CARTEA IUBIRII, autor Maria Sava

300 Maria Sava Cartea Iubirii 301luciditatea şi măsura cu care Monica Lovinescu a dat nou, vizibil prin discursul şi gesticulaţia sa amplă, cel carerăspunsurile în acest interviu. Privind personalitatea lui cere instituirea unei democraţii originale, a acestui soiGabriel Liiceanu în timp şi făcând o comparaţie între de democratură în care încă ne ducem zilele de pe o zi pecele două popoare, consider că Havel a fost conştiinţa alta. Ţara pe care cei doi au părăsit-o în urmă cu 43 de anişi dizidentul unui popor cu o conştiinţă civică ridicată, nu seamănă deloc cu ţara găsită şi cu cea propusă de noiimotiv pentru care vocea sa a fost clară şi mesajul său guvernanţi. Un semn al ipocriziei guvernării iliescienelipsit de echivoc. Toate încercările lui Gabriel Liiceanu era clar reconsiderarea provizoratului. Minciuna a fostde-a cere societăţii româneşti să se înscrie pe o direcţie generalizată şi instituţionalizată prin manipulările la careetică s-au izbit de opoziţia unei populaţii buimacă, deloc populaţia a fost supusă. „Şi acuma, spune Virgil Ierunca,doritoare de schimbare. Mai grav e faptul că s-au găsit minciuna nu stă numai cu regele la masă, dar minciunaprintre intelectuali voci care să-l judece şi să-l condamne. stă şi la săraca masă a oamenilor simpli, a muncitorilor, a oamenilor care îndură atâtea privaţiuni cotidiene. Virgil Ierunca spune: „Am asistat la un fenomen Minciuna este astăzi, de la vodă până la popor şi până laparadoxal, nu e singurul de altfel: oamenii care au prostime, prezentă. Ori, dialectizarea permanentă, acestvorbit în România despre vinovăţia colectivă au fost omagiu pervers adus minciunii mereu deschise , e poateoameni care nu aveau să-şi reproşeze nimic, în vreme unul dintre lucrurile cele mai grave ale momentului pece ceilalţi, care aveau să-şi reproşeze multe lucruri, de care îl trăim.” Poate mult mai benefică ar fi fost existenţala tăcere până la laşitate manifestă, au tăcut, de data la vedere a unui partid comunist.aceasta tăcerea are conotaţii vinovate, au început săîntroneze această separaţie ciudată, pitorească, aş Este sau nu nevoie de un recurs la Caragiale? Este,spune, din punct de vedere moral - există şi un pitoresc consideră Virgil Ierunca, dar nu la Caragiale „zeflemitorulal moralului - între o vinovăţie colectivă, despre care democraţiei româneşti” şi nici la „cel serios şi tragic” civorbea Jaspers după primul război mondial, despre la un „Caragiale intermediar”, părintele cetăţeanuluicare vorbea Havel, despre care au încercat şi au vorbirt turmentat. Dar iată că azi onestul lui cetăţean turmentataici, cine? Gabriel Liiceanu, Octavian Paller între alţii, de la bere şi de la vin s-a transformat în „cetăţeanulca să li se răspundă cu o iritare pe care n-aş vrea s-o turmentat de minciună” care nu mai ştie cu cine să maicalific, atât de acută totuşi, din partea unor scriitori, a voteze. Cetăţeanul turmentat de minciună este omul nou,unor oameni care ştiu ce înseamnă a medita în peisajul cel care întreţine vie şi nevătămată flacăra unei puteripur literar, în peisajul pur artistic. E un lucru pe care corupte ce se tot perindă de 20 de ani la guvernare, celnu l-am înţeles.” care s-a aliat cu puterea în respingerea Proclamaţiei de la Timişoara, cel care votează pentru o strachină de Următorul subiect propus de Vasile Gogea a fost cârnaţi cu fasole şi pentru o găleată din plastic, ori celinstituirea unei noi geografii morale a ţării având ca scârbit de democraţie şi căzut în prosteala nostalgieirepere Sighetul şi Piteştiul. Pornind de la fraza lui după comunism. Este cetăţeanul care, aşa cum spuneNoica, în care vorbeşte despre transformarea unui Ierunca, nu dă măcar o şansă unui Agamiţă Dandanache.popor în populaţie, Virgil Ierunca sugerează că această Cel care, după cei 45 de ani în care România a fost întransformare n-ar fi fost posibilă dacă comunismul n-ar afara istoriei, se străduieşte s-o ţină în acelaşi loc. Acelfi dus la bun sfârşit planul de creare a omului nou; omul

302 Maria Sava„cetăţean turmentat de minciună” care întreţine legenda André Glucksmann - Prostiapoporului lipsit de noroc aflat sub eterna guvernarea lui „n-a fost să fie”, deşi drumul către libertate a fost Motto:presărat cu sute de victime, spre deosebire de celelalte «Nu vreau să mor idiot»ţări postcomuniste. (Havel) Nici imaginea dramatică a societaţii decapitatăde elite, avansată de Vintilă Horia, aşa cum aminteşte Prostia, eseul politico-filosofic scris de AndreVasile Gogea, nu este în viziunea lui Ierunca cel mai mare Glucksmann, publicat în martie 1985, mi-a dat onecaz al societăţii postdecembriste. Principala problemă variantă de răspuns la una din întrebările care-i frământăeste abdicarea intelectualilor de la principii, părăsirea pe cei ce realizează adevărata dimensiune a ororilor careuneltelor profesionale şi abandonarea cetăţii în schimbul au marcat cel de-al XX-lea secol: Cum a fost posibil?unor favoruri oferite de puterea coruptă. Acel „proşti darmulţi” ar fi trebuit schimbat în „mulţi, şi nu proşti” lucru Cine este André Glucksmann, cel care s-a încumetatde care nu s-au învrednicit nici minţile clare ce s-ar fi să scrie un eseu despre prostia instituţionalizată? S-adesprins din vacarmul general, nici poporul rămas încă născut pe 19 iunie 1937 în Boulogne–Billancourt, într-ola faza de populaţie. Este un mare adevăr că poporul familie de evrei aşkenazi, proveniţi din Austria. A studiatromân şi-a sabotat singur istoria. Şi unul din momentele la Lyon, apoi la Şcoala normală superioară din Saint-care ar fi trebuit fructificat a fost Braşov 1987, moment Cloud. Prima sa carte, Discurs asupra războiului ape care poporul român l-a ignorat. Un mare merit îi fost publicată în 1968. În 1975 a publicat Bucătăreasarevine gazetarului Vasile Gogea de-a fi transmis în afara şi mâncătorul de oameni, iar în 1977 Maeştriigraniţelor ceea ce se petrecea la Braşov. gânditori. Este unul dintre cei mai redutabili eseişti ai secolului al XX-lea, autor profund implicat în viaţaBibliografie : Vasile Gogea, Voci în vacarm - un dialog cuMonica Lovinescu şi Virgil Ierunca, Editura Eikon Mihnea Berinde, Ariadna Combes, Anne Planche,13-15 iunie 1990. Realitatea unei puterineocomuniste, Humanitas, 2006

304 Maria Sava Cartea Iubirii 305cetăţii care abordează o serie largă de probleme printre demnitatea sa-lipsa libertăţii de gândire şi de exprimare.care şi cea a totalitarismelor. Nu despre teroarea sângeroasă şi înfometările din trecut la care popoarele au fost supuse, ci despre cu totul Asemeni multor intelectuali francezi, a cochetat în altceva era vorba. Despre frica care aproape că sufocatinereţe cu marxismul, pentru ca apoi să înceapă un pe fiecare individ în parte şi despre minciuna totalitarărăzboi ideologic total atât cu totalitarismul marxist, cât care a devenit politică de stat. Vorbind despre inerţiaşi cu cel fascist. Pentru că, spune Glucksmann, „cei mai lumii contemporane în ceea ce priveşte reacţia faţă deînverşunaţi critici ai totalitarismului - Soljeniţîn, Orwell, totalitarismul comunist, dar şi despre ticăloşia unei mariSouvarine - iau lumină de la flacăra unui stalinism care părţi a intelectualităţii un caz elocvent este atmosferai-a pârjolit şi pe ei. Cine nu s-a lăsat niciodată pradă creată în jurul apariţiei Cărţii negre a comunismului.beţiei, nu prea este pregătit să pătrundă aventura „Nu a existat o conspiraţie a tăcerii la prima ediţie abeţivului.” Cărţii negre a comunismului, spune Stéphane Courtois, coordonatorul acestui impresionant demers . Pentru Aşadar, unul dintre răspunsuri ar fi: din cauza că atunci simpatizanţii acestei ideologii au crezut căProstiei, fenomen universal, la a cărui globalizare au sunt destul de puternici să mă sfărâme imediat. Cu treicontribuit din plin marii intelectuali. Parafrazându-l pe săptămâni înainte să iasă cartea; au declanşat o mareFlaubert, Glucksmann afirmă: „Prostia suntem noi.” Cei bătălie în ziarul cel mai cunoscut: Le Monde. Însă s-aucare am traversat un întreg secol fără înţelegerea exactă înşelat în privinţa strategiei... În loc să mă distrugă,a lucrurilor şi fără să fi învăţat lecţia de la Socrate citire, au atras atenţia tuturor. Au creat o întreagă agitatie.aceea de-a ne cunoaşte limitele şi de-a nu uita nicio clipă Atunci când cartea a fost publicată, deşi fuseseră tipăritecât de ignoranţi suntem. Sau cum spune Glucksmann: 20.000 de exemplare, în două zile toate au fost vândute.„Cunoaşte-l pe imbecilul din tine.” Şi asta fără Comuniştii au înţeles că au făcut o mare greşeală şi, înnicio urmă de maliţiozitate, pentru că, o fiinţă mai septembrie 2002, când am scos a doua ediţie a Cărţiiconsecventă pe lumea asta decât prostul, nu există. Şi negre a comunismului, atunci a funcţionat conspiraţiapentru că, gândirea, în general, filozofia, în particular, tăcerii. Nici un cuvânt despre carte în Le Monde sauau fost puse între paranteze atunci când, o dată în plus, Liberation , iar in Nouvelle Observateur... o linie.trebuiau să fie puse în slujba umanităţii. Fireşte celelalte ziare au scris despre eveniment. Este destul de impresionant ce capacitate de a acţiona mai Amintesc aici primul semnal de alarmă tras de au comunştii...”scriitorul Panait Istrati, după călătoria făcută în URSScând a văzut adevărata şi hidoasa faţă a comunismului. Omul e singurul animal capabil să devinăReacţia intelectualilor francezi a fost cît se poate de prost, afirmă Glucksmann, de vreme ce prostiavirulentă şi atât de bine orchestrată, încât a făcut din ideologizată s-a întins aupra întregii lumi precum o ciumă.cel care dezvăluia lumii crudul adevăr un duşman de Şi dacă de nazism lumea s-a vindecat foarte repede, trăindmoarte. Mai târziu, aceeaşi soartă a avut-o şi Soljeniţîn. şocul imaginilor abominabile cu nelegiuirile petrecute înNici Havel n-a fost privit cu ochi mai buni, mulţi lagărele morţii, comunismul mai bântuie încă precumdintre intelectualii europeni de stânga, considerând că o stafie, având de partea sa pe mulţi dintre intelectualiitoate aceste reacţii antitotalitare au ca rădăcină lipsurimateriale, nu acel rău profund care afectează fiinţa în

306 Maria Sava Cartea Iubirii 307de renume. „De multe ori început, adesea întrerupt, fii un imbecil.”întotdeauna inhibat, travaliul colectiv de doliu nu se Totalitarismul nu moare de la sine: „sau îl facipoate realiza cu câteva mărturii brute, deja ofilite,cu fotografii îngălbenite şi cu voci aproape stinse.”… bucăţi, sau îl laşi în pace”, spune Glucksmann. Nu există„Aşa cum a fost Auschwitz pentru Occident, Kolîma cale de mijloc. Dovadă este post-totalitarismul caretrebuie să devină experienţa interioară a popoarelor bântuie încă Europa, purtând masca unei „democraţiiimperiului sovietic.” Şi nu numai. Dovada că lumea originale”. Şi lucrul cel mai evident este faptul că minciuna are mare trecere în toate păturile societăţii.este încă reticentă în a pune alături cele două ideologii, „Căci esenţa Statului bazat pe minciună constă încare în esenţă au o singură rădăcină, este şi respingerea faptul că te face să participi (conştient sau inconştient,solicitării celor şase state europene de-a trata crimele nu are importanţă) la devalorizarea colectivă a ceea cecomunismului în egală măsură cu cele ale nazismului. fundamentează întreaga demnitate şi întreaga glorieBa, gândind la zidarul lui Soljeniţîn, Ivan Denisovici, a vieţii omeneşti; ajungi să iei parte la devalorizareaautorul ajunge la concluzia că ideologia marxistă s-a nu numai a adevărului ca atare, ci şi a aspiraţiei spredovedit cu mult mai parşivă decât nazismul, atunci cunoaşterea adevărului” (P.Fidelius) „Teroarea în masăcând a exploatat cu multă viclenie capacitatea pe care îngrozea, minciuna post-totalitară prosteşte; iată douăo are omul de-a se întemniţa singur- intervenind modalităţi de a priva individul de posibilitatea de a-şiprintr-o acţiune spirituală asupra spiritului. „Febra de folosi individual creierul.” (Glucksmann)zidar a lui Denisovici, spune Glucksmann, ilustrează o Lumea îşi doreşte stabilitate, linişte; principiileregulă generală: fiecare îşi poartă bucuros bolovanul democraţiei veritabile, fiind grav compromise depentru zidirea închisorii comune, Sisif a devenit urmaşii celor ce-au instituit totalitarismul comunist, cadmuncitor colectiv” Concluzia: „Uluitoarea capacitate în derizoriu. „În era post-totalitară, fiecare tolereazăautoflagelantă a prostiei închide în fiecare ideologie prostia celui de lângă el cu condiţia ca aceasta să nu-isâmburele tare al urii de sine.” uzurpe propria prostie.” Societatea subzistă gândind cât mai puţin posibil, statul post-totalitar se întăreşte prin Dacă în sa Fenomenologie a spiritului,Hegel descrie profundele frământări între limitele exploatarea inteligentă a prostiei individuale. Şi la acestantagonismelor ale unei inteligenţe care la final iese atac adus asupra inteligenţei de către Putere aderă cubiruitoare, devenirea-lumedin secolul al XX-lea apare voioşie mare parte din intelighenţie care, nu de puţinemai degrabă ca efectul unei dialectici a prostiei şi nu ori, şi-a trădat propriul statut, intrând în concubinaja spiritului. Căci prostia a ieşit biruitoare, întărită cu Puterea. În această situaţie, graniţa dintre prostie şiam putea zice, dintr-un întreg sistem de contradicţii. ticăloşie este cât se poate de fragilă.Ea nu este niciodată în criză de argumente (dovada „Inegalitatea socială, spune Glucksmann, pare săfebra neocomunistă care i-a cuprins pe majoritatea fie cheia dezechilibrului mental.” Mizeria celor săraciintelectualilor în acest moment) şi reinventează mişcarea poate fi uşor manipulată în slujba prostiei ideologice.de perpetuum mobile a celui care se pedepseşte singur. Este suficient să apară la orizont un salvator, cel careExperienţa repetată a secolului al XX-lea, prelungită în promite aducerea Raiului pe pământ, şi oamenii vorsecolul al XXI-lea, arată că „poţi sfârşi prosteşte fără să reacţiona precum o turmă. Şi odată ce le intră în cap

308 Maria Sava Cartea Iubirii 309că numai democraţia este aceea care le-a distrus viaţa, de fiecare dată raportându-se doar la sine. Îi place să sepauperizându-i, nimic nu le mai poate schimba gândirea. asculte şi să fie adulat de ceilalţi. De obicei îi este fricăDeoarece „cretinul se caracterizează prin aceea că de moarte şi de aceea ajunge bolnav închipuit. Dar măniciodată nu se lasă descumpănit, el se arată mereu opresc. Lista e mult mai lungă şi întărită de exemplelegata să-şi formeze o părere despre ceea ce nu ştie, să din literatura lumii. „Cu excepţia cretinilor, spunedecidă fără drept de apel în legătură cu lucruri al căror Flaubert, murim întotdeauna cu nesiguranţa proprieiînţeles îi scapă.”Şi cât de bine se vede acest lucru în valori şi a operelor noastre.” Siguri pe ei, proştii ajungtimpul campaniilor electorale! Pe bună dreptate, autorul la un moment dat creatorii şi diriguitorii lumii. Şi cumse întreabă de unde provin certitudinile unei lumi pe care să te salvezi de ei? Să fugi? Dar de ce trebuie să fugi dinfiecare campanie electorală îşi propune s-o construiască calea lor?din temelii? Factorul catalizator în existenţa şi supravieţuirea Prostia este universală. Nu poate fi catalogată nici de prostiei este însuşi intelectualul. El care se crededreapta nici de stânga, însă atunci când nu este privită organizator, propovăduitor, prevestitor, denunţător decu înţelegere, prostia ne devorează. Purtând mai multe apocalipsă. El care-şi arogă apoteotic funcţia de salvatorchipuri, în funcţie de epoca în care a trăit, prostia se al umanităţii. Ne-a dovedit-o Marx , Lenin şi toţi urmaşiibaricadeazăînpropriaautosuficienţăşidevinedeneclintit. lor, cu prisosinţă. Ne-au dovedit-o şi ne-o dovedescNimic n-o atacă fără să se zdrobească. E perseverentă în continuare, Casandrele neliniştite ce prevăd acumşi are propria logică nu de puţine ori cât se poate de moartea democraţiei, chemând la luptă proletară. Citindcuceritoare. Structura tâmpă, spune Glucksmann, se cartea lui Julien Benda, Trădarea intelectualilor,ocroteşte singură prin eliminarea a ceea ce o contestă. ni se întăreşte ideea că toţi aceşti falşi Mesia au adusNimic n-o supără mai mult decât critica. Şi dacă animalul omenirea acolo unde a ajuns. Glucksmann considerăgăseşte de obicei un obiect pe care să se cocoaţe, prostul că termenul de „intelectual” datează de pe vremeastă cocoţat pe sine însuşi. Pentru mintea lui îngustă, totul afacerii Dreyfus, când oamenii de litere s-au manifestateste posibil. El poate ordona şi clasa lucrurile la infinit, ca o colectivitate şi-au intervenit în scandalurilenu-şi pune întrebări niciodată, îşi etalează autosuficienţa cetăţii. Astfel, elita s-a împărţit în două tabere, fiecareca pe o mare minune a lumii cerând omologarea ei cu considerând că deţine adevărul absolut. Intelectualii şi-valoare de adevăr absolut. Şi pentru exemplificarea au schimbat menirea, punându-se fiecare în slujba unuiprostului tipic, Glucksmann face recurs la personajele stindard, fără să accepte că adevărul sălăşluieşte undevalui Flaubert. Emma e tipul de prost snob, care citeşte o pe la mijloc. În timp, intelectualul a devenit un sacerdot,mulţime de cărţi şi începe să trăiască viaţa eroinelor de un propovăduitor al unei lumi utopice. Aşa s-a întâmplatacolo. Bouvard şi Pecuchet sunt alte tipuri de proşti: ei cu Lenin, „gânditorul arici” cu o singură idee fixă, aceeaiau totul de-a gata din dicţionare şi le servesc celorlalţi de-a schimba lumea după tiparele minţii lui, creînd undrept adevăruri incontestabile. Judecă pe toată lumea, Univers al Prostiei în care Binele, Frumosul şi Adevăruldar nu se lasă judecaţi. Până şi iubirea prostului este una ar fi trebuit să-şi dea mâna. Fiind lucrul cel mai echitabilplatonică, închisă-n versuri contrafăcute. Se adoră pe împărţit din lume, Prostia se găseşte în fiecare din noi.sine şi nu-şi poate explica iubirea în afara lui. Se defineşte Altfel, de unde s-ar fi alimentat regimurile totalitare,

310 Maria Savacare au umbrit faimosul secol al XX-lea, precum şi celedouă războaie mondiale cu atâta cruzime? Închei cu un citat al lui Roland Barthes, care nu-milasă nici urmă de speranţă: „…Prostia ar fi un sâmburetare şi indivizibil, un element primar: nu există nici oposibilitate de-a o descompune ştiinţific (dacă o analizăştiinţifică a prostiei ar fi posibilă, s-ar prăbuşi întreagateleviziune). Ce este ea? Un spectacol, o ficţiune estetică,poate o fantasmă? Şi dacă ne-am include şi noi în peisaj?E frumos, e sufocant, e straniu; iar despre prostie n-aşavea, în fond, dreptul să spun decât atât: mă fascineazăBibliografie: André Glucksmann - Discursul urii André Glucksmann, Prostia, Editura Humanitas, „Provin dintr-o familie de evrei care a participat laBucureşti, 1992 Rezistenţă în Franţa , ceea ce m-a învăţat că adevărurile sunt relative. Aşa de pildă, vorbeam germana în familie şi franceză în exterior, şi nu aveam voie să fac altfel, deoarece aş fi întâlnit oprobriul general.” (André Glucksmann, Discursul urii) Ura acuză fără să ştie. Ura judecă fără să audă. Ura condamnă după bunul ei plac. Ea nu respectă nimic, crede că înfruntă un complot universal. La capătul puterilor, cuirasată în platoşa resentimentului ei, tranşează totul printr-o samavolnică şi suverană ticăloşie. Urăsc, deci exist.” Discursul urii nu este un eseu asupra urii în sine, ci este un eseu despre cenzura urii, despre minimalizarea ei, dar şi despre amplificarea ei. „Când arzătoare şi brutală, când insidioasă şi glacială, o ură neobosită bântuie lumea. Spectrul ei obstinat şi îndărătnic tulbură relaţiile private şi problemele publice.” Chiar

312 Maria Sava Cartea Iubirii 313dacă ne prefacem că n-o vedem, chiar dacă aparent vesteşte moartea omului.”nu-i găsim justificare, ura se insinuează zilnic în vieţile Prima fractură în istoria modernă a omenirii,noastre marcând cu prisosinţă atât relaţiile particulare, bomba de la Hiroşima a arătat cât de fragilă este paceacât şi pe cele publice. Iar marea noastră vină, a tuturor, lumii. Şi pentru că istoria s-a scris şi s-a uitat, nici n-arezidă în primul rând în faptul că suntem atât de trecut bine greul furtunii că ne şi grăbim să dăm fila,„geniali” încât găsim explicaţii şi justificări la toate câte suntem invadaţi de iluzia schimbării mentalităţilor.”ni se întâmplă, explicaţii care frizează ridicolul uneori. Nenumărate instincte de ură şi de violenţă sălăşluiescPentru ura din spaţiul particular lăsăm la latitudinea în stare latentă în inimile omeneşti, spune istoricul Leonnoilor psihologii, amputate de o cultură profundă, însă Poliakov, iar învăţămintele primite, preceptele moraleiatinse de mondenitate, să ne justifice orice faptă al pot cu dificultate să le ţină-n frâu. De ce ravagii suntcărei vehicul este ura: pedofilul are scuza unei copilării capabile aceste forţe elementare, din clipa în care-înnefericite, hoţul este atins de şomaj, prietenul învrăjbit loc să se opună dezvoltării lor-justificarea morală şie lipsit de educaţie (ura nefiind decât fructul alterat al consacrarea ideologică vin să le dea o mână de ajutorlipsei de educaţie) crimele dintre foşti iubiţi se justifică şi mai curând le stimulează decât le frânează? Astfel,prin pasiuni bolnăvicioase şi aşa mai departe. prin răsturnări descumpănitoare, oamenii au ştiut mereu să întoarcă în avantajul unor asemenea pasiuni Chiar şi urile colective sunt tratate ca acte de evangheliile lor cele mai nobile.”circumstanţă, actele de terorism fiind luate drept reacţii Cele două războaie mondiale care au bântuitale umiliţilor şi obidiţilor planetei. Totul are o justificare omenirea secolului al XX-lea au reuşit să pună întreşi singura măsură ce poate fi luată este ca aceste fapte să paranteze însăşi ideea de umanitate. Până unde poatefie înscrise în analele istoriei ca apoi să fie cu lejeritate merge inumanul din om şi de unde începe lipsa dedate la spate. De fiecare dată când se întâmplă ceva ne speranţă a individului? Iată întrebări la care nu s-aprefacem surprinşi pentru ca apoi să ne consolăm că nu ni găsit încă răspuns. Şi noul tip de război ce nu cunoaştes-a întâmplat nouă. Nici nu ne trece prin cap să încercăm frontiere, terorismul, justifică aceste întrebări fărăsă pătrundem în profunzimea actelor generatoare de răspuns, deocamdată. Terorismul de ultimă generaţieură. Asemenea pendulului lui Foucault ura îşi lasă dâra se autoproclamă nihilist-fără reguli, fără limite, departefumegândă de la un eveniment la altul fără să se disipeze, de războinicul tradiţional care încerca să-şi înfrânezefără să se atenueze. De la Bombele atomice din 1945 până propria ură şi s-o strunească pe-a duşmanului. Teroristulla bombele umane din 11 septembrie 2001 au trecut doar de azi este un posedat, o bombă vie care face un tot cudouă generaţii. De fiecare dată uitarea şi-a intrat rapid ura proprie. Furia sa lăsată fără zăgazuri nu cunoaşteîn drepturi spre a lăsa loc unor noi şi noi evenimente. armistiţiu şi substituie demonstraţiei forţei, de altădată,„Această neliniştitoare condiţie umană, spune Sartre în demonstraţia propriei uri.1945 în revista Timpuri moderne, de acum încolo în În sprijinul afirmaţiilor sale autorul argumentează cumod ireversibil înzestrată cu puterea de a face lumea unul dintre cele mai sângeroase atentate care a zguduitfărâme, este definită de capacitatea ei universală întreaga lume, cel de la Beslan, din Cecenia. Consideratde omucidere, aşadar de sinucidere…Nu mai există a fi cea mai nebunească luare de ostatici din istorie, atâtspecie umană… după moartea lui Dumnezeu, iată că se

314 Maria Sava Cartea Iubirii 315prin numărul mare al victimelor, cât şi prin cruzimea înfăptuirii păcii şi înţelegerii în lume rămâne clişeulabsolută pe care au manifestat-o participanţii. Şi acest după care este judecat celălalt.atentat a fost cu atât mai tragic şi mai trist pentru omenire Există în civilizaţia Occidentală trei astfel de clişeecu cât n-a găsit ecou în rândul guvernelor europene care cum că răul în lume ar fi generat de evrei, de americani ,au considerat că acei copiii însemnau atât de puţin faţă ori de femei.de buna relaţie cu Rusia. La vedere sau mai voalat, antisemitismul se manifestă încă, problema evreiască nefiind o obsesie maladivă. De obicei criminalul terorist este catalogat drept şi aici autorul aminteşte afirmaţia compozitorului grecun dezaxat, găsindu-se rapid o justificare psihologică Mikis Teodorakis. „Suntem două naţii fără fraţi pea deciziilor sale sinucigaşe. Glucksmann afirmă că lume, noi(grecii) şi evreii, ei însă au fanatismul şi cultuldoar lenea în gândire, incultura pot trece în prim plan forţei…Astăzi putem spune că această naţiune micăgăselniţele psihologilor de serviciu. constituie rădăcina răului, nu a binelui, prea multă suficienţă şi prea multă obstinaţie înseamnă răul….” Izvorul acestor porniri distructive şi neprevăzuteeste cu mult mai adânc, numai prostia opacă găsindu-i Un alt clişeu este cel în care americanii suntjustificări facile şi imediate. Parcurgând o întreagă istorie demonizaţi fără să se ţină cont de faptul că până la urmăa literaturii cruzimii, începând cu Homer, concluzia la America înseamnă democraţie veritabilă, indiferent decare ajunge este că răul se află în fiecare din noi. Şi acest intervenţiile sale. Nihilistul european consideră că prinlucru se tot repetă în fiecare tragedie greacă. Conform cele două războaie mondiale şi-a câştigat dreptul de-a dacanoanelor, acţiunea în tragedia greacă se desfăşoară lecţii americanilor.după următorul scenariu: mai întâi dolor, prima fază Iar al treilea clişeu este considerarea femeii dreptcând eroul se întoarce în sine copleşit de suferinţă, apoi măr al discordiei.furor, când durerea se exteriorizează şi nimiceşte treptat De la Elena din Troia încoace funcţionează butadape cei apropiaţi şi ultima fază nefas, când prezentul şi „cherchez la femme!” „ca sursă a răului şi motiv de ură.viitorul , cele două file ale vieţii sunt făcute tabula rasade o crimă nemaiauzită.. „Ura, spune Heidegger, nu se risipeşte nicicum după ce izbucneşte, ea nu face decât să crească şi să „Ura este în fond arta de a conserva, spune se înăsprească, ea ne roade şi ne devorează esenţa.Glucksmann, a îndopa, a îngrăşa o mânie, prevestindu- Dar această constantă inaccesibilitate care, prin ură,ţi istorii oribile. Dar nu oricare. De preferinţă cele care vine să se stabilească în existenţa umană nu o face nicio sapă adâncind-o ca un hău în care dispare totul.” izolată, nici oarbă, ci clarvăzătoare şi chibzuită. Mânia îl face pe om să-şi piardă direcţia. Ura intensifică Ura îmbracă diferite feţe înfăţişând fobii colective conştiinţa şi reflecţia în cel pe care-l stăpâneşte, până lacare nu de puţine ori s-au transformat în acte de o răutatea cea mai subtilă. Ura nu este niciodată oarbă,rară cruzime. Stau mărturie lagărele de exterminare ci clarvăzătoare; doar mânia este oarbă. Iubirea nunaziste, precum şi lagărele totalitarismului sovietic. este niciodată oarbă, ci clarvăzătoare; doar stareaAntisemitismul a fost şi va rămâne o mare problemă iar de îndrăgostit e oarbă, fugitivă şi bruscă, e un afect,confruntarea dintre evrei şi palestinieni e alimentată cu nu o pasiune. Acesteia îi revine să se extindă în afarăură de ambele părţi. Un duşman redutabil care se pune de-a curmezişul

316 Maria Sava Cartea Iubirii 317pentru a cuprinde deschizându-se; şi în ură se produce ea l-a fabricat.” (Vladimir Jankelevitch, Tratat despreacest mod de extindere, prin faptul că ea îşi urmăreşte virtute)necontenit şi peste tot obiectul.”În viziunea lui Montaigne, de la care Glucksmannîşi afirmă filiaţia, starea de ură nu este nimic altceva Bibliografie:decât mariajul dintre o cruzime fără margini şi discursul André Glucksmann, Discursul urii, Humanitas,malefic care-i dă legitimitate urii. «Nu se poate închipuio mai urâtă înfăţişare a lucrurilor decât aceea în 2006care răutatea devine legitimă şi îmbracă, odată cemagistratul a dispărut, mantia virtuţii.”( Eseuri,Montaigne)În final Glucksmann face un fel de corolar al urii:1) Ura există, chiar dacă fidelii ei pretind căacţionează în slujba unei cauze nobile 2)Ura se ascunde sub cuvinte frumoase. Oricemanifestare a ei se ascunde în dosul unor fraze pompoase. 3)Ura este insaţiabilă. Oricât ar fi de hrănită pareimposibili de satisfăcut şi pare că niciodată nu va avea ofinalitate. 4 Ura promite paradisul. Misticismul paradisuluipierdut susţinut de mituri şi legende care vorbesc despreexistenţa unei lumi perfecte . Apariţia diversităţii ar finăscut ura. 5 Ura se doreşte a fi Dumnezeu ziditor.Tendinţa unor societăţi occidentale către autodivinizareeste concludentă în acest sens. 6 Ura iubeşte de moarte. Ura îşi iubeşte într-atâtobiectul, indiferent că-i evreul, America, ori femeia, încâtîi comandă să se sinucidă. 7 Ura se hrăneşte din autodevorare. „Nimeni nu admite că urăşte fără motiv şi cu toateacestea gratuita răutate se sprijină pe ea însăşi şi seînalţă prin propriul elan.(…) Răutatea este literalmentecausa sui. Nu ceea ce poate fi urât explică ura, ciura însăşi a priori face lucrurile demne de ură şi caresporeşte mai apoi la vederea acestui lucru odios pe care

Cartea Iubirii 319 Lucian Blaga - Daimonion care credea în existenţa unui glas lăuntric dincolo de conştiinţă ce te opreşte în momentele cruciale de la Lucian Blaga e mut ca o lebădă. înfăptuirea unor lucruri. Blaga consideră că toate ideile pe În patria sa care Goethe le-a împărtăşit secretarului său Eckermann, zăpada făpturii ţine loc de cuvânt. legate de acest subiect, constituie o construcţie mitică. Sufletul lui e în căutare, În studiul său porneşte de la cele două moduri de-a în mută, seculară căutare, pătrunde în esenţa lumii – prin „gândirea ştiinţifică” de totdeauna, şi prin „gândirea mitică”, care nu sunt antinomice, şi până la cele din urmă hotare. ci tind în aceeaşi măsură să simplifice realitatea prin El caută apa din care bea curcubeul. intermediul unor „imagini –sinteză”. „Gândirea El caută apa, ştiinţifică” lucrează cu raporturi abstracte, în vreme ce din care curcubeul mitul lucrează cu imagini, prin excelenţă. În „gândirea îşi bea frumuseţea şi nefiinţa. ştiinţifică”, „imaginea–sinteză” devine schematică, în vreme ce în mit, „imaginea-sinteză” se potenţează şi se (Autoportret) concretizează până la dobândirea de noi sensuri. Cele În 1932, când se împlineau 100 de ani de la moartea două tipuri de gândire pot fi asociate cu cele două tipuri delui Goethe, Blaga publică studiul Daimonion (1926, cunoaştere definite de Blaga în Trilogia cunoaşterii:1930) în care dă o interpretare ideilor filozofice ale lui cea „luciferică” (mitică) şi cea „paradisiacă”(logică).Goethe referitoare la conţinutul termenului daimonion. „Un poet pus faţă în faţă cu puterile lumii şi ale vieţii, Demonicul lui Goethe este diferit de al lui Socrate, şi dacă nu vrea să-şi dezmintă menirea creatoare, nu poate să gândească decât mitic.” (pg.175) În interiorul gândirii mitice, Goethe se opreşte asupra teoriei culorilor care, din punctul lui de vedere, sunt „rezultate ale diferitelor îmbinări dintre lumină şi întuneric”; culorile fiind definite ca „fapte şi suferinţe” ale luminii în lupta cu întunericul. Revenind la daimonionul lui Goethe, se pare că doar numele l-a împrumutat de la Socrate; pentru el, demonicul e „înfăptuitorul”, „creatorul” care se poate manifesta în orice domeniu - artă, filosofie, ştiinţă, politică. Astfel, Napoleon este unul dintre aceşti daimonioni. Alături de el, Mozart, Rafael, Shakespeare, dar mai ales, Byron. Demonicul e „taina vieţii şi a lumii”şi se manifestă în personalităţi mult superioare celorlalţi, de cele mai multe ori independent de voinţa acestora. Blaga îi mai adaugă pe Rimbaud, Verlaine, Gauguin,

320 Maria Sava Cartea Iubirii 321Van Gogh, Radiguet, „toţi având în comun trăiri în ritm obiectiv Idei platonice. Spre deosebire de el, Goethegrăbit de tragică baladă, vieţi scurte, repede mistuite de sustrage intuiţia oricărei tentative de raţionalizare. Alţidemonicul sălăşluit în ei ca o fatalitate de neînlăturat.” romantici, precum fraţii Schlegel, vedeau în geniu peÎn concepţia lui Goethe, cel atins de demonism e homo universalis. „Orice om complet, spune Fr. Schlegel,capabil să se lupte cu tot universul pentru credinţa sa. are geniu, sau, „orice geniu este universal”. Numai căÎn asta constă latura sa pozitivă, care-l face diferit de Goethe, „unul din cei mai universali oameni”, considerăMefistofel, demonul principiilor negative. că geniul se poate manifesta în orice domeniu practic sauUn alt element specific gândirii mitice a lui Goethe îl spiritual, dar desăvârşirea lui se produce doar în limitare,reprezintă relaţia sa cu „istoria”, cu evoluţia umanităţii, demonicul fiind acel element iraţional, ipostază magicăpe care el o vede în chip de „spirală”. „Istoria ar fi o a divinităţii, creator şi intuitiv care aparţine geniului. Încontinuă creaţie, cu reveniri pe un plan superior, o studiul său, Lucian Blaga ţine să scoată în evidenţă faptulînaintare, desigur, dar o înaintare în cursul căreia nici că o serie de cercetători ai operei lui Goethe au identificato epocă nu se repetă exact la fel şi în care revenirile daimonionul cu geniul, fapt pe care îl contrazice:se săvârşesc totdeauna la alt nivel, pe altă suprafaţă,ca răsucirile în progresie ale unei spirale.” (Goethe şi „Demonicul pare deci în concepţia goethiană ofilosofia istoriei, pg.189) noţiune mai largă decât geniul. Poate nu ne înşelăm dacă formulăm situaţia astfel: există demonici fără Pentru conştiinţa omenească, „demonicul” este geniu, dar nu există geniu fără demonic. În orice geniuun „inconştient”, termen foarte îndrăgit şi utilizat de demonicul este un factor sine qua non.” (Interpretăriromantici începând cu Leibnitz, Ed.V. Hartmann, ale demonicului, pg.214)Schelling, Fichte şi până la Goethe „recunoscut ca fiindzeul lor”. El atribuia inconştientului trăsături magice, Şi, ca o apreciere personală, consideră că existăoculte. un „demonic magic” care nu are neapărat geniu şi un În artă, demonicul este reprezentat de acel nescio „demonic creator care este activ în geniu”.quid, element imponderabil şi de nedefinit născut A gândi mitic nu înseamnă a crea mituri şi nici adin geniul artistic. Kant îl numea „facultate a ideilor gândi propriu-zis, ci a percepe prin intuiţie acele puteriestetice”, dând astfel geniului recunoaşterea deplină ca impersonale, energii, ipostaze, care pot evoca o atmosferăelement iraţional. mitică. În această categorie intră apollinicul şi dionisiacul, „În poezie este în adevăr ceva demonic, spune invocaţi de Nietzsche în Naşterea tragediei, fausticul lui Goethe. În finalul studiului privind daimonionul înGoethe, şi îndeosebi în cea inconştientă, care depăşeşte concepţia poetului de la Weimar, Blaga decelează ideeaatât intelectul, cât şi raţiunea, şi care din pricina asta demonicului pe mai multe planuri:mişcă aşa de mult. Ceva asemănător se găseşte îngradul cel mai mare în muzică.” - metafizic, ca element paradoxal al panteismului luiDar de la teoria lui Kant asupra geniului, care Goethe;multora li s-a părut destul de aridă, Blaga trece la ceaa lui Schopenhauer, care pune pe primul loc, intuiţia; - istoric, ca principiu supraistoric al apariţiilorgeniul este facultatea individului de-a contempla în mod istorice; - estetic, iraţionalul din artă; - etic, faptele ce stau în afara legilor morale;

322 Maria Sava- psihologic, parte a inconştientului;- în teoria geniului, ca element sine qua non algeniului; - în filosofia culturii, ca sursă a elementelor iraţionaledin orice cultură.Pe scurt, acesta este esenţa incursiunii pe careLucian Blaga a făcut-o în spaţiul ideilor filosoficegoethiene, pentru a evidenţia concepţia acestuia asupradaimonionului, incursiune care scoate în evidenţămăestria şi subtilitatea eseistului. „Dacă Eminescu reprezintă dimensiunea anabazică, Un proces răsunător: Caragiale–Caionastrală a verbului românesc, Blaga o reprezintă pe ceacatabazică, abisală. Primul este lumina înălţimilor, Pentru nimic în lume n-aş părăsi acest colţ de viaţăcelălalt tăcerea adâncurilor, iar între cele două limite, străină pentru a mă reîntoarce în patrie. Să maiaidoma unui templu pitagoreic împresurat de grădini văd ceea ce am văzut, să mai sufăr ceea ce am suferit,semiramidice, poezia românească, arhitecturile sonore, aceleaşi mutre, aceleaşi fosile cari conduc viaţa publică,grave ale lui Ion Barbu.” (Teohar Mihadaş) otrăvindu-te numai cu privirile lor stupide şi bănuitoare. Nu, dragul meu, nu. M-am exilat şi atâta tot. Aerul deBibliografie: aicea îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi n-am ce Lucian Blaga, Zări şi etape, Editura Minerva, 1990 căuta într-o ţară unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iară munca şi talentul viţii demne de compătimit.” Astfel îi scria Caragiale bunului său prieten, Vlahuţă, din Berlinul în care se autoexilase. Unul din momentele triste care i-au întunecat viaţa marelui dramaturg a fost cel în care a trebuit să-şi apere reputaţia de creator original în procesul intentat de Caion. Cine a fost Caion? Constantin Al. Ionescu-Caion era prim redactor la „Revista Literară”, condusă de Th.M. Stoenescu şi, fiind gelos pe reputaţia lui Caragiale, şi-a pus în cap să-l defăimeze printr-o acuzaţie de plagiat.

324 Maria Sava Cartea Iubirii 325Astfel, la 30 noiembrie 1901 în paginile acestei reviste interese. Această deciziune este supusă opoziţiunei înpublică un articol, semnat Caion în care afirmă că drama termen de 15 zile conform art. 483 din Pr. Criminală şiNăpasta a fost plagiată după o dramă a unui autor recursul conform legei. Dată şi citită în şedinţa publicăungur, Kemeny Istvan, intitulată Nenorocul, care ar fi azi (11) unsprezece martie 1902 în Bucureşti.”fost tradusă în româneşte de Alexandru Bogdan în 1848 În data de 10 iunie 1902 are loc recursul şi, pentru căla Braşov. Un al doilea articol publicat la 10 decembrie inculpatul îşi recunoscuse întreaga ticăloşie, este achitat1901 în aceeaşi revistă în care spune că doar titlul piesei de curtea cu juri. A doua zi cei care frecventau berăriaeste schimbat „restul este furat pe de-a-ntregul” are darul Gambrinus, puteau să vadă chipul vesel al patronuluide a-l scoate pe Caragiale din sărite, ceea ce-l determină Caragiale care spunea clienţilor: „Port cu mine impresiasă se adreseze justiţiei. Mai ales că, numitul Caion pune cea mai bună de la Curtea cu Juri. E cea mai justă...alături de textul dramei Năpasta aşa-zisul text plagiat Sentinţa e excelentă. Eu n-am făcut proces din răutate,ce seamănă întru-totul. Dramaturgul îi scrie prietenului nici din răzbunare. Pe cine să mă răzbun? Pe Caion?său Barbu Delavrancea, renumit avocat la acea vreme N-am voit să uzez de polemică. La ce ar fi ţintit. Coale,şi-l solicită să-l apere în procesul de calomnie intentat tomuri chiar aş fi putut scrie şi, cum se întâmplălui Caion. La prima înfăţişare ce are loc pe data de 2 întotdeauna cu polemicile, satisfacţia n-ar fi venit. Ammartie 1902, Constantin Al. Ionescu Caion recunoaşte voit să se dovedească în faţa justiţiei poporului , căcă nu există nici o dramă Nenorocul şi nici un autor acuzaţia de plagiat a fost o impertinenţă de copil. Atât;Kemeny Istvan, însă afirmă că drama Năpasta ar fi fost o impertinenţă de copil, nu i-am dat altă importanţă.copiată după o dramă lui Leon Tolstoi, numită Puterea Juraţii! Au făcut bine că n-au condamnat copilul. Eîntunecimei, şi prezintă ca probă un exemplar în limba vinovat el? Nu! Cum a spus un apărător al lui Caion, nufranceză. Până la urmă se dovedeşte că nici această e decât o victimă. De ce aş da, eu jurat, pedeapsă acestuiacuzaţie nu-i întemeiată, fiind tot o invenţie a lui Caion. copil inconştient sau desechilibrat, un exemplu pentruCalomnia fiind dovedită, în şedinţa publică din 11 martie cei mulţi, mai echilibraţi, mai maturi şi mai sus puşi, ca1902 Caion este condamnat la pedeapsa cu închisoare să uzeze de aceleaşi mijloace? Nu vezi ce e împrejur? Nucorecţională pe timp de trei luni, la 500 de lei amendă vezi cum se insultă şi se calomniază de la mic la mare?în folosul statului şi 10000 lei daune interese de plătit Un început! Şi vrei prin legi? Da viţiul legilor noastrepărţii civile Ion Luca Caragiale. Redau aici Deciziunea e tocmai că sunt făcute nu conform necesităţilor şinr.12 consemnată la finalul Actului Nr.6 de la Curtea educaţiunei maselor la care se aplică. Nu pedeapsacu Juraţi din Judeţul Ilfov compusă din judecătorii G. legei, nu justiţia poate remedia răul, ci educaţia. CândFlaişlen, M. Balş, Gr. Ferechyde: fiecare cetăţean va pricepe, prin educaţie, ce înseamnă calomnia prin presă, atunci aceasta nu va mai exista.” „În virtutea legei, Condamnă pe inculpatul (Octav Minar, avocat) Câtă distanţă între acest textConstantin Al. Ionescu, major, la pedeapsa închisoarei în care idealistul Caragiale mai credea în puterea decorecţionale pe timp de trei luni de zile şi la (500)lei revigorare a societăţii româneşti, când educaţia ar fi fostamendă în folosul statului cu aplicarea art.28 Penal. motorul întregii sale evoluţii şi dramatismul mesajuluiMai condamnă pe numitul inculpat să plătească părţei trimis bunului său prieten Vlahuţă, din exil.civile Ion Luca Caragiale suma de 10000 lei ca daune

326 Maria Sava Cartea Iubirii 327 Revenind la proces, Caragiale s-a bucurat de s-au adus lui Caragiale. -„Ai atacat libertăţile publice!”apărarea lui Barbu Şefănescu Delavrancea, renumit -„Ai batjocorit Constituţia!” -„Ai zeflemisit Egalitatea!”pentru pledoariile sale şi pentru abilitatea de-a demonta -„Ai ponegrit Democraţia!” Nu, domnilor, spiritulorice cauză adunând cu meticulozitate probe întru profund şi ascuţit al lui Caragiale a denunţat şarlataniaapărarea clientului. Astfel, pentru a demonstra că drama şi uşurinţa, a rechemat la realitate pe naivii zvăpăiaţi,Nenorocul precum şi autorul, Kelemen Istvan, sunt a zugrăvit zăpăceala şi denaturarea spiritului naţional.doar plăsmuiri ale minţii denigratorului, s-a adus drept Rolul lui a fost de a contribui în parte la însănătoşireaprobe un catalog al tuturor tipăriturilor de la Braşov, vieţii noastre publice. Şi, în fond, în dramaturgia lui nuunde Caion afirma că s-ar fi făcut traducerea, încă de e răutate, ci iubire. Caragiale nu urăşte pe Caţavencu,la 1535 până la 1886, catalog numit Kronstaedler pe Dandanache, pe Ipingescu, pe conu Leonida. El nuDrucke al profesorului bibliotecar Julius Gross. În îşi calomniază nici personajele create de el. Parcă-l vădacelaşi timp s-a cerut părerea reputatului profesor de retras într-un colţ, scânteindu-i privirea de pătrundere,literatură maghiară de la Universitatea din Budapesta, surâzând de bună şi sinceră plăcere: îşi ascultă eroiidr. Bayer Iozsef şi s-a cercetat lucrarea Viaţa şi operele pretutindeni, cu dragoste îi studiază, îi rotunjeşte înscriitorilor maghiari pe o perioadă de 40 de ani. mintea lui, îi descarcă de partea banal-indiferentăConcluzia clară a fost că nu exista nici drama, nici autorul, şi îi reduce la sufletul lor real-estetic, etern-real. Aşanici traducătorul Bogdan. Apoi s-a trecut la demontarea şi-a studiat tipurile şi, animat şi de altă dragoste,celei de-a doua calomnii în care dramaturgul era acuzat de enorma dragoste de limba românească s-a jertfitcă plagiase pe Leon Tolstoi cu lucrarea sa La puissance ei, frământând-o pentru a-i spori viaţa, puterea,des tenebres, pe care calomniatorul o prezentase în farmecul. A muncit din greu şi-a robit tot talentul şioriginal, în limba franceză. Pentru a nu mai exista dubii, toată inteligenţa pentru fala noastră a tuturor; şiapărarea a solicitat o traducere legalizată de la Ministerul trăind din greu, n-a întins mâna nimănui, nu s-a plânsde Externe. niciodată de ingratitudinea acelora de care a depins soarta poporului român, nici de rătăcirea multora care Rezultatul procesului a fost cel pe care l-am prezentat, n-au înţeles că viaţa unui popor atârnă nu numai deînsă a cerut multă muncă şi cheltuială din partea dezvoltarea lui materială, ci şi de înălţarea geniuluiautorului. Este antologică pledoaria pe care a suţinut-o lui. Şi când Caragiale stă resemnat la o parte şi trăieşteDelavrancea, amestec de măiestrie oratorică dublată de din muncă aspră, cinstită şi demnă... să-l izbim, să-ltalentul unui mare scriitor prin stilul artistic cu care a pătăm... să-l înfăţişăm lumii ca pe un fur ordinar...?”îmbrăcat-o. Din acest motiv sălile tribunalelor erau O viaţă plină de lipsuri şi nedreptăţi, felul în care i-auarhipline atunci când la bară pleda maestrul Delavrancea. fost primite piesele de teatru, acuzat fiind de imoralitate,Iată finalul apărării lui Caragiale: „Şi când mă gândesc că toate acestea au contribuit la decizia pe care Caragiale aomul acesta a veghiat jumătate din nopţile sale pentru luat-o de –a se autoexila la Berlin. „Niciodată nu te făceaa ne crea o dramaturgie originală... cu cât talentul să zâmbeşti, spunea Octav Minar despre el. Ori râdeailui e mai mare şi osteneala mai covârşitoare... cu atât până îţi da lacrimile, ori deloc; tot aşa cu tristeţea,calomnia e mai odioasă şi încercarea mai demnă de Caragiale te împietrea cu durerea făcându-te să cugeţi.”asprimea legilor! A! Ştiu, cunosc acuzaţiunile puerile ce

328 Maria SavaBibliografie: Biblioteca marilor procese - I ProcesulCaragiale-Caion Calomnie prin presă; II Procesularhitect Socolescu Crimă de incendiu, EdituraSocietăţii Anonime „Curierul Judiciar”, mai-iulie, 1924Reprodusă în facsimil de Editura Semne, Bucureşti,2008 Herman Hesse - Narcis şi Gură-de-Aur Hermann Hesse (1877-1962) s-a născut la 2 iulie la Calw (Wurtenberg), fiind al doilea fiu al lui Johannes Hesse şi al Mariei Gundert, familie de şvabi elveţieni. Contemporan cu Proust, Joyce, Kafka, Camus, Sartre, Hesse a debutat în 1899 cu volumul Cântece romantice, în care rămâne tributar lui Goethe. În 1902, după prima călătorie în Italia şi moartea mamei, publică volumul Poezii. Doi ani mai târziu, publică romanul Peter Camenzind, obţinând Premiul „Bauernfeld”. Colaborează la revistele Simplicissimus, Neue Rundschau, Rheinlande, Martie. În urma unei călătorii în India publică în 1913 Din India, iar în 1919 primeşte Premiul Fontane pentru romanul Demian. În 1922, publică povestirea Siddharta. Hugo Ball publică prima biografie a lui Hesse în 1927, când împlineşte 50 de ani şi, când îi apare romanul Lupul stepelor. Însă romanul cu care a devenit celebru a fost Jocul cu mărgele de sticlă, publicat în 1943. Moare la 9 august 1962 la Montagnola.

330 Maria Sava Cartea Iubirii 331 În afara experienţelor impuse de diverse şcoli Narcis şi Gură-de-Aur, publicat în 1930, reialiterare, Hermann Hesse a rămas un scriitor moralist acelaşi procedeu retoric al personajelor antinomiceorientat către valorile spirituale fundamentale ale folosit în întreaga sa operă. Este antinomia dintre spiritomenirii, chiar dacă epoca în care a trăit a fost una de şi materie, dintre viziunea apolinică şi cea dionisiacămari transformări sociale şi morale. Forţa spiritului se asupra existenţei. Folosind formulele literare aledovedeşte a fi din ce în ce mai lipsită de putere şi însuşi Bildungsromanului, autorul urmăreşte evoluţia celor doiscriitorul nota: „Noi, poeţii, nu încercăm să explicăm tineri din şcoala mănăstirii Maulbronn care au modurisau să ameliorăm epoca noastră. Nu căutăm nici total diferite de abordare şi înţelegere a vieţii: Narcis aresă-i transmitem învăţături. Noi căutăm să învăţăm vocaţia ascezei, iar Gură-de-Aur întruchipează spirituldin cadrul ei propria noastră suferinţă, să dezvăluim dionisiac căruia autorul, sub impresia lecturilor dinpropriile noastre visuri, revelând astfel mereu lumea Goethe, îi va da o tentă faustică. „Pe cât era Narcis deimaginilor, lumea sufletului, lumea trăirilor noastre.” sumbru şi uscăţiv, pe atât era Gură-de-Aur de luminos şi înfloritor. Pe cât era Narcis un gânditor şi un analist, Poet de mare puritate interioară Hesse, a fost pe atât părea Gură-de-Aur să fie un visător şi un sufletmai tot timpul ispitit de farmecul izolării din iureşul copilăros. Dar un fel de destin uman se arcuia deasupracotidianului, de retragerea în mijlocul naturii. Legat contrastelor: amândoi erau oameni nobili, amândoide tema sa preferată, Hesse spune: „înfăţişarea unui erau deasupra celorlalţi, însemnaţi prin daruri şifragment de umanitate şi iubire, a unui fragment al semne vizibile şi amândoi fuseseră învestiţi de soartăvieţii instinctuale şi sublimate, pe care o explorez din cu o chemare deosebită.” Însă între cei doi tineri atât denatura mea proprie, pentru a cărei justeţe, sinceritate deosebiţi începu să se înfiripe o prietenie ciudată. Narcisşi directă trăire pot să garantez.” Opera lui Hesse are, hotărî că cel mai bun lucru ar fi să-l facă pe Gură-de-prin excelenţă, un caracter autobiografic, personajele Aur să se privească cu alţi ochi, să-şi descopere parteasale fiind proiecţii ale propriilor trăiri, ipostaze ale bună şi neîntinată . Aici se adevereşte vorba că fiecaremodului său de abordare a existenţei. Renunţând la dintre noi este de fapt aşa cum apare în ochii celuilalt.ambiţiile autorului omniscient, Hesse se apropie de Însă prietenia lor nu era văzută cu ochi buni de ceilalţimarile mistere ale umanităţii prin scrutarea propriei elevi din mănăstire astfel că Gură-de-Aur se trezi din ceconştiinţe, opera sa fiind, în primul rând, o confesiune în ce mai singur.în care memoria pierdută se împleteşte continuuucu memoria regăsită. Criza civilizaţiei moderne de la Gură-de-Aur purta cu sine o taină şi într-o bună zi înînceput de secol şi izbucnirea primului război mondial urma unei discuţii cu Narcis acesta, versat în desluşireaau însemnat pentru Hesse prilej de suferinţă şi profunde sufletelor, îi scoase la lumină lucruri de care se ruşinanelinişti:”Astăzi mizeria se aude din întreaga lume. Ea şi pe care nu dorea să şi le amintească. Mama sa fuseseeste atât de mare, încât în orice colţ mărunt m-aş găsi, „o dansatoare, o femeie frumoasă, sălbatică de originesunt gata să fac totul pentru a ajuta cu ceva.” Atât în nobilă dar necurată şi păgână.” În zadar încercase tatăl,povestiri cât şi în romane tema centrală rămâne raportul om rece cu privire vicleană, s-o schimbe, ea îşi urmădintre individul mistuit continuu de crize morale şi instinctele şi chemarea sângelui, fără să-i pese de cumsocietatea cu care se află în conflict.

332 Maria Sava Cartea Iubirii 333o privea lumea. Iar el, copilul, fusese obligat s-o dea ciocanul.uitării. Acum, în urma discuţiei cu Narcis, i s-a amintit Impresionantă şi admirabilă această metamor-foză ladespre viaţa ei şi despre felul ei de-a fi. Şi i-a spus cudetaşare că viaţa lui îşi va schimba făgaşul, drumul său se care Hesse şi-a supus personajul. În gândul lui încolţeşteva reîntoarce către mama de a cărei fire se simţea tot mai dorinţa de-a imortaliza în lemn exact momentul divinaproapiat. A fost momentul în care cuvintele lui Narcis al maternităţii lucru care i-ar fi adus împăcarea cu sine,au declanşat în sufletul lui resorturi nebănuite. „Tu, îi cu destinul său şi, implicit , cu aceea care i-a dat viaţăpune Narcis, ţi-ai uitat copilăria, din adâncul sufletului precum şi împăcarea cu Mama cea Sfântă. Astfel ar fitău ea caută să te recâştige. Te va face să suferi până îi luat sfârşit relaţiea marcată de păcatul originar pe carevei da ascultare.” o putea lega el cu femeia. Transformarea lui Gură–de- Aur este unul dintre cele mai frumoase imnuri închinate Şi după acest episod, Gură-de-Aur a părăsit femeii. Însă sufletul lui măcinat de dorinţe contradictoriimănăstirea şi s-a transformat într-un Don Juan, l-au pornit iarăşi pe drumuri către libertate , însă înperegrin prin satele Germaniei Evului Mediu. I se afara timpului şi-a vieţii. A simţit că nu poate dăltuidezvăluie cu timpul o cu totul altă lume decât cea despre acest miracol numit viaţă dacă nu cunoaşte moartea subcare învăţase între zidurile mănăstirii. Orele de latină cele mai hidoase forme. În aceste peregrinări cunoaştesunt înlocuite cu şcoala vieţii la care profesor asiduu îi cealaltă faţă a femeii, apropierea ei de moarte, bucuriadevine vagabondul Victor, uns cu toate alifiile. De la el iubirii fiind înlocuită cu tristeţea şi suferinţa morţii.a învăţat cele trei lucruri esenţiale pentru a supravieţui:procurarea hranei, găsirea unui adăpost pe timp de La capătul primei drumeţii fusese subjugat denoapte şi asigurarea continuă în faţa primejdiei. Curând chipul Maicii Domnului cioplit de maestrul Niklaus şi-însă fu nevoit să-şi ucidă camaradul care, la rândul lui, şi dorise să devină  şi el cioplitor. De astă dată, după cea încercat să-l sugrume. În cele din urmă ajunge ucenic călătorise cu moartea prin preajmă, a ajuns în dreptulla un cioplitor de icoane. Gură-de-Aur devenise alt om unei biserici în a cărei curte se aflau statui cioplite înîn urma anilor de drumeţii. Se maturizase şi căpătase piatră care înfruntaseră timpul din vremuri imemoriale.ştiinţa vieţii pe calea experienţei directe, nu ca Narcis, Impresionat de veşnicia lor, s-a retras într-un confesionaldin cărţi. Totodată reuşise să-şi înfrâneze pornirile spre a-şi încredinţa viaţa bunului Dumnezeu: „Bunuleinstinctuale, porniri moştenite de la mama sa. Alături de Dumnezeu, începu el spovedania, uită-te ce am devenit.maestrul Niklaus, Gură-de-Aur îşi regăseşte adevărata Mă întorc din lume şi am devenit un om rău, un fluieră-vocaţie, aceea de artist. „În artă şi în existenţa sa de vânt, mi-am irosit anii tinereţii ca un risipitor, puţinartist dăinuia, pentru Gură- de- Aur, posibilitatea de mi-a mai rămas. Am ucis, am furat, am preacurvit, ama împăca cele mai adânci contradicţii ale fiinţei sale trândăvit şi am luat pâinea de la gura altora. Bunulepentru a da grai superbei, mereu înnoitei parabole a Dumnezeu, de ce ne-ai croit aşa, de ce ne duci pe astfeldezbinării naturii sale. Dar arta nu era un dar gratuit, de căi? Nu suntem oare copiii tăi? Nu a murit Fiul pentrunu se putea dobândi pe degeaba, costa foarte scump, noi? Nu există sfinţi şi îngeri pentru  a ne călăuzi? Saucerea sacrificii.” Şi după anii de libertate au urmat ani poate acestea sunt numai poveşti frumoase, născociri,de supunere faţă de maestrul său şi de trudă cu dalta şi care se istorisesc copiilor, pe seama cărora până şi popii râd? Din pricina ta, Dumnezeule-Tată mi-am

334 Maria Savapierdut încrederea, rău ai plămădit lumea şi rău menţiiordinea în ea...”Bibliografie: Herman Hesse, Narzis şi Gură de Aur, EdituraRao, 2007 John Steinbeck – Joia dulce Războiul a împărţit de fiecare dată lumea în „înainte de” şi „după”: un „înainte de” evocat cu nostalgie şi admiraţie şi un „după” privit cu tristeţe şi, în care, cu greu îţi puteai regăsi matca. Acelaşi lucru se întâmplă pe Strada Sardelelor, locul unde îşi duc veacul majoritatea eroilor lui Steinbeck, din povestirea Joia dulce. „Când cauţi înapoi cu atenţie, poţi găsi întotdeauna momentul de început al unei noi epoci, după care totul merge de la sine, se înlănţuie.” Şi acest moment al începutului acţiunii a fost fixat de autor imediat după Marele Război, când oamenii încercau să refacă acelaşi mod de viaţă „dinainte de” - lucru aproape imposibil. Toată lumea se schimbase, aşa cum se schimbaseră şi Mack, de meserie borfaş, personaj care trăia în afara legii, precum şi Doc, personajul înţelept făcut pentru a respecta legile. „Până şi Dumnezeu se mai schimbă din când în când”, gândea Doc atunci când constata că în Cannery Row, străduţa din Monterey, nimic nu mai era ca „înainte de”. „Oamenii se schimbă şi schimbarea soseşte ca o adiere uşoară care mişcă o perdea, ca un

336 Maria Sava Cartea Iubirii 337parfum delicat de flori sălbatice.” Numai că viaţa lui experienţa ta de viaţă nu devine folositoare. Şi DocDoc se schimbase atât de mult încât nu mai găsea aceeaşi are această revelaţie: „Aş vrea să adun tot ceea ce amplăcere de altădată nici în întâlnirile cu femei, nici în văzut, am gândit, am învăţat şi să le povestesc ca săsticla de whisky, nici în pasiunea pentru caracatiţe, folosească şi altora, dar mi se pare că nu sunt în stare.”lucru pe care îl observaseră şi prietenii săi. Mack credea Şi toată această neputinţă şi această zbatere vin de lacă   singura soluţie de a-l scoate pe Doc din starea de singurătate:„Sunt lucruri pe care omul nu le poate facetristeţe ar fi fost o femeie care să-i fie alături şi să-l singur.” Nu le poate face fără să fie animat de un profundînveselească, iar Fauna, patroana bordelului, devenit sentiment de iubire faţă de semeni.un fel de pension pentru domnişoare, chiar şi-a pus înminte să-l însoare. Până şi noul proprietar al băcăniei, De fapt, aceasta este esenţa subiectului cărţii luiIosif Maria Rivas, învăţase să-l cunoască pe Doc şi-l Steinbeck - marea iubire faţă de semeni, ceea ce-i dă oprivea plin de admiraţie pentru profunda lui onestitate. puternică notă de optimism. Strânsa legătură dintreLâncezeala care cuprinsese Montereyul s-a împrăştiat toate personajele, compasiunea şi solicitudinea cusubit la apariţia unui nou personaj: domnişoara Suzy, care interacţionează îl introduc pe cititor într-o lumede meserie prostituată, care-şi căuta de lucru şi pe care oarecum „anormală” în care bunele intenţii sunt unFauna, patroana stabilimentului Bear Fleg a angajat-o modus vivendi.pe loc.Deşi, la prima vedere, locuitorii străzii Cannery „Joia dulce” este ziua în care tuturor li se întâmplăRow păreau nişte egoişti care-şi vedeau de propriile numai lucruri bune. Dar înainte de „joia dulce” existăprobleme, fire subterane, subţiri, ca de păianjen, dar tari „miercurea păcătoasă”. O zi dintre acelea care se dovedescca oţelul, îi legau pe unii de alţii. Dacă unul ar fi păţit a fi urâte de cum s-au ivit. „De cum se luminează nu facceva, ceilalţi i-ar fi sărit cu siguranţă în ajutor. Doc, cel doi bani oricum ar fi vremea şi toată lumea o ştie.” Estemai onest, care avea un respect deosebit faţă de legi, era ziua în care toate lucrurile merg pe dos şi în care toţişi cel mai iubit. De-o vreme îl copleşise un soi de tristeţe prietenii, în frunte cu Mack, se decid să-i facă un cadouexistenţială, fără un motiv anume, deşi el îşi găsise câteva special lui Doc, pentru a-i alunga tristeţea. În lumea lorpretexte: ba moartea unei caracatiţe, ba faptul că n-avea mică, păcatele păreau ca nişte pedepse venite fără a fiun microscop performant, ba singurătatea... Mânaţi de pregătiţi. Altfel, toţi - şi Fauna, patroana bordelului, şicele mai bune sentimente, toţi prietenii lui s-au decis să-l Mack, un adevărat cavaler al hoţiei şi al minciunii, şi Suzy,ajute pentru a-i reveni zâmbetul pe buze. Mack, Fauna prostituata nou venită la bordel, nu doreau decât să-şişi grăsana Ida s-au tot sfătuit cum să-l ajute pe Doc. Dar facă prietenul să zâmbească. În cele din urmă, întreagacine n-a trecut prin acest soi de criză prin care trecea comunitate a pus la cale organizarea unui carnaval,Doc ? „Doc încerca cu disperare să-şi regăsescă viaţa prilej cu care Doc să primească în dar un microscop şitrecută, dorinţa jalnică a omului care, uitând durerile mâna lui Suzy. Vânzoleala pregătirilor îi acaparează pecopilăriei, vrea să devină din nou copil.” toţi într-o aşa de mare măsură, încât ai fi zis ăsta eraViaţa devine searbădă atunci când nu ai cu cine să unicul ţel al vieţii lor. Autorul constată cu umor: „Dacăîmparţi şi bucuriile şi necazurile. Degeaba trăieşti, dacă oamenii ar pune tot atâta dragoste, grijă şi exactitate în afacerile internaţionale, politică sau chiar în munca lor, ca în pregătirea unui bal mascat, toate ar merge

338 Maria Savaperfect în lume.” Din nefericire, balul mascat se terminălamentabil. Micuţa Suzy se îndrăgosteşte de Doc şi seizolează într-un cazan părăsit pentru a-şi pune ordine înviaţă. Până la urmă, sentimentele celor doi se îndreaptăpe făgaşul pe care dorise întreaga comunitate. Situaţia,aparent disperată, devine suportabilă în momentul încare comunitatea constată că sunt locuri în care se petreclucruri mult mai grave - omului nu-i trebuie prea multesă fie fericit. Mult mai important este să nu le treci petoate singur. Romanul lui Steinbeck rămâne o lecţie deviaţă din care învăţăm că fără încrederea în celălalt nunu poţi avea o relaţie durabilă. John Steinbeck s-a născut în localitatea Salinas din Aldous Huxley - Frunze uscatecomitatul californian Monterey în anul 1902. În 1939 afost distins cu Premiul Pulitzer, iar în 1962 a luat Premiul Motto:Nobel pentru literatură. A fost un scriitor prolific, autor „De unde ştiţi că Pământul nu e iadul altui Univers?”a numeroase romane precum: Fructele mâniei,Oameni şi şoareci, La răsărit de Eden, Iarna Gogol pleca din această lume lăsând un ultim îndemnvrajbei noastre. S-a stins din viaţă în anul 1968. contemporanilor: „nu fiţi suflete moarte, ci vii!” Şi mulţi s-au întrebat după aceea: cum să împaci trăireaBibliografie: întru Hristos fără să te dezici de viaţă? În romanul John Steinbeck, Joia dulce, Editura Univers, 1970 Frunze uscate Aldous Huxley abordează, pe un ton plin de ironie, tocmai încercarea individului de-a rezolva această dramă: „A fi sfâşiat între imperative diferite este soarta dureroasă a aproape oricărei fiinţe umane. Între înger şi demon, între materie şi spirit, între raţiune şi venerata judecată. Conflictul în diferitele sale forme este tema oricărei drame.” Spre deosebire de Gogol, Huxley reuşeşte doar să dea viaţă unor personaje, mai degrabă de natură livrescă. Domnişoara Threpow, care de multe ori se face purtătoarea de cuvânt a însuşi naratorului, îşi exprimă

340 Maria Sava Cartea Iubirii 341regretul că nu se poate înălţa la nivelul trăirilor autorilor ,personajele sale suferă de bovarism: sunt ceva, dar vorruşi: „Când îl citea pe Dostoievski sau pe Cehov, nu să pară altceva - de aici şi rolul decisiv al disimulării, alse putea împiedica să nu se suspecteze că era altfel conduitei duplicitare.alcătuită decât aceşti ruşi.” Irene e o fată simplă căreia îi place să coasă lenjerie dar, pentru că mătuşa sa vede în ea o mare artistă, nu ştie Huxley surprinde lumea artistică şi pseudoartistică ce să aleagă: „ce să facă? Să picteze şi să scrie, sau să sedin prima jumătate a secolului al XIX-lea. Indiferent de apuce să-şi coasă lenjeria?” În final, se angajează în faţatemperamentul pe care-l are individul, există un al doilea mătuşii să fie o artistă desăvârşită, chit că ei îi lipseştenivel al formării umane: cel al perfecţiunii spirituale către talentul şi tragerea de inimă către lumea artei. La rândulcare tinde fiecare. Omul e deopotrivă supus pasiunilor, său, domnul Chellifer, deşi sufera de mal de siecle,impulsurilor biologice, dar, totodată, şi raţionalului. continuă să facă ceea ce nu-i place, adică, să scrie într-o revistă despre creşterea iepurilor de casă. Mary, alter- Drama personajelor lui se declanşează atunci când ego-ul naratorului, îşi compune o mască pentru Calamy,încep să trăiască experienţa rupturii echilibrului, apărând drept autoarea inteligentă plină de cinism,când toate tipurile de laşităţi, minciuni, amabilităţi şi în raport cu platitudinea celorlalţi. „Fiind o fire multsincerităţi inutile încep să le copleşească. Puţini dintre mai pătrunzătoare şi autoanalitică decât majoritateaeroii săi se pot sustrage existenţei fără scop, găsindu- bărbaţilor şi femeilor care condamnă cu indignare laşi echilibrul şi liniştea pentru refacerea ordinii iniţiale. alţii propriile păcate înveterate, domnişoara ThriplowDin punctul de vedere al autorului, nivelul de realizare îşi dădea seama , criticându-i pe alţii, de existenţa unora Omului este condiţionat de şapte elemente care ar da defecte similare la ea.”unitatea acestuia cu Universul: Dumnezeu, Frumuseţea, Personajele lui Huxley sunt actori ce joacă roluriDragostea, Pacea, Sănătatea, Graţia, Bucuria. Absenţa diferite pe scena propriei vieţi. Maeştri în arta disimulării,unuia sau a mai multor elemente explică ruperea bolnavi de snobism, în sensul bun al cuvântului, toateechilibrului. acţiunile lor sunt dominate de verbul a părea, întrucât noblesse oblige. Doamna Aldwincle suferă de prostie Particularitatea prozei lui Huxley e dată de ironia incurabilă, chiar dacă, devenind proprietara unui vechigenerată de dubla funcţionare a ideilor prin oameni: palat Italian (Palatul Cybo Malaspina) încearcă să devinăuna sunt şi alta şi-ar dori să fie - dihotomia dintre etre o adevărată amfitrioană pentru lumea artei. E într-şi paraitre. Deşi există o compatibilitate între fiinţă şi adevăr o imbecilă şi o mărginită, fapt care i se trece cuideea atribuită ei, distanţa dintre ceea ce sunt şi ceea vederea datorită averii pe care o deţine şi a încercărilorce-şi doresc să fie e, uneori, imensă. Unde mai pui că şi sale de mecenat. Până şi ticălosul de Elver îşi justificăideile mari pot fi puse în legătură cu situaţii derizorii, intenţiile criminale printr-o reminescenţă din Dante, cecu un comportament nesincer, aşa cum şi sinceritatea plutea în mintea-i înceţoşată de alcool: „În Dante, tataneadecvată poate trece drept prostie, afectare, cochetărie. ne-a crescut în versuri din Dante; eu le uram… Dar câte ceva mi-a mai rămas totuşi în minte. Vă mai amintiţi Alienarea personajelor transpare şi în relaţiile de femeia care povesteşte cum a murit: „Siena mi fe,interpersonale: oamenii lui Huxley nu sunt singuri, dartrăiesc într-un fel de infern comun prin necomunicare.Fiecare îşi doreşte o poziţie cât mai privilegiată însocietate, din egoism şi din comoditate. Aproape toate

342 Maria Sava Cartea Iubirii 343disfecemi Maremma”? Soţul a închis-o într-un castel fără scop. Pacea pe care personajul şi-o regăseşte edin Maremma şi ea a murit de friguri.” creatoare, înălţătoare. Aproape toate personajele lui Huxley îşi caută salvarea În definitiv, dilema lui Calamy este şi dilema luiprin Dragoste, dar fiecare o înţelege în felul său: doamna Gogol: adevăratul creator îşi poate îndeplini propriaAldwincle aspiră la o iubire absolută, pasională, care să-i misiune, propria ardere, aici pe pământ, rămânând înacorde un statut de Laura sau de Beatrice. Domnişoara bune relaţii cu Dumnezeu sau trebuie să trăiască agoniaThripow la rândul ei, deşi, fire rece şi calculată, visează marelui creator rus?la o iubire magică, aşa cum doar în marile romane mai În viziunea lui Huxley, doar ascetizarea artistuluipoţi întîlni. Asemeni Emmei Bovary, ea nu-şi trăieşte îi poate aduce liniştea creatoare, împăcarea cu sinenici pe departe propria viaţa, ci se confundă cu unul din şi cu marele Creator. Gogol a trăit drama mortificăriipersonajele romanului pe care tocmai îl scrie. propriului suflet, fiind obsedat de această dilemă, ca, în Francis Chelifer, cuprins de mal de siecle, citeşte final, să lase cu limbă de moarte acel îndemn celebru:Wittgenstein, ascultă Bach, dar aspiraţiile sale nu coincid „fiţi vii!”deloc cu slăbiciunile care-l trag înapoi. Speră ca timpul şiînaintarea în vârstă să ucidă Adamul din el, să se poată A fi viu înseamnă, până la urmă, rezolvareainstala într-o existenţă umană naturală şi să-şi găsească dihotomiei dintre a fi şi a părea în favoarea lui a fi.Pacea.Cardan încearcă la rândul său să-şi depăşească Bibliografie:statutul de slugă prea plecată a doamnei Aldwincle şi, Aldous Huxley, Frunze uscate, Editura Univers,printr-o ticăloşie - căsătoria cu retardata Grace, pe careo răpeşte de la fratele său -, speră să intre în rândul celor 1973bogaţi prin averea pe care aceasta o deţinea. Culmeaironiei, Grace moare stupid intoxicându-se cu peştestricat, tocmai într-o localitate de pe malul mării undepeştele se găsea din abundenţă.E o continuă simetrie între realitate şi aspiraţieîncât, uneori, masca pe care o poartă personajul, chiaraduce o schimbare a identităţii. Astfel, lordul Hovenden,din pietonul imbecil, se transformă într-un adevăratsupraom la volanul automobilului şi reuşeşte să spunăceea ce gândeşte, pierzându-şi timiditatea în faţa Irenei.Singurul personaj care, chiar face ceva pentru a ieşidin caruselul dualităţii şi al minciunii ajunsă ca mod deviaţă, este Calamy, care, în final, se retrage în sihăstriamontană, spaţiu de concentrare şi iluminare, dar astanumai după ce a trăit experienţa înălţării de la existenţa

Cartea Iubirii 345 Aldous Huxley - Minunata lume nouă Când împlineşte 14 ani, în 1908, trece printr-o adevărată tragedie, pierzându-şi în aceeaşi lună atâtUtopiile, spune Berdi, în vremurile noastre ne aflm mama cât şi sora, pe Roberta. Îşi începe studiile la în faţa unei întrebări destul de chinuitoare: cum Eton, însă, suferind de o boală rară (keratitis punctata)să evităm înfăptuirea lor definitivă?... Utopiile sunt care-i afectează vederea, face o întrerupere de doi ani,realizabile. Viaţa se îndreaptă către utopii. Şi poate după care continuă la Balliol College, Oxford, unde vacă începe un veac nou, un veac în care intelectualii şi preda pentru scurt timp literatură. În 1914, fratele săupătura cultivată vor visa la mijloacele de a evita utopiile mai mare Noel se sinucide. El rămâne departe de frontşi de a reveni la o societate neutopică, mai puţin perfecă datorită întunericului în care se afunda de la o zi la altadar mai liberă.” şi care-l va inspira mai târziu în scrierea romanului Orb prin Gaza (1936) . Acest motto stă la începutul distopiei Minunatalume nouă, publicată 1934. Aldous Leonard Huxley, În 1916 debutează cu volumul de versuri Roataautorul, s-a născut la 26 iulie 1894 în Godalming, Surrey, în flăcări, iar în proză, peste patru ani, în 1920, cuAnglia, în celebra familie Huxley. Era fiul scriitorului volumul de nuvele Limbo. Primul său roman, GalbenLeonard Huxley, nepot al renumitului naturalist şi de crom, apare în 1921. Mare admirator al literaturiieseist Thomas Henry Huxley şi fratele nu mai puţin franceze, Aldous Huxley s-a format la şcoala lui Voltaire,celebrului naturalist Julian Huxley. În pofida faptului Diderot, Proust, Baudelaire, Anatole France. Nutrea ocă avea o constituţie fragilă, copilul Aldous avea calităţi mare pasiune pentru opera lui Shakespeare, iar dintreintelectuale cu mult deasupra celor de vârsta lui. Şi-a contemporani, pentru D.H. Lawrence. A publicat de-aînceput aventura cunoaşterii în laboratorul tatălui său, lungul vieţii peste patruzeci de volume, fiind recunoscutcontinuând sub supravegherea mamei sale, Julia Arnold, ca un scriitor satiric redutabil şi ca un gânditor politic dela Hillside. valoare. Dintre romanele sale mai cunoscute amintim: Punct şi contrapunct(1928), Minunata lume nouă (1932), Orb prin Gaza (1936), Geniul şi zeiţa (1955). Se căsătoreşte cu Maria Nys şi în 1937 se mută în California, unde i se refuză acordarea cetăţeniei americane pe motiv că n-a dorit să renunţe la ideile sale pacifiste pentru nişte false convingeri religioase. În cartea sa Scopuri şi mijloace, publicată în 1937, arată că în civilizaţia modernă, majoritatea oamenilor îşi doreşte o lume a păcii, libertăţii, dreptăţii şi iubirii frăţeşti, însă nu ştie cum s-o pună în practică. Din relaţia cu filozoful indian Krishnamurti şi apropierea de cercul practicanţilor vedanta, rezultă cartea sa fundamentală în materie de spiritualitate, Filozofia eternă (1945), în

346 Maria Sava Cartea Iubirii 347care analizează operele unor mari gânditori mistici. sub control, recurge la orice mijloace. Titlul cărţii este Orbirea sa progresivă l-a determinat să încerce ironic: minunata lume virtuală, nu este decât un surogat de existenţă în care minciuna a căpătat grad de adevărMetoda Bates pentru sporirea naturală a vederii. absolut.OrigineaacesteilumiseaflăîneraFord,momentulŞedinţele de meditaţie şi experienţele căpătate în urma lansării pe piaţă a automobilului devenind punctul zeroconsumării unui drog psihedelic numit mescalină de referinţă, în locul anului unu, anul naşterii lui Hristos.devin material pentru cărţile sale Uşile percepţiei şi Industrializarea şi supertehnologizarea vieţii, accelerateromanul Rai şi Iad, devenite celebre în perioada hippie. de la an la an în numele unor idealuri, au drept consecinţăTitlul eseului (Uşile percepţiei) a inspirat şi numele dezumanizarea individului. Adevăratele valori care auformaţiei rock The Doors. contribuit la evoluţia şi menţinerea umanităţii în limitele unor standarde, valori precum: iubirea, căsătoria, liberul În 1955 îi moare prima soţie, iar în 1956 se recăsătoreşte arbitru au fost eliminate. Întreaga societate a devenitcu scriitoarea Laura Archera. Este diagnosticat cu cancer un angrenaj în care doar câţiva indivizi au dreptul de-ade laringe în 1960, însă continuă să scrie şi să ţină alege şi de a decide pentru toţi ceilalţi. Pentru pornirea şiconferinţe în universităţi americane de prestigiu. După pentru menţinerea acestui angrenaj în mişcarea indusăce în 1936 a primit premiul James Tait Black Memorial s-a recurs, în primul rând, la manipularea genetică aPrize, pentru romanul After Many a Summer Dies rasei umane.the Swan, în 1958 refuză ordinul Knight Bachelor oferitde fundaţia Macmillan. Alături de prietenii săi americani În sinistra clădire numită CENTRUL DE INCUBAŢIEGerald Heard, Buckminster Fuller, Lewis Mumford este ŞI CONDIŢIONARE PENTRU LONDRA CENTRALĂ,considerat printre intelectualii de vârf ale cărui idei se ovulele produse în laboratoare sunt puse în incubatoarebucură de un susţinut prestigiu. şi tratate din punct de vedere fizico-chimic, astfel încât, viitorul tuturor indivizilor care se vor naşte este Trebuie să amintim că Aldous Huxley a avut mare condiţionat încă din faza embrionară. S-a ajuns pânăinfluenţă şi asupra prozatorilor români interbelici - acolo încât, folosind metoda Bokanovski, dintr-un singurCamil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban. Moare pe embrion uman, tratat, se obţin până la 96 de indivizi22 noiembrie 1963. Anunţul morţii sale a fost eclipsat prin dividerea acestuia. Şi toate astea se petrec în Salade împuşcarea lui J.F. Kennedy, petrecută în aceeaşi Predestinării Sociale.zi, şi de moartea marelui scriitor irlandez C.S. Lewis.Romanele sale satirice (Frunze veştede), utopice sau Apoi, indivizii sunt educaţi şi supuşi unui tratamentdistopice (Minunata lume nouă) captivează definitiv numit hipnopedie, educaţia în timpul somnului, princititorul şi-l pune pe gânduri. Fin observator al societăţii repetarea de nenumărate ori a unor elemente ce rămânîn care trăieşte, critică moravurile până la caricaturizare, imprimate în subconştientul copiilor. În final, rezultăpropunând în schimb o societate dezlegată de prejudecăţi. o societate împărţită în caste în vârful căreia se află indivizii Alfa, care sunt şi cel mai bine dotaţi din punct Celebrul roman Minunata lume nouă, publicat de vedere intelectual. Pe treapta următoare sunt indiviziiîn 1932, continuat cu Reîntoarcerea în minunata Beta, Delta, Gama, iar la baza piramidei, Epsilon, cei mailume nouă, publicat în 1958, porneşte de la ideea proşti „că nici nu ştiu să scrie şi să citească”. Minteaunei societăţi totalitare care, pentru a-şi ţine cetăţenii

348 Maria Sava Cartea Iubirii 349Epsilonilor nu se maturizează niciodată şi rămân ani necondiţionat biologic, sunt personaje unidimensionale,îndelungaţi simplă masă de manevră. Mare lucru nu lipsite de substanţă. Presiunile la care sunt supuse vinse poate face cu ei în societate, nefiind dezvoltaţi din mai degrabă din interior decât din exterior, ele se află înpunct de vedere fizic. Printre alte aspecte, dezvoltarea vecinătatea disconfortului provocat de o astenie, nu deprecoce a indivizilor din punct de vedere sexual este conştiinţa groazei în faţa unei organizări totalitare. Eleunul din ţelurile societăţii care populează era Ford. În nu realizează dimensiunea libertăţii, nu se pot raportaincubatoarele de condiţionare neopavloviană bebeluşii la ea, iar asta le goleşte de dramatism, căci nu potsunt învăţaţi să urască florile şi cărţile, lucruri care i-ar evolua, nu se pot îndoi de realitatea pe care o cunosc.fi putut influenţa negativ în gândire şi le-ar fi dezvoltat „Sălbaticul”, singurul personaj ceva mai substanţial, celimaginaţia. care subsumează o dublă experienţă, cea din rezervaţie şi cea din Lumea Nouă, este „pierdut” de Huxley undeva Fericirea este generalizată: fiecăruia îi sunt asigurate între prosternările sale mistico-religioase şi regretulnevoile, nimeni nu simte decât ceea ce trebuie să simtă, după mama moartă. El se transformă într-o victimăconflictele lipsesc pentru că nimeni nu are conştiinţa colaterală a societăţii, nu în una directă.nedrepăţii. Pastilele de soma, un soi de drog, dizolvăorice posibilă frustrare sau nelinişte. Sexul este liber, Dacă în romanul lui Orwell, 1984, în Noi-ul luiîncurajat şi practicat oficial la întruniri în care Marele Evgheni Zamiatin şi chiar şi în Povestea cameristeiFord (divinitatea supremă) este venerat; legăturile de M. Attwood sau în Ţara ultimelor lucruri a lui P.sentimentale - abolite (familia nu mai există, prieteniile Auster pulsează sentimentul unei sufocări generalizate,sunt, mai degrabă, amiciţii). Totul funcţionează precum a unui sfârşit de lume, în romanul lui Huxley aceastăun organism perfect, în cadrul căruia părţile componente senzaţie nu se condensează.încetează să mai existe ca individualităţi. În această lumese mai păstrează urmele vechii societăţi doar în rezervaţii Obiecţia care se poate ridica este aceea că o astfel deizolate. societate se dovedeşte cu atât mai sinistră, cu cât cei care o alcătuiesc sunt convinşi de perfecţiunea ei. Autorul Problema a cestei cărţi este că nu are profunzime, aşa a încercat în această carte să proiecteze o asemeneacum nu are profunzime societatea pe care o descrie, căci variantă. Răul suprem e cameleonul perfect: sepsihicul unui locuitor al Lumii noi este redus la minim. camuflează sub masca binelui. Din acestă cauză, lipseşteBiologia sufocă emoţia şi întregul roman. Dacă asta a fost cenuşiul orwelian. Ei bine, eu cred că argumentul poateintenţia lui Huxley, atunci trebuie să recunosc că a reuşit căpăta forţă doar la un curs de ştiinţe politice, nu la unulde minune. Tensiunea pe care o societate distopică o de literatură. Literatura nu ar trebui să compare structuriexercită inevitabil nu se acumulează nicăieri în interiorul socio-politice, ci structuri narative care le încorporează.discursului narativ. O cauză poate fi aceea că romanului Şi aici vreau să semnalez încă un derapaj al autorului care,îi lipseşte un personaj principal. Atât Bernard, bărbatul în Întoarcere în lumea nouă, vorbeşte cu o oarecareAlfa – care, pe când era un simplu embrion pe „linia de superioritate despre faptul că societatea descrisă de elfabricaţie”, a suferit un „accident” iar acum are anumite are o şansă de concretizare mult mai mare decât lumeadeficienţe de adaptabilitate, cât şi sălbaticul adus din orweliană. Dar, din fericire, valoarea literaturii nu serezervaţia în care s-a născut dintr-o mamă Alfa şi un nativ calibrează prin capacitatea de a reproduce realităţi.

350 Maria SavaBibliografie: Aldoux Huxley, Minunata lume nouă, Ed.Polirom, Iaşi, 2003 Christoph Ransmayr - Ultima lume Un uragan - asta era călătoria spre Tomis.” Cum altfel ar fi putut să fie călătoria pe care Cotta se încumetase s-o facă la bordul vasului Trivia către îngheţatul Tomis? „Tomis locul acesta prăpădit. Tomis un nicăieri. Tomis oraşul de fier.” Locul acela înghesuit între mare şi munte în care fusese exilat indezirabilul Publius Ovidius Naso. Locul în care iernile nesfârşite se întindeau de-a lungul a câtorva ani lăsând în urmă o populaţie vlăguită, îmbătrânită înainte de vreme. De o parte, marea învolburată, zbuciumată de valuri monstruoase, distrugătoare, aducătoare de moarte. De cealaltă parte, ţărmul îngust, colţuros, neprimitor, străjuit de munţii bolovănoşi. La mijloc, la răscruce de vânturi şi furtuni, Tomisul. Oraşul în care toate obiectele erau din fier forjat, dovadă că locuitorii săi lucrau în minerit. Oriunde vedeai cu ochii doar fier ruginit, mâncat de sare şi de vânt. De departe, oraşul apărea ca o pată roşiatică pe cenuşiul stâncilor. Într-una din zile, Cotta primise zvonul că Naso, poetul exilat în îndepărtatul Tomis, a murit. A pornit la drum să

352 Maria Sava Cartea Iubirii 353afle adevărul şi, totodată, să găsească unicul manuscris el deloc şi evitau să i se destăinuie. Părăsind oraşul,al Metamorfozelor, opera arsă în piaţa publică. Se Cotta urcă cu mare greutate muntele în vârful căruia sepresupunea că unul dintre exemplare fusese salvat de la afla colonia Trachila. În mijlocul unui peisaj dezolantfoc şi poetul îl luase cu sine. Venirea lui în oraşul de la descoperi casa în care locuise Poetul. Acolo, nu-l găsimalul mării a trecut neobservată, lumea fiind în carnaval. decât pe bătrânul său sclav, Pythagoras, plecat de multăSărbătoreau ieşirea din iarnă şi se rugau zeului lor să le vreme în lumea inocenţilor. Cotta începu să-i povesteascăaducă soarele din nou. Pentru prima dată, după doi ani, despre momentul incendierii manuscriselor, dinainte dezăpada se topise, lăsând coastele cenuşii ale muntelui la plecarea poetului în exil, cu scopul de a scoate de la elvedere. Peste an, locuitorii Tomisului îmbrăcaţi în straie informaţii despre faimosul său stăpân. „Arderea aceea acenuşii, smulgeau vieţii câte o zi, unii trudind în mină, manuscriselor a rămas, dincolo de toate presupunerile,alţii scormonind pământul sterp, alţii luptându-se cu la fel de enigmatică precum motivul exilului.”marea cea turbată pentru a-i culege săraca ofrandă. La Tomis viaţa îşi urma cursul chiar dacă iarna lăsase Ajuns la Tomis, Cotta nu găsise decât urme vagi ale urme adânci. Odată cu primăvara, îşi făcuse apariţia şitrecerii poetului şi-o amuţire de ne-nţeles a locuitorilor, liliputanul Cyparis, prezentatorul de filme. Derulândatunci când erau întrebaţi despre cel altădată plin de bobină după bobină, el oferea iluzia unei lumi mai buneglorie în cetatea eternă. Păreau să-l confunde cu alte decât cea în care-şi duceau zilele spectatorii săi. În acelpersonaje pitoreşti care le călcaseră oraşul. Naso? Aha, an, pentru prima dată, venise în aprilie şi nu în augustnebunul care umbla în sandale, acoperit doar cu o pânză ca de obicei. Nu ştia nimeni de unde venea şi încotro seîn toiul iernii, atunci când se ducea cu un mănunchi de îndrepta; vorbea tot timpul în parabole şi publicul, avidundiţe şi se căţăra pe câte o stâncă? Naso? cel care bea de spectacol, venea la prezentările lui ciudate de filme.prin pivniţe, cântă la armonică şi urlă cât îl ţine gura Piticul venea cu un cerb slab şi obosit pe care-l prezentanoaptea întreagă? Sau piticul ăla care venise într-o drept regele animalelor din ţara sa şi pe care-l puneatrăsură arătoasă şi proiecta filme pe zidul abatorului? să danseze după nişte ritmuri ciudate. Apoi rostea cevaNu! Nici vorbă! într-o limbă necunoscută la urechea cerbului şi cerbul îşi lepăda coarnele pe care Cyparus le vindea vreunui Tereus casapul, Fama negustoreasa care avea un vânător de trofee care se mulţumea doar cu restul uneicopil epileptic şi Arachne, ţesătoarea mută, îşi mai patimi vânătoreşti, nedusă până la capăt. Lumea s-aaminteau că Naso fusese romanul, exilatul, poetul care mirat de apariţia lui atât de devreme în acel an.locuia cu sclavul lui grec la Trachila, o colonie părăsită,aflată în afara oraşului. „Publius Ovidius Naso”, silabisea Erau doar două clădiri înalte în Tomis: biserica şiepilepticul. Cotta îi privea şi se întreba în sinea lui dacă abatorul. Într-o după amiază de aprilie, liliputanul aexistă vreo lege după care cineva să dea socoteală că hotărât să proiecteze dramele de pe bobinele de peliculăun mare poet îşi trăise ultimele zile printre astfel de pe peretele abatorului, spectatorii putând astfel săoameni. Murise ca o gânganie părăsită printre pietrele vină în număr mare la reprezentaţie. Purta cu sineTomisului. Tot întrebând în stânga şi în dreapta şi proiectorul, maşina în care Cyparis ducea destineleprimind numai răspunsuri laconice îşi dădu seama că altor oameni, apoi, într-o bâzâială ca de bondar, leciudaţii locuitori ai Tomisului nu aveau încredere în punea în faţa străinilor care asistau la spectacolele sale.

354 Maria Sava Cartea Iubirii 355Cyparis îşi iubea publicul. În timp ce pe zidul scorojit al unor naufragiaţi de pe un alt vas care plutise vreme de 23abatorului se perindau imaginile, pitit într-un ungher, de zile, în derivă îi luă şi ultima speranţă. Dar, din acelurmărea feţele spectatorilor, recunoscându-le pe chip moment, ea nu s-a mai întors la palat, ci împreună cu onesaţietatea propriilor lui dorinţe. Acolo, în ungherul slujnică şi-a făcut sălaş într-o peşteră de pe ţărm. Stătealui, jinduia după zvelteţe, frumuseţe, tinereţe, voind să pe vine la intrarea în peşteră şi rămânea cu ochii pironiţidomine şi el lumea cu statura lui. în larg. Mulţi dintre spectatori nu mai avură răbdare să vadă finalul poveştii şi au plecat. Pe ecran anotimpurile O poveste de dragoste în care imaginea centrală era se perindau unul după altul până la venirea iernii.aceea a unei despărţiri începu să se deruleze pe zidul Atunci, marea îngheţată şi tristă aduse la mal corpulcenuşiu al abatorului. Cei doi protagonişti ai filmului se lui Ceyx pe care se aruncară păsări de pradă sfâşiindu-inumeau Ceyx şi Alcyone. Publicul era atât de acaparat obrajii şi fruntea. Din zbaterea de aripi a prădătorilor sede drama imaginară, încât trăia la maxim odată cu cei deprinse un nor de pene care făcu să dispară mortul şidoi eroi toată gama de sentimente cuprinsă în momentul tânăra jelind. Pe ecran se vedeau, la sfârşitul filmului,dramatic al unei despărţiri. Da, oamenii se puteau doi pescăruşi, spre satisfacţia publicului dornic de undespărţi chiar şi atunci când se iubeau! final fericit. Tereus, casapul, proprietarul abatorului era mai prins În timp ce în vale, pe zidul lui Teresias se dezlănţuiaudecât ceilalţi şi, din când în când, arunca obscenităţi la furtunile şi abatorul era năpădit de apele fluxului, Cotta,adresa celor două personaje din film. Lângă el, pierdută aflat în casa poetului, sta într-o stare de expectativăîn lumea ei, sta Procne, nevasta lui, altădată delicată şi alături de Pythagoras. În cele din urmă, sclavul îl întrebăfrumoasă, acum grasă şi palidă ca o umbră ce-l însoţea ce doreşte. Obsedat de amintirea flăcărilor imensepe Tereus în urâţenia de viaţă pe care i-o oferea. Deseori care mistuiseră cărţile lui Naso, Cotta îi spuse energic:o bătea ca pe vitele care-i erau aduse la tăiere, tocmai cartea! Da, dorea cartea lui Naso, care se presupunepentru că-i simţea sila şi dezgustul pe care i–l provoca că ar fi scăpat din flăcări. Capodopera lui Naso la carecând o atingea. Povestea de pe zidul abatorului se lucrase 4-5 ani, care era numită în cercurile literare dedesfăşura cu repeziciune. Ceyx se urcase pe o corabie, la Roma Proiectul lui Naso şi care era doar o enigmă.în timp ce Alcyone rămăsese pe mal. Dintr-o dată, lucru Aflat într-o vreme la apogeul celebrităţii, numele luicât se poate de obişnuit şi pentru locuitorii Tomisului, Naso pătrunsese şi în arenă, publicul cunoscându–l cao furtună se dezlănţui din senin. Un val năvalnic frânse fiind autorul satirelor la adresa împăratului. Cu timpul,corabia în două şi o făcu bucăţi. Cyparis ştia că aducându- publicul restrâns şi elegant al poeziei fusese înlocuit cule imagini cu astfel de lucruri pe care spectatorii le gloata fremătândă care se înghesuia pe stadioane, pecunoşteau din realitate, putea să-i convingă de realitatea hipodroame, în circuri, urlându-şi entuziasmul. Atrasacelei iluzii optice. Însă, nu de puţine ori, nu mai reuşea de astfel de favoruri futile, rezervate doar împăratului,să le capteze atenţia şi în acele momente trebuia să-şi Naso a comis hybrisul.pună mintea la contribuţie. Aşa se întâmplă şi acum . Bătrânul Pythagora se minună de dorinţa lui Cotta, De aceea povestea lui deveni şi mai dramatică. Zile îi oferi pâine şi ceapă să mănânce şi, fără să scoată ola rând se plimbă Alcyone pe plaja rece sperând că de vorbă, îi întinse un vas cu oţet, în timp ce-l trăgea dupăundeva din mare va ieşi Ceyx viu şi nevătămat. Apariţia

356 Maria Sava Cartea Iubirii 357el. Aşa începură să coboare amândoi treptele săpate în VA RĂMÂNE DE NEDISTRUS”piatră care traversau curtea casei către grădină. Sclavul Un singur om pe lume ar fi putut să scrie acelemergea în faţă cu un felinar de vânt în mâna dreaptă, în versuri. Şi acel om dispăruse într-o dimineaţă de iarnă.timp ce Cotta îl urma luptându-se cu buruienile înalte Se dusese singur în munţi, pur şi simplu, să moară. Aici,şi lipicioase care i se agăţau de picioare. În cursul zilei, în ţinutul atât de vitreg îşi desăvârşise opera din care,de la ferestrele casei lui Naso nu văzuse decât un hăţiş la Roma, făcuse cunoscute doar fragmente. În opera sa,oarecare. Ajunseră într-un luminiş în care Cotta vedea oamenii se preschimbau în animale, animalele în stanepietre, table de granit, menhire, lespezi, coloane şi stânci de piatră, descria păduri, câmpuri, fiinţe fabuloase, zeiacoperite cu un soi de licheni, la prima vedere. De aproape uitaţi... toate adunate sub titlul Metamorfoze. Publiculvăzu că erau melci fără cochilie, vulnerabili, târându- primea de fiecare dată atât cât să-i incite curiozitatea şi săse unii peste alţii. Sclavul se apropie de un megalit şi facă presupuneri legate de opera aflată în şantier, operăcu o mişcare lentă turnă o dâră de oţet peste vietăţile a cărei cheie se presupunea a fi cheia însăşi a societăţiiacelea umede şi fără apărare. Un şuier de spaimă ca o romane în care mulţi cetăţeni cu rang aveau să selitanie străbătu întreaga colonie şi, contorsionându-se, regăsească. Cu timpul, bănuiala că Naso ar fi putut scrieumflându-se, lăsa în urmă o spumă roşiatică amestecată o operă în care să surprindă moravurile din saloanelecu bale. Sub dâra de oţet, melcii alunecau într-o moarte şi pivniţele cetăţii îi făcuse pe cei din lumea bună să-llentă, chinuitoare. După ce sclavul duse la bun sfârşit ocolească şi până la urmă să-l urască. Renumele săuacţiunea picurând oţet pe vreo cinsprezece menhire, crescuse în cercurile populare printr-un scandal, cândCotta descoperi pe fiecare câte un cuvânt săpat: „foc”, pe una din scenele mărunte ale oraşului se prezentase„mânie”, „putere”, „stele”, „fier” şi înţelese că avea în faţă premiera unei comedii intitulată Midas. Personajulun text alcătuit din cuvinte împrăştiate pe pietrele din principal era un armator din Genova, un meloman, caregrădină. Le puse cap la cap şi citi: orbit de lăcomia pentru bani, constata că tot ce atingea se preschimba în aur. Nefericitul ajunsese în ultimul hal   de slăbire, plin de mizerie, însă într-o pustietate de aur „AM DESĂVÂRŞIT O OPERĂ . În cele din urmă, fusese mântuit de blestemul său cu CARE VA REZISTA FOCULUI preţul unei metamorfoze - se transformă într-un măgar ŞI FIERULUI plângăcios. CHIAR ŞI MÂNIEI ZEULUI ŞI Un senator din Liguria, proprietarul unor şantiere TIMPULUI ATOATEDISTRUGĂTOR din Genova, crezuse că despre el era vorba şi ceru CÂND VA VOI interzicerea piesei. Chiar de-a doua seară, gărzi călare MOARTEA POATE ACUM înarmate cu bastoane de oţel şi măciuci lungi, oprise CACI DOAR EA ARE ASUPRA TIMPULUI MEU accesul publicului. Tăcerea lui Naso şi faptul că unul din PUTERE SĂ-MI ÎNCHEIE VIAŢA sclavii senatorului fusese zdrobit în bătaie amplifică tot ÎNSĂ PRIN OPERA ACEASTA scandalul. Până la urmă, publicul a ajuns să se întrebe ce EU AM SĂ DĂINUI ŞI MĂ VOI RIDICA fel de poezie este aceasta care stă la originea unor fapte AVÂNTÂNDU-MĂ SUS, DEASUPRA STELELOR atât de violente? În cele din urmă Naso a dat o declaraţie ŞI NUMELE MEU

358 Maria Sava Cartea Iubirii 359în care a spus că Midas, personajul său, fusese un rege Bibliotecile şi-au epurat fondurile, librăriile,grec şi că interpretarea era falsă. Drept urmare, Naso academiile, programele didactice l-au eliminat şi ele.deveni foarte cunoscut publicului alcătuit din negustori, Până şi partidele politice începură să-l revendice, oricămătari, analfabeţi cu bani. să pună pe seama lui acţiuni ale opoziţiei. După ce Naso a dispărut la Marea Neagră, unii l-au numit poet Împreună cu alţi şapte vorbitori, i se propuse să ţină al libertăţii, alţii trădător, unii îi cereau graţierea, alţiio cuvântare la inaugurarea unui nou stadion. În prezenţa condamnarea. În jurul lui s-a creat o adevărată mitologie.împăratului, Naso povestise despre o epidemie de pestă, În faţa propagandei care s-a născut în jurul exilării sale,în timp ce Augustul adormi. Imaginile apocaliptice familia şi prietenii nu puteau opune decât tristeţea lordintr-o Egină în care mortea îşi lua cu furie tributul erau înăbuşită. Cetăţeanul Publius Ovidius Naso părăsisepână la urmă o formă de purificare, o metamorfoză a capitala singur, fără însoţitor. El însuşi o împiedicase perăului în imediatul bine. Gărzile n-au mai reacţionat soţia sa, Cyane, să-l însoţească la Marea Neagră. În urmaîn vreun fel, mulţimea marcată de discurs ovaţiona lui, casa din Piazza del Moro se nărui şi Cyane o părăsise,entuziasmată. La curtea împăratului se pusese în mişcare mutându-se într-un apartament din Via Anastasio.un mecanism prin care se analiza minuţios fiecare gest După şapte ani de exil, Augustus îşi dădu duhul şi toatăşi fiecare cuvânt al celui de-al optulea vorbitor. Era clar lumea credea că avea să piară şi decizia de exil. Romacă prin imaginile descrise, se adusese gravă atingere se acoperise de văluri de doliu. După patruzeci de zile,oamenilor cetăţii eterne. Ba nici măcar nu-l omagiase Senatul îl ridică pe Augustus la rangul de zeu. Îi urmă unpe împărat, având o atitudine sfidătoare. Aşa justifica alt dictator, spre disperarea cetăţenilor: fiul său, Tiberiusaparatul oficial, instituit ad-hoc pentru realizarea unui Caludius Nero. În acest timp, din oraşul de fier, Cyaneraport în ceea ce-l privea pe oratorul care de multă vreme nu mai primi nicio veste vreme de trei ani. În cel de-alîncepuse să le dea fiori prin ceea ce se zvonea că ar fi scris noulea an al exilării poetului veni vestea morţii sale. Unîn acea enigmatică scriere numită Metamorphoses. zvon, ce-i drept, care se răspândi graţie unui negustor de chihlimbar, Ascalaphus, care susţinea că venea Era, cu siguranţă, un defăimător , un duşman al de la Tomis. Chiar dacă nimeni nu-i putea confirmaRomei şi raportorul îşi făcea numai datoria faţă de moartea. în ziarele marilor oraşe apăruse ştirea alăturiilustrul împărat atunci când semnalase nesupunerea şi de aprecieri ale operei sale. În ochii publicului începuseimpostura celui care se credea poet al Cetăţii. Citise oare să se transforme într-un martir, ameninţînd stabilitateaîmpăratul vreo elegie de-a lui Naso? Nici vorbă! Puternicii statului.nu citesc cărţi; nu citesc elegii. Asemeni tuturor celorcare se petreceau acolo afară, dincolo de băltoaca din Şi nici nu mai putea fi supravegheat. În schimb,curte, nici cărţile nu ajungeau până la împărat decât prin oricine se putea folosi de amintirea sa. Devenise unrapoartele, explicaţiile şi rezumatele supuşilor. adevărat pericol public. O mişcare separatistă din Sicilia îl ridicase la rangul de principal simbol. Autorităţile au Prăbuşirea lui Naso răscolise societatea romană început să fie depăşite de valul de simpatie la adresa luistârnind o puternică emoţie în toate straturile ei. Naso. Sfârşiră prin a pune o placă comemorativă pe zidulDuşmanii îl invidiau şi începuseră să caute avantaje vilei din Piazza del Moro.în persecutarea lui şi chiar aprobarea publică pentrugesturile lor.

360 Maria Sava Cartea Iubirii 361 Printre cei două sute de mii de admiratori ai lui Naso poet.se afla şi Cotta, însă nu un simplu admirator, ci unul Primăvara îşi intra tot mai mult în drepturi în oraşulcare înţelesese şi trăise alături de poet întreaga tragediea dezrădăcinării. Aşa i-a fost decisă soarta poetului, aşa de la Pontus Euxinus şi mulţi dintre bătrânii şi bolnaviii-a fost decis surghiunul la capătul lumii! Şi acum, Cotta care, cu greu, trecuseră peste îndelungata iarnă pierdurăvenise în căutarea urmelor lui, la auzul veştii că murise. lupta cu moartea.Sta alături de sclavul Pythagora, chircit lângă un menhirpe care nu era scris nimic şi continua să citească pe În casa lui Lycaion, Cotta a descoperit-o pe Echo, carelespedele pe care se mai simţea încă fiorul morţii. Apoi, venise în oraş nu se ştie de unde. Suferea de o boală deplecară împreună alungaţi de un vânt rece, sfidător, piele, corpul ei fiind acoperit cu solzi o perioadă de timpcătre casa care, vremelnic, îl adăpostise pe Naso. După a anului, după care se curăţa ca o şopârlă, rămânândo noapte, cotropit de coşmaruri, Cotta a părăsit casa o femeie cu un trup frumos şi zvelt, fascinantă prinpoetului. În drum s-a întâlnit cu Lycaion, frânghierul, strania-i frumuseţe. Cotta mai descoperi că Tomisul eracare-i oferise găzduire. un oraş plin de viaţă. După plecarea lui Cyparis, în oraş a apărut un alt personaj ciudat - Lichas, misionar al vechii În vale, muzica alămurilor se strecura printre palele de credinţe din Constantinopol. El venea aproape în fiecarevânt, semn că petrecerea carnavalescă era în toi, oamenii an într-un cuter de pescari de la Bosfor până la Tomis,mascaţi alergau pe străzi pentru a profita din plin de acea unde se apuca să recite în biserica ruinată o litanienoapte în care se travestiseră în acele personaje după despre torturile pe care membrii sectei sale le înduraucare în taină, tânjeau. O droaie de beţivi îl prinseră pe de la stăpânirea romană. Ajuns la Tomis în VinereaCotta la mijloc îi deschiseră gura cu de-a sila turnându-i Mare, Lichas tună şi fulgeră la adresa liliputanului şi-ape gât rachiu rece ca gheaţa şi cărându-i în cap o ploaie spectacolelor sale, încât acesta fu nevoit să-şi strângăde pumni. După ce scăpă din strânsoare, rămase în urma aparatele, să-şi ia bătrânul cerb şi să plece. Filmul pelor, un beţiv asemeni celorlalţi, ameninţat continuu de-a care nu apucase să-l termine de proiectat era desprefi luat de alte valuri de petrecăreţi. În ochii lui Cotta, viaţa unui mare poet numit Orfeu. Vizionarea filmului îitoată această procesiune a nebunilor nu era decât o trezise lui Cotta amintiri triste despre San Lorenzo, loculrăsfrângere grosolană a miturilor în care imaginaţia în care-l cunoscuse pe Naso. La aniversarea a o sută deRomei se înflăcărase şi se istovise până când sub Augustus ani a institutului de la San Lorenzo unde Cotta fuseseîmpăratul se metamorfozaseră în sentiment al datoriei, învă,ţăcel, Naso citise din opera sa.în spirit de ascultare şi credinţă faţă de constituţie şiraţiune. Acest simulacru de sărbătoare răsfrângea o „Nimănui nu-i rămâne propria făptură.” Plecareaimagine străveche a Romei, lucru care dovedea că Naso forţată a lui Cyparis îi aminti lui Cotta de plecarea dincontinuase şi aici, în oraşul de fier, să-şi spună poeziile, Piazza del Moro a marelui şi tristului Naso. L-a însoţitelegiile, povestirile şi dramele din cauza cărora fusese până la ieşirea din oraş, alături de o mare de oameni. Laexilat din Roma. În coada procesiunii Cotta îl descoperi întoarcere, a mers împreună cu Echo, care, după câtevape Battus, epilepticul, cu chipul acoperit de o mască pe întrebări a început să-i povestească despre Naso. Fusesecare trona un nas imens ce amintea de nasul nefericitului primit cu suspiciune de locuitori care, până la urmă, îl adoptară ca pe un fiu al cetăţii. Cotta s-a împrietenit cu Echo, care până atunci nu

362 Maria Sava Cartea Iubirii 363vorbise cu nimeni, devenind suspecţi în ochii localnicilor. ale ultimei şi poate singurei trăiri adevărate a proprieiCa şi exilatul de pe munte, Cotta fugise din cetatea Romei lor existenţe.” (Christoph Ransmayr – Ultima lume)pentru a scăpa de aparatul de stat, de supravegherea Într-o zi îi spuse un alt fel de poveste: de astă datăcontinuă, de pădurile de steaguri şi de debitarea cum pietre se transformau în fiinţe umane. Aceasta urmamonotonă şi neîntreruptă a lozincilor. În jargonul ziarelor să fie Cartea Pietrelor. Un fel de Apocalipsă din careguvernamentale precum şi în documentele poliţiei, erau supravieţuise o singură pereche: Deucalion Şi Pirrha.numiţi dezertori de stat. Dotat cu paşaportul şi cu actele Ultimii oameni rămaşi pe o plută după diluviu.unui marinar mort de cangrenă pe un vas, Cotta se Peste Tomis se abătu o furtună, în acest timp, şi Echoîmbarcase pe Trivia cu scopul de-a găsi o dovadă asupra dispăru. În zadar a căutat-o Cotta vreme de trei săptămâni.morţii poetului, dar şi de-a aduce o versiune finalizată a Oraşul de fier zăcea jalnic sub soarele toropitor al veriiMetamorfozelor la Roma. O astfel de descoperire i-ar şi nimeni nu părea să bage de seamă lipsa ei. Peşterafi adus glorie şi recunoştinţă veşnică. Nici călătoria pe îi fusese prădată. De sus, din munţi, Pythagoras coborîmare, nici drumul şi vizita la Trachila nu-i dădură acel călare pe măgar pentru a-şi face provizii din prăvăliasentiment de apropiere de ţelul său aşa cum îi dăduse Famei. Nici vorbă să-şi mai amintească de Cotta şi deapropierea de Echo. întâlnirea lor din vale. Cotta i se alătură la drumul de întoarcere către Trachila şi, când ajunseră pe la jumătatea Dintr-o nesăbuinţă de moment, ajunse s-o siluească urcuşului, o avalanşă de pietre se abătu asupra oraşuluişi legătura nevăzută care se crease până atunci între ei, aflat la poalele dealului.dispăru. Se instală un alt fel de relaţie în care Echo nu A venit vara peste oraşul Tomis, fierbinte şi secetoasă.mai venea cu tot sufletul, ci doar ca un simplu mesager al Sub un cer sticlos, apa fierbinte a Mării Negre arunca pelui Naso. Îi spunea tot felul de poveşti pe care le ştia de la mal bancuri de peşte, cochilii de scoici, vietăţi muribundeNaso, în care oamenii se metamorfozau în pietre: ale mării care atrăgeau şacalii flămânzi de pe uscat. Într-o dimineaţă, sirena portului sună îndelung, trezind „Pe un alt drum, Echo povesti despre un îndrăgostit oraşul din toropeală. Marea îşi pierduse culoarea, apelerespins care, în deznădejdea sa, se spânzurase de zăceau galbene ca pucioasa în golf. Mulţimea speriatăcadrul unei uşi şi, zvârcolindu-se, muribund, mai izbise năvăli pe dig până ce apăru Arachne care se străduia să leo dată cu genunchii în uşa care-i rămăsese lui atâta explice ce se întâmplase cu apa mării: se îngălbenise devreme închisă şi care abia la această bătaie fusese la polenul adus de vânt din pădurea de pini de pe deal. Cudeschisă, în sfârşit, de o femeie sfioasă, înspăimântată, timpul, populaţia Tomisului se obişnui cu numeroaseleşi cum aceasta, la vederea bărbatului care se legăna schimbări de temperatură ale vremii - cu ploile reci,în ştreang, încremenise şi apoi rămăsese ca o statuie vânturile sălbatice, apoi cu căldurile năucitoare.din piatră în prag, şi rămase mai departe chiar şi când Veni şi luna august. Cotta scria şi trimitea către Romamovila de pe mormântul sinucigaşului se netezise de veşti despre poetul care, presupunea el, se afla în munţi.mult, casa căzuse în ruină şi arborii mari, foşnitori din În port, în locul aşteptatei Trivia ancorase un alt vas, Argo,grădină putreziseră. proprietatea unui armator grec. De la Constanţa până la Sevastopol, grecii erau detestaţi pentru înşelătoriile lor Echo povestea despre îndoliaţii care, în suferinţa lorîn faţa morţii, şi despre cei turbaţi de furie care, în uralor, deveniseră stane de piatră, simboluri indestructibile

364 Maria Sava Cartea Iubirii 365la adresa localnicilor. Se întâmplă ca fiul Famei, Battus unei dictaturi. Ovidiu fusese exilat în „ultima lume”,epilepticul, să se metamorfozeze într-o stană de piatră. lumea de la marginea lumii civilizate, tocmai pentru căOrice încercare de a-l aduce la starea de dinainte, eşuă. în scrisul său refuzase convenţionalismul impus de statul dictatorial. Fără să bage prea mult de seamă şi acest eveniment, O altă cheie în care poate fi citit romanul poate fiveni toamna. Cotta stătea tot mai mult în casa lui Lycaion interpretarea rolului poetului în societate, acela dedormind şi visând chiar şi în toiul zilei. Avalanşele se veritabil vrăjitor. Inconştientul s-a manifestat în lumiînteţiseră. Muntele căpăta o înfăţişare tot mai sălbatică. prin simboluri grăitoare, autorul cărţii fiind foarteLa Tomis acţiunile se precipitară tot mai mult. sensibil la vrăjile unui Merlin care apare şi în carte. Indiferent de cheia de interpretare, romanul lui Plin de seninătate, Cotta urcă într-una din zile, prin Christoph Ransmayr, Ultima lume, intră în categoriagrohotiş, spre Trachila. Avu o revelaţie. Pe acolo trecuse capodoperelor fiind extrem de lăudat de presa vremiiPoetul exilat din imperiul necesităţii şi al raţiunii. La pentru limbajul său poetic, pentru muzicalitatea frazei,Tomis îşi dusese până la capăt Metamorphosele pentru eleganţa stilistică, pentru imaginile de vis şi celeprintre barbarii care-l asupriseră şi-l făcuseră să de coşmar care se împletesc pe parcursul întreguluipornească spre Trachila. Acolo, sus în munţi, un sclav roman.Cu siguranţă, un atu în plus îl reprezintă numelegrec îi consemnase povestirile şi ridicase în jurul fiecărui traducătorului: Mircea Ivănescu.cuvânt al său un monument de piatră. Bibliografie: Aceasta a fost povestea exilului poetului Publius Christoph Ransmayr, Ultima lume, Editura RAO,Ovidius Naso, „fascinantă prin somptuozitatea imperialăa stilului, prin încetineala melancolică a istorisirii, prin 2008posomorâta coborâre a tonului pe măsură ce se apropiede sfârşitul-care nici nu e o încheiere narativă a uneipovestiri” (Mircea Ivănescu). Romanul poate fi interpretat pe mai multe niveluri.Prima interpretare ar putea fi o parabolă despreprietenie. Tânărul şi excentricul Cotta porneşte într-ocălătorie către o lume despre care nu ştie nimic sprea-şi căuta prietenul venerat exilat în acel ţinut barbar.Este o călătorie de iniţiere în care patricianul încearcăsă reînnoade legătura spirituală dar să şi recupereze înacelaşi timp un act cultural. Un intelectual format la şcoala perfecţiunii clasiceporneşte într-o astfel de aventură, doar dacă la capătul eiştie că-l aşteaptă o perfecţiune artistică realizată. În acestcontext, căutarea manuscrisului Metamorfozelorreprezintă o nevoie de restabilire a echilibrului uneilumi distrus prin intervenţia agresivă şi degradantă a

Cartea Iubirii 367 Cinghiz Aitmatov - Eşafodul atracţie pentru fondul popular autohton, atâta timp cât libertatea de creaţie în spaţiul mitului este cu atât maiExistenţa noastră atât de perisabilă pendulează între mare cu cât evenimenţialul şi imaginarul sunt dublate cele două momente esenţiale redate sugestiv prin de cunoaşterea intuitivă, aşa cum afirmă Blaga. Totodatăsintagmele „a face ochi” şi „a închide ochii”. Între aceste mitul pune omul faţă în faţă cu natura, cu tainele vieţii şidouă momente, destinul individual se suprapune, ori se dă un răspuns la insolubila problemă a existenţei : a trăi,detaşează de destinul colectivităţii căreia îi aparţinem. pur şi simplu, ori a trăi pentru un ideal.De la Don Quijote şi până la romanul modern, marealiteratură aduce în prim-plan astfel de traiectorii Romanul Eşafodul oglindeşte cel mai bine aceastăindividuale marcate de acutele probleme ale existenţei relaţie a scriitorului modern cu mitul, atât în plancare implică, totodată, destinul întregii omeniri. Am ideatic, cât şi în cel artistic. Critica rusă contemporană aajuns la aceste reflecţii la finalul romanului Eşafodul fost surprinsă de noua formulă de roman, de procedeele(Plaha) scris de marele prozator Cinghiz Aitmatov, mai puţin utilizate, în primul rând, de punerea pe acelaşiroman publicat în numerele 6,8 şi 9 ale revistei Novîi plan a personajelor zoomorfe cu cele antropomorfe şimir din anul 1986 şi în volum la sfârşitul aceluiaşi an. chiar fantastice. Poate doar la Cehov în Kaştanka sau tot la Aitmatov în Floare-galbenă întâlnim personaje Asemeni confraţilor săi (şi-i putem aminti aici pe zoomorfe atât de puternice.Şuşkin, Astafiev, Trifonov, Rasputin), Cinghiz Aitmatovîşi face intrarea în marea literatură rusă prin nuvelă Începutul romanului aminteşte de proza lui Jack(Geamilia, Defileul, Ochi de cămilă). Universul London. În inima stepei ruseşti viaţa lupoaicei Akbara şiartistic al operei aitmatoviene este marcat, în primul a parteneului său Taşceainar (Sfarmă Piatră, aşa cum îlrând, de spaţiul etnico-cultural kirghiz şi kazah din care botezaseră ciobanii) e pusă în pericol de apariţia omuluicultivă cu obstinaţie mitul. Şi este lesne de înţeles această modern. Şi nu e vorba doar despre viaţa celor doi lupi, ci de fiinţele nenăscute din burta lupoaicei care trebuiau să cunoască în curând realitatea ostilă a unei lumi tot mai dominată de necugetata intervenţie a omului. Frica pune stăpânire pe perechea de lupi, trezindu-le instinctele ancestrale ale supravieţuirii cu orice preţ, mai cu seamă că ei erau venetici în zona de munte, acolo unde se aciuaseră de o vreme. „Iar dacă cineva ar fi văzut-o pe Akbara de aproape, ar fi fost uimit de ochii ei de un albastru-transparent-caz foarte rar şi unic în felul său. Ciobanii localnici o numiseră pe lupoaică Akdali, cu alte cuvinte Coamă-Albă, însă în curând, conform legilor transformării limbii, ea s-a schimbat în Akbarî, apoi în Akbara-Cea Mare, dar nimănui nu-i trecea prin cap că acesta era un semn al Providenţei.” Alungaţi de omul-divinitate din savana Moiunkumi,

368 Maria Sava Cartea Iubirii 369acolo unde se aflau nesfârşitele turme de antilope–saiga, Avdeu, cu nume ciudat, biblic, (pomenit în Biblie încei doi lupi s-au înstăpânit pe platoul din vecinătatea Cartea Treia a Împăraţilor), fiul unui diacon de pe lângăIssîk-Kul-ului. Amintiri triste o făceau deseori pe Akbara Pskov, seamănă foarte mult cu prinţul Mâşkin şi continuăsă scheaune şi să caute protecţia mascului cel puternic calea lui Alioşa Karamazov. După ce este exmatriculatşi lipsit de minte „în acest cuplu de fiare, Akbara era de la seminar, ajunge în redacţia unui jurnal şi hotărăştecapul, era mintea, ei îi aparţinea dreptul de-a începe să desfacă iţele unui întreg angrenaj ce-i cuprindea pevânătoarea, iar el era forţa ei devotată, neabătută, culegătorii de anaşa, un drog la fel de puternic ca heroina,neobosită care îndeplinea cu străşnicie voinţa ei.” Şi căruia mulţi tineri îi căzuseră pradă. Se decide să pleceamintirile îi bântuiau visele ca nişte stafii: „Şi urletul în stepele din Ciuisk, acolo unde creştea cânepa–anaşa,lupoaicei va fi tributul plătit pentru acele visuri. Căci pentru a-i cunoaşte pe culegători şi pe vânzătorii detoate visurile au aceeaşi ursită –la început se zămislesc droguri. O adevărată călătorie de iniţiere face tânărulîn închipuire, apoi în cea mai mare parte se spulberă Avdeu Kallistratov. În urmă cu două mii de ani, „ciudatulfiindcă au cutezat să crească fără rădăcini, precum din Galileea” crezuse că învăţăturile lui vor schimbaunele flori şi unii copaci… Aşa sunt toate visurile - şi de omenirea. Avdeu încearcă şi el să-i convingă pe tineriiaici decurge trebuinţa lor tragică în cunoaşterea binelui culegători că viaţa are un cu totul alt preţ şi nu banul esteşi a răului.” Iar fantomele ce-i bântuiau somnul lupoaicei esenţa vieţii. Gestul lui nebunesc de-a le arunca planteleAkbara erau legate de acea vânătore apocaliptică pe culese cu atâta trudă din întinsa stepă, îi înfurie şi dupăcare omul- divinitate o desfăşurase sub cerul savanei o bătaie crâncenă îl aruncă din tren.Moiunkumi ucigând mii de saigale alături de carecăzuseră victime nevinovate şi primii săi născuţi. „De Aşa cum procedase Bulgakovîn Maestrul şi Margareta,unde să ştie ei, lupii de stepă, că prada lor tradiţională Cinghiz Aitmatov repovesteşte scenele premergătoare- saigalele - erau necesare pentru completarea planului răstignirii lui Iisus. Reuşeşte să scape cu viaţă şi-ode predări la carne, că la sfârşitul ultimului trimestru cunoaşte pe Inga Feodorovna, de care se îndrăgosteşteal anului în curs situaţia luase o întorsătură iritabilă şi cu care decide să se căsătorească. Trebuia să ajungă lapentru regiune-intraseră în impas cu cincinalul” şi Djambul să-i cunoască părinţii şi pentru asta avea nevoieun descurcăreţ de la administraţia regională a propus de bani. Aşa ajunge să-l cunoască pe Ober Kandalov,pe neaşteptate să recurgă la resursele de carne din care angaja oameni pentru vânătoarea de saigale dinMoiukumi… Moiunkumi. Istoria se repetă: aşa cum nu mai rezistase alături de culegătorii de cânepă şi încercase să le deschidă Astfel, mai-marii de la regiunea de partid au organizat ochii că drogurile lor ucideau mii de tineri în vreme ceun măcel fără precedent, pentru a demonstra poporului ei se îmbogăţeau, tot aşa vânătoarea de antilope dincă partidul îşi ţine cuvântul şi îndeplineşte planul Moiukumi îl aduce în pragul nebuniei: „Vânătoarea decincinal la carne. Şi printre vânătorii de ocazie avem antilope din Moiunkumi l-a răscolit atât de cumplit,prilejul să facem cunoştinţă cu protagonistul romanului, încât a început să ceară vânătorilor dezlănţuiţi, careAvdeu Kallistratov, tânărul rebel alungat de la seminar, parcă turbaseră, să înceteze neîntârziat măcelul săpornit să schimbe omenirea, un amestec de Don Quijote se căiască, să se roage lui Dumnezeu, i-a îndemnatşi de Hristos modern. pe Hamlet-Galkin şi pe Uziukbai să i se alăture şi toţi

370 Maria Sava Cartea Iubirii 371trei să-l părăsească pe Ober Kanfdalovşi pe acoliţii Bazarbai se ascunsese de frica ei. La finalul romanuluilui, să dea alarma, şi fiecare se va pătrunde de ideea Akbara îl răpeşte pe Kengeş, fiul lui Boston, care îi ucidelui Dumnezeu, Creatorul Atoatedătător, şi va nădăjdui pe amândoi în încercarea de a-şi salva fiul. Dreptateaîn mila lui nemărginită, va cere iertare pentru răul pe este instaurată prin uciderea lui Bazarbai, care atentasecare ei, oamenii îl pricinuiau naturii vii, fiindcă numai la echilibrul lăsat de Dumnezeu să stăpânească atât pecăinţa sinceră le poate uşura sufletul…” om cât şi pe animal.Cum îi înfuriase Iudeul pe farisei, şi Avdeu îi înfuriepe vânătorii de ocazie care decid să-l pedepsească, „Acesta era sfârşitul, sfârşitul vieţii lui...torturându-l. Cândva, când participase la cules de - Iată prăpădul lumii a rostit Boston cu glas tare,anaşa şi fusese învăţat să culeagă polen, alergând gol şi brusc i s-a dezvăluit un adevăr cumplit: până atunciprin câmpurile de cânepă, Avdeu se întâlnise cu familia lumea toată sălăşluia înăuntrul său, şi acum acesteiAkbarei. Atunci lupoaica care ar fi putut să-l sfâşie lumi îi bătuse ceasul. El era şi cerul şi pământul, şipentru că se apropiase de puii ei n-a făcut decât să-l sară munţii, şi lupoaica Akbara, marea zămislitoare a toatede două ori pe deasupra, pentru a-l avertiza, după care câte sunt, şi Ernazar, rămas pe vecie în gheţurile dinşi-a văzut de drum. Acum, Avdeu şi-a amintit de lupoaica masivul Ala-Monghiu, şi pruncul Kengeş, ultima safumurie şi i-a chemat în ajutor spiritul. Însă lupoaica, ipostază împuşcat de mâna lui, şi Bazarbai, cel respinscare dăduse deja tribut lăcomiei şi cruzimii omului trei şi ucis în sufletul lui, şi tot ce a văzut şi a trăit o viaţă,-pui, se îndepărta tot mai mult de locurile în care omul îşi toate acestea alcătuiau universul lui, iar acum, deşifăcea apariţia. În cele din urmă Avdeu este legat de un toate vor exista, cum au existat dintoteauna, asta se vacopac şi ucis. Akbara şi Taşceainar au străbătut podişul întâmpla fără el, vor alcătui o altă lume, iar lumea lui,Kurdai fugind cât mai departe de stepa Moiunkumi pe unică, imposibil de reîntrupat, a dispărut şi nu va maicare omul pusese stăpânire. „Era ultima lor încercare renaşte niciodată. Aceasta era marea lui catastrofă,disperată de a-şi perpetua specia.” sfârşitul lumii lui...”Ultima parte a romanului este de un dramatism Romanul lui Cinghiz Aitmatov e scris urmândcutremurător. Cei doi lupi devin personaje cu drepturi tehnica contrapunctului, alternând strategiile narativedepline şi între om şi animal se dă o luptă pe viaţă şi moderne cu cele ale naraţiunii obiective, având dreptpe moarte. Puii Akbarei sunt răpiţi de beţivul Bazarbai consecinţă varietatea perspectivei narative fapt careşi vânduţi pe vodcă la grădina zoologică. Akbara şi permite cititorului să se simtă în centrul universuluiTaşceainar îşi schimbă comportamentul răzbunându-se imaginar. Cartea este un adevărat manifest în favoareape răul gratuit comis de om asupra lor. Noul protagonist, respectului pentru natură şi a vieţii, în general. „Ce sensBoston, îşi asumă destinul de fiinţă spirituală în numele au extraordinarele descoperiri ale ştiinţei şi tehniciivalorilor morale perene încercând să reinstaureze acele moderne dacă e subminat echilibrul ecologic şi selegături de mult uitate dintre om şi animal. Înfruntându-i distruge natura ?” (Albert Kovacs)pe cei doi lupi, îl ucide pe Taşceainar fiind conştient căAkbara îşi va răzbuna până la urmă răpirea puilor a Bibliografie:căror urmă o pierduse la stâna lui Boston, acolo unde Cinghiz Aitmatov, Eşafodul, Editura Univers, 1991

Cartea Iubirii 373 Andrei Codrescu - Casanova în Boemia de Seingalt, aventurierul veneţian al cărui nume a devenit sinonim cu seducţia. Renumele de „cel mai mareAndrei Codrescu, autorul romanului Casanova în amant al Europei” a ocultat vreme îndelungată calitatea Boemia, s-a născut la Sibiu, în 1946. La vârsta lui de mare scriitor, remarcată datorită Memoriilor,de 20 de ani a emigrat în Statele Unite ale Americii, în publicate pentru prima dată în 1822, la aproape 30 deprezent fiind America Distinguished Professor of English ani de la moartea sa, în 1960 manuscrisul fiind publicatla Louisiana State University din Baton Rouge. Poet, integral.romancier şi eseist, Andrei Codrescu reuşeşte dificilaperformanţă de a-şi crea propria nişă în spaţiul literaturii Adevăratul Casanova s-a născut pe 2 aprilie 1725 laamericane a secolului XXI. Câteva din cărţile sale au Veneţia, fiu al actriţei Zanetta Farussi şi al actorului şifost traduse şi în limba română: volumul de povestiri dansatorului Gaetano Giuseppe Casanova. La vârsta deDomnul Teste în America şi alte momente realiste 8 ani a rămas orfan de tată şi a fost crescut o vreme de(1993), volumele de eseuri Dispariţia lui „Afară”- bunica sa Marzia Baldissera. Tânărul Casanova a urmatun manifest al evadării (1995) şi Gaura din steag cursuri de matematică, chimie, psihologie, fizică, morală,(1997), antologia de versuri Candoare străină (1997), filozofie. Spiritul de aventurier înnăscut a contribuit laromanele Contesa sângeroasă (1997), Mesi@ (2000) statutul de indezirabil la marile curţi europene. Seducătorşi Casanova în Boemia (2005) şi libertin, erudit şi filozof, născut într-o Veneţie în care „mănăstirile erau pline de fete iubitoare, bine- Casanova în Boemia este „un somptuos roman crescute şi dornice de aventuri,” nu obosea nicioadată săbaroc” în care „îşi dau întâlnire erotismul lui Anne Rice vorbească de urbea lui natală, deşi îl alungase de trei ori.şi metaficţiunea filosofică a lui Umberto Eco” (Kirkus „Lui Dumnezeu îi era plăcută dragostea la Veneţia, îşiReviews), avându-l ca protagonist pe Casanova, Cavaler justifica el tinereţea furtunoasă, şi îngăduia ca bisericile Sale să laude viaţa iar pictorii Lui să glorifice trupul. Câţiva senatori zeloşi şi neînduplecaţi, fără îndoială impotenţi, au încercat să oprească această combinaţie de amor dei şi amor personae dar, în mare parte, au eşuat lamentabil. Tiepolo picta cu lumina, Vivaldi făcea palazzi să vibreze, iar Zanetta ţinea în mâini inimile tuturor.” Astfel de vremuri traversase Cavalerul de Seingolt, vremuri în care bunul-gust şi bunul plac îşi dăduseră mâna şi creaseră o atmosferă efervescentă, de emulaţie dar şi de trăiri intense. Odată cu anii senectuţii curajosului Casanova se stingea şi minunatul secol al XVIII-lea făcând loc altor vremuri marcate de revoluţii, de barbarii, „fără maniere”, vremuri în care frivolitatea amoroasă, rafinamentele culinare şi deliciile estetice lăsau loc mitocăniei şi grobianismului. Asemeni lui

374 Maria Sava Cartea Iubirii 375Mateiu I. Caragiale care surprindea în Craii de Curtea şi citea. În momentul în care a apărut noul bibliotecar,Veche apusul unui „secol cristalin precum un cristal s-a oferit să-l slujească, tocmai pentru a nu se lipsi dede Boemia”, Andrei Codrescu surprinde în romanul său plăcerea de-a citi. Îşi mărturisesc unul altuia mareadizolvarea unei lumi şi instaurarea altei lumi noi, în care atracţie pentru cărţi iar Casanova, Şeherezadă masculină,nimic nu mai era cum fusese altădată. erudit şi seducător, decise că „singura afacere din lume Romanul lui Andrei Codrescu, antifellinian prin este istorisirea de poveşti” şi purcese împreună cu Lauraexcelenţă (1976, Il Casanova, regizat de Federico Brock la un program de studiu.Fellini, prezenta un Casanova afemeiat), e o carte plinăde rafinament şi de vitalitate în care sunt surprinşi Şi, pentru că cea mai potrivită carte pe care Laura oultimii 13 ani din existenţa lui Casanova, punându-l citise cândva împreună cu Baroana, era Decameronulîn valoare ca pe o remarcabilă figură iluministă. După lui Boccaccio, Casanova îi propuse Laurei să înceapăce şi-a risipit toată agoniseala, într-o viaţă plină de şedinţele de lectură cu aceeaşi carte. Cu acest prilej,aventuri, copleşit de griji şi de nevoi, Casanova acceptă inventând un joc numit de ei „lectură oraculară” îşipropunerea Contelui de Walstein de-a ocupa funcţia de ghiciră dorinţele deschizînd cartea la întâmplare şibibliotecar la castelul Dux din Boemia. Altădată, oaspete transpunând textul în maniera proprie. Aşa au aflatde vază la cele mai renumite curţi regale, răsfăţat al că că cea mai de preţ calitate a omului era curajul -doamnelor, satisfăcându-şi cele mai rafinate gusturi „curajul sinonim cu triumful sexual şi cu îndrăznealaalimentare, acum ajunsese bătrân, lipsit de vlagă într-o minţii. Să posezi o femeie, să înfrângi prostia sau săregiune friguroasă şi cu o bucătărie mai mult decât duci gândurile până la capăt”, iată adevăratele dovezibarbară. Copleşit de tristeţe şi de plictiseală, când nu se de curaj. Aceeaşi credinţă îi unea pe cei doi, Lauramai aştepta ca viaţa să-i mai ofere ceva, o întâlneşte pe Brock devenind în scurt timp tovarăşa de aventuri aLaura Brock, ajunsă şi ea la curtea Contelui Waldstein lui Casanova. Mintea ei ascuţită şi cultivată impuneape post de servitoare, după ce murise Baroana Stefania respect bătrânului seducător care o trată ca pe egalulvon Helmund, stăpâna care o introdusese atât în tainele său. Şi, pentru a-i insufla mai mult curaj, Casanovacititului cât şi în ale amorului. Citeau şi apoi discutau îi dădu exemplu femeia pe care o iubise cel mai mult,împreună cărţile „în marele pat cu baldachin al Theresa Bellino, cântăreaţă deghizată în castrato pentruBaroanei, din care bolnavul Baron lipsea de mulţi ani”. a se mişca cu mai multă uşurinţă în lumea bărbaţilorAdesea plângeau şi se îmbrăţişau pentru eroinele a căror şi, implicit, pentru a-şi duce până la capăt dorinţa de-aiubire se afla în pericol, „sperând că prin imitaţie pot îndeplini o slujbă care la acea vreme era considerată pursalva personajele închipuite de soarta lor literară”. masculină - aceea de soprano. Deşi nu mai era tânără, Laura Brock „era în plină Plin de curaj este însuşi autorul nostru, care pune înînflorire a feminităţii şi iradia siguranţa unui corp încă aceeaşi paradigmă Biblia şi Decameronul, cu scopulferm, care a cunoscut plăcerile” şi, implicit, puterea. de-a pune în lumină natura divină a creaţiei. CurajosSuferea şi ea de aceeaşi boală de care suferea bătrânul este şi septuagenarului seducător, când pune chipulCasanova: îi făcea mare plăcere să citească, fapt pentru Laurei, înfrumuseţat de înţelegere şi compasiune pentrucare, intra pe ascuns în biblioteca Contelui Waldstein trupul său lipsit de vlagă, alături de chipul femeii care jelea la piciorul crucii, chip văzut de el într-un tablou

376 Maria Sava Cartea Iubirii 377din preaiubita sa Veneţie. Aceeaşi strălucire în priviri, era o aventură echivalentă cu a cuceri şi a iubi o femeie.aceeaşi lumină umbrită de tristeţe venea din interiorul Deşi, spune Casanova, „dacă ar fi femei, le-aş pătrundeamândorora. pe toate. Dar vai! Mă tem că dacă mi-aş petrece tot timpul care mi-a mai rămas citind, nu aş reuşi să În serile care au urmat, şedinţele de studiu erau pătrund nici a cincizecea parte din ele.”presărate de amintirile bătrânului Casanova careinventase un joc sofisticat, încărcat de erotism, în care Eliphas, un peregrin şi el, asemeni lui Casanova, purtalega plăcerile trecătoare ale cărnii cu cele de durată ale cu sine povestiri încărcate de mister legate de istoriaspiritului descoperind o dată cu tovarăşa sa latura aproape comunităţii sale. Astfel, îi relată lui Casanova istorianebănuită a iubirii de carte- un erotism intelectualizat. Golemului din Praga, un hybris al celui mai învăţat rabinMicromegas al lui Voltaire este explicată în cheie din toate timpurile, Judah Loew ben Bezalel, cunoscutcosmogonică în amestec cu povestirea biblică a lui Adam ca Maharal, care excelase şi în arta magiei. Prin creaţiaşi Eva. Golemului, fiinţă menită să-i apere pe evreii din Praga de alte persecuţii, Maharalul se situase pe aceeaşi Simbolică în romanul lui Andrei Codrescu este poziţie cu Dumnezeu fapt pentru care a fost pedepsit.alăturarea celor doi păcătoşi, Casanova şi Laura Din nenorocire, Golemul a primit duh şi simţire dupăBrock, de un grup de monahi găzduiţi într-o altă aripă chipul şi asemănarea omului şi s-a îndrăgostit dea castelului. Printr-un edict, împăratul Iosif al II-lea Esther, fiica rabinului. Speriat de propria creaţie şi deînchisese toate mănăstirile, lăsând pe drumuri zeci de patima sa, rabinul a decis să scape de el şi i-a trimis încălugări şi călugăriţe. Imaginea decrepită a acestor asceţi dar trandafirul morţii prin însăşi fiica sa. Cu toate căîl fac să privească în urmă cu nostalgie să revadă tot acel ştia că primeşte Moartea de la femeia pe care o iubea,păinjeniş de drumuri străbătute cu trăsura de la Paris, Golemul a mirosit parfumul otrăvitor al trandafirului şila Viena, Dresda, Praga, Moscova, Neapole, fără să se s-a transformat într-un schelet. Casanova ştia că Pragaoprească decât atunci când boala l-a ţintuit la pat. În era esenţială pentru destinul său şi că legenda Golemuluiacele momente de răgaz, oferite de trupul vlăguit, citise era mult mai profundă decât lăsa să se întrevadă la primaşi studiase mii de cărţi care făcuseră din el un adevărat vedere..erudit. În călătoriile sale îl întâlnise pe învăţatul evreuEliphas Emmanuel, fiul lui Mordecai Emmanuel, Şi, seară de seară, jocul dintre bătrânul Casanova,pe care îl uimise cu ştiinţa lui despre limbă ebraică. pe post de Şeherezadă şi focoasa Laura Brock ce-şi ţineaEliphas, frate cu frumoasa Leah, de care, altădată, conştiincios şedinţele de lectură devenea tot mai încărcatCasanova fusese îndrăgostit era profund implicat în de erotism. Era un joc de-a şoarecele cu pisica: cu câtviaţa comunităţii evreieşti persecutată de Maria Tereza, septuagenarul se arăta mai neputincios şi lipsit de vlagă,care în 1744 îi alungase pe toţi evreii din Praga. Discuţiile cu atît Laura era mai aţîţată şi mai pornită să-i trezeascădintre Casanova şi Eliphas ajungeau de fiecare dată să se la viaţă bărbăţia aflată în aşteptare, precum Golemul dinoprească asupra subiectului pe care numai doi erudiţi îl Praga. Se lăsa în voia imaginaţiei înfierbântate şi inventapot avea în comun: cărţile. Iar pentru Casanova nimic noi jocuri, lăsându-se sedusă, tocmai, ea, care păreanu putea să fie mai frumos şi mai cuceritor pe lumea asta făcută mai degrabă pentru trupul vânjos al necioplituluiîn afară de cărţi şi femei. A pătrunde în lumea unei cărţi bucătar Gelder, pe care-l vizita după aceste jocuri lipsite

378 Maria Sava Cartea Iubirii 379de finalitate. foarte bine ce impact ar fi avut acele înscrisuri asupra „- Nu vă amuză, îi spuse ea lui Casanova, faptul că am duşmanilor săi: „Cuvintele sunt cuvinte şi banii sunt bani, dar cuvintele pot fi bani, în timp ce banii suntfost cucerită, în ciuda rezistenţei mele, şi acum trebuie rareori cuvinte. În chestiuni de credit, banii sunt doarsă vă seduc eu ca să vă ascult poveştile?” Iar Casanova, cuvinte. Dacă a devenit cuvântul trup, ce-l împiedicăgalant din fire, îi răspundea curtenitor: să devină bani, o operaţiune măruntă în comparaţie cu cea primară, cosmică? Măruntă da, dar ce dificilă!” „- Nici o amintire de-a mea nu valorează cât vedereasânului tău palpitând.” Bătrâna cutră, căreia îi căzuseră Aşadar, cel mai important lucru învăţat de Casanovapradă zeci de perechi de sâni, care de care mai nurlii, de-a lungul unei vieţi a fost puterea de seducţie aştia cum să-i aţâţe poftele mai coaptei Laura Brock, cuvântului. Nu-i suficient să arunci în dreapta şi în stângapovestindu-i toate aventurile lui. E o tactică sigură pe cu cuvinte. Important şi memorabil este modul în care lecare orice novice în ale amorului o poate aplica în asediul spui şi cât de mult suflet pui în ele. Aride, pedante, falscetăţii-femeie. Mai ales, când asediatorul dispune de erudite, cuvintele sunt lipsite de farmec şi strălucire şirafinament, eleganţă, bun-gust, este un bărbat instruit şi trec în goană pe lângă urechile celor cărora le adresezi.bun prieten cu artele, dispus la cele mai nebuneşti gesturierotice. Căci cea mai mare şi mai mare dorinţă a femeii Casanova a avut iubite nenumărate, însă a avutpe lumea asta este să aibă putere asupra bărbatului, să-l inteligenţa de a-şi lua confidentă şi prietenă de sufletdomine, să-l simtă la picioarele ei, s-o poarte pe culmile pe una dintre cele mai inteligente femei ale vremii,extazului. Henriette, o altă curajoasă travestită în bărbat, de care-l lega o dragoste sinceră şi profundă. Aflat în momente de În cursul zilei bibliotecarul contelui Waldstein trăia răscruce, era singura căreia îi căuta compania şi sfatul.din amintiri, frumoasele şi minunatele lui amintiri „Multiubită Henriette îi scria el, printre altele, mi-amlegate de zecile de femei pe care le iubise cu pasiune: trăit viaţa cu curiozitate şi, sper, destul curaj şi amîşi scria memoriile. Şi dintre toate, cele mai obsedante considerat că fericirea iubitelor mele este de maximăerau figurile ingenuelor trimise de părinţi între zidurile importanţă. Am trăit fără un plan, deşi am făcut multemănăstirilor, tocmai pentru a le proteja de ispitele ce se planuri şi am auzit râsul răzbunător al zeilor de maiaflau la tot pasul. Cu cât interdicţia era mai mare cu atât multe ori decât îmi amintesc. Am trăit partea ceadulceaţa păcatului era mai persistentă, mai acaparatoare. mai substanţială a aventurii în propria mea minte, preocupată să mă înţeleagă pe mine şi lumea. Când nu Apusul vieţii lui Casanova coincide cu apusul unei m-am aflat în căutarea plăcerii, am scris. Acestea a fostlumi. Pacea este tulburată de revoluţii, de răzbunări, de activităţile mele cruciale, restul e format din consecinţeinterdicţii, de intrigi şi vărsări de sânge. Alungat din natala ale dragostei şi literaturii.” Dragostea şi literatura,Veniţie şi retras la curtea Contelui Waldstein, Cavalerul în viziunea lui Casanova sunt complementare. Aşade Seingalt este urmărit de braţul lung al răzbunării cum spune şi Ortega Y Gasset în eseul „Studii desprecelor care le lezase onoarea în tinereţe. O încercare de a-l iubire”, în orice poveste de amor, ingredientul aflatotrăvi se soldează cu moartea lui Cybelle, terrierul său în proporţie covârşitoare este imaginaţia. Proiectămdrag, a cărui moarte Casanova decide s-o răzbune. Era asupra celuilalt calităţi şi sentimente care, în realitate, edeţinătorul periculos al unor misive de amor trimise deînalţii prelaţi doamnelor din high-life-ul veneţian. Ştia

380 Maria Sava Cartea Iubirii 381posibil să nu existe. Apoi, din cuvinte, brodăm o întreagă Viaţa la curtea din Dux capătă o altă turnură atuncipoveste. În dragoste şi în actul diegetic imaginaţia când îşi face apariţia figura hieratică a Libussei Moldau,dă toată savoarea şi amplifică plăcerea. Răspunsul o Lolită de provienienţă aristocratică, care-i trezeşteHenriettei îi revelează lui Casanova, adevăratul chip contelui dorinţele de mult adormite. Puse alături, unaal lumii în care trăieşte- un chip schimonosit de ură şi lângă cealaltă, Laura şi Libusse formau un cuplu eroticdorinţă de răzbunare, lipsită de rânduială, o lume în care care întruchipa întreg parcursul vieţii lui amoroase.puterea trece din mâinile celor puţini în mâinile celor Laura ştia că rolul ei era „să-i urnească poveştile, să-imulţi şi imprevizibili, robi ai psihologiei comune, de întreţină amintirile cu flacăra vie a interesului ei şi sămasă. întruchipeze orice dulce iubire din trecut i s-ar fi perindat pe dinaintea ochilor minţii. Devenise întruchiparea La curtea contelui Waldstein, Casanova continuă să- amintirilor celui mai interesant om pe care-l întâlnise.”şi rememoreze tinereţea şi să inventeze noi jocuri în cares-o atragă pe Laura Brock. De Crăciun îi face cadou o În romanul lui Andrei Codrescu prezentul, trecutul şicasetă pentru bijuterii cu oglindă, pe fundul căreia era viitorul se împletesc armonios actul diegetic fiind liantulgravată o miniatură barocă care închipuia două tinere acestor migraţii temporale. „Timpul e un „trompe loeil”,ce se desfătau cu un satir. Laura privi atât de mult în susţine cavalerul. Dacă trecutul, încărcat de amintiri, îloglindă încât, precum Narcis, îşi descoperi frumuseţea hrăneşte şi-l ţine-n viaţă, viitorul ca o „târfă năbădăioasătulburată de dorinţi arzătoare. scuipă pe toate cărţile lui”. Având drept slogan liberte, egalite, fraternite, revoluţia nu făcea decât să propună Oglinzile erau un alt secret al Veneţiei. Femeile o lume a egalitarismului, lumea păpuşilor mecanice,veneţiene, conştiente de frumuseţea lor, se amorezau lipsite de personalitate. De aceea se străduia Casanovade imaginea bine ticluită în oglindă, ţinând adevăratul să-şi scrie memoriile. Era felul lui de-a da culoarechip, secret, până ce un iubit avea să le scoată la lumină. viitorului, de a-l îmbogăţi cu imaginea unei lumi dejaAtunci cădea vălul şi femeia îşi arăta frumuseţea care stinsă, de a-l popula cu figurile personalităţilor cu care seizbucnea din adâncul sufletului tulburat de fiorul iubirii. intersectase de-a lungul vieţii: Mozart, Goethe, Pucini, Hegel, Napoleon – toţi marii bărbaţi ai secolului pe care „- M-am născut într-un oraş al secretelor, spune tocmai îl traversase.Casanova, cel mai de preţ secret fiind ştiinţa manipulăriiimaginii reflectate. Unele epoci, în care lumina cade Bibliografie:bine, sunt splendid de veneţiene. Peste altele se lasă Andrei Codrescu, Casanova în Boemia, Polirom,întunericul. Iaşi 2005 Tăcerea lui trimitea din nou la măruntul sfârşit desecol şi la tristeţea unui început nou, pe care-l vedeadeschizându-se întru stridenţă fără limite, lipsă demaniere, vulgaritate. Subtilitatea, lucrarea stratificatăa secolelor, nu mai era apreciată.” Însă Laura nu se simţea bine în acea lume a oglinzilor,o considera respingătoare atâta timp cât oriunde te-ai fiîntors îţi vedeai chipul şi faptele reflectate.

Cartea Iubirii 383 Keith R. Lindsay - În cele din urNă celularul-ultimul răcnet. Am văzut petrecerile organizate (Cele mai ciudate înmormântări din în ritm drăcesc cu manele, mititei şi bere, bunătăţi care, cu siguranţă, îi fac pe răposaţi să le lase gura apă, lume) indiferent cât de adânc ar sta la odihnă.Gândind la toate câte se petrec în unica şi fascinanta Citind cartea lui Keith R. Lindsay, În cele din urNă Românie, chiar şi în materie de ultimul drum, (Cele mai ciudate înmormântări din lume), ammi-am zis că am văzut tot ce se poate vedea. Am văzut tras concluzia că ai mei conaţionali sunt mici copii pecum stă treaba cu „pomana de viu”, acel simulacru de lângă alte zeci de ciudaţi răspândiţi în diferite colţuri aleînmormântare pe care şi-l face omul viu şi sănătos, cu lumii. Aşa cum atâtea alte lucruri pe lumea asta aveauscopul de-a avea siguranţa că i s-au purtat rânduielile, un sens pentru antici, altul pentru lumea modernă, şiundeva într-un sat prin Oltenia. Am văzut cum stă treaba ceremonialul înmormântării a căpătat noi dimensiunicu bisnisul cuvioaselor feţe bisericeşti care au inventat pentru contemporani. „Unul dintre obiectivele acesteitrusoul de înmormântare, fără de care nu se cuvine s-o cărticele, spune autorul, este să redea amuzamentultăiem de pe aceste meleaguri. Am văzut bisnisul unor ceremonialului funerar.” Lucrarea de faţă se constituieoameni cu imaginaţie care se ocupă cu înregistrarea într-un veritabil evantai de opţiuni în ceea ce priveştetuturor momentelor din ceremonia de înmormântare, elementele ce compun ceremonialul, de la cele maiîn care prevalează ca-n orice bisnis, raportul pret/ofertă simple, cu tentă green, până la cele mai sofisticate aşa- preţul se calculează în funcţie de poziţia din care se cum este criogenia. Un excurs diacronic prin modafilmează protagonistul şi de câte prim-planuri se cer. înmormântărilor ne pune în temă încă de la începutulAm văzut cât de mare a devenit lista cu „ce-ţi iei pe cărţii cu vasta imaginaţie a omului chiar şi în preajmaultimul drum” - de la insignifiantul ort până la plasma şi morţii. Ideea de înmormântare n-a apărut o dată cu omul ci mult mai târziu. Omul primitiv îşi abandona semenii acolo unde-şi găseau sfârşitul, asta în caz că tribul căruia îi aparţinea nu avea porniri canibale. După spusele arheologilor, faptul s-a petrecut în urmă cu 350 000 de ani şi abia prin sec XII –XIV se generalizează înmormântarea. Dacă la început a fost din motive igienice, o dată cu evoluţia religiilor şi cu credinţa în viaţa de apoi, înmormântarea a devenit o necesitate. Pe măsură ce strămoşii noştri se civilizau încep să se amplifice şi obsesiile legate de lista cu „ce poţi lua cu tine” pe ultimul drum. În funcţie de obiectele funerare descoperite în morminte s-a putut constata cât de avut era defunctul, dacă avea o demnitate şi care-i era statutul social. Se pare că primii care au introdus moda hainelor

384 Maria Sava Cartea Iubirii 385de moarte au fost păgânii din nordul Europei. Credeau flăcări o dată cu decedatul şi pe biata lui nevastă cât secă dacă mortul purta haine noi, spiritele rele nu-l mai poate de vie.recunoşteau. Vikingii au transformat înmormântărileextravagante în artă luând cu ei pe ultimul drum lucrurile În Evul Mediu se înrădăcinează bine ideeacele mai de preţ: arme, bijuterii, ba unii şi-au luat până şi înmormântării. Ceremoniile devin tot mai fastuoase cucalul. În schimb, vechii egipteni au pus la punct metoda scopul de-a amâna întâlnirea cu Purgatoriul şi cu Iadul,îmbălsămării, aducând-o până la perfecţiune, dovadă locuri în care Biserica îşi ameninţa credincioşii că-şifiind mumiile descoperite în epoca modernă. Erau vor petrece întreaga eternitate. Partea bună a acestorconvinşi că dincolo, în lumea umbrelor, încep o altă viaţă ameninţări era faptul că săracii prindeau momentul să seastfel încât sclavilor li se puneau alături toate uneltele înfrupte pe îndestulate şi erau îmbrăcaţi din tălpi până-npentru a continua munca în folosul celor bogaţi. Nu de creştet: pomenile curgeau gârlă. Spre sfârşitul perioadeipuţine ori s-a întâmplat ca mumiile să nu ajungă prea au ajuns în vogă mormintele decorate cu imagini cât mairepede la locul de veci, ci să fie folosite drept gaj pentru înspăimântătoare ale viitorului decedat.împrumuturi. În secolul al XIX-lea, britanicii se fac remarcaţi prin Vechii greci, părinţii înţelepciunii universale, legile impuse decedatului: din momentul în care rămâneacredeau că morţii se duc pentru veşnicie în Hades, ţeapăn, n-avea voie să mai părăsească locuinţa, eratrecând în prealabil cu feribotul râul Styx. Morţilor obligat să stea în salon să poată fi vizitat de toate rudeleli se punea sub limbă un bănuţ ca să aibă cu ce plăti pentru ultima dată. Mai rău era la cei săraci, ale cărorbarcagiul. Înainte să descopere faza cu îngropatul în case nu aveau un salon în dotare, rudele trebuind să-şilocuri special amenajate ei, îşi amenajau în case camere împartă dormitorul cu defunctul. Tot în Marea Britaniespeciale în care-şi îngropau morţii. Autorul imaginează apare obiceiul transformării locuinţei într-un spaţiuun anunţ imobiliar din vechea Atenă cam aşa: vând „trei îndoliat în care domina culoarea neagră, erau acoperitedormitoare, bucătărie modernizată, sufragerie; în preţ oglinzile, şi toată lumea se îmbrăca în negru. După ointră covoarele, desenele murale şi bunica.” Deoarece scurtă trecere în revistă a înmormântărilor precocemortul rămânea pe-aproape, au fost primii care au (accidentală, înainte de vreme), urmate de câteva sfaturiinventat priveghiul. cum să faci să nu fii înmormântat de viu, autorul trece la descrierea trusoului de înmormântare. Cuvântul funeralii vine de la latinescul funeralis,romanii fiind primii care au inventat cortegiul funerar Primul obiect în alegerea căruia urmaşii îşi potşi petrecerea de 9 zile cu prilejul înmormântării. Şi iată arăta gusturile şi măiestria este coşciugul.Proprietariicâteva ciudăţenii pentru noi, cei de astăzi, legate de de pompe funebre au scos cataloage cu modele câtînmormântările anumitor popoare. Haitienii obişnuiau mai sofisticate şi mare lucru nu va fi când un canal desă-şi afume morţii până-i uscau bine, apoi îi atârnau pe teleshopping le va acorda spaţiu pentru „ora de coşciuge”pereţii caselor drept ornamente, cartaginezii îi mâncau, în vederea promovării anumitor modele. În Stateleconsiderând faptul drept o îndatorire sacră; perşii, Unite de mult s-a renunţat la desueta ladă de pin şi s-asirienii şi babilonienii îi făceau lumânări uriaşe, iar unii ajuns la confecţionarea celor mai sofisticate modele înhinduşi practicau obiceiul numit suttee, aruncând în funcţie de buzunarul fiecăruia. Mai nou se poartă sicriele personalizate pentru a rămâne cât mai mult în memoria

386 Maria Sava Cartea Iubirii 387comunităţii. Spre exemplu, în Anglia, fanii Manchester este sicriul sponsorizat. Există mari corporaţii care-lUnited sau Arsenal pot alege un sicriu în culorile clubului inscripţionează cu propriile logo-uri, totul pe cheltuialapreferat. O firmă din San Francisco vinde coşciuge proprie.decorate în stil pop, care pot fi inscripţionate: „Steve+Sonia= Love” sau „Tracey M e curvă”. Altă companie Trăim vremuri tot mai agitate, suntem din ce în ceoferă o ediţie limitată pictată în auriu, cu interior de mai mulţi şi la capitolul locuri de veci lucrurile devin totimitaţie de leoprad. Tot în State e la modă sicriul fără mai greu de rezolvat. Criza de spaţiu pentru locuri dedecoraţii exterioare, pe care cei prezenţi pot lăsa câte veci i-a făcut pe cei vii să fie cât se poate de inventivi.un mesaj. O familie a înmuiat în vopsea până şi lăbuţa De la închirierea spaţiului pe o anumită perioadă şi pânăcâinelui şi i-a lăsat amprenta pe capac. Nu numai în la înmormântarea ecologică, în sânul naturii, există zecimaterie decoraţiuni există o ofertă atât de variată cât de variante. Lucrurile sunt mai complicate pentru căşi privitor la forma obiectului. Bogaţii din Ghana îşi cererea e mult mai mare decât oferta aşa că nu de puţinecomandă coşciuge de forma şi mărimea unui Mercedes, ori se recurge la incinerare. Există şi aici o categorie deiar în modelingul britanic, firme în domeniu răspund oameni care vor să se întoarcă în ţărână participând lacelor mai fistichii cerinţe ale pieţii. un adevărat spectacol. Aceştia ori îşi construiesc din timpul vieţii adevărate mausolee, ori lasă urmaşilor O vorbă spune că zgârcitul ar fi în stare ca înainte de o astfel de sarcină. Şi în materie de cripte, cavouri,moarte să-şi înghită toate bunurile, dacă ar fi posibil, mausolee, modelingul are ultimul cuvânt. Pietreledupă care să dea peste cap un pahar cu apă. Probabil funerare sau crucile care marcau cândva locul unde secă tocmai strânsa legătură ce se creează între unii şi află mormântul nu mai sunt la modă. Peste câţiva aniobiectele dobândite în timpul vieţii îi face să lase cu limbă viitorul acestui spaţiu va fi a la Star Trek, ţinând contde moarte cu ce să le fie dotat sicriul. Dar în materie de de evoluţia entertainment ului electrocasnic. Astfel va fi„ce poţi lua cu tine pe ultimul drum”, tradiţia îşi spune posibilă programarea unei versiuni holografice a capuluiîn primul rând cuvântul. Când vedeam înmormântările defunctului, programată să spună câteva cuvinte astfelconaţionalilor noştri mai coloraţi, credem că s-a stricat încât să se poată purta o conversaţie cu rudele care vin înlumea doar în partea noastră de glob. Eroare. Sud- vizită la mormânt. Dar toate aceste momente memorabileafricanii obişnuiesc să lase defunctului telefonul mobil, trebuie să rămână consemnate undeva aşa că o firmă dinobicei întâlnit şi la irlandezi şi americani. Ohio (credeam că versiunea românească are întâietate) se ocupă cu filmarea evenimentului. Pragmatici, ca de obicei, irlandezii pun telefoanelemobile lângă grămada de cenuşă cu scopul de-a evita Legat de ceremonialul de înmormântare tradiţia sejocurile de artificii inopinate apărute pe parcursul împleteşte cu inovaţia, însă cea din urmă are ultimulexpunerii la temperaturi înalte. Un caz celebru a fost cel cuvânt. Personalizare este cuvântul de ordine. Fiecareal rusului Vladimir Villisov din Mramorsk care a ţinut vrea să se facă remarcat măcar pe ultimul drum, chiarmorţiş să ia cu el întreaga colecţie porno, inclusiv pe dacă toată viaţa a trăit în umbră. Un lucru esenţial estetovarăşa fidelă de viaţă cu trei găuri şi cu păr natural. vestimentaţia - pe de o parte a defunctului, pe de alta aUltimul răcnet în materie de coşciuge, mai ales când participanţilor. Există o adevărată industrie în materierudele ţin morţiş să fie cât mai ieftin şi mai extravagant, de haine de gală. În Ghana există chiar obiceiul ca mortul

388 Maria Sava Cartea Iubirii 389să fie schimbat cu câteva costume pe parcursul vizitelor de hamburgher, altul un sicriu care imită un Rolls,să nu creadă lumea c-ar fi un sărăntoc. Ca să mergi în iar altul boxe subterane din care să se audă întrunavizită la decedat trebuie să –ţi exprimi regretul prin Sepultura... Citiţi-o şi cruciţi-vă”intermediul florilor, aranjate în jerbe, coroane sau simplebuchete. Mare atenţie la număr şi la culoare! Unii şi-au Bibliografie:declarat dragostea ţinută la dos în timpul vieţii printr- Keith R. Lindsay - În cele din urNă (Celeun buchet de trandafiri roşii care în limbajul florilorînseamnă: Te iubesc! Alte elemente cărora trebuie să li mai ciudate înmormântări din lume), Editurase acorde mare atenţie sunt vehiculul cu care este dus Humanitas, 2008defunctul la groapă şi muzica care trebuie să fie cât decât pe măsura gusturilor mortului. Iată un top închipuitde Keith R. Lindsay cu melodii de ultimul drum:1) The Drugs Don’t Work - The Verve2) Heaven Knows I’m Miserable Now - The Smiths3) Flying Without Wings - Westlife Regret că autorul n-a inclus în această carte şiineditul Cimitir vesel de la Săpânţa. Până la urmă, Epitaful compus de Lord Byron pentrupropria piatra funerară exprimă cât se poate de relevantrelaţia care mai rămâne între cei ce-şi încheie socotelilecu lumea aceasta şi cei care rămân să pună în practicătoate npstruşniciile care le vin în cap: „Posteritatea n-are cum să vadă Ceva mai nobil ca această nişă În care stau sub soare sau zăpadă Tu, trecător adastă şi te pişă.” (pg. 188) Cu speranţa că n-am lezat sentimentele nimănuirecomand cartea lui Keith R. Lindsay, un amestec deistorie cu picanterii legate de tradiţia înmormântării,o carte în care umorul negru se împleteşte cu ironia,lăsând pe alocuri să răzbată un râs sănătos. „Căci pe oplanetă atât de încăpătoare numărul nebunilor nupoate decât să crească. Unul vrea un mormânt în formă

Cartea Iubirii 391 O minune printre umbre, un spot de lumină Pe scena întunecată, un Duh care se chinuie căutând Adevărul. Dar nici el, nici Propovăduitorul nu l-au găsitSomerset W. Maugham - Vălul pictat (Nu ridica vălul pictat pe care trăitorii viaţă îl numesc de Percy Bysshe Shelley, trad. Nick Sava)Nu ridica vălul pictat pe care, trăitoriiViaţă îl numesc; chiar dacă forme ireale pot fi William Somerset Maugham s-a născut la Paris pepe el pictate 25 ianuarie 1874 în familia juristului englez RobertNu fac decât să mimeze tot ce am crede Ormond Maugham. Bunicul său, Robert Maugham,În culori întinse la întâmplare – în dosul lui stă fusese de asemeni un avocat de renume, unul dintreascunsă Teama fondatorii English Law Society, astfel încât era deŞi Speranţa, Destine gemene care îşi împletesc aşteptat ca tânărul William să îmbrăţişeze la rândul luimereu Cariera juridică. Era al patrulea fiu pe care Edith MaryUmbrele, deasupra haosului orb şi ameninţător. (născută Snell) îl adusese pe lume la diferenţă destulŞtiam pe cineva care l-a ridicat – căuta, de mare de ceilalţi trei. La vârsta de 8 ani rămâne orfanPentru că inima-i rătăcită era miloasă, lucruri pe de mamă şi tânărul William Somerset Maugham vacare să le iubească rămâne marcat pe viaţă de dispariţia ei prematură. ÎiDar nu le-a găsit, vai!, nici măcar nu erau acolo va păstra fotografia în camera sa până la sfârşitul vieţii.Ceea ce există în lume, lucruri pe care le-ar fi Doi ani mai târziu moare şi tatăl său bolnav de cancer şiaprobat. este luat sub ocrotirea unchiului său de pe tată, Henry,Prin multele lucruri fără direcţie, el a mers, MacDonald Maugham, vicar anglican de Whitstable, un mic port din Kent. Sexagenarul snob, căsătorit cu o aristocrată nemţoaică în cu care nu avea copii va deveni eroul principal al povestirii Ploaia. Crescut în inima Parisului, într-o lume „proustiană” de burghezi cosmopoliţi, cunoscuse de mic copil mediul artistic, casa avocatului Maugham fiind deschisă pentru numeroşi scriitori şi pictori. Prima carte pe care copilul o citea zi de zi mamei în timpul ceaiului a fost Fabule de La Fontaine. Îşi face studiile în Anglia şi apoi la Heidelberg în Germania. Nu va profesa niciodată ca medic, meserie pentru care se pregătise, în anii 30 devenind cel mai

392 Maria Sava Cartea Iubirii 393bine plătit scriitor. Supranumit „Maupassant al Angliei”, oferea cine ştie ce speranţe, unicul ei ţel fiind s-o măritedebutează în 1897 cu Liza din Lambeth, însă cartea cu un tânăr înstărit şi cu o profesie onorabilă. Kitty, încare–i aduce succes este Of Human Bondage(1915) schimb, era o frumuseţe, fapt care o făcea pe doamnaîn care-şi descrie anii copilăriei. Nuvelist, dramaturg şi Garstin să-şi reverse asupra ei toată dragostea şi toatăromancier de mare succes, Somerset Maugham moare la atenţia precum şi cele mai ambiţioase speranţe de-a16 decembrie 1965 parveni, lucru care tatălui său nu-i reuşise. Aşteptând să apară pretendentul perfect, ani la rând Kitty îşi refuză Având ca moto versurile cu care începe sonetul lui admiratorii şi, pe măsură ce timpul trecea, asupra ei seShelley, Lift Not The Painted Veil Which Those opreau cu admiraţie doar privirile bărbaţilor mult maiWho Live, romanul lui Somerset Maugham, Vălul în vârstă. Astfel, mama sa, care devenea din ce în cepictat are ca subiect o poveste de dragoste neîmplinită. mai furioasă pe ea pentru ratarea celor mai bune şanse,La prima vedere, povestea de dragoste dintre tânărul începu să coboare ştacheta, mai ales că până şi urâţicamicrobiolog Waltwer Fane şi Kitty Garstin care avea să-i Doris reuşise să angajeze un mariaj cât de cât pe placuldevină soţie pare a fi o poveste obişnuită. Pătrunzând ei.către straturile mai profunde ale diegezei constatăm călucrurile nu sunt chiar atât de simple şi descoperim o În aceste momente în care Kitty era aproape panicatăadevărată lecţie de viaţă. Eroina principală, frumoasa că va rămâne în continuarea în preajma exasperanteiKitty, aparţine unei familii mic burgheze al cărei ţel doamnă Garston, a apărut tânărul biolog Walter Fane.principal era accederea pe o treaptă socială superioară. Timid şi obişnuit mai mult cu munca de cercetare, decâtMama sa, doamna Garstin, era „o femeie aspră, crudă, cu societatea mondenă, tânărul doctor se îndrăgosteştedominatoare, ambiţioasă, zgârcită şi proastă” şi nu-i profund de Kitty şi-i cere mâna. În urma unor calculeputuse oferi fiicei sale un alt model de căsnicie decât cel meschine, vulgara şi superficiala Kitty acceptă căsătoriape care îl avusese ea alături de sărmanul domn Bernard cu Walter Fane. Era singurul mod, în acel moment, de-aGarstin. Cu ambiţia ei fără margini îşi teroriza fără cruţare scăpa de sub tutela unei mame tiranice şi totodată de-asoţul împingându-l de la spate cu scopul de-a parveni căpăta un alt statut, chit că sensibilul şi delicatul doctorîn înalta societate şi de-a mări cât mai mult veniturile ocupa doar măruntul post de bacteriolog al guvernuluifamiliei. Cele două fiice îl priveau cu acelaşi dispreţ într-o colonie chinezească.considerându-l doar o sursă de venituri, un străin careavea obligaţia să muncească până la epuizare pentru a le Fire interiorizată, sensibil, reţinut şi mare iubitor decrea lor tot confortul. Toate eforturile doamnului Garstin lectură, Walter Fane aproape că nu avea nimic în comunde-a intra în Parlament sfârşiră într-un eşec lamentabil, cu frivola Kitty, preocupată doar de dans, flecăreală,ba până şi biroul de avocatură începu să meargă cât se modă şi flirturi. Capabil de o dragoste profundă de drumpoate de prost. Doamna Garstin nu cedează, marea ei lung, Walter se lăsase prins în mrejele frumoasei Kitty,dorinţă era să aranjeze mariaje avantajoase pentru Kitty deşi din prima clipă simţise că nimic nu i-ar fi pututşi Doris. lega. Kitty nu avea nici dragoste, nici respect pentru el. Aproape că-l detesta în momentele de intimitate. Doris, cu care natura nu fusese prea darnică, nu-i Nemulţumită de ceea ce înfăptuise, Kitty era cât se poate de vulnerabilă, capabilă în orice moment să-şi

394 Maria Sava Cartea Iubirii 395înşele soţul pe care nu-l putea suferi. Şi iată că-l întâlneşte De fapt adevărata poveste de dragoste abia de aicipe Charlie, Townsend, secretar al viceguvernatorului începe. Doctorul Walter Fane, superior din punct decoloniei, făcut din acelaşi aluat, vulgar şi nepăsător, mult vedere spiritual, îşi dă seama că privind-o pe biatamai chipeş şi oricând dispus la o relaţie clandestină, deşi Kitty cu ochi de îndrăgostit o împovărase cu calităţi peera căsătorit cu Dorothy Townsend. Kitty şi Charlie au care nu le avea aşteptând de la ea să se poarte aşa cumdevenit în scurt timp amanţi fără să le pese prea mult nimeni n-o învăţase. Chipul ei frumos nu-l înşelase, ştiade eventuala descoperire a relaţiei lor. Într-una din zile că-i frivolă şi că nu-l iubeşte însă sperase ca timpul s-odoctorul Walter Fane se întoarce mai devreme acasă şi-i schimbe. Adulterul ei a venit ca un duş rece, vălul pictatsurprinde pe cei doi făcând amor. Este momentul de cu imaginea frumoasă a unei femei superioare spiritualcotitură al vieţii cuplului Walter Fane şi Kitty. Convinsă a căzut lăsând la vedere hidoşenia unui chip găunos. Aicifiind că amantul o iubeşte într-atât încât să facă nebunia află şi el un mare adevăr: „Există o singură cale de a lede a-şi părăsi familia, Kitty merge să-i ceară lui Charlie să- cuceri inimile şi anume aceea de a deveni aidoma celorşi lase nevasta şi să se căsătorească cu ea. Era atât de naivă de care vrei să fii iubită.” De aceea nici nu se gândeştecât să creadă că un personaj frivol, lipsit de profunzime să divorţeze de Kitty continuînd s-o iubească în adânculaşa cum era Charlie, ar fi dat totul pentru a fi împreună fiinţei sale.cu ea. Plictisită de statornicia şi adâncimea iubirii luiWalter, Kitty căutase aventura, senzaţiile puternice, Încet-încet, rolurile par să se inverseze, Kittyneprevăzutul, în braţele amantului său căruia, nici măcar descoperă că bărbatul lângă care trăia merita toatănu-i trecea prin cap să-şi pericliteze statutul social. Trezit dragostea şi tot respectul din lume. Prin ceea ce facebrusc din adoraţia pe care o nutrea pentru nevasta sa, se străduieşte atât cât poate să se ridice la nivelul lui.rănit de moarte în adîncul sufletului pentru că-i fusese Dar Walter nu-i mai poate arăta iubirea. Focul va ardenecredincioasă, Walter îi cere să-l însoţească în insula mocnit în adâncul sufletului său până la capătul vieţii.Mei Tan Fu, bântuită de holeră. Şansele de supravieţuire Între timp, află că Kitty este gravidă, un alt motiv să-ierau egale şi minime pentru amândoi. Este momentul macine sufletul atâta timp cât nu se ştia sigur al cuiîn care consideră că singur Dumnezeu poate decide este copilul. Se lasă, pur şi simplu, acaparat definitivasupra relaţiei lor: O iubise prea mult până-n momentul de munca de cercetare lăsând pe seama destinului săadulterului, iar acum dragostea se transformase într- tranşeze lucrurile. Se îmbolnăveşte de holeră şi în scurtun dispreţ profund pentru incapacitatea femeii de a-şi timp moare.Ultimele cuvinte pe care i le-a şoptit lui Kittydepăşi condiţia. au fost: „De murit a murit dulăul (The Dog it was at died)”, ultimul vers din Elegie la moartea unui câine Ajunşi în Mei Tan Fu, pentru Walter Fane şi Kitty turbat de Oliver Goldsmith. S-a dovedit până la urmă căviaţa capătă cu totul alte dimensiuni, atâta timp cât „dulăul cel rău” a murit, probabil, muşcându-l pe omulgraniţa dintre viaţă şi moarte devenise aproape invizibilă: fără caracter.„Când toate lucrurile durau atât de puţin şi nimic nuconta prea mult, era pur şi simplu păcat că oamenii, Moartea lui Walter Fane o aduce pe Kitty cudând o importanţă absurdă unor obiecte neînsemnate, picioarele pe pământ: învăţase că viaţa trebuie trăită cuîşi provocau nefericire şi lor înşile, şi unii altora.” toată fiinţa, că nu banii şi statutul social sunt lucrurile esenţiale pentru care să trăieşti. „...singurul lucru care

396 Maria Sava Cartea Iubirii 397ne dă posibilitatea să privim fără dezgust această lume Bibliografie:în care trăim este frumuseţea pe care oamenii o creează Somerset W. Maugham, Vălul pictat, Edituracând şi când din haos. Tablourile pe care le pictează,muzica pe care o compun, cărţile pe care le scriu şi Polirom, 2005vieţile pe care şi le duc. Dintre toate acestea, cea maibogată este viaţa frumoasă. Aceasta este opera de artădesăvârşită”, îi spune Waddington, personaj cu rol de adoua conştiinţă, frumoasei Kitty.O nouă întîlnire cu Charlie îi confirmă că nu-i meritasedragostea nicio clipă şi că niciodată n-a fost omul caresă-i merite încrederea.Se hotărăşte să se întoarcă în familie şi să-şi creascăcopilul ce avea să se nască. Ştia că are pentru ce sătrăiască luîndu-şi viaţa de la capăt: „Puternic este celcare se cucereşte pe sine.”.Moartea mamei sale vine exact la momentul potrivitpentru nefericitul Bernard Gastrin, care toată viaţa nu-iieşise din cuvânt, lăsându-se terorizat de ea. Kitty şi tatălsău hotărăsc să meargă în Bahamas, să-şi trăiască viaţaaşa cum n-o mai trăiseră până atunci: ca doi oameninormali. „Singurul lucru care contează este dragosteapentru datorie. Când dragostea şi datoria este unul şiacelaşi lucru, atunci ai în tine harul şi te vei bucura deo fericire care depăşeşte orice înţelegere”, îi spusese,cândva, stareţa mănăstirii din Mei Tan Fu.Romanul lui Somerset Maugham a fost transpus pepeliculă în 1934, Kitty Fane fiind interpretată de GretaGarbo, şi în 2006 cu Naomi Watts şi Edward Norton înrolurile principale. Am văzut ecranizarea din 2006 şi potspune că, deşi acţiunea este puţin schimbată, în sensul cărelaţia dintre Kitty şi Walter Fane este prezentată puţindiferit în momentul în care ajung pe insula bânduită deholeră, filmul merită să fie văzut

Cartea Iubirii 399 şi în sfârşit dădu din cap. Cadetul Rene Rilke a devenit aşadar poet.” Astfel, Franz Xaver Kappus află că pe coridoarele Şcolii militare rătăciseră şi paşii firavului poet ale cărui poezii le citea: Rainer Maria Rilke. După câteva săptămâni primi răpuns. Aşa s-a înfiripat o corespondenţă între tânărul bănăţean şi poetul Rainer Maria Rilke. Poetul Ioan Alexandru a scris prefaţa cărţii. Din corespondenţa celor doi au rămas posterităţii un număr de 10 scrisori în care Rilke „îi atrage atenţia tânărului poet asupra lumii, asupra naturii în toată copleşitoarea lor statornicie şi rodnicie. În viziunea lui Rilke, vocaţia poetului este Rainer Maria Rilke - Scrisori către un aceea „de-a aduce lucrurile lumii în atingere cu omul, tânăr poet la măsura acestuia în inimă, de-a le interoriza, iar în acest fel ele învie la o mai deplină viaţă nevăzută maiÎn anul 1977 apărea la Editura Facla volumul Scrisori grea de rodnicia semnificaţiilor.” (Ioan Alexandru) către un tânăr poet, semnat de Rainer MariaRilke. Traducerea volumului aparţine lui Ulvine şi Ioan Iată câteva dintre epistole:Alexandru. Scrisorile adunate în volum au fost scrisede Rilke şi trimise de-a lungul a şase ani (1902-1908) Paris, 17 februarie 1903tânărului Franz Xaver Kappus, bănăţean de origine,născut în Timişoara, elev al Şcolii militare din Viena, pe Mult stimate domn,care Rilke o parcursese cu ani în urmă. Scrisoarea dumneavoastră mi-a ajuns abea de câteva zile. Vreau să vă mulţumesc pentru marea „Era în toamna târzie a anului 1902, scrie tânărul încredere ce mi-o acordă. Nu pot mai mult. Nu pot luaKappus, - stăteam în parcul Academiei Militare din în discuţie în amănunt versurile dumneavoastră, căciWiener Neustadt sub castanii străvechi şi citeam dintr-o departe de mine orice intenţie critică. Cu nimic nu eşticarte. Eram atât de cufundat în lectură încât mai că nu sortit să rămâi mai departe de opera de artă decât prinbăgai de seamă cum se aşează lângă mine singurul ne- cuvintele critice; rezultatul este mereu neînţelegere,ofiţer dintre profesorii noştri, eruditul şi blândul preot mai mult sau mai puţin fericită. Lucrurile toate sunt nual Academiei, Horacek. Îmi luă volumul din mână, pe atât de sesizabile pe cât opinia curentă ar vroi deprivi coperta şi dădu din cap: „Poezii de Rainer Maria obicei să ne facă să credem; cele mai multe evenimenteRilke?”- întrebă îngândurat. Deschise apoi ici şi colo, sunt inexprimabile, ele au loc într-o sferă care n-a fostrăsfoi câteva pagini, se uită dus pe gânduri în depărtare călcată niciodată de vreun cuvânt; şi mai neexprimabile decât toate sunt operele de artă; existenţe enigmatice a căror viaţă, pe lângă a noastră care trece, durează.(...)