Important Announcement
PubHTML5 Scheduled Server Maintenance on (GMT) Sunday, June 26th, 2:00 am - 8:00 am.
PubHTML5 site will be inoperative during the times indicated!

Home Explore CARTEA IUBIRII, autor Maria Sava

CARTEA IUBIRII, autor Maria Sava

Published by Hopernicus, 2015-09-14 15:48:17

Description: CARTEA IUBIRII, autor Maria Sava

Keywords: CARTEA IUBIRII, autor Maria Sava,literatura,carti

Search

Read the Text Version

600 Maria Sava Cartea Iubirii 601acestei grupări nu era una marcantă. „Rugul Aprins” era Încarcerat la Jilava, este întâlnit de Nicolaeun cerc de rugăciune şi reflecţie religioasă înfiinţat de Steindhart, care mărturiseşte în Jurnalul său: „Totul –călugărul rus Ioan Străinul, la Mănăstirea Antim, unde ca de atâtea ori în atâtea locuri penitenciare, dar acumacesta adusese din pribegie o icoană a Sfintei Fecioare e primul contact – se arată în aşa măsură de lugubru şistând deasupra unui rug aprins. În fruntea grupului apăsător încât nu pare a fi real. Încântătoare e prezenţase aflau Sandu Tudor, Sofian Boghiu ş.a., toţi membrii doctorului Voiculescu, foarte îmbătrânit, numai oase,participând la acele momente de reflecţie şi meditaţie în blând, manierat, paşnic, nobil, vioi la minte, dar frântcare îl căutau pe Dumnezeu în interiorul propriei fiinţe de oboseala.“prin rugăciunea inimii. Participarea lui Vasile Voiculescun-a fost nici pe departe cea evocată de Marius Oprea „Doctorul Voiculescu şi episcopul Leu (tare dărâmat,în cartea sa „Adevărata călătorie a lui Zahei”. În umbla în carje, e înţolit în straie miţoase de baciu laaugust 1958, Vasile Voiculescu este arestat şi, o dată cu o stană de munte înalt) sunt interogaţi pe îndelete deel, întreaga bibliotecă, în jur de 6000 de volume, printre gardienii care, probabil, se plictisesc. Amândoi suntcare şi o carte în limba germană a lui Em. Swedengorg batjocoriţi şi beşteliţi, insultaţi, înjuraţi şi porcăiţi.adnotată cu versuri în limba română, ca document Ceilalţi scapă mai usor.“incriminator. Celor 16 persoane din lot li se însceneazăun proces, fiind acuzaţi de „uneltire împotriva ordinii După 4 ani, în 1962, va fi eliberat. Iese din închisoaresociale” . Iată ce spune preotul Roman Braga: „A fost în stare de agonie, pe targă, bolnav de TBC şi moare pesteo parodie de proces cu uşile încuiate, deoarece au fost câteva luni cu inima rănită pentru arestarea celor 6000rostite ca martori numele unor oameni din guvern, cum de volume pe care nici urmaşii nu le-au mai recuperat.era Athanase Joja...” A fost un martir al neamului căruia astăzi singura La câteva luni după lotul „Rugului Aprins” în care mulţumire care i se oferă de către contemporani estefusese arestat Vasile Voiculescu, se pune în aplicare cel aceea de-a fi pus în debara cot la cot cu ceilalţi morţide-al doilea plan de intimidare al intelectualilor prin netrebuincioşi pe motiv de evoluţie culturală. Indiferentarestarea lotului Noica - Pillat, în urma căruia sunt câtă recunoaştere îi va da sau nu posteritatea, Vasileîntemniţaţi 25 de intelectuali pentru marea vină de a se fi Voiculescu rămâne un reper moral în cultura română, unîntâlnit şi discutat cărţi de-ale lui Goethe, Cioran, Noica. mare Umanist pus în slujba propriei naţii şi un scriitor de valoare a cărui operă n-a fost îndeajuns explorată. Trebuie să amintesc aici lipsa de reacţie ascriitorilorromâni aflaţi la masă cu puterea comunistă. Tudor „Marile porunci către Adevăr şi Dreptate, înalteleArghezi se ascunde, Zaharia Stancu pe care poetul îl porniri către Bunătate şi Jertfire de sine vin dinajutase în regimul anterior într-o situaţie similară nu adâncurile firii noastre primordiale, măcar tot din atâtvrea să se implice, iar Mihai Beniuc îl respinge pe fiul adânc cum vine egoismul orb, răutatea şi minciuna, şiscriitorului , nedorind să depună mărturie, deoarece, ar trebui să fim buni cel puţin cât suntem răi, să fim„n-a vrut să colaboreze cu Puterea”. Radu Boureanu, vrednici cât suntem mincinoşi, ca să fim întregi.”(Aşchiiexpertul literar al Securităţii, declară poeziile lui Vasile de meditaţie).Voiculescu drept „duşmănoase”.    

602 Maria SavaBibliografie: Vasile Voiculescu, Gânduri albe, Editura Cartearomânească , 1986 Marele Inchizitor Încă de la primii paşi în viaţă învăţăm că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, căci, nu-i aşa, crearea sufletului este tentativa celui iubit de-a pune în valoare puterile Celui pe care îl iubeşte. “Omul nu se naşte cu un suflet , ci moare cu el- atunci când şi-l făureşte”. ( Unamuno) Se spune în Geneza 1.2.7.: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” După care, l-a trimis în grădina Eden, nu singur, ci cu femeia pe care i-a dat-o să-l însoţească. Dar, i-a pus o interdicţie –să nu cumva să mănânce “din pomul cunoştinţei binelui şi răului”. Ispitiţi de şarpe, mai întâi Eva şi pe urmă Adam au călcat interdicţia, lucru pentru care au fost alungaţi din rai şi blestemaţi să poarte povara păcatului de-a nu fi ascultat. Aşa au pierdut primii strămoşi ai omului acea stare de fericire primordială şi de naivitate copilărească, alegându- se, în schimb, cu povara liberului arbitru. În mila lui imensă faţă de propria creatură, Dumnezeu a decis să-l

604 Maria Sava Cartea Iubirii 605despovăreze de toate păcatele acumulate în cunoştinţă speranţa fariseică iudaică în învierea trupului şi ceade cauză, sacrificându-şi propriul Fiu. „Oamenii sunt platoniciană în nemurirea sufletului intră în conflict.nişte răzvrătiţi din naştere, dar nişte răzvrătiţi laşi , Se declanşează lupta ideilor împotriva cugetărilor şi,fricoşi, slugarnici.”(Legenda Marelui Inchizitor) pentru că dogma trăia din erezii, aşa precum credinţa“Iisus va agoniza până la sfârşitul lumii, spune Pascal, din îndoieli, până la urmă, dogma iese învingătoare.şi nu trebuie să dormim în acest timp.” Agonia lui Iisus Începe agonia creştinismului, valoare a spirituluiînseamnă lupta pentru viaţă şi credinţă, înseamnă universal ce-şi avea rădăcinile în stratul cel mai profundîndoială, înseamnă asumarea propriei existenţe. În zorii al individualităţii umane, începe tirania Bisericii, începeapariţiei sale, creştinismul s-a remarcat ca o valoare a moartea cugetării în favoarea dogmei, care se hrăneştespiritului universal, cu rădăcini în stratul cel mai adânc din erezii aşa precum credinţa, din îndoieli.al individualităţii umane. În Ioan 6.27 se spune:„Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru La Sf. Apostol Pavel Verbul se face Literă, Evangheliaviaţa vecinică, şi pe care v-o dă Fiul Omului.” Rădăcinile devine carte- Biblia. El l-a zămislit pe Sf. Augustin , iardeturnării învăţăturilor creştinismului le găsim cu Sf. Augustin pe Calvin şi pe Jansenius.Probabil că Iisusmult timp în urmă, odată cu apariţia Sf. Apostol Pavel, dacă le-ar fi fost contemporan n-ar fi avut adeziunea nici“evreul helenizat”, “fariseul platonician”, discipol al a lui Pavel, nici a lui Augustin şi nici a lui Calvin, aşa cumlui Ganimene care are o revelaţie în Pustiu: îl cunoaşte afirmă Keyserling. O societate în care Litera a înlocuitpe Iisus „în spirit”, nu şi în trup . Merge la evreii care Cuvântul nu putea să aibă decât onestitate, dar nu şicredeau în învierea trupului, să le transmită ceea ce i se onoare.revelase, dar este respins, deoarece în Iisus ei îl uciseserăpe Sărac, «săracul de bunuri, săracul de prieteni, săracul Dar, iată că în secolul al XIX-lea vine cel supranumitde el însuşi», aşa cum spune Bloy. Căci a avea Dumnezeu de Vladimir Soloviov „profet al lui Dumnezeu”,însemna să fii infinit de bogat, dar a te crede Dumnezeu Dostoievski, şi dezvoltă acest conflict propunând caînsemna pentru ei să devii infinit de Sărac. Merge, apoi, rezolvare întoarcerea pe calea arătată de Iisus, cea ala grecii care credeau în zei. Asupra lor mare putere individului care se îndoieşte, deci, crede.aveau misterele din Eleusis la care aveau acces doariniţiaţii. Însă masele erau ţinute deoparte. Aici a găsit Sf. În capitolul al V-lea din Fraţii Karamazov, găsimPavel o breşă şi a promis accesul maselor la nemurirea poemul Marele Inchizitor. Să amintim că în literaturazeilor prin intermediul lui Iisus. Nu i-a fost deloc uşor rusă Iisus este prezent în operele majorităţii scriitorilorsă câştige încrederea grecilor, „agentului electoral”, aşa de valoare: în poemul Hristos al lui Turgheniev, încum îl numeşte Cioran. Atunci când Iisus a murit, în Maestrul şi Margareta a lui Bulgakov, în Doctorsufletele credincioşilor au renăscut marea dogmă iudaică Jivago a lui Pasternak, în Facultatea de lucruria învierii trupului amestecată cu cea helenică a nemuririi inutile a lui I. Dombrovski, în Gospodăria Matrioneisufletului, evanghelistica devenind biblistică. În acest a lui Soljeniţîn. Realizarea portretului Mântuitoruluimoment, cultul în Dumnezeul-Om şi învăţăturile lui în operele scriitorilor enumeraţi nu depăşeşte cadruleste înlocuit cu doctrina evangheliilor, doctrină în care evanghelic, întrucât nimeni nu mai are voie „să adauge nimic la cele mărturisite odinioară” legat de taina celeilalte lumi şi de esenţa divină a Fiului Omului. Într-o bună zi, pe vremea când Inchiziţia nu mai

606 Maria Sava Cartea Iubirii 607prididea cu arderile pe rug, în toridul oraş andaluz, capătă inflexiunile urii, într-un crescendo care seSevilla, apare El „din senin, pe tăcute”, în mod finalizează cu ameninţarea arderii pe rug: „Eu nu Tenecanonic, El. Nu era vorba despre a doua Lui venire, cunosc şi nici nu vreau să ştiu dacă eşti Tu Acela sauci, pur şi simplu, se iveşte neanunţat „precum fulgerul semeni numai cu El; oricum ar fi, mâine am să tece porneşte de la Răsărit până la Apus” doar pentru a– osândesc, şi am să Te ard pe rug ca pe eretici, şi ai să vezişi face vizibilă prezenţa ca în urmă cu 15 veacuri, prin atunci cum norodul, care azi Ţi-a sărutat picioarele, lavâlvătaia rugurilor. un singur semn al meu, se va arunca să adune tăciunii împrăştiaţi în jurul rugului Tău, ştii Tu asta?” Surprinzător, tot norodul îl recunoaşte şi se îndreaptăspre El cerând binecuvântare; copiii îi aruncă flori „Patimile lui Iisus, spune Leon Bloy, au fost pitadinainte cântând şi preamărindu-L. ”Osana!” murmură şi vinul Evului Mediu, şcoala primară şi piscul semeţbuzele tuturor şi întreaga mulţime este copleşită când se al culturii religioase.”Însă zadarnic s-a lăsat sacrificatapleacă şi şopteşte cu milă „Talifa, kumi!” repetând în numele libertăţii individuale a omului, în zadarminunea învierii cu o fetiţă ce tocmai era dusă la groapă. cu 15 secole în urmă le spusese „vreau să fiţi liberi cu„Poporul freamătă şi plânge cutremurat.” adevărat”. Însă tocmai în acest moment trecea prin dreptul Acum, îi spune cu ironie Marele Inchizitor: „ai avutcatedralei unde era adunată mulţimea un bătrân de 90 prilejul să-i vezi pe oamenii aceştia liberi”. „Numaide ani, cu faţa suptă, îmbrăcat într-o rasă de călugăr, din acum, când am terminat cu libertatea, suntem în măsurăpânză groasă. „Şi atât de mare este autoritatea lui, atât pentru prima oară să ne gândim la fericirea oamenilor.”de strunit şi plecat este poporul, deprins să i se supună Iisus a venit să-i arate omului calea adevărului, însă luifără a crâcni, încât gloata se dă în lături din calea lor şi, îi fusese dată, odată cu căderea, legea suferinţei, aşa căîn mijlocul unei tăceri mormântale, gărzile pun mâna oricât ar fi fost el îmbiat să urmeze adevărul, el va mergepe El şi-L duc. Ca la o poruncă, mulţimea se îndoaie pe calea dată de Tatăl. De aceea Marele Inchizitor tragepână la pământ în faţa bătrânului inchizitor, care o meditativ concluzia blasfemiatoare: „Da, poate că ştii”.bine cuvintează şi pleacă mai departe” „Ţi s-a atras doar atenţia asupra acestui lucru, Ţi s-au dat destule avertismente” . Toate se petrec atât de repede încât aproape căn-au timp să priceapă ce s-a întâmplat cu adevărat. Marile haruri- libertatea, adevărul, eroismul moral-Când seara şi bezna groasă se lasă asupra oraşului, sunt poveri prea grele pentru un biet suflet vrednicMarele Inchizitor se duce la închisoare, intră în celula de milă. Nu libertate îşi doreşte omul, ci fericire, nuOstaticului şi rămâne singur cu el. Îi cercetează îndelung veşnicia îl atrage, ci vremelnica stare de bine, nu iubireafaţa la lumina opaiţului şi-l întreabă scurt: „Tu eşti? de Dumnezeu îi cuprinde sufletul ci mai presus de toateTu?” şi fără să-i lase răgaz să răspundă, continuă: „Taci, pune iubirea de oameni. În scurta lui trecere, omul poatenu spune nimic. Ce ai putea să mai spui? Ştiu prea bine trăi şi fără să cunoască marile adevăruri ale vieţii. Spiritulce! Numai că tu n-ai dreptul să mai adaugi nimic la Marelui Inchizitor s-a dovedit a fi mult mai viu printrecele mărturisite odinioară. De ce-ai venit atunci să ne ei, atâta timp cât poporul a putut să întoarcă spatele luitulburi?” Iisus şi să se plece în faţa lui. Şi, ca într-o replică din tragedia greacă, discursul „Acolo unde există guvernare a oamenilor, spune

608 Maria Sava Cartea Iubirii 609Berdiaev, grijă aparentă pentru fericirea şi bunăstarea nu pot s-o înţeleagă, de care chiar se feresc, îngroziţi,lor, coroborate cu dispreţul faţă de oameni, cu punerea fiindcă nu există nimic mai insuportabil şi n-a existatla îndoială a originii şi a înaltei lor meniri, este viu vreodată pentru om şi societate decât libertatea!”spiritul Marelui Inchizitor” Dostoievski , ca un adevărat Cât adevăr există în cuvintele Marelui Inchizitor,profet al vremurilor ce vor veni, dezvăluie sâmburele simţim azi când vedem că popoare întregi nu mai ştiu ceviitoarei ideologii care va domina omenirea alte veacuri- să facă cu libertatea câştigată...ideologia comunistă-ideologie care în timp se va dovedi Ei, dacă Iisus ar fi făcut minuni şi toate pietrele le-că a căpătat toate caracteristicile unei religii. ar fi transformat în pâini spre îndestularea tuturor ar fiCele trei ispite cu care diavolul a încercat să-L fost cu totul altceva. Însă el n-a vrut să-l lipsească pe omademenească pe Iisus în pustiu şi pe care acesta le-a de libertate spunând că nu poate trăi doar cu pâine. Şi,respins în numele libertăţii, ale împărăţiei lui Dumnezeu aşa cum cei care au ridicat Turnul Babel au cerut hranăşi a pâinii cereşti, au fost ispitele cu care Marele Inchizitor spre a putea duce la bun sfîrşit edificiul, la fel cei ce le-a ademenit poporul. „Înfricoşatul şi preaiscusitul duh, au urmat au cerut pâine, nu libertate. „Tu le-ai făgăduitduhul nimicniciei şi al nefiinţei, după cum mărturiseşte pâinea cerească, dar, iarăşi Te întreb, crezi într-adevărSfânta Scriptură, el a încercat să te ispitească. E drept, că poate avea acelaşi preţ în ochii stirpei omeneşti,ori nu? Există, oare,  un adevăr mai deplin decât acela nevolnice, desfrânate şi pururi nerecunoscătoare cape care Ţi l-a dezvăluit, punându-Ţi cele trei întrebări, pâinea reală pământească? Dacă , în numele pâiniisau, precum spun Scripturile, cele trei „ispitiri” ale tale, cereşti, se vor găsi câteva mii sau zeci de mii de sufleteadevăr pe care Tu l-ai respins?” Şi totuşi, dacă va fi avut care să Te urmeze, cum rămâne cu milioanele şi zecileloc o minune în toată puterea cuvântului, o minune fără de mii de milioane de făpturi omeneşti incapabile săseamăn, ea s-a întâmplat numai şi numai atunci, în zilele renunţe la hrana pământească pentru cea făgăduităcelor trei ispitiri…Fiindcă aceste trei întrebări, atât de în ceruri?sau Ţie nu-Ţi sunt dragi decât cele câtevastrâns legate între ele, preconizează întreaga desfăşurare zeci de mii de suflete mari şi puternice, restul, adicăde mai târziu a istoriei lumii, constituind totodată cele puzderia nenumărată, ca nisipul mării, de oameni slabitrei formule în care se îmbină toate contradicţiile istorice de înger, dar care Te iubesc cu adevărat, fiind menitănerezolvate ale firii omeneşti. să slujească doar ca suport material celor puternici şi În Antihristul lui Soloviov diavolul îi ademeneşte oţeliţi? Nu, nouă ne sunt deopotrivă de dragi şi cei slabipe oameni tot cu trei ispite: realizarea visului religiei din fire. Deşi nărăviţi şi îndărătnici, până la urmă totsocialiste de transformare a pietrelor în pâine, face ei vor fi cei mai supuşi. Cuprinşi de admiraţie, aceştiaminuni care-i înrobesc pe oameni şi întemeiază împărăţia ne vor soscoti nişte zei, ca unii ce vom domni asuprauniversală pământească. lor-atîta de înfricoşătoare li se va părea până la urmăDispreţuindu-i puternic pe oameni, atât de mult, încât libertatea!”să nu creadă în natura lor superioară, Marele Inchizitor Profetice cuvinte! Comunismul a fost una dincontinuă interogarea lui Iisus: „Vrei să te duci în lume înfăţişările acestei prime ispitiri, ca religie care a înlocuitaşa, cu mâinele goale, făgăduind oamenilor o libertate pâinea cerească cu cea pământească, a zeificat omenireape care ei, în ignoranţa şi în bicisnicia lor înnăscută, cea mărginită şi a adus un surogat de democraţie prin

610 Maria Sava Cartea Iubirii 611proclamarea puterii celor slabi şi asupriţi loviţi de soartă. rămâne alături de Dumnezeu, fără a mai avea nevoieCe nevoie are poporul să aspire la veşnicie? Ce nevoie are de minuni”. Şi de aceea n-a înfăptuit minunea de-a sesă aibă idealuri înalte. Să fie toţi mici şi slabi, egali în coborî de pe cruce, deşi cei din jur îşi băteau joc de elmicimea lor şi supuşi pentru a căpăta pâinea zilnică prin strigându-i: „Pogoară-Te acum de pe cruce, vom vedeagrija tătucului, a Marelui Inchizitor. şi vom crede.” Omul, fiinţă nevolnică, are nevoie de certitudini. Şi acum, după 25 de ani de la câştigarea libertăţii, Nu-i pasă de Iubire, el mai degrabă extaziindu-se înpoporul român tânjeşte după binefacerile religiei sociale faţa Puterii. Omul e slab de înger şi bicisnic nu poatecare a fost comunismul. Pâinea cerească oferită de duce povara liberului arbitru. Mândria lui de răzvrătitIisus este lipsită de valoare în faţa pâinii adevărate seamănă mai mult cu mândria unui şcolar care puneoferită de cel pe care cu atâta uşurinţă l-au ridicat în la cale o rebeliune în clasă spre a-l izgoni pe învăţător,locul Lui deificându-l. Pentru că, ce altceva înseamnă dar nu-i capabil să ducă multă vreme pe umeri povaraTătucul decât un Zeu asupra căruia se răsfrânge iubirea răzvrătirii sale.şi admiraţia celor mulţi? Şi toate astea în lipsa lui Biserica şi statul ştiu mult mai bine secretul subjugăriiDumnezeu. Nu recunoaşterea naturii superioare a şi al aservirii celor mulţi prin autoritate şi constrângere.omului, a aspiraţiilor sale înalte, a respectului său de Sensul vieţii rămâne o taină pentru ei. „Crezi oare,sine oferea noua religie adusă de Marele Inchizitor, ci întreabă Marele Inchizitor, că noi n-am iubit omenirea,ridicarea în rang turmei omeneşti, înţelegere pentru de vreme ce am înţeles cu atâta umilinţă slăbiciunileslăbiciunile şi toate scăderile omului-gloată în schimbul ei şi am căutat din toată inima să-i uşurăm povara,unei fericiri vremelnice. îngăduind firii sale nevolnice chiar şi păcatul, cu condiţia să fie săvârşit cu ştirea noastră?” „Dă-le mai întâi de mâncare, şi abia după aceea le Iar ultima şi cea de-a treia ispitire este dezvăluirea pepoţi cere să respecte virtutea!” îi spune Marele Inchizitor care Marele Inchizitor o face lui Iisus: „Noi nu suntemOstaticului.„Dă-i pâine, şi omul şi se va supune fără greş, cu Tine, ci cu el, asta e toată taina a noastră! De multe cea mai sigură chezăşie” iar omenirea i-a răspuns: . nu mai suntem cu Tine, ci cu el, au trecut opt veacuri„Înrobiţi-ne , dar astâmpăraţi-ne foamea!” Căci „taina între timp. S-au împlinit opt veacuri de când am primitexistenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru din mâinile lui ceea ce tu ai lepădat cu indignare, darulce trăieşti. Fără o noţiune precisă a rostului său pe din urmă, pe care el însuşi Ţi l-a oferit atunci, cînd ţi-alume, în vecii vecilor omul n-ar accepta să trăiască.” înfăţişat împărăţiile pământeşti.”Iar tu, îl acuză Marele Inchizitor pe Iisus„în loc să Hristos refuzase ispita împărăţiei pământeşticauţi să pui stăpânire asupra oamenilor, îngrădindu- a statului absolut, considerând-o drept o trădare ale libertatea, Tu Te-ai străduit să-i desfăşori cât mai Împăratului ceresc. Începând cu conştiinţa precreştinălarg fruntariile!” uitând că în locul libertăţii de gândire autoritarismul statului ia amploare ajungând până laomul preferă liniştea şi îndestularea. „Ai vrut să ai monstruoasele absolutisme în care Biserica a jucat undragoste liber consimţită”, îi reproşează el mai departe, rol esenţial. „Primind acest al treilea dar al puterniculuiuitând că cele trei forţe care guvernează lumea asta de duh, ai fi împlinit toate năzuinţele oamenilor pe pământ,bicisnici răzvrătiţi sunt : miracolul, taina şi autoritatea.„Tu ai nădăjduit că, mergând pe urmele tale, omul va

612 Maria Sava Cartea Iubirii 613îi reproşează Marele Inchizitor lui Iisus, le-ai fi dat un pentru descoperirea sensului vieţii.stăpân căruia să i se închine, încredinţându-i propriile Plin de cinism, Marele Inchizitor continuă să-ilor conştiinţe, şi le-ai fi pus la îndemână mijlocul de ase uni cu toţii laolaltă într-un furnicar în care nu încap arate lui Iisus cum „îndreptase” Biserica lucrareadivergenţe fiindcă necesitatea alăturării este cea de a Sa, îndepărtându-i şi pedepsindu-i pe cei mândri şitreia şi ultima pricină de frământare pentru oameni.” apropiindu-şi-i pe cei umili prin fericirea promisăUmanitatea a dorit dintotdeauna să se organizeze într-o atunci când vor pleca în altă lume. „Ei vor muri în pace,asociaţie unitară.”Hristos refuzase „unirea universală” se vor săvârşi din viaţă în numele tău, şi dincolo deîn statul pământesc absolut, refuzase unirea în afara mormânt nu vor găsi decât moarte. Iar noi vom păstralui Dumnezeu. cu grijă secretul şi, pentru fericirea lor, îi vom amăgi, Însă Biserica a sprijinit statul spre a aduna turma şi făgăduindu-le o răsplată veşnică în ceruri.”a o supune.„Cine a fărâmiţat turma şi a împrăştiat-o pecăi necunoscute, întreabă Marele Inchizitor cu reproş. Finalul discursului Marelui Inchizitor constituieTurma se va aduna însă la loc şi se va supune iarăşi, de mărturisirea tranşantă a despărţirii religiei de învăţăturaastă dată pentru totdeauna. Şi atunci noi vom hărăzi lui Hristos: „M-am dezmeticit , însă, şi n-am vrut să maioamenilor o fericire tihnită şi umilă, o fericire pe măsura slujesc asemenea nebunie”. „Căci nimeni pe lume nu credunor făpturi nevolnice, aşa cum au fost plămădiţi…Noi să fi meritat cândva mai mult decât Tine pedeapsa prinle vom dovedi să sunt slabi, că nu sunt decât nişte bieţi foc! Mâine deci am să Te ard pe rug. Dixi!” , îi spune el,prunci, dar că fericirea hărăzită copiilor este mai dulce în final, Ostaticului, aşteptând răspunsul. Însă, Acestaca oricare alta…O,! le vom da voie chiar să păcătuiască, îl privise cu blândeţe pe întreaga durată a discursului.ştiindu-i slabi de înger şi bicisnici, şi ei, la rândul lorne vor iubi ca nişte copii pentru că vom fi fost atât de Deodată se îndreptă către Inchizitor şi, tăcut îl sărutătoleranţi! Le vom spune că oricare din păcatele lor va fi pe buzele lui ofilite de bătrân, apoi ieşi afară în noapte şide bună seamă răscumpărat, de vreme ce a fost săvârşit dispăru. Pentru o clipă bătrânul a rămas pe gânduri, însăcu învoirea noastră…” vechea idee de-a zidi Împărăţia omului reveni- Puterea era în mâinile lui. Iată acestea fuseseră cele trei ispite pe care Hristosle respinsese : de a nu se supune pâinii pământeşti, de a Tot aşa şi lui Ivan, după ce-i povesti lui Aleoşanu-şi oferi conştiinţa unei autorităţi pământeşti, oricare legenda, îi revenise ideea că viaţa lui depravată îi eraar fi fost ea, şi de a nu se uni într-un stat pământesc, permisă datorită Puterii Karamazovilor.sub puterea omenească a unui Cezar . „Priminddominaţia lumii şi purpura Cezarului, Tu ai fi întemeiat „Marele Inchizitor huleşte Duhul sfânt, spuneo împărăţie universală”, îi mai reproşează Marele Berdiaev, şi răzvrătirea lui împotriva lui DumnezeuInchizitor. Însă Hristos a preferat să propovăduiască este ură definitivă faţă de Dumnezeu…Slujitorii oficialiÎmpărăţia Cerească, refuzând să vadă omenirea ruptă ai Bisericii, cărturarii şi fariseii contemporani, mai –de Dumnezeu. Ispitei statalităţii El i-a opus Puterea lui marii negri ai Bisericii, care binecuvântează crimeleDumnezeu, liniştii universale i-a opus lupta universală acestei lumi dacă sunt săvârşite de deţinătorii puterii, funcţionarii birocraţi de felul lui Pobedonosţev, toţi aceşti mici inchizitori sunt agenţi ai Marelui Inchizitor, s-au dezis în sinea lor de Hristos şi batjocoresc Duhul. În comparaţie cu ei, cât de pioşi, cât de aproape de

614 Maria SavaDumnezeu au fost Nietzsche şi ceilalţi răzvrătiţi! Dimitrie Stelaru - PoeziiPăgânul de Goethe s-a mântuit în Duh , deoarece nuL-a hulit. Şi, pe de altă parte, în personalitatea lui „Poate sunt un înşelător, un bătrân trubadurKarl Marx a existat infinit mai mult ataşament faţă care sminteşte ochii şi inimilede principiul răului, infinit mai multă dragoste pentru celor aşezaţi în fotolii –lumea extradivină şi antidivină decât au avut Byron, Poate sunt coloana de marmurăNietzsche, Ivan Karamazov şi alţi răzvrătiţi împotriva Sub care vă adăpostiţi glorialui Dumnezeu.” Poate am în oasele nevăzute o stea, multe stele - galaxia poeziei „Legenda Marelui Inchizitor este cea mai şi între malurile voastre fără izvoare,anarhică şi cea mai revoluţionară dintre scrierile mereu ţâşnesc, mereu sunt sperietoare.”oamenilor. Însă niciodată n-a mai fost rostită osentinţă atât de severă şi de zdrobitoare la adresa (Poate)ispitei statalităţii, a imperialismului, niciodată încănu a fost divulgată cu atâta forţă natura antihristică a În ianuarie 1988 criticul ieşean Zaharia Sângeorzanîmpărăţiei pământeşti şi nu a mai fost atât de lăudată începea o corespondenţă cu Nicolae Steindhart carelibertatea, nu a mai fost scoasă în evidenţă libertatea îi răspunde la 365 de întrebări cu subiecte din literatură,divinităţii, libertatea spiritului lui Hristos”(Nicolae teologie, filosofie, politică etc. Corespondenţa se sfârşeşteBerdiaev) la întrebarea cu numărul 366 din cauza morţii „profetului”   de la Rohia. Toate aceste întrebări şi răspunsuri au fostBibliografie: adunate în cartea „Nicolae Steindhart, monahul de Marele Inchizitor. Dostoievski - lecturi la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomodeteologice, Editura Polirom, Iaşi, 1997

616 Maria Sava Cartea Iubirii 617adresate de Zaharia Sângeorzan” publicată de Casa lor e temniţa. Puneţi lacăte bune fiarelor”.Editura Revistei Literatorul în 1992. „E averea mea Odată - poate cu înfriguratele zori vom sângeracea mai de preţ: arhiva postumelor de care astăzi mă Şi spânzurătorile se vor ridica la cer,despart cu melancolie”, spune autorul. Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă! Într-o zi vom avea şi noi sărbătoare - Întrebarea 313 sună cam aşa: Răstignirea e suprema Vom avea pâine, pâineumilinţă? Cum o definiţi de la Hristos şi până la lagărele Şi-un kilogram de izmă pe masă”morţii din cel de-al doilea război mondial? La care citez (Înger vagabond)prima parte a răspunsului: Impresionat, părintele Nicolae a făcut, cred, cea mai succintă şi mai plină de substanţă caracterizare a - Răstignirea a fost concepută ca o pedeapsă poetului Dimitrie Stelaru: ca de la flămând la flămând,umilitoare şi degradantă, ca supremă infamie. Gol ca de la Răstignit la Răstignit. Căci, numai un Răstignitpuşcă, ţintuit, trupul e pedepsit şi umilit şi batjocorit al pâinii care a trecut prin gulagul închisorilor comunisteprin înseşi realităţile sale cele mai de seamă; şi proprii şi care a simţit Umilinţa înfometării simte cel mai bineale omului: libera mişcare şi Verticalitatea. profunzimea versurilor de mai sus.Hristos a prefăcut umilinţa aceasta în victorie, slavă şi „Superbe! Superbe!”mântuire.” „Bietul, marele Stelaru! spune Nicolae Steinhardt.Rostul acestei întrebări era de a o pregăti peurmătoarea, prin care aveam să-l cunosc pe unul dintre Nu-i poezia aceasta pe care o citaţi deloc inferioarăpoeţii români, lăsat pe nedrept în uitare. Precum unora de Ahmatova, sau de Pasternak, Milosz,înaintaşul său, Francois Villon, Dimitrie Stelaru îşi Mandelstam, Trakl, Esenin (mai ales), Radu Gyr oricânta tânguitoarele balade când pline de revoltă, când Nichifor Crainic.înălţătoare către jarul stelelor, al căror fiu se recunoaşte: „Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Ce ştiţi dvs. ce este foamea, dvs. şi cei care nu aţi fost prin puşcării!... Poezia lui Stelaru e una din celeFericirea, mai christice din câte mi-a fost dat să cunosc... Slavă Noi n-am avut alt soare decât Umilinţa; ţie, Dimitrie, frate întru Hristos, slavă ţie înfometatule, Dar până când, înger vagabond, până când îndestulatule cu pâinea cerească a Cunoaşterii. Poezia Trupul acesta gol şi flămând? lui D. Stelaru e una din cele mai importante ale Ne-am răsturnat oasele pe lespezile bisericilor, literaturii noastre.” Prin păduri, la marginea oraşelor, Şi câtă dreptate are Nicolae Steindhart! Flămândul Nimeni nu ne-a primit niciodată, Dimitrie Stelaru, cel care îşi ţipă însingurarea: „N-am Nimeni, nimeni... nimic/nu mai bate focul în ochi!/doar o durere strigă/ Cu fiecare îndărătnicie murim şi visul cum să-mi fie curat/când lacrima îmi e înveliş/” Şi rana mâinilor caută pâinea aruncată. (Mă apropii) s-a îndestulat cu pita Cunoaşterii, pe care Marii judecători ne-au închis bunul Dumnezeu i-a dat-o din plin, chiar dacă pâinea Stăruind în ceaţa legilor lor; adevărată i-a lipsit de pe masă. Pe frunţile noastre galbene au scris: Dimitrie Stelaru, pe numele său adevărat Dumitru Vagabonzi, hoţi, nebuni. Lepădaţii noroadelor,












































































Like this book? You can publish your book online for free in a few minutes!
Create your own flipbook