CARTEA IUBIRII, autor Maria Sava

500 Maria Sava Cartea Iubirii 501va rămâne cartea furată în cimitir. Fusese ultima dată avea pielea albă. În urma acestui episod, Rudy primeştecând şi-a văzut fratele şi ultima dată când îşi văzuse prima lecţie de rasism de la tatăl său. Era lecţia demama. Deseori, noaptea, o scotea de sub saltea şi-o ţinea supravieţuire într-o lume schimonosită, absurdă, în careîn braţe. „Privind lung literele de pe coperte şi atingând nazismul luase amploare.literele imprimate dinăuntru, nu avea idee ce însemnau.Realitatea era că nu prea conta despre ce era cartea. Liesel începe să se integreze în familia Hubermann.Era mai important ce semnifica.” Cel care i-a fost călăuză şi îndrumător a fost tatăl adoptiv, Hans. Noapte de noapte Liesel are coşmaruri cu chipul Spre deosebire de Rosa Hubermann, Hans, tatăl frăţiorului său mort. Trecutul o trăgea spre sine şi singuruladoptiv, aparent, o persoană insignifiantă, era ca şi lucru care o lega de trecut era Manualul groparului.Liesel „o întreagă listă de culori”. Trebuia doar să ştii să Şi pentru că nu ştia să citească, Hans o ajută să pătrundăle vezi. Făcea parte din familia celor care prin bunătatea taina obiectului magic,cartea pe care o purta cu sine. Să-isufletului duc pe umeri întreaga umanitate. Era un facă accesibil conţinutul şi, astfel, să-i alunge spaima deom valoros. Şi Liesel, omul-copil, a văzut dincolo de necunoscut. „Privind în urmă, Liesel îşi dădea seamaaparenţe. Între el şi Liesel se va crea cea mai puternică cu exactitate la ce se gândea papa al ei când a scrutatlegătură ce poate exista între două suflete nobile înecate prima pagină din Manualul groparului. A constatatîn mii de culori. dificultatea textului şi a realizat repede că o astfel de carte e departe de a fi ideală. Erau acolo cuvinte cu care “But I see your true colors şi el avea probleme. Să nu mai vorbim de morbiditatea Shining through subiectului. Cât despre fată, avea dorinţa bruscă de a I see your true colors o citi, astfel încât nici nu încerca să înţeleagă. La un And that’s why I love you anumit nivel, probabil, voia să se asigure că fratele ei So don’t be afraid to let them show fusese îngropat aşa cum trebuie. Indiferent de motiv, Your true colors foamea de a citi acea carte era atât de intensă pe cât True colors are beautiful, putea simţi un copil de zece ani.” Like a rainbow” (True colors) Pe strada Himmel, Liesel îl întâlneşte pe Rudy Steiner, Din acest moment Liesel descoperă forţa Cuvântului.admirator al lui Jesse Owens, cel care la Olimpiada din Mult mai târziu, când va începe să scrie cartea vieţii sale,1936 a câştigat patru medalii de aur la alergare şi căruia va nota: „N-ai crede, dar nu şcoala a fost cea care m-aHitler a refuzat să-i strângă mâna pe motiv că era negru, ajutat atât de mult să citesc. A fost papa. Oamenii nudeci nu era om. Şi Rudy Steiner a fost atât de impresionat îl cred foarte deştept, şi e adevărat că nu citeşte preade palmaresul lui, încât într-una din zile s-a furişat în repede, dar am aflat curând că scrisul şi cuvintele chiarbucătărie şi s-a mânjit cu un strat gros de cărbune pe i-au salvat viaţa cândva. Sau cel puţin, cuvintele şi unfaţă, apoi a alergat pe stadionul Hubert Oval încercând bărbat care l-a învăţat să cânte la acordeon...”un joc magic prin care oferea idolului său strângereade mână refuzată de Hitler. Se metamorfozase în Jesse Şi lecţiile de alfabetizare ale lui Liesel se petreceauOwens, cel plin de glorie, ovaţionat de mulţime şi căruia noapte de noapte, când acele fiinţe hidoase, numitei se recunoştea statutul de om, în ciuda faptului că nu coşmaruri, veneau să-i bântuie somnul. Pivniţa devenise camera secretă, un fel de Shamballa în care Liesel

502 Maria Sava Cartea Iubirii 503pătrundea taina cuvintelor. Însă bucuria cea mare a fost Şi, nu după mult timp, a apărut şi a treia carte.atunci când, la Crăciunul lui 1939, Liesel a primit cadou Mergea săptămânal acasă la primar să ia rufe la spălat.două cărţi. Învăţase să citească şi să scrie. Descoperind Nevasta primarului a primit-o în bibliotecă, undescrisul s-a gândit că aşa ar fi putut să mai afle ceva despre Liesel a rămas, pur şi simplu, uimită de acel adevăratmama sa de care-i era în continuare dor. Şi a început să-i sanctuar al Cuvântului. Aşa ar fi trebuit să arate Raiul:scrie scrisori. Scrisori moarte pentru că nu ajungeau la „Peste tot cărţi! Fiecare perete era căptuşit cu rafturidestinaţie. Pentru că acele cuvinte, care ar fi trebuit să supraaglomerate, dar impecabile. Abia dacă se zăreaajungă la sufletul mamei sale, mureau înainte de vreme. vreun tablou. Erau stiluri şi mărimi diferite ale literelorCuvintele primesc viaţă de la cel care le aşterne pe hârtie, pe cotoarele cărţilor negre, roşii, gri şi de toate culorile.însă dacă nu sunt citite de cineva cu sufletul, mor. Aşa Erau cele mai frumoase lucruri pe care Liesel Memingererau vremurile. Anul 1940 era anul unei lumi absurde le văzuse vreodată.” Însă, Cuvântul se afla în mijloculcând oamenii îl sărbătoreau pe Fuhrer aprinzând imense întinderii nesfârşite de spaţiu gol, de lemn. Cărţile erauruguri de cărţi în onoarea lui, în vreme ce Moartea la kilometri depărtare.” Doar Moartea era omniprezentă.bântuia prin întreaga Germanie. Liesel descoperă încă o Nimeni nu le iubea şi nu le mângâia. Rămăseseră aşa, dedată forţa cuvintelor. De astă dată puterea lor de-a ucide. când fiul primarului murise şi nimeni nu mai găsea timpÎn jurul acelor imense focuri de pe străzile din Molching şi dragoste pentru ele.aude cuvântul comunist. Îl mai auzise cândva când tatălsău a dispărut de acasă şi din acel moment viaţa ei a Viaţa de pe strada Himmel părea să curgă într-un soicăpătat alt sens. Acum ştia că acele ruguri de cărţi erau de normalitate. Până a apărut el. Luptătorul. Boxerulîncinse cu scopul de-a ucide Cuvântul, de a-l deforma, evreu ce nu-şi mai avea locul în Germania nazistă ade a-l transforma în scrum. Şi-n mintea ei a încolţit un Fuhrerului.Un nenorocit, lihnit de foame şi înfricoşat,gând pe care l-a pus în practică. A decis să salveze care spera să scape de ea, de Moarte. Singura lui avereCuvântul de la moarte. „Hoţul de cărţi” a recidivat! era o valiză cu câteva lucruri şi-o carte. Şi singura luiA scos din jarul mocnit o carte pe care a ascuns-o la speranţă era arianul Hans căruia, cândva, tatăl său îipiept. „Cartea părea îndeajuns de rece pentru a putea salvase viaţa.Îl înlocuise în timpul unui asalt şi murisefi strecurată sub uniformă. La început a fost caldă şi în locul lui. Hans promisese că-şi va răscumpăra darulplăcută la piept. Dar, când începu să meargă, cartea oferind, la rândul lui, o şansă de supravieţuire unuise încălzi. Când a ajuns înapoi la papa şi la Wolfgang membru al familiei evreului Erik Vandeburg, în caz că arEdel, cartea începuse să o ardă. Parea că se aprinde. fi avut nevoie.Amândoi bărbaţii priviră în direcţia ei. Ea zâmbi.Îndată ce zâmbetul i se stinse pe buze, simţi altceva. Sau Şi Liesel şi Max Vandeburg, fiul lui Erik, erau doimai exact pe altcineva.” Era cea de-a doua carte din abandonaţi, doi rătăciţi ai soartei. Pe Liesel mama saviaţa ei: Ridicarea din umeri. Biblioteca ei prindea o abandonase în familia Hubermannilor. Şi Max eracontur: Manualul groparului - furată, Câinele Faust al nimănui. Tatăl îi murise în timpul celuilalt război,şi Farul - primite în dar de Crăciun şi acum, Ridicarea pentru Germania, patria în care se născuse şi care nu-ldin umeri - din nou, furată. mai dorea: îl abandonase lui Hitler. Îi cerea moartea în schimbul fericirii poporului arian. Şi acum, Max , având drept bilet de liberă trecere însăşi condamnarea sa la

504 Maria Sava Cartea Iubirii 505moarte, cartea Fuhrerului, Mein Kampf, mergea să împreună cu prietenul său Rudy, cu care descoperise ceceară ajutor lui Hans Hubermann. Îi lega prietenia lui mult însemna să fii iute de mână pentru a-ţi face rostHans cu tatăl său şi un acordeon care aparţinuse evreului de mâncare. Într-una din expediţiile lor, Rudy salveazăneamţ, şi pe care i-l dăruise neamţului pentru că ştia să Cuvântul de la înec. Cândva, Liesel îl salvase din foc.cânte mai bine. Acum, Rudy Steiner se aruncă în apele învolburate şiLucrurile se schimbaseră. Acum, patria cerea sângele reci ale Amperului în care o carte plutea vertiginos latuturor evreilor. Hans Hubermann nu putea să uite că un vale. Era Omul care fluieră, cartea pe care Liesel oevreu îl învăţase să cânte la acordeon şi-i salvase viaţa. primise în dar de la Ilsa Hermann, nevasta primarului.Max, fiul lui Erik Vandenburg, avea 24 de ani în 1940. Fiind de faţă, Moartea ar fi putut în orice clipă să-şi iaCrescuse pe străzile Stuttgartului, de la doi ani rămânând tributul. Însă n-a mai rezistat să-l vadă încă o dată peorfan de tată. Un orfan ca toţi orfanii care învăţase lecţia hoţul de cărţi în genunchi lângă un trup neînsufleţit. Erasupravieţuirii, apărându-se cu pumnii. Cu arianul Walter prea mult pentru ea. Până la urmă, „orice moarte are oKugler, se bătuse bărbăteşte, cu pumnii, pe stradă, apoi inimă.” Şi, în definitiv, trebuia să continue povestea...Iarau devenit cei mai buni prieteni. Dar a venit 9 noiembrie. Liesel a înţeles cât de mult o iubea Rudy, dacă nesocotiseKristalnacht. Moartea a avut foarte mult de lucru. Iar pericolul morţii de dragul ei. „Trebuie să o fi iubit atât deWalter Krugler n-a putut decât să-şi ajute prietenul să incredibil de mult! Atât de mult, încât nu-i va mai cereplece la Molching să se ascundă la Hans Hubermann. niciodată ca buzele lor să se întâlnească şi va intra înAcum, pivniţa Hubermannilor îl adoptase şi pe cel de-al mormânt fără ca acest lucru să se fi întâmplat.”doilea orfan. Întâlnirea dintre hoţul de cărţi, copilul abandonat Acest episod pe care Moartea îl povesteşte cuprinsăal arienilor, şi Max Vandenburg, fiul evreului mort în de emoţii dovedeşte că oamenii de fapt construiau orăzboi pentru patrie, hăituit spre a fi trimis în lagăr, dă lume a absurdului care până şi pe ea o depăşea. Ca oriceo nouă turnură romanului. „În timpul nopţilor, şi Liesel narator care se respectă şi vrea să ţină firul povestirii dinMeminger, şi Max Vandenburg demonstrau asemănarea scurt, Moartea a venit şi cu unele lămuriri.dintre ei. În camerele lor separate visau coşmarurile şi setrezeau, unul cu ţipăt în cearşafurile inundate şi altul să „În mod cert, spune ea, am avut câteva raite de datrespire lângă focul mocnit.” în acel an, din Polonia în Rusia, în Africa şi înapoi. AţiBiblioteca lui Liesel sporeşte cu un exemplar în putea argumenta că dau raite indiferent ce an este,februarie 1941, când împlineşte doisprezece ani: dar uneori omenirea adoră să agite puţin lucrurile.primeşte în dar Oamenii nămolului. Max nu avea ce Au făcut să crească producţia de cadavre şi, implicitsă-i dăruiască. Singura carte pe care o adusese cu sine de suflete care se eliberau(....)Din când în când , aşera Mein Kampf. A decis să-i facă şi el un dar lui Liesel vrea să pot spune ceva de genul: „Nu vedeţi că amşi i-a scris o carte. A scos pagini din Mein Kampf, le-a deja mâinile ocupate?” Dar nu fac asta niciodată. Măvopsit în alb, apoi a scris acolo propria poveste, Omul autocompătimesc în sinea mea, în vreme ce îmi văd deaplecat asupra mea. treabă şi, câteodată, sufletele şi cadavrele nu se înzecesc,Între timp, Liesel învăţa lecţia supravieţuirii ci se înmiiesc.” Hitler s-a dovedit un Stăpân al Morţii deosebit de

506 Maria Sava Cartea Iubirii 507neînţelegător. Cu cât îşi făcea treaba mai repede cu atât îi războiului şi să ajungă în America.dădea mai mult de lucru.Tot mai mult. Aiuritor de mult. Liesel Meminger începe să se simtă tot mai singură Între timp, Liesel se întoarce în Grande Strasse, la după ce şi Hans Hubermann este luat pe front, la unlocuinţa primarului şi fură o altă carte: Purtătorul de spital militar din Viena. Primeşte de la Rosa Hubermannvise, o carte despre un copil abandonat care voia cadoul lăsat de Max înainte de plecare - o altă carte scrisăsă se facă preot. De data asta n-o mai fură pentru ea, ci de el pe paginile albite din Mein Kampf. O intitulasepentru prietenul său, evreul, ascuns în pivniţa din strada Scuturătoarea de cuvinte, carte în care Max adunaseHimmel. „Îi dăduse Purtătorul de vise lui Max, ca şi cele mai semnificative întâmplări din viaţa ei.cum numai cuvintele l-ar fi putut hrăni.” Cartea era oantiteză a Omului care fluieră. August 1943. Războiul se apropie de sfârşit. Convoaiele de evrei ce mergeau către Dachau şi către Moartea nu mai prididea să adune la suflete. „Le- Auschwitz deveneau tot mai dese pe străzile Molkingului.am purtat în degete ca pe valize, spune ea. Sau le-am Ceea ce Liesel sperase să nu se întâmple, se întâmplase:aruncat pe umăr. Numai pe copii i-am dus în braţe.” Max era într-unul dintre aceste convoaie. RedauS-a declarat învinsă de atâtea suflete pe care trebuia să le capitolul în care este surprinsă ultima întâlnire dintreculeagă. Era prea mult pentru ea. Oamenii se dovediseră Max şi Lisa. Tulburătoare pagini. Din nefericire, omulmult mai nemiloşi decât ea şi bombele cădeau secerând este predestinat să uite. Chiar şi propria istorie. Dovada?zeci de suflete de copii şi adolescenţi. Erau copiii Se tot repetă!nevinovaţi ai Germaniei care nu reuşeau să înţeleagă cepăsări atât de vorace zburau pe cerul ţării lor. Şi asta, Max Vandenburg, August 1943în timp ce la Auschwitz alte suflete o aşteptau înnegrind Erau rămurele de păr, aşa cumcerul. „Pentru mine, povesteşte Moartea, cerul era de se gândise Liesel, şi ochii apoşiculoarea evreilor(...)Erau trupurile frânte şi duioase au păşit spre ea, peste umeriiinimi moarte...Toate erau uşoare precum cojile de nuci. celorlalţi evrei.Când au ajuns laCerul era plin de fum în acele locuri. Miros ca de cuptor, ea, au implorat. Barbadar totuşi atât de frig! mă înfiorez când îmi amintesc-şi îi îmblânzea faţa şi guraîncerc să uit.” Copleşită, Moartea face lucruri nefireşti. îi tremura în timp ce spunea cuvântul,Îl invocă până şi pe Dumnezeu să aibă milă de oameni. numele, fata.Ei nu mai erau capabili să aibă milă unii de alţii. „Chiar Lieselam sărutat câţiva pe obrajii obosiţi, otrăviţi. Am Liesel uită cu totul de mulţime şi intră în marea deascultat ultimele lor strigăte întretăiate. Cuvintele lor evrei, printre ei, până îl apucă de braţ cu mâna stângă.franţuzeşti...Erau francezi, erau evrei şi eraţi voi.” Chipul lui se înclină spre ea. Ea se împiedică şi evreul, îngrozitorul evreu, În Molching bombardamentele se îndesesc, pe se aplecă pentru a o ajuta să se ridice. Îşi irosi toatemăsură ce războiul se apropie de sfârşit, iar trupele puterile.SS caută ţapi ispăşitori răscolind pivniţele cetăţenilor. - Sunt aici, Max, zise ea din nou, sunt aici.Max decide să plece pentru a nu aduce condamnarea la - Nu-mi vine să cred... Cuvintele îi picurau din gurămoarte Hubermannilor.Visează să poată ieşi din iadul

508 Maria Sava Cartea Iubirii 509lui Max Vandenburg. Uite cât ai crescut! Avea o tristeţe interiorul ei se aflau sufletele cuvintelor. S-au căţăratintensă în ochi. I se umflau. Liesel... Au pus mâna pe afară şi au rămas lângă ea.mine acum câteva luni. Vocea lui era schilodită, dar setâra spre ea. La jumătatea drumului spre Stuttgart, - Max, zise fata.spuse el. El se întoarse şi închise ochii pentru o clipă, iar fata continuă: Din interior, fluviul de evrei era un dezastru - A fost odată un bărbat mic şi ciudat, spuse ea.impenetrabil de braţe şi picioare. Uniforme zdrenţuite. Braţele ei atârnau pe lângă trup, dar mâinile îi erauÎncă nu o văzuse niciun soldat, iar Max o avertiză: strânse în pumni. Dar mai era şi o scuturătoare de cărţi. Unul dintre evreii aflaţi în drum spre Dachau se - Trebuie să-mi dai drumul, Liesel. oprise acum din mers. Chiar încercă să o împingă, dar fata era prea Rămase absolut nemişcat, timp în care ceilalţi îlputernică. Braţele înfometate ale lui Max nu o putură ocoleau morocănoşi, lăsându-l complet singur. Ochii luiconvinge, iar ea merse în continuare prin mizerie, ezitară şi fu atât de simplu! Cuvintele trecură de la fatăfoamete şi confuzie. la evreu. Se căţărară pe el. După un şir lung de paşi, primul soldat o observă. Data următoare când vorbi, întrebările ieşiră - Hei! strigă el. Arătă cu biciul. Hei, fato, ce faci? Ieşi poticnindu-se din gură. Lacrimi fierbinţi i se înghionteaude-acolo! în ochi şi ea nu voia să le elibereze. Mai bine să fie fermă Fiindcă ea îl ignoră complet, soldatul îşi folosi arma şi mândră. Să lase cuvintele să facă totul.ca să-şi facă loc prin mulţimea densă de oameni. Îi - Tu eşti cu adevărat? zise ea. De pe obrazul tău amîmbrînci la o parte şi ajunse la ea. Se ivi deasupra ei, luat sămânţa?în timp ce Liesel se lupta să înainteze şi fata observă Max Vandenburg rămase în picioare.expresia gâtuită a lui Max Vandenburg. Îl mai văzuse Nu căzu în genunchi.înfricoşat, dar niciodată astfel. Oamenii, evreii, norii, se opriră cu toţii. Urmăreau. Soldatul o înşfăcă. Mâinile lui îi apucară cu Max o privi prima oară pe fată şi apoi se uită lungbrutalitate hainele. la cerul larg şi albastru, şi măreţ. Erau raze puternice- Putu să-i simtă oasele şi închieturile degetelor. Îi scânduri de lumină-căzând pretutindeni, minunat pemaltratau pielea. stradă. Norii îşi arcuiau spinările pentru a privi în - Am zis să ieşi! îi ordonă el şi o târî pe fată spre urmă şi apoi se puneau din nou în mişcare.marginea străzii, şi o azvârli spre zidul de spectatori - E o zi atât de frumoasă zise el, iar vocea lui eragermani. fărâmiţată. Se făcea tot mai cald. Soarele îi ardea faţa. Fata O zi grozavă pentru a muri. O zi grozavă pentru aaterizase brusc şi dureros, dar acum era din nou în muri, ca asta.picioare. Şi-a revenit şi a aşteptat. A reintrat în convoi. Liesel se apropie de el. Fu îndeajuns de curajoasă să De data aceasta, Liesel şi-a croit drum prin spate. întindă mâna şi să-i atingă faţa acoperită cu barbă. În faţă, putea vedea rămurele distincte de păr şi se - Tu eşti cu adevărat, Max?îndreptă iarăşi spre ele. O zi germană atât de strălucitoare şi publicul ei De această dată, nu îl atinse şi se opri. Undeva în

510 Maria Sava Cartea Iubirii 511grijuliu. Când soldatul ridică biciul, ea îl zări pe Rudy Steiner Îşi lăsă buzele să-i sărute palma. agitat în mulţime. O striga. Îi văzu chipul chinuit şi - Da, Liesel, eu sunt, apoi el îşi puse faţa în palma părul galben.fetei şi plânse pe degetele ei. - Liesel, ieşi de-acolo! Plânse în vreme ce soldaţii veniră şi micul grup de Hoţul de cărţi nu ieşi Închise ochii şi încasă următoarea lovitură arzătoareevrei insolenţi stătea şi privea. şi apoi încă una, până când corpul ei se izbi de podeaua A fost biciuit. caldă a străzii. Îi încălzea obrazul. - Max, plânse fata. Auzi alte cuvinte, de data aceasta de la soldat: Apoi, în gând, fiind târâtă de acolo. - Steh’auf! „Max Propoziţia succintă nu îi era adresată fetei ci Boxer evreu” evreului. A fost dezvoltată. În sinea ei spuse totul. - Ridică-te, jegosule, câine evreu, ridică-te, ridică- „Maxi-taxi. Aşa îţi zicea prietenul tău din Stuttgart te... Max se ridică anevoie în picioare.când v-aţi bătut pe stradă, îţi aduci aminte? Tu erai Încă o flotare, Max.acela-băiatul cu pumnii duri-şi ai spus că i-ai da un Încă o flotare pe podeaua rece din pivniţă.pumn în faţă morţii dacă vine după tine. Îţi aminteşti Îşi mişcă picioarele.Max? Tu mi-ai zis. Îmi amintesc tot... Merse în continuare, târându-le după el. Picioarelei se clătinau şi atinse cu mâinile urmele biciului pentru Îţi aminteşti de omul de zăpadă Max? a alina usturimea. Când încercă să se uite din nou Îţi aminteşti? după Liesel, mâinile-soldat au fost puse pe umerii lui Din pivniţă? însângeraţi şi l-au împins. Îţi aminteşti norul alb cu inima gri? Băiatul sosi. Picioarele lui slăbănoage se îndoiră şi Fuhrerul încă mai coboară să te caute câteodată. Îi el strigă spre stânga lui.este dor de tine. Tuturor ne e dor de tine.” - Tommy, vino-ncoace şi ajută-mă! Trebuie să o Biciul. Biciul. Biciul din mâna soldatului continuă să ridicăm. Tommy, hai odată! Îl ridică pe hoţul de cărţilovească. Îl pocni peste faţă pe Max. Îi tăie bărbia şi îi de subsori. Liesel, haide, trebuie să plecăm de pe stradă.crestă gâtul. Max se prăbuşi la pământ şi soldatul se Când fata fu capabilă să stea în picioare, se uită laîntoarse acum spre fată. Gura i se deschise. Dinţii lui feţele împietrite ale nemţilor, proaspăt scoase din cutiileerau imaculaţi. lor. La picioarele lor, îşi permise pentru un moment să O imagine bruscă îi apăru în faţa ochilor. Îşi se prăbuşească...reaminti ziua în care îşi dorise ca Ilsa Herman sau Aceasta a fost povestea spusă de Moarte, o povestemăcar Rosa cea de nădejde să o plesnească peste faţă, despre oameni, despre culori şi despre hoţul dedar nici una din ele nu o făcuse. De această dată nu a cărţi.fost dezamăgită. Biciul i-a brăzdat clavicula şi i-a atinsomoplatul - Liesel! Cunoştea această persoană.

512 Maria SavaBibliografie: Markus Zusak, Hoţul de cărţi, Editura Rao, 2011 Ştefan Zeletin – Din Ţara Măgarilor. Însemnări În parabola Din Ţara Măgarilor. Însemnări, Ştefan Zeletin, filozof, economist şi sociolog descrie cu gravitate şi sinceritate absolută o lume alterată. După anii de studiu petrecuţi în Apus, în urma cărora obţinuse titlul de doctor magna cum laudae în filozofie la Erlangen în Germania, autorul trăieşte şocul revenirii în ţară. Drept urmare, publică în 1916 volumul În Ţara Măgarilor, “carte a prăbuşirii din morală, nu a unei societăţi fără morală”.(C.D.Zeletin Folosind drept pretext o parabolă, autorul îşi poartă cititorul prin năstruşnica Ţară a Măgarilor, acolo unde toate sunt cu susul în jos, unde moralitatea e pusă la colţ. Cândva, printre zei se aflase un gânditor pământean care încercase să pătrundă cu mintea tainele firii, însă cu cât se adâncea în cercetare, cu atât rosturile minţii lui se încâlceau mai tare. S-a hotărât să meargă la Zeiţa Înţelepciunii ca să-l primească o vreme în lumea nemuritorilor spre a-şi potoli setea de ştiinţă. Zeiţei

514 Maria Sava Cartea Iubirii 515i se făcu milă şi-i îndeplini dorinţa cu condiţia să se galoşi. Străzile oraşelor pline de noroi în care pe alocuriîntoarcă la locul naşterii sale să cerceteze ce lighioane se tăvăleşte câte un porc sunt pline de gunoaie. Cel maineîmblânzite locuiesc pe acele meleaguri, de-au ajuns bine poţi să-i cunoşti pe măgarii de la oraş coborândsă se sugrume unii pe alţii, fără discernământ- fraţi, printre ei: „să le cercetezi cultura şi caracterul, să vezipărinţi, rude. Bietul gânditor se supuse şi se întoarse în cum le sunt justiţia, patriotismul, morala, şi abia atunciacele locuri afundându-se în cercetare. înţelegi că te afli în realitate între adevăraţi măgari. Dar nişte măgari de alt soi decât cei de la sate. Căci Trecură astfel, unul după altul, opt ani la sfârşitul măgăria lor nu mai stă pe dinafară, ci pe dinăuntru:cărora gânditorul ajunsese asemeni unei umbre ei nu sunt măgari la corp, ci la suflet”. Doar trăind maiîmpovărat de-atâta suferinţă pe care i-o sădise în suflet mult printre ei constaţi că „în vreme ce corpul acestorexperienţa acelor ani petrecuţi printre ai săi. S-a întors vieţuitoare se răsfaţă în curăţenie omenească, sufletulîn Olimp printre zei spre a le citi însemnările sale de înoată într-o cumplită murdărie măgărească.”călătorie. Şi locul care l-a impresionat cel mai tare s-adovedit a fi Ţara Măgarilor, mai ales, pentru cutremurul Potrivit cu măsura murdăriei interioare, măgarii desocial căruia i-a fost martor. Acolo a descoperit nişte la oraşe se împart în trei categorii: măgăreii, măgarii şifiinţe care se pot asemui –unele la corp, altele la suflet, măgăroii.cu animalul, numit măgar. Asemănarea însă nu e deloc obucurie pentru că măgăria făpturilor descoperite în acel Măgăreii sunt pe ultima treaptă şi mai poartă şiloc e diferită şi este influenţată de pătura socială căreia numele simbolic de „luminători ai neamului” fiindîi aparţin. însărcinaţi cu educarea junilor urechiaţi. Oricâte răgete jalnice de foame au înălţat ei către măgarii superiori pe Astfel, măgarii de la sate sunt diferiţi de cei de la oraş. scara măgăriei, nu i-a băgat nimeni în seamă. Au fostMult mai apropiaţi de viaţa celor cărora le poartă numele, îndemnaţi în cele din urmă să se înfrupte din mănoaselemăgarii de la sat au decis să facă răzmeriţă cerând şi ei o culturi de ceapă şi usturoi de care patria măgărească nuviaţă mai bună. A fost un bun prilej pentru măgarii de la duce lipsă. Sunt buni paznici şi întreţinători a ceea ce seoraş să probeze noua artilerie, numai în interesul ştiinţei, cheamă izvoare de cultură şi cu cât izvorul se îmbogăţeşteastfel încât arta militară a avut numai de câştigat. cu atât măgăreii avansează pe scara ierarhică până ajung măgari propriu-zişi. Când călătorul nostru trece de la sat la oraş îlîntîmpină o lume total diferită- o lume feerică, elegantă, Aceştia mai sunt numiţi simbolic şi „stâlpi aiopulentă. Prima întrebare care i-a venit în minte a fost dreptăţii.” Stratul de măgărie sufletească e mult mai grosdin ce surse ascunse le-a picat atâta bogăţie urechiaţilor ei fiind paznicii justiţiei şi ai dreptăţii-avocaţi, jurişti,de la oraş spre deosebire de mizeria în care trăiesc cei legişti. Au anumite zile când măgăria lor lăuntrică ajungede la sat. Călătorul nostru nu ştia că oraşele măgăreşti la apogeu şi atunci îmbracă o togă neagră cu mâneci largiapar aşa doar la prima vedere. Cu cât te afunzi în ele cu şi creţe, îşi pun pe cap o tichie neagră şi solemnă şi seatât mizeria începe să se arate, drept pentru care măgarii apucă să facă dreptate.orăşeni au inventat acele încălţări gumate spre a-şi ocroticopitele de noroaiele de pe uliţi. De mirare cum de nu-şi Deasupra măgăreilor şi-a măgarilor se aflăcurăţă uliţele, ci mai degrabă se chinuie să meargă cu acei măgăroii, cei care se consideră trimişii lui Dumnezeu pe pământ, călăuzitorii spirituali ai tuturor măgarilor.

516 Maria Sava Cartea Iubirii 517 Când un măgar părăseşte satul şi pleacă la oraş o mare acest meşteşug se bucură de cea mai mare cinste întreschimbare se petrece cu el, măgăria de pe corp se adună măgari.” Eroare! Măgarii nu fură ci-şi iau singuri ceeatoată în suflet, ceea ce în limba măgărească înseamnă că ce cred ei că li se cuvine, după merit, din hambarulse cultivă. „Cultura însăşi în ţara măgarilor nu e decât obştesc. E de la sine înţeles că, cu cât măgarul e maiprocesul de interiorizare a măgăriei: ea e unda magică mare, meritul este şi el mare şi bacşişul aşijderi. În Ţarace face ca în tot urecheatul pe care-l stropeşte să treacă Măgarilor nimic nu mişcă fără bacşiş. De pomină a rămasmăgăria de la corp la suflet.” Cultura măgărească a confruntarea dintre măgari şi alte vietăţi numite bulgariavut multe piedici de trecut şi până la urmă s-au creat care au încercat să se sustragă de la datina bacşişului.două tabere. Prima şi cea mai veche e tabăra străinofilă Până la urmă urecheaţii au ieşit învingători.sau umanistă, iar cea de-a doua e tabăra măgarofilă sau Un alt lucru specific măgarilor este puţina frică în faţanaţionalistă, mult mai nouă şi mai însufleţită. Lupta legilor. Deşi Ţara Măgarilor este ţara în care pe hârtie sedintre cele două tabere e foarte dură şi nu întotdeuna află puzderie de legi, orice măgar dă cu copita în ele şicinstită, dar până la urmă tot îi uneşte ceva: spoiala se poartă mai departe după legile nescrise înrădăcinateexterioară de cultură sub care îşi ascund măgăria internă. în fiinţa măgărească. Studiind legiuirea nescrisă a măgărimii, savantul a descoperit două principii În Ţara Măgarilor se vorbeşte o limbă frumos călăuzitoare:curgătoare, însă, măgarii au ajuns încet-încet să se dezică Primul: „Orice măgărie, privită în sine, nude ea. De vorbă se dezic uşor, nu şi de fapta măgărească.Pentru că urecheatul nu face nimic doar de dragul de-a alcătuieşte o ruşine, dacă e bine ascunsă. Ea devine oface. Există un lucru care-l scoate pe măgar din cea ruşine din clipa în care e dată la iveală şi scuturată submai profundă visare şi-l pune cu picioarele pe pământ: nasul lumii cinstite.”bacşişul. „La măgari toţi iau bacşiş, şi cel ce are şi cel Din acest principiu teoretic decurg două principiice n-are nevoie, de la cel mai pârlit măgărel până la cel practice: „a) Supus pedepsei nu e cel ce face, ci cel cemai îmbuibat măgăroi.” Şi, desigur, cu cât măgarul e dezveleşte o măgărie; şi b) Pedeapsa ce ia dezvăluitorulmai mare cu atât bacşişul pe care-l primeşte e mai gras. măgăriei creşte în măsura cu murdăria ce are la sufletFără bacşiş, niciun măgar nu-ţi face hatâr. Interesant făptaşul măgăriei.”este faptul că bacşişul nu este doar în monedă ci şi în Al doilea principiu al justiţiei măgăreşti sună astfel:laude prin presă, în proslăviri pe la adunări şi „mai pe „Orice măgărie, de orice soi şi orice mărime, nudindoasele câte-o măgăriţă ne-ncepută”- bacşiş aflat la alcătuieşte o vină dacă se poate dovedi că pârâtorul emare cinste cu care se înmoaie inima oricărui măgăroi. un mare măgar tot atât de mare ca şi pârâtul.” Aceasta este lumina călăuzitoare ce luminează calea Dar ce se întâmplă când măgarul nu primeşte bacşiş? dreptăţii aleşilor ţării!!!Simplu: şi-l ia singur. Lucru care-i pune în încurcătură Cu frică şi cutremur s-a apropiat bietul savant de ceeape străinii care nu cunosc obiceiul locului şi cred că-n ce se cheamă morala măgărească. Sublimă, frumoasă,Ţara Măgarilor toată lumea fură. „În această ţară, zic dar lipseşte cu desăvârşire pentru că ea arată cum arei, toţi fură fără deosebire: se pare că cârmuitorii ei trebui să fie caracterul urecheaţilor, nu cum este cus-ar juca pe întrecute de-a hoţia. Astfel furtul a ajuns adevărat. Porunca după care se ghidează orice măgaraici adevărată virtuozitate şi cel mai îndemânatec în

518 Maria Sava Cartea Iubirii 519este: să vorbeşti ca un om, dar să te porţi ca un în fiinţa măgarilor. Şi nu puţine i-au fost cumpenele. Lamăgar. finalul călătoriei se întoarce în Olimp maltratat, purtând Nici măgarul de la sat şi nici cel de la oraş nu mai urme adânci de copite pe cap:”-Asta e mărturia cinstei!”-au cunoştinţă de o veritabilă scară a valorilor. „Două le grăi el, cu amărăciune, zeilor.lucruri sunt pe lume, acum şi de-a pururea nesuferitepentru tot ce e suflet de măgar; două lucruri, pe care Bibliografie:întreaga suflare măgărească le urmăreşte cu ură până Ştefan Zeletin , Din Ţara Măgarilor. Însemnări,la moarte, le înăbuşă şi le taie din rădăcină oricând seivesc pe pământul străbun: talentul şi cinstea.” Editura Nemira, 2006De câte ori le zăresc parcă ar vedea roşu înainteaochilor şi pornesc o luptă nemiloasă cu cei care încearcăsă le strice mediul măgăresc. „Cadavru să fii, şi-ţi izbescmormântul cu copita; cenuşă să fii, şi-ţi zdrobesc cinicurna mortuară, de-ţi împrăştie praful oaselor în celepatru vânturi ale cerului, căci ei n-au linişte în sufletpână nu se conving că sub pretinsul talent s-a ascunstot un măgar ca dânşii, şi pentru aceasta nu se sfiesc sătulbure nici liniştea solemnă a mormintelor.”Ultimul subiect despre care călătorul savant a luatnotiţe spre a le prezenta zeilor impresiile lui de călătoriea fost despre patriotismul măgarilor. „Patriotismulmăgarilor e floarea cea din urmă şi cea mai mândrăce a răsărit din năzuinţa obştească a neamului de a-şiascunde măgăriile, a le spoi bine pe dinafară şi a ieşiîn lume sub piele omenească.” (mândri că suntem...măgari!) Aceasta e trăirea în care măgarii sunt artiştiai disimulării. Bizară este atitudinea măgărească de-aprivi cu neîncredere şi cu dispreţ pe fiii neamului – cala noi la nimenea- se vaită în vreme ce-şi trâmbiţeazăpatriotismul feroce. Măgarii îşi etalează patriotismulînjurând în primul rând gros şi apăsat tot ce ţine de ŢaraMăgărească pentru ca apoi să înceapă a se jelui ce neamoropsit e neamul măgăresc.Toate le-a putut trece bietul cercetător de-a lungulcălătoriei sale prin Ţara Măgarilor, mai puţin aceastăfăţărnicie de care-i face răspunzători pe zei c-au sădit-o

Cartea Iubirii 521 unor măsuri de reformă care ar fi însemnat începutul modernităţii în România. (Nu vi se par cunoscute aceste deziderate?) Opera lui D. Drăghicescu apare într-o perioadă în care nici statul român nu era desăvârşit, lucru care s-a întâmplat la 1918, dar, care, urmărit de veşnicul fatalism a fost din nou lipsit de desăvârşire în 1940 prin directivele Dicatatului de la Viena. Ceea ce s-a răsfrânt atât asupra mentalităţii colective, cât şi asupra mentalităţii fiecărui individ în parte a fost o totală lipsă de desăvârşire. Nimic din ceea ce s-a început vreodată pe acest petic de pământ, numit România, n-a fost dus la capăt, Dumitru Drăghicescu - Din psihologia desăvârşit cu temeinicie: „Ceea ce săvârşeşte românul, poporului român spune D. Drăghicescu, niciodată nu este desăvârşit. Neobicinuiţi cu încordările lungi, cu sforţările continui„Dacă activitatea societăţii în care ne dezvoltăm noi este aproape nimic nu se face la noi, fundamental. Totul sesporadică, intermitentă, anarhică, incoerentă, astfel va face ca şi cum ar fi pentru ochii unor drumeţi, cari n-aufi şi sufletul, caracterul şi mintalitatea noastră” de gând să vie de două ori pe acelaşi drum. Totul nu este să fie ceva, ci să pară că este. Lumea se mulţumeşte (Dumitru Drăghicescu) cu aparenţa. Sub aparenţă prea puţini îndrăznesc să scoboare. De aci goana după expediente. Omul celDin psihologia poporului român a fost editată mai tare în expediente va fi omul cel mai tare la noi, pentru prima dată în 1907 la „Librăria Leon Alcalay”, va ajunge cel mai departe, se va sui cel mai sus, atuncireeditată în 1995 de „Albatros” şi în 2006 şi 2007 la când soarta nu l-a făcut să se nască sus. Cei născuţi susEditura „Historia”. În momentul apariţiei, a fost un fel n-au însă nevoie de expediente. Auzeam un prieten isteţ,de bestseller, provocând o mulţime de controverse. Este care definea într-o zi, într-un mod foarte semnificativ,prima mare monografie a sufletului românesc, noţiunea salarului: salarul pentru român, zicea dânsul,apărută la începutul veacului al XX-lea, într-o perioadă este mijlocul de a-ţi perpetua creditul.”de tranziţie destul de asemănătoare cu cea pe care o Dumitru Drăghicescu s-a născut în data de 4 maistrăbatem acum, moment în care autorul încă mai spera 1875 în Zăvoieni, judeţul Vâlcea şi, după ce a absolvitla apariţia unor personalităţi creative cu rol catalizator Liceul Carol din Craiova, a urmat Facultatea de Drept şiîn spiritul românesc, mai credea în instituirea unei Facultatea de Filosofie din Bucureşti. Şi-a dat licenţa înveritabile democraţii şi în punerea în practică a filososfie cu lucrarea „Influenţa lui Kant asupra lui Auguste Comte”. A plecat apoi la Paris unde şi-a dat doctoratul, fiind primul român titrat în sociologie la Paris. I-a avut profesori pe Emile Durkheim,

522 Maria Sava Cartea Iubirii 523Gabriel de Tarde, Henri Bergson. Întors în ţară, a fost individ.numit o vreme conferenţiar la catedra de sociologie a Pe plan european, astfel de studii asupra popoarelorUniversităţii din Bucureşti. Drumul către o catedră deprofesor i-a fost barat de nemuritoarea corupţie, care au făcut Montesquieu(1689-1755) („Despre spiritulşi la acea vreme era o cochetă ce bântuia chiar şi pe legilor”), care consideră factorul geografic determinantmarele Titu Maiorescu. Aşadar, n-a fost admis nici la în profilul etnic al unei naţii, Holbach(1723-1789)Universitatea din Bucureşti, nici la cea din Iaşi, astfel şi Helvetius( 1715-1771), care pun în prim plan rolulîncât, scârbit, a plecat din ţară angajându-se în politica condiţiilor istorice. Factorul etnopsihologic ia amploareexternă. A fost una din marile personalităţi politice ale spre sfârşitul secolului al XIX-lea, alunecându-se deseoriRomâniei, care au activat în Europa occidentală pentru a către rasism. Examinarea mecanismului psihologic laface cunoscute aspiraţiile şi drepturile noastre la unitate nivelul comunităţii, cu rigoare ştiinţifică, a fost realizatănaţională deplină şi pentru recunoaşterea internaţională în Franţa de Alfred Jules Fouillee (1838-1912), iar îna Unirii. Bun prieten cu Elena Văcărescu şi cu Nicolae Anglia de Emile Boutmy (1835-1906).Titulescu, deseori a luat poziţie în favoarea Românieimilitând pentru recunoaşterea ei pe plan internaţional. La răspântia dintre veacuri şi la confruntarea dintreÎntre 1936-1938 a fost ambasador al României în Mexic. epoci istorice, spiritele lucide, aşa cum a fost DumitruLa 14 septembrie 1945 se sinucide la vârsta de 70 de ani. Drăghicescu, încearcă să aprofundeze autocunoaşterea, identificând defectele şi calităţile, cu scopul de-a merge „Din psihologia poporului român” apare într- la esenţa fiinţei naţiei spre a trezi conştiinţa de sine.un spaţiu încă neexplorat la noi. Doar Constantin Modelele de tip tradiţional erau anulate, iar dezorientareaRădulescu Motru (1868-1957) mai încercase un fel comportamentală începuse să se generalizeze la nivelulde studiu sociologic, mai degrabă o analiză a practicilor întregii societăţi: „În epoca de tranziţie în care ne aflăm,politice în „Cultura română şi politicianismul”. fiindcă toate tiparele de activitate, de cugetare şi deDeşi este o analiză pertinentă a psihicului românesc, simţire s-au topit, ne găsim într-o atmosferă psihologicăbazată pe documente istorice (lucrări de A.D. Xenopol, şi socială plină de anarhie, foarte complexă, haotică”, îşiN.Iorga, O. Densuşianu) -, lucrarea lui Drăghicescu este motiva autorul demersul ştiinţific. În studiul său, autorularareori trecută în bibliografiile de specialitate. Se ignoră foloseşte diverse metode şi mijloace de cercetare, precumfaptul că în logica demersului său, autorul porneşte şi surse diferite: istoria, filologia, folclorul, diferitepentru prima dată de la principiul determinismului anchete sociale, analiza literaturii culte, studiul personalsocial, principiu pe care l-a introdus pentru prima dată asupra activităţii sociale şi mentale româneşti, precumîn gândirea sociologică europeană, adaptându-l pentru şi analiza biografică şi caracterul personalităţilor: „Princercetarea etnopsihologică. De la Socrate încoace, se ştie urmare, ceea ce hotărăşte temeinic modul în care secă fără să te cunoşti şi să te înţelegi aşa cum eşti, nu poţi desfăşoară, la un moment dat, viaţa noastră sufleteascăevolua, acelaşi lucru petrecându-se la nivelul unei întregi este chipul cum se desfăşoară azi şi cum s-a dezvoltatnaţiuni. Ca ansamblu structurat de experienţe şi tradiţii, în trecut viaţa socială a poporului căruia aparţinem.ca sinteză de istorie şi de muncă, socialul generează o Conştiinţa noastră reproduce fidel ecoul vieţii istorice aanume stare de spirit care-l exprimă şi-l defineşte pe naţiunii din care facem parte. Prin mijlocirea societăţii, istoria este aceea care făureşte şi modelează mintea şi

524 Maria Sava Cartea Iubirii 525caracterul unui popor.”(pg53) indiferenţa ridicate la rang de virtuţi. Lucru dovedit cuPornind de la comparaţia mentalităţii vechilor greci, prisosinţă de casele ţăranilor români făcute sub semnula romanilor, a francezilor, a englezilor, a germanilor şi provizoratului.a ruşilor autorul ajunge la concluzia că: „românii sunto rasă occidentală cu obiceiuri orientale” deoarece au Desele schimbări de domnie, desele schimbări de„o inteligenţă şi o închipuire vioaie, isteaţă, dar un stăpân i-au creat românului o înţelepciune aparte,caracter slab, moale, schimbător”. Motivul: „Românii tocmai pentru a se proteja şi pentru a supravieţui.„Nuau împrunutat moravurile şi viciile popoarelor care se află încă un popor în lume şi o organizare politicăi-au guvernat şi protejat... de la greci lipsa lor de bună- de soiul celei care există la români, spune Drăghicescu,credinţă în afaceri; de la principii fanarioţi amestecul unde „şeful statului, care forma temelia unică a vieţiilor de josnicie şi vanitate... de la ruşi desfrâul lor, de la politice, să se fi schimbat aşa de des, aşa de neregulat.”turci lenevia; polonezii i-au înzestrat cu divorţul lor.”Vorbind despre etnogeneza românilor, Dumitru Dar răul cel mai mare, cele mai mari trădări şiDrăghicescu scoate în evidenţă calităţile şi defectele uneltiri, le-au produs boierii, lucru care-l determină pedacilor, romanilor şi ale slavilor, popoare care au avut autor să nu-i considere români. Interesele lor personalecea mai importantă contribuţie în distilarea poporului n-au coincis niciodată cu interesele ţării. Puterea, înromân. Astfel că românii secolului al X-lea erau un popor relaţia cu cei mulţi, a manifestat dispreţ, căutând doarde păstori crud şi violent, impulsivi, curajoşi, nepăsători să-i spolieze. Iată cât de plastic prezenta un ţăran alesîn faţa morţii, inteligenţi, cu o imaginaţie activă şi foarte deputat în 1848, relaţia dintre Putere şi omul de rând:bogată, înclinaţi spre poezie, vicleni, perfizi, făţarnici. „Dacă ar fi putut ajunge ciocoiul la soare, ar fi pusAlterarea caracterului poporului român a început o stăpânire pe el şi ar fi vândut ţăranilor pe bani scumpidată cu căderea sub turci; istoria zbuciumată cu desele lumina lui Dumnezeu. Dacă ar fi putut pune stăpânireschimbări de domnie însoţite de corupţie şi de secătuirea pe apele mării, ar fi făcut speculă din ele şi ar fi robitţării prin mărirea de la an la an a tributului şi a preţului pe ţărani cu întunericul, cu frigul şi cu setea, după cumcu care se cumpăra tronul a inoculat românilor lipsa de deja i-a robit cu foamea făcându-se stăpân pe pământ.”voinţă, caracterul schimbător precum şi lipsa de aplecarecătre temeinicia lucrului bine făcut. Trăsătura dominantă Felul de a fi al unui popor este determinat şi de modulcu care românul s-a ales după anii îndelungaţi de ocupare în care instituţiile (juridice, economice şi culturale) careturcească este pasivitatea, lipsa de energie, un soi de-a guvernează societatea îşi desfăşoară activitatea. Nici lase opune şi de a rezista prin resemnare şi indiferenţă. capitolul justiţie românii n-au sta vreodată bine. Este oRomânul nu ştie să zâmbească, viaţa lui exterioară mare erezie afirmaţia că temelia dreptului nostru esteeste aproape în întregime anihilată în schimb e capabil dreptul roman, baza fiind obiceiul pământului, ode ironii şfichiuitoare de un fel, de un umor distructiv formă rudimentară a dreptului roman. Întreg secoluluneori. Lipsa de stabilitate socială şi istorică l-a făcut pe al XIX-lea este prezentat de autor într-o atmosferăromân să trăiască sub semnul Norocului, al fatalităţii. socială zdruncinată de puternice convulsii, schimbăriConsecinţele fatalismului au fost lipsa de prevedere şi şi reforme „în care instituţiile se improvizează într-o clipă şi sunt dărâmate şi dispar în clipa următoare. În această atmosferă totul este provizoriu şi efemer.” Desele convulsiuni ale istoriei au produs o instabilitatea,

526 Maria Sava Cartea Iubirii 527o lipsă de desăvârşire a sufletului românesc: „Unitatea binecuvântate se vor îngrămădi în mâinile călugărilorconştiinţei, corelaţiunea funcţiunilor sufleteşti, greci şi a preoţilor greci, vicleni şi făţarnici, drept preţorganizarea stărilor lăuntrice ce constituie unitatea al mântuirii şi al vieţii viitoare, pe care ei le hărăzeauconştiinţei va fi oglinda lăuntrică a chipului cum se prea lesne încrezătorilor români. Grecii, confiscânddesfăşoară viaţa istorică şi socială la care luăm parte. pe Dumnezeu şi punând la mezat împărăţia cerurilor,Dacă activitatea societăţii în care ne dezvoltăm noi este ajunseseră, cu timpul în aproape deplină stăpânire asporadică, intermitentă, anarhică, incoerentă, astfel va ţarinii româneşti. Aşa încât nu numai păstrarea, darfi şi sufletul caracterul şi mintalitatea noastră.” pierzarea neamului nostru atârna timp îndelungat deÎn tot trecutul lui, poporul român a depins de cineva: această credinţă în viaţa vecinică.”(Pg 205) Autorulde sultan, de ţar, de tătuc. contestă ideea foarte des atestată cum că biserica şi legeaN-am ştiut să ne trăim viaţa proprie, ci am trăit viaţa creştină au salvat neamul românesc de la pieire: „S-a zisaltora. Nepăsarea şi resemnarea ne-au însoţit la tot şi se repetă foarte des că biserica şi legea creştină ne-aupasul. Incoerenţa şi anarhia istoriei s-au răsfrânt asupra scăpat neamul şi ţara de la pieire. Iată un lucru afirmatcaracterului românului. „Istoria lor îngăduie românilor, de toţi şi prea puţin controlat. Cu tot atât drept cuvântcel mult, să facă planuri vagi, ceva mai puţin să le facă se poate afirma că legea creştină, biserica noastră duselămurite, precise, şi mai puţin să le înceapă a pune în neamul românesc, în mai multe rânduri la margineapractică, prea puţin sau deloc ca să le săvârşească şi pierzării... Dacă legea creştină a făcut ceva ca să neniciodată ca să le desăvârşească. De aceea, în ziua de scape şi să ne păstreze n-a fost desigur în vedereaazi încă, noi plănuim foarte multe lucruri, din grabă, lumii acesteia, ci poate, pentru lumea cealaltă, pentruplanurile noastre sunt totdeauna ceţoase, nelămurite. împărăţia cerurilor... slavismul bulgar sau moscovitCu cât însă plănuim mai multe lucruri, cu atât începem stătu gata, în două rânduri, să ne înghită, mulţumitămai puţine. Cu toate astea românii încep foarte multe bisericii ortodoxe ce avem comun cu el.” Românii sunt,lucruri. Dar ce nu s-a început la noi? Şi totuşi, cu cât prin excelenţă, un popor ateu, fără credinţă pentruîncepem mai multe lucruri, cu atât mai puţine putem că-i lipseşte cu desăvârşire latura mistico-filosoficăurmări în realizarea lor. De aci proverbul batjocoritor: a creştinismului, preocupat fiind în primul rând de„Românului îi e greu să înceapă ceva, că de lăsat se lasă respectarea riturilor, de adoptarea laturii formale ael uşor.””(pg 373) Din punct de vedere geografic, istoric religiei.şi social, am fost şi vom rămâne pentru totdeauna sub Lipsa de ordine, de metodă, a trecut din acţiuneasemnul provizoratului. noastră în cugetarea noastră: „Toate felurile deO influenţă nefastă asupra formării psihologiei activitate românească, ştiinţa, literatura, arta noastră,poporului român a avut-o ortodoxia, pătrunsă în spaţiul agricultura, industria şi comerţul nostru poartă peceteacarpato-danubian, în primul rând, prin intermediul neisprăvitului... Astfel neisprăvită este istoriografiacălugărilor greci: „Mai târziu, vom vedea că sub scutul noastră, încât nici azi nu suntem bine lămuriţi desprereligiei călugării greci vor cuceri această ţară, şi vlaga începuturile şi obârşia noastră; neisprăvită este limba,mănoaselor noastre câmpii va fi confiscată şi trimisă gramatica şi ortografia românească, căci nu aflămpe nimic afară din ţară. Moşiile cele mai rodnice şi încă reguli stabilite, statornice, primite de toţi autorii

528 Maria Sava Cartea Iubirii 529şi scriitorii, nici de acelaşi autor în diferitele lui scrieri; psihologice structurale.”(pg.63) O carte scrisă cuneisprăvită este literatura şi arta noastră, căci până pasiunea şi efervescenţa celor 24 de ani în care autorulazi nu avem un poet ca Milton sau Dante (păstrând alunecă deseori către rasism. La senectute Cioran vaproporţiile desigur), n-avem un dramaturg ca Moliere considera acest text „poate cel mai pasionat şi în acelaşişi Schiller sau Ibsen; n-avem un pictor ca Tiziano timp îmi este cel mai străin.” A fost doar o încercare asau Murillo, nici un sculptor ca Michelangelo etc., tânărului Cioran de a se vindeca de disperarea de a se fineisprăvită este cugetarea românească, căci până azi născut într-o cultură minoră.n-avem un cugetător ca Descartes, Locke sau Leibniz; Există în literatura de specialitate o părere diametralîn sfârşit, neisprăvite sunt comerţul şi agricultura şi opusă, în cartea lui Mircea Vulcănescu „Dimensiuneaindustria la noi căci comerţul îl fac străinii, căci ţăranii românească a existenţei”, unde suferinţa individualănoştri nu sunt azi nici mai buni nici mai răi agricultori se preschimbă în „idee –forţă”. Întreg discursul esteca vechii geţi, iar industria ne vine gata din patru părţi o „descriere fenomenologică a ideii de existenţă înale lumii; şi neisprăvită este cultura noastră, azi abia gândirea româneasca”, şi se dedică scriitorului Emil18-20 % dintre români ştiu ceti şi scrie, iar numărul Cioran. Într-o scrisoare din 1944 Cioran îi răspundeaşcoalelor abia este a treia parte din ceea ce ar trebui să lui Mircea Vulcănescu....: „Dacă evenimentele n-ar fifie.”(pg.345) aşa cum sunt şi eu n-aş fi buimăcit de ele, m-aş apucaFineţea şi vioiciunea spiritului a dezvoltat în să scriu complementul negativ al acestei superbecaracterul românului, mai cu seamă, un spirit critic amar, Dimensiuni, în umbra căreia puţinătatea mea se desfată,distructiv. „Lipsa de energie şi voinţă activă, spune neînstare să reziste măgulirii. Cum aş asista pasiv la oD. Drăghicescu,  pasivitatea defensivă şi resemnată dedicaţie înscrisă sub cea mai substanţială tălmăcireîn faptă a românului, au lăsat însă loc la protestarea a îmtâmplării valahe? Dacă răul din mine ar fi odatăverbală, fie prin batjocură şi sarcasme, fie prin plângeri atât de lucid pe cât a fost binele în tine, mă voi sforţa săşi critici adresate, în proză şi în vesuri către şi în contra întunec puţin icoana Mioriţei, să vorbesc şi de gălbeazaasupritorilor. Întreaga noastră literatură populară ei. După ce-am citit studiul tău, în acest Cartier latin îneste predominată de o notă plângătoare.”(Pg.350) care putrezesc glorios de şapte ani, îmi ziceam că n-aşPsihologia românului se caracterizează mai ales prin avea totuşi nimic de adăugat dacă el s-ar fi terminat cucalităţi defensive, ajungând la o sublimare a limbajului o analiză a adaugiului fatal:”n-a fost să fie” - care-miprin vorbele de duh şi prin creaţia artistică. Structural, pare a fi cheia tuturor neizbutirilor noastre şi formularomânul  a devenit un estet nativ, cu gust pentru artele în sine a oricărei ursite”.frumoase, pentru creaţia lirică, în primul rând. Stilul clar, concis, ritmul alert, numeroasele surse În aceeaşi tonalitate, Emil Cioran publica în 1934 (la menţionate, nu rareori ironia fină cu care a fost scrisănici 24 de ani!), Schimbarea la faţă a României, această carte reţine trează atenţia cititorului.o reacţie violentă faţă de pasivitatea proverbială a Bibliografie:românilor, mereu pierzătoare. „Deficienţele actuale ale Dumitru Drăghicescu, Din psihologia poporuluipoporului român nu sunt produsul istoriei sale, afirmăCioran ci istoria aceasta este produsul unor deficienţe român, Editura Albatros, 1995

Cartea Iubirii 531 literatură „. Scopul scrierii subiective este să convingă, nu să placă. Când începe să placă, jurnalul moare şi începe literatura. Stilul diaristic pune accentul pe spontaneitate, nu pe autenticitate. Discursul diaristic, afirmă E. Simion, este un discurs fragmentar, intermitent; practic este alcătuit din confesiuni fără legătură una cu cealaltă. O altă condiţie pe care trebuie s-o îndeplinească discursul diaristic este aceea a calendarităţii, numită şi „legea lui Blanchot.„ Conform acestei teorii, Maurice Blanchot susţine în „Le livre a venir „ că jurnalul trebuie în primul rând „să respecte calendarul” . Clauza calendarităţii este completată de o altă regulă- Mihail Sebastian - Jurnal (1935-1944) cea a simultaneităţii, adică, „timpul trăirii” să fie sincronizat cu „timpul mărturisirii”. Cine a citit jurnalul„E un vers de Dante Gabriel Rosetti, care rezumă toată lui Adrian Marino îşi dă seama că suferă exact de acestviaţa mea:”Look in my face, my name is Might- păcat: a fost scris, rescris, adăugat, astfel încât lipseştehave-been“.” (pg. 371) spontaneitatea scriiturii; jurnalul e, pur şi simplu, mort şi în locul lui citim un text memorialistic. Pe lângăÎnainte de-a pătrunde în intimitatea scriitorului Mihail cele două elemente trebuie adăugat şi al treilea, la fel Sebastian, să facem o scurtă incursiune prin retorica de important, artificiul sincerităţii, supranumitdiaristicii. Apariţia jurnalului intim s-a petrecut la bun şi”legea lui Barthes”. Când e vorba de confesiune,început ca gen de sertar, pentru propriul uz, ca apoi, pe sinceritatea diaristului este una dintre exigenţe. Legat dela mijlocul secolului al XIX-lea, să înceapă să se dezvolte acest „artificiu”, teoreticienii diarismului consideră că,ca formă literară publică minoră. Abia în secolul al XX- în general, „sinceritatea nu prea apare în confesiuni”,lea şi-a căpătat un statut literar de sine stătător. Potrivit „cine se confesează, minte”, întrucât confidenţa viseazăopiniei exprimate de T. Vianu în eseul Din psihologia la glorie, la scandal, la propagandă. Jean Cocteauşi estetica literaturii subiective(1946), jurnalul afirma la rândul său că diariştii mint fără să vrea. Ţineintim european începe cu Meditaţiile lui Marc Aureliu. de subiectivitatea individului, de imaginea pe care oÎn studiul său despre diaristică Ficţiunea jurnalului are asupra propriei persoane şi de dorinţa de-a apăreaintim Eugen Simion încearcă să schiţeze o poetică a în acelaşi mod în ochii celorlalţi. Un alt element ce ţineacestui gen literar, oprindu-se asupra câtorva trăsături de retorica jurnalului se referă la relaţia narator-esenţiale. Prima caracteristică a jurnalului ar fi aceea personaje. Cine vorbeşte în jurnalul intim? Autorul?că jurnalul este un gen fără reguli are „oroare de Naratorul? Un personaj? După spusele teoreticienilor cei trei sunt una şi aceeaşi persoană. Aşadar, genul diaristic este prin excelenţă un gen al sinelui, al eului profund. Diaristul nu face literatură, ci, pur şi simplu,

532 Maria Sava Cartea Iubirii 533se confesează. Având ca punct de pornire aceste câteva piesele de teatru Ultima oră şi Steaua fără numeelemente ce ţin de retorica diarismului să vedem în ce care se joacă şi astăzi pe scenele româneşti.măsură lectorul poate să se suprapună destinatarului Mihail Sebastian nu împlinise încă 28 de ani (1935,jurnalului intim pe care Mihail Sebastian la ţinut vreme februarie) când a început să se confeseze jurnalului,de aproape 10 ani. Apariţia Jurnalului 1935-1944 la aflându-se la „ceas greu”, în plină criză existenţială.Humanitas cu un text îngrijit de Gabriela Omăt, prefaţă Motivul? În primăvara lui 1934, Sebastian terminaseşi note de Leon Volovici reprezintă un moment esenţial „cartea evreiască” De două mii de ani…începută încăîn diaristica românească. În anul 1995, Fundaţia Mihail din 1931. Îi ceruse lui Nae Ionescu să i-o prefaţeze. NumaiSebastian aducea Jurnalul în ţară şi-l oferea spre că, în acel moment, Nae Ionescu era arestat şi anchetat,publicare Editurii Humanitas. Într-o scrisoare a lui Benu iar tânărul discipol, Sebastian, anunţase încă din 1933 căSebastian (fratele autorului), către Ioan Comşa, acesta va publica „o carte furtunoasă şi iritantă” prefaţată desemnala pierderea câtorva file de la începutul jurnalului „cuvântul cald” al magistrului. După eliberare,(15 martie„în timpul deturului necesar” în Israel. Scos din ţară 1934), Nae Ionescu îi scrie prefaţa şi romanul apare înpe filieră diplomatică - asemeni multor alte manuscrise iunie 1934. De două mii de ani abordează „problemadupă venirea comuniştilor la putere, Jurnalul lui evreiască” din perioadele antisemite 1923 şi 1933,Mihail Sebastian a avut şansa de-a reveni şi de a fi iar prefaţa lui Nae Ionescu vine mai degrabă, să încitepublicat. Remarcabil efortul membrilor Fundaţiei Mihail spiritele, decât să le calmeze. Scria Mihail Sebastian:Sebastian în transcrierea şi decriptarea paginilor din cele „Dacă Valahia înseamnă nu atât un despărţământnouă caiete. geografic cât unul psihologic şi dacă neam valah nu Pe numele său adevărat, Iosef M. Hechter, Mihail există, ci numai un climat valah, atunci da, eu sunt, înSebastian s-a născut pe 18 octombrie 1907 la Brăila şi a ordinea valorilor româneşti, un valah, un muntean…murit pe 29 mai 1945. Se poate spune că stilul diaristic Aceasta însă fără a înceta desigur niciodată să fiue caracteristic întregii sale opere. În 1932 debutase cu evreu. Asta nu e o funcţie din care să poţi demisiona.un alt jurnal, Fragmente dintr-un carnet găsit, Eşti sau nu eşti. Nu e vorba nici de orgoliu, nici de jenă.continuând în 1933 cu romanul Femei în care sunt (…) Mi se pare mai urgent şi mai eficace să realizez înunificate patru nuvele care au acelaşi personaj. Obsedat viaţa mea individuală acordul valorilor iudaice şi alde problema evreiască publică în 1934 romanul, scris valorilor româneşti, din care această viaţă este făcută,la persoana întâi, De două mii de ani, roman cu care decât să obţin sau să pierd nu ştiu ce drepturi civice. Aşva deschide în istoria literaturii române „cazul Mihail vrea să cunosc bunăoară legiuirea antisemită care vaSebastian”. Cum am devenit huligan. Texte, fapte, putea anula în fiinţa mea faptul irevocabil de a mă fioameni, 1935 , este un dosar-anexă, o justificare a născut la Dunăre şi de a iubi acest ţinut”.publicării romanului De două mii de ani . Urmează În prefaţă Nae Ionescu îi răspundea plin de cinism:în 1935 Oraşul cu salcâmi, roman foarte îndrăgit „Iuda suferă pentru că l-a născut pe Cristos, l-a văzut şide adolescenţi, în 1939 Corespondenţa lui Marcel nu a crezut. Şi asta încă n-ar fi prea grav. Dar au crezutProust, comedia Jocul de-a vacanţa şi cel mai bun alţii, noi. Iuda suferă pentru că e Iuda”. „Iosef Hechter,roman al său- Accidentul, în 1940. Postum îi apar tu eşti bolnav. Tu eşti substanţialmente bolnav, pentru

534 Maria Sava Cartea Iubirii 535că nu poţi decât să suferi; şi că suferinţa ta e înfundată… mai mult decât acel document scris de o personalitateEu însă nu pot face nimic pentru tine. Pentru că eu ştiu marcantă, aşa cum era Nae Ionescu; că o carte desprecă Mesia acela nu va veni. Mesia a venit, Iosef Hechter antisemitism nu putea fi mai bine justificată decât– şi tu nu l-ai cunoscut. Atât ţi se cerea în schimbul printr-o prefaţă antisemită. Rasat, stilat, cu o inteligenţătuturor bunătăţilor pe care Dumnezeu le-a avut pentru sclipitoare, evreul Mihail Sebastian venea dintr-un oraştine: să veghezi. Şi nu ai vegheat”. cosmopolit, cum era Brăila şi pe el mediul ostil puternicAstfel, Mihail Sebastian s-a trezit, pur şi simplu, antisemit bucureştean nu putea decât să-l uimească,în vâltoarea unui scandal primind lovituri din toate să-l surprindă şi să-l rănească profund.) În decembriedirecţiile-atât de la intelectualitatea evreiască pentru 1934 le răspundea tuturor cu demnitate, printr-un eseuacceptarea unei astfel de prefeţe, cât şi de la o majoritate de excepţie-„Cum am devenit huligan”, din careatrasă în valul de antisemitism care începuse să ia cităm: “Indignarea lor nu e indignare, adversitateaamploare. În admiraţia sa faţă de profesor afirma: “Este lor nu e adversitate, entuziasmul lor nu e entuziasm,pînă azi singurul om căruia simt că e obligatoriu să nimicul lor nu e nimic. Dacă ciocnirea lor cu o cartemă supun, fără să am însă prin aceasta sentimentul sau cu un om ar fi o adevărată ciocnire – adică ounei abdicări, ci, dimpotrivă, al unei împliniri, al unei luare de poziţie – dacă duşmănia lor ar porni de lareintegrări“. Iar în Jurnal nota: „De două mii de conştiinţa unor valori adverse, dacă violenţa lor ar fiani... a fost un act riscat de sinceritate. Pe urmele lui, o reacţie de gîndire, totul ar fi salvat. Dar nimic nu erămâne o „casă pierdută”, un simbol căzut, o mare serios, nimic nu e grav, nimic nu e adevărat în aceastăprietenie săgetată. Puţin scrum, atâta tot.” „Casa cultură de pamfletari zîmbitori. Mai ales nimic nu epierdută”era ziarul „Cuvântul”condus de Nae Ionescu, incompatibil. Iată o noţiune care lipseşte total vieţiiapărut în 1928 şi suspendat în 1934, după asasinarea lui noastre publice, pe toate planurile ei: incompatibilul. ÎnI.G.Duca. (Citind opinii legate de acest moment m-am cultură, ca în parlament, oamenii se înjură la tribunăoprit puţin asupra justificărilor găsite de Marta Petreu şi se împacă la bufet. Avem de aceea o cultură deîn Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu- Mihail brutalităţi şi tranzacţii“.“Cuvinte deşarte, fără obligaţiiSebastian, carte pe care autoarea a scris-o studiind corespunzătoare, “stînga” şi “dreapta” româneascăpresa vremii. Teza avansată de Marta Petreu susţine adăpostesc cele mai variate compromisuri, cele maică figura lui Sebastian a fost “mistificată”, curăţată fanteziste contradicţii. Lipsei lor de conţinut politic li sede toate păcatele, făcând din el un personaj angelic. adaugă o gravă lipsă de sinceritate personală, care le„Demistificarea” ei înseamnă trecerea în acuze, Sebastian goleşte de orice înţeles real. E o discrepanţă strigătoarefiind ucenicul lui Nae Ionescu nu putea fi cu nimic mai între ce spun oamenii şi ce fac ei, un dezacord total întrebun, că alunecările lui sunt la fel de blamabile ca şi cele scrisul lor şi viaţa lor. Democraţi cu scandaloase averi,ale lui Eliade, Cioran…Ba, motivul pentru care nu i-ar fi socialişti cu strălucitoare carieră mondenă, teologi curespins prefaţa de la De două mii de ani se justifică chef şi temperament…”printr-o legătură de natură erotică dintre cei doi. Măîntreb de ce nu şi-a pus nimeni problema că nimic nu Personalitate marcantă în publicistica acelor ani,putea susţine mai bine antisemitismul acelor vremuri, Mihail Sebastian începe să se simtă tot mai însingurat şi mai marginalizat, deşi continua să publice în Revista

536 Maria Sava Cartea Iubirii 537Fundaţiilor Regale unde a fost şi redactor între 1936- fac exclusiv avocat.) Mergem poate spre un progrom1940. Decizia de-a începe să se confeseze unui jurnal organizat .”intim se înscrie, de altfel, şi în spiritul vremurilor- Jurnalul lui Mihail Sebastian conţine câtevamajoritatea scriitorilor din generaţia sa ţineau câte un niveluri distincte putând fi la rândul lui împărţit înjurnal intim. Aşa cum mărturiseşte, în acel moment citea câteva jurnale. La primul nivel există un jurnal intimchiar jurnalul lui Jules Renard: al stărilor interioare, al experienţelor, al trăirilor, al Joi, 16 aprilie 1936, Breaza, consemna: „Pe aventurilor galante, impresii de lectură şi multă, foarte multă muzică clasică ascultată. Tot la acest nivelmăsură ce-l citesc, Jurnalul lui Renard îmi devine din ce poate fi ataşat jurnalul evreiesc mărturie a tragicelorîn ce mai scump. Cât îl iubesc pe omul ăsta şi ce absurdă evenimente care au înnegrit cerul acelor ani. Apoi,mi se pare moartea lui-deşi au trecut de atunci 24 de distingem un jurnal de creaţie, veritabil laboratorani. Uite, singurul fel de eternitate care contează după scriitoricesc în care prind contur piesele de teatru,24 de ani, să fii mai viu, iar memoria ta să fie tot aşa ca o romanul Acidentul sau eseul despre corespondenţaprezenţă fizică. Citind azi nota de la 24 iulie 1903, mi-am lui Proust. Iar al treilea este jurnalul intelectual şispus că ar trebui să scriu o carte despre Jules Renard, politic, care, de fapt, ocupă şi cel mai mult spaţiu şi înîn care să explic-prin el-amorul meu pentru Franţa. care notează evoluţia relaţiilor sale cu mediile literareRadicalismul lui Renard are rădăcini ţărăneşti. Asta intelectuale, cu prietenii. După invadarea Polonieimă linişteşte asupra destinelor democraţiei franceze. de către trupele germane şi sovietice şi după cădereaNu va pieri niciodată.” Mihail Sebastian nu are o poetică Parisului, jurnalul politic va rămâne deasupra celorlalte.explicită a jurnalului. Pur şi simplu, notează tot ceea ce Jurnalul intimi se întâmplă alcătuind un fel de depozit de informaţii.A fost continuu urmărit de „dilema” conţinută în clauza Muzicălui Barthes: este jurnalul său literatură sau sunt simple Ascultă concerte de muzică simfonică la toatenotaţii? Iar dilema rămâne nerezolvată de vreme ce nu a posturile de radio din Europa, face liste de titluri şirevenit asupra notelor, nu le-a cizelat, nu le-a cosmetizat compozitori preferaţi, îşi deplînge autoironic proastaspre a le lăsa posterităţii. De altfel, nici echipa de editori memorie muzicală, însă acceptă să fie cronicar muzicaln-a intervenit prea mult în textul scris tocmai pentru la Independenţa “pentru bani şi cu mari garanţiia-i lăsa acea aură de autenticitate, de spontaneitate, de anonimat”, utilizînd un pseudonim pe care îlde a-l trimite în lume viu, purtând cu forţă amprenta încredinţează numai Jurnalului. E un refugiu şi un felautorului. Inteligent, rafinat, cultivat, Mihail Sebastian de salvare a sufletului, o pasiune şi o obsesie, pînă cîndface parte din categoria diariştilor care reuşesc cu fineţe constată “Sînt obosit de atîta muzică. Dar e singurulsă surprindă atmosfera epocii în care trăiesc. Nu de lucru consolator din ultima vreme”. Iar când legilepuţine ori, dezamăgit de comportamentul confraţilor antonesciene interzic evreilor să deţină aparate de radio,săi, cu ironie amară, surprinde esenţa unei lumi aflată merge la Lena Constante, sau la alţii, pentru că fărăîn derivă. Miercuri, 24 iunie 1936 „Scandaluri şi Bach, Brahms, Mozart, Cesar Frank, nu poate trăi. “Să-ţibătăi antisemite în tribunal (Şi cu două zile înainte îmi spui ceva, mărturiseşte Lena Constante. Eu aveam unspuneam că ar trebui să abandonez scrisul şi să mă număr enorm de discuri. Nici eu nu prea aveam bani,

538 Maria Sava Cartea Iubirii 539dar puteam să le plătesc în rate. Şi-aşa că eu cumpăram vocea, pentru a lansa, fără un zâmbet măcar, chestiilemereu discuri. Şi la mine găsea muzică foarte, foarte abracadabrante pe care le află în oraş, în redacţiabună. N-avea unde în altă parte să asculte muzică. Vremei, în redacţia Cuvântului.”Asta a fost prietenia mea cu el. Şi de aceea ţinea foartemult la mine, pentru că îi dădeam posibilitatea un ceas, Camil PetrescuVineri 11 septembrie 1942”Îidouă, trei chiar să se liniştească, să se bucure. El ar fi povestesc lui Camil despre plecarea trenului cuputut merge la concertele simfonice, chiar ar fi găsit deportaţi. O clipă mi se pare că se cutremură şi el. Darbani să-şi cumpere un bilet, dar i se părea că nu e demn nu…-Nu e nimic, zice Camil. Mă gândesc că ruşii audin partea lui să dea bani unui şef de orchestră neamţ. făcut aceleaşi atrocităţi când au clădit canalul Volgăi-Ne vedeam aproape în fiecare săptămână. El venea la şi conştiinţa mea e împăcată.”mine. Aveam un aparat de radio extraordinar de bun,pe care l-am cumpărat şi l-am plătit în rate, iar în Dinu Noica Sâmbătă 17 decembrie 1938 ”Dinudormitor, care era un fel de salon pentru mine, instalam Noica îi trimite , de la Paris, lui Comarnescu o scrisoarefotolii şi scaune. Musafirii veneau acolo şi ascultam. prin care îi anunţă că, în urma uciderii lui Codreanu,Nici nu-mi mai aduc aminte dacă serveam cu ceva. el s-a decis să devină legionar şi că, în consecinţă,Poate cu bomboane. El fusese nevoit să predea aparatul consideră reziliate toate contractele pe care le are cula poliţie, deoarece fusese înregistrat că are.”(Gabriela Fundaţiile Regale, fiind gata să înapoieze în cel maiGârmacea -Interviu cu Lena Constante , revista scurt timp sumele luate ca avans.Ateneu) Duminică, 3 noiembrie 1935 „Kempff şiFilarmonica, dimineaţa la Ateneu-trei concerte pentru Îl recunosc foarte bine pe Dinu Noica.”pian şi orchestră, în do minor(op. 37), sol major(op.58)şi mi bemol major (op.73) Beethoven. Câteva momente Iubirede emoţie copleşitoare, cum niciodată n-am avut Mihai Sebastian îşi începea confesiunea din 1936în muzică. Şi nu ştiu ce tensiune nervoasă, nu ştiu ce notând suferinţa chinuitoare la care-l supunea frumoasavibraţie continuă, care îmi străbate întreaga zi.”! Leny Caler, actriţa pe care a iubit-o cu patimă. Prieteni „Era un veşnic îndrăgostit amărât, spune Lena Nae Ionescu “Am impresia uneori la cursul Constante. A fost foarte îndrăgostit de Leny Caler. Eaprofesorului că suntem adunaţi într-un fel de mic cartier era câteodată foarte drăguţă cu el, râdea, era amabilă;general ideologic al unui imens război mondial şi că nu ştiu dacă s-a culcat cu ea. Asta nu mă priveşte. Peaşteptăm din ceas în ceas telegramele catastrofelor, pe urmă nu îl mai vedea nu ştiu cât timp. Iar el, ca s-ocenuşa cărora visăm un nou pămînt“. vadă, seara colinda toate barurile din Bucureşti, pentru Mircea Eliade ”El, Mircea Eliade, crede orbeşte că ştia că ei îi place foarte mult să mănânce la barurilece scrie Universul. Informatorul lui este Stelian astea. Şi el apărea numai s-o vadă. El era un îndrăgostitPopescu-şi crede orbeşte în el. Veştile cele mai absurde, foarte nenorocit.”(Gabriela Gârmacea- Interviu cucele mai trivial tendenţioase găsesc în el un ascultător Lena Constante, revista Ateneu)credul. Şi are un fel naiv de a se exaspera , de a ridica În Jurnal Sebastian nota: “Aveam aseară, plecând de la Leni, sentimental că , dacă m-aş sinucide în chiar noaptea aceea, aş face-o împăcat, aproape cu voie bună…” Iar Camil Petrescu îl asemuia cu personajul său

540 Maria Sava Cartea Iubirii 541Ladima din Patul lui Procust.„Zi plină de întâmplări. chef. Şi mă tem să pierd gustul de aceti. Dacă aş puteaVizită la Leni. Ne iubim. Ne-am spus-o. E frumoasă. E trăi câteva zile în pădure, la câmp, la o cabană detânără, are o simplicitate de vorbă admirabilă-şi mi se munte aş respira, mi-aş reveni. „Nu voi izbuti niciodatăpare aşa de inexplicabil faptul că vine spre mine.” să trec dincolo de o mizerie mai mult sau mai puţin suportabilă, nu voi face niciodată carieră, nu voi avea Vise niciodată bani…Şi, sincer vorbind, foarte sincer, fără În Jurnalul său, Sebastian notează foarte multe nici un motiv de a mă păcăli pe mine însumi, cred căvise cărora încearcă să le găsească semnificaţia. Marţi banii îmi sunt indiferenţi. Aş cere vieţii doar puţină30 august 1938 ”Îl visez mereu pe Nae Ionescu. Astă- linişte, o femeie, cărţi şi o casă curată.”noapte , l-am văzut întors de la miercurea Ciucului.Părea că suntem amândoi în curtea liceului de la Brăila. Jurnal de creaţieVorbeam aprins, el foarte violent, fiindcă eu denigram Multe din însemnările lui Sebastian se refereau laGarda de Fier...” actul de creaţie cu împlinirile şi frustrările sale. Intenţiona Miercuri 16 iulie 1941 ”Vis complicat azi-noapte. chiar să facă un jurnal separat cu titlul Culise.Nu-mi aduc aminte decât un singur moment. Eram cu Bucureşti, 11iunie 1936 ”Mă gândesc la o carte peNae Ionescu la Brăila. Mergeam amândoi spre un fel de care aş putea-o tipări peste un an-doi, care s-ar numişezătoare, unde el trebuia să ţină un fel de conferinţă, Culise şi în care aş strânge toate lucrurile mele scrise îniar eu să vorbesc despre el. Cred că-mi cerea să fiu legătură cu creaţia literară, cu tehnica de lucru, cu viaţafoarte elogios…” de scriitor, cu experienţele publicării unei cărţi etc.,etc. Vineri , 25 iulie 1941 ”Am visat azi-noapte Volumul ar putea să cuprindă: 1Jurnalul Oraşului cuConcertul pentru vioară , violoncel şi orchestră de salcâmi-aşa cum a fost tipărit pe vremuri…2)JurnalulBrahms. Mi se întâmplă pentru prima oară acest lucru.” piesei de teatru; 3)Seria de articole publicate în Rampa 20 august 1939”M-am visat în război azi-noapte.” sub titlul Voluptatea de a fi scriitor…4)Diversele mele polemici cu Călinescu, Al O. Teodoreanu Stancu, Despre sine Pandrea…; Criticii mei, comentaţi, confruntaţi…6) Sâmbătă 19 iulie 1941 ”Frază găsită într-o Diverse întâmplări şi anecdote literare, văzute sauscrisoare a lui Lawrence. Îmi place s-o transcriu.” I feel trăite de mine…”I must leave this side, this phase of life, for ever. Theliving part is overwhelmed by the dead part, and there Jurnal evreiescis no altering it. So that life which is still fertile must Miercuri,4 iunie 1936 apar primele semne aletake its departure, like seeds from a dead plant. I want vremurilor triste ce vor urma ”Scandaluri şi bătăito transplant my life. I think there is hope of a future, in antisemite în tribunal…Mergem poate spre un pogromAmerica. I want if possible to grow towards the future. organizat. Alaltăseară, Marcel Abramovici (al TantieiThere is no future here, only decomposition” Rachel de la Braşov) a fost doborât pe stradă de vreo Marţi 29 iulie 1941 ”Sunt obosit, obosit, obosit. douăzeci de studenţi care, pe urmă, l-au târât leşinat înŞi jurnalul ăsta îl scriu , de la un timp, mecanic, fără pivniţa căminului lor, de unde l-au eliberat peste vreo

542 Maria Sava Cartea Iubirii 543două ore, cu o rană profundă la cap, hainele rupte şi de delir. Urlete, leşinuri. S-a strigat Trăiască Româniaînsângerate.” Mare !, Trăiască Mareşalul!” Sâmbătă 28 iunie 1941 „Mă îngrijorează Finalul Jurnalului este premonitoriu şi de o tristeţetensiunea antisemită care se întreţine şi se alimentează sfâşietoare dezvăluind un personaj structural alienat, înprin presă, radio, afişe...De ce? de ce? Ştiu foarte bine pofida tutror încercărilor sale de a se integra în lumea„de ce”, dar nu mă pot dezobişnui de întrebarea asta intelectualilor vremii . Duminică, 31 decembriestupidă” 1944 consemna: „Ultima zi a anului. Mi-e ruşine să fiu trist. Este totuşi anul care ne-a redat libertatea. Peste Jurnalul politic este predominant o dată cu toate amărăciunile, peste toate suferinţele, peste toateinvadarea Poloniei de către armata germană. deziluziile rămâne totuşi acest singur fapt fundamental.” Puţinele cuvinte şi citate nu pot reda grozăvia acelor Marţi , 5 august, 1941 ”…Madeleine Andronescu ani cuprinsă în paginile Jurnalului. La final am tresărit:la telefon: -Mi-e ruşine de tine, Mihai; mi-e ruşine că istoria se tot repetă şi malaxorul timpului nu l-a iertattu suferi şi eu nu; mi-e ruşine că tu eşti umilit şi eu nici pe Mihail Sebastian. Peste câteva luni (mai 1945)nu. Ceva în genul ăsta îmi spunea Vişoianu (şi el nu e sfârşea tragic, aşa cum îi fusese şi viaţa, sub roţile unuisentimental) mai alatăieri pe stradă, când ne ieşiseră în camion sovietic. Închei cu versurile unui alt mare tragicfaţă şi trecuseră pe lângă noi un grup de evrei-De câte al literaturii române:ori văd un evreu, sunt ispitit să mă apropiu de el, să-l “– O, genii întristate care morsalut şi să-i spun: „Domnule, vă rog să mă credeţi că eu În cerc barbar şi fără sentiment,n-am nici un amestec.” Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor…” Nenorocirea e că nimeni nu are amestec. Toată (Cu voi,G. Bacovia)lumea dezaprobă, toată lumea e indignată-dar numai puţin fiecare e o rotiţă în această uzină antisemită Bibliografie:care e statul român, cu birourile, autorităţile, presa, Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Humanitas,instituţiile, legile şi procedeele lui. Nu ştiu dacă nutrebuie să râd când Vivi sau Branişte mă asigură 2005că generalul Mazarini sau generalul Nicolescu sunt Eugen Simion, Ficţiunea jurnalului intim,„uimiţi” de ce se petrece şi revoltaţi. Dar dincolo deuimire sau revoltă, ei şi încă zece mii ca ei semnează Univers enciclopedic,2005ratifică, achiesează nu numai prin tăcere sau pasivitate,dar chiar prin participare directă. Cât despre mulţime,jubilează. Sângele evreiesc, batjocura evreiască au fostdivertismente publice prin excelenţă.” Miercuri 14 octombrie 1942 ”Au fost eliberaţiaseară toţi cei care , în Sfîntu Ioan Nou, aşteptaudeportarea. oameni întorşi de la moarte. Mi se spunecă în momentul în care li s-a dat drumul au fost scene

Cartea Iubirii 545 Ilf şi Petrov- Viţelul de aur acum. Până şi bunul mers al economiei româneşti actuale „1 Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se pogoarede pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: are un corespondent în NEP-ul sovietic. Noua politicăHaide! fă-ne un Dumnezeu care să meargă înaintea economică promovată de Uniunea Sovietică între 1921noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara şi 1926, însemna încurajarea economiei libere, pe de oEgiptului, nu ştim ce s-a făcut.” parte, dar şi stoparea ei prin radicalizarea măsurilor de etatizare a întregii economii. Vremuri tulburi, în care 2 Aaron le-a răspuns: Scoateţi cerceii de aur din escrocii se simt precum peştele în apă. Şi nu erau puţiniurechile nevestelor, fiilor si fiicelor voastre, şi aduceţi-i cei care trăiau din şantaj, furturi, înşelătorii tot ceea cela mine.” n-avea legătură cu munca cinstită. 3 şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi, şi i-au Aşa, de pildă, în orăşelul Arbatov, „care nu era Rioadus lui Aaron. de Janeiro”, cum regreta Ostap Bender, apar vreo 30 de aşa–zişi fii ai locotenentului Schmidt . Şi cum cei ce se 4 El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta, aseamănă se adună, iar unde-s doi şi escrocheriile capătăşi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: Israele! iată anvergură, Ostap Bender porneşte împreună cu ŞuraDumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.” Balaganov în aventura vieţii lor. Primul lucru pe care trebuie să-l facă cei doi este să pună ordine în categoria Printre atâtea alte binefaceri, cititul poate avea şi rol de escroci căreia îi aparţineau, cea a fiilor locotenentuluiterapeutic: te vindecă de angoase, de plictiseală de stresul Schmidt, pentru a înlătura concurenţa. „Prin toată ţarazilnic. Viţelul de aur , romanul scris la două mâini de circulau , şantajând şi cerşind, falşi nepoţi ai lui KarlIlf şi Petrov are şi un astfel de rol. Protagonistul, Ostap Marx, nepoţi inexistenţi ai lui Friederich Engels, fraţiBender, este tipul de personaj cu care putem da nas în de-ai lui Lunacearski, verişoare de-ale Klarei Zetkinnas şi-n vremurile tulburi pe care cu voioşie le traversăm sau, în cel mai rău caz, urmaşi ai celebrului anarhist, prinţul Kropotkin. De la Minsk până la strâmtoarea Behring şi de la Nahicevani de pe râul Arax până în ţara lui Franz Josef, intră în clădirile comitetelor executive, coboară în gări şi circulă preocupate în birje, rude ale oamenilor mari, veşnic grăbite, veşnic cu foarte multă treabă.” Până la urmă oferta a întrecut cererea, s-a produs o inflaţie de rude şi s-a simţit nevoia unei reforme astfel încât să-i revină fiecăruia, în parte, căte un sector cu fraieri de la care să stoarcă lacrima şi bucăţica zilnică. Însă Ostap Bender se dovedeşte a fi un escroc cu o imaginaţie debordantă. El avea visuri măreţe şi cel mai important vis al lui era să ajungă la Rio de Janeiro,

546 Maria Sava Cartea Iubirii 547oraş care-l cucerise pe deplin după ce citise despre el în Un simplu funcţionar care lucra la serviciul financiar-Mica Enciclopedie Sovietică. „Îţi dai seama , Şura? contabil al unei firme fantomă, numită Hercules ce-…Îţi dai dumneata seama ce orizont, îl incita Bender pe şi avea sediul într-o cameră de hotel. Revoluţia de laBalaganov? Un milion şi jumătate de oameni şi absolut 1917 îl găsise tânăr elev în vârstă de de 23 de ani, încătoţi în pantaloni albi. Vreau să plec de aici. În ultimul an liceean, întreţinut de părinţi . Îşi începuse noua viaţăs-au ivit între mine şi Puterea Sovietică divergenţe cât furând identitatea unui burjui fugit în lumea largă, însăse poate de grave. Ea vrea să construiască socialismul, fu arestat şi dus la puşcărie. După ce s-a eliberat, snguruliar eu nu vreau.” lui gând a fost să se îmbogăţească şi vremurile tulburi de după revoluţie erau exact ce-i trebuia. O astfel de sursă Şi pentru împlinirea „visului de aur” al copilăriei sale de venit era firma „Artelul meşteşugăresc” de produseîi trebuia măcar cinci sute de mii de ruble. Şi nu felul în chimice, numit „Revanş”, al cărui director ajunsese.care ar fi putut face rost de aceşti bani îi dădea de furcă, La firma de chimicale producţia mergea din plin, princi locul. Cunoştea câteva sute de metode de–a escroca şi numeroasele ţevi ce se încâlceau într-o încăpere sede a şantaja pe cineva. scurgea alene produsul chimic…apa. Întreprinderea angajase şi un împrumut serios de la bănci, bani care Dar pe cine să storci de lacrimi şi de bani, când se scurseseră în buzunarele largi ale lui Koreiko. OdatăPuterea Sovietică îi înghiţise pe toţi potenţialii milionari? descoperit matrapazlâcul, întreprinzătorul nostru şi-aProaspăt ieşit din puşcărie Balaganov aflase că un astfel îndreptat atenţia către o lucrare de anvergură: construireade milionar trăia la Cernomorsk. Drept urmare, cei doi unei centrale electrice. Pagini savuroase despre NEP-puseră la un loc experienţa acumulată de-a lungul anilor ul (Noua Ordine Economică) sovietic amintesc deşi porniră la împlinirea visului de îmbogăţire. Dar de la afacerile originale puse la cale de întreprinzătorii noştriArbatov până la Cernomorsk era cale lungă şi greu de autohtoni.” Afacerea înflorea şi Alexandr Ivanovici, destrăbătut pe jos. Singurul taximetrist din Arbatov era pe faţa căruia nu dipărea niciodată un cinstit zâmbetKozlevici Adam Kazimirovici, fost escroc, fost puşcăriaş, sovietic, începu să tipărească cărţi poştale cu fotografiicare se străduia pe cât putea să intre în rândul oamenilor ale artiştilor din cinema. „ Un nou împrumut la băncicinstiţi: „Adam Kazimirovici se şi vedea lucrând cu adăugă la capitalul lui Alexandru Ivanovici (ajunssârguinţă, cu voie bună şi, mai ales cu cinste, în branşa director de şantier) jumătate de milion de ruble, în vremetaximetriştilor de piaţă” ce edificiul centralei alectrice nu trecuse de temelie. „El simţea că acum, când vechiul sistem economic a pierit, Zeiţa Fortuna îi pune alături pe cei trei corifei ai iar cel nou abia începe să trăiască e rost de făcut avere.pungăşiilor ba îl aduce în clan şi pe vitezul Panikovski, Astfel, tun după tun Koreiko reuşise să umple valiza degăinar de meserie, de astă dată cât pe ce să fie linşat de ruble, valiză devenită nadă pentru escrocii noştri.nişte săteni pentru o gâscă. Cu faimoasa încărcătură labord: Kozlevici, Ostap Bender, Balaganov şi Panikovski, Drumul de la Arbatov până-n orăşelul în careminunata limuzină Lorain-Dietrich porneşte icnind, Koreiko îşi ducea zilele în anonimat, aşteptând vremurituşind, pufăind, către Cernomorsk. mai bune să poată scoate banii, se dovedi a fi lung şi plin de peripeţii. Porniţi la drum doar cu câteva ruble în În acest timp, potenţiala victimă, Alexandr IvanoviciKoreiko îşi plimba „valizuţa” plină cu cele cinci sutede mii de ruble dintr-o gară în alta. Cine era Koreiko?

548 Maria Sava Cartea Iubirii 549buzunar şi cu rezervorul limuzinei gol cei patru temerari După îndelungi scenarii, escrocii noştri reuşescgăsiră rapid soluţia salvatoare. Pentru că pe acelaşi drum până la urmă să stoarcă 10000 de ruble de la milionarulse desfăşura cursa internaţională de automobilism, se Koreiko care dispare din oraş pentru a scăpa de şantajişti.costumară în piloţi iar maşina au împodobit-o ca pe o Alcătuit din trei părţi romanul este o adevărată frescămaşină de curse. Pe traseu, locuitorii oraşelor îi aşteptau socială a Rusiei de după Marea Revoluţie din Octombrie.cu pâine şi sare, cu bucate alese şi cu canistrele de benzină Interesantă rămâne asemănarea izbitoare dintrespre a-şi face plinul. Numai că sub povara gloriei uitară personajele lui Ilf şi Petrov şi mulţi dintre contemporaniisă fie mai prudenţi şi ajunseră într-o localitatea odată noştri. Finalul este savuros, neaşteptat. Las cititoruluicu o depeşă care le trăda statutul de borfaşi. Fuga a fost plăcerea de-a se delecta cu acest roman atât de provocatorruşinoasă, dar cât se poate de sănătoasă.  şi de-a afla dacă până la urmă Ostap Bender reuşeşte să ajungă la Rio de Janeiro.. Până la urmă cei patru ajung în Cernomorsk, oraşulîn care trăia Koreiko, şi alcătuiesc un plan prin care Bibliografie:să-l uşureze de valijoara cu ruble. În scenă apar şi alte Ilf şi Petrov, Viţelul de aur, Editura Adevărulpersonaje, care mai de care mai pitoreşti, personaje tipicepentru vremurile de tranziţie. Aproape toate fenomenele Holdingpe care le-am cunoscut şi noi în vajnica şi fără de sfîrşittranziţie pot fi trecute în revistă pe parcursul romanuluiViţelul de aur. Nu lipseşte din peisaj nici specialistul adus pe banigrei din Germania pentru a-l ţine doar de decor. Aşa epildă inginerul Heinrich Maria Sause care nici după olună de la venirea sa în cadrul întreprinderii Herculescare de fapt nici nu se mai ştia ce profil mai avea . Obositsă tot aştepte să primească de lucru îi scria logodnicei salerămasă în Germania: „Micuţa mea scumpă, duc o viaţătare ciudată şi neobişnuită. Nu fac absolut nimic, darprimesc regulat bani, la datele stabilite prin contract.Stau şi mă minunez. Povesteşte asta şi prietenului nostruBernhard Herngross. O să i se pară interesant.” Obositsă tot aştepte să i se dea de lucru, cedează nervos şi sarela gâtul activistului pe tărâm obştesc, Skumbrievici, pecare reacţia neamţului îl lasă perplex: „-Ce-i cu neamţul, întrebă el. De ce turbează? -Ştii îi spuse Bomze, după părerea mea este, pur şisimplu, un cârcotaş. Zău, şade omul la birou, nu facenimic, încasează o groază de bani şi se mai şi plânge.”

Cartea Iubirii 551 Samuel Beckett - Texte de nefiinţă Dispare orice reper atât din realitatea imediată cât şi din lumea ficţiunii. Dispare elementul esenţial al coeziuniiMotto: umane: iubirea, sentimentele fiind înlocuite de instincte. „Să numeşti nu, nimic nu poate fi numit, să spui, nu, Omul raţional dispare în favoarea brutei, în favoarea rebuturilor umane care populează Untergrundul.nimic nu poate fi spus, ce atunci, nu ştiu, nu trebuia să Simţim până-n adâncul sufletului strigătul de disperareîncepi.” (Texte de nefiinţă) al individului exilat din existenţă şi ajuns pe „culmile disperării.”. Rupt definitiv de lumea a cărei rânduialăExistă perioade în evoluţia literaturii când, prin nu n-o mai recunoaşte, lipsit de repere şi de modele, purtat se ştie ce motivaţii care scapă logicii simple, apar ca o corabie în derivă pe vreme de furtună singura luivaluri de scriitori ale căror  creaţii au ca punct de pornire soluţie de supravieţuire este retragerea din faţa vieţii,sentimentul tragic al vieţii, viziunile coşmareşti, absurdul izolarea. Ce altceva ar putea face acela care simte culumii în care trăim, toate având ca notă distinctivă acuitate ipocrizia acestei lumi a reclamelor strălucitoare,înclinaţia către pesimism, către nihilism. Tragicul secol a beculeţelor colorate, a afişelor imense imaginând unal XX-lea a fost prolific în acest gen de ficţiuni care, nu soi de dolce vita. Singura lui reacţie este de protest, înde puţine ori, n-au reuşit să egaleze realitatea: să ne primul rând, prin scoaterea la iveală a celor ce populeazăgândim numai la camerele de gazare, la gropile comune, lumea subteranei, a dezmoşteniţilor soartei.la infernul concentraţionar, la Hiroşima, ori la imenselepiramide de cranii din ţările asiatice. În galeria celor care au folosit pana ca pe o armă cu care au scris un adevărat rechizitoriu la adresa societăţii În astfel de momente apare literatura unei infralumi hedoniste postindustriale în care trăim, se înscrie şipopulată cu fiinţe aflate în derivă, antieroii - vinovaţii Samuel Barclay Beckett. Venit din lumea lui Kafka,fără vină - aruncaţi pe coridoarele labirintice ale vieţii. dar şi a lui Joyce, Beckett ne introduce într-o altă lume a ipoteticului, o lume suspendată, care imaginează continuu jocuri posibile, în care graniţa dintre ficţiune şi realitate este cât se poate de fragilă. S-a născut pe 13 aprilie 1906 la Dublin. În 1929 îl cunoaşte pe James Joyce cu care se împrieteneşte. Studiază filosofia lui Geulincx (1624-1669) discipol al lui Descartes care are propria variantă legată de dualismul cartezian trecând prin teologia jansenistă. Dualismul teoretizat de Arnold Geulincx susţine că între minte şi corp nu există nicio cale de comunicare toate interacţiunile având loc prin intermediul lui Dumnezeu. Aşadar, corpul omenesc nu poate fi acţionat de suflet. Prizonier într-un corp fragil (de la Platon citire) sufletul este condamnat la singurătate şi implicit la o dependenţă

552 Maria Sava Cartea Iubirii 553misterioasă faţă de o forţă eternă (Dumnezeu). Omul se nevoie de propria lui lume imaginară: „Nu ştiam undepoate revolta din când în când împotriva acestei forţe, sunt. Scurt cumpănind, am luat-o spre răsărit, ca să fiuaşa cum se întâmplă cu antieroii lui Beckett care atunci luminat cât mai curând. Aş fi vrut un orizont marin saucând îi pomenesc numele o fac doar pentru a blasfemia, deşertic. Când sunt afară în zori, merg la întâlnire cuori pentru a trece prin stări de angoasă. În spiritul soarele, şi seara, când sunt afară, o iau pe urmele lui,acestui tezism promovat de Geulincx, al sciziunii dintre până-n casa morţilor. Nu ştiu de ce-am spus povesteasuflet şi trup, e scris romanul Murphy, publicat în 1938. asta. Aş fi putut tot atât de bine să spun alta. Poate căÎn 1951 publică Molloy şi Malone e pe moarte, iar altă dată voi spune alta. Suflete vii, atunci veţi vedea căîn 1952 piesa „Aşteptându-l pe Godot”. În anul 1969 se aseamănă.”primeşte Premiul Nobel pentru literatură. Moare la 22 Acelaşi mod de a recupera viaţa pe care ar fi pututdecembrie 1989. s-o trăiască întâlnim la personajul din Calmantul. Bătrânul cerşetor mort se întoarce în oraşul care-l Beckett îşi alege personajele dintr-o lume pe care aruncase dincolo de viaţă şi de lume reinventându-şisocietatea o ignoră, ori o tratează cu ipocrită îngăduinţă. de astă dată viaţa pe care ar fi vrut s-o trăiască. „CăciEste lumea celor fără identitate, fără visuri, fără planuri, prea mi-e frică-n seara asta să mă ascult putrezind,care trăiesc în derivă o viaţă care, parcă, nu le-ar aparţine. să aştept năruirile însângerate ale inimii, răsucirileLuând ca exemplu câteva din nuvelele sale constatăm că fără ieşire ale cecumului şi desăvârşirea-n capul meueroul tipic beckettian este arhetipul individului sortit a lungilor asasinate, asaltul stâlpilor neclintiţi, amoruleşecului, simbol al unei existenţe lipsită de sens. cu cadavrele” Şi noua viaţă se poate reinventa doar prin intermediul unei poveşti. Ca de fiecare dată povestea Într-un număr din 1947 al revistei franceze „Fontaine”, vine să salveze individul de la anonimat, de la dispariţiaBeckett publica nuvela Expulzatul considerată cheia în neant fără să lase măcar o urmă. „Voi continua totuşiîntregii sale opere. Într-un soi de monolog delirant povestea mea la trecut, parcă ar fi vorba de un mit sauasistăm la retrăirea la graniţa dintre real şi iraţional a de o fabulă străveche, căci în seara asta –mi trebuie ounei înfrângeri suferite în faţa vieţii de un sărac, aruncat altă vârstă, să se deschidă o altă vârstă, aceea în carepur şi simplu în stradă. Ajunge un nimeni, o prezenţă să devin ce-am fost. O, vă voi da timpuri cu droaia,insignifiantă, a cărei existenţă nu interesează pe nimeni ticăloşi ai timpului vostru.” De astă dată intră pe poartaatunci când îşi târăşte trupul chinuit pe străzile pe care principală a oraşului, Poarta zisă a Păstorilor. Singur,viaţa care l-a respins curge într-un ritm aparent normal. străbate străzile pustii trecând printre casele doldoraPână şi el, dezmoştenitul soartei, are identitate şi visează de suflete. El, singur cu umbra sa, merge drept înaintela fel cu cei cu care îşi intersectează peregrinările, deşi „îmi găsindu-şi în sfârşit un ţel vieţii. Şi această călătorieera absolut evident că nu puteam să fiu asimilat acestei de iniţiere îl scoate din Untergrund dându-i un statutcategorii”(gândea în sine). Ei fiind oameni respectabili, asemenea tuturor locuitorilor cetăţii.care au o casă, o familie, au ceva bani puşi deoparte, se În Sfârşitul un alt bătrân, este scos dintr-o instituţieplimbă cu birja- lucruri cât se poate de normale. Numai de caritate şi îmbrăcat aseptic cu veşminte rămase depentru el, pentru expulzatul sorţii, nimic nu-i sigur, la un mort după care este aruncat în stradă şi lăsat săviaţa e lipsită de orizont şi pentru a supravieţui are

554 Maria Sava Cartea Iubirii 555vagabondeze pe unde-l duc paşii. Şi iată dialogul dintre cap, reluă oratorul că prin donaţiile voastre criminaleautoritate şi acest bătrân inutil: „Vă sunt recunoscător, consacraţi aservirea, îndobitocirea, omorul organizat.”am spus, există oare vreo lege care să vă-mpiedice Adevăratele vieţi ale acestor paria sunt de faptsă mă aruncaţi în stradă, gol, şi fără nici-un fel de poveşti de viaţă ratată. De aceea au nevoie de fiecareresurse? Asta ne-ar fi dat bătaie de cap pe termen lung dată să repete povestea- pentru a pune lucrurile îni se răspunse. Nu există nici o posibilitate să mă ţineţi ordinea lor firească. Şi astfel să le dea şansa să evadezeîncă puţin, am spus, aş putea să mă fac util? Util, spuse, din Untergrund. De cele mai multe ori, echilibrul nuchiar sunteţi dispus să vă faceţi util?” poate fi restabilit decât prin moarte: iată cum bătrânul îşi stabileşte, simbolic, domiciliul într-o barcă care Îngăduindu-i-se să mai stea în capelă doar atât până pluteşte în derivă. O gaură făcută-n fundul bărcii şi casase opreşte ploaia, bătrânul este alungat în labirinturile provizorie devine şi mormânt . Finalul este apoteotic:lui, acolo unde ei, cei din lumea normală, nu mai poartă „Visam potolit şi fără regret la povestea pe care tocmainicio răspundere. Într-o vreme, flămând şi obosit ajunge o ratasem, poveste cu imaginea vieţii mele, vreau săîntr-o peşteră unde apare şi o vacă de la care încearcă să spun fără curajul de-a sfârşi nici forţa de-a continua.”sugă: „Vaca mă salvă. Îmboldită de ger şi de ceaţă veni „În întreaga sa operă, Samuel Beckett şi-a propus săsă se adăpostească. Nu era fără-ndoială prima dată. exprime indicibilul, ceea ce nu poate fi spus” şi de aceeaPărea că nu mă vede. Încercai să-i sug la ţâţă, fără este foarte greu de urmărit firul narativ. O soluţie ar fi,mare succes. Ugerul îi era plin de balegă. Cu ultimele aşa cum afirmă cercetătorul francez A. Clavel ca „lecturaputeri îmi scosei pălăria şi începui să mulg în ea.” Un să se lase condusă după firul unui vagabondaj.”alt moment semnificativ al nuvelei este întâlnirea cuagitatorul marxist în care redă cu mult umor discursul Bibliografie:delirant al acestuia: „Era un om urcat pe –acoperişul Samuel Beckett-Molloy, Nuvele. Texte deunei maşini, şi care se adresa mulţimii. Cel puţin aşaam înţeles eu. Ţipa atât de tare că frânturi din discursul nefiinţă, Cum e, Mercier şi Camier, Editurasău ajungeau până la mine. Sindicat…fraţii …Marx… Univers, 1990capital…biftec…iubire. Nu-nţelegeam nimic din toateastea. Maşina era oprită lângă trotuar, în faţa mea, îlvedeam pe orator din spate. Deodată el se întoarse şi măimplică. Priviţi-l pe acesta, clama de zor, acest deşeu,această zdreanţă. Nu umblă-n patru labe fiindcă-i efrică de hingheri. Bătrân păduchios, putred, la gunoi.Şi mii ca el, mai rău ca el, zece mii, douăzeci de mii-ovoce, Treizeci de mii. Oratorul reluă: Zilnic treceţi prinfaţa lor şi când aţi câştigat la curse le mai daţi câte-un bănuţ. Oare vă daţi seama? Vocea, Nu. Sigur că nu,reluă oratorul, face parte din decor . Un penny, douăpence- Vocea, Trei pence. Nu vă trece niciodată prin

Cartea Iubirii 557 Franz Kafka - Procesul umilinţă pentru înclinaţiile sale către latura umanistă. Lucru care-l va marca pentru totdeauna: „Din fotoliul„Când nu scriu sunt pierdut…Port în mine o lume tău guvernai lumea…Părerea ta era cea justă, orice altănemaipomenită. Dar cum să mă eliberez şi cum s-o părere…extravagantă, anormală. Şi încrederea ta îneliberez fără s-o sfâşii? Şi totuşi este de o mie de ori mai tine era aşa de mare, încât nu simţeai nevoia să rămâibine s-o sfâşii decât s-o înmormîntez în mine. Pentru consecvent pentru a avea dreptate… Lumea mi se păreaasta trăiesc, iar acest lucru este cât se poate de clar.” divizată în trei: o parte în care trăiam ca sclav…supus unor legi inventate doar pentru mine; o alta care-mi era (Franz Kafka) infinit foarte îndepărtată în care trăiai tu, preocupat să guvernezi, să dai ordine, şi să supuişi te irita dacăS-a născut pe 3 iulie 1883, la Praga, fiind primul dintre nu erau urmate. O a treia, în fine, în care erau oamenii cei şase copii ai negustorului Hermann Kafka şi ai fericiţi, feriţi de ordine şi de supunere. Eram mereuIuliei, născută Lowy, familie care dăduse numeroase copleşit de ruşine fiindcă, ori mă supuneam ordinelorfiguri de nonconformişti, înclinaţi către visare şi aventură. tale, şi asta era evident ruşinos, fiindcă erau valabileFranz va moşteni cu prisosinţă caracterul familiei pe linie doar pentru mine, fie te sfidam, şi era mai ruşinos,maternă. Total diferit este tatăl, fire întreprinzătoare, fiindcă oare cum să îmi permit eu să te sfidez; fie nu măsever şi rece care, după o copilărie nevoiaşă, accede puteam supune fiindcă nu aveam forţa, apetitul, nicipe scara socială încet-încet, până părăseşte ghetoul şi firea ta…se mută în centrul oraşului. Aşa se explică lipsa lui deînţelegere faţă de copilul visător pe care-l tot constrânge …m-ai întrebat recent de ce pretind că mă tem desă se adapteze lumii în care trăieşte, timorându-l şi tine. Ca de obicei nu am ştiut să îţi răspund nimic…aminducându-i un sentiment de culpabilitate, de teamă şi fugit de tine din totdeauna, pentru a găsi refugiu în camera mea, lângă cărţile mele, pe lângă prietenii mei nebuni sau ideile mele extravagante: nu ţi-am vorbit niciodată cu inima larg deschisă, nu am mers niciodată la templu să te regăsesc, nu am fost niciodată să te văd la Franzensbad, în general nu am avut niciodată spirit de familie.” Toate aceste trăiri induse de relaţia cu tatăl său se vor remarca mai târziu în tematica scriitorului: judecătorul care întotdeauna se află în celălalt, capabil oricând să te judece şi să-ţi îndrume viaţa, sentimentul de culpabilitate al vinovatului fără vină, universul îngust al lumii în care trăim guvernată de legi făcute de oameni, pentru a supune oameni, alienarea individului. Un alt lucru care-i va marca biografia lui Kafka a fost viaţa sentimentală, rămânînd la statutul de veşnic

558 Maria Sava Cartea Iubirii 559logodnic, cu spaima de-a se dedica unei familii şi de a Şi în Procesul, ca şi în celelalte romane kafkiene,face un contract pe viaţă. Şi remarc aici, gândindu- individul trăieşte sub datul existenţial al destinuluimă la masiva corespondenţă publicată, a lui Kafka, implacabil. Asemenea eroilor tragediei greceşti, erouluşurinţa cu care comunică cu cei din jurul lui, inclusiv său rătăceşte prin labirinturile vieţii, fiind lipsit de ocu femeia iubită, prin intermediul scrisorilor. Acolo alternativă de-a se salva, de-a fi parte a unei rânduieliîl descoperim pe adevăratul Kafka, cel care, asemenea logice, indiferent ce soluţie ar alege. Nu ştie de ce se facelui Proust, era fascinat de scrisori: amândoi fac „pactul vinovat şi, ca atare, nu ştie cum să se apere. Deasupradepărtatului cu diavolul sau cu fantoma, pentru a rupe întregii societăţi guvernează legea ca o suprarealitateproximitatea contractului conjugal. Şi el opune scrisul, ce devine funcţională prin tribunalul din podul clădirii.căsătoriei. Doi vampiri slăbănogi, anorexici, care nu se Aceasta ar putea fi una din cheile în care poate fihrănesc decât cu sânge, trimiţându-şi scrisorile-lilieci. interpretat romanul lui Kafka.Principiile de bază sunt aceleaşi: toate scrisorile sunt O alta ar fi aceea a absurdului unei lumi guvernatescrisori de dragoste, aparentă sau reală; scrisorile de de legi făcute de oameni pentru oameni, în care ceidragoste pot fi de atragere, de respingere, de reproşuri, care ies din tiparele impuse, neadaptaţii, sunt supuşide compromis, de propunere, dar asta nu le schimbă observaţiei judecăţii comune, în fiecare individ existând,cu nimic natura, fac parte dintr-un pact cu Diavolul, întotdeauna, un judecător al celuilalt.care conjură contractul cu Dumnezeu, cu familia sau cu Incipitul romanului stă sub semnul incertitudinii,fiinţa iubită (Kafka. Pentru o literatură minoră - atmosferă ce se amplifică de la un capitol la altul pânăGilles Deleuze, Felix Guattari) la final, când unica rezolvare este moartea personajului principal: „Pe Josef K îl calomniase pesemne cineva căci, Un alt element care ţine de biografia marelui scriitor fără să fi făcut nimic rău se pomeni într-o dimineaţăşi care, cu siguranţă, este reflectat în tematica abordată arestat.”se referă la chinurile prin care trece atunci când timpul Este indus, în acelaşi timp, sentimentul existenţeipe care ar trebui să-l acorde scrisului îl sacrifică în unei vini nemotivate, Josef K nefăcând nimic rău. Sefavoarea câştigării pâinii de zi cu zi. În Jurnalul său trezeşte, pur şi simplu, într-o bună dimineaţă, chiargăsim reflecţii legate de orele petrecute la birou, care-l în ziua când împlinea 30 de ani, că viaţa îi este datăoboseau peste măsură, consumându-i toată energia. peste cap, fiind arestat pentru o vină neclarificată încă.Obligat să se ocupe de afacerile cumnatului său, ajunge Pierde pe rând toate drepturile de cetăţean liber. Maichiar în pragul sinuciderii. Nici lipsurile, foamea şi boala întâi pierde dreptul de proprietate asupra lucrurilornu l-au ocolit. Tulburător textul Un artist al foamei, personale. Îi spun cei doi paznici trimişi să-l păzească: vascris ca urmare a deselor crize de anorexie. fi deposedat oricum – la magazie se fac fraude, ori sunt vândute, indiferent de cursul procesului. Bolnav de tuberculoză, în primăvara lui 1924 se Suspansul se amplifică atunci când însuşi naratorulîntoarce printre ai săi, la Praga, fapt resimţit ca pe o nu ştie ce se întâmplă exact cu personajul său:înfrângere a sa în faţa vieţii. O laringită tuberculoasă „Cărei autorităţi aparţineau? se întreabă naratorul.îi provoacă chinuri atroce şi-l fac să-i ceară doctoruluiKlopstock, care-l îngrijea, morfină: „Omoară-mă, altfel K. trăia doar într-un stat constituţional. Toate legileeşti un ucigaş.” S-a stins din viaţă la 3 iunie 1924.

560 Maria Sava Cartea Iubirii 561erau respecatate. Cine îndrăznea să-l atace în propria autoritatea şi că el, Josef K, este la cheremul lor. Poatelocuinţă?” să meargă în continuare la serviciu, să se prefacă căTotul părea un joc sinistru, o farsă în care picase nu s-a întâmplat nimic. Ba, dimpotrivă, la primul săupentru că niciodată nu dăduse importanţă amănuntelor, interogatoriu asistaseră şi trei tineri colegi de-ai lui,nu-şi luase măsuri de precauţie, nu învăţase nimic doar din curiozitate, fără să le pese de faptul că Josef ardin experienţele prin care trecuse. Sentimentul de fi putut avea nevoie de sprijinul lor moral.nesiguranţă se adânceşte atunci când Josef K. încearcă săarate că are o identitate sigură, că nu poate fi confundat După o zi de muncă decide să se întoarcă acasă şi are ocu altcineva, lucru care pe paznici nu-i priveşte. De fapt, discuţie cu proprietăreasa, d-na Grubach, care considerăindiferent ce-ar face el, lucrurile îşi au cursul lor, dinainte că toate câte i s-au întâmplat sunt în favoarea şi pentrustabilit. Ei, paznicii, ştiu cel mai bine ceea ce l-ar putea fericirea lui.ajuta. Ei îi vor doar binele şi trebuie lăsaţi să gândeascăîn locul lui. Josef K este anunţat telefonic (nu citat) să meargă laAsta era legea. Legea cea adevărată care guvernează primul interogatoriu, spre binele lui, ancheta urmândorice societate totalitară şi pe care o simţi pe pielea ta să se desfăşoare numai duminica. În cursul săptămâniidoar când intri în contact cu ea. viaţa lui putând să-şi urmeze cursul normal. Însă adresaJosef K. are convingerea că vinovaţi de ceea ce i se tribunalului era vagă, aşa că fu nevoit să bată din uşă-nîntâmplă sunt doar cei doi slujbaşi ai statului, incapabili uşă. Până la urmă găseşte birourile tribunalului în podulsă pătrundă esenţa legilor, lucru care vine în contradicţie unei clădiri cu un aspect sărăcăcios, mizerabil. Aerul dincu realitatea. Tipic pentru orice slujbaş mărunt este şi încăpere era sufocant. În plus „O mulţime de oameni, câtcomportamentul celor doi paznici. Trăim într-un stat se poate mai feluriţi, umpleau o încăpere nu prea mare,birocratic şi ştim cât de important este un portar ori o cu două ferestre, înconjurată, la mică distanţă de tavan,secretară. de-o galerie înţesată şi ea de lume, şi unde spectatoriiÎnchis în propria cameră, K se miră că paznicii i-au nu puteau să stea decât încovoiaţi, cu cefele şi spinărilelăsat la îndemână toate posibilităţile de sinucidere. Semn lipite de plafon. […] Mulţi dintre ei îşi aduseseră perne,că nu le păsa câtuşi de puţin de persoana lui. Până şi actul pe care şi le puseseră între cap şi plafon, ca să nu-şisinuciderii ar fi fost de domeniul absurdului atâta timp lovească ţestele.”cât nu părea să fie motivat. Obligat să se îmbrace într-ocostumaţie festivă, K este trimis în faţa inspectorului. La început crede că cei prezenţi în sală sunt împărţiţiÎntre timp, opinia publică asistă impasibilă la ceea ce se în două tabere şi că o parte dintre ei ţin cu el. Se convingepetrece cu un concetăţean de-al lor. „Oameni agasanţi că de fapt toată lumea este complice la această mascaradăşi lipsiţi de bun-simţ, spuse K şi se întoarse cu spatele de proces. Următoarea săptămână procesul nu mai arela ei.” Convins că jocul s-a terminat, Josef K întinde loc. Toţi cei din jurul lui sunt convinşi că este vinovat, cămâna împăciuitor către Inspector, semn că are simţul trebuie să se supună legilor şi să se lase judecat. Nimeniumorului şi nu pică în plasă, cu una cu două. Celălalt îi nu se îndoieşte de vinovăţia lui: nici proprietăreasa, niciîntoarce spatele, pur şi simplu, să vadă cine este de fapt colegii de serviciu şi nici unchiul venit în grabă să afle de ce le face familia de ruşine. Sentimentul de anxietate, de alienare sporeşte pe zi ce trece şi culminează cu starea d încăperile sufocante ale tribunalului .”Avea impresia că

562 Maria Sava Cartea Iubirii 563se află pe un vapor, în mijlocul unei mări agitate, că apa multe probleme, la serviciu nu se mai poate concentranăvăleşte cu furie izbind pereţii de lemn, că din adâncul şi renunţă la avocat, considerându-l sursa problemelorgangului aude crescând un vuiet ca al unui val care, sale. Un industriaş, client de-al său de la banca la carecurând, o să-i treacă peste cap; i se părea că gangul lucra, îi face cunoştinţă cu un pictor – Titorelli. Acasăse clatină şi că inculpaţii care aşteptau de o parte şi de la pictor descoperă un tablou care înfăţişează Justiţia:alta se ridicau şi coborau ritmic. Din pricina aceasta legată la ochi şi cu balanţa în mână. Totodată posedăcalmul fetei şi al bărbatului care îl conducea părea de şi-o pereche de aripi la picioare. „E o comandă pe careneînţeles. Soarta lui K se afla în mâinile lor; dacă îi a trebuit s-o execut aşa, spune pictorul; mi s-a cerut sădădeau drumul avea să cadă ca o scândură. Le simţea înfăţişeze în acelaşi timp şi Justiţia şi Victoria.privirile tăioase aruncate ici-acolo; le auzea paşiicadenţaţi, fără să-i poată urma, căci era aproape târât - E o alianţă dificilă, spuse K zâmbind. Justiţia trebuiede cei doi. Până la urmă observă chiar că îi vorbeau să stea nemişcată, altfel balanţa se dezechilibrează şi, dar nu izbuti să înţeleagă nimic; auzea doar vuietul nu mai poate cântări drept.”asurzitor care părea să umple tot spaţiul şi, prin el, unfel de şuierat ascuţit ca de sirenă.” Pictorul, omul din umbră care ştie toate dedesubturileLa fel de absurdă ca tot ceea ce se întâmplă în jurul său justiţiei, îl pune în temă cu mecanismul acesteia.este bătaia cu nuiaua primită de cei doi paznici chipurile,pentru că şi-ar fi depăşit atribuţiile. De fapt, ceea ce se Toate detaliile reuşesc să-l buimăcească pe Josefurmărea era puterea exemplului – teama de bătaie K, întărindu-i sentimentul că este un personaj dintr-oîndobitoceşte pe oricine. Şi acest lucru îl pot confirma farsă. Apariţia în scenă a preotului închisorii sugereazămulţi dintre cei care au trecut prin infernul torţionar al sfârşitul implacabil al eroului. Sfârşitul romanului stăînchisorilor totalitare. sub semnul tragicului. Exact în seara zilei în care eroulApariţia unchiului venit din provincie de urgenţă, în împlineşte 31 de ani este luat de doi necunoscuţi, târâtclipa în care a aflat de necazurile lui, pare să mai alunge într-o pădure şi ucis. Aşa cum procesul n-a fost unulpuţin teama care deja îl cuprinsese pe Josef K. Dar exemplar, moartea este la fel de mişelească.unchiul nu venise din compasiune, nici să-i fie alături,să-l sprijine la necaz. Unchiul venise să apere bunul „Dar unul dintre cei doi îl apucă tocmai de gât,renume al familiei, să acopere, dacă s-ar putea, ruşinea pe când celălalt îi înfipse cuţitul adânc în inimă şi i-lde-a fi parte într-un proces, fără să-l intereseze dacă răsuci de două ori. Cu ochii care i se stingeau, K, îiera sau nu vinovat. După zicala românească, nici el nu mai văzu pe cei doi aplecaţi peste faţa lui, cum priveaucrede că poate să iasă fum, fără foc. Nu există prezumţia deznodământul obraz lângă obraz.de nevinovăţie. Pentru el existenţa în sine a procesuluiînsemna deja condamnarea nepotului. Până la urmă -Ca un câine! spuse el, şi era ca şi cum ruşinea ar fimerg la vechiul său prieten Huld, care era avocat, să-l trebuit să-i supravieţuiască.”angajeze ca apărător.După întâlnirea cu avocatul, K începe să aibă tot mai Prin moartea eroului, labirintul legii închide uşa pentru totdeauna în faţa lui. Există la Kafka o parabolă a ţăranului care vine la lege şi paznicul din faţa uşii îi interzice să intre. Prinzând un moment de neatenţie al păzitorului uşii, acesta încearcă să vadă ce se află dincolo de uşă. „Dacă te ispiteşte într- atât, îi spune păzitorul, încearcă să intri înăuntru, în

564 Maria Savaciuda interdicţiei mele. Bagă însă de seamă: am putere.Şi nu sunt decât păzitorul cel mai de jos.” Omul de laţară are răbdare şi aşteaptă, doar, doar va putea intra.Aproape că intră în simbioză cu obiceiurile păzitorului,pe care le învaţă pe de rost. Ajuns în pragul morţii, vreasă afle care-i motivul de-a fost ţinut în faţa uşii legii, deşinimeni n-a mai solicitat să intre pe acolo. Răspunsul afost năucitor: „Pe aici nu putea obţine să intre nimenialtul, întrucât intrarea asta îţi este hărăzită doar ţie.Acum mă duc s-o închid.” Închei cu un citat al unui alt mare romancier,Thomas Mann: „A fost un visător şi creaţiile sale sunt Franz Kafka - Americaadesea concepute şi realizate în deplină concordanţăcu caracterul visului, ele imită până la ridicol nebunia Intitulat iniţial Der Verschollene (Omul dispărut),iraţională şi înspăimântătoare a viselor, a acestor The man Who Disappeared, romanul lui Kafkatainice teatre de umbră ale vieţii. Dacă ne gândim însă este editat în 1927 de prietenul său Max Brod şi tradus încă râsul, râsul până la lacrimi din temeiuri înalte, este engleză de Ritchie Robertson cu titlul America.tot ce avem mai bun, tot ce ne rămâne, atunci veţi fialături de mine, înclinaţi să consideraţi duioasele Ca şi celelalte romane kafkiene, America debuteazăsale instantanee ca numărându-se printre cele mai cu un seism existenţial, care-l scoate pe individ în afaravaloroase creaţii ale literaturii universale.” spaţiului său vital, aruncându-l într-o lume paralelă, alienată. O lume în care evenimentele, deşi par a se înlănţuiBibliografie: într-o ordine logică, deschid uşa către un univers absurd, Franz Kafka, Procesul, Editura Minerva, 1977 straniu, generator de o perpetuă suferinţă. Este universul cunoaşterii prin suferinţă, teoretizat atât de Kirkegaard cât şi de Heiddeger, în care personajele kafkiene, în cazul de faţă tânărul Karl, agonizează până la sfârşitul acestei lumi odată cu Christ(Unamuno). Drumul lui Karl prin faimoasa Americă, tărâm al tuturor posibilităţilor, reprezintă o călătorie de iniţiere sfârşită tragic, chiar dacă romanul nu are o finalitate, prin acumulările de la un eveniment la altul care demonstrează că omul nu se poate adapta în societatea supertehnologizate decât cu preţul pierderii esenţei umane- a umanismului.

566 Maria Sava Cartea Iubirii 567 Tânărul Karl Rossmann, în vârstă de 16 ani, este şef, care e român şi care îl storsese de vlagă pe parcursultrimis de părinţii săi în America după ce fusese sedus de călătoriei. Pe un vapor german, cu personal german,o servitoare care a rămas gravidă. Karl este un alt alter- iată că maşinistul şef nu era german şi-şi permitea săego al lui Kafka aşa cum sunt şi Josef K (Procesul), sau le ordone tocmai lor, germanilor, şi să-i pună la treabă.arpentorul K (Castelul). Romanul America diferă de Din confident, Karl se transformă în îndrumător şi chiarcelelate romane ale lui Kafka, nu prin aparentul umor pe îl sfătuieşte pe fochist să-şi caute dreptatea la căpitan.care-l degajă, ci prin modul în care personajul principal Pe Karl atât de mult l-a impresionat drama fochistului,percepe lumea plină de angoase în care este aruncat de încât şi-a amintit că tatăl său în astfel de situaţii, pentrupe orbita sa proprie. Comparat cu Mâşkin, personajul a câştiga încrederea funcţionarilor mărunţi subalterni, ledostoievskian, Karl pare că ia tot ceea ce îi oferă viaţa, cu oferea ţigări.seninătate şi înţelegere. Karl i-ar fi oferit fochistului bucata de salam rămasă Zeiţa Libertăţii care, “parcă acum îşi ridicase braţul la capătul călătoriei în geamantanul pe care mai speracu spada, iar în jurul ei adiau vânturile puternice” să-l mai găsescă pe punte. Cinci zile, cât durase călătoria,îl întâmpină pe ţărmul american, semn că a ajuns în Karl îşi păzise geamantanul cu sfinţenie, iar acum cândţara tuturor posibilităţilor. Înainte să coboare pe ţărm, ajunsese la destinaţie, fără să gândească prea mult îltânărul Karl constată că şi-a uitat umbrela şi se întoarce lăsase în grija unui necunoscut. În cele din urmă, îls-o ia. Captiv zile la rând la etajul inferior, la clasa a doua, însoţi pe fochist în cabina căpitanului pentru a-şi căutarătăceşte drumul, ajungând într-un labirint de coridoare dreptatea aşa cum îi sugerase. Fără să stea prea multşi uşi în care nu ştie ce cale să aleagă spre a ajunge la pe gânduri Karl intră în pielea unui avocat versat şi-şipropria cabină. prezentă clientul de parcă l-ar fi cunoscut de când lumea. Surprins şi contrariat de prezenţa inedită şi inoportună Este prima lui ieşire în afara spaţiului consacrat. a celor doi în cabina sa, căpitanul s-a arătat dispus săAlegerea unui anume drum nu are nicio legătură cu asculte plângerea fochistuluidiscernământul, vine de undeva de deasupra, astfel încâteroul e împins fără voie într-o altă lume. Pentru cititorul În timp ce fochistul capătă curaj şi îşi spunea ofulneavizat aceste ieşiri ale personajului din decorul lumii către căpitan, Karl rămâne surprins de imaginile care seobişnuite şi amplasarea lui într-un spaţiu absurd şi ridicol perindau dinaintea ochilor prin hublourilor din cabinapare să nu aibă sens. Opera lui Kafka este stratificată pe căpitanului. Un décor aflat într-o mişcare continuă care,paliere hermeneutice şi semiotice multiple astfel încât pur şi simplu, îl fascina şi-l făcuse să uite de ce venise înaceste deplasări ale personajului în lumi labirintice cabina căpitanului. Între timp, fochistul se pierduse însunt motivate prin ispăşirea unei vini existenţiale, vina explicaţii, iar Karl găsi de cuviinţă să-i susţină demersuladamică cu care fiecare din noi se iveşte în lume, prin chiar şi c-o minciună: „Dacă în America se pot furasuferinţă. geamantane, atunci se poate spune şi o mică minciună, gândi el”, ca o scuză.” În cabină intră şi acuzatul, însuşi Aşa ajunge Karl să-l cunoască pe Franz Butterbaum, maşinistul sef, Schubal, şi discuţia capătă o altă turnurăfochistul vaporului. De la el află că postul de fochist când unul din domnii prezenţi, îmbrăcat la patru ace,de pe vas era liber şi că prima barieră dintre oameni e auzind numele lui Karl Rossmann se prezintă dreptrasismul. German ca şi el, fochistul se vaită de maşinistul

568 Maria Sava Cartea Iubirii 569unchiul lui Karl, Jakob. Şi pentru a-şi întări identitatea, Amintindu-i unchiului că la el acasă avea pian, Karl aunchiul Jakob începe să spună povestea lui Karl şi primit în curând şi un pian la care să cânte. Orele de pianmotivul pentru care fusese nevoit să plece în America. şi cele de engleză aproape că-i ocupau tot timpul liber.Servitoarea care-l sedusese şi care trebuia să nască îi Nu peste mult timp începu şi lecţiile de echitaţie unde îlscrisese unchiului despre sosirea lui în America. Ca cunoaşte pe Mack, americanul tipic, bogat şi flegmatic.într-o comedie bufă, lucrurile iau subit o altă întorsătură, Foarte curând unchiul îl luă pe Jacob să-i arate afacereaKarl devine personajul principal al momentului şi de care se ocupa. Pentru unchiul Iacob educaţia nepotuluifochistul se resemnează. Apare şi Schubal cu întreaga pare să fie un lucru esenţial.echipă de marinari care-l susţineau. Karl părăseşte vasulîmpreună cu unchiul Jacob lăsându-l pe căpitan, ca pe Într-una din zile, unul dintre prietenii unchiului,un fel de Dumnezeu, să judece conflictul dintre neamţul domnul Pollunder îl invită pe Karl acasă, la vila saFranz Butterbaum şi românul Schubal acuzat de abuz pe din afara New York-ului, să-i facă o vizită. Domnulconsiderente rasiste. Pollunder are şi o fiică cu care voia să-i facă cunoştinţă lui Karl. Socoteala domnului Pollunder de a-l apropia de Ajuns acasă la unchiul Jacob, pentru Karl începu o nouă fiica sa pe Karl se încurcă atunci când apare un musafir,viaţă, lucrurile părând să intre în normalitate. Unchiul îl aparent nepoftit, în persoana domnului Green. Apetitulsfătuieşte ca la bun început să stea în expectativă, să nu pantagruelic de care musafirul, domnul Green, dă dovadăse implice în mod serios în nimic. Primele zile ale unui la cină îi provoacă silă lui Karl. În curând, îşi dădu seamaeuropean în America se pot compara cu o naştere, şi, îi că personajul era de fapt un admirator al Klarei.explică pentru a nu avea temeri inutile, chiar dacă aiciavea să se obişnuiască mai repede decât cineva venit din Seara se încheie cu un moment sinistru în carealtă lume, trebuia să fie atent deoarece prima impresie Klara, încercând să-l seducă pe Karl, mai mult îl sperieeste totdeauna greşită astfel putând fi influenţate toate cu virilitatea ei. Încercarea de-a evada din casa luipărerile lui viitoare prin intermediul cărora şi-ar orândui Pollunder îi poartă paşii lui Karl într-un adevărat labirintviaţa mai departe aici. kafkian. Liniştea aparentă instalată în viaţa lui Karl după venirea sa în familia unchiului Jacob este tulburată Două tabieturi căpătase Karl de când locuia la unchiul prin aruncarea personajului în acest spaţiu încărcat deJakob: unul era să stea pe balcon şi să privească lumea anxietate din care pare aproape imposibil să iasă. „Eraşi al doilea să se aşeze la biroul american, prevăzut cu o înaintare lentă, iar drumul părea de două ori maisertare şi sertăraşe, aflat în camera lui. Prima obişnuinţă lung. Karl trecuse deja de porţiuni mari de zid care nusemnalează faptul că avem de-a face cu un contemplativ, aveau uşi deloc; astfel nu-ţi puteai da seama ce se aflanicidecum cu un personaj de acţiune ajuns într-o lume în spatele acestora. Apoi iarăşi era o înşiruire de uşi ,în care nu prea ai ce face cu contemplaţia. Cea de-a doua încercă să deschidă mai multe dintre aceste, dar erausugerează viitorul individului care pe parcurs îşi pierde încuiate şi se pare nelocuite.” Într-un final se întâlneştecapacitatea de a contempla, fiind înlocuită cu aceea de a cu un servitor care-i spune că Mack, colegul său de clasăacţiona, de a se plasa undeva deasupra, în spatele unui şi de echitaţie este, de fapt, logodnicul Klarei. Miezulbirou, de unde se va comporta ca un Dumnezeu la rândul nopţii îl prinde pe Karl în camera Karlei unde venisesău. mai mult forţat să-şi ia rămas bun înainte de-a pleca.

570 Maria Sava Cartea Iubirii 571Situaţia devine de-a dreptul hilară când descoperă că în în pumn; Karl nu putu să nu se gândească cât de multpatul Klarei era Mack care-i ordonă să-i cânte la pian. detesta profesorul său de latină, doctorKrumpal, tocmaiIeşirea din labirintul casei domnului Pollunder coincide această poziţie, cum se apropia întotdeauna neauzit şi pecu un alt transfer existenţial: domnul Green, venit, în neaşteptate de elevi şi cum, printr-o mişcare abilă, cu oaparenţă, fără un scop anume îi înmânează umbrela şi riglă pe care o scotea într-o clipită, mătura coatele de pegeamantanul, toată averea cu care călcase pe pământul masă.american şi o scrisoare de adio din partea unchiuluiJakob în care-i cerea să plece cât mai departe de casa lui Din nou, ghinionul se abate asupra lui: se angajeazăpe motiv că nu-l ascultase şi venise în această vizită. Ca şi liftier la hotel sperând să scape de cele două puşlamalecum nimic nu s-ar fi întâmplat, Karl îşi păstrează calmul care-l escrocau de bani: Robinson şi Delamarche. Aicişi luîndu-şi lucrurile porneşte în necunoscut.” Alese astfel descoperă o lume lipsită de scrupule, discreţionară,o direcţie oarecare şi porni la drum.”Sabia destinului lume în care Karl trece printrr-o serie de umilinţestă deasupra capului său şi Karl ştie că indiferent ce cale gratuite. Alungat din hotel din cauza celor doi vagabonzi,ar alege, ceea ce este de întâmplat se va întâmpla. lucrurile se precipită şi cei doi se dau drept victime ale bietului Karl oripilat de absurdul situaţiei în care căzuse. Ajunge la un han unde cu mare greutate i se oferă o Societatea se completează prin apariţia Bruneldei,cameră cu două paturi, deja ocupate, lucru care îl pune prostituata invalidă, care îi primise spre găzduire pe toţidin nou în situaţia de a alege singur. Obsedat de grija de în camera ei.a nu i se fura din nou geamantanul,”vinovatul fără vină”intră în labirintul unei noi conjuncturi. În camera pe care Încă o dată, Karl descoperă mecanismul esenţial alo plătise nefiind niciun locşor în care să se odihnească acestei lumi:fiecareabuzeazăde puterea saşiîiterorizeazătrebuia să decidă dacă-i deranja pe intruşi, ori dacă pleca pe ceilalţi. O lume plină de dumnezei discreţionari şiîn miez de noapte să cadă pradă hoţilor. Orice ar fi făcut abuzivi! În cele din urmă, Karl este angajat la teatrulpericolul îl pândea îndeaproape. Unul dintre nedoriţi din Oklahoma ca tehnician. Deşi nefinalizat, romanulera irlandez, fapt care-i displăcu lui Karl din moment ce America aproape că duce până la capăt destinul tânăruluidespre poporul irlandez circulau atâtea poveşti sumbre. Karl: angajarea lui la teatru este cumva sinonimă cuAmândoi rămaşi fără slujbe şi fără bani, irlandezul adaptarea la lumea ca teatru. La prima vedere, umorul,Robinson şi prietenul său, francezul Delamarche un umor nemaiîntâlnit în scrierile lui Kafka îl însoţeştes-au oferit să-l ajute pe Karl să se descurce în jungla pe cititor pe parcursul întregului roman. Pe măsură ceamericană, aşa cum se oferise mai întâi unchiul. Mirosind pătrundem dincolo de prima mantie, descoperim aceeaşică are ceva bani, cei doi vagabonzi s-au lipit de Karl şi lume absurdă, încărcată de tragism în care individulau pornit împreună la drum. Educaţia primită acasă nu mărunt e opresat, marginalizat. Cu atât mai percutantse potrivea nicicum cu obiceiurile americanilor. Intrând este sentimentul inutilităţii, cu cât personajul Karl pare aîn barul hotelului Occidental să caute mâncare pentru fi un naiv căruia i se poate face orice că nu se supără. Karl,tovarăşii săi, Karl observă încă o dată lipsa de etichetă însă, observă, contemplă, face comparaţii şi încearcă săa americanilor: „Aici părea să fie un adevărat obicei se adapteze. El ştie că n-are altă şansă, că educaţia cusă îţi sprijini coatele pe masă şi să îţi propteştitâmpla care venise de acasă nu-i ajută la nimic, că trebuie să fii lup între lupi.

572 Maria Sava Chiar dacă opera lui Kafka a fost asimilată unordiferite curente-precum existenţialismul, expresionismulsau suprarealismul creaţia sa transcende întreagaparadigmă scolastică a acestor isme. Angoasant, tragic,alienant, universul kafkian este un univers propriu încare originalitatea şi profunzimea sunt esenţiale.Bibliografie: Franz Kafka, America, Editura Rao, 1995 Hermann Broch - Moartea lui Virgiliu În literatura modernă de expresie germană de la graniţa dintre sec. XIX-XX, austriecii au un rol covârşitor. Nume precum: Rainer Maria Rilke, Robert Musil, Ştefan Zweig, Georg Trakl, Franz Werfel, Hugo von Hofmannstthal, Karl Krau, Hermann Broch, Rudolf Kassner, Josef Kafka sunt doar o parte a generaţiei de aur a literaturii austriece. Hermann Broch, alături de Kafka şi de Musil formează un trio care a revoluţionat arta narativă universală. Despre Hermann Broch nu se ştiu prea multe lucruri… ”Am trăit şi am scris, asta-i tot,” răspundea el solicitărilor unei studente care-i ceruse date autobiografice. S-a născut în 1886, într-o familie care se ocupa cu negoţul textilelor. Conform dorinţei tatălui, tânărul Broch se specializează şi devine consilier administrativ -şef al uneia din fabricile tatălui său, funcţie pe care o deţine până-n 1927. Din 1928, vreme de 10 ani studiază matematicile şi filozofia la Universitatea din Viena. După anexarea Austriei de către Germania hitleristă,

574 Maria Sava Cartea Iubirii 575Hermann a fost arestat. Pus în libertate după câteva cea a lui Goethe, concepţie conform căreia artistul creeazăsăptămâni, cu ajutorul prietenilor, printre care şi J. pentru delectarea şi instruirea publicului, dar, în primulJoyce, emigrează în America, ajungând la New York. rând pentru formarea propriei existenţe. La Goethe,După 3 ani, se stabileşte în New Haven, Connecticut. În termenul de „Bildung” are semnificaţia de „formare” a1950 se căsătoreşte cu văduva istoricului Julius, Meier- colectivităţii în care se manifestă artistul. CunoaştereaGraefe. În 1951, Pen-Clubul austriac şi cercurile literare prin artă are scopuri nobile, cultivarea frumosului dedin SUA îl propun pentru Premiul Nobel, dar la 30 mai dragul frumosului fiind considerată un exerciţiu steril şi1951 moare în urma unui infarct. imoral, totodată. Aşa –zisa artă pentru artă, în concepţia sa, neagă de fapt, arta . În viziunea lui Broch, poezia În 1912 a debutat cu un prim eseu: Notiţe pentru o contribuie la redresarea omenirii propunând o atitudineestetică sistematică. Debutul literar îl face cu poemul activă în faţa vieţii.în proză şi versuri, Mister matematic. În 1918 îi apareprima naraţiune: Nuvela metodologică. Anul 1931 Un prim pas ar fi eliberare omului de teama de moarte,marchează debutul în proză de mare întindere cu trilogia moartea fiind considerată „o nonvaloare în sine.”Somnambulii. Romanul Moartea lui Virgiliu are ca punct de Romanul Moartea lui Virgiliu apare în 1945 atât plecare o solicitare a postului de radio Viena, adresatăîn germană, cât şi în engleză. Viaţa în exil a fost deosebit autorului, de a–şi citi fragmente din operele sale, înde grea, scriitorul trebuind să sacrifice mare parte din preajma Rusaliilor, în 1935. Din principiu, fiind împotrivatimp luptei pentru existenţă în detrimentul scrisului. unei astfel de lecturi, Broch propune o expunere de istorie a filozofiei cu tema: Literatura la sfârşitul Folosirea unor procedee retorice specifice romanului unei culturi.modern, dar şi natura prozei sale marcată de simbiozadintre poezie şi filozofie contribuie la necunoaşterea Astfel, pe această temă s-a suprapus o alta care-ldar şi la inaccesibilitatea romanelor lui Broch. Spirit obseda pe creator, legată de legenda ultimilor ani deanalitic, gânditor de mare fineţe, atras de matematici, viaţă ai poetului Publius Virgiliu Maro. Copleşit deîn primul rând, Hermann Broch recreează Universul, incertitudini, în ceea ce priveşte perceperea operei saledin perspectivă filozofică în romanele sale. Realizează de către urmaşi, poetul a intenţionat să ardă Eneida. Cerarisima performanţă de a face filozofie poetizând şi l-a determinat către un astfel de gest? Nu se ştiu preapoezie filozofând. „Un poet fără voie”, cum îl numeşte multe. Găsind similitudini acelei epoci cu cea pe careHanna Arendt în studiul introductiv la volumele de o trăia, când nazismul escaladase şi o lume întreagă seeseuri din seria Opere complete. afla în pragul dezastrului, Hermann Broch propune un răspuns: „Nu mai era moartea lui Virgiliu. A devenit Asemeni lui Musil şi Kafka, Broch explorează în imaginea propriei morţi. Anii aceştia (inclusiv perioadanaraţiunile sale universul unor epoci aflate în amurg. detenţiunii mele) au fost o concentrare constantă, deDeşi matematician şi filozof, Hermann Broch a găsit în o intensitate extremă asupra trăirii morţii. Faptul căliteratură un mijloc de expresie care să-i poată satisface totodată scriam o „carte” a devenit secundar. „Scrisul”cunoaşterea extraştiinţifică a lumii. Concepţia lui că arta nu slujea decât ca vehicul al consemnării , ca mijloc deeste act de cunoaştere îşi trage seva din filozofia lui Platon. clarificare, era aşdar, un act absolut particular, careEtica sa legată de rolul artei este mult asemănătoare cu

576 Maria Sava Cartea Iubirii 577nu mai avea nimic a face cu convingerea unei „opere afla poetul Virgilius, plecat către Atena lui Homer săde artă” sau chiar cu publicarea ei, abstracţie făcând desăvârşească scrierea Eneidei. Zăcea cuprins de unfaptul că până şi din motive exterioare (Hitler) nu mai puternic rău de mare, lipsit de vlagă şi copleşit de ruşine,vedeam nici o posibilitate de publicare.”(Hermannn pribeag rătăcitor prin lume. Fugise către singurătate,Broch). dar nu se ştie din ce motive se alăturase alaiului care-lLuând în calcul procedeul narativ folosit, Broch îşi însoţea pe Cezarul Augustus. Ochiul critic al poetuluidenumeşte opera „poem” considerând că noul tip retoric zugrăveşte imaginea grotescă oferită de această lume pede „roman gnoseologic” pierde din calităţile atribuite al cărei chip se citea lăcomia, insaţietatea, voracitatea, ogenului. Poemul acoperă intervalul de 18 ore , ultimele lume alcătuită din burdihanuri nesătule.din viaţa lui Virgiliu, de la sosirea pe apă în portulBrundisium ( Brindisi) până la moartea sa. Aceştia trebuiau să fie publicul versurilor sale! Către În ceea ce priveşte compoziţia romanului- numărul urechile lor trebuia să se îndrepte versurile Eneidei!redus de personaje (poetul, cei doi prieteni ai săi,Lysanis, un sclav medicul şi Octavian Augustus) spaţiul Deşi, în viaţa de toate zilele nu erau nişte paraziţi,în care se desfăşoară acţiunea fiind destul de restrâns îndelunga călătorie lipsită de griji şi de activitate săpase(puntea corabiei, uliţele oraşului ce duc la palat şi odaia pe chipurile lor o expresie tâmpă. Alături de însoţitoriibolnavului), acţiunea, în sine, limitată (ancorarea în Cezarului pe vas se aflau şi cei care trudeau la bunul mersport, transportul bolnavului cu lectica şi instalarea lui al corabiei. Două lumi diferit: una ipocrită, de gurmanziîn casa de oaspeţi, toaleta de dimineaţă, tratamentul, aciuaţi pe lângă împărat care-i laudă opera din interes,vizita celor doi prieteni şi a lui Octavian Agustus şi, în alta abrutizată de muncă căreia nu-i pasă nici de opera şifinal, dictarea testamentului) pledează pentru scoaterea nici de existenţa sa.operei din cadrul ce defineşte aria romanului. Însuşi Broch afirmă că Moartea lui Virgiliu este Ajunseră în amurg în portul Brundisium şi în faţa loropera al cărei nivel îl depăşeşte pe cel al romanului se desfăşură un peisaj scăldat în toate nuanţele de roşu.„literar” şi „atinge, cel puţin asta am încercat şi spercă am reuşit în această carte într-o anumită măsură- “Mai mare decât pământul este lumina, mai marefilozofia pură.” decât omul este pământul, şi omul nu poate să existePoemul este structurat în patru părţi după schema câtă vreme nu respiră năzuind spre patrie, întorcându-compoziţională a unei simfonii, însă ţine cont totodată se acasă spre pământ, pământeşte întorcându-se sprede cele patru elemente care în viziunea anticilor alcătuiau lumină, primind pământeşte pe pământ lumina, primitUniversul. de lumină numai prin el, pământul ce devine lumină. Şi Capitolul intitulat „Apă-sosirea” se deschide cu niciodată nu e pământul mai intim apropiat de luminăintrarea în port a convoiului de corăbii. Cele şapte vase şi lumina mai familiar apropiată de pământ decât lacare alcătuiesc escadra imperială se îndreaptă către începutul de amurg al celor două hotare ale nopţii”portul Brundisium având în frunte vasul pe care se aflaînsuşi August, împăratul. În cea de-a doua corabie se Tablouri de o stranie frumuseţe aduc în prim plan un peisaj de vis în care lumina şi culoarea se nutresc reciproc pentru a da naştere unor imagini aproape ireale: “Deschisă şi lunecândă era lumina amurgului, era ceea ce prindea respiraţia, lunecândă ca material curgătoare, în care se scufundau chilele corăbiilor, baie

578 Maria Sava Cartea Iubirii 579fluidă a universului lăuntric şi a celui exterior, baie Uliţa mizeriei pe care poetul o străbate până la palatfluidă a sufletului, ceea ce prindea respiraţia curgând este un fel Purgatoriu anticipat.din lumea de aici în lumea de dincolo, dezvăluind porţiale ştiinţei, nicicând ştiinţa însăşi, totuşi o presimţire a În capitolul al doilea, intitulat „Foc-coborârea”,ştiinţei, o presimţire a intrării, o presimţire a drumului, acţiunea stă sub semnul focului şi semnifică coborâreapresimţire crepusculară a unei călătorii crepusculare.” în sine, în propriul eu. „Oh, fiecare om e înconjurat deAceste tablouri care mişcă sufletul poetului sunt un desiş de voci, fiecare om drumeţeşte toată viaţa prinîntunecate de imaginea însoţitorilor Cezarului, un popor el, drumeţeşte şi drumeţeşte şi totuşi e ţintuit locului deîn miniatură- cel căruia poetul îi închinase versurile acea desime impenetrabilă a pădurii de voci, e prins înEneidei. Masa amorfă a supuşilor împăratului semăna vegetaţia nopţii, prins în rădăcinile pădurii, care crescmai degrabă cu un burdihan imens, insaţiabil, pentru dincolo de orice timp şi de orice spaţiu, oh, fiecare om ecare cunoaşterea nu avea nicio valoare şi pentru care ameninţat de vocile inadaptabile şi de tentaculele lor, decântul aedului semăna doar cu un zgomot de fond al ramurile vocilor, de vocile ramurilor, care-l încolăcescpantagruelicelor festinuri la care se dedau. Oameni ai încolăcindu-se...” Poetul înţelege că şi-a irosit viaţa, căsimţurilor, cu conştiinţa adormită, pe jumătate morţi, Eneida nu-i vrednică de a-i supravieţui şi merită sădin moment ce viaţa lor se limita doar la cele mai ieftine fie dată focului purificator. Trecerea în transcendent îiplăceri. Iar el, poetul, „niciodată nu intuise într-un chip prilejuieşte o puternică criză existenţială: el socotise artaatât de nemijlocit neizbăvirea masei”. poetică adevărata cale către cunoaştere însă, realităţileAjungând pe uscat poetul, slăbit de boală, este dus privite din perspectivă istorică, îl conving de prevalenţape o lectică până la curtea împăratului din Brundisium. filozofiei faţă de poezie.Aici îl întâmpină o altă lume, o masă la fel de amorfă,de astă dată, sărăcia şi mizeria fiindu-i marca vizibilă. „Pământ-aşteptarea” este titlul celui de-al treileaContactul cu realitatea îi trezesc poetului amintiri capitol în care se petrece o revenire asupra deciziilor îndespre o altă lume, o lume care trăia pe cu totul alte prezenţa prietenilor şi a lui Octavianus.coordonate decât această gloată pestriţă, lumea în care-şi avea rădăcinile. „Oh, nimic nu se poate coace pentru Ultima parte, „Eter-Întoarcerea”, este un poema deveni realitate, dacă nu are rădăcini în amintire, oh, de o tulburătoare frumuseţe. „Ceea ce a devenit mainimic nu poate înţelege omul, dacă nu i-a fost dat de târziu ultima parte, spune autorul, a fost un vis dintr-ola început, în umbra chipurilor din copilăria sa. Căci noapte, aproape o viziune, total neorânduită, abia desufletul stă întotdeauna la începutul său, păstrează cuprins cu privirea, totuşi o ştiinţă. Şi, în mod ciudat,dimensiunea trezirii începutului, până şi sfârşitul are vechile simboluri ale morţii, luntrea, făclia, calul etc.demnitatea începutului; nici un cântec care atinge S-au înfăţişat cu totul automat.”vreodată coardele lirei sale nu se pierde şi, deschisîntr-o receptivitate veşnic reînnoită, păstrează în sine În solilocviul său, viziunile onirice ale poetuluitoate sunetele de care a răsunat vreodată” (Hermann Virgiliu sunt mai degrabă ale evocatorului său, carteaBroch) fiind o sinteză a filozofiei, esteticii şi eticii lui Hermann Broch. Astfel, abstracţiunea se sublimează în poezie, în vreme ce imaginea poetului Virgiliu capătă consistenţă ca personaj literar veridic. Cine izbuteşte să prindă fugara volatilitate a chipului morţii, devine invulnerabil în faţa

580 Maria Sava Cartea Iubirii 581neantului morţii. Cunoaşterea şi acceptarea morţii ca pe împăratului. Masa îşi astâmpără teama de moarte prinun dat asigură libertatea sufletului. acele festinuri pantagruelice, prin sângeroase spectacole de circ, prin râvnirea la bunuri mărunte cărora le dedică ”Când omul nu se mai teme de moarte, ultima viaţa în întregime. Pentru Broch, turma adâncită înfrontieră dintre două lumi atât de diferite, atunci poate somnul necunoaşterii este un subiect de amărăciune şisă se integreze în comunitatea căreia îi aparţine prin compasiune, nu de dispreţ. Primul contact cu gloata îl iaiubire şi prin faptă ziditoare. Doar în această zonă a pe puntea corăbiei, acolo unde descoperă sclavii. Apoi,transcendenţei cugetarea poetului Virgiliu/ Broch capătă uliţa mizeriei, locul unde se năşteau dureri şi se mureao încredere care ştie că până şi acolo unde cumpăna se crunt, animalic.înclină spre dezastru câştigul cunoaşterii este pe măsuracelor trăite, adaosul de cunoaştere dăinuind în lume... „...aici, unde casă de casă exhala pe botul uşii deschise o duhoare bestială de fecale, aici, în acest canal ” Oh, încredere plină de încredere, nu iradiată în de locuinţe deteriorate prin care era purtat în lecticajos din cer, ci născută pământeşte în sufletul omenesc înalţată, astfel că putea, trebuia să privească în odăileurmare a impusei datorii de a cunoaşte, aşadar, sărăcăcioase, atins de blestemul pe care, cu furie şiîmplinirea încrederii, în măsura în care poate fi absurd, i le aruncau în obraz femeile, atins de scâncetulîmplinită, nu trebuie să se facă oare tot pământeşte?” sugacilor bolnăvicios, care nu lipseau nicăieri; culcaţi pe zdrenţe şi petice, atins de fumul gros al torţelor de „...cine vrea să trăiască, stând în picioare pentru răşină fixate în pereţii crăpaţi, cu cratiţele lor de fierviaţă, acela ţine ochii deschişi spre cer, spre seninul uzate şi soioase, atins de imaginea îngrozitoare adeschis al cerului, de unde se naşte orice dorinţă de a bătrânilor cu înfăţişare de stafii care şedeau ghemuiţitrăi, orice voinţă de a trăi: oh! Să poţi revedea albastrul pretutindeni, aproape goi, în aceste vizuini negre, aicicerului, mâine, pomâine, mulţi ani de-a rândul, şi să nu începu să-l năpădească deznădejdea...”trebuiască să zaci, cu ochii stinşi-închişi, pe năsălie, cufaţa rigidă cafenie ca lutul, în vreme ce afară se întinde Tabloului opulenţei şi al desfrâului de pe corabie,, imposibil să-l mai priveşti, albastrul senin al cerului, Broch îi opune acest tablou al deznădejdii. Chiar şiplin de uguitul porumbeilor, pe care nu-l mai auzi...Oh, aristocraţia este cufundată într-un somn al neputinţei,să-ţi fie îngăduit să trăieşti!” fiinţa fiind golită de toate atributele umane, prăbuşită în animalitate prin acele orgii la care participă. Această întoarcere a poeziei cu faţa spre pământ într-un elan de pătimaşă îmbrăţişare a tot ceea ce este viu, Iată, aceste realităţi îl determină pe poet să-şiatitudine aflată la antipodul celei mistice, o regăsim şi în considere opera sterilă, desprinsă de mizeria mundană.îndemnul lui Nietzsche din Aşa grăit-a Zarathustra, Poetul nu trebuia să fie un simplu „făcător de cuvinte”,de-a iubi Supraomul. Supraomul fiind Pământul însuşi. fără a se implica în viaţa cetăţii. Creaţia sa e lipsită de valoare dacă nu-şi dovedeşte rolul formator. Acesta Omul lui Broch nu caută mântuirea, iertarea era motivul pentru care Virgiliu dorea să-şi dea operapăcatelor, „fericirea veşnică”, ci trezirea, integrarea lui pradă focului. Zbuciumul său e nutrit de convingerea căîn Univers prin Cunoaştere. Eneida nu are calităţile unei creaţii artistice veritabile, în definirea căreia reîntîlnim teze ale esteticii lui Broch. Alături de personajele individualizate, un personajsurprins cu măiestrie de Broch este mulţimea,reprezentată prin plebea metropolei, dar şi prin însoţitorii

582 Maria Sava Cartea Iubirii 583 Romanul lui Hermann Broch este asemeni unui Bibliografie:triunghi în care accentul cade asupra uneia din laturi: Hermann Broch, Moartea lui Virgiliu, Editurapoezie -cunoaştere-acţiune. Paralela 45, 2003 Atunci când împăratul stăruie asupra obligaţieipoetului de a sluji statul prin arta sa, Virgiliu îi atrageatenţia ineficacităţii constrângerii. Când poezia nu-şi maipoate îndeplini misiunea de artă în slujba cunoaşteriidevine ne-artă şi este necesară trecerea la acţiune. Înfinal, Virgiliu îi lasă manuscrisul Eneidei împăratuluicu condiţia să-i elibereze pe sclavi. Aparent de nepătruns, cartea lui Broch este de oprofunzime descurajantă pentru cititorul neiniţiat.Acest procedeu retoric în care modul de expunere estemonologul interior i-a determinat pe exegeţi să considereMoartea lui Virgiliu mai degrabă a fi un poem decâtroman. Tocmai în această împletire a liricului cu muzicainterioară rezidă noutatea şi modernismul operei luiHermannn Broch. Lirismul şi muzicalitatea derivă dinconţinut, din registrul lingvistic utilizat, din topica frazeidin cuvinte şi expresii reluate, repetate . Perspectiva din interior printr-o multitudine deimagini simultane oferă o viziune totală asupra lumii.Timpul fragmentat este anulat şi înlocuit cu timpul fluviucare curge fără încetare. Epicul îmbracă hainele liricului.Iată câteva elemente care pledează pentru noutateaabsolută a retoricii romanului lui Broch. Raportându-ne la clasificarea romanului după criteriile avansate deN. Manolescu în Arca lui Noe, Moartea lui Virgiliueste romanul corintic prin excelenţă. La graniţa dintreviaţă şi moarte, dintre vis şi realitate abundă o mulţimede simboluri. Iniţial, poem al morţii unui om, pe parcurs,romanul Moartea lui Virgiliu se transformă într-un imn de slavă închinat vieţii. Remarcabilă rămâneîncastrarea unor versuri din Eneida continuate de autorîn hexametri de o sublimă frumuseţe.

Cartea Iubirii 585 Ion Barbu - Poezii A debutat la „Sburătorul” lui Lovinescu, neavând curaj să-l amestece pe geometru în poezie, sub pseudonimulExistă o treaptă de experienţă poetică, de la care Ion Popescu. „Mă stimez mai mult ca practicant al versul se dovedeşte a fi rigoare şi fervoare, nu matematicilor şi prea puţin ca poet şi numai atât câtinterjecţie dezvoltată ori celebrare mai mult sau mai poezia aminteşte de geometrie,”afirma poetul într-unpuţin armonioasă”. Acesta este crezul poetic al celui interviu. Începutul relaţiei sale cu Euterpe, purtătoareacare a fost şi este un poet destul de inaccesibil pentru flautului dublu al Eladei, stă sub semnul ludicului. Astfelmajoritatea publicului cititor. Şi, cum să nu fie aşa că traducerea unei poezii a lui Baudelaire i-a deschisdiscursul unui poet care care nu poate fi încadrat în nici apetitul pentru discursul liric pe care, în final, îl considerăuna din formulele poetice cunoscute de istoria literară ca pe o prelungire a geometriei, deşi sunt voci care afirmăde la noi. Caz unic, poezia lui Ion Barbu reprezintă că poetul e de departe deasupra matematicianului.esenţa ultimă a poeticului, transcendere a realului către Luând contact cu poezia suprarealiştilor o considerăun spaţiu de esenţă muzicală ce presupune „puritatea şi „iremediabil ratată”deoarece nu reuşeşte să depăşeascărăceala gheţarului”, rigurozitatea geometrică a gestului, contingentul- „poezia este o atitudine de vis şi extaz,detaşarea totală de afect. iar lumina visului e ca o fulguraţie, spune Ion Barbu. Obsedat fiind de lumină, îl consideră pe Rembrandt Ion Barbu este pseudonimul literar al primul suprarealist preocupat de lumina imanentă.matematicianului Dan Barbilian şi numele purtat debunicul acestuia, maistru zidar, mahalagiu din „Omul de Labazadiscursuluipoeticbarbianstăoda pindarică,piatră”. S-a născut la Câmpulung Muscel, la 19 martie cea care duce către firele nevăzute ale începuturilor1895. Studiază matematica în ţară şi în Germania, poeziei. Pornind de la explicaţiile date de însuşi poetul,profesând până la sfârşitul vieţii, 11 august 1961, la opera sa lirică are patru stadii: parnasian, balcanic,Universitatea din Bucureşti. expresionist şi cel al poeziei pure. Astfel de la Grecia simplă, plină de viaţă, trece la una turcită, balcanizată, apoi la Grecia dionisiacă – fază incipientă a eroticului, ca în final, să ajungă la Grecia apolinică – cea a Cântului absolut, al euritmiei în zbor, o „încercare mereu reluată” de înălţare la modul intelectual al Lirei. Hugo Friederich afirma existenţa unor limite în interpretarea actului poetic, exegetul trebuind să se oprească mai cu seamă asupra „tehnicii de expresie”. De aceea voi creiona doar câteva elemente ce deschid calea interpretărilor poeziei lui Ion Barbu. Prima perioadă a poeticii barbiene este reprezentată prin ciclul de versuri publicate în „Sburătorul”, versuri de formă parnasiană. Folosind un material de natură cosmică, poetul înclină mai degrabă către romantism

586 Maria Sava Cartea Iubirii 587amestecat cu delirul dionsiac al expresioniştilor. încercarea de iniţiere intelectuală a limitatului, sub „Sub înfloriţii arbori, sub ochiul meu uimit,/Te-ai dominaţia triumfală a Soarelui. Increatul este locul fără hotar din care vremea încearcă în zadar să se nască.resorbit în sunet, în linie, culoare,/ Te-ai revărsat în Adevărat spectacol magic Riga Crypto şi laponalucruri, cum în eternul mit/Se revarsă divinul în luturi Enigel aminteşte de poemul lui Coleridge The Rime ofpieritoare./”( Umanizare) Poezia din această fază Ancient Mariner. Tema acestei balade fiind tragiculeste o încercare umanizare a scenariului misterelor din unei iubiri de neatins rezultată din incompatibilitateaEleusis, erudiţia şi cultura trecând înaintea invenţiei lumilor celor doi protagonişti-spirituala laponă Enigel şipoetice. Spre deosebire de Blaga, ale cărui trăiri increatul Rygă Cripto. „Că-i greu mult soare să îndure/dionysiace se puneau în slujba realizării eului individual Ciupearca crudă de pădure,/ Că sufletul nu e fântână/plenar, Ion Barbu aderă mai degrabă la acea ultimă fază Decât la om, fiară bătrână,/ Iar la făptură mai firavă/decadentă a misterelor, corespunzătoare unui Dionysos Pahar e gândul, cu otravă,/bahic. În Oul dogmatic se cântă creaţia. Oul ca sumă şi Următoarea treaptă în poezia lui Barbu o reprezintă rezumat palpabil, al lumii, palat de nuntă şi cavou, cel încea antonpannescă sau balcanică a cărei temă care sălăşluieşte pacea-ntâie a lumii, acolo unde moarteafundamentală este Moartea şi Somnul. Ciclul Isarlâk germinează în viaţă. În lirica sa, Ion Barbu închipuieconţine poezia unei lumi în declin ce-şi consumă existenţa a trei trepte de cunoaştere ce înainteză înspasmele într-un timp nedeterminat. Simbolul acestei spirală către absolut. Pornind de la eros ajunge la fazalumi este Nastratin Hogea „uşuratul Hoge, mereu intelectuală ca în final să descopere Poezia. „Ansoitariu” posesor al iniţierii prin care poate salva o lume al Geei, închisoare,/ Ocoleşte roatele interioare:/Roataîn care „În loc de aur, pieptul acelui trist Argos/ Ducea Venerii/ Inimii/ Roata capului/ Mercur/ În topire îno lână verde de alge năclăite” (Nastratin Hogea la azur,/ Roata Soarelui/Marelui./(Ritmuri pentruIsarlâk) nunţile necesare) Domnişoara Hus e un poem de un pitoresc A patra şi ultima treaptă conţine o poezie a geometrieiexterior: eroina apropiată Penei Corcoduşa a lui Mateiu în zbor. Simbolurile se ermetizează” Există o treaptăCaragiale închipuie idealul feminin al acestei lumi „la de experienţă poetică, de la care versul se dovedeştemijloc de Rău şi Bun”. Din Levantul decadent, poetul a fi rigoare şi fervoare, nu interjecţiile dezvoltaterecreează prin sublimare, ridicând apatia, indolenţa ori celebrare mai mult sau mai puţin armonioasă.”şi mizeria la rang de valori, o nouă Cetate „Ruptă din Este o poezie cu obiect aşa cum însuşi poetul susţine.coastă cu soare!” care „Trebuie să înflorească:/ Alba/ Să remarcăm aici limbajul poetic univoc care cere oDreapta/Isarlâk” instruire adâncă a cititorului, diferit de obscuritatea poeticilor moderne de azi ce se lasă interpretate la Elementul modern din aceste versuri îl constituie infinit. Poarta de intrare în acest ţinut rarefiat al liriciitonul gros şi buf, ecou al faptei creatoare înregistrat cu barbiene e îngustă şi cere iniţiere. Ne aflăm aici peun „surâs fonf al Creatorului”. ultima treaptă a visului precum în poezia lui Poe în care poetul inspirat „dezvăluie oracular formele arhetipale ale Cu Uvenderode inaugurează hermetismulpropriu-zis- într-o poezie ce se subsumează viziuniiontologice asupra Erosului: un Luceafăr feminin- în

588 Maria Savauniversului”. În Joc secund, poetul e tributar poezieiclasice care l-a fascinat. „Jocul secund e reflectareaideală şi spiritualizată a cosmosului în conştiinţă”, spuneLovinescu. Aşa cum imaginile se reflectă în oglindă, totaşa şi lumea se răsfrânge în conştiinţa poetului. El nureproduce imaginile întocmai, ci transformate în spirit.Astfel că în redactarea primelor ermetizări intervinematematicianul, care folosindu-se de procedeul algebrical substituţiei, cuvântul e învăluit de mister. Este unermetism de procedeu, nu unul de substanţă. Materialirică purificată, sublimată are ca rezultat inovarea poezieiprin „înlocuirea simţurilor şi instaurarea Intelectului.” Garabet Ibrăileanu - Spiritul critic în„Poetul a rămas învingător pe terenul Poeziei”(Marin cultura româneascăMincu) - „Nadir latent! Poetul ridică însumarea/Deharfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi/ Şi cântec Personalitate marcantă în cultura română, Garabetiztoveşte:ascuns, cum numai marea,/ Meduzele când Ibrăileanu a văzut lumina zilei într-o familie deplimbă sub clopotele verzi.”/(Joc secund) armeni, la 23 mai 1871 în oraşul Tg. Frumos. La vârsta de 5 ani rămâne orfan de mamă, al cărui chip îl evocă maiBibliografie: târziu în romanul „Adela” (1933) şi în „Amintiri din Ion Barbu, Poezii,Proză, Publicistică, Editura copilărie şi adolescenţă” (apărut postum în 1937). În 1887 se stinge din viaţă şi Teodor Ibrăileanu, tatălMinerva, 1972 scriitorului. Marcat de pierderea părinţilor, pe fondul unei sensibilităţi accentuată de sărăcia în care trăia, copilul visător încă mai găseşte resurse de a se refugia în lumea miraculoasă a basmului: „în toate direcţiile mi se părea că se sfârşeşte o lume, după care începea regiunea basmelor.” Între 1890 şi 1895 îl găsim student al Facultăţii de Litere din Iaşi, perioadă în care începe colaborarea cu diferite publicaţii. Prinpublicareastudiului„Spiritulcriticîn cultura românească”(1909), Ibrăileanu devine „un important precursor în filozofia culturii.” Tema de cercetare:

590 Maria Sava Cartea Iubirii 591dinamica fenomenului cultural din România între 1840- aruncând în noianul uitării pe cele rele; şi una şi alta1880, perioadă în care se puneau bazele statului român după principiile sale, şi fără a lua sama la persoana şimodern. Între 1906-1933 va fi un asiduu îndrumător al la starea autorilor.” Aşadar, se trecuse de acel „Scrieţi,revistei „Viaţa Românească” unde, printr-o activitate băieţi, numai scrieţi!” al lui Heliade Rădulescu.excepţională, orientează literatura vremii către realism. Sincronizarea spiritului critic din cultura română cuDeşi adept al sincronizării culturii naţionale cu cea cel european se va produce odată cu programul–manifestmajoră, europeană, nu respinge în totalitate ideile al junimiştilor: „Din momentul în care se recunoaşte căpoporaniste, dar nici nu cade în eroarea de-a idealiza suntem în transiţiune, din acel moment se recunoaşteţărănimea. legitimitatea Criticii şi se osândeşte lenevirea care aşteaptă binele în viitor fără nici o luptă.” „Cine însă Pornind de la faptul că limita iniţială de manifestare fără critică poate păşi în siguranţă?... Critica, fie şia spiritului critic în cultura română este anul 1840, amară, numai să fie dreaptă, este un element neapăratatunci când „influenţele culturii apusene se simt în toate al susţinerii şi propăşirii noastre, şi cu orice jertfe şiaspectele vieţii româneşti”, autorul acreditează ideea în mijlocul a oricâtor ruine trebuie împlântat semnulcă aceste influenţe s-au manifestat într-un spaţiu lipsit adevărului.” Se pare că în privinţa cosmopolitismului dinde tradiţii. „Acest studiu”, afirmă el, „are de scop să Muntenia , a latinismului din Ardeal şi a spiritului criticurmărească spiritul critic prezidat la redactarea culturii veritabil instituit în Moldova, Ibrăileanu avea dreptate.în ţările române.” Singurele manifestări demne de luat Cum altfel poate fi explicată „direcţia nouă” dată culturiiîn seamă, premergătoare anului 1840 au fost cronicile, începând cu gruparea din jurul Daciei literare şiopera lui Dimitrie Cantemir şi folclorul ca fenomen de continuând cu cea a junimiştilor de la Convorbirimanifestare în lumea satului. Potrivit ideii spengleriene, literare?că fiecare cultură este purtătoarea unei esenţe a cărei Punând faţă-n faţă cele două grupări, constatăm câtevarevelare este inevitabilă, Ibrăileanu consideră esenţiale deosebiri esenţiale. Dacă Alecu Russo, Kogălniceanu,cele două momente în evoluţia spiritului critic din Alecsandri erau formaţi la şcoala liberalismuluicultura românească. Influenţa unei culturi străine asupra apusean - pe care-l şi susţineau -, junimiştii, în frunteculturii autohtone se poate manifesta în toate domeniile cu Maiorescu, sunt mai degrabă conservatori. Asta înrecurgând la spiritul critic, adică la o selecţie potrivit materie de ideologie. În privinţa limbii şi-a literaturii,nevoilor poporului. vechea şcoală a luptat mult împotriva „stricătorilor de limbă” şi a influenţelor străine în literatură, fără nici un Pe bună dreptate, autorul consideră anul 1840 discernământ. Maiorescu şi junimiştii au luptat mai multun început, deoarece, în Introducţiunea de la Dacia împotriva prostului gust, a facilului, a lipsei de talent,literară se pune în discuţie imitaţia din alte culturi, cu sau a lui „scrieţi, băieţi, numai scrieţi!”discernământ şi cu limite totodată. În domeniul strict Prin grea cumpănă a trecut limba română subal criticii literare, iată ce spunea Kogălniceanu: „Ei influenţa latiniştilor şi a lui Eliade, care, spre senectute,bine, într-o asemenea epohă, când se publică atâtea căuta cu orice preţ să schimbe limba. Un rol importantcărţi, afară de bune, nu este neapărată nevoie ca o în conservarea specificului românesc al limbii române îicritică nepărtinitoare, aspră să le cerceteze pre toateşi ca într-un ciur să le vânture; lăudând cele bune şi

592 Maria Sava Cartea Iubirii 593revine lui Alecu Russo, care a adus serioase argumente lui franceză şi germană dinainte de 1848, cu caracterulatât împotriva celor ce stricau limba cât şi împotriva lui energic, casant, cu mintea lui clară, cu voinţa lui deimitaţiilor servile: „Tălmăciri, imitaţii, cercări, deşi fier, a putut deveni reprezentativ, dându-ne pe acel omvrednice de laudă, nu alcătuiesc o literatură, ş-ar fi de stat (Cuza) care apus bazele României moderne. Înpăzit tăcere dacă oareşcare socotinţi judecătoreşti ale epoca de decepţie şi reacţie numai un om ca d. Maiorescud-lui D.G. nu l-ar sili o dată pentru totdeauna a-şi da , cu cultura germană de după 1848, cu temperamentulopinia sa asupra criticei de faţă, precum ş-asupra celor său rece, cu frica sa de entuziasm - parcă sentimentul arce critică, spre învăţătură pe viitorime.” fi o slăbicune - cu mintea sa cumpănitoare, cu inteligenţa sa remarcabilă, cu cultura sa întinsă şi variată, cu firea Garabet Ibrăileanu evidenţiază importanţa sa sterilă de concepţii şi de simţiri - de unde atitudineapaşoptiştilor în instituirea spiritului critic din cultura sa dispreţuitoare şi negativă - numai un astfel de omromână, precum şi contribuţia lui Maiorecu şi-a putea deveni reprezentativ.”junimiştilor care au dat valoare ştiinţifică noii direcţii prin În continuare, Ibrăileanu se ocupă de manifestareacare Estetica devine esenţială în evaluarea unei opere. Se spiritului critic în operele scriitorilor: C. Negruzzi, V.pune în discuţie şi plagiatul. Dacă la începutul culturii Alecsandri, Eminescu, Al. Odobescu, Caragiale. Dacă penoastre nu era considerat drept un furt, scriitorii de la paşoptişti îi consideră spirite revoluţionare, mânate deînceputul secolului 19, menţionând doar „luat din alte dorinţa de renovare a societăţii şi a culturii, pe junimiştilimbi”, sau nici măcar atât, cei de la Convorbiri literare îi consideră reacţionari, din punct de vedere ideologic,şi de la Contemporanul încep să vorbească cu dispreţ avînd o „puternică tendinţă de rezistenţă la inovaţiuni”,despre plagiat, ca despre o încălcare a moralităţii în dar spirite lucide, cu contribuţii esenţiale în evoluţiaactul de creaţie. Prin scrierile sale, Maiorescu a îmbrăcat culturii româneşti. Atât Negruzzi cât şi Alecsandriîntr-o haină logică direcţiile de dezvoltare ale culturii. Şi constituie o punte de trecere între şcoala veche paşoptistătotuşi, esenţială în instituirea spiritului critic în cultura şi cea nouă junimistă, care prin spiritul critic din pieseleromână rămâne vechea şcoală, cea a paşoptiştilor. Pe lor de teatru iau atitudine împotriva „stricătorilor debună dreptate afirmă Ibrăileanu că într-o ţară mică limbă”: aşa în „Muza de la Burdujeni” „Iorgu de laprecum Moldova, cu un public intelectual restrâns, Sadagura” sau în ciclul Chiriţelor - care reprezintăapăreau publicaţii precum România literară, Dacia începuturile comediei româneşti.literară, Propăşirea, Steaua Dunării - într-un tiraj Cu Eminescu, spiritul critic capătă noi accente.de aproape 500 de exemplare. Tiraj foarte mare pentru Format la şcoala germană şi adept al junimismului,acele vremuri şi pentru climatul cultural de atunci. poetul a făcut destul de puţine referiri în ceea ce priveşte limba (nu se considera de specialitate) şi chiar în ceea Aşadar, comparând cele două momente esenţiale din ce priveşte literatura. Mult mai accentuată a fost criticaevoluţia spiritului critic, Ibrăileanu ţine să aducă în prim- lui referitoare la relaţiile sociale. Nu mă voi opri asupraplan ideea că o personalitate „devine reprezentativă capitolului pe care Ibrăileanu i-l dedică poetului, pentruatunci când are un temperament şi o cultură potrivită motivul unei abordări destul de simpliste. Spiritul criticcu epoca sa”. Este o idee nouă referitoare la elită. „În eminescian are valenţe cu mult mai profunde decâtmişcarea politică cumpătată din Moldova de la 1840până la 1860, numai un om ca Kogălniceanu, cu cultura

594 Maria Sava Cartea Iubirii 595cele evidenţiate de Ibrăileanu. Trecând în Muntenia, europene se cere să se facă în primul rând cu discernământconsideră că aici spiritul critic a fost mai puţin manifest: critic. Imitatorii fără rezerve ai culturii europene, ca şiAlexandrescu, Ghica, Bălcescu, Eliade au fost mai cei care au fost refractari oricărei activităţi novatoare,degrabă nişte modele pentru contemporanii lor prin au greşit iremediabil. De aceea, consideră autorul, că oexemplul propriu şi nu prin abordarea critică a faptelor. atitudine ca cea a lui Kogălniceanu, care pe de o parteUn adevărat spirit critic îl consideră pe Al. Odobescu mai e partizanul noului, iar pe de alta promovează valorileales prin vehemenţa cu care intră în polemică cu latiniştii: tradiţionale, nu poate fi decât benefică. Atât liberalismul„Autorii dicţionarului (Laurian şi Maxim) nu pun în muntean cât şi junimismul moldovenesc sunt direcţiidicţionar limba românească vorbită şi scrisă; nu fac ideologice care au contribuit enorm la evoluţia culturiidin dicţionar „oglinda limbii din trecut până-n prezent”, româneşti. Atunci când spiritul novator face rabat de laci recomandă crearea unei limbi mai asemănătoare cu spiritul critic, nu se întâmplă decât o imitaţie lipsită delimba latină, o limbă cum li se părea lor că trebuie să se valoare, care poate duce în esenţă la o criză profundă afi vorbit într-o epocă mai veche. Da noi scriem pentru societăţii respective. O simţim clar pe pielea noastră, ceicei de azi şi nu pentru cei din trecut. Iar ideea că acel care suntem contemporani celor 20 de ani de „bâjbâială”dicţionar ar putea să pătrundă în tinerime şi că limba între spiritul liberal european şi conservatorismuldin el ar putea să devină limba urmaşilor îi provoacă o tradiţional românesc.adevărată spaimă.” Un studiu de o fineţe intelectuală excepţională, studiul În sfârşit, Caragiale reprezintă pentru Ibrăileanu lui Ibrăileanu sclipeşte prin observaţiile scăpărătoare, înspiritul critic dus la extrem, iar opera sa este oglinda vie a ciuda multor inadvertenţe. Mai târziu, Adrian Marinosocietăţii româneşti în profunzimea ei, pentru eternitate. va considera ca şi Ibrăileanu că perioada paşoptistăPuţini exegeţi ai operei caragialiene au surprins esenţa a fost definitorie pentru evoluţia României pe drumulsatirei sale: „Mahalaua pe care o satirizează Caragiale, modernismului european. În limitele ideilor promovatenu e o categorie socială, clasa de mici burgheji, de mici de Ibrăileanu, consider că la momentul actual culturafuncţionari, care stau în suburbie, şi ale căror mijloace românească a intrat într-o nouă etapă critică dupămateriale, ca şi intelectuale sunt restrânse. Mahalaua, care va urma, cu siguranţă, o limpezire a apelor. Falşiipe care a satirizat-o Caragiale, e o categorie sufletească. proroci n-au decât să plângă cu lacrimile CasandreiE vorba de mahalaua intelectuală în care intră oameni pieirea Troiei, eu încă mai cred în valorile culturaledin toate categoriile sociale, în orice caz din multe româneşti. Parafrazându-l pe Noica, în ultima vreme aucategorii sociale: şi mici burghezi, şi funcţionari apărut mulţi nihilişti , închipuindu-şi că aruncă în aerinferiori, dar şi oameni bogaţi, sus puşi, şi funcţionari poporul român cu adevărurile tunate de ei, iar poporulsuperiori, şi chiar progenituri din clasa nobilă.” le-a răspuns simplu : „che bella voce. Ţinând cont de realităţile contemporane, se poate Bibliografie:afirma, că vrem nu vrem, evoluţia României stă în primul Garabet Ibrăileanu, Spiritul critic în culturarând şi va sta în continuare sub semnul celor două teoriisusţinute de Eugen Lovinescu: cea a imitaţiei şi cea a românească, Editura Junimea, Iaşi, 1970sincronizării la cultura apuseană. Dar asimilarea culturii

Cartea Iubirii 597 Vasile Voiculescu, jurnalistul decenii, între 1918 şi 1946, timp în care a fost prezent atât în presa scrisă cât şi în cea vorbită, în calitate de„Acest om simplu şi totuşi întortochiat, care era un mistic conferenţiar la radio.dublat paradoxal de un cazuist cu spirit eminamenteraţionalist, care avea, ca medic, întinse cunoştinţe În presă a debutat în 1919, la publicaţia bârlădeană,de specialitate, dar care ţinuse să se iniţieze serios şi Florile dalbe, alături de G. Tutoveanu, Tudor Pamfileîn teologie, şi în ştiinţele oculte, care citea cu pasiune şi M. Lungeanu, promovând un semănătorism înnoitliteratură în mai multe limbi, complăcându-se însă în faţă de cel promovat de „Sămănătorul”. Între 1919 şia lăsa impresia de a nu fi la curent cu nimic... acest om 1928 desfăşoară o largă activitate publicistică la revistavenit parcă din adânc şi de departe, la care ţăranul de „Lamura”, editată de Ministerul Cultelor şi Instrucţiuniirasă străveche nu s-a citadinizat niciodată pe deplin, şi fiind condusă de Al. Vlahuţă şi Al. Brătescu-Voineşti.cred că n-a fost cunoscut de nimeni cu adevărat.” Activând la această revistă, îşi propunea „să pună în legătură pe toţi cărturarii şi scriitorii noştri cuA (Dinu Pillat) învăţătorii şi cu tineretul de la sate, pentru a pregăti, idoma multora dintre scriitorii români, activitatea împreună, cu o sănătoasă şi largă înţelegere a vieţii şi creatoare a lui V. Voiculescu a fost dublată de una a rosturilor ei, acea binecunoscută unire sufletească,civică, prin demersul său publicistic. Omul de o adâncă pe care se reazimă tăria popoarelor şi pe care nu potcultură şi medicul de mare omenie era conştient că s-o dea nici izbânzile armelor nici jocurile iscusite alepromovarea culturii în rândul maselor largi nu poate diplomaţiei.” ţelul suprem fiind de cultivare şi educareveni de la instituţiile statului şi nici de la clasa oligarhică naţională. După 1928, Voiculescu se apropie de cercul deaflată la conducerea ţării, ci de la adevăraţii oameni la „Gândirea” alături de Lucian Blaga, Adrian Maniu,de cultură capabili să-şi asigure roluri de misionari. Tudor Vianu, Nichifor Crainic... În acelaşi timp, publicăActivitatea sa publicistică se întinde pe o perioadă de trei zeci de articole cu caracter medical, în revista „Albina”, oferind consultaţii în schimbul obligaţiei de-a contracta un abonament anual. Pe lângă activitatea publicistică, Vasile Voiculescu editează şi o serie de broşuri de popularizare, având ca scop principal educarea maselor. Vreme de un deceniu şi jumătate, motorul promovării culturii naţionale pe calea undelor a fost poetul, scriitorul şi medicul Vasile Voiculescu. Primul contact cu Radioul l-a avut în 19 februarie 1929, când face lectură la microfon, citind din versurile sale. Pe lângă conferinţele pe teme culturale („Novalis”, „Cultură şi civilizaţie”, „Misterul Shakespeare”), anul următor va inaugura rubrica „Ora satului” în care, sub titlul „De vorbă cu sătenii”, va începe o serie de conferinţe despre igiena generală, despre relaţia omului cu natura.

598 Maria Sava Cartea Iubirii 599Din 17 mai 1931 emisiunea sa va purta numele „Sfatul înălţat copiii, cum ne-am cinstit soţia şi familia, cummedicului”, rubrică care a figurat încă 50 de ani sub ne-am ajutat aproapele, cum ne-am slujit neamul, cumacest nume. Deseori în activitatea sa de om al Radioului am uşurat măcar cu greutatea unui pai, omenirea.” Nuîşi invita confraţii pentru a conferenţia pe teme culturale. cred să găsim în presa contemporană vreun jurnalistTotodată va fi un consecvent îndrumător şi coordonator atât de patriot, cu gânduri şi sentimente atât de curate!...al emisiunii Universitatea radio iniţiată de Dimitrie Poetul s-a ţinut dârz pe baricade în confruntarea cu ceiGusti. Grea viaţă începe să aibe publicistul în perioada ce l-au ucis pe Iorga, a protestat cu armele sale împotrivade fascizare a ţării, respingând cu vehemenţă orice lagărelor naziste şi-a metodelor inumane de anihilare aidei calomnioase, subversive, la adresa fiinţei noastre fiinţei umane.naţionale. Astfel, va consemna într-una din cronicile În numărul 41 al revistei Presse medicale, Pierresale: „La radio nu fac decât să continui clientela din Werthelmer publică articolul „Lobotomia prefrontală”,oraş. Aceiaşi clienţi desbrăcaţi nu la fizic, ci moral. fapt care-l umple de indignare şi căruia îi răspunde cuBolnavi de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu studiul „Lobii frontali-inamici ai umanităţii”. Dar celviţii şi tare, se perindă în dosul şi câteodată se strecoară mai trist eveniment care-l marchează pe umanistulîn faţa microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, Voiculescu este lansarea bombei atomice, despre caredevin psihiatru, deliruri de conferenţiar şi literat, scrie că aşa şi-a imaginat prăbuşirea Atlantidei în a căreimanii de persecuţie radiofonică, de invidii, de pismă, existenţă crezuse. Cel care credea în misiunea perpetuă ade ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simţ, omului de cultură de a se pune în slujba poporului căruiaepilepsii de nevropaţi, demenţă, perversiuni”. Liber în îi aparţine primeşte în această perioadă şi cea mai cruntăgândire, nelegat de vreo ideologie sau şcoală literară, lovitură în propria existenţă - moartea soţiei, MariaVasile Voiculescu va fi pur şi simplu în slujba naţiei sale. Mitescu-Voiculescu, ceea ce îl va marca până la sfârşitulSingurul său gând era cultivarea poporului; singurul crez vieţii, amplificându-i însingurarea. Dar iată că unulera că, arta nu poate şi nu trebuie pusă decât în slujba dintre cei mai împătimiţi iubitori de oameni ai culturiipropăşirii culturii naţionale. Rezistenţa sa din perioada române, singurul scriitor care şi-a păstrat verticalitatealegionară se prelungeşte în anii de după război, când până la capăt, refuzând colaborarea cu regimul comunist,teroarea fascistă care condamnase cărţile lui Sadoveanu nou instaurat, va plăti cu vârf şi îndesat atitudinea sa dela ardere pe rug este continuată de cea comunistă. în om al cetăţii.care biblioteci întregi sunt arestate şi condamnate la La 5 august 1958 Securitatea pătrunde cu forţa înmoarte prin aceeaşi metodă. Cărturarul va rămâne pe casa „duşmanului regimului”, Vasile Voiculescu, pentrubaricade în căutarea idealului de perfecţiune umană a găsi materiale compromiţătoare. Este anul în care, înpe care încerca să-l transmită conaţionalilor săi: „Să ne directivele celor de la putere, sunt înscrise două mariîntrebăm ce am făcut pentru împodobirea sufletului acţiuni de anihilare a elitelor naţionale. Arestarea luinostru şi al celorlalţi, cât adevăr am adunat, câtă Vasile Voiculescu făcea parte dintr-un plan de proces celumină am strâns şi am răspândit, ce bunătate am dorea să intimideze orice reacţie a clerului la noua Legeîmpărtăşit, să ne reculegem şi să cântărim cum ne-am a Cultelor. Astfel, poetul a fost inclus în procesul grupăriirăsplătit părinţii, cum ne-am iubit fraţii,  cum ne-am „Rugul Aprins”, deşi participarea lui la activităţile