Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie)

Zidirori în abstract Așa, am petrecut o zi minunată alături de bunicul. Gore si Bihoai Mama, bună la suflet, îi poftea în casă și-i servea cu ce putea pe cei necăjiţi... Ţigăncile, venite din satul vecin la cerșit, strigau de la poartă: – Acasă ești, lele?, știind că întotdeauna primeau câte ceva. Erau îmbrăcate în costumul specific ţigănesc, cu rochiile acelea ondulate, cât o parașută. În spate purtau un sac improvizat dintr-o faţă de masă sau alte... bulendre, cu colţurile legate în cruce pe post de mânere. Ţiganul, ca ţiganul, niciodată nu era destul și plusau: n-ai să-mi dai și?... Urmau negocieri; din puţinul din casă, mama, chibzuită dar cu inima frântă de atâtea guri flămânde care o așteptau pe ţigancă acasă, mai adăuga câte ceva. La Crăciun ţigăncile se revanșau cu câte o... colindă, cântată tărăgănat și cu accentul acela ţigănesc inconfundabil: Jos[Sus!?], la Poarta Raiului, Șede Ieva cu Adamu Și-și plâjeu păcatelele... În acele vremuri femeile de la ţară stăteau acasă și îngrijau de gospodărie; munceau la câmp  buleandră[reg.]= haină veche, zdreanță 201

Biblioteca Cronopedia de primăvara până toamna, apoi torceau fuiorul sau lâna, urzite și ţesute în război, de-a lungul iernii, pentru covoare sau pânzeturi. Din când în când ne vizita și Gore, cu mintea puţin tulbure, cu hainele ponosite și cu pădurea tânără pe faţă și mama, miloasă, îl primea în casă și-l servea cu o „zamă” (ciorbă) caldă, că, de atâta umblat aiurea, stomacul i se mânca singur. Se așeza lângă sobă, dârdâind încă, apoi îș lua pipa și gura-i scotea fum, la concurenţă cu hornul sobei. Ofta și se minuna de norocul ce dăduse peste tatăl meu, de s-a ales cu așa minunăţie de femeie, acum trecută cu puţin peste pragul deceniului trei de viaţă. Într-o zi, nu știu ce au discutat, eram prea mic pentru a pricepe cele ale adulţilor! – a scos din buzunar un teanc de bancnote de o sută de lei și le-a făcut bucăţele... Mă uitam la nuiaua din pod și mă minunam cum de nu coboară!... Aveau mare valoare bancnotele pe atunci!, dar ce folos?... Domnul e milostiv cu cei necăjiţi: Gore a lăsat urmași respectabili. Întunecarea minţii e o boală ca oricare și nu ocolește pe nimeni, cu multe cauze. Sacul ţiganului Vrei să te dau la ţâgan?, sau: te bagă ţâganu-n sac și te duce, sunt expresii ce lasă 202

Zidirori în abstract amprente puternice asupra educaţiei copilului. Copilul rămâne cu spaimă și ură-n suflet. Atunci, să nu ne întrebăm de unde proliferează șovinismul și rasismul! Inconștienţa unor părinţi a dus la promovarea acestor spaime și în cercul meu de prieteni. Eram prea mic, cu educaţia în curs de formare și fiindcă o spuneau cei mai mari, modele pentru noi, eram înclinat să cred că ţiganii chiar fac așa ceva. Eram îngrijorat când mama primea în casă ţigăncile venite din satul vecin la cerșit (familiile de ţigani din Bologa erau binișor rostuite și membrii lor nu umblau la cerșit). Mă întrebam dacă nu cumva este una dintre cele care duc în sac copii. Răsuflam ușurat când plecau și nu mă luau și pe mine. Pe acest fond, de frică și ură, a venit un băiat mai mare cu propunerea de a merge să alungăm șatra de ţigani ce s-au stabilit la Coltău. Eram adunaţi la joacă o grămadă de copii, inconștienţi, pentru că un adult ne-ar fi casăpit pe toţi. Am urcat pe dealul Podișoare, un deal golaș utilizat pentru pășunat și am coborât ca să traversăm pârâiașul Părăul Grădinii, apoi am urcat pe platoul numit Casa Bamfi. Platoul este mărginit de cel de-al doilea pârâu, Părău’ Onachi, cu pantele dealurilor împădurite: pe o parte cu anini iar pe cealaltă cu fagi falnici. Incredibil, cum aceste pârâiașe au modelat natura – în timp – 203

Biblioteca Cronopedia săpând continuu în stânca dură pentru a-și asigura o curgere cât mai lină și au creat dealurile ce le străjuiesc, ca niște soldaţi de gardă. Pe platou se încălzește de la soare un mic lac, o apariţie ciudată aici, aflat în stăpânirea bivolilor care își fac în el baia zilnică. Marginea platoului este situată la o înălţime cam de cincisprezece metri deasupra văii Crișului, la Coltău. Aici, Crișul se năpustește asupra Coltăului și de-a lungul timpului i-a zmuls din trup o bună parte, așa că l- a dezgolit și i-a lăsat doar stînca, aproape perpendiculară pe apă. Neputând a-l dovedi, Crișul se întoarce obosit spre celălalt deal. Lângă acest cot al Crișului, la intrarea în cătunul Cerbești (nume ce vine de la întemeietori, a Cerbului) și-a construit un cort o familie de ţigani. Fiindcă dealul, ros de apă, avea solul din lut, din acesta făceau cărămizi crude (voioaje, numite în grai local, de la văiugă) pe care le stivuiau în formă de fagure, ca să se usuce prin circulaţia aerului, apoi construiau un cuptor mare în care făceau focul cu trunchiuri de copaci pentru a le arde, rezultând cărămizi arse, rezistente. În acea perioadă, de avânt economic, câștigând binișor, sătenii își construiau case noi, trainice, cu fundaţii din piatră și pereţii din cărămidă arsă, în locul celor vechi din lemn, așa că ţiganii aveau bună vînzare la cărămizi. Cortul lor avea forma unei piramide triunghiulare cu vârful răsturnat, la sol, iar 204

Zidirori în abstract intrarea triunghiulară (baza piramidei) era mai mică decât înălţimea unui om. Ai fi spus că nu ar putea adăposti mai mult de doi copii. Cei doi pereţi, de formă triunghiulară ( a treia faţă a piramidei era la sol), erau din carton asfaltat, rezistent la ploaie, nu și la ploaie de pietre aruncate de noi de sus. Noroc că au ajuns doar două-trei; nici cei mari nu erau atât de mari ca să arunce atât de departe. Din cort au ieșit doi copii mici, cam de vârsta mea. Un fior rece m-a spintecat și am rămas fără grai. Erau copii, cu nimic diferiţi de mine... Am realizat ce tragedie era să producem. Au început să spună ceva pe limba lor, dar eu nu o cunoșteam. Au venit replici și din grupul nostru, ceva de genul: „Puţâna, bre!” Nici cei din grupul nostru nu știau limba ţigănească. Auziseră ei ceva și așa li s-a părut că sună o jignire. Probabil că au sesizat și prietenii până la urmă tragedia ce era să se producă și au încetat cu ameninţările. Zâmbetul le-a pierit de pe buze. Soarele, ce ne-a strălucit în ochi, s-a ascuns după un nor de tristeţe. Am plecat tăcuţi... Am crescut împreună, dar păţania le-a deschis... mintea. 205

Biblioteca Cronopedia 206

Zidirori în abstract Nicolae Vălăreanu Sârbu Locul și data nașterii: 01.01 1948 în Vălari, comuna Stăneşti, jud. Gorj, Profesia: A profesat în diferite funcţii de la simplu economist până la şef de serviciu la fosta întreprindere de ciorapi Sibiu(1971- 1981), director la întreprinderea de tricotaşe Panciu(1981-1989) jud. Vrancea, economist principal la serv producţie-coordonare la C.I.T Bucureşti(1989-1990), director general SC. Cochet Sibiu(1990-1992), economist principal Mecanica Sibiu(1992-1993), director adj. Muzeul Astra Sibiu(1993), inspector şi manager de credite la BCR(1993-2007), economist consultant la HLV Transivania Tălmaciu(2007-2012), jud. Sibiu,(2012-astăzi) pensionar, secretar Cenaclul de la Păltiniş şi redactor revista Rapsodia din Sibiu, membru al Ligii Scriitorilor Români. Activitate literară Volume de poezie: „Ferestrele Nopţii”, „Poeme Vălărene”, „Nisipuri pe vânt”din proietul „Întoarcerea fiului risipitior” , „Poeme pentru mai târziu”apărut la editura Lindenfeld Bucureşti 2012, „Frigul însingurării”, „Abur de vis”, „Tăcerea Umbrei”, „Fluturi de Trup”, „Năluca în pustă”, „respirăm în inima lucrurilor”, „Geometriile Spaţiului”, „Înamiaza 207

Biblioteca Cronopedia tăcerii/The noon of silence” şi va apare în curând volumul „Pe acoperişul unui veac” Participări la Antologii: „Florilegiu”, „Visul”, „55 de poeţi contemporani (pagini alese) şi „Artă sfâşiată”, „Lanţul prieteniei”, „Lumina cuvintelor”, „Junimea Digitală” „Captivi în sfera de minuni”, „Popasuri culturale”, „Suflet nemuritor”, „Amprente literare” (poezie vol.2, vol.3,vol.4 şi vol.5), „Antologia Expresia ideii” vol.3 din clubul Marianei Bendou, Antologiile Esenţelor Literare:„Vis şi Pasiune” şi „Căutări prin Vara Arsă de Cuvinte”, „Virtualia”, Antologiile revistei Singur: Poezie şi Cuvântul în timp, Antologia de poezie şi proză a Confluenţelor lirice, Antologiile colective de poezie „Petale lirice”, „Simfonia Cuvintelor”, „Mozaic literar”, „Preaplin de cuvinte” şi „Cuvântul ca o pradă” ale Asociaţiei Scriitorilor Pentru Promovarea Realizărilor Artistice – ASPRA(Galaţi), „Poeţi şi scriitori contemporani în regal eminescian” Publicat în revistele: Agora Literară, Amprente Culturale, Argeş, Ardealul literar, Armonii Culturale, Basarabia Literară, Boema, Bogdania, Bucovina Literară, Cenaclul de la Păltiniş, Clepsidra, Climate Literare, Constelaţii Diamantine, Contraste Culturale, Dăruiri literare, Destine Literare, Dobrogea Culturală, Dor de Dor, Dunărea de Jos, eCreator, Ecoul, Familia, Gând Românesc, Impact Cultural, Lohanul, Luceafărul de Botoşani, Lumină lină, Melidonium, Moldova Literară, Nomen Artis, Nord Literar, Oglinda Literară, Oltart, Orient Latin, Plumb, Poezia, Poesis, Povestea Vorbei, Rapsodia, Regatul Cuvântului, Reflex, Salonul literar Odobeşti, Scrisul Bănăţean, Sfera Ionică Vatra, Vatra veche, Teleormanul Cultural, Zeit, etc. 208

Zidirori în abstract Ce se întâmplă mă doare Am înstrăinat cuvintele, dar scrisul mă trădează, sunt un marginalizat în gânduri, se rup din suflet credinţe statornice lumea e o furgonetă goală plecată la drum. Nu-ţi mai simt prezenţa, casa noastră se ruinează și alunecă-n uitare, poate o să-mi schimb tot ce am sedimentat și te voi lua cu mine în partea mea de adevăr nemărturisit. Inima ta cuprinsă de îndoieli și a mea dezamăgită se vor căuta întregi înainte de apus, de atâta ploaie măruntă și deasă le vom găsi un acoperiș de frunze pe malul unui râu de lacrimi. Ce se întâmplă mă doare și parcă durerea-i folositoare când aduce o rază de lumină caldă, caut atâta tăcere cât să vorbească umbra și noaptea să ne primească sub umbrelă ca pe doi rătăciţi de singurătate cu dragostea în buzunarele cusute pentru bucăţi din comoară vitregită atâta vreme de valoare. 209

Biblioteca Cronopedia Timpul s-a încărcat de nerăbdare, a trecut pe lângă noi ca păsările grăbite în zbor spre ţările calde, noi am rămas la mistuit iubirea într-o iarnă cu îngeri. În vremurile cu nimb pe frunte În fiecare noapte împlinesc o zi, nu le mai socotesc numărul, mi se pare o impietate să mă gândesc la trecerea lor liberă prin mine până la un punct sau două ori puncte, puncte. N-am păcălit în vreun fel destinul deși aș fi vrut, când totul mi s-a părut un joc de zaruri din care puteam ieși câștigător. În vremurile cu nimb pe frunte m-am îndrăgostit de o femeie, am uitat trecutul și am iubit-o, mi s-au întâmplat ridicări și căderi dar n-am rămas niciodată-n genunchi un singur Dumezeu m-a ocrotit și acela era al meu. 210

Zidirori în abstract Fiecare împlinire m-a găsit acasă am îmbătrânit tot așteptând ziua sublimă nu știam să o scriu cu majuscule într-un poem fără cuvintele tale pe o hârtie lăsată după icoana mamei. Așa că, îmi adun puterile rămase și le voi zidi în sufletul tău, să le scrii într-o carte cu poeme ca să înflorească în gândurile urmașilor. De când mă tot cauţi Am cântărit vorbele nefericiţilor lumii și sunt foarte grele, te simt nedumerită și goală. Tot mai cred în minunile creaţiei înaintează cu lumina prin întuneric, pentru îndoielile care mă stăpânesc îmi cer iertare. Sunt dependent de legile societăţii și le accept din teama de ceilalţi, nu mă mai înșală aparenţele, dar mă înșală cei ce știu să o facă, nu-i arăt cu degetul, dar dacă pot îi ocolesc. 211

Biblioteca Cronopedia De când mă tot cauţi am încercat să te privesc în ochi, ochii știu multe și trebuie atent citiţi de fiecare dată până-n adâncul tăcerii. Nopţile și zilele mă scot din umbră și te acoperă cu lumină, cerul odihnește pe un nor alb sub care mă iubești. Când ziua se urcă la cer Ea scrie cu sufletul pe faţa gândului, inima-i tresaltă de bucurie lăuntrică, se-nfășoară cu trupul în dorinţe și nu se lasă cucerită de iluzii. Când ziua se urcă la cer, noaptea coboară-n pământ, și vine să se roage. Dimineaţa o găsește la fântână cu cofa plină, satul ei nu știe nimic, dar așteaptă cu sete amiaza să-i vindece dragostea înainte de plecarea la oraș. 212

Zidirori în abstract La ușa deschisă norocului Îmi împrospătam de fiecare dată memoria dezordonată de atâtea informaţii pe care nu le mai puteam clasa separate-n sertare. Pe undeva îmi căutam un loc de înnoptat mai retras de privirile lumii dar împins cu picioarele înainte ca un mort rămas fără moarte în condiţii vitrege urcam pe întuneric de mânie și mă scufundam sub lumina lunii în cuvintele care deschid porţile zăvorâte să intru-n cetatea cu pereţii de piatră între care mă simt mai mic decât sunt. Îmi găsesc cărarea și lumina călăuză la ușa deschisă norocului și nu-mi venea să intru în camera răcoroasă cu paturi de fier și pleduri albe ca la bunica la ţară, de parcă eram un soldat venit de pe front ce trebuie respectat și servit cazon și am fost servit cu toate onorurile potrivite unui nou venit în cetate. 213

Biblioteca Cronopedia Dezamăgire Sărac, nu mă mai gândesc la libertate nici nu am ce face cu ea, e și democraţia destinată numai celor avuţi, un fel de clamare continuă care nu e de niciun folos celor mulţi. Nici nu știu ce vom face fără niciun drept cei din justiţie sunt independenţi, etc. pot face ce vor și când vor pot pune alte cuvinte în propoziţii pot schimba și pierde dovezi ori construi după interes, cu democraţia și dreptatea nu poţi face nimic cel mult poţi deveni o victimă care își cere să plece din ţară. Visele au devenit ruginite și desuete, un fel de infatuare desumflată brusc, o bucurie adusă la plâns târziu. Când mă îneacă dezamăgirea și capăt o greutatea-n picioare de nu mai poate ţine pasul drept, rămân un copac desfrunzit în iarna vieţii geroasă. 214

Zidirori în abstract Nu mă mir În fiecare noapte privesc la o stea și nimeni nu știe de ce, unii cred că nici n-o văd bine, dar ea în mod sigur mă vede c-o iubesc și întotdeauna strălucește puternic, îmi pătrunde pe fereastră până în pat. Nu mă mir să mă fi ales ea, să număr firele de nisip din pustiu cu băgare de seamă și sârguinţă pentru a mă descoperi cu furie cel care rupe zăgazurile biruinţei și zidește libertatea în simboluri la care se închină oamenii. Femeia mă privește cu nedumerire, știe că acolo sus undeva departe se leagă și dezleagă ciudat destine acceptate fără nicio îndoială ca un dat la care nu te poţi opune, cel mult amânat până la un puct nedeterminat pe sinusoida vieţii. Tot timpul mă socotesc un câștigător la loteria vizelor de plecare la steaua mea ocrotitoare. 215

Biblioteca Cronopedia Poezia locuiește şi într-o frunză O trăire-n iubire, nu în pat este poezia adevărată, mireasă pe pagina albă desenată-n cuvinte. Poezia locuiește şi într-o frunză în care se cântă cu sufletul doina unui neam rămas în istorie, să-și are pământul cu lacrimi și cu săruturi de dragoste împreună cu femeile și copiii, în unitate cu ceilalţi trăitori ce clădesc istoria ţării piatră cu piatră și o trec prin porţi, o înalţă-n coloane și zbor de păsări în univers, asemenea lui Brâncuși. Totul se întâmplă în interior Nu văd bucăţi sfârtecate din trup, dar simt bucăţile sfârtecate din suflet într-un orizont de neliniște 216

Zidirori în abstract care circulă grăbite prin sânge și nervi ce nu pot fi controlate, erup și curg ca o lavă fierbinte de care nu știi încotro să fugi mai repede sau să rămâi pe loc. Totul se întâmplă în interior între anumite puncte de interferenţă încât se dezvoltă forţe puternice care schimbă drumul și aspiraţiile spre alte ţinte nebănuite. Învingi teama și timiditatea comode și te ridici pe oasele timpului în clipele acelea de intuiţie pentru a deveni altul din tine cu multiple posibilităţi de iubire. La umbra pleoapelor Să ne îmbătăm cu propoziţii eliptice de subiect și să nu ne doară capul, să întoarcem pe dos cuvintele până înţelegem tot ce spun printre rânduri ca niște cititori în stele. 217

Biblioteca Cronopedia Nu putem face asta întotdeauna, sunt ocazii și fapte care ne depășesc, nu ne lasă somnul liniștit și dimineţile pline de candoarea răsăritului, fiecare își dorește o amiază cu obrazul de piersică, să-i admire puful moale, să-i atingă coapsele coapte, să o sărute la umbra pleoapelor cu gene stufoase în hamacul din grădina iubirii până se supără iarba. Doamne, la ce-mi zboară mintea, trupul vrea să se odihnească cuminte când începe toamna fără explicaţii și aș putea protesta pentru timpul pierdut fără rezultate care să-mi toarne mulţumire în inima femeilor scăpate printre degetele înserării din orgolii. 218

Zidirori în abstract Cineva de sus totuși te urmărește O umbră străpunsă cu o mie de raze și un stejar fulgerat într-o furtună sălbatică poartă în piept îndemnul de răzbunare pentru orice încercare de pătrundere în subiect de către cei fără niciun ideal colectiv ce se împăunează degeaba cu rigoare pentru că n-au habar cum se păstrează și se urmărește drumul ideii prin întuneric. Prin urmare caută unde nu trebuie răspunsuri la întrebări nepuse niciodată și se apropie de prăpastia peste care trec numai păsările iar oamenii cad în propriul gol în care s-au ascuns până mai ieri. Cineva de sus totuși te urmărește cum te statornicești în calendarul din veac, îţi arată calea posibilă de urmat ca să-ţi îndepărteze teama de moarte, îţi toarnă-n memorie uitarea de poruncile date și de cuvântul ales și tot așa până la păcat pe care-l îmbrăţișezi cu toată dragostea patimilor la care te supui orbește pentru a fi iertat cândva. 219

Biblioteca Cronopedia 220

Zidirori în abstract Nicolaie Dincă Activitatea literară: (volume) 1. „Atingerea Muzei”, poezii, Editura Casa Ciurea, Slatina, Olt- 2011 2. „Fabule și pamfletării”, Editura Casa Ciurea, Slatina,Olt - 2012 3. „(În)Cântarea Cuvintelor”, poezii, Editura Casa Ciurea, Slatina – Mai 2013 4. „Roua de lumină”, poezii, Editura AIUS Craiova, Dolj, decembrie 2013. 5. „Despre oameni și câini”, teatru, editura Mantaua lui Gogol, București, 2014, 6. „Lumina dragostei”, poezii, Editura Hoffman, iunie 2014. 7. „Vindecătorul de proști”, proză scurtă umoristică, editura Hoffman, iulie 2016 8. „Nunta încurcată”, teatru, editura Hoffman, 2017 9. „Parfum de speranţe”, poezii, editura Hoffman, 2017 10. „Zoon-Fabulistykon”, fabule, editura Hoffman, 2017 11. „Ignorel, mare vindecător”, teatru, editura Hoffman, 2017 12. „Aromele clipei”, poezii, editura Hoffman, 2018 221

Biblioteca Cronopedia Humanae vitae În universul ăsta ciudat Al clipei Stau suspendat Între stările existenţei – Puţin început, Oarece fericire Și o eternitate de neant – Și ascult cântecul Curbat către obtuz Al întunericului Ce va veni. Vidul stârnit de Siajul zborului secundei Super-luminice Îmi provocă o stare Ciudată, mixată și unică, Botezată foarte pretenţios, În stilul nostru uman: Viaţă. La plecare Oriunde mergi, să te-nsoţească, Să-ţi fie pavăză și stea, Și far – să te călăuzească Pe valul vieţii – dragostea. 222

Zidirori în abstract Alai din gândurile mele Să-ţi fie slujitor la drum, Ferindu-te de cele rele Și grijile să-ţi facă scrum. Tu pleci în pragul toamnei. Soarta Te va purta cum îţi e scris; Îţi voi lăsa deschisă poarta Și sufletul meu larg deschis. Și-atunci când mi te vei întoarce Să dai iar vieţii mele sens, Templul iubirii-ţi voi reface Pe ruina unui dor imens. Puștoaico Și mă ard niște luceferi, pe care-i înfigi în mine, ca să-mi ţină lumea trează și durerea să-mi aline. Îţi observ cu mintea goală pasul trist și șovăielnic unduirea diafană-a trupului tău feciorelnic, 223

Biblioteca Cronopedia când te-ndrepţi duios spre mine cu făptura ta sprinţară, cu un zâmbet cald ca ziua și c-un pas de domnișoară. Ţi se zbat sub bluză sânii, ca niște zvârlugi ciudate, care-aprind în mine focuri și furtuni învolburate. Așa vie-ţi e lumina, așa fragedă făptura, că parcă mai ieri te prins-am și mi-ai ars cu sete gura. Întâlnirile puţine în care ne-am pus pe jaruri au săpat în mintea noastră răni de dulce și amaruri. Am trăit mărunte clipe, dar ce stări incandescente?!... cât să smulgem de la viaţă cele mai de soi momente. Ale noastre clipe toate au fost evuri de trăire, 224

în care-am gustat cu sete Zidirori în abstract din esenţe de iubire. Spre tine Ce mi te-aș mai ţine-n braţe, să-ţi simt inima cum bate, să-ţi sorb de pe buze leacul de dor, de singurătate?!... Te aștept să vii, puștoaico, să-mi dai foc la simţuri iară să-mi aduci lumină-n suflet și în viaţă primăvară. Ești atât de frumoasă încât îmi vine să plâng de nesaţ, să suspin de dorinţe, să-mi iau inima la bătaie pentru bătăile ei aiurite, să mă cert cu sufletul pentru slăbiciunile lui, să mă dezbrac de carnea care arde pe mine întărâtată de poftele ei carnale, 225

Biblioteca Cronopedia Mică doamnă s-o dau dracului de minte 226 cu principiile ei cu tot și să alerg spre tine nebun! Cântec de patimă, Suflare de toamnă, Zâmbet și lacrimă Îmi ești, mică doamnă! Cascadă de beznă Părul tău flutură, Îţi curge spre gleznă, Inima-mi scutură. Ochii de strugure, Ei – întunecaţii, Ard să mă tulbure Cu mii de senzaţii. Trupul – violină- N piele arămie, Mersul de felină, Îmi duc minţi în vrie.

Zidirori în abstract Zâmbetul de înger Parcă mă vrăjește, De iubire sânger Când mă nimerește. Te pândesc ca mutul Și aștept întruna Ca să-ţi fur sărutul Pentru totdeauna. 227

Biblioteca Cronopedia 228

Zidirori în abstract Nicu Doftoreanu Locul și data nașterii: anul 1951 în Bucureşti. Absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti, Facultatea Tehnologia Construcţiilor de Maşini, Secţia Maşini unelte şi scule, promoţia 1975. Publicaţii: A publicat poezii in antologiile «Copacul cu Frunze albe», «Cuvinte sculpate», «Mama», «Planeta Iubirii», «Din Livada înflorită a iubirii», «Perlele Domnului », «Tata», «Căpuşa», «Pe o cruce de Lumină»,«Metamorfoze – Biblioteca Cronopedia», vol. II din «Întâlnirea Poeţilor», «Poeţi și scriitori contemporani în regalul Eminsescu», „Femeia Omniprezentă” etc. A publicat constant în ziarul ştirilor de Cluj, în revistele Apollon, Gândul Anonimului, Literar-Ing, Onyx din Irlanda, Pagini Româneşti din Noua Zeelandă, Cetatea lui Bucur, Cronica Fundaţiilor, Independenţa Română, Bogdania, Vatra Veche, Chronos – Peniţa de aur etc. Volume de autor: 1. Tangouri, 2002 Editura Destine 2. Tangoul, mereu Tangoul, 2004 Editura Destine 3. Sub semnul Tangoului, 2005 Editura Destine 4. Tangouri Altfel, 2008 Editura Destine 5. Tangoul mereu Tânăr, 2010 Editura Destine 6. Tangouri de Ieri,Tangouri de azi, 2012 Editura Arefeana. 229

Biblioteca Cronopedia 7. În ritm de Tangou, 2013 Editura Destine 8. Tangouri sub... acoperire, 2014 Editura Editgraph Buzău 9. Antologia de autor Tangouri Dintodeauna, 2015 Editura Destine 10. Un Tangou numit Dorinţă, 2016 Editura RoCart 11. MORDICUS TANGO, coautor Cristian ŢÎRLEA, 2017 Editura AREFEANA Tangou pentru Eminescu Motto: Eu vin din adâncuri,/Din huma străbunilor mei, De pe aștrii cerești,/Fiule!... Vasile Căpăţână, academician, poet, editor, Chișinău, Basarabia, Eu vin – Lacrimi pentru nemurire –Editura RoCart 2016 Când Eminescu se năștea LUCEAFĂRUL îl aștepta! Era acolo de demult,... Însă doar el l-a cunoscut Și l-a făcut nemuritor... Într-o poezie cu mult dor. Cât Eminescu a fost viu Ca Geniu, ... nu a fost Pustiu, El a trăit arzând mocnit. Puţini în fapt l-au preţuit! Și studiat aprofundat 230

Zidirori în abstract Cât nu era încă plecat, Considerând subînţeles Că viaţa nu prea are sens Și totul e zădărcinicie: Cum pentru el a fost să fie! Ca dor ce ne-a trimis pe toţi „Pe lângă plopii fără soţ”, Sau de la Nistru pân’ la Tisa Cu Doina-n care plânsu-mi-s-a Că Timpul lui ca ziarist S-a derulat atât de trist! Acesta a fost un popas Căci Eminescu s-a retras „La steaua care-a răsărit” Atunci, pe când nu s-a zărit, Cum știu că ... au descoperit Târziu, cei care-au moștenit Bucăţi din marea lui iubire Ce a fost și marea lui menire Ce i-a inoculat-o glia... Ce și-azi se cheamă ROMÂNIA! 231

Biblioteca Cronopedia Tangoul misterului Motto: Iubite, noi trăim în constelaţii/ De-ndepărtări: ni-e sufletul jertfit,/Iar uneori, părem că suntem alţii... Ion C. Stefan – Dialog poetic/Roman – Întâlnirea de la Muzeu 2011 Motto 2: Cerneala Veacului nu are pace, încă:/Războaie, două – o deseagă adâncă... Marian Dumitru – În textele secretelor de stat – vol. Ochiul Zimbrului 2005 Când înaltul cerului Dă drumul misterului, Vin nemărginirile Ce refac iubirile, ... care-ating uimirile Şi ne-mping să ne-ntrebăm: PUTEM VIAŢA S-O SCHIMBĂM?! Dar răspunsul căutat Se ascunde ne-ncetat Pe sub dealul nepăsării ... lângă urnele uitării, Unde se nasc detractorii, La-ntrebarea ce revine Din speranţa de mai bine: 232

Zidirori în abstract „Viaţa nostră unde e?!... Viaţa nostră ce-aţi făcut cu ea?!” Răspunsul e dat în parte, Fiindcă altfel nu se poate! Viaţa noastră rău... se zbate Să intre-n actualitate Până când secretu-n cer Dă iar liber la... mister Tangoul singurătăţii Motto: Nu-ţi băga în cap toate fleacurile, fiindcă nu-ţi mai rămâne loc pentru prostie Filozofie Glumeaţă... de cafenea Tăcerea din singurătate-i fiară, Fiind cea mai grea povar-a lumii Pe care toate minţile o cară Spre partea-ntunecat-a Lunii. Doar că-ntre două aşteptări, Lăsate singure pe drum De visătorii cei mai buni, Primejdia ne preface-n scrum! Dac-am putea sări din ARCĂ Peste momentul ce ne-ncearcă ... Viaţa Aşa precum l-a încercat cândva pe Sf. Petru ... Cocoşul dimineaţa, 233

Biblioteca Cronopedia Am regăsi verdeaţa raiului perpetuu! Dar nu se poate fiindcă fiecare-n parte Are o altă clipă unică, aparte, Venită-n labirinturi de departe, Care-i desparte sufletul de trup.. Lasându-l în nemărginire ... Singur cuc! Tangou de... 100 de ani Apărând Independenţa ... prin cultură,.simt prezenţa Celor a căror statură asigură permanenţa Rânduielii în natură! Toţi ce-au fost înaintași au luptat plini de curaj Ca ostași,... stând drept baraj În calea celor ce-au vrut Să ne-arunce peste Prut! Faptul că nu spun povești Se vede la Mărășești, Dar și-n alte locuri sfinte, Despre care luăm aminte Atunci când Independenţa... ... prin cultură Este pură! Sigur că nu are rost Să ne-ndoim de ce-am fost! Toţi strămoșii ne-au lăsat 234

Zidirori în abstract O ţară de apărat... Dar și-o limbă dulce-avere „Ca un fagure de miere” Așa că să dăm uitării Disputele provizorii, Și să ne cinstim toţi steagul Când de sută trecem pragul! Tangou legat de Imn Motto: Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor! Tudor Vladimirescu (1780 -1820) TOŢI SE-NTREABĂ: Până când... Vom lăsa capu-n pământ Uitând de-acel legământ Lăsat cu limbă de moarte de cei ce au vrut dreptate! E ţărână din ţărână... Ţara de o laşi din mână Şi ai grijă doar de tine, Nimic nu e de la sine! O ştiau toţi domnitorii, Voevozii, precursorii Ce-au luptat aşa de tare... Pentru-a gliei apărare Când doreau... neatârnare! Astăzi asta pare-absurd Fiindcă-n intrigi ne-am pierdut! Ne-au călcat toţi în picioare, Însă,... cel mai rău mă doare că n-au fost numai străinii 235

Biblioteca Cronopedia „Mânca-le-ar inima câinii” Au fost şi-unii dintre noi, Ce s-au declarat... EROI! De ei cum să te fereşti? E târziu! Nu reuşeşti! Cine să-i contracareze?!... Când ei sunt pe metereze Şi deja fac temenele celor ce au gânduri rele? Bine-ar fi să ne trezim altfel pierdem ce iubim! Deci, Deşteaptă-te Române Trebui aplicat de mâine! Tangou despre timp Motto: Doctore, ce aveţi pentru ridurile mele? Cel mai mare respect doamnă! Filozofie Glumeaţă... de cafenea Când timpul era mai tânăr Îmi plângea mereu pe umăr, Dar acum, când i-a trecut, Nu l-am mai văzut demult! Timpul n-are... TIMP de noi să ne-ntrebe de nevoi, Ne atinge când ne stinge şi ne duce-n infinit, Sau... de unde am venit, cu un dor de-ndeplinit. Şi chiar de îi spui mişcare De fapt totu-i... degradare Timpul nu-i de împrumut pentru cel ce stă-n trecut, 236

Zidirori în abstract S-a dus! Gata! S-a pierdut! Timpul nu arată milă! La el nu merge cu... pilă! El goneşte şi-ţi vorbeşte Iar când soarta-ţi se codeşte Redevine mut sau surd, Constatând în primul rând ... că vrei să trăieşti prea mult! De aceea să nu uit, Vă previn de la-nceput: Nu lăsaţi timpul să treacă fără rost... fiindcă vă-nşfacă Prefăcându-vă-n argilă Nearătând pic de milă!! Tangoul luminilor Motto Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl Luminilor în care nu este nici o schimbare, nici umbră de mutare Biblia – Iacov 1,17 Din vremuri vechi, ... chiar precreştine, Din vremuri... adolescentine, tânjim mereu după... mai bine! 237

Biblioteca Cronopedia Tânjim după o viaţă lină, plină de dor şi de lumină, Tradiţională, temperamentală, ce să nu ducă înspre... plictiseală Care în fapt ar însemna o... VIAŢĂ GOALĂ. De nu începem să trăim şi spiritual intens Astfel încât să fie totul fără... stres, Sau mai în clar: SĂ CAPETE ALT SENS! Ajungem goi, scâncind „tăcut“, Un bebeluș atât de mic... .la început În locul unde clar obscuru-abrupt constată că... lumină s-a făcut! Iar ulterior, chiar dacă pare ca neimportant, În viaţă e de menţionat: M-am însurat, am şi copii, dar şi necazuri, mii şi mii, Dar totul pare-aşa banal şi-anost, că parcă nu mai are nici un rost Să amintesc de-aceşti hoinari, Ce,... când ajung să crească mari, Vor spune că... tânjesc şi ei dup-o schimbare, Ce să le-aducă în obraji culoare. Un singur lucru-i demn de reţinut: De nu va fi credinţă ne-ncetat... ÎN VIAŢA N-AI TRĂIT ... AI VEGETAT! 238

Zidirori în abstract Chiar dacă te-ai zbătut s-ajungi pe drum, Unde, când nu eşti ajutat şi-ncurajat de spirit,... devii scrum, Împrăştiat de vânturi nemilose, prin diferite case. Şi dacă crezi c-ai câştigat, deoarece te-ai descurcat... Cu jocurile vieţii, chiar dacă te-au jucat murdar „isteţii”, Pe care tu în mod curat i-ai abordat.,... TE-NŞELI! Deoarece tăcerea-n întuneric e deplină chiar şi sus Atunci cînd nu-i lumină blândă-ndeajuns Tangou atipic Motto: Eu sunt trist în fericire Şi-ntru fericire-s trist Singur doar îmi ştie chinul Îngerul de lângă Crist Florin Grigoriu – Eu sunt trist în fericire (Din Volumul FLORAR- Editura Societăţii Scriitorilor Români – 2011) Pusă una peste alta FAPTA-ŢI... defineşte soarta! Adunând faptele bune... 239

Biblioteca Cronopedia Pentru cei din altă lume. Spre-a nu se mai rătăci, Dar şi pentru-a regăsi... Drumul spre locuri comune, Trebuie să le dăm un nume Dar nu trebuie că-i este spus: Numele îi este Iisus Cu care-am crescut de mici Uneori lângă părinţi, Alături lângă... bunici, Dar tot timpul... cu-EL aici! De la el am învăţat: Cu adevărat există... Doar iubirea altruistă! Şi aşa cum ne-a lasat... Scoşi cu totul din păcat, Dac-am fi rămas mereu Astăzi n-ar fi fost prea greu Să avem doar fapte bune... Dar aşa,... pot doar a spune: Pusă una peste alta, FAPTA-ŢI... defineşte soarta! 240

Zidirori în abstract Olga Văduva Data și locul nașterii: Tulcea, la data de 23 august 1953. Apariţii editoriale: Volume publicate: VIS SPRE INĂLŢIMI, Editura Sf. Nicolae, Brăila, 2013; POD PESTE GÂNDURI, Editura Editgraph, 2014, poezii în ediţie bilingvă, româno-italiană, în traducerea poetului Luca Cipolla. Publicaţii în reviste: Revista de literatură si artă Boema Galaţi; Revista de cultură Chronos, Peniţa de aur; Revista de creaţie şi cultură Bogdania; Revista Amprentele Sufletului; Revista Seniorii tulceni; Revista Steaua Dobrogei, Editie specială, la 15 ani de existenţă: Revista Sfera Eonică Revista Orizonturile Bucuriei – Uniţi prin Credinţă Revista Anotimpurile „Expresiei Ideii 2018” Apariţii în antologii: Poezii religioase în antologia „Expresia ideii – IV” Spre tine, Doamne”, Editura Karta ro, Oneşti, din cadrul Clubului Mariana Bendou, 2013; 241

Biblioteca Cronopedia Antologia “Reverenţa cuvintelor”, Editura InfoRapArt Galaţi, 2013; Antologia de poezii a Revistei „Singur”, Târgoviste 2014; Antologia de poezii, „Priveşte visând, iubito”; Editura Editgraph Buzau, 2014; Antologia „Lira de foc”, A.S.P.R.A. Galaţi, 2014; Critică eseistică, Cezarina Adamescu, Editura Info RapArt, 2015; Antologia „Scrieri pentru istoria literaturii române”, Editura Editgrapf Buzău, 2015; Antologia internaţională „Sub curcubeul prieteniei”, Ed. Lyricgraph 2016; Antologia internaţională „Parfumul unei noi primăveri”, Editura Lyricgraph, 2017 Antologia di poesia italiana „Un cielo di poesia 2017” Antologia Ascior 2017 pentru civilizaţie creștină Teologie- Sociologie, Ed.Teocora 2018 Antologia di poesia italiană „Alda Merini nel cuore 2018” Antologia participanţilor la Concursul Internaţional de Poezie, Gocce di Memoria, ed.2018. Antologia Prieteniei vol III Editura Teocora 2018 Te-am iubit în tăcere Te-am iubit, pentru că erai cel mai înalt, puternic şi mândru dintre toţi copacii. Primeai lumina orbitoare a răsăritului, rogvaivul văzduhului 242

Zidirori în abstract descătuşat și liber. Te-am iubit, pentru că păsările albe se înălţau spre nesfârșirea albastră, culegeau stele argintii, te împodobeau cu lumină, străluceai în nopţile întunecate, stând la taifas cu luna. Te-am iubit, pentru că te-ai aplecat sfios, mi-ai adunat lacrimile, le-ai aşezat printre frunzele risipite pe ramuri, transformându-le în vise, răsfrânte în rădăcinile tale. Atunci m-am agaţat de trunchiul tău, m-ai îmbrăţişat timid, ai scuturat stele peste mine şi am simţit că plutesc. Totul încremenise. Te-am iubit în tăcere! 243

Biblioteca Cronopedia Pictor amator Desenează-mi chipul Pictor amator, Râsul și privirea Nesfârșitul dor! Lacrima ascunsă Nu o colora, Vreau s-o șterg în grabă Din privirea mea. Pânza vreau să fie Cerul nesfârșit, Roșul de pe buze Mac din câmp cosit. Zici că n-ai culoare Pentru viaţa mea? Verdele speranţei Soarta vreau să-mi dea. Curcubeul zilei M-a învăluit, Iarăși cred în vise, Din somn m-am trezit. 244

Din val în val, pe-o undă lină, Zidirori în abstract Suspină-adâncul străveziu, Din cer se-așterne o lumină Chipul tău Peste amurgul sângeriu. Un pescăruș, străbătând zarea, Iubește Se-opri la geamul meu deschis, Purta în cioc iubirea, floarea Și chipul tău văzut în vis. Zâmbeai sfios, răzleţe gânduri Se risipeau spre cer senin, Iubirea scrisă printre rânduri Mi-a schimbat clipa din destin. Iubește clipa trecătoare, Eternul răsărit de zi, Apusul sângeriu de soare, Vântul hoinar de miazăzi! Iubește macii din câmpie, Clepsidra veche cu nisip, Visul pierdut în veșnicie, Iubirea ce nu are chip! 245

Biblioteca Cronopedia Iubește ţărmul, depărtarea, Adâncul mării necuprins, Inima tristă și uitarea, Scrumul iubirii ce s-a stins. Iubește fiecare clipă, Ochii în lacrimi ce au plâns, Eternul fâlfâit de-aripă, Durerile ce-n trup le-ai strâns! În așteptarea... Reginei bălţii (Zolotușca – Pește auriu) Răsăritu-i lin, contopit în soare, Adieri de vânt, zi de sărbătoare. Balta-și pregătește covoarele moi Din mătasea broaștei și plante de soi. Salcia divină se roagă la cer Să vină cocorii, să nu fie ger. Stuful maiestos își scutură puful Iarăși a răcit. L-a cuprins năduful! Ciulinii acvatici afară-au ieșit Au primit prosoape și s-au primenit. Stânjenelul apei, galben de șofran, Se pudreză-n taină, după paravan. Scena-i pregătită, pe-un plaur ușor, Lebedele albe au sosit în zbor... 246

Zidirori în abstract Graţiosul nufăr se lasă așteptat, Nu-și găsește fracul. Tare-i supărat. Barza-i fericită. Are microfon! Se uită la broaște să le dea un ton. Fiecare cântă, cum le este dat, Note diferite... De, oac, oac, oac, oac! Răsună cântarea, totu-i pregătit, Unde e Regina? De ce n-a venit? Vestea o aduce blândul pelican, N-a putut s-ajungă... Vine peste-un an! Vis de iarnă Mii de gânduri, zbor de păsări Trec prin gene-n zori de zi, Las ferestrele deschise, Soarele pe unde-o fi? Ce de lebede flămânde, Nimfe albe fară chip, Îngheţate și plăpânde Albesc ţărmul de nisip! Stol de pescăruși în zare Se rotește înspre mal Prevestind furtuna mare, Strigăte pierdute-n val. Mă trezesc. Ninsoare-albastră Peste marea-staniol, Nicio pasăre sihastră, Orizontul este gol! 247

Biblioteca Cronopedia 248

Zidirori în abstract Am adunat toţi anii Am adunat toţi anii ce-au trecut În calendare vechi și fără timp, Tristeţi şi bucurii am petrecut, Iubind iubirea-n orice anotimp. Am adunat toţi macii înfloriţi, Cu fir de iarbă verde i-am legat, Să-i dăruiesc celor nefericiţi În noul an, c-un zâmbet nepătat. Am adunat ninsorile târzii Și pozele găsite prin album, Speranţele, tăceri în poezii, Cuvinte nerostite pân'acum. 249

Biblioteca Cronopedia 250