Amintiri cu sfinţi Vol.2

Amintiri cu sfinyi 09 - 20 - 02 Amintiri cu sfinyi Volumul II Oameni care au fost, influenye care vor rqmkne ... Aduceyi-vq aminte de mai marii vowtri, care v-au vestit Cuv'ntul lui Dumnezeu; uitayi-vq cu bqgare de seamq la sf'rwitul felului lor de vieyuire, wi urmayi-le credinya!> - Evrei 13:7 1

Arhive sentimentale 2

Amintiri cu sfinyi Introducere Amintirile trecutului sunt o bunq pregqtire pentru viitor. Unii oameni vin wi pleacq repede din viaya noastrq, alyii stau o vreme, punkndu-wi amprenta pe inima noastrq. Dupq plecarea lor, nu vom mai fi niciodatq aceiawi. Acesta este cel de al doilea volum din ciclul <Amintirilor cu sfinyi>. Ecoul favorabil primit dupq publicarea primului a fqcut posibilq publicarea cqryii de fayq. <Dragq frate Daniel, Dumnezeu mi-a trimis cartea dumneavoastrq <Amintiri cu Sfinyi> wi mi se bucurq sufletul cknd o citesc ‘n ‘mprejurqrile prin care trec. Nu la ‘ntkmplare am primit aceastq carte. Nu te voi <peria> cu laudele, pe care le meriyi numai pentru cq ai lqsat Duhul sq te ‘ndrume ‘n scrierea cqryii. Dumnezeu fie lqudat pentru ce face cu tine wi prin tine ! Aw dori sq sugerez cq se cere un alt volum,ba chiar mai multe volume cu <amintirile sfinyilor> pe care ai avut privilegiul sq-i ‘ntklnewti. Am avut parte sq-i ‘ntklnesc wi eu pe cei mai mulyi dintre sfinyii de care amintewti wi, citind ‘ntkmplqrile pe care le scri, retrqiesc amintirile mele. Ele mq ‘mbqrbqteazq wi ‘mi dau nqdejdea de care am acum nevoie.> (L.E. - Portland, SUA) <“ncq nu am terminat de citit <Amintirile... Nu e de mirare, cqci nu le citesc. ci le ... savurez. Wi asta dureazq mai mult, mult mai mult. Aw vrea sq le ofer unor frayi cartea wi nu wtiu de unde aw putea cumpqra mqcar trei exemplare (chiar azi dimineayq am fost la un timp de rugqciune la fratele Mihai Chiu wi, prin credinyq, i- am promis un exemplar). Lecturq obligatorie pentru copiii mei, ‘n vacanyq ... <Amintiri cu sfinyii> (Ovidiu Blaj - Arad) <Mulyumesc mult pentru carte. Am citit-o dintr-o rqsuflare. Acest tip de scriere care combinq biografia cu istoria unor oameni wi vremuri (‘ntr-un spayiu atkt de generos, Romknia-Statele Unite) 3

Arhive sentimentale oameni despre care noi, cei sub 40 de ani, wtim doar foarte vag este foarte necesarq. Toate acestea scrise ‘n compania cuvkntului de duh formeazq, dupq modesta mea pqrere, unul din stilurile cele mai apropiate de sufletul romknului. Cred cq <Amintirile cu sfinyi> vor avea succes. Awtept cu interes volumul II. (Vali Radu - Bucurewti) Ca wi cei din primul volum, oamenii cu care vq veyi ‘ntklni sunt <sfinyi> ‘n accepyia Nou Testamentalq a cuvkntului, <oameni din casa lui Dumnezeu>, pqcqtowi rqscumpqrayi, diamante ridicate din gunoiul lumii acesteia wi destinate sq ‘mpodobeascq lumea care va sq vie. Printre ei, vei recunoawte pe unii din tovarqwii tqi de drum, awezayi poate ‘n alte vagoane ale vieyii, dar cqlqtorind ‘mpreunq cu tine spre aceiawi <patrie>, ‘n care existenya le va fi normalq, nu extraordinarq, ca acum. Din cauza decadenyei din jur, apariyia unui crewtin este menitq sq iasq imediat ‘n evidenyq ca un semn al neobiwnuitului, ca un ghiocel vestind la sfkrwitul iernii venirea mult awteptatei primqveri. Ce ‘nseamnq sã fii crewtin? Un crewtin adevqrat este un semn al contradicyiei, un simbol viu al Crucii. Adevqratul crewtin crede ceea ce este de necrezut, suportq ceea ce este de nesuportat, iartq ceea ce este de neiertat, iubewte ceea ce este de neiubit wi acceptq cu seninqtate imperfecyiunea, este dispus sq renunye la voia lui, devine slab ca sq fie puternic wi gqsewte dragoste prin faptul cq o rqspkndewte darnic ‘n jur. “n iarna lui 2003, ne-a vizitat pentru o saptamknq de studiu Pavel Nicolescu. Am vorbit ‘mpreunq cu dknsul despre ckyiva din marii sfinyi pe care i-am avut printre noi ‘n generayia noastrq. Dknsul mi-a spus cq acewti oameni i s-au pqrut o stare particularq a unei realitqyi pe care o trqim toyi crewtinii. Ei nu au fqcut altceva deckt sq accentueze o realitate comunq tuturor crewtinilor. Orice om mkntuit prin Christos wi <nqscut din nou> prin Duhul Sfknt este ‘n sine o <intersecyie> a douq lumi: cea <de acum> ‘n care s-a nqscut biologic wi cea <viitoare> ‘n care va domni neprihqnirea wi ‘n care vom avea o pqrtqwie directq wi intensq cu Isus Christos. Ceea ce caracterizeazq procesul crewtin de maturizare este <tranziyia> lquntricq zilnicq dinspre lumea aceasta ‘nspre lumea viitoare. Sfinyii <mai mari> dintre noi ne-au luat-o ‘nainte pe acest drum wi au ajuns mai departe deckt noi ceilalyi, majoritatea. Ei sunt deja mai mult <dincolo> deckt aici wi s-au ‘ncetqyenit mai mult <acolo> deckt <aici>. Ceea ce ‘i wocheazq wi-i impresioneazq pe oamenii din jur este caraterul <deosebit> al 4

Amintiri cu sfinyi acestor sfinyi maturi. Ei au ajuns deja <altfel> deckt noi, venind printre noi cu un conyinut de cunoawtere wi de viayq care seamqnq mai mult cerului deckt pqmkntului. Priviyi din acest punct de vedere, sfinyii maturi dintre noi nu sunt altceva deckt o invitayie pe care Dumnezeu o trimite ‘n calea noastrq. Conyinutul acestei invitayii spune: <Veniyi wi voi aici! Nu vq opriyi pe drumul maturizqrii crewtine! Pqrqsiyi copilqria credinyei wi veniyi spre maturitatea ei.Vq awteaptq lucruri mari wi minunate. Apropiayi-vq mai mult de Domnul Isus, mergeyi prin viayq ‘mpreunq cu El wi lqsayi-vq transformayi prin lucrarea Duhului Sfknt. Gkndiyi-vq din ce ‘n ce mai mult la lucrurile de sus. Nu mai pribegiyi departe de Domnul! Dacq deci, ayi ‘nviat ‘mpreunq cu Christos, sq„umblayi dupq lucrurile de sus, unde Christos wade la dreapta lui Dumnezeu (Coloseni 3:1). Dacq cititorii acestui al doilea volum vor auzi aceastq invitayie wi-i vor rqspunde, menirea acestei cqryi va fi mai mult deckt ‘mplinitq. 5

Arhive sentimentale 6

Amintiri cu sfinyi Amintiri cu sfinyi Oameni care au fost, urme care vor rqmkne ... EG 1. Petru Popovici 6 Iulie 2002. Tocmai m-am ‘ntors de la tabqra tineretului baptist romkn din America de la Colorado Springs. Aflasem de la Beniamin Cocar, prin Internet, cq fratele Pitt fusese internat de douq ori ‘n douq sqptqmkni. Il supqra inima wi ‘l supqrau plqmknii. Cei din Atlanta erau de pqrere cq se apropie despqryirea. Beni spunea cq fratele Pitt este foarte lucid wi calm, reuwind chiar sq-i ‘ntqreascq pe cei care veneau sq-l ... ‘ntqreascq pe dknsul. Ajuns acasq, m-am grqbit sq-l sun ca sq-l mai apuc ‘n viayq. Mi-a rqspuns chiar dknsul. Glasul ‘i era rqguwit wi vorbirea ‘i era chinuitq de bronwita dknsului proverbialq. <Sunt bine>, rqspunse dknsul ‘ntrebqrilor mele. <Doar cq se apropie clipa. Toatq chinuiala aceasta este menitq sq ne facq dezlipirea de lumea aceasta mai uwoarq. Ne dezgustqm de toate cele de aici.> <Ayi primit exemplarul din cartea <Amintiri cu sfinyi>? Vi l-a trimis Daniela ...> <L-am primit wi chiar doream sq te sun ...> Awteptam politicos wi nerqbdqtor sq aflu pqrerea dknsului despre ultima mea carte. Mare parte din cuprinsul ei erau wi ‘ntkmplqri pe care le trqisem cu dknsul. Altele erau amintiri cu 7

Arhive sentimentale nenea Richard, Simion Cure wi alyi <mai mari> care-mi luminaserq cqrqrile vieyii. <Cam multq lqudqrowenie ai pus ‘n ea ... Mi-ai pus ‘n seamq o sumedenie de lucruri pe care nu le-am fqcut eu, ci Domnul ...> Am izbucnit ‘n hohote de rks wi am cqutat sq o ‘ntorc: <Astea sunt amintirile mele! Dacq Domnul va dori sq spunq wi El ceva despre viaya wi activitatea dumneavoastrq o va face cu siguranyq ‘n ziua evaluqrilor ... Deocamdatq, acestea sunt amintirile mele wi awa mi-ayi rqmas dumneavoastrq ‘n suflet ...> Ca elev crescut ‘n tipografia de la biserica Bellflo[er, eram curios sq aflu pqrerea dknsului despre cartea ‘n sine wi despre <calitatea> scrisului. Yineam foarte mult la pqrerea <profesorului> meu. Nu wtiam ‘nsq cum sq aduc vorba ... dar mi-a luat-o dknsul ‘nainte. <Bine, bine. Domnul sq aibq toatq lauda ... Sq mai scrii ...> Wi asta a fost tot. Asta e tot ce am obyinut de la dknsul: <Sq mai scrii ...> A fost ‘nsq destul wi ‘ncq prea destul de la un om obiwnuit sq dea slavq numai ... Domnului. EG 2. Simion Cure Participam ‘mpreunq cu dknsul la o ordinare de pqstor. Ca de obicei, evenimentul se transforma ‘ntr-o mare sqrbqtoare a comunitqyii. Lume multq, pestriyq, un servici bisericesc bogat, multq muzicq, multe poezii, multe mqrturii personale wi multe ‘ndemnuri. Sunt de fayq reprezentanyi ai altor biserici, delegayi din partea asociayiilor locale wi nayionale. Dupq terminarea serviciului de ordinare urma o masq copioasq la care era invitatq toatq lumea. Tata Cure era ‘n formq. Sqnqtatea lui fusese bunq ‘n ultima vreme wi buna dispoziyie ‘l fqcea sq strqluceascq ‘n mijlocul celor prezenyi. Totuwi, parcq ceva nu-i era tocmai la ‘ndemknq ... Parcq ceva ‘l deranja ... Din cknd ‘n cknd, arunca ckte o privire lungq spre cel sqrbqtorit. Privea apoi spre soyia lui wi spre cei din familie. Era parcq muncit de o preocupare personalq. Sq le spunq ceva, sq nu le spunq ... A ales sq tacq, dar a vorbit atunci cknd i-a venit rkndul la amvonul sqrbqtorii. Dupq ce wi-a dres ca de obicei glasul, a ‘nceput: <Frayilor! Avem ocazia sq participqm astqzi ‘mpreunq la o mare sqrbqtoare. Am stat wi m-am uitat ‘n jur wi toate-s awa de faine ... Multq lume ‘mbrqcatq de sqrbqtoare, muzica-i tare fainq 8

Amintiri cu sfinyi wi ea ... Plutewte parcq ‘n aer un miros de lauri ai slavei wi ... n-aw vrea ca tocmai eu sq vq stric bairamul ... Am ‘nsq ceva pe inimq wi vreau sq vq spun ce m-apasq. Cu mulyi ani ‘n urmq, pe cknd eram ‘ncq tknqr wi frumos la nevasta mea, cqlqtoream mult prin yarq, mai ales prin satele wi cqtunele din Banat. “mi plqcea sq merg pe jos prin mijlocul naturii. Nu mq speriau norii wi nu mq temeam de costiwa dealului, ca acum ... “ntre douq sate vecine awezate pe cele douq maluri ale unei ape, tocmai se fqcea inaugurarea unui pod nou, zidit din piatrq.> Ajunsesem cknd sqrbqtoarea era ‘n toi. Era multq lume. Veniserq primarii din cele douq sate, ba mai venise wi <cineva de la raion>, aveau muzicq militarq, iar ‘n mijlocul tuturor acestora strqlucea de frumuseye ... podul cel nou.> Gospodinele din sat ‘l ‘mpodobiserq ca pe un odor drag. Puseserq carpete de acasq pe marginile lui wi aduseserq flori, multe flori din grqdinq. Au fost discursuri, au fost laude, au fost ckntece, au fost ... ckte wi mai ckte ... Mi-am zis: <Bravo, mqi podule! Grozav mai ewti tu! Toatq lumea te laudq!> Am mai trecut pe acolo peste ckteva luni wi ... ce sq vezi ? Imaginea era cu totul alta. Podul meu era singur! Wi nu numai asta, dar podul meu era tare plouat! Nu mai era nici o floare pe el ... gospodinele ‘wi luaserq covoarele care de care pe la casele lor ... Ce mai! Lumea parcq uitase de pod! Treceau doar pe el fqrq sq-l bage ‘n seamq. Treceau oameni, treceau vaci wi cai, treceau turmele de oi ... wi fiecare lqsase pe pod ckte ceva din .... urmele lor. C-awa-i ‘n viayq ... L-am privit pe sqrbqtoritul de mai alaltqieri wi i-am zis: - <Ce-ai pqyit podule ? Unde-yi sunt lqudqtorii ? Unde-i sqrbqtoarea ? ...> El nu mi-a rqspuns nimic, dar .. am ‘nyeles eu ... sqrbqtoarea aceea nu fusese pentru pod ... bietul pod ... Sqrbqtoarea fusese pentru oamenii din sat, nu pentru pod! Oamenii wi-au fqcut sqrbqtoare cum le-a plqcut lor, ca sq se veseleascq ei! Soarta podului nu este sqrbqtoarea, ci slujirea! Pe cei care slujesc, nu-i prea bagq nimeni ‘n seamq ... nimeni nu-i mai laudq ... nimeni nu-i ‘mpodobewte cu flori. Pricepurq-yi voi ce am vrut eu sq vq spun ? Povestea podului este povestea noastrq. Astqzi e tare fain la voi ... wi aveyi wi muzicq ... aveyi wi invitayi ... aveyi wi flori ... wi ne awteaptq wi mkncarea ... toyi sunteyi ‘n sqrbqtoare ... wi la mijlocul sqrbqtorii este astqzi un om, nu un pod ... dar omul e ca wi podul ... 9

Arhive sentimentale Ce va fi mkine? ... Soarta slujitorului este slujirea, nu sqrbqtoarea. De mkine s-ar putea ca toyi sq-l uitayi pe cel sqrbqtorit astqzi. S-ar putea ca nici azi sq nu fie sqrbqtoarea lui, ci a voastrq ... Bqgayi bine de seamq! Vq vorbesc ca un om cu experienyq ...> EG 3. Simion Cure <Mowul> a fost toatq viaya prietenul cqlqtoriilor wi al ... tinerilor. Ca unul care l-am cunoscut mai ales ‘n partea a doua a vieyii lui, pot spune cq nu l-am vqzut ‘mbqtrknind niciodatq. A fost ager la minte wi tknqr la inimq pknq ‘n ziua ‘n care ... s-a <mutat> dincolo de zare. Wtia sq se apropie de tineri cu o inimq ca a lor wi cu ... multq ‘nyelegere. Se spune cq cine vrea sq-i ‘nyeleagq pe cei tineri trebuie sq wtie sq-i asculte cu amkndouq urechile wi ... cu inima. Iatq un exemplu din viaya lui Simion Cure. Avea tare multq ironie pentru <holteii> bqtrkni care nu gqseau, ‘n puzderia de fete din yarq, una care sq le fie soyie. “i cam lua peste picior wi-i cam ‘mpingea de la spate. Asta nu ‘nsemna cq nu le era prieten. Dimpotrivq! Un astfel de <holtei> a venit ‘ntr-o zi bucuros la <mowu> cu mesajul: - <Tata Cure, mq ‘nsor!> Credea cq-i face mowului o bucurie wi cq a scqpat de glumele spuse pe seama lui. Simion Cure l-a privit o clipq uimit, a mqcinat ceva ‘n mintea lui pusq mereu pe wotii, wi i-a rqspuns: - Mq, tu nu ewti ‘ntreg ...> Surprins, ‘ntristat dintr-o datq wi puyin jignit de replica <mowului>, tknqrul a mormqit: - <Ce vreyi sq spuneyi, frate Cure ? Pknq mai ieri mq ‘mpingeayi de la spate ... wi acum ? Mq faceyi nebun ...> Zkmbind cu toatq faya, mowul a spus: - <Mq, tu nu ‘nyelegi? Eu mq mir de tine cq, ‘n sfkrwit, ai ‘nyeles cq nu ewti ‘ntreg. Numai cine ‘wi ‘nyelege aceastq realitate ‘wi cautq cealaltq ... jumqtate. Numai un bqiat care wtie cq-i lipsewte ceva, cq nu este ‘ntreg awa cum este, se uitq dupq o soyie. Mq bucur cq yi-a venit wi yie mintea la loc wi o iei pe calea tuturor bqrbayilor.> 10

Amintiri cu sfinyi EG 4. O poveste cu douq piane Primul pian este gata sq fie vkndut de o profesoarq universitarq din inima Bucurewtiului care se pregqtewte sq plece definitiv din yarq la rudele ei din Canada. Casa este mare, frumos mobilatq, iar pianul este integrat armonios ‘n decorul camerei de zi. Ckteva cqryi wi niwte lucruwoare awezate cu gust pe pian ‘ntregesc <ca la expoziyie> o imagine cu aromq <clasicq.> Totul ‘n jur miroase a liniwte wi a eleganyq. Cumpqrqtorul este un proaspqt parvenit, ‘mbogqyit peste noapte wi probabil peste gemetele multora. Chipul lui este arhetipul unui <burghez gentilom> din operele lui Moliere. L-am ‘ntklnit ‘nsq wi ‘n alte vremuri, pe care le traverseazq mereu constant wi ‘ntotdeauna egal cu imaginea lui de impostor cultural, de om purtqtor de mascq, de asudat, rqu mirositor, pomqdat cu tot felul de parfumuri <scumpe>. L-am cunoscut ‘n timpul lecturilor obligatorii din timpul liceului sub numele de <Dinu Pqturicq>, om fqrq suflet, cocoyat fqlos peste edificiul unui morman de suflete ucise. Wi l-am revqzut multiplicat ‘n noianul de <intelectuali wi ingineri proletcultiwti> ai comunismului, cu studii falsificate, dobkndite la<seral> wi la comandq, <pe puncte>. Omul venit sq cumpere nu se tkrguiewte la prey. Plqtewte ckt i se cere, flqmknd dupq filigranul acela de nobleye care plutewte deasupra pianului. “l vrea awezat ‘n casa lui cea nouq, cea goalq, cea clqditq <la vedere>, sq stea ca un spine ‘n ochii rivalilor sqi de aceeawi teapq. Gazda dq sq ia obiectele awezate deasupra pianului. Surprins wi supqrat, cumpqrqtorul o oprewte brusc: <Nu, doamnq, le cumpqr pe toate, ‘mi place awa cum stau pe pian. Vq dau orickt costq. Eu nu wtiu sq cknt la pian, dar vreau sq-l awez chiar awa cum este la mine acasq.> Gazda zkmbewte ‘nyelegqtor wi tolerant, chiar prea tolerant dupq pqrerea mea. Oricum, ea va pleca foarte curknd departe de astfel de oameni, chiar foarte departe ... Ca un sckrykit care-i sfkwie visarea, ca un behqit vulgar nelalocul lui ‘ntr-o salq de concerte, cumpqrqtorul continuq: <Da, ... doamnq, ... niwte clape de rezervq n-aveyi ...> Cel de al doilea pian este obosit, vesel wi stq ‘n camera de zi a locuinyei familiei Teodorescu din Pawcani. Povestea pianului dintki mi-a adus-o ‘n minte pe cea de la Pawcani, trqitq de mine ca ‘ntr- un miraj prin anii 1979-1980. “ntr-unul din albumele mele cu 11

Arhive sentimentale fotografii existq niwte pagini grupate sub tema: <Vremuri grele, oameni buni.> Din acelawi capitol evoc wi amintirea familiei Teodorescu. Dacq valoarea unei persoane se mqsoarq prin diferenya dintre ea wi nivelul mediului care-o ‘nconjoarq, familia Teodorescu a fost una din cele mai remarcabile familii pe care le-am ‘ntklnit vreodatq. “ntr-un oraw tern wi adormit, dknwii erau o familie elevatq ‘n muzicq, tehnicq, filosofie wi teologie. Douq lucruri despre Pawcani vor fi suficiente ca sq vq faceyi o imagine a orawului adormit pe care l-am cunoscut eu atunci. “n marea crizq de alimente, oamenii ‘ncercau sq facq haz de necaz ca sq supravieyuiascq. “mi aduc aminte cq eram ‘n cofetqria din culmea dealului, unde mq adqpostisem sq awtept curmarea deluviului de afarq. Peste oraw ploua <cu gqleata.> Eram numai eu singur wi vknzqtoarea. De afarq, a pqwit ‘nquntru un <domn> ‘mbrqcat ‘ntr-un trenci lung care-i dqdea o ‘nfqyiware distinsq. Nu wtiu de ce venise, dar, ca sq-wi facq de treabq, omul s-a uitat pe rafturile care acopereau trei din cei patru pereyi ai cofetqriei. Pentru a masca lipsa de articole de specialitate, wi ca sq justifice cumva prezenya wi salariul unei vknzqtoare, pe toate rafturile erau rknduite frumos, unul lkngq altul, zeci, sute de borcane cu ... muwtar. “ntreaga cofetqrie era pavoazatq ‘n culoarea iute a muwtarului. Cu un zkmbet pe jumqtate uluit wi pe jumqtate strengar, omul ‘n trenci wi-a dres puyin glasul, iar apoi a rostogolit spre vknzqtoare niwte cuvinte molcoame, calde, rotunde wi colorate ca niwte baloane de bklci: <Tovarqwq vknzqtoare, ... aveyi cumva ... din ‘ntkmplare, ceva ... muwtar?> Am izbucnit toyi trei ‘ntr-un rks poznaw wi complice, ‘ntr-o veselie pornitq cumva subversiv ‘mpotriva <organelor comuniste de conducere wi de Stat>. Rksul nostru dovedea cq omenia n-a pierit wi cq, ‘n ciuda tuturor supravegherilor wi a terorii exercitate de Securitate, mai pqstram ‘ncq ‘n noi bunul simy wi sqnqtatea intelectualq. Cea de a doua ‘ntkmplare are de a face cu <rayionalizarea> mijloacelor de transport. Din cauza penuriei de benzinq, Partidul hotqrkse ca parcul de taximetre care legau gara din vale cu cartierele de locuinye de pe deal sq fie redus la jumqtate. <“njumqtqyire> ‘nsemna pentru Pawcani cq ... unul din cele ... douq taximetre trebuia sq stea zilnic ... ‘n garaj. Vremurile grele au fqcut ‘nsq sq iasq ‘n evidenyq wi mai vizibil oamenii buni. Inginerul Teodorescu era un om preyuit wi iubit de oamenii atelierelor CFR. Dknsul, ‘ntr-o vreme de persecuyie 12

Amintiri cu sfinyi cruntq wi de marginalizare a <pocqiyilor>, se dovedise indispensabil wi ocupa una dintre poziyiile principale din ‘ntreprindere. Acasq la familia Teodorescu, sora Marta organiza serate muzicale wi wezqtori de discuyii distinse. Ca o oazq ‘n dewert, casa familiei lor era mereu deschisq pentru cei ce doreau <ceva pentru suflet>. Acolo l-am ‘ntklnit wi pe prietenul meu de mai tkrziu, inginerul Nelu Chiyescu, care venea periodic de la Iawi sq predice ‘n adunarea crewtinilor dupq evanghelie din Pawcani wi devenise unul <de-al casei>. Mai toyi copiii sorei Marta, romknca de extracyie germanq, ckntau la pian. “i ascultam cu plqcere interpretknd piese complicate compuse de pianiwti celebri. “n sqrqcia Pawcaniului, pianul acela asaltat de mknuyele lor ‘ndemknatece strqlucea ca un altar de civilizayie la care se aduceau jertfe de piowenie wi de exaltare a sensibilitqyilor. Carmen, Eduard,Valentin si Iulian, au trecut rknd pe rknd prin wcoala sorei Marta. <Un, doi, trei, ... un, doi, trei, ... Yine mqsura! Fii atent la digitayie! Un, doi, trei, .... un, doi, trei, ...> “mbogqyiyi wi desqvkrwiyi la acea wcoalq de frumos, copiii au ajuns astqzi oameni ‘n toatq firea care compun ei ‘nwiwi muzicq wi ckntq spre dezmierdarea wi ‘nqlyarea multora. Pe pianul familiei Teodorescu s-a zqmislit ‘n multe suflete <taina ‘nchinqrii adevqrate.> Era sq uit de ... clape. Nu, nici pianul de la Pawcani n-avea clape de schimb ... Avea ‘nsq clape muncite din greu, clape jertfitoare, clape prin care s-a scurs mult talent wi multq bucurie. EG 5. Marta Teodorescu Ce micq-i lumea! Ani de zile am fost fascinat de personalitatea unei femei deosebite din Pawcani. Ani de zile m-am bucurat sq-i calc pragul casei. Ani de zile am pqstrat prietenia familiei ei, am dialogat cu copiii ei prin spayiul virtual al Internetului wi am urmqrit progresul lor ‘n Romknia. Azi, 18 Septembrie 2002, mi-a cqzut ‘n mknq cartea <Trandafirul alb>, o autobiografie scrisq de Bianca Adler. La pagina 75 am citit cu uimire: <Casa de copii Agape este condusq cu devotament de cqtre un cuplu ‘n vkrstq, Petru wi Marta Teodorescu, care au inima frkntq pentru mulyimea copiilor pe care nu ‘i pot primi. Marta se trage dintr-un cuplu mixt de origine ebraicq wi germanq. Pqrinyii ei, pe care i-am cunoscut foarte bine, au fost persecutayi de naziwti, 13

Arhive sentimentale pentru cq erau evrei wi de cqtre sovietici, pentru cq erau nemyi. Tatql ei a murit ‘ntr-un lagqr de concentrare sovietic. Cknd era copil, Marta a fost ascunsq ‘n casa familiei {urmbrand, pentru a ‘mpiedica deportarea ei pentru crima de a avea sknge german.> Awadar, peste mqri wi yqri, Dumnezeu ne confirmq ‘ncq o datq cq El wi numai El este Cel ce ne rknduiewte pawii wi face sq ni se ‘ncruciweze pawii pe cqrqrile noastre de pelerini. EG 6. Bianca Adler Cartea aceasta, <Trandafirul alb>, (tipqritq de Vasile Giulea, prewedintele unei Organizayii Misionare de caritate din Redondo Beach, California prin colaborare cu traducqtorul Narcis Dorobanyu wi tipografia Alfa wi Omega din Bucurewti, tel. 212.06.44) a venit providenyial la timp. Aveam de gknd sq transcriu dupq o ‘nregistrare audio una din mqrturiile autoarei ei, Bianca Adler, ‘n Biserica Bethel din Anaheim. Voiam tare mult sq includ ‘n aceste <Amintiri cu sfinyi> wi ceva din viaya acestei femei extraordinare. Pe Bianca am cunoscut-o mai ‘ntki din povestirile mamei mele, care, la rkndul ei, o cunoscuse prin prietenia comunq cu familia {urmbrand. Bianca (al cqrei nume se poate trtraduce wi prin <alb>) a fost o prezenyq binecuvkntatq ‘n viaya multor oameni. Poetul Costache Ioanid i-a dedicat una din poeziile din volumul <Porumbiye albe>. Fratele Richard a amintit-o ‘ntr-una din cqryile lui sub pseudonimul <Alba.> Numai modestia ei proverbialq a fqcut sq nu aflqm prea multe despre activitqyile ei misionare. Am sq citez aici ckteva fragmente din mqrturia ei: <M-am nqscut ‘n Bucurewti, ‘n 1925, iar de la trei pknq la 17 ani am crescut ‘ntr-un orfelinat de fete evreice. Mama mea, vqduvq, era prea bolnavq wi prea sqracq sq poatq avea grijq de mine wi de fratele meu, mai mare cu patru ani deckt mine. Familiile de evrei bogayi din yarq finanyau orfelinatul. Eram hrqnite, ‘mbrqcate wi primeam educayie, dar nu exista dragoste sau veselie ‘n viaya noastrq. Nu ‘mi amintesc sq fi avut vreo jucqrie. Era mare sqrqcie ‘n yqrq, iar ‘ntre pereyii nowtri mai exista wi sqrqcia interioarq, pe care nu reuweam sq o ‘nyelegem. “n acest timp, a venit la orfelinat o fatq mai micq. Era tare drqguyq wi o iubeam foarte mult. Ea a ‘nceput sq ne ‘nveye ckntece 14

Amintiri cu sfinyi care sunau foarte ciudat wi inedit pentru noi; dar le-am ‘nvqyat pe toate pe dinafarq wi le ckntam cu voce tare. Aceste ckntece erau despre Isus, despre ‘ngeri cu harfe ‘n mkini wi despre un loc numit rai, care avea strqzi de aur. Nu ‘nyelegeam nimic despre aceste lucruri wi nici angajayii nu puteau wi nici nu voiau sq ne explice sensul lor. Probabil cq prietena noastrq le auzise de la niwte vecini sau poate cq cineva din familia ei o ‘nvqyase aceste ckntece. Nici ea nu le ‘nyelegea, dar, ckntkndu-le, ne bucurau, wi astfel am luat contact pentru prima datq cu numele de Isus. “n comparayie cu viaya noastrq dezolantq, cenuwie, instituyionalizatq, promisiunea unui loc cald, luminat de soare, ‘n care nu existq lacrimi, ne-a captivat gkndurile wi a rqmas ‘n noi. La vkrsta de 16 ani, a trebuit sq pqrqsesc orfelinatul wi sq ‘ncepem sq ne ckwtigqm singure existenya. Fusesem educatq, iar acum eram liberq, dar ce wtiam eu despre viayq, despre viaya ‘ntr- o familie normalq, despre apartenenyq sau despre relayii cu alyii? Aveam o inimq goalq wi un suflet flqmknd. Unde sq mq duc? Mama mea era ‘ncq foarte bolnavq wi avea doar o cqmqruyq fqrq cqldurq, cu un pat ‘ngust pentru ea. Cu toate acestea, a trebuit sq locuiesc cu ea ‘ntr-o sqrqcie lucie, fqrq sq am vreun adqpost. Wtiam cq nu voi putea sq stau cu ea mult timp. “n timpul iernii severe, nu puteam pqrqsi <casa> noastrq, fiindcq nu aveam ‘mbrqcqminte groasq, nici mqcar o hainq. Comunitatea evreiascq din oraw a deschis o cantinq, unde se putea servi supq caldq. Mama mea se ducea sq ia ceva mkncare pentru noi douq, dar, cknd se ‘ntorcea, trebuia sq o mkncqm rece. Tot ce aveam era o sobq, care dqdea suficientq cqldurq ckt sq nu ‘ngheyqm, literalmente, wi sq murim. Nu ne permiteam sq prqpqdim preyiosul spirt cu metil pentru a re’ncqlzi supa. “ntr-o zi, un tknqr evreu a sosit ‘n cartierul nostru wi a ‘nceput sq ‘mpartq fluturawi wi Noul Testament familiilor de evrei. Foarte batjocorit de toyi prietenii mei, el a continuat sq vinq mereu. Cum poate un om sq fie evreu wi crewtin ‘n acelawi timp? L-am considerat pe acest om instabil mintal wi rkdeam cu toyii de el. “ntr-o duminicq, a ajuns la noi acasq mai devreme deckt de obicei. Venise special sq mq invite la o anume ‘ntklnire din apropiere. Era ‘n ziua de Crqciun wi mulyi necrewtini au venit cu bucurie. Mulyi au profitat de ocazia ca wi copiii lor sq ia parte la bucuria de a primi cadouri wi dulciuri din bradul ‘mpodobit. Mama mea, foarte curioasq sq vadq cum sqrbqtoresc alyi evrei Crqciunul, a insistat sq vinq wi ea. La scurt timp dupq venirea mea de la orfelinat, am aflat cq, de fapt, wi ea credea ‘n Isus, dar ‘n secret. “ntr-o dimineayq, m-am trezit devreme wi am vqzut-o pleckndu-se pe genunchi wi rugkndu-se lui Isus. Am fost uimitq, 15

Arhive sentimentale pentru cq fusese fata unor pqrinyi evrei foarte stricyi. Cu toate acestea, ea nu a mqrturisit niciodatq acest lucru celor doi frayi ai ei, care erau singura ei sursq de ajutor material. Dewi o ajutau foarte puyin, se temea de reacyia lor ‘n timpul acestor ani ‘nspqimkntqtori din Europa. Am plecat deci sq sqrbqtorim Crqciunul. Pknq atunci, mama credea cq ea era singura dintre evrei care credea ‘n Isus. Liderul acelei case ne-a citit din Biblie, din Isaia 53, despre Domnul Isus, slujitorul care suferq, despre moartea wi ‘nvierea Lui wi, lucru trist, despre modul ‘n care nayiunea noastrq nu wi-a recunoscut propriul Mesia wi Mkntuitor. El nu a venit ca un priny slqvit, ca sq ne elibereze poporul de sub apqsqtorul jug roman, ci ca sq achite plata pqcatelor noastre, murind ‘n locul nostru pe cruce, ca sq ne ‘mpace cu Dumnezeu. <Wtiayi, dragi oaspeyi, ne-a spus el, cq de fapt Crqciunul este cea mai frumoasq zi sfkntq iudaicq wi cq trebuie sqrbqtoritq de noi toyi ca atare?> Apoi ne-a citit din Evanghelia dupq Ioan: <A venit la ai Sqi, dar ai Sqi nu L-au primit>, explicknd cq aceasta a fost cea mai mare tragedie a poporului nostru, aceea de a nu-L recunoawte pe propriul nostru Mesia. Numele pastorului care vorbea era ... Richard {urmbrand. “n acest timp, cknd mergeam odatq cu mama pe stradq, ea m- a oprit wi mi-a spus: <Iatq-l pe tatql tqu>. Arqta cu degetul cqtre un bqtrknel cu baston, de pe cealaltq parte a drumului. Am rqmas complet uimitq, vqzknd cq tatql fratelui meu, care murise, nu fusese de fapt wi tatql meu. Ea mi-a fqcut cunowtinyq cu el, dar a fost o ‘ntklnire stknjenitoare wi stresantq. A fost o ranq deschisq a trecutului meu, care n-a fqcut deckt sq mai adauge ‘ncq ceva la durerea wi confuzia mea. Am continuat sq particip la ‘ntrunirile din casa pastorului {urmbrand. El ne-a explicat cq profeyia din Isaia 9:6, care spune: <Cqci un copil ni s-a nqscut> wi <un Fiu ni s-a dat>, se referq la evrei wi cq ar trebui sq ne arate foarte clar cq acest profet evreu nu a vorbit despre nimeni altul deckt despre Isus din Nazaret. (La 19 ani) ... m-am hotqrkt cq aveam cu adevqrat nevoie de Isus ‘n inima mea. Fugisem de El de prea mult timp. Dupq ce am fost botezatq de pastorul {urmbrand wi am renunyat la viaya mea lumeascq wi pqcqtoasq, am ‘nceput sq ajut misiunea pentru evrei, pe care Richard wi soyia lui o conduceau de ckyiva ani. Dewi rqmqsesem ‘n continuare foarte sqracq, eram atkt de plinq de bucuria Domnului, cq nici nu-mi mai pqsa de sqrqcie wi nu-i invidiam pe cei care aveau mai mult deckt mine. Wtiam cq descoperisem <perla de mare prey> ‘n Isus. Prioritqyile mele s-au schimbat wi m-am simyit dintr-o datq foarte bogatq. 16

Amintiri cu sfinyi Nu mai purtam povara tristeyii care mq apqsase toatq viaya. Am ajuns sq am pace lquntricq, sq am un scop ‘n viayq. “ncet, ‘ncet, mi-am recqpqtat ‘ncrederea ‘n mine ‘nsumi. Wtiam cq sunt preyuitq de Dumnezeu wi mq simyeam mkndrq cq avusesem cinstea sq fiu primitq ‘n familia Lui. “n scurt timp, Richard, Sabina wi fiul lor Mihai au devenit pentru mine cea mai iubitq familie de pe pqmknt. Ei ‘mi dqdeau dragostea wi hrana sufleteascq dupq care tknjisem atkyia ani. Pe atunci, mulyi copii evrei erau orfani pentru cq pqrinyii lor mureau ‘n lagqrele de concentrare. Familia {urmbrand lua la ei ckt mai mulyi ca sq ‘i ajute wi sq aibq grijq de ei. Dragostea lor pentru acewti orfani m-a atins ‘n mod special. Privindu-i pe ei, aveam impresia cq arunc o privire ‘n ‘nsqwi inima lui Dumnezeu.> EG 7. Mihai Ciopraga Despre acest Mihai, aflqm de la Bianca un lucru ciudat wi, probabil, unic. <Mihai Ciopraga a fost un romkn pe care l-am ‘ntklnit ‘ntr-o zi pe un scaun de tramvai. Era ‘mbrqcat ca un rabin wi simyeam ‘n mine o dorinyq irezistibilq sq-i vorbesc despre Isus, Mesia. Dar cum sq ‘ncepi o astfel de discuyie cu un rabin? Mi-a venit atunci o idee. Fereastra tramvaiului era deschisq, pentru cq era o zi de varq, awa cq am scos capul pe fereastrq wi am ‘nceput sq cknt despre Domnul wi despre harul Squ. Dupq ckteva minute, <rabinul>, foarte curios, a ‘nceput sq-mi punq ‘ntrebqri. L-am invitat la locul nostru de ‘ntklnire, la casa de misiune, unde pastorul {urmbrand era predicator. A venit wi a fost foarte interesat de ceea ce a auzit. Dupq aceea, a ‘nceput sq vinq regulat la ‘ntrunirile noastre. Awa am aflat cq el nu era nici rabin wi nici mqcar evreu, dar cq, din solidaritate cu poporul lui Dumnezeu care trecea printr-o cruntq persecuyie sub regimul nazist, s-a hotqrkt sq se converteascq la iudaism. Mihai a ales sq se identifice cu suferinya lor wi a ales sq le ‘mpqrtqweascq wi soarta. Dupq un timp, Mihai Ciopraga a ‘nyeles mesajul Evangheliei wi L-a primit pe Isus ca wi Mesia. “n felul acesta, el a devenit ‘ntki un romkn neevreu convertit la iudaism, iar ‘n cele din urmq, un evreu nqscut din nou prin credinya ‘n Isus Christos. A fost un foarte talentat pictor de biserici wi sinagogi. S-a cqsqtorit cu Sonia, una dintre fetele din biserica noastrq, care se ‘ntkmpla sq fie prima evreicq convertitq a pastorului {urmbrand. Mai tkrziu, 17

Arhive sentimentale ea ‘nsqwi a devenit misionarq printre evrei. “n prezent, amkndoi sunt cu Domnul, cqruia I-au slujit. EG 8. Bianca Adler Reluam firul mqrturiei din <Trandafirul alb>: <Altq ocazie ‘n care mi-a fost pusq la ‘ncercare credinya a fost atunci cknd l-am vqzut pe tatql meu, slab wi bolnav, tkrkndu-se pe stradq. Am privit la el cu mknie, gkndindu-mq cq nu luase niciodatq legqtura cu mine, nici mqcar ‘n ziua mea de nawtere, astfel cq acum nu ‘i datoram nimic, nici un fel de milq. Doream cu ardoare sq plec mai departe, dar inima mea, care fusese atinsq de Isus, ‘mi spunea cq ar fi mai bine sq ‘l duc la casa de misiune wi sq-i dau un pachet cu mkncare, cum fqceam wi cu alyi oameni nevoiawi. Sabina mi-a reamintit cq, tot awa cum fusesem wi eu iertatq, trebuie sq ‘nvqy wi eu sq-i iert pe ceilalyi. Tatql meu a fost uimit cq l-am ajutat, iar eu am fost wi mai uimitq de puterea lui Dumnezeu, care mi-a schimbat viaya. EG 9. Bianca Adler Wtiam de la Bianca despre un fel de dorinyq firbinte a lui Richard {urmbrand sq ‘mpqrtqweascq Evanghelia celor din Rusia. Era un fel de dorinyq de a ‘ndrepta rqul fqcut ‘n anii ‘n care, fiind la Moscova, a contribuit el ‘nsuwi la promovarea comunismului printre ruwi. Iatq ce scrie Bianca ‘n <Trandafirul alb>: <La sfkrwitul rqzboiului cu Germania nazistq, armata comunistq sovieticq a venit sq ne <elibereze> wi ne-a invadat yara. A fost a doua domnie a terorii, ‘n care un milion de soldayi au jefuit yara, deja sqracq, de ceea ce mai rqmqsese. Orice mijloc de transport ‘n stare de funcyionare a fost trimis la mama Rusia, astfel cq majoritatea mawinilor wi autobuzelor au dispqrut. Nu existau trenuri pentru oamenii de rknd, ci doar trenuri pentru trupe, conduse de Armata Rowie, pentru propria lor folosinyq. Pastorul {urmbrand a simyit dorinya sq vorbeascq cu acewti ruwi, care trqiau ‘n ‘ntunericul ateismului, astfel cq a ‘nceput o lucrare de evanghelizare pentru ei. S-a ‘ntklnit ‘n secret cu un tipograf crewtin, a organizat tipqrirea a mii de Evanghelii ‘n limba rusq wi a ‘nceput sq le distribuie soldayilor de pe stradq. Aceasta 18

Amintiri cu sfinyi era o lucrare periculoasq, pentru cq, dupq arestarea multor prizonieri politici, acum crewtinii, ‘n special pqstorii, urmau sq fie reduwi la tqcere. Un mesaj de speranyq wi o viayq nouq nu erau compatibile cu comunismul wi trebuiau zdrobite. Eu fqceam parte dintr-un grup mic de tineri din biserica noastrq, pe care pastorul trebuia sq ne pregqteascq cu grijq pentru a face acea lucrare. La ‘nceput, cknd m-a ‘ntrebat dacq sunt gata wi dacq doresc sq fac acea lucrare, mi-a fost prea teamq ca sq fiu de acord. Armata de ocupayie era renumitq pentru sqlbqticia wi brutalitatea ei. Tinere fete wi femei erau violate, iar multe dintre ele erau gqsite ‘n dimineaya urmqtoare moarte, cu gktul tqiat. Poliyia romknq se temea sq se plkngq deoarece noii nowtri wefi erau comuniwti. Ei primeau ordine de la Iosif Stalin wi de la tovarqwii pregqtiyi de el, romkni wi ruwi. Conwtientq de toate acestea, ‘nainte de a ‘ncepe lucrarea misionarq, m-am rugat Domnului pentru douq lucruri. “n primul rknd m-am rugat pentru protecyia personalq, fizicq, ‘mpotriva acelor invadatori lacomi. “n al doilea rknd, m-am rugat ca Domnul sq protejeze Evangheliile de mkinile celor care voiau sq facq yigqri din ele, awa cum fqceau cu fiecare altq bucatq de hkrtie pe care o gqseau. Domnul mi-a aprobat aceste douq cereri. Dewi am fost prinsq de multe ori ‘mpqryind acele Evanghelii, ofiyerii sovietici m- au ameninyat, m-au blestemat, au ‘njurat wi au fost furiowi pe mine, dar nu m-au atins niciodatq, nici mqcar cu un deget. Am fost arestatq pentru distribuirea Evangheliilor, dar geanta uriawq ‘n care stqteau wi pe care o cqram ‘ntotdeauna cu mine nu a fost niciodatq confiscatq. Nici mqcar o carte nu s-a pierdut sau distrus. Era de parcq Dumnezeu le-a orbit ochii ‘n prezenya genyii. “ntotdeauna ‘mi dqdeau drumul dupq o zi sau douq iar eu, ‘ncq cu geanta plinq de Evanghelii ‘n limba rusq, mergeam la cea mai apropiatq garq. Wtiam cq agentul |GB cqlqtorea la clasa I-a awa cq awteptam pe peron la ultimul vagon. “n momentul ‘n care trenul pleca din stayie, aruncam Evangheliile prin ferestrele deschise, exact pe genunchii soldayilor. Ei le ‘nwfqcau ‘n mare grabq wi le ascundeau rapid sub uniforme. Cknd santinela din fayq ‘wi dqdea seama de ce se ‘ntkmpla la capqtul peronului, era prea tkrziu, cqci trenul pornise wi prindea deja vitezq, awa cq singurul lucru pe care-l putea face era sq mq ‘njure pe limba lui, pe care oricum nu o ‘nyelegeam. Cknd armata sovieticq a invadat Romknia, orice nazist care nu era arestat rqmknea ‘ntr-o situayie disperatq. Uitayi de cei pe care-i slujiserq wi urkyi de oamenii din jur, nu aveau nici un loc ‘n care sq se simtq ‘n siguranyq. “ntr-o noapte, trei tineri soldayi germani, fugiyi, ‘mbrqcayi ‘ncq ‘n uniformele lor naziste, s-au 19

Arhive sentimentale adqpostit de urmqritorii lor ‘ntr-o magazie din curtea familiei {urmbrand. Descoperindu-i, Richard wi Sabina au horqrkt sq le dea de mkncare pe ascuns wi chiar sq le spele hainele. S-a ‘ntkmplat ‘nsq cq, ‘n acelawi timp, ckyiva soldayi sovietici au venit wi ei pe ascuns la casa pastorului ca sq se intereseze despre Dumnezeu. “ncepeau sq punq la ‘ndoialq comunismul wi doreau sq wtie mai mult despre crewtinism. Imaginayi-vq panica wi grija pe care o aveau prietenii apropiayi familiei {urmbrand cknd realizau cq ‘n magazie se ascundeau naziwti fugiyi, iar ‘n casq veneau la ‘ntklnire soldayi ruwi. Dacq se descopereau unii pe alyii? “wi dqdea seama familia {urmbrand de riscul teribil pe care wi-l asuma? Puteau fi trqdayi de cineva wi ‘mpuwcayi fqrq veste. Viaya lor era ‘n pericol, iar viitorul lucrqrii misiunii lor era ameninyat. Neperturbat, Richard rqspundea calm cq Dumnezeu a poruncit sq ne iubim duwmanii awa cq el continua sq ‘i iubeascq. Era treaba lui Dumnezeu sq yinq duwmanii germani departe de duwmanii ruwi. Mqrturisesc cq eu, care mai aveam multe de ‘nvqyat ‘ncq despre dragoste am fost foarte impresionatq. Cum de nu puteam sq cred ‘ntr-un Mkntuitor care dqdea putere urmawilor lor sq ierte wi chiar sq ajute pe aceia care le fqceau rqu. Comportamentul familiei {urmbrand, dragostea lor wi curajul lor m-au schimbat pentru totdeauna.> EG 10. Bianca Adler Iatq ce scrie sora Bianca despre ziua arestqrii fratelui Richard {urmbrand: <Duminicq, 29 Februarie 1948, am mers ca de obicei la bisericq, dar pqstorul nostru nu a sosit. Obiceiul lui era sq meargq la bisericq mai devreme deckt toatq lumea, pentru a se ruga wi a se pregqti pentru slujire. A fost foarte ciudat. Nimeni nu wtia unde este. Parcq dispqruse complet de pe faya pqmkntului. Am aflat cq Richard avusese anterior ocazia sq fugq din yarq, pentru cq wtia foarte bine la ce se poate awtepta de la regimul aflat la putere. Ambasadorul Suediei ‘n Romknia s-a oferit cu generozitate sq ‘l ajute, trimiyknd o mawinq a ambasadei, care avea imunitate diplomaticq, sq ‘l scoatq din yarq, ‘mpreunq cu familia, noaptea. Richard ar fi fqcut awa, dar a primit o ‘nwtinyare foarte neobiwnuitq de la Domnul, printr-o doamnq crewtinq, care se pare cq avea darul proorociei. Acest lucru s-a petrecut ‘n timpul unei nopyi de veghe wi rugqciune. Astfel de ‘ntklniri pe tot parcursul nopyii se yineau adesea ‘n casa familiei {urmbrand. 20

Amintiri cu sfinyi Femeia a rostit urmqtorul mesaj: <Tu, pqstorule, care vrei sq ‘yi pqrqsewti turma, sq wtii un lucru; un adevqrat pqstor nu ‘wi va abandona niciodatq oile, ci va sta cu ele, orice s-ar ‘ntkmpla ...> Nici unul dintre noi, cei prezenyi, nu a ‘nyeles sensul acelor cuvinte, pentru cq nimeni, ‘n afarq de Sabina, nu cunowtea planurile lui Richard. Dimineaya, dupq ce plecase toatq lumea, el s-a gkndit cq, din moment ce avem de a face cu un Dumnezeu care cunoawte chiar wi cele mai ascunse gknduri wi intenyii ale noastre, unde s-ar fi putut ascunde de El? Awadar, se hotqr’ sq rqmknq ‘n yarq wi sq lase sq se facq voia Lui, oricare ar fi fost aceea. “n cele din urmq, ne-am dat toyi seama cu toyii de ce dispqruse Richard. Probabil cq fusese rqpit de pe stradq de poliyia secretq comunistq, proaspqt venitq la putere. Alyii dispqruserq deja ‘n mod misterios, iar casa familiei {urmbrand devenise un refugiu pentru mulyi, printre care erau ckyiva copii evrei rqmawi orfani wi fqrq casq, datoritq unui sistem care cerea putere absolutq asupra oamenilor sqi. Aproximativ o jumqtate de milion de evrei romkni fuseserq masacrayi ‘n timpul ocupayiei naziste, iar acum alte mii erau <reeducayi> sau distruwi de cqtre <eliberatorii> ruwi ‘n lagqrele lor de concentrare cele mai inumane. Au trecut aproape wase luni fqrq sq existe vewti despre Richard. Sabina cquta la nesfkrwit informayii, dar nu putea afla nimic. “n acea perioadq, misiunea a continuat sq funcyioneze sub conducerea misionarului norvegian, pastorul Magne Solheim, care era director ‘mpreunq cu pastorul {urmbrand. Viaya era grea wi periculoasq, iar noi trqiam pe muchie de cuyit, asumkndu- ne zilnic riscuri, ‘ncercknd sq ne ajutqm unii pe alyii fizic, emoyional wi spiritual. Dacq nu ne puteam yine credinya vie wi nu ne ‘ntklneam pentru a ne ‘ncuraja reciproc, atunci s-ar fi dus toatq speranya. “ntr-o zi, Solheim mi-a spus: <Din pqcate, cred cq Richard al nostru este mort acum. Sau, dacq este ‘n viayq, trebuie cq a fost deportat ‘n Siberia. “n toyi anii ckt am trqit ‘n aceastq yarq, a fost ‘ntotdeauna posibil sq mituiewti un gardian ca sq trimitq un mesaj unui prizonier sau sq transmitq ceva, dar acewti gardieni sunt prea fricowi sq se implice.> “mi amintesc cq i-am spus: <Pastor Magne, convingerea mea este cq Richard nu numai cq trqiewte, ci wi cq este ‘ncq pe undeva prin Bucurewti, ascuns de ochii nowtri, probabil ‘n mkinile poliyiei secrete.> Nici astqzi nu wtiu ce m-a fqcut sq fiu atkt de sigurq de acest lucru. Dar. la scurt timp dupq aceea, prin oraw s-a auzit zvonul cum cq rudele persoanelor dispqrute se puteau prezenta 21

Arhive sentimentale de douq ori pe sqptqmknq la un anumit birou din Calea Rahovei, unde puteau primi informayii. Am fost rugatq de Sabina {urmbrand, pe care o numeam ‘ntre noi Binyia>, sq mq prezint ‘n numele <fratelui meu> Richard. Pknq acum, fusese ‘nwelatq de mulyi impostori, care pretindeau cq aveau legqturi bune cu <persoane importante din guvern> wi cq, pentru un anumit prey, o vor ajuta sq-wi gqseascq soyul. Toyi fuseserq ‘nsq oameni necinstiyi, prqdknd vulnerabilitatea soyiilor wi mamelor cu inimi frknte, iar dezamqgirea ei crewtea. De data aceasta ‘nsq, ea nu a mai avut curajul sq se confrunte cu ‘ncq o speranyq falsq. Ea nu credea cq acei comuniwti intenyionau cu adevqrat sq ne ajute sq ne gqsim rudele, ci cq era doar un mijloc de <ventilayie>, cum l-am numi acum, pentru a preveni o posibilq revoltq ‘n mijlocul populayiei. Dispqruserq mii de bqrbayi pknq atunci, printre care erau crewtini, prizonieri politici, sioniwti evrei, preoyi wi lideri ai diverselor miwcqri din yarq, fiind toyi considerayi de cqtre noul regim <duwmanii poporului.> Awteptknd sq-mi vinq rkndul sq intru ‘nquntru, vorbeam ‘n woaptq cu o doamnq de lkngq mine wi mq uitam prin curte, ‘n timp ce faya ei era ‘ndreptatq spre clqdire. Avea multe ferestre la fiecare etaj. Deodatq, doamna mi-a atras atenyia spre o fereastrq micq de la nivelul solului, corespunzqtoare unei camere de la subsolul clqdirii. <Uitq-te acolo, la fereastra aceea, dar ai grijq sq nu fii observatq, Se pare cq acolo este un om wi cq aratq ‘nspre tine, de parcq ar vrea sq ‘yi transmitq un mesaj>, wopti ea. M-am ‘ntors uwor, ca sq nu fiu observatq de cei care ne priveau, wi, ‘ncetul cu ‘ncetul, am ‘nceput sq disting faya unui bqrbat. Era foarte slab, ca un schelet, nebqrbierit, cu ochii ‘ncercqnayi. Tot ceea ce puteam vedea era faya lui. Fiindcq aceasta se ‘ntkmpla ‘n August, cea mai cqlduroasq lunq a anului aici, afarq, ‘n curtea ‘n care stqteam, era foarte cald, ‘n strqlucirea soarelui, ‘n timp ce ‘n acea camerq din subsol era foarte ‘ntuneric. M-am frecat la ochi de douq ori, ‘ncercknd sq vqd mai bine. Da, era el! Richard trqia! Iar el, ‘nyelegknd cq nu puteam sq- i arqt cq l-am recunoscut, ‘ntr-o fracyiune de secundq a ridicat o mknq wi mi-a zkmbit. Asta a fost tot. A fost suficient. Cknd mi-a venit rkndul sq intru, eram, bine’nyeles, sigurq cq ofiyerul de serviciu ‘mi va spune acum ceea ce deja wtiam. A citit pe lista lui wi, spre uimirea mea, a spus: <{urmbrand, {urmbrand ... nu, nu este pe lista noastrq. “nseamnq cq nu este la noi wi nici nu wtim unde poate fi gqsit.> “n acel moment, mi-am dat seama cq aceastq presupusq cercetare nu era altceva deckt o altq pqcqlealq a guvernului, pentru a ‘nwela wi a batjocori familiile 22

Amintiri cu sfinyi wi mai mult. Mai tkrziu, am aflat cq ei dqdeau acelawi rqspuns tuturor celor care cqutau pe cineva. Numele prizonierilor erau schimbate ‘n momentul arestqrii wi, desigur, noile nume nu se potriveau niciodatq cu cele pe care le cqutam noi. EG 11. Petru Popovici Una din trqsqturile caracteristice ale unui Pqstor cu <P> mare este capacitatea de a asculta cu atenyie wi de a ‘nyelege. Ceea ce m-a impresionat ‘ntotdeauna la Fratele Pitt a fost felul ‘n care te facea sq simyi cq atunci cknd vorbewti cu dknsul ewti cea mai importantq persoanq. “ntre darul de ‘nvqyqtor wi acela de pqstor este o mare diferenyq. Un ‘nvqyqtor te ascultq cu mintea wi este mereu gata sq te ‘ntrerupq, ca sq-yi dea o povayq. Un <pqstor> ‘yi dq senzayia cq te ascultq cu amkndouq urechile wi mai ales cu ...inima. Se spune cq existq cam trei trepte ‘n aceastq capacitate de a asculta wi de a ‘nyelege: treapta indiferenyei, la care simyi cq vorbele tale zboarq pe lkngq urechile celui ce te ascultq, trepta simpatiei, la care simyi cq cel ce te ascultq reuwewte ‘ntr-adevqr sq te wi ‘nyeleagq wi treapta <empatiei>, la care cel ce te ascultq ‘yi dq senzayia cq yi-a luat asupra lui parte din problemele tale wi te-a eliberat ‘ntr-o mare mqsurq de <povarq.> Iatq ce a spus depsre capacitatea de a asculta un scriitor medic din Anglia: <O parte esenyialq a abilitqyii de a asculta este <identificarea>, o temporarq punere de o parte a propriilor convingeri wi prejudecqyi, o abandonare a propriului cadu de referinyq wi a dorinyelor cu scopul de a experimenta lumea interioarq a interlocutorului, de a ‘ncerca sq te awezi ‘n papucii lui. Aceastq identificare a celui ce ascultq cu cel care ‘i vorbewte este ‘n esenyq o mqrire wi o extindere a noastrq ‘nwine, o dobkndire a unor cunowtinye de care n-am avea altfel parte. Mai mult ‘ncq, din cauzq cq aceastq <identificare> implicq o abandonare temporarq a propriei personalitqyi, ea ne ‘nlesnewte o totalq <acceptare> a celuilalt. Simyind aceastq acceptare, vorbitorul se va simyi din ce ‘n ce mai puyin vulnerabil wi din ce ‘n ce mai ‘nclinat sq destqinuiascq celui ceare ‘l ascultq. Pe mqsurq ce se ‘ntkmplq aceasta, vorbitorul wi ascultqtorul cresc ‘n apreciere unul pentru altul wi duetul acestui dans al dragostei poate ‘ncepe.> 23

Arhive sentimentale EG 12. Vladuy Popescu Ca pqstor al unei biserici, mq strqduiesc sq fiu <totul> wi pentru ckyi mai mulyi din cei aflayi din jurul meu. Nu mq awteptam ‘nsq sq aud aceste vorbe din gura unui copil. Dacq stau sq mq gkndesc bine, nici nu wtiu cum sq le iau, ca un compliment sau ca pe o ofensq. Despre ce este vorba ‘nsq? ... Vlqdut este fiul unei surori din biserica noastrq. A crescut printre noi wi l-am mkngkiat nu o datq pe capul lui pornit rqzboinic sq le rqstoarne pe toate. “ntr-una din serile de rugqciune petrecute ‘n casa mamei sale, Vlqduy s-a apropiat de mine wi mi-a spus cu glas duios: <Vreau sq vq spun ceva despre predicile dumneavoastrq ... Wtiyi, ckteodatq mama este la servici pknq seara tkrziu wi mie ‘mi este urkt sq stau singur acasq. Atunci, pun la casetofon una din predicile dumneavoastrq wi ... adorm liniwtit, ascultkndu-vq ...> L-am privit zkmbind, ‘ncercknd sq vqd dacq ‘n dosul vorbelor lui este mqcar o micq dozq de ironie muwcqtoare. N-am gqsit nici una. Atunci, am rqsuflat uwurat wi mi-am adus aminte cq, de multe ori, ‘n timpul serviciului de la bisericq, Vlqduy adormea ‘n timpul predicii wi-l gqseam la sfkrwit ‘ncq culcat pe una din bqncile bisericii. Seara aceea a fost singura datq cknd n-am regretat cq am ‘ntr-adevqr darul <sq-i adorm> pe unii cu rostogolirea monotonq a vorbelor mele. EG 13. Sarah Branzai Cknd Christine a avut piciorul rupt, Sarah avea cu puyin peste doi aniwori. Geloasq pe atenyia acordatq sorei ei mai mari, a trebuit sq-i facem un fel de fawq ‘n care sq yinq atkrnatq de gkt mkna cea dreaptq, pe care o pretindea cu tot dinadinsul <ruptq.> La vremea aceea am privit tot episodul cu amuzament, dar nu aveam sq mq amuz de loc cknd m-am ‘ntklnit cu alyi oameni, de data aceasta ‘n toatq firea, care erau gata sq preia <imaginea de martir> potrivitq foarte bine altora, dar ipocritq cknd era afiwatq de ei ‘nwiwi. Am ascultat chiar wi pe cineva care-l imita ‘n predici teribil de bine pe fratele Richard {urmbrand. Ce facem ‘nsq cu anii grei de temniyq wi de suferinye? Pe acewtia cine-i imitq ...? Imitayia formei, fqrq valoarea conyinutului este o piesq de teatru ieftinq, taxatq foarte repede de isteyii mahalalei. “mi aduc aminte de o anecdotq din limba francezq. Se zice cq a avut loc un 24

Amintiri cu sfinyi dialog ‘ntre doi iepuri: <Ce mai face fratele tqu, Perot?> Bine mersi, e <vizon> la Paris!> La Rochefoucauld spunea cq <ipocrizia este omagiul pe care-l plqtim virtuyii.> Totuwi, proverbul german spune <cknd predicq vulpes, fii cu ochii pe gkwte.> Ipocrizia unora se vede din scuzele pe care le vknturq cknd este vorba sq nu se apropie de Dumnezeu sau sq meargq la bisericq. Iatq un Dialog ‘ntre doi <pescari de duminicq>: <Auzi Nicule, bat clopotele. Ar fi trebuit sq fim ‘n Bisericq.> Potrivindu-wi o altq rkmq ‘n ckrlig, Nicu rqspunse: <Eu oricum n-aw fi putut merge: nevastq-mea este bolnavq.> Nici cei ce ajung sq meargq la bisericq nu sunt ocoliyi de boala ipocriziei. Mq ‘ndoiesc de crewtinismul celui care este ‘ntr-o relayie mai bunq cu ‘ngerii wi cu serafimii, deckt cu copiii sqi, cu soyia sa wi cu vecinii sqi! EG 14. Oana Stoian Ce poate fi ‘n ‘ntklnirea dintre niwte crewtini wi o persoanq care vine ‘n vizitq ‘n America ? Oare se pot ‘ntemeia ‘n acele condiyii niwte relayii suficient de puternice pentru ca Dumnezeu sq le foloseascq spre mkntuirea celui pierdut ? La aceste ‘ntrebqri ‘ndreptqyite wi la multe altele, ayi putea gqsi un rqspuns ‘ntr-un interviu realizat de Radio Vocea Evangheliei - Timiwoara, emisiunea <Vieyi schimbate>: Reporter: Oana, spune-ne, pentru ‘nceput, ckteva cuvinte despre tine, familia ta wi copilqria ta. Oana Stoian: Tatql meu a fost primar ‘n timpul comunismului wi ’n familia noastrq cel mai mult s-a discutat doctrina comunistq. Aceasta m-a marcat foarte mult pentru cq nu mi-am putut dezvqlui sufletul wi adevqratul meu fel de a fi. Eu wi sora mea trebuia sq ’nvqyqm ’ntotdeauna foarte bine. Am fqcut lecyii de vioarq wi de fiecare datq cknd erau ’ntklniri comuniste de primari sau cu alt scop ’n casa pqrinyilor mei, noi eram chemate ca un fel de pqpuwi care trebuia sq ne facem jocul. Trebuia sq mergem sq ckntqm, n-aveam voie sq spunem nimic, deckt sq zkmbim wi sq iewim dupq aceea. Rep.: Ce ‘n afara acelor ’ntklniri, puteai discuta cu pqrinyii tqi despre gkndurile sau dorinyele tale? Oana S.: Vqzutq din afarq, noi am avut o relayie perfectq. Tatql meu era omul perfect, care se ’ngrijea de copii wi nu ne 25

Arhive sentimentale lipsea absolut nimic, mai ales ’n vremea comunismului. “i mulyumesc foarte mult wi-l apreciez, dar ’n viaya noastrq personalq tatql meu niciodatq nu mi-a spus cq mq iubewte. wi mi- am dorit atkt de mult sq-l aud spunkndu-mi asta. Un alt aspect din copilqria mea este cq ’ntotdeauna pe tatql meu ’l interesau mai mult pqrerile celorlalyi, deckt ce spuneam noi. Dacq eram vqzute bine de cei din exterior, de primarii sau de membrii de partid care veneau pe vremea aceea ’n casa noastrq, noi eram grayiate wi primeam recompensq, dacq nu, eram pedepsite. Mama mea este wi dknsa o femeie foarte sensibilq, dar wi-a ascuns acest lucru sub o imagine publicq. Am fqcut wi eu acest lucru wi ’ncq ’l mai fac. Zkmbesc ’ntotdeauna wi ce este ’n sufletul meu nu wtie nimeni, deckt Dumnezeu. Aceasta mi-a adus un gol ’n inimq pe care am ’ncercat sq-l umplu cu tot felul de lucruri. Eram un om foarte singur, considerat fericit din afarq, dar ’n spatele uwilor ’nchise se ascundea o mare tristeye, o mare singurqtate, o mare nevoie de iubire, un gol care mi-a adus multq nefericire, lipsa de pace wi bucurie wi poate o mare nemulyumire pentru tot ce aveam. Rep.: Vorbewti despre <mascq>î - ’n momentul nr.1 scoatem masca X, ’n momentul nr.2, masca }, wi foarte rar arqtqm ceea ce este de fapt ’n sufletul nostru. Cum a decurs ’n continuare viaya ta? Oana S.: Dupq intrarea la facultate, am fost numitq wefq de grupq, dupq medie, apoi wefq de an. Acest lucru mi-a creat probleme pentrucq la un moment dat am fost invitatq ’n biroul unui profesor wi rugatq sq dau informayii despre colegi. N-am wtiut prea multe despre aceste lucruri, dar am spus <nu>î de la ’nceput. Acest refuz m-a costat foarte mult wi am suferit mult. Am fost datq afarq din partidul comunist wi am fost schimbatq din funcyie. “n anul 3, care era cel mai greu an, m-am luptat din rqsputeri sq-l termin cu nota 10, wi am reuwit. “n 1992 am terminat facultatea, wi am ’nceput rezidenyiatul ’n Pneumoftiziologie la Spitalul <Victor Babew>î din Timiwoara, sub conducerea d-lui Conf. Dr. Voicu Tudorache. Acest lucru a avut o importanyq deosebitq pentru mine din punct de vedere profesional, dat fiind faptul cq dknsul este un om foarte bine pregqtit, dar mai ales din faptul cq dknsul este crewtin, un <pocqit>î, cum ne numim noi, wi dknsul mi-a vorbit prima datq despre Dumnezeu. Am ’nyeles cq Dumnezeu este Cel care poate sq ne dea iubirea. Nu wtiu ckt de mare atenyie am dat acestui lucru, mi se pqrea supranatural sq existe o Persoanq care sq-mi dea ceva ce nu primisem atkyia ani de la oamenii din jurul meu care spuneau cq mq iubesc. 26

Amintiri cu sfinyi Rep.: Wi culmea, fqrq sq cearq nimic! Oana S.: Da, acesta era cel mai important lucru. Dumnezeu ne oferq gratuit iubirea Lui. wi aceasta a venit ’ntr-o perioadq cknd lucram pknq la epuizare, pentrucq fugeam de mine ’nsqmi wi nu wtiam lucrul acesta. “ncercam sq-mi umplu timpul cu lucruri care m-ar yine departe de mine. Eram o profesie, nu un om, nu aveam o viayq de om. Dumnezeu a vqzut ce se ’ntkmplq de fapt cu mine wi mi-a dat ocazia ca-n 1995 sq merg ’n Statele Unite. “n California am cunoscut o familie de pocqiyi baptiwti wi am locuit la dumnealor. M-a miwcat faptul cq-n acea casq era o liniwte wi o pace nemaipomenite, ceva ce nu puteam descrie wi care ’mi dorisem sq am wi eu. Wi soyul wi soyia mergeau ’mpreunq la bisericq, studiau Biblia, se bucurau ’mpreunq. I-am ’ntrebat: <Cum puteyi avea o astfel de viayq?>î. Mi-au rqspuns: <Domnul Isus ne-a dat aceastq bucurie>, lucru pe care la vremea respectivq eu nu-l ’nyelegeam. Nu wtiam cine este acest Domn Isus. Atunci dknwii m-au invitat la orele de rugqciune pe care le yineau ’n casa dumnealor. A fost ceva foarte caraghios pentru acea vreme, pentrucq se rugau cu voce tare, iar eu nu wtiam sq mq rog deloc. Nu ’nyelegeam nimic, eram confuzq, dar doream sq am wi eu acel lucru pe care l-am vqzut la acea familie. La acele wedinye de rugqciune a participat wi socrul pastorului Daniel Brknzei din Los Angeles, fratele Traian Ban, care s-a ocupat ulterior foarte mult de mine wi ’i mulyumesc wi pe aceastq cale. Mi-amintesc cu plqcere wi de alyii, printre care de fratele Andi Cristea, care era avocat, de fratele Daniel Brknzei wi de familia Yifrea, la care locuiam eu. Ne strkngeam, studiam Biblia, ckntam ... Rep.: Era un fel de Biserica ’n casq. Oana S.: Da. Acolo mi s-a explicat ce ’nseamnq pqcatul wi cq am nevoie de iertarea de pqcate, pe care doar Dumnezeu ne-o poate da. L-am rugat pe Domnul Isus Cristos sq intre ’n viaya mea wi ’n inima mea wi sq mq curqyeascq, pentru cq sunt o pqcqtoasq wi nu am nici o wansq fqrq El. “ntre timp am primit o bursq medicalq la Universitatea din Ne[ }or\\. “n 26 ianuarie 1997 am fost botezatq la Biserica <{est Side Baptist Church>î din Rochester, Ne[ }or\\. Odatq cu acea mqrturie publicq, de care ’mi amintesc cu bucurie wi ’nfrigurare, am spus <Nu>î pentru totdeauna pqcatului wi am avut conwtiinya clarq cq Dumnezeu m-a iertat. Wtiu cq absolut tot ce a fost ’n trecut a fost iertat, am devenit o persoanq nouq. Rep.: Ewti fericitq acum? Oana S.: Da, acum sunt fericitq. 27

Arhive sentimentale Rep.: Scrie-ne o reteyq pentru fericire ... Oana S.: Acum spun wi eu aceeawi reyetq pe care acea familie din Statele Unite mi-a dat-o: Domnul Isus. Dupq ckteva luni de la botez, Dumnezeu a ’nceput sq mq foloseascq ’n lucrarea Lui. Din Mai 1997 am ’nceput sq lucrez cu copiii la Rochester Famil] Mission, o organizayie de ajutorare a oamenilor sqraci. Acolo am deschis un fel de grqdiniyq ’n care veneau copii wi fqceam cu ei lucru manual, sport, ore de citire, povewti biblice, jocuri. “n Noiembrie 1997 m-am ’ntors ’n Romknia. Pqrinyii mei erau foarte ’ngrijorayi cq m-am pocqit, dar au vqzut fericirea mea, bucuria care era ’n mine, pacea, rqbdarea mea. Dumnezeu i-a schimbat wi pe ei foarte mult. Acum sunt membrq la Biserica Baptistq nr.3 <Emanuel>î din Timiwoara. Am fost ’n prima mea misiune ’n Oltenia cu sora Alina Birgean, soyia pastorului Marius Birgean, cu surorile Dana Costea wi Maria Hayeg. Dumnezeu m-a ajutat sq-mi folosesc darul pe care mi L-a dat: sq ’i iubesc pe copii wi sq mq ocup de ei. Epilog: Sora Oana Stoian lucreazq ’n prezent cu copiii de la Biserica Emanuel din Timiwoara, cu copiii yigani de la Biserica Speranya din Timiwoara wi ’n mod deosebit cu copiii strqzii, copiii din canale. Acest interviu a fost difuzat iniyial de Radio Vocea Evangheliei, ’n cadrul emisiunii <Vieyi transformate>î. Realizator Ioan Ciobota. Oare ckte interviuri de genul acesta ar putea fi luate ? Ckyi oameni L-au cunoscut oare pe Isus Christos prin viaya acestor mici comunitqyi de romkni crewtini rqspkndite providenyial prin toate colyurile lumii ca sq-i poatq gqzdui pentru o vreme pe romknii plecayi temporar de acasq ? Numai Dumnezeu wtie! EG 15. Marcu Nichifor, Alexa Popovici, Simion Cure Se spune cq dacq absenya ta nu este bqgatq ‘n seamq de nimeni, nici prezenya ta nu conteazq. Acum, cknd fratele Marcu Nichifor s-a dus dintre noi, mi-a rqmas ‘n suflet un dor nesfkrwit fqrq wanse de potolire de partea asta a curcubeului. Marcu Nichifor a fost unul dintre cei pe care Dumnezeu ‘i dqruiewte la singular ‘n fiecare generayie. Asemenea lui au fost Simion Cure, Alexa Popovici, wi alyi astfel de oameni <nepereche.> 28

Amintiri cu sfinyi Anul trecut, Nelu Gug prietenul wi colegul meu de la Sacramento, dupq o privire aruncatq ‘n zare wi dupq un oftat care descqtuwa o durere venitq din adkncuri, mi-a spus: <Ce ne facem Daniel, cq se duc <mai marii> nowtri? Acum, dupq moartea fratelui Alexa nu mai am pe cine sq critic, dar nu mai am nici de la cine sq ‘nvqy! Ce mare om a fost Alexa Popovici! Ce mare om a fost Simion Cure! Nu i-am preyuit destul atunci cknd erau printre noi, iar acum, cknd tinerii se uitq la noi awa cum ne uitam noi altqdatq la dknwii, mq ia frica! “yi dai seama ‘n ce papuci mari trebuie sq ne bqgqm noi picioarele? Mai marii nowtri au fost oameni mari ... Vom putea noi sq fim ce au fost ei pentru generayia asta care se ridicq?> EG 16. Marcu Nichifor Unic ‘n felul squ, Marcu Nichifor a fost ‘ntre puyinii baptiwti care au avut un conyinut wi o ‘nclinayie <misticq> (‘n sensul bun al cuvkntului). “mi este foarte greu sq explic ce m-a fascinat mai mult la acest om cu o personalitate awa de enigmaticq. Semqna cu un fel de Ilie Tiwbitul, pentru care rugqciunea era cheia care descuia domeniul miraculosului, domeniu care pentru noi ceilalyi era sinonim cu acela al imposibilului. Cknd mq gkndesc la el, ‘mi vin ‘n minte niwte cuvinte ale celebrului psiholog austriac Carl Gustav }oung. Nebqgat ‘n seamq pe timpul mai celebrului Sigismund Freud, dar readus ‘n atenyia publicului dupq ce a iewit la ivealq frauda experimentelor lui Freud, Carl Gustav a fost ‘ntrebat de unul din ziariwti: <Domnule, }oung, un psiholog de talia dumneavoastrq mai crede ‘n Dumnezeu?> Rqspunsul acestui crewtin de elitq a fost: <Nu domnule, nu mai cred ‘n Dumnezeu. Acum “l cunosc pe Dumnezeu! A crede ‘nseamnq a face un salt ‘n necunoscut, a presupune existenya Cuiva care conduce universul. Eu nu mai cred de mult! M-am ‘ntklnit personal cu Dumnezeu la Crucea Domnului Isus wi de atunci “l cunosc wi umblu cu El toatq ziua.> Nichifor Marcu a fost un astfel de <cunoscqtor> al lui Dumnezeu, un <prieten> care a wtiut sq caute wi sq preyuiascq tovqrqwia Celui care a umblat odinioarq ‘n acelawi mod cu Enoh, cu Ilie wi cu ceilalyi mari oameni de pe paginile Bibliei. Marcu Nichifor L-a <experimentat> pe Dumnezeu. S-a nqscut la 11 Martie 1912 ‘n satul Dinquyi, judeyul Hotin din Basarabia. La vkrsta de 18 ani, s-a ‘nscris la Seminarul 29

Arhive sentimentale Teologic Baptist din Bucurewti. A urmat de asemenea Facultatea de Teologie Ortodoxq, unde a studiat greaca wi ebraica. “n anul 1938, la vkrsta de 26 de ani, a fost numit predicator la biserica baptistq <Speranya> din Arad. “ntre anii 1941-1946 bisericile au fost ‘nchise. Marcu a predicat atunci la grupuri de crewtini adunate prin case. Tot ‘n aceastq perioadq, multe din predicile lui au fost publicate ‘n revista <Farul crewtin>. Cknd, ‘n 1947, bisericile au fost redeschise, Marcu a fost ales pqstor la biserica baptistq <Golgota> din Bucurewti, unde a funcyionat alqturi de Jean Stanevschi wi de Vasile Brknzei, tatql meu. “n aceastq perioadq a fost numit wi misionarul tineretului din Romknia. La vkrsta de 38 de ani, Marcu Nichifor s-a cqsqtorit la Iawi cu Ariadna Voitcu. Din cauza persecuyiilor a fost dat afarq din servici wi, ‘ntre anii 1956-1963 a lucrat ca wi cowar. I-a plqcut viaya de cowar wi a predicat ‘n toate casele unde era chemat sq cureye. A fost unul din puyinii evangheliwti care se ducea prin ckrciumi wi prin cele mai decqzute locuri ca sq predice Evanghelia la beyivi wi declasayi. “n 1963 a fost chemat sq pqstoreascq Biserica Baptistq din Iawi, unde a lucrat pknq ‘n anul 1970, cknd a fost iarqwi dat afarq de autoritqyi. Motivul dat pentru demiterea wi apoi expulzarea lui din Iawi a fost cq a primit pe Vasile Moisescu din Arad sq predice ‘n bisericq wi cq a contribuit la convertirea preotului cqlugqr Dumitru Zamisnicu, cu care apoi a continuat sq colaboreze ‘n bisericq. De la Iawi, Marcu Nichifor a fost deportat ‘n Yara Oawului, unde a stat zece luni. De acolo a fost trimis de Departamentul Cultelor sq fie pqstor la Caransebew. A lucrat acolo 21 de ani, pknq ce a venit noul pqstor, Belciu Busuioc. Dupq ckyiva ani grei de suferinyq wi dureroase limitqri, Marcu Nichifor a murit la Iawi. Uneori, este suficient dacq, dintre toyi oamenii care te ‘nconjoarq, singurul care te ‘nyelege este ... Dumnezeu. Fratele Marcu Nichifor a trqit ca un crewtin mereu <rqtqcitor>, un fel de Samuel plecat mereu sq cerceteze poporul de-a lungul wi de-a latul yqrii. A fost un om cu o personalitate profundq wi bogatq, un foarte priceput psiholog, un cititor cu o preocupare enciclopedicq wi, mai ales, un excelent evanghelist <de la om la om.> 30

Amintiri cu sfinyi Se spune, pe drept cuvknt, cq este cu neputinyq sq ‘nyelegi un mistic. Ca sq-l pqtrunzi, ar trebui sq poyi repeta experienyele lui, ori awa ceva nu este la ‘ndemkna oricui. Din fericire, de la Marcu Nichifor avem propria lui mqrturie, awa cum a apqrut ea ‘n cartea <Perle wi comori>, sub ‘ngrijirea prietenei mele Genovieva Beatie, fostq Sfatcu. Urmqriyi ‘mpreunq cu mine cum a avut loc <dewteptarea> lui spiritualq: Mai ‘ntki, Nichifor a trebuit sq se desfacq din mreaja de minciunq care a fost aruncatq peste o ‘ntreagq generayie: <Prin pqryile noastre s-a ‘ntkmplat un caz, cknd un mort a fost dezgropat de niwte hoyi wi a fost gqsit viu. S-a fqcut multq vklvq cu ‘ntkmplarea aceasta. Tot awa se poate ‘ntkmpla wi ‘n viaya ta: sufletul tqu sq fie ‘ngropat de viu wi sq-l yii o viayq ‘ntreagq prizonier. Awa fqceam wi eu, dar nu wtiam. Ce grozav! Sq nu wtii cq ai suflet! Pe la 15 ani, yqrkna wi murdqriile, filosofii de tot felul l-au ‘ngropat de viu. Sufletul meu era ‘ngropat wi pecetluit ‘n groapa vieyii mele. Am fost surprins la ‘nceput, cknd am auzit pentru prima oarq cq nu am suflet. Apoi m-am obiwnuit cu ideea aceasta. Am citit, am recitit wi m-am convins cq nu am suflet. Mintea mea de copil primea toate prostiile warlatanilor materialiwti. Rugqciunea pe care, cu gingqwie, mi-o turnase tatql meu ‘n suflet cknd eram la pieptul lui de wase aniwori, ‘mi devenise strqinq wi nefolositoare. Eram acum rece wi nepqsqtor fayq de tot ce era vewnic wi sfknt. Pot spune cq necredinya ‘n cele sfinte ‘mi ‘nlqnyuia sufletul wi eram chinuit grozav. “ncercam mereu prin studii sq ‘nlocuiesc criza sufleteascq, dar roata vieyii mq ameninya cu prqbuwirea.> (<Perle wi comori>, pag. 24) Atingerea lui Dumnezeu wi <dewteptarea> nawterii din nou l-a surprins mai ‘ntki, dar apoi l-a ‘ndreptat hotqrktor spre luminq: <Nu cunosc bine ce s-a ‘ntkmplat, dar deodatq sufletul meu s- a trezit din somnul moryii. Dumnezeu a lucrat mult, dar eu am vqzut puyin. Wtiu numai cq lumina a venit asupra mea. Pqmkntul a fost rupt, iar sufletul a dat nqvalq spre Dumnezeu ca o furtunq. Pknq sq-mi dau bine seama despre ce e vorba, m-am trezit un om nou wi liniwtit, la picioarele Mkntuitorului meu. Sq caut - nu wtiam; sq mq rog - nici atkt. Dar cu toate acestea cqutam cu tot sufletul wi mq rugam aproape tot timpul. Domnul Isus devenise o persoanq realq ‘n viaya mea. Eram mirat de noua mea viayq. Puterea de a mq mknia, de a ‘njura, de a mq certa, de a minyi, a dispqrut. “n schimb, mq bucuram nespus de mult, cu o bucurie pe care n-o cunoscusem 31

Arhive sentimentale pknq atunci; wi din aceastq bucurie izbucneau laude wi glorie lui Dumnezeu. Sufletul meu a ‘nceput sq trqiascq fqrq ‘ntrerupere ‘n prezenya lui Dumnezeu, ‘n “mpqrqyia Lui. Awa vrea El. Dacq mq ‘mpotrivesc, nu-i bine. “mi cere ‘ntkietate wi trebuie sq I-o dau.> (Idem, pag. 26) <Spiritul este pretenyios ‘n felul lui. Wi de ce n-ar fi? N-a stat deajuns ‘nchis wi fqrq comunicare cu Dumnezeu? Sq-i facem wi lui pe voie, cqci nouq ne-am fqcut ckt am vrut, atunci cknd pqcatul era domn wi stqpkn ‘n viaya noastrq. Spiritul meu se poartq ckteodatq ciudat cu mine. Nu mq lasq sq dorm wi sq mq odihnesc deckt tkrziu, dupq miezul nopyii. “mi woptewte cu glasul dulce: <Sq veghem.> Alteori, pe la douq sau trei noaptea, mq trezewte cu acelawi: <Sq veghem.> Nu-l intereseazq la ce orq m-am culcat; ci cknd flqmknzewte, vrea sq stea la masq cu Tatql wi cu Fiul (Apoc. 3:20). Wi de ce m-aw ‘mpotrivi? Cknd mq ‘mpotrivesc, vqd cu dezamqgire cq wi pentru corpul meu e mai bunq vegherea deckt somnul. Cknd eram copil mic, nu wtiu cum mq obiwnuisem sq mq scol pe la miezul nopyii wi sq plkng, ca apoi sq capqt de mkncare. Aceasta devenise o regulq. Spiritul din mine ‘nsq nu are nici o regulq. El nu are nici un timp precis. El nu vrea sq wtie de zi sau noapte. Lui nu-i pasq de aranjamentele noastre omenewti. Te miri cknd, deodatq, ‘i vine dorul sq urce din sferele pqmkntewti la cele cerewti. Altq datq, nu wtiu din ce cauzq, din zori wi pknq noaptea tkrziu, spiritul meu stq lkngq Domnul, ‘n faya Lui wi cu nici un chip nu s-ar lqsa ‘nduplecat sq ‘ntrerupq legqtura sfkntq cu Dumnezeu. “n asemenea ‘mprejurqri, mirat de purtarea lui ne’nyeleasq, ‘mi continui lucrul aici pe pqmknt ca wi cknd nimic deosebit nu s-ar fi ‘ntkmplat> <Am avut multe experienye ciudate cu spiritul meu, pknq ne- am cunoscut mai bine. Odatq, eram la masq cu un frate, dar spiritul meu dorea, ‘n mod deosebit wi foarte urgent, sq stea la masq cu Dumnezeu. <“ntki eu, apoi tu>, am zis. Mq gkndeam cq o sq-i mai treacq focul wi o sq se mai astkmpere. Dar, spre mirarea mea, el din contrq wi mai tare mq neliniwtea. Vedeam cq ceea ce dorea nu era politicos. Dar ce puteam face? L-am ascultat. Dupq ce am terminat felul ‘ntki de mkncare, am mulyumit, am cerut scuze wi am rugat sq mi se dea o camerq nelocuitq. Dupq o jumqtate de orq, totul era bine. Dupq masq, m-am rugat cu familia wi i-am ‘ntrebat pe fiecare dacq sunt siguri de mkntuire, dacq nu cumva au pqcate prin care se ‘mpotrivesc Duhului Sfknt. M-am simyit ‘ndemnat sq-i ‘ntreb, 32

Amintiri cu sfinyi pentru cq bqnuiam cq a fost un motiv pentru care am fost ‘ntrerupt de la masq de Duhul Domnului. Wi awa a fost.> EG 17. Marcu Nichifor Cine l-a cunoscut, wtie ce mare prey punea nenea Marcu pe o totalq predare a credinciosului ‘n mkna Creatorului Squ. Cuvintele nu erau doar o proclamayie goalq, ci izvorkserq dintr-o experienyq personalq incontestabilq: <Ca fiecare tknqr plin de rkvnq pentru Domnul, aveam wi eu planurile mele wi mi-era fricq ca nu cumva El sq mi le schimbe. Mergknd pe drum, mq gkndeam cq Domnul s-ar putea sq-mi schimbe roata vieyii wi, atunci, ce se va alege de mine? Amqrkt, ‘mi rqspundeam cq voi face ce va voi Domnul, pentru cq eu, cu planurile mele, ‘mi sunt duwman, pe cknd Dumnezeu, cu planurile Lui, ‘mi este prieten. Cu El trqiesc, fqrq El mq distrug. “n acest timp de apqsare sufleteascq wi de nepotrivire ‘ntre gkndurile mele wi cele ale lui Dumnezeu, mintea mea a fost luminatq de cuvintele <jertfa arderii de tot.> Nicodatq nu meditasem pknq atunci la acest subiect. Aceastq jertfq este prima wi cea mai importantq din toate jertfele. Dupq ea urmeazq jertfq de mkncare, de ‘nchinare, de ispqwire, de mulyumire wi cea de vinq. Aceasta ‘nseamnq cq ‘n viaya mea vine mai ‘ntki predarea totalq ‘n brayele lui Dumnezeu, fqrq sq pqstrez nimic pentru mine. Lecyia era <tare>. Am ‘nchis repede locul unde erau scrise aceste rknduri wi am mers mai departe printre holde. <Trebuie sq dau Domnului tot ce am wi toate planurile mele pe care mi le-am fqcut.> Eram necqjit. <De ce am deschis Biblia tocmai acolo? Nu ar fi trebuit sq citesc>, mq gkndeam. <Aici a fost grewala mea.> Dar ‘n mine totul suna din nou: <Trebuie sq dau totul!> ... Dacq nu am predat totul?> Mergeam mai departe wi auzeam aceeawi voce ‘n mine: <Toatq inima, toate planurile, toatq casa, toatq viaya, toate sunt ale Domnului wi toate trebuie predate Lui.> Scknteia divinq a aprins conwtiinya mea awa de tare ‘nckt simyeam cq ard ‘n flqcqri. Wi, cine poate sq ardq ‘n flqcqri fqrq sq fie ... ars?> 33

Arhive sentimentale EG 18. Marcu Nichifor Socrate a avu-o pe Xanthippe, Marcu Nichifor a avut-o pe Ada! Ckteodatq, soyiile fac din soyii lor folosofi, alteori ‘i fac ... evangheliwti pribegi departe de casq. “mi amintesc cq tatql meu l-a ‘ntrebat odatq: <Cum te mai ‘mpaci cu Ada?> Dupq ce a ‘ngqduit unui zkmbet wqgalnic sq-i cuprindq toatq faya, Nichifor a rqspuns: <Vasile, Dumnezeu s-a uitat pe toatq ‘ntinderea pqmkntului wi a zis: <Cui pot sq o dau pe Ada?> “ntr-un tkrziu, m-a vqzut pe mine wi a spus: <Am sq i-o dau lui Marcu, cq el este tare wi poate sq o ducq!> Dacq Dumnezeu a crezut cq eu sunt ‘n stare, nu pot tocmai eu sq-L contrazic. O duc foarte bine cu Ada!> Nu se putea ca un astfel de destin sq aibq o cqsqtorie ca a tuturor celorlalyi oameni ... Dar, haide-yi iarqwi sq-l lqsqm pe dknsul sq povesteascq: <E vorba despre cqlquzirea ‘n cqsqtorie wi vreau sq vq povestesc despre cqsqtoria mea. Ajunsesem la o vkrstq destul de ‘naintatq, la 37 de ani, wi Domnul ‘ncq nu ‘mi arqtase soyia aleasq de El pentru mine. Vedeam ckte o fatq credincioasq, simpaticq wi-L ‘ntrebam: - <Aceasta este, Doamne ?> - <Nu>, venea rqspunsul. <Nu> la una, <nu> la a doua, <nu> la a douqzeci wi doua. Ce o fi oare? Simyeam cq Dumnezeu nu avea ‘n plan sq mq lase ne’nsurat. Dar de ce ‘ntkrzia awa de mult? Am plecat la Iawi, sq predic la adunarea de acolo. “n timpul predicii am vqzut printre surori o fiinyq tristq, amqrktq wi neagrq de supqrare. Dupq predicq, am rqmas cu vreo doi frayi wi am vorbit cu fata, ‘ndemnknd-o la rugqciune. Ea s-a rugat: - <Doamne, fq sq mor chiar acum.!> - <Slabq rugqciune!> am spus eu, sculkndu-mq de pe genunchi. Cere iertare de la Domnul Isus pentru asemenea cuvinte! Ne-am rugat din nou wi tknqra a izbucnit ‘n lacrimi, cerknd iertare de la Dumnezeu pentru nesocotirea voiei Lui, pentru nepqsarea fayq de El wi fayq de Biserica Lui. S-a despietrit wi s-a eliberat. Apoi eu am plecat ‘n drumul meu wi ea ‘n drumul ei. A doua zi, fqrq sq fixqm vreo ‘ntklnire, ea a venit la sora la care gqzduiam, dewi nu wtia cq sunt acolo. iarqwi ne-am rugat ‘mpreunq. Dupq aceea m-am ‘ntors la Bucurewti, unde eram pqstor. 34

Amintiri cu sfinyi A mai trecut un timp wi eu am plecat la Constanya, la mare. Wi iatq cq mq nimeresc ‘n acelawi vagon cu aceeawi fatq. Mergea wi ea tot la Constanya, cu o prietenq care o invitase acolo. Am vorbit mult cu ea, pe tren. Era foarte ‘ncqpqyknatq wi gqsea tot felul de motive ca sq mq contrazicq. Mq miram wi eu: fatq nemqritatq wi totuwi nu cquta sq mq ckwtige. Ce o mai fi wi asta? Mq miram foarte mult. La Constanya ne-am ‘ntklnit iarqwi la adunare, apoi ea s-a ‘ntors la Iawi. Atunci am ‘ntrebat pe Domnul cu teamq: - <Doamne, o fi aceasta soyia mea?> - <Da, Ada va fi soyia ta!> am auzit o voce cu glas tare. M-am tot gkndit: <Poate cq Domnul vrea s-o ‘ngrijesc; poate cq moare curknd>, pentru cq tuwea ‘n luna August wi pqrea a fi foarte bolnavq de tuberculozq. <Poate cq n-are cine s-o ‘ngroape>, mi-am mai spus, cqci era din Basarabia wi familia ei era toatq acolo. Multe m-am gkndit pknq ce m-am hotqrkt sq-i scriu. Mai scrisesem eu scrisori la fete, dar nici una n-a mers awa de uwor ca aceasta. “ntre altele i-am scris cq <de dragoste nici nu e vorba>, dar cq am vqzut cq a suferit mult wi cq va putea sq ajute fetele care trec prin suferinyq; wi cq aceasta va fi spre gloria Domnului. Awa a wi fost. Am plecat la Iawi wi ‘n douq zile s-a fqcut cqsqtoria. De altfel eram invitat la Iawi ca sq oficiez o cqsqtorie wi m-am gkndit cq vor fi douq ‘n loc de una; dar, cknd am ajuns acolo, cealaltq cqsqtorie se stricase. Frayii wopteau ‘ntre ei: <Sqracul fratele Marcu, n-a wtiut cq s-a stricat cqsqtoria wi a venit degeaba!> Dar eu, dupq ce am predicat, am pus douq scaune lkngq amvon, am chemat pe bqtrknul bisericii, i-am dat actele de cqsqtorie wi l-am rugat ‘n woaptq sq oficieze cqsqtoria noastrq. Am fqcut semn viitoarei soyii sq vinq ‘n faya amvonului wi sq stea pe scaun, lkngq mine. Spre imensa mirare a celor de fayq, bqtrknul bisericii a exclamat: - <Cum, awa, ca din cer?> - <Da, chiar din cer>, am rqspuns eu. Wi iatq, awa s-a fqcut cqsqtoria noastrq. Apoi am trimis o telegramq la Bucurewti, anunyknd cq m-am cqsqtorit la Iawi. Cknd fratele Jean Stanes\\i, responsabilul bisericii, a anunyat cqsqtoria sorei Voitcu Ariadna, nimeni n-a reacyionat, pentru cq nu wtiau ce urmeazq. Dupq o pauzq, fratele Jean a continuat: < ... cu fratele Marcu Nichifor.> S-a fqcut zarvq mare ‘n bisericq, nu se mai oprea gqlqgia, mirarea, ‘ntrebqrile. Mai tkrziu, frayii m-au mustrat pe mine, pqstorul lor: 35

Arhive sentimentale - <De ce nu ne-ai spus? Toyi frayii yi-ar fi fqcut daruri mari de nuntq.> - <Da wi dupq aceea ar fi trebuit sq nu vq mai fac nici o mustrare, ci numai sq vq linguwesc!> Wi am rqmas ‘n sqracie, dar cu Domnul ca Sprijin permanent, ca Ocrotitor ‘n toate greutqyile prin care am trecut. (Idem, pag. 35-38).> EG 19. Marcu Nichifor Mi-a fost greu sq pqtrund sensul afirmayiei apostolului Pavel: <Nu mq mai judec ...> Numai dupq ce am vqzut cum <ascultq> nenea Marcu am ‘nyeles cq pentru astfel de ascultqtori disciplinayi nu existq nici merit, dar nici judecatq. Dumnezeu este Acela care lucreazq ‘n ei wi le dq <wi voinya wi ‘ndeplinirea.> Iatq douq exemple din mqrturiile fratelui Marcu: <“ncq nu era amiazq, iar eu aveam de terminat niwte lucrqri urgente. Deodatq, am simyit cq trebuie sq pqrqsesc lucrul wi sq merg ‘n partea de miazqnoapte a orawului. Eram sigur cq Dumnezeu mq trimite acolo. Domnul mq zorea, dar eu yineam moryiw sq-mi termin lucrul. Cqlquzirea fiind urgentq, m-am sculat ‘n picioare, m-am ‘mbrqcat, am ‘ncuiat uwa wi am plecat. Mergeam repede pe drum, ca sq rqscumpqr din timpul pierdut. Domnul era cu mine wi wtiam cq voi ajunge la yintq, dewi nu wtiam unde merg. Mergeam pe dibuite wi totuwi eram dus cu mare precizie. Domnul nu grewewte ‘n cqlquzire. Nu-mi era teamq cq voi grewi adresa, pentru cq Domnul era cu mine wi Domnului nu-I era fricq. Mq bucuram pentru cq ‘n cqlquzirile directe, precise wi urgente se ascunde multq bucurie. Nu degeaba vorbewte apostolul Pavel despre <Carul de biruinyq> (2 Cor. 2:14), pentru cq ‘n acest car toate se terminq cu bine. Domnul conduce acest car wi El nu poate falimenta. Dupq scurt timp, mq aflam la patul unui tknqr bolnav, ‘ncqrcat de pqcate wi fqrqdelegi. “wi recunowtea pe deplin starea wi tocmai aceasta ‘i producea deznqdejdea cea mai mare. Cquta, zbuciumkndu-se din greu, vreo luminq ‘n ‘ntunericul vieyii sale, care ‘ncepea sq se uneascq cu ‘ntunericul vewnic, dar nu gqsea nimic. Din ‘ntuneric se scufunda ‘n wi mai mare ‘ntuneric. De durere wi de supqrare scrkwnea amarnic din dinyi, se ‘nvelea cu pqtura peste cap wi nu vorbea nimic. 36

Amintiri cu sfinyi Dar Cel ce vede totul l-a vqzut wi l-a cercetat. Cknd a auzit despre mkntuirea minunatq, lumina cereascq a ‘nceput sq se scurgq ‘n sufletul lui. A stat liniwtit, apoi, mirat, m-a ‘ntrebat: - <Cum? Wi eu ... pot fi spqlat de pqcate?> - <Da, i-am zis, skngele lui Isus Christos te spalq de orice pqcat. Pqcatele tale nu vor mai fi asupra ta, ci asupra Lui (Isaia 53:6). - <Atunci, roagq-te pentru mine>, mi-a spus el. Pacea wi seninqtatea i-au umplut sufletul. Cei din familia lui au rqmas uimiyi de schimbarea ce s-a fqcut ‘n viaya lui. Acesta a fost unul din cazurile rare cknd unul, ‘n ceasul al unsprezecelea, a primit mkntuirea. “nainte ca sq vinq sudorile reci ale moryii, skngele lui Isus Christos a trecut peste el, spqlkndu-i pqcatele. Peste ckteva zile a murit. Wi, dacq toatq activitatea mea de un an, ar fi fost mqrginitq de Domnul numai la cazul acesta, nu aw fi ‘ndeajuns de vrednic ca sq-I mulyumesc.> (Idem, pag. 7) <E greu sq fii tknqr wi credincios. De multe ori m-am gkndit: ce bine ar fi sq fiu mai ‘n vkrstq, mai awezat. Dar uneori mq foryez sq yin focul fericirii ‘n mine wi nu pot. Sunt prea mic pentru fericiri awa de mari. Asearq, de pildq, eram awa de plin de bucurie, atkta fericire mq coplewea! Pentru cq prezenya lui Dumnezeu se arqtase dincolo de punctul ei obiwnuit. Ceea ce am simyit eu “i plqcea wi lui Dumnezeu wi mie. Wi totuwi este greu sq poryi atkta fericire ca tknqr. De aceea sunt eu vesel wi bine dispus wi ckteodatq fac ckte o zburdqlnicie wi rkd cu poftq. Nu mq mai pot stqpkni de atkta voiowie wi fericire care clocotewte ‘n mine! Odatq, i-am spus gazdei mele: <Nu wtii pe nimeni care ar vrea sq scape de o conwtiinyq murdarq? Nu wtii nici un suflet care ar vrea sq fie mkntuit?> Nu mai puteam suporta puterile spirituale care se adunaserq ‘n mine. Trebuia sq le eliberez, sq le las sq iasq prin mine. Cqutam un pqcqtos wi nu-l gqseam. Parcq ardeam. Aveam ‘n mine puteri pe care nu le puteam yine. Oceanul harului mq coplewea, se revqrsa prin mine. Ce fericire! El mi-a dat atunci un pqcqtos bqtrkn, copt ‘n pqcate, cqruia i- am mqrturisit despre dragostea lui Dumnezeu, wi el L-a primit pe Mkntuitorul squ.> (Idem. pag. 12) 37

Arhive sentimentale EG 20. Marcu Nichifor Numai rugqciunile nesincere ‘l supqrau pe nenea Marcu. Cele sincere, chiar dacq ‘i erau adresate cumva ‘mpotrivq, ‘i fqceau mare plqcere. Odatq, s-a ‘ntklnit cu un tknqr pe peronul unei gqri wi, dupq ckteva cuvinte de politeye, i-a spus: <Hai sq ne rugqm aici pentru oamenii qwtia!> Cknd i-a venit rkndul, tknqrul s-a rugat cam de-a sila, ‘ncheind cu cuvintele: < ... wi te rog, Doamne, sq-i dai ‘nyelepciune wi fratelui Marcu, cq uite m-a pus sq mq rog wi se uitq lumea la noi ca la niwte caraghiowi.> Cknd a deschis ochii, se awtepta sq vadq un Marcu supqrat sau mqcar jignit ... Mare i-a fost ‘nsq surpriza cknd Marcu l-a luat ‘n braye wi, printre hohote homerice de rks, l-a sqrutat, zicknd: <Mulyumesc, mulyumesc tinere. Aveai o wansq sq te rogi pentru tine wi tu te-ai rugat pentru mine. Mulyumesc frumos! Foarte puyini oameni se roagq Domnului ca sq-mi dea wi mie ‘nyelepciune. Foarte bunq rugqciune! Mulyumesc ^matale! Domnul sq te asculte!> “mi aduc aminte de fratele Marcu ori de ckte ori aud rugqciuni <newlefuite>. Dknsul era alergic la rugqciunile de paradq wi ne punea adesea sq ne mai rugqm ‘ncq o datq, dacq rugqciunea noastrq i se pqruse lipsitq de sinceritate sau de trqire realq. Iatq ckteva perle de rugqciuni care ar fi fost apreciate foarte mult de fratele Marcu. Le-am cules sub titlul <Cqci nu wtim cum trebuie sq ne rugqm>: <Doamne, Tu wtii precis cq sunt ispitit. Te rog sq mq yii yeapqn sq nu alunec ...> wi <Doamne, Tu wtii destul de bine ce pqcqtos sunt eu ...> sau <Doamne, habar n-ai Tu ce pqcqtos sunt eu!> EG 21. Marcu Nichifor Fratele Marcu n-a fost niciodatq supqrat pe cei care-i vedeau lipsurile. El ‘nsuwi wi-a mqsurat mereu crewterea, regretknd cq nu poate fi mai repede wi mai deplin pe mqsura harului care-i fusese acordat. Iatq una din mqrturisirile lui pe tema crewterii spirituale personale: <Intenyia Domnului era sq-mi lqrgeascq inima, sq fiu larg ca wi El: casa mea sq fie casa Lui wi a ucenicilor Lui, mkncarea mea sq fie wi a ucenicilor Lui wi mqrginirea sq disparq din viaya mea. Felul 38

Amintiri cu sfinyi meu ‘ngust a trebuit sq-l pun mereu ‘naintea Lui ‘n rugqciune, ca El sq mq lqrgeascq, sq mq scoatq din mqrginirea mea. Altq datq, El a trebuit sq mq lqrgeascq ‘n problema dragostei. Ca pqstor, a trebuit sq fac cuiva o mustrare pentru anumite nedesqvkrwiri; dar nu puteam sq-i fac observayie dacq ‘n adkncul sufletului meu nu ajungeam la milq wi dragoste fayq de persoana respectivq. O sqptqmknq am stqruit ‘n rugqciune pentru problema aceasta. La sfkrwitul sqptqmknii, Domnul mq lqrgise: puteam sq-i vorbesc cu milq wi cu dragoste.> (Idem. pag. 73). Legqtura aceasta ‘ntre lumea lquntricq wi manifestqrile exterioare au marcat toate convingerile lui. Chiar wi bolile, ‘n anumite cazuri, i s-au descoperit tot ca o consecinyq a opresiunii sufletewti wi a lipsei de libertate spiritualq: <Odatq am vizitat o familie ‘ntr-un sat din Caraw-Severin, pe unde eram pqstor. Sora era bolnavq ‘n pat, de inimq. Copiii, vreo trei mititei, erau flqmknzi wi ne’ngrijiyi. Soyul era la servici. Am ‘nceput sq vorbesc cu sora: - <Cum stai cu soacra? Cu vecinele? Dar cu supunerea fayq de soy?> - <Nu stau bine cu nici una>, a rqspuns ea. Apoi sora wi-a recunoscut pqcatele. A fost sincerq wi s-a cqit de toate. Atunci a primit o eliberare wi o mare putere. S-a sculat din pat wi a ‘nceput imediat sq ‘ngrijeascq de copii. Boala i-a trecut pe loc. Peste o sqptqmknq am ‘ntklnit-o ‘n piayq, ‘n Caransebew. Era sqnqtoasq wi bucuroasq. - <Frate Marcu>, mi-a spus ea, <mai vino pe la noi ‘n sat, pentru cq sunt multe ca mine.> - <Da>, am rqspuns eu, <la crucea lui Christos ai primit vindecarea. Cei ce se pocqiesc cu sinceritate primesc nu numai iertare, dar wi vindecare. Spune la cei din jur sq vinq la Domnul Isus. El ‘i awteaptq cu dragoste.> (Idem, pag. 80). EG 22. Simion Cure <Mowul> avea trecere la tineri, dar nu-i uita niciodatq nici pe cei bqtrkni. Sfqtos el ‘nsuwi, nu uita de fel cq primise la rkndul lui ‘nyelepciune de la cei dinaintea lui. L-am auzit de multe ori vorbind cu admirayie wi recunowtinyq despre doi profesori pe care-i avusese la Seminarul din Bucurewti: doctorul Gill wi fratele Belicov. De la acesta din urmq primise wi acum dqdea wi dknsul mai departe un sfat pentru predicatori: 39

Arhive sentimentale <Niciodatq sq nu vq urcayi la amvon, ci sq vq coborkyi la el! Cine nu a stat mai ‘ntki pe munte, ‘n pqrtqwie cu Domnul, nu va avea faya schimbatq wi nu are ce sq le spunq oamenilor wi nu meritq sq fie ascultat de ei.> Iatq wi alte astfel de <perle> adunate ‘n decursul anilor: - Nu vorbi din vkrful buzelor, ci din adkncul inimii. - Ca sq ajungi sq stqpknewti Biblia, trebuie ca mai ‘ntki sq te stqpkneascq ea pe tine. - Este o mare diferenyq ‘ntre a spune ceva wi a avea ‘ntr- adevqr ceva de spus ... - O predicq bunq trebuie sq aibe o introducere bunq wi o ‘ncheiere bunq; amkndouq yinute foarte aproape una de alta ... Cknd n-au adkncime, unii vorbitori cautq sq compenseze prin ... lungime! - Oamenii tqcuyi nu sunt singurii oameni care nu spun mare lucru ... - Predicile nu trebuie sq yinq o vewnicie ca sq fie nemuritoare! - Existq pqstori care le vorbesc ascultqtorilor ’ntr-o limbq necunoscutq, chiar dacq nu sunt pentecostali. - Cele trei reguli pentru reuwitq ‘n vorbirea publicq: stai la subiect, stai ‘n timpul acordat wi stai ... jos! - Oile se rqtqcesc, nu pentru cq tufiwurile ar fi prea mari, ci pentru cq se ‘ndepqrteazq prea mult de Pqstor. - Cu ckt de rogi mai din adknc, cu atkt ajungi mai sus. Dumnezeu rqspunde rugqciunilor, nu sfaturilor. - Ferewte-te de sterilitatea unei vieyi prea ocupate. EG 23. Richard {urmbrand <Sq nu crezi niciodatq biografiile. Dacq sunt scrise de duwmani, ele nu aratq omul awa cum a fost el, ci doar ce duwmqnie, ce invidie wi ce gelozie au vqzut ‘n el. Dacq sunt scrise de admiratori, ele vor ilustra mai degrabq ce inimq nobilq are autorul wi ce mult s-a strqduit el sq ornamenteze subiectul cqryii sale cu podoabele propriilor lui virtuyi. Ckt despre biografiile <obiective> care redau istoria cu o exactitate pedantq, presqratq cu doze sqrqcqcioase de laudq sau criticq, nu-yi pierde vremea cu ele. Sunt plicticoase wi nu sunt bune la nimic. Adevqrul este <adevqrat> numai atunci cknd este spus cu pasiune.> 1 1. {urmbrand, From Suffering to Triumph>, pag. 80. 40

Amintiri cu sfinyi Privite retrospectiv, evenimentele din amintiri capqtq caracterul capodoperelor ‘n care culorile s-au scurs unele ‘n altele. <Mai ‘ntki am schimbat ckteva amabilitqyi de circumstanyq, apoi, el mi-a povestit rezumatul unei cqryi pe care a scris-o despre experienyele lui din ‘nchisoare. Nu mi-am putut crede urechilor. Toate atitudinile lui frumoase wi toate faptele lui vrednice de laudq pe care le spusesem despre el ca ilustrayii ‘n predicile mele, mi le atribuia acum mie! Amuzat, l-am ‘ntrebat: <Tu ai fost sau eu? Care este adevqrul?> Apoi mi-am dat seama care era adevqrul. Era vorba de ceea ce niwte minyi ‘nbolnqvite de dragoste reciprocq, stqpknite de un puternic atawament wi de o sfkntq fantezie vedeau ‘n preaiubitul de alqturi.>1 Acestea sunt cuvinte scrise de Richard {urmbrand, un om cu o personalitate puternicq, paradoxalq, care a marcat lumea crewtinq contemporanq prin viaya, activitatea wi gkndirea expusq ‘n cqryile sale. Socotit unul din cei mai mari wapte zeci de crewtini din istoria bisericii crewtine2, Richard {urmbrand a fqcut, face wi va mai face obiectul cercetqrii wi inspirayiilor a mii de oameni. Evreu nqscut providenyial ‘n vatra poporului romkn, el reprezintq astqzi o sursq de fascinayie wi de fabulayii fanteziste, ‘n care realitatea <awa cum a fost> se ‘mpletewte cu realitatea <awa cum ar fi putut sau ar fi trebuit sq fie.> Cartea aceasta se dorewte o ‘ncercare de ancorare a amintirilor despre viaya acestui om remarcabil ‘n realitatea ei, awa cum a fost ea descrisq de omul ‘nsuwi wi de oamenii care l-au cunoscut ‘n mod nemijlocit. Luate ‘n sens absolut, cuvintele lui descurajeazq orice ‘ncercare de a scrie o carte biograficq. “nsuwite mecanic, ele ar nega importanya biografiilor deja scrise. Cum se explicq atunci pasiunea lui {urmbrand pentru Biblie, din care, dacq am scoate conyinutul biografiilor, am rqmkne doar cu ckteva sute de pagini ? Ce-am cunoawte astqzi despre marii oameni ai lumii dacq n-am avea la dispoziyie operele lor biografice? Ca wi multe alte afirmayii ale lui Richard, wi cea despre valabilitatea biografiilor trebuie luatq <cu un bob de sare> wi ckntqritq ‘n contextul gkndirii <‘n contraste> sau <‘n extreme>, specificq evreilor. Pentru cei din Israel, concluzia trebuie sq fie ‘ntotdeauna rezultatq din confruntarea aspectelor limitq ale unei probleme. Rayionamentul trebuie sq penduleze spre dreapta wi spre stknga, 1. Acelasi ... 2. Vezi cartea cu acelawi nume. 41

Arhive sentimentale ‘n sus wi ‘n jos, ‘nainte wi ‘napoi, ‘nsumknd toate descoperirile wi distilknd apoi din ‘ntreaga realitate <Adevqrul>. Aceastq pendulare spre extreme este ilustratq cum nu se poate mai bine de un pasaj din scrisorile apostolului Pavel: <pentru ca, avknd rqdqcina wi temelia pusq ‘n dragoste, sq puteyi pricepe ‘mpreunq cu toyi sfinyii, care este lqrgimea, lungimea, adkncimea wi ‘nqlyimea; wi sq cunoawteyi dragostea lui Hristos, care ‘ntrece orice cunowtintq, ca sq ajungeyi plini de toatq plinqtatea lui Dumnezeu.> (Efes. 3:17- 19). De fapt, toatq poetica wi morala cqryilor evreiewti este bazatq pe aceastq examinare a contrastelor wi a extremelor. Chiar wi rima psalmilor wi a proverbelor biblice este structuratq ‘n aceastq manierq: <Ca wi banii cu douq feye, ca wi concluzia necesarq din douq aspecte contrare, maximele vin deobicei ‘n perechi.> Lucrul este evident mai ales atunci cknd citewti <proverbele> Bibliei. Rima proverbelor evreiewti este datq de <paralelismul> ideilor. Afirmayia din primul vers este sau ‘ntqritq sau ’n contrast cu cel de al doilea. Se formeazq astfel <cuplete> care gqzduiesc alternative posibile. Existq trei feluri de astfel de paralelisme: Paralelismul repetitiv, cknd afirmayia din primul vers este scoasq ’n relief prin repetarea ei cu alte cuvinte ’n cel de al doilea vers; paralelismul antitetic (contrastant), cknd afirmayia din primul vers este scoasq ’n relief prin comparayia cu adevqrul contrar; wi paralelismul sintetic, cknd afirmayia din primul verset este amplificatq ’n cel de al doilea. Este interesant sq observqm cq mai toate cercetqrile moderne consacrate inteligenyei au ajuns la concluzia cq factorul principal nu-l constituie <coeficientul de inteligenyq> sau abilitatea de a gkndi abstract. Cel mai important factor care determinq inteligenya este capacitatea de a gkndi ‘n <alternative posibile>. De fapt, toatq tehnologia informaticii, esenya limbajelor de calculatoare, este bazatq pe aceastq alternanyq ’ntre <da> wi <nu>. Aceste <balansqri> ale gkndirii evreiewti, asemqnqtoare miwcqrii unui pendul surprind logica celor neiniyiayi. Unele afirmayii din cqryile sau predicile lui Richard {urmbrand sunt rezultatul unor astfel de plasqri a subiectului ‘n dimensiunile lui extreme. “nzestrat de Dumnezeu cu un intelect de excepyie, a cqrui dimensiuni trece cu mult de media <I~>-urilor1 cititorilor sau 1. <I~> - Inteligence ~uotient, coeficient de inteligenyq, un indice personal obyinut prin confruntarea cu un test alcqtuit ‘n Statele Unite. 42

Amintiri cu sfinyi ascultqtorilor sqi, Richard ‘wi balanseazq uneori afirmayiile pe dimensiuni wi direcyii ‘n care majoritatea dintre noi nu-l putem urmqri. De aici wi aerul de <eroare> sau <sofisme> detectat de unii din ne’nsemnayii sqi critici. Ascuyitq wi dezvoltatq dincolo de <normal> ‘n perioada izolqrii din celula singuraticq, din care s-a nqscut cartea <Cu Dumnezeu ‘n subteranq>, inteligenya lui {urmbrand are uneori caracterul superinteligenyei epilepticilor, cqlcknd prin intuiyie ‘n lumea descoperirilor obyinute prin iluminarea misticq. L-am cunoscut dintotdeauna dormind cu hkrtie wi creion la capul patului, gata sq noteze imediat gkndurile wi informayiile dobkndite din mult prea puyin cunoscuta lume a visurilor. Un pendul de lungime medie, asemenea unei inteligenye medii, nu poate explora ‘n amplitudinea lor maximq, elongayiile unui pendul de dimensiuni foarte mari. Tot awa, majoritatea cititorilor wi ascultqtorilor lui {urmbrand nu-i pot pqtrunde wi judeca toate afirmayiile wi intuiyiile <personale.> Asta nu ‘nseamnq cq {urmbrand este un soi de profet inspirat nesupus grewelilor personale sau judecqyilor noastre, ci doar cq gkndirea unui astfel de investigator cu un pronunyat caracter mistic, are avantajele wi pericolele ei, ne’nyelese deplin wi neasimilate de ceilalyi oameni: avantajele vin din posibilitatea de a explora dincolo de graniyele intuiyiei, iar dezavantajele vin din imposibilitatea de a pune ‘n cuvinte wi dintr-o nefericitq tendinyq de a generaliza ceea ce a fost pur wi simplu personal wi particular unui anumit om wi unei anumite situayii. EG 24. Richard {urmbrand - mistic sau antichrist ? “n primul volum, am vorbit despre <bqnuiala> care a plutit asupra fratelui Richard cum cq ar fi un mistic wi despre faptul cq unii vedeau ‘n aceasta o anume <vinovqyie> a dknsului. Redau aici un dialog care a continuat wi pe care n-aw vrea sq-l las pradq uitqrii. Poate cq va folosi cuiva. Misticii crewtini sunt oameni care au gqsit <scurtqturile> spre inima wi intimitatea lui Dumnezeu. Poyi judeca simyirile wi trqirile unui mistic? “n luna Februarie a sfkrwitului de mileniu, mai precis ‘n 12 Februarie 2000, Marius Cruceru, fiul celui mai bun prieten al tatqlui meu din tinereyea lor de seminariwti, deci om predestinat ‘ntr-un fel sq fie el ‘nsuwi un prieten al meu, ne-a vizitat la Los 43

Arhive sentimentale Angeles. Ne cunowteam de pe lungimea de undq a Internetului. Schimbaserqm mesaje wi participaserqm ‘mpreunq la dezbateri mai mult sau mai puyin teologice. Acum eram pentru prima datq fayq ‘n fayq wi cqutam sq actualizqm ‘n realitatea fizicq prietenia care se ‘njghebase ‘n realitatea virtualq. Cineva tocmai lansase o revistq ‘n care-l critica de zor pe Richard {urmbrand, lansator, ‘n pqrerea criticului, al celui mai periculos curent de rqtqcire spiritualq al secolului. Presupusa <rqtqcire> fqcuse deja <victime> pe ambele maluri ale Atlanticului. Wtiam cq minyile ‘nguste sunt cele dintki care criticq ideile mari. Cineva mq sfqtuise chiar sq mq fac cq nu aud anumite obiecyii: <Nu-l bqga ‘n seamq pe cel ce ‘ncearcq sq te micworeze ‘n ochii altora. Sqracul, ‘ncearcq wi el sq te aducq la statura lui.> Se spune cq atunci cknd Dumnezeu i-a cioplit pe oamenii mari, din awchii i-a fqcut pe critici. Era ‘nsq vorba acum de Richard {urmbrand wi critica mi se pqrea wi nejustificatq wi nelalocul ei; un fel de obrqznicie a celui care vrea sq iasq din anonimat prin agasarea celor care se bucurq de popularitate. Sufeream cu atkt mai mult cu ckt cunowteam wi pe cel ce criticq wi pe cel criticat, awa cq mi se confirma zicala: Pentru minyile <‘nguste> este un act de autoapqrare sq critice ideile ... <mari.> Wtiu cq a exista ‘nseamnq a fi supus criticii; cq a face ceva ‘nseamnq a-yi dubla wansele de a fi criticat, iar a lua atitudine ‘nseamnq a te expune sq fii inundat de critici. Nici mqcar Isus Christos, desqvkrwitul fqrq pqcat, n-a scqpat de criticq. Cineva spunea chiar cq dacq nu ewti destul de mare pentru a rezista criticii, nu ewti suficient de mare pentru a merita lauda. Mai mult, critica din partea unui om ‘nyelept este mai de dorit deckt lauda din gura nebunilor. Existq ‘nsq ‘n critica adusq lui Richard {urmbrand o dozq de rqutate rudimentarq care mq ‘ntoarce pe dos. I-am ‘mpqrtqwit lui Marius toate acestea repetkndu-i cu amqrqciune niwte aforisme pe care le ‘nvqyasem mai demult: <Orbul bate mai mulyi deckt vede wi prostul vorbewte mai multe deckt ‘nyelege> wi <Un critic este un wchiop care-i ‘nvayq pe alyii cum sq alerge> wi <Un critic literar este deobicei cineva care are destul talent ca sq-wi dea o pqrere, dar nu suficient pentru a scrie el ‘nsuwi o carte> wi <Un critic este unul care vrea ca tu sq pictezi, sq cknyi, sq scrii sau sq joci awa cum ar face el,... dacq ar putea>. Mi s-a pqrut ‘ntotdeauna cq un om de nimic care se ridicq wi-l criticq pe cel virtuos se aseamqnq cu cel care scuipq ‘nspre cer; obrqznicia lui nu va ‘ntina cerul, ci se va ‘ntoarce sq-i ‘ntineze 44

Amintiri cu sfinyi obrazul. Dar, ce sq-i faci, unii ‘wi petrec toatq viaya la ghiweul de reclamayii. “n toamna lui 1999, cu ocazia Convenyiei baptiste de la Portland, un astfel de critic de cartier ‘l declarase pe nenea Richard drept <antichrist> wi oprise cu de la sine putere distribuirea unor cqryi scrise de dknsul. Marius m-a ascultat cu atenyie, a tqcut wi apoi mi-a spus ckteva vorbe de <‘nyelept> mai bqtrkn deckt ‘l arqta vkrsta: <Ce nu pot ‘nyelege unii este cq fratele Richard este un mistic, nu un om al rayiunii convertite la teologie. Avem wi noi unul sau doi mistici ‘n toatq existenya noastrq evanghelicq wi, ‘n loc sq cqutqm sq ne lqsqm pqtrunwi de iluminqrile lor, ‘i rqstignim pentru cq nu corespund sistemului nostru de doctrine. Cine ‘i pretinde lui Richard {urmbrand sq fie corect din punct de vedere doctrinar, n-a ‘nyeles ‘ncq ce este un mistic wi care este instrumentul lui de pqtrundere ‘n lumea lui Dumnezeu. Un mistic folosewte altfel deckt ceilalyi cuvintele, el lucreazq cu imagini wi cu reacyii ale omului lquntric ‘n faya strqlucirii descoperirilor lquntrice. Ceea ce trqiewte un mistic este foarte greu sq fie pus ‘n cuvinte wi transmis pe calea unei lecturi obiwnuite.> Un rqspuns sceptic: Hi Daniel, Cred cq nimeni cu mintea sqnqtoasq nu-l poate acuza pe fratele Richard cq ar fi un anticrist. “n schimb unii l-ar putea acuza cq e mistic. Se pare cq wi tu ‘n apqrarea ta, ai ‘ncercat sq arqyi cq dknsul e printre puyinii (cred cq ai folosit numqrul de doi) mistici din lumea evanghelicq din Romknia. Cine ar fi cel de-al doilea, dupq tine...? Deci din scrisoarea ta (cel care ‘l cunowti mai bine pe fratele {urmbrand) reiese cq ‘ntr-adevar dknsul ar fi mistic. Cred cq aceastq calificare, cel puyin ‘n lumina fratelui MacArthur, nu e un compliment, ci mai degrabq o acuzq. Uite ce scrie John MacArthur ‘n cartea <Rec\\less Faith> cu privire la acewti mistici. Te rog sq comentezi aceste rknduri din moment ce tu ewti wi un <fan> al lui John MacArthur: <M]sticism is the idea that spiritual realit] is found b] loo\\ing in[ard. M]sticsm is perfectl] suited for religious existentialism; indeed, it is its inevitable consequences. The m]stic disdains rational understanding and see\\s truth instead through the feelings, the imagination, personal visions, inner voices, private illumination, or other purel] subjective means. Objective truth becomes practicall] superfluous... M]sticism is therefore 45

Arhive sentimentale antithetical to discernment. IT IS AN EXTREME FORM OF REC|LESS FAITH. .... it is nearl] impossible to reason [ith an] convinced m]stic. Such people are generall] be]ond the reach of reason.> (Eugen C.) (Traducere: <Misticismul este ideea conform cqreia realitatea spiritualq se gqsewte printr-o cqutare lquntricq. Misticismul este o formq perfectq pentru existenyialismul religios, cqruia ‘i este cea mai inevitabilq consecinyq. Misticismul dispreyuiewte ‘nyelegerea rayionalq wi pleacq ‘n cqutarea adevqrului prin sentimente, prin imaginayie, prin viziuni personale, prin voci lquntrice, prin iluminqri personale wi prin alte forme subiective de cunoawtere. Adevqrul obiectiv devine astfel practic neglijabil ... Prin aceasta, misticismul este antiteza a ceea ce eu numesc discernqmknt. El ESTE O FORMQ DE CREDINYQ IMPRUDENTQ. ... este aproape imposibil sq ‘ntreyii un dialog rayional cu un mistic. Astfel de oameni sunt deobicei dincolo de dimensiunile reale ale rayiunii.>) Comentariul meu: <M] comment is that John MacArthur is [rong here.> (Pqrerea mea este cq John n-are dreptate). El este un ‘mpqtimit al studiului <pe text>. Din confortul biroului squ, ‘nconjurat de cqryi wi de comentarii, John, pe care-l respect foarte mult, propune <unidimensional> o singurq cqlquzq obiectivq a credinciosului: <TEXTUL Scripturii.> Dupq ckt ‘l cunosc ‘nsq, John MacArthur nu nega totuwi existenya unui factor <subiectiv> ‘n cqlquzirea personalq, numit ‘n Biblie: - <UNGEREA> - >Ckt despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El, rqmkne ‘n voi, wi n-aveyi trebuinyq sq vq ‘nveye cineva; ci, dupq cum ungerea Lui vq ‘nvayq despre toate lucrurile wi este adevqratq, wi nu este o minciunq (dubla afirmayie - n.b.), rqmkneyi ‘n El, dupq cum v-a ‘nvqyat ea> (1 Ioan 2:27). sau - <“NCREDINYAREA> (Rom 14:22- 23). <“ncredinyarea pe care o ai, pqstreaz-o pentru tine, ‘naintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se oskndewte singur ‘n ce gqsewte bine. Dar cine se ‘ndoiewte wi mqnkncq, este oskndit, pentru cq nu mqnkncq din ‘ncredinyare. Tot ce nu vine din ‘ncredinyare, e pqcat.> Istoria crewtinqtqyii este plinq de mistici, care n-au avut uneori deckt o poryiune a textului Noului Testament. Viaya lor 46

Amintiri cu sfinyi spiritualq a fost ‘nsq ca un pahar plin de dq peste el, tocmai prin aceastq alipire duhovniceascq ‘ntre sufletul lor wi Dumnezeu, prin Duhul. De fapt, ‘n absenya predicqrii wi ‘n newtiinya de carte generalq, bisericile crewtine au fost salvate secole de-a rkndul tocmai de aceastq <cqlquzire misticq> personalq, atkt de realq ‘ntre cel credincios wi Isus Christos. Adevqrul obiectiv al Scripturii nu contrazice existenya unui adevqr subiectiv al trqirii intime. Cknd unul se armonizeazq cu celqlalt, avem de a face cu ceea ce teologia numewte <simfonia> credinyei. Angloamericanii sunt tare cerebrali. Noi, orientalii de la graniya Europei avem wi alte dimensiuni. Dumnezeu nu este rayional, ‘n sensul cq nu este limitat la stratul rayiunii. El este supra rayional. Vezi remarca lui Pavel: <Dacq cineva se crede ‘nyelept ‘n felul veacului acestuia, sq se facq nebun, ca sq ajungq ‘nyelept> (1 Cor. 3:18). Ca ‘ntotdeauna, apreciez spiritul tqu foarte bun de observayie. Mulyumesc pentru remarca ta. Ea a fqcut posibilq aceastq lqmurire wi i-a atras wi pe alyii ‘n dialogul nostru frqyesc. Un rqspuns aprobator: Dragq Eugen, Ar trebui sq te uiyi ‘ntr-un dicyionar wi sq vezi acolo definiyiile cuvkntului <mistic>. Observq cq am scris <definiyiile>. Cuvkntul <mistic> este folosit ‘n foarte multe miwcqri religioase, atkt crewtine ckt wi necrewtine. Fiecare ‘nsq ‘l ‘nyelege ‘n felul squ. John MacArthur dq o definiyie foarte inexactq cuvkntului <mistic>. Esenya noyiunii de <mistic> nu stq ‘n cqutarea <realitqyii spirituale ‘n lquntru>. Dacq vrei sq fii corect cu noyiunea de <mistic> trebuie sq spui cq <misticism ‘nseamnq unirea directq, nemijlocitq cu divinitatea>. Cqile de realizare a acestui obiectiv fundamental diferq enorm de la o grupare la alta wi de aceea existq atktea wcoli sau forme de misticism. Dar esenya tuturor este aspirayia spre unire cu divinitatea. “n acest sens eu sunt un foarte puternic wi convins mistic, deoarece eu cred ‘n unirea directq wi nemijlocitq a Domnului Isus, Dumnezeu ‘ntrupat, cu mine. Eu cred cq aceastq unire nu este un fel de a vorbi, o metaforq plqcutq (cred cq John MacArthur va spune cam awa ceva), ci este o realitate obiectivq, concretq, realq, awa ‘nckt eu sunt doar o mlqdiyq care crewte din El, sunt un mqdular din trupul Lui, atkt de realmente ‘nckt sunt <carne din 47

Arhive sentimentale carnea Lui wi os din oasele Lui> (vezi Efeseni 5:28-32). El a murit pentru mine pentru ca eu sq nu mai trqiesc singur ci sq trqiesc <‘mpreunq cu El> (I Tes.5:9-10). Oricine crede literalmente ‘n textele biblice care ne vorbesc despre aceastq unire (vezi ‘n special Rom.6, Galateni 2:20 wi Coloseni 2-3) este etichetat ‘n mod dispreyuitor ca fiind <mistic>. Wi asta nu de necrewtini, ci de teologi evanghelici dintre cei mai reputayi. Dacq vrei sq vezi exact ce face un asemenea teolog, citewte <Union {ith Christ> de Smead, de la Fuller Seminar]. El ‘i numewte mistici pe cei ce cred literalmente ‘n unirea cu Christos wi, ‘n partea finalq a cqryii, unde ‘yi spune propria lui concepyie, vei vedea cq metaforizeazq toate textele biblice ‘n awa fel ‘nckt sq nu mai rqmknq nici o realitate ‘n ele.(Este <un dar> al multor teologi din America sq goleascq de sens ‘n felul acesta multe alte noyiuni din Biblie!). In ultimii patru ani mi-am dedicat tot timpul wi toatq energia pentru a introduce ‘n Romknia ‘nvqyqtura biblicq despre realitatea unirii Domnului Isus Christos cu noi wi despre bogqyia wi frumuseyea trqirii ‘n unire cu El. Nimic ‘n lumea aceasta nu este mai ‘mplinitor deckt trqirea ‘n unire cu Cristos. Nimic nu este mai frumos wi mai glorios deckt sq realizezi ‘n fiecare zi cq ai murit fayq de lume wi cq acum trqiewti ‘n Cristos, cq El este realmente viaya ta, cq El trqiewte literalmente ‘n tine, cq viaya ta este ascunsq cu Cristos ‘n Dumnezeu. Ai vrut sq wtii care-i al doilea mistic ‘n Romknia. Dacq ‘nyelegi misticismul ca fiind unirea directq wi nemijlocitq, realq, obiectivq, concretq, cu Dumnezeu prin Isus Christos, atunci poyi sq mq treci pe mine pe locul acesta de mare cinste. Cu dragoste ‘n Cristos Domnul (literalmente), Iosif Ton EG 25. Richard {urmbrand - misticul (II) Din cauzq cq misticismul nu este o miwcare unitarq este foarte dificil sq fie definit ‘ntr-un fel care sq-i mulyumeasca pe toyi cei ce fac parte din aceastq grupare. Misticismul este un termen care se poate aplica wi unei religii pqgkne din afara curentului de ‘nvqyqturq crewtinq wi ‘n acelawi timp wi unei denaturqri eretice a crewtinismului, care continuq ‘nsq sq se manifeste ‘n interiorul lumii awa zise crewtine. Tot awa, termenul poate fi folosit wi atunci cknd ne referim la un anumit fel de crewtinism care nu este fundamental grewit, dar pune un 48