CARTEA IUBIRII, autor Maria Sava

400 Maria Sava Cartea Iubirii 401 Întrebaţi dacă versurile sunt bune. Mă întrebaţi cotidianul dumneavoastră vi se pare prea sărac, nu-lpe mine. Înainte aţi întrebat pe alţii. Le trimiteţi unor învinuiţi; învinuiţi-vă pe dumneavoastră, spuneţi-văreviste. Le comparaţi cu alte poezii şi vă neliniştiţi când că nu sunteţi destul de poet ca să-i deşteptaţi bogăţiile,anumite redacţii vă refuză încercările. Deci (pentru că căci pentru cel ce creează nu există nici sărăcie nici locmi-aţi permis a vă da sfaturi) vă rog să renunţaţi la sărac sau indiferent. Şi chiar dacă aţi fi într-o puşcărietoate astea. Nu faceţi decât să iscodiţi lumea din afară, ale cărei ziduri n-ar lăsa să pătrundă în simţurileşi asta mai cu seamă acum n-aţi avea voie să faceţi! dumneavoastră nici unul din zgomotele lumii - nu v-arNimeni nu vă poate sfătui sau ajuta. Nimeni! rămâne, chiar şi atunci, copilăria? Această de nepreţuit, regească bogăţie, acest tezaur al aducerilor aminte. Nu există decât o singură cale. Cufundaţi-vă în Încercaţi să ridicaţi senzaţiile cufundate în adânculdumneavoastră înşivă. Cercetaţi cauza ce vă îndeamnă acestui trecut îndepărtat; personalitatea vi se va întări,să scrieţi; cercetaţi dacă această cauză îşi întinde singurătatea vi se va lărgi şi va deveni o încăpere înrădăcinile până în locul cel mai adânc al inimii; amurg, de care va rămâne departe zgomotul celorlalţi.recunoaşteţi, faţă de dumneavoastră înşivă, de-ar Şi dacă, din această îndreptare spre interior, dintrebui să muriţi dacă vi s-ar interzice să scrieţi. Mai această adâncire în propria lume, vor apărea versuri,cu seamă asta: întrebaţi-vă în ora cea mai de taină a atunci nu vă veţi gândi să întrebaţi pe cineva dacă suntnopţii: trebuie să scriu? Răscoliţi-vă după un răspuns versuri bune. Nici nu veţi face încercarea să interesaţiadânc. Şi dacă ar fi să sune a încuviinţare, dacă aveţi reviste pentru aceste lucrări; căci veţi vedea în elevoie să întâmpinaţi această întrebare serioasă cu un posesia dumneavoastră dragă şi firească, o bucată şi osimplu şi răspicat „trebuie”, atunci clădiţi-vă viaţa voce a vieţii dumneavoastră.după această necesitate; viaţa trebuie să devină pânăîn miezul orei celei mai indiferente şi minore, semn şi O operă de artă este bună dacă a apărut dinmărturie a acestei dorinţe vii. necesitate. Originea sa dă aprecierea; alta nu există (...) Poate însă, după coborârea în adâncul şi solitudinea Atunci vă apropiaţi de natură. Atunci încercaţi ca, dumneavoastră, va trebui să renunţaţi la a deveniprin om, să spuneţi ce vedeţi şi ce trăiţi şi ce iubiţi şi poet (ajunge, după cum vă spun, să simţi că ai puteace pierdeţi. Nu scrieţi poezii de dragoste, ocoliţi mai să trăieşti fără să scrii, ca să nu ai voie să o faci). Chiarîntâi formele prea uzuale şi obişnuite: sunt cele mai şi atunci această reculegere nu va fi fost în zadar. Dedificile, căci e nevoie de o putere mare şi coaptă spre aici încolo viaţa dumneavoastră o să găsească în oricea da ceva personal acolo unde sunt cu duiumul creaţii caz drumuri personale; şi ca ele să fie bune, bogate oribune şi în parte strălucite ale tradiţiei. De aceea salvaţi- largi, asta v-o doresc mai mult decât v-o pot spune.vă de la motivele generale spre acelea pe care vi leoferă cotidianul dumneavoastră. Zugrăviţi-vă tristeţile (...) Versurile pe care aţi binevoit a mi le încredinţa,şi dorinţele, gândurile trecătoare şi credinţa într-o cu prietenie vi le înapoiez. Şi vă mulţumesc încăfrumuseţe - oricare ar fi ea -, zugrăviţi toate acestea cu o o dată pentru măreţia şi cordialitatea încrederiisinceritate profundă, tainică şi smerită şi folosiţi spre a dumneavoastră, de care am vrut să mă fac mai vrednicvă exprima obiectele ce vă înconjoară, imaginile viselor decât sunt în realitate, ca străin, prin răspunsul acestadumneavoastră şi obiectele aducerii aminte. Dacă sincer

402 Maria Sava Cartea Iubirii 403Cu tot devotamentul şi cu simpatie stau ca şi cum ar avea veşnicia în faţă, atât de liniştiţiRainer Maria Rilke şi de lipsiţi de griji. Viareggio, lângă Pisa, (Italia), 23 aprilie 1903 O învăţ în fiecare zi, o învăţ cu suferinţe cărora le (...)Mi se pare nimerit să vă fac o rugăminte: citiţi cât sunt recunoscător: Răbdarea este totul!mai puţine lucruri estetic-critice - sunt ori opinii polemicesclerozate, ajunse să nu mai aibă sens în înţepenirea (...)În ceea ce priveşte cărţile mele, aş dori cu marelor lipsită de viaţă, ori sunt jocuri abile de cuvinte, la plăcere să vi le trimit pe toate care v-ar putea face câtcare azi câştigă această opinie iar mâine cea opusă. de mică plăcere. Dar sunt sărac şi cărţile mele, dinOperele de artă sunt de o infinită solitudine şi nu poţi momentul în care au apărut, nu-mi mai aparţin mie.să le ajungi cu nimic mai puţin decât prin critică. Doar Eu însumi nu le pot cumpăra - şi cât aş voi s-o fac deiubirea poate să le cuprindă, să le ţină, doar ea poate des - pentru a le dărui celor care le-ar îndrăgi.fi dreaptă faţă de ele. Da-ţi-vă de fiecare dată dreptatedumneavoastră şi sentimentului dumneavoastră faţă De aceea vă scriu pe un bilet titlurile (şi editurile)de fiecare asemenea discuţie, dezbatere sau introducere; cărţilor mele apărute recent (ale celor mai recente;dacă ar fi totuşi să nu aveţi dreptate, atunci creşterea în total am publicat vreo 12 sau 13) şi trebuie s-o las,firească a vieţii dumneavoastră interioare vă va duce dragul meu domn, în seama dumneavoastră, de a văîncet şi cu timpul spre alte concluzii. Lăsaţi părerilor comanda ceva din ele, când veţi avea ocazia. Îmi placepersonale evoluţia proprie şi liniştită care trebuie să să-mi ştiu cărţile în mâinile dumneavoastră. Rămâneţivină profund din interior, ca orice progres, şi nu poate cu bine, al dumneavoastră,fi prin nimic împinsă sau accelerată. Totul trebuiesă se pârguie până la capăt şi abea apoi să fie cules. Rainer Maria RilkeTrebuie să laşi să se desăvârşească orice impresie,orice sâmbure de sentiment, în sinea ta, în întuneric, Worpswede, lângă Bremen 16 iulie 1903în necuvânt, în inconştient, în sfera pe care conştiinţa Acum vreo zece zile am părăsit Parisul destul den-o poate atinge, şi să aştepţi cu adâncă smerenie şi suferind şi obosit şi am călătorit spre o câmpie largă,răbdare ora de naştere a unei noi clarităţi; asta, doar nordică, ale cărei nesfârşire şi linişte şi cer să măasta înseamnă a trăi ca artist: în înţelegere şi creaţie. pună iar pe picioare. Dar am intrat într-o ploaie lungă Aici nu se măsoară cu timpul, nu există anul, şi zece care abia azi a început să se lumineze niţel deasupraani nu reprezintă nimic; a fi artist înseamnă a nu face pământului ud şi învăluit în vânt şi folosesc acest primcalcule şi a nu număra; a te dezvolta ca şi copacul care moment luminos spre a vă saluta, dragul meu domn.nu-şi grăbeşte sevele şi care stă consolat în furtunile de (...)primăvară, fără spaima că după asta ar putea să nu Dacă vă ţineţi de natură, de ceea ce e simplu învină vara. Vine! Dar nu vine decât la cei răbdători, care ea, de lucrul aparent fără importanţă care abia este băgat în seamă de cineva şi care poate să devină, aşa, neobservat, măreţ şi nemărginit, dacă aveţi această dragoste faţă de cele mărunte şi dacă încercaţi modest de tot să câştigaţi încrederea lucrului care pare sărac,

404 Maria Sava Cartea Iubirii 405atunci toate vă vor părea mai uşoare, unitare şi, într- ajuns toate necesităţile profunde, simple, în care viaţaun fel, se vor îmbina, poate nu în raţiune, care rămâne se reînnoieşte.în urmă uimită, dar în conştiinţa dumneavoastră ceamai adâncă. Asta înseamnă a fi treaz, a şti. Dar individul şi le poate clarifica şi le poate trăi limpede (şi dacă nu individul, care e prea dependent, Sunteţi atât de tânăr, atât de înaintea oricărui atunci măcar solitarul). El poate să-şi aducă aminteînceput, şi aş vrea să vă rog dragă domnule, cât de bine că toată frumuseţea din animale şi plante este o formămă pricep să o fac, să aveţi răbdare faţă de lucrurile perenă şi liniştită a dragostei şi a dorului (...)nesoluţionate ale inimii dumnavoastră şi să încercaţisă îndrăgiţi întrebările înşile ca pe nişte odăi închise, Creaţia spirituală se trage din cea fizică, e de aceeaşisau cărţi scrise într-o limbă foarte străină. Nu cercetaţi natură cu ea, doar parcă mai uşoară, mai extaziată şiacum după răspunsuri care nu vă pot fi date, pentru mai infinită repetare a voluptăţii trupeşti. Gândul de acă nu le-aţi putea trăi. Trebuie să trăiţi totul! Trăiţi fi creator, de a procrea, de a crea, nu înseamnă nimicacum în întrebări. Poate că aşa o să trăiţi cu timpul, fără continua sa devenire şi realizare în lume, nimicfără s-o observaţi, într-o zi îndepărtată, spre miezul fără însutirea din partea lucrurilor şi animalelor. Iarrăspunsului. Poate că purtaţi în dumneavoastră plăcerea ce o provoacă e doar de aceea atât de nedescrisposibilitatea de a crea şi de a forma ca o modalitate de frumoasă şi bogată, pentru că e plină de amintirideosebit de fericită şi curată a existenţei; educaţi-vă în moştenite din momentele de procreere şi naştere aacest sens - dar luaţi ce vă e dat cu mare încredere, şi milioanelor.dacă se trage doar din voinţa dumneavoastră, dintr-onecesitate, dar vitală, a intimităţii dumneavoastră, Într-un gând creator retrăiesc o mie de nopţiprimiţi-o şi nu copleşiţi nimic cu ură. Anevoios este tot de dragoste uitate şi îl umplu cu măreţie şi sublim.ce ne-a fost dat să înfăptuim. Chiar şi sexul e anevoios. Iar cei care se întâlnesc noaptea şi sunt împletiţi(...) în voluptate legănată adună miresme, profunzime şi forţă pentru cântul unui poet ce va veni şi se Voluptatea trupească este o trăire senzuală, nu va ridica pentru a spune bucurii fără de nume.foarte diferită de contemplarea pură sau sentimentul Ei cheamă viitorul şi chiar dacă greşesc şi se îmbrăţişeazăpur cu care un fruct zemos îţi desfată limba; este o orbi, viitorul tot vine, un om nou se ridică(...)experienţă mare, nesfârşită, care ne e dată, o cunoaşterea lumii; aduce plenitudine şi strălucire, ca orice act de Nu vă lăsaţi dus în eroare de cei superficiali; încunoaştere. adâncuri totul devine lege. Iar cei care trăiesc fals şi rău secretul (şi ei sunt foarte mulţi) nu-l pierd, decât Şi nu faptul că o primim e rău; rău e că aproape pentru ei înşişi, şi totuşi îl transmit mai departe, ca pe otoţi abuzează de această experienţă, o risipesc şi o iau scrisoare nedesfăcută, fără s-o ştie.drept excitaţie în momentele de osteneală ale vieţii. Oiau drept distracţie, în loc s-o adune spre revelaţii. Să nu vă lăsaţi derutat de multitudinea numelor şi de complicaţia cazurilor. Oamenii au făcut şi din hrană altceva: neajunsulpe de o parte, prisosinţa pe de altă parte. Au tulburat Poate că deasupra tuturor se află o maternitateclaritatea acestei necesităţi, şi tot atât de confuze au mare, ca un dor al tuturor. Frumuseţea unei virgine, a unei existenţe care, aşa cum atât de frumos spuneţi, „încă n-a dat nimic”, este

406 Maria Sava Cartea Iubirii 407maternitatea care se presimte şi se pregăteşte, care Roma, 23 decembrie 1903se teme şi căreia îi este dor. Şi frumuseţea unei mame Dragul meu domnule Kappus,este maternitatea slujindă. Şi într-o femeie foarte în Să nu rămâneţi fără un salut din partea mea, acumvârstă este o mare aducere aminte. Şi chiar şi bărbatul când se apropie Crăciunul şi când în miezul sărbătoriie maternitate, îmi pare, fizică şi spirituală. Procrearea vă purtaţi solitudinea mai greu decât de obicei (...)lui este tot un fel de a naşte. Şi e o naştere a crea din Ceea ce e necesar rămâne doar atât: singurătatea,plenitudinea cea mai profundă. Şi poate că sexele sunt marea singurătate interioară. Să te cufunzi în tine şi sămai înrudite decât s-ar părea şi marea înnoire a lumii nu întâlneşti pe nimeni ore în şir - asta trebuie să fiiva consta poate în aceea că bărbatul şi fata se vor în stare să poţi face. Să fii solitar, aşa cum ai fost înapropia eliberaţi de toate sentimentele eronate şi de copilărie, când adulţii umblau de colo-ncoace împletiţitoate aversiunile, nu ca duşmani, ci ca fraţi şi vecini, ca cu lucruri care păreau importante şi mari pentru că ceiOAMENI spre a purta împreună, simplu şi cu răbdare mari păreau atât de ocupaţi şi pentru că nu înţelegeaisexul care le e încredinţat. nimic din purtarea lor. Şi dacă recunoşti într-o bună zi că ocupaţiile lor sunt sărăcăcioase, că meseriile lor Dar tot ce cândva probabil va fi posibil pentru mulţi, sunt sclerozate şi şi-au pierdut legătura cu viaţa, de cesolitarul o poate pregăti de pe acum şi clădi cu mâinile să nu continui să le priveşti pe toate acestea ca un copil,sale care se înşeală mai puţin. ca pe nişte lucruri străine, din adâncul propriei lumi, din nemărginirea propriei solitudini, care ea însăşi e De aceea dragă domnule, iubiţi-vă singurătatea şi muncă şi rang şi chemare? (...)purtaţi durerea pe care vi-o cauzează cu jale frumos Ceea ce se întâmplă în dumneavoastră este demntânguitoare. Căci cei care vă sunt apropiaţi sunt acum de întreaga dumneavoastră dragoste. Trebuie chiar sădeparte, după cum spuneţi, iar asta arată că începe să lucraţi la asta, aş zice şi să nu pierdeţi prea mult timp şise facă larg în jurul dumneavoastră. Şi dacă apropierea curaj cu elucidarea pozitiei pe care ar trebui să o aveţivă e departe, atunci depărtarea vă este deja printre faţă de oameni. Cine vă spune măcar că aveţi aşa ceva,stele şi foarte mare (...) o poziţie faţă de ei? (...) Doar individul în parte, care e solitar, care e expus Evitaţi să furnizaţi material acelei drame care e profundelor legi, ca un obiect, sau dacă cineva porneştemereu puternică între părinţi şi copii; consumă multă spre dimineaţa care începe, sau dacă se uită afară spreenergie copiilor şi veştejeşte dragostea părinţilor, care e seara care e plină de evenimente, şi dacă simte ce sevie şi hrănitoare, chiar dacă nu pricepe nimic. Nu cereţi întâmplă acolo, atunci este eliberat de orice, ca un mort,sfat din partea lor şi nu contaţi pe înţelegere; dar credeţi deşi stă în miezul vieţii (...)într-o iubire care se păstrează pentru dumneavoastră Pretutindeni e aşa, dar asta nu e motiv de teamăca o moştenire şi încredeţi-vă că în această iubire e o sau tristeţe: dacă nu există comunitate între oameni şiputere şi o binecuvântare din a cărei rază nu trebuie să dumneavoastră, încercaţi a fi mai aproape de lucruri.ieşiţi, pentru a merge departe de tot (...) Toate urările mele sunt gata de a vă însoţi şiîncrederea mea e a dumneavoastră. Al dumneavoastră, Rainer Maria Rilke

408 Maria Sava Cartea Iubirii 409Ele nu vă vor părăsi. Încă mai sunt nopţi şi adieri care grămada aceea de lucruri stricate pe jumătate, pe caretrec prin copaci şi peste ţări multe; încă mai e între ei o numesc „comunitatea” lor şi pe care cu drag arlucruri şi animale totul plin de evenimente la care puteţi numi-o „fericirea” lor? Aici fiecare se pierde de dragullua parte; şi copii mai sunt încă, aşa cum aţi fost şi dvs, celuilalt şi încă pe mulţi alţii care au mai vrut să vină...atât de trişti şi de ferciţi - şi dacă vă gândiţi la copilărie, Şi fiecare pierde nemărginirea şi posibilităţile, schimbătrăiţi din nou printre ei, printre copii însinguraţi, şi apropierea şi retragerea unor lucruri abea auzite, plineadulţii nu înseamnă nimic, şi gravitatea lor nu are nici de presimţiri, pe o descumpănire stearpă, din care nuo valoare(...) mai poate veni nimic, nimic, decât poate puţină scârbă, dezamăgire şi sărăcie sufletească, şi salvarea în una Cel mai mic lucru pe care îl putem îndeplini pentru din nenumăratele convenţii sociale care sunt înşirate,Dumnezeu este să nu-i facem devenirea mai grea decât ca şi cabanele pentru public, pe acest drum, care estei-o face pământul primăverii, când vrea să vină. unul din cele mai periculoase care au fost vreodată. Nici un domeniu al trăirii omeneşti nu e atât de încărcat cu Şi fiţi bucuros şi încrezător. convenţii ca acesta: cordoane de salvare de cele mai Al dumneavoastră, diverse tipuri, bărci şi colaci; refugii de toate soiurile a Rainer Maria Rilke ştiut să găsească concepţia socială, căci, întrucât a fost înclinată să ia viaţa sexuală drept distracţie, a trebuit Roma, 14 mai 1904 s-o înzestreze cu accesorii uşoare, să fie totul ieftin şi Dragul meu domn Kappus, fără pericol şi cât mai „sigur”, aşa cum sunt toate S-a scurs multă vreme de când am primit ultima distracţiile publice.dumneavoastră scrisoare..... (...) Oamenii au rezolvat (cu ajutorul convenţiilor) toate Ce-i drept, mulţi tineri simt cât de greşit iubesc, adicălucrurile cât mai comod posibil şi le iau nespus de uşor. doar dăruindu-se unul altuia, refuzând solitudineaE însă limpede că trebuie să ţinem de ceea ce e grav în (media va rămâne probabil mereu la asta). Simtele. Tot ce e viu ţine de asta, totul în natură creşte şi apăsarea unei rătăciri şi vor să transforme situaţiase apără după felul său şi este ceva distinct, încearcă în care au ajuns, în felul lor, aptă de a trăi şi fecundă:să fie asta cu orice preţ şi împotriva oricărei opoziţii. căci natura le spune că problemele dragostei pot fiŞtim puţine, dar că trebuie să ne ţinem de cele grave e soluţionate mai puţin decât orice alt lucru importanto certitudine care nu ne va părăsi; e bine să fii solitar, în public şi după cutare sau cutare învoială; că suntcăci solitudinea e grea, iar faptul că un lucru e greu întrebări, întrebări intime, de la om la om, care au nevoietrebuie să ne fie motiv în plus pentru a-l îndeplini. (...) în orice caz de un răspuns nou, special, doar personal. În asta se înşeală tinerii atât de des şi atât de grav: Dar cum să mai găsească ei, care s-au îngrămădit şică se aruncă, ei, cărora le stă în fire să fie nerăbdători, care nu se mai delimitează şi nu se mai deosebesc, careunul în faţa celuilalt atunci când îi copleşeşte iubirea, deci nu posedă nimic personal, o scăpare din ei înşişi,se risipesc, aşa cum sunt, în neînţelegere, dezordine, din adâncul solitudinii lor care deja nu mai există?haos... Şi ce să fie apoi? Ce să mai dreagă viaţa în Acţionează numai din neputinţă colectivă şi ajung, dacă vor să ocolească cu cea mai bună credinţă convenţia

Cartea Iubirii 411de care îşi dau seama (bunăoară căsnicia) în plasa unei asemenea treceri se va arăta că femeile au trecut prinsoluţii mai puţin publice, dar tot atât de ucigător de mulţimea şi diversitatea acelor deghizări (deseoriconvenţionale; căci ajunge să fie totul în jurul lor, chiar ridicole) doar pentru a-şi purifica felul lor cel mai intimdeparte, convenţie. Acolo unde se acţionează dintr-o de influenţele falsificatoare ale celuilalt sex.comunitate tulbure, adunată foarte de timpuriu, oriceacţiune nu e decât convenţională. Orice relaţie spre care Femeile, în care viaţa stăruie mai direct, mai fecundduce o asemenea rătăcire îşi are convenţia, oricât ar fi şi mai încrezător, trebuie să devină în fond, oameni maide neuzuală (adică în sensul obişnuit imorală); ba chiar împliniţi, mai omenoşi decât bărbatul, care este maidespărţirea ar fi aici un pas convenţional, o hotărâre de uşor şi nu este atras, prin greutatea unui fruct trupesc,întâmplare, nepersonală, fără putere şi fără rod. dincolo de suprafaţa vieţii, el care subestimează, încrezut şi grăbit cum e, ceea ce crede că iubeşte. Această viaţă Cine priveşte lucrurile cu seriozitate găseşte că nu purtată tacit în dureri şi umilinţă va apărea clar atunciexistă, aşa cum nu există pentru moarte care e tot grea, când se va fi eliberat de convenţiile „doar-feminin”-o iniţiere în dragoste, că nu s-a găsit nici o soluţie: nici ului, prin evoluţia stării ei exterioare. Şi bărbaţii, caresemn, nici drum; şi nici nu se va putea descoperi pentru încă nu simt că asta se va întâmpla, vor fi surprinşiaceste două poveri, pe care le purtăm şi le transmitem şi învinşi. Într-o bună zi (şi sunt acum, mai cu seamăacoperite fără a le desface, o practică comună, bazată în ţările nordice, semne temeinice care se aprind),pe convenţie. într-o bună zi va apărea fata şi femeia al cărei nume nu va însemna doar opoziţia faţă de ceva masculin, ci Dar, în aceeaşi măsură în care căutăm să încercăm ceva independent, ceva la care nu te gândeşti ca la oviaţa ca izolaţi, ele i se vor arăta individului, cu mai completare şi o limită, ci doar ca la viaţă şi existenţă:multă claritate. Pretenţiile pe care le ridică în faţa OMUL FEMININ.noastră dificila muncă a iubirii sunt supraomeneşti şinu le putem stăpâni, începători fiind. Dacă totuşi luăm Acest progres va transforma trăirea iubirii careaceastă povară pe seama noastră, atunci să o purtăm este acum plină de rătăciri. Mai întâi foarte împotrivaca povară şi timp de ucenicie, în loc să ne pierdem în tot bărbaţilor depăşiţi. Ea se va schimba din temelie, vajocul acela uşor şi superficial în dosul căruia oamenii deveni relaţie care e voinţă de la om la om, nu numai des-au ascuns din faţa severităţii existenţei. Atunci poate la bărbat la femeie. Şi această iubire mai umană, carese va face simţit un mic progres şi o uşurare la acei care se va desfăşura nespus de cu tact şi încet şi bine, şi clarvor veni mult după noi; asta ar însemna foarte mult. în prinderi şi în dezlegări, va fi asemănătoare aceleia pe care o pregătim acum zbătându-ne şi istovindu-ne: Acum reuşim doar să privim, fără preconcepţie şi la dragostea care constă în aceea că două Solitudini seesenţă, relaţia unui om în parte faţă de alt om în parte, apără reciproc, se învecinează şi se înţeleg.iar încercările noastre de a trăi asemenea legături n-aunici o pildă în faţă. Şi totuşi e deja ceva în mersul vremii Şi asta încă: nu credeţi că a fost pierdută acea iubirece vrea să vină în ajutorul bâjbâielilor noastre. mare, care v-a fost pusă în soartă cândva, băiat fiind? Fata şi femeia, în desfăşurarea ei nouă, personală, Puteţi spune că nu s-au copt atunci dorinţi marinu vor fi decât trecător-imitatori ai proastelor maniere şi bune şi hotărâri din care mai trăiţi şi astăzi? Credşi meseriilor bărbaţilor. După nesiguranţa unor că acea iubire rămâne atât de puternic şi grav în

412 Maria Savaamintirea dumneavoastră tocmai pentru că e primasolitudine adâncă şi prima muncă interioară dinviaţa dumneavoastră. Toate dorinţele de bine pentrudumneavoastră, dragă domnule Kappus. Rainer Maria RilkeBibliografie: Rainer Maria Rilke, Scrisori către un tânăr poet,Editura Facla, 1977 Gotfried Wagner - Moştenirea Wagner La 13 februarie 1883 se stingea din viaţă, la Veneţia, cel care devenise o adevărată instituţie culturală, unul din marii compozitori ai veacului al XIX-lea. Geniul său unic a convieţuit alături de Verdi (născut în acelaşi an, 1813); şi, dacă Verdi a fost însuşi principiul operei muzicale, Wagner a însemnat desăvârşirea dramei muzicale. Richard Wagner a fost un produs al veacului romantic descins din muzica simfonică beethoveniană. Se spunea chiar că muzica lui Wagner este simfonia lui Beethoven în dramă. Nu mă voi afunda într-o prezentare a operei wagneriene nefiind decât un simplu consumator fără pic de pregătire în teoria muzicii. Poet şi compozitor, Wagner a avut multe greutăţi de înfruntat, în primul rând, sărăcia şi, apoi, lipsa de înţelegere a contemporanilor cărora nu de puţine ori a încercat să le educe gusturile. Însă opera sa a stat la temelia uneia dintre cele mai crude ideologii- nazismul. Pentru a detalia ceea ce se numeşte „cazul Wagner” voi recurge la cartea Moştenirea Wagner scrisă

414 Maria Sava Cartea Iubirii 415de strănepotul compozitorului, Gottfried Wagner. wagneriene.Reflecţiile propuse de autor cititorului se referă, în După Festivalul din 1956, tânărul Gottfried descoperă,primul rând, la acel templu al muzicii care a devenitBayreuth-ul şi mai puţin la muzica lui Wagner. Oricât în camera în care se păstrau decorurile, lucruri ce relevauar nega organizatorii şi cei din familia Wagner, care an clar legătura dintre Fuhrer şi familia sa. „Unchiul Wolf”,de an se ocupă de acest Festival, caracterul naţionalist aşa cum i se spunea încă în familie îi fascina încă şişi antisemit al scrierilor wagneriene, iată că, strănepotul continua să fie idolul lor. Pentru Wagneri, Tratatul decompozitorului demontează acest caz încercând să la Versailles a fost o mare ruşine, iar acţiunea lui Hitlerrestabilească un adevăr: că ei, administratorii festivalului, asupra evreilor era doar o mistificare. Cu timpul fiul rebelurmaşi ai compozitorului au cultivat cu obstinaţie se îndepărtează de familie descoperindu-şi propriulfilonul naţionalist proiectând ideea invincibilităţii şi a drum. Dintre toţi membrii familiei, bunica apăra şisuperiorităţii germane. justifica cel mai vehement acţiunile lui Hitler. „Ceea ce la vârsta de nouă ani acceptasem mai mult sau mai puţin Thomas Mann, în eseul-conferinţă Noul Bayreuth, fără spirit critic, spune Gottfried, fiindcă pe vremeaîncercase şi el în 1933 să inocentizeze gândirea aceea nu înţelegeam nimic, acum, la 25 e ani, vroiamwagneriană. Astfel îşi avertiza el publicul: „Nu avem nici să ştiu cu exactitate. Acum am înţeles că antisemitismulun drept să dăm gesturilor, declaraţiilor naţionaliste bunicii mele era de o brutalitate înspăimântătoare. Oale lui Wagner un sens actual-sensul pe care l-ar avea interogam şi despre cântăreţii evrei care se produseserăastăzi. Procedând astfel, ar însemna să fie falsificate, la Bayreuth înaintea venirii la putere a naziştilor şisă se facă abuz de ele, să le fie pătată puritatea care mai târziu au fost obligaţi să emigeze sau auromantică din acele timpuri, din momentul în care fost asasinaţi în lagărele de concentrare: HenrietteWagner introducea în opera sa ideea naţională ca pe Gottlieb, Ottilie Metzger-Latterman Margaretheun element de o eficacitate intimă şi discretă-într-un Matzenauer,Hermann Weil, Alexander Kipnis, Eatimp, adică, când ea nu era încă împlinită, în epoca sa Liebenberg Friederich Schorr şi Emanuel List. În aceleroică, legitimă din punct de vedere istoric.”Chiar dacă moment bunica se simţea prinsă în flagrant delict derecunoştea că „există în Wagner trăsături reacţionare”şi minciună şi devenea agresivă. Tu nu poţi înţelege. Nu acă „se dedă unui cult obscur al trecutului”. fost vina lui Hitler, ci a lui Schleicher şi altor criminali care au trădat naţional –socialismul.” Tot în 1933, la Festivalul care se deschidea cu„Maeştrii cântăreţi” Joseph Gobbels adresa În nr.19 al revistei Neue Zeitschrift fur Musik,ascultătorilor un mesaj inflamator în care prezenta opera Richard Wagner publica pamfletul Das Judenthum inca pe o „încarnare a identităţii noastre naţionale.” der Musik (Iudaismul în muzică) în care, pornind de la obsesia patologică de a vedea în evrei doar duşmani Autorul, Gottfried Wagner, s-a născut la 13 aprilie recurge la calomnii cât se poate de josnice pentru a-lîn 1947 în renumita familie Wagner. An de an se iscau defăima pe evreu, inamicul public numărul unu. „Evreulanimozităţi între membrii ei legate de supremaţia în , spune Wagner, nu a cunoscut niciodată o artă proprie,organizarea Festivalului de la Bayreuth. A avut o copilărie în consecinţă nici nu a avut vreodată o viaţă care sănefericită, fiind lipsit de afecţiunea părinţilor, a căror furnizeze materie pentru artă.” După ce vorbeştepreocupare principală era punerea în scenă a operelor

416 Maria Sava Cartea Iubirii 417cu mult dispreţ, jignindu-l pe Felix Mendelssohn, şi luptă pentru a înălţa demnitatea şi valoarea omului;desfiinţându-l pe Giacomo Meyerbeer, Wagner îşi încheie în realitate, nu vrea să renunţe la postulatele carepamfletul acuzator cu un îndemn care mai târziu va fi asigură efectele cele mai fructuoase ale artei sale, cumfolosit de dreapta naţionalistă: „Participaţi fără reticenţă sunt fantasticul, miturile, vagul, extremele, sensulla această operă de mântuire în care distrugerea simbolului, exaltarea personalităţii, credinţa în nuregenerează şi vom fi uniţi şi semeni. Cugetaţi însă că se ştie ce miracol al geniului; ataşează mai multăexistă o singură cale de a conjura blestemul care apasă importanţă permanenţei genului său de activitateasupra voastră: izbăvirea lui Ahasverus: nimicirea creatoare decât devotamentului ştiinţific faţă de adevăr,completă!”Înainte de toate Wagner încerca să şteargă sub toate formele sale, indiferent ce formă ar îmbrăcaorice urmă a influenţelor primite în dezvoltarea sa ele”(Uman, prea uman,1878)artistică. Şi nu s-a oprit la acest pamflet. În lucrarea sa de Nici Cosima, născută Liszt, a doua soţie a lui Wagnerteorie, cea mai importantă, Opera şi drama, publicată şi directoare a Festivalului până în 1907, n-a fost maiîn 1851 (tradusă la Editura Muzicală în 1983) va relua puţin antisemită. În Jurnalul său nota printre alteletezele antisemite din primul pamflet. Sub influenţa „Richard ...îmi răspunde: „Frecventându-i, le hrănimfilozofului rasist Joseph Artur, conte de Gobineau, autor acestor oameni orgoliul şi aşa se face că nu am spusal eseului Despre inegalitatea raselor umane, în faţa lui Rubinstein ce gândim despre evreii din acestWagner continuă să scrie şi alte eseuri puternic antisemite teatru, 400 nebotezaţi şi, fără îndoială 500 botezaţi”formulând idei care anticipau „soluţia finală hitleristă”, o Spune cu o glumă foarte tare că evreii ar trebuisută de ani mai târziu. El vorbea despre o „mare soluţie” arşi cu toţii în cursul unei reprezentaţii cu Nathancare să elibereze Germania de evrei. înţeleptul”(Cosima Wagner, Die Tagebucher, vol.2 1878-1883, Munchen, 1977, pg 852) Cu Iudaismul în muzică deschide o cutie a Antisemitismul familiei Wagner se poate vedea şiPandorei şi în ciuda tuturor inovaţiilor de geniu din arta în scrierile lui Houston Stewart Chamberlain, ginerelesa, mărturie stând Inelul Nibelungilor şi Parsifal, Cosimei, şi unul din părinţii spirituali ai lui Hitler.arta lui Wagner devine o artă antiiudaică, iar festivalurile Mai departe fiul lui Wagner, Siegfried se căsătoreştede la Bayreuth acţiuni de propagandă ale nazismului. cu Winifred Williams foartă bună prietenă a lui Hitler şi simpatizantă înfocată a ideologiei naziste. Siegfried Scrierile lui au influenţat la rândul lor pe alţi autori Wagner a condus Festivalul între 1907 şi 1930 şi, deşişovini şi antisemiţi. Între 1876 -1882 a fost regizor şi încerca chipurile să dea altă lumină Byreuthului sedirector al punerilor în scenă de la Byreuth, punându-şi dovedeşte la fel de devotat lui Hitler şi cauzei sale.amprenta antisemită asupra operelor puse în scenă. Iată Moare în 1930 şi lasă la conducerea Festivalului pe soţiace scria şi Nietzsche, admirator al operelor sale în urma sa Winifred care a crezut până-n ultima clipă în victoriaexperienţelor trăite alături de Wagner: „Atunci când e finală alui Hitler.vorba despre cunoaşterea adevărurilor, moralitatea Încă din 1973, când se înfiinţează Fundaţia Richardartistului este mai slabă decât a gânditorului; nu Wagner din Bayreuth între urmaşii lui Wagner începevrea în nici un caz să lase să i se înlăture simbolurile lupta pentru supremaţie în organizarea Festivalului.strălucitoare şi profunde ale vieţii şi se apără de oricemetodă, de orice rezultate nude şi crude. În aparenţă

418 Maria Sava Cartea Iubirii 419 Toate aceste lucruri le dezvăluie Gottfried Wagner şi, de oboseală, era silit mereu să se aşeze. Semăna cuîn Moştenirea Wagner. Este primul dintre urmaşii Jackie Cogan din filmul lui Chaplin, The Kid. Hainelemarelui compozitor care denunţă antisemitismul familiei se compuneau dintr-o pereche de pantaloni mult preasale şi al celor din preajma lor implicaţi mai cu seamă în largi şi o cămaşă plină de găuri, din material sintetic.organizarea Festivalului de la Byreuth. A studiat intens Pantofii erau enormi, practic atât de mari, încât nuistoria şi cultura iudaică, tocmai pentru a-i înţelege pe putea păşi normal...Prima dată când am încercat să-levrei. Cu acest prilej cunoaşte numeroase personalităţi iau în braţe, băiatul tremura de frică” Cât de dificilăşi-şi dă doctoratul cu o lucrare despre muzica lui Kurt a fost adaptarea la noua viaţă a micuţului povesteşteWeill şi colaborarea acestuia cu Brecht. S-a arătat un Gottfried pe parcursul acestui capitol, însă până la urmăneobosit combatant împotriva antisemitismului şi-a între tată şi fiu s-a creat o tainică şi puternică legătură.încercat pe toate căile să refacă o relaţie normală între Dar să mă întorc la ideea de la care am pornit:evrei şi germani având drept fundament adevărul. De o „imaginaţia poate fi o poartă prin care răul săimportanţă majoră este călătoria pe care o întreprinde pătrundă în lume”? Un posibil răspuns poate fi: da.în Israel pentru a susţine o serie de conferinţe. Această Acest vrednic urmaş al lui Wagner a ţinut în 1995 la Linz,călătorie îl elimină definitiv din lumea mic-burgeză ce la Festivalul Bruckner, conferinţa cu titlul: „Distrugereaguverna Byreuthul. Mă voi opri pentru o clipă la capitolul creativităţii în artă: conformismul în muzică-ideologiaFiul meu, pentru că, iată, între urmaşul lui Wagner şi nazistă şi muzica, mijloc de propagandă politică”. Şi înRomânia se creează o punte. această conferinţă a scos în evidenţă încă o dată legătura ce exista între scrierile antisemite ale lui Wagner, Intrat în familia unor italieni cumsecade prin căsătoria demenţa rasistă a lui Hitler în cultură, care sfârşesccu Teresina, Gottfried asistă la evenimentele ce au loc cu directivele lui Goebbels pentru muzică. Cercetărileîn România în decembrie 1989. Îi atrag atenţia filmele realizate pentru pregătirea acestor conferinţe l-au dusdespre tragedia copiilor din orfelinatele româneşti. Între la o concluzie: „Mi-au devenit intolerabile orice formăHitler şi Ceauşescu nu face nicio deosebire. În numele de religie care pretinde puteri unice de salvare şi oricecopiilor ucişi în lagărele naziste, a copilăriei sale lispsită ideologie fundamentalistă...Opinia mea despre lumede dragostea şi afecţiunea părinţilor, se decide să înfieze s-a lărgit şi am acceptat că există mai multe drumuriun copil din România. În ianuarie 1990 vine în Bucureşti spre paradisul terestru şi ceresc. Ele ar trebui să seşi merge la unul din orfelinate pe care-l aseamănă bazeze, totuşi, pe simpatia activă faţă de cei privaţicu o puşcărie. Pentru cei care s-au simţit lezaţi de de drepturi, indiferent de sex, naţionalitate, culoare anumeroasele emisiuni de la televiziunile din străinătate pielii şi credinţă”despre cruzimea cu care erau trataţi copiii în orfelinatele În 1994 îl cunoaşte pe Yehuda Nir autorul cărţiiRomâniei socialiste iată cum descrie întâlnirea cu fiul The Lost Childhood (Copilăria pierdută); evreusău adoptiv. „Acesta din urmă era într-o stare demnă polonez, supravieţuise celor şase ani de război şi scrisesede toată mila. Era atrofiat şi cu pântecul foarte umflat. această carte cu scopul de a-i scoate pe tineri dinPielea îi era foarte palidă, sângerândă şi murdară. pasivitate asumându-şi toate greutăţile vieţii. Cartea luiPărul blond deschis avea smocuri subţiri, pe alocuri începea cu propoziţia: „Trăim timpuri când trebuie sărare, iar dinţii negri. Musculatura era subdezvoltată

420 Maria Sava Cartea Iubirii 421fiu recunoscător altei fiinţe umane fiindcă nu-şi exercită Bibliografie:opţiunea de a omorî.” (Yehuda Nir) Gottfried Wagner- Moştenirea Wagner, EdituraMărturiile lui Gottfried sfârşesc cu un pelerinaj laAuschwitz-Birkenau unde este invitat să ţină câteva Hasefer, Bucureşti, 2001conferinţe. „După vizitele în lagăr, spune Gottefried Wagner,s-au desfăşurat seminariile şi discuţiile cu reprezentanţiigrupurilor aflate acum în conflict: evrei şi palestinieni,rromi şi sinti, o sârboaică, o croată şi o femeiemusulmană. Nici unul dintre noi-şi eram oameni din33 de naţiuni, toţi angajaţi în discuţii pasionate, într-omultitudine de limbi-nu a căutat să definească vinovatulprincipal. Ideea era de a naşte, la Auschwitz, un gradmai înalt de sensibilitate pentru suferinţele oamenilor. Germanii pe care i-am întâlnit la Auschwitz erauoameni bulversaţi, cărora nu le era ruşine de lacrimilevărsate pentru milioanele de evrei, creştini, rromi şisinti, şi toţi ceilalţi ucişi.Ne întrebam fără încetare: „Cepot face eu, ca individ, şi noi, ca grup, pentru a combateformele de comportament totalitar din interiorul şidin jurul nostru?” S-a discutat despre felul de a deveniumani prin experienţa comună trăită la Auschwitz, darniciodată nu s-a pus problema iertării prin mântuire,acordată de oameni, altor oameni.” „Aici a căzut o frunză mare din arborele morţii încă mai mare decât Babilonul Ierusalimul şi orice altceva o frunză pe care vântul nu o poate duce care zace şi zace şi zace şi care, atunci când istoria însuşi va fi dusă de vânt va pieri numai o dată cu locul” (Karl Lubomirski- Auschwitz)

Cartea Iubirii 423Margaret Atwood - Povestirea cameristei universitare transformate în centre de reeducare, hrana raţionalizată, rugăciunile obligatorii, iar a gândi, a-ţiPe măsură ce parcurgeam paginile romanului imagina, a te îndoi au devenit imposibile. În Republica Margaretei Atwood, un sentiment de deja-vu mă Galaad femeia „este salvată de abuzurile” din secolul alstăpânea şi parcă nu mai simţeam nici o plăcere să citesc XX-lea şi este transformată într-un simplu obiect sexual.în continuare. Povestirea scrisă la persoana întâi a primit Existau şase categorii de femei: Soţiile Comandanţilor-premiul The Governor General’s Award, fapt care i-a care nu aveau nici-o responsabilitate, decât aceea că o datăadus şi recunoaşterea talentului autoarei dincolo de pe lună participau la ritualul însămânţării Cameristelor;graniţele Canadei. Naratoarea, care este în acelaşi timp Cameristele- tinere fertile care trebuiau să procreezeeroina principală a povestirii, tânăra Offred, în vârstă fiind însămânţate doar de Comandanţi; Marthele-care sede 33 de ani, a pierdut absolut totul atunci când s-a ocupau cu creşterea copiilor; Mătuşile- care nu fuseserăschimbat regimul. Avea o mamă, un soţ, o fetiţă despre căsătorite niciodată şi care administrau Centrele decare nu mai ştia nimic, din momentul în care a ajuns în Reeducare; Econosoţiile-femeile bărbaţilor mai săraciposesia Comandantului Fred. care aveau în responsabilitate familiile lor şi Nefemeiele- condamnate să-şi petreacă viaţa în Colonii, sclave care nu Acţiunea se petrece în Republica Galaad, republică puteau procrea şi care erau considerate rebuturi umane.nou-instalată, după ce regimul anterior fusese răsturnat. Fiecare categorie de femei purta o anumită culoare aEste o nouă Americă imaginată de Margaret Atwood veşmintelor: albastru pentru Soţii, verde pentru Marthe,foarte asemănătoare regimurilor totalitare prin care iar Cameristele purtau roşu, culoarea vieţii. Şi bărbaţiiţările din Răsăritul Europei au trecut deja. Pornografia, republicii Galaad erau organizaţi în anumite structuri.care fusese elementul declanşator al revoluţiei, a fost În vârful ierarhiei erau Comandanţii, cei care guvernau-scoasă în afara legii, criminalitatea eradicată, centrele preoţii, ofiţerii. Apoi erau Gardienii care se ocupau cu paza . În sfârşit mai erau Îngerii adică, noua armată . Tinerele Cameriste îşi duceau existenţa într-un decor simplu, sărăcăcios „ Acest gen de lucruri le sunt pe plac: artă populară arhaică, lucrată de femei în timpul lor liber, din materiale ce nu se mai pot folosi.” Paradoxal, singurul lucru care-o ţine în viaţă este rememorarea vieţii dinainte de instaurarea regimului totalitar, deşi gânditul nu putea decât să-i facă rău. Cei care le păzeau nu se temeau de fuga lor, ci de evadarea gândurilor, de impulsul lăuntric către libertatea spiritului. „Ca şi alte lucruri, gânditul trebuie raţionalizat acum. Gândirea îţi poate micşora sorţii de izbândă şi eu am intenţia să supravieţuiesc.” Offred purta veşmântul roşu aşa cum purtau toate

424 Maria Sava Cartea Iubirii 425Cameristele, făpturi devenite simple receptacole. Făcea nervilor, dacă aş fi exagerat tot ce mi se întâmpla, cuparte din grupul celor ce trebuiau să procreeze. „Marthele siguranţă aş fi sucombat.” Tot astfel şi eroina cărţiinu trebuie să fraternizeze cu noi.” Soţia Comandantului, ştie că nu trebuie să se lase impresionată de nimic.Serena Joy, fusese soprană într-un cor ce cânta muzică Pentru a supravieţui trebuie să te străduieşti să ignorireligioasă, apoi începuse să ţină discursuri despre familie, totul începând cu amintirile până la gândurile ce-ţi daudespre sacrificiul pentru binele comun. „Acum nu mai târcoale uneori.ţine discursuri. Nu mai vorbeşte. Stă acasă dar nu pare Noaptea îi aparţine. Este singurul timp în care poatesă-i priească. Cât de furioasă trebuie să fie, acum că i să zacă cu ochii închişi şi-şi poate aminti de zilele des-a dat crezare.” Fusese activistă şi acum ajunsese Soţie. altădată. Îşi aminteşte de mama cum o îndemna să ardăO femeie înfrântă, de care nimeni nu mai avea nevoie cărţi, reviste, orice material subversiv care ar fi amintitpentru că: „Galaad se află în interiorul fiecăruia”. de libertatea de exprimare. Aşa începuse toată nebunia, cu acele manifestaţii ale feministelor. Îşi aminteşte de „Sunt mai multe feluri de libertate , zicea Mătuşa mirosul de pâine coaptă din bucătărie, devenit acumLydia. Libertatea să faci un lucru şi cea de-a fi eliberat. În un miros provocator, subversiv; de alte bucătării-devremurile anarhiei exista şi libertatea de-a face diverse bucătăria în care mama gătea, de bucătăria, în care, ealucruri. Acum am fost eliberate. Să nu subestimaţi acest era stăpână şi gătea. Era liberă. Nu nu era bine să lasetip de libertate.” acel miros să-i răscolească amintirile. „Nolite te bastardes carborundorum” (nu-i lăsa Mâncarea e pe cartelă şi se stă la rând. Apariţia unuigrup de turişti japonezi, printre care şi femei îmbrăcate pe ticăloşi să te doboare) este incripţia găsită pe podeauaoccidental, trezeşte amintirea vremurilor în care şi ele camerei, semn că înaintea ei stătuse altă tânără şi lăsasese simţeau femei. Offred împreună cu altă Cameristă aceste cuvinte zgâriate pe podea aşa cum puşcăriaşii dinajung la Zidul care împrejmuia Galaadul. Acolo erau lagăre lăsau un semn zgâriat pe perete.spânzurate în cârlige, cu saci traşi peste cap, cadavrele E dusă la control ginecologic. Medicul are putere decelor care cândva fuseseră doctori . Acum fuseseră viaţă şi de moarte asupra lor. Îi propune s-o însămânţezeturnaţi ori se descoperise, la cercetarea arhivelor, că el însuşi. Trupul a devenit un element de care depindeprovocaseră avorturi. viaţa în mod absolut-un simplu recipient în care trebuie să rodească altă viaţă. După primul şoc pe care-l simţeau La obiecţia că unul din personajele care apar în în Centrul Roşu, femeile trebuia să devină letargiceromanul O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, este pentru a supravieţui. Aici, Offred s-a reîntâlnit cu Moira,supus treptat degradării, dezumanizându-se Soljeniţân prietena ei din tinereţe.răspundea: „E un lucru extrem de important. Cel Zilnic exista Ora Depunerii de Mărtuirii- Oracare nu se tâmpeşte în lagăr, care nu-şi abrutizeazăsensibilitatea, piere. Eu însumi aşa m-am salvat. Mi-e reeducării, când era mult mai bine să inventezi, săgroază să-mi privesc fotografia făcută când am ieşit din MINŢI că ţi s-au întâmplat anumite lucruri pe care apoilagăr. Acolo sunt cu vreo 15 ani mai bătrân decât sunt să le regreţi.(să ne amintim fenomenul Piteşti) Unaacum. Şi eu am fost tâmp, stupid, mintea îmi mergea dintre fete, Janine, a povestit despre un viol în grupgreu. Tocmai asta m-a salvat. Dacă eu, intelectual fiind, în care vinovata principală nu putea fi decât ea. Acumm-aş fi clătinat în sinea mea, dacă aş fi dat frâu liber

426 Maria Sava Cartea Iubirii 427trebuia să regrete, să plângă aşezată în genunchi în faţa confiscat orice urmă de libertate. Până şi pe Dumnezeu. Petuturor , în timp ce colegele ei o blamau. frontispiciul Casei de Rugăvaganţă scrie: „DUMNEZEU E O BOGĂŢIE NAŢIONALĂ.” Ca-n orice regim totalitar La prânz Comandantul se întâlnea cu Soţia, cu ipocrizia este principalul element pe care se sprijină atâtMarthele şi cu Cameristele în Salon pentru a face lectura relaţia dintre conducători şi supuşi cât şi relaţiile dintreBiblică:”...ni se citeau Fericirile. Fericiţi fie ăştia, fericiţi supuşi. Toată această dezumanizare la care este supusăfie ăilalţi. Ni le puneau pe un disc , citite de o voce femeia se petrece în numele Binelui şi al protejării ei înbărbătească. Fericiţi cei săraci cu duhul căci a lor va faţa agresiunii celorlaţi, în faţa tentaţiilor.fi împărăţia cerurilor, Fericiţi cei milostivi. Fericiţi ceiblânzi. Fericiţi cei ce tac. Ştiam că a fost inventată Una dintre cele mai tensionate scene ale romanuluipartea aia, ştiam că nu e aşa, dar nu aveai cum să o reprezintă execuţia celor trei tinere care încercaserăverifici. Fericiţi cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi. să evadeze, urmată de linşajul paznicului. PovestireaNimeni nu spunea când.” cameristei este o parţială transcriere a lucrărilor celui de-al doisprezecelea Simpozion de Studii Galaadeene Şi în tot acest mecanism dezumanizant eroina ţinut la 25 iunie 2195. La două sute de ani de laîncearcă să-şi păstreze feminitatea. E semnul speranţei. evenimentele descrise, vocea lui Offred clară şi limpede-Faptul că zilnic ascunde câte o bucăţică de unt pentru se venită dintr-un timp în care se vorbea doar în şoaptă-unge pe faţă, crema şi parfumurile fiind interzise. stă mărturie şi încearcă să reconstituie în acelaşi timp istoria trecută. În sprijinul ei vine vocea auctorială care Gândul care-i revine obsesiv este cel care se îndreaptă confirmă cele petrecute pentru că:” este imposibil săcătre fetiţa sa de care fusese despărţită cu brutalitate. relatezi un lucru exact cum a fost pentru că ceea ceDin clipa în care Comandantul începe să încalce regulile, spui nu poate fi niciodată exact, totdeauna trebuie săOffred simte că are o oarecare putere de seducţie asupra laşi câte ceva deoparte, sunt prea multe părţi, aspecte,lui şi se gândeşte mai mult la propria persoană. Îşi nuanţe, tendinţe opuse; prea multe gesturi care araminteşte de hainele ei, de machiajul ei, de patul ei, de putea însemna una sau alta, prea multe forme ce nubaia ei, de bucătăria ei. Lucruri şi locuri care îi dădeau pot fi niciodată descrise complet, prea multe arome, înstabilitate. aer sau pe limbă, prea multe jumătăti de culoare, prea multe…“. Un moment inedit este acela în care Offred descriegrădina Serenei, lucru rar într-o lume în care culoarea În romanul Negocierea cu moartea, autoareadominantă era cenuşiul. „Grădina asta a Serenei, gândea încearcă să răspundă la întrebarea:„Cui se adreseazăOffred, are ceva subversiv, îţi dă senzaţia că unele autorul?”„Pentru cititorul care nu este El, ci eşti Tu.lucruri îngropate în pământ izbucnesc în sus, ţâşnind Pentru tine, dragă Cititorule. Pentru cititorul ideal carefără cuvinte în lumină ca şi cum ar spune: Orice e redus poate fi oricine – orişicine – deoarece actul lecturiila tăcere va face larmă ca să fie auzit, deşi în tăcere.” este întotdeauna la fel de singular ca şi actul scrierii.”Parfumurile, culorile, până şi Soarele sunt elemente ”Draga Tu“ spune şi Offred, pur şi simplu Tu, fără nicisubversive. Subversive sunt şi revistele de modă pe care un nume. Dacă adaugi un nume, tu se leagă de lumeaComandantul i le arată Cameristei . faptelor, ceea ce e mai riscant, mai hazardat: cine ştie Galaadul e înconjurat de un zid lângă care se aflăClădirile în care locuiesc Ochii. Regimul totalitar a

428 Maria Savacare sunt şansele tale de supravieţuire acolo? Voi spunedoar tu, tu ca-ntr-un cântec vechi de iubire.“Evocarea este la persoana întâi şi penduleazăîntre un prezent narativ al traiului în izolare din casaComandantului Fred şi trecutul, nu prea îndepărtat, decând eroina încă mai are amintiri. Dar gândul îi zboarăcătre un posibil viitor în libertate către o viaţă normală:„Tânjeam după viitor”, spune Offred.Bibliografie: Florin Florea - Simbolul şi icoana Margaret Atwood, Povestirea cameristei, Editura În Prefaţa cărţii, Robert Lazu spune: „Beneficiind deLeda, 2006 o bună introducere în pre-istoria noţiunii de simbol, lucrarea se configurează ca un adevărat studiu de „simbolologie”, însă, spre deosebire de lucrările de acest gen datorate lui Mircea Eliade, Jean Borella sau Jean Hani, este vorba de un studiu situat în perspectiva teologică specifică autorului. Urmându-l, vom putea înţelege mult mai profund diferenţa, nu chiar facilă, dintre „idol” şi „icoană”, diferenţă care nu rezultă atât din calitatea exterioară a obiectului de cult în cauză cât, mai ales, din prezenţa sau absenţa funcţiei mediatoare, simbolice, specifice reprezentării religioase.” Cea mai simplă definiţie a semnului este de „prezenţă a unei absenţe”. Semnul pregnant al lumii post-moderne în care trăim este înlocuirea simbolurilor religioase cu „un imaginar profan şi profanator totodată”. O invazie de idoli, reprezentaţi prin forme imagistice acaparatoare – clipuri, vip-uri, reclame - saturează spaţiul imaginar al omului celui de-al treilea mileniu, invazie care vorbeşte exclusiv despre satisfacerea unor cerinţe materiale,

430 Maria Sava Cartea Iubirii 431despre fericirea terestră. Dimensiunea spirituală a tăiat în două, ale cărui două gazde conservă fiecare ocosmosului a fost înlocuită cu existenţa mundană, aici jumătate pe care o transmite urmaşilor; aceste douăşi acum, în centrul căreia se află omul cu toate nevoile părţi apropiate serveau la recunoaşterea deţinătorilorlui de zi cu zi. În acest context, cartea lui Florin Florea, şi pentru a dovedi relaţiile de ospitalitate încheiateSimbolul şi icoana, realizează un studiu asupra anterior.” Tradiţia religioasă îmbogăţeşte câmpulsimbolului din perspectivă teologică. semantic al termenului simbol, dându-i o nouă valenţă, aceea de semn al prezenţei divine. În gândirea Pentru a redescoperi dimensiunea simbolică a arhaică, cele trei niveluri cosmice - Cerul, Pământul şiicoanei, autorul face mai întâi o redefinirea a semnelor Lumea subterană - pot comunica şi această comunicareşi a simbolurilor, în general, precum şi o recuperare poate fi reprezentată printr-un simbol care poate fi:a învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. Acest demers are la scara, coloana infinită, axis mundi. Locul debază faptul că Schisma de la 1054 a ocultat continuu întâlnire al celor trei Lumi poartă numele de „CentrulTradiţia intelectuală a Sfinţilor Părinţi, precum şi Sfânta lumii” şi este simbolizat prin „piatra de căpătâi” pe careScriptură. Iacob a văzut-o în vis şi de care se sprijină scara ce duce către cer. „Centrul lumii”, numit şi „Casa Domnului” sau Semnele şi simbolurile, ca mediatori între spaţiul bethel  în ebraică, este spaţiul în care are loc o revelaţiaecontemplativ moştenit din Sfânta Tradiţie şi practica a unei realităţi absolute - revelaţia existenţei luivieţii morale, vin doar să semnifice realitatea ultimă. Sunt Dumnezeu.doar vehicule prin care omul poate cunoaşte prezenţa lui În timp, la nivelul înţelegerii simbolurilor se petrecDumnezeu. mutaţii esenţiale: deconstrucţia sensului originar începe deja din antichitate, elementele lui fiind deseori negate, Întrucât creştinismul european s-a dezvoltat în ori pervertite. Şi primul element care s-a pierdut dinspaţiul cultural greco-roman, autorul porneşte studiul structura piramidală a simbolului este Dumnezeu,său de la definirea celui mai important simbol al religiei cel reprezentat ca simbol. Fizica lui Galilei constituiecreştine - icoana. Icoana ca simbol al existenţei lui momentul de cotitură al acestei mutaţii, prin faptul căDumnezeu a provocat numeroase discuţii teologice - cea oferă posibilitatea unei teofanii naturale a Cosmosului,mai cunoscută fiind cea dintre iconoclaşti şi iconoduli. în centrul căreia nu se mai află Pământul, ci Soarele.Dar, lăsând la o parte aceste dispute şi faptul că icoana Astfel, prin schimbarea de perspectivă, Cosmosului îi esteeste un obiect estetic, în cultul ortodox public şi privat anulată calitatea de măreţie a lui Dumnezeu: lumea cadefolosirea şi modul în care sunt dispuse icoanele în captivă unor legi mecanice, devenite Dumnezeu absolut.biserică ţine de aspectul liturgic al icoanei. În această situaţie Dumnezeu este mai greu de întrevăzut în propria Lui Creaţie. Este momentul de răscruce în Mergând mult înapoi în timp şi căutând în dicţionare care se declanşează criza simbolismului religios, atâtdefiniţiile date simbolului, autorul constată că sensul pe prin anularea calităţii de simbol a macro-Cosmosului,care-l dădeau vechii greci termenului de simbol era cu cât şi a micro-Cosmosului, adică omul ca imagine vietotul altul. a lui Dumnezeu. Se creează o falie, simbolismul cu Symbolum (lat.) şi simbolon(gr.) este un substantivcare are 4 nuclee semantice. Primul nucleu este acelade semn de recunoaştere şi are 10 sensuri. Primul sensconservă înţelesul primitiv al cuvântului - „ un obiect

432 Maria Sava Cartea Iubirii 433deschidere spre transcendent este anulat şi se deschide o a icoanelor, un rol foarte important l-a avut cultulnouă eră, cea a dominaţiei tehnice şi utilitariste a lumii. relicvelor. Relicvele, vasele liturgice şi cartea Evangheliei„Prin această ruptură epistemică, spune Jean Borella, fiind considerate obiecte sacre, erau păstrate în cutii-sufletul european descoperă că ceea ce considera de relicvar care, cu timpul, au început să fie împodobite cuobicei sursă semantică inepuizabilă, perpetuă izvorâre imagini religioase. Toate aceste imagini erau sfinţite şide semnificaţii vitale, afective, cognitive, nu-i decât un relicvarul, cât şi conţinutul său, căpătau calităţi sacre. Laimaginar monstruos, dezordine a unei gândiri smintite, fel, şi imaginile de pe obiectele mobile paleocreştine auo oarbă privire ce nu va fi niciodată copleşită de lumina început să fie considerate sacre şi cinstite ca atare. Primarealităţii.” imagine a Maicii Domnului a fost pictată de Sfântul Luca, artist inspirat de harul divin. Elementele constitutive ale simbolului sunt:semnificantul (simbolizantul) de natură sensibilă, La început, icoanele erau considerate taumaturge,sensul, de natură mentală (ideea pe care o avem despre ca o consecinţă a originii lor divine, conform legendelorsimbol), referentul particular, adică simbolul, care le însoţeau. Până pe la începutul secolului al VI-şi referentul metafizic, adică arhetipul. Singura lea, atât cei care credeau în cultul icoanelor cât şi ceirealitate care este întotdeauna simbolizată de gradele care respingeau acest cult au convieţuit fără nici oinferioare este Dumnezeu, cel necreat, deasupra căruia problemă. Totul s-a schimbat când puterea imperială denu există o altă realitate care să poată fi simbolizată. Prin la Constantinopol a decis să se implice în acest dezacordruptura epistemică de care vorbeşte Jean Borella dispare şi a făcut din cultul icoanei o problemă de stat.referentul metafizic, simbolul fiind redus doar la cei doitermeni ai săi, semnificantul şi sensulsubiectiv, adică cel După o lungă tradiţie de toleranţă între proiconiciprodus de mintea umană. În societăţile arhaice simbolul şi aniconici, în secolul al VIII-lea, se declanşeazăavea funcţia de-a unifica, de-a aduce la un loc un referent disputa asupra imaginilor. Iconoclasmul bizantincu un semnificant. În societatea modernă, simbolul ia naştere ca reacţie la politica basileilor veacurilorredus doar la semnificant devine „ceea ce separă” al VI-lea şi al VII-lea, care instituiseră o politică a(diabolos), având doar simplu scop utilitar sau estetic. icoanelor, anexând imaginea lui Christos iconografieiÎn arta modernă abstractizarea (sustragerea sensului monarhice. Primul împărat iconoclast, Leon al III-lea,şi a formelor de exprimare plastică) este o consecinţă a a început să suprime simbolurile religioase alăturatetransformării semnului „sim-bolic” în semn „dia-bolic”. celor monarhice, mai întâi pe monede, apoi la palat şi,În concluzie, gândirea simbolică religioasă este înlocuită la sfârşit, trecând la distrugerea însemnelor religioasecu o nouă epistemologie, în care simbolurile sfinte au din biserici. Iconoclasmul bizantin a durat aproapefost înlocuite cu simboluri-idoli ai fanteziei omeneşti. un secol şi s-a sfârşit la fel cum a început: printr-un act al împăraţilor. În martie 843, la un an după moartea Icoana creştină este obiectul simbolic care lui Theofil, văduva sa, Theodora, s-a hotărât să pună„asigură legătura dintre închinător şi obiectul venerat”. capăt iconofobiei guvernamentale şi a aranjat ca laSe pare însă că asemeni evreilor, creştinii n-au acceptat întrunirea Sfântului Sinod să se proclame reîntoarcereaimaginile cu subiect religios în primele două secole. la venerarea imaginilor. Această restaurarea a icoaneiLa formarea cultului imaginilor creştine mobile, adică a rămas definitivă. Restaurarea imaginilor religioase

434 Maria Sava Cartea Iubirii 435a avut o censecinţă notabilă în plan uman - numeroşi şi la care au participat sfinţii. Şi, în fine, aşa cum spuneartişti şi meşteşugari: pictori sculptori, argintari, şi-au părintele Stăniloae, icoana este apofatică precumreluat activitatea. Unul dintre ei a fost monahul Lazăr, întreaga liturghie. „E apofatică pentru că uneşteautorul mozaicului absidei Sfintei Sofia. trecutul cu prezentul şi cu viitorul eshatologic etern. Icoana este un chip al eternităţii. Ea ne îngăduie să ne Abordarea icoanei din punct de vedere teologic depăşim timpul şi să întrevedem veacul viitor în oglindaeste structurată pe două planuri: „triadologic” tremurândă a chipurilor.” (Pavel Florensky)şi „hristologic”. În plan triadologic, icoana estesemnificativă şi legitimată prin teologia trinitară Pictarea bisericilor nu este un simplu gest decorativ.creştină. Dimensiunea hristologică ne arată că, aşa cum Scopul esenţial al pictării bisericii este de a-l introduceFiul este „chip” al Tatălui, şi icoana este „chip”al Fiului. pe credincios în spaţiul sacru şi prin intermediul„Pentru teologia icoanei, conceptul cu totul paradoxal văzului, deşi nici valoarea estetică nu este neglijată. Seal unui „chip”consubstanţial şi desăvârşit rămâne ştie că pictarea unei biserici nu se face la întâmplare,fundamental.” (Christoph Schonborn) În disputa între sistemul arhitectural şi cel iconografic trebuiedintre iconoclaşti şi iconoduli, triumful iconodulilor să fie o strânsă armonie. Principiul general care stă laare ca argument esenţial dimensiunea hristologică a baza programului iconografic se numeşte „concepţieicoanei. Icoana are un „trup”care-i simbolizantul, şi un teologică”.suflet, care-i simbolizatul. În timpul marilor sinoadeecumenice, întreaga dezbatere triadologică porneşte Pornind de la cele ce vede în biserică, omul trebuiede la „punerea în abis” a hristologiei lui Origen, care să-şi înalţe sufletul către contemplarea lui Dumnezeu.reprezintă punctul de plecare al iconoclasmului. Rolul Având scopul de-a înfăţişa Cerul, Biserica înmănuncheazăşi semnificaţia icoanei în cultul ortodox sunt teme prin imaginile din icoane, imaginile cereşti. Imagineade referinţă în lucrarea părintelui Dumitru Stăniloae predominantă este chipul lui Hristos Pantocrator, aflată- Spiritualitate şi comuniune în liturghia în cupola centrală a naosului, deoarece toţi suntemortodoxă. „Noi ne închinăm Domnului Hristos şi incluşi în El , suntem trupul şi fiecare mădular în parte.cinstim pe Maica Domnului şi pe sfinţi, şi prin icoanelecare-i reprezintă”, spune părintele Stăniloae. Iată o scurtă trecere prin interiorul unei biserici: Prima parte se numeşte pronaos şi este locul rezervat În Mistagogia Sfântului Maxim doritorilor de Dumnezeu. Această treaptă corespundeMărturisitorul este descrisă pe larg dimensiunea stadiului de purificare a sufletului. Aici ne întâmpinăliturgică, simbolică, a icoanei. Biserica, locul în care scene din Judecata de Apoi sau întâmplări din Vechiulicoanele stau mărturie armoniei universale, este punctul Testament, care să ne arată măreţia lui Dumnezeu.de legătură dintre Cosmos, om şi divinitatea. Un rol Naosul este partea cea mai importantă: conţine celemarcant în ceea ce priveşte rostul icoanelor în biserică patru zări şi pe el se sprijină Cupola Centrală, undeîl are chiar funcţia lor pedagogică. Icoana nu este un se află chipul lui Hristos Pantocrator (atotţiitorul) subsimplu obiect în faţa căruia se închină creştinii, ci are care se află o mulţime de îngeri, mijlocitorii noştri înun rol esenţial în transmiterea ştiinţei sacre. Privindu- faţa lui Dumnezeu. Pe stâlpii ce susţin bolta sunt scenele, creştinii cunosc istoria faptelor care s-au întâmplat din cele patru Evanghelii. Partea de jos din apropierea credincioşilor e ocupată de sfinţi, patriarhi, învăţători,

436 Maria Savacare au rolul de-a mărturisi credinţa în Dumnezeu. Marek Halter – Cabalistul dinUrmează altarul, în faţa căruia se află Iconostasul. PragaAltarul este locul din care preotul conduce slujba. Marek Halter, pictor, prozator şi eseist s-a născut Prin exerciţiul contemplării icoanei învăţăm să-l în Polonia în 1936. Marcat de o copilărie dificilăvedem şi să ne apropiem de Dumnezeu, care este în care a simţit din plin nebunia violenţei antisemite,totodată o adevărată şcoală a rugăciunii şi un exerciţiu despre viaţa lui Marek Halter se poate spune că aal convertirii. Cartea reprezintă punctul de vedere al întrecut orice imaginaţie. Reuşind să evadeze dinunui teolog şi cu toate inadvertenţele legate de definiţia ghetto-ul din Varşovia se refugiază în Ucraina. Prins desimbolului religios, precum şi de rolul icoanei în biserica miliţia sovietică este dus la Moscova, apoi în tabăra deortodoxă bizantină, merită să fie citită. Mă refer la faptul refugiaţi din Uzbekistan, la Kokand. Aici, sora lui maică pentru credinciosul de rând icoana a devenit în ultimă mică, în vârstă de trei ani, moare de foame, iar părinţiiinstanţă un idol, pierzându-se din vedere gradul de se îmbolnăvesc de dezinterie. În 1946, familia revine îndesacralizare la care gândirea comună a supus-o . Polonia, iar în 1950 emigrează în Franţa. La vârsta de 15 ani intră în compania de pantomimă condusă de MarcelBibliografie: Marceau, apoi este admis la Ecole Nationale des Beaux- Florin Florea, Simbolul şi icoana, Editura Arts, unde studiază pictura.Reîntregirea, 2010 În 1954 ia premiul internaţional de pictură de la Deauville precum şi pe cel al Bienalei de la Ancone. Anul 1955 marchează prima expoziţie personală, la Buenos Aires.

438 Maria Sava Cartea Iubirii 439 În 1967 la sfârşitul Războiului de Şase Zile fondează găsim în el singurul adevăr. Ne-a dat materia. ÎiComitetul Internaţional de Negociere a Păcii în Orientul conferim acesteia putere de început şi de sfârşit. OrbiApropiat, jucând un rol semnificativ în organizarea şi îngâmfaţi, iată ce suntem.” Nu materia este cea careprimelor negocieri dintre palestinieni şi israelieni. dăinuie veşnic, ci spiritul. Spiritul întrupat în Cuvânt. „Aşa este de la prima suflare a omului: cuvântul este Zece ani mai târziu se produce debutul său literar parte vie din om. Fireşte, bărbaţi, femei, copii saucu romanul Nebunul şi regii (1976) devenit best bătrâni, suntem din carne, mişcări de carne, vieţi şiseller şi recompensat cu Prix d’aujourdhui. Continuă emoţii de carne... Cuvântul însă e nemuritor. El n-asă scrie romane pe teme biblice sau evreieşti, însă cel cedat în faţa niciunei violenţe, n-a fost strivit de niciomai cunoascut roman al său, vândut în cinci milioane gloată. Niciun rug, chiar în cele mai demente dintrede exemplare şi recompensat cu Prix du Livre Inter este secolele bogate în masacre, nu l-a ars. El a venit odatăMemoria lui Abraham.(1983) cu spiritul omului, nu cu carnea lui. Şi niciodată, niciodată, din prima zi, n-a tăcut” În afara Cuvântului, În tot acest timp rămâne un cunoscut militant în nimic nu poate fi creat: sunt puternici cei care ştiu să-lslujba păcii şi-a umanităţii, în 1984 fondând mişcarea preţuiască şi să se plece în faţa lui, sunt slabi cei care îlfranceză “SOS Racisme” ignoră. Se spune în Talmud (Snahedrin 65b) că rav Hanina şi În 1991 creează două colegii franceze în Rusia, la rav Hosaia trăiau retraşi, studiind până la agonie sulurileMoscova şi Sankt-Petersburg, pe care le conduce, iar din Sefer Ieţira. Nici măcar în zilele de Shabat nuîn 1992 participă la întâlnirile secrete între israelieni făceau pauză. Citeau, studiau, repetau până la epuizare,şi palestinieni. Doi ani mai târziu, finalizează lucrul la până ce povara cărnii dispărea din conştiinţa lor. N-aprimul său film, Les Justes, care va deschide în 1995 lipsit mult să-şi dea duhul de foame. La un moment datFestivalul de la Berlin. În limba română i-au fost traduse rav Hosaia grăit-a:romanele Maria (2006), Sefora (2006), Sara şi „-Atotputernicul a zis: Am pus cuvintele în gura ta”Cabalistul din Praga(2010) Cuvintele care se ivesc pe buze curate dau naştere la Numele: David Gans, născut la Lippstadt, în Viaţă.” Pentru a se convinge de forţa cuvintelor , dar şiWestfalia, 1541. Gans înseamnă gâscă, pasăre care în de curăţenia buzelor care le rostesc, au pronunţat într-Bestiarul medieval simbolizeză pe omul vigilent, iar un glas cuvintele necesare şi un viţel dolofan a apărutcele sălbatice, sugerează omul evlavios retras din lume dinaintea lor. O parabolă care dovedeşte forţa cuvântului.care poartă cămaşa penitenţei. Însă gâsca nu-i vultur. Cuvântul care poartă tot atâta greutate cât o imagine.Vulturul, regele păsărilor, are forţa să privească la soare „Căci aparenţa cuvintelor nu conţine decât umbra lor.”fără să clipească. Vulturi sunt Galileo Galilei, Giordano Dar iată că eroul, David Gans, avea să afle despreBruno, Johannes Kepler, Isaac Luria şi rabi Loew Iehuda puterea Cuvântului nu doar din parabole, ci fiind elben Bezalel, Mare rabin de Poznan şi Praga, cel numit însuşi martor la desăvârşirea unei minuni. În ianuariede toată lumea MaHaRaL-ul. David Gans, discipol al 1600, Ma-Ha-RaL-ul, aşa cum era numit de toţi evreiiacestor mari spirite, ştie că frumuseţea spiritului nu se din Praga, rabi Loew Iehuda ben Bezalel, Mare Rabin deîmplineşte niciodată fără să se apropie de voia Celui deSus, fără să practice neîncetat lecţia umilinţei. „Atotputernicul ne-a dăruit vizibilul. Credem că

440 Maria Sava Cartea Iubirii 441Poznan şi de Praga, a reuşit să înalţe scara lui Iacov la ul s-au dovedit eficiente lucru care a provocat mâniacer. creştinilor. Aşa cum se mai întâmplase în decursul istoriei, evreii, cu siguranţă, ar fi fost găsiţi vinovaţi şi Povestea începe o dată cu promisiunea pe care şi-o fac trebuia să fie pedepsiţi. În aceste condiţii MaHaRaL ul adoi buni prieteni, Isaac Cohen şi Iacob Horowitz, aceea decis ca nepoata sa, Eva, să părăsească Praga împreunăca nevestele lor să nască odată: una fată şi alta băiat care, cu David Gans pentru a se pune la adăpost de furiaprin căsătorie, mai târziu, să le unească neamurile. Un mulţimii. Destinaţia lor fu oraşul Bochnia, din Cracovia,moment care nu părea să fie atât de important. Însă: unde prietenii se arătară bucuroşi să-i găzduiască. Eva„Am învăţat , spune Gans , că tulburările cele mai devine discipol al lui David care începe s-o introducămari, fie ele măreţe sau cumplite, îşi au izvorul într-o în tainele Kabbalei şi ale Torei. Kabbalah, KBLH,întâmplare neînsemnată, obişnuită, repede uitată.” în ebraică înseamnă ideea şi adevărul fizic al Primirii,Îndoiala, neîncrederea, că ceea ce-şi propuseseră cei doi învăţăturile primite de Moise pe Muntele Sinai de la Celprieteni-să unească două suflete nenăscute încă – puse Veşnic, împreună cu Tablele Legii. Tora, în schimb,stăpânire pe eroul nostru. este învăţătura din „gură în gură” transmisă prin uriaşa înţelepciune a tăcerii, a rugăciunii şi a ascultării. „Căci Într-una din zile Maestrul său, Rabi Rema se duse la Dumnezeu spune la fel de multe în cele scrise şi în celeceruri, aşa că David Gans cu scrisoarea de recomandare nescrise, în cuvântul care iese pe buze şi în cel care nu sede la el a decis să meargă la Rabi Loew, MaHaRaL-ul, aude. Spaţiul dintre litere e un suflu care nu este un vid.pentru a-şi continua ucenicia. Iar tăcerea aceasta, care este, ca să zicem aşa inversul cuvântului, este cea care trăieşte învăţătura Cabalei.” Dar iată că dorinţa celor doi prieteni, Iacov şiIsaia, s-a împlinit şi nevasta unuia a născut fată, care Astfel îi explica David, Evei, despre puterea dea primit numele Eva, iar a celuilalt, băiat numit după semnificare a Cuvântului, pentru că niciun cuvânt nu senumele profetului profeţilor- Isaia. Începutul realizării aseamănă cu celălalt. Cabala este o veritabilă grădină,promisiunii lor era pe drumul cel bun. Numai MaHaRaL- o grădină pe care evreii o numesc Pardes, PRDS. Şiul nu s-a arătat încântat de înţelegerea celor doi, mai ales PRDS se traduce astfel: P, „Pşat”, „Semnificaţie”; R,că, Iacov îi era ginere. „Remez”, „Ceea ce pare”; D „Draş”, „Comentariu” şi S, „Sod”, „Secret”. „Aceştia sunt cei patru stâlpi care susţin Praga, minunatul oraş în care se petreceau aceste cuvântul lui Dumnezeu, în vorbele Lui şi în tăcerea Lui.”lucruri era în plină ascensiune, un oraş înfloritor în careviaţa se desfăşura în pace şi înţelegere. Cele două familii Între timp epidemia de ciumă s-a diminuat întrăiau în normalitate, MaHaRaL-ul îndemnându-i la cât intensitate, în urmă rămânând morţi, atât dintre creştiniimai multă discreţie. Copiii, însă, creşteau şi deveneau tot seceraţi de ciumă, cât şi dintre evreii masacraţi demai nesupuşi, mai cu seamă Eva care părea să fie făcută creştini, căzuţi pradă furiei acestora. MaHaRaL-ul a fostdin acelaşi aluat din care era făcut şi bunicul ei, însuşi primit de Împăratul Rudolf al II-lea care i-a promis că-iMarele MaHaRaL. va ajuta poporul, însă promisiunea lui se arătă precum frunza pe apă-cei mari nu-şi ţin aproape niciodată În luna Adar, anul 1584, asupra Pragăi se abătu o mare promisiunile. Pentru a-i ocroti poporul, împăratul anenorocire: ciuma începu să secere vieţile praghezilor cusutele. În cartierul evreiesc, măsurile de igienă luate deburgmaistrul Mordehai Maisel împreună cu MaHaRaL-

442 Maria Sava Cartea Iubirii 443cerut să-i fie destăinuite tainele Kabbalei. Lucru cu la ruperea unui legământ. Îndărătnica şi nesupusaneputinţă. MaHaRaL-ul i-a promis să-l ţină la curent cu nepoată a MaHaRaL-lui a fugit în lume cu un negustorcele mai noi cuceriri ale ştiinţei. Drept urmare, David evreu bogat şi mult mai în vârstă. Întreaga comunitate fuGans a fost trimis într-o îndelungă călătorie  la toate bulversată de fapta ei, mai cu seamă Isaia, care o iubea înmarile Universităţi- Leipzig, Regensburg, Woems, Koln, felul său şi s-a simţit trădat atât de Eva, cât şi de părinţiiBasel...de unde să trimită rapoarte legate de toate noile care nu şi-au putut respecta promisiunea. Într-un accesdescoperiri şi să-i atragă la curte pe toţi marii învăţaţi. A de furie Isaia îl acuză până şi pe MaHaRaL de ipocriziefost o călătorie nu atât de documentare, cât de iniţiere. atunci când era vorba de nepoata lui iubită.În apropierea lacului Gardone, trăsura lui a fost atacatăde bandiţi. David s-a ales c-o lovitură în cap în urma Însă această faptă a fost curând uitată; asupra evreilorcăreia a intrat în comă. În cele din urmă a pornit din din Praga plana o altă nenorocire: Războaiele dintrenou la drum. La Veneţia a ajuns când Inchiziţia tocmai îl luterani şi catolici cuprinseseră nordul Europei şi se ştiaîntemniţa pe Giordano Bruno, manipulând mulţimea şi bine că de fiecare dată evreii deveneau ţapi ispăşitorisusţinând un val de furie. Apoi, la Padova, l-a cunoscut în urma unor astfel de conflicte. O scrisoare de la soţulpe Galileo Galilei, omul pe care dorise să-l cunoască Evei i-a convins pe Isac şi pe Vogele (părinţii Evei) să-lcel mai mult, aflat şi el sub supravegherea Inchiziţiei. trimită pe David Gans să le aducă acasă fiica rătăcitoare.L-a îndemnat să-l caute pe Tycho Brahe, descendent Se stabiliseră la Worms, oraş aflat în nordul Germanieidintr-o nobilă familie daneză, astronom renumit care împreună cu soţul său. De când plecase de acasă Evavoia să revizuiască totul în ştiinţa mişcării astrelor, „atât începuse să fie stăpânită de demoni. Fuga de Isaia nu-icalculele, cât şi modalităţile de-a le realiza.” Cu mare astâmpărase focul iubirii pentru David. Nici măcargreutate pătrunde David Gans în palatul în care locuia căsătoria cu mai vârstnicul Bachrach. Pentru scurtăBrahe şi rămâne la fel de surprins ca şi în prezenţa lui vreme s-au întors la Praga pe care au fost nevoiţi s-oGalilei de figura comună, bonomă, a marelui astronom. părăsească în grabă spre a nu cădea pradă în conflictulDupă şase luni de discuţii îndelungi, reuşi să-l convingă religios ce se iscase din nou. Dibukul, spiritul cel rău, cesă meargă la Praga, la curtea regelui Rudolf al II-lea şi pusese stăpânire pe Eva o încolţi într-atât de mult încâtastfel îşi duse la capăt misiunea avută. au decis săse întoarcă din drum şi să nu mai plece din Praga . La capătul a şase ani de peregrinări, rabinul DavidGans se întoarce la Praga. Eva, copila lui Isaac, pe care Ajunşi în partea de nord a oraşului, trăsura lor a fostaltădată o salvase, pornind în pribegie cu ea în afara atacată de creştinii furioşi. Soţul Evei, Bachrach, a fostPragăi, devenise o frumoasă domnişoară. Isaia, fiul lui linşat de gloata înnebunită de ură, iar David împreunăIacob, cel care-i fusese promis de soţ, crescuse la rândul cu Eva au scăpat ca prin urechile acului şi, în cele dinsău, însă nici pe departe nu părea a fi soţul potrivit pentru urmă, au ajuns în oraşul evreiesc. Pe Bachrach l-aufrumoasa şi delicata Eva. recuperat mai târziu, măcelărit şi aruncat într-o baltă. O linişte aparentă s-a aşternut asupra oraşului, şi, în În urma acelei călătorii, în sufletul Evei înmugurise ciuda faptului, că împăratul Rudolf al II-lea îi promiseseiubirea pentru David care, deşi îi împărtăşea MaHaRaL-ului că-i va ocroti comunitatea, în jur lumeasentimentele, nu îndrăznea s-o încurajeze, să-i fie părtaş începuse să fiarbă. Din nefericire o parte din membrii

444 Maria Sava Cartea Iubirii 445comunităţii îşi pierduse încrederea până şi în bătrânul se duce. Trec pe ici, trec pe colo.Lumea mă aude sau nuMaHaRaL. mă aude. Povestesc. Sunt memoria care povesteşte...” După multă chibzuinţă Marele Învăţat a luat decizia „...Vorbele Maestrului meu, MaHaraL-ul, pe patulpe care întreaga comunitate o aştepta: aceea de-a pe care şi-a dat ultima suflare: Golem! Golem! Cel răucrea un paznic, un ocrotitor, cu puteri supranaturale, primit...Ţine minte cuvintele din Exod, David Gans: „PeGolemul, care, în curând, avea să-şi arate forţa. Vestea a străin să nu-l strâmtorezi, nici să-l apeşi, căci şi voi aţimers foarte repede şi curioşi din toate colţurile oraşului fost străini în pământul Egiptului.”au venit să-l vadă. Faima Golemului a trecut dincolode zidurile oraşului evreiesc atunci când o gloată de „...Vorbele Maestrului meu MaHaRaLul: „Întindeţicreştini a pătruns pe poarta mare fiind făcută praf din palmele şi alegeţi-vă destinul, dar nu vă aşteptaţi cacâteva mişcări. Uriaşul din lut aflat sub forţa magică a Dumnezeu să vă cruţe de datoria de a-l împlini”MaHaRaL-ului purta pe frunte cuvântul EMET- „Viaţă”. „...Iată ce mi s-a întâmplat. Totul, în inima şi-n Eva, fascinată de puterea lui, l-a îngenunchiat cu dorinţa mea, mă împingea spre Eva, fata lui Isaacgesturi tandre. Iubirea cu neputinţă dintre frumoasa Cohen. Dar nu m-am apropiat de ea când ar fi trebuit.Eva şi creatura din lut i-a determinat Golemului un atac N-am susţinut-o când era mai singură decât un omde furie. Uriaşul din lut îşi întorsese forţa împotriva rătăcit în pustiul Negev.propriului creator, lucru inacceptabil. O stihie scăpatăde sub control putea să aducă nenumărate necazuri, deşi Am fost orb. N-am înţeles că Eva n-avea să însoţeascăîşi împlinise cu prisosinţă menirea pentru care fusese destinul unui bărbat după tradiţie. Ea era liberă şi căutacreată. Îşi depăşise condiţia. MaHaRaL-ul a luat o literă un bărbat care să-i sporească libertatea. Eu am făcutdin fruntea lui şi a rămas cuvântul MET-„Moarte”. Aşa alegerea geloziei, alegerea stelelor, alegerea cuvintelor.s-a sfârşit povestea Golemului, uriaşul din lut creat să N-am făcut niciodată alegerea de-a o iubi pe Eva, fataapere un popor aflat în primejdie. Cuvântul a rămas. Şi lui Isaac Cohen, aşa cum un bărbat trebuie să iubeascăPovestitorul a dăinuit pentru a-i transmite peste veacuri o femeie atunci când ea îşi ia zborul spre destinul său...”legenda. Iar frumoasa Eva a continuat să-l iubească Aşa se termină şi trista poveste de iubire a învăţatuluidincolo de moarte plecând din Praga cu un convoi de David Gans, cel care n-a ştiut şi n-a avut ochi să meargănegoţ. În podul vechii Sinagogi din Praga, un morman pe calea iubirii. Şi marea lecţie a primit-o de la creaturade lut a rămas umed părând că respiră, până-ntr-o bună de humă care a continuat să rămână vie atâta timp câtzi când s-a uscat ca piatra. Atunci rabi David Gans a ştiut fiinţa iubită era în viaţă.că nepoata MaHaRaL-ului pierise şi o dată cu ea pierise „Zoharul, Cartea Splendorii spune: Când un omIubirea. se culcă să doarmă, sufletul lui îl părăseşte şi se înalţă Peste ani, rabinul Adin Steinsaltz a scos la lumină un spre Tării. Dumnezeu i se arată după destinul pe care şimanuscris care aparţinuse Maestrului său, David Gans. l-a ales şi-i acordă graţia Lui după înţelepciune. Pentru prima treaptă, visul . Pentru cea de-a doua, viziunea. „Mâlul Golemului devenit granit dăinuie în timp, şi Pentru cea de-a treia, profeţia. Mie, care nu dorm,eu la fel, scria David Gans. Preasfântul mi-a dat numai cuvintele, cuvintele care povestesc.” Eu, care nu-s granit, ci numai o suflare care vine şi Cartea lui Marek Halter se înscrie în galeria

446 Maria Savafrumoaselor poveşti de Iubire posibil de-a fi purtatepeste generaţii prin minunatul vehicul care este CuvântulAlegând calea Cuvântului, David Gans a ales calea Vieţiiînsăşi. Căci a fi martor al unor măreţe fapte şi a le povesti,înseamnă a supravieţui peste secole şi a lăsa urmaşilorcarte de învăţătură.Bibliografie: Marek Halter, Cabalistul din Praga, Editura Allfa,2011 Geert Kimpen - Cabalistul   Structurată în 72 de capitole, fiecare reprezentând cele 72 de nume ale lui Dumnezeu care pot fi spuse, cartea lui Geert Kimpen, Cabalistul, reuşeşte să recreeze o lume încărcată de mister. În primul capitol intitulat Vav He Vav (Dumnezeu care călătoreşte în trecut, prezent şi viitor) facem cunoştinţă cu eroul principal, Hayim Vital, fiul lui Iosif Vital din Ţefat, vestitul comentator al Torei, aflat într-o împrejurare dilematică. Capitolul începe şi sfârşeşte cu aceeaşi frază: „N-a fost o crimă, a fost un accident” dând scriiturii un iz de roman poliţist. Mem Het Yod (Dumnezeu care-ţi dăruieşte strălucire) este următorul capitol în care aflăm că Hayim Vital ajunge ucenic al marelui înţelept Cordovero din Ţefat, pătruns de arzătoarea dorinţă de a-l cunoaşte pe Dumnezeu sub îndrumarea Maestrului. Cordovero era considerat cel mai luminat dintre maeştrii Cabalei şi a ajunge printre ucenicii săi nu era un lucru atât de uşor, ceea ce l-a determinat pe înfumuratul Hayim Vital să se considere mai mult decât era. Se şi vedea urmaşul de nădejde al Maestrului, el, discipolul, care nu îndrăznise măcar să gândească că ar fi fost primit la şcoala lui. Curând avea să afle esenţiala lecţie a vieţii pe care

448 Maria Sava Cartea Iubirii 449Maestrul Cordovero ţinea s-o asimileze toţi discipolii săi de căldura cu care-l primise Iţac, de uşurinţa cu careşi fără de care nu poţi accede la statutul de om: „cea mai găsea soluţie la orice dilemă. Ajunsese la un înalt nivelimportantă calitate a omului este smerenia” şi „felul de spiritualizare, el, personal, nu mai avea nicio dorinţăîn care ne purtăm unul faţă de altul noi, oamenii, este pentru sine. A stat Hayim în ziua de shabat şi duminicaoglinda evoluţiei noastre spirituale.” ce i-a urmat închis în casă şi s-a zbuciumat, chinuit de propria suferinţă alimentată de invidia şi dispreţul A fi înţelept nu înseamnă acumulare de cunoştinţe, ci cu care-l tratase pe Iţac Luria. Luni dimineaţă, când adeprinderea celui mai simplu lucru din lume: să poţi privi ieşit să meargă la slujbă a aflat cu stupoare de moarteaîn adâncul sufletului tău şi să nu-ţi fie ruşine de ceea ce maestrului său Cordovero. Era o pierdere inegalabilăvezi, aşa cum soarele poate să răsară şi a doua zi fără să pentru întreaga comunitate. Din discursurile celor cese ruşineze de cea dinainte. Simţind ambiţia nemăsurată şi-au luat rămas bun de la el s-a desprins clar ideeaa ucenicului  de-a deveni cel mai respectat interpret că fusese omul providenţial pentru mulţi dintre cei cual Cabalei, maestrul Cordovero îl trimise spre a învăţa care intrase în contact, pentru întreaga comunitate dinlecţia umilinţei la rabinul Iţac Luria faţă de care Hayim, Ţefat. La căpătâiul lui s-au adunat cei mai mari cabaliştifără să-l cunoască decât din auzite, avea o totală lipsă de din oraş printre care şi Iţac Luria care luă cuvântul larespect. Iţac Luria venise de curând în Ţefat, din Egipt şi finalul ceremoniei. Era printre puţinii prezenţi care trăiaajunsese foarte repede în centrul atenţiei comunităţii din momentul despărţirii de maestru, spre deosebire decauza trufiei de a se duce la maestrul Cordoveră şi de a-i ceilalţi obsedaţi de întrebarea cine îi va lua locul.cere să-l accepte ca student. După cele şapte zile de doliu, Hayim s-a dus acasă la Umilit de porunca maestrului de-a merge la Iţac Iţac Luria să continue lecţiile. Însă mai era un lucru care-lLuria, Hayim n-are încotro şi-i face o vizită acasă. Spre atrăgea acasă la marele cabalist: Francesca, frumoasamarea lui surprindere, Iţac Luria nu era nici pe departe şi înţeleapta lui fiică. Hayim începuse să se laude cupersonajul pe care-l bârfea tot Ţefatul. Dimpotrivă, era un profesorul său încât a stârnit curiozitatea lui Abraham,om plăcut, mult mai tânăr, de o simplitate dezarmantă, cel în slujba căruia se afla. Punându-i răbdarea şiaşezat la vorbă şi cu o minte sclipitoare.  Şi pe cât era de modestia la încercare, maestrul Luria nu s-a arătat deloccultivat, pe atât de smerit era. „...câtă vreme ne vom lăsa binevoitor cu Abraham căruia îi spusese, fără să-l cruţe,conduşi de ură şi de iubire de sine, îi spuse el lui Hayim, că nu averea e semn al bogăţiei ci binefacerile pe care levom trăi într-o lume crudă şi egoistă. Nu este o dovadă înfăptuieşte. Abia atunci când oferi cu inima deschisă şide naivitate să vrem să schimbăm lumea. O dovadă de faci bine în jurul tău poţi fi numit bogat. Altfel eşti, pur şinaivitate e să nu vedem legătura dintre starea lumii în simplu, un animal care adună şi nimic mai mult.care trăim şi starea noastră sufletească. Atunci cândvom învăţa să avem dorinţe care să se ridice deasupra Moartea maestrului Cordovero iscase între cabaliştiipropriului nostru interes, ne vom armoniza cu forţa din Ţefat o luptă acerbă în dobândirea locului acestuia.fundamentală a universului: Eterna Forţă Creatoare!” Iţac şi Haym rămăseseră, aparent, simpli spectatori. Ei au propria lor menire în desfăşurarea faptelor. Iţac Noi, oamenii, suntem la rândul nostru Dumnezei, Luria, cabalistul venit din Egipt şi Zimra, un alt discipolcreatori precum marele Creator care ne-a zămislit, al maestrului Cordovera, erau cei doi aspiranţi. Şi, între„trăim deja în Grădina Raiului pe care o urâţim cu ei, judecătorul Karo pe umerii căruia apăsa greauadorinţele şi cu faptele noastre.”. Nu lumea din jur trebuie răspundere a alegerii. Zimra trage sfori, se ocupă des-o schimbăm, ci pe noi înşine. „Cheia paradisului intrigi  şi împrăştie cât mai multe neadevăruri desprepământesc se află în buzunarul nostru. Trăim deja adversar. Iţac Luria, veneticul care-şi făcuse faimă exactîntr-o lume a întregului, dar ne încăpăţânăm să gândim din caracterul lui simplu şi drept, nu plăcea câtuşi deîn dezbinare”, i-a spus Maestrul cu calm şi convingere puţin comunităţii tocmai din cauza calităţilor atât delui Hayim Vital. Deşi se dusese cu gândul să-l umilească evidente. Afirmaţia lui că, un criminal, un păcătos care-pe Iţac Luria la el acasă, Hayim a plecat umilit el însuşi

450 Maria Sava Cartea Iubirii 451şi recunoaşte greşeala şi învaţă din ea, e mai acceptabil blonzi sunt îngeri şi că în spatele unui chip de ingenuă,decât un inactiv care se tot ţine deoparte să nu greşească, nu de puţine ori se ascunde femeia-diavol- Lilith. Stareaîl pune în mare încurcătură pe judecător. ei este atât de schimbătoare încât singurul gând nu poate fi decât acela că e posedată de diavol. Legată fedeleş, îi „În faţa lui Dumnezeu, spune el, căinţa preţuieşte adoarme Sarei vigilenţa care o eliberează fiind cât pe cemai mult decât viaţa obişnuită a cuiva care respectă să piară strangulată de Francesca.toate regulile din societate. Dar ceea ce era scris în cartea vieţii trebuia să se -Poftim? Strigă Karo, îi numeşti pe oamenii care nu împlinească: Francesca e măritată cu Iehuda, fiul celîncalcă legea cetăţeni fără valoare? nătâng al judecătorului Karo, lucru care-i asigură lui Iţac Luria locul de prim cabalist al cetăţii. Apropierea de -Atunci când îi conduce frica, da. Atunci când îşi Hayim se dovedeşte a fi fost o strategie bine ticluită înabandonează visele pentru care se tem să nu greşească. ascensiunea sa, Hayim fiind un adversar redutabil ce  nuAtunci când cea mai mare preocupare a lor este să putuse fi înlăturat decât oferindu-i o altă slujbă. Scârbittrăiască cum se cuvine, fără dorinţe sau aspiraţii prea de întorsătura pe care o iau lucrurile, Hayim decide săînalte. Creatorul vrea să ne vadă înfăptuind lucruri părăsească oraşul însă Iţac Luria însuşi îl întoarce dinmari, vrea să cucerim lumea şi să o schimbăm în bine. drum. Avea o misiune de dus la capăt, aceea de a scrieVrea să devenim asemenea lui: creatori ai unei lumi o carte  prin care să facă accesibile tuturor cunoştinţelenoi.” Cabalei. Chiar şi stăpânul său Abraham împreună cu lucrătorii săi, tovarăşii de zi cu zi ai lui Hayim, îl Discuţia ajunge într-un impas, ca şi în cazul eroilor încurajează să pornească în călătoria de studiu a Cabalei.lui Dostoievski, fiecare având propria viziune asupraînfăptuirii unui act împotriva societăţii şi asupra În viaţa asta dacă nu faci lucrul pentru care eştipedepsei care i se cuvine. Înţeleptul ia orice întâmplare menit, poţi spune că degeaba ai trăit. Spre deosebire dedrept o lecţie primită de protagonişti în drumul ieşirii ceilalţi lucrători din atelierele lui Abraham, Hayim îşicătre lumină, în vreme ce judecătorul vede actul în sine găsise timp de fiecare dată pentru studiu. Ei se întorceauprin prisma vremelnicei sale misiuni mundane. acasă obosiţi şi nu profitau de acel timp liber- mâncau, beau, făceau dragoste, dormeau. Trăiau ca animalele. Nu Acţiunea romanului se complică şi mai mult atunci mai visau, nu se mai mirau, nu mai căutau răspunsuri lacând Iţac Luria decide ca Iehuda, fiul cam neîmplinit marile probleme ale existenţei. A-ţi urma inima era unal judecătorului Karo să–i devină ginere, deşi îi sunt act de mare curaj de care nu oricine e capabil. Astfel decunoscute sentimentele pe care Hayim şi Francesca le oameni au stat la temelia marilor realizări ale omenirii,împărtăşesc. nu cei chibzuiţi. Decizia înţeleptului Luria complică intriga romanului. Încă o dată Hayim se pregăteşte să plece din Ţefat.Cititorul de bună credinţă nu s-ar fi aşteptat ca lucrurile Acesta era destinul lui scris în Tora după cum îi spusesesă se precipite atât de repede şi atât de mult, frumoasa Iţac Luria în lungile plimbări în care-i preda lecţiile .şi delicata Francesca devenind peste noapte o diavoliţă „Toate lucrurile de pe lumea asta au o menire. Fiecece şi-a pus în minte să-l corupă pe bietul Hayim. Scena floare, fiece vieţuitoare şi, fireşte, fiece om. Toatekitsch în care cei doi îndrăgostiţi se tăvălesc în vopseaua lucrurile şi toţi oamenii au un rost. Nu există nici oroşie pare ruptă dintr-o comedie. În încercarea de-a se iarbă rea care atunci când e folosită cum trebuie, să nuapăra de asaltul amoros al Francescăi, Hayim loveşte cu fie singurul leac care să poată vindeca o anumită boală,cotul cuva în care se afla vopsea.” Cotul lui dădu lovitura spuse Iţac. Asupra fiecărui fir de iarbă veghează unfatală şi vopseaua groasă din cuva răsturnată se înger păzitor care-l îndeamnă să crească.”revărsă peste ei. Francesca ţipa de plăcere. Vopseauaroşie ca sângele se scurgea de pe ea. Se aruncă pe Hayim Visul lui de-a scrie cartea despre Cabala putea fi dusasemeni unei sirene feroce. Râsul ei răsuna răguşit.” la bun sfârşit  doar dacă se dedica scrisului în întregime.Pe de altă parte e bine de ţinut minte acest fel de-a semanifesta al gingaşei Francesca, semn că nu toţi copii

452 Maria SavaPentru asta avea nevoie de bani . Însă Hayim era stăpânul Richard Zimler - Ultimul cabalist dinviselor, banii fiind la pragmaticul cămătar Iosua, fratele Lisabonasău mai mare, care-l împrumută cu 50 de arginţi să-şipoată scrie cartea. Atât romanul lui Richard Zimler, Ultimul cabalist din Lisabona, cât şi romanul lui Umberto Eco, Numele O lume plină de tenebre- fiecare dintre personajele trandafirului, au ca punct de pornire a discursuluicu care Hayim lua contact era purtătorul unei taine narativ căutarea unui manuscris secret. Lăsat mărturiecompromiţătoare, fiind uşor de şantajat .În timp ce scria de doi tineri ucenici, eroi ai unori incursiuni de iniţiere,cartea, viaţa cabalistului se destrăma încet-încet, lăsînd alături de un maestru, în vremurile tulburi şi tenebroaseloc morţii  să-i cuprindă sufletul. Tomul ajunse sursa ale puţin cunoscutului Ev Mediu manuscrisul estediscordiei printre cabaliştii din Ţefat. Hayim se zbătea ascuns pentru a fi ocrotit în faţa barbariei. Atât Berechiaîntre viaţă şi moarte însă miraculoasa carte despre Zarco, tânărul evreu din Lisabona, ucenic al maestruluiCabala era disputată de cei doi profesori Iţac Luria şi Abraham, cât şi discipolul fratelui Guglielmo, Adso, suntZimra. El urcase toate treptele iniţierii ajungând la cel martorii unor întâmplări cumplite, pe care se străduiescmai înalt grad de înţelepciune. să le dezlege, pentru ca la capătul a şapte zile (cifră magică) să afle adevărul asupra celor întâmplate. Căci Revenindu-şi din boală îi mărturiseşte fratelui său, lumea trebuie cunoscută prin semne, au învăţat cei doiIosua, că moartea tatălui nu fusese un accident aşa cum novici: „nesecătuită este rezerva de simboluri cu caresusţinuse de fiecare dată ci, pur şi simplu, îl împinsese Dumnezeu prin creaturile sale ne vorbeşte despre viaţade pe stâncă în prăpastie. Iţac Luria, maestrul său, care-i veşnică...”purtase paşii treaptă cu treaptă şi-l susţinuse în scriereacărţii despre Cabala îi fură cartea şi-şi trece numele lui Acţiunea din romanul În numele trandafiruluipe ea considerând că Hayim fusese un simplu scrib. se petrece la începutul secolului al XIV-lea, momentAcţiunea se precipită în jurul cărţii scrisă de Hayim.Pentru a se răzbuna Zimra o ucide pe Francesca. Aşa setermină povestea tânărului Hayim care fusese deposedatşi de carte şi de iubire. Undeva a greşit. Unde? Citiţicartea şi veţi afla.Bibliografie: Geert Kimpen, Cabalistul, Humanitas Fiction, 2010

454 Maria Sava Cartea Iubirii 455în care începe declinul dogmelor religioase în favoarea Mistica iudaică este foarte mult bazată pe carte. Înlibertăţii de a cugeta, cînd Biserica Catolică începe să Cartea Raziel (Sepher Razielis), înainte să fie alungatfie subminată din interior de acele secte ale călugărilor din rai, lui Adam i se arată îngerul Raziel care îi spune:„spirituali”, care proclamaseră drept credinţă adevărată, „M-am arătat ţie pentru a-ţi da învăţătura curată şi„sărăcia lui Christos”. Şi, pentru că „a displăcut atât marea înţelepciune şi pentru a te face să te apropii dede mult papei”, cât şi unora din familiile princiare ale spusele acestei cărţi sfinte... Curaj, Adam, nu fi neliniştitvremii, au fost persecutaţi, arşi pe rug, alungaţi, urmăriţi şi nu te teme, ia această carte din mâna mea şi umblăpână la capăt, pentru a fi ucişi. Câţiva dintre ei s-au cu ea cu băgare de seamă, căci din ea îţi vei căpătarefugiat la o Mănăstire din nordul Italiei, loc în care se ştiinţa şi cunoaşterea şi le vei împărtăşi acelora carepetrece toată acţiunea romanului. O serie de omoruri ce sunt demni de ele şi umili... Şi Adam a păstrat-o înse petrec în incinta mănăstirii, adevărat labirint pentru sfinţenie şi curăţenie.” (Hans Biedermann - Dicţionarcălugării disidenţi, îl fac pe Abate să solicite ajutorul de simboluri)părintelui Guglielmo, maestrul tânărului Adso din Melk La sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secoluluiPentru că îl consideră pe Guglielmo, „ager pentru a al XVI-lea, Biserica Catolică descoperă alţi duşmani, îndescoperi, şi prudent, dacă e cazul, pentru a acoperi” comunităţile evreieşti din Spania, mai întâi, apoi dinfaptele descoperite, abatele îi pune o condiţie: să nu intre Portugalia. Pe fondul unei secete prelungite şi-a uneiîn bibliotecă deoarece „nu toate adevărurile sunt pentru epidemii de ciumă, principele Ferdinand şi Isabelatoate urechile”. Dar, alături de maestrul Guglielmo a Spaniei, precum şi Manuel al Portugaliei ordonăse află tânărul miniaturist Adso, care începe să aibe alungarea evreilor şi totodată asistă cu indiferenţă la„viziuni” finalizate cu o poruncă venită de la vocea divină crimele comise de populaţie întărâtată de mai mariia Adevărului: „ceea ce vezi să scrii într-o carte”. Mai bisericii.mult decât descoperirea criminalilor, se pare că menirea Atmosfera sumbră şi apăsătoare din romanul luimaestrului Guglielmo a fost aceea de a-i scoate la lumină Eco este înlocuită cu scenele de coşmar ce se petreceaupe acei „fraticelli”, fraţi întru sărăcie cu Hristos, şi, care pe străzile Lisabonei, unde populaţia evreiască, găsităla acea vreme, deveniseră primejdioşi pentru autoritatea vinovată de toate nenorocirile ce se abătuseră asupraBisericii Catolice. Pentru că, nici la aproape o mie şi ţării (seceta şi ciuma), era măcelărită fără milă, chiarceva de ani de la înlocuirea cugetării cu dogma, aceasta dacă mulţi dintre ei se convertisiră la creştinism. Aşa cumnu-i luase locul definitiv. Motivul crimelor de la abaţia creştinii indezirabili cumpărau indulgenţe, mulţi dintreMelk era cartea lui Aristotel, Poetica. Printre altele evrei îşi cumpăraseră certificate de iertare prin care îşiStagiritul îşi expusese concepţia conform căreia râsul renegau originea, certificate de puritate a sângelui, careare virtute cathartică, înălţătoare, omul fiind unicum ştergea pata de a fi evreu.animal ridens, în vreme ce Biserica considera râsul ca pe Conflictul porneşte de la asasinarea unchiuluiun element de subminare a autorităţii: „râsul e cel care Abraham, tâlcuitor al Cabalei, pentru a i se fura o carte;înlătură orice distanţă ierarhică...” (Bahtin). Romanul pe de-o parte, măcelul „creştinilor vechi” asupra evreilor,lui Eco fiind arhicunoscut, voi spune, în continuare, pe de alta, crimele comise de propriii corelegionari.câteva lucruri despre cartea lui Richard Zimler. Interesantă este ideea afirmată în ambele romane: omul

456 Maria Sava Cartea Iubirii 457este fiinţă slabă, laşă, schimbătoare şi, indiferent căreicomunităţi ar aparţine, este înclinat către trădare pentrua-şi păzi propria piele: „duşmanul pe care-l cunoşti Bibliografie:e mai adesea mai uşor de suportat decât duşmanul Richard Zimler, Ultimul cabalist din Lisabona,necunoscut”, spune Berechia, iar duşmanul necunoscut Editura Humanitas, 2007este de cele mai multe ori cel din preajmă.Eroul principal, Berechia Zarco, refugiat înConstantinopol, primeşte vizita unui necunoscut, fiulfostei spălătorese, care-i înmânează cheile casei încare văzuse lumina zilei. În acel moment are o viziune;maestrul Abraham, ultimul cabalist din Lisabona, îlîndeamnă să-şi îndeplinească propriul destin, acela de-areface legătura dintre copiii săi, care nu ştiau adevărulpentru care părăsise Portugalia, şi strămoşii ucişi pestrăzile Lisabonei. Simbol al destinului de îndeplinit decătre Berechia este acea pasăre rubinie care apare înviziunile sale şi care semnifică scribul cel care sacrificătotul în numele perpetuării adevărului: „când memorieii se lasă libertatea neîngrădită de a cerceta trecutul, nune dă ea cunoaşterea de sine?”Aşa, se întoarce pe firul memoriei, în acele zile dePesah, tânărul ucenic Berechia Zarco, ilustrator demanuscrise, negustor de fructe şi cabalist, dezlegândmisterul unei crime, aparent inutile. Tot acest parcurs eun mister în sine...„Doar un lucru printre lucruri/ Însă şi o armă.Afost făurită/ În Anglia, în 1604,/ Şi au încărcat-o cu unvis. Închide în ea/ Zgomot şi furie şi noapte şi stacojiu./ Palma-mi o cântăreşte.Cine ar spune/ Că în ea seascunde infernul:bărboasele/ Vrăjitoare, cum suntparcele,pumnalele/ care execută legile umbrei,/ Aeruldelicat din castelul/ Ce te va vedea murind, delicata/Mână, în stare să însângereze mările,/ Spada şitânguirea bătăliei./ Acest tumult silenţios doarme/ Înspaţiul uneia dintre cărţile/ De pe liniştitul raft. Doarmeşi aşteaptă.” (J.L.Borges, O carte)

Cartea Iubirii 459Alain Besancon - Nenorocirea secolului. reînfiinţarea partidului comunist, deşi România a fost Despre comunism, nazism şi unicitatea singura ţară care a condamnat public şi explicit trecutul comunist. Întâmplător, sau nu, zilele acestea citesc Şoahului cartea lui Alain Besancon, „Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism şi unicitatea Şoah-„Nazismul a durat doisprezece ani; comunismul ului”. Autorul analizează tratamentul diferit pe care european, în funcţie de ţară, între cincizeci şi memoria istorică îl aplică nazismului şi comunismului,şaptezeci de ani. Durata are efect autoamnistiant. Într- comparând amnezia legată de comunism cuadevăr, în tot acest imens timp societatea civilă a fost hiperemnezia nazismului, având drept etalon crimaatomizată, elitele au fost succesiv distruse, înlocuite, împotriva evreilor din Europa. Besancon înlocuieşte înreeducate. Toată lumea - sau aproape toată lumea -, scrierea sa, termenul de „holocaust”, care presupunede sus până jos a traficat, a trădat, s-a degradat moral. un sacrificiu, cu cel de „Şoah”, termenul ebraic pentruMai grav, majoritatea celor care ar fi fost în măsură catastrofă.să gândească au fost privaţi de cunoaşterea istorieişi-au pierdut capacitatea de analiză… Conştiinţa Pornind de la scandalul (de scurtă durată) declanşatcomunismului e dureroasă dar rămâne confuză.” (Alain la apariţia lucrării Cartea neagră a comunismului înBesancon – Discurs la Institut, rostit cu prilejul care, printre altele, un bilanţ aproximativ propune o cifrăşedinţei publice anuale a celor cinci academii, între 85 de milioane şi 100 de milioane de victime ale21 octombrie 1997) comunismului, autorul constată că mult mai mare impact asupra memoriei colective are fenomenul nazist decât O ştire apărută în presa românească m-a pus pe cel comunist. Amândouă ideologiile recurg la aceleaşigânduri şi m-a dus cu 25 de ani în urmă. Este semnalată forme de seducţie, având doctrine care promit, prin intermediul convertirii, mîntuirea temporală, conformă cu o nouă ordine cosmică, vizând transformarea radicală a vieţii. Se pretind filantropii-ţelul lor suprem e doar binele întregii umanităţi, având dreptul, chiar datoria de a ucide pentru asta. Raul Hilberg a publicat în 1985 un plan detaliat pe care naziştii l-au urmat în distrugerea evreilor. Besancon defalcă etapele acestui plan, adaptate la crimele provocate de comunism. Acestea erau: exproprierea, concentrarea, operaţiunile mobile de ucidere, deportarea, centrele de exterminare, la care mai adaugă, specifice doar comunismului, execuţia judiciară şi foametea. Exproprierea a fost prima măsură luată de puterea comunistă, ceea ce n-a însemnat că bogătaşii au dispărut - a apărut pătura politrucilor avuţi, a privilegiaţilor

460 Maria Sava Cartea Iubirii 461răsplătiţi pentru fidelitatea lor faţă de regimul totalitar. sovieticii deportând popoare întregi: tătarii, nemţii de peÎn mod similar au procedat şi naziştii cu evreii: au Volga, cecenii, precum şi anumite categorii sociale, cumfost expropriaţi, doar arienii păstrându-şi dreptul la au fost „culacii”. În timp, Gulagul a devenit o imensăproprietate. construcţie administrativă în care deportaţii au devenit sclavi munciţi până la epuizare urmată de moarte. Concentrarea a funcţionat diferit în cele două Deţinutul aflat în ultima fază, care urma să moară, eraregimuri: nazismul îi izola pe evrei ca pe un soi de focare numit în lagărele naziste musulman, iar în cele sovieticede infecţie, în vreme ce comunismul trebuia să distrugă dokhodiaga. Regimul a devenit atât de diabolic încât„duşmanul poporului”. Acesta putea fi bogătaşul, zona de muncă forţată s-a exstins cu mult în afaranobilul, capitalistul, ţăranul înstărit... Apoi erau Gulagului. În România, întreaga elită intelectuală a fostoponenţii regimului, cei care aveau vederi neconforme ucisă la canalul Dunăre-Marea Neagră, aproximativ 200cu linia partidului. Ba, duşmani ai comunismului au de mii de oameni.fost descoperiţi până şi în armată, în poliţie şi printrepropriii membri. Dacă naziştii au avut un singur organ Execuţia judiciară a fost utilizată doar de comunişti,de represiune – Gestapoul -, care a lucrat doar câţiva ani, naziştii considerându-i pe evrei suboameni, deci nuîn comunism a fost creat un întreg sistem de represiune meritau un proces. În România, putem aminti dintrea cărui sarcină s-a prelungit până în zilele noastre. zecile de simulacre de procese pe cel al intelectualilor Noica-Pillat şi pe cel al clericilor căruia i-a căzut pradă şi Operaţiunile mobile de ucidere au fost îndeplinite, scriitorul Vasile Voiculescu. Multe dintre aceste judecăţiîn opinia lui Raul Hilberg, doar de unităţile speciale rapide erau urmate de execuţii sumare, ce urmăreau- Einsatzgruppen şi Kommandos, în cazul evreilor. anihilarea „duşmanului poporului”. De aceea frazaRegimurile comuniste au practicat în masă şi sistematic de încheiere din declaraţia citată mai sus, m-a pus pe„uciderea în aer liber”: în Ucraina, în Siberia, în Asia gânduri. „Marea teroare”, epocă pe care au traversat-oCentrală. Pot fi amintiţi aici milioanele de executaţi din toate regimurile comuniste, s-a inspirat din „Noapteaperioada colectivizării şi din „vremea marii epurări”, cuţitelor lungi”(1934), când naziştii au ucis în jur de 800când erau utilizate camioanele cu instalaţii de gazare, de mii de evrei. La comunişti suma este de o mie de oriexecuţiile masive din China în epoca „Marelui Salt mai mare.înainte”, din Coreea, Vietnam, Etiopia... Dar cele maiabominabile crime s-au petrecut în Cambodgia, mărturie Foametea a fost, în primul rând, o metodă de ţinerestând marile osuare de pe vremea lui Pol Pot. sub control a populaţiilor, instituită de regimurile comuniste, însă au fost şi situaţii când a fost doar o Deportarea în lagăre de muncă a fost inventată şi metodă de exterminare. Aşa s-a întâmplat în Ucrainasistematizată de sovietici. „Cuvântul „Lager” este comun între 1932-1933 . Documentarul „Story Soviet”e cât seîn rusă şi germană.” În Rusia, primele lagăre au apărut poate de elocvent:încă din 1918. Dacă pentru rememorarea experienţeinaziste trebuie rostite doar şase nume - Auschwitz, https://www.youtube.com/watch?v=oVZjyyAE-78Belzec, Chelmno, Majdanek, Sobibor, Treblinka -, Dacă numărul şi numele evreilor exterminaţi dedeportările din regimurile comuniste au fost un fenomen nazism este cunoscut cu precizie, datorită cercetărilormult mai amplu, atât în spaţiu cât şi în timp. Au început asidue ale supravieţuitorilor, evaluarea numărului şi

462 Maria Sava Cartea Iubirii 463numele victimelor comunismului este cât se poate de ceea ce face. E un soi de schizofrenie care dispare odatănesigură. Cartea neagră a comunismului acreditează cu presiunea ideologică. Grav este că maladia în sine esteîntre 85 şi peste 100 de milioane de victime. epidemică şi contagioasă, drept dovadă stând extinderea sistematică pe arii întinse şi în timp. Deşi exterminaţi ca animalele, spune Besancon,evreii sunt onoraţi în moarte ca oamenii, în vreme ce Paradoxal, distrugerea fizică şi morală s-a înfăpuitvictimele comunismului, chiar dacă, aparent, au avut sub semnul celor două ideologii în numele Binelui,parte de o judecată ce le atribuia statutul de om „duşman sub acoperirea unei morale care nu are nimic de-a faceal poporului”, sunt uitaţi ca nişte animale, anchetele fiind cu istoria. În discursurile sale, Himmler făcea constantîncă imposibile ori interzise de comuniştii care se află încă apel la eroism, la datoria faţă de strămoşi, la fericireala putere sub alte stindarde. Astfel, sunt puse faţă în faţă poporului german: „trebuie să avem mereu conştiinţahiperemnezia nazismului cu amnezia comunismului, deşi faptului că ne aflăm într-o luptă rasială, primitivă,moartea a fost aceeaşi atât pentru copilul care a inhalat naturală şi originară”, rostea el într-un discurs. Ca săgazul Ziklon B cât şi pentru cel care se stingea lent de vedem până unde mergea perversitatea acestora, mariifoame, într-o izbă ucraineană. „Însă cum exterminările călăi nazişti erau taţi de familie şi soţi tandri, în vreme cesecolului au fost străine ideii de onoare, este imposibil şi guvernau lagărele morţii. Spre deosebire de nenorocireaindecent să clasificăm supliciile”. nazistă, care a durat doar câţiva ani, comunismul încă mai supravieţuieşte şi azi, susţinând ca principiu de bază Distrugerea fizică provocată de cele două regimuri a al ideologiei sale Binele umanităţii. Acest bine care nufost însoţită şi de o distrugere morală - cea a minţilor poate fi înfăptuit decât prin distrugerea oponenţilor,şi a sufletelor -, deşi nazismul îşi căuta rădăcinile în spiritul de distrugere echivalând pentru ei cu spiritul detragedia greacă, în Herder, Novalis, Hegel, Nietzsche, creaţie. Pentru instituirea noii morale, comunismul seiar comunismul se arăta moştenitorul direct al unei slujeşte de cuvinte care de fapt aparţin regimului pe caretradiţii ce venea încă de la Democrit, Lucreţiu, Hegel. vor să-l distrugă: egalitate, dreptate, libertate. Ideea deAcest simulacru de imagine se disipează atunci când te dreptate pentru ei nu înseamnă împărţirea dreaptă, ciapropii de ideologia celor două -isme care este dominată anularea oricărei împărţiri.de un sistem de interpretare a lumii extrem de sărac,în care esenţa o reprezintă lupta dintre clase sau Raymond Aron afirma: „Regimul sovietic s-adintre rase. Este clar că cel ce vrea să domine trebuie născut dintr-o voinţă revoluţionară inspirată deneapărat să-l extermine pe cel care i se opune. Şi în acest un ideal umanitar” dar, potrivit doctrinei, „doarcontext este de neconceput atracţia unor mari spirite violenţa putea crea o societate desăvârşită.” De fapt,în jocul ideologic al naziştilor sau al comuniştilor. „Nu „umanul” şi „umanitarul” promovat şi de ideologiapoţi rămâne inteligent sub imperiul ideologiei”, spune comunistă nu poate fi echivalat decât cu supraumanul şiBesancon. supraumanitarul. La finalul acestei lupte ideologice, în ambele situaţii exista drept unic ţel crearea „omului Atât omul nazist cât şi omul comunist sunt cazuri nou”. Interesant este că fostul comunist este mult maidemne de studiul psihiatric. E rupt de realitate, închis uşor de iertat decât fostul nazist, deşi ascensiunea laîn universul lumii lui lipsită de raţionalitate, dar care tot putere s-a înfăptuit şi într-un caz şi în celălalt printr-oîncearcă la nesfârşit să argumenteze că este raţional în

464 Maria Sava Cartea Iubirii 465exterminare masivă. Atunci când visul utopic nu s-a în urmă o omenire distrusă, lipsită de repere, ce poartăînfăptuit şi când decimarea rituală n-a servit la nimic, încă în suflet otrava minciunii totalitare. Într-o discuţiecomunismul recurge la un nou val de teroare pentru a pe marginea Cărţii negre, un editorialist al ziarului Lmenţine şi conserva puterea obţinută. Teama devine ’Humanite declara la televizor că cele 85 de milioaneuniversală şi toată lumea, simţindu-se în primejdie, de morţi nu afectau prin nimic idealul comunist, fiindîncepe să denunţe pe toată lumea - trădările se ţin lanţ. doar „o regretabilă rătăcire”. „După Auschwitz, afirmaMinciuna deja întronată nu poate fi susţinută decât el, nu mai poţi fi nazist, dar după lagărele sovietice, poţiprin crearea unei caste ideologice, prin generalizarea rămâne comunist.” De aici se vede faptul că ideologiacorupţiei, prin angrenarea întregii populaţii într-un comunistă e mult mai perversă decât nazismul pentru cămod de viaţă de domeniul absurdului. Nu trebuie să- se insinuează ca un act de dreptate şi bunătate pentru aşi cunoască trecutul, nu trebuie să cunoască prezentul, răspândi răul pe întreg pământul.nu trebuie să ştie ce se petrece în lume, ci trebuie să seconcentreze doar pe un viitor strălucitor. Pseudorealitatea Pe lângă distrugerea fizică şi morală a individului,se substituie realităţii, un rol important având mijloacele cele două ideologii au reuşit să distrugă şi capacitateade informare. Un întreg sistem specializat în falsificare acestora de-a stabili relaţii familiale, sociale, raporturiproduce falşi istorici, falşi jurnalişti, falşi creatori şi o falsă între guvernanţi şi guvernaţi, strict necesare funcţionăriieconomie. Mare parte a populaţiei începe să primească statului, cetăţii. Pornind de la un trecut mitic, elecu bună credinţă pedagogia minciunii, semn că „omul ofereau un viitor utopic. Nazismul a preluat putereanou” e pe cale să se nască. El îşi iubeşte conducătorii mascând obiectivele reale, înregimentând apoi populaţiacare îi promit fericirea, consideră că dreptatea este în noi organizaţii supuse Reichului şi atrăgând-o într-ocea care guvernează relaţiile interumane, îi detestă pe conflagraţie mondială. Hitler ajunsese să se creadă,„duşmanii socialismului”, îi denunţă fiind de acord să fie în demenţa sa, un demiurg prometeic, de aici şispoliaţi, ucişi - într-un cuvânt se asociază exterminării, iraţionalitatea mersului războiului.le dă o mână de ajutor călăilor, cu conştiinţa îndepliniriiunei datorii sacre. Totodată, se abrutizează din cauza Spre deosebire de nazism, care la început aveaignoranţei, a dezinformării, a judecăţii false, pierzând în vedere binele rasei germane, comunismul vizeazăorice urmă de repere morale sau intelectuale. În timp, o extindere mondială. Prin viclenie, răbdare şi multhomo comunistus devine servil, imbecil trândav şi, aşa profesionalism, atrage celelalte forţe politice în creareacum Zinoviev l-a descris în romanele sale, ajunge să unor alianţe pentru a le distruge mult mai uşor. Certcapete dezgust faţă de sine, profitând doar de plăcerile este că nazismul a oferit legitimitate comunismului înpe care regimul i le oferă din plin: pasivitate vegetativă, Europa.iresponsabilitate, lene, sentimentalism lacrimogen. Elumea subteranei, „lumea şobolanilor” total aservită Una dintre urmările dezastrelor naziste şi comunisteputerii. a fost debusolarea populaţiei, care nu de puţine ori şi-a găsit alinare doar ridicând ochii către cer: unii n-au Dacă nazismul aprodusoalienaretemporarălanivelul primit nici un răspuns, alţii mai aveau încă o nădejde.unui popor, comunismul a mers până la capăt, lăsând Citindu-i pe Orwell, Platonov, Ahmatova, Maldestam, descoperim că şi creatorii pendulează între sfidarea metafizică şi ruga fierbinte către Dumnezeu. Ceea ce

466 Maria Sava Cartea Iubirii 467impunea comunismul şi nazismul omenirii erau acteîmpotriva naturii care nu putea decât să semene groaza formală. Între o vineri şi o duminică, între douăşi dezorientarea. Şi toate aceste crime enorme comise spovedanii, cuvântul lui Dumnezeu e învins, creştinuluiîn numele binelui erau înfăptuite de oameni simpli, i se tot iartă păcatele, astfel încât graniţa dintre bine şiobişnuiţi, cât se poate de banali în existenţa lor. Un fapt rău dispare.relevant este ura pe care aceste regimuri o practică faţăde toate religiile care venerau o divinitate distinctă de Iertarea acordată atât de uşor n-are nimic de-acea stabilită de oameni. Mântuirea nu putea să vină decât face cu justiţia morală, dar ne îngăduie să ne lăudămde la ideologiile înseşi. Nazismul făcea apel la supraom, cu un suflet mare. „Poate porni dintr-o simplă lene decel care învinge întotdeauna. Comunismul propune un a examina faptele sau dintr-o lipsă de curaj în faţamijlocitor între mântuitor şi omenire: „exploatatul”, exigenţelor justiţiei; sau dintr-o repulsie de a ne cerceta„proletarul”. Dacă nazismul nu acceptă existenţa complicitatea activă ori pasivă cu cei pe care-i iertăm„poporului ales” comunismul îl eliberează de povara cu atât mai uşor cu cât ne absolvim nouă înşine, într-unevreităţii, suprimând toate cauzele opresiunii suferite în mod nemărturisit, păcatele.” (pg.112)întreaga istorie şi asigurându-i intrarea într-o nouă lumeîn care numele de evreu nu mai era stigmatizat. Deşi în comunism au existat mai mulţi martiri aiÎn schimb, creştinii au fost somaţi să-şi renege credinţei decât în oricare altă epocă, Biserica prezintăcredinţa în Dumnezeu - religia fiind „opiu pentru popor.” martirajul acestora ca pe nişte simple rătăciri, deseoriLa finalul acestei scurte incursiuni în lumea celor provocate de intenţii lăudabile. Astfel, comunismul s-adouă ideologii, Alain Besancon pune faţă în faţă memoria întărit printr-o masivă apostazie a creştinilor.publică a acestora, analizând-o mai cu seamă din punctde vedere religios. Comunismul n-a fost o invenţie a evreilor, însăPrimul exemplu e China, ţară în care comunismul mulţi i s-au alăturat având convingeri de nezdruncinatsupravieţuieşte încă. Având o tradiţie filozofică şi şi abandonând astfel comunitatea. Dacă la începutreligioasă centrată pe un Cosmos impersonal, guvernat majoritatea evreilor nu au urmat partidul bolşevic,de armonie la modul ideal, dar susceptibilă continuu este incontestabil faptul că indivizi precum Iagoda,de dezordine şi, având totodată o istorie cât se poate de Kaganovici, şi mulţi alţii din restul Europei au rivalizatzbuciumată, dublată de cataclisme extraordinare, un cu marii criminali ai secolului. Dar, ca şi în lumeaconducător charismatic, un partid fanatic care să asigure creştină, şi în lumea evreiască amnezia comunismuluiameliorarea acestor nenorociri nu pot decât să anihileze funcţionează.memoria colectivă. În nazism evreii au fost doar victime. Faptul Paradoxal, nici lumea creştină nu stă mai bine cu că nazismul s-a proclamat duşmanul declarat almemoria. La îndemnul preoţilor, care consideră uitarea democraţiei şi a ofensat în mod direct rasa evreiascăo operă pioasă, masa creştină reacţionează mai degrabă precum şi banalizarea Şoah-ului a dus la hiperemneziaca o masă păgână, o taină precum botezul devenind faţă de această ideologie. Pe de altă parte, în Franţa se manifestă o atitudine de exacerbare a unicităţii Şoah- ului, ceea ce dă impresia că o crimă e mai crimă decât alta, adică crimele nazismului ar fi deasupra celor ale comunismului. Distrugerea regimului nazist n-a adus cu sine o

468 Maria Savaamnistie, criminalii fiind judecaţi şi condamnaţi, în Mihai Eminescu, jurnalistulvreme ce examenul de conştiinţă privind comunismulnici măcar n-a început. Chiar dacă posteritatea celebrează, cu precădere, poetul, activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu „Una din trăsăturile secolului al XX-lea este nu relevă un spirit polemist bine ancorat în realităţile vremii.numai că istoria a fost oribilă în ce priveşte masacrarea Debutul său în presă a avut loc încă de pe vremea cândoamenilor de către alţi oameni, ci şi că de fapt era student la Viena, când, publică în revista Albinaconştiinţei istorice - şi una se explică prin cealaltă - i-a din Pesta, nr. 7/19 şi 9/21 din ianuarie 1870, articolul Ovenit extraordinar de greu să se orienteze corect.” Aşa scriere critică. În acelaşi an, în revista Familia, tot dincum nazismul părea la început neplauzibil, incredibil, Pesta, publică Repertoriul nostru teatral, semnat cuinimaginabil, comunismul încă mai are o imagine falsă iniţiale. Încă din aceste articole, ce aveau un conţinutîn mintea maselor, drept dovadă stând capacitatea de a cultural, dar se refereau şi la viaţa românilor din Imperiulse reface precum capul Meduzei. Să sperăm că va veni şi Habsburgic, descoperim spiritul de polemist, accentuatvremea când memoria maselor se va revitaliza şi va reintra de siguranţa şi aplombul pe care i le ofereau vârsta: aveaîn normalitate şi, chiar dacă suntem contemporanii unei 20 de ani. Trei luni mai târziu sub pseudonimul Varrofalsificări istorice pe cale de a se naşte, să sperăm că publică în ziarul Federaţiunea din Pesta, primeletimpul va scoate la lumină Adevărul. articole cu cartacter politic: Să facem un congres, În unire e tăria şi Echilibrul. Având o tentă naţionalistă,Bibliografie: pe loc atrag poetului o citare în faţa procurorului public Alain Besancon, Nenorocirea secolului Despre din Pesta. E clar că spiritul său de dreptate, precum şi convingerile sale îl fac să se exprime fără echivoc încomunism, nazism şi unicitatea Şoahului chestiuni cât se poate de delicate, aşa cum era problemaHumanitas, 2007

470 Maria Sava Cartea Iubirii 471naţională. Mult mai evident se revelă patriotismul dragoste pe care poetul o purta naţiei sale. Nu acceptapoetului cu accente naţionaliste în Notiţă asupra sfaturi şi nici îndrumări de la nimeni, îşi apăra crezurileproiectatei întruniri la mormântul lui Ştefan cel până-n pânzele albe, astfel încât însuşi bătrânul LascărMare, articol publicat în Convorbiri Literare din 15 Catargi, care avea o slăbiciune pentru poet, îl sfătui peseptembrie 1870, precum şi în Scrisoare deschisă Lahovari să-l lase să scrie cum îl taie capul. Până şi cului D. Brătianu publicat în Românul din 15 august Maiorescu ajunse la un moment dată într-un conflict1871 cu prilejul serbării de la Putna, din al cărui comitet de idei datorită spiritului său polemic, combativ. Greuorganizatoric făcea parte şi Eminescu. de ţinut în frâu, pana temutului polemist dădea mult de furcă patronilor care se străduiau din răsputeri să-l pună După întoarcerea în ţară de la studii, Eminescu este sub cenzura redacţională. Era şi o măsură de a-l pune subchemat la Iaşi şi sprijinit să capete un post de revizor protecţie, înfrânându-i pornirile şi domolindu-i ardoareaşcolar, pe care-l pierde cu prilejul schimbării guvernului cu care aborda orice chestiune din politica zilei. Limbajulla 1 iunie 1876. Rămas fără nicio susţinere materială său „prea colorat” se revărsa din coloanele Timpuluieste nevoit să se angajeze la gazeta ieşeană Curierul punând atât jurnalul cât şi partidul al cărui oficios era,de Iaşi, numită de poet „foia vitelor de pripas” pentru pe picior de război cu toată lumea. Era de neclintitfaptul că era jurnalul primăriei care conţinea anunţuri atunci când era vorba să susţină interesele poporului şioficiale administrative şi judecătoreşti. nu accepta absolut nicio îndrumare. Truda din redacţie, tot sufletul şi timpul acordat scrisului, dedicaţia cu Întretimp,devenise cunoscutînmediulculturalieşean care se implica în fiecare chestiune în parte au reuşit săprin poeziile sale publicate în Convorbiri literare, destabilizeze sănătatea şi aşa şubredă a poetului.precum şi prin aprecierile scrise de Titu Maiorescu. Laînceputul lui octombrie 1877, prietenul său Ion Slavici Într-una din scrisorile sale mărturiseşte cât de multîi face propunerea să vină la Bucureşti în redacţia îi afecta sănătatea munca istovitoare: „De şase ani n-amziarului Timpul, organ al partidului conservator. Aici, linişte , n-am repausul senin, de care aş avea atâtadupă câteva zile, pana acidă de polemist redutabil se trebuinţă ca să mai pot lucra şi altceva decât politică…face remarcată. Slavici însuşi îi scrie lui Iacob Negruzzi, Simt că nu mai pot, mă simt că am secat moraliceşte,secretarul de redacţie de la Convorbiri Literare: şi că mi-ar trebui un lung, lung, repaus, ca să-mi vin„Pentru ca să vă vorbesc de Eminescu, el lucrează cu zel, în fire. Şi cu toate acestea, ca lucrătorii cei de rând dinşi cu mai multă credinţă decât mine… Nu-l strică decât fabrici, un asemenea repaus nu-l pot avea nicăieri şilipsa de lemne de foc”. În momentul sosirii lui Eminescu la nimeni. Sunt strivit, nu mă mai regăsesc şi nu măîn redacţia ziarului, Timpul era aproape de faliment, mai recunosc. Aştept telegramele Havas, ca să scriu,pentru că, spune tot Slavici, a devenit un ziar „pe care iar scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt şinimeni nu-l mai citeşte.” Aceasta fiind starea jurnalului, n-aş mai fi ajuns să trăiesc.”Eminescu nu s-a dat o clipă înapoi; dimpotrivă, s-aînhămat la munca trudnică, îndeplinindu-şi sarcinile cu Ar fi de dorit să ia aminte cei care colportează fel dedăruirea cu care îndeplineşti o slujbă sacră. Sub pana fel de neadevăruri despre moartea poetului. Numai cinelui, în scurtă vreme, ziarul Timpul devine o tribună nu pricepe firea acestui om capabil să moară cu pana-na doctrinei naţionale politice din care răzbate marea mână pentru a-şi face datoria până la capăt, scrie fel de

472 Maria Sava Cartea Iubirii 473fel de elucubraţii conspiraţioniste. A trudit zi şi noapte, vreo câţiva.vreme de şase ani fără odihnă aşa cum însuşi spune E un sâmbure de adevăr în teza, pe care voieşte a„ca lucrătorii cei de rând din fabrici” punând totsufletul şi toată sănătatea în redacţia jurnalului Timpul. o dovedi d. Mârzescu şi e asupra oricărei îndoieli, că cele mai multe grupuri politice de la noi din ţară sunt Epuizat psihic, a clacat în „dricul verii”, la 28 iunie strânse împrejurul unor firme personale, nu împrejurul1883 când a plecat cu sufletul către alte spaţii astrale unor principii. Când ne aducem aminte de înaltelemai bune şi mai înţelegătoare faţă de cel care a ars făgăduinţe şi de programa, stabilită la Mazar-paşa,precum pasărea Phoenix. Oricare dintre detractorii lui apoi de deplina deviare de la ea atât în viaţa interioarăEminescu să-şi ofere un scurt răgaz, să recite şi să se a statului, cât şi în politica exterioară, nu ne putemcutremure până în adâncul fiinţei: „Nu credeam să împotrivi a admite teza că mai toate, deşi nu toateînvăţ a muri vreodată”. Restul a devenit istorie. grupările politice sunt conduse, nu de o programăArticolele sale ca şi poeziile au fost publicate în volum sigură, statornică, nestrămutată, ci de dorul unuidupă moartea poetului. Prima ediţie a fost publicată număr de persoane de a ajunge la putere şi a se menţine.în 1891 de Gr. Păucescu, directorul politic al ziarului, Cum că pentru scopul acesta se iau drept deviză toatesub titlul Culegere de articole d-ale lui Eminescu principiile posibile şi imposibile, cum că cutare grup seapărute în „Timpul” în anii 1880 şi 1881. Ediţia porecleşte cu cutare nume fantezie, iar altul cu curtare,critică completă întemeiată de Perpessicius. asemenea adevărat. Dar ceea ce d. Mârzescu nu expune în broşura d-sale, ba poate nici cutează a expune, sunt În continuare redăm unul dintre articolele publicate cauzele acestor simptome de bizantinism.Un medicpaginile Timpului: nu se va opri la simptomele exterioare ale unei boli, ci va căuta cauza lor internă. Mutatis mutandis, vom„Cauza relelor noastre: lipsa de muncă lua un alt exemplu de aiurea. Un Mârzescu german ar zice poate, că socialismul din Germania există, pentru Într-un studiu de politică contimporană, intitulat că 10, 20 de persoane citate anume, precum Marx,„Martirii de la 48 şi salvatorii de la 66”, d. G. Lasalle, Bebel, Leibknecht, ş.a. au voit să ajungă laMârzescu expune pe 37 de pagini cicero istoricul scurt însemnătate în viaţa statului, exploatând mizeriileal ministeriilor, perindate de la suirea Măriei Sale pe poporului. Aceasta ar fi poate adevărat pentru uniitron până astăzi. Nervus probations, expus în broşura din ei- dar n-ar fi cauza adevărată a răului. Existânddomniei sale este că, pricina agitărilor şi răsturnărilor cauza socială, efectul trebuia să vie de la sine, încât eministeriale provine nu atât din deosebirea de principii, cu desăvârşire indiferent numele individual, care ar ficât mai cu seamă din pasiunea meschină, ce a existat şi ieşit deasupra pentru a cristaliza în el soiul de mizerieexistă încă între bărbaţii ce joacă la noi rolul de oameni socială în cestiune.politici şi de bărbaţi de stat. Aceşti oameni-martiri dela 1848 şi salvatorii de la 1866-sunt după domnia-sa: Cauza proprie a relelor noastre însă, e lipsa defraţii Brătianu, CA Rosetti, Ioan Ghika, Manolache cultură adevărată, înţelegem pe cea productivă.Costache, Lascăr Catargiu, Mavrogheni, General Ioan Exceptând câteva centre din ţară, tinerimea română nuFlorescu, General Tell, Neculae Creţulescu şi încă alţii se mai ocupă cu nicio ramură a producţiei naţionale;

474 Maria Sava Cartea Iubirii 475ea emigrează cu miile prin Paris, Brixelles, Piza etc. un chip cât se poate de comod. O societate ca a noastră,Pentru a-şi menaja un doctorat în drept şi toţi aceştia care nu se întemeiază pe muncă, e o societate coruptă.se întorc apoi în ţară cu pretenţia de a deveni de-a doua Grupurile politice ar trebui să aibă drept corelatzi oameni mari. Uite-se Mârzescu în toate laturile şi grupurile economice şi în cea mai mare parte nu le au.vază din cine se compun grupurile, adunate împrejurul Organizaţia de astăzi a favorizat fuga de muncă, ea aoamenilor politici şi va vedea că sunt în cea mai mare ridicat elemente care n-au nimic, în fruntea statului caparte tineri advocaţi. Şi fiindcă pita lui Vodă nu-i încape să trăiască sau să se îmbogăţească din averea lui şi totpe toţi deodată, încearcă de-a veni cel puţin pe rând organizaţia aceasta a făcut şi pe alte clase să crează căla ea şi a se folosi pe cât se poate de mult din scurtul numai prin politică poţi ajunge la ceva. Astfel profesoriitimp pe care li-l acordă păpuşeria constituţională. Şi de univesitate, în loc să-şi caute de treabă, fac politică,fiindcă nu există între aceşti oameni deosebiri aievea profesorii de licee şi de şcoale primare asemenea;de vreme ce mai toţi au nevoi de căpătuire şi aceleaşi ingineri, medici, scriitori, muzicanţi, actori chiar –tendinţe, inventează cel puţin deosebiri factice, porecle toţi fac politică, pentru a parveni. Şi acesta e răul cunouă pentru aceeaşi marfă veche. Între capi iar sunt desăvârşire mai mare; căci relele actuale ar puteao mulţime de oameni - de o incontestată inteligenţă, fi trecătoare, , dar corupându-se însuşi nervul vieţiin-o negăm-dar pentru cari statul e o unealtă pentru oricărei societăţi, iubirea de muncă, nu mai e nici măcara-şi mai reîmprospăta averile, sau cel puţin numele speranţă de îndreptare. Armata noastră poate câştigaşi influenţa personală. Şi dacă sunt deosebiri reale, bătălii, Alecsandri poate să scrie versuri nemuritoare,acelea nu sunt în genere dictate de grupuri de interese un ministru de externe poate conduce politica în afarănaţionale, precum ar trebui să fie, ci mai mult de cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea împreună vortemperament, de-o minte mai clară înnăscută, şi de forma luxul istoric al existenţei noastre, dar acest lux nuun caracter mai onest, asemenea înnăscut. Fiind însă, va opri descompunerea sângelui nostru social, pieireacă mintea şi caracterul sunt totdeauna mai rare decât noastră prin pieirea muncii. (pg. 154-155)stupiditatea şi lipsa de caracter, de aceea vom vedeacă partidul cel mai numeros din ţară, roşii, e totodată 9 decembrie 1878”acela care reuneşte în sânul său mai multă incapacitate,perversitate morală, lăcomie de avere publică şi invidie Bibliografie:pentru tot ce răsare, peste cei ce nu gândesc nimic şi nu Mihai Eminescu Opere X Publicistică (1au nimic. noiembrie 1877-15 februarie 1880), „Timpul” În jucăria parlamentară, care se desfăşoară înaintea Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Edituranoastră, oameni pentru care nimic nu e îndestul de sus, Academiei, 1989pentru a ajunge , oricât de lipsiţi ar fi de cunoştinţespeciale şi de resort sunt advocaţii. Nu ne-am mira săvedem într-o zi pe un avocat, făcându-se mitropolit şipe altul general de brigadă-căci unde-i leafă apare şiadvocatul; restul îndatoririlor şi-l aranjează apoi într-

Cartea Iubirii 477 Tim Tzouliadis - Abandonaţii. De Partners’ Press Kenmore, New York, 1979 şi Victor la marea criză economică la Gulag: Herman în Coming Out of the Ice: An Unexpecteddestinele unor tineri americani în Rusia Life (Evadare dintre gheţuri. O viaţă neaşteptată) . lui Stalin Între cele două războaie mondiale au existat două valuri de imigrare americană în Uniunea Sovietică.„Oricine a fost torturat, rămâne torturat. Tortura lasă Primul val, redus din punct de vedere numeric, a avut locîn el o arsură de neşters.” spre sfârşitul anului 1920, când, în urma importurilor de tehnologie americană autorităţile sovietice au solicitat (Jean Amery, La limitele raţiunii) şi specialişti. În primii ani petrecuţi în URSS viaţa americanilor a fost deosebit de bună, ei primind salariiTim Tzouliadis (Thimoteos Tzouliadis), s-a născut mult mai mari decât acasă. Mulţi şomeri americani în 1968 în Atena. A făcut studii de psihologie şi de s-au prins în plasa acestei promisiuni, astfel încât îneconomie politică la Oxford. Este jurnalist de profesie şi 1931 începe al doilea val, Agenţia Sovietică de Comerţtrăieşte la Londra. Exterior cu sediul în New York a primit 100000 de cereri de emigrare în URSS pe cele 6ooo de locuri disponibile. Abandonaţii este o carte document în care autorulscrie despre una dintre cele mai ciudate perioade din Noii veniţi în Uniunea Sovietică s-au stabilit, înistoria omenirii despre care lumea occidentală ştie destul general, în jurul fabricilor Gorki şi Petrogadorsc dinde puţine lucruri. Porneşte de la o serie de documente Moscova. Cu timpul, luând contact cu realităţile sovieticeale vremii şi de la mărturiile a doi supravieţuitori ai şi-au cerut paşapoartele să revină acasă în America, însăGulagului Sovietic: Thomas Sgovio în cartea Dear li s-a replicat că sunt cetăţeni sovietici şi li s-a aplicatAmerica! Why I Turned Against Communism, acelaşi tratament ca şi celorlalţi cetăţeni - condamnări în Gulag, dispariţii misterioase. Puţini au supravieţuit. Tim Tzouliadis povesteşte în cartea sa despre ororile trăite de americanii veniţi în Uniunea Sovietică, arătând contribuţia malefică a industriaşului Henry Ford, a scriitorului Bernard Show şi a lui Walter Duranty, corespondent la New York Times, care descria stalinismul ca pe cel mai democrat dintre regimuri. Anul 1934. Un prim val de emigranţi americani însufleţiţi de speranţa într-o viaţă mai bună lăsau în urmă Statuia Libertăţii şi se îndreptau către Rusia Sovietică, fără să ştie la ce chinuri atroce vor fi supuşi. Unii nu se vor mai întoarce niciodată din Gulag. Vlăguită de Marea Criză Economică din 1930, America devenise ţara şomerilor, a oamenilor fără căpătâi, aflaţi într-o continuă căutare a unui acoperiş şi a unei bucăţi de pâine

478 Maria Sava Cartea Iubirii 479care să-i ajute să-şi întreţină familiile. Pe trotuarele spunând „Treburile merg binişor pe-aici, de ce nu viimetropolelor americane apar peste noapte cocioabe şi mătăluţă?” E de lucru pentru toţi şi mâncare pelocuite de oameni zdrenţăroşi, flămânzi, lipsiţi de săturate. În Rusia nu se trăieşte chiar atât de prost, nuorizont. Veteranii Marelui Război îşi vindeau decoraţiile există concedieri şi nici angajări temporare şi eşti tratatcâştigate pe câmpul de luptă din Franţa şi Belgia, cu un cumsecade... atunci imigraţia către Uniunea Sovieticădolar şi cinzeci de cenţi, bucata. Familii întregi locuiesc în va rezolva cu invazia cu care s-a confruntat America.”stradă şi aşteaptă prânzul mizer de la cantinele săracilor. Toate informaţiile legate de această emigraţie nefireascăCapitalismul intrase în faliment, rezultat al lăcomiei au fost preluate de ziarele sovietice şi prezentate dreptfinanţiştilor de pe Wall Street. Ales printr-o majoritate dovadă a propriului succes.zdrobitoare, Franklin Rooswelt rosteşte primul său mesaj Pe 11 octombrie 1931, George Bernard Shaw sede învestitură punând la zid lumea cămătarilor lipsiţi întoarce din Rusia şi ţine o conferinţă convingătoare şide scrupule care aduseseră la disperare întreg poporul plină de dispreţ la adresa americanilor. „Unii dintre voiamerican. În aceste condiţii apare o traducere în engleză vor pleca acolo pentru că, în marea furtună financiarăa Manualului noii Rusii, Povestea Planului Cincinal, care ne-a lovit, vaporul vostru se scufundă, iar navadevenit fenomen editorial al anului 1931. Fără să ştie ce se Rusiei este singurul vas mare pe care valurile nuaflă dincolo de imaginea idilizată oferită de propaganda l-au răsturnat, singurul care nu transmite disperatesovietică şi de invitaţia lui Stalin de-a participa la mesaje SOS.” Cu un astfel de discurs, „cel mai de succesedificarea noii societăţi, mii de americani au luat drumul dramaturg de după Shakespeare”, aşa cum singur sepribegiei în sens invers celui parcurs de strămoşii lor. Cu prezenta, Shaw a convins la rândul lui pe mulţi dintre ceitot cu familii, cu căţel şi purcel s-au îmbarcat pe vasele care mai ezitau, să plece.care-i transporta spre „ţara făgăduinţei” - mama Rusia. Zilnic, între 20 şi 150 de americani coborau pe peronulTrei lucruri îi motiva pe imigranţii americani: şomajul, gării Bieloruski din Moscova. Mineri, lucrători feroviari,dezgustul faţă de condiţiile din America şi interesul faţă mecanici, dulgheri, zidari, împreună cu familiile lor sede experimentul sovietic. îndreptau către birourile de plasare a forţei de muncă de la Intourist, din Piaţa Teatrului, spre a cere de muncă. În S-a produs un adevărat exod, plecarea fiind deseori iarna lui 1931 apare la Moscova şi primul săptămânal înpe căi ocolitoare nu pe cele legale. Guvernul american limba engleză, scris de tineri reporteri americani dorniciîncearcă să tempereze acest val de emigrare fără de afirmare, în care erau elogiate îndeplinirile Planuluiprecedent, recomandând să-şi lase măcar soţiile şi copiii Cincinal.acasă, din cauza barierei lingvistice greu de trecut şi a Fără să ştie la ce să se aştepte, dincolo de toatăproblemelor de adaptare la sistemul de învăţământ propaganda deşănţată, mulţi americani se arătau extremsovietic. de bucuroşi că scăpaseră de mizeria capitalistă. Curând, tot acest exod avea să dea bătăi de cap guvernului Celebrul reporter american Walter Duranty care sovietic, drept pentru care a decis, prin lege, ca oriceactiva în calitate de corespondent al cotidianului New imigrant să deţină un bilet dus/întors. Pe 21 octombrieYork Times, la Moscova, prevestea cel mai mare val 1931, când săptămânalul Moscow News împlineşte un ande imigraţie din istoria modernă: „Când vor venizilele în care muncitorii străini vor putea scrie acasă

480 Maria Sava Cartea Iubirii 481de existenţă, marcat printr-o petrecere la care participă să fie amici cu aceşti nou-veniţi optimişti, petrecăreţinumeroşi americani. Nicolai Buharin însuşi le ţine un şi bine îmbrăcaţi. Astfel, tânărul Thomas Sgovia sediscurs. împrieteneşte cu Marvin Volat, imigrant american şi el, student la Conservator şi prieten cu Lara Berman, Pe 7 noiembrie 1931 un milion de ruşi defilau în Piaţa al cărei tată era şeful lagărelor de concentrare dinRoşie sărbătorind a paisprezecea aniversare a Revoluţiei. Rusia, apropiat al lui Stalin. În momentul în care îi estePrintre ei se afla şi un grup de americani cu copiii lor, care prezentată Lara, pentru Thomas, informaţia legată destrigau „Trăiască detaşamentul de pionieri americani!” Gulag n-avea nicio relevanţă câtă vreme nu ştia exact ceCiudat amestecul lingvistic de pe pancarte şi din ovaţiile reprezintă. În mintea lui nu era decât un loc de reeducaremulţimii! pentru persoane prost orientate, aşa cum erau, poate, primii colonişti din Virginia. Viaţa în Moscova începea În Parcul Gorki, tineri americani organizează să fie tot mai bună şi mai îndestulată, cu noi locuri decompetiţii între două echipe de baseball: Clubul distracţie. Tinerii americani dansau, jucau baseball,muncitorilor străini şi Fabrica de Automobile Stalin. Pe cântau în asambluri corale, jucau în piesa lui Cliffordtoată durata verii, o dată la două seri, în parc, se juca Odets, În aşteptarea lui Lefty, se îndrăgosteau şi eraubaseball. În vara anului 1932, Sovietul Suprem pentru recunoscători norocului de-a fi ajuns în Rusia.Educaţie Fizică şi Sport anunţă intenţia de a introduceîn Uniunea Sovietică baseballul ca sport naţional. Imigranţii americani s-au împrăştiat pe tot teritoriulDacă la început membrii celor două echipe cereau de Rusiei. Până-n cele mai îndepăratate oraşe estice,la conaţionali donaţii în echipament sportiv, care nu precum Nijni Novgorod. Ca o ironie a sorţii, americaniise fabrica în Rusia, cu timpul au apărut fabrici pentru au străbătut atâta cale să ajungă în Rusia pentru a lucraconfecţionarea echipamentului. După trei sezoane de în fabricile sovietice proaspăt construite de vechii titanicompetiţii de baseball se organizează chiar şi o ligă ai industriei americane. În pustietatea stepei ruseşti, înnaţională, astfel încât competitorii intră în vizorul NKVD- oraşul Nijni Novgorod, la 20 km de Moscova, Companiaului. Tot în această perioadă vine la Moscova cunoscutul Ford Motor a construit o uriaşă uzină de automobile, înactor şi cântăreţ de culoare Paul Robeson care declară ciuda numărului record de şomeri înregistraţi în Detroit.că pentru prima dată s-a simţit om, nediscriminat şi Pentru 40 de milioane de dolari (plătiţi în aur), Henryrespectat. Ford le-a vândut sovieticilor planurile de producţie industrială şi liniile de producţie cu tot cu componente În vara lui 1935 soseşte la Moscova Thomas Sgovia, pentru 75 000 de maşini. Cinci ani le-a oferit asistenţărenumit jucător de baseball şi unul dintre puţinii tehnică şi mână de lucru specializată americană. Henrysupravieţuitori. În Bufallo, de unde venea el, fusese Ford a devenit în curând unul dintre cele mai cunoscutemembru activ al Partidului Comunist American. Un personaje din Uniunea Sovietică, construirea Detroituluilucru trebuie remarcat privind relaţia dintre americani sovietic fiind benefică pentru cauza bolşevică. Înainteşi ruşi: oricât de scăpătaţi ar fi fost, americanii aveau de încheierea tranzacţiei, în vara anului 1926, Fordobiceiul păstrării aparenţelor, îmbrăcând ce aveau mai a trimis o echipă de specialişti condusă de inginerulcu bun gust şi de calitate. De cealaltă parte, ruşii tânjeau Boris Berghoff pentru a evalua condiţiile noiii investiţii.şi erau obsedaţi de hainele lor pe care plăteau oricât săle cumpere. Copiii nomenclaturiştilor sovietici voiau

482 Maria Sava Cartea Iubirii 483Raportul lui Bergoff este cât se poate de edificator în ceea La Moscova este construită fabrica de Automobilece priveşte realitatea sovietică: „puterea se afla în mâna Stalin pentru asamblarea celor 75 000 de Forduri aduseunui singur om care conducea Rusia cu o mână de fier sub formă de piese de la Detroit. Mergând prin fabrică,- Iosif Visarionovici Stalin, teroarea fiind unicul mijloc inginerul american Frank Bennett observă că ruşii, carede-a ţine-n frâu poparele Uniunii înfometate.” Aflând că mai lucrau încă la placa pe niveluri, în loc să toarneStalin îi curta în acelaşi timp pe cei de la Peugeot şi de la asfaltul standard rezistent la fluctuaţiile de temperatură,Citroen, Ford nici nu mai stă pe gânduri, şi îl trimite pe foloseau o mixtură în care se aflau şi fragmente deCharlie Sorensen directorul său de producţie să negocieze. la demolarea Catedralei lui Hristos Mântuitorul, dinAşa, zice-se, a ajuns industriaşul danezo-american să le Moscova.explice bolşevicilor ciudatul vocabular al proprietăţiicapitaliste, „precum un senator roman, care-i dădăcea „Privind retrospectiv, distrugerea creştinismuluipe goţii hămesiţi să păstreze eticheta la masă.” Drept în Rusia a fost absolut necesară pentru tot ceea ceurmare, în mai puţin de doi ani, la cotul Volgăi unde a urmat. În timpul dictaturii proletariatului, oricefluviul se întâlneşte cu Oka, în plină stepă rusească, se instituţie civilă a cărei credibilitate ar fi putut subminaridică o întreprindere uriaşă. Aşa a luat naştere „Detroitul autoritatea lui Stalin a fost sistematic distrusă orisovietic”. Numeroşi muncitori americani puşi pe liber transformată în propria sa parodie servilă (nu vă sunăîn timpul Marii Crize Economice au luat drumul către cunoscut modelul?). Molozul din bisericile Rusiei eraURSS. Printre muncitorii ajunşi la fabrica lui Ford se păstrat pentru a fi folosit la duşumelele fabricilor, înafla şi americanul de culoare Robert Robinson, care intră vreme ce clopotele erau topite într-o turnătorie uriaşăîn conflict cu doi conaţionali –Herbert Lewis şi Brown. din afara Moscovei. Aici - într-un munte de aur şi argintBun prilej pentru propaganda bolşevică pentru a scoate străvechi - zăcea tăcerea aşternută asupra Rusiei caîn evidenţă tratamentul pe care-l primeşte un cetăţean prima cădere de omăt a iernii.” (pg.73)de culoare în Rusia, spre deosebire de America. HerbertLewis este judecat şi expulzat, iar Robert Robinson este Dar soseşte şi momentul adevărului: pe cât de greuales în „Sovietul moscovit al deputaţilor muncitorilor”. Pe reuşiseră americanii să vină în Rusia, cu mult mai greu lepoarta noilor uzine Ford, decorată cu imensele portrete era acum s-o părăsească. În 1933, Statele Unite nu aveauale lui Stalin, ies primele autoturisme Model A, purtând încă reprezentanţă diplomatică în Uniunea Sovietică,bannere uriaşe pe care scria în ruseşte: „Îndepliniţi reprezentanţii presei acreditaţi la Moscova fuseserăPlanul Cincinal! Daţi Patriei Forduri Sovietice!” Despre cumpăraţi, aşa că imigranţii americani erau la cheremulmarea realizare a industriei de automobile sovietice, iată autorităţilor sovietice. De cum au păşit pe pământ rusescce scrie un inginer american, observând că de pe liniile li s-au ridicat paşapoartele şi au fost făcuţi automatde montaj ies una după alta o maşină decapotabilă, un cetăţeni sovietici. Multora li s-au furat identitatea şifurgon cu cabină şi un camion: „ruşii sunt ca o ceată de în locul lor ruşii returnau agenţi NKVD în America.copii care se joacă acum cu primele maşinuţe mecanice, Foametea făcea ravagii în întraga Uniune Sovietică, însăle ciocnesc, le forţează anapoda, şi, în general fac numai jurnaliştii americani, complici ai autorităţilor, ingineriidandanale.” industriali, oamenii de afaceri, turiştii se distrau la marele hotel Metropol ca pe vremea Nebunilor Ani Douăzeci la petrecerile date de Jay Gatsby. Dintre toţi se

484 Maria Sava Cartea Iubirii 485remarcă, prin luxul opulent în care trăieşte, jurnalistul partidele comuniste ortodoxe din toate ţările, inclusivWaltwer Duranty, obedient puterii sovietice şi încununat cele din Statele Unite, sunt adeptele uciderilor încu un Pulitzer de nomenclatura literară americană masă...” Nu doar ambasadorul Bullitt se lămurise cumpentru „extraordinarele lui reportaje din Rusia”. El a stau treburile cu statul bolşevic rus. Unul din reporteriifost cel care l-a convins pe Franklin Rooswelt să acorde americani, William Henry Chamberlain, care fuseserecunoaştere diplomatică guvernului sovietic. Pe 17 martor ca şi alţi americani la transporturile cu exilaţinoiembrie 1933 , în cadrul unei ceremonii ţinută la Casa către Siberia, scria: „Am mers în Rusia crezând căAlbă, SUA recunoaşte existenţa URSS. sistemul sovietic ar putea reprezenta cel mai plin de speranţe răspuns la problemele declanşate de Războiul Nici bine nu s-a deschis Ambasada Statelor Unite la Mondial şi de criza economică de după acesta. Am plecatMoscova că un val de imigranţi americani au invadat-o, convins că statul sovietic absolutist... este o putere apur şi simplu, cerând să fie repatriaţi. „Aceşti nefericiţi, întunericului şi o forţă a răului care cu greu îşi poatescria primul secretar al ambasadei, Loy Henderson, se găsi termenii de comparaţie în istorie... Asasinatul estenăpusteau peste noi chiar în camerele de hotel”. Chiar un nărav cu atât mai mult când este vorba de state, şişi pentru cei de la ambasadă era aproape imposibil să nu de indivizi.” (Pg. 116)facă ceva pentru „americanii captivi” sau „prizonierii Întoarcearea ambasadorului Bullitt la Washington înamericani”, cum mai erau numiţi, întrucât nu mai aveau vara lui 1936 coincide cu sfârşitul meciurilor de baseballnicun fel de acte. Nici pentru diplomaţii americani viaţa care se desfăşurau pe terenul din Parcul Gorki. Tot elanulnu era prea uşoară la Moscova. William Bullitt, primul din vremea competiţiilor dispăruse, lăsând loc fricii săambasador al Americii în Rusia, face cunoştinţă cu Stalin se instaleze. Situaţia se înrăutăţise la 1 decembrie 1934,şi rămâne profund impresionat de felul său alunecos odată cu asasinarea lui Serghei Kirov, prieten apropiatde-a fi. După o vreme îi cere preşedintelui Rooswelt ceva al lui Stalin, important lider al comuniştilor. NKVD-„divertisment american” pentru personalul ambasadei. ul, arma de temut a lui Stalin, pornise Marea Teroare.Aşa renasc pe terenul din parcul Gorki competiţiile Nimeni şi nimic nu mai era sigur, pretutindeni domnea ode baseball prin înfiinţarea unei ligi de baseball a atmosferă de spaimă din moment ce dispariţiile celor dinimigranţilor americani. jur deveniseră lucru obişnuit. Figuri celebre ale culturii ruse au început să fie lichidate fără prea multe discuţii. La nici un an de la balul de deschidere al Ambasadei Aşa a fost cu scriitorul Isaac Babel, regizorul Vsevolodîncepe Marea Teroare. 150.000 de cetăţeni americani Meyerhold şi soţia sa Zinaida, Osip Mandelştham.din oraşul Leningrad şi 500.000 din întreaga regiune Compozitorul Şostakovici este arestat şi anchetat. Cultulsunt arestaţi. Printre ei, majoritatea prietenilor personalităţii în ceea ce-l priveşte pe Stalin ajunseseambasadorului Bullitt. În 20 aprilie 1936 ambasadorul la paroxism. Nici măcar apartenenţa la eşaloanelescria către Departamentul de Stat: „Problema relaţiilor superioare ale nomenclaturii comuniste nu-i va salva pecu guvernul Uniunii Sovietice este... o componentă  a cei intraţi în vizorul NKVD.problemei pe care o reprezintă comunismul ca doctrină În perioada de vârf a Marii Terori, Stalin a promis:militantă hotărâtă să declanşeze revoluţia mondialăşi lichidarea (un alt fel de a spune asasinarea) tuturor „Îi vom anihila pe toţi aceşti duşmani, chiar dacă suntnecredincioşilor. Nu încape nici o îndoială că toate

486 Maria Sava Cartea Iubirii 487bolşevici. Îi vom distruge pe ei şi pe rudele lor, pe cei În 1938 americani, precum Victor Herman, au începutdin familie. Oricine a vrut cu fapta sau cu gândul, da, să dispară unul după altul. Erau împuşcaţi la scurt timpchiar cu gândul, să atace unitatea statului socialist, va după arestare. Mai târziu, la 27 de km de Moscova lângăfi zdrobit de noi fără milă. Vom extermina toţi duşmanii Butovo s-au descoperit gropi comune care aveau până lapână la unul, la fel şi familiile şi rudele lor.” În mintea o jumătate de km lungime. Pe teritoriul URSS asemenealui Stalin, puterea sovietică nu putea fi întărită decât zone deveniseră un fapt obişnuit. Conform procedurilorprin eliminarea duşmanilor şi „prizonierii americani”, transmise de NKVD în teritorii exista obligaţia de-aveniţi dintr-o lume cu altă mentalitate, făceau parte din umple cu 250.000 de cadavre o groapă comună, ordincategoria duşmanilor de clasă. ce trebuia să se respecte în toate districtele regionale aleArthur Talent venise din Boston cu familia din anii Rusiei.20 pe când avea şapte ani. Era un violinist talentat şia intrat la Conservatorul din Moscova. Tânăr student În 1990, o asociaţie rusă care avea drept scopfiind, îi oferă găzduire lui John Goode, cumnatul lui Paul reabilitarea victimelor lui Stalin, a identificat printreRobeson, care îi dăruieşte un costum nou nouţ, adus din dosarele pensionarilor KGB un anume „TovarăşAmerica. Pe 28 ianuarie 1938, Arthur Talent este arestat S”, primul komendant al unui pluton de execuţie alşi din acel moment nu s-a mai auzit nimic de el. Şi nu-i NKVD. „Tovarăşul S”  a dat bucuros amănunte despresingurul. Devotamentul pentru cauza sovietică nu mai speţrabota (munca specială) pe care a îndeplinit-o cureprezenta o garanţie, devenise mai degrabă un motiv echipa sa de 12 călăi în timpul Ejovşcinei (perioada Ejov).să-i facă să dispară. Viaţa în ţara făgăduinţei devenise un Într-o casă de la marginea terenului de execuţie, echipacoşmar pentru „prizonierii americani” - aşteptau noapte aştepta victimele care, după ce erau deposedate de acte,de noapte să fie arestaţi. Puţini dintre ei mai căutau erau duse pe marginea gropii şi împuşcate în ceafă. Dupăadăpost pe la prieteni, în speranţa că vor scăpa. Unii ce-şi îndeplineau norma de execuţii, frânţi de obosealăpribegeau dintr-un oraş în altul, îndurând lipsuri de tot veneau la cartierul general, unde-i aşteptau sticlele cufelul şi căutând să-şi facă alte false. vodcă special alocată. În zori, veneau buldozerele careVictor Herman, considerat Lindbergh al Rusiei, acopereau gropile cu morţi şi pregăteau altele pentrunici nu împlinise 21 de ani când a fost exmatriculat de noaptea următoare. Povestea „Tovarăşul S” că, oricât sela şcoala de paraşutism din Moscova sub acuzaţia de spălau pe mâini şi pe faţă şi se parfumau cu o colonie„duşman al poporului”. Se întoarce la uzinele Ford din ieftină care era ca şi vodca în dotare,  mirosul morţii li seGorki. Oraşul e aproape pustiu. Din sutele de americani impregnase în piele. „Deşi li se dădeau şorţuri, mănuşi şiveniţi să muncească acolo rămăseseră doar douăzeci, pălării din piele ca să-şi protejeze uniformele de sângeprintre care şi tatăl său, care l-a îndemnat să-şi ia sora împroşcat, de aşchiile de oase, de bucăţile de creier, eişi să ceară protecţie la Ambasada Statelor Unite. Pe 7 au descoperit că era imposibil să rămână imaculaţi.”octombrie 1937, ziarul Pravda publică un articol în care (pg. 156 )Uzina de automobile din Gorki (fost Nijni Novgorod) esteacuzată de „rezultate ruşinoase în producţie”, sabotorii Din punctul lui de vedere, nu fusese un asasin, ci unamericani dând dovadă de neglijenţă. apărător al societăţii socialiste. O consecinţă a muncii lor, dincolo de lipsa de conştiinţă faţă de cruzimea crimelor îndeplinite, a fost faptul că s-au îmbogăţit din primele

488 Maria Sava Cartea Iubirii 489consistente pe care le primeau pentru munca depusă. pe prizonieri, mulţi comunişti de bună credinţă veniţi din Thomas Sgovio, fiind la Moscova, afla în fiecare zi toate colţurile lumii, de ex. Eraim Leszinski, comunist din Palestina, Lucien Blit, evreu, Harry Jaffe, tenor înde dispariţia unui prieten, ori a unui cunoscut şi a decis corul Anglo-American, Michael Ainsenstein, inginersă se ascundă la Ambasadă. Acolo i s-a spus să revină din California, polonezul Z. Stypulkowski. A fi străin înpeste două săptămâni până i se verifică actele. Astfel URSS echivala cu a fi duşman şi trebuia să fie împuşcat.de reacţie au avut angajaţii ambsadei faţă de mai toţi În oraşul Gorki, zilnic erau scoşi din sediul NKVD-uluiamericanii veniţi să se pună sub protecţie. Lipsa de 50-70 de cadavre.reacţie a funcţionarilor pare să se explice, pur şi simplu,prin apucăturile birocratice şi prin lipsa dorinţei de În 1938, tortura era o metodă legală de interogatoriu,implicare. Toată lumea aştepta un salvator providenţial. însuşi Stalin transmisese instrucţiuni explicite care ajunseseră să fie înrămate şi agăţate la loc de cinste în În 1937 Rooswelt îl trimite ambasador la Moscova birourile agenţilor NKVD. Odată arestat, prizonierulpe prietenul său, Joseph Davies. Nici bine n-a ajuns era lipsit de toate calităţile umane, fiind considerat uncu suita la destinaţie, că a participat la unul din marile obiect fără valoare. În noaptea de 24 iunie 1938, Thomasprocese-spectacol în centrul căruia se afla pianistul Sgovio împreună cu alţi 70 de prizonieri este urcat într-Gheorghi Piatakov acuzat că se întâlnise cu Troţki pe un vagon sigilat şi trimis în Gulag. Peste o lună, ajungeaeroportul din Oslo. Spre deosebire de Bullitt, Davies în lagărul de tranziţie de la Vladivostok, de unde poetulnu a fost câtuşi de puţin interesat de soarta cetăţenilor Mandelştam trimisese ultima scrisoare. După câtevaamericani care doreau să se repatrieze, marea lui săptămâni de aşteptare este îmbarcat pe nava cu aburipasiune fiind colecţionarea de obiecte de artă. Împreună numită „Indighirka”, împreună cu alte câteva mii decu soţia sa umblau prin toate galeriile şi prin consignaţii, deţinuţi de drept comun, înghesuiţi pe fundul caleidornici să acumuleze cât mai mult şi cât mai ieftin. vasului. Pe durata acestor transporturi maritime seScrisorile prizonierilor americani în care solicitau petreceau lucruri oribile – violuri în masă, crime, maisprijinul ambasadei rămâneau de obicei fără răspuns. ales din partea deţinuţilor de drept comun amestecaţiImigranţii obişnuiţi nici măcar nu puteau să treacă de cu prizonierii politici. Capătul acestei călătorii a groazeiierarhia administraţiei ambasadei. Informările sale către era Kolîma. Aici, Thomas Sgovio a dat peste un tărâmDepartamentul de Stat erau mai degrabă admirative al suferinţei pe care nici cea mai bolnavă minte nu şila adresa lui Stalin şi al mâinii lui drepte, Ejov. Unul l-ar fi putut închipui. Un doctor al lagărului le explicasedin procesele – spectacol organizate de NKVD, la care clar la sosire: „Nu aţi fost aduşi aici să trăiţi, ci doarînsuşi Stalin a participat ca spectator ascuns, a fost cel să suferiţi şi să muriţi.” În cele din urmă, prizonierulal lui Buharin, considerat ideologul partidului comunist. Thomas Sgovie a ajuns la mina de aur de la Razvedcic.Joseph Davies s-a dovedit a fi un admirator neobosit al Puţini reuşeau să treacă de şocul adaptării la condiţiilelui Iosif Visarioniovici Stalin dovadă fiind cartea Mission inumane de viaţă - hrana sărăcăcioasă şi insuficientă,to Moscow, scrisă după ce i s-a terminat misiunea. munca grea la temperaturi mult sub zero grade erau condiţii sigure de moarte. Între timp, Thomas Sgovio fusese arestat în faţaAmbasadei Statelor Unite şi închis la Lubianka. Mutat la La câteva mii de kilometri spre vest, un altTaganka, a cunoscut cruzimea cu care gardienii îi tratau

490 Maria Sava Cartea Iubirii 491supravieţuitor american, Victor Herman înfrunta prizonieri germani. Numai „prizonierii americani” ajunşichinurile şi lipsurile. Marea teroare era înfăptuită, în la a treia generaţie rămân în continuare să populezeprimul rând, de deţinuţii de drept comun care schingiuiau lagărele sovietice.şi ucideau să se distreze. Izbucnirea Celui de-al DoileaRăzboi Mondial a adus Statele Unite şi URSS de aceeaşi De reţinut faptul că perpetuarea stalinismului nu s-aparte a baricadei. Prizonierii americani supravieţuitori bazat doar pe frică. Milioane de oameni l-au sprijinit peprecum Thomas Sgovio şi Victor Hermann trăiau un Stalin cu o fervoare autentică. Aceştia erau voluntariiprofund sentiment de frustrare văzând cum cele mai lui plin de dăruire, staliniştii care credeau orbeşte în elfaimoase firme americane erau puse în slujba lagărelor. şi în judecata lui. Ei considerau că niciun sacrificiu nu-iÎn vreme ce ofiţerii NKVD şi   gardienii se răsfăţau cu destul de mare pentru a materializa visul comunismului.delicatesuri americane, prizonierii sufereau cumplitde foame. Ajunseseră să mănânce, fugind, supa pentru În primele ore ale zilei de 6 martie 1953 Radioa nu fi văzuţi şi ajunşi de careva. Mulţi preferau să se Moscova anunţă moartea lui Stalin. După moartea lui şiautomutileze - îşi tăiau degetele de la mîini, o mână, a lui Beria, şeful NKVD, situaţia din lagăre se relaxează.un picior, pentru a primi o muncă mai uşoară. S-auînmulţit cazurile de canibalism. Şi Victor Herman fusese Două destine - Thomas Sgovio şi Victor Herman.selecţionat pentru a fi executat. Un paznic ordonase Doi supravieţuitori ai Gulagului sovietic, (amândoica „gunoaile din ţările capitaliste” să nu primească făcuseră parte din echipele de baseball din anii 1930)mâncare. I se dădeau munci cât mai grele şi mâncare sunt eliberaţi în 1956. Unul rezistase datorită talentuluideloc. A supravieţuit totuşi. său artistic, celălalt datorită vigurozităţii. Întors de la Kolima la Moscova, Thomas Sgovio constată că nu Abandonaţi de administraţia americană, de per- avea cui spune povestea suferinţei sale. Nimeni nu l-arsonalul de la ambasadă, de presă, trădaţi şi uitaţi în fi ascultat şi nu l-ar fi înţeles. „Tot ce mi-a rămas suntlagărele morţii, prizonierii americani se agăţau cum oasele trupului şi pielea întinsă peste ele.” Asta era toatăputeau de fiecare zi să supravieţuiască. Pe neaşteptate averea celor întorşi din Iad. Unii îşi aminterau prea multeThomas Sgovio a fost amprentat şi i s-a dat voie să-şi şi înnebuneau sub povara amintirilor. Alţii deveneaucaute de lucru în Kolîma. amnezici şi încercau din răsputeri să adune fărâmă lângă fărâmă să-şi reconstituie viaţa . Trecuseră opt ani de când fusese adus în Gulag. Esteeliberat dar, nu după mult timp, arestat din nou. În acest În 1992, în timpul vizitei în Statele Unite, Boris Elţîntimp, un alt mare admirator al Rusiei şi al lui Stalin, John a declarat în faţa presei că la începutul anilor cincizeci,Steinbeck, face o vizită în URSS, unde rămâne uimit de forţele armate sovietice au doborât un avion americancultul personalităţii promovat de Stalin. luând ostateci pe toţi membrii echipajului format din 12 oameni, care au ajuns în lagărele de exterminare. Astfel, Cu câteva luni înainte să moară, Rooswelt i-a adresat a fost redeschis subiectul victimelor americane. S-aîn mod repetat scrisori lui Stalin în nume personal în care-i făcut o comisie de investigare a crimei instituţionalizate,cerea să-i elibereze prizonierii americani. Negociind ordonată şi ascunsă de aparatul de stat. Populaţiapermanent şi folosind momeala ajutorului economic, estimată a Gulagului în toată istoria sa a fost de circanemţii reuşesc în 1950  să asigure eliberarea miilor de 30 de milioane, din care au dispărut între 15 şi 20 de milioane. Potrivit unui raport al NKVD-ului, între 1

492 Maria Sava Cartea Iubirii 493ianuarie 1935 şi 22 iunie 1941 aproape 20 de milioane au Bibliografie:fost arestaţi şi 8 milioane ar fi murit. Tim Tzouliadis, Abandonaţii De la Marea Întors în America, în Bufallo, Thomas Sgovia şi-a Criză Economică la Gulag: destinele unor tineriîntemeiat un cămin, a găsit un job şi a scris o carte - americani în Rusia lui Stalin, Editura Corint, 2014Dear America. De neclintit în hotărârea sa de-a nuuita nimic, a început să ţină prelegeri la University ofBuffalo despre cele pătimite pe care le ilustra cu grafică.În cele din urmă s-a retras în Arizona, într-o suburbie aPheonixului, fiind printre ultimii supravieţuitori ai uneiemigraţii uitate. Uneori, îşi mai amintea de echipeleamericane de baseball care jucaseră în Parcul Gorki. Victor Herman care şi-a ispăşit sentinţa de 10 aniîn lagărul de la Burepolom a fost eliberat în 1948 şi s-aretras în Krasnoiarsk unde s-a angajat ca instructorsportiv şi s-a căsătorit c-o gimnastă rusoaică. În vara lui1951 este arestat din nou, fiind suspect atât ca american,cât şi ca evreu. După a doua arestare a fost condamnat sătrăiască în exil în îndepărtatul şi sălbaticul nord. Trăiavânzând lemne sătenilor care treceau prin zona pustie încare locuia. Povestea URSS nu se termină odată cu  anul 1991,ziua de Crăciun, când, de pe Kremlin este dat  jos steagulroşu şi noul preşedinte de atunci, Boris Elţîn declară căUniunea Sovietică a încetat să mai existe. Unde e vorbade Rusia nimic nu este fără echivoc şi orice final parefals. Dovada, întâmplările din primăvara lui 2014 şi celede acum. Cartea lui Tim Tzouliadis este cutremurătoare şi sealătură celorlalte documente în care se admite în moddeschis enormitatea crimelor împotriva umanităţiiînfăpuite în fosta Uniune Sovietică şi, de fapt, în întreglagărul comunist.

Cartea Iubirii 495 suprema imoralitate care este crima?” Iată că s-a putut. Câţi îşi mai pot aminti azi cine a fost Elisabeta Rizea, atâta vreme cât ştiu cine este Dan Diaconescu, sau Andreea Marin sau Mihaela Rădulescu. Acesta e genul de personalităţi pe care memoria publică românească îl cultivă şi pe care nu-l poate omite. Şi de ce ar place o personalitate precum Eliabeta Rizea care nu are mare lucru în comun cu mentalitatea generală, care a trăit experienţe pe care noi, ceilalţi, nici măcar nu ni le putem imagina?Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara „Când citim în paginile acestei cărţi, spune GabrielPrintre martirii care au rezistat terorii comuniste s-a Liiceanu tot în prefaţă, că au existat prizonieri politici aflat şi Elisabeta Rizea, femeie simplă din Nucşoara, cărora li s-au scos dinţii cu cleştele de cuie, smulgându-cu o statură morală aşa cum românii nici nu bănuiau că li-se gingiile o dată cu dinţii; că o femeie era călcatămai există. Toată lumea era surprinsă când o asculta: în picioare până când îi ieşeau plămânii prin coastelepărea o entitate venită din alte lumi, aşa că, şi alţi rupte; când citim că Elisabeta Rizea a stat legată derealizatori tv sau jurnalişti s-au grăbit s-o intervieveze, mâini de un cârlig din plafon, că i-au rămas în celulătocmai pentru ineditul modului de-a gândi şi pentru dinţii şi părul („în pat dinţii din gură, cole jos păru”),felul în care a rezistat chinurilor la care securitatea a că un om valora mai puţin decât un glonte („trei lei”),supus-o fără măcar să-i clintească demnitatea de om. când aflăm – din altă mărturie - că un ţăran ridicatAstfel că doi etnologi, Irina Nicolau şi Theodor Niţu, de noaptea este smuls din casă cu stâlpul casei cu tot, toatela Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, au decis să acestea trăite, văzute sau auzite, nu constituie temeiurilase posterităţii mărturiile acestei femei care a răzbătut suficiente pentru ca bătăile inimii să ni se oprească şidin infernul comunist rezistând celor mai de neimaginat pentru ca părul să ni se ridice măciucă?”torturi, publicând cartea Povestea Elisabetei Rizea Iată că nu. Iată că memoria noastră nu mai poatedin Nucşoara. cuprinde şi un Om precum Elisabeta Rizea. Dar ea e doar unul dintre cazurile fericite. A fost cunoscută de Acum, după 25 de ani, constat că întrebarea lui opinia publică, chiar dacă impresia lăsată de tragica eiGabriel Liiceanu din prefaţa cărţii a devenit retorică: poveste a fost de scurtă durată. A fost eroina unuia din„Ne putem oare branşa sărbătoreşte la un Occident documentarile Luciei Hossu Longin. Au scris aceastăcare vrea să ne reînveţe drepturile omului, democraţia carte despre ea cei doi cercetători. Dar poate mult maişi privatizarea, uitând pur şi simplu, sau ignorând importantă pentru ea a fost unica vizită a Majestăţii Sale regele Mihai în căsuţa modestă din Nucşoara, unde-şi chinuia zilele, oloagă fiind de ambele picioare. Şi mult mai important a fost când, pe cheltuiala Majestăţii Sale a fost dusă la Bucureşti şi operată la picioare să se poată

496 Maria Sava Cartea Iubirii 497bucura de viaţă şi ea. Pentru că chinurile Elisabetei asta au existat oameni cu coloană vertebrală, oameniRizea au continuat până la moartea ei şi lupta ei cu hidra simpli fără prea multă carte, dar cu principii de viaţăcomunistă n-a avut repaus nici după 90. adevărate. Dar pentru asta avem nevoie să fim cu mintea trează, să fim lucizi. Să reinstaurăm respectul faţă de „Era aşa o lume cinstită şi cumsecade... Doamnă, cei care au fost mai buni decât noi. Dar în primul rândn-aş fi dat pe nimic comuna asta! Acum ei (urmaşii trebuie să recunoaştem că aceste lucruri s-au petrecutcomuniştilor) au pământul de la Arnăuţoiu, de la ăştia şi să veghem. Nu răzbunarea, ci neuitarea trebuie să fiecare au fugit, de la mine, de la ăla, de la ăla... Trei lecţia de învăţat. Aşa cum un alt mare martir al neamului,zile dacă mai trăiesc, da vreau să ştiu că s-a limpezit Mircea Vulcănescu, lăsa drept testament îndemnul „Să nulumea. Că pământu, vezi, nu mi-l dă...” Şi lumea nu s-a ne răzbunaţi!” Elisabeta Rizea refuză ideea de-a devenilimpezit nici măcar acum după 25 de ani. Dimpotrivă. călău la rândul ei şi spune: „să-i chinuie Dumnezeu, nuPovestea e cutremurătoare. Cine o citeşte cunoaşte o să-i chinui io. Îi iert eu, da nu-i iartă Dumnezeu”.viaţă exemplară. Exemplară a fost şi dragostea pe careaceastă femeie a purtat-o bărbatului ei şi pentru care Bibliografie:s-a lăsat supusă celor mai atroce chinuri, dar pe care Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara,nici prin cap nu i-a trecut să-l trădeze vreodată , aşacum nici n-a gândit să-şi trădeze tovarăşii din Rezistenţa Editura Humanitas, 2012anticomunistă: „Şi a tras Cîrnu un scaun lângă masă, m-a legat cumâinile la spate după spătar, cu frânghie, aşa, dupăaia a suit scaunul pe alt scaun şi aveam coadă... şi aurcat scaunele pe masă şi mi-a legat coada acolo susîn cârlig... Şi mi-a fost frică, doamnă... şi stam şi ţipamşi spuneam - domnule, împuşcaţi-mă, tăiaţi-mi capu,scoateţi-mi ochii, tăiaţi-mi limba, nu ştiu de ei, nu măîntrebaţi că nu ştiu! Nu mă chinuiţi, nu mă lăsaţi fărămâini, mai bine împuşcaţi-mă!” Şi câte alte chinuri pecare o minte normală nu le poate cuprinde. Pe care mulţicu siguranţă nu le-au crezut. Degeaba scria Pasternak:„Despre acea lume trebuie scris în aşa fel încât să ţi seoprească bătăile inimii şi părul să ţi se ridice măciucăîn cap. A scrie despre ea nepăsător, obişnuit, a scriefără ca scrisul să zguduie, a scrie mai palid decât auzugrăvit Petersburgul Gogol şi Dostoievski, n-ar fi doarstupid şi deşert, ci ar fi josnic şi iresponsabil.” Peste aceste întâmplări deja s-a aşternut uitarea, deşiavem nevoie de modele. Avem nevoie să ştim că şi în ţara

Cartea Iubirii 499 de cărţi . În vremuri atât de cumplite Liesel se luptă din răsputeri să dea Vieţii un sens, o aparentă normalitate, trăind cu toată fiinţa ei tot ceea ce Viaţa îi oferă. Pentru că, spre deosebire de semenii săi, Liesel mai ştie să vadă culori. Oamenii şi-au pierdut minunăţia de culori ce-ar fi trebuit să fie sufletul lor. Vremuri triste, timpul şi spaţiul invadat de alb, foarte mult alb despre care se spune că n-ar fi o culoare - pictorii numesc albul „non-culoare”. Este începutul drumului către altă „non-culoare”- negrul. Markus Zusak - Hoţul de cărţi Între ele se întinde o imensitate de gri. „Caut intenţionat culorile, spune Moartea, pentru a-mi abate atenţia deMulte roluri a jucat Moartea până acum, dar pe cel de la ei, dar îi observ câteodată pe cei rămaşi în urmă narator omniscient, de mânuitor al Cuvântului nu fărâmiţându-se prin mozaicul conştientizării, disperăriiştiu să-l fi îndeplinit. Moartea pe post de Şeherezadă... şi surprizei. Ei au inimi străpunse. Au plămâni frânţi.”O Şeherezadă uimită, ea însăşi, de cruzimea „clienţilor” Doar Liesel e altfel - e vie, trăieşte viaţa din plin. „Cândsăi. Moartea spune povestea vieţii lui Liesel Meminger, mi-o amintesc, ne spune „naratoarea”, văd o listă lungăactul narativ având funcţia de-a mai adăuga încă o zi de culori, dar rezonez cel mai mult cu cele trei în careunei vieţi trăită în incertitudinea zilei de mâine. And a am văzut-o în carne şi oase.” În jur e mult alb. Albul receday. Forever and a day. al zăpezii, al indiferenţei celorlalţi. Apoi, griul cerului ploios de iarnă, griul din sufletul oamenilor, griul zăpezii Prin acest procedeu retoric de-a pune un personaj care amestecate cu noroiul din cimitir. Doar în preajma luiar fi trebuit să semnifice sfârşitul să desfăşoare ghemul Liesel Meminger putea fi văzut un adevărat curcubeu.vieţii până la capăt, intrăm în plin absurd. Absurdă e Povestea începe cu moartea micuţului Warner,situaţia în care însăşi Moartea încearcă salvarea lumii fratele lui Liesel, în trenul de Munchen. Mama îşi duceaprin actul creaţiei, prin Cuvânt. Întrucât, doar el, copiii unei familii din Molking, orăşel din suburbiaCuvântul, este unicul fir ce leagă personajele romanului Munchenului, spre adopţie. Prima întâlnire cu MoarteaHoţul de cărţi de ceea ce se cheamă „viaţă”. Cuvântul coincide cu prima hoţie: Liesel îi fură unui tânărcare ucide, cuvântul care manipulează, cuvântul care gropar Manualul groparului (The Grave Digger’snăruie o lume, cuvântul care zideşte. Handbook), pe care acesta îl pierduse în cimitir la înmormântarea fratelui ei. În Prolog naratoarea încearcă, „cu toată onestitatea”, Familia adoptivă, Hubermannii, stătea pe stradasă-l pună pe cititor în temă prezentându-i un veritabil Himmel (Rai) şi ar fi trebuit să-i ia spre adopţiesupravieţuitor în persoana lui Liesel Meminger –hoţul contra unei alocaţii. Momentul despărţirii de mama sa înseamnă sfârşitul albului. „Ziua era gri, culoarea Europei”. Singura legătură a micuţei Liesel cu trecutul