Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie)

Zidirori în abstract Să mai trăieşti. Încearcă atunci Să te opreşti o clipă, Repaus total, Şi dilatează clipa Până te plictiseşti... Apoi treci la următoarea clipă Şi procedează la fel. Vei simţi La un moment dat Că începi din nou să trăieşti Nu doar să alergi prin viaţă Către capătul ei... Trăieşte! 51

Biblioteca Cronopedia 52

Zidirori în abstract Dumitru Ichim Data nașterii: 14 august 1944, comuna Dărmăneşti, judeţul Bacău. Profesie: Poet, eseist şi prozator. Conduce emisiunea bilunară de cultură şi spiritualitate românească Romanian Kaleidoscope, face parte din Colegiul redacţional al Cuvântului românesc (Hamilton, Ontario, Canada), unde publică eseuri de teologie şi filosofie, poezii şi cronici literare. Apariţii editoriale: colaborat la Amfiteatru, Gazeta literară, Luceafărul, Studii teologice, Telegraful român, Vatra (Germania), Revista Scriitorilor Români (Germania), Comuniunea românească (Statele Unite), Drum (Statele Unite), Solia (Statele Unite), Luceafărul (Canada) etc. Editează revista literară Orpheus (din 1988), buletinul parohial Rădăcini şi colecţia Vestitorul român canadian (Romanian Canadian Herald). OPERA: De unde începe omul, versuri, Bucureşti, 1970; Sub umbra Sfinxului, Kitchener, Ontario, Canada, 1975 (în colaborare cu Petru Rezuş); Valea nisipului de aur, poeme haiku, Kitchener, Ontario, Canada, 1977; Urmele, poeme haiku, Kitchener, Ontario, Canada, 1977; Constantin Brâncoveanu, poem istoric, Kitchener, Ontario, Canada, Romanian Canadian Herald, 1981; Melcul, şase scene în versuri, Kitchener, Ontario, Canada, Romanian Canadian Herald, 1981; Agape, versuri şi proză, Kitchener, Ontario, Canada, Romanian 53

Biblioteca Cronopedia Canadian Herald, 1982 (în colaborare cu Nicolae Novac şi Florica Baţu; secţiunea semnată de Dumitru Ichim se intitulează: Planeta Ichthys); Biserică şi religie la români, Hamilton, Ontario, Canada, Cuvântul românesc, 1985 (în colaborare cu Horia Samatu); Dar în silaba Luminii plângeam orfan şi greier, poeme tanka, München, Revista Scriitorilor Români, 1987; Apariţiile Maicii Domnului la Medjugorje, Kitchener, Ontario, Canada, Rădăcini, 1989; Fântâna luminii. 100 plus poeme haiku, Bucureşti, Editura Apollo, 1993; Pasărea cu şapte aripi, poeme tanka, Bucureşti, Editura Apollo, 1993.Poem imaginar dramatic în cinci tablouri, Cluj-Napoca, 2003.Floarea fântânilor pierdute, versuri, Vancouver, Canada 2003; Adânc pe adânc, sacerdoţiu liric, antologie realizată de Ioan Petraş, Ed. Brumar, Timişoara, 2006; (autorul are o secţiune); Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, Ed. Eikon, Cluj, 2012; Heshtjet e Pafejuara (Nelogoditele tăceri), ediţie bilingvă româno-albaneză, traducere Baku Ymeri, Editura Rozafa, Prishtine” 2013; Le solitudine della pietra (Singurătăţile pietrei), Ediţie bilingvă româno-italiană, traducere Maria Niculescu, Editura Ginta Latină, Bucureşti, 2013; Den Vita Tiden (Timp alb), ediţie bilingvă româno-suedeză, traducere Dorina Brânduşa Landen, Editura Hans Erik Forlag, Skarblacka, 2013; The ideogram of my Soul (Ideograma sufletului meu), ediţie româno-engleză, traducere Muguraş Maria Petrescu, Ed. Gracious Light, New York, 2013; Apa morţilor, prefaţă Valeriu Anania, Ed. Eikon, Cluj, 2013; Grădina Reginei Izvana, poeme de dragoste, Editura Cuvântul, Chişinău, 2014; Half of Ring above the Ocean (Jumătate de inel deasupra oceanului), ediţie bilingvă, traducere Muguraş Maria Petrescu, Editura Destine literare, Ottawa, 2014; Sarp ele de aramă, prefaţa Nazaria Buga, Editura Sfântul Gheorghe-Vechi, Bucureşti, 2014; Antologia Duke vallëzuar nëpër fjalë (Valsand printre cuvinte, Antologie poetică), Editura Albanezul, Bucuresti 2015, ANTHOLOGY OF ROMANIAN VERSE, ediţia americană, de Daniel Ionita with Eva Foster, Daniel Reynaud and Rochelle Bews,Publisher: Change2improve Pty Ltd (August 18, 2016) 54

Zidirori în abstract Psalmul iubirii nebune Să-ngenunchezi la cedri, să vezi în prund – safire, În trepte doar urcușul și-n ce-ai pierdut – tărâmul... Să nu aduci Iubirii nedreapta înjosire C-ai ști pe unde iarna ţi-a înflorit salcâmul. Trăsură nebuniei, cu pescăruși în hamuri, Dă foc la răsărituri mânându-le pe creste. Ce-ţi pasă, violetul că-ţi flaută prin ramuri, Când marea te răsfaţă-n festinuri de tempeste. Ne-au invadat lumina și neamul de chitare, Nu-i prăbușirea cântec? Beţi vinu'-n gust de a-ii! Ce mai contează timpul pentru-mbătatul soare, Când inimile noastre îi galopează caii! Râzând îmi sari în braţe: Ne caută,-i la ușă! – Zi-i: Moarteo, mai așteaptă, până vom fi cenușă! Psalm de luminare a lemnului „Se luminează lemnul sub daltă și gealăuri”, Așa-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic. De slab te lași Iubirii, atunci îi ești puternic. Au fluierul dă cântec din cioturi, sau din găuri? 55

Biblioteca Cronopedia Sămânţa-i rege florii, cocon de rămășaguri. Petala, ca aripă, e doar răscumpărare Spre zborul ce dă fructei gust acrișor de soare, Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri. Că n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri! Adânca-nţelepciune-i când de frumos ţi-e frică. Nu încruntând sprânceana ești cuib de rândunică, Sărutul din lumină se-nfruptă, nu din gânduri. Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoaște-i! Altfel, ce toarce gândul e doar mătasea broaștei. Psalm cu cârlionţi de aur Comoara îngropată, nălucă strălucirii, Mai bântuie prin codri, ca inorog neprins! Pe unde-o mai fi scrinul, Damascul amintirii Cu cârlionţi de aur și roș sigiliu, stins? Risipi de frumuseţe, cum amăgiși Iubire, Pe-o singură tulpină, ca un satrap avar? Pe-altoiul veșniciei, trup vrut-ai, mănăstire, Argila să întreacă în cântec pe Olar. Spun cărţile bătrâne, Numele-Spart se-arată În vis, ţesut din raza Iubirii-n heruvim, Că mă întreb, dar dacă lumina Ei furată, N-o fi un semn veciei, ca-ntoarsă s-o trăim. 56

Zidirori în abstract Chiar iadul făr' Iubire ar fi lipsit de straie, De n-ai fi fost, de unde ar fi furat văpaie? Psalm la modul gramatical al iubindului Măsură a Iubirii? Cum să măsori tristeţii Junghierea de lumină, când perla se răzbună? Măsură are moartea din calculul lopeţii, Dar dragostea e jocul de-a Dumnezeu, pe strună Când inima îi cere veciei moștenirea, Când răsuflarea-i cântec din ochi de peste ape, Că Ziditorul mării îi puse-n om iubirea, Cu rai și iad alături, vecini în strop de pleoape. Când bei din nemurire, crezi, timp că-ţi mai rămâne, Vreun ciob de strălucire, spre tânga cea năroadă? Iubirea-n toate-i astăzi, că nu se-mbracă-n mâine Secunda care-nșfacă dumnezeirea-n pradă. Diacul, rău mă ceartă, că-n spini floresc colindul, Schimbând infinitivul, cu-alt infinit – iubindu-l. Psalmul iubirii spre iubire Fărădelege minţii, scandal de-a axioma, Război cu silogismul – când inima te-mpsalmă! E vin care mai poartă din Dumnezeu aroma Din prima-mbrăţișare-a frământului din palmă. 57

Biblioteca Cronopedia Mormântu-i gol seminţei, vrei tu a-i cerne floarea? De ţi-ar fi-n aur frâul, poţi tu-nhăma simunul? Cum vrei să scrii pe hartă fără de ţărmuri marea, Și-n limbi de mult timp moarte fiorul și lăstunul? N-a mers la școală focul, dar el citește lemnul, Neînţeleasă-i gloatei solara lui sanscrită. În cercuri semnătura, inelului e semnul, Că și-n copac Iubirea, ca-n templu-a fost slăvită. Eli, Eli... cum oare? – Taci, minte, ispitirii, Că n-ai fost tu pe cruce, ci inima Iubirii. Psalmul despre sancta simplicitas Dacă-ai ajuns chitarei să-i numeri decibelul, În freamăt să vezi vântul, și-n murmur doar cascadă, De nu-ţi dă osebire belciugul și inelul, De ce-aș vorbi de vultur la gloata din ogradă? Fac dragoste, spun unii, ca și cum zici fac treabă! O, nume sfânt, Iubire, primul născut Luminii... Păcat până la ceruri, de-ajungi să fii tarabă Vânzând din moștenirea ce ne-o lăsară crinii! 58

Zidirori în abstract Nevindecatei lepre, mai poţi spera-n miracol, Dar de simplicitatea cea groaznică, prostia, Nici Dumnezeu din ceruri, nici demoni, nici oracol, N-au leac tămăduirii, chiar de-ai dubla vecia! De ce-ai lua în seamă prea gureșele ţaţe? La tine n-or s-ajungă, că eu te ţin în braţe. Psalmul presusului luminii Nu faci din zi o straiţă în care strângi nădufuri, Când ai din calendare roș ghiocel pe ramuri. Nu-mbraci din struguri imnul în gioarsă de burdufuri; Vin nou – numa'-n cimpoiul din pielea pentru hamuri! Păduri de sărbătoare, mi-s braţelor prierul, Cum n-am fost niciodată atât de primăvară, Simţind cum pentru cântec se-ngustă-n veacuri cerul, De parcă-s fiat-lux-ul zburdându-Ţi prima oară. Cântaţi cu mine păsări, munţi, prund și-etceterale, Liban sfinţit de cedri, ce-ndrăgostiţi slăvimu-l! Din toate strigi, Iubire! Din ţărmurile Tale Rămas-au numai strune, să cânte Heruvimul. Cât ne-a surprins de bine zugravul din Sixtină, Unu-arătând la altul presusul de lumină! 59

Biblioteca Cronopedia Psalmul de iubire cu ură Cum te urăsc Iubire, când te iubesc cu ură, Ca foc ce-n foc se arde, nemistuirii strungă! Devii tot mai oglindă, chiar blestemare pură – Din iad să-ţi bei răcoarea, și iadul să n-ajungă. Principiu-acelor vase ce-și zic comunicante, Mă-ntreb dacă și Ţie cumva nu Ţi s-aplică; Otrava geloziei mi-o schimbi în diamante Cu-adânca limpezime când fluierul urzică. Iubind, îmi sunt vânatul și tot eu vânătorul. De ce-ai făcut din vorbă pervers scrin de Pandoră, Și nu mi-ai spus că-n lutul din palmă Ţi-ai pus dorul De-a-ngenunchea, ca omul, sub umbră și sub oră? Iar dacă-acel principiu a fost și cu-ntrupatul, Nu-i drept ca geloziei să-i împărţim păcatul? Psalm de zidire a focului Suflarea e din suflet, când sufli-n lumânare, Dar șoapta-i mai înaltă, că-i suflet de cuvânt. Cu fiecare frunză cerșesc o sărutare, Că-mi înfloresc salcâmii din lut și duhul sfânt. 60

Zidirori în abstract M-auzi când bat? Deschide! E-al inimii bătutul. Cu fiecare zvâcnet, Iubirii-s și mai rob. Tot ce ating – e cântec! Blestem mi-a fost sărutul, Ca-n fiecare scoică să fiu bisectul rod! Pădurile cu-adâncul, până-n hemoglobină, Mă-nfreamătă spre Tine, și-s iad, și-s acatist! Pe unde-apune prundul, învie o grădină Cu tânăra-i lumină dansând pe ametist. Cum să întreb ca alţii că, unde-ai fi Iubire, Când pe altar de lotus mi-ești jertfă și zidire? 61

Biblioteca Cronopedia 62

Zidirori în abstract Elena Agiu-Neacşu Data și locul naşterii: Com. Cetate, Jud. Dolj Domiciliu actual: Rm. Vâlcea Ocupaţia: profesor Colaborări în periodice: Orizont, Evenimentul, Cronica Vâlceană, Jurnalul de Vâlcea, Monitorul de Vâlcea, Povestea vorbei, Memoria slovelor, Anton Pann (Rm. Valcea), Revista română de versuri şi proză (Bucureşti), Poştaşul (Slatina),), Scurt circuit oltean (Slatina), Constelatii Diamantine (Craiova), Pietrele Doamnei (Domnesti-Arges), Mirajul Oltului (Călimănesti), Amurg Sentimental (Bucureşti), Viaţa de pretutindeni (Arad), Confluenţe literare (on-line), Zeit (Brăila) – poezii, haikuuri, epigrame, eseuri, schiţe, teatru Volume publicate: – „Patrioţi... de trei parale”, poezii, Ed. Carmirel, Râmnicu Vâlcea, 1998 – „O viaţă pentru o idee. Infinitul din palmă”, proză, coautor Laura Vega-Marcu, Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2010 – „Despre ce vorbim aici?”, teatru, Ed. Mircea cel Bătrân, Olăneşti, 2016 Antologii: – „Drumurile Crucii”, Ed. Amurg Sentimental, colecţia Cum grano salis, Bucureşti, 1999, recenzie a volumului Patrioţi... de trei parale (1998), semnată de poeta Adina Enăchescu 63

Biblioteca Cronopedia – Constantin Toni Dârţu, „Personalităţi române şi faptele lor – 1950-2000”, Ed. Pan Europe, Iaşi, 2003 – Petre Petria, Cristina Tănăsoiu, „Vâlcea-Oameni de Ştiinţă, Cultură şi Artă”, Ed.Conphys, Rm. Vâlcea, 2004 – „România din suflet, 90 de poeţi celebrează 90 de ani de la Marea Unire”, Ed. Boldaş, Constanta, 2008 – „Sub constelaţia lirei „(Antologie de poezie patriotică), Ed. Societăţii Scriitorilor Români, Bucuresti, 2010 – „Vara visurilor mele”, Ed. Amurg Sentimental, Bucureşti, 2010 – „Volum omagial. 75 de ani de la naşterea cărturarului vâlcean Costea Marinoiu”, Ed. Petrescu, Râmnicu Vâlcea, 2012 – „Haiku. Antologie Internaţională, Ed. Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2013 – „Personalităţi vâlcene. In memoriam Petre Petria (1934-2013)”, Editura „Rotipo”, Iaşi, 2014 – Mama Lirică, Editura MJM, Craiova, 2014 – Antologia Paradoxistică Nr. 13, Editura Ferestre, Oradea, 2015 – Popasuri scriitoriceşti pe Olt şi pe Olteţ, Vol. II, Editura Ferestre, Oradea, 2016 – Atlasul cu diezi, Antologia „Insemne Culturale”, Ed. Armonii Culturale, 2017 – Antologia Societăţii Culturale Antonn Pann, Ed. Hofmann, Caracal, 2018 Volume în curs de apariţie: „Scurt popas în lumea... medicală” (tablete satirico-umoristice), „Epigrame”. 64

Zidirori în abstract Toni ar fi băiat bun... Toni ar fi băiat bun, Are însă un nărav, Întruna mi se trozneşte, Iar a doua zi, chirnav, Agale coboară-n beci Să-şi aducă murătură, Şi cum totu-n jur se-nvârte, O dă iar pe... băutură; Uitând pentru ce-a venit, Ia un ţoi de vişinată, Deh, fuse mai la-ndemână, Îl şi dă pe gât îndată; Şi-afumat şi-aşa năuc, Umblă chiaun ziua-ntreagă, În zadar îşi pune-ambâţ, Două în tei nici că leagă; Uneori se mai trezeşte, Da-l ia la refec nevastă, Încât uneori îşi zice: «În cas’ mi-am luat năpastă, Acum de-aş fi singurel, Mi-aş putea face de cap, Nime nu m-ar docăni, Cum să fac de ea să scap?» Şi tot astfel bombănind, 65

Biblioteca Cronopedia Goli ţoiuri nouă’j’nouă Şi-nghiţind în sec venin, De-o vreme-i ninge şi-i plouă, Căci are burta carabă Şi-şi repetă: „Nu-i a bună, Ce nechibzuit am fost, Să cânt năravului strună!” Ba mai spune şi-o mătuşă Rea de gură că-mbrăcat, Pe-ntuneric bâjbâind Adesea dormea sub pat; Aşadar, nu-i de mirare Că-n cele din urmă, drept, Toni-al nostru, bun băiat, A pus mâinile pe piept. EPIGRAME Unuia peste măsură de orgolios Dintre toţi se crede as, Critica nu o suportă, De-ndrăzneşti să-i tai din nas, Îi plesneşte o... aortă! 66

Zidirori în abstract Ipocrizie Pentr-o burtă de sarmale, Chiar în spirit creştinesc, Mulţi înalţă osanale, ... Puţini se călugăresc! Realitate contemporană Sfântă ne era pădurea, Multe-ntre timp s-au schimbat, Astăzi regină-i securea, Iar gaterul... împărat. Convingere de necontestat Parlamentul – o clădire bizară, Nutresc convingerea că-mpărtășiţi ideea, Parlamentarii dorm aici ca-n gară, Iar când deschid gura-i lovește... diareea! Atitudine reprobabilă Nu mai aștepta, mătușă, Nu-ţi va da pomană stat, Având doar mâini de luat, Îţi trântește-n în nas... o ușă! 67

Biblioteca Cronopedia Unor doctoriţe de azi Doctoriţe, după lege, Au salarii motivante, Că muncesc, s-ar înţelege, ... Dar sunt numai figurante! Scoruşe (schiţă) Abia ce ajunsese la cumnata ei, care suferea de tuberculoză şi stătea cu tubul de oxigen lângă pat, că Emiliei îi sună telefonul. Politicoasă, Dorina o lăsă în hol singură pentru a putea vorbi nestingherită şi intră în dormitor. – Alo! Bună! Nu, nu sunt acasă. Ei, unde? În oraş! Cum? La o cumnată! Poftim? Te sun când plec de la ea, că stă la zece minute de piaţă. Se îndreptă spre camera Dorinei şi dându-i bananele aduse, îi zise vădit nervoasă: – Nu te supăra, Dorino, dar trebuie să plec!  SCORÚȘĂ, scorușe, s. f. Fructul comestibil al scorușului (sau al scorușului de munte). – Din bg. skoruša. 68

Zidirori în abstract Cumnata ei, care între timp se aşezase în pat şi se acoperise cu o pătură, zise cu regret: – Bine, dar abia ai ajuns! – Asta e! Mai trec zilele astea pe la tine. – Cum vrei, fata mamii! Emilia ieşi din cameră în grabă urmată de cumnată-sa şi tresări când văzu lumânările aprinse din holul de la intrare, dar nu zise nimic. O surprinse că nu le văzuse la sosire şi abia acum realiză că şi în dormitor erau câteva pe noptieră. Un fior rece o trecu pe şira spinării şi coborî iute scările Ajunse în stradă, iar când se apropie de piaţă, scoase telefonul din geantă şi sună: – Alo! Unde ziceai că eşti? Lângă florărie? Bine! În câteva minute ajunse la florăria de la intrarea în piaţă, aşteptă, se uită în sus şi în jos şi văzând că nu-şi găseşte amicul, îl sună continuând să meargă, dar nu merse mult că-l şi văzu ieşind din piaţă cu telefonul la ureche. – Te-am văzut, zise ea, închizând telefonul şi îi făcu semn cu mâna în momentul în care se întorsese cu faţa spre ea. – Hai, măi Emilia, că m-ai speriat! Credeam că mă păcăleşti! – Sssst! N-ai crezut nimic! îi puse ea mâna pe buze. – Mă rog, fie cum vrei! 69

Biblioteca Cronopedia – No, de ce m-ai chemat? – Ardeleanca mea! – Hm! Eu-ardeleancă? Olteancă aprigă, vrei să spui! – Scuze! Nu ai venit din Timişoara, că aşa am înţeles? – Oi fi venit! Şi, mă rog, ce-ţi pasă de unde am venit? – Bine, dar eu te iubesc! – Iar începi? – Păi, dacă-mi placi? – Ioane... – Da, Ion mă cheamă, doar am făcut cunoştinţă... Dar Emilia continuă citatul din Creangă: „... dragi ţi-s fetele? Dragi! Dar tu lor? Şi ele mie!” Aşa şi cu tine acuma. Lovi-s-ar nu s-ar lovi! – Nu înţeleg! – Tot un drac. Spune-mi de ce m-ai chemat? Ce este aşa de urgent? Pierzându-se în ochii ei, Ion exclamă din tot sufletul: – Da... – Ce da? – Scoruşe! – Ce-s alea? 70

Zidirori în abstract – Ei, ce-s? Să nu-mi spui că n-ai auzit de ele? – De auzit oi fi auzit, e drept, da’ nu le-am văzut la culoare! – Hai să intrăm în piaţă, şi le vezi îndată! – Fie! – Poftim? – Cum vrei! Unde sunt, că mă grăbesc? – Păi aici, lângă florărie. Ion deschise uşa pieţei şi o lăsă pe ea să intre întâi, apoi o conduse în partea dreaptă, unde se afla o tarabă cu fructe fel de fel. – Uite, astea sunt! De la domnul cumpăr şi miere de 15 ani, cum ţi-am spus. Scoruşe am mâncat prima dată pe Cozia. – Şi ce-i cu asta? – Emi! – Ţi-am spus să nu-mi mai zici Emi! – Dar cum? Spune-mi tu cum! Îţi voi spune cum vrei, oricum! – Mă rog... zise Emilia, apoi se adresă vânzătorului: – Daţi-mi o scoruşă, să văd cum este! – Sunt foarte bune, da’ numai cele care par stricate sunt dulci, îi explică Ion. Vânzătorul, vădit surprins de aprecierea medicului, căci Ion practicase medicina, zise: 71

Biblioteca Cronopedia – Eu nici nu le-aş fi adus la piaţă. Nevastă- mea zise să fac o-ncercare! Frumos! Încercare pe buzunarul meu, gândi Emilia, dar nu scoase grai. – Păi vedeţi!? Nici nu ştiţi cât de bune sunt pentru organism, zise Ion. Şi în special astea care par stricate sunt cele mai bune. Daţi-mi una! Aşa! Aceea coaptă! Foarte bine! O luă, o spălă la robinetul cel mai apropiat şi i-o puse Emiliei pe limbă. Aceasta o mestecă, o înghiţi şi confirmă că într-adevăr este dulce. Aşadar, Ion îl rugă pe vânzător să-i aleagă din cele coapte. Fiindu-i client vechi, acesta se conformă. – Dar sunt zdrobite, zise Elena. – Dacă-ţi spun, astea sunt cele mai bune! Doar ai mâncat... Luă apoi o scoruşă necoaptă, o spălă la acelaşi robinet şi i-o aduse: – Poftim! Guriţa mare! Aşa! Emilia văzu că este cam acrişoară, dar se gândi că mixate, amestecate cu cele coapte şi cu puţină miere vor fi numai bune. Nerăbdător, Ion o întrebă: – Cum este? – Să zicem că merge! – Aşadar, îţi place! Cumperi un Kg? 72

Zidirori în abstract – Da! – Ce mă bucur că ne-am întâlnit! – Poftim? – Scuze, ai dreptate, suntem în public. Se adresă apoi vânzătorului: – Cântăriţi-i, vă rog, un Kg! Vânzătorul le cântări, Emilia plăti, iar apoi ieşiră din piaţă. – Apropo, zise el, ştii că sâmbătă şi duminică e Ziua recoltei? – Am avut impresia că a fost săptămâna trecută. – Şi eu la fel, dar am venit în scuar, era un specatacol, dar n-avea legătură cu Ziua Recoltei. – Păi nu e la început de octombrie? – Ba da, zise Ion, dar întâi a picat luni. – Ai dreptate. Acum îmi dau seama. Da’ totuşi, a fost ceva, că am auzit muzica din bucătărie. Dacă stau aci, la doi paşi... – Da, muzică, antren, voie bună, ca în fiecare week-end. Tu n-ai ieşit? – Ba da, dar nu am venit în centru. În acest timp, mergând, la un moment dat intrară în gangul ce dădea spre scuar, iar el exclamă emoţionat: – Cum de nu ne-am cunoscut noi în tinereţe? Doamne, şi ai fost tot timpul peste drum de mine! 73

Biblioteca Cronopedia Chiar, am văzut o fată cam de doisprezece ani pe balcon la tine într-o rochie cu bretele astă-vară. – Ce fată? Fata mea e în America. – Şi totuşi, am văzut-o. – N-ai altă treabă decât să te uiţi la balcoanele oamenilor? Ia’ stai! Acum îmi dau seama! Eu am o rochie bleu cu bretele. – Da, da! Înseamnă că tu ai fost. Aprins la faţă şi înflăcărat, amicul începu să recite ca un adolescent: „La geamul tău ce strălucea,/Priveam atât de des,/O lume toată- nţelegea,/Tu nu m-ai înţeles...” – Iar începi? – Păi dacă-mi placi! Hai, dă-mi un pupic! Numai unul! – Ne vede lumea! Vrei să apărem în presă? Ei, acuma înţeleg... Intenţionat ai luat-o prin gang. Măi, măi, măi! El o sărută pe un obraz şi vru s-o sărute şi pe celălalt, dar ea nu-i permise. – Vezi ce înseamnă să-i dai nas lui Ivan? Ţi se urcă pe divan. – Dacă te iubesc! – Nu am stabilit o dată că am prieten? – Uite, ce părere ai? Mergem la vară în Deltă? Îl cunosc pe Ivan Paţaikin! Iau şi caiacul. Ai 74

Zidirori în abstract zis că şi băiatul tău are acest hobby. Poate mergem împreună... – Şi ce-are a face? Doar n-ai vrea să mă urc şi eu în caiac? Nu mai am 20 de ani, să fim serioşi! – Da’ tu arăţi ca o adolescentă, şi te iubesc aşa de mult! Fără a se gândi la semnificaţia versurilor, Emilia îi răspunse mecanic: „Ale tale doruri toate/Numai eu ştiu să le-ascult!” – Vezi că rezonezi cu mine? – Nu te-ai prins? – Nu. – Atunci, las-o baltă! – Mă rog, zise el, hai să ne aşezăm pe o bancă! Numai dacă vrei şi tu, desigur, completă el, ca un gentilom ce se afla. – Facem o haltă? Ok! Deşi deranjat oarecum de acest limbaj, se prefăcu a nu-l observa şi schimbă discuţia, întrebând-o: – Da’ ţi-au plăcut scoruşele? – Văd eu acasă. – Cum aşa? răspunse contrariat. Să nu-mi spui că numai de dragul meu le-ai cumpărat? 75

Biblioteca Cronopedia – Te rog! Să lăsăm lucrurile aşa cum sunt. De unde ştiu eu că nu eşti în cârdăşie cu tarabagiul ăla? Doar ziceai că ţi-e prieten. – Da’ cum mi-aş permite să te păcălesc tocmai pe tine, când îmi eşti atât de dragă? Asta-i bună! Hai că m-ai dat gata! – Ne auzim la telefon, schimbă ea discuţia. – Mai bine. Măi, da’ ştii ce rău îmi pare că nu am vorbit mai demult cu tine! Chiar, cât timp este de când s-a schimbat conducerea la societate? – Nu mai reţin exact. În 2014, parcă. – Patru ani deci. Ei, cam pe-atunci am stat o dată lângă tine la o lansare de carte. Ce rău îmi pare că nu am intrat în vorbă de atunci! – Iar începi? – Dacă te iubesc. – Ce oi fi având eu aşa special, de vă bag în draci pe toţi, nu ştiu? – Cum adică, pe toţi? – Doar nu crezi că eşti primul căruia i s-au aprins călcâiele? – Aoleu! N-o fi cumva prea târziu? – Păi nu ţi-am spus? – Eu ştiu... Am crezut că ne vom înţelege cumva. – Adică? Nu pricep. – Mă poţi iubi puţin? 76

Zidirori în abstract – O iubire platonică? Nici măcar atât, deşi... Ştii ceva? El o sorbi din ochi şi o întrerupse revenind la propunerea făcută: – Nu, serios, mergi cu mine-n Deltă? Fără caiac, poftim! – Caiac-necaiac, are importanţă? – Are, cum să n-aibă? răspunse el. Una e să te plimbi cu caiacul tău, alta e să mergi cu barca altora. – Mergi, domnule, cu caiacul dumitale unde vrei! O ţii una şi bună să vin şi eu. – Păi, spune şi tu, ce farmec are să merg de unul singur? – Aşa este. Ai dreptate! Nici eu nu pot merge nicăieri, fiindcă sunt singură. – Păi prietenul? Nu merge cu tine, că parcă ziceai că ai unul? Sau ai zis doar aşa, să îmi tai mie aripile? – Am, desigur, dar încă nu ne afişăm în public! – Aşa deci, atunci înseamnă că putem fi împreună. Doar frecventăm aceleaşi cercuri, avem aceleaşi preocupări... – Te rog! Ne vede lumea, au început să ne bârfească şi colegii de cenaclu. – Te iei după gura lumii? 77

Biblioteca Cronopedia – Slobodă, n-o astupă nici pământu’, da’ până una-alta trăim printre oameni şi nu vreau să mă expun, ne-am înţeles? Vrând să schimbe discuţia, el îi propuse să se mute la umbră. – Umbră? Care umbră? îl întrebă Emilia. Nu vezi că au tăiat mândreţe de copaci, de-au chelit centrul pur şi simplu? Ne trebuie, vezi Doamne, spectacole în aer liber în fiecare weekend! – Ei, în agora multe se pot petrece. – Ce să-ţi spun!? nu se lăsă ea mai prejos. Mă laşi? Demonstraţii, mitinguri? Îţi place ce-a ieşit în capitală? – În 10 august? Te rog, nu mă băga în politică! – Doar nu vrei să spui că eşti apolitic? La politică şi la fotbal toată lumea se pricepe. – Eşti aşa dulce! – Şi încă nu mă cunoşti!? Turcoaică sunt după tată, bulgăroaică după mamă, m-am născut între olteni, am trăit printre bănăţeni, iar acum, poftim, aici! Îţi dai seama ce-a ieşit? – Ai umor. – Şi încă ce omor! Măcel! – Îţi sorb cuvintele! Dacă ai ştii ce voce plăcută ai! Şi un râs dumnezeiesc Ai auzit ce melodie mi-a inspirat râsul tău? Ai ascultat-o cu atenţie la telefon? 78

Zidirori în abstract – Te rog! Hai să coborâm cu picioarele pe pământ! Ce-ar putea face doi visători ca noi? Şi- apoi ce-o să zică soţia dumitale? – Cum adică, ce soţie? – Păi cum? – N-am fost şi nici nu sunt însurat. – Haide că îmi placi! Ion atâta aştepta. Se agăţă de aceste cuvinte şi le consideră ca pornite din inimă. În culmea euforiei, exclamă: – În sfârşit, ai rostit un mare adevăr. – Te rog, nu-mi răstălmăci vorbele! Virgin la 70 de ani? Ha! Ha! Ha! Câteva clipe Ion rămase descumpănit, neputând scoate grai, dar Emilia îl apostrofă ironic: – Nu-ţi mai place râsul meu? Mai compune o melodie! Ha! Ha! Ha! Nemaiputând îndura băşcălia, Ion se ridică de pe bancă şi porni spre ieşirea din scuar, iar Emilia rămase pe loc ştergându-şi lacrimile de râs. Pe Ion însă îl podidiră lacrimile de durere şi porni spre casă abia târându-şi picioarele şi bâjbâind ca prin ceaţă. 79

Biblioteca Cronopedia 80

Zidirori în abstract Emil-Iulian Sude Data naşterii: 6 septembrie 1974. Membru al cenaclului „Geo Bogza” din Câmpina. Debut editorial: Scărarul, Ed. Grinta, 2014, publicat de Asociația Culturală Direcția 9, referinţe critice de Nora Iuga, volumul de poezie „Chiar Nu\" Ed. Eurostampa, cu referinţe critice Al. Cistelecan, Gabriel Nedelea, Nora Iuga, Ciprian Chirvasiu, Marian Ilea, Maria Dinu, Eugenia Țarălungă, Daniel Cristea-Enache Cronici şi referinţe în: Viaţa românească, Steaua, Contemporanul, Mozaicul, Luceafărul de Dimineață, Actualitatea Literară. Poeme publicate în: Antologia Moștenirea Văcăreștilor, 2013 (volum colectiv); Antologia Renata Verejanu 2017; Almanahul Sintagme Literare 2017; Oglinda Câmpinei, Mozaicul, Singur, Ziarul de Duminică, Impact cultural, ziarul Lumina, New York Magazin, Steaua, Viața Românească, Alchemia, Ramuri, Vatra, eCreator, Timpul, revista 101 în limba ebraică, Sintagme Literare, Luceafărul; Prăvălia Culturală, Confluenţe, Aşii români, ProDiaspora (online) Participări la diferite concursuri şi festivaluri literare, printre care Primăvara poeţilor 2014, Festivalul Naţional de Poezie Artgothica, Sibiu, 2014, Gala tinerilor poeţi „Traian T. Coşovei” 2014, Serile „Sinapsa” 2014, Colocviul de literatură creştină 2015, Poezia vie pe plajă 2015, Romeo şi Julieta la Mizil, 2016 (menţiune), Antologia Qpoem dec. 2015 şi ian. 2016. Ia fost tradus volumul de debut” Scărarul\" în limba ebraică 81

Biblioteca Cronopedia Trăim cu impresia o prefacem Zicem Este pentru noi. tragem de carnea ei în minţile noastre ea se oferă tuturor așa concretă fără preludii și prejudecăţi. Cum ne place nouă brunetă și blondă. Poate avem o speranţă. Ce mândri și șarmanţi ne dăm. Care mai de care fiecare pe postul lui îi arătăm cum se face ce este vechi și ponosit în alt obiectiv este nou și gingaș pentru noi zicem. Asta femeia asta impresie concretă speranţa cară mulţi morţi după ea. Pe cât de bătrână pe cât de tânără. Colegii de la poartă cerberii ăia neînfricaţi de care nimeni nu trece și toţi trec. Să îi vezi cum își scot capetele la iveală și se gudura niște căţeluși. Doar doar sau poate poate. Este viaţa. La noi în serviciul de pază nu îl bate nimeni Numai soarta câteodată ne bate pe toţi. De atâtea căpace de la căminul de copii și nouă 82

Zidirori în abstract ne vine să îl căpăcim. ca pe o sticlă din care am luat o gură de bere. Îl vedem un naiv în haine mari ce crede în oameni și ne întrebăm dacă nu cumva toată naivitatea noastră este la el. În nebunia lui cultivă dărnicia de frica secetei. Ne îmbie pe toţi din ale sale să fie și ale lui din ale noastre cândva să nu îi danseze o foame în burtă. Băiatul meu îl alintă doamna de serviciu zicem îl iubește norocul pe ăsta așa virgin cum este i se trage de la măruntul din serviciul de pază să vezi cum au căzut maxilarele de cauciuc și noi ne gândeam dacă le lipim cu scoci și dăm cu cremă pe bocanci sigur doar ne latră ușor nu se aud prea tare. Câinii asmuţim spre străin o ciudă să îl muște. Printre dinţi să ne rămână măcar firmituri. De bine. Să avem și noi din el mai înodăm încă o dată nodul la papură. Să îl batem să îi luăm biscuiţii 83

Biblioteca Cronopedia Zice domnul profesor de limba germană Îţi ies și pe talpă și pe gură și pe mâini. Niște ciupercuţe mână picior. Dumneavoastră glumiţi zice că o sa faceţi o poezie dintr-o boală transmisibilă. De la copii am luat-o. Purtam o răceală acum o am cu ciupercuţe. Noi nu am știut că puritatea este locul prielnic așa-zisului rău care de fapt e o viaţă și boala e o viaţă Zicea boala care ţinea la o fetiţă că nu a știut de darnicia ei. Nu știa că se împarte la cine se împrietenește cu fetiţa. Sunt numai niște perniţe de pe labuţele pisicilor ușor încreţite și mâncăcioase și tari. Să vezi cum ne atârnau pieile când ne descuamam. Ziceai că suntem niște fluturi smotociţi numai domnul profesor de istorie poartă niște mănuși de latex albastru pe mâini de care trăgea victorios descoperind câte o jumătate de buturugă și îmi zice să nu mă apropii că se ia. Mă gândeam na că o să fiu profesor de istorie și să vezi cum se alegea numai praf se făcea că eram toţi numai spori 84

Zidirori în abstract La lecţia despre sistemul osos Ne prezentau ca pe nişte rămăsiţe abia dezvelite din cearceaf cum o lecţie de viaţa nu eram din plastic aveam şi noi o viaţă de familie cu fraţii noştrii de cruce afişaţi pe stâlpii electrici să ne amintească de wc-urile publice cu surorile noastre gropiţe în obraji în care se aduna ploaia pentru zile de secetă cu noi acei jefuiţi de poezie la drumul mare de către poeţii nărozi crezând că o fac ei mai bună dacă o publică primii cu doamna profesor de anatomie ce avea mâna caldă atunci când ne târa de piept pe holurile şcolii şi privea nefiresc spre noi de parcă eram parte din vinovăţii. Cu sârmele noastre ruginite ce ne-au dat voie să îngenunchem neaşteptat în faţa uşii unei clase căzuţi din braţe de femeie să fim mai vizibili şi mai toleranţi cu sunetul ăla a gol ca fluieratul unui surâs parcă nu ne aşteptam degeaba pe un suport din oţel inoxidabil tot să trăim pentru selfie-uri sau poate eram admiraţi pentru lumina care în sfârşit printre coastele noastre ne mângâia ca după un traumatism. 85

Biblioteca Cronopedia Cele ce vin de unde cele ce vin la masă cu noi Și Nechematul aflat până și în semnul crucii ne cere pâine şi vin. Și noi îi dăm din toate ale totului. Și începe Nechematul să ne ceară de tot de brusturi de gălbenele. Noi murmurăm ăsta ne face vreo alifie. Spune un lucru şi se dă pe altul. Atât se aseamănă cu ăla care a pus piatră peste piatră că luceşte da' nu străluce. Vine el să ne ceară repede ce i- am dat binevoitori. Credeam că suntem o sprijinire de sus în jos aşa ca o gravitaţie inversă. Și ne-am crezut trăitori şi nebuni întru poezia meşterului ne miram de jumătatea care se miră de cealaltă jumătate. L-am ispitit ca nişte babe care se roagă să nu plouă că nu au ele umbrele. Nu ştiam că ori ori nu înseamnă şi şi când colo ăsta ne foloseşte să facă alifii pentru poeţii care vor veni 86

Zidirori în abstract Emilia-Paula Zagavei Născută la data de 10.06.1970, într-un mic și liniștit orășel al judeţului Botoșani, în localitatea Săveni numită de localnici Micul Paris, am avut norocul de a mă bucura de o vastă și diversificată bibliotecă a tatălui meu pe care am citit-o pe nerăsuflate până la vârsta de 16 ani. Am urmat cursurile Școlii Generale nr 1 din Săveni până în clasa a-VIII- a, apoi am continuat a mea educaţie la Liceul de Matematică și Fizică „August Treboniu Laurian” din Botoșani Pasiunea pentru poezie și cuvânt mi-a fost inoculată de trei oameni dragi sufletului meu: profesor Holic Haralambie (scriitor contemporan), profesor Apostol Alexandra (la care am locuit în ultimul an de liceu) și profesor Dumitru Ţiganiuc (poet contemporan). Contabilă, în prezent pensionară din motive de sănătate, am avut primele apariţii literare pe paginile Cenaclului Schenk,Cenaclul Ţara cuvintelor, dar adevăratul debut a fost în revista Luceafărul,care mi-a publicat un număr mare de poezii. Primul volum de poezii intitulat „La un pas de îngeri” a fost editat de catre editura Inspirescu, din Satu Mare. sunt onorată că am fost acceptată în rândul membrilor activi ai Revistei Cronos, pe paginile căreia am mai multe apariţii literare. Lucrez în prezent la un volum de proză, iar latura artistică o împletesc cu cea umanitară, fiind și președinta Asociaţiei Bolnavilor De Parkinson Și A 87

Biblioteca Cronopedia Altor Afecţiuni Neurologice Degenerative „Sufletul Lalelelor” Din Judeţul Botoșani. Trăiesc frica de a nu mai avea timp, Pentru viaţă, pentru vis, pentru iubire Ascult orele scurgându-se timid Și cerșesc câte un gram de nemurire. A căzut cortina Nicicând... Peste această toamnă, Pe care mă temeam 88 Să nu o pierd. O ţineam atât de strâns În sufletul meu. Încât mâinile Mi-au rămas încleștate A rugă. Pe un fir de vânt, S-au ridicat spre cer Doar aromele târzii Ale sentimentelor mele. Undeva, Pe o margine de gând Pașii tăi răsună În golul inimii,

Zidirori în abstract Acoperind Bocetul iubirii. Ecoul rănilor Lăsate cadou Se sparge De clopotul Ce-mi bate fals În trup. Te grăbești Să înmormântezi Și ultimile oseminte Ale păcatului. Trec secunde Ce aduc cu eternitatea. Peste toate acestea Se lasă ceaţa tăcerii, Ce-mi sparge ireversibil Timpanul uitării. Rămân cu mine, te du cu tine... Înţeleg târziu că: NOI Nu vom mai exista nicicând. 89

Biblioteca Cronopedia Mai lasă-mă Mai lasă-mi viaţă misterul zilelor ce vin Mi-s încă anii cruzi și fructele amare Iar sufletul mi-e tânăr, e încărcat de spin, De vis nemărginit și de caldă culoare. Mai lasă-mi bucuria poveștilor ce-mi cern Flori de cireși sălbatici în sufletu-mi nătâng, Liniști adânci și clipe pudrate de etern, Ce-mi risipesc din frici atunci când plâng. Mai lasă-mi curcubee în inima rănită Să-mi vindece de vrăji al ei poem bizar, Alungă-mi norii negri din soarta mea ciobită Și lasă-mă să mai întârzii un pic doar... Străina Privesc în ochii toamnei Și regăsesc iubirea Ce-mi macină grăbită Ultimii bobi de vis, Să-mi fac din ei azima Pe care să ţi-o dărui Când pleci, În fiecare zori de zi, 90

Zidirori în abstract Din al meu vis. Privesc în ochii toamnei Și regăsesc tăcerea Și miile nimicuri Cu care mă-ncântai, Dar viaţa nu mai are Culorile știute Străină sunt în toamna Pe care-o cunoșteam. Decepţii Astăzi oscilez între a fi și a nu fi Ca pendulul ce bate între noapte și zi, Naufragiez fără vrere pe tărâmul uscat De adâncă durere și chin neîncetat. Mă ustură ochii de lacrimi ce curg Din zori de zi și până-n amurg, Mă doare tăcerea ce se lasă grea De-a pururi peste inima mea. Se spulberă vise și tăcute povești, Se leagă-n istorii chinuri trupești Și râul amar ce curge-n destin Se-nfruptă cu sete din săracul festin. 91

Biblioteca Cronopedia Îmi tremură trupul de doruri amare Și arsă mi-e soarta de-a vieţii uitare, Se scurge din mine și ultima parte A vieţii nedrepte și deșarte. Gând Am pus sandale toamnei Și iernii șlapi de spumă Am îmbrăcat și vara În frumos cojocel. Toţi mă privesc miraţi Și cred că sunt nebună Și râd când trec pe stradă Gândind la fel și fel. Frunză Lasă-mă frunză să mă odihnesc În căușul bătătorit al palmei tale, Strânge-ţi cuvintele ce dojenesc Sufletu-mi îngenunchiat de jale. Să-mi închid ochii și să visez Printre Tăceri adânci, ancestrale, 92

Zidirori în abstract Să primesc al naturii tainic botez Plin de iubiri atemporale. Să-mi scriu poemul valsului mut Pe chipul tău pictat în rugină, Să-mi mângâi apoi sufletul slut Să se descarce de vină. Dă-mi dacă poţi cu împrumut Pace Culoarea-ţi nemaipomenită. Să-mbraci în speranţă sufletu-mi slut Să redevin iar iubită. Împart o poveste și șterg o visare, Alerg către-un vis cu o iertare Culeg un cuvânt ce ne desparte, Pășesc liniștită spre moarte. Nu las nici un gând să mai gândească Și nici o vorbă să mai vorbească Dau zborului aripi să părăsească Și inimii pace să nu mai iubească. 93

Biblioteca Cronopedia Pe ciucuri de lacrimi a unei perdele Voi ţese cu dor trăirile mele Tăcută voi fi, legată-n zăbrele Nebună uitată între stele. Parada Tristeţi neînţelese și amare azi culeg În iarna grea cu iz de ani târzii, De visul ne-mplinit eu vreau să mă dezleg Îndepărtând din gând, moarte iluzii. Amarnică-i tăcerea ce curge între noi, Suntem străini de valul iubirii ce se sparge De stânca indiferenţei, pe care amândoi Am naufragiat când ni s-au rupt catarge. Înfriguraţi și triști, nimic nu ne dorim, Îndiferenţi pierduţi în viaţa ca o pradă, Ne-ntrebăm de unde putere să zâmbim Găsim în astă viaţă, plină de paradă. 94

Zidirori în abstract Umbre pustii Zăpezi medievale cu gust de amintire Se cern tăcut pe strada uitată de iubire, Umbre pustii dansează despletite În inimi ce se vor mereu iubite. Se-văluie de ceaţa căzută peste gând Uitând de-a lor chemare lăcrimând, Se-mpart în cete alese pe sprânceană Sorbind câte-un cuvânt din călimară. Penelul lor mustește în trecut, Pustiul amarnic le devine scut. Se joacă-n vise otrăvite de culoare Privind cu grea trufie către soare. Își scriu tăcerile gălăgioase Și gândurile ce nu stau acasă, Se dojenesc mereu cu un sărut Trăind această viaţă mai acut. 95

Biblioteca Cronopedia Umbre tăcute, tainice blesteme Călătorind mereu printre poeme, Doruri fierbinţi cu gust de scorţișoară Fantome dragi pierdute-n vară. Nu poposiţi pe-a sufletului tindă Plecaţi ca dorul să nu se întindă Peste pădurea pustiită de otravă În căutare de altă gâlceavă. Fulgi leneși de iubire să se lase Peste amarul adunat în case, S-omoare nepăsarea și cu ura Că ele și-au uitat voit măsura. 96

Zidirori în abstract Emilia Popescu Rusu Data și locul nașterii: 25. 10. 1967, Vatra Dornei, Judeţul Suceava Profesia: învăţător/institutor la Şcoala gimnazială „Elena Cuza”, Piatra-Neamţ Apariţii editoriale: debut literar: în 2012 în paginile revistei Vatra Veche volume proprii: „Insomniile Umbrei”, editura Nico, Târgu Mureş 2013 „Ziua în care se schimbă anotimpul” ed. Studis/Iași – 2012 „Ascultă, plesnesc muguri!” ed. Studis/Iași – 2013 „Vino și cântă” vol. bilingv/româno franceză ed. Studis/Iași – 2013 „Între orizonturi și abis” ed. Studis Iași – 2014 „Frescă pe zăpadă” ed. Studis Iași - 2015 „Reverberaţii” volum de poeme într-un vers ed. Studis Iași – 2018 apariţii în antologii: „Poeţi români contemporani din întreaga lume”, editura Editgraph „Priveşte visând iubito”, editura Editgraph, Buzău „Magia sărbătorilor de iarnă”, editura Editgraph, Buzău „Zborul frunzelor în cer”, editura Editgraph, Buzău 97

Biblioteca Cronopedia „Scrieri pentru o nouă istorie a literaturii române”, editura Editgraph, Buzău În proiect pe Cronopedia, coautor la Antologie de colinde românești tradiţionale, din cele mai vechi timpuri și de factură modernă- împreună cu Ioan Munteanu și Matei Ioaniţiu. Apariţii în reviste: Vatra Veche, Chronos, Surâsul Bucovinei,Uscând o lacrimă, Contraste literare. Se aude prin ecouri aburinde Şi-i iarnă glas de pădure în freamăt trist. Să ne spunem că-i iarnă, Pastel noi topim raze prin gânduri rămase dincolo de zări... 98 Întinde mâna uşor peste cer şi şterge o lacrimă ce uită să mai cadă. Se tot preface în fulgi şi-n stea peste argintul nopţilor de iarnă gândindu-te... Broboada zăpezilor căzută peste nemărginire atât de albă... atât de albastră...

Zidirori în abstract ca o sentinţă mult prea uşoară. Râul geme la maluri sub menghina gheţurilor, doborât de această împresurare, când ochiul privindu-l, plânge. Cărarea din inima ta Generos, ai împărţit inima cu anotimpurile ai dat tot ce aveai de preţ, păstrând doar apele sub toate formele de agregare. Argila ai înălţat-o în citadele. Pe piscuri ai pus ţelul, urcuşuri şi văi adânci, de toate te-ai îngrijit. Mie... mi-ai lăsat o cărare, străjuită de nişte copaci, de mare şi de cer. Nu te-ai gândit... că nici nu vreau toată inima ta! Cărarea-mi ajunge. 99

Biblioteca Cronopedia Iertare Aşteptându-te... de atâtea anotimpuri am început să te iert că întârzii printre ele. Primăvara... ademenit de atâtă frăgezime, te joci de-a prinselea printre culori. Vara... paşii ţi se împletesc cu iarba pe câmpuri, privirea-ţi dezmiardă apusuri târzii. Toamna... cărarea spre mine bătută-i de gânduri. Iarna... acum e iarnă, te scalzi în miracolul zăpezilor, pictezi la fereastra-mi flori de ger, se aude-n ceruri... lerui ler... De aceea, am început să te iert. 100