Multiplicaţi potenţialul pe care vi l-a dat Dumnezeu

JOHN BEVERE MULTIPLICAȚI POTENȚIALUL PE CARE VI L-A DAT DUMNEZEU

X: Multiply Your God-Given Potential, (Romanian), by John P. Bevere © 2021 Messenger International MessengerInternational.org Originally published in English as X: Multiply Your God-Given Potential ISBN 978-1-937558-25-3 (hardcover edition) ISBN 978-1-937558-24-6 (electronic edition) Additional resources in Romanian are available for free download and video streaming at MessengerX.com and on the MessengerX app To contact the author : JohnBevere@ymail.com This book is a gift from Messenger International and is NOT FOR SALE Printed in Romania X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu, (Română), de John P. Bevere © 2021 Messenger International MessengerInternational.org Publicată inițial în limba engleză sub tiltul X: Multiply Your God-Given Potential ISBN 978-1-937558-25-3 (hardcover) ISBN 978-1-937558-24-6 (ediția electronică) Alte resurse în limba română pot fi descărcate sau vizionate gratuit la adresa: MessengerX.com și în aplicația MessengerX Pentru a contacta autorul : JohnBevere@ymail.com Această carte este un dar de la Messenger International nu NU ESTE DE VÂNZARE Tipărit în România Editor: Vasilică Croitor Traducător: Veronica Oniga Grafica: Beniamin Croitor Editura Succeed Publishing Medgidia, str. Independenţei, nr. 5 Jud. Constanţa, cod: 905600 Telefon: 0744 623909 comenzi@succeed.ro www.succeed.ro App Store is a trademark of Apple Inc., registered in the U.S. and other countries. Google Play and the Google Play logo are trademarks of Google LLC.

Dedicație pentru soțiile nemaipomenite ale fiilor noștri… Eu și Lisa vă iubim profund; fiecare dintre voi are trăsăturile frumoase enumerate mai jos și altele în plus, însă acestea sunt cele care se remarcă în mod deosebit: Julianna, Căsătorită cu Addison din 25 octombrie 2009. Ești încântătoare și înțeleaptă. Vei fi întotdeauna prima mea fiică. Jessica, Soția lui Austin din 24 septembrie 2018. Ești bună și fermecătoare. Atmosfera se umple de bucurie pretutindeni unde mergi. Christian, Căsătorită cu Arden din 18 noiembrie 2018. Ești plină de har și ai o inimă sensibilă. Iubirea ta față de fiul nostru este atât de frumoasă. Viitoarea doamnă Alec Bevere, Inima mea tânjește să o întâlnească pe viitoarea noastră fiică. Iubirea pe care ți-o port deja este adâncă. Fiecare dintre voi ne aduce multă bucurie mie și Lisei. Vă mulțumim că ați contribuit la multiplicarea familiei noastre. Sunteți pentru totdeauna fiicele noastre.



CUPRINS Despre carte ix 1. Unește punctele 1 2. Abilități împărtășite 17 3. Evaluați-vă sincer 33 4. Administratori 45 5. Credincioși 63 6. Sârguința și multiplicarea 83 7. Marea multiplicare 101 8. Idei strategice 117 9. Investiți 135 10. Catalizatorul 155 11. Călcați pe urmele mele 173 12. Piedici în calea multiplicării I 193 13. Piedici în calea multiplicării II 207 14. Descoperiți și dezvoltați darurile voastre 221 15. Unși de Dumnezeu 241 Apendice 253 Mulțumiri 257 Note 259



DESPRE CARTE Pe parcursul acestor pagini, veți găsi perspective și strategii biblice care vă vor împuternici să vă descoperiți scopul, să vă aprindeți pasiunea și să vă atingeți potențialul. Fiecare capitol cuprinde întrebări la care sunteți chemați să meditați și care vă vor ajuta să personalizați ceea ce învățați. Dacă vreți să cunoașteți mai multe privitoare la multiplicare, am pregătit și un material bonus, inclusiv lecții video, un ghid însoțitor și alte resurse online care pot fi folosite individual sau în grup. Puteți accesa aceste resurse, precum și întreaga mea bibliotecă de resurse pe tema uceniciei la adresa MessengerX.com. Milioane de oameni au folosit resursele noastre și scopul nostru este de a le pune la dispoziția oricărui om, indiferent de locul unde se află el, de limba pe care o vorbește sau de situația lui financiară (veți afla mai multe despre subiectul acesta pe parcursul cărții de față). Rezervați-vă câteva momente pentru a intra pe site-ul nostru și pentru a vă alătura comunității noastre mondiale de mesageri. Iar dacă aveți întrebări, nu ezitați să ne contactați pe mine și echipa mea, la Messenger International. Tot înainte! John

Frica de Domnul este temelia înțelepciunii… Înțelepciunea îți va înmulți zilele și va adăuga ani vieții tale. Dacă devii înțelept, tu ești cel care va avea de câștigat. — Proverbe 9:10-12, NLT

1 Unește punctele Era în anul 2012. Fusesem programat să predic la acel final de săptămână în zona orașului Los Angeles, la câteva servicii. De obicei, în asemenea situații călătoream cu avionul în a doua parte a zilei de sâmbătă, slujeam sâmbătă seara și duminică dimineața, după care mă întorceam acasă duminică după-masa. Rutina aceasta urma să se schimbe. Când a aflat că eram programat să ajung în Los Angeles, unul dintre partenerii lucrării noastre, pe care îl voi numi Stan, m-a sunat să mă întrebe dacă vreau să merg la o partidă de golf la faimosul Riviera Country Club. Nu am stat prea mult pe gânduri, fiindcă dorința de a juca în locul acela se afla pe lista lucrurilor pe care îmi doream să ajung să le fac o dată în viață. I-am răspuns cu entuziasm: „Sigur că da, mi-ar face mare plăcere!” Îngăduiți-mi să vă prezint pe scurt istoricul din spatele acelei experiențe. În cei peste treizeci și cinci de ani în care am călătorit și am predicat Cuvântul lui Dumnezeu, din când în când, dragostea mea pentru jocul de golf răzbate din mesajele pe care le prezint în fața publicului. Un rezultat neplanificat, dar plăcut al acestui fapt a fost acela că, de-a lungul anilor, am avut parte de câteva oferte de a juca

2 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu la unele dintre cele mai frumoase cluburi de golf din lume. Ocazia aceasta se număra cu siguranță printre ele. Aceasta era o invitație foarte specială. Riviera este un club privat exclusivist, în care e foarte greu de intrat. Acest teren de golf găzduiește în fiecare an un turneu al Asociației Jucătorilor Profesioniști de Golf, numit Genesis International (cunoscut anterior sub numele de Los Angeles Open). Terenul a găzduit, de asemenea, turnee importante, inclusiv câteva dintre competițiile US Open, PGA Championship și US Amateur, precum și alte turnee cu renume. Stan a venit și m-a luat în zorii zilei de sâmbătă pentru jocul mult visat. Pentru a face experiența și mai plăcută, unul dintre prietenii mei apropiați, Aaron Baddeley, tocmai câștigase turneul LA Open cu un an în urmă. Anticipam în gând ocazia pe care o aveam de a reproduce câteva dintre loviturile remarcabile din jocul cu care câștigase el turneul în 2011! Prima parte a jocului nu a mers nemaipomenit de bine (emoțiile mele și-au spus cuvântul), dar l-am încheiat din mai puțin de șaptezeci de lovituri. Stan și cu mine am avut parte de un timp grozav împreună. A fost o dimineață cel puțin memorabilă. În timp ce mă ducea înapoi cu mașina la hotelul unde eram cazat în Los Angeles, Stan mi-a pus o întrebare care îi stătea pe inimă. - John, pot să te întreb ceva legat de o problemă care mă tot frământă? - Sigur că da. Dovedind vulnerabilitate și sinceritate, mi-a zis: - John, am muncit pe brânci și cu sârg, consumând mult timp în ultimii douăzeci de ani pentru clădirea afacerii mele. Aceasta valorează în prezent aproximativ nouă milioane de dolari. Totul merge bine cu clienții pe care îi am acum. Ca rezultat al orelor de muncă asiduă, soția și copiii mei sunt asigurați pe viaţă, financiar vorbind. Apoi a urmat întrebarea: - Acum, când am ajuns la cincizeci de ani, de ce aș continua să lucrez în același ritm? De ce să mă lupt să îmi dezvolt afacerea, încât să ajungă să valoreze treizeci și cinci de milioane în următorii zece ani?

UNEȘTE PUNCTELE 3 Duhul Sfânt mi-a dat numaidecât înțelepciunea de care aveam nevoie pentru a-i răspunde. - Dă-mi voie să-ți prezint următorul scenariu. Să zicem că ți-aș spune: „Stan, am petrecut ani întregi muncind din greu să scriu șaptesprezece cărți care acum sunt traduse în peste optzeci de limbi și tipărite în zeci de milioane de exemplare. Am parcurs peste zece milioane de mile în ultimii douăzeci și cinci de ani, m-am luptat cu diferențele de fus orar, am avut parte de varietatea culturilor și de mâncăruri ciudate, am stat în camere de hotel minuscule, toate acestea doar ca să pot vesti Evanghelia pretutindeni în lume. Lucrarea merge bine și resursele financiare sunt stabile; Lisa și copiii mei sunt și ei asigurați. De ce aș continua să lucrez în același ritm?” I-am întins capcana perfectă. Chicotind ușor, mi-a răspuns: - N-aș vrea să fiu în pielea ta când vei da ochii cu Isus în ziua de pe urmă. I-am zis îndată: - Stan, același scenariu mi l-ai prezentat și tu mie cu privire la afacerea ta. Zâmbetul i-a dispărut brusc de pe chip. Și-a luat ochii de la șosea și i-a îndreptat spre mine, cu o privire în care se citea uluiala. M-a întrebat neîncrezător: - Cum ai ajuns să privești așa lucrurile? - Stan, Dumnezeu i-a înzestrat cu daruri pe fiecare dintre copiii Lui. Aceste daruri sunt dăruite de sus în vederea zidirii Împărăției Lui. Însă noi suntem administratori care pot alege oricând să întrebuințeze darurile în unul dintre următoarele trei feluri: le putem folosi pentru a zidi Împărăția; le putem folosi pentru a ne zidi pe noi înșine sau le putem neglija cu totul. Stan mă asculta cu atenție, așa că am continuat: - Unele dintre darurile mele cele mai vădite sunt cel de a scrie și de a vorbi; darurile tale sunt legate de afacere și de dărnicie. Ai râs când ai auzit scenariul meu! Dar al tău este exact la fel. Darurile tale sunt la fel de importante ca ale mele pentru zidirea Împărăției. De fapt, s-ar putea ca ale tale să fie mai importante, doar că nu ai unit încă punctele care formează imaginea de ansamblu!

4 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Am continuat să stăm de vorbă pe tema aceasta. M-am bucurat să văd schimbarea rapidă pe care discuția noastră a produs-o la nivelul gândurilor și atitudinii lui Stan. O jumătate de an mai târziu, l-am sunat pe Stan să văd ce mai face. Am avut parte de încă o discuție memorabilă. - Hei, Stan, ce mai faci? - Vrei să auzi adevărul gol-goluț? Răspunsul lui m-a luat pe nepregătite. - M-au urmărit, în sens bun, cuvintele pe care mi le-ai spus cu șase luni în urmă. - Și ce ai făcut cu privire la ele? Mi-a răspuns râzând: - De dragul Împărăției, muncesc pe brânci să îmi dezvolt afacerea încât să ajungă să valoreze treizeci și cinci de milioane de dolari. - Bravo ție! Stan înțelesese realitatea că el nu era un spectator în ce privește înaintarea Împărăției lui Dumnezeu, ci un participant vital. Își însușise viziunea care le scapă multora, și anume aceea că abilitățile lui unice sunt valoroase pentru veșnicie, nu doar pentru viața aceasta trecătoare. Acum înțelege pe deplin că el e înzestrat cu daruri în vederea unui scop care nu se limitează la propria persoană și la familia lui. Sunt nespus de recunoscător că prietenul meu a fost direct, sincer și smerit. Aceste trăsături l-au ajutat să se deschidă și să primească adevărul care urma să îi schimbe viața. Și, datorită mărturiei lui, nu doar viața lui a fost transformată, ci multe altele. Iluminarea lui Stan a devenit acum motivația de a alege multiplicarea, concept care constituie subiectul principal al acestei cărți. Discuțiile purtate cu mulți credincioși de-a lungul anilor în care am călătorit în lungul și în latul pământului mi-au arătat realitatea șocantă conform căreia numărul celor care cred la fel cum credea Stan este foarte mare. De fapt, dacă ar fi să socotesc bine, aș spune că ei constituie majoritatea. Însă nu mulți sunt la fel de deschiși ca Stan încât să o recunoască, dar, după cum decurg discuțiile cu ei, se vede că nu au unit punctele care să le arate întreaga imagine.

UNEȘTE PUNCTELE 5 Dacă aveți gânduri asemănătoare, care pun sub semnul întrebării scopul vostru în lumea aceasta, mă bucur nespus că țineți în mână cartea de față. Speranța mea sinceră este că și paradigma voastră se va schimba. Fiți sinceri cu voi înșivă, așa cum a fost Stan; lucrul acesta vă va ajuta să uniți punctele. Adoptând această atitudine smerită, veți descoperi și veți crede cu tărie în multiplicarea darurilor voastre unice, în vederea zidirii Împărăției. Voi sunteți la fel de chemați de Dumnezeu cum este păstorul vostru sau cum sunt eu. Chemarea voastră este la fel de legitimă ca cea a marelui Billy Graham sau a oricărui alt slujitor bine cunoscut. Vom aduce în discuție felul în care puteți descoperi, dezvolta și, cel mai important, multiplica darurile voastre, pentru a întări chemarea specifică pe care o aveți. Cuvântul lui Dumnezeu și relatările cuprinse în cartea aceasta vor zidi credinţa voastră pentru a vă spori în mare măsură eficiența. Am experimentat personal lucrul acesta; mi s-a întâmplat în timp ce am dactilografiat și am editat cartea de față. NĂSCUȚI CU UN SCOP PENTRU UN SCOP Haideți să începem analizând un pasaj cunoscut din Scriptură: Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9) În aceste două versete, accentul cade pe harul lui Dumnezeu. Este cât se poate de limpede că noi suntem mântuiți prin har și că acesta este un dar din partea lui Dumnezeu. Biserica secolului al XXI-lea a comunicat cât se poate de bine adevărul acesta. Nu putem niciodată să trudim din greu, să trăim o viaţă curată sau să sacrificăm îndeajuns pentru a câștiga prin eforturile noastre privilegiul de a petrece veșnicia cu Creatorul nostru, Dumnezeul cel Atotputernic. Acest text familiar din Scriptură este una dintre referințele importante, dacă nu chiar principala referință

6 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu care revelează acest adevăr esențial. Însă Biserica a neglijat versetul următor: Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Cristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:10) Observați că următorul cuvânt care apare după ce se încheie versetul al nouălea este căci. Acesta este o conjuncție care leagă două enunțuri. Cu alte cuvinte, cele spuse înaintea acestui termen nu sunt complete fără ceea ce urmează. Cuvântul căci înseamnă „datorită acestui fapt”, așa că versetul 10 nu ar trebui lăsat deoparte când cităm versetele 8 și 9; altminteri, nu avem în față înțelesul complet a ceea ce ni se comunică. Versetul 10 declară că noi suntem lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, fiind creați cu un scop, și anume acela de a săvârși fapte bune. Așadar, în esență, Pavel spune următoarele în aceste trei versete: Noi suntem mântuiți prin har mai întâi ca să fim cineva (copii ai lui Dumnezeu) și suntem împuterniciți în egală măsură, de același har, ca să facem ceva. Nu putem accentua excesiv un adevăr neglijându-l pe celălalt. Dar îngăduiți-mi să evidențiez apăsat următorul fapt: cine suntem noi în Cristos Isus este mai important decât ceea ce facem, căci orice facem noi ar trebui să fie o manifestare a ceea ce suntem. Este ușor să ne ferim de ceea ce trebuie să facem noi, fiindcă astfel domolim presiunea de a trudi pentru zidirea Împărăției. Însă realitatea tristă este că truda noastră e cea care ne conferă energie. Isus afirmă: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4:34). Tot El spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi” (Ioan 20:21). Dacă alăturăm aceste două declarații, vedem lămurit că hrana noastră este să facem și să împlinim voia lui Isus, care ne trimite. Hrana este cea care ne întărește. Dacă nu mâncăm, ajungem să fim slabi și în stare de prea puține lucruri.

UNEȘTE PUNCTELE 7 Haideți să aplicăm acum principiul acesta la viața noastră spirituală. Dacă nu facem voia lui Isus, care ne trimite, devenim slabi. Ajungem să fim vulnerabili în fața ispitei. În cei peste patruzeci de ani de umblare cu Isus, am observat că unul dintre principalele motive pentru care oamenii alunecă de la credință este neglijarea a ceea ce au „de făcut” în calitate de creștini. Devin leneși și inactivi în ce privește chemarea lor și, înainte să-și dea seama ce se petrece, ajung să se complacă în beție, în imoralitate sau să urmărească interese care îi trag înapoi spre modul lumesc de viețuire. Își pierd tăria spirituală. Iată care este esența: Ceea ce facem ne întărește. Îngăduiți-mi să accentuez încă o dată adevărul acestor trei versete: voi ați fost născuți din nou de darul fără plată al harului, ca să fiți copii ai lui Dumnezeu, și ați fost împuterniciți în egală măsură, de același har, să faceți ceva. Scriptura declară că Dumnezeu a plănuit dinainte fiecare dintre faptele noastre. David scrie: Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna dintre ele. (Psalmul 139:16) Dumnezeu a pregătit pentru voi lucrurile pe care să le faceți, încă dinainte ca voi să vă fi născut. Ba chiar le-a și scris într-o carte! Putem doar să ne închipuim cât de mare este această carte, din moment ce fiecare moment al vieții noastre este consemnat în ea. Aceste însărcinări pe care le-a plănuit El pentru noi gravitează în jurul zidirii Împărăției Lui. Dorința cea mai adâncă a lui Dumnezeu este ca noi să împlinim planurile Lui pentru viața noastră, însă nu există garanția că noi o vom face. Pasajul din Efeseni 2:10 ne spune ce ar trebui să facem (să umblăm în ele), nu ceea ce vom face. Aici intră în scenă voința noastră liberă. Dumnezeu a pregătit dinainte faptele, însă depinde de noi dacă vom păși sau nu pe drumul plănuit de El.

8 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Sunt ferm încredințat că, atunci când vom sta înaintea lui Isus, la scaunul de judecată al credincioșilor (unde vom fi răsplătiți pentru munca noastră, în calitate de creștini, sau vom pierde tot ce am zidit, ca urmare a neglijenței noastre), El va deschide cartea aceasta și va spune: „Haide să comparăm trăirea ta cu planul pe care Tatăl Meu și Eu l-am avut inițial în minte pentru tine.” (În ce privește judecata, este scris în două locuri diferite din Scriptură că au fost deschise cărțile: în Daniel 7:10 și în Apocalipsa 20:12). Eu cred că aceste cărți au fost scrise de Dumnezeu despre viața noastră înainte să ne naștem. Vizavi de chemarea noastră specifică, nu vom fi judecați în funcție de ce am făcut, ci mai degrabă raportat la ce am fost chemați să facem. Adevărul acesta e de natură să ne pună pe gânduri. Odată ajunși aici, s-ar putea să simțiți că vă dă târcoale frica. Nu o lăsați să pună stăpânire pe voi! Sunt trei lucruri pe care e important să le remarcați: în primul rând, Dumnezeu Își dorește cu mai multă pasiune decât voi să duceți la îndeplinire ce v-a chemat să faceți, așa că nu vă va ascunde planurile Sale. El dorește să vă cunoașteți chemarea mai mult decât doriți voi! În al doilea rând, procesul creșterii spre plinătatea chemării voastre este o călătorie, nu un eveniment unic, așa că împotriviți-vă imboldului de a ceda nerăbdării. În al treilea rând, în cartea aceasta veți descoperi perspective preluate din Scriptură și din experiență care vă vor ajuta să vă descoperiți și să vă dezvoltați chemarea. Pentru a ilustra ideea, gândiți-vă la exemplul următor: să zicem că eu sunt un dezvoltator și că vreau să construiesc un complex de magazine spectaculos, rezidențial, cu o zonă recreativă, aproape de centrul orașului. În această calitate, am rolul de designer șef, așa că pregătesc un proiect împreună cu antreprenori și arhitecți pricepuți. Vreau ca acest complex să includă locuri de joacă, terenuri de sport, fântâni arteziene, zone cu bănci pe care să se poată ședea și străduțe pe care oamenii să se poată plimba. Vreau ca proiectul să cuprindă și magazine la etajul cărora să fie apartamente de lux, restaurante, săli de cinema și alte elemente creative care să facă din acest complex unul unic. Odată ce designul este finalizat, trebuie să decid care sunt prestatorii de servicii de care voi avea nevoie pentru a realiza diferitele

UNEȘTE PUNCTELE 9 aspecte ale proiectului. Angajez acești prestatori și le fixez termene limită până la care trebuie să încheie sarcinile atribuite. Proiectul e gata să înceapă. Dacă toți prestatorii de servicii fac exact ce le spun, proiectul acesta de mari dimensiuni va prinde contur cu repeziciune și se va derula fără probleme. Dar ce s-ar întâmpla dacă unii dintre oamenii cu care lucrez nu fac din proiectul acesta o prioritate? Dacă acceptă sarcina dar, în timpul alocat pentru construcție, își folosesc abilitățile pentru a lucra la alte proiecte? Dacă se duc la pescuit, la golf și participă atât de des la evenimente sportive încât își neglijează slujba? Dacă alții sunt leneși și nu își iau munca în serios? Dacă eu depind în totalitate de acești primi prestatori de servicii pe care i-am angajat, proiectul nu va fi finalizat la timp. De fapt, s-ar putea să nu fie dus la bun sfârșit niciodată. Prestatorii de servicii sunt cei care aleg ce vor face cu timpul și cu talentele lor. Însă eu, ca proiectant al complexului, nu voi accepta întârzieri majore, fiindcă altminteri s-ar putea ca proiectul să nu fie niciodată încheiat. Dacă întâmpin astfel de dificultăți, va trebui să apelez la alți antreprenori care să preia munca nefinalizată. Care este rezultatul? Prestatorii inițiali de servicii nu vor avea parte de răsplata bucuriei de a fi făcut parte din echipa care construiește frumosul complex. Ei nu vor putea arata copiilor, nepoților și prietenilor lor contribuția pe care au avut-o la realizarea complexului din centrul orașului. Copiii lor nu vor putea spune altora că părinții lor au fost părtași acelui demers. De asemenea, prestatorii de servicii vor pierde răsplata bănească de care ar fi avut parte dacă finalizau sarcina care le-a fost repartizată. Putem vedea același principiu exemplificat în întreaga Scriptură. Dumnezeu are un plan măreț de zidire a Împărăției Sale. Cu toate acestea, pe parcursul istoriei, Dumnezeu a trebuit să lucreze cu oameni care nu I-au îndeplinit dorințele. De aceea, a fost nevoit să ajusteze mereu planul inițial. (Vorbesc în termeni omenești, fiindcă Dumnezeu cunoaște de la bun început finalul, nefiind limitat de timp.) Așadar, „schimbarea” planului nu este o surpriză pentru El. Dumnezeu a știut dinainte ce alegeri vor face lucrătorii Lui și era deja pregătit să îi înlocuiască.

10 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Iată câteva dintre numeroasele exemple de acest fel pe care le găsim în Scriptură: vedem o asemenea situație în cazul tatălui lui Avraam, Terah. (Fiul nostru cel mai tânăr, Arden, mi-a amintit recent acest adevăr.) Cei mai mulți dintre noi știu că Avraam s-a născut și a crescut în Ur, în Haldea, înainte ca Dumnezeu să îl cheme în țara Canaan. Dacă privim însă mai îndeaproape la tatăl lui, Terah, vom descoperi un fapt mai puțin cunoscut, și anume că el pare să fi fost mai degrabă cel care a avut inițial parte de chemarea aceasta. Iată ce citim în Scriptură: Terah a luat pe fiul său, Avram, și pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, și pe Sarai, noru-sa, nevasta fiului său Avram. Au ieșit împreună din Ur, din Haldea, ca să meargă în țara Canaan. Au venit până la Haran și s-au așezat acolo. Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; și Terah a murit în Haran. (Geneza 11:31-32) Sunt două aspecte de luat în considerare. În primul rând, de ce și-ar dezrădăcina un om familia din Ur, fără niciun motiv, ca să călătorească peste șase sute de mile tocmai spre țara Canaanului? Drumul străbătut în spinarea cămilelor e lent și anevoios. Fiindcă grupul cuprindea și femei și copii, probabil că drumul a durat cel puțin câteva luni. Terah nu a putut căuta pe internet poze și nici citi articole despre Canaan, din care să afle că țara aceasta era un loc nemaipomenit pentru cei care vroiau să locuiască și să lucreze acolo. Nu a adunat informații despre el din postările de pe rețelele de socializare. Trebuie să fi existat un motiv pentru această mutare aparte într-un loc atât de îndepărtat. În al doilea rând, dacă se îndrepta spre Canaan, de ce s-a așezat în Haran? De ce nu și-a dus la bun sfârșit călătoria, mergând până la destinație? Să fi fost oare din pricina ispitelor de a nu o încheia? S-a confruntat oare cu dorințe care i s-au pus în cale, cu dificultăți, cu vreun membru al familiei care s-a săturat de atâta drum sau cu alte împrejurări care i-au abătut atenția de la atingerea țelului? A văzut oare șansele mai multor oportunități în Haran și nu a vrut să riște să le piardă urmând un simplu cuvânt pe care îl auzise din partea lui Dumnezeu?

UNEȘTE PUNCTELE 11 Luând în calcul toate aceste elemente, am putea concluziona oare că Terah a fost primul om ales de Dumnezeu să fie „tatăl multor neamuri”? A fost el cel chemat inițial să fie părintele credinței, apelativ atribuit acum lui Avraam (vezi Romani 4:16-17)? Terah a hotărât să nu meargă până la capăt și s-a așezat în Haran. Eu cred că, dacă și-ar fi văzut de drum, astăzi am citi despre aventurile lui și despre legământul său cu Dumnezeu. Cred că poporul Israel l-ar fi identificat pe el drept tată al său și că Isus ar fi fost numit „sămânța lui Terah”, nu „sămânța lui Avraam” (vezi Galateni 3:16). Un alt exemplu de schimbare a planului măreț al lui Dumnezeu este reprezentat de judecătorul și marele preot Eli. Lui și urmașilor săi le-a fost încredințată slujba preoției, având sarcina de a se apropia de Dumnezeu în numele poporului. Însă un profet trimis la Eli i-a spus: Domnul, Dumnezeul lui Israel zice: am făgăduit că ramura ta din seminția lui Levi va avea întotdeauna preoția. Dar Eu îi voi cinsti pe cei ce Mă cinstesc și îi voi disprețui pe cei ce Mă privesc cu ușurătate. Vine vremea când voi pune capăt familiei tale, care nu va mai avea preoția. (1 Samuel 2:30-31, NLT) Neascultarea lui Eli i-a afectat atât pe el, cât și pe urmașii lui. Dacă omul acesta L-ar fi onorat pe Dumnezeu prin viața lui, preoția ar fi continuat cu familia sa. Un alt exemplu este reprezentat de împărații lui Israel. Primul caz este cel al fiului lui David, Solomon. Dumnezeu i-a spus: „Fiindcă ai făcut așa și n-ai păzit legământul Meu și legile Mele pe care ți le-am dat, voi rupe împărăția de la tine și o voi da slujitorului tău” (1 Împărați 11:11). Dacă Solomon ar fi fost ascultător, împărăția nu ar fi luată niciodată din mâinile fiului său, Roboam. Cea mai mare parte a împărăției a fost dată lui Ieroboam, însă nici acesta nu s-a dovedit credincios. Dumnezeu i-a zis: Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul Meu, Israel, am rupt împărăția de la casa lui David și ți-am dat-o ție, și n-ai fost ca robul Meu, David, care a păzit poruncile Mele și a umblat

12 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu după Mine din toată inima lui, nefăcând decât ce este drept înaintea Mea… De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam. (1 Împărați 14:7-10) Ieroboam ar fi lăsat în urma lui o dinastie trainică, dacă nu ar fi folosit în mod greșit poziția și darurile primite, în folosul propriu, în loc să le pună în slujba împărăției lui Dumnezeu. Un mesaj similar i-a fost transmis și împăratului Baeșa, care conducea Israelul (vezi 1 Împărați 16:1-7), precum și altora dintre cei cărora le-a fost încredințată răspunderea conducerii împărăției. Iată care este ideea evidențiată de tiparul acesta: deseori, necredincioșia noastră față de chemarea lui Dumnezeu din viața noastră nu ne afectează doar pe noi, ci și pe urmașii noștri. În cazul lui Terah nu a fost așa, însă în al multor altora, da. Observăm o situație similară și în rândul profeților. Elisei l-a slujit pe Ilie și a primit o măsură dublă din puterea prezentă în viața lui Ilie. Însă ani mai târziu, slujitorul lui Elisei, Ghehazi, care ar fi urmat să continue slujirea profetică, a pierdut din vedere ce era cu adevărat important și s-a îndepărtat de chemarea aceasta. A devenit lepros și a părăsit slujirea la care fusese chemat inițial (vezi 2 Împărați 5:20-27). Locul lui a fost luat de un nou slujitor (al cărui nume nu este amintit). În Noul Testament, vedem repetându-se același tipar în cazul lui Iuda Iscarioteanul. Fiindcă acest ucenic și-a folosit în mod greșit chemarea și darurile încredințate lui, a trebuit să fie înlocuit. Petru a spus ucenicilor strânși în camera de sus: „În cartea Psalmilor este scris… «Slujba lui s-o ia altul!» De aceea, trebuie să alegem un înlocuitor pentru Iuda” (Fapte 1:20-21, NLT). Cât de trist, cât de tragic! E de ajuns pentru a ne cutremura să ne gândim la regretele pe care le vor avea mulți fiindcă au ales să nu administreze chemarea sau darurile din viața lor într-un mod vrednic de Domnul. Revenind la o perspectivă pozitivă, voi, dragi cititori, v-ați născut dinadins pentru un scop urmărit în adins. Viața voastră are mare preț pentru zidirea a ceea ce are valoare veșnică. Aceasta nu reprezintă voia unui simplu om, ci este hotărârea lui Dumnezeu Însuși.

UNEȘTE PUNCTELE 13 VOI DECIDEȚI CARE ESTE EFICIENȚA VOASTRĂ Iată o realitate surprinzătoare: eficiența voastră nu depinde de Dumnezeu, ci de voi. Poate că declarația aceasta vi se va părea lipsită de reverență, dacă ați așezat toate realizările vieții voastre în sfera „suveranității divine”. Însă vă asigur că ea nu este ireverențioasă și că nici nu știrbește suveranitatea lui Dumnezeu, ci este o mărturie a încrederii Lui în noi și a dorinței Sale ca fiii și fiicele Lui să exercite voința liberă pe care El le-a dat-o. Haideți să privim din nou la pasajul din Scriptură cu care am început acest capitol: Înțelepciunea îți va înmulți zilele și va adăuga ani vieții tale. Dacă devii înțelept, tu ești cel care are de câștigat. (Proverbe 9:11-12, NLT) Adevărul acesta este atât de încurajator și plin de putere! La ce se referă înmulțirea zilelor? Sintagma nu se poate referi la lungirea vieții, fiindcă aceasta este acoperită deja de cuvintele: „va adăuga ani vieții tale”. Ea nu se poate referi la altceva decât la sporirea eficienței voastre de fiecare zi. Cu alte cuvinte, vă veți alege cu mai mult de pe urma unei zile decât are parte un om lipsit de înțelepciunea lui Dumnezeu. Probabil ați auzit proverbul: „Când se tocește fierul și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înțelepciune” (Eclesiastul 10:10). Înțelepciunea este elementul asupra căruia se îndreaptă aici atenția. Nu puteți fi la fel de eficienți sau de productivi cu un topor tocit (cu lipsa de înțelepciune). Pe de altă parte, veți putea doborî mult mai mulți copaci cu un topor ascuțit (trăind înțelept). Rezultatele voastre se vor multiplica depunând aceleași eforturi. Înțelepciunea lui Dumnezeu este atât de importantă. Vă voi împărtăși mai târziu în cartea aceasta povestea unui prieten al meu care a fost neproductiv zeci de ani, în calitate de credincios, după care a ajuns să se sature de starea lui de letargie. Primul pas pe care l-a făcut a fost să se cufunde în Scriptură timp de șase luni. Faptul acesta

14 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu i-a dat înțelepciunea de care avea nevoie pentru a fi mai eficient, iar povestea vieții lui vă va uimi. Nu doar prietenului meu, ci nouă, tuturor, ni se spune: „Cel mai important lucru pe care îl poți face este să dobândești înțelepciunea” (Proverbe 4:7, GNT). Îmi place afirmația aceasta. Odată ce o credeți cu adevărat, vă veți consacra timpul și energia dobândirii înțelepciunii. Însă marele adevăr din Proverbe 9:11-12 este următorul: odată ce dobândiți înțelepciunea, voi sunteți cei care au de câștigat! Înțelepciunea lui Dumnezeu despre care scriu în cartea aceasta a necesitat ani de căutare și de ascultare, împletiți cu experiențe deopotrivă pozitive și negative. Însă, după cum veți descoperi, nu doar eu, ci și alții pe care am avut privilegiul de a-i intervieva am umblat cu înțelepciune și am adus mult rod. Eu pot doar să sper că, într-o perioadă scurtă de timp, voi veți primi ceea ce mie mi-a luat ani întregi pentru a dobândi și că veți merge mult mai departe pe calea acestei înțelepciuni decât am ajuns eu. Chestiunea aceasta este una care ține de dinamica Împărăției: noi suntem cu toții una, așa că, dacă voi aveți de câștigat, și eu beneficiez de pe urma acestui fapt. Dacă voi mergeți mai departe decât mine, lucrul acesta este și în avantajul meu, fiindcă noi suntem una. Noi lucrăm cu toții pentru atingerea unui scop comun și pentru slava singurului Împărat. UN SECRET ASCUNS Haideți să trecem la capitolul următor oprindu-ne la întrebarea aceasta: ați vrea să aflați un secret ascuns pe care cei mai mulți oameni nu îl cunosc și care va duce abilitățile voastre dincolo de limitele pe care le-ați experimentat vreodată? Cred și eu! Iată cum stau lucrurile: există un astfel de secret. Este un adevăr ascuns pe care suntem pe cale să îl scoatem la lumină.

UNEȘTE PUNCTELE 15 M E D I TAȚ I 1. Potrivit pasajului din Efeseni 2:10, Dumnezeu a plănuit pentru voi încă înainte de a vă naște lucrurile pe care să le faceți. Ați căutat să descoperiți aceste planuri? Ce v-a împiedicat să le descoperiți? 2. Voi v-ați născut dinadins pentru un scop urmărit în adins. În lumina poveștii vieții lui Stan, cum vedeți acum darurile și abilitățile voastre? Le priviți ca fiind importante pentru zidirea Împărăției lui Dumnezeu? Sau, la fel ca Stan, nu ați reușit încă să uniți punctele care scot la lumină imaginea de ansamblu? 3. Împlinirea voii lui Dumnezeu vă întărește. Vă întărește ceea ce faceți cu viața voastră? Sunteți pasionați de munca voastră? Dacă nu, de ce vă lipsește împlinirea?

Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, haideți să le folosim. — Romani 12:6, NKJV

2 Abilități împărtășite Am un prieten pe nume Jim, care a antrenat timp de optsprezece ani echipa de baschet feminin a unui liceu. În tot acel răstimp, echipa nu a reușit să câștige vreodată campionatul statului. An după an, fie a fost învinsă în finala regională, fie era eliminată înainte de prima tură, dacă reușea să intre în turneul statului. Jim mi-a împărtășit următoarele: „Eram frustrat și gata să renunț, însă în perioada aceea am descoperit puterea harului lui Dumnezeu.” Jim a luat o hotărâre fermă. Nu avea să mai antreneze prin propriile puteri, așa cum făcuse în ultimii optsprezece ani, ci vroia să se bazeze în întregime pe harul lui Dumnezeu. L-a întrebat pe Domnul ce să facă și răspunsul lui Dumnezeu a fost: „Restructurează-ți antrenamentele. În loc să petreceți nouăzeci de minute pe teren, stați patruzeci și cinci de minute la vestiar, citind Biblia, împărtășind din ea și rugându-vă, iar apoi petreceți următoarele patruzeci și cinci de minute pe teren.” Jim mi-a spus: „John, strategia părea contraproductivă. Trebuia să ne îmbunătățim abilitățile și să jucăm cât mai mult. Aveam nevoie de fiecare minut din cele nouăzeci pentru antrenament. Dar știam că mesajul pe care-l auzisem era din partea lui Dumnezeu.”

18 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Continuând relatarea, Jim mi-a zis: „Le-am comunicat apoi fetelor noua strategie. Li s-a părut cam religioasă și caraghioasă. Unele au fost chiar frustrate când au auzit-o, însă după ce le-am împărtășit ce aveam pe inimă, au fost de acord să încercăm.” Jim a continuat cu un zâmbet pe față: „În anul acela am câștigat pentru prima oară campionatul de baschet al statului nostru. Dacă aceasta nu era de ajuns, anul următor l-am câștigat din nou.” Prietenul meu a adăugat cu privire la al doilea campionat: „Rezultatul a fost uluitor, fiindcă în finală am ratat fiecare încercare de a marca de sub coș. Nu ar fi trebuit niciodată să câștigăm cu toate acele aruncări ratate! Însă, după ce ne-am uitat la statistica meciului, ne-am dat seama că stabiliserăm un record pentru numărul loviturilor de trei puncte. Acestea compensaseră toate loviturile de două puncte ratate și ne-au asigurat scorul câștigător.” ÎMPUTERNICIREA Jim a ajuns să aibă acces la înțelepciunea divină; de fapt, este vorba despre aceeași perspectivă pe care a descoperit-o și apostolul Pavel, cea care scapă unui procent de peste nouăzeci la sunt dintre creștinii Bisericii secolului al XXI-lea. Perspectiva este următoarea: harul biblic nu este numai darul salvării divine, ci și împuternicirea pentru viața noastră. Analizați cuvintele lui Pavel, dar nu uitați că ele sunt un citat care vine direct din gura lui Dumnezeu: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea e cea mai mare atunci când tu ești slab” (2 Corinteni 12:9, GNT). Nu încape loc de întrebări aici și nici nu putem vorbi despre o zonă gri. Dumnezeu Se referă în mod direct la harul Lui ca fiind împuternicirea Sa. Cuvântul slab din versetul de mai sus se referă la „inabilitate”. Domnul declară pentru Pavel și, de asemenea, pentru voi și pentru mine: „Împuternicirea Mea (harul Meu) este optimizată în situațiile care trec dincolo de abilitățile tale naturale.” Unde l-au dus pe Jim cei optsprezece ani de muncă asiduă, în care a încercat cu toate resursele lui să ajungă cu echipa de fete în campionatul statului? Nicăieri altundeva decât la eșec. Dar s-au meritat agonia și dezamăgirile repetate în schimbul înțelepciunii la care a ajuns Jim în

ABILITĂȚI ÎMPĂRTĂȘITE 19 cele din urmă: harul lui Dumnezeu ne împuternicește să trecem dincolo de abilitățile noastre naturale. În altă epistolă, Pavel face o declarație plină de îndrăzneală: „Am lucrat mai mult decât toți ceilalți apostoli.” Chiar a scris Pavel așa ceva? Gândiți-vă ce oameni erau incluși în lista aceasta: Petru, Iacov, Ioan, Barnaba, Apolo și o mulțime de alte nume răsunătoare. Afirmația lui Pavel pare că denotă o oarecare aroganță, dar, dacă citiți ce scrie apostolul în continuare, vă dați seama că lucrurile nu stau așa: Am lucrat mai mult decât toți ceilalți apostoli, însă aceasta nu a fost realizarea mea, ci a harului lui Dumnezeu care lucrează cu mine. (1 Corinteni 15:10, GNT) Pavel se laudă cu împuternicirea divină, nu cu abilitățile proprii, astfel că declarația lui nu include o bravadă personală. El s-a bizuit pe har pentru a împlini misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu. După ani întregi de frustrare și după iluminarea de care a avut parte în cele din urmă, ca antrenor, Jim depinde acum de împuternicirea (harul) lui Dumnezeu pentru a trece dincolo de abilitățile proprii. El a dus această înțelepciune în toate aspectele vieții sale; toporul lui a fost ascuțit! Păstrând în minte lucrul acesta, haideți să ne întoarcem la misiunea noastră individuală. Cuvântul lui Dumnezeu declară din nou: „Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10). Dumnezeu Însuși a pregătit încă dinainte să vă fi născut voi însărcinarea care vă revine. Această chemare făurită pentru voi este ceea ce vă va aduce adevărata împlinire; nicio altă lucrare sau activitate nu o va face! Acesta este scopul vostru, iar magnitudinea lui este remarcabilă. De fapt, pentru îndeplinirea lui, trebuie să cunoașteți următorul adevăr de o importanță crucială: Destinul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru voi întrece abilitățile voastre naturale!

20 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Dați-mi voie să fac lucrul acesta foarte clar. Este absolut imposibil să ne împlinim însărcinarea divină prin propriile abilități. De unde știu că e așa? Din Cuvântul lui Dumnezeu, care declară cu tărie că El nu Își împarte slava cu nimeni (vezi Isaia 48:11). Dacă vreunul dintre voi și-ar putea împlini destinul divin prin abilitățile sale, atunci Dumnezeu ar trebui să Își împartă slava cu noi, ceea ce El nu face! Dumnezeu v-a dat cu bună știință o chemare care întrece abilitățile voastre naturale, ca să fiți nevoiți să depindeți de harul Lui pentru a o putea împlini! ABILITĂȚI SPECIFICE În continuare, ar trebui să ne întrebăm dacă există înzestrări specifice ale harului. Cu alte cuvinte, la fel cum harul ne împuternicește să trăim dincolo de abilitățile noastre naturale, există capacități unice pe care le primim de la Dumnezeu ca să ne înzestreze în vederea îndeplinirii misiunii noastre specifice? Îngăduiți-mi să răspund cu ajutorul câtorva exemple. Roger Federer nu ar fi putut deveni niciodată unul dintre cei mai mari jucători de tenis din lume dacă nu ar fi avut acces la o rachetă de tenis și la mingi. Cel mai priceput meșter din oraș care lucrează în lemn nu ar fi fost descoperit niciodată dacă nu ar fi avut unelte. Nu ați fi auzit niciodată de Michelangelo dacă el nu ar fi avut acces la o daltă, la pensule sau la vopsele. Oare adevărul acesta nu este valabil și cu privire la chemarea noastră divină? Două relatări scurte ne vor ajuta să clarificăm lucrurile. Când am început slujirea creștină, am întâlnit un lider nemaipomenit de laudă și închinare. Acest domn conducea închinarea pentru un evanghelist renumit de la mijlocul anilor 1900. Evanghelistul s-a stins din viață în anii ’70 și acest lider de închinare și-a început după aceea propria lucrare. A frecventat biserica noastră în anii 1980 și deseori m-am trezit privindu-l prelung și ascultându-l uimit, fiindcă era un om foarte înzestrat! Am auzit puțini oameni cântând la pian cum o făcea el, aparent fără niciun efort. Reușea în câteva clipe să motiveze trei mii cinci sute de oameni să se ridice, să cânte și să danseze. Când Îl lăuda

ABILITĂȚI ÎMPĂRTĂȘITE 21 pe Dumnezeu, întreaga atmosferă se schimba, încărcată de prezența Domnului. La ultimele câteva ocazii în care a venit să slujească, am avut privilegiul de a-l găzdui. Fiindcă am petrecut timp împreună, i-am pus câteva întrebări, dorind să aflu mai multe despre abilitățile date lui de Dumnezeu. Mi-a spus că mama lui, o femeie evlavioasă și consacrată Domnului, se ruga multe ore pe zi. El mi-a zis: „John, când eram în pântecele mamei mele, un om (mama lui credea că fusese un înger) a venit într-o zi la noi acasă. Omul acesta, pe care mama nu îl mai văzuse niciodată, i-a spus: «Fiul tău va conduce mulțimi de oameni în prezența lui Dumnezeu și va cânta cu îndemânare la pian de la o vârstă fragedă.»” Apoi a urmat partea relatării lui care m-a uimit și care mi-a rămas întipărită pentru totdeauna în minte. Pe la doi-trei ani, s-a așezat într-o zi la pianul părinților lui și a început să cânte perfect, fără să fi luat înainte ore de pian sau să fi exersat la acest instrument. Melodia nu era una pentru începători, ci o piesă destul de complexă, pe care o puteau interpreta doar cei care aveau experiență într-ale pianului. Și, desigur, a cântat-o fără partitură. Începând din ziua aceea, a cântat cu pricepere, fără să citească vreodată note muzicale; cânta fiecare cântec după ureche. Avea abilitatea de a reproduce un cântec imediat după ce îl auzea. Lucrarea lui a început când era un băiețaș, cântând la principalele servicii ale bisericii din orașul lui natal. Mai apoi, darul lui i-a deschis ușa colaborării cu renumitul evanghelist. Este vădit faptul că omul acesta avea un dar, o abilitate divină. O altă persoană înzestrată renumită, Akiane Kramarik, a început să deseneze nemaipomenit la vârsta de patru ani, fără să fi luat niciun fel de ore. La șase ani ajunsese să picteze obiecte complexe și tablouri unice, din propria imaginație. La opt ani a pictat faimosul tablou intitulat Prințul păcii, care atârnă în spatele biroului meu. Este evident că ea are un dar, o abilitate divină. De ce doar unii primesc daruri? Sau să fie adevărat că numai unii au astfel de înzestrări? Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este următoarea: unii, mulți sau toți copiii lui Dumnezeu primesc

22 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu daruri? Să privim din nou la versetul de la începutul acestui capitol, în versiunea New Living Translation: În harul Lui, Dumnezeu ne-a dat diferite daruri pentru a face bine anumite lucruri. (Romani 12:6) Observăm două cuvinte foarte importante, dar distincte, în acest verset din Scriptură. Primul, pe care l-am discutat deja, cel de har, este cuvântul charis din limba greacă. Haideți să adăugăm sufixul -ma la termenul charis și obținem alt cuvânt grecesc, și anume charisma; este cuvântul pentru daruri din versetul menționat anterior, cel asupra căruia ne vom îndrepta acum atenția. În anii de studiu al dicționarelor grecești și de cercetare a contextului în care este folosit termenul charisma în Noul Testament, am ajuns la următoarea definiție: Charisma este o înzestrare specifică a harului care împuternicește un individ cu o abilitate specială. Această abilitate este capacitatea divină pe care Dumnezeu o încredințează unui individ și care întrece întotdeauna abilitatea lui naturală principală. Unele daruri sunt în mod clar supranaturale. Pe de altă parte, altele seamănă cu abilitățile omenești naturale, dar, în realitate, ele sunt extraordinare. Unele daruri sunt date la naștere, iar altele sunt date într-un moment specific de Cuvântul Domnului. CHARISMA SCRIERII Dați-mi voie să încep explorarea sensului termenului charisma folosind viața mea drept exemplu. (Am scris pe scurt despre aceste experiențe personale în cartea Atracția eternității.) O charisma din viața mea este scrisul. Dacă nu ați urmărit de-a lungul anilor lucrarea noastră, probabil nu știți că limba engleză, compunerile și limbile străine au fost materiile la care am fost cel mai slab la școală. Cred că, uneori, profesorii mei de engleză m-au trecut

ABILITĂȚI ÎMPĂRTĂȘITE 23 doar ca să nu mai îndure încă un an în care să fie nevoiți să aibă de-a face cu mine! Când primeam ca temă o compunere de o pagină sau două, aveam nevoie de ore întregi ca să termin ceea ce ar fi trebuit să dureze mult mai puțin. Scriam o propoziție sau două, mă uitam la ea câteva minute și, cu fiecare clipă care trecea, eram tot mai descurajat văzând cât de chinuit și de patetic suna. În cele din urmă, mototoleam hârtia și o luam de la capăt. Treceam iar și iar prin procesul acesta, irosind o mulțime de foi, de timp și de energie. Îmi amintesc situații în care scriam de o oră și încă nu încheiasem primele două paragrafe. Dacă aveți îndoieli privitoare la autoevaluarea mea, vă voi spune ce punctaj am avut la bacalaureat. După cum știți, probabil, acesta este un examen indispensabil pentru admiterea în multe colegii sau universități. Când am dat eu examenul, acesta acoperea două arii curiculare principale: sfera matematică și cea verbală. În esență, cea de-a doua consta într-un examen la limba engleză, care evalua abilitățile de citit și scris. Punctajul maxim care se putea obține era de 800 de puncte. Punctajul meu la engleză a fost de 370 (da, ați citit bine). Dacă vă uitați la procent, acesta reprezintă 42 la sută, care este echivalentul unui F în majoritatea metodelor de punctare a lucrărilor elevilor. În călătoriile făcute în cursul ultimilor treizeci și ceva de ani, am întâlnit un singur om care a avut la bacalaureat un punctaj mai mic decât mine la limba engleză. Haideți să derulăm acum filmul și să ne oprim în etapa în care aveam puțin peste treizeci de ani. Într-o dimineață de vară a anului 1991, în timp ce mă rugam într-un loc retras, Dumnezeu mi-a vorbit și mi-a spus: Fiule, vreau să începi să scrii. Am râs în sinea mea, zicând: Doamne, trebuie că ai atât de mulți copii pe fața pământului încât ne confunzi. Nu cred că vrei să scriu; întreabă-i numai pe profesorii mei de engleză din liceu. Nu am auzit niciun răspuns. M-a întâmpinat liniștea. Am luat-o ca pe un consimțământ. M-am convins pe mine însumi că am scăpat de sarcina aceea, fiindcă nu am primit nicio replică din partea Lui. Însă inima mea știa mai bine. Zece luni mai târziu,

24 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu două femei din state diferite au venit la mine la un interval de două săptămâni una de alta și mi-au spus aceleași cuvinte: John Bevere, dacă nu scrii ce îți dă Dumnezeu să scrii, El va da mesajul altcuiva, iar tu va trebui să dai socoteală într-o zi pentru aceasta. Când a doua femeie, care era din Texas, mi-a spus exact aceleași cuvinte pe care le auzisem de la cea din Florida, frica sfântă a Domnului a venit peste mine și am trecut la treabă. Era în anul 1992, când nu existau iPad-uri, ci doar stilouri și hârtie, așa că am luat o foaie și am scris pe ea cu litere îngroșate: CONTRACT. Apoi am continuat astfel: Tată, eu nu pot să scriu. De aceea, ca să Îți dau ascultare, am nevoie de har! Dacă încep să scriu, cererea mea este ca fiecare cuvânt să fie inspirat de Duhul Tău și să fie inundat de ungerea Ta. Îți cer ca ceea ce scriu să schimbe bărbați, femei, copii, biserici, orașe și națiuni. Mă angajez în avans să Îți dau toată onoarea, lauda, gloria și mulțumirea. Pecetluiesc acest contract (legământ) cu Tine în Numele măreț al lui Isus. Fiul și slujitorul Tău, John Bevere. Să derulăm filmul și mai departe, la aproape treizeci de ani de la momentul acela. Până acum am scris peste douăzeci de cărți tipărite în zeci de milioane de exemplare. Multe dintre ele au ajuns să figureze pe diferite liste ale celor mai bine vândute cărți de pe piață, în general, sau de pe piața creștină, la nivel național și internațional. Cărțile sunt traduse în peste o sută de limbi din lumea întreagă, iar în câteva țări sunt cele mai tipărite cărți din categoria seculară și creștină deopotrivă. În aproape fiecare carte, eu nu am auzit, nu am citit sau nu m-am gândit la douăzeci-treizeci la sută din conținutul scris al cărții. Acesta mi-a venit în minte în timp ce dactilografiam cartea. Îmi amintesc mai multe împrejurări în care mă aflam fie în biroul meu de acasă, fie în camera de hotel și eram copleșit de ceea ce scriam. În câteva dintre acele ocazii am sărit de pe scaun strigând: „Oho! Mesajul acesta e atât de bun!”

ABILITĂȚI ÎMPĂRTĂȘITE 25 S-ar putea să întrebați: „Cum poți spune așa ceva? Cuvintele acestea dovedesc îngâmfare.” Răspunsul meu este următorul: știu de unde izvora conținutul acelor rânduri; el nu venea de la mine. Cred cu tărie că numele meu apare pe cărțile acestea doar pentru că am fost prima persoană din afara cerului care a ajuns să le citească! Știu că mesajul lor a venit de la Duhul Sfânt. Atitudinea mea nu se deosebește de a apostolului Pavel, care suna și el întrucâtva arogant când a scris cuvintele: „Am lucrat mai mult decât toți ceilalți apostoli.” Nu vi se pare că ele denotă un oarecare spirit de competiție, egoism și chiar narcisism? Însă știm din Scriptură că Pavel se lăuda cu darul harului lui Dumnezeu, nu cu abilitatea lui. În ce mă privește, cred că, atunci când Dumnezeu mi-a vorbit în rugăciune, în acea dimineață de vară, charisma de a scrie a fost revărsată peste viața mea. Însă doar atunci când am luat hotărârea să Îi dau ascultare lui Dumnezeu ea a fost activată în viața mea. Unii mă vor contrazice pe tema aceasta; dați-mi voie să vă spun deschis că aspectul acesta nu este atât de important cât să purtăm polemici pe seama lui. Îmi dau seama că s-ar putea ca încredințarea mea să fie greșită, așa că voi aminti aspectele pe care alții s-ar putea să le contrazică. Unii vor susține că darul mi-a fost dar în momentul când m-am născut din nou, în anul 1979. Nu pot răspunde unei asemenea afirmații pe baza experienței, fiindcă nu am încercat să scriu nimic între 1979 și 1992, când am redactat contractul. Pot afirma însă cu certitudine: nu m-am născut cu darul acesta, ca pianistul pe care l-am descris mai devreme în capitolul de față. Este clar însă că unele daruri sunt date chiar din momentul concepției. De exemplu, știm din Scriptură că Ioan Botezătorul a fost umplut cu Duhul Sfânt (care dă daruri) încă din pântecele mamei lui, fiindcă L-a recunoscut pe Cristos cel viu, care Se afla în pântecul Mariei, pe când și Ioan era încă în pântecul Elisabetei (vezi Luca 1:41). Treizeci de ani mai târziu, același dar al lui Ioan L-a putut recunoaște pe Isus (înaintea oricui altcuiva), când Cristos a venit să fie botezat (vezi Ioan 1:29). Pe de altă parte, unele daruri vin mai târziu. Saul, fiul lui Chis, era un om care nu și-a început viața profețind. Lucrul acesta nu s-a

26 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu întâmplat până când a devenit tânăr și a fost uns de Samuel ca primul împărat al lui Israel. Samuel i-a spus că va vedea mai târziu un grup de oameni care vor cânta la instrumente și vor profeți. Ca să îl cităm direct pe Samuel, „Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei și vei fi prefăcut într-alt om” (1 Samuel 10:6). Privind la aceste două mărturii diferite din Scriptură, vedem lămurit că unele daruri sunt date încă din pântecele mamei, pe când altele sunt date mai târziu. CHARISMA VORBIRII Altă charisma din viața mea este vorbirea în public. Veți înțelege mai bine despre ce este vorba după ce vă voi împărtăși experiența mea privitoare la acest dar. Când Lisa, soția mea, m-a auzit pentru prima dată predicând din Cuvântul lui Dumnezeu la un serviciu divin, a fost o ocazie memorabilă. Ca să nu spun mai rău, am avut parte de un eșec colosal, fără nicio exagerare. Lisa a adormit de-a binelea în primele cinci minute ale mesajului meu și a continuat să ațipească pe tot parcursul lui. De fapt, prietena ei cea mai bună, Amy, care ședea lângă ea, a adormit atât de profund încât am văzut cum i se prelingea un firicel de salivă din gura larg deschisă, în timp ce era pe tărâmul viselor! Sincer să fiu, eram un orator patetic. Pe vremea aceea eram asistentul păstorului și al soției sale, în biserica mea locală. (Această biserică era una foarte influentă în Statele Unite, având peste patru sute de oameni angajați, ca parte a personalului lucrării.) Slujba mea era să mă îngrijesc de împlinirea nevoilor familiei păstorului și a tuturor slujitorilor invitați să predice la biserica noastră. Lucrurile erau foarte clare: responsabilitatea mea în Împărăție nu era darul profeției, ci acela de a sluji în spatele scenei. (Voi vorbi despre aceasta mai târziu în capitolul de față.) Cu toate acestea, încercam să încep propria lucrare, fiindcă Dumnezeu îmi arătase că urma să proclam Cuvântul Lui națiunilor lumii. Greșeala pe care am făcut-o atunci a fost că am căutat să lucrez prin propriile puteri. În plus, mă aflam încă în etapa în care rolul

ABILITĂȚI ÎMPĂRTĂȘITE 27 meu era cu precădere acela de a sluji în lucrarea altcuiva, în care trebuia să fiu credincios „în lucrul altuia” (vezi Luca 16:12). Mi-am folosit tot timpul liber și toată energia pentru a produce, a înregistra și a distribui mesajele mele. (Ar fi fost mult mai bine dacă m-aș fi concentrat pe sarcina de a fi un slujitor și un soț mai bun pentru soția mea în perioada aceea, însă uneori trebuie să învățăm în școala loviturilor suferite pe propria piele.) Pe scurt, dădeamnaștereuneilucrări„detipIsmael”.Deceonumesc astfel? Există în Scriptură o paralelă cu situația mea. Dumnezeu i-a vorbit lui Avram (Avraam) când acesta avea șaptezeci și cinci de ani și i-a spus că va fi tatăl unui fiu promis, iar mai apoi părintele multor neamuri. După zece ani de la momentul rostirii acelei promisiuni, fiul făgăduit nu sosise încă, iar patriarhul avea optzeci și cinci de ani. Așa că Avraam și soția lui, Sarai, au ticluit un plan prin care să Îl „ajute” pe Dumnezeu să ducă le îndeplinire ce le promisese. Din acest efort omenesc s-a născut Ismael. Iată de ce numesc eu acest fel de strădanie omenească o lucrare „de tip Ismael”. E greu de crezut, dar unii oameni chiar mi-au dat bani. Le-am vândut misiunea pe care mi-o încredințasem singur: „Bevere Ministries”. Sloganul nostru era: „Atingerea lumii cu lumina Lui minunată”. Mă umflă râsul în timp ce scriu cuvintele acestea, amintindu-mi stupiditatea și imaturitatea mea de atunci. Prima serie de casete a Ismaelului nostru, formată din patru părți, conținea de fapt mesajul care le-a adormit pe soția mea și pe prietena ei! Oare pe câți alții i-a cuprins somnul și câtor oameni a început să li se prelingă saliva din gură ascultând seria aceea de casete? Mă trece un fior când mă gândesc la asta! Nu știu dacă vă vine sau nu să credeți, dar lucrurile s-au înrăutățit și mai tare. În perioada aceea, eroul meu era marele evanghelist T.L. Osborn, care este acum în cer. În timpul vieții lor, el și soția lui au condus peste cincizeci de milioane de oameni la mântuire. Am vrut să copiez modelul lui de predicare. Îi ascultam mesajele ore în șir, însușindu-mi inflexiunile vocii lui, învățăturile, afirmațiile pline de putere și chiar glumele. Nu eram doar un predicator original plicticos, ci și o copie teribilă a altcuiva. T.L. era un maestru în ale oratoriei. Când vorbea la biserica noastră, oamenii îi sorbeau fiecare cuvânt. La un moment dat,

28 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu povestea despre o manifestare măreață a prezenței lui Dumnezeu la una dintre marile lor cruciade din Africa. În timp ce ne împărtășea experiența, a fost atât de copleșit de minunile remarcabile petrecute acolo încât a exclamat plin de entuziasm: „Wow!” Apoi s-a oprit; noi îl ascultam ochi și urechi, iar el a izbucnit glumind: „Cuvântul ăsta e atât de uimitor încât sună la fel și de la coadă la cap: «Wow!»” Toată lumea a izbucnit în râs; gluma i-a ieșit așa cum numai lui îi reușea. Fiind prostuț și naiv, am preluat-o și eu. Am început să o spun mereu, așa cum făcuse T.L. cu ocazia aceea. Singura problemă a fost că nimeni nu râdea la auzul ei, dar, desigur, eu nu m-am prins. După ce am dat-o în bară iar și iar în urma strădaniilor proprii, am cedat în cele din urmă. Însă atunci a avut loc o schimbare uimitoare. Am început să mă bucur din nou de slujba pe care o aveam încă în slujire. Acum alocam timpul meu liber vieții de familie și prietenilor. Viața a devenit plină, bogată și completă odată ce am încetat să mă mai căznesc singur. Când am descoperit adevărata mulțumire, a fost ușor să văd că toate eforturile mele erau zadarnice și am putut să renunț la „Bevere Ministries”. Știam că Dumnezeu va împlini într-o bună zi ce îmi promisese, dar că aceasta nu avea să se întâmple în urma inițiativei mele. Odată ce am ajuns în acest loc al păcii și seninătății, puteți ghici ce a urmat: promovarea din partea lui Dumnezeu a venit în câteva luni. Mi s-a propus să devin păstorul de tineret al uneia dintre bisericile americane cu cea mai rapidă creștere. Nu voi uita niciodată prima duminică acolo. Păstorul bisericii era cunoscut în toată lumea. În perioada aceea, oamenii stăteau la rând chiar și o oră în fiecare duminică, sub soarele arzător, ca să prindă un loc bun în sală, care era înțesată la fiecare serviciu. La serviciile noastre aveam întotdeauna vizitatori din alte state și țări. Serviciul era în plină desfășurare. Avuseserăm un timp minunat de închinare. Unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut păstorul după ce a urcat pe scenă a fost să informeze biserica în legătură cu noul păstor de tineret, care eram eu. Apoi, spre surprinderea mea, m-a chemat lângă el să vorbesc timp de câteva minute mulțimii adunate. Nu știam că, în momentele acelea, pe soția mea a cuprins-o panica. Probabil că mi s-ar fi întâmplat la fel și mie, dacă aș fi avut

ABILITĂȚI ÎMPĂRTĂȘITE 29 timp să mă gândesc la ce se petrecea. A fost un adevărat șoc! Mi s-a cerut să vorbesc unei mulțimi de două mii opt sute de oameni. Lisei îi era groază de rezultat fiindcă, potrivit experiențelor anterioare, știa ce urma. Cum ne puteam reveni în urma dezastrului care se anunța? Probabil că aceasta era ultima oară în care mă auzeau cei mai mulți dintre oamenii prezenți, fiindcă era evident că, după experiența aceea, nu mi se va mai cere să vorbesc vreodată la serviciul principal. Toate temerile acestea puneau stăpânire pe Lisa în timp ce eu mă îndreptam spre scenă. Mi-a spus după aceea că s-a rugat cu stăruință să nu încerc să îl imit din nou pe T.L. Osborn și mai ales să nu includ gluma stângace cu spusul cuvântului „wow” de la coadă la cap! Odată ce am ajuns pe scenă, păstorul nostru senior mi-a întins microfonul. În următoarele șaizeci de secunde, toată biserica era în picioare ovaționând, aplaudând și strigând cu entuziasm în urma cuvintelor mele. Am vorbit vreo patru-cinci minute, răstimp în care cele două mii opt sute de oameni m-au urmărit stând în picioare. Apoi i-am înapoiat microfonul păstorului și m-am întors la locul meu. Am tremurat continuu în următoarele cinci minute, din pricina adrenalinei sau a prezenței lui Dumnezeu sau, probabil, a amândurora. Soția mea a rămas uluită, nevenindu-i să creadă ceea ce se întâmplase. Mi-a spus după ce s-a încheiat serviciul: „John, m-am întrebat cine a pus stăpânire pe trupul soțului meu?” Am locuit în Texas în timpul primei mele slujbe în slujire, însă această biserică nouă se afla în Florida. Timp de ani de zile, felul în care a descris Lisa mutarea noastră celor ce o întrebau era următorul: „John s-a transformat în alt om în momentul în care am trecut granița în Florida.” Găsim o declarație asemănătoare cu privire la Saul odată ce darul lui Dumnezeu a coborât peste viața lui (vezi 1 Samuel 10:6). Începând de atunci, am predicat, am dat învățătură și am vorbit în fața publicului, de cele mai multe ori cu ușurință (voi explica într-un capitol ulterior momentele dificile). Nu mai este un chin să vorbesc în fața oamenilor. O fac fără cazna de care avusesem parte în zilele mele de tip Ismael. Rezultatele perioadei Ismael se deosebeau precum noaptea de zi de cele ale perioadei Isaac. Haideți să derulăm filmul și mai departe, după zece ani de la acea primă duminică petrecută în Florida. Lucrarea Messenger

30 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu International era deja bine consolidată pe atunci. Făceam curățenia de primăvară în garaj și, în timp ce sortam cutiile, am dat peste originalul acelei serii de casete, inclusiv peste cea cu care le adormisem pe Lisa și pe prietena ei. Fără ezitare, m-am întors să le arunc în gunoi. Dintr-o dată, am auzit glasul Duhului Sfânt spunându-mi: Fiule, nu arunca acea casetă. Am replicat îndată: De ce nu? E groaznică; nimeni n-ar trebui să mai asculte acel mesaj vreodată. Ar trebui să fie distrus. Am auzit încă o dată glasul: Nu o face. Știind prea bine că Dumnezeu îmi vorbise, am întrebat: De ce? Fiindcă e o protecție pentru tine, mi-a răspuns Domnul clar în inima mea. O protecție? Atunci am auzit răspunsul Lui plin de înțelepciune: Fiule, vreau să îți amintești întotdeauna cât de groaznică e comunicarea ta fără Mine. Cu fiecare an care trece, recunosc mai bine acest factor al „protecției”. În ultimele trei decenii, darul primit s-a manifestat cu putere, aducând rod îmbelșugat. În nenumărate situații am fost martorul unei schimbări a atmosferei, am văzut o explozie a laudei în urma revelațiile primite, multe vieți salvate și manifestarea a numeroase miracole. Mulți au afirmat că viața sau biserica lor au fost schimbate pentru totdeauna. Văzând toate aceste roade, ar fi fost ușor să cred că aveam și eu o legătură cu ele, însă pot spune sincer, împreună cu apostolul Pavel: „Totuși, nu eu, ci Dumnezeu, care lucrează prin mine, prin harul Lui” (1 Corinteni 15:10). În toți acești ani, nu am uitat cât de teribil eram fără charisma lui Dumnezeu. SUNTEȚI ÎNZESTRAȚI CU DARURI? Acestea sunt două dintre darurile lăsate de Dumnezeu în viața mea pentru a-i sluji pe alții și a contribui la zidirea lor. Vă regăsiți în luptele

ABILITĂȚI ÎMPĂRTĂȘITE 31 de care am avut eu parte? Poate ele fac luptele voastre de a discerne charisma din viața voastră să pară mai normale. Sau, poate că, în timp ce citiți aceste relatări, frustrarea voastră a sporit și vă spuneți: „Eu nu am niciun fel de daruri.” Vă asigur că aveți, iar lucrul acesta va deveni clar în următoarele două capitole. V-am promis că vă voi răspunde la întrebarea: unii, mulți sau toți copiii lui Dumnezeu primesc daruri? Răspunsul imediat este da! Vă voi dovedi îndată din Scriptură că așa este. Pe lângă faptul că această întrebare va fi abordată în profunzime, înainte de finalul acestei cărți veți înțelege cum să vă descoperiți charisma, cum să o dezvoltați și să o exercitați, iar faptul acesta va spori eficiența voastră în zidirea Împărăției lui Dumnezeu. M E D I TAȚ I 1. Harul biblic nu este doar darul mântuirii primit de la Dumnezeu, ci și împuternicirea Lui pentru viața noastră. Cum ați privit până acum harul lui Dumnezeu? După citirea acestui capitol, cum s-a schimbat înțelegerea voastră privitoare la har? 2. Destinul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru voi întrece abilitățile voastre naturale. De ce l-a conceput Dumnezeu în felul acesta? Cum puteți avea acces la harul lui Dumnezeu care vă împuternicește și care este disponibil pentru voi din abundență? 3. Doar unii, mulți sau toți copiii lui Dumnezeu primesc daruri? Ce daruri și abilități ați primit voi? Cum credeți că sunt de folos aceste daruri altora?

Fiți sinceri în evaluarea pe care v-o faceți vouă înșivă. — Romani 12:3, NLT

3 Evaluați-vă sincer Acum, după ce v-am împărtășit lupta pe care am dus-o pentru a identifica și a exercita charisma din viața mea, vreau să vă împărtășesc pe scurt care sunt domeniile în care nu sunt înzestrat. Ar fi imposibil să fac o listă exhaustivă, fiindcă sunt prea multe cele la care nu mă pricep. În primul rând, cântatul cu gura sau la instrumente muzicale. Ori de câte ori cânt acasă, soția și copiii îmi cer politicos, dar ferm, să cânt numai pentru mine. Când eram în liceu, am cântat o singură dată la ora de sport, în timp ce mă aflam la dușurile din vestiarul băieților. Reacția a fost vehementă; mai mulți băieți mi-au strigat la unison să tac din gură, iau un altul a aruncat cu tubul de șampon după mine. Părinții noștri au dat ore de pian tuturor copiilor din familia Bevere. Profesoara mea era o pianistă profesionistă, destul de cunoscută în orașul meu natal. Făcuse o carieră din predatul orelor de pian și era foarte bună în domeniul acesta. Însă după patru ani grei de ore, a stat de vorbă cu părinții mei și a insistat să îmi dea voie să renunț. Atât de lipsit de talent eram!

34 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Timpul a trecut și, fiindcă mi-am spus că doar spre pian nu aveam înclinații, am încercat după câțiva ani alt instrument. După ce am cumpărat o chitară clasică, am găsit un profesor bine cunoscut. Era un om răbdător, care a lucrat meticulos cu mine; mi-am dat toate silințele, am exersat cu sârguință, dar mă căzneam în van. A trecut încă un an și jumătate de ore până să recunosc faptul că pur și simplu nu eram înzestrat cu înclinațiile muzicale necesare. Care este rezultatul pe termen lung? Aș putea spune că nu s-a schimbat nimic în cursul anilor. Povestea este cu totul diferită de cea a experienței mele cu scrisul. În viața mea nu s-a manifestat niciodată, pe neașteptate, vreo abilitate muzicală. AUTOEVALUARE Aș putea continua să enumăr lucrurile cu privire la care nu am niciun dar, însă ați prins ideea. Putem spune fără să greșim că toți avem tendința de a ne da seama la ce nu ne pricepem. Uneori mi-aș dori să fie la fel de ușor să ne identificăm darurile cum este să ne dăm seama la ce nu suntem înzestrați. Păstrând ideea aceasta în minte, haideți să citim instrucțiunile lui Pavel: Datorită privilegiului și autorității pe care mi le-a dat Dumnezeu, spun fiecăruia dintre voi avertismentul acesta. Să nu credeți că sunteți mai buni decât sunteți în realitate. Fiți sinceri în evaluarea pe care v-o faceți vouă înșivă, măsurându-vă pe baza credinței pe care ne-a dat-o Dumnezeu. După cum trupurile noastre au multe părți și fiecare dintre ele are o funcție aparte, la fel se întâmplă și în trupul lui Cristos. Noi suntem multe părți ale aceluiași trup și toți ne aparținem unii altora. În harul Lui, Dumnezeu ne-a dat diferite daruri pentru a face anumite lucruri bine. (Romani 12:3-6, NLT)

EVALUAȚI-VĂ SINCER 35 Pavel începe clarificând faptul că ceea ce urmează să scrie constituie un avertisment. Îngăduiți-mi să identific și să accentuez avertismentul lui: „Să nu credeți că sunteți mai buni decât sunteți în realitate. Fiți sinceri în evaluarea pe care v-o faceți vouă înșivă.” Aici ni se spune să facem o autoevaluare sinceră. Cu privire la ce anume? La darurile pe care le avem de la Dumnezeu într-un moment anume. De ce folosesc cuvintele într-un moment anume? Răspunsul este simplu. Gândiți-vă la exemplul biblic prezentat mai devreme. Evaluarea sinceră a lui Saul, înainte să îl fi întâlnit pe Samuel, ar fi fost aceasta: „Eu nu pot profeți.” Declarația aceasta ar fi fost adevărată și corectă în momentul respectiv. Însă, după ce l-a întâlnit pe Samuel și darul lui Dumnezeu a coborât peste viața lui, evaluarea sinceră a lui Saul s-ar fi schimbat, devenind: „Eu pot profeți.” O, cât îmi doresc să fi citit versetul acesta cu mai multă atenție când încercam să dau naștere lucrării mele de tip Ismael! Dacă aș fi fost sincer, mi-aș fi dat seama în perioada aceea că nu eram în elementul meu în sfera vorbirii în public; cu toate acestea, aveam înzestrările necesare pentru a-l sluji pe păstorul meu. Însă eu încercam, prin abilitățile mele naturale, să aduc în ființă ceea ce îmi fusese spus în mod clar, descoperit în rugăciune și profețit de feluriți lideri cu privire la ceea ce urma să vină. Nu era încă momentul potrivit și, dacă aș fi dat ascultare acestei porunci din Scriptură și mi-aș fi făcut o evaluare sinceră, ar fi fost evident că nu eram pregătit, aș fi scutit mult timp, resurse și energie. În același timp, aș fi fost mai eficient cu privire la ceea ce eram înzestrat să fac în acea perioadă. Cu privire la diferitele daruri, cuvintele lui Pavel sunt cât se poate de clare: „După cum trupurile noastre au multe părți și fiecare dintre ele are o funcție aparte, la fel se întâmplă și în trupul lui Cristos” (Romani 12:4, NLT). Lucrurile sunt simple, dar destul de grăitoare când stăm să privim la propriul trup. Gândiți-vă numai: degetele noastre pot face lucruri pe care nasul nu le poate face. Nasul poate face lucruri pe care urechile nu le pot face. Urechile pot face lucruri pe care stomacul nu le poate face. Stomacul poate face lucruri pe care ficatul nu le poate face și lista continuă. Iată care este ideea principală:

36 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Fericit și binecuvântat este omul care își cunoaște darurile și care le folosește. Nefericit și stresat este cel care încearcă să exercite darurile altuia. Nu ar fi ciudat dacă, într-o dimineață, v-ați trezi și degetul mare al mâinii voastre ar zice: „M-am săturat! Gură, tu tot vorbești de ani întregi. Astăzi mă ocup eu de vorbit!” Scenariul este ridicol: degetul mare nu are capacitatea de a produce sunete, așa cum are gura. Însă degetul mare al mâinii are abilități unice, pe care gura nu le are. Să zicem că astăzi gura voastră ar spune: „Eu vreau să dactilografiez la computer!” Imaginea ar fi din nou ridicolă. Următoarea întrebare importantă este aceasta: de ce punem un preț atât de mare pe „darurile de pe scenă”? De ce îi privim pe slujitorii care vorbesc în fața altora și pe liderii care conduc congregațiile în închinare ca pe niște oameni care sunt înzestrați cu darurile supreme? Cuvintele adresate de Pavel bisericii din Corint pe tema aceasta sunt următoarele: „Mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință” (1 Corinteni 12:22). Îngăduiți-mi să vă dau un exemplu practic. Ați observat că picioarele primesc atenție? Oamenii fac afirmații de felul: „Ce picioare grozave are ea!” sau „O, ce picioare musculoase are el!” Țin minte că tatăl meu, care era foarte conservator, disciplinat și tăcut, a făcut la un moment dat un lucru care nu-i stătea în fire, în anii adolescenței mele. Era un om care nu atrăgea niciodată atenția asupra lui, însă într-o zi l-a luat gura pe dinainte și a zis: Fiule, ai niște picioare foarte arătoase. Șocat, m-am uitat la el fără să zic nimic, zâmbind și întrebându-mă încotro se îndrepta discuția. A continuat: Vrei să știi de ce? Ai niște picioare foarte bune, fiindcă le-ai moștenit de la mine. Nu am știut dacă trebuia să râd sau să îl iau în serios, fiindcă am fost luat cu totul prin surprindere de purtarea lui neobișnuită. M-am mulțumit să râd și să spun:

EVALUAȚI-VĂ SINCER 37 Mulțumesc, tată, că mi-ai lăsat moștenire niște picioare atât de bune. Este adevărat că picioarele primesc atenție. Dar v-ați gândit vreodată că un om poate trăi fără picioare? Cunosc un bărbat care și-a pierdut un picior într-un accident de mașină și care continuă să ducă o viaţă normală. Însă cu ficatul e altă poveste. Nimeni nu poate trăi fără ficat. Organul acesta este extrem de important, e mult mai important decât un picior. Însă ați auzit vreodată pe cineva spunând: „O, ce ficat deosebit ai! E de-a dreptul splendid!”? Nu vi se va întâmpla niciodată să vi se spună așa ceva! Ascultați din nou cuvintele lui Pavel: „Unele părți ale trupului care par mai slabe și mai puțin importante sunt de fapt cele mai necesare” (versiunea NLT). Vă întreb din nou: de ce punem atâta preț pe darurile de pe scenă? Ele sunt părțile „vizibile” ale trupului și sunt necesare, însă potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, nu sunt cele mai importante. Prietenul meu, Stan (din primul capitol), are darul de a duce mesajul Evangheliei la oamenii din lumea afacerilor, precum și de a face bani și de a-i dărui. Darul lui pare mai puțin valoros decât unul care se manifestă în fața congregației; în cultura consacrată a bisericilor noastre, ni se comunică prin mijloace nonverbale că există o ierarhie a darurilor. Care este mesajul tipic transmis implicit în biserică? „Oamenii din față sunt cei aleși, care au cu adevărat o chemare în viața lor.” Dacă spune cineva: „El sau ea are o chemare în viața lui sau a ei”, toată lumea presupune imediat că este vorba despre chemarea de a fi păstor, lider de închinare, lider de tineret, autor creștin, misionar și așa mai departe. La auzul unei asemenea afirmații, foarte puțini se gândesc: „E chemat în lumea medicală și descoperă modalități noi de vindecare a cancerului.” Sau: „Ea lucrează în sfera administrativă și elaborează legi care protejează extinderea Împărăției.” Sau: „El e implicat în domeniul educației, semănând în mintea tinerilor cunoașterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.” Sau: „Ea e chemată în lumea afacerilor pentru a duce oamenilor pierduți de acolo mesajul Evangheliei și pentru a finanța zidirea Împărăției.” Consecințele acestui mod de gândire privitor la daruri sunt evidente:

38 X: Multiplicați potențialul pe care vi l-a dat Dumnezeu Stan a mers ani de zile la biserică fără să își dea seama că el este la fel de „chemat” ca mine. Abilitățile dăruite lui de Dumnezeu, deși veritabile, nu păreau la fel de importante, din pricina modului nerostit de înțelegere care spune că darurile „legate de biserică” sunt mai importante decât altele. Percepția aceasta trebuie să se schimbe! Cu toții avem o chemare și purtăm în noi darurile unice de care este nevoie pentru îndeplinirea sarcinii noastre privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Iată ce spune întregul mesaj adresat de Pavel bisericii din Corint pe tema aceasta: Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuință de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi.” Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. Și părțile trupului care par vrednice de mai puțină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste: pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. (1 Corinteni 12:18-25) Poate că motivul pentru care noi acordăm mai multă cinste darurilor legate de biserică decât altora este acela că limităm mesajul lui Pavel la contextul bisericii sau al conferințelor. Este evident că darul predicării sau al învățării este la mai mare căutare în această atmosferă. Însă lucrarea Împărăției se desfășoară pretutindeni, astfel că aceasta este o altă paradigmă care are nevoie de o schimbare radicală. Cuvântul grecesc pentru „biserică” este ekklesias, care înseamnă „chemat în afară”. Definiția din dicționarul grec adaugă: „oamenii chemați ori