi fost lăsate să își urmeze cursul firesc, probabil ne-ar fi determinat să ne schimbăm hotărârea și să rămânem în limitele posibilităților noastre. Viziunea noastră s-ar fi ofilit și nu am mai fi primit un dar atât de consistent și de generos. Poate am fi distribuit cincizeci de mii de cărți sau am fi rămas indeciși. Noi am fixat un obiectiv și Duhul Sfânt l-a auzit, iar apoi a mișcat inima acelui om, îndemnându-l să ne ofere un dar extraordinar. Ca echipă, am înaintat spre un nou nivel al credinței. În anul acela, prin harul lui Dumnezeu, am reușit să distribuim 271.700 de cărți păstorilor și liderilor din patruzeci și opt de țări. Câteva dintre ele au fost Iran, Irak, Siria, Liban, Uzbekistan, Kazahstan, Turkmenistan, Croația, Albania, Egipt, Vietnam, Myanmar, Cambogia, China, Mongolia, Turcia, numeroase țări africane și altele. În anii anteriori, distribuiserăm zeci de mii de cărți. Acum am ajuns să depășim un sfert de milion. Eficiența acțiunii noastre a crescut de peste opt ori. Slavă Domnului! Aceasta este o mare multiplicare! ALTE NEMULȚUMIRI Puteau apărea și alte nemulțumiri? În mai 2011, la patru luni după confruntarea intensă din sala de ședințe, eu și Rob ne aflam în Beirut, capitala Libanului, slujind unor păstori și lideri care veniseră de pretutindeni din Orientul Mijlociu. În timpul întâlnirilor, Rob a venit și mi-a spus: Este aici un păstor din orașul irakian Irbil, care ar dori să petreacă puțin timp cu tine. Ai vrea să îl întâlnești? Bineînțeles că da!

114 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Rob a aranjat să ne întâlnim în holul hotelului. Păstorul era tânăr; avea în jur de treizeci și cinci de ani, iar în ochii lui ardeau pasiunea și dorința. Mi-am dat seama că lua în serios zidirea Împărăției. Era îmbrăcat pentru slujire și lămpașul lui strălucea cu putere! Călătorise din Irbil animat de scopul de a fi întărit de învățătura primită și de întâlnirile acelea. Am înțeles numaidecât că era un lider progresist și inovator, care știa cât de important era să fie relevant pentru cei pierduți. Întâlnirea noastră a început într-o atmosferă relaxată, cu o discuție tihnită. Însă, în cele din urmă, conversația noastră a devenit mai serioasă și, la un moment dat, interlocutorul meu mi-a zis: Pastore Bevere, eu te privesc ca pe un părinte spiritual. Citesc tot ce scrii. (În limba lui era tradus un număr limitat de titluri, însă el putea citi în engleză.) Îmi folosesc cardul de credit să descarc materiale de pe site-ul Messenger International…” În clipa aceea, mi s-au înmuiat picioarele. Nu mai țin minte prea mult din ce am mai discutat. Mintea mea striga: „Mă uit la un păstor dintr-o țară devastată de război, cum e Irakul, iar el e nevoit să își întrebuințeze cardul ca să aibă acces la materiale de pe site-ul nostru?” De-abia așteptam să rămân singur cu Domnul să Îi vorbesc despre această nevoie cronică. După ce ne-am luat rămas bun, m-am dus direct în camera mea de hotel și am închis ușa. Eram atât de frustrat, încât am strigat: „Doamne, trebuie să îmi arăți cum să duc mesajele pe care mi le-ai încredințat la păstorii și liderii de pe glob care au nevoie de ele.” Nu îmi păsa cine se afla în camera alăturată. Trebuia să aud care era strategia cerului pentru îndeplinirea însărcinării date de Dumnezeu de a oferi resurse acelor lideri. Nu după multe zile de la acele momente intense de rugăciune, s-a conturat o idee. Ea privea o strategie care urma să sporească mult eficiența lucrării noastre; de fapt, eficiența ei avea să crească exponențial, fără multă muncă sau cheltuieli suplimentare semnificative. Era o idee strălucită… și în spatele ei nu putea fi decât înțelepciunea lui Dumnezeu. Era atât de simplă, dar nu ne gândiserăm până atunci la ea. Citiți mai departe!

MAREA MULTIPLICARE 115 MEDITAȚI M E D I TAȚ I 1. Frustrarea sau nemulțumirea pot juca deseori rolul de catalizator care stârnește credinţa noastră în ce privește multiplicarea. Vă provoacă Dumnezeu să creșteți într-o sferă anume a vieții voastre? Dacă da, în ce fel răspundeți imboldurilor Lui? 2. Dacă nemulțumirea izvorăște din ceea ce vă lipsește vouă, ea nu este plăcută lui Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă ea se concentrează asupra nevoilor altora și asupra zidirii Împărăției, este plăcută Domnului. Care este elementul asupra căruia se concentrează nemulțumirea voastră? 3. Gândiți-vă la experiența mea legată de distribuirea celor două sute cincizeci de mii de cărți. De ce este vitală credinţa pentru a ne însuși promisiunile lui Dumnezeu și a ajunge la niveluri noi ale multiplicării? De ce este important să Îi dați ascultare lui Dumnezeu chiar și atunci când alții nu sunt de acord cu voi?

Dacă nu știți ce să faceți, rugați-vă Tatălui. Lui Îi place să vă ajute. — Iacov 1:5, MSG

8 Idei strategice Cu fiecare an ce trece, devin tot mai convins de valoarea uriașă a unei idei strategice inspirate. Adesea noi așteptăm ca purtarea de grijă și intervenția lui Dumnezeu să aibă loc fără un plan strategic tactic, însă de cele mai multe ori lucrurile nu se petrec așa. Ideile strategice inspirate de Dumnezeu sunt cele care apar și schimbă situația! Găsim numeroase ilustrații biblice în privința aceasta, dar haideți să menționăm doar câteva în sprijinul acestei realități: • Ideea strategică de a arunca o bucată de lemn în apa amară, pentru ca milioane de oameni să poată bea din ea (vezi Exodul 15:22-25). • Altă idee inspirată de a lovi stânca, făcând astfel să curgă din ea apa de care avea nevoie poporul (vezi Exodul 17:5-6). • Ideea strategică de a mărșălui o dată pe zi în jurul zidurilor impenetrabile ale unei cetăți puternice, timp de șase zile. În a șaptea zi, a urmat altă idee strategică: aceea de a mărșălui de șapte ori în jurul cetății, sunând din trâmbițe și în final strigând tare. Toate acestea i-au ajutat pe israeliți să intre în oraș și să îl cucerească (vezi Iosua 6). • Ideea strategică de a identifica războinicii de seamă, punând zeci de mii de oameni să bea apă dintr-un pârâu, iar apoi separându-i pe cei care priviseră în jos de cei care își păstraseră privirea ațintită asupra câmpului de luptă (vezi Judecători 7:4-6).

118 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu • Ideea strategică de a nu ataca direct dușmanul, ci de a-l încercui prin spate și de a aștepta auzul unui vuiet de pași în vârful duzilor, semnalând astfel ajutorul dat de Domnul în lupta purtată (vezi 2 Samuel 5:22-25). • Ideea strategică de a cere unei văduve și fiului ei, în timpul foametei, să îl hrănească pe profet cu ultima lor masă, în loc să o mănânce ei înșiși; ascultarea celor doi a făcut ca ei să nu moară de foame, cum li s-a întâmplat multor alte familii (vezi 1 Împărați 17:8-15). • Ideea strategică de a cere unei văduve înglodate în datorii, care era pe cale și își piardă cei doi fii, ceea ce avea în casă. Femeii i s-a cerut apoi să împrumute vase goale de la alții și să toarne în ele tot ce îi mai rămăsese (puțin untdelemn), ca să umple vasele; apoi a vândut untdelemnul și și-a plătit datoriile (vezi 2 Împărați 4:1-7). • Ideea strategică de a trimite un ofițer bolnav să se scufunde de șapte ori în râul Iordan, ca să fie pe deplin vindecat (vezi 2 Împărați 5:1-19). • Ideea strategică de a trimite o echipă de laudă și închinare înaintea oștirii, fapt care a dus la o victorie nemaipomenită (vezi 2 Cronici 20:21-26). • Ideea strategică de a consuma legume în locul mâncărurilor bogate ale împăratului, pentru ca tinerii evrei să fie mai sănătoși, mai bine hrăniți și pentru a se remarca între cei mai aleși tineri din țară (vezi Daniel 1:8-16). • Ideea strategică de a folosi vasele pentru apă și apa scoasă proaspăt pentru a obține cel mai bun vin, care a salvat un ospăț de nuntă (vezi Ioan 2:6-10). • Ideea strategică de a lua prânzul unui copil, de a-l binecuvânta, de a-l frânge și a-l împărți pentru a hrăni mii de oameni (vezi Matei 14:13-21). • Ideea strategică de a scuipa și de a face tină pentru a o pune apoi pe ochii orbului. Acestuia i s-a spus apoi să meargă să se spele și astfel și-a recăpătat vederea (vezi Ioan 9:6-7).

IDEI STRATEGICE 119 • Ideea strategică de a nu părăsi o corabie pe cale să se scufunde, fapt care l-a făcut pe Pavel să scape cu viață (vezi Fapte 27:21-44). În fiecare caz, ideile inspirate au determinat intervenția divină. Observați ideea comună prezentă în fiecare dintre evenimentele enumerate? Strategiile au cerut oamenilor să folosească ceea ce aveau deja, cum ar fi resursele disponibile sau repoziționarea lor. În fiecare caz, purtarea divină de grijă a intervenit, împletită cu ceea ce le era familiar oamenilor. Cu alte cuvinte, elementul cheie care a dus la miracolul necesar nu a apărut în mod magic. Dumnezeu dă adesea strategii folosind obișnuitul într-un mod neobișnuit, pentru a obține rezultate neobișnuite. Faptul acesta subliniază importanța pe care o are o idee inspirată. Scriptura ne spune: „Cel mai important lucru pe care îl poți face este să dobândești înțelepciunea” (Proverbe 4:7, GNT). O formă a înţelepciunii divine este o idee strategică, iar vestea bună este că Dumnezeu nu ne refuză înțelepciunea. Când ne confruntăm cu provocări neobișnuite, apostolul Iacov ne învață să procedăm astfel: Dacă aveți nevoie de înțelepciune [de o idee strategică], cereți-o Dumnezeului nostru darnic și El v-o va da. El nu vă va mustra fiindcă ați cerut. (Iacov 1:5, NLT, clarificarea din paranteză aparține autorului) Dumnezeu vă va limpezi ce aveți de făcut, fără să vă refuze înțelepciunea Lui sau să o ascundă de voi. Aceasta este promisiunea Sa. Există însă două condiții care trebuie să fie întrunite pentru a primi o idee strategică inspirată: Asigurați-vă că cereți împuterniciți de o credință încrezătoare, fără să vă îndoiți că veți primi. Căci omul șovăitor crede în clipa aceasta și se îndoiește în următoarea. Un om nehotărât seamănă cu valurile mării, tulburate și împinse de vânt încoace și încolo. Când aveți inima împărțită și când sunteți nestatornici, deveniți instabili. Vă puteți aștepta oare să primiți ceva

120 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu de la Domnul când sunteți în starea aceasta? (Iacov 1:6-8, TPT) Trebuie să cerem cu o credință încrezătoare; noi nu sperăm, ci ne așteptăm să primim o idee tactică. În același timp, cererea noastră trebuie să fie însoțită de pasiune, adică să ne dorim cu disperare să primim ceea ce dorim. Cererea noastră nu are în spate o atitudine letargică, de felul: „Dacă primesc, foarte bine; dacă nu primesc, nu e nicio problemă.” Cererea e caracterizată de sentimentul disperării și de hotărârea fermă de a primi. Ideea strategică este un dar de la Dumnezeu și, odată primită, ea va deschide înaintea noastră un alt tărâm al eficienței. Ea împuternicește multiplicarea. O IDEE INSPIRATĂ, STRATEGICĂ Când m-am întors la hotelul unde eram cazat în Beirut, nu m-am dus în camera mea să mă rog în tăcere; pur și simplu nu am putut. Nu știam ce să fac, eram în pană de idei și știam că Dumnezeu îmi încredințase responsabilitatea de a asigura resurse acelor păstori nevoiași și însetați. Nu obișnuiesc să strig în camerele de hotel, dar, sincer să fiu, în ziua aceea nu mi-a păsat cine mă auzea. Am strigat cu disperare, cerând strategia (înțelepciunea) de a multiplica eficiența noastră. După câtva timp petrecut în rugăciune intensă, inima mea a fost umplută de pace. Am știut că cererea mea fusese auzită, m-am simțit ușurat, iar apoi am crezut că răspunsul va veni. Recunoștința mi-a umplut ființa, cu toate că nu aveam încă un plan sau o idee strategică. După câteva zile, mi-a venit în minte următorul gând: noi investim atât de mult timp, bani și energie pentru a tipări și distribui aceste cărți, dar fiecare lider primește un singur material. De ce să nu facem ce am făcut cu ani de zile în urmă în limba engleză? De ce să nu realizăm un program întreg disponibil pentru lideri și în alte limbi? În felul acesta, eficiența noastră va spori!

IDEI STRATEGICE 121 Dar tot rămânea o provocare uriașă de depășit; cum puteam tipări și distribui atât de multe materiale? Chiar dacă am fi plătit pentru tipărirea întregului program, în majoritatea țărilor care constituiau obiectivul nostru, distribuitorii ar fi avut de dus mai multe kilograme de materiale decât puteau purta, fiindcă o mare parte a distribuirii avea loc în jungle, în locuri muntoase, în deșerturi sau pe cursurile râurilor, unde accesul este dificil. Deseori, în regiunile acestea nu există drumuri asfaltate. În plus, în țările potrivnice creștinismului, curierii ar fi fost identificați cu ușurință de autoritățile ostile și materialul ar fi fost confiscat. Am continuat să mă rog și să mă gândesc la toate acestea; după o vreme, mi-a venit ideea de a pune întregul material de studiu pe un DVD-ROM. Însă planul acesta ridica două întrebări: se pricepeau păstorii și liderii din țările țintă să folosească un computer? Dacă răspunsul era afirmativ, puteau citi computerele lor un DVD-ROM? Altă chestiune care trebuia verificată era dacă pe un DVD-ROM era suficient spațiu pentru toate datele necesare unui studiu complet. Eram nerăbdător să aflu, așa că l-am abordat mai întâi pe Rob. El era cel mai informat în legătură cu abilitățile tehnice ale celor din țările vizate de noi, întrucât călătorise în peste o sută șaizeci de state. L-am întrebat: Folosesc păstorii și liderii din cele mai multe țări, chiar și din cele sărace, computerele? Cei mai mulți da; sunt și unii care nu le folosesc. Computerele lor pot citi un DVD-ROM? Dacă da, cât material putem pune pe un DVD-ROM? Rob s-a luminat și a zis: Da. În ce privește a doua întrebare, presupun că destul de mult! Atunci i-am prezentat ideea: Putem pune în interiorul cărții, pe coperta din spate, un DVD-ROM? Da, mi-a răspuns el cu entuziasm. Cu cât ar crește costul pe carte dacă am face asta? Rob s-a informat și mi-a dat răspunsul două zile mai târziu:

122 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Am vești grozave. În ce privește costul mediu pentru tipărirea și distribuirea unei cărți, ne-ar costa doar cu 5% mai mult să adăugăm un DVD-ROM. Eram încântat, dar încă rezervat, neștiind câtă informație încăpea pe un DVD. Dar iată care e vestea cu adevărat bună, mi-a zis Rob. Putem pune pe un DVD nu doar întregul program de studiu, ci și cartea în format audio, alte două sau trei cărți, un Nou Testament și un document PDF (pentru tipărirea mai multor cărți, dacă păstorul local se pricepe la asta)! Jubilam de bucurie și ne simțeam plini de energie, ca să nu spun mai mult. Pașii aceștia au dus la altă idee strategică. Și aceasta era condiționată de dotările tehnice din țările unde vroiam să semănăm sămânța. Am întrebat: În țările acestea, cei mai mulți oameni au acces la internet? În majoritatea țărilor, da, mi-a răspuns Rob. Ce ar fi să dezvoltăm un website care să conțină toate aceste resurse traduse? Hai să îi dăm un nume care să nu bată la ochi sau să trădeze faptul că e creștin; în felul acesta, autoritățile care se opun învățăturilor biblice nu îl vor bloca. Putem tipări adresa site-ului pe prima pagină a cărții și le putem spune păstorilor sau liderilor să își încurajeze oamenii să descarce gratuit toate aceste resurse de pe site, astfel ca toată biserica să le poată parcurge împreună. Eram ca doi copii ajunși într-un magazin cu dulciuri: încântarea noastră nu cunoștea margini. Ne-au venit și alte idei menite să întărească strategia. După ce am făcut toate calculele, am constatat că, datorită cantităților mari, pregătirea și distribuirea acestor seturi pentru lideri ne-ar fi costat în jur de patru dolari bucata. Echipa noastră de la Messenger International avea abilitățile necesare pentru realizarea website-ului. Echipa noastră a înțeles curând că această idee venită din cer ne oferea potențialul de a învăța, a pregăti și a întări congregații întregi sau grupuri mici, nu doar liderii, la nivel individual. Multe sate mici de pe glob au o singură biserică, iar aceasta însemna că puteam avea

IDEI STRATEGICE 123 un impact semnificativ asupra unei întregi comunități cu doar câțiva dolari. Ce investiție profitabilă! Erau toate acestea posibile? Cu ocazia următoarei întâlniri a liderilor de departamente, am împărtășit viziunea aceasta. Entuziasmul a devenit molipsitor. Fiecare membru al echipei a fost cuprins de bucurie și s-a umplut de energie la auzul planului. Am declarat cu pasiune: Nu contează dacă durează zece ani, douăzeci sau oricât de mulți; vom întinde o mână și vom ajuta fiecare lider de pe planetă cu resursele pe care ni le-a încredințat Dumnezeu. O lună mai târziu, un om de afaceri din Texas a sunat la noi la birou. A cerut o întrevedere de un sfert de oră cu mine și cu Lisa. El și soția lui au venit cu avionul până în Colorado. În timpul întâlnirii noastre, a început să plângă. Ne-a spus tremurând, printre lacrimi: Știu ce faceți! Știu că îi întăriți cu resursele voastre pe păstorii din locuri îndepărtate și izolate. Vreau să iau și eu parte la proiectul vostru. Apoi a pus un cec pe masă. Era să cad de pe scaun; suma scrisă pe el era de șapte sute cincizeci de mii de dolari. În următoarele câteva luni, am realizat site-ul și am lucrat cu sârguință la implementarea proiectului „setul liderului” în diferite țări și regiuni ale lumii. Făceam o singură plată pentru costul traducerii în fiecare limbă a materialului care includea cartea, studiul corespunzător și alte cărți care erau adăugate pe DVD-ROM. Rob a angajat și a condus echipe alcătuite din cei mai buni traducători în numeroase limbi. Cele două donații generoase, care au însumat peste un milion de dolari, au acoperit nevoia financiară pentru primul an. IDEEA FORMĂRII UNEI ECHIPE Să ne întoarcem în timp în luna ianuarie a anului 2011 și la zilele care au urmat hotărârii de a distribui gratuit două sute cincizeci de mii de cărți. Cele două donații mari nu fuseseră încă făcute și mă bucur că lucrurile au decurs astfel, fiindcă lipsa fondurilor a devenit catalizatorul care ne-a împins să Îl căutăm pe Domnul în fiecare dimineață, cerând o strategie. Aveam nevoie de un plan pentru comunicarea viziunii și

124 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu apoi trebuia să formăm o echipă uriașă, alcătuită din bărbați și femei care să contribuie cu dărnicia lor pentru sprijinirea unei inițiative de asemenea dimensiuni. Prin realizarea ei, puteam oferi resurse fiecărui păstor și lider, indiferent ce limbă vorbeau, unde se găseau sau ce situație financiară aveau. După câteva dimineți petrecute în rugăciune, Duhul Sfânt a șoptit inimii mele: „Fiule, ești bine cunoscut pentru dragostea ta pentru golf. Folosește-o ca să strângi. Eu voi trimite oamenii potriviți să se alăture echipei și să susțină misiunea.” Gândurile mele s-au îndreptat numaidecât spre faptul că avem unul dintre cele mai frumoase hoteluri din țară în Colorado Springs, hotelul Broadmoor, care are în preajmă și două terenuri profesioniste de golf. Așa că am stat de vorbă cu Addison și cu Lisa despre planul acesta. Ei m-au ascultat și apoi m-au întrebat: Când vom organiza evenimentul? Haideți să-l facem vara asta, am răspuns eu. Ne temeam că s-ar putea să nu ne ajungă timpul pentru toate pregătirile. Vom găsi oare suficiente camere libere la hotel, care se întâmplă să fie hotelul catalogat de cel mai mult timp în lume ca unul de cinci stele și cinci diamante? De obicei, e rezervat cu ani de zile în avans, iar noi aveam nevoie de el în perioada de vârf a sezonului. Altă preocupare era legată de potențialii noștri invitați, care se prea putea să își fi făcut deja planurile pentru vara aceea. Fiul meu a început să se intereseze și, două zile mai târziu, a venit cu vestea: Tată, toată vara e rezervată, cu excepția unei săptămâni. Putem rezerva în jur de o sută de camere și s-a nimerit că tocmai în săptămâna aceea tu și mama sunteți acasă. Haide să-l rezervăm! am spus eu fără să stau pe gânduri. El m-a prevenit: Va trebui să semnăm un contract și vom fi obligați să îl respectăm. Reușim să umplem camerele? M-a luat din nou gura pe dinainte și am zis: Camerele vor fi pline. Nu vroiam să mă gândesc prea mult la detalii și să mă conving apoi singur să abandonez planul. Știam că în Statele Unite erau multe

IDEI STRATEGICE 125 biserici și numeroși oameni de afaceri cărora le-ar fi plăcut să susțină această inițiativă. I-am sunat pe toți cei la care m-am putut gândi și toată lumea a fost dornică să participe. În două luni aveam suficiente cupluri pentru a umple camerele rezervate. În timp ce organiza evenimentul, echipa noastră a hotărât să nu facă din el doar un turneu de golf, ci o experiență memorabilă. Am decis ca totul să fie făcut cu excelență și conceput în așa fel încât zilele acelea să fie plăcute mai cu seamă pentru soțul sau soția care nu juca golf. Lisa urma să găzduiască niște întâlniri speciale pentru femei. La sosire, am plănuit să dăruim câte un coșuleț frumos, plin cu gustări și alte cadouri pentru fiecare familie. Oaspeții noștri aveau să se bucure de mese spectaculoase, de experiențe deosebite, unice pentru hotelul Broadmoor, de sesiuni pe tema conducerii, de premii de maximă calitate pentru toți participanții, toate acestea pentru a ne exprima recunoștința fiindcă se alăturau echipei. Prima Cupă Messenger a avut loc la sfârșitul lui iunie 2011. Înainte de începerea evenimentului, am sunat mai mulți sportivi și muzicieni renumiți, pe care i-am întrebat dacă puteau dona obiecte cu autograful lor. Am implicat, de asemenea, alte afaceri care să ofere obiecte sau experiențe deosebite. Am făcut o licitație cu toate acestea în cadrul unui banchet. Am strâns trei sute patruzeci și ceva de mii de dolari cu ocazia primului turneu, însă lucrurile păreau puțin stângace. Încă nu descoperiserăm cea mai bună strategie pentru împărtășirea viziunii. În toamna aceea, unul dintre membrii echipei noastre a avut altă idee inspirată. În timp ce planificam al doilea turneu anual, care urma să se desfășoare în vara lui 2012, el a spus: Noi licităm o minge de baseball cu autograf, o cască de fotbal, o chitară semnată și așa mai departe. Când scoatem la licitație aceste obiecte, nu finanțăm în întregime nici materialele necesare unei singure țări. Haideți să nu mai licităm un obiect, ci o țară. Valoarea unei țări e mult mai mare. Ne-a plăcut mult ideea, însă ea nu s-a oprit aici. El a continuat: La evenimentul acesta participă oameni foarte competitivi, așa că haideți să facem un clasament și, în timp ce ei finanțează diferite țări, contribuțiile lor se cumulează pe tabela turneului, iar apoi vom dărui

126 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu mingi, chitare și alte premii celor care au donat cel mai mult pentru a sponsoriza țările vizate. Ideile creative au continuat să curgă. La un moment dat, am protestat, zicând: Nu îmi place să tărăgănăm licitațiile; câteva minute de tăcere pot părea o veșnicie. Haideți să folosim un ceas, să acordăm oamenilor un interval scurt, să zicem de treizeci și cinci de minute, și să le spunem participanților noștri că, odată ce timpul s-a scurs, licitația se va încheia. Orice țară al cărei proiect nu este finanțat va rămâne pe dinafară. În felul acesta vom transmite ideea caracterului urgent al obiectivului de atins. Odată ajunși aici, îngăduiți-mi să definesc pe scurt un proiect. El implică două elemente: în primul rând, cheltuiala traducerii și interpretării tuturor componentelor tipărite, audio și video ale setului pentru lideri, care costă în jur de 17.500 de dolari pentru fiecare limbă. În al doilea rând, costul tipăririi și distribuirii într-o țară a cărților sau seturilor pentru lideri. În fiecare țară sunt între 5.000 și 40.000 de lideri. Media celor mai multe țări este între 5.000 și 10.000 de lideri, iar cheltuiala pe care o implică realizarea de materiale pentru ei se ridică la 20.000-40.000 de dolari. În cursul întâlnirilor ulterioare, în cadrul echipei s-au conturat noi idei menite să îmbunătățească experiența, să comunice viziunea și să facă un succes din acest al doilea eveniment. În timpul licitației din acel an, sumele cu care participanții s-au angajat să contribuie au fost duble față de anul precedent. Peste cincizeci de proiecte au fost finanțate înainte de încheierea timpului alocat licitației. Avântul a sporit și, un an mai târziu, cu ocazia celei de-a treia Cupe Messenger, am strâns peste 1,3 milioane de dolari, pentru finanțarea multor altor proiecte. În fiecare an, strigătul după resurse a sporit. Delegații tot mai multor țări au luat legătura cu Rob, cerând ca oamenii lor să aibă parte de resurse. În cele din urmă, numărul proiectelor a trecut de o sută și, la cea de-a șasea Cupă Messenger, am ajuns la o sută patruzeci de proiecte și peste două milioane strânse. În al nouălea an, am fost martorii strângerii unei sume de aproape trei milioane, pentru finanțarea a aproape două sute de proiecte!

IDEI STRATEGICE 127 Până la data lansării acestei cărți, la finalul anului 2020, Cupa Messenger a oferit peste treizeci de milioane de resurse păstorilor și liderilor din peste o sută de țări, în mai mult de o sută douăzeci de limbi. În tot acest răstimp, am fost cu toții inspirați de unul dintre eroii mei, Andrew Carnegie. El este unul dintre cei mai cunoscuți filantropi ai lumii, care a donat cea mai mare parte a averii sale. Raportat la valoarea de astăzi a banilor, Carnegie a donat miliarde de dolari unor proiecte de caritate! O mare parte a acestei sume a fost alocată construirii de biblioteci publice. De fapt, între anii 1883-1918, el a construit peste două mii cinci sute de biblioteci, majoritatea aflate în patruzeci și șapte de state din SUA. Dați-mi voie să vă adresez o întrebare care vă va pune pe gânduri: în ce perioadă au devenit Statele Unite ale Americii o putere mondială? Între anii 1883-1925, adică în același interval în care a construit Carnegie bibliotecile! Eu cred că facilitarea accesului publicului la cunoaștere a contribuit la afirmarea Americii ca lider mondial. Acest principiu se aplică și în domeniul cunoștințelor spirituale! Dumnezeu declară: Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință. (Osea 4:6) Poporul Meu a plecat în robie din cauza lipsei de cunoștință. (Isaia 5:13, NKJV) După mulți ani de slujire, a devenit evident că modul cel mai eficient de transformare a unui sat sau a unui oraș nu este de a construi o clădire de biserică. Faptul acesta nu face decât să țină conducerea locală dependentă de noi. Suntem mult mai eficienți atunci când oferim liderilor locali cunoștințele spirituale care îi vor împuternici să influențeze satul, orașul sau metropola lor. Aceste cunoștințe contribuie la întărirea credinței necesare pentru dezvoltarea și susținerea lucrării care, dacă e nevoie, va include mai apoi clădiri și alte resurse. În cazul inițiativei noastre strategice privitoare la resurse, realitatea uimitoare este că o clădire de biserică ar putea costa zeci de mii de

128 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu dolari. Setul de materiale pentru lideri, care conține resurse de sute de dolari, ne costă mult mai puțin! Deceniul în care am distribuit bisericilor aflate în dezvoltare setul pentru lideri a fost, fără îndoială, perioada de care m-am bucurat cel mai mult în cei patruzeci de ani de lucrare. Îmi place să fac parte dintr-o echipă de oameni pe care îi unește pasiunea și viziunea de a face ucenici din toate neamurile (vezi Matei 28:19-20). Prin faptul că ne-am unit, am realizat nespus mai mult decât ar fi putut înfăptui fiecare separat. Acest efort exemplifică într-adevăr cuvintele: „Cinci dintre voi vor urmări o sută și o sută dintre voi vor urmări zece mii” (Leviticul 26:8). (Faptul acesta ilustrează altă componentă cheie a multiplicării: strângerea laolaltă, pe care o vom aborda într-un capitol ulterior.) Chemarea noastră la reunirea eforturilor în vederea slujirii altora are în centru următoarea pildă a lui Isus: Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tău, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți. (Luca 14:12-14) Poate că liderii în viața cărora am investit nu sunt infirmi, șchiopi sau orbi, dar legătura noastră cu această pildă este aceea că ei nu ne pot răsplăti. Dacă eu slujesc la o biserică sau la o conferință din Statele Unite, gazdele îmi spun „Mulțumesc”, trimițând un onorariu sau o colectă în contul organizației Messenger International. Liderii din țările în care am investit noi nu pot face lucrul acesta. Toți membrii echipei noastre (susținători din lumea afacerilor, lideri de biserici și personalul nostru angajat) înțeleg că avem un mare privilegiu: de a dărui fără a aștepta în schimb o răsplată din partea celor pe care i-am ajutat. Cu câțiva ani în urmă, am călătorit împreună cu Lisa până în capitala Armeniei, orașul Erevan, unde se strânseseră la o conferință

IDEI STRATEGICE 129 mii de lideri de pretutindeni din Orientul Mijlociu. În timp ce ne aflam acolo, ne-am adunat într-o sală separată cu păstori din Iran, Afganistan, Siria și alte asemenea țări. Înăuntru nu erau camere de filmat și identitatea celor prezenți a fost păstrată secretă. Prezența lui Dumnezeu era puternică și în mintea mea stăruia gândul: „Liderii aceștia ar trebui să ne vorbească nouă, nu eu și Lisa să le vorbim lor.” La un moment dat, am spus: Voi toți ne vedeți pe mine și pe Lisa ca pe niște eroi. Însă nu John și Lisa Bevere, ci oamenii de afaceri și bisericile au dăruit milioane de dolari ca să vă binecuvânteze cu aceste resurse. Ei sunt adevărații eroi. În momentele acelea, lacrimile ne-au copleșit și am plâns cu toții. După întâlnire, un păstor iranian m-a întrebat: Cum pot da oamenii sume atât de mari de bani pentru unii pe care nu i-au întâlnit niciodată? Poate că răspunsul meu a sunat prea simplist, dar era adevărat: Dragostea lui Dumnezeu din inima lor îi îmboldește să o facă. Lacrimile s-au ivit din nou. O MULTIPLICARE ȘI MAI MARE În anul 2019, ne-am dat seama că site-ul nostru destinat distribuirii de resurse avea anumite limitări. Fusese potrivit pentru 2011, când îl concepuserăm, însă folosirea lui era acum stângace și limitată. De exemplu, site-ul era prea greu de accesat de pe un telefon inteligent. Lisa, mulți dintre membrii echipei noastre și eu călătoriserăm în multe țări sărace și instabile. Nu am putut să nu observăm că, deși oamenii trăiau în corturi, în colibe de lut sau în barăci încropite din placaj, majoritatea aveau un smartphone. Se estimează că, până în 2020, peste cinci miliarde de oameni vor avea telefoane inteligente. După numeroase călătorii, a devenit clar că în curând va fi posibil, dacă nu era deja, să ajungem la orice om de pe planetă prin intermediul comunicării online. Am simțit încă o dată că trăiam un așa-numit moment al „drumului roman” din istorie. Dați-mi voie să vă explic pe scurt la ce mă refer: Scriptura afirmă că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Lui „la împlinirea vremii”

130 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu (Galateni 4:4). „Împlinirea vremii” include multe aspecte. Un element important al „vremii potrivite” era acela că Evanghelia urma să fie răspândită în lumea cunoscută. În anul 312 î.Hr., romanii au început să construiască drumuri și să deschidă căi navale care străbăteau lumea cunoscută. În momentul în care Isus a spus: „Mergeți în toată lumea”, aceste drumuri erau deja consacrate. Ele asigurau mijloacele necesare pentru răspândirea rapidă a Cuvântului lui Dumnezeu în lumea cunoscută. Eu cred că acum ne stă din nou în față o perioadă a împlinirii vremii, pentru a pregăti calea celei de-a doua veniri a lui Isus: internetul este „drumul roman” al zilelor noastre. Noi dispunem de mijloacele necesare răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu în lumea întreagă, pentru a face ucenici din toate națiunile pământului. Înțelegând faptul acesta, echipa noastră a început din nou să se roage, să viseze și să planifice. După luni de cercetare, am inițiat un proiect în parteneriat cu una dintre cele mai bune firme de aplicații și web din Statele Unite. Am construit o platformă puternică de ucenicie, care este multifuncțională și ușor de folosit de pe iPhone, telefon android, tablete și computere. Am hotărât să realizăm cea mai bună platformă cu putință, folosind tehnologia actuală. Am vrut ca liderii bisericilor de pretutindeni, dar mai ales din țările instabile, să aibă parte de ce este mai bun. Realitatea remarcabilă este că acum avem milioane de utilizatori din două sute douăzeci și șapte de țări și regiuni, care învață din cărțile, cursurile și alte materiale despre ucenicie disponibile pe platformă. Mai avem doar câteva națiuni de atins până să ajungem la toate! Odată cu trecerea timpului, ne-am gândit și la alte căi de a realiza multiplicarea. Pentru a extinde și a întări eficiența platformei noastre, am decis să aducem pe ea, ca invitați, și alți învățători remarcabili, care au mesaje unice și transformatoare. Acum, lideri din toată lumea își pot folosi computerele, tabletele sau telefoanele pentru a se pregăti unu la unu, în grupe mici sau în biserici. Faptul acesta nu a multiplicat doar eficiența platformei, ci influența lui o întrece cu mult pe cea a unei cărți fizice și va dăinui generații de-a rândul.* (*Pentru a afla mai multe despre felul în care vă puteți implica, vizitați site-ul www. MessengerX.com.)

IDEI STRATEGICE 131 Ce s-ar fi întâmplat dacă eu și Lisa am fi hotărât să nu scriem? Sau dacă ne-am fi mulțumit să fim niște autori de bestselleruri și nu am fi conceput programul de studiu? Dar dacă echipa noastră s-ar fi mulțumit să lucreze doar pentru a veni în ajutorul indivizilor și bisericilor care vorbeau limba engleză? Ce s-ar fi întâmplat dacă personalul nostru nu ar fi fost dispus să consume energia necesară strângerii unei echipe din toată țara la hotelul Broadmoor? Fiecare nivel a prezentat provocări care ne-au testat limitele, forțându-ne să depindem de harul lui Dumnezeu. La fiecare nivel, ar fi fost mult mai ușor să rămânem pe loc și să nu depunem eforturi pentru a spori eficiența cu care îi slujeam pe alții. Când ascultați de Duhul lui Dumnezeu, veți păși pas cu pas spre o multiplicare tot mai mare. El nu vă va arăta fiecare pas de la început și nici măcar următorii doi sau trei pași. Ar fi fost mult mai ușor să fi privit într-un glob de cristal, când aveam treizeci și ceva de ani, și să fi văzut întregul drum pe care urma să îl parcurgem, ca echipă, în următorii treizeci de ani. Însă, dacă lucrul acesta ar fi fost posibil, nu am fi luptat cu atâta ardoare pentru fiecare pas în rugăciune și leadership. În același timp, nici nu am fi dobândit credinţa și tăria de caracter care au prins contur cu fiecare pas făcut în ascultare. Ideea multiplicării nu aparține omenirii, ci lui Dumnezeu. Prima poruncă dată de El omului poate fi rezumată în următoarele cuvinte: „Orice dar pe care ți-l încredințez are drept scop multiplicarea Împărăției Mele” (parafrazare proprie a textelor din Geneza 1:22 și din Matei 25:14-29). Dați-mi voie să repet acest punct foarte important: multiplicarea nu ar trebui să exercite o presiune asupra voastră, fiindcă ea este în cele din urmă darul Lui. Tot ce trebuie să faceți voi este să vă rugați, să stați cu urechile deschise, să credeți și să dovediți ascultare față de ceea ce vă pune Dumnezeu pe inimă. Ideea principală este următoarea: El vă va conduce spre multiplicare. Poate că vă spuneți în sinea voastră: „Inima mea a fost stârnită de mărturia pe care ai împărtășit-o în ultimele trei capitole. Dar eu sunt o mamă tânără, sunt un student, un sportiv de performanță, un simplu angajat… cum pot contribui eu la multiplicarea Împărăției?” Discuția aceasta începe în capitolul următor.

132 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu MEDITAȚI M E D I TAȚ I 1. Când așteptăm să aibă loc purtarea de grijă și intervenția lui Dumnezeu, acestea îmbracă deseori forma unei idei strategice. Cum ați văzut împrejurările în care vă găseați schimbându-se, în urma unei idei inspirate de Dumnezeu? 2. Cel mai important lucru pe care îl puteți face este să dobândiți înțelepciunea. În ce sferă a vieții voastre aveți nevoie de înțelepciune? Cum trebuie să vă apropiați de Dumnezeu ca să primiți înțelepciunea Lui? 3. O idee strategică este un dar de la Dumnezeu, care are potențialul de a ne deschide înainte o altă dimensiune a eficienței și de a ne împuternici să ajungem la multiplicare. Odată ce primiți o idee, care sunt pașii următori pe care vi se cere să-i faceți?



Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuințeze după măsura credinței lui. Cine este chemat la o slujbă să se țină de slujba lui. Cine învață pe alții să se țină de învățătură. Cine îmbărbătează pe alții să se țină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuiește să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie. — Romani 12:6-8

9 Investiți Apostolul Pavel evidențiază diferite daruri pe care Dumnezeu le-a dat fiecăruia dintre slujitorii Lui. Nu cred că aceasta este o listă exhaustivă a darurilor, însă ea acoperă o gamă largă de abilități divine. Poate că nu sunteți de acord cu mine în această privință, dar dați-mi voie să vă împărtășesc premisele ideii. Nu văd nicăieri pe lista apostolului abilitatea de a cânta, de a pleda cazuri în fața completului de judecată, de a îndepărta tumori pe cale chirurgicală, de a picta tablouri care îi inspiră pe alții, de a cânta la un instrument muzical și multe alte abilități date de Dumnezeu pe care le vedem zi de zi în jurul nostru. Iată de ce eu nu cred că lista aceasta include toate darurile. Dacă încă nu sunteți de acord cu mine, vă respect poziția; subiectul nu justifică o discuție amplă, fiindcă nu constituie un punct principal. Revenind la accentul cuvintelor lui Pavel, îmi place felul în care versiunea New Living Translation prezintă charisma ca pe abilitatea „de a face bine anumite lucruri”. Acesta este, cu siguranță, subiectul principal al cărții de față. Ultimele trei capitole au atestat multiplicarea în domeniul profeției și al învățăturii. Să ne îndreptăm acum atenția spre alt dar: cel al dărniciei. INVESTIȚIA ÎN ÎMPĂRĂȚIE Am un prieten pe nume Mike. El a devenit credincios când avea unsprezece ani, dar nu a adus niciun rod pentru zidirea Împărăției. A

136 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu ajuns să fie tot mai nemulțumit de starea aceasta și, în cele din urmă, la treizeci și cinci de ani, s-a săturat să nu aibă niciun impact veșnic. Deseori, cei care ajung în punctul acesta încearcă imediat să facă schimbarea dorită fără să aibă cunoștința, înțelepciunea și credinţa care le sunt necesare. Din fericire, Mike a ales altă abordare. A hotărât că primul pas de făcut pentru a avea o influență de durată era să își „umple rezervorul”, așa că în următoarele șase luni a memorat două mii de versete din Scriptură! La scurt timp după această perioadă de o jumătate de an, a hotărât să participe la o conferință de leadership din Phoenix, oraș din Arizona. Era atât de sărac încât nu își permitea să stea la hotel, ci a fost nevoit să împartă un apartament de două camere cu alți unsprezece studenți. În timpul conferinței, s-a făcut o colectă specială. Liderul i-a încurajat pe participanți să se roage cu privire la ceea ce urma să dea. Mike L-a auzit pe Domnul spunându-i: Vreau să dai două sute de dolari. Mike a protestat: Doamne, ăștia sunt toți banii mei! Domnul i-a răspuns cu blândețe: Nu îți cer să dai mai mult. Mike a ascultat și a dat toți banii pe care-i avea. Dumnezeu i-a spus să dea câte o sută de dolari pe lună în tot restul acelui an, pe lângă zeciuiala obișnuită. Curând, Dumnezeu a început să îi dea idei strategice și noua lui afacere a început să se dezvolte constant. În anul următor, Mike a simțit că trebuia să dea patru sute de dolari pe lună pe lângă zeciuială, pentru zidirea Împărăției. Un an mai târziu, suma a crescut la o mie de dolari pe lună, pe lângă zeciuială. În cel următor, a ajuns la patru mii de dolari pe lună, în afară de zeciuială, iar în următorul a crescut la zece mii de dolari lunar, pe lângă zeciuială. Odată ajuns aici, Mike I-a cerut Domnului să îi dea abilitatea de a dărui zece milioane de dolari pentru Împărăție. Suma cerută părea uriașă, aproape de neatins, dar credinţa și cererea lui erau ferme. Însă ceea ce a auzit în inima lui l-a șocat: Fiule, de ce Mă limitezi la atât?

INVESTIȚI 137 Așa că Mike a dat limita la o parte și a crezut că va putea dărui o sumă și mai mare. Curând după aceea, nivelul dărniciei lui a crescut cu repeziciune, astfel că anul următor a dat aproape câte șaptesprezece mii de dolari lunar, în afară de zeciuială. Suma a sporit apoi la douăzeci și cinci de mii de dolari pe lună, la patruzeci de mii și mai târziu la cincizeci de mii. În cele din urmă, Mike a ajuns să dăruiască o sută de mii de dolari lunar, pe lângă zeciuială, pentru zidirea Împărăției. Ultima oară când am stat de vorbă cu el, ajunsese să doneze o sută cincizeci de mii de dolari pe lună, fără a socoti zeciuiala! Mike trăia foarte bine folosind însă doar 10-15 procente din venitul lui. Da, ați citit bine: el dăruiește aproximativ 85-90 la sută din cât câștigă într-un an. El pune succesul lui pe seama memorării Scripturii, a ascultării glasului lui Dumnezeu atunci când se roagă și a faptului că le-a îngăduit celor mai maturi decât el să îl ucenicizeze. Când vine vorba despre multiplicare, nu puteți ignora cuvântul dărnicie, fiindcă el constituie cel mai adesea ingredientul cheie. În sfera specifică a finanțelor, mulți credincioși bine intenționați privesc dărnicia în felul următor: la ce sunt gata să renunț de dragul altora? Atitudinea aceasta este nobilă și evlavioasă, dar dacă perspectiva noastră se limitează la atât, ea este incompletă. Îngăduiți-mi să explic. În primul rând, ca să încep cu partea pozitivă, Dumnezeu a pus în inima voastră dragostea pentru copiii Lui; ea dă naștere dorinței lăuntrice de a dărui și de a sluji cu altruism. Aceasta ar trebui să fie dorința de căpătâi care animă dărnicia oricui. Însă un dătător înțelept nu vede contribuția lui doar ca pe un dar al dragostei și al slujirii, ci și ca pe o investiție. A investi înseamnă a ne abține de la consumarea unei resurse pentru a o face să se înmulțească. În mod specific, în domeniul financiar, înseamnă să ne abținem de la a cheltui acum, ca să investim banii în creșterea care va urma. Eu și Lisa am găsit cu câțiva ani în urmă două parcele de pământ care ni s-au părut că au un preț mai scăzut decât merită. Ne-am gândit că valoarea lor va crește în timp și, fiindcă aveam banii gheață necesari pentru a le cumpăra pe amândouă, am hotărât să renunțăm la a-i cheltui pentru nevoi personale, ca să îi multiplicăm. Prețul parcelelor a crescut mult mai mult decât ne așteptam, așa încât ne-am dublat investiția în numai doi ani. Astfel, doi ani mai târziu, am ajuns

138 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu să avem o sumă dublă. Acum aveam posibilitatea să investim și mai mult. Isus spune că, atunci când investim în Împărăție, vom primi „mult mai mult în veacul acesta de acum” (Luca 18:29-30). El nu a spus că vom primi în viața viitoare, ci în aceasta. Eu și Lisa am fost încântați când ni s-a dublat investiția făcută în acele parcele de teren, dar ceea ce spune Isus în textul citat nu este același lucru; este o diferență uriașă între a dubla ceva și a primi de multe ori mai mult. Care este potențialul unei investiții multiplicate de multe ori mai mult? Viața lui Mike este o mărturie în direcția aceasta. Apostolul Pavel compară dărnicia noastră cu semănarea unor semințe. Deși depinde de condițiile întâmpinate, un bob de grâu care nu este consumat, ci semănat în pământ, va produce în medie peste o sută de boabe. Numărul acesta intră în categoria „de multe ori mai mult”. De aceea ne spune Scriptura: „Unul care dă cu mână largă ajunge bogat; și altul, care economisește prea mult, nu face decât să sărăcească” (Proverbe 11:24). Solomon, Isus și Pavel nu ar fi evidențiat acest adevăr privitor la dărnicie, dacă ar fi trebuit ca noi, credincioșii, să ne ferim de gândurile legate de înmulțire și multiplicare. Cei mai mulți privesc hotărârea lui Mike de a trăi cu 10-15 la sută din venitul lui doar ca pe un sacrificiu al dragostei; însă Mike vede imaginea de ansamblu. Fiindcă el e plin de înțelepciunea lui Dumnezeu, în urma saturării sufletului său cu cele două mii de versete învățate, el nu vede dărnicia doar ca pe un act al dragostei, ci și ca pe o investiție. El o privește la fel cum am privit eu și Lisa cele două terenuri. El abordează chestiunea așa cum face o familie care deține un restaurant de succes. În loc să consume tot profitul pentru ei, proprietarii folosesc o bună parte din el pentru a achiziționa mai multe clădiri, a angaja mai mult personal, a cumpăra mai multă mâncare și ce mai este necesar pentru extinderea afacerii. Dacă toate acestea sunt făcute bine, ele pot duce în cele din urmă la dezvoltarea unui lanț de cinci restaurante, care vor produce de cinci ori mai mult decât profitul inițial. Rezultatul este acela că proprietarii au abilitatea de a fi o binecuvântare pentru mult mai mulți oameni decât ar fi fost dacă dețineau un singur restaurant. Dacă ar fi considerat dărnicia altceva decât o investiție, Mike nu ar fi ajuns să înțeleagă semnificația ei mai profundă. Acesta este subiectul