Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie)

Zidirori în abstract Petre Ioan Creţu Data și locul nașterii: 12.09.1954 în Constantin Brâncoveanu, jud. Călărași Profesia: inginer – 1976 – 1983 Am publicat poezii in revistele: Contemporanul, România literara, SLAST, etc. – 1983 -2009 Nu am mai scris poezie. – 2009 - până azi, am publicat în mai multe reviste, cel mai mult am colaborat cu revista Helis, care apare în Slobozia, jud. Ialomiţa, o lungă perioadă am avut o pagină întreagă (format A3), lună de lună în jur de 3 ani. Apariţii editoriale – 2014 Debut editorial cartea „Poemele săptămâni uitate” - Editura VIF – 2016 Al doilea volum de poezie „Câmpia în genunchi” – Editura Rafet – 2018 Al treilea volum de poezie „Ucigașii de vise” – Editura Etnous – 2018 în antologia Romanian/Australian Anthology of poetry and prose – State Library of New South Wales. 251

Biblioteca Cronopedia Umbra zeului poet e mută noi poeţii călătorim în lume sub formă de îngeri cârduri cârduri bolnavi de cuvinte de atâta iubire ne dor picioarele și ne cresc aripi de cele mai multe ori ne înecăm în vinul ieftin și acru unii suntem veseli cei mai mulţi dintre noi suntem triști suntem aceia care umplem noaptea cu flori de gheaţă ferestrele voastre suntem aceia care smulgem cuvintele poeme din noi ca pe niște răni ca pe niște bucăţi de carne bucăţi de suflet și plângem lacrimi de fier cu gust de moarte ne subţiem cu fiecare cuvânt scris cele mai frumoase poeme le plătim cu ani din viaţa noastră îi plătim senini ca și cum am fi dăruiţi zeilor coasă 252

Zidirori în abstract astfel de jertfe înalţă ne fac speciali sublimi cui îi pasă? cei mai mulţi ne întoarcem în noi sub formă de oase ca niște păsări călătoare primăvara la vechile cuiburi spune și tu, ce poate fi mai frumos? Ultimul poem de dragoste scris în spital şi-a băut timpul secundă cu secundă în cârciumi murdare cu zgomot şi fum până nu i-a rămas nimic şi-a cheltuit până şi unghiile şi harul dar mai ales femeile una câte una l-au găsit într-o dimineaţă lipit de o bancă în parc hainele îi erau ude rupte în fâşii din el rămăsese doar piele şi doar păr şi un miros greu de urină de alcool de medicamente şi spermă de om sărac murdar l-au internat în spitalul municipal cu noi în salon 253

Biblioteca Cronopedia mai întâi l-au spălat cu furtunul apoi l-au aruncat în faţa uşii să ne ştergem pe el de câte ori vin să ne facă injecţii asistentele îşi curăţă pantofii de părul lui de pe piept și el se lăţea și se făcea tot una cu spitalul cu paturile de fier cu ușa câteodată ofta chiar a și râs când i-a trecut cu roata căruţului asistenta șefă peste buza de sus într-o dimineaţă nu l-am mai văzut am presupus că i s-a împlinit soarta și a plecat cineva a zidit o scară între spital şi cer şi când ni se face timpul ne înălţăm fericiţi către nicăieri Moartea mea străină mai întâi am construit un zid în jurul meu un zid înalt de piatră şi am sperat să te uit dar fiecare pasăre fiecare adiere care trecea peste zid purtau veşti şi doruri şi numele tău pe aripi şi mă durea şi plângeam 254

Zidirori în abstract şi desenam cu creta pe zid amintiri, fiecare gând fiecare tu am umplut zidul cu desene şi zidul în loc să se îngroaşe parcă se subţia când am terminat creta am continuat să desenez cu carnea de pe degete cu sângele din mine şi toată ura mea cu înverşunare nebună până când s-a ros toată carnea şi oasele degetelor roase şi ele de zid au fost luate de vânt şi răspândite în zare şi ele se auzeau ca un ropot venind din depărtarea goală am ucis toate păsările toţi fluturii şi vântul l-am ucis am blestemat toţi sfinţii şi lumea toată am blestemat, degeaba! te auzeam în sânge cum urcai spre tâmplă apoi în ochi unde te înecam cu lacrimi şi iar te auzeam în sânge 255

Biblioteca Cronopedia şi cum urcai spre tâmplă spre ochi până am orbit şi tot aşa te-am auzit în suflet până am surzit am urlat, am urlat în noapte până am muţit am şi murit puţin dar tu, tu muriseşi demult, tare demult Adagio întotdeauna mi-au plăcut umerii tăi triști braţele atârnând a lene obosite de nuntă ori buzele crăpate de dorinţă pielea nădușită cum mirosea a frumos a femeie încăpeai toată în sufletul meu aşa cum dormeai într-un colţ cu capul rezemat de dorinţă ești dragostea mea de sfârșit, știai? vei înflori divin sub mângâierile mele sânul tău stâng copilul meu ţi-l voi înlănţui cu săruturi și zare şi în cartea cu poeme am să-l aşez la presat ca pe o floare 256

Zidirori în abstract am să te ascund în căușul palmei mele ca într-un fruct și am să te acopăr cu uimire şi-un sărut să nu te pierd și nimeni să te fure să nu înflorești să nu te înalţi în alte braţe reci străine am să te prefac în vin apoi în pâine sălbatic am să mușc din tine și vinul am să-l sorb pe tot cu multă gingăşie în neştire eu zic să zbori cât încă mai ai aripi să nu sfârșești în braţele mele în lanţuri Salonul de trecere ce sărbători avem aici în salonul unu etajul trei parcă era o maşinărie de vânturat de ales morţii dintre vii aici până şi asistentele sunt bolnave atât de bolnave încât noi cei care ne mai ţinem încă pe picioare stăm la căpătâiul lor şi le punem comprese şi gheaţă pe tâmplă sau pe pieptul turtit cu sânii de gumă și unde moartea 257

Biblioteca Cronopedia scobeşte în carne după sânge şi de unde nimeni nu a vestit măcar o fărâmă de zi din când în când la ferestre ni se arată paraşutistul divin îmbrăcat în flăcări, creştin şi autist şi nu ştiu de ce numai noi vedeam semnele lăsate pe cer nici nu ştiam la ce folosesc dăm din umeri apoi ne strecurăm înapoi în boală stingheri în spitalul nostru sunt două rânduri de paturi pe o parte cei nemângâiaţi cu somnul în spasme şi chinul ţipat oameni pierduţi o, câte zboruri s-au stins şi nimeni nu-i mai strigă pe numele mic... pe cealaltă parte sunt morţii noştri căraţi prin întuneric trişti singuratici şi înviaţi şi ei se tânguiesc în paturile lor apoi trupul le curge prin haine 258

Zidirori în abstract prin crăpăturile luminii și se pierd ca o urmă de fum până se face linişte apoi fâl-fâl se aude deodată în pereţi s-au dus – oglinzile, cum ne sluţesc ele chipul şi nici măcar nu simţim 259

Biblioteca Cronopedia 260

Zidirori în abstract Petru Plătică Data și locul naşterii: 10.06.1974. Cernăuţi, Ucraina, Naţionalitate: român Profesie: Manager Pasărea Dragostei Se zbate jalnic pasărea în cușcă, Vrea libertate: să zboare spre cer, Dorul de tine mă seacă, mă mușcă, Și doar atâta, iubito, îţi cer: Dă-i drumul să zboare, cu vorba dulce, Fă-o să cânte, prin zâmbetul drag. Primeşte-o în pomul tău să se culce, Iar dimineaţa, hrănește-o în prag. Nu vrea să moară, visează la bine, Merită cerul și-un pic de amor... 261

Biblioteca Cronopedia Tot timpul, cu gândul, e doar la tine, Dar tu o faci ca să plângă de dor. Sufletul meu amărât de la viaţă, Este pasărea, de care vorbesc. Și chiar de ea va dispare în ceaţă, Oricum știi bine, că eu... te iubesc. Dragostea se duce Nu-mi da lacrima amară, Zâmbet dă-mi pe buze dulce, Nu vreau Dragostea să moară, Cu ea viaţa... tot se duce. Dă-mi un răsărit de soare, Dă-mi un zbor de rândunele, Inima cumplit mă doare; Dorul a zburat cu ele... Vreau în suflet Primăvară, Iar în inimă... căldură, Viaţa... parcă-i o povară, Dragostea prea mult... îndură. Dacă totuși ne-om desparte, Voi uita încet de rele, Și cu sufletul departe, Voi privi... la alte... stele. 262

Zidirori în abstract Ești îngerul meu Ai apărut în viaţa mea chiar în furtuna sufletului, Dăruindu-mi de leac liniștea, dragostea adevărată. De multe ori când mă chinuiam, îţi auzeam din cer glasul, Te așteptam ca să vii, iar Tu... mă urmăreai la tot pasul. Mă alinai cu raze de soare, cu adiere de vânt, Aveai grijă de mine, dar voiam să te văd... pe Pământ. Pe aripi duci speranţa, în inimă ceva... din Paradis. Cu Tine mă simt pe al nouălea cer, îngerul meu din vis. Îţi sărut aripile Tale umede și obosite, Potolindu-mi setea sufletului cu picături găsite. Draga mea, ești trimisă din ceruri pentru a-mi salva viaţa, Ești îngerul meu păzitor, totul ce am, te rog... «nu zbura»! Sunt alături... – Tu cauţi iubirea zburând printre nori, Și seama nu-ţi dai... că-i alături de tine. O cauţi prin codrii, o cauţi prin flori, Dar Ea... se găsește în suflet, în mine. 263

Biblioteca Cronopedia – Tânjeam uneori, lumina-ţi din suflet Să o cunosc!... nu vedeam, nu puteam, Rătăceam printre flori ostenite de umblet Curaj îmi doream! Că m-aştepţi, nu ştiam... – Coboară mai iute, te rog, pe Pământ, Rău, focul iubirii în mine mocnește, Aruncă-mi tristeţea și dorul pe vânt, Aprinde iar focul mocnit, mă iubește... – Revin cu speranţă, iarba verde zâmbeşte Şi zarea se cerne mai limpede, vie... Vântul să-mi poarte doar dorul ce-l ştie Tristeţea mi-alungă, iubirea-ţi... vesteşte! Fulguleţ de nea Fulguleţ de nea, Din inima mea, Tare rece ești... Vreau... să te topești. Fii strop de soare, Dragostea moare... De floare rouă, Că-n suflet plouă. 264

Zidirori în abstract Lacrimă dulce, De nu... m-aș duce. Urcă pe buze, Să ceară scuze... Fulguleţ de nea, Din inima mea, Tare rece ești... Rog... să te topești. Pomul dragostei pierdute În poiana vieţii mele, Ai sădit cu drag un pom, Ca frumoase păsărele Să îmi cânte, când adorm. Și te văd în vis, Tare mă dorești! Când te-ai dus, mi-ai zis Că tot mă iubești. Cu parfum de flori, Zumzet de albine, Mă trezesc în zori, Cu gândul la tine. 265

Biblioteca Cronopedia Simt suflarea ta, Prin freamăt de frunze, Și nu pot uita Sărutul pe buze. Și alerg la pom, Îl cuprind cu dor, Dragul meu, scump om, Fără tine mor. Vino, viaţa mea, Tare-mi este greu, Tu îmi ești o stea Ce-o aștept mereu. Vreau în faţa ta Să îmi cer iertare. Cât voi regreta Pentru acea purtare? Tu pe unde ești Și ce faci acum? Încă mai iubești Pomul de la drum? 266

Zidirori în abstract Rodica Bogdan La 27 iunie 1987 se naşte în Corabia – Olt, într-o familie cu mai mulţi copii (3 băieţi şi trei fete, ea fiind mezina). Locuieşte în Piteşti, fiind de profesie croitoreasă, dar în prezent este comedian, entertainer, comedy actor, animatoare petreceri în cadrul unei reţele hoteliere. Rebelă, feministă şi neconformistă a activat şi activează pe reţele sociale în pauzele dintre vacanţe, a publicat diferite articole în revistele Cronos şi Taifas literar. A debutat literar pe reţeaua Cronopedia participând la miniconcursurile organizate aici. M-am oprit Am încetat să-mi epilez picioarele în fiecare zi. Am încetat să mănânc doar lămâi și să beau doi litri de apă pe zi. Am început să fumez cu prietenii mei. Am încetat să-mi aduc telefonul la biserică, la cafenele, la înregistrări, la concerte. 267

Biblioteca Cronopedia M-am oprit, ignorând familia mea și am început să coc biscuiţi și clătite cu brânză și nuci și mere. Am făcut treizecişidouă de clătite de vineri, am ars vreo treisprezece, dar ajung cele rămase. Nu te mai las să mă arzi. Sunt atât de bolnavă de flăcări. Se pare că nu mă dau la durere, nu cobor la tratament ca o jucărie. Nu-mi place să am o colecţie de notiţe lipicioase acoperite în subiecte de conversaţie, pentru că nu ţi-ai ţinut niciodată promisiunea până la sfârşit. Este adevărat că o persoană iubește întotdeauna mai mult, dar şi cealaltă trebuie să dea ceva în schimb. Știai că va urma asta. Trebuie să plec pentru respectul meu propriu. Ar fi trebuit să știu când ai încetat să-mi trimiţi mesaje cu bună de dimineaţă sau când mesajele tale nu au venit în cele din urmă, nici târziu în noapte. Când cuvintele tale erau întotdeauna legate de amor, poate ar fi trebuit să îmi închid telefonul sau să îţi blochez numărul când mi-ai spus despre prima fată, sau despre a doua femeie sau despre a treia... Dar m-am gândit că merită să nu caut niciodată un tip mai bun. 268

Zidirori în abstract Întotdeauna te-am ascultat respectându-mi limitele. Probabil că este ușor atunci când ai șase feţe care îţi vor oferi ceea ce eu protejez. Nu te mai iau de data asta. Nu-ţi verific cronologia. Nu-ţi ascult muzica. Nu-mi vopsesc părul cu culoarea ta preferată sau pielea cu un tatuaj. Tu nu meriti iubirea mea, nu de la mine. Meriţi o iubire-amor liniştită care nu va dura prea mult timp. Şi apoi alta, şi alta, şi iar alta... M-ai omorât mereu, m-ai pierdut și m-ai speriat fără să-mi dau seama. Inima mea a fost înlocuită cu gândaci şi gropi de pomi uscaţi, dar în curând nu voi mai fi acolo să-mi otrăvești lemnul. Flori vor înflori în inima mea încă o dată, adăpate de dragostea și încrederea mea, plantate de mine pentru mine. Nu le vei vedea niciodată. Liliacul și trandafirii au fost preferatele mele înaintea ta. La dracu', tu eşti cel care le taie fără voia mea. M-am oprit. Nu te mai iubesc! Ţi-am dat Ţi-am dat zorii pădurilor universului meu, conjugaţi cu eucalipţi în mâinile tale, astfel încât 269

Biblioteca Cronopedia să fi scris cu parfum în părul meu pentru totdeauna. Ţi-am dat adevărul meu și privirile mele dilatate, ţi-am dat amurgul mâinilor mele atunci când scriam, ca să mă trezesc adormirii în tine. Ţi-am dat pereţii mei și adevărurile lor și toată frumuseţea muntelui, ţi-am dat păsările din oxigenul pe care îl respiram în fiecare clipă, ţi-am dat credinţa mea. Ţi-am dat scrisorile mele într-un sigiliu intern, unsprezece cuvinte, am pierdut șapte din universurile mele, opt ape din o mie şi una de nopţi, ţi-am dat doi-trei zori înmuguriţi. Ţi-am dat mintea mea, acum citește gândurile mele, conectează-te cu mine când focul este aprins şi fumul ne lasă orbi, nebuni, distruşi. Ţi-am dat vocea mea, ia-o, pune-o oaselor tale, pieptului, picioarelor, părului tău. Ţi-am dat apa mea, setea mea, puterea mea și amorurile mele. Îţi dau şi nopţile mele, şi orașul dorinţelor mele, şi minutele viselor mele și gustul tăcerii mele. Acum, dezbracă-mă cu grijă. Întâi sufletul, apoi hainele. Găseşte-mi căldură. Ia-mi cuvintele şi vei vedea arta sărutului. 270

Zidirori în abstract Goleşte-mă de gânduri. Va rămâne sinceritatea. Şterge-mi frumuseţea trupului şi vei descoperi simplitatea formelor. Mă dezbracă de frici, îmi vezi teama de trecut. Fură-mi remuşcările, regretele, nopţile nedormite şi lacrimile ce mi s-au uscat. Îţi dau un suflet ce vrea iubire. Am lovit lumina Am murit tăcută între străzi ude de sânge, voi fi legat atunci vocea mea de malul mării pentru a-ţi uda picioarele iubirii. Am sigilat uşile mâinilor în ritmul ameţitor născut din râsul degetelor. Azi, ca un moloz rănit, picioarele mele merg orbeşte, mâinile îmi picură degetele peste mizerii şi sânge. Sufletul nu-mi mai ascultă dragostea, ţipă, mă toarnă ca o ploaie cu paşi pe care nu-i mai auzi. Părul meu plânge, hainele mele se udă cu lacrimi, am nevoie de mii de secunde să te îmbrăţişez, braţele mele să-ţi fie adăpost, dar pielea nu mă ascultă, în fiecare clipă respiraţia mea a murit deja de lovitura luminii. Ochii mei bat din fereastră în fereastră, pietrele mele din lacrimi fac zgomot pentru a-ţi sparge privirile ce se rotesc 271

Biblioteca Cronopedia pe trupul ca şi gol de umezeala plânsului, eu nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt durerea luminii. Am pierdut un timp, am terminat iar şi iar cea de- a doua zi, mereu a doua zi, poate că mâine nu voi mai auzi soarele cum se ridică în tăcerea ce ţipă în jur. Am murit ca o briză a spaţiului, am auzit un pian în agonie, o vioară a trecut printr-o chitară încadrată de un banner rupt. Respiraţia ta s-a acumulat în emoţiile mele, am auzit-o, dar nu mă ascultă, mă loveşte cu durere. Poate că mâine totul se va fi oprit şi tu trebuie să afli că eşti comoară mie. Spune-i comorii acesteia cât de mult îmi place marea, spune cerului dezastrul sufletul meu, acum, pentru că am nevoie să ţip, fără dragostea ta mă pierd într-o mie de bucăţi. Spune-mi că nu putem pierde în terenul străzilor, înainte de preludii sau după căile aşternute un fel sau altul. Nu, nu putem rata nici măcar o secundă din acest amor, un moment nu poate fi pierdut, nici chiar pentru un moment, deoarece mâine vom fi fost un alt cântec și numai legaţi de același trup putem învinge întunericul. Ascultă dragoste, auzi strigătul meu de astăzi, sufletul meu, dragostea mea infinită, destinaţia mea, spiritul meu mai luminos decât al tău depășește într-un război tot ce trebuie să 272

Zidirori în abstract lovească pe pământ. Am lovit lumina care m-a lovit... cincisprezecimi de vacanţă, rătăcite în absurd (teoria chibritului în vacanţă) după vacanţa de iarnă: Abstracţiunea abstracţiunilor ne scoate câte un suspin răcoros din biblioteca bibliotecarelor ce se pierd în a lor gândire răcoroasă, precum a ceasornicarului. Adevărul nu trebuie să fie perfect identic pentru pentru giumbuşlucurile din capetele fermecătoarelor vremuri rămase în stare de abstracţie absurdă. Într-o oarecare măsură ne construim colecţiile sub forma unui labirint în interiorul căruia descoperim capacul harnaşamentului ce depersonalizase femeia cu simţul fin al situaţiilor morale. Ca exterminatoarea zeiţă a durerilor, cugetul ei surprinde adânc durerea transpusă în depersonalizare şi simte bucuria împrejmuitoarei mângâieri a amorului dezbrăcătorului de fuste de culorile transparentelor amăgiri. Conjuctivitele etnocentrismului interacţionează în intimitatea unui cuplu şi înainte şi după îndepărtarea cearceafului de pe goliciunea uneltelor amorului, fermecătoarelor atingeri manuale ale stimulării erotico-sexuale. 273

Biblioteca Cronopedia […] Nu puţine cupluri cu longitudinalele gândiri separatiste şi împreunabile totodată, oficializează plăcerea şi orgasmul bărbatului care vine, se produce ca de la sine, din obligativitatea repeziciunii temperate de a îndepărta momentul. Exterminatoarea acustică se învârte în cuvintele înrădăcinatelor suspine, în kilovoltamperii de stele şi gemete, care în păienjenişurile noastre ascunse sunt pasiunea caransebesencei care a deschis mareea quadrofonicelor răsuflări postdecembriste. înaintea vacanţei de vară (normal, după cea primăvăratecă) Descoperim vocea stelelor, drumurile se supun mirosului, războiul se topeşte rachetodromului, suntem în comă. Locuim în visul vântului, ne prăbușim degetele în mierea paradisului, ne strivim și în multiorgasme muzica ne însoţește la același ritm al satisfăcătoarei perversiuni. Linguşitoarelor atingeri le sărutăm îmbălsămaţi de gusturi obscene, ne prostituăm în gânduri, ne îndrăgostiserăm de atingerile sălbăticeştilor mirosuri, ne vom fi dezbrăcat de atingeri, de mângâieri, de suspine uşor gemute, ne masturbam cu magnetizatoarea precizie a buldozeriştilor. 274

Zidirori în abstract Am cerut mai mult, și mai mult năstruşniciilor și tot timpul din simultaneitatea simplificatoare a sincronizărilor pe care le depășim. Între picioarele tale ești stăpâna reîmprospătatei străfulgerări, pe limba ta sunt robul tău, în strâmtoarea ta îmi ești dorinţă și clopoţelul tău are gustul unei piersici. Și atunci când intri pe ușa mea roșie, sarea mării cade în fulgere și tunete stroboscopice, iar părul îmi plutește între mâini și extatic, cu plăcere, mă dau delirului strengăreştilor şi tulburătoarelor tale insomnii. Te vreau ca femeie care să facă dragoste cu sufletul meu și să-mi guste plăcerile, deși tu doar îmi descoperi visurile cu limba, în timp ce te uiţi la cuvintele mele, tu te transformi în gemete care vorbesc de universalizarea tendenţioaselor suspine. Pentru a fi sincer, cred că este o mare mizerie. Pe podeaua virtuozităţilor se află turnuri de îngrijorare. Din prize, lumina clipește la fiecare trei minute prin interacţiunea constantă cu picături de lacrimi. Tablourile pe care le-am făcut din acompaniamentul zvârcoliturilor au fost deja rupte în bucăţi de o sută de ori și apoi le-am atârnat din nou împreună. Există o grămadă de haine groase în colţul din stânga al camerei, când n-am vrut să mă uit la corpul meu gol de luni seara. Cuiele și șuruburile sunt atârnate de pereţi. Există un strat de praf pe tavan, deoarece 275

Biblioteca Cronopedia gravitaţiei îi place uneori să lucreze invers. Și oricum, un tavan care nu poate fi curăţat. Culorile covorului pe care l-am cumpărat când aveam paisprezece ani par a fi o nuanţă de gri. Fragmente jurnal vechi atârnă pe pereţi pentru perioadele pe care vreau să le analizez, să compar ceea ce este de fapt greșit cu mine. Este o plină mizerie și aș spune că cel puţin nu este mizeria mea. Văd cum vine. Vine iar vacanţa, o vară goală, pe o plajă goală, pe un nisip gol, cu trupuri goale, cu gânduri goale, cu pofte pline de goliciune. Acum, în mai totul îmi este gol. în plină aşteptare a toamnei, cu ale sale rătăciri ale recoltelor de vacanţe Întâlniţi-o pe femeia cu păr încâlcit şi care poartă tricouri ude şi se sărută cu fete, cu băieţi, cu bărbaţi ce-o privesc cu admiraţie. Daţi-i femeii care dorește să danseze în ploaie cu oricine, să facă ceai de paparude pentru noi și să ne facă să o poftim așa de tare încât să-i înghiţim recolta de ceaiuri. Daţi-i femeii căreie îi pasă atât de mult de aşteptări, încat poate să spună orice este greşit doar dacă se uită la noi. Daţi-i femeii care îşi înfăşoară braţele în jurul tău fără vreun motiv și acordaţi-i atenţie atunci când vă vorbește despre lucrurile pe care ea le iubește, chiar dacă nu le iubește singură. 276

Zidirori în abstract Daţi-i acelei femei ce arată ca o după-amiază de duminică, o duminică plină, în loc de o noapte de sâmbătă. Da. Da, daţi-i ce vreţi, dar mai întâi întâlniţi o femeie. Ea este o mângâiere necesară care există în acele ore sub soare uşor tomnatic, în cazul în care gândirea ne este pur și simplu o ușă pentru livrarea amorului ce se face prin conectarea la fânul cosit. Eu ajung la tine şi acolo eşti; goală, și îmi place să mă uit la zâmbetul sânilor tăi când mă apropii de gura ta, aia nebună și mâinile tale încep să-mi aprindă puţin câte puţin focul delirant, când mă atingi. Degetele tale sunt săgeţi de bronz făcute petale de flori în nopţile mele vulnerabile și parfumul pe care-l porţi înăuntru îmi trezește furtuna pentru a-ţi fura tăcerea. Moale, subtil, vocea mea deschide gemete ce-ţi însoţesc dansul și picioarele mele rătăcite în sărutările tale, ce se plimbă peste trupul tatuat de gura ta, gem și căldura îmi inundă cărările nisipoase ale furtunilor de aşteptări, te cheam să mergi mai departe, până buzele-ţi vor sta în gura- mi cuprinsă de miere de trandafiri şi jad. Mă cutremur și nădăjduiesc să mă duci înăuntru, să te scald în caimacul cafelei spumante ce te va fi inundat, să te aud cum încărcată peste măsură de mine scoţi o sumedenie de sunete însorite în comuniune cu mine. 277

Biblioteca Cronopedia Îmi deschid cuvintele pronunţând şoapte în cărările pielii tale și în fiecare respiraţie scriu picuri de transpiraţie într-o altă noapte, mai mult din amorul nostru în pragul unei noi vacanţe tomnatice. în sfârşit, în aşteptarea vacanţelor de iarnă geroasă Omul cu inima ruptă a venit pe nevăzute și mi-a făcut inima să sară în acceleratoarele bătăi înainte de a se sparge în bucăţi dreptunghiulare. Nu voi mai putea niciodată să aud acel nume, acea voce sau râsul acela fără să mă strângă o durere ascuţită din piept. De acum înainte, voi spune întotdeauna că inima mea a fost spartă o dată și că nu ar mai putea fi niciodată la fel. Femeia cu cuvinte tăcute a văzut scene pe care ochii ei nu ar trebui să le asculte. A spus cuvinte pe care gura ei nu ar trebui să le rostească. A auzit zgomote, şoapte, suspine pe care urechile ei nu ar trebui să le accepte. Aşteptăm vacanţe noi, rătăcind înfriguraţi printre troienele lunilor de aşteptare cu absurde cincisprezecimi. 278

Zidirori în abstract Victoria Seimeanu Născută: 26 septembrie 1961, Drobeta Turnu Severin. Studii: Liceu M.Eminescu- Constanţa-1983 Post liceală Lorin Sălăgean-2015 Facultatea de Geografie-Planificare Teritorială Cărţi tipărite: Sub sabia lui Damocles-Ed. Stef./2009 Imbrăţişări-Ed.Prier/2013 Oarba cu o mie de ochi-Ed. Terra Grifonis/2017 Ulcior Iubito, mă prefac încet în lut, În hrană mă prefac pentru ulcioare, Olarul într-o zi mă va-nvârti Pe roata lui şi bine-mi pare. Simt de pe-acum că-ţi este sete, Că sunt deja în mâna ta Iubito, nu mai plânge, tristo Du-mă la gura ta şi bea. 279

Biblioteca Cronopedia Te-ai strecurat... Te-ai strecurat pe sub genele rourate Să mă priveşti mai adânc în ochi. Parcă încercai să-ţi aminteşti de mine Pentru atunci când n-ai să mă mai vezi. Nu ţi-am înţeles pe deplin lăcomia. Nici setea de mine n-am înţeles Parcă vroiai să-ţi pot ajunge Atunci când plecai! Zgribulire Şi e rece şi plouă Şi-a venit toamna cu toate culorile ei. Mă uit rătăcită spre ziduri Şi gânduri foşnesc ca frunzele pe urma paşilor tăi. De dorul de noi, călător înspre lună Ca pe-o harfă trec mâinile triste Nu ştiu cine cântă când le-ating c-un deget Firul de mătase sau raza de lună? Şi e rece şi plouă Şi vine toamna cu toate brumele ei Te zgribulesc în mine. 280

Zidirori în abstract Cărare pierdută Tresar dezgheocheată de iubiri, Îmi scriu cu sânge urma pe nisip, ca să-mi găsesc iar drumul către casă. Găsesc pustiu, praful aşternut O dâră de parfum din când în când. Un înger poate a trecut pe lângă mine, Sau poate ai venit să mă mai vezi despădurită de dorinţi, cum m-ai lăsat, Cu dorul scrijelit în sânge. Rătăcită mi-e cărarea spre uitare, M-ai pierdut în lume fără umbră. Sprijin Tălpile mele au intrat la apă, Pantofi-mi flencăne-n picioare şi mă împiedică la mers. Nu cad. Echilibrul precar îl ţin ajutată de mâinile întinse a zbor şi aerul mă ajută, bate călduţ. Eşti impregnat în mine Respiri, continui să trăieşti în mine. Nu-mi voi schimba pantofii, Chiar de-s mari şi-mi flencăne-n picioare. Tu mă ajuţi să nu cad, Mă sprijin de tine. 281

Biblioteca Cronopedia Poem Învaţă-mă să trăiesc fără tine, Început şi sfârşit, e un semn Că vocea ta aparţine acestui poem. M-ai învăţat să-ţi îngrop umbra în ţărâna tristă din mine. Mi-ai spus să trăiesc ca o zeiţă, să mă iubesc, să nu-mi plâng ochii, să nu-i hrănesc cu nesomn. Tăcerile mele sunt oarbe n-au lumină, doar găvane goale. Gândurile, lanţuri coclite. În nopţi împuţinate şi albite De m-aş naşte de o mie de ori, tot te-aş iubi de-aş şti că voi rămâne iarăşi fără tine. O mie... Zidit-am în mine biserică Unde mi-am zăvorât singurătatea şi dorul de tine. Cu o mie de lacăte, cu o mie de guri de lup. Vrednicul meu trup, altă dată altar, zace îngenunchiat la picioarele amintirilor. Călătorule, tu cel ce vei avea curajul 282

Zidirori în abstract să-ţi laşi ochii să vadă ruina, să nu plângi umbra, caută bine, în pleava din faţa ta, zace lumina. Adulmecă-i mirosul, aruncă-i masca şi fă-o să strălucească! Pielea ruginită poate fi iar catifea, gura uscată poate înflori iar Dă-i apă! Gânduri Să nu mai pot să înfloresc? E o lege a vieţii, clară – Cu fiecare bătaie de clopot în trupul nostru se năruie zidul măcinat de dureri şi naşte nimicul. Moartea nu-i decât o unealtă cu care Dumnezeu ne ţine treji. Frica fierbe sângele La capătul drumului e strigătul – De neputinţă, de furie. Trecutul e istorie, plecarea neant – O rătăcire în spaţiul dumnezeiesc. Nu ne mai uităm îndărăt Ne potolim setea de înainte Naşterea şi moartea – Răsplată pentru lucrarea lumii Şi înflorim din nou purificaţi. 283

Biblioteca Cronopedia Guri Rupeţi bucăţi din mine, de vreţi şi aruncaţi-le sălbăticiunilor. Nu-mi pasă! Voi creşte la loc, să ştiţi şi voi fi şi mai frumoasă! Am gura amară, de la o criză de nepăsare voită. Eu nu vreau să strălucesc în noapte, ca pomul de Crăciun! Voit eu am dat fiecăruia o bucăţică. Iluzii false v-aţi făcut crezând că voi Nu voi aţi rupt pe furate din mine, Eu mă refac, dar voi? Ce aţi luat din mine. Nu vă va fi de folos Eu am iubirea, voi ardeţi ca acidul ce atingeţi şi spulberaţi! Cu o mie de guri de-aţi muşca Tot n-aţi putea să ucideţi iubirea din mine Eu cresc la loc, Voi înmuguri, într-un nou anotimp Al iubirii. Voi vă uscaţi ca iarba Unui singur anotimp. 284

Zidirori în abstract Oarbă Că dorul în durere se deface Şi arde lutul cu dogoarea lui... Că trandafirii-şi scutură petala Şi ard ca şi sărutul primei întâlniri... Zadarnice sunt toate pentru mine azi. Băut-am cupa iubirii sub arini Din mâna ta, din mâna mea Gustat-am vraja clarului de lună. Zile şi nopţi s-au scurs între noi Planetele s-au mişcat în drumul lor. Atât timp am avut, s-a consumat. De viaţa s-a grăbit cu noi Nu mă-ntristează azi decât uitarea Pierdută e tristeţea aşa cum peste veacuri În neant pierdută-i nemurirea. Grăbită trece apa şi spală oase reci Pustiuri ce se aştern pe inimi adormite. Şi dacă m-am vândut trandafirilor Din braţele tale N-am dezvăluit taina asta nimănui... Şi dacă ochi-s orbi de-atâtea lacrimi azi În mine mai păstrez surâsu-ţi viu Şi încă văd... 285

Biblioteca Cronopedia 286

Zidirori în abstract Vlad Sărătilă Data și locul nașterii: 25 septembrie 1954 în satul Slobozia- Vărăncău, raionul Soroca, Republica Moldova. Absolvă şcoala de opt ani în satul natal (1970), şcoala medie din satul Stoicani (Soroca), după care (1972) se înscrie la facultatea de litere a Universităţii de Stat din Moldova. Începând cu anul 1977 lucrează în calitate de profesor de limba şi literatura română, apoi reporter, secretar responsabil şi redactor-şef al ziarului Căuşeni. Debutează în anul 1975 cu epigrame în revista Chipăruş. Semnează volumele de publicistică Portrete în alb (2008), Popasuri în ţara bricelor şi rozelor de foc (2009), În biserici te voi binecuvânta, Doamne! (2010). Autor al volumelor de poezie La bazar (mici poeme cu dileme) – 1993, Drob (epigrame şi aforisme) – 2007,Uverturi în Do(r) major/Uverturi în Fa(rd) minor – 2012 şi al dramei Vino să te naşti. Apariţii recente: romanele Alb inserat, Eu şedea pe piatră, nuvelele Partida decisivă, Maratonul bunelor intenţii, Zori de zi, pamfletele Mânzul cu coarne de berbec, Lecţia de business. Publică versuri şi proză în revistele Limba Română, Epigrama, Lumea epigramei, Literatura şi Arta, Făclia, Ziarul nostru, Revista Basarabiei, Viaţa Basarabiei, Dor de Basarabia, eCreator etc. Membru al Uniunii jurnaliştilor din Republica Moldova, Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Asociaţiei Epigramiştilor din 287

Biblioteca Cronopedia Republica Moldova, Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română din Republica Moldova. Ucidere de sine Ieri am făcut curat în debara Căci spaţiul mai tot mi-l ocupară Un codru plin cu cerbi, o Marmara, Un tren spălat de ploi cu tot cu gară. Apoi am pus pe-un ţol cam destrămat Un ceas ce-mi măsurase fericirea Naive versuri, un proiect ratat, Un foc ce-mi încălzea cândva iubirea. Am așezat cu grijă într-un sac Speranţele în plus și-un ciob de vis, Povești cu zmei din spaţiu geto-dac Și-un drum care sfârșește-n paradis. Și am mai scos să duc la tomberon Cuvinte dulci din negustate guri Și a oftat atunci Hiperion: – Viaţa ta o treci la vechituri! 288

Într-un bazar sentimental Zidirori în abstract Poetul s-a tocmit hamal Când printre vame, peste deal, Constantă Sosi un tren oriental. *** Şi-a descărcat de-a jurăminte, Buchete fade de cuvinte Şi lumea toată-l aclama: – Ah, ce frumoasă-i dragostea! Şi-au zis: Aceasta e minunea Ce ne ascunde goliciunea... În vremea asta, în neştire Plângea curata lor iubire. Încoronatele cuvinte S-au prefăcut în oseminte, Dar un alt tren, sunând alama, N-a mai putut să treacă vama. Azi în lunatecul bazar Nu cântă nimenea cu jar, Cu chei de case şi maşini Se-acopăr coapse şi ruşini. 289

Biblioteca Cronopedia Doar cetăţeni grăbiţi prin gară Zăresc precum odinioară, Lângă acel arhaic zid Stafia Dragostei şi râd. Simplu Dac-ai avea atâta fericire Câtă în fapt de seară ţi-am dorit Ar înflori toţi aştrii de uimire Şi Dumnezeu ar fi mai fericit. Eu îţi doresc şi vis, şi împlinire, Să vezi întreg vieţii tale rostul, Dar vine o durere din Neştire: – Cât dor ucis e-n altruismul nostru. Crezământ Planetele sunt gata de paradă – E fastul ce precede masa mare, Astrale legi sunt puse-n aplicare – Iubito, noi vom fi ultima pradă. Pământul e o lingură de apă Chemată spre neant cu tot cu sare Şi va da viaţă, poate, sub alt soare, Şi alte vise-n piepturi n-or să-ncapă. 290

Zidirori în abstract Vor trece, sigur, milioane anii Pân’ apa migratoare-o să zâmbească, Însă nu cred cândva să reuşească S-adune-într-o privire toţi castanii. Nu cred că pot să-ncapă atâtea Indii Sub un modest colţar de borangic Această bucurie din nimic... E timp puţin şi vreme de colinde. Spleen Nu-ţi va face nimenea vreun rău, Nu-ţi va face nimenea un bine, Viitorul meu, ca şi al tău, E indiferenţa care vine. Omul te priveşte, nu te vede, Nu mai e nimic bătut în cuie: – Pa. – Salut. ‘Ţi-voi scrie. Şi se pierde – Nici tristeţe şi nici bucurie. Nici duşmani şi nici amici, fireşte, Am dorit cândva mai multă pace, Uite! o avem şi nu prieşte Micilor iluzii din torace. 291

Biblioteca Cronopedia Înnoire Anulată-i dragostea şi ura, În poveşti eroi şi mucenici Suntem apţi să dăm învăţătura Când avem numai exemple mici? Nici nu ştiu deprindere-i sau joc Să trăim mimându-le pe toate, Nu avem noroc şi nenoroc Nici dreptate şi nici nedreptate. Şi atunci de ce le scriu pe toate, Dacă ne deprindem prea uşor? Cred că a scăpat la libertate Un fragment din ce fusese dor. Aici e totul scump ca o comoară, Sub camuflate becuri de neon, Din nostalgii ce le nutream coboară Romanţele cântate-n unison. Trec tinerii uşor maliţioşi Printre cuvinte tandre şi suave Să ştim că mai atrage curioşi Iubirea din muzeul de epave. 292

Zidirori în abstract Cândva, lăsând la uşă rău şi hâd, Vor reveni cu chip de exponat Şi completat va fi de cei ce râd Tezaurul la care am lucrat. Mâine Iar undeva sunt toate clare Şi este totul rezolvat Iar eu mai merg c-o lumânare Prin labirintul fără hat. – Dar mori, căci eşti doar arătare, Şi nu mai ai ce căuta, Aud un glas pe culoare Pe unde nu-i nici umbra ta. E vocea mea iar eu sunt mutul Şi-un joc rebel ne-a prins demult – Nici ea de mine nu ascultă, Nici eu de dânsa nu ascult. Şi uite-aşa, călcăm prin moarte Fără speranţă de răspuns Eu caut dor şi ea dreptate Şi tocmai astea două nu-s. 293

Biblioteca Cronopedia Şi-o să devin un fel de aer Precum e lumânarea cea Pe seculare culoare, Va să rămână vocea mea. Port al dorinţelor finale Dacă doreşti, am fi petale Lipite pe şuvoi la vale Şi nu ar mai conta-ncotro plutim; Dacă doreşti, am fi o rouă Urcând spre ceruri pe la nouă Şi nu ar mai conta ce ierbi sfinţim; Dacă doreşti, am fi solii Din izolate cochilii Şi nu ar mai conta ce tot vorbim; Dacă doreşti, am fi cetăţi Mutate-n inimi pe bucăţi Şi nu ar mai conta ce tot păzim; Dacă doreşti, am fi vulcani Care dorm ninşi de zeci de ani Şi nu ar mai conta ce încălzim; Dacă doreşti, am fi strigoi Urlând la ce-a rămas din noi Şi nu ar mai conta ce nimicim; 294

Zidirori în abstract Dacă doreşti, am fi statui Puşi la discreţia oricui Şi nu ar mai conta ce tăinuim; Dacă doreşti, am fi ce-am fost – Două speranţe-n zi de post Şi nu ar mai conta ce vis nutrim; Dacă doreşti, am fi palate De-aceeaşi rază luminate Şi nu ar mai conta ce-adăpostim; Dacă doreşti – fragment de soartă Care învie Marea Moartă Şi nu ar mai conta ce vrem să fim; Dacă doreşti, am fi uitare De tot ce n-am uitat şi doare Şi nu ar mai conta ce părăsim; Dacă doreşti, am fi iubire Lăsată veşnic în neştire Şi nu ar mai conta dacă murim. Numai să fim, Numai să fim... 295

Biblioteca Cronopedia Cuprins ZIDITORI ÎN ABSTRACTUL CONCRETULUI 7 CARMEN ENACHE 11 CLAUDIA BOTA 17 CAMELIA ARDELEAN 25 CORNELIA DIŢA 33 COSTACHE NĂSTASE 39 DOREL SÎRBU 45 DUMITRU ICHIM 53 ELENA AGIU-NEACŞU 63 EMIL-IULIAN SUDE 81 EMILIA-PAULA ZAGAVEI 87 EMILIA POPESCU RUSU 97 EUGEN DULBABA 103 EUGENIA RADA IONIŢĂ 111 GABRIELA MIMI BOROIANU 117 IRINA LUCIA MIHALCA 127 LAVINIA ELENA NICULICEA 141 LENUŞ LUNGU 147 LILIOARA MACOVEI 151 LUCIANA IANCULESCU 163 296

Zidirori în abstract MARIA CĂLINESCU 167 MARIN ANGHELESCU 177 MATEI IOANIŢIU 181 MIRCEA GORDAN 189 NICOLAE VĂLĂREANU SÂRBU 207 NICOLAIE DINCĂ 221 NICU DOFTOREANU 229 OLGA VĂDUVA 241 PETRE IOAN CREŢU 251 PETRU PLĂTICĂ 261 RODICA BOGDAN 267 VICTORIA SEIMEANU 279 VLAD SĂRĂTILĂ 287 CUPRINS 296 297

Biblioteca Cronopedia 298

Zidirori în abstract 299

Biblioteca Cronopedia Antologia „Ziditori în abstract\" ne deschide poarta unui traseu literar. Prin arta cuvântului autorii pot dovedi între coperţile acestei antologii pornesc cu șanse egale, lăsând cititorul să aprecieze nivelul artistic. Internetul a jucat un rol deosebit în realizarea acestei antologii. Majoritatea sunt colaboratori ai diferitelor reţele și site-uri literare, unii sunt cunoscuţi pe tărâmul literar, laureaţi ai concursurilor organizate în toate orașle ţării sau dintr-un alt colţ al lumii. Toţi autorii au participat la realizarea acestei bijuterii. Între aceste coperţi vibrează amestecul de trăiri la tensiuni maxime, stări, idei, sentimente, construcţia poetică prin mesajul liric transmis unde se armonizează într-o antologie. O dovadă vie a efortului depus a unui colectiv redacţional au pus suflet la creearea acestei perle ce poartă amprenta fiecărui autor în parte. Gaston Bachelard spunea: „Funcţia principală a poeziei este cea de a ne transforma. Ea este opera umană care ne transformă cel mai repede: un singur poem e de ajuns”. Vă invităm, să pășiţi cu noi, spre poarta acest frumos colţ de rai, în care se ilustrează artistic pe tărâmul literar. Mulţumiri din suflet, Echipei redacţionale, Artiștilor plastici Lucian Opriceanu și Ana Nora Rotaru ce au contribuit prin creaţiile artistice, Cititorului pentru timpul alocat. 300