Testamentul filozofic, autor Mihai Ganea

primul ministru Teodor Stolojan, acesta mărecomandă profesorului Aurelian Leca, șefulRENEL și președintele Confederaţiei Naționale aPatronatului Român, pentru afiliere la patronat. Întretimp, la asociația de la Bacău încep să adere și altele,inclusiv farmacii, cabinete și policinici particulare.Așa s-a constituit prima federație patronală deramură sanitară în cadrul confederației cureprezentativitate la nivel național. În anul 2000recomand să fie adusă în discuție Legea 145 privindAsigurările de Sănătate în România. Sunt propusmembru în primul Consiliu de Administrație.Președinte era avocatul Gherghinescu. Acesta moarede leucemie la scurt timp după numire. Cum CNPRavea două locuri în CA- Consiliul de Administrație -mi se propune cel de vicepreședinte. Atunci, sedeclanșează acțiunea ”Grupei S”. Presa este asaltatăde anonime calomioase. Apar articole ca : ”Uninfractor în CA al CNAS” și altele. Se scoate laiveală condamnarea mea pentru boicotarea politiciidemografice a tovarășului Nicolae Ceaușescu. Era înanul 2000. ”Ceaușescu nu murise”. Ceaușescu eraomniprezent în viața politică a României. Nu, nu l-au împușcat decât fizic. În rest totul era ca înainte.Prezența mea în studiourile televiziuniilor naționale,interviurile privind Reforma Sanitară în România,mi-au atras ura colegilor și a conducătorilor sanitari,conform aforismului latin, invidia medicorumpessuma ! Vorbele lui Alexis Carrel: De cele maimulte ori, ura colegului este mai puternică, decâtiubirea de sine; mai actuale ca oricând, îmisusțineau scepticismul, vis a vis de reformă, cu

argumentul forte al ciubucului. ”Atât timp câtmedicul beneficiază, gratuit, de dotarea statului, pede o parte și ciubucul neimpozabil al pacientului, pede altă parte, nu-l interesează nicio reformă”. Amrecomandat partenerilor sociali, patronat, minister,sindicate, inițierea unui act normativ care săinterzică medicului din sectorul public să deținăcabinet privat, deoarece își racolează pacienții de lastat și îi duce la privat în vederea dublei taxări.Lucrurile s-au oprit aici. În sfârșit, lumea s-a prins.Am pățit asemeni tecuceanului Ion Bugan care în1983, a avut de ales: fie continuă sa scrie manifesteanti-comuniste, împreună cu soția, la mașina de scrisdeținută în mod ilegal, fie merge la București, pentrua-l infrunta pe Ceaușescu singur și fără să spunănimănui o vorbă.Cineva mi-a transmis într-o zi vorbele doamneiministru a sănătații, spuse în cabinetul acesteia, unorparteneri colaboratori: ”Ucideți-l pe Ganea”!(Daniela Bartoș) A urmat dezastrul. A fost rasă depe suprafața pământului clinica mea, ClinicaTransilvania. Obiectul oficial de activitate al acesteiaera: Cercetare Științifică Medicală și AsistențăMedico Chiurgicală a bolnavilor. Era și timpul.Începusem tratamentul cancerului cu produserezultate din cele mai avansate tehnologii deinginerie genetică și biotehnologie. Apăruserăprimele cazuri de leucemie vindecate și negativarede antigen HBs la copiii cu hepatită cronică.Pusesem la dispoziția prof. Miu Nicolae, de la Cluj,Interferon alfa 2b, recombinat prin inginerie geneticăîn valoare de peste 117 mii dolari SUA. Când le-am

spus partenerilor mei de pesta ocean cum staulucrurile, s-au dat la fund, dar nu înainte de a-mirelata că în Venezuela un individ ca mine, a fostîmpușcat pe stradă cu mitraliera din goana uneimașini. Deci, trebuia să dispar.Lucrările mele de atunci vizau cercetarea emisiei defotoni care continua și după distrugerea moleculei deADN, emisie cuantică. Am urmărit, pe eșantioane depacienți internați sau subiecți din grupuri selectatecu ocazia controalelor medicale periodice la mii desalariați de pe întreg cuprinsul țării, cu ajutorulmăsurătorilor neurometrice, o serie de factorideterminanți legați de: genetica cuantică. Am stabilitcauzele stărilor morbide legate de contactele sexualedezordonate, cauza pentru care nu se nasc copiisănătoși (mutanți telegonici, născuți cu o mulțime devicii), am predat in calitate de Lector universitar lastudentele mele de la universitatea Bacău, noțiuni deinițiere a educației de castitate și delimitareaavortului terapeutic de cel provocat la cerere. Amarătat și demonstrat, într-un raport - Conferința”HIDROELECTRICA” de la Vața de Jos în anul1994, cu ocazia unui simpozion științific de bilanț,privind starea de sănătate a angajaților(6000) dinîntreg sistemul hidroenergetic al României,”Influența câmpurilor electromagnetice de înaltă șifoarte înaltă tensiune asupra organelor dereproducere la cei care lucrează în fosa sauvecinătatea generatoarelor electrice, iar prinextrapolare, și la cei care conduc autovehicule pedistanțe lungi și sunt supuși acțiunilor RADAR, decătre echipamentele generatoare de radiații, ale

polițiștilor. Totul a fost în zadar. Am bătut toaca laurechea surdului, zice un proverb românesc. [4]Mult timp ideea transmiterii pe care ondulatorie ainformației genetice mi-a întreținut credința că uneleînsușiri emanate din fantasticele facultăți alecreierului uman pot fi stocate și transmise, genetic șinu numai, cu ajutorul undelor ondulatorii emise defragmente moleculare conținând atomii marcați.Interesant, nu ? Câte nopți sau ore de veghe nu o ficonsumat maiorul Baciu sau alţii ca el, frământându-se pe teoria doctorului pervers de la spitalul lazaretdin Tecuci?. Și nu întâmplător, am descris pericolulcenușiu pentru specia umană amenințată cu ocontaminare la scară planetară. A se vedea și”marele exod” al populației românești în Europa șilume din ultimele decenii. Contaminare prin contact,chiar vizual sau diplomatic, este o realitate. Prezențaunui singur exemplar contaminat sau purtător deatomi marcați ”cenușii” într-o sală de conferințe sauîn mijlocul unei comunități curate, poate declanșa,prin contaminare, o epidemie fatală. Comunismulcenușiu românesc este un pericol pentru speciaumană. Primele semne ale contaminării ”cenușii”sunt: alterarea indicelui demografic prin scădereanatalității, exacerbarea bolilor degenerative șicreșterea numărului de decese. La toate acestea semai adăugă, ravagiile provocate de sindromuldepresiv, cu o creștere exponențială secundară anumărului de sinucideri. Râdeți, oameni buni, râdețiși condamnați-mă. Dar dacă nu veți stârpi virusulcenușiu, vă va stârpi el pe voi. Într-o bună zi, planeta

albastră va deveni cenușie, cenușie și nepopulată.Aviz extratereștilor.Misiunea de doctor mi-am făcut-o. Parcursul meuprofesional fost influenţat şi determinat de partid şisecuritate. Am promovat cu greu în profesie, dar amsalvat vieţile a zeci de mii de oameni, lucru de caresunt mândru şi fericit. Am făcut primul spital privatdin România după 1989, cu obiect de activitateCercetare Ştiinţifică şi Asistenţă MedicoChirurgicală a bolnavilor. Am publicat şi comunicatzeci de lucrări ştiinţifice şi am colaborat cu centre deprestigiu de peste ocean, în terapia biologică acancerului şi a altor maladii, cu rezultate deosebiteşi vindecări. În rest, cariera mea de doctor a fost aşacum a fost, programată de partid şi de securitate şiexecutată cu zel de colaboraţionişti. Am fost cadruuniversitar agreat de colegi şi iubit de studenţi. Uniimi-au atribuit paternitatea Sistemului de Asigurăride Sănătate unde, ca membru în Consiliul deAdministraţie a Casei Naţionale respective, mi-amîndeplinit cu cinste mandatul primului consiliu.Statul m-a gratulat dându-mi cea mai mică pensiedin sistem. Recomandările şefilor mei comunişti şiale ofiţerilor de securitate m-au urmărit mereu şi măurmăresc în continuare până dincolo de tăcere şiumbră.Ca scriitor, dacă nu am fost lăsat să public, mi-ampăstrat manuscrisele. Percheziţiile secrete nu le-audescoperit. Pentru traume şi pagube financiare nuplăteşte nimeni. Statul generos în această epocăpostcomunistă stipendiază cu pensii nesimţite petorţionari şi colaboratori. În topul scriitorilor

stimulaţi şi recunoscuţi de sistem se află totpersonajele agreate înainte de 1989. Meritocraţiaeste o iluzie chiar şi pentru cei tineri. Mulţi au alessă nu mai trăiască în România, ţară în care se simtstrăini, inutili şi alungaţi. România înfrântănavighează în derivă. Quo vadis România ? Ciudat este faptul că biografia unui om nucorespunde niciodată cu biografia sa alternativă,biografia confecționată de alții, la comandă, sau ladiferite inițiative politice, juridice sau sociale.Adevărata poveste a existenței unui om, pe acestpământ, în această lume, nu se poate imagina sauscrie cu exactitate nici chiar de propria sa persoană.Viața ne scapă în orice tentativă de relatare amomentelor ei diferite. Suntem înșelați de memorialucrurilor și percepția lor emoțională. Memoria neînșeală perpetuu, iar când ne referim la viațaaltcuiva, vom judeca întotdeauna greșit sau pătimaşfaptele sale. Adevărul unui om este taina sa veșnică. Testamentul filozofic nu poate fi niciodatăcitit. Doar cenușa lui stă mărturie tainei șiemoției care au secondat starea de spirit,angoasele și temerile aspirantului la iniţiereesoterică. Extrapolat în lumea speculativă,Testamentul Filozofic, va arde asemenea inimiilui Danko[5], zguduind din temelii lumeatenebrelor cenușii, luminând calea generațiilorviitoare spre o lume mai dreaptă și mai bună.__________________________________________[1] Mihai Ganea/ Iagan Ameih/ LOLI, ediţia a doua, Ed. Transilvania, 2010,p.915[2] Mihai Ganea- Iagan Ameih , SCRISORI DIN ȚARA DE MARGINE, (Manuscris nepublicat), Ed. Transilvania 2013

[3] Cercul Cultural Româno-Austriac UNIREA Rumänisch - ÖsterreichischerKulturkreis UNIREAVIENA-CENTENAR-MAREA UNIRE 25 -27 mai 2018Organizatori: Cercul Cultural Româno Austriac UNIREA & RadioTVUnireaCoorganizatori:Asociația Șvabilor Bănățeni din Viena - președinte Mag. Dr. Hans DamaAsociaţia „Renaşterea şişeşteană” Maramureș - președinte Col. Gavril BabiciuParteneri:Agenția de Presă Națională AGERPRES România - Dir. Alexandru GiboiAgenția de Presă Așii Români din Nurnberg Germania - președinte Ionela vanRess-ZotaAsociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni -Canada -presedinte CristianBucurColaboratori:Asociația Hora din Viena - președinte Sifora SavaAsociația Austro Română din Viena (Österreichisch-Rumänischen Gesellschaft– Austrom) - secretar general Mag. Lukas Marcel VosickyAsociația Românca din Londra - președinte Ionela FloodCentrul Cultural ”George Coșbuc” Bistrița – Dir. Prof. Dr.Dorel CosmaCentrul Cultural Sighetu Marmației – Dir. Prof. Dr.Dorel TodeaAnsamblul Gura Izvorului din Vatra Moldoviței, Suceava-cordonatori Prof.Ilaria și Traian PușcăPrimăria Șinca Nouă jud. Brașov -primar Dumitru FlucușPrimăria Ansamblu folcloric Datina din Talmaciu jud. Sibiu -primar NicolaePetru BasarabaPrimăria Şiseşti jud.Maramures -primar Ioan Mircea TentisProgramul:În sala festivă a Primăriei Vechi (Altes Rathaus) din Strada Wipplinger 6-8,sector 1, Viena.Vineri 25 mai 2018Ora 10:00-12:00, Conferință pe teme istorice-sustinută de un grup detransilvăneni în frunte cu Col.Gavril Babiciu, profesori, istorici și oameni decultură din România și Austria.Ora 14:00-16:00, prezentarea expoziției de pictură, artist Alina Deică,Ora 16:00-20:00, Dialog Jurnalistic -AJRP Canada, CONCORDIA Austria,AGERPRES România, AȘII ROMÂNI Germania și alți jurnaliști din țară șistrăinătate.1) Formarea comunității românești din Viena în perioada ImperiuluiHabsburgic și Austro-Ungar2) Tezaurul de la Sânnicolau Mare3) Depunerea jurământului militar faţă de Transilvania, a ostaşilor români veniţi de pe fronturile Primului Război Mondial la Cazarma Franz Josef I, Vdin Viena (rolul lui Iuliu Maniu)4) 1 Decembrie 1918- Marea Unire, Făurirea României Mari5) Cine a infăptuit Marea Unire 1 Decembrie 19186) Pe urmele Întregitorilor de Țară7) Personalități de origine română care au studiat și s-au evidențiat la Viena

8) Simboluri românești și plachete comemorative, aflate în Viena Dialog jurnalistic1) Jurnalistul – formator de opinie și educator al publicului cititor.2) Deontologia profesiei de jurnalist.3) Rolul jurnalistului în munca de informare a cititorilor săi.4) Calitățile specifice redactorului de radio și televiziune.5) Interviul – arta de evidențiere a talentului jurnalistic.6) Obligația jurnalistului de a prezenta corect și obiectiv evenimentelerelatate.7) Munca și greutățile întâmpinate de ziaristul român în țară și în străinătate.26 mai 2018Viena -Centenar-Marea Unire“Primăvara Vienezã” Ediția XII-AFestivitate dedicată Centenarului, zilei Europei și românilor se pretutindeniBohmische Prater Tivoli, Sector 10 VienaArtă și cultură românească la VienaExpoziție de carte, pictură, sculptură, meșteșug.Parada portului popular, cântece și dansuri populare din mai multe zone aleRomâniei, prezentate pe scena din parcul de distracții, sector 10 Viena27 mai 2018, Conferință de presăConcluzii despre desfășurarea festivităților pe durata celor două zile, respectiv25 și 26 mai 2018ParticiparePersoane care și-au arătat interesul de a participa, sunt scriitori, oameni decultură, primării din diferite comune cu ansambluri artistice, etc.Prof. Simion Dănilă, Adriana Weimer, Veronica Balaj -TimișoaraProf. Floare Cândea, prof. Anton Ilica -AradAsociaţia Românca din Londra preşedinte Ionela Flood - 8 persoaneAgenţia de presă Aşii Români din Nuernberg, Germania -preşedinte IonelaVan Ress Zota - 4 persoaneAgentia de presa naţionala din Romania AGERPRES director generalAlexandru Giboi - 5 persoaneAJRP Asociaţia Jurnalistilor Români de Pretutindeni din Canada-preşedinteCristian Bucur - 15 persoaneAnsamblul Gura Izvorului din Vatra Moldoviței, Suceava-cordonatori Prof.Ilaria și Traian Pușcă 50 persoaneCentrul Cultural Bistriţa, jud Bistriţa Năsăud- dir. Prof Dr. Dorel Cosma - 60persoaneCentrul Cultural din Sighetu Marmatiei -dir Prof. Dr.Dorel Totea - 30 persoanePrimăria Şişeşti Maramureş primar Ioan Mircea Tentis - 50 persoanePrimăria Ansamblul folcloric Datina din Tălmaciu jud Sibiu primar NicolaePetru Basaraba-50 persoanePrimăria Șinca Nouă, Brașov-primar Dumitru Flucuș – 60 persoane[4] “FIZICA CUANTICĂ, PRINCIPIILE SALE ȘI SPIRITUALITATEA”Noțiunea de cuantică a fost impusă de către savantul Herbert Planck (PremiulNobel in 1918). Dezvoltarea bazelor fizicii cuantice a fost realizată de AlbertEinstein, începand cu teoriile privind relativitatea specială și cea generala(premiul Nobel în 1921, dar nu pentru aceasta teorie, ci pentru lucrările privindefectul fotovoltaic). Punctul culminant al fizicii cuantice moderne a fost

structurarea celor doua electrodinamici: “electrodinamica cuantică” – pentrucare Julian Schwinger, Shinichiro Tomonaga și Richard Feynman au luatpremiul Nobel în 1965 și “cromodinamica cuantica” – noua teorie ainteracțiunilor tari.Cele două teorii au condus la cea mai impresionantă construcție a fizicii dintoate timpurile – modelul standard, al cărui subiect “fierbinte” l-a constituitunificarea forțelor fundamentale din natura. Concluzia cercetărilor a fost foarteclară: toate cele patru forțe sunt de fapt “fațete”, forme ale unei singure forțe!Iar de aici până la relaționarea fizicii cuantice cu experiențele misticilororientali și occidentali nu a mai fost decât un pas.Teoria cuantică pornește de la câteva idei esențiale, pe care le vom prezenta pescurt:1. În primul rând, fizica cuantică consideră că toate sistemele materiale posedăo caracteristică principală: dualitatea unda-particulă. Astfel, electronii – care înfizica clasică, newtoniană acționau ca particule, pot în condiții speciale să secomporte ca unde, respectând legile electromagneticii și nu cele ale mecanicii.2. Toate acțiunile care au loc in fizică pot fi măsurate, iar cele mai mici unitățienergetice, care nu mai pot fi subdivizate sunt “cuantele” (de aici și denumireade fizică cuantică). De exemplu, un atom poate face un salt de la o stare la alta,fără a trece prin stadiile intermediare, cu emisia unei cantități cuantice deenergie luminoasă. Când particulele interacționează, este ca și cum ele ar ficonectate prin legături invizibile la un întreg. Pe scara largă, aceste conexiuniinvizibile sunt atât de multe încât analiza lor devine probabilistă.3. În al treilea rând, exista o proprietate stranie de “ne-localizare” cuantică.Această înseamnă că particule aflate la distanțe microscopice unele de altele(de ex. mii de kilometri, echivalent macro) pot să interacționeze unele cu alteleîntr-un mod ciudat, ca și cum ar fi inter-conectate, însă legatura dintre ele estenecunoscută. Este ca și cum ar exista un “întreg” care coordonează prin metodenecunoscute fiecare părticică din Univers. Bohr si Heisenberg au dezvoltataceastă idee, demonstrând că nu se pot face observații obiective, întrucâtobservatorul, prin acțiunea sa de observare, modifică starea cuantica asistemului observat. Aplicată la un caz concret, înseamnă că simpla îndreptarea atenției către o floare modifică la nivel cuantic starea acelei flori!În fizica cuantică, nu intensitatea unui câmp energetic cuantic contează, ciforma, structura sa. Astfel, chiar și cel mai infinitezimal câmp cuantic poateafecta o particulă, modificându-i starea. Nu intensitatea contează în noua fizică,ci existența sau inexistența acelui câmp cuantic. O forță nu trebuie neaparat săfie activă, ea poate exista și ca potențial, acest potențial fiind esențial pentrufizica cuanticî.O altă descoperire importantă, aparținând lui Einstein este de-acum cunoscutalege E=mc²; aceasta lege arată ca massa nu este decât energie aflată în repaus.Teoria relativității demonstrează că masa unei particule, a unui obiect sau ființenu are nimic de a face cu substanța (precum era in fizica clasică), masa nefiindaltceva decât o formă de energie. Și cum energia este o mărime dinamicăasociată activității și proceselor de transformare, aceasta dovedește că particulanu poate fi gândită ca un obiect static, ci ca o entitate dinamică, deci ca unproces care implică energie.

Crearea particulelor din energie pură reprezintă fără îndoială un rezultatspectaculos al fizicii relativiste. Ulterior, teoria cuantică a demolat concepteleclasice de corp solid și lege strict deterministă, la nivel subatomic corpurilemateriale solide ale fizicii clasice newtoniene prezentându-se ca unde deprobabilitate, iar acestea se referă la probabilitatea interacțiunilor.În urma dialogurilor cu maestrul spiritual Jiddu Krishnamurti, David Bohm și-aîndreptat atenția spre realizarea unei întâlniri între spiritualitate și fizică. Astfela luat naștere noțiunea de “ordine implicită” (în engl. implicate order), care stăla baza teoriei cuantice a lui Bohm. Trăsătura esențială a acestei idei este căîntreg Universul este într-un anume fel “invelit”, conținut în fiecare părticică asa și că fiecare parte este de fapt o condensare a întregului Univers.Ordinea universală se dezvăluie, devine “explicită”, însă până acumcercetătorii nu au reușit să descopere decât o mică parte din legile acesteiordini implicite a Universului.Bohm este unul dintre primii fizicieni cuantici care au sugerat și ulteriordemonstrat existența unor dimensiuni multiple, dincolo de planul fizic sauenergetic. El clasifică aceste planuri/dimensiuni ale universului în funcție de“subtilitatea” lor: planul fizic este un plan mai grosier, mai “dens”, pe cândplanul minții este mult mai subtil; dincolo de minte, planul conștiinței arecaracteristici care abia acum se dezvăluie: “chiar și planul mental devine unplan fizic dacă ne îndreptăm spre o direcție mai subtilă”Realitatea multidimensională este descrisă de Bohm prin analogia cu fotografiaholografică: universul holografic este compus dintr-o infinitate de dimensiuni,care există simultan; aceste dimensiuni sunt structuri similare cu întregul, cuUniversul. Daca am putea privi separat o dimensiune, ea ar arata exact caîntregul: este ca și cum am rupe o bucata dintr-o hologramă: ea ar conține toatăimaginea conținută de holograma inițială. La fel este și universul holografic:orice dimensiune a sa are aceleași caracteristici ca întregul, ca universul.”SURSE:http://www.almeea.ro/fizica-cuantica-principiile-sale-si-spiritualitatea/SCRIS DE : DEPARTAMENTUL ZAMOLXE ROMÂNIA (DZR)PE LUNI, 4 DECEMBRIE 2017 ȘI PUBLICATÎN: EZOTERISM, SPIRITUALITATE, ȘTIINȚĂ[5]Danko. Personajul principal din povestirea lui Maxim Gorki: ”Inima de foca lui Danko”

4946, Birocraţia Terorii. Testamentul filozofic, o carte document, ceexcede cazul particular al semnatarului, doctorMihai Ganea, medic primar chirurg. În fapt obiografie alternativă, în care un om ajuns în vizorulsecurităţii, devine un protagonist construittendenţios, într-un colaj ciudat. Fapte cotidienereale, altele izvorâte din imaginarul fantasmagoric alturnătorilor, mai mult sau mai puţin calificaţi,prevederi drastice redactate în documentele oficialeale securităţii, alcătuiesc laolaltă imaginea unuipersonaj „nedemn” de viaţa publică a epocii, de aprofesa, „nedemn” chiar şi de dreptul de a respira cavieţuitor pe pământ.( a se vedea radicalismulturnătorului cu nume de cod, expresiv, literar, EugenIonescu-in speţă o brută cu ambalaj intelectual şipropagandist deloc dezinteresat) O carte construităîn exclusivitate pe elementele din dosarul desecuritate:DUI- DOSAR DE URMĂRIRE INFORMATIVĂNr. 4946.„ Dosarul a fost microfilmat/ Azi: 08. 08.1992 DeU.M. 05061-Galaţi/143907/1”.Deschis la data de 24.12.1987Închis la data de__________1716584Arhivă Nr. 57567_________I 043907, Vol.1

STRICT SECRETINSPECTORATUL JUDEŢEAN GALAŢISECURITATEA MUNICIPIULUI TECUCINR.1/BI/00776 Odiseea de la Tecuci a doctorului Mihai Ganeaîncepe cu o cerere care solicită date despre MihaiGanea, de la originile apariţiei sale pe acest pământ,un pământ special, al miliţiei, al securităţii şi alnomenclaturii comuniste:CĂTREINSPECTORATUL JUDEŢEAN MARAMUREŞ AL- M.I.- SECURITATE- Rugăm a ne comunica date desprenumitul GANEA MIHAI, născut la 4.08.1940 înBaia Mare, fiul lui MIHAI şi VIORICA, medicchirurg la spitalul municipal Tecuci, domiciliat înTecuci, str. 23 August nr 127 ap.86. Interesează date despre părinţi şirudele apropiate, dacă sunt cunoscuţi înevidenţele de securitate, dacă fac parte din secteleşi cultele religioase interzise. Comportarea investigatului peperioada cât a domiciliat pe raza dvs. deactivitate. Alte date de interes operativ.Rugăm ca lucrarea să fie trimisă în timp util.Şeful Securităţii JudeţeneŞEFUL SECURITĂŢII MUNICIPALECOL. FLORESCU GHEORGHE s. indesc.COL. HUHULEA MIHĂIŢĂ s. indesc.

De acum încolo, semnătura colonelului SecurităţiiMunicipale, colonel Huhulea Mihăiţă, va apărea, înmajoritatea documentelor, în tandem cu aceea amaiorului Baciu Ion, ofiţer operativ principal, dupătransferul de responsabilitate din partea coloneluluiFlorescu Gheorghe, Şeful Securităţii JudeţeneGalaţi. Ordin de sus în jos, ordin de lucru,irevocabil, pe termen lung. Temă cu plecare dinMaramureş. Obiectivul, Mihai Ganea, este gratulat cu numelede cod GURĂU, o inovaţie lexicală, în analogieprobabilă cu faptul că „Obiectivul” era cam slobodla gură, un păcat venial într-un sistem în care regulatăcerii aducea beneficii inestimabile în viaţa unuiom. Tăcerea ori conformarea idioată sau vicleană laclişee cu limbajul de lemn pus în circulaţie deaparatul de propagandă comunist, erau atuurileafirmării în societate. O societate perversă, în carevalorile erau eliminate strategic, pentru ca indivizii,reuniţi într-o formulă massificată, să se contopeascăşi să vegeteze sub directivele conducerii de stat-nomenclatura de partid şi, securitatea. În epocaceauşistă perversiunea individului, inclusiv aofiţerilor securităţii, atinsese cote inimaginabile. Înfapt se pleca de la o premiză de conjunctură, apoi seconstruia un caz, printr-o arhitectură în acelaşi timptribală, în acelaşi timp sofisticată. Dosar să fie, să ise adauge file cât de multe, să se dea liber tututortehnicilor din dotare pentru urmărire informativă, săse fabuleze, printr-un amestec de adevăr şi deminciună. Un exemplu care poate fi catalogat minorşi nesemnificativ: Doctorul Ganea are o ieşire

nervoasă la vederea unui instrumentar chirurgicaldefect, necorespunzător. De aici pleacă la acuzaţiade defăimare a producţiei interne româneşti. Pentruobiectivul urmăririi informative, se aplicau cufervoare procedurile standard, la foc continuu-tehnici de ascultare operativă a telefoanelor,percheziţii secrete, activarea zvonisticii încomunitate prin acţiunea intensivă a grupei S,specializată în redactare şi difuzare de anonime,cenzura de proporţii inimaginabile, controlulcorespondenţei, imixtiunea în carieră prinrecomandări exprese ale instituţiei securităţii,amestecul odios în viaţa privată, în relaţionareasocială a individului luat în vizor. Călcareadrepturilor fundamentale ale omului începea, pentruun intelectual, prin repartiţia guvernamentală care-lţinea pe licenţiat adscriptus glebae. Libera circulaţieera blocată încă din interiorul ţării, accederea lapaşaport şi călătorii în străinătate deveneau un viscare putea fi o realitate, fie şi limitativă, cu preţulunor compromisuri de sistem. Nu avem nici astăzi,după consumarea unui timp istoric deja îndepărtat,mărturii sincere şi adevărate despre „descurcăreţi”.În ziua de astăzi întoarcerea în timp e diluată şiderizorie” Toţi am suferit”. Vor fi suferit cu toţii, cesă zic, cine sunt eu să-i contrazic Ecourile carierelordubioase şi ale carieriştilor, se fac simţite în ratareaperceptibilă în toate compartimentele de activitate,dar mai ales în spiritualitatea de „învinşi” în efortuldisperat cotidian. Învinşii versus marii rechiniînvingători, profesionalizaţi în arta prăduirii. Eu doarconstat că doctorul Ganea pare biruit la un moment

dat de regizorul prim al persecuţiei sale profesionale,doctorul Gheorghiu, şeful secţiei de chirugie laspitalul din Tecuci. Doctorul Ganea a epuizataproape toate căile legale de sesizare amalversaţiunilor şi abuzurilor. Tocmai din acestmotiv, uzul dreptului de petiţie este blocat. Serviciulde cadre, sub atenta îndrumare a securităţii, îiresping nu numai dreptul de a profesa, dar mai ales îiresping, într-o orchestraţie delirantă, dreptul latransfer. Devenise, cu voia lui de observatorinteligent, un martor periculos. Martor nu încazuistica banală a carierismului exercitat prinmijloace sălbatice şi mincinoase. Devenise martorulpericulos al „apendicitei de Tecuci”. Pentru ofiţeriide securitate şi aparatul lor apolitic .administrativ,conta gonflarea cazului dr. Mihai Ganea, excludereadin sistemul medical şi aureolarea cu faima depersonaj conflictual, mincinos şi refuzat de bunelemoravuri, prin urmare, lipsit total de oricecredibilitate publică. În ultimul deceniu al dictaturiineostaliniste a lui Ceauşescu, în represiunea politicăse foloseau tehnici de izolare comunitară,compromitere publică dirijată, presiuni perverse şiveninoase concertate. Excesul de zel al instituţieisecurităţii, cu diriguitorii cazului „Gurău”, Baciu şiHuhulea, avea în vedere crearea de atmosferă , într-un orăşel anost şi lipsit de evenimente, crearea şisusţinerea „obiectului muncii”- vechime în muncă săse adune, salarii pe măsura devoţiunii, prime, relaţiibune cu Bucureştiul. Mai nou, în epoca noastrăcontemporană, constatăm, la modul general,beneficii cu prelungitor- rezervişti prestigioşi, cu

avansare în grade, carieră politică, afaceri şi pensiiuriaşe, secretizate. Unii dintre ei, calofili lasenectute, autori de literatură, memorialiştinostalgici, sau, mai ingenios, procesatori abili demanuscrise confiscate de la victimele anchetelorsecurităţii. Aşadar, în trecut securist zelos, în prezentscriitorime cu monopol pe tema anticomunismului.În contrapartidă, nu putem face abstracţie de carieraposdecembristă de scriitor a prea încercatului doctorGanea. Facem precizarea că acest DOSAR DEURMĂRIRE INFORMATIVĂ Nr. 4946 confirmădatele, informaţiile şi intuiţiile lui Mihai Ganea, atâtca interlocutor nedumerit, cât şi ca autor. Scrisoriletatălui, Loli, citate în romanul cu acelaşi nume,LOLI, se regăsesc întocmai şi în dosarul desecuritate, cu fabulaţii interpretative năucitoare. Astaca simplu „fapt divers”. Anterior acestui documentcu nr 4946, doctorul Mihai Ganea a scris volumeextrem de interesante de proză sau de expresiepoetică prevestitoare. Prevestitoare pentru meandreledestinului său uman. Fratele său, săltat de acasă demiliţe şi adus apoi, tot acasă, în sicriu. O simplăexplicaţie a fost furnizată familiei- accident demuncă. Ei bine, Mihai Ganea, pe atunci student lamedicină, a refuzat să creadă versiunea oficialălivrată de autorităţi. Decenii de-a rândul l-a pomenit,în scrierile sale, pe Nicuşor drept victimă a unuiasasinat, prin decapitare. Culmea paradoxuluiprezent, tocmai într-un dosar de securitate, esteconfirmarea curmării vieţii lui Nicolae Ganea, prinasasinare, nicidecum prin accident de muncă.Detaliile tragediei şi rechizitoriul scriitorului lui

Mihai Ganea sunt prezente în scrierile sale, înanticiparea versiunii reale pomenite tocmai într-undosar de securitate, profesional. Un leit motiv parcătranscripţionat în diverse forme de expresie literară. Doctorul Mihai Ganea nu s-a erijat niciodată înerou sau victimă politică. El a prezentat, fie prinfermitatea tuşei narative, fie prin fineţea metaforicăa expresiei poetice, secvenţe din realia pe care leregăsim întocmai în dosarul său de securitate. Dacăau mai fost cititori sceptici sau cu prejudecata căscriitorul Mihai Ganea fabulează în evocareaavatarurilor vieţii sale, ei bine, acest dosar confirmămult peste ce ştia însuşi autorul, monstruozitatea desistem pus în mişcare împotriva sa. Poate e momentul să aducem în discuţie preabine cunoscutul simţ tranzacţional al românului. Unfapt istoric consacrat, provenit din tradiţia lupteipentru autoapărare. Simţul tranzacţional diplomatic,însuşit pe cale naturală în relaţiile private,generalizat pentru buna vieţuire în comunitate.Simţul oportun în comunicarea cu străinii. Prinstrăin se poate înţelege orice fiinţă de dincolo dehotarul în care omul vieţuieşte. Simţul tranzacţionaleficient în prevenirea unei iminente stări conflictualeviolente. Simţul tranzacţional a degenerat încomunism în dublul limbaj: limbajul de lemn,conformist, limbajul lozului câştigător al succesului,limbajul cointeresării abjecte, complemementar culimbajul interior al fricii. Laşitate, ipocrizie,minciună, semne ale pierderii de sine. Simţultranzacţional convertit într-o perfidă şi jalnicăformulă de supravieţuire. Turnătorii vocaţionali,

voluntarii entuziaşti, sau turnătorii de conjunctură,intimidaţi şi şantajaţi de temutul aparat ocult alsecurităţii, ajung să profesionalizeze delaţiunea.Turnătoria intrată în actul cotidian al existenţei.Delatoria ridicată la rang de artă . Vom recunoaşte îndosar felurite tipuri ale delatoriei profesate într-unorăşel la prima vedere, monoton şi inocent, ba chiarplicticos, înecat în mâlul socialismului cenuşiu: Turnătorul de vocaţie, spionând prin gardulvecinului orice mişcare dubioasă pentru el, cainterpret al comandamentelor de la partid şi de lasecuritate. Meticulos, organizat, fără odihnă şi fărăsomn, într-o veşnică pândă la vânătoare după delict.În viaţa socială, un om rezonabil , cu prestanţăpublică sau profesională. Miliţianul care vedeintervenţii chirurgicale clandestine, la domiciliul„obiectivului”, acolo, unde, sângele dintr-un ligheancât se poate de domestic, provine de la o găină tăiatăpentru banala supă cu tăiţei. Urmează, în seria cunoaşterii infernului cotidian,turnătorii motivaţi. Rivalitatea. Ura. Invidia. Odoamnă „ scriitoare”, mai mult decât respectabilă şivenerabilă, e turbată de ciudă. Infamul obiectiv,gratulat cu invective, are „tupeul” să intre incompetiţia publicării sale în domeniul artistic,literar. Doamna pasională şi veninoasă îi creează unprofil de monstru absolut, un monstru care face şiaerul irespirabil în urbea sa. Turnătorul placid, care ajută la urmărireainformativă şi transcrie faptele auzite şi văzute, cuuzură inerţială. Limbajul de lemn sporeşte volumulscriiturii adresate securităţii, cu inserarea devizelor

şi lozincilor partinic mobilizatoare. Delatorul placidare aerul obiectivităţii în relatare, datele suntverosimile. Valoarea interpretativă se vădeşte prinspor adăugat sau prin suprimarea unor secvenţe.Efectul de distorsiune e năucitor. „Obiectivul” sevădeşte aşadar, selectăm doar dintr-un episod,desigur, un om şi doctor de nimic care „lasă”pacientul să moară pur şi simplu, fără a se osteninicicum. În fapt e vorba de abandonul absolut alpersonalului medical, care exact în zilele critice alepacientului muribund, se duce la „simpozion” sau la„perfecţionare”, într-o zonă turistică de vis. Chiar şipentru un cititor de bună credinţă e dificil sădetecteze perfidia şi nemernicia relatării „obiective”.Da, faptele sunt relatate rece, pas cu pas. Chiar şidiagnosticul pacientului muribund e precizat. Da,dar câtă medicină trebuie să ştie lectorul, pentru a seînţelege cum ţi se poate furniza „colegial” o moartegarantată într-o gardă? Frumoasă şi demonicăscriitură „obiectivă” care te poate distrugeprofesional. Să nu ignorăm şi arta scriitoricească adelatorul „principial”. Delatorul principial secontopeşte în diatribele sale cu legea morală şi cudreptatea. Cele două piloane normative ale societăţiicomuniste „ideale şi perfecte” sunt grav ameninţatede elementul „Gurău”, întruchiparea răuluiapocaliptic. Nicio sancţiune, nicio reprimare nu estefuncţională pentru „duşmanul poporului şi alconducătorilor iubiţi”. Principialul vrea moartea, o,nu moartea fizică, e prea puţină pedeapsă, ci moarteamorală şi psihică. Lapidarea primitivă poate şi

trebuie înlocuită cu procedee moderne, elaborate,stigmatizarea psihiatrică prin internarea intr-un spitalde profil. Galeria turnătorilor se poate completa cu massaoamenilor „simpli, din popor” care, în „naivitatea”lor dau ascultare înfricoşată securiştilor şi scriu subcomandă tot ceea ce li se dictează. Tone de delaţiuneficţională, hiperbole ale turnătoriei mistificate, textefără cap şi fără coadă. „Naivii” chemaţi la crâncenacolaborare, sunt străini de normele ortografiei şiortoepiei. Nerozii utili, bâţâind de frică, scriu şiscriu, apoi semnează şi pleacă fericiţi din biroul încare au fost convocaţi. Când ies afară, la aer, trăiesco altă frică, teama de a nu fi detectati de colegi,vecini sau cunoscuţi. Naivi şi nu prea deci, au pedeplin conştiinţa nemerniciei colaboraţionismului.Şi, prin conformarea rapidă la cerinţele oficialilorsecurităţii, se vede treaba că nu sunt pentru primaoară idioţii de serviciu, idioţii utili. Idioţi înaparenţă, cohorta de analfabeţi trebuie să se caţere şiei şi copiii lor, pe scara favorurilor de sistem.Infirmiere caracterizând profesional un doctor, eibine, asta da, vârf de perfecţiune a evaluărilorprofesionale. Clasa muncitoare merge în abis înneostalinismul ceauşist. Dr Mihai Ganea nu a cunoscut vicleniaprocedurală a carierismului, sau, dacă a cunoscut-o,era un om instruit şi inteligent, nu a dorit s-o pună înaplicare. A încercat să se abstragă sistemuluioficializat, gândind că actul medical este liber şiindependent. A luptat din răsputeri, zi şi noapte,zâmbind pacienţilor şi adresându-le nostim formula”

numai eu te iubesc cu adevărat”. Oamenii aserviţisistemului autarhic provincial, ca o prelungiresatanică a directivelor venite de la centru,consemnau şi susurau continuu, cât de lipsit deconştiinciozitate era voiosul şi nonconformistuldoctor Ganea, cum şi cât chiulea de la serviciu.Avem însă o mostră conservată ca prin minune,rezultată în urma unui control implacabil, asuprafişelor bolnavilor, o mostră în care constatăm ocontradicţie absolută cu trena calomnioasă ancoratăîn cotidian. Se poate observa, după decenii bune dela locul şi timpul acţiunii, un număr impresionant deintervenţii chirurgicale, într-un interval de doarcâteva săptămâni. Pe bună dreptate un lector cinstitîşi poate pune întrebarea dacă doctorul luat custrăşnicie în vizor, mai avea timp liber la dispoziţiasa. Avea, n-avea, îşi vedea meticulos de lucrul său,şi îşi păzea cu străşnicie pacienţii şi după operaţie.Aşa fusese sfătuit, impecabil şi aplicat. Un dosar eun dosar, un amestec de adevăr şi elementeficţionale. Când un muncitor chemat de „organe” sădea raportul juruit, acesta, cu o candoare disimulată,declară cum şi de cine a fost îndemnat să pună ladispoziţia chirurgului G., în sala de operaţii, o trusăruginită. Nu conta nici viaţa unui pacient, dacăacesta putea servi la îngroparea definitivă adoctorului!!! Criminalitate „colegială” versus unmuncitor cu frica lui Dumnezeu. Cine parcurge filădupă filă, sumbrul şi alambicatul dosar, să nu seaştepte la nimic spectaculos, nu e un roman cususpense poliţist. E viaţa cotidiană, cu bune şi curele, a unui doctor misionar şi lipsit de versatilitate

în cucerirea unei cariere. Ai aerul că priveşti pegaura cheii la viaţa unui om, priveşti obraznic şi cuindiscreţie. Operatorii de interceptare telefonică, ceicare făceau transcriptul convorbirilor, adesea cuplictis birocratic, lucrau firesc, fuseseră selectaţi şiangajaţi după criterii bine stabilite, maşini ale răuluiadesea, invizibil. Aceştia pot fi identificaţi înstatele de plate ale vremii. Acum îşi torc în liniştepensiile, privesc poate prin parcul municipal,obiectele muncii lor, cu suficienţă atotştiutoare. Maigreu putem identifica broderia resurselor, să zicem,umane, alt termen nu putem găsi, pe componenţiiGRUPEI S. Din actele securităţii, parafate cusemnătura ofiţerilor operativi şi cu ştampilamonstruoasei instituţii, aflăm, între alte ordine deserviciu şi recomandări, activarea ciclică a Grupei S.Grupa S se ocupa, printre altele, de redactarea unorsesizări anonime, zvonuri, cleveteli la colţul străzii,bârfe ordinare, dar credibile într-un oraş prăfuit şimeschin. Ajungeai din om neom. Oamenii se fereaude tine brusc, intrai în caruselul unor acuzaţii penalecumplite. Începând din anul 1964, strategiaSecurităţii s-a „rafinat”. În unele cazuri, arestările şiîntemniţările unor potenţiali sau reali duşmani airegimului au fost înlocuite de alte forme decoerciţie: înfierarea „delicventului” la locului demuncă, la care erau „invitaţi” să participe colegii demuncă sau de studii ai acestuia ori stabilirea unui locde muncă obligatoriu într-o altă localitate, ceea ce nuînseamnă că reprimările clasice au dispărut. Atuncicând a fost cazul, regimul comunist nu a ezitat săapeleze la ele.

Nu e lipsit de interes să relatăm atmosfera în careDr Mihai Ganea, ca precum mulţi alţi „beneficiari”aidosarului găsit, după îndelungi căutări, prin arhiveleCNSAS, „s-a bucurat” de revelaţia misterului care i-a întunecat viaţa, anume DOSAR DE URMĂRIREINFORMATIVĂ Nr. 4946. Când a ieşit din sala de lectură a CNSAS, atât mi-a spus, cu amară „voioşie”, cum că dosarul său desecuritate îl avusese în vedere pentru tentativa depenetrare a structurilor de gardă şi de securitate-DOSAR DE URMĂRIRE INFORMATIVĂ Nr.4946. Dânsul, cu umorul şi tonusul său steniccaracteristic se gândea dacă „organele” l-or fi păzitdaca aducea femei in gardă, doamne şi domnişoare,cu care să fi avut relaţii „neprincipiale”. (Aşa sestrăduia să mă cruţe de emoţii negativeînspăimântătoare, cu premiul de consolare alumorului inteligent). Aşa se spunea pe atuncirelaţiilor intime în afara binecuvântării Oficiului deStare Civilă, considerat un stâlp al respectabilităţiicontractuale între o femeie şi un bărbat. Cununiareligioasă nu intra în discuţie, cu al său corolar de„misticism” nerecomandat cuplurilor serioase şi cuconştiinţă partinică avansată. Mima sau nuinocenţa? Nici până astăzi nu m-a, lămurit. Ori decâte ori deschid subiectul, dr Mihai Ganea surâde şinu spune nimic. Urma să facem o lungă cale întoarsăde la Bucureşti la Baia Mare. Nu am considerat decuviinţă să-i aduc la cunoştinţă că fusese obiectivulDirecţiei a V-a, cumplitul departament al securităţiicare se ocupa de protecţia şi paza înalţilor demnitari,

inclusiv familia prezidenţială. De unde şi până undeun doctor, luat în colimator de cea mai implacabilăinstituţie a poliţiei politice. Când, din aproape înaproape, cu tact dar şi cu timorare, l-am anunţat pedoctorul Mihai Ganea că a fost urmărit în calitateade potenţial terorist, terorist de stat, omul a amuţit.Nu-i venea să creadă ce aude. Adăugăm şi contextulîn care un cetăţean are acces la dosarul său, în urmaunor diligenţe cu suspense la CNSAS. Am fostmartor apropiat, l-am însoţit pe dr Ganea până înfaţa sălii de lectură, iar altă dată am avut gloria şionoarea să păşesc eu însămi dincolo de pragulfatidicei săli. Spun fatidic, adică aducătoare de alteposibile nenorociri, pentru că ipostaza de „lector” sepotriveşte ca nuca în perete celui care este temafilelor puse la dispoziţiei. În ceea ce mă priveşte, amavut la dispoziţie nişte file zdrenţuite, nişte fiţuicifără coadă şi fără cap, fără noimă, dar asta este altăpoveste. Revenind la doctor Ganea, i s-a pus ladispoziţie un maldăr uriaş de file, puse teancanapoda, aproape fără nicio ordine cronologică, iaraceea câtă era, fusese aşezată în ordine inversă.Durează multe ore de „lectură” să te dumireşti. DrGanea, prin firea sa, dar şi prin formareaprofesională de chirurg, este un om ordonat, chiarmeticulos. Ce să înţeleagă omul din „oferta delectură”, pusă la dispoziţie cu plictiseală dedoamnele preocupate să treacă mai repede orele deserviciu. Doamne ale căror grijă este să-ţi exprimimai repede opţiunea, cum vrei „Marfa”, electronic,sau printată şi trimisă prin curier poştal. Trebuie săte orientezi repede de tot, într-un spaţiu de lectură şi

de orientare psihologică, minimal, o măsuţă pe caredosarul nu are loc de pix şi de foile de notiţe, sticlacu apă ai lăsat-o pe hol, la însoţitor. Care însoţitor,adică eu, consideră că e mai bine să stea afară, petreptele instituţiei, departe de ochiul „vigilent”, ostilal „domnilor” ocupaţi cu paza şi ordinea, mă rog,acum o altfel de pază şi ordine, democratică, distantăşi prudentă. Aşteptându-l pe doctorul Ganea, amrezemat un perete la capătul scării de la intrare,acolo i-am deranjat pe funcţionarii fumători puşi pebancuri matinale, am fost interpelată să stauregulamentar pe o bancă în hol, alături de alţivenerabili „ex-duşmani de clasă”. Pe hol un du-tevino kafkian, nu ştiai dacă funcţionarii mai mici saumai mari în rang, intră sau ies „în şi din” meschinelebirouri. Domni şi doamne, spiritul ursuz şi acrutovărăşesc a fost abrogat, se vede că a avut loc oschimbare, am perceput o politeţe de catifea şiaferată. Un domn de rang înalt, adus de o maşinăoficială fix la treapta scării de intrarea, şi-a făcut ointrare furtunoasă, cu o suită fermă şi grăbită. Bruscţigările au scăpat din gură, oamenii în uniformă auluat poziţie de lucru, spinările civililor s-au înclinat afericită obedienţă. Omul mega important a trecutrazant prin holul penitenţei răbdătoare asolicitanţilor, un cuplu de vârsta a treia, cu ochiiobosiţi de searbăda aşteptare, şi-au plecat privirile înpământ, cu amărăciune îndelung suportată. Nu amderanjat pe nimeni, am aşteptat cu bunăcuviinţăcetăţenească să iasă „obiectivul” Mihai Ganea cuDosarul pentru care am străbătut lungul drum de laBaia Mare la Bucureşti. Privind peripluul de domni

şi doamne apropiaţi generaţiei mele, domni şidoamne cu siguranţa de sine a persoanelor deprinseca uşile să le fie deschise de oamenii în uniformă, săfie salutaţi cu un respect subaltern îndelung exersat,gândeam şi eu cu cât zel contribuiseră şi ei laconstruirea sistemului deformat şi deformant alumanităţii româneşti. Erau tot ei, vechi tovarăşi,deghizaţi în personaje de tip nou, cu faţă umană şiprotocolară. Nu aveau nicio legătură cu calitateasolicitanţilor îngânduraţi şi împovăraţi de ani.Supravieţuitori, desigur, dar cu vieţile frânte printr-un declic al autorităţii . Să revenim la prezentulperpetuu al conţinutului din dosarul 4946. Aredoctorul Ganea o vorbă, e vorba lui de om hârşit însistemul tocător de viaţă : „ Mie nu mi-au făcutnimic activiştii şi securiştii, nu m-au bătut, nu m-au torturat, nu mi-au strâns mâna cu menghina,doar că nu m-au lăsat să trăiesc.” De unde a pornit coşmarul nu numai al urmăririiinformative, ci şi al unor decizii ferme şi irevocabilepentru cariera doctorului Ganea Mihai, cu ecourioribile şi până azi. Ciuntirile ritmice de salariu, cupretextul actelor de ireverenţă faţă de organele departid şi cele ale securităţii, au o viabilitate linearneabătută, în cuantumul pensiei. Rămâne secretprivat, nu de lamentări se poate preocupa unluptător, care şi-a asumat şi riscurile atitudinii saleintransigente. Niciodată nu s-a supus deciziilorarbitrare luate de casapii locali de la Tecuci, peaceştia îi cunoaştem, de alţii nu avem ştiinţă decâtlapidar şi indirect. De la ce a pornit toată tevatura laTecuci... Este inimaginabil spiritul de haită al

privilegiaţilor locali-doctori, miliţieni, securişti şibinevoitorii voluntari-vecini, colegi de cenaclu,personaje din rândul asistentelor, infirmierelor şi almuncitorilor buni la toate intr-un spital. Deci de lace a început, aparent a început, să zicem că a începutdosarul de urmărire nr. 4946. De la nişte jalnicefiţuici, agramate şi aproximative, concluzii ferocebazate pe „intuiţia prudentă şi luminată” a cerberilordin Maramureş. Câteva pagini sosite din Maramureş,la cererea securităţii din Galaţi. Se vede treaba căvigilenţii de Tecuci erau oarecum în ceaţă, nu ştiaude unde să apuce şi să înhaţe prada pentruprelucrare. Hiatus birocratic pentru incomoduldoctor Mihai Ganea. Acesta stătea ca un ghimpe înşerpăraia de la Spitalul Municipal, la secţia dechirurgie, unde şef matusalemic era ilustrul doctorGheorghiu Ioan. Chirug şi el, absolvent cu brio alunei facultăţi tovărăşeşti de Igienă!!!, facultate cutermen redus. Un chirug şef unic în lume, unchirurg cu grave tulburări de vedere, aproape orb,inapt de chirugie, apt însă din punct de vederetovărăşesc. Doctorul Gheorghiu, prin compensareahandicapului ocular, avea, avea la schimb,aptitudini de mare „vizionar” al politicii locale şiregionale, conducea cu mână de fier afacerileclandestine, respectiv, cele privind „Apendicita deTecuci”. În fapt o intervenţie chirurgicalămutilantă, de sterilizare a femeilor ce nu maidoreau sa aibă copii, din motive ştiute de ele. În faptfemei victime ale consilierii şi acţiunii ştiinţificemutilante, criminale. Femeile, fie simple şi fărăinstrucţie, fie cucoane din rândul lumii mondene,

nomenclaturiste şi securiste, în graba lor de a scăpade sub povara politicii ceauşiste a naşterilor lanormă impusă, minimum patru copii, se duceau cavitele la abator, bucuroase nevoie mare că au scăpatde grija „fertilităţii”. Ignorante şi captive ale forţeide sugestie a sugestiilor şi zvonurilor „binefăcătoareşi salvatoare”, cum că doctorii te scapă de orice grijăpentru totdeauna: Ele erau fericite fie că puteau facefaţă abuzurilor brutale conjugale, fie că scăpau degrija unei guri în plus de hrănit. Între pacientele-cliente, unele plăteau un preţ uriaş, în raport custarea lor materială şi financiară, ţărăncile mai ales,rămâneau fără vaca din grajd. Cele din protipendadăse puteau deda cu multă uşurinţă şi siguranţăcapriciilor adulterine. Funcţionarele avide de carierăsau pur şi simplu timorate de hărţuielile şefilor, secomplăceau în promiscuitatea din birouri. Nu vomepuiza niciodată motivele şi circumstanţele ascunseale unei femei care nu mai doreşte să nască. Dorinţalor expresă şi disperată era legată de o conjunctură.Ele nu realizau la ce nenorocire consimţeau. Femeitinere sterile pe viaţă, fără nicio şansă de a reveni lanormalitate vreodată. Şi apoi, nenorocitele deligaturi de trompe aveau şi alte urmări dezastruoasepentru starea de sănătate a unei femei-doctorii devocaţie şi cinstiţi au a spune un punct de vedereprofesional avizat. Acţiunea avea „acoperire”, preacinstita şi adesea foarte necesara operaţie deapendicită. Dimensiunea nelegiuirii era fantastică.Practic secţia de chirurgie de la Tecuci, deveniseplatforma unui experiment criminal, unui masacrufără posibilitate probatorie în faţa legii. Să nu

ignorăm că atmosfera de clandestinitate a unui secretcolectiv anonimizat- toată lumea din comunitate ştiasau bănuia, nimeni nu sufla o vorbă, nici pacientele„beneficiare”, nici cele „ în prezumtivă aşteptare”.Ce păzea miliţia, procuratura, securitatea? Păitocmai aceste instituţii erau implicate şi cointeresate.Doamnele aveau şi ele micile lor secrete intime,organele de ordine vegheau ca totul să se petrecă înbună înţelegere şi în tăcere. Iar doctorul Gheorghiuşi complicii săi încasau, în sistemul unui sistem destat, beneficii interesante, sume privateimpresionate. Împărţeala se făcea „frăţeşte”, ca întreoameni buni care nu ascultă directivele de laBucureşti. Orice s-ar spune, secţia de chirurgie de laTecuci s-a bucurat de o stranie şi misteriosăautonomie. În timp, zeci de chirurgi şi-au încercatşansa profesionalismului la această secţie şi, dupăscurtă vreme au făcut ce au făcut şi au plecat săprofeseze în alte spitale. A venit în tărâmulcomplicităţii blestemate, un doctor maramureşean,proaspăt descins de la Fundeni. Doctor Ganea a avutnefericita experienţă de a fi văzut cu preciziechirurgicală cum se petrece nelegiuirea actului străinde etica şi de corectitudinea medicală. Putea să tacăşi să se integreze în sistemul mafiot, impecabilregizat şi organizat. Nu era doar cutuma şpăgiivoluntare sau impuse pentru actul medical real.Dr.Ganea a nimerit tocmai într-un sistem ingenios şibine pus la punct al metamorfozării omului clinicsănătos în pacient. A avut temeritatea să nu tacă, săreacţioneze. S-a agăţat de orice portiţă din sistem.Doctorul Ganea nu a avut ideea externalizării în

străinătate a mizeriei umane constatate. Reacţiiverbale disperate, dure, sesizări la instituţii,spontane, empirice, sau pe cale ierarhică, sesizări şiatenţionările unui doctor semnatar permanent alintervenţiilor până la vârful conducerii de stat şi departid. În naivitatea sa civică nu a realizat că oriceact de sesizare sau de protest, se întoarce lapersoanele contestate. De unde un spirit de haită, desolidaritate sălbatică naturală cumva, în autoapărare.Doctor Ganea Mihai o pradă uşoară, prindeschiderea şi francheţea sa protestatară, pentrusecuritatea locală, care oricum se afla cumva în lipsăde obiect al muncii. Maiorul Baciu Ion, ofiţeroperativ principal şi colonelul Huhulea, şefulSecurităţii Municipale au gândit ei ce-au gândit, şis-au pus cu sârg la treabă, doctorul Mihai Ganeaavea să devină un caz spectaculos, şansa promovăriilor în carieră. L-au mirosit pe doctor Ganea că poatesă le fie victimă sigură şi un unicat care să-i scoatădin amorţeală şi din plictiseală. Tot Tecuciul eraîmpestriţat cu membrii de partid mai mult sau maipuţin găinari, ăştia erau protejaţi din oficiu, oriceabatere frauduloasă era, desigur inventariată şitransmisă de miliţie, şi obiect de inventar şi dearhivă rămânea. Un exemplu din chiar dosaruldoctorului Mihai Ganea, are legătură încinsă cucombustibilul pentru autovehicule. Soţia Dr Ganea,cu ajutorul lucrătorilor de la platfotma petrolieră,unde lucra ca ingineră, furniza într-o veseliecombustibil(gazolină), la cerere, prietenilor caseiGanea. Afacerea mergea fără nicio piedică, iardoctorul cu dosarul de urmărire informativă se

bucura că ajută prietenii din lumea literară, mai alespe cei de la Bucureşti. Canistrele zăngăneau la ceasde seară într-o veselie. În zadar vecinul informator,fost miliţian, codoş prin natura lui, consemna şitransmitea numerele de maşini ale beneficiarilor decombustibil, (pentru uzul celor tineri şi neştiutori, săia aminte că la un moment dat lipsa de combustibilîn sistemul ceauşist atinsese cote inimaginabile, nuaveai cu ce ajunge mai rapid nici măcar la oînmormântare, oamenii se descurcau şi ei cumputeau, într-o solidaritate de ilegalitate extrem depericuloasă pentru libertate). În zadar nota şitransmitea codoşul zelos culoarea, marca şisemnalmentele conducătorilor auto. Nici miliţia şinici securitatea nu mişcau în front. Organele deordine publică şi politică parcă dormeau. Iar doamnainginer făcea bani frumuşei din afacerea ilegală.Cum era posibil aşa ceva? Răspunsul este de osimplitate uluitoare. Doamna inginer trafica doritulcombustibil în stil mare, era liberă să facă orice vreacu patrimoniul statului. La dânsa însă seaprovizionau şi miliţienii mai de soi, şi securiştii şinomenclaturiştii. Doctorul, cu viaţa sa întortocheatăşi cu provocările cotidiene de ostilitate şi deameninţare, nu băga de seamă regimul privilegiat aldoamnei sale de atunci. O doamnă cu viaţă paralelă,supravegheată şi ea, chipurile în solidar cu soţul eisuspect, o doamnă care vorbeşte la telefon cu multautocontrol, nimic spontan şi inoportun nu-i scapă. Edrept că i se înregistrează şi acţiuni cel puţinciudate, amintite în treacăt în consemnărilesecurităţii- minciunele domestice aparent fără rost şi

fără semnificaţie. Ea spune soţului lucruri încontradicţie flagrantă în privinţa locului şi timpuluipe unde a umblat până să ajungă la serviciu.Amestec în viaţa privată, s-ar zice la o primă citiresuperficială a paginilor respective. Şi totuşi, de undeşi până unde libertatea de acţiune şi de relaţionare încercurile protipendadei politice şi juridice, adoamnei Livia, în contrast evident şi neinteligibil cuhărţuirea cotidiană a soţului claustrat, cel maiadesea, în blocul operator? Tot felul de intervenţii„salvatoare” par a-l îngropa în tenebrele securităţiipe soţul neacomodant .Pentru cine crede că vorbescdin partis pris imaginar, nu are decât să-şi rupă cevamomente din timpul destinat gândirii, asupra asupraistoriei medicinii româneşti. Să privească undocumentar al televiziunii publice, postat pe youtubeMihai Ganea, Chirurgul. https:// youtu.be /bDI 69M5l v6k Acolo se află inserată o emisiune ateleviziunii publice, Reflector, în ediţiepostdecembristă. Mai sus pomenitul doctorGheorghiu, e prezent în carne şi oase, cu toatăautentificarea sa medicală de om aproape nevăzător.Lăsăm la o parte veninul, răutatea şi ticăloşiafunciară din prestaţia sa mediatică la o televiziunepublică. Marele om mai marele peste toţi şi toateîntr-o secţie municipală de chirurgie, avea dioptriileurmătoare -16 la un ochi şi cecitate la celălalt ochi.Era, în schimb, un vizionar, un vizionar al afacerilordin care coechipierii să iasă în câştig. Marelenevăzător, fost condamnat penal, se bucura deîncrederea absolută a comuniştilor din raza deacţiune a judeţului Galaţi, cu precădere în feuda sa

de la Tecuci. Securitatea îi mânca din palmă, cumare curtoazie şi respect. Pe la secţia cu pricina seperindaseră aproape 40 de chirurgi, nici nu veneaubine şi plecau unde vedeau cu ochii. 40 deprofesionişti, într-un loc blestemat care era însuferinţă cronică prin absenţa medicilor specialiştichirurgi. Statutul de lider absolut a doctoruluiGheorghiu în secţia de chirugie, s-a prelungit şi înepoca postdecembristă. Legea OMERTA funcţionaîn continuare.Toată nenorocirea profesională şi socială adoctorului Mihai Ganea, la Tecuci, nu era, în faptdecât o prelungire a urmăririi şi persecuţiei politice,aplicate familiei sale, şi prin efect de ecouneîntrerupt, asupra persoanei sale. Doctorul Ganea aavut un aparent intermezzo de libertate în formareasa profesională de excepţie, până când organelemaramureşene şi-au trimis „operele revizuite şiadăugite” respectiv dosarele privindu-l pe numitulMihai Ganea, la centru, la Bucureşti. La Tecuci însă,la cererea instanţelor securistice locale, au ajunsdoar nişte file jalnice. Câteva file în care esteîncropită un fel de caracterizare, de la viaţa de şcolarpână la plecarea doctorului din mult prea pitoreascăşi neprietenoasă zonă. Cititorul va afla jumătăţi deadevăruri şi rococouri interpretative. Mihai Ganea,un student la medicină nealiniat, exmatriculat,reprimit la facultate din bunăvoinţa partidului, pemotive „umanitare”, veşnic în contradicţie cu literaşi spiritul societăţii în plin avânt al socialismuluitutelar. Un personaj antipatic pe care partidul şisecuritatea nu putea pune nicio bază. Nişte

generalităţi încărcate cu erori de referinţă biograficăelementară. Părinţii, copiii, studiile, comportamentulpersonal al „obiectivului”, topite într-un borhotininteligibil. Orice i se poate pune în cârcă, numaiculpă politică subversivă, NU. Cu un singuramendament, raportarea la un episod tragic dinzbuciumata viaţă a lui Mihai Ganea, cu o întoarcereîn timp cu aproape 20 de ani(documentul este datat1985, episodul , 1966). E vorba de asasinareafratelui sau. Ne oprim pe moment aici. Aparelimpede fără niciun echivoc, termenul de „asasinat”.Mihai Ganea a relatat moartea fratelui său, sunândtranşant sau sugerând în opera sa literară- Loli,Batalionul de pedeapsă, Tăcerea umbrelor, cu multînainte să aibă la cunoştinţă dosarul de securitate,despre asasinarea lui Nicuşor, asasinare prindecapitare. Nicuşor a fost arestat de la domiciliu şi afost adus acasă de oficialităţi, mort prin decapitare.Doctorul Mihai Ganea era atunci student lamedicină, a ţinut în mână capul înfăşurat în ziar, alfratelui său, desprinderea capului de trup era urmarea unei execuţii profesioniste. Familiei i s-a livratlegenda unui accident de muncă (insistăm, unde şi cemuncă, băiatul a fost luat noaptea din casă, de lângămama şi fratele lui), autorităţile au oferit şi ungeneros ajutor de înmormântare. Fratele a constatat,în ciuda şocului, cu luciditate de profesionist,delictul criminal, asasinare. Aşadar familia,îngrozită şi izbită de nenorocire, a fost redusă latăcere. Numai studentul şi, ulterior, doctorul MihaiGanea, nu a tăcut niciodată a povestit fie oral, întimpul dictaturii hoardelor comuniste, fie în scris, în

perioada postdecembristă a liberului cuvânt, despreASASINAREA fratelui său. Părea o ipotezăexacerbată. Cine ştie cine l-o fi crezut pe omulMihai Ganea, cine l-o fi luat în serios, cine va fiînţeles că epoca ceauşistă a instaurat un neostalinismpervers camuflat sub veştmântul confortabil alnaţionalismului. Ştiinţa istoricilor oneşti a datverdictul corect asupra unei perioade despre caretrăitorii de atunci, ţin minte că aveau locuri demuncă şi apartamente la bloc, dar că Ceauşescu agreşit cu restricţiile alimentare şi cu furnizareaelementară a energiei. „Numai Gheorghiu Dej băgaoamenii la închisoare politică, iar unii nu rezistau şimureau.” Cam la atâta se reduce memoria colectivă.În rest, tăcere şi uitare. Revenind la documentul careevocă într-un paragraf de mică dimensiune„asasinarea” fratelui lui Mihai Ganea, aceldocument închide rapid subiectul, punând crima peseama unui autor „necunoscut”. Caz clasat şi închis.Apare în schimb, o referinţă stranie, redactată dupănişte afirmaţii iscate de zvonistica aiuritoare luatădrept adevăr. „a avut un frate care a fost ucis deautori necunoscuţi”. „În urma acestui eveniment ela avut o criză de nervi, dereglându-se psihic,afirmând că el se va pregăti pentru a devenimedic legist, deoarece în cazul fratelui său nu afost clarificată moartea acestuia.”Cinismul inclus în paragraful cu pretenţii decaracterizare obiectivă nu se mai pune la socoteală.Este cinismul unui idiot, autorul caracterizăriiinfamante, care nu se osteneşte nici măcar cuautenticitatea identităţii membrilor familiei, ordinea

cronologică etc. O fiţuică bună de izbit un om şi descoaterea lui din rândul lumii.Adresa Inspectoratului Judetean Maramures Nr.0086042 din 13.04. 1985, poartă două semnăturisemnficative :ŞEFUL SECURITĂŢII,ȘEFUL SERVICIULUILT.COL. GORAN GHEORGHE s.indescCOL. STECZKA MIHAI s.indescGoran Gheorghe a făcut o carieră impunătoare, caofiţer de securitate a devenit unul din cei mai temuţişefi „un meseriaş profesionist”, după propriile luideclaraţii.( În Maramureş s-a făcut remarcat pentru„preocuparea susţinută pentru ridicarea eficienţeimuncii de securitate în raza de competenţă, militândconsecvent pentru aplicarea întocmai a hotărârilorde partid şi a instrucţiunilor de muncă, executareacorespunzătoare a misiunilor încredinţate, sporireaspiritului de răspundere şi al exigenţei în activitateatuturor cadrelor”*.( www.hotnews.ro/stiri-opinii-15433680-ultimul-sef-securitatii-bucuresti-colonelul-ghe.) Goran s-a preocupat cu acelaşi zel cucare-l anchetase pe Paul Goma. Celebrul oponent alregimului comunist îl evocă pe Goran în volumul„Culorile Curcubeului” pe versatul să anchetator. Cuactivităţile sale exemplare, ca expert al poliţieipolitice a fost promovat în activitatea sa de ofiţerde securitate, a urcat în vârful carierei „a fost primlocţiitor al şefului Securităţii Bucureşti ..., coordonaserviciile de informaţii interne cu problematica ceamai complexă, compartimentul cercetări penale,compartimentul pentru Sectorul Agricol Ilfov şi

unele compartimente speciale, având acces,totodată, la coordonarea activităţii tuturorcompartimentelor pentru munca specială.”Numai de compartimente speciale „pe alese” seocupa ofiţerul Gheorghe Goran. LocotenentColonelul Goran Gheorghe era un model pentrutovarăşii săi din branşă, credibilitatea lui era denetăgăduit, aşa că la conducerea Securităţii dinGalaţi, care ceruse referinţe despre suspectul doctorMihai Ganea, documentul sosit din Maramureş aveavaloare de literă de lege. De aceea, aceste fileincriminatoare apar în dosarul de urmărireinformativă îndosariat repetitiv în fiecare an, 1987,1988, 1989, ca nu cumva personalul securităţiiGalaţi, în speţă cel din Tecuci, unde locuia„obiectivul”, să uite cu cine avea de- a face.A doua semnătură aparţine talentatului şiperseverentului colonel Stetczka Mihai, care a servitîn egală măsură şi dejismul şi ceauşismul, din 1953până la moartea sa, în 1985, cu doar câteva luni dupătrimirea adresei din 13.04.1985. Măcar acesta dinurmă nu a mai apucat postdecembrismul, ca să-şisusure, cu viclenie procedurală şi persuasiune,corectitudinea civică şi politică, o corectitudineimaculată.Orice dosar de urmărire informativă, era structuratmetodic, ordonat, şi cuprindea elemente conformunui tipic birocratic statornic, consecvent, pentruaccesibilitate rapidă şi facilă:- Raport cu propunerea ofițerului de caz dedeschidere a DUI, aprobat de seful ierarhic;

- Materiale informative care au stat la baza inceperiiacţiunii (note informative);- Biografia urmăritului, rude apropiate, persoane dinanturaj, caracterizări succinte, provenite din maimulte surse, publice şi particulare;- Plan de măsuri (stabilirea mijloacelor si metodelorce urmau a fi folosite- Rapoarte de analiză periodică- Note informative;- Rapoarte de investigatie;-Rapoarte de filaj;- Rapoarte rezultate din cercetarea informativă(persoane care erau cercetate cu sau fără angrenareaorganelor de justiţie);- Rapoarte privind rezultatul percheziţiilor secrete(ofţterul realiza un raport în care prezenta motivulacestei acţiuni, modul în care se va desfasura, planullocuinţeicelui urmărit, vecinii si programul acestora,varianta de retragere în caz de eşec şi legenda pecare o va folosi). Aprobările intrau în competenţaofiţerilor cu funcţii de comandă;- Rapoarte rezultate din folosirea tehnicii operative;- Procese verbale redactate la interogatoriu;- Raport cu propunere de închidere a acţiunii deurmărire informativă (documentul era aprobat deşeful ierarhic superior celui ce aprobasedeschiderea). In cadrul acestui raport se rezumaumotivele care au stat la baza deschiderii dosarului,măsurile aplicate şi rezultatele obtinute. In final, sementiona dacă persoana rămanea sau nu înevidenţele de Securitate.

Şi în fapt care era capul de acuzare? ! O stareemoţională trumatizantă, ca urmare a unei tragedii şiun enunţ informativ care raportează că MihaiGanea se va face medic legist pentru a elucidamisterul asasinării fratelui său. În realitate, niciodatăMihai Ganea nu a dorit şi nu a devenit medic legist,ci medic primar chirurg, aşadar o specialitate care nuare nimic în comun cu anchete de niciun fel.Chirurgul are altă misiune, iar doctorul Ganea aînţeles să profeseze, ca doctor misionar, în beneficiulpacienţilor. La Spitalul din Tecuci, a dorit să i seacorde un număr rezonabil de paturi pentru a-şiexercita profesia. Apoi a refuzat să fie complice înreţeaua specializată în „ apendicita de Tecuci”.Dincolo de sterilizare chirugicală, ecoul patological unor asemenea operaţii era înspăimântător.Politica demografică ceauşistă le împingea pefemeile de toate categoriile sociale şi materiale, lasolicitări disperate. Doctorul Mihai Ganea a făcut şiel întreruperi clandestine de sarcini, salvând destinede femei, fie victime domestice ale sărăciei şiabuzurilor, fie tinere de vârstă crudă. nepregătitepentru viaţă, ignorante în aplicarea unor măsuricontraceptive, ignorante sau aflate în imposibilitatede a preveni sarcini nedorite. Numai doctorul ştiestratagemele cu care aranja locul şi momentul uneiîntreruperi clasice de sarcină, măsurile de prevenţiea unei erori sau accident, măsurile de asigurareabsolută a secretului. Cine citeşte cu bunăcredinţăfilele din dosar, va înţelege riscurile uriaşe pe caredoctorul şi le asuma, pentru a salva câte o copilăsedusă de nu ştiu cine şi ameninţată de oprobiul

public şi de violenţa reacţiei familiei. Câte oîntrerupere de sarcină ilegală în vremea aceea, darstrict necesară şi motivată de o stare de faptdramatică, doctorul Ganea o realiza. Aplicareaintervenţiei mutilante practicate de o reţeaorganizată, doctorul Mihai Ganea a refuzat să şigândească.Începând din anul 1964, strategia Securităţii s-a„rafinat”. În unele cazuri, arestările şi întemniţărileunor potenţiali sau reali duşmani ai regimului au fostînlocuite de alte forme de coerciţie: înfierarea„delicventului” la locului de muncă, la care erau„invitaţi” să participe colegii de muncă sau de studii;stabilirea unui loc de muncă obligatoriu într-o altălocalitate; convertirea represiunii politice în dosarpenal; crearea unei imagini defăimătoare pentruindividul intrat în colimator; izolarea luiprofesională şi în comunitate; stigmatizarea publicăcu orice pretext. Remarcăm că şi în cazul închiderii dosarului deurmărire, rămâneai, în memoria colectivă, nebunulşi, mai ales suspectul de serviciu. Ostracizareacontinuă în perpetuitate, pe toata durata vieţiiprotagonistului unui dosar de urmărire. Prezumţia devinovăţie te urmăreşte neîntrerupt. Viaţă furată,pentru care nimeni nu plăteşte, nimeni nu areresponsabilitate, nimeni din comunitatea care te-ahăituit, nu-ţi cere scuze. În perioada postecembristă,după abrogarea oficială a sistemului comunist,DOSARUL te urmăreşte în continuare. Ca scriitor,Mihai Ganea este ostracizat şi marginalizat încontinuare, cu pornire de la autorităţi. Iar în mediile

culturale, artizanii excomunicării şi ai cenzuriicomuniste, au rămas în neclintire, stau încremeniţi înfuncţiile decizionale. Eu am înţeles că vieţile persecutaţilorpolitici, a deţinuţilor din puşcăriile comuniste, rămânîncorsetate în rigoarea birocratică a unui dosar.Mărturisesc că atât eu cât şi doctorul Mihai Ganea,pe măsură ce am citit cu stupoare file din dosarulsău, am încercat să le aducem la cunoştinţă,colocvial , celor cu care avem şi noi relaţii, mai multsau mai puţin apropiate. Ne-am izbit adesea de zidulindiferenţei, a plictisului din rutina cotidiană, alipsei de audienţă. Nu am fost niciodată patetici, nune-am lamentat, cine îl cunoşte pe dr Mihai Ganea,l-a perceput ca pe un om bun, cald şi incapabil săurască. El vrea să înţeleagă ce şi cum a fost,absurditatea idioată a multor aspecte. Niciodată nu apozat nici în martir. Ştie preţul vieţii şi al tăcerii dinmormânt a deţinuţilor politici condamnaţi la moarte.Osândirea şi tortura din închisorile politice. Deaceea, în mărturiile sale, este echilibrat,argumentează orice afirmaţie, prin extrapolare de laexperienţa biografică, personală. Când enunţurilecolocviale nu par convingătoare, pune, în slujba ideiide sacrificiu tragic umanitar, condeiul de scriitor. Personal am cunoscut în experiemţa uzuală,cotidiană, reacţii de o insesibilitate cinică, vecină cucruzimea mentală;-„Ei, lăsaţi că toată lumea a avut de suferit „- vin aspune „experţii” în generalizare. Deci s-a gătat cusuferinţa tuturor deopotrivă, în zilele noatre,profesioniştii poliţiei politice sunt oameni de succes,

sunt liderii privatizării postdecembriste, ei şibeizadelele lor, iar când sunt osteniţi, îşi rumegă întihnă carierele, averile şi pensiile nesimţite.-„ Comuniştii măcar au asigurat locuri de muncă „-altă filozofare contemporană, şi asta i-o trânteştidoctorului căruia i s-a luat însuşi dreptul de amunci, cartea de muncă, documentele , statele deplată amputate de-a lungul unor decenii, şi, în celedin urmă o pensie josnic amputată, stau mărturieasupra falsului mit cu locul de muncă.-„Şi acum sunt încă multe nedreptăţi.” Întreb şi euretoric, cine să fie capii nedreptăţilor şi ai abuzurilorde azi? Prigoniţii de ieri, îngropaţi în pământ sau,dacă au supravieţuit, obiecte ale boicotului desistem?! Ei să fie autorii nedreptăţilor?-„Ei, lăsaţi, că o fi făcut el ceva”. Păi a făcut,inclusiv salvarea unor tinere femei şi a adolescentepradă ale politicii demografice ceauşiste. Să trecempeste asta, biografia alternativă creată de securitateoferă detalii relevante. Numai că un doctor inteligentnu lăsa ca pacientele să cadă victime miliţiei şiprocuraturii. Un doctor cu imaginar de scriitor maipune la cale din când în când şi nişte scenariisuculente. Şi a mai făcut ceva, fără voia lui. A fostmartor, martor deloc tăcut şi nici refugiat în laşitate.A fost martorul unei afaceri oneroase: „Apendicitade Tecuci”, formula prin care era cunoscutăoperaţiunea de sterilizare a femeilor. În complicitate:miliţia, securitatea şi, desigur capii medicinei deTecuci, îndeosebi celei chirurgicale, anume doctoribine ancoraţi în afaceri tenebroase. Halatele albeprivilegiate de sistem, au transformat mica localitate

de provincie, unde doctorul Ganea a avut „deispăşit” locul său de muncă, de medic primarchirurg, într-o platformă monstruoasă de multilare afemeilor. Paciente, ignorante, disperate. Iar doctorulGanea a folosit toate mijloacele legale de sesizare şide atac, pe cale ierarhică, în interiorul sistemuluicomunist. Efectul de bumerang a fost copleşitor.Aşadar, Dr Ganea Mihai , a făcut ceva, a fost martorşi nu a vrut să consimtă prin tăcere. Nu a pozat îndizident, cu tot aparatul mediatic occidental însprijinul şi apărarea sa. Nu s-a instaurat pe piaţapublică a personalităţilor cu ştaif, să răsune totoccidentul de gloria sa ca luptător modernantisistem. Cât despre sloganul „toţi am fostpersecutaţi”, cu trimitere exactă la promovareapersonalităţilor de scriitor, avem, în dosarul desecuritate al numitului GURĂU, probe directe, clare,ale recomandărilor oficiale de cenzură, cu antetulsecurităţii locale(Galaţi sau Tecuci), cu ştampilă, cusemnături şi cu destinaţie către editurile de prestigiuale vremii -Junimea, Tribuna, către centrele culturaleprofilate pe literatură şi ştiinţă. Documentele oficialesolicită imperativ rapoarte ale şefilor instituţiilor, cuprivire la textele şi conţinutul acestora. Nu avem şirăspunsurile la solicitările respective, avem însă unscriitor, Mihai Ganea, cu debut editorial întârziat, înperioada postdecembristă. Iar cariera şi prestigiul descriitor şi-o datorează sieşi, cu resurse şi eforturifinanciare şi manageriale, cel mai adesea, personale.Mediile scriitoriceşti, mai ales ale unioniştilor (Mihai Ganea denumeşte cu ironie UniuneaScriitorilor, USR, „Uniunea Sovietelor Restante”.).

Din fericire, deşi ediţiile print sunt limitate şiboicotate în continuare de literaţii consacraţi dinvremuri imemoriale, cu susţinerea financiară şieditorială oficială, comunistă, Mihai Ganea şi-aîntemeiat audienţă şi prestigiu, a fost recunoscutpentru talentul, ingeniozitatea şi mesajul umanistautentic, prin suplimentarea editorială în spaţiulvirtual. Dr Mihai Ganea are natură de luptător, îşirefuză convertirea în melodramă a persecuţiilor şi ahăhăielilor sardonice, ale trompetelor postcomuniste. În ceea ce priveşte acest volum documentardenumit cu fină autoironie Testamentul Filozoficnu voi mai înşira toate banalităţile care trădeazăspiritele mediocre şi amatoare de confort emoţional,altele cinice şi ipocrite. Le doresc doar ostenealade lectură pentru acest volum documentar. Nu dealta, dar de data aceasta li se oferă şansa, în direct săse uite şi ei prin gaura cheii la viaţa doctoruluiGanea, pe durata dosarului cu nr 4946 (1985, 1987,1988, 1989), cu pornire de la o fiţuică ziscaracterizare alcătuită de specialiştii maramureşeniîn operaţiuni de întunecare şi îngropăciune ale uneivieţi de om. Atât am putut primi de la CNAS. Osecvenţă din viaţa unui om. O secvenţă cu sincope,cu fabulaţii, prin alternativa adevărului cu falsuriinformative ordinare. Textele au fost aduse la lumină publicului sprelectură şi reflecţie. Ele constituie o avertizarepentru aceste vremuri şi cele ce se anunţă, confuze şifără previzibilitate. În fapt, Mihai Ganeaîndrăzneşte să-şi publice dosarul de securitateîntocmai cum l-a primit de la CNSAS. În anul de

graţie 2015. A durat mult să-l ”studiem„ amândoi şifiecare în parte, în fapt am primit un maldăr de foidisparate, prin curier poştal, căruia nu reuşeam să-idăm de capăt. Numerotarea aparţinea CNSAS-ului,o numerotare ce nu putea avea legătură cu dosaruloriginal. În arhivele originale ale securităţii eraordine şi disciplină birocratică, tovarăşii care aveauacces la dosarul „obiectivului” trebuiau serviţioperativ. Aparatul funcţionăresc, foarte conştiincios,conştiincios şi loial instituţiei care îi salariza şi lepurta de grijă să fie răsplătiţi pentru tăcerea lor.Ordine de fier, în cazul nostru obiectivul GURĂU,numele de cod pentru doctorul Mihai Ganea, esteobservat cum iese din camera de gardă la ora 7.42.Doctorul Mihai Ganea accidentat, şi-a rupt unpicior; nu mai merge la serviciu, stă în casă. Stă încasă şi scrie, bate toată ziua şi noaptea la maşină.Acuzaţii fără precedent: Scrie poezii !!!!!!!! Aşa suntconsemnate rapoartele de urmărire, ora şi minutul cuprecizie matematică, timpul şi spaţiul, inclusiv celdomestic... În acest context revin la teancul primitde la CNSAS, luat filă cu filă, am avut impresia căîn graba mare, cineva a aruncat filele din cartotecă,undeva unde acestea s-au împrăştiat şi că altcineva,tot în graba mare, le-a adunat cum a putut, laîntâmplare pentru a le face dispărute, laolaltă cu alteteancuri. Am primit şi eu, la cerere, dosarul luiFlorin Paraschiv, scriitorul şi filosoful căruia i-amfost soţie până la moartea sa. Nişte pagini răzleţe sevede că au fost smulse pagini întregi. Din materialulconsemnat, rămân frazele neterminate la sfârşitulfilei. Pentru un dosar care consemnează în detaliu

inclusiv conversaţii telefonice ale minorilor casei curude sau vecini, fractura filelor cu turnătorii„intelectuale” este şi ciudată şi revoltătoare. Disparnumele, elementele de identificare ale raportorilor,în schimb, rămân intacte notele telefonice careconsemnează. Rămâne la apel doctorul MihaiGanea. Un maramureşean irecuperabil în actul săude voinţă de a răzbi boicotul bine pus la cale . Cascriitor, Mihai Ganea are şi acum un fel de botniţămediatică. Deranjează, este adevărat. Un doctor carea cam tăcut şi a fost foarte paşnic înainte de 89. Eradoctor, datoria sa era să stea în cabinetul medical, înspital, şi acolo unde l-a purtat furtunoasa şi ciudatacarieră medicală. A crezut cu multă sinceritate înmisiunea, în apostolatul său. Şi-a iubit mama, unmodel absolut de demnitate şi rezistenţă. Viola,mama care, în fiţuica transferată din Maramureş laTecuci, este asimilată modelului negativ de membrual unei familii „destrămate”, în urma divorţului desoţul ei. A crezut poate şi în meritocraţie, privindcariera sa profesională, cu inevitabila doză de bunăcredinţă, oarecum naivă, a unui om cinstit şi vrednic.A muncit din greu şi a devenit medic primar chirurg.O calificare strălucită pe scara profesiilorintelectuale. Până la această performanţă s-a izbit depiedici uriaşe în viaţa sa, de ostilitatea sistemului, deabuzuri inimaginabile exercitate împotriva familieisale de provenienţă. Aducem în discuţie şi moarteatragică a mamei sale, Viola Pap. Viola, mama carenu a contenit, toată viaţa care i-a fost dată, să treacăpe lângă gardul securităţii blestemându-i pe cei carei-au luat din casă unul din cei doi fii. Nu pregetau

„organele” să te ia în vizor din faşă, de când te-ainăscut. Aşa se petrece şi cazul doctorului Ganea dela origini, cu o zestre predestinată de dosar.Revenind la mama sa, Pap Viola, cu numele ei dedupă divorţ, constatăm, din biletele de internare şi deexternare din trei spitale succesive, următoareleaspecte:— Pap Viola, ajunge şi este internată, ca pacient înurgenţă, de pe stradă, la secţia de cardiologie, laBaia Mare, între 11 August 1986 şi 14 august 1986.— Pacienta este transferată apoi la secţia deneurologie, tot la Baia Mare, unde este consemnatăinternarea între 14 august 1986 şi 18 august 1986.La externare, starea pacientei apare „ameliorată”. Înrezumatul foii de observaţie, se face precizarea căpacienta a fost adusă de urgenţă „de pe stradă”. Seconstată aşadar stare „ameliorată”, dar aparerecomandarea de internare la Sighet, la secţia depsihiatrie.— Între 18 august şi 22 august nu se mai ştie nimicde pacientă, nu mai apare nicio precizare clinicăoficială.— Pe data de 22 august 1986 , pacienta Pap Violaapare înregistrată ca internată la secţia de psihiatrieSighet. Biletul de ieşire consemnează externarea, înstare „staţionară”, la data de 14 octombrie 1986. Înrezultatul foii de observaţie, la final, se precizează că„pacienta nu necesită internarea în secţia depsihiatrie”.Concluzionăm că Pap Viola îşi petrece viaţa capacientă, din august până în octombrie, 1986,transferată din spital în spital, cu punctul terminus la

Sighet, secţia de psihiatrie. În toate biletele deexternare apare cu precizie adresa pacientei, semn cădânsa avea actul de identitate. Tot timpul pacienta aputut fi identificată cu precizie, nume, prenume şiadresă, adresa apartamentului de bloc de pe StradaCoşbuc. Pap Viola nu putea să „ dispară” în neantulanonimatului în niciunul din spitale. Vecinele cucare socializa, familia care o frecventa, puteau fiidentificate şi anunţate cu uşurinţă.Fiul dânsei, Ganea Mihai, de îndată ce a constatatdispariţia mamei, a anunţat organele de miliţie. PapViola a fost dată dispărută.Luni de zile nu apare niciun semnal, nici de viaţănici de moarte. Şi apoi brusc, pacienta este adusă cusalvarea, la una din adresele familiei, iar doctorulGanea este anunţat prin telefon de către şoferul de pesalvare, de externarea mamei sale. După luni bunede dispariţie, în sfârşit mama dispărută esterecuperată şi îngrijită de fiu, până la moarte, laTecuci.Miliţia a păstrat tăcerea şi misterul. Spitalele, deasemenea. Nu sugerăm nimic. Ne exprimămtranşant, cu privire la abuzul de internare psihiatrică,a unei paciente slăbite şi hipertensive. Şi dacă se maiîndoieşte cineva de malversaţiunile cu acoperiremedicală, e bine să atragem atenţia asupra unorconstante în seria de caracterizări aplicate doctoruluiMihai Ganea- apar termeni obsedanţi ce ţin deinsanietatea psihică, termeni aplicaţi cu setevindicativă feroce, cu obiective bine conturate-decredibilizarea absolută, comunitară. Nervozitate,instabilitate psihică, adăugate unor poveşti ieftine

de telenovelă, suficiente pentru surparea prestigiuluiîntr-o comunitate amatoare de zvonuri şi decancanuri. Nu se poate însă să nu urmărim trendulascendent într-o zonă periculoasă chiar pentru viaţasa ca om. Aducem în atenţie cazul turnătorului cunume de cod cultural, EUGEN IONESCU. Citămdin raportul informativ al turnătorului, din data de 8noiembrie 1988, trimis din „Casa Dumbravă” şipreluat pentru a fi dat în exploatare, pentru lucru, decorifeii securităţii. De notat că acest informator binepregătit ideologic şi chiar cu pretenţii de pregătireintelectuală, este posesor de maşină de scris şi dădirecţii de procesare a notelor sale informative.Selectăm din referatul informativ paragrafele de„expertizare psihiatrică” a doctorului Mihai Ganeacoroborate cu cazul bătrânei şi plăpândei sale mame,Viola Pap:... Un lucru este clar, că în ultimii doi ani, îndomeniul sanitar din Tecuci s-au înmulţit lichelele,că aceştia au lucrat în voie, că în parte au lovit îndorinţa de a munci a altor medici, şi în modindirect au lovit în asistenţa medicală exact ceea cear fi pe placul duşmanilor noştri, pe placul celor cedoresc destabilizarea României, indiferent în caresector, fie el şi sanitar. Nu se ştie de ce acestui Ganea, un fruntaş înlichelism, nu i s-a cerut o expertiză psihiatrică, celpuţin să ştim dacă este responsabil sau nu de ceeace face... ... În cazul când Ganea ar avea diagnosticul deparanoic el ar putea beneficia de pensie de boală şiîn plus societatea noastră ar şti ce are de făcut cu

el şi cine este în realitate, fără atâta agitaţie şideranj în sectorul sanitar. În ultimă instanţă nebunul tot nebun rămâne,indiferent de poziţia lui în societate. Sursa mai precizează un fapt semnificativ.Mama acestui Ganea Mihai pe nume Pop Viola, afost internată în compartimentul neurologie asecţiei medicale din Tecuci, timp de 57 de zile înanul 1987, unde a făcut dovada certă a uneinebunii senile( martore asistentele medicale; LupuRebeca, Burlacu Aurica, şi întregul personalmediu de acolo. Şi vorba veche din bătrâni” dintr-omamă nebună, copilul este mai de vreme sau maitârziu tot nebun”.Ca simplu lector, ţi se taie respiraţia de groază.Doctorul Mihai Ganea iniţiat, cu preţul propriilorsale suferinţe, în sistemul torţionar al comunismului,şi-a convertit cunoaşterea în artă, artă ca mesager almemoriei necesare. Sighetul ajunge un sistem dereferinţă al vieţilor distruse, al vieţilor pierdute: