Roma sau Ierusalim?

["timp. Despre misionarii care au r\u0103sp\u00e2ndit cre\u015ftinismul, despre anonimii care au luptat pentru puritatea credin\u0163ei, rezist\u00e2nd valului de p\u0103g\u00e2nism, despre cei ce erau \u00eenduio\u015fa\u0163i de suferin\u0163a aproapelui, preocupa\u0163i mai mult de aratul \u015fi sem\u0103natul gr\u00e2ului dec\u00e2t de smulgerea \u201eneghinei\u201d, mai mult ne spune cronicile p\u0103m\u00e2nte\u015fti. \u00cen acest tip a tr\u0103it Dionisius Exiguus (cel Mic) un c\u0103lug\u0103r dobrogean, care a f\u0103cut un nou calcul pascal pentru Biserica din apus, pentru a fi concordan\u0163\u0103 cu cel r\u0103s\u0103ritean. Totodat\u0103 calculul s\u0103u a stabilit data na\u015fterii lui Iisus, propun\u00e2nd \u00eenceperea unei ere noi cronologice, era cre\u015ftin\u0103 (era noastr\u0103) pe care o folosim ast\u0103zi \u00een toat\u0103 lumea. Tot \u00een acest timp, \u00een apus, Biserica impune prin sinoade, sfin\u0163irea duminicii, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 circule tot felul de pove\u015fti de groaz\u0103 despre unii care au lucrat duminica. De\u015fi \u00eenc\u0103 nu ap\u0103ruse un cult al icoanelor, totu\u015fi cultul martirilor, sfin\u0163ilor, \u00eengerilor, Mariei, era fixat \u015fi cei care f\u0103- ceau opinie separat\u0103 erau nevoi\u0163i s\u0103 se separe de trupul Bisericii p\u0103g\u00e2nizate. N ceea ce prive\u015fte moralitatea Bisericii, istoricii ortodoc\u015fi de ast\u0103zi recunosc c\u0103 \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 de dup\u0103 Constantin, majoritatea credincio\u015filor nu mau erau ca pe vremea persecu\u0163iilor. Anastasius cel Mare, patriarhul de Alexandria, spunea \u00een secolul al IV-lea c\u0103 odinioar\u0103 vasele Bisericii erau de lemn, iar preo\u0163ii de aur; acum \u00eens\u0103, vasele sunt de aur \u00een timp ce preo\u0163ii sunt de lemn. Cre\u015ftinii deveniser\u0103 at\u00e2t de dec\u0103zu\u0163i moral, \u00eentre altele \u015fi din ca- uza controverselor dogmatice, \u00eenc\u00e2t \u00een secolul VII, la apari\u0163ia mahomedanismului, se vor le- p\u0103da de credin\u0163\u0103 \u00een mas\u0103 \u00een majoritatea provinciilor orientale \u015fi \u00een Africa. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 s-a desfiin\u0163at \u015fi peniten\u0163a public\u0103, \u00eenlocuindu-se cu spovedania \u015fi cu peniten\u0163a particular\u0103. 99","5. Lunga perioad\u0103 a suprema\u0163iei papale, de la Iustinian cel Mare, p\u00e2n\u0103 la Napoleon. 100","Destinul \u015fi influen\u0163a statului papal, de la Vigilius p\u00e2n\u0103 la Pius al vi-lea (538-1798). Vigilius (537-555) De fapt antipap\u0103, a\u015fa cum \u00eentreaga Papalitate este un antipap\u0103 (Christos fiind singurul nostru pap\u0103 \u2013 Preot rege). Vigilius li-a \u00eenceput cariera \u00een felul descris \u00een paginile anterioare. De\u015fi a fost ordinat ca pap\u0103 la 29 martie 537, totu\u015fi clerul roman l-a recunoscut dup\u0103 destitui- rea definitiv\u0103 a lui Silverius, \u00een dec. 537, sau chiar mai t\u00e2rziu \u00een iunie-iulie 538, dup\u0103 moartea lui Silverius. De aceea unii dateaz\u0103 \u00eenceputul pontificatului lui Vigilius \u00een 538. Scriitorul ie- zuit Naimbourg scrie c\u0103 Vigilius era de o ambi\u0163ie revolt\u0103toare \u00eenc\u0103 de pe c\u00e2nd fusese diacon; c\u0103 a fost un intrus, un schismatic, simaniac, un prigonitor \u015fi \u00een fine uciga\u015f al lui Silverius care fusese pap\u0103 legitim. Gibbon scrie: \u201eDup\u0103 ce au invocat solemn Duhul Sf\u00e2nt ei au ales pe dia- conul Vigilius care, printr-o mit\u0103 de 200 livre de aur \u00ee\u015fi cump\u0103rase onoarea.\u201d P\u00e2n\u0103 la Vigilius to\u0163i papii sunt sanctifica\u0163i (declara\u0163i sfin\u0163i) \u00een martirologii, el fiind primul dintr-o serie de papi care nu mai poart\u0103 acest titlu. \u00cencep\u00e2nd cu aceasta, papii implica\u0163i tot mai mult \u00een evenimente lume\u015fti, sunt oameni de stat, conduc\u0103tori de stat. Faptul c\u0103 o perioad\u0103 nou\u0103 \u00eencepuse cu domnia lui Vigilius \u015fi c\u0103 anul 538 este un punct important de cotitur\u0103 \u00een istoria Italiei, este confirmat de c\u0103tre Gianluigi Barni \u00een lucrarea sa \u201eI Longobardi in Italia\u201d, ed. A.Michel, Paris, 1974 \u2013 BCS. Oferind \u00een prima pagin\u0103 o list\u0103 a pa- pilor din timpul domina\u0163iei longobarde, el noteaz\u0103 \u00een capul listei: Vigilio\u2026\u2026\u2026.. 538-555 Sub pretextul de a nu fi acuzat de simonie, Vigilius n-a mai vrut s\u0103 dea lui Belizariu suma promis\u0103 dup\u0103 \u00eentoarcerea sa, totu\u015fi, pentru a mul\u0163umi pe Teodora \u015fi a p\u0103rea c\u0103 se con- formeaz\u0103 proiectului de unire cu monofizi\u0163ii, a trimis prin Antonia o scrisoare \u00een care anate- mizeaz\u0103 pe ortodoc\u015fi \u015fi aprob\u0103 pe monofizi\u0163i; dar nu a semnat-o \u015fi i-a dat validitate prin for- mule papale (\u201eVigilius, c\u0103tre domnii s\u0103i fra\u0163i sau p\u0103rin\u0163i\u201d). \u00cen felul acesta, \u00ee\u015fi rezerva dreptul de a o declara mai t\u00e2rziu nul\u0103. \u00cen realitate, Vigiliuis nu l-a reinstalat pe patriarhul Antemos \u015fi n-a f\u0103cut monofizis- mului nici o favoare. Ba \u00eenc\u0103 pentru a face pe placul lui Vigilius care abia era pus pap\u0103, Justinian a pus un nou patriarh de Alexandria, \u00een acord cu sinodul calcedonian, adic\u0103 cu doc- trina roman\u0103. \u00cen martie 538, odat\u0103 cu instalarea definitiv\u0103 a lui Vigilius, ostrogo\u0163ii au p\u0103r\u0103sit asediul Romei din lips\u0103 de alimente, d\u00e2nd loc liber papei s\u0103-\u015fi desf\u0103\u015foare de acum \u00eenainte toate drep- turile fixate de legile \u015fi dispozi\u0163iile lui Justinian. Dar r\u0103zboiul cu ostrogo\u0163ii a continuat p\u00e2n\u0103 la eliberarea total\u0103 a Italiei. \u00cen continuare armata bizantin\u0103 a urm\u0103rit pe ostrogo\u0163i lovindu-i pe la spate. Luptele au continuat \u00een 538 \u015fi la Milano unde clericii arieni au fost junghia\u0163i de c\u0103tre catolici la picioarele propriilor lor altare. \u00cen aceast\u0103 lupt\u0103 confuz\u0103 \u00een care tr\u0103darea se amesteca cu religia \u015fi cu cruzimea, au pierit 300.000 de oameni (Gibbon). Se pare c\u0103 ura catolicilor fa\u0163\u0103 de arieni provenea nu numai din faptul c\u0103 erau barbari, c\u0103ci barbari erau \u015fi francii \u015fi nu numai din diferen\u0163ele christologice, ci \u015fi din faptul c\u0103 arianis- mul \u00eentre\u0163inea unele tr\u0103s\u0103turi ale Bisericii vechi, numite dispre\u0163uitor \u201eiudaizare\u201d\u2026 Isidor din Sevilla poveste\u015fte c\u0103 vizigo\u0163ii care asediaser\u0103 cetatea Septem (Ceuta) de pe coasta african\u0103 \u00een 548, au fost ataca\u0163i prin surprindere de c\u0103tre ortodoc\u015fii din cetate, tocmai \u00een timp ce vizigo\u0163ii (arieni) petreceau Sabatul \u00een pace \u015fi devo\u0163iune (Gibbon). 101","Tot \u00een anul 538 a avut loc la Orleans \u00een Francia un sinod care a f\u0103cut obligatoriu sabatizarea duminicii \u015fi participarea tuturor la liturghie. Chiar \u015fi \u0163\u0103ranii sunt de acum obliga\u0163i s\u0103 se opreasc\u0103 de la muncile c\u00e2mpului duminica. \u00cen acela\u015fi an, papa Vigilius a adresat o scrisoare episcopului spaniol Profuturus de Braga, \u00een care se g\u0103sesc date cu privire la istoria canonului litughiei romane. La sf\u00e2r\u015fitul anului 539, ostrogo\u0163ii \u00ee\u015fi pierd capitala lor italian\u0103, Ravenna, iar regele lor Vitiges este capturat de bizantini. Dar r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele lor \u015fi-au ales un nou rege. Totila (Baduila) \u015fi \u00een anul 541, au declan\u015fat o revolt\u0103 antibizantin\u0103 al\u0103turi de popula\u0163ia s\u0103rac\u0103 (sclavi, coloni) din Italia. R\u0103scula\u0163ii ob\u0163in un nou \u015fir de victorii, reu\u015find chiar s\u0103 ocupe Roma \u00een mod temporar, la 17 dec. 546. \u00cen anul 553, bizantinii \u00eei vor \u00eenfr\u00e2nge definitiv pe ostrogo\u0163i \u015fi vor transforma Italia \u00eentr- o provincie bizantin\u0103 cu capitala la Ravenna. Justinian a impus Italiei un regim special prin actul numit \u201ePragmatica Sanc\u0163iune\u201d, \u00een anul 554. Cu aceast\u0103 ocazie, Italia devenea un fel de protectorat bizantin, av\u00e2nd \u00een capitala politic\u0103 Ravenna, un exarh, adic\u0103 un reprezentant al Bi- zan\u0163ului. \u00cen acela\u015fi timp, prin Pragmatica Sanc\u0163iune, Justinian confirma \u015fi m\u0103rea puterea tem- porar\u0103 a papei. Aceast\u0103 exprimare a istoricilor ne arat\u0103 c\u0103 odat\u0103 cu \u00eenl\u0103turarea ostrogo\u0163ilor din Roma \u015fi \u00eentronarea papei Vigilius, s-a pus temelia statului pontifical, a regatului papal italian, cu mult \u00eenainte de Dona\u0163ia Pepinian\u0103 din sec. VIII. \u201eDe aici \u00eenainte suveranul pontif va avea o parte \u00een numirea celor ce administrau provinciile. \u00cen caz de deplasare, papa avea dreptul s\u0103 le verifice conturile; \u00een caz de destituire avea dreptul \u00een termen de 50 de zile, s\u0103-i citeze \u00eenaintea tribunalului s\u0103u\u2026 \u00cempreun\u0103 cu trei cet\u0103\u0163eni, el a fost \u00eens\u0103rcinat cu \u00eengrijirea tuturor afacerilor municipale (\u00eentre\u0163inerea b\u0103ilor, apeductelor, podurilor, zidurilor, inspectarea \u00eenchisorilor \u015fi pie\u0163elor). \u00cen caz de lupt\u0103 el trebuia s\u0103 fie primul pe metereze. De acum el era protectorul legal al fiec\u0103ruia, contra exigen\u0163elor solda\u0163ilor, contra vexasi\u0163iilor fiscale \u015fi contra nedrept\u0103\u0163ilor judec\u0103torilor\u201d F. Haywards \u2013 Historie des papes, 107-108, 1929, BCS III 36. 255). Eusebiu Popovici \u00een valoroasa \u015fi clasica sa Istorie Bisericeasc\u0103 pentru uzul cre\u015ftin\u0103t\u0103- \u0163ii rom\u00e2ne afirm\u0103: \u201ePapa este c\u0103petenia na\u0163ional\u0103 \u00een Italia \u00eenc\u0103 de mult timp \u015fi mai ales de c\u00e2t Italia c\u0103zu sub domina\u0163ie str\u0103in\u0103, dint\u00e2i sub domina\u0163ia go\u0163ilor (ostrogo\u0163ilor), apoi a grecilor (bizantinilor) \u015fi \u00een urm\u0103 se afl\u0103 sub sceptrul \u00eemp\u0103ra\u0163ilor bizantini, agreabili italienilor numai pu\u0163in timp dup\u0103 ce-i sc\u0103pase de jugul ostrogo\u0163ilor (553), iar apoi detesta\u0163i din cauza despotismului lor \u00een politic\u0103 \u015fi \u00een Biseric\u0103 \u015fi mai ales pentru c\u0103 erau greci. Din contr\u0103, papa era italian \u015fi sta \u00een fruntea Italiei ori de c\u00e2te ori aceasta \u00eentreprindea vreo ac\u0163iune na\u0163ional\u0103. El era chiar indicat pentru aceasta prin situa\u0163ia lui \u015fi prin avu\u0163iile biserici din Roma, const\u00e2nd din latifundii ce se numeau \u2018mo\u015ftenirea Sf. Petru\u2019\u2026\u201d (Op. Cit. Vol. 3, 314). Deja \u00eenainte de anul 538, papa de\u0163inea domenii \u00eentinse, fiind de fapt cel mai mare feu- dal italian. Cele mai bogate mo\u015fii erau \u00een Sicilia care fusese ocupat\u0103 succesiv de c\u0103tre heruli, vandali \u015fi ostrogo\u0163i. \u201ePuterea politic\u0103 a episcopilor romani\u2026 se baza \u00een realitate pe imensele posesiuni funciare concentrate \u00een m\u00e2inile lor proprii \u015fi \u00een m\u0103n\u0103stirile subordonate lor. \u00cen a doua jum\u0103tate a secolului al VI-lea, papii de la Roma, depinz\u00e2nd numai de Bizan\u0163 \u2013 a c\u0103rui putere \u00een Italia se redusese mult \u00een acest timp - au devenit de fapt cu totul independen\u0163i\u201d (Istoria universal\u0103, vol. III, 257 \u2013 ed. St. Bucure\u015fti 1960, lucrare sovietic\u0103). Un dic\u0163ionar de prestigiu, \u201eThe Westminster Dictionary of Church History\u201d la titlul Papal Stages afirm\u0103: \u201e\u2026Cu toate c\u0103 autoritatea imperial\u0103 a fost restabilit\u0103 \u00een Italia de c\u0103tre Constantinopol, \u00een timpul lui Justinian, autoritatea bizantin\u0103 era nesigur\u0103 \u015fi \u00een vizibil declin la sf\u00e2r\u015fitul secolului al VI-lea. \u00cen aceea\u015fi perioad\u0103 a avut loc invazia \u015fi a\u015fezarea \u00een Italia de nord a popoarelor 102","germanice, \u00een special ostrogo\u0163ii. Aceste dezvolt\u0103ri au aruncat Italia \u00eentr-o mare confuzie poli- tic\u0103 \u00een care timp Papalitatea a avut ocazia potrivit\u0103 de a-\u015fi afirma prestigiul \u015fi conducerea po- litic\u0103\u2026 Prin sec. La VII, puterea politic\u0103 \u00een Italia era investit\u0103 oficial \u00een exarhul de Ravenna\u2026 Dar autoritatea politic\u0103 practic\u0103 tindea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een sarcina Papalit\u0103\u0163ii.\u201d Anul 538, ca \u00eenceput al statului papal, este confirmat \u015fi pe o cale cu totul neobi\u015fnuit\u0103. Profe\u0163ia biblic\u0103 prezicea c\u0103 durata special\u0103 a suprema\u0163iei acestei puteri avea s\u0103 fie de \u201etrei ani \u015fi jum\u0103tate\u201d sau 1260 de zile, cea ce \u00een limbaj profetic \u00eenseamn\u0103 1260 de ani \u2013 Ezech. 4,5.6; Dan. 7,25; 12,7; Apoc. 12,6.14; 13,5-7. Faptul c\u0103 aceast\u0103 perioad\u0103 se aplic\u0103 la Papalitate \u015fi c\u0103 este vorba de 1260 de ani, a fost \u00een\u0163eles de pe la mijlocul Evului Mediu. Aceast\u0103 interpretare era comun\u0103 tuturor grup\u0103rilor reformatoare, \u015fi protestante doar \u00een speran\u0163a c\u0103 timpul se va sf\u00e2r\u015fi repede, ei calculau un \u00eenceput prea devreme al acestei perioade \u015fi nu era un acord cu privire la limitele perioadei. Dar \u00een anul 1689 teologul protestant Drue Cressener a ar\u0103tat c\u0103 \u00eenceputul acestei perioade \u201ea fost la restaurarea Imperiului de Apus de c\u0103tre Justinian, din care timp, 1260 de ani se \u00eentind p\u00e2n\u0103 la circa 1800\u2026 C\u0103ci dac\u0103 prima apari\u0163ie a \u2018fiarei\u2019 a fost la recucerirea de c\u0103tre Iustinian a cet\u0103\u0163ii Romei (538n.m) atunci ea trebuie s\u0103 se sf\u00e2r\u015feasc\u0103 cu pu\u0163in \u00eenainte de anul 1800\u201d (Drue Cressener \u2013 Judecata lui Dumnezeu asupra Bisericii Ro- mano-Catolice, 209 \u2013 citat de c\u0103tre L.E. Froom \u00een \u201eProphetic Faith of our Fathers\u201d). Dac\u0103 ob- serv\u0103m aceste cuvinte au fost scrise cu un secol \u00eenainte de Revolu\u0163ia Francez\u0103 \u015fi c\u0103 \u00een anul 1798 ( cu pu\u0163in \u00eenainte de 1800, cum spunea Cressner) s-a \u00eencheiat perioada domina\u0163iei pa- pale, a\u015fa cum se \u015ftie din istoria modern\u0103, \u00eemplinirea cu uimitoare exactitate a profe\u0163iei a con- firmat indirect \u015fi \u00eenceputul puterii temporale a Papalit\u0103\u0163ii ca fiind anul 538. G. L\u0103z\u0103rescu afirm\u0103 c\u0103 \u00eense\u015fi autoritatea spiritual\u0103 a Papalit\u0103\u0163ii poart\u0103 cu sine \u015fi \u00een mod natural o autoritate temporal\u0103 (Italia \u2013 Cultura e civilitia, p. 25, Ed. Didactic\u0103 \u015fi Ped. Buc. 1980). Nu orice autoritate spiritual\u0103 implic\u0103 un rol. Dar autoritatea papal\u0103, c\u0103reia nu i-ar fi ajuns nici imperiul, \u00een urma preten\u0163iilor formulate de papii Leon, Gelasius, Symmachus \u015fi recunoscute de Constantinopol \u00een 519 \u015fi mai hot\u0103r\u00e2t \u00een 533-535, cerea o suveranitate lu- measc\u0103, un regat independent, ocrotit de puterile cre\u015ftine. Ori acest lucru nu s-a putut realiza p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd cele trei regate barbare (herulii, vandalii \u015fi ostrogo\u0163ii) care incomodau avansarea Papalit\u0103\u0163ii, \u00een domeniul temporal, n-au fost \u00eenl\u0103turate. \u00cen anul 538, \u00eenl\u0103turarea ostrogo\u0163ilor din Roma, dup\u0103 ce teritoriile din sud fuseser\u0103 eliberate \u015fi \u00eentronarea papei Vigilius, au putut l\u0103sa libertatea papei, printr-o conven\u0163ie cu Constantinopol, \u00een domeniul conducerii politice a Ita- liei. Faptul c\u0103 importan\u0163a acestui eveniment nu este sesizat\u0103 uneori de c\u0103tre istorici este \u00eenc\u0103 o dovad\u0103 a exactit\u0103\u0163ii prezicerii biblice, care, vorbind despre aceast\u0103 nou\u0103 putere politic\u0103, \u00een compara\u0163ie cu celelalte regate europene ap\u0103rute mai \u00eenainte, o nume\u015fte \u201eun corn mic\u201d dar cu aspect impun\u0103tor (Dan. 7,8.19-21), adic\u0103 av\u00e2nd un mic teritoriu \u015fi o putere slab\u0103 din punct de vedere militar dar cu o mare influen\u0163\u0103 politic\u0103 \u015fi autoritate spiritual\u0103. Pe de o parte, doar un mic suveran, cel mai slab rege; pe de alt\u0103 parte, \u015feful partidului religios care domina spiritual \u00een statele Europei \u015fi un adev\u0103rat urma\u015f la \u00eemp\u0103ra\u0163ilor de apus. Aceste afirma\u0163ii vor fi confir- mate de istoria relatat\u0103 \u00een paginile urm\u0103toare. Cu toate c\u0103 Iustinian voise s\u0103 realizeze unitatea imperiului \u015fi a Bisericii, nu a f\u0103cut nici una nici alta, ca to\u0163i cei ce s-au trudit s\u0103 topeasc\u0103 fierul \u015fi lutul (statul \u015fi Biserica) pentru realizarea unui aliaj puternic \u015fi durabil. Din toat\u0103 afacerea a c\u00e2\u015ftigat doar Papalitatea care, pornind de la aceste baze, se va dezvolta tot mai independent\u0103 \u015fi mai presus de Constantino- pol. \u00cen anul 544 Iustinian a dat un edict care condamna \u201eCele trei capitole\u201d (ni\u015fte scrieri pe care le condamnau monofizi\u0163ii). Acest edict a fost primit de aproape to\u0163i r\u0103s\u0103ritenii, ceea ce dovede\u015fte c\u0103 imperiul \u015fi Biserica de r\u0103s\u0103rit doreau \u00een general o \u00eemp\u0103care cu partida monofi- zit\u0103 sau c\u0103 \u00eenclinau spre monofizitism. Dar cre\u015ftinii din apus \u015fi o minoritate dintre r\u0103s\u0103riteni n-au fost de acord cu edictul lui Iustinian. \u00cemp\u0103ratul l-a chemat pe Vigilius la Bizan\u0163 \u00een anul 103","547, \u015fi l-a convins s\u0103 adere la edict, ceea ce papa a oficializat printr-un document teologic numit Judicatum, \u00een anul 548. Dar Judicatum-ul papei a scandalizat pe apuseni \u015fi au \u00eenceput s\u0103-l acuze de tr\u0103dare. Ba \u00eenc\u0103 africanii, sub pre\u015fedin\u0163ia primatului lor Reparatus de Cartagina, l-au excomunicat pe Vigilius \u00een 550. \u00cen aceste condi\u0163ii, papa l-a rugat pe \u00eemp\u0103rat s\u0103-i restituie Judicatum-ul \u015fi s\u0103 convoace un sinod ecumenic pentru aplanarea disputei dintre apus \u015fi r\u0103s\u0103- rit. \u00cemp\u0103ratul i-a restituit actul dar nu a convocat sinodul, ba \u00eenc\u0103 a dat un nou edict care con- firma pe primul. Atunci Vigilius a proclamat, din Constantinopol, c\u0103 oricine va da ascultare celor dou\u0103 edicte imperiale \u00eenainte de a se \u0163ine un sinod ecumenic, va fi excomunicat. Evi- dent, pontiful se \u00eencurcase tare. Tem\u00e2ndu-se pentru soarta sa, s-a refugiat \u00eentr-o Biseric\u0103 din Constantinopol, cer\u00e2nd azil \u015fi st\u00e2rnind astfel sentimentele de simpatie ale oamenilor ceea ce a produs mi\u015fcare. \u00cen urma jur\u0103mintelor ofi\u0163erilor imperiali, papa s-a putut \u00eentoarce \u00een locuin\u0163a sa tempo- rar\u0103 din Bizan\u0163. Cur\u00e2nd \u00eens\u0103 a fugit iar\u0103\u015fi \u00eentr-o Biseric\u0103 din Calcedon, \u015fi s-a \u00eentors la Bizan\u0163 numai dup\u0103 ce a fost invitat de \u00eemp\u0103rat \u015fi de patriarh. Apoi s-a convocat \u00een 553, la Constantinopol, al V-lea sinod ecumenic. Cei mai mul\u0163i apuseni nu au venit, afar\u0103 de c\u00e2\u0163iva dintre care opt africani. Patriarhii r\u0103s\u0103riteni erau de fa\u0163\u0103 dar Vigilius, de\u015fi invitat printr-o declara\u0163ie special\u0103, n-a vrut s\u0103 vin\u0103 pretext\u00e2nd c\u00e2nd o boal\u0103, c\u00e2nd faptul c\u0103 apusenii sunt \u00een minoritate. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 comunice \u00eenscris opinia sa. Sub pre\u015fedin\u0163ia patriarhului de Constantinopol, sinodul a examinat \u201eCele trei capi- tole\u201d. Scrisoarea (\u201eConstatarea\u201d) trimis\u0103 de Vigilius sinodului, declara c\u0103 cele trei capitole sunt corecte, \u00een opozi\u0163ie cu edictele lui Iustinian \u015fi cu Judicatum-ul pe care el \u00eensu\u015fi \u00eel scrisese \u015fi amenin\u0163a cu excomunicarea pe cei ce le condamnau. Prin \u201eConstatarea\u201d sa, semnat\u0103 de apusenii prezen\u0163i, \u00eencercase s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t sinodului, dar sinodul a decis conform voin\u0163ei \u00eem- p\u0103ratului \u015fi a majorit\u0103\u0163ii care erau r\u0103s\u0103riteni. Dup\u0103 ce \u00eemp\u0103ratul a confirmat deciziile sinodului (pe care el \u00eensu\u015fi le influen\u0163ase prin edictele anterioare) a invitat \u015fi pe Vigilius s\u0103 accepte, dar el a refuzat. Atunci \u00eemp\u0103ratul a declarat c\u0103 Vigilius este obligat s\u0103 se supun\u0103 deciziei unui si- nod ecumenic. \u015ei fiindc\u0103 papa nu se supunea, sinodul l-a \u015fters din pomelnic \u015fi \u00eemp\u0103ratul l-a exilat. Dup\u0103 \u015fase luni de exil, Vigilius a declarat printr-o nou\u0103 \u201eConstatare\u201d c\u0103 a reflectat mai matur asupra chestiunii \u015fi c\u0103 se \u00eentoarce la deciziile sinodului, excomunic\u00e2nd pe oricine nu va condamna \u201ecele trei capitole\u201d\u2026 Dup\u0103 aceast\u0103 declara\u0163ie, \u00eemp\u0103ratul i-a dat drumul din exil, permi\u0163\u00e2ndu-i s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een Italia. Pe drum spre Italia, a murit la Siracuza, \u00een Sicilia, asasi- nat de apocrisiarul s\u0103u, Pelagius, care-l \u00eenso\u0163ise \u015fi care-i va urma la tron. Atitudinea inconsecvent\u0103 a lui Vigilius a st\u00e2rnit mirarea multora \u015fi a devenit un argu- ment puternic \u00eempotriva infailibilit\u0103\u0163ii \u015fi un tip a ceea ce va fi Papalitatea \u00een general. Hot\u0103r\u00e2rile sinodului al V-lea aprobate de Vigilius de nevoie, n-au fost acceptate de episcopii din Africa, Galia, Italia de sud, Vene\u0163ia \u015fi Istria, care au refuzat comuniunea cu Roma \u015fi cu Constantinopolul. Dar treptat \u00ee\u015fi vor pleca grumazul; mai \u00eent\u00e2i cei din Italia de sud (570), Vene\u0163ia \u015fi Istria pe la 607, iar restul p\u00e2n\u0103 la anul 700. De\u015fi personalitatea lui Vigilius a fost umbrit\u0103 de cea a lui Iustinian, totu\u015fi Papalitatea a c\u00e2\u015ftigat \u00een urma edictelor \u015fi faptelor lui Iustinian. Prin \u00eenl\u0103turarea ostrogo\u0163ilor \u015fi \u00eentronarea lui Vigilius se puseser\u0103 bazele unui mic stat papal cu o autonomie suficient\u0103, \u00eentr-o provincie care se ca desprinde treptat de autoritatea \u201eprotectoare\u201d a Bizan\u0163ului. Apoi, \u00een 554, prin Prag- matica Sanc\u0163iune, \u00eemp\u0103ratul a confirmat autoritatea temporal\u0103 a papei. Iar \u00eenainte de aceasta, \u00een anul 545 Vigilius a reu\u015fit s\u0103 ob\u0163in\u0103 de la \u00eemp\u0103rat iar\u0103\u015fi jurisdic\u0163ia asupra arhiepiscopiei Da- ciei din sudul Dun\u0103rii (parte din Bulgara \u015fi Iugoslavia). Vigilius a f\u0103cut din arhiepiscopul de Justiniana (Skoplie) vicar papal, situa\u0163ie ce ca dura 200 de ani. \u00centre timp au fost \u00een\u0103bu\u015fite toate \u00eencerc\u0103rile ostrogo\u0163ilor de a-\u015fi reface regatul. Dar o nou\u0103 putere barbar\u0103 amenin\u0163a s\u0103 inunde Italia. Longobarzii, care fuseser\u0103 principalii adversari ai ostrogo\u0163ilor \u00een nord, erau intra\u0163i \u00een valea Dun\u0103rii austriece dup\u0103 488, iar dup\u0103 526 se a\u015feza- 104","ser\u0103 definitiv \u00een Panonia, \u00een sudul Dun\u0103rii. \u00cen r\u0103zboiul contra longobarzilor, fuseser\u0103 alia\u0163i ai bizantinilor, primind de la Iustinian aprobarea de ase a\u015feza \u00een Panonia la 546, de unde \u00een 568 vor n\u0103v\u0103li \u00een Italia slab ap\u0103rat\u0103 de bizantini, dar f\u0103r\u0103 a nimici statul papal. Controversa christologic\u0103 nu s-a putut potoli repede. \u00cens\u0103 faptul c\u0103 existau dispute doctrinale poate fi socotit \u015fi ca un aspect relativ pozitiv. C\u00e2nd nu mai exist\u0103 nici o disput\u0103, de obicei aceast\u0103 aparent\u0103 armonie nu provine dintr-o unitate a credin\u0163ei \u00eentemeiat\u0103 pe cercetarea Scripturii, ci pe indiferen\u0163\u0103 doctrinar\u0103, lips\u0103 de cercetare \u015fi preocup\u0103ri cu totul lume\u015fti. \u00cen Egipt b\u0103\u015ftina\u015fii cop\u0163i adoptar\u0103 monofizitismul \u00eempreun\u0103 cu monofizi\u0163ii refugia\u0163i de prin Asia Mic\u0103, \u00een timp ce egiptenii de origine greac\u0103 r\u0103m\u0103seser\u0103 ortodoc\u015fi. Cop\u0163ii au atras la monofizitism \u015fi pe vecinii lor etiopeni pe la 550, apoi \u015fi pe nibieni. Dar de\u015fi erau majoritari \u00een Egipt, monofizi\u0163ii erau dezbina\u0163i \u00een partide pe aceea\u015fi tem\u0103 christologic\u0103. Partida iulianist\u0103 (sau gaianit\u0103) \u00een frunte cu doi episcopi refugia\u0163i din Asia Mic\u0103 \u015fi respectiv Siria, erau monofizi\u0163i riguro\u015fi: m\u0103rturiseau c\u0103 \u00een Christos natura uman\u0103 e absorbit\u0103 de natura divin\u0103 \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t chiar de la \u00eenceput, trupul S\u0103u era nestric\u0103cios. Pentru aceasta au fost numi\u0163i aftartodoce\u0163i sau fantazia\u015fti. Partida severian\u0103 (sau teodorian\u0103) av\u00e2nd \u00een frunte pe patriarhul Sever alungat din Antiohia, era monofizit\u0103 moderat\u0103. Ei m\u0103rturiseau c\u0103 \u00een Christos natura uman\u0103 s-a amestecat cu cea divin\u0103 \u00eentr-o natur\u0103 divin-uman\u0103 \u015fi c\u0103 trupul lui Christos \u00eenainte de \u00eenvierea sa era stric\u0103cios (\u00een acest ultim punct erau de acord cu ortodoc\u015fii). De aceea adversarii \u00eei numeau ftaltoratrii (adoratori ai stric\u0103ciunii). Apoi iuliani\u015ftii la r\u00e2ndul lor, s-au dezbinat \u00een dou\u0103: actisti\u0163ii, care credeau c\u0103 trupul omenesc al lui Christos este, nu numai nestric\u0103cios, ci \u015fi necreat, \u00een timp ce \u201eetistolatrii\u201d sus\u0163ineau c\u0103 trupul S\u0103u p\u0103m\u00e2ntesc este creat. Apoi severienii s.au dezbinat \u015fi ei \u00een dou\u0103. Dintre ei, partida lui Temsitios din Alexadria m\u0103rturisea c\u0103 p\u00e2n\u0103 la \u00eenvierea Sa, Christos avea nu numai trup stric\u0103cios, dar \u015fi un suflet la fel ca al oamenilor, \u00een sensul c\u0103 nu era \u00een sine atot\u015ftiutor. Alte partide monofizite erau: tritei\u0163ii, care considerau c\u0103 natura unic\u0103 a Fiului era deo- sebit\u0103 de a Tat\u0103lui \u015fi a Fiului, crez\u00e2nd \u00een trei dumnezei. Apoi tetrati\u0163ii, care credeau \u00een patru naturi divine, deoarece ad\u0103ugau la cele trei naturi ale tritei\u0163ilor o natur\u0103 comun\u0103 Sfintei treimi. Ace\u015ftia din urm\u0103 erau de asemenea, dezbina\u0163i. Urma\u015fii lui Filopon m\u0103rturiseau c\u0103 trupurile noastre fiind pieritoare \u015fi stric\u0103cioase \u00een forma \u015fi materia lor, rezult\u0103 c\u0103 lumea cea nou\u0103 ce va urma dup\u0103 judecat\u0103, va fi deosebit\u0103 \u00een form\u0103 \u015fi materie de cea prezent\u0103 iar trupurile de dup\u0103 \u00eenviere vor fi deosebite de cele de acum. Urma\u015fii lui Conon, ca \u015fi ortodoc\u015fii, sus\u0163ineau c\u0103 de- osebirea va fi numai \u00een form\u0103, nu \u015fi \u00een materie. \u00cen Siria monahul episcop monofizit de Edessa, Iacov Cer\u015fetorul, persecutat de regimul lui Iustinian, a cutreierat \u00een haine de cer\u015fetor timp de 37 de ani Mesopotamia, \u015fi alte \u0163\u0103ri ve- cine, regener\u00e2nd bisericile monofizite \u015fi reorganiz\u00e2ndu-le. De la acesta, monofizi\u0163ii de origine sirian\u0103 s-au numit iacobi\u0163i. Ca \u015fi \u00een Egipt, \u00een Siria mai mult grecii r\u0103m\u0103seser\u0103 fideli ortodo- xiei. Monofizi\u0163ii cop\u0163i \u015fi iacobi\u0163ii se numeau pe ei \u00een\u015fi\u015fi ortodoc\u015fi sau catolici, iar pe cei ce erau \u00een acord cu \u00eemp\u0103ratul \u015fi cu sinodul, \u00eei numeau \u00een r\u00e2s \u201emelchi\u0163i\u201d, adic\u0103 adep\u0163ii credin\u0163ei \u00eemp\u0103ratului, ai Bisericii de stat. Biserica Armeniei a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat de asemenea monofizitismul. Dar ciudat, toate aceste biserici numite monofizite, lep\u0103dau pe Eutyches, \u00eencep\u0103torul monofizitismului. Aceste biserici s-au desprins de Biserica imperial\u0103 \u015fi exist\u0103 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Ca \u015fi nestorienii, iacobi\u0163ii credeau c\u0103 sufletele mor\u0163ilor dorm p\u00e2n\u0103 la \u00eenviere \u015fi nu sunt \u00een rai sau \u00een iad, a\u015fa cum au sus\u0163inut din totdeauna cre\u015ftinii antiohieni, ca de altfel \u015fi al\u0163i ori- entali din Palestina, Arabia, Egipt \u015fi ca unele vechi biserici antipapale europene. Monofizi\u0163ii din Etiopia \u0163ineau la forme vechi, iudaice cum ar fi Sf\u00e2nta Sfintelor \u015fi chivotul \u00een biserici, cir- cumcizie, legile cur\u0103\u0163irii \u015fi alimenta\u0163iei, chiar poligamia \u015fi desigur Sabatul, care fusese \u0163inut o vreme \u015fi de c\u0103tre egipteni (cop\u0163i) nu m\u00e2ncau porc \u015fi se t\u0103iau \u00eemprejur. P\u0103trunderea mahome- danismului a \u00eempu\u0163inat r\u00e2ndurile acestor biserici \u015fi totodat\u0103 a p\u0103strat caracterul conservator iudaizant. 105","Pelagius (556-561) A fost un pap\u0103 activ, energic. A administrat domeniul pontifical \u00een virtutea Sanc\u0163iunii Pragmatice din 554; el a recurs la bra\u0163ul secular, c\u00e2nd la armele spirituale, de aici \u00eenainte pa- pii, deja foarte foarte puternici la aceast\u0103 dat\u0103, sunt singurii st\u0103p\u00e2ni la Roma. Pelagius a condamnat simonia, a \u00eentre\u0163inut rela\u0163ii cu francii \u015fi a publicat scrisori asupra datoriei de a lupta cu schismaticii adic\u0103 aceia ce s-au desp\u0103r\u0163it de Biserica Roman\u0103. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 progresele Papalit\u0103\u0163ii \u015fi noul val de p\u0103g\u00e2nism \u015fi papism, \u00eencurajat de expansiunea francilor, determina poate pe unii s\u0103 se separe de Roma. Odat\u0103 \u00eenceput\u0103 domina\u0163ia papal\u0103, de- a lungul a 1260 de ani profetiza\u0163i, papii vor lupta sistematic contra tuturor diziden\u0163ilor un r\u0103z- boi spiritual \u015fi carnal f\u0103r\u0103 precedent \u00een ceea ce prive\u015fte strategia, tensiunea \u015fi lungimea sa. \u00cen timpul papei Pelagius suevii au adoptat catolicismul. Nu degeaba scrisese Vigilius \u00een 538 episcopului de Braga. \u00centre timp bizantinii cuceriser\u0103 (dup\u0103 554) o parte din Spania vizigot\u0103, principala putere arian\u0103 din occident. Dar \u00een orient pierdeau: per\u015fii deveneau tot mai \u00eendr\u0103zne\u0163i iar Iustiniam cel Mare era silit s\u0103 le pl\u0103teasc\u0103 tribut. \u00cen acela\u015fi timp, succesele bi- zantine din occident nu era sortite s\u0103 d\u0103inuie ci s\u0103 ajute indirect autorit\u0103\u0163ii papale. Iohannes al III-lea (561-574) \u00cen acest timp, longobarzii care locuiau \u00een Panonia roman\u0103, dup\u0103 ce \u00eei \u00eenfr\u00e2ng pe gepizii din C\u00e2mpia Tisei cu ajutorul avarilor, invadeaz\u0103 c\u00e2mpiile din nordul Italiei, care p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi poart\u0103 numele de Lombardia (568). Longobarzii (b\u0103rbile lungi) erau arieni, \u00een m\u0103sura \u00een care nu erau p\u0103g\u00e2ni, a\u015fa cum catolicii era ortodoc\u015fi \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103. \u00cen urma lor s-au a\u015fezat \u00een nord saxoni, bavarezi, sarma\u0163i etc. cre\u015ftinii vechi din nordul Italiei, pare c\u0103 \u00een acest fel au fost ocroti\u0163i de acest paravan barbar de suflul nimicitor la Romei. Peste cinci secole, valdenzii din aceste \u0163inuturi vor sus\u0163ine c\u0103 ei se afl\u0103 acolo pe de timpul papei Silivestru, adic\u0103 de pe la \u00eence- putul secolului al IV-lea \u00een acest timp per\u015fii atacau din nou \u00een r\u0103s\u0103rit. Benedictus (575-579) Tot acum slavii invadeaz\u0103 Tracia (Bulgaria) \u015fi Grecia. Bizan\u0163ul apeleaz\u0103 la ajutorul avarilor; totu\u015fi slavii vor fi coloniza\u0163i treptat \u00een Peninsula Balcanic\u0103 d\u00e2nd na\u015ftere \u00een cele din urm\u0103 iugoslavilor \u015fi bulgarilor de ast\u0103zi. Pe de alt\u0103 parte, \u00een pus, longobarzii \u00eenainteaz\u0103 ame- nin\u0163\u00e2nd Roma \u00een anul 579. Pelagius al II-lea (579-590) Caracteristic Papalit\u0103\u0163ii din aceast\u0103 perioad\u0103 este politica oportunist\u0103 a acelui slab care caut\u0103 sprijinul celui mai tare dintre vecini. Invazia longobarzilor a deschis un conflict \u00eentre longobarzi \u015fi bizantini de care Papalitatea c\u0103uta s\u0103 profite, pentru salvarea autonomiei statului papal. \u00cen r\u0103s\u0103rit, Iustinian apoi Iustin II, Tiberios \u015fi Maurikios (Mauriciu) au dus r\u0103zboaie lungi, istovitoare, care au m\u0103cinat for\u0163ele imperiului. Mauriciu a \u00eencercat s\u0103 consolideze do- mina\u0163ia bizantin\u0103 \u00een occident dar sistemul de administra\u0163ie bizantin care lega pe oameni de p\u0103m\u00e2nt, impunea biruri grele \u015fi v\u00e2na pe eretici, a dat na\u015ftere la r\u0103scoale. Imperiul de r\u0103s\u0103rit trecea prin acelea\u015fi momente prin care trecuse apusul cu dou\u0103 sute de ani mai \u00eenainte. R\u0103s- coalele se luau de m\u00e2n\u0103 cu invaziile pentru a schimba fa\u0163a imperiului bizantin. Deja \u00een timpul lui Iustinian Africa \u015fi Italia fuseser\u0103 b\u00e2ntuite de r\u0103scoale iar acum Egiptul, Palestina, Siria \u015fi apoi Peninsula Balcanic\u0103 sunt zguduite de mi\u015fc\u0103ri populare. \u00cen acest timp, Papalitatea se orienteaz\u0103 tot mai mult spre occident. \u00cen aceast\u0103 epoc\u0103 \u00eencep s\u0103 se contureze clar anumite caractere care se vor reproduce apoi \u00een mod constant \u00een toat\u0103 istoria Italiei. Sub ac\u0163iunea longobarzilor, Italia este deja decu- pat\u0103 \u00een buc\u0103\u0163i separate care nu pot s\u0103 se uneasc\u0103 solid unele cu altele. Puterea civil\u0103 \u015fi puterea 106","religioas\u0103 se g\u0103sesc deja \u00een opozi\u0163ie; \u201eaici este originea luptei dintre Biseric\u0103 \u015fi stat care a umplut tot Evul Mediu \u015fi care \u00eenc\u0103 nu s-a terminat nici ast\u0103zi.\u201d (Villari). \u00centre timp \u015fi Spania vizigot\u0103 accept\u0103 catolicismul roman (589). Burgunzii \u015fi alemanii, st\u00e2nd sub aripile francilor au acceptat \u015fi ei papismul \u00eenc\u0103 mai demult. Insulele Britanice \u00eens\u0103 nu primiser\u0103 \u00eenc\u0103 papismul. Anglo-saxonii era p\u0103g\u00e2ni, pic\u0163ii \u015fi sco\u0163ii de asemenea iar unii ir- landezi, britano-romani \u015fi sco\u0163ieni era cre\u015ftini. Au existat anumite leg\u0103turi \u00eentre cre\u015ftinii de pe continent (Galia) \u00eenainte de \u00eentemeierea Franciei \u015fi cre\u015ftinii britanici. \u00cen aceast\u0103 zon\u0103 se p\u0103s- trase un tip de cre\u015ftinism vechi, ca acela din r\u0103s\u0103rit \u00een sec. II \u015fi III. Se deosebeau de romani prin faptul c\u0103 clericii lor se c\u0103s\u0103toreau \u015fi se tundeau ca \u015fi r\u0103- s\u0103ritenii, cu ca romanii; \u0163ineau Pa\u015ftele la un alt timp, nu recuno\u015fteau suprema\u0163ia papei \u015fi aveau o alt\u0103 form\u0103 de organizare. \u00cen Irlanda era deja unele \u015fcoli monastice vestite prin misio- narismul lor, \u00eentemeiate de Finian de Clonard. Apoi Sf\u00e2ntul Columba, ucenicul lui Finian, a predicat \u00een Sco\u0163ia devenind apostolul sco\u0163ienilor. \u00cen anul 563, el s-a stabilit \u00eempreun\u0103 cu 12 tovar\u0103\u015fi ai s\u0103i \u00een insula Hye (Iona), sub protec\u0163ia rudei sale, regele Dalriada, \u00eenfiin\u0163\u00e2nd un centru misionar monastic. Columba a reu\u015fit s\u0103 c\u00e2\u015ftige pentru Evangheliei regatul pic\u0163ilor, ace\u015fti cre\u015ftini se numeau kuldei (servii lui Dumnezeu ). \u00cen Anglia cre\u015ftinii britanici era retra\u015fi \u00een mun\u0163i dinaintea anglo-saxonilor p\u0103g\u00e2ni care-i persecutau. Un nou conflict \u00eentre Roma \u015fi Bizan\u0163 a izbucnit acum, deoarece patriarhul de Con- stantinopol \u015fi-a luat titlul de \u201epatriarh ecumenic\u201d, adic\u0103 universal, cea ce \u00een limbajul bombas- tic bizantin era doar un titlu onorific. Cum \u00eens\u0103 Italia apar\u0163inea aceleia\u015fi \u201eoikoumene\u201d \u015fi patri- arhul avea al doilea loc dup\u0103 Roma, titlul l-a \u00eengrijorat pe papa Pelagius II care a \u00eenceput s\u0103 protesteze contra lui Ioan Pustnicul, patriarhul \u00eendr\u0103zne\u0163. Pelagius II fusese un got n\u0103scut la Roma. A murit de cium\u0103 \u00een anul 590. Gregorius (590-604) Supranumit \u201ecel mare\u201d. Fusese prefect al Romei, \u00een care calitate \u00eentemeiase \u015fase m\u0103- n\u0103stiri \u00een Sicilia. a acceptat coroana papal\u0103 dup\u0103 o oarecare rezisten\u0163\u0103. Grigore cel Mare a fost un pap\u0103 autoritar, care a f\u0103cut o serie de reforme \u00een cult. De la el vine c\u00e2ntul gregorian, auster \u015fi lipsit de orice pasiune. A lucrat din r\u0103sputeri la disciplina Bisericii \u015fi la r\u0103sp\u00e2ndirea papismului. A continuat protestele lui Pelagius II cu privire la folo- sirea titlului de patriarh ecumenic, de c\u0103tre Ioan Pustnicul, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 acolo c\u0103 l-a refuzat chiar le pentru sine, intitul\u00e2ndu-se \u201eservul servilor lui Dumnezeu\u201d. Aceast\u0103 criz\u0103 de smerenie a f\u0103cut ca to\u0163i papii de aici \u00eenainte s\u0103-\u015fi \u00eenceap\u0103 documentele oficiale cu introducerea: Noi, papa cutare, servul servilor lui Dumnezeu \u2026 \u00cen anul 592, Gregorius afirm\u0103 autoritatea universal\u0103 a papei de a absolvi pe cineva de vin\u0103. A fost un pap\u0103 teolog \u015fi mare scriitor (aprox. 880 de epistole \u015fi alte scrieri). A ap\u0103rat folosirea icoanelor ca mijloace intuitive de instruire pentru cei ne\u00eenv\u0103\u0163a\u0163i, \u00een opozi\u0163ie cu epi- scopul Serenus de Marsilia care vedea \u00een ele ocazia idolatriei. Folosirea imaginilor (picturi \u015fi statui) p\u0103trunsese treptat mai \u00eent\u00e2i f\u0103r\u0103 adorarea lor iar mai t\u00e2rziu s-a \u00eeng\u0103duit \u015fi aceasta fiind o bun\u0103 compensa\u0163ie pentru p\u0103g\u00e2nii converti\u0163i. P\u0103g\u00e2nismul \u00eenc\u0103 supravie\u0163uia \u00een diverse zone \u015fi dac\u0103 formele lui era interzise, o bun\u0103 parte din esen\u0163a sa era absorbit\u0103 de cre\u015ftinismul de stat. \u00cen scrierile sale, Grigore \u00eendemna la convertirea necredincio\u015filor numai prin convingere. Dia- volul are dou\u0103 metode pe care le folose\u015fte alternativ: diploma\u0163ia \u015fi constr\u00e2ngerea. Grigore era expert \u00een cea dint\u00e2i. El a fost un mare campion al primatului papal \u015fi al catolicismului, \u00een timpul s\u0103u au ac- ceptat catolicismul longobarzii care invadaser\u0103 Italia bizantin\u0103. \u00cen anul 596, Grigore a trimis pe c\u0103lug\u0103rul Augustin \u00een Anglia ca s\u0103-i c\u00e2\u015ftige pe anglo- saxonii. Ace\u015fti p\u0103g\u00e2ni feroci, care refuzaser\u0103 cre\u015ftinismul britanic, au primit repede catoli- cismul roman; totu\u015fi \u00een aceast\u0103 \u00eentreprindere, misionarii romani s-au izbit de rezisten\u0163a brita- 107","nilor care nu recuno\u015fteau suprema\u0163ia nici unui pap\u0103 \u015fi nu voiau alt cap afar\u0103 de Christos. La refuzul lor de conlucra cu Roma, \u00een supunere, au primit amenin\u0163\u0103ri. Apoi r\u0103zboiul, intriga \u015fi \u00een\u015fel\u0103ciunea au fost \u00eentrebuin\u0163ate contra britanicilor p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd bisericile lor au fost distruse ori constr\u00e2nse s\u0103 se supun\u0103 papei. Convertirea anglo-saxonilor a adus mai mult\u0103 glorie lui Grigore dec\u00e2t lui Cezar c\u00e2nd acesta cucerise Britania. Pe la anul 600, papa Grigore, intrigat de \u00eendr\u0103zneala unora care predicau chiar \u00een Roma p\u0103zirea Sabatului, a adresat o scrisoare oficial\u0103 romanilor, avertiz\u00e2ndu-i contra acelora pe care i-a numit predicatori ai lui Antihrist \u015fi explic\u00e2nd c\u0103, \u00een cre\u015ftinism, Sabatul este Christos. \u00centre timp, misionarii irlandezi au f\u0103cut incursiuni \u015fi \u00een regatul Franc (Fran\u0163a Germa- nia) lucr\u00e2nd la r\u0103sp\u00e2ndirea cre\u015ftinismului. \u00cen acela\u015fi timp, Grigore a luptat contra simoniei \u015fi fost un pap\u0103 filantrop, \u00eengrijindu-se de s\u0103raci \u015fi oprimai. \u00cen via\u0163a lui s-au oglindit bine toate calit\u0103\u0163ile \u015fi defectele papismului. \u00cen anul 602, o r\u0103scoal\u0103 pornit\u0103 din Peninsula Balcanic\u0103 l-a r\u0103sturnat pe \u00eemp\u0103ratul Mau- riciu care \u015fi moarte ucis de centurionul Fokas, proclamat \u00eemp\u0103rat. Lovitura de stat nu pare \u00een- t\u00e2mpl\u0103toare. Mauriciu \u0163inea cu patriarhul de Bizan\u0163 \u015fi nu simpatiza cu preten\u0163iile deja recu- noscute ale Romei. La urcarea pe tron a asasinului Fokas, Grigore nu mai putea de bucurie \u015fi l-a cople\u015fit cu laude: \u201eS\u0103 binecuv\u00e2nt\u0103m pe Dumnezeu care schimb\u0103 vremile \u015fi regii!\u201d mai t\u00e2r- ziu, Fokas va recunoa\u015fte \u00eentietatea Romei \u00een cre\u015ftin\u0103tate. Gregorius ca pap\u0103 st\u0103p\u00e2nea mari latifundii Biserice\u015fti \u00een diferite regiuni ale Italiei, \u00een Galia \u015fi Africa \u2013 Biserica Roman\u0103 fiind principala autoritate a Italiei divizate, asum\u00e2ndu-\u015fi func\u0163iile pe care organele de stat nu le \u00eendeplineau \u015fi av\u00e2nd \u00een c\u0103lug\u0103ri o adev\u0103rat\u0103 mili\u0163ie a Papalit\u0103\u0163ii. Este primul pap\u0103 sanctificat din aceast\u0103 perioad\u0103. Sabinian (604-606) Se pare c\u0103 acesta a introdus \u00een Biseric\u0103 folosirea clopotelor. \u00cen timpul lui per\u015fii au in- vadat \u00een r\u0103s\u0103rit ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la Calcedon. Bonifacius al III-lea (607) \u00cen timpul s\u0103u, \u00eemp\u0103ratul Fokas nume\u015fte Roma \u201ecapul tuturor bisericilor\u201d, a\u015fa cum f\u0103- cuse Iustin \u015fi Iustinian, interzic\u00e2nd ca patriarhul s\u0103 se numeasc\u0103 \u201epatriarh ecumenic\u201d, titlu de- spre care Grigore spusese c\u0103 este anticre\u015ftin \u015fi diavolesc. Acum \u015fi episcopii din nordul Italiei recunosc sinodul al V-lea, intr\u00e2nd \u00een deplin\u0103 comuniune cu Roma. Bonifacius al IV-lea (608-616) La 13 mai 608, a transportat oasele martirilor \u00een vechiul Panteon p\u0103g\u00e2n pe care l-a consacrat apoi Fecioarei. Aici \u00ee\u015fi are originea s\u0103rb\u0103torirea tuturor sfin\u0163ilor. \u00cen r\u0103s\u0103rit, Fokas este \u00eenl\u0103turat \u00een anul 610 \u015fi \u00eenlocuit cu Herakleios. \u00cen acela\u015fi timp, o nou\u0103 religie se na\u015fte \u00een orient, care va afecta mult \u015fi \u00eendelung istoria cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii. \u00centemeietorul ei, Muhammad Ali Justafa (Mahomed) din Arabia, un mistic fana- tic, pretins profet, a \u00eenceput o reformare a p\u0103g\u00e2nismului arab predic\u00e2nd un tip de monoteism care mo\u015ftenea elemente din iudaism \u015fi cre\u015ftinism, consider\u00e2nd aceasta drept singura religie relevat\u0103, lep\u0103d\u00e2nd Biblia cre\u015ftin\u0103 \u015fi consider\u00e2nd cre\u015ftinismul o falsificare a religiei. Nou\u0103 re- ligie admitea ca prooroci pe to\u0163i cei din Biblie, inclusiv Iisus (Issa Masih), pe care \u00eens\u0103 nu \u00cel consider\u0103 ca Fiu de Dumnezeu ,ci doar ca profet, crez\u00e2nd chiar \u00een re\u00eentoarcerea Sa; dar ulti- mul \u015fi cel mai mare profet era desigur, Mahomed. Noua religie care asemenea iudaismului \u015fi vechiului cre\u015ftinism oriental, interzicea icoanele \u015fi carnea de porc. Pe de alt\u0103 parte, \u00eens\u0103 p\u0103stra o serie de elemente p\u0103g\u00e2ne. Era contrapartea oriental\u0103 a fanatismului. 108","Deusdedit (616-618) Numit \u015fi Adeodatus. A mai restr\u00e2ns privilegiile c\u0103lug\u0103rilor c\u0103ci Papa Grigore le d\u0103- duse privilegii excesive. Bonifacius V (619-625) \u00cen acest timp, Chosrau al Persiei invadeaz\u0103 Palestina \u015fi Egiptul. Se pare c\u0103 monofizi\u0163ii erau mai favorabil per\u015filor dec\u00e2t bizantinilor. \u00cen anul 622, are loc Hedjira (Fuga lui Mahomed de la Mecca la Medina) care era \u00eence- putul erei islamice. Islamul \u00eei va uni pe arabi cu ajutorul armelor \u015fi al predic\u0103rii, d\u00e2ndu-le as- pira\u0163ii de cavaleri arma\u0163i ai unei religii universale. Honorius I (625-638) Continu\u0103 cre\u015ftinarea anglo-saxonilor. A c\u00e2\u015ftigat mare influen\u0163\u0103 asupra Italiei prin ad- ministrarea \u201epatrimoniului Sf. Petru\u201d \u015fi a colectat un tezaur papal considerabil. \u00cen timpul s\u0103u, a ap\u0103rut \u00een r\u0103s\u0103rit o nou\u0103 disput\u0103 doctrinar\u0103. \u00cen eforturile de a \u00eemp\u0103ca pe monofizi\u0163i cu imperiul, \u00eemp\u0103ratul Heraclius a devenit foarte hot\u0103r\u00e2t. Unii monofizi\u0163i au decla- rat c\u0103 ar recunoa\u015fte c\u0103 \u00een Christos sunt dou\u0103 naturi distincte, dac\u0103 se admite c\u0103 El este o singur\u0103 lucrare (energeia) \u015fi o singur\u0103 voin\u0163\u0103 (telema). \u00cen acord cu \u00eemp\u0103ratul, patriarhul Sergios a admis aceast\u0103 ideea. Dar Sofronie, patriarhul Ierusalimului, a explodat scriindu-i c\u0103 ar fi mai bine s\u0103 nu se dispute problema cu privire la cele dou\u0103 naturi (sau una singur\u0103) \u00een persoana lui Christos dar este necesar s\u0103 se sus\u0163in\u0103 c\u0103 El este o singur\u0103 voie (c\u0103ci El nu are \u015fi voin\u0163a de a p\u0103c\u0103tui). Honorius a fost \u015fi el de acord. Aceast\u0103 concep\u0163ie a voin\u0163ei unice \u00een Christos s-a numit monoteletism. \u00cen anul 638 \u00eemp\u0103ratul a dat un edict (Ekthesis) care interzicea disputa dar ordona s\u0103 se cread\u0103 c\u0103 \u00een Christos este o singur\u0103 voin\u0163\u0103. \u00cens\u0103 ortodoc\u015fii riguro\u015fi nu au fost de acord, de aceea papa a fost dispre\u0163uit de c\u0103tre succesori. \u00centre timp, arabii n\u0103v\u0103leau asupra imperiului, cucerind Siria \u015fi Palestina. \u00cen Occident, misionarul sco\u0163ian Aidan de Iona, ucenic al lui Columba, a \u00eenceput s\u0103 predice printre anglo- saxoni. \u00cen anul 633, are loc sinodul din Toledo care interzicea convertirea cu for\u0163a a evreilor. Aceasta ne arat\u0103 cum se f\u0103ceau convertirile pe vremea aceea. \u00cen tot Evul Mediu evreii vor fi persecuta\u0163i. Dar \u201eiudaizan\u0163ii\u201d vor fi \u015fi mai aspru persecuta\u0163i. \u00cen r\u0103s\u0103rit, de asemenea, la cere- rea patriarhului de Ierusalim, \u00eemp\u0103ratul Heraclius, masacreaz\u0103 pe evrei, vestindu-se totodat\u0103, un post \u00eentre cre\u015ftini pentru u\u015furarea con\u015ftiin\u0163ei \u00eemp\u0103ratului\u2026 Severinus (640) Ales pap\u0103 cu aprobarea \u00eemp\u0103ratului dar de la \u00eenceput a condamnat Mcthesis-ul mono- telit \u015fi implicit p\u0103rerea papei Honorius. A murit la dou\u0103 luni dup\u0103 aceea. Iohanes IV (640-642) \u00cennoie\u015fte anatema asupra monotelitismului. Ca urmare, \u00eemp\u0103ratul retracteaz\u0103 pe patul mor\u0163ii acest document sau mai bine zis declar\u0103 c\u0103 nu mai r\u0103spunde de el. Mahomedanii cuceresc \u00een acest timp Siria, palestina, Mesopotamia, Egiptul, care sunt desprinse definitiv de Imperiul Bazantin. Posesiunile bizantine din Spania sunt deja pierdute \u00een m\u00e2inile vizigo\u0163ilor. Theodorus I (642-649) Arabii cuceresc Ciprul, Mahomedanii \u00eentunec\u0103 treptat cre\u015ftinismul \u00een orient. Cre\u015ftinii \u00eenclin\u0103 spre pap\u0103, rezist\u00e2nd \u00eemp\u0103ratului. 109","Martinus I (649-654) \u00cen anul 649, convoac\u0103 un conciliu \u00een Lateran condamn\u00e2nd monoteletismul \u00eempreun\u0103 cu papa Honorius care-l admisese. Furios pe pap\u0103, \u00eemp\u0103ratul de r\u0103s\u0103rit, Konstans II \u00eel ares- teaz\u0103 \u015fi \u00eel condamn\u0103 pentru m\u0103rturii false \u015fi ca uzurpator, tr\u0103d\u0103tor \u015fi hulitor, apoi \u00eel exileaz\u0103 \u00een Chersones unde moarte, martir. Cazul st\u00e2rne\u015fte o indignare general\u0103. Eugenius I (654-657) Papa Eugeniu \u00eel las\u0103 pe fostul pap\u0103 Martin \u00een voia mizeriei \u015fi a ororilor. \u00cen acest timp, pe la anul 657, se ive\u015fte \u00een r\u0103s\u0103rit o erezie care va tulbura Biserica mai multe secole \u015fi o va atrage \u00een persecu\u0163ii cr\u00e2ncene. Noua mi\u015fcare numit\u0103 paulicianism, de la epistolele lui Pavel, a plecat de la un oarecare Constantin supranumit Silvan (\u00een amintirea to- var\u0103\u015fului lui Pavel) \u015fi a ap\u0103rut pentru prima dat\u0103 \u00een Siria, pe l\u00e2ng\u0103 Samosatra. Era \u00een esen\u0163\u0103 o mi\u015fcare reformatoare care dorea simplitatea \u015fi cur\u0103\u0163ia apostolic\u0103 dar care \u00eemprumuta unele idei eronate din surse marcioniste \u015fi nanihelice, a\u015fa cum este tendin\u0163a ca ereziile persecutate s\u0103 se influen\u0163eze reciproc. Paulicienii s-au r\u0103sp\u00e2ndit apoi repede \u00een Armenia \u015fi Pont. Paulicienii credeau c\u0103 \u00ee\u015fi deriv\u0103 doctrina din scrierile lui Pavel. \u00cenl\u0103turau ierarhia \u015fi ceremoniile religioase, monasticismul, crucea, moa\u015ftele, sacramentele externe, icoanele, cul- tul fecioarei \u015fi al sfin\u0163ilor. Chiar botezul \u015fi Cina Domnului le admiteau numai \u00een sens spiritual. Predicatorii lor \u00ee\u015fi luau nume pomenite \u015fi scrierile lui Pavel, ei se numeau pe ei \u00een\u015fi\u015fi cre\u015ftini catolici sau ortodoc\u015fi iar pe ortodoc\u015fii oficiali \u00eei numai \u201eromani\u201d. Secta aceasta \u00eemprumutase de la manihei, se spune, o concep\u0163ie dualist\u0103. Credeau c\u0103 afar\u0103 de bunul Dumnezeu exist\u0103 \u015fi u dumnezeu r\u0103u care guverneaz\u0103 aceast\u0103 lume, fiind \u00een lupt\u0103 continu\u0103 cu Dumnezeul bun. C\u0103 satatul \u015fi Biserica de stat, lumea \u00een general, sunt domeniul dumnezeului r\u0103u. Ei condamnau alegerea Bisericii dup\u0103 bog\u0103\u0163ii, \u00eendemn\u00e2nd pe cre\u015ftini la lep\u0103darea bog\u0103\u0163iilor. Mi\u015fcarea lor avea \u015fi tendin\u0163e social-politice, Paulicienii vor intra \u00een Asia Mic\u0103, mai t\u00e2rziu \u00een Traci-Bulgaria, unde vor fi cunoscu\u0163i sub numele de euhi\u0163i (rug\u0103tori) sau bogomili, ca \u015fi \u00eentre rom\u00e2ni. Apoi vor fi g\u0103si\u0163i \u00een nordul Italiei, \u00een Fran\u0163a \u015fi Germania, sub numele de catari (cura\u0163i) sau sub denumiri batjocoritoare ca: poplicani, patari (rufo\u015fi); vor mai fi numi\u0163i bugri (bulgari), apoi \u00een Armenia vor fi numi\u0163i ierizi sau tondraki\u0163i. Ioan Damaschin \u00eei numea doxari (\u00eeng\u00e2mfa\u0163i) sau aposchi\u015fti (separa\u0163i). Despre doctrina lor nu se cunoa\u015fte prea mult direct ci mai ales din relat\u0103rile adversa- rilor lor. Unii vr\u0103jma\u015fi \u00eens\u0103 au recunoscut c\u0103 via\u0163a acestora era \u00eentr-adev\u0103r curat\u0103 \u015fi deseori atr\u0103gea admira\u0163ia lumii. Totu\u015fi paulicienii sau catarii nu aveau din Siria p\u00e2n\u0103 \u00een Fran\u0163a aceea\u015fi doctrin\u0103. Erau probleme pe care unii le \u00een\u0163elegeau \u00eentr-un fel iar al\u0163ii \u00eentr-altul. Paulicienii cutreierau lumea ca predicatori ambulan\u0163i. Ei se ocupau cu copierea Scrip- turilor pe care apoi le r\u0103sp\u00e2ndeau. \u00cen ciuda unor teorii eronate, aveau o religie mai cre\u015ftin\u0103 de c\u00e2t a ortodoxo-catolicilor care, de\u015fi fixaser\u0103 destul de bine doctrina \u00een sinoade, permiseser\u0103 p\u0103g\u00e2nismului s\u0103 invadeze Biserica \u00een timp ce Biserica \u015fi-a permis s\u0103 devin\u0103 o institu\u0163ie lu- measc\u0103, de stat. Cre\u015ftinismul datoreaz\u0103 mult acestor eretici, care au p\u0103strat idealul simplit\u0103\u0163ii originare \u015fi al fr\u0103\u0163iei apostolice. Vitalianus (657-672) Anatemizeaz\u0103 pe arhiepiscopul de Ravenna sub pretextul revoltei contra Romei. la r\u00e2ndul s\u0103u, acela \u00eel excomunic\u0103 pe pap\u0103. \u00cen schimb, Vitalian st\u0103 \u00een bune rela\u0163ii cu \u00eemp\u0103ratul Constans pe care un sinod \u00eel declarase eretic monotelit. \u00cen acest timp, \u00eemp\u0103ratul voia s\u0103-\u015fi mute capitala \u00een Italia. \u00cen anul 663, \u015fi-a mutat capi- tala la Siracuza (\u00een Siclia), unde a murit asasinat. Noul \u00eemp\u0103rat, Constantin IV, st\u0103 \u00een \u00een\u0163ele- gere cu papii. 110","Vitalianus este primul pap\u0103 care a trimis \u00een Anglia savan\u0163i de limb\u0103 greac\u0103 \u015fi latin\u0103. \u00centre timp, vechiul cre\u015ftinism britanic pierduse mult teren \u00een fa\u0163a papismului. Adeodatus (672-676) \u00cen acest timp longobarzii s-au extins \u00een toat\u0103 peninsula; totu\u015fi n-au anexat statul papal. Regatele lor aveau capitala la Pavia, Milano, Benevento, Spoleto, iar administra\u0163ia bizantin\u0103 neputincioas\u0103, rezida la Ravenna. Arabii cuceriser\u0103 deja Persia \u015fi atacaser\u0103 Sicilia. \u00cen anul 674, au \u00eenceput s\u0103 atace anual Constantinopol. Donus (676-678) Un pap\u0103 care a \u00eengrijit de s\u0103raci. Edictul \u00eemp\u0103ratului l-a declarat liber pe arhiepiscopul de Ravenna dar papa Donus ob\u0163ine revocarea. Agathon (678-682) Se relateaz\u0103 c\u0103 a dus o via\u0163\u0103 exemplar\u0103. Condamn\u0103 pe monotelii \u015fi love\u015fte cu cenzuri pe vii \u015fi pe mor\u0163i, cei care sus\u0163ineau monoteletismul. Al VI-lea sinod ecumenic \u0163inut la Con- stantinopol \u00een 680-681 condamn\u0103 monotelitismul, stabilind c\u0103 \u00een Christos sunt dou\u0103 voin\u0163e na- turale, potrivit celor dou\u0103 naturi. Papa Agathon \u00eel destituie \u00een sinod pe patriarhul de Antiohia. Pretindea ca \u015fi \u00eenainta\u0163ii c\u0103 vocea lui trebuie respectat\u0103 ca \u015fi vocea divinului Petru. Patriarhii Bizan\u0163ului, ridic\u00e2ndu-se contra ortodoxiei formulate de Roma, au lucrat f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea la spori- rea autorit\u0103\u0163ii papale. \u00cen acest timp se \u00eent\u0103re\u015fte \u015fi puterea lor temporar\u0103, \u00een ciuda atacurilor pe care le suport\u0103 \u00een persoana \u015fi \u00een teritoriul lor din partea \u00eemp\u0103ra\u0163ilor. La sf\u00e2r\u015fitul secolului al VII-lea puterea papal\u0103 se m\u0103rea pe seama aceleia a \u00eemp\u0103ratului \u015fi Exarhului de Ravenna. Popula\u0163iile opri- mate, c\u0103utau sprijin sigur la Biseric\u0103. Charles Dielh scrie: \u201eDin \u00eentreg orientul bizantin, din cet\u0103\u0163ile Italiei, din insulele Mediteranei, chiar din Africa, popula\u0163ia solicita protec\u0163ia episco- pului Romei\u2026 \u00centre reprezentan\u0163i \u00eemp\u0103ratului \u015fi pap\u0103, alegerea lor era dinainte f\u0103cut\u0103\u2026 \u00cen sec. Al VII-lea Roma nu recuno\u015ftea \u00eentr-adev\u0103r alt suveran dec\u00e2t papa.\u201d Leo II (683-684) Aprob\u0103 canoanele sinodului al VI-lea, care condamna ca eretici pe patriarhii de Con- stantinopol, Alexandria \u015fi Antiohia. L-a declarat eretic \u00een mod oficial pe decedatul pap\u0103 Honorius, ceea ce d\u0103 mare b\u0103taie de cap\u0103 teologilor catolici care se str\u0103duiesc s\u0103 demonstreze infailibilitatea papilor. Benedictus al II-lea (684-685) Iubit de popor dar se poart\u0103 sever cu prela\u0163ii, \u00een dorin\u0163a unit\u0103\u0163ii. Iohannes V (685-686) A fost acuzat c\u0103 \u015fi-ar fi pus pe cap coroan\u0103 imperial\u0103. Conon (686-701) La moartea lui Conon, cei doi antipapi scot capul dar poporul \u00eel alege pe Sergius, un preot incapabil. Ofer\u0103 exarhului 200 de livre de aur ca s\u0103-l lase \u00een pace. Iat\u0103 o metod\u0103 prin care putea fi men\u0163inut\u0103 autonomia micului regat papal. A refuzat s\u0103 confirme deciziile sinodului Trullan din Constantinopol, deoarece auto- riza c\u0103s\u0103toria preo\u0163ilor, \u00een timp ce papii nu admiteau. 111","\u00cen acest timp, \u00eemp\u0103ratul Iustinian II a trimis trupe \u00eempotriva statului papal dar a dat gre\u015f. Papa a c\u00e2\u015ftigat. \u00cemp\u0103ratul a fost r\u0103sturnat de bizantini \u00een anul 695 dar a reu\u015fit s\u0103 revin\u0103 la tron cu ajutorul bulgarilor. \u00cen continuare a c\u0103utat pace cu papa. \u00cen acest timp, arabii au cucerit \u015fi nordul Africii. bisericile africane se vor str\u00e2nge treptat, sub domina\u0163ia mahomedan\u0103. Popula\u0163ia din provinciile bizantine \u00eei privea pe arabi ca eliberatori deoarece regimul bizantin era asupritor. Arabii nu au persecutat s\u00e2ngeros pe cre\u015f- tini, totu\u015fi i-au determinat pe diferite c\u0103i s\u0103 adopte islamul, care, \u00een c\u00e2teva decenii se \u00eentinsese din Persia \u015fi Armenia p\u00e2n\u0103 aproape de Oceanul Atlantic. Ioan al VI-lea (701-705) \u00cen timpul s\u0103u, longobarzii voiau s\u0103 ia Roma. Dar papa intervine cu daruri \u015fi salveaz\u0103 situa\u0163ia. Autoritatea temporal\u0103 a papei \u00eenflore\u015fte. Iohannes al VII-lea (705-707) A primit de la regele longobarde Aripert II ca omagiu, o parte din cuceririle pe care acesta le f\u0103cuse \u00een Italia bizantin\u0103. Aripert a recurs la acest omagiu la ales de teama \u00eemp\u0103ra- tului. Dar, mira\u0163i de preten\u0163iile papei \u015fi de l\u0103comia acestui tron, longobarzii \u00eencep s\u0103 pretind\u0103 Roma. Sisinnius (708) A decretat restaurarea zidurilor Romei. Constantin (708-715) \u00cemp\u0103ratul Iustinian II i-a s\u0103rutat picioarele. Se pare c\u0103 papa Sergius ar fi fost primul c\u0103ruia i s-au s\u0103rutat picioarele. Dar \u015fi p\u00e2n\u0103 aici episcopii erau saluta\u0163i \u00een genunchi, a\u015fa \u00eenc\u00e2t obiceiul a evoluat natural. Gregorius al II-lea (715-731) Un ciudat decretali al acestui pap\u0103 autorizeaz\u0103 luarea unei a doua so\u0163ii dac\u0103 prima este steril\u0103. Pe vremea aceasta domnea la Constantinopol, \u00eemp\u0103ratul Leon al III-lea Isaurianul, un tip de militar energic. De numele lui se leag\u0103 \u00eenceputul mi\u015fc\u0103rii iconoclaste. Dup\u0103 cum s-a ar\u0103tat \u00een paginile anterioare, cultul icoanelor a p\u0103truns treptat; icoanele s-au folosit mai \u00eent\u00e2i ca obiecte de art\u0103 \u015fi mijloace intuitive de educa\u0163ie religioas\u0103. Dar \u00een r\u0103s\u0103rit, spre deosebire de apus, deja \u00eencepuser\u0103 s\u0103 fie venerate imaginile \u00een diferite moduri. Aceast\u0103 practic\u0103 a st\u00e2rnit o reac\u0163ie din partea unor teologi ca Tomas de Claudiopolis, Constantin de Nacole \u015fi Teodosius de Efes. Ace\u015ftia aduceau ca argument porunca a doua a Decalogului \u015fi obiceiurile Bisericii vechi. De asemenea, mahomedanii, paulicienii \u015fi al\u0163i eretici \u00eei acuzau pe ortodoc\u015fii de idola- trie. \u00cen aceste condi\u0163ii, \u00eemp\u0103ratul Leon Isaurianul, a dat ordin n anul 726, ca icoanele s\u0103 fie ridicate mai sus \u00een Biseric\u0103 pentru ca poporul s\u0103 nu le mai poat\u0103 s\u0103ruta. Sau s\u0103 nu li se \u00een- chine. Patriarhul Ghermanos \u00eempreun\u0103 cu clerul \u015fi poporul cuvios, s-a opus. Iritat, \u00eemp\u0103ratul a dat ordine din cauz\u0103 c\u0103 a fost contrazis \u015fi mai severe, iar \u00een anul 730 a ordonat s\u0103 fie scoase din biserici icoanele. Patriarhul, se spune c\u0103 \u00een \u00een\u0163elegere cu papa Grigore al II-lea a \u00eencercat s\u0103-l potoleasc\u0103 pe \u00eemp\u0103rat, spun\u00e2nd c\u0103 un asemenea ordin, chiar de ar fi just, nu este de com- peten\u0163a \u00eemp\u0103ratului, ci apar\u0163ine ierarhiei \u015fi sinodului. \u00cens\u0103 pe temeiul preo\u0163iei \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, care func\u0163iona la Bizan\u0163, \u00eenc\u0103 din vream lui Constantin cel Mare, \u00eemp\u0103ratul a r\u0103spuns: \u201eSunt \u00eemp\u0103- rat \u015fi preot\u201d. Atunci patriarhul \u015fi-a depus demisia iar \u00eemp\u0103ratul a ales \u00een loc pe singhelul 112","Anastasios, un c\u0103lug\u0103r flexibil. Este stranie aceast\u0103 simpatie a clerului pentru cultul icoanelor, care nu era sus\u0163inut dec\u00e2t de practica popular\u0103. Schimbarea patriarhului a scos la iveal\u0103 \u015fi curajul altor episcopi care s-au aliat \u00eemp\u0103- ratului, \u00eencep\u00e2nd astfel iconoclasmul (distrugerea icoanelor). Gregorius al III-lea (731-741) Papa l-a declarat eretic pe \u00eemp\u0103ratul Leon Iconoclastul. Mi\u015fcarea iconoclast\u0103 se \u00eentin- sese \u015fi \u00een Italia bizantin\u0103, afar\u0103 de teritoriul longobard. Poporul, supersti\u0163ios, s-a revoltat. \u00cen Italia au c\u0103lcat \u00een picioare statuia \u00eemp\u0103ratului \u015fi voiau s\u0103 aleag\u0103 un alt \u00eemp\u0103rat. Ca \u015fi cum ar fi fost atacat\u0103 temelia cre\u015ftinismului! Papa a scris \u00eemp\u0103ratului c\u0103 ceea ce face este o crim\u0103. Dar \u00eemp\u0103ratul, sup\u0103rat, s-a sup\u0103rat pe pap\u0103, lu\u00e2ndu-i mo\u015fiile din Italia de jos \u015fi administrarea Iliricului r\u0103s\u0103ritean. A trimis contra Italiei o flot\u0103 dar cor\u0103biile au fost nimicite de furtun\u0103. \u00cen r\u0103s\u0103rit, Sf. Ioan Demaschin a ridicat vocea contra fanatismului \u00eemp\u0103ratului, poporul \u00eel ura ne- spus de mult pe \u00eemp\u0103ratul sp\u0103rg\u0103tor de icoane. Mi\u015fcarea iconoclast\u0103 a l\u0103sat un r\u0103gaz paulicienilor persecuta\u0163i. \u00cen anul 685, Constantin Silvan fusese omor\u00e2t cu pietre din ordinul \u00eemp\u0103ratului Constantin Pogonat. Dar acest pionier al paulicienilor a murit at\u00e2t de lini\u015ftit \u00eenc\u00e2t Simeon, ofi\u0163erul imperial care conducea execu\u0163ia, cuprins de admira\u0163ie, a devenit \u015fi el paulician. Apoi Simeon a urmat la conducerea sectei sub numele de Tit, p\u00e2n\u0103 \u00een anul 690 c\u00e2nd a fost \u015fi el executat sub Iustinian al II-lea. Noul condu- c\u0103tor, Genesios-Timotei a ob\u0163inut toleran\u0163\u0103 religioas\u0103 de la \u00eemp\u0103ratul iconoclast Leon Isurianul. \u00cen insulele Britanice, cre\u015ftinismul de tip vechi era deja \u00een\u0103bu\u015fit. Se adoptase papismul iar r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele cre\u015ftinilor kuldei, o m\u00e2n\u0103 de oameni, abia au mai putut supravie\u0163ui sub anate- mele romane. Unii dinte kuldei p\u0103ziser\u0103 Sabatul \u015fi sabatizarea zilei a \u015faptea va fi condamnat\u0103 \u00een aceast\u0103 zon\u0103 dup\u0103 secole. Zacharias (741-752) A determinat pe longobarzi s\u0103-i cedeze provinciile Romagnei, inspir\u00e2nd pe regele Rachis s\u0103 se lase de de\u015fert\u0103ciunile acestea p\u0103m\u00e2nte\u015fti. Ca urmare, Rachis a abdicat, a aruncat coroana \u015fi a acceptat tunsura\u2026 Astfel poftele pontifului au fost bine servite de subtilitatea sa. \u00cen apus, Zacharias \u00ee\u015fi demonstreaz\u0103 puterea autoriz\u00e2nd pe majordonul Pepin din Francia s\u0103 ia coroana regal\u0103, dezleg\u00e2ndu-l pe el \u015fi pe tot poporul franc, de jur\u0103m\u00e2ntul de cre- din\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de regele legitim Chilperic. Regele a fost detronat \u015fi la ordinul papei a fost f\u0103cut c\u0103lug\u0103r. \u00cen r\u0103s\u0103rit, la moartea lui Leon Isaurianul, poporul l-a respins pe fiul s\u0103u, Constantin Copronim, aleg\u00e2nd pe cumnatul s\u0103u; Artabasdus, care simpatiza cu icoanele. Dar Constantin Copronim l-a \u00eenvins pe Artabasd deoarece armata era de partea sa \u015fi \u00een aceast\u0103 controvers\u0103 armata a fost \u00eempotriva icoanelor. Dup\u0103 ce l-a \u00eenvins pe Artabasd, Constantin l-a orbit \u015fi i-a luat tronul. Totodat\u0103 l-a pedepsit \u015fi pe patriarh pentru c\u0103 cedase \u00een fa\u0163a revoltei poporului; l-a biciuit, l-a orbit, apoi l-a purtat prin capital\u0103 c\u0103lare cu spatele \u00eenainte pe un m\u0103gar. Totu\u015fi l-a l\u0103sat patriarh. Constantin a fost un mai mare oconoclast dec\u00e2t tat\u0103l lui de aceea adversarii l-au pore- clit \u201eKopronimos\u201d (nume de gunoi) invent\u00e2nd legenda c\u0103 pe c\u00e2nd era prunc \u015fi-a f\u0103cut nevoile \u00een apa botezului, ca revestire pentru ce avea s\u0103 fac\u0103 \u00een viitor. Constantin Copronim a avut apoi mari biruin\u0163e \u00eempotriva arabilor izgoni\u0163i din Asia Mic\u0103, din Cipru, din Armenia \u015fi Mesopota- mia. Iconocla\u015ftii sus\u0163ineau c\u0103 sunt sprijini\u0163i de Dumnezeu din pricin\u0103 c\u0103 luptaser\u0103 contra icoanelor. Dar \u00een Italia, \u00eemp\u0103ratul nu \u015fi-a putut demonstra vitejia la fel de bine. Longobarzii au reu\u015fit s\u0103 cucereasc\u0103 exarhatul de Ravenna \u015fi ora\u015fele Rimini, Ancona, Fanno, Pesaro \u015fi Senigallia. Bizan\u0163ul mai p\u0103stra \u00een Italia doar Vene\u0163ia \u015fi sudul Italiei. 113","Stephanus al II-lea (752-757) Longobarzii, \u00een expansiunea lor \u00een Italia, amenin\u0163au chiar Roma. \u00cen aceste \u00eemprejur\u0103ri, papa pleac\u0103 el \u00eensu\u015fi \u00een Francia s\u0103 cear\u0103 ajutor deoarece r\u0103s\u0103ritul (Constantin Copronim) nu-l putea sprijini acum. Noul rege franc, Pepin cel Scurt, s-a n\u0103pustit contra longobarzilor \u00eenving\u00e2ndu-i pe Aistulf la Pavia (755) \u015fi cucerind exarhatul de Ravenna \u015fi ducatul Romei (Romagna) pe care apoi le doneaz\u0103 oficial papei \u00een 756, \u201esufletul s\u0103u \u015fi al francilor\u201d\u2026 Astfel, puterea temporal\u0103 a papei s-a m\u0103rit at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t cei mai mul\u0163i socotesc c\u0103 acesta este \u00een- ceputul Statului papal. \u00centre timp. Constantin Copronim a preg\u0103tit convocarea unui sinod care s\u0103 impun\u0103 \u00een- l\u0103turarea icoanelor. \u00cen anul 754, au fost aduna\u0163i la Constantinopol 338 de episcopi care au de- clarat c\u0103 slujirea icoanelor este idolatrie, violare a poruncii a doua \u015fi c\u0103 obiceiul a fost intro- dus \u00een Biseric\u0103 de c\u0103tre Satana. Sinodul care s-a declarat ecumenic a anatemizat pe ap\u0103r\u0103torii icoanelor, \u00een special pe papii Grigore al II-lea \u015fi al III-lea, \u015fi pe teologul Ioan Damaschin din Ierusalim. Apoi a fost numit un alt patriarh supus, care \u015fi acesta va fi executat dup\u0103 12 ani. Sinodul interzicea pe viitor chiar facerea icoanelor. Deciziile au fost publicate \u00een tot imperiul \u015fi cet\u0103\u0163enii au fost pu\u015fi s\u0103 jure c\u0103 le vor p\u0103zi. Majoritatea a ascultat, cel pu\u0163in de fric\u0103. Dar, \u00een secret, mul\u0163i dintre ei se \u00eenchinau icoanelor. Majoritatea clericilor \u00eens\u0103 nu mai luptau pentru icoane. Un mic num\u0103r de preo\u0163i \u015fi mai ales c\u0103lug\u0103rii s-au opus sinodului. Ca urmare au fost maltrata\u0163i \u00een diferite moduri, batjocori\u0163i \u015fi mutila\u0163i. Unora li s-a scos ochii, altora li s-au t\u0103iat urechile \u015fi nasul ori li s-au ciuntit m\u00e2i- nile. Unora li se ungea barba cu r\u0103\u015fin\u0103 \u015fi li se d\u0103dea foc, altora li se sp\u0103rgeau capetele cu icoane. Dup\u0103 asemenea \u201ereform\u0103\u201d, nu este de mirare c\u0103 icoanele au \u00eenceput s\u0103 fie socotite esen\u0163a cultului cre\u015ftin, fiind sfin\u0163ite de martiraj\u2026 Papa \u015etefan s-a a\u015fezat \u00een fruntea celor ce au protestat, opun\u00e2ndu-se sinodului \u015fi nerecunosc\u00e2ndu-l ca sinod ecumenic. Chiar alipirea noilor \u0163inuturi Romei papale era o r\u0103zbunare a papei fa\u0163\u0103 de \u00eemp\u0103rat. \u00cen acest timp, a murit ca martir \u00een Frislanda, misionarul catolic anglo-saxon Winfried (Bonifatius) dup\u0103 ce lucrase peste 30 de ani pentru cre\u015ftinarea germanilor p\u0103g\u00e2ni, organiz\u00e2nd biserici supuse papei. A fost un misionar pe c\u00e2t de zelos \u00een misiunea sa, pe at\u00e2t de intolerant cu cei ce acea alte opinii, ceea ce n\u0103\u015ftea du\u015fm\u0103nie. Unii dintre oponen\u0163ii s\u0103i nu doreau altceva dec\u00e2t ca Biserica Germaniei s\u0103 nu fie supus\u0103 papei. Printre ace\u015ftia era franconul Adalbert, sco\u0163ianul Clement \u015fi irlandezul Vigilius, episcop de Sasburg. Germanii care intraser\u0103 \u00een imperiu erau de mult catolici. Chiar \u015fi alemanii, str\u0103mo\u015fii elve\u0163ienilor, primiser\u0103 cre\u015ftinismul pe la anii 600, de la irlandezul Columba, care p\u0103trunsese p\u00e2n\u0103 \u00een Italia. Aceste opere misionare vor fi \u201edes\u0103v\u00e2r\u015fite\u201d mai t\u00e2rziu de c\u0103tre franci, suporterii papismului. Paulus I (757-767) Un pap\u0103 politic. Apeleaz\u0103 la ajutorul francilor contra longobarzilor, \u0163in\u00e2nd totodat\u0103 la distan\u0163\u0103 pe regele longobard, prin promisiuni de\u015farte. Vr\u0103jma\u015f al \u00eemp\u0103ratului Constantin Copronim. \u00cen acest timp, \u00eemp\u0103ratul a voit s\u0103 distrug\u0103 monahismul. A ordonat c\u0103lug\u0103rilor s\u0103 se c\u0103- s\u0103toreasc\u0103. M\u0103n\u0103stirile le-a transformat \u00een grajduri sau \u00een caz\u0103rmi. Pe c\u0103lug\u0103ri i-a fug\u0103rit prin capital\u0103 cu c\u00e2te o femeie la bra\u0163. Icoanele zugr\u0103vite \u00een biserici au fost \u00eenlocuite cu scene de v\u00e2n\u0103toare. Mahomedanii cuceriser\u0103 \u00eentre timp orientul p\u00e2n\u0103 la valea Idului \u015fi \u00een vecin\u0103tatea Chi- nei. Iar \u00een occident, p\u0103trunseser\u0103 \u00een Spania, cucerind definitiv regatul catolic vizigot, \u015fi \u00eente- meind emiratul de Cordova. Numai nord-vestul Spaniei r\u0103m\u0103sese \u00een afar\u0103, cuceriri arabe. Papin cel Scurt, de\u015fi prieten cu califul sarazinilor, (arabilor) ceea ce nu-l califica drept \u201eprea cre\u015ftin\u201d a refuzat totu\u015fi s\u0103-\u015fi dea fiica fiului lui Constantin Copronim, zic\u00e2nd: \u201eEu sunt du\u015fmanul du\u015fmanilor papei \u015fi Sf. Scaun \u00eemi interzice orice leg\u0103tur\u0103 cu schismaticii\u2026.\u201d. este 114","ciudat c\u0103 orice Biseric\u0103 \u00ee\u015fi ur\u0103\u015fte mai mult proprii diziden\u0163i sau eretici dec\u00e2t pe vr\u0103jma\u015fii ei hot\u0103r\u00e2\u0163i. Spiritul intoleran\u0163ei este un p\u0103g\u00e2nism mult mai grav dec\u00e2t orice compromis dogmatic sau ritual. Aceasta deoarece esen\u0163a cre\u015ftinismului este iubirea fa\u0163\u0103 de aproapele. Stefanus al III-lea (768-772) La moartea papei Paul, ducele de Toscana pusese pap\u0103 pe fratele s\u0103u. Poporul alesese \u00eens\u0103 pe altul. O puternic\u0103 partid\u0103 l-a ales pe un al treilea ceea ce a dus la \u00eenc\u0103ier\u0103ri \u015fi v\u0103rs\u0103ri de s\u00e2nge. \u00cen final, a c\u00e2\u015ftigat al treilea, care a r\u0103mas pap\u0103 sub numele de \u015etefan al III-ea (sau al IV-lea dup\u0103 num\u0103r\u0103toare). Pentru nici un alt scaun nu au fost mai multe intrigi, mituri \u015fi v\u0103r- s\u0103ri de s\u00e2nge dec\u00e2t pentru \u201esf\u00e2ntul scaun\u201d de la Roma\u2026 Hadrianus (772-795) \u00cen acest timp papa Adrian a salvat Roma care, prin tr\u0103darea unui ministru era gata s\u0103 cad\u0103 \u00een m\u00e2inile longobarzilor. Regele longobard Dezideriu se aruncase asupra domeniilor pontificale, asediind Roma \u015fi oblig\u00e2ndu-l pe pap\u0103 s\u0103-i satisfac\u0103 anumite cereri. Dar papa, a trimis \u00een secret vorb\u0103 \u00een Francia \u015fi armata lui Carol Magul a salvat situa\u0163ia. \u00cen anul 774, Dezi- deriu este definitiv \u00eenfr\u00e2nt, apoi \u0163inut prizonier \u00een m\u0103n\u0103stirea Corbie. Carol Magul i-a luat co- roana de fier, pun\u00e2nd-o pe capul s\u0103u. Cu aceasta regatul longobard dispare. Vor mai r\u0103m\u00e2ne \u00een Italia numai c\u00e2teva ducate longobarde. \u00cen r\u0103s\u0103rit, la moartea lui Constantin Copronim, se p\u0103rea c\u0103 s-a stins cultul icoanelor. Doar c\u0103lug\u0103rii \u00eel mai sus\u0163ineau pe fa\u0163\u0103. Fiul lui Constantin Copronim, \u00eemp\u0103ratul Leon Hazar- dul, se crede \u00een lini\u015fte de partea aceasta. Dar dup\u0103 5 ani de domnie, descoper\u0103 icoane chiar la c\u0103p\u0103t\u00e2iul so\u0163iei sale Irina. Alarmat, dispune s\u0103 se fac\u0103 o sever\u0103 perchezi\u0163ie la curte \u015fi afl\u0103 \u00eenc\u0103 \u015fi al\u0163i oconoduli (slujitori ai iscoanelor). \u00cemp\u0103ratul i-a pedepsit, \u00eencep\u00e2nd chiar cu so\u0163ia lui dar cur\u00e2nd a murit otr\u0103vit. Irina a devenit regent\u0103 \u00een numele fiului ei minor, Constantin Profirogenetul. Cu toate c\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasa era iconodul\u0103, cinstitorii icoanelor nu \u00eendr\u0103zneau s\u0103 ias\u0103 la iveal\u0103, tem\u00e2ndu-se de armat\u0103. Dar \u00een anul 784, c\u00e2nd patriarhul Pavel a demisionat ca protest contra iconoclasmului, o ad\u00e2nc\u0103 mi\u015fcare s-a produs \u00een imperiu. Noul patriarh Tarasios, a fost secretar laic al Irinei, a propus convocarea unui sinod ecumenic. Au fost chema\u0163i patriarhii din r\u0103s\u0103rit, papa Adrian, precum \u015fi episcopii din Impe- riul Bizantin. Dar c\u00e2nd s\u0103 se \u0163in\u0103 sinodul, \u00een 786, garda imperial\u0103 \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i iconocla\u015fti, au \u00eempresurat Biserica \u00een care se \u0163inea sinodul, \u00eempiedic\u00e2ndu-l. ca urmare, sinodul a fost \u00een- chis \u015fi am\u00e2nat. Apoi \u00eemp\u0103r\u0103teasa, ca s\u0103 scape de garda imperial\u0103, a trimis-o \u00een Asia Mic\u0103, unde a fost dezarmat\u0103. S-a convocat un nou sinod la Niceea (pentru a avea prestigiul primului sinod) prezidat de Tarasios \u015fi compus din 330 de episcopi, plus c\u0103lug\u0103ri care au avut vot con- sultativ. Chestiunea s-a discutat pe \u201ebaza\u201d Bibliei \u015fi tradi\u0163iei p\u0103rin\u0163ilor Bisericii. S-a anulat de- cizia \u201epseudosinodului\u201d anterior iar episcopii care luaser\u0103 parte la acel sinod iconoclast au fost ierta\u0163i dup\u0103 ce \u015fi-au m\u0103rturisit gre\u015feala\u2026 (Monahii \u00eens\u0103 au murmurat contra acestei m\u0103- suri bl\u00e2nde). Doctrina ortodox\u0103 cu privire la icoane a fost definit\u0103 astfel: este permis \u015fi pl\u0103cut lui Dumnezeu s\u0103 se foloseasc\u0103 icoane, dar cultul lor s\u0103 fie numit cinstire (venerare \u015fi proster- nare) nu adorare (slujire \u00een adev\u0103r) c\u0103ci aceasta din urm\u0103 se cuvine numai lui Dumnezeu. Iar cinstirea este relativ\u0103 pentru c\u0103 se cinste\u015fte persoana reprezentat\u0103, nu icoana propriu zis\u0103. Aceast\u0103 doctrin\u0103 este p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi pozi\u0163ia Bisericii Romane \u015fi r\u0103s\u0103ritene. \u00cen practic\u0103 \u00eens\u0103, cultul icoanelor n-a f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 \u00eenmul\u0163easc\u0103 supersti\u0163iile de esen\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au luat locul adev\u0103- ratei \u00eenchin\u0103ri \u00een spirit \u015fi adev\u0103r. C\u0103ci \u00een realitate, distinc\u0163ia sofisticat\u0103 \u00eentre venerare \u015fi ado- rare, \u00eentre mijlocirea Mariei \u015fi a lui Christos, a r\u0103mas nul\u0103. \u015ei o mare parte de vin\u0103 o poart\u0103 iconocla\u015ftii care rin procedurile lor s\u0103lbatice n-au f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 dragostea de ido- latrie. 115","S-a hot\u0103r\u00e2t apoi reabilitarea icoanelor \u015fi deciziilor sinodului au fost trimise \u015fi \u00een apus. Dar \u00een Francia lui Carol cel mare s-a st\u00e2rnit opozi\u0163ii fa\u0163\u0103 de sinod. Fiindc\u0103 deciziile sinodale trimise acolo de papa Adrian ar fi fost, se zice \u201etraduse gre\u015fit\u201d. Ca \u015fi cum ar trebui mare fine\u0163e intelectual\u0103 ca s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 sensul poruncii divine. Pe de alt\u0103 parte, Carol cel Mare era ofensat c\u0103 se \u0163inuse un sinod \u201eecumenic\u201d f\u0103r\u0103 participarea sa. Episcopii catolici franci, de asemenea sau opus deoarece p\u00e2n\u0103 atunci consideraser\u0103 icoanele doar ca tablouri intuitive sau ornamente, \u015fi nicidecum ca obiecte de cult. Ca urmare, \u00een anul 790, Carol Magul a scris fai- moasele sale \u201epatru c\u0103r\u0163i caroline\u201d, \u00een care hot\u0103ra c\u0103 icoanele s\u0103 nu fie desfiin\u0163ate dar nici ve- nerate ci s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ca obiecte de venera\u0163ie doar crucea, vasele sfinte, Evanghelia \u015fi relicvele (r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele p\u0103m\u00e2nte\u015fti al sfin\u0163ilor)\u2026 ceea ce ne dovede\u015fte c\u00e2t de confuzi erau cre\u015ftinii de atunci cu privire la \u00eenchisoare. Sinodul de la 794 de la Frankfurt s-a declarat contra iconocla\u015f- tilor dar \u015fi contra cultului icoanelor. Opozi\u0163ia a durat \u00een Francia p\u00e2n\u0103 pe la anii 850. Leon al III-lea (795-816) A trimis ca omagiu lui Carol cel mare, cheile morm\u00e2ntului Sf. Petru. Dar vr\u0103jma\u015fii alegerii sale l-au blamat. Atacat \u00een timpul unei procesiuni, a fost dobor\u00e2t la p\u0103m\u00e2nt, lovit \u015fi l\u0103sat s\u0103 moar\u0103. Salvat de partizanii s\u0103i, l-a implorat apoi pe Carol cel mare care a venit, l-a reinstalat \u015fi i-a \u00eendep\u0103rtat pe vr\u0103jma\u015fi s\u0103i. Apoi papa Leon al III-lea l-a \u00eencoronat pe Carol cel Mare, d\u00e2ndu-i titlul de \u00eemp\u0103rat roman. Acest sf\u00e2nt Imperiu Roman continu\u00e2ndu-se apoi cu Sf. Imperiu Romano-German, va dura p\u00e2n\u0103 la Napoleon (1806) \u015fi va fi principalul sprijin \u015fi toto- dat\u0103 adversar al Papalit\u0103\u0163ii, demonstr\u00e2nd continuu validitatea profe\u0163iei lui Daniel despre dez- binarea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei aliajului de fier \u015fi lut. \u00cengenuncherea lui Carol cel Mare pentru a primi din m\u00e2na papei diadema imperial\u0103, a devenit ritualul curent al \u00eencoron\u0103rilor \u00eemp\u0103ra\u0163ilor. Astfel, papa era mijlocitorul \u015fi reprezen- tantul cerului care ofere \u00eemp\u0103ra\u0163ilor domnia \u015fi la nevoie le-o lua\u2026 Carol cel Mare a interzis episcopilor s\u0103 aib\u0103 mai multe femei\u2026 (papa ordonase \u00eens\u0103 ca nici m\u0103car diaconii s\u0103 nu fie c\u0103s\u0103tori\u0163i). Le-a interzis s\u0103 ia femeia altuia, ceea ce se \u00eent\u00e2mpla des \u00een cazul clerului celibatar. Le-a interzis s\u0103 frecventeze c\u00e2rciumile (Iat\u0103 de unde-\u015fi sorbeau inspira\u0163ia oamenii care trebuiau s\u0103 \u00eenve\u0163e pe al\u0163ii s\u0103 se \u00eenchine\u2026). Cu toate acestea, Carol Magul \u00eensu\u015fi nu a fost un model de moralitate ci un model de lux \u015fi desfr\u00e2u. A luptat pentru convertirea saxonilor p\u0103g\u00e2ni din Germania, silindu-i s\u0103 se cre\u015ftineze. Dar iubirea lor de liber- tate \u015fi ura lor fa\u0163\u0103 de ceast\u0103 religie intolerant\u0103 \u015fi s\u00e2ngeroas\u0103 \u00een numele lui Iisus cel bl\u00e2nd, i-a determinat pe saxoni s\u0103 se apere cu \u00eend\u00e2rjire. Conduc\u0103torii lor au primit botezul \u015fi saxoni s-au supus francilor dar au continuat s\u0103 se revolte ceea ce a dus la pedepse aspre. \u00cen anul 782, la \u00een\u0103bu\u015firea revolu\u0163iei din Verden, au fost decapita\u0163i 4.500 de saxoni\u2026 \u00cen acest timp \u00een r\u0103s\u0103rit a \u00eenceput o mi\u015fcare dizident\u0103 \u00eentre paulicieni. \u00cen jurul anului 800, unul dintre capii lor, Baanes, poreclit Murdarul a c\u0103zut \u00een erezia antinomian\u0103 pe care o sus\u0163inuser\u0103 \u015fi vechii gnostici (nicolai\u0163ii, carpocra\u0163ienii etc). aceasta provine dintr-o \u00een\u0163elegere eronat\u0103 a doctrinei lui Pavel c\u0103 nu suntem \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i prin lege, ci prin har, \u00een\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 as- cultarea de legea moral\u0103 ar fi legalism primejdios (2 Petru 3,15-18; 2 Ioan 6,11; Iuda 3-4; Iuda 8; Apoc. 2,6.15; 22,14.15). unele exager\u0103ri al paulicienilor, pun\u00e2nd mai mult pre\u0163 pe doctrina lui Pavel \u015fi resping\u00e2nd Primul Testament, poate si fi dus natural \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie. Dar este posibil ca informa\u0163iile pe care le avem despre ei s\u0103 fi fost denaturate \u015fi din cauza pre- zen\u0163ei \u00een r\u00e2ndurile lor a unor \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori r\u0103t\u0103ci\u0163i ca Baanes. (Doctrinele \u015fi practicile multor secte de ast\u0103zi sunt de asemenea cunoscute gre\u015fit\u2026). Contra teoriilor lui Baanes a luptat predicatorul paulician Serghios (Tihic) un b\u0103rbat auster care avea succes. Paulicienii continuau s\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103. 116","Stephanus al IV-lea (817) A fost ales f\u0103r\u0103 acordul regelui Ludovic Piosul. \u00cen schimb, el l-a \u00eencoronat pe rege la Reims, Francia. Pascal I (817-824) De asemenea \u00eentronat f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 consim\u0163\u0103m\u00e2ntului \u00eemp\u0103ratului occidental. Ludovic Piosul se pl\u00e2nge de aceasta \u015fi trimite ambasadori la Roma. Acolo ambasadorii sunt junghia\u0163i \u015fi Roma refuz\u0103 s\u0103-i predea pe vinova\u0163i. Papa trimite \u00eemp\u0103ratului\u2026 scuze \u015fi lingu\u015firi, f\u0103r\u0103 s\u0103-i pedepseasc\u0103 pe vinova\u0163i. Puterea pe care o ap\u0103raser\u0103 francii va deveni ca un \u015farpe \u00eenc\u0103lzit la s\u00e2n\u2026 Eugenisu al II-lea (827) Are loc o schism\u0103 s\u00e2ngeroas\u0103 cu Zitimus, un rival al papei. Valentin (827) \u00cen timpul lui, se impune tuturor celor ce-l viziteaz\u0103 pe pap\u0103 s\u0103-i s\u0103rute picioarele. Ob- serva\u0163i c\u0103 M\u00e2ntuitorul \u00censu\u015fi nu a permis uneori (Ioan 20,17), fiindc\u0103 voia mai \u00eent\u00e2i s\u0103 Se asi- gure de acceptarea jertfei Sale de c\u0103tre Tat\u0103l. Grigorius al IV-lea (827-844) \u00cen urma unor p\u0103cate politice ale lui Ludovic Piosul, episcopii au lansat o cruciad\u0103 contra lui. Ca urmare, proprii lui fii iau armele contra sa. \u00cemp\u0103ratul este \u00eentemni\u0163at \u015fi \u00eenjosit de ai s\u0103i, iar domnii \u015fi clericii din regatul s\u0103u sunt destitui\u0163i de c\u0103tre papa Grigore al IV-lea cu vr\u0103jma\u015fii \u015fui Ludovic. Acoperit de sacul peniten\u0163ei, \u00eemp\u0103ratul Ludovic Piosul a fost \u00eencarce- rat. Dar fiii s\u0103u au ajuns la ceart\u0103 \u015fi Ludovic a revenit la tron. Ludovic a confirmat dona\u0163ia franc\u0103 \u00een favoarea Romei. Un sinod din Paris \u00een vremea acestui Ludovic s-a pronun\u0163at contra icoanelor. Episco- pul Claudius de Torino \u015fi arhiepiscopul Agobard de Lyon, erau chiar iconocla\u015fti hot\u0103r\u00e2\u0163i. \u00cen r\u0103s\u0103rit, regenta Irina a r\u0103sturnat de la domnie pe fiul ei, Constantin P., continu\u00e2nd s\u0103 domneasc\u0103 singur\u0103. Dar \u00een timpul acesta, armatele bizantine nu mai erau biruitoare ca pe vremea \u00eemp\u0103ra\u0163ilor iconocla\u015fti. De aceea, vr\u0103jma\u015fii icoanelor au \u00eenceput s\u0103 sus\u0163in\u0103 din nou c\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerile se datoreaz\u0103 restabilirii \u201eidolatriei\u201d. De aceea, \u00een anul 813, armata a ridicat la tron un militar, pe Leon Armeanul care \u00eencepuse iar\u0103\u015fi prigonirea bietelor icoane\u2026 Patriarhul Nikoforos fusese exilat, deoarece nu voise s\u0103 se lepede de icoane, dar, din exil, \u00eei \u00eencuraja pe iconoduli; teologul Teodor Studitul sus\u0163inea \u015fi el icoanele. Ca urmare \u015fi el, ca \u015fi al\u0163ii, a trebuit s\u0103 sufere. Cultul icoanelor a fost iar\u0103\u015fi desfiin\u0163at \u015fi o nou\u0103 sciziune s-a produs \u00eentre patriarhia de Constantinopol (eretic\u0103) \u015fi celelalte patriarhii din apus \u015fi din r\u0103s\u0103rit. Urm\u00e2nd la tron Mihail B\u00e2lb\u00e2itul, acesta a permis folosirea icoanelor \u00een particular. Dar fiul s\u0103u Teofilos a hot\u0103r\u00e2t pedepse mari chiar pentru me\u015fterii de icoane. Pe scaunele episco- pale au fost pu\u015fi iconocla\u015fti, unii chiar f\u0103r\u0103 cultur\u0103 teologic\u0103. \u00cen anul 842, murind Teofil, a devenit regent\u0103 so\u0163ia sa, Teodora, \u00een numele fiului ei, Mihail al III-lea. Ironia istoriei a f\u0103cut ca tot o femeie s\u0103 restabileasc\u0103 cultul icoanelor. \u00cemp\u0103r\u0103teasa Teodora a permis aceast\u0103 idola- trie \u015fi a \u00eenceput \u00eenl\u0103turarea iconocla\u015ftilor. \u00cen anul 842, noul patriarh Metodiu M\u0103rturisitorul, a \u0163inut un nou sinod care a confirmat sinodul al VII-lea, ecumenic, iar data de 19 feb. 843 care celebra triumful contra iconocla\u015ftilor, a fost hot\u0103r\u00e2t\u0103 ca s\u0103rb\u0103toare pe viitor (duminica ortodo- xiei). De atunci icoanele au r\u0103mas s\u0103 doarm\u0103 lini\u015ftite sau s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u00een libertate \u00een biserici, su- persti\u0163iile adoratorilor lor. 117","Sergius al II-lea (844-847) Dup\u0103 moartea lui Ludovic Piosul \u00een apus episcopii s-au adunat \u015fi au \u00eemp\u0103r\u0163it coroane fiilor lui, proclam\u00e2nd dreptul \u00eenving\u0103torului. \u00cenvinsul (Lothar) este detronat f\u0103r\u0103 alt motiv. Totu\u015fi, Lothar a r\u0103mas puternic. \u015ei pe vremea papei Sergius al II-lea care fusese papit (consa- crat pap\u0103) f\u0103r\u0103 consim\u0163\u0103m\u00e2ntul s\u0103u, Lothar a trimis o armat\u0103 contra Romei \u00een frunte cu fiul s\u0103u. Acolo josniciile papei \u015fi ale romanilor au m\u0103rit conflictul. Apoi s-a ajuns la pace. Papa Sergius \u00een consecin\u0163\u0103, a recunoscut \u00een conciliu pe Lothar drept suveranul Romei, iar Lothar l-a recunoscut pe Sergiu pap\u0103. Leon al IV-lea (847-855) \u00cenc\u0103 din anul 827 arabii \u00eencepuser\u0103 s\u0103 atace Sicilia \u015fi s-o cucereasc\u0103. Prin 840, ei de- vastau sudul Italiei, iar \u00een 847 arabii au venit contra Romei. dar papa Leon al IV-lea \u00eei alung\u0103. O furtun\u0103 le-a \u00eempr\u0103\u015ftiat flota, Leon triumf\u00e2nd asupra lor. Apoi a ridicat noi fortifica\u0163ii la Roma (Cetatea leonin\u0103). Unii autori de mai t\u00e2rziu au transmis o legend\u0103 care circula despre faptul c\u0103 dup\u0103 Leon al IV-lea ar fi urmat ca pap\u0103\u2026 o femeie, sub numele de Ioan al VIII-lea, Anglicus (sau papisa Ioana). Se zice c\u0103 ar fi fost o fat\u0103 din Mainz care, sedus\u0103 de un pe\u0163itor, a plecat cu el la Atena unde a devenit foarte \u00eenv\u0103\u0163at\u0103. Apoi ar fi venit la Roma deghizat\u0103 \u00een b\u0103rbat \u015fi dup\u0103 ce a intrat \u00een r\u00e2ndul clerului, a reu\u015fit s\u0103 ajung\u0103 pe scaunul papal p\u0103storind doi ani \u015fu jum\u0103tate. Fiind gra- vid\u0103, ar fi n\u0103scut chiar n timpul unei procesiuni un copil, fiu de cardinal\u2026 Consternat, popo- rul a fugit p\u0103r\u0103sind-o \u015fi a murit. Ba \u00eenc\u0103 chiar ea l-ar fi \u00eencoronat pe Ludovic al II-lea. Povestea este destul de gogonat\u0103 ca s\u0103 poat\u0103 fi adev\u0103rat\u0103. Nu este nevoie s\u0103 admitem c\u0103 o femeie profana astfel \u201esf\u00e2ntul scaun\u201d c\u00e2nd el a fost profanat cu p\u0103cate mult mai grele de c\u0103tre cei mai mul\u0163i dintre b\u0103rba\u0163ii care l-au ocupat. Totu\u015fi legenda a fost crezut\u0103 mai t\u00e2rziu chiar de papi \u015fi a fost \u00eenscris\u0103 \u00een cronici, unii sus\u0163in\u00e2nd-o chiar \u00een timpurile moderne. \u00cen tot cazul, la alegerea papilor, mai t\u00e2rziu, a \u00eenceput s\u0103 se precizeze: \u201eAvem un pap\u0103 b\u0103rbat\u201d. O le- gend\u0103 similar\u0103 a circulat \u00een apus despre o femeie care a ajuns patriarh de Constantinopol\u2026 \u00cen acest timp, \u00een r\u0103s\u0103rit, \u00eemp\u0103r\u0103teasa ortodox\u0103 Teodora a \u00eenceput persecutarea paulicienuilor, (Unii dintre ei luaser\u0103 parte \u015fi la r\u0103scoala lui Toma Slavul, \u00eempreun\u0103 cu cei ce urm\u0103reau restabilirea icoanelor \u015fi dreptate social\u0103). De\u015fi persecuta\u0163i \u015fi \u00eenainte, acum au fost zdrobi\u0163i \u00een mod s\u0103lbatic, Teodora s-a putut l\u0103uda c\u0103 a ucis peste 100.000 de paulicieni prin sp\u00e2nzur\u0103toare, sabie \u015fi fl\u0103c\u0103ri. \u00cen disperarea lor, paulicienii au luat armele, stabilindu-\u015fi cen- trul la Tefrike, la hotarul estic al imperiului \u015fi cauz\u00e2nd mari neajunsuri bizantinilor. Benedictus al III-lea (855-858) Totodat\u0103 a fost ales de unii ca pap\u0103 Anastasius. Dar Anastasius a fost exclus iar Bene- dict confirmat de \u00eemp\u0103ra\u0163i. El se ascunsese (ca Saul) ca s\u0103 nu fie f\u0103cut pap\u0103. Dar ie\u015find din ascunz\u0103toarea sa, ca pap\u0103 \u015fi-a \u00eenc\u0103rcat familia de bog\u0103\u0163ii \u015fi onoruri\u2026 Supranumit patriarhul nepotismului. \u00cencep\u00e2nd cu el, mul\u0163i papi p\u00e2n\u0103 \u00een timpurile moderne \u015fi-au \u00een\u0103l\u0163at rudele \u00een func\u0163ii mari, \u00eenc\u0103rc\u00e2ndu-le de bog\u0103\u0163ii. Nicolas I (858-867) A refuzat \u015fi el papatul la \u00eenceput, dar apoi l-a acceptat pentru a da cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii un exemplu de st\u00e2ng\u0103cie \u015fi ipocrizie. El \u015fi-a ad\u0103ugat o coroan\u0103 de aur la mitr\u0103, fiind primul pap\u0103 care \u015fi-a pus coroan\u0103. S-a adresat marilor poten\u0163a\u0163i ca unor sclavi. Pe Ludovic al III-lea l-a constr\u00e2ns s\u0103-i duc\u0103 calul de c\u0103p\u0103stru \u00een public. Pentru a se sustrage autorit\u0103\u0163ilor omene\u015fti, se asem\u0103na cu Dumnezeu. Pe cei ce-l contestau (\u00eemp\u0103ra\u0163i, patriarhi, episcopi) \u00eei excomunica, f\u0103- c\u00e2nd s\u0103 creasc\u0103 prin aceasta \u015fi mai mult autoritatea Papalit\u0103\u0163ii. 118","\u00cen anul 857, a ap\u0103rut cel mai vestit document fals din toat\u0103 istoria sub numele \u201eDecretaliile Sf\u00e2ntului Isidor\u201d. Aceste acte false erau scrise ca \u015fi cum ar fi fost f\u0103cute de isto- ricul Isidor din sec. VI \u015fi voia s\u0103 sus\u0163in\u0103 c\u0103 to\u0163i episcopii Romei, de la \u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 atunci, fuseser\u0103 recunoscu\u0163i de Biseric\u0103 drept judec\u0103tori supremi. Papa Nicolae (indiferent dac\u0103 \u015ftia sau nu c\u0103 sunt falsuri) a min\u0163it afirm\u00e2nd c\u0103 documentele fuseser\u0103 p\u0103strate din timpuri str\u0103- vechi \u00een arhivele Bisericii romane. Aceast\u0103 fraud\u0103 literar\u0103, cea mai mare din istorie, a \u00eent\u0103rit mai mult dec\u00e2t orice altceva, Papalitatea, form\u00e2nd \u00een mare parte baza legii canonice a Bisericii romane. \u00cen timpul papei Nicolae a \u00eenceput s\u0103 se ascut\u0103 conflictul trandi\u0163ional dintre Biserica papal\u0103 \u015fi cea r\u0103s\u0103ritean\u0103. \u00cen timp ce r\u0103s\u0103ritenii recuno\u015fteau Roma drept prima dintre patriarhii, dar f\u0103r\u0103 drept de jurisdic\u0163ie asupra r\u0103s\u0103ritului, Papalitatea, tot mai puternic\u0103, pretindea juris- dic\u0163ia universal\u0103 asupra cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii. R\u0103s\u0103ritenii voiau ca papa s\u0103 fie \u015fi el supus sinodului tu- turor episcopilor. Dar papii pretindeau c\u0103 ei nu pot fi judeca\u0163i nici de \u00eemp\u0103ra\u0163i, nici de sinoade. \u015ei \u00een apus au fost destui care g\u00e2ndeau ca r\u0103s\u0103ritenii, dar \u00een apus Papalitatea a reu\u015fit s\u0103-\u015fi reali- zeze deseori preten\u0163iile. Paralel cu acesta crescuse tensiunea dintre cele dou\u0103 biserici \u015fi la ni- vel popular. Italienii \u00eei urau pe greci \u015fi invers. Grecii, consider\u00e2ndu-se civiliza\u0163i, \u00eei socoteau pe italieni barbari. C\u00e2nd papa l-a numit pe Carol cel Mare \u00eemp\u0103rat al apusului, aceasta a st\u00e2rnit la culme indignarea Constantinopolului care fiind capital\u0103 din sec. IV a \u00eentregului imperiu ro- man, voia \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 vechea onoare. Sau cel pu\u0163in s\u0103 nu se re\u00eennoiasc\u0103 imperiul de apus f\u0103r\u0103 acordul Bizan\u0163ului. Afar\u0103 de aceasta existau diferen\u0163e doctrinare \u015fi rituale \u00eentre cele dou\u0103 biserici. R\u0103s\u0103ri- tenii erau nemul\u0163umi\u0163i c\u0103 latinii ad\u0103ugaser\u0103 la crez cuv\u00e2ntul \u201efilioque\u201d (\u015fi de la Fiul) cu pri- vire la purcederea Duhului Sf\u00e2nt, \u00een timp ce r\u0103s\u0103ritenii credeau c\u0103 El purcede numai de la Ta- t\u0103l. De asemenea, r\u0103s\u0103ritenii condamnau faptul c\u0103 apusenii posteau s\u00e2mb\u0103ta ca marcioni\u0163ii, \u015fi c\u0103 m\u00e2ncau s\u00e2nge sau animale sugrumate: c\u0103 m\u00e2ncau ou\u0103 \u015fi apte n postul mare: c\u0103 zugr\u0103veau pe M\u00e2ntuitorul \u00een chipul unui miel, c\u0103 interziceau preo\u0163ilor c\u0103s\u0103toria. Un alt motiv a mai fost \u015fi luarea mo\u015fiilor papale din Italia de jos de c\u0103tre bizantini, iar mai t\u00e2rziu, \u201econfiscarea\u201d pose- siunilor bizantine din nord (Exarharul de Ravenna) de c\u0103tre franci \u00een favoarea papilor. \u00cen timpul papei Nicolae I schisma a izbucnit pe motivul legitimit\u0103\u0163ii patriarhului de Constantinopol. Cearta dintre cei doi patriarhi de Constantinopol, Fotios \u015fi Ignatios, \u00eempreun\u0103 cu partizanii lor, a tulburat nu numai r\u0103s\u0103ritul ci a cerut convocarea unui sinod ecumenic pro- pus de c\u0103tre Foticos, actualul patriarh. Papa Nicolae a g\u0103sit \u00een aceasta ocazia de a-\u015fi afirma dreptul de jurisdic\u0163ie, trimi\u0163\u00e2nd doi delega\u0163i care s\u0103-l reprezinte pe pap\u0103 ca unicul judec\u0103tor \u015fi nu ca primul \u00eentre patriarhii egali (primus inter pares), ba chiar aduc\u00e2nd anumite mustr\u0103ri \u00eem- p\u0103ratului \u015fi patriarhului. Dar sinodul l-a confirmat pe Fotius \u015fi l-a l\u0103sat destituit pe Igna\u0163iu, ceea ce i-a determinat pe igna\u0163ieni s\u0103 apeleze la pap\u0103. \u00cen anul 863, papa Nicolae a destituit pe delega\u0163ii s\u0103i pentru c\u0103 \u00ee\u015fi \u00eentrecuser\u0103 atribu\u0163iile de simpli reprezentan\u0163i ai papei, vot\u00e2nd de partea sinodului. Apoi l-a declarat legitim pe Igna\u0163iu \u015fi l-a declarat destituit pe Fotiu. Atitudinea papei a ofensat Constantinopolul. Deciziile lui n-au fost luate \u00eenseamn\u0103, va \u00eenc\u0103 \u00eemp\u0103ratul Mihail Be\u0163ivul a r\u0103spuns vehement \u015fi dispre\u0163uitor papei. \u00cen anul 865, papa a scris \u00eemp\u0103ratului pe acelea\u015fi ton iar \u00een anul urm\u0103tor a smuls Biserica bulgar\u0103 de sub adminis- tra\u0163ia r\u0103s\u0103ritenilor. Bulgarii fuseser\u0103 \u201econverti\u0163i\u201d \u00een anul 864 de misionari r\u0103s\u0103riteni \u015fi organiza\u0163i de preo- \u0163ii r\u0103s\u0103riteni. Dar pap\u015ftii au c\u0103utat s\u0103-l atrag\u0103 de partea lor pe Bogoris (Boris) regele bulgar, astfel \u00eenc\u00e2t la cererea lui papa a trimis acolo oameni de-ai lui iar clericii r\u0103s\u0103riteni au fost alunga\u0163i cu injurii. Apoi latinii au \u00eennegrit pe r\u0103s\u0103riteni \u00eenaintea bulgarilor\u2026 ca r\u0103spuns, patri- arhul Fotiu a scris o enciclic\u0103 contra latinilor iar \u00een anul 867 a convocat un sinod la Constanti- nopol care a condamnat anumite practici ale apusenilor \u015fi a declarat pe papa Nicolae destituit \u015fi excomunicat. Dup\u0103 aceasta o ambasad\u0103 a \u00eemp\u0103ratului a comunicat \u015fi \u015fui Ludovic al II-lea, \u201e\u00eemp\u0103ratul de apus\u201d, aceste decizii. Papa Nicolae, \u00eenainte de a muri a mai avut putere \u015fi timp 119","s\u0103 comunice \u015fi el apusenilor enciclica lui Fotiu \u015fi a ridicat pe franci contra grecilor cu acuza\u0163ii de erezie. Schisma va evolua p\u00e2n\u0103 la o separare total\u0103 \u00een anul 1054. Adrian al II-lea (867-872) Un pap\u0103 foarte ocupat cu moa\u015fte. I-a trimis regelui Britaniei un bra\u0163 al papei Leon al III-lea drept relicv\u0103 foarte pre\u0163ioas\u0103. \u00cen vremea sa, \u00eemp\u0103ratul apusean Carol Ple\u015fuvul, este di- rijat de cler \u015fi excomunicat de c\u0103tre pap\u0103. \u00cen r\u0103s\u0103rit, \u00een urma unei lovituri de stat, devine \u00eemp\u0103rat Basileios Makedon care fiind \u00een conflict cu patriarhul Fotios din cauza asasin\u0103rii fostului \u00eemp\u0103rat, \u00eel destituie \u015fi-l exileaz\u0103 pe patriarh. Apoi comunic\u0103 papei Adrian al II-lea c\u0103 a executat sentin\u0163a papal\u0103\u201d contra lui Fotios \u015fi-l readuce pe Ignatios. Mai mult, propune papei convocarea unui sinod la Constantinopol care s\u0103 \u00eempace din nou cele dou\u0103 biserici. Papa Adrian al II-lea a \u0163inut mai \u00eent\u00e2i un sinod \u00een Roma care a re\u00eennoit condamnarea lui Fotios \u015fi restabilirea lui Ignatios, dup\u0103 care a trimis delega\u0163i la sinodul constantinopolitan, cu ordin de a impune sinodului voin\u0163a obligatorie a papei \u015fi s\u0103 nu fie nimeni admis \u00een sinod care nu va recunoa\u015fte suprema\u0163ia papei. Delega\u0163ii papali au fost primi\u0163i cu mari 0onoruri de c\u0103tre adversarii lui Fotios \u015fi de \u00eemp\u0103rat, apoi au \u00eenceput s\u0103 decreze \u00een numele pontifului. Sinoduk a fost \u0163inut la Haghia, Sofia (Const.) sub pre\u015fedin\u0163ia delega\u0163ilor papali \u015fi cu un num\u0103r mic de participan\u0163i, c\u0103ci numai 12 episcopi \u00een frunte cu Ignatios, au semnat formula de supu- nere. Cu greu s-a m\u0103rit treptat num\u0103rul membrilor p\u00e2n\u0103 la 102. Fotios a fost judecat \u00een sinod dar se spune c\u0103 a p\u0103strat o atitudine demn\u0103, mai mult t\u0103c\u00e2nd iar uneori replic\u00e2nd cu cuvinte caustice din Scriptur\u0103, ceea ce exaspera pe delega\u0163ii papali. I s\u2013au g\u0103sit fostului patriarh o se- rie de \u201ep\u0103cate\u201d apoi l-au \u00eenfierat cu tot felul de nume de eretici \u015fi l-au lovit cu toate anatemele. \u00cen dorin\u0163a igna\u0163ienilor de a-l strivi pe Fotios, s-au v\u00e2ndut latinilor astfel \u00eenc\u00e2t ei \u00een\u015fi\u015fi au \u00eence- put s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103 \u00eemp\u0103ratului de acest lucru. Cur\u00e2nd \u00eentre greci \u015fi latini a izbucnit din nou con- flictul \u00een sinod, desp\u0103r\u0163indu-se nu prea amical. Acest sinod a fost intitulat pompos: \u201eAl VIII- lea Sinod Ecumenic\u201d. Dup\u0103 sinod, s-a n\u0103scut un alt incident. Bulgarii au trimis o delega\u0163ie ca s\u0103 afle de cine apar\u0163in ei \u00een mod legitim de Roma sau de Constantinopol. Spre surprinderea latinilor, bulgarii au fost de acord mai degrab\u0103 cu r\u0103spunsul r\u0103s\u0103ritenilor. Delega\u0163ii papali s-au \u00eentors am\u0103r\u00e2\u0163i \u015fi protest\u00e2nd. Fiind ataca\u0163i pe drum de pira\u0163i, li s-au r\u0103pit \u015fi actele sinodale\u2026 Apoi bulgarii i-au alungat pe clericii latini la fel de injurios cum \u00eei alungase pe cei greci\u2026 Drept urmare, papa Adrian l-a declarat \u015fi pe Ignatios excomunicat dac\u0103 nu-\u015fi retrage administra\u0163ia sa din Bulga- ria\u2026 \u00centre timp, \u00een anul 871, paulicienii r\u0103scula\u0163i au fost \u00eenfr\u00e2n\u0163i de c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Vaselios Macedoneanul. Ioan al VIII-lea (872-882) Mare politician, Carol Ple\u015fuvul, a venit \u00een Italia ca august \u015fi cezar. Dup\u0103 ce i-a oferit papei bani \u015fi plec\u0103ciuni, papa l-a consacrat ca \u00eemp\u0103rat. Ioan al VIII-lea a consacrat Madonei (Maicii Domnului) vechiul templu p\u0103g\u00e2n al Fortunei Virile\u2026 \u00cen acest timp, a \u00eenceput o mare goan\u0103 dup moa\u015fte. A \u00eenceput s\u0103 se dez- groape sfin\u0163i \u015fi martiri pentru a face trafic cu relicve. Cum oasele sunt la fel de bune \u00een acest scop, indiferent cui au apar\u0163inut, se \u00een\u0163elege c reprezentau o afacere bun\u0103. L-a excomunicat pe ducele de Napoli fiindc\u0103 a f\u0103cut pace cu sarazinii (arabii) eretici. \u00cen schimb, a consfin\u0163it crima fratelui ducelui, care l-a ucis pe duce\u2026 \u00een acest timp, seniorii de Spoleto \u015fi Toscana au invadat statul papal \u015fi l-au luat prizonier pe pap\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd acesta a promis tot cea ce i s-a cerut. Apoi papa a fugit \u00een Fran\u0163a dar nu a g\u0103sit sprijin. La \u00eentoarcerea, l-a recunoscut ca rege al Italiei pe Carol Grosul, un epileptic care-\u015fi pusese pe cap toate co- roanele imperiului carolingian. O rud\u0103 a papei i-a pus otrav\u0103 pentru a-i lua locul. Dar otrava 120","fiind lent\u0103, a fost nevoie s\u0103-i dea o lovitur\u0103 de ciocan \u00een cap\u2026 Cu c\u00e2t \u00eenaint\u0103m \u00een timp, se poate observa stric\u0103ciunea cresc\u00e2nd\u0103 a Romei papale. \u00cen apus, domneau din plin moravuri p\u0103g\u00e2ne germanice. Se f\u0103ceau dueluri, se recurgea la ordalii. Bazarul \u015fi for\u0163e stabileau dreptatea. Iar Biserica consfin\u0163ea toate acestea. Asasinul se putea r\u0103scump\u0103ra cu bani sau zidind biserici. C\u0103lug\u0103rul putea mo\u015fteni pe un laic dar nu \u015fi inver4s. poporul era \u00een cea mai mare parte analfabet. Iar \u015ftiin\u0163a nobililor era\u2026 v\u00e2n\u0103toarea \u015fi c\u00e2ntatul la lutrin. \u00cen r\u0103s\u0103rit, situa\u0163ia s-a schimbat iar\u0103\u015fi. Fotios a fost rechemat din exil \u015fi numit dasc\u0103l al fiilor \u00eemp\u0103ratului; s-a \u00eemp\u0103cat cu Ignatios iar dup\u0103 moartea aceluia a fost f\u0103cut din nou patri- arh cu acordul \u00eentregii ierarhii. Fotiu \u015fi \u00eemp\u0103ratul au convocat un nou sinod \u00een care s\u0103 fie revi- zuit procesul lui Fotiu. Chiar papa Ioan care tr\u0103ia pe atunci, l-a recunoscut pe Fotiu \u015fi a trimis delega\u0163i la sinod. Papa a f\u0103cut multe concesii, anul\u00e2nd sinodul precedent, renun\u0163\u00e2nd la adausul \u201efilioque\u201d \u015fi recunosc\u00e2nd c\u0103 scaunul patriarhal de Constantinopol \u015fi cel de Roma sunt coor- donate. Toate ceste concesii erau f\u0103cute \u00een speran\u0163a c\u0103 Fotiu va cere iertare papei, c\u0103 va recu- noa\u015fte primatul Romei sau cel pu\u0163in c\u0103 va restitui Bulgaria. Dar papa se \u00een\u015felase. Astfel, papa Ioan al VIII-lea s-a suit pe amvonul Bisericii Sf. Petru cu Evanghelia \u00een m\u00e2n\u0103, \u00een anul 881, declar\u00e2nd nul acordul din 880 \u015fi restabilind pe cel din 870, \u00eennoind astfel sciziunea. Martinus (Martin II) (882-884) Fost delegat al lui Ioan al VIII_lea la Constantinopol. A \u201ecump\u0103rat\u201d func\u0163ia. Men\u0163ine anatema asupra lui Fotiu. Adrian III (884-885) Aceea\u015fi atitudine contra lui Fotiu \u015fi a sinodului din 880. Stephanus V (885-891) A excomunicat pe to\u0163i uzurpatorii str\u0103ini de s\u00e2ngele lui Carol cel Mare, \u00een Imperiul apusean. A condamnat duelurile \u015fi ordaliile. \u00cen schimb, a intervenit \u00een tulbur\u0103rile politice din Fran\u0163a \u015fi Germania, pentru a le hr\u0103ni. Politica \u201edivide et impera\u201d a fost bine ilustrat\u0103 de papi. Beranger a devenit rege al Italiei dar \u00een anul urm\u0103tor (889) a fost \u00eenvins de Guido Domnul Spoleto care va primi apoi coroana imperial\u0103 de la pap\u0103\u2026 \u00centre timp, au primit cre\u015ftinismul \u015fi alte neamuri. Slavii apuseni (moravi, cehi, au fost evangheliza\u0163i de c\u0103tre fra\u0163ii Kiril \u015fi Metodiu, misionari r\u0103s\u0103riteni \u00eenc\u0103 de pe la 863, \u00eencerc\u00e2ndu-se crearea unei biserici independente de episcopatele germane catolice. \u00cen anul 869, papa Adrian al II-lea permisese folosirea limbi slave ca limb\u0103 de cult. Apoi \u015fi cneazul Berovoi al Boemiei se cre\u015ftineaz\u0103. Kiril \u015fi Metodiu au creat alfabetul slav pe baza celui gre- cesc. S\u00e2rbii \u015fi croa\u0163ii au primit cre\u015ftinismul tot \u00een acest secol, al\u0163ii chiar mai \u00eenainte. R\u0103s\u0103rite- nii \u015fi apusenii, italienii sau germanii, s-au \u00eentrecut \u00een aceast\u0103 oper\u0103 de \u201ecre\u015ftinare\u201d care \u00eei scutea pe cuceritori de folosirea armelor. Francii de asemenea au muncit s\u0103-\u015fi \u00eentind\u0103 imperiul lor \u015fi asupra unor slavi. Mai u\u015foar\u0103 a fost convertirea slavilor de c\u0103tre misionari bizantini care n-au venit cu subjugare politic\u0103. Kiril \u015fi Metodiu au tradus \u00een slavon\u0103 literatura Bisericeasc\u0103. \u00cen anul 886, ucenici lui Metodiu (Clement, Naum \u015fi Constantin) au \u00eenceput s\u0103 evanghelizeze pe slavii din Macedonia. Tot \u00een secolul acesta a avut loc \u015fi cre\u015ftinarea hazarilor din Chersonesul Tauric dar odat\u0103 cu cre\u015ftinismul a p\u0103truns \u00eentre ei \u015fi iudaismul \u015fi islamul. \u00cen r\u0103s\u0103rit, \u00eemp\u0103ratul Leon Filozoful, a destituit \u015fi exilat pe Fotiu definitiv; totu\u015fi aceasta n-a adus dec\u00e2t o bucurie trec\u0103toare papei care s-a \u00eemp\u0103cat cu Bizan\u0163ul, deoarece scau- nul patriarhal a fost ocupat de un cleric hirotonit de Fotiu\u2026 121","Formosus (891-896) \u00cen timpul papei Ioan al VIII-lea fusese excomunicat, sub pretext de tr\u0103dare. A fost epi- scop \u00eenainte de a fi pap\u0103, ceea ce era f\u0103r\u0103 precedent. A fost un om de moravuri severe. A con- sacrat ca rege pe Arnold dar acesta a murit otr\u0103vit. Tot el a \u00eencoronat ca \u0163ar al bulgarilor pe Boris, \u00een urma unei \u00een\u0163elegeri. \u00cen acest timp triburile maghiarilor, neam de origine ugro-finic\u0103 au invadat Panonia, lo- cuit\u0103 de slavi. Dup\u0103 ce a locuit un timp \u00eentre Nistru \u015fi Prut, f\u0103c\u00e2nd campanii de jaf c0ntra Bulgariei, s-au a\u015fezat \u00een Panonia sub conducerea lui Arpad, primul lor rege. Din Panonia lan- sau mereu atacuri contra cre\u015ftinilor. Bonifacius VI (896) A fost un preot josnic. A murit asasinat dup\u0103 15 zile de domnie. \u00cen acest timp \u00een Roma se \u00eenfruntau pentru putere politic\u0103 mai multe frac\u0163iuni, fiecare fiind interesat\u0103 s\u0103-\u015fi a\u015feze pe tronul papal omul ei, ceea ce a dat na\u015ftere la o stare de lucruri infernal\u0103. Este natural ca ten- din\u0163ele luciferice \u015fi politica diabolic\u0103 s\u0103 creeze un infern. Stephanus VI (896-897) Dezgroap\u0103 trupul papei Formosus, \u00eei pune tiara pe cap, \u00eel a\u015feaz\u0103 pe tron \u015fi apoi \u00eel bat- jocore\u015fte acoperindu-l cu murd\u0103rii. I-a smuls cele trei degete cu care d\u0103duse binecuv\u00e2ntarea pontifical\u0103, i-a desp\u0103r\u0163it capul de trup apoi l-a aruncat \u00een Tibru. Dar \u00een anul urm\u0103tor, partida advers\u0103 a pus m\u00e2na pe papa \u015etefan al VII-lea \u015fi l-a sugrumat, r\u0103spl\u0103tindu-i zelul\u2026. Romanus (897) Papa Romanus a reabilitat memoria lui Formosus. Theodorus al II-lea (898) A reabilitat victimele dezordini \u015fi a calmat certurile, ar\u0103t\u00e2ndu-se bun \u015fi caritabil. Iohannes al IX-lea (898-900) Oper\u0103 asem\u0103n\u0103toare cu al lui Teodor II. Benedictus IV (900-903) Un prelat cinstit, care a trecut repede prin scaunul papal. Leon V (903) A fost sacrificat \u00een \u00eenchisoare de c\u0103tre urm\u0103torul pap\u0103, Chistofor (903-904) Sergius al III-lea (904-911) A pus cap\u0103t papei Christofor\u2026 I-a restabilit pe odiosul \u015etefan al VII-lea \u015fi l-a con- damnat iar\u0103\u015fi pe Formosus. Era prietenul ducelui de Toscana \u015fi amantul so\u0163iei ducelui Narozzia. Secolul acesta va fi dominat \u00een Roma de ni\u015fte femei cu autoritate care vor dispune de scaunul papal. Se mai nume\u015fte secolul Obscur sau Pornocra\u0163ia. Anastasius III (911-913 \u015fi Lando (913-914) Obscuri. Au disp\u0103rut repede. 122","Iohannes X (914-928) Fost preot. Ca favorit al Teodorei (sora Marozziei \u015fi fiica senatorului Teofilact) femeie la fel de frumoas\u0103 \u015fi de desfr\u00e2nat\u0103 a devenit episcop \u015fi pap\u0103. A fost r\u0103zboinic \u015fi m\u0103rinimos. A luat parte la r\u0103zboi contra arabilor, al\u0103turi de bizantini \u015fi de marchizul de Spoleto. Cu aceast\u0103 ocazie arabii pierd centrul \u015fi parte din sudul Italiei dar p\u0103streaz\u0103 \u00eenc\u0103 Sicilia. \u00cen 926 Italia este invadat\u0103 de maghiari care ajung p\u00e2n\u0103 la Roma. Marozzia devine geloas\u0103 pe sor\u0103-sa Teodora \u015fi pe pap\u0103. Solda\u0163ii trimi\u015fi Dumnezeu ea \u00een palatul Lateran \u00eel \u00eenjunghie pe Ioan al X-lea \u015fi pe ai s\u0103i. Leon VI (928-929) \u015fi \u015etefan VIII (929-931) Apar \u015fi dispar\u2026 \u00cenfrico\u015fa\u0163i, episcopii se pleac\u0103 la ordinele unei feei. Iohannes al XI-lea (931-936) Ioan al XI-lea este fiul nelegitim al fostului pap\u0103 Sergius III \u015fi al Marozziei. Marozzia v\u0103duv\u0103, promite lui Hugues coroana Romei \u015fi \u00eel ia de so\u0163. Dar Hugues intr\u0103 \u00een conflict cu Alberio, fiul legitim al Marozziei, care \u00eei r\u0103scoal\u0103 pe romani, asediaz\u0103 pe Hugues \u015fi pe Marozzia \u015fi \u00eel \u00eentemni\u0163eaz\u0103 pe Ioan al XI-lea care va muri \u00een lan\u0163uri\u2026 Alberio se face prin- cipe de Roma, murind ca pap\u0103. P\u00e2n\u0103 la moartea sa, Alberio va tiraniza scaunul papal. Leon VII (936-939) Numit de Alberio. A voit s\u0103 \u00eempace pe Alberio cu Hugues dar n-a reu\u015fit. Stephanus al VIII-lea (939-942) Are loc r\u0103zboi civil \u00een imperiul de apus \u00eentre Ludovic al IV-lea al Fran\u0163ei Hugues cel Mare \u015fi Otho al Germaniei. Papa a intervenit , excomunic\u00e2nd pe Hugues \u015fi proclam\u00e2nd \u00een numele Domnului ca rege pe Ludovic al Ivlea, vasalul rebel. Dar nu a reu\u015fit s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t luptelor dintre Alberio \u015fi Hugues. Se spune c\u0103 romanii i-au t\u0103iat nasul \u015fi l-au desfigurat f\u0103r\u0103 a- i lua totu\u015fi mitra. Marinus II (Marinus al III-lea) \u015fi Agapetus al II-lea (946-953) Au fost papi buni pentru c\u0103 n-au f\u0103cut altceva dec\u00e2t s\u0103 treac\u0103\u2026 Autoritatea real\u0103 era exercitat\u0103 de c\u0103tre Alberio. \u00cen acest timp \u00eemp\u0103ratul Otho a venit \u00een Italia dar papa i-a interzis intrarea \u00een Roma. Iohannes al XII-lea (955-963) Pe numele adev\u0103rat Octavian, fiu de 18 ani al lui Alberio, ales pap\u0103 la moartea lui Alberio. A f\u0103cut din palatul papal un serai, tr\u0103ind \u00een cel mai abject desfr\u00e2u \u015fi \u00een violuri. Ro- manii s-au pl\u00e2ns \u00eemp\u0103ratului Otho de aceste lucruri dar \u00eemp\u0103ratul i-a lini\u015ftit spun\u00e2ndu-le c\u0103 papa se va potoli dup\u0103 ce \u00ee\u015fi va consuma tinere\u0163ea\u2026 \u00ceN domeniul politic, \u00ee\u015fi schimba sistemul odat\u0103 cu metresa. \u00cemp\u0103ratul Otho al Germaniei a intrat \u00een Roma dup\u0103 ce l-a \u00eenvins pe Berengar. A ratifi- cat actul dona\u0163iei pepiniene, garant\u00e2nd astfel existen\u0163a statului papal. Apoi a fost \u00eencoronat ca \u00eemp\u0103rat \u015fi rege al Italiei\u2026 Dup\u0103 care a convocat un sinod care a stabilit interven\u0163ia \u00eemp\u0103ca- tului \u00een alegerilor papale \u015fi s-a retras. Deodat\u0103 papa \u015fi-a schimbat politica; declar\u0103 Roma republic\u0103; p\u0103r\u0103se\u015fte mitra pontifi- cal\u0103 \u015fi ia casca de r\u0103zboinic chem\u00e2nd sub steagul s\u0103u pe Adalbert fiu al lui Berehgar, preg\u0103tindu-se de r\u0103zboi. Sinodul stabilise \u00eentre timp ca pap\u0103 pe Leon al VIII-lea care s-a refu- giat apoi la Otho. 123","Cu ajutorul metreselor sale reintr\u0103 \u00een Roma, excomunic\u0103 pe \u00eemp\u0103rat \u015fi pe antipap\u0103 \u015fi se reabiliteaz\u0103 ca pap\u0103 printr-un nou sinod. Apoi \u00eenc\u0103 un sinod proclam\u0103 suprema\u0163ia tronului papal asupra tuturor terenurilor lumii. Episcopii \u015fi cardinalii care se opun sunt pedepsi\u0163i \u015fi junghia\u0163i\u2026 Dar moare imediat dup\u0103 acest triumf, fiind ucis de so\u0163ul victimei sale tocmai \u00een momentul c\u00e2nd savura ultimul s\u0103u adulter. La moartea sa a fost pus pap\u0103 Benedictus al V-lea dar acesta a fost r\u0103sturnat imediat de papa Leon al VIII-lea care a venit cu sprijinul armatei germane. Benedict a murit \u00een exil. Leon VIII (963-965) ???? Iohannes al XIII-lea (965-972) \u00centronat de c\u0103tre trimi\u015fii \u00eemp\u0103ratului Otho. Bizuindu-se pe ajutorul lui Otho, face pe despotul cu nobilii romani. Roma \u00eel alung\u0103 expulz\u00e2nd totodat\u0103 \u015fi garnizoana imperial\u0103 \u015fi or- ganiz\u00e2nd republica. Indignat, Otho revine \u00een Italia, cucere\u015fte republica, exileaz\u0103 pe consuli, sp\u00e2nzur\u0103 pe tribuni \u015fi biciuie\u015fte public pe prefect, dup\u0103 care \u00eel plimb\u0103 c\u0103lare cu spatele \u00eenainte pe un m\u0103gar. Se pare c\u0103 papa a \u00eencurajat aceast\u0103 r\u0103zbunare. Benedictus al VI-lea (972-974) \u00cen acest timp puterea \u00een Roma era \u00een m\u00e2inile lui Crescen\u0163iu, fiu al Teodorei \u015fi al papei Ioan al X-lea. Acesta l-a \u00eencarcerat pe Benedict \u015fi l-a \u00eenlocuit cu Franconio, care va domni sub numele de Bonifacius al VII-lea. Acesta fuge cur\u00e2nd la Constantinopol. Donus al II-lea (974) Nu se \u015ftie nimic despre el. Benedictus al VII-lea (975-983) Pus pap\u0103 de c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Otho al II-lea care \u00eentre timp s-a \u00eentors la Roma \u015fi a jun- ghiat c\u00e2\u0163iva conjura\u0163i, dup\u0103 ce \u00eei invitase la mas\u0103. Noul pap\u0103 se credea Benedict al VI-lea neg\u00e2ndu-l pe cel ce purtase acest nume. Iohannes al XIV-lea (983-984) \u00centronat de \u00eemp\u0103rat. \u00cen timpul s\u0103u, sarazinii (mahomedanii) excita\u0163i de refugiatul pap\u0103 Bonifaciu VII, devastau sudul Italiei \u015fi se apropiau de Roma. \u00cemp\u0103ratul Otho II i-a \u00eent\u00e2mpinat dar a c\u0103zut \u00een lupt\u0103. Bonifacius VII, favoritul partidei romane reapare \u00een Lateran iar Ioan al XIV-lea va muri \u00een \u00eenchisoare. Bonifacius al VII-lea (984-985) s-a men\u0163inut \u00een tonul p\u0103tat de s\u00e2nge printr-o generoas\u0103 distribuire de bani fura\u0163i. Referindu-se la Ioan XII, Leon VIII \u015fi Bonifacius VII, episcopul de Orleans i-a numit \u201emon- \u015ftri de vinov\u0103\u0163ie care se sc\u0103ldau \u00een s\u00e2nge \u015fi murd\u0103rii, antihri\u015fti st\u00e2nd \u00een templul lui Dumne- zeu\u201d\u2026 Papalitatea ajunsese at\u00e2t de corupt\u0103 \u00eenc\u00e2t chiar Biserica apostaziat\u0103 nu era de acord cu traiul papilor. Protejat de Crescen\u0163iu, Bonifaciu VII a fost un antipap\u0103 recunoscut de romani ca suveran pontif. De aceea i s-a respectat nume, urm\u0103torul pap\u0103 numindu-se al VIII-lea. Faptele lui au fost de a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t proprii prieteni l-au p\u0103r\u0103sit. \u00cen cele din urm\u0103 a fost f\u0103cut buc\u0103\u0163i iar cadavrul s\u0103u l\u0103sat \u00een pia\u0163a public\u0103 de unde l-au ridicat c\u00e2\u0163iva preo\u0163i\u2026 124","Iohannes al XVI-lea (985-986) A murit \u00een timpul anului numirii sale. De fapt domnea Crescen\u0163iu. Iohannes al XVI-lea (986) Ales pap\u0103 dar ur\u00e2t de Crescen\u0163iu. A fost un om r\u0103u, tr\u0103d\u0103tor de \u0163ar\u0103, simoniac \u015fi avar. Se crede c\u0103 a v\u00e2ndut chiar \u015fi canoniz\u0103ri. Pe timpul s\u0103u, Roma avea circa 20 de comunit\u0103\u0163i c\u0103- lug\u0103re\u015fti care tr\u0103iau numai din ofrande\u2026 A fost exclus din categoria papilor legitimi. Dar unii dintre cei legitimi l-au \u00eentrecut \u00een r\u0103utate. Ca s\u0103 nu a discut\u0103m chiar legitimitatea a \u00eense\u015fi tro- nului pontifical. Gregorius al V-lea (996) Era rud\u0103 cu \u00eemp\u0103ratul Otho III. Crescen\u0163iu l-a alungat \u015fi a pus \u00een loc pe Filagatus, epi- scop de Piacenza, sub numele de Iohanes XVI. Dar Otho III, iritat, s-a \u00eendreptat spre Roma prin ploaia de anateme din partea noului pap\u0103, ca s\u0103 se r\u0103zbune cu ramele. Otho l-a asediat pe Crescen\u0163iu, pe Ioan CVI \u015fi castelul Sant-Angelo. Apoi, l-a dorin\u0163a lui Grigore V, reinstalat, lui Ioan XVI i se scot ochii \u015fi i se taie nasul \u015fi limba. Apoi este plimbat pe un m\u0103gar - sejur de- acum intrat \u00een tradi\u0163ia - b\u0103tut cu verigi \u015fi aruncat \u00eentr-o carcer\u0103 plin\u0103 de murd\u0103rii unde c\u0103l\u0103ii \u201ecre\u015ftini\u201d i-au t\u0103iat picioarele \u015fi m\u00e2inile cu fier\u0103str\u0103ul \u00eenainte de a-i lua via\u0163a. Crescen\u0163iu a ca- pitulat cu condi\u0163ia vie\u0163ii dar, \u00een ciuda cuv\u00e2ntului dat, a fost sp\u00e2nzurat de picioare. T\u00e2n\u0103rul \u00eem- p\u0103rat Otho III pl\u00e2ngea \u00een timpul acestor execu\u0163ii comandate de un \u201esf\u00e2nt\u201d pontif. Evident, c\u0103 dac\u0103 tronul Satanei nu este la Roma, atunci nu este nic\u0103ieri. Grigore V fusese un preot pe nume Bruno. A fost cel dint\u00e2i german care a devenit pap\u0103. \u00centre timp, influen\u0163a papilor s-a dovedit puternic\u0103 \u00eenc\u0103 \u015fi \u00een r\u0103s\u0103rit. Dar opozi\u0163ia deve- nit\u0103 tradi\u0163ional\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 biserici nu mai putea fi stins\u0103 cu nimic. A urmat \u00een acest secol o nou\u0103 controvers\u0103 legat\u0103 de permisiunea unei a patra c\u0103s\u0103torii a \u00eemp\u0103ratului Leon al VI-lea Filozoful. El nu avusese copii de la prima so\u0163ie \u015fi de aceea \u015fi-a luat o a doua, apoi o a treia dar tot f\u0103r\u0103 copii\u2026 R\u0103s\u0103ritenii permiteau \u00een acest caz cel mult o a treia c\u0103s\u0103toriei, pe c\u00e2nd apuse- nii o permiteau \u015fi pe a patra. R\u0103s\u0103ritenii credeau c\u0103 nu numai un sinod ecumenic ar putea s\u0103-i permit\u0103 \u00eemp\u0103ratului dar delega\u0163ii papei au rezolvat problema mai simplu, \u00een numele autorit\u0103\u0163ii papale a lui Sergius III care t\u0103ria el \u00eensu\u015fi foarte liber. Delega\u0163ii papali au declarat destituit sau excomunicat pe oricine s-ar opune acestei c\u0103s\u0103torii. Patriarhul Nicolae a fost exilat \u015fi \u00eenlocuit apoi reinstalat din ordinul \u00eemp\u0103ratului ajuns pe patul de moarte. Dup\u0103 care s-a \u0163inut un sinod la Bizan\u0163 care a interzis a patra c\u0103s\u0103torie, \u00een timp ce Roma n-a recunoscut deciziile acestui si- nod. \u00cen anul 933 a fost f\u0103cut patriarh Teofilactos, fiul \u00eemp\u0103ratului Romanos, cu concursul \u015fi consacrarea papei Ioan al IX-lea. Patriarhul era un adolescent zburdalnic de numai 16 ani. Acesta a m\u00e2njit scaunul patriarhal timp de 23 de ani, fiind demn de papii contemporani care duceau o via\u0163\u0103 destr\u0103b\u0103lat\u0103. Odat\u0103 a p\u0103r\u0103sit chiar slujba liturghiei, fugind \u00een grajd dup\u0103 ce primise vestea c\u0103 iapa sa favorit\u0103 i-a f\u0103cut un m\u00e2nz. A murit la 39 de ani tr\u00e2ntit de un cal. Ca- zul acesta arat\u0103 mai mult dec\u0103derea unei biserici care slujea tirania \u015fi se certa pentru tot felul de fleacuri fariseice, care alesese pe Baraba \u015fi pe Cezar \u00een locul lui Christos iar acum era ne- mul\u0163umit\u0103 de ceea ce alesese dar nu era dispus\u0103 s\u0103 se mai \u00eentoarc\u0103. Bietul b\u0103ie\u0163andru era cel mai pu\u0163in vinovat. Dup\u0103 domnia lui Teofilactos, noua administra\u0163ie a Bisericii r\u0103s\u0103ritene a re\u00eennoit pozi\u0163ia veche a lui Fotiu \u015fi adversitatea fa\u0163\u0103 de apusenii care voiau s\u0103-\u015fi impun\u0103 doc- trina \u015fi suprema\u0163ia papal\u0103. \u00cen acest secol paulicienii au intrat \u00eentr-o \u00een\u0163elegere cu \u00eemp\u0103ratul Leon Tzimiskes, pe la anul 970. Ei au trecut \u00een Tracia, la Filipopolis (Plovdiv) \u015fi s-au a\u015fezat acolo cu condi\u0163ia ca \u00een schimbul libert\u0103\u0163ii religioase care \u015fi se d\u0103, s\u0103 apere grani\u0163a cu bulgarii. De aici paulicienii s-au 125","r\u0103sp\u00e2ndit \u00een Tracia sub numele de euhi\u0163i (rug\u0103tori) care fusese dat mai de mult sectei masalienilor. S-au r\u0103sp\u00e2ndit \u015fi \u00een Asia Mic\u0103 sub numele de fundaghiaghi\u0163i (\u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een sac). De aici au trecut \u00een apus unde vor fi cunoscu\u0163i sub numele grecesc de cathari (cura\u0163i). \u00centre slavi vor fi cunoscu\u0163i ca bogomili (bogomilii? = rug\u0103tori). \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu paulicienii au fost \u015fi atiganii din Frigia, ni\u015fte cre\u015ftini simpli despre care se zice c\u0103 ar fi fost influen\u0163a\u0163i de parsism, de cultul soarelui \u015fi al focului \u015fi cu iudaismul\u2026 atiganii nu m\u00e2ncau lucruri necurate, ca \u015fi iudeii, de aceea erau socoti\u0163i iudaizan\u0163i. Au fost cu- noscu\u0163i \u00eenc\u0103 din secolul al IX-lea \u015fi este probabil s\u0103 \u0163ineau \u015fi Sabatul dup\u0103 obiceiul aproape stins al unor r\u0103s\u0103riteni. Pe vremea aceasta, un popor nomad de indieni din familia limbilor darde, trec\u00e2nd prin Persia, Armenia \u015fi Frigia, ajung\u00e2nd \u00een leg\u0103tur\u0103 cu atinganii, au primit \u015fi ei un nume derivat de aici (\u0163igani) de\u015fi \u0163iganii, de fapt, erau p\u0103g\u00e2ni \u015fi se pare c\u0103 au r\u0103mas \u015fi dup\u0103 aceea \u00eenchin\u00e2ndu- se lui Beng, demonul lor, \u015fi \u00eendeletnicindu-se cu practicile lor cunoscute. De aici \u0163iganii au trecut \u00een Europa, stabilindu-se mai ales \u00een c\u00e2mpia Dun\u0103rii. Ei \u015fi-au luat numele de \u201eromi\u201d, de- oarece venind din Imperiul Bizantin care se auto-intitula \u201eroman\u201d se credeau \u015fi ei \u201eromani\u201d. Pe la anul 1.000 tr\u0103ia \u00een Armenia secta arevurzilor (fiii soarelui) sau a ierzilor, numi\u0163i \u015fi tondraki\u0163i (locuitori ai ora\u015fului Thondrak). Ace\u015ftia aveau o credin\u0163\u0103 asem\u0103n\u0103toare atinganilor \u015fi paulicienilor, resping\u00e2nd \u201etainele\u201d Bisericii, teoria nemurii sufletului \u015fi predes- tina\u0163ia. Chiar mitropolitul armean Iacov din Harkh a fost apostol \u015fi martir al acestei credin\u0163e. P\u0103cat s\u0103 se \u015ftie prea pu\u0163in \u015fi nesigur despre aceste mi\u015fc\u0103ri religioase. Dar se \u015ftie \u00een schimb c\u0103 patriarhul Armeniei i-a excomunicat apoi i-a urm\u0103rit cu foc \u015fi sabie. Or\u0103\u015felul Thondrak a fost pref\u0103cut \u00een cenu\u015f\u0103 \u015fi to\u0163i cei ce au c\u0103zut \u00een m\u00e2inile armenilor \u015fi nu s-au lep\u0103dat de credin\u0163\u0103, au fost uci\u015fi f\u0103r\u0103 mil\u0103. Paulicienii, numii \u015fi bogomili sau bulgari (pentru c\u0103 veneau din apus, din Bulgaria) c\u0103l\u0103toreau \u00een haine c\u0103lug\u0103re\u015fti ca misionari, de\u015fi respingeau monahismul. Conduc\u0103torul lor se numea \u201eB\u0103tr\u00e2nul\u201d. El avea \u00een subordine pe \u201esupraveghetori\u201d sau \u201eoaspe\u0163i\u201d, pe p\u0103stori \u015fi pe ajut\u0103torii lor numi\u0163i b\u0103tr\u00e2ni (star\u0163i). Dac\u0103 ceea ce se spune despre doctrina lor este adev\u0103rat (c\u0103ci numai de la vr\u0103jma\u015fii lor avem informa\u0163ii) ace\u015ftia erau influen\u0163a\u0163i de maniheism sau gnosticism, exager\u00e2nd rolul lui Satana (Satanail) \u015fi consider\u00e2nd pe Moise, ca \u015fi Biserica de stat, ca agen\u0163i ai diavolului. Erau asce\u0163i, accentu\u00e2nd postul. Unii dintre ei nu m\u00e2ncau carne \u015fi nu se c\u0103s\u0103toreau. Botezul \u015fi Cina Domnului nu le administrau dec\u00e2t \u00een sens spiritual. Sus\u0163i- neau c\u0103 liturghia este idolatrie, c\u0103ci Dumnezeu trebuie adorat numai cu duhul \u015fi adev\u0103rul. Ex- cludeau din Biblie c\u0103r\u0163ile lui Moise \u015fi dintre toate c\u0103r\u0163ile ei pre\u0163uiau cel mai mult evanghelia lui Ioan. Urau ceremoniile \u015fi ierarhia ca lucruri ale diavolului, subliniind \u00een schimb importan\u0163a vie\u0163ii de rug\u0103ciune \u015fi a evlaviei interioare. De\u015fi este evident c\u0103 \u00eentre ei se r\u0103sp\u00e2ndiser\u0103 idei antinomiene \u015fi poate unele influen\u0163a maniheice, totu\u015fi nu este exclus ca s\u0103 fi fost puse pe seama lor lucruri neadev\u0103rate sau mai degrab\u0103 erezii ale unei ramuri a lor s\u0103 fi fost conside- rate generale pentru bogomili. Este de necrezut ca ni\u015fte oameni cre\u015ftini \u015fi care lep\u0103dau pe bun\u0103 dreptate \u201einova\u0163iile\u201d Biserice\u015fti de stat care de mult se v\u00e2nduse Satanei, s\u0103 sus\u0163in\u0103 toate pove\u015ftile gnostice care au fost puse \u00een contul lor. Oricum ar fi fost \u00eens\u0103, bl\u00e2nde\u0163ea lor era re- cunoscut\u0103 chiar \u015fi de cei ce predicau contra lor, motiv pentru care \u00eei considerau foarte\u2026 peri- culo\u015fi. \u00cen apropierea anului 1000 cre\u015ftinii deveniser\u0103 \u00eengrijora\u0163i. Se zvonea c\u0103 vine sf\u00e2r\u015fitul lumii, ceea ce a \u00eengrozit pe mul\u0163i. Sylvester II (999-1002) Acesta a fost un savant francez (primul pap\u0103 francez) institutor al lui Robert II \u015fi Otho, pe nume Gerbert. Romanii s-au r\u0103sculat iar\u0103\u015fi \u00een timpul s\u0103u \u015fi \u00eemp\u0103ratul Otho III a intervenit. \u00cens\u0103 papa Sylvestru II a mijlocit pentru cei vinova\u0163i care au f\u0103cut peniten\u0163\u0103 \u015fi Otho i-a iertat. 126","A avut o domnie \u00een general pa\u015fnic\u0103. Desfr\u00e2nat ca \u015fi mul\u0163i al\u0163i papi (nimeni nu \u015ftie pre- cis c\u00e2\u0163i de mul\u0163i), totu\u015fi mai potolit \u015fi mai \u00een\u0163elept. Din pricin\u0103 c\u0103 era om \u00eenv\u0103\u0163at, a fost acuzat c\u0103 a f\u0103cut pact cu diavolul (se \u015ftie c\u0103 mul\u0163i \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i medievali se \u00eendeletniceau cu Kabala, as- trologia sau alte \u201e\u015ftiin\u0163e\u201d \u00eenrudite). Acest pap\u0103 a introdus \u00een Europa cifrele arabe \u015fi primul orologiu cu roat\u0103, de la sarazini. \u00cen vremea sa \u201eminunile\u201d erau la fel de frecvente ca \u015fi uciderile. Partida roman\u0103 s-a r\u0103sculat din nou \u015fi a alungat pe \u00eemp\u0103ratul Otho din Roma. \u00cen final, \u00eemp\u0103ratul \u015fi papa Silvestru II au fost uci\u015fi, se pare c\u0103 din voin\u0163a \u015etefaniei, v\u0103duva lui Crescen\u0163iu. \u00cen timpul acesta, a avut loc cre\u015ftinarea maghiarilor. Dup\u0103 ce se a\u015fezaser\u0103 \u00een Panonia peste slavi, maghiarii au f\u0103cut incursiuni \u00een Europa apusean\u0103 (Bavaria, Saxonia, Italia, Fran\u0163a) \u015fi \u00een Imperiul Bizantin. Pe la 960, conduc\u0103torii maghiari Bulcsu \u015fi Gyula s-au cre\u015ftinat, botez\u00e2ndu-se la Bizan\u0163. Dup\u0103 marea \u00eenfr\u00e2ngere pe care au suferit-o \u00een anul 955, din partea lui Otho cel mare al Germaniei, maghiarii s-au potolit \u015fi \u00een timpul lui \u015etefan I, primul lor rege cre\u015ftin, au primit cre\u015ftinismul ca religie de stat. \u015etefan I a fost \u00eencoronat ca rege la 25 dec. 1001, \u015fi Biserica maghiar\u0103 a fost subordonat\u0103 papei. Dup\u0103 aceea ungurii au pl\u0103tit tribut anual papei. Un rol important \u00een \u201econvertirea\u201d ungurilor l-a avut misionarul ceh Voitech (Adalbert), suporterul catolicismului \u015fi al Germaniei. Acela\u015fi Adalbert a lucrat \u00een Boemia, Polonia \u015fi Prusia unde a \u015fi murit ca martir. Polo- nii au primit \u015fi ei cre\u015ftinismul \u00eenainte de sf\u00e2r\u015fitul secolului al X-lea prin \u201econvertirea\u201d regelui lor Mieszko I (966). Au fost organizate episcopii, apoi \u00een anul 1000 Biserica polon\u0103 a fost stabilit\u0103 independent\u0103 Dumnezeu cea german\u0103, form\u00e2nd patru arhiepiscopi\u2026 nici apostolul Pavel nu a reu\u015fit asemenea performan\u0163\u0103\u2026 Dar s\u0103 nu credem c\u0103 acest fel de cre\u015ftinare \u00een mas\u0103 nu costa nimic. Popoarele neofite au fost \u00eenrobite spiritual Romei \u015fi, ceea ce nu este f\u0103r\u0103 importan\u0163\u0103, au fost supuse \u015fi din punct de vedere material Bisericii romane. \u00centre altele, ca recunoa\u015ftere a autorit\u0103\u0163ii papale, s-a intro- dus plata \u201edinarului sf\u00e2ntului Petru\u201d (un ban de argint de fiecare familie) mai \u00eent\u00e2i \u00een Anglia secolului al VIII-lea, apoi \u00een Polonia \u015fi \u0163\u0103rile nordice dup\u0103 cre\u015ftinarea lor. \u00cen alte \u0163\u0103ri se pl\u0103- tesc ca \u201edar de bun\u0103voie\u201d. \u00cen acela\u015fi secol s-au cre\u015ftinat ru\u015fii, popor slav care atacase \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri Bizan\u0163ul. \u00cen anul 957, Kneaghina Olga s-a botezat \u00een urma unei vizite f\u0103cute la Constantinopol. Dar ad- optarea cre\u015ftinismului ca religie de stat s-a f\u0103cut \u00een anul 989 pe timpul kneazului Vladimir din Kiev, care s-a c\u0103s\u0103torit cu sora \u00eemp\u0103ratului Vasile Ii al imperiului din r\u0103s\u0103rit. \u00centre timp, islamismul se r\u0103sp\u00e2ndise ad\u00e2nc \u00een Africa \u015fi Asia. Iohannes XVII (1003) A fost un ho\u0163 \u015fi un desfr\u00e2nat. A pierit otr\u0103vit de so\u0163ul amantei. Iohannes XVIII (1003-1008) Fusese complice la asasinarea papei Ioan al XVII-lea. Dar un caz rar, \u015fi-a p\u0103r\u0103sit tiara pentru cea de c\u0103lug\u0103r, av\u00e2nd remu\u015fc\u0103ri pentru crima sa. \u00cen final, s-a otr\u0103vit. Sergius al IV-lea (1009-1012) A fost caritabil \u015fi bun. Ca \u015fi cum ar fi nimerit din gre\u015feal\u0103 p scaunul papal\u2026 Cre\u015ftinismul p\u0103trunsese \u00eentre timp \u015fi \u00een \u0163\u0103rile nordice: Danemarca (sec. IX) \u015fi Suedia, apoi \u00een Norvegia \u015fi Islanda, pe la anul 1000 prin activitatea misionarilor catolici germani \u015fi convertirea regilor respectivi. Dup\u0103 ce cre\u015ftinismul devenea religie oficial\u0103, popula\u0163ia era si- lit\u0103 s\u0103 se \u201econverteasc\u0103\u201d\u2026 \u00cen jurul anului 1000 erau deja formate principalele popoare ale Europei. Viitorul va aduce mai ales schimb\u0103ri politice \u015fi continuarea unor invazii. 127","\u00cen acest timp, dup\u0103 anul 1000,. \u00cencep s\u0103 apar\u0103 \u00een nordul Italiei \u015fi \u00een sudul Fran\u0163ei cata- rii. Ace\u015ftia erau de fapt adep\u0163i ai bogomilismului, numi\u0163i batjocoritor \u015fi patari (rufo\u015fi) sau pu- blicani (vame\u015fi). Ei lep\u0103dau complet Biserica roman\u0103 \u015fi preten\u0163iile ei. \u00cen locul botezului ei aveau ritualul numit \u201econsolatio\u201d \u00een care se punea pe cap candidatului Evanghelia lui Ioan. (important este c\u0103 i se punea mai \u00eent\u00e2i \u00een cap, altfel ritualul nu ar fi avut nici un rost). Cei ce se consacrau cu totul erau numi\u0163i \u201edes\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163i\u201d \u015fi aveau obliga\u0163ia s\u0103 se fereasc\u0103 de jur\u0103minte, de r\u0103zboi, de posesiuni de proprietate etc. ace\u015ftia erau de fapt clerul lor. Ei se fereau de carne, lapte \u015fi ou\u0103 \u015fi nu se c\u0103s\u0103toreau. Erau p\u0103stori \u015fi misionari. Majoritatea credincio\u015filor catari numi\u0163i simplu \u201ecradentes\u201d (credincio\u015fi) se puteau c\u0103- s\u0103tori, aveau propriet\u0103\u0163i, se bucurau de lucrurile bune din lume, ba \u00eenc\u0103 mul\u0163i se conformau \u00een exterior Bisericii romane pentru a nu fi descoperi\u0163i, crez\u00e2nd c\u0103 dac\u0103 \u00eenainte de moarte vor primi ritualul consola\u0163iei, vor fi salva\u0163i. Ace\u015ftia din urm\u0103 se pare c\u0103 nu erau deplin ini\u0163ia\u0163i. F\u0103- ceau mare uz de Scriptur\u0103, mai ales de Noul Testament. Lep\u0103dau legea lui Moise \u015fi se pare c\u0103 cel pu\u0163in unii dintre ei \u00eentre\u0163ineau erezii ca: metempshioza, venirea lui Iisus \u00een trup aparent, \u015fi altele. Serviciul divin consta din citirea Bibliei, predic\u0103 \u015fi \u00eengenunchere pentru rug\u0103ciune (se zice c\u0103 pentru adorarea \u201edes\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163ilor\u201d) apoi des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163ii le d\u0103deau binecuv\u00e2ntare. Aveau un osp\u0103\u0163 comun cu p\u00e2ine sfin\u0163it\u0103, odat\u0103 pe lun\u0103. \u00cen religia lor erau elemente cre\u015ftine vechi, ortodoxe \u015fi eretice. Se spune c\u0103 \u201eperfec\u0163ii\u201d (des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163ii) erau b\u0103rba\u0163i \u015fi femei de \u00eenalt\u0103 dreptate, seriozitate moral\u0103 \u015fi statornicie curajoas\u0103 \u00een persecu\u0163ii ceea ce \u00eei ajuta s\u0103 c\u00e2\u015ftige \u00eencrederea multor oameni, \u00een special dintre clasele infe- rioare, dintre meseria\u015fi. Ceea ce st\u00e2rnea ura catolicilor contra lor nu era de fapt ereziile lor, ci mai ales opozi\u0163ia lor fa\u0163\u0103 de Biseric\u0103, religia lor simpl\u0103, influen\u0163a asupra oamenilor \u015fi temerile sociale ale sistemului feudal. Benedictus al VIII-lea (1012-1024) Rud\u0103 cu ducii de Toscana, fusese ridicat la tron pe creditul familiei sale. Dar fiind acuzat de preotul Grigore, \u015feful unei partide, Roma l-a batjocorit \u015fi l-a alungat. Grigore, acu- zatorul s\u0103u, se face pap\u0103 dar zadarnic. \u00cemp\u0103ratul Henric II a venit, a biruit \u015fi l-a reinstalat pe Benedict. Apoi \u00eemp\u0103ratul prime\u015fte din m\u00e2inile papei Benedict sceptrul Imperiului, recunosc\u00e2ndu-se vasal al papei \u015fi jur\u00e2ndu-i credin\u0163\u0103. Benedict al VIII-lea s-a pronun\u0163at cu energie contra concubinajului preo\u0163ilor care fuse- ser\u0103 \u00eencuraja\u0163i de pontifii romani. De asemenea, a interzis c\u0103s\u0103toria clerului, la cererea sa, \u00eem- p\u0103ratul a decretat ca copiii clericilor s\u0103 fie servi (sclavi, \u015ferbi) ai Bisericii, chiar dac\u0103 p\u0103rin\u0163ii sunt liberi. Iat\u0103 c\u0103 se g\u0103sea o solu\u0163ie m\u0103rinimoas\u0103 \u015fi pentru cei gre\u015fi\u0163i! Benedict era \u00eempotriva seniorilor feudali care se atingeau de averile m\u0103n\u0103stirilor \u015fi bisericilor. Benedict VIII a comandat armate \u00eempotriva sarazinilor. \u00cen timpul s\u0103u, normanzii s-au a\u015fezat \u00een sudul Italiei. A fost simoniac \u015fi lacom ca mul\u0163i papi din acest timp. Vindea scaunele episcopale la cel mai \u00eenalt pre\u0163, f\u0103c\u00e2ndu-i pe episcopi subordona\u0163i. Chiar \u00eemp\u0103ratul Henric II \u00eei pl\u0103tea tribut, iar episcopii fa\u0163\u0103 de pap\u0103 erau ca \u015fi seniorii fa\u0163\u0103 de rege. l-a excomunicat pe regele Robert al Fran\u0163ei pentru c\u0103 luase \u00een c\u0103s\u0103torie pe Bertha, o veri\u015foar\u0103 de gradul patru. Regele a alungat-o, a f\u0103cut pelerinaj la Roma apoi a \u00eendeplinit c\u00e2- teva cruzimi, arz\u00e2nd pe ni\u015fte \u201emanihei\u201d (catari) \u015fi a c\u0103p\u0103tat astfel iertare. \u00centre timp, popoarele nordice proasp\u0103t cre\u015ftinate erau de fapt tot p\u0103g\u00e2ne. \u00cen Rusia abia pe timpul lui Vladimir cel Mare au fost distru\u015fi idolii. Desigur, s-a avut grij\u0103 a fi \u00eenlocui\u0163i cu imagini cre\u015ftine. Vladimir st\u0103tuse \u00een cump\u0103n\u0103 dac\u0103 trebuie s\u0103 aleag\u0103 iudaismul, papismul sau religia Bizan\u0163ului. \u00cen final, a ales Bizan\u0163ul. Rusia va deveni treptat un imperiu \u201eortodox\u201d de r\u0103s\u0103rit, pe m\u0103sur\u0103 ce Bizan\u0163ul se va \u00eeneca \u00een valurile islamului turc. 128","Iohannes XIX (1024-1033) Frate cu Benedict VIII. Ca \u015fi acela, a cump\u0103rat tronul. Fusese laic dar \u00een ziua alegerii a fost f\u0103cut preot \u015fi a trecut prin toate treptele ierarhice \u00een mod succesiv, \u00een aceea\u015fi zi, pentru c\u0103 a\u015fa prevedea regulamentul. Era at\u00e2t de obi\u015fnuit cuv\u00e2ntarea de func\u0163ii \u015fi titluri, \u00eenc\u00e2t a voit s\u0103-i v\u00e2nd\u0103 patriarhului de Constantinopol titlul de \u201epatriarh ecumenic\u201d al orientului. Atunci romanii l-au expulzat. Dar \u00eemp\u0103ratul german Konrad \u015fi l-a reinstalat \u015fi apoi a primit din m\u00e2na sa sceptrul imperiului occidental. Benedictus al IX-lea (1033-1045) A fost un urma\u015f al Marozziei. F\u0103cut pap\u0103 la 12 ani, \u00een urma unui t\u00e2rg \u00eentre familiile aristocrate din Roma. Probabil c\u0103 nu se putea face un mai mare r\u0103u unui copil , nu i se putea trasa o soart\u0103 de pierzare mai sigur\u0103. Se crede c\u0103 a fost cel mai r\u0103u dintre to\u0163i papii. Dar este greu de stabilit care a fost \u00eentr-adev\u0103r cel mai r\u0103u! \u00cen plus, r\u0103utatea Papalit\u0103\u0163ii ca institu\u0163ie ce a reprezentat \u00een cel mai \u00eenalt grad falsul \u015fi teroarea este mai mare dec\u00e2t suma r\u0103ut\u0103\u0163ilor tuturor papilor. O r\u0103scoal\u0103 \u00een Roma l-a r\u0103sturnat dar a fost restabilit cu ajutorul \u00eemp\u0103ratului Konrad. Benedict IX l-a \u00eentrecut \u00een stric\u0103ciune pe Ioan al XII-lea. A comis omoruri \u015fi adultere ziua \u00een amiaza mare. Pr\u0103da pelerinii care veneau s\u0103 viziteze mormintele martirilor\u2026 Romanii s-au r\u0103sculat \u015fi l-au alungat din nou, numind ca pap\u0103 pe Silvestru III. Dar zadarnic. Dup\u0103 c\u00e2teva luni de exil, stricatul pap\u0103 reapare. L-a \u00eenl\u0103turat pe antipapa Silvestru III f\u0103c\u00e2ndu-l arhiepiscop (altul l-ar fi ucis) apoi \u015fi-a continuat via\u0163a amoroas\u0103. \u00cen final, vinde func\u0163ia de pap\u0103 unui arhiprezbiter, la o sum\u0103 considerabil\u0103 \u015fi se retrage. Grigorius al VI-lea (1045-1046) Cel care a cump\u0103rat scaunul papal. Erau acum trei papi rivali. Roma mi\u015funa de asasini pl\u0103ti\u0163i\u2026 \u00cemp\u0103ratul Henric III a venit s\u0103 convoace un conciliu. Cei trei papi (Ben.IX, Sil. III \u015fi Grig. VI) au fost chema\u0163i s\u0103 fie judeca\u0163i. Dar numai Grigore VI a venit. Papa Grigore VI a ab- dicat pentru a evita ru\u015finea unei condamn\u0103ri juridice. Conciliul l-a ales pe Clement II (1046- 1047), un saxon, deoarece nu s-a g\u0103sit nici un cleric roman nevinovat de simonie \u015fi adulter. (Alinard, arhiepiscop de Lyon, cunoscut ca virtuos, a refuzat tronul papal oferit de \u00eemp\u0103rat. Str\u0103lucit\u0103 excep\u0163ie!). Dar Benedict IX apare din nou \u015fi Clement este ucis. Benedict IX domne\u015fte \u015fi poporul, de\u015fi credea c\u0103 Duhul Sf\u00e2nt este acela care prezideaz\u0103 alegerile pontificale, nu zicea nimic. A tr\u0103it netulburat \u015fi s-a retras, dup\u0103 ce a ata\u015fat bine scaunului papal. Polonia. Damasus al II-lea Ales cu consim\u0163\u0103m\u00e2ntul lui Henric III. Se crede c\u0103 a fost otr\u0103vit de Hildebrand, mi- nistrul c\u0103lug\u0103r al lui Leon IX\u2026 Leon al IX-lea (1049-1054) Pap\u0103 activ, belicos \u015fi iubitor de c\u0103l\u0103torii\u2026 A excomunicat pe regele Balduin de Flandra \u015fi pe al\u0163i vr\u0103jma\u015fii ai imperiului. A f\u0103cut r\u0103zboi cu normanzii, sus\u0163inut de \u00eemp\u0103ratul Henric III. Normanzii l-au luat prizonier dar l-au tratat ca pe un p\u0103rinte, \u00een timp ce el \u00eei tratase ca pe ni\u015fte leoparzi\u2026 A c\u0103utat s\u0103 \u00eenl\u0103ture concubinajul \u015fi l\u0103comia de bani a preo\u0163ilor. A con- vocat multe sinoade. Cel din Lateran din 1051, a condamnat la sclavie pe neferici\u0163ii care se abandonau preo\u0163ilor \u00een incita Romei. Acum preotul \u00ee\u015fi cump\u0103ra metresa\u2026 Se spune c\u0103 Leon avea moravuri bune. A fost canonizat. 129","\u00een 1053 Niketas Stedatos (Nichita Pieptosul), un monah savant din Constantinopol, a publicat scrieri polemice contra latinilor. Leon de Ohrida, arhiepiscopul ortodox bulgar, a scris de asemenea o scrisoare unui e\u0103piscop latin, document care a ajuns \u015fi \u00een m\u00e2inile papei. Latinii au fost acuza\u0163i c\u0103 servesc Cina Domnului cu azimi, introduc\u00e2nd astfel uzuri iudaizante; c\u0103 postesc s\u00e2mb\u0103ta; c\u0103 m\u0103n\u00e2nc\u0103 s\u00e2nge \u015fi animale sugrumate \u015fi c\u0103 suspend\u0103 c\u00e2ntarea \u201eAleluia\u201d \u00een postul mare\u2026 Patriarhul de Constantinopol, Mihail Kerularios a \u00eenceput de asemenea s\u0103 ia unele m\u0103suri mai nefr\u0103\u0163e\u015fti contra bisericilor \u015fi c\u0103lug\u0103rilor de rit latin din Constantinopol iar sachelarul Nikifor ar fi c\u0103lcat chiar \u00een picioare azimile\u2026 Ca urmare, papa Leon a scris patriarhului o scrisoare sever\u0103 \u00een care nu se obosea s\u0103 justifice practicile latine ci se ar\u0103ta indignat c\u0103 ierarhia r\u0103s\u0103ritean\u0103 \u00eendr\u0103zne\u015fte s\u0103 i se opun\u0103. Apoi l-a amenin\u0163at pe patriarh cu soarta lui Lucifer, care se ridicase contra lui Dumnezeu. Totodat\u0103 a trimis patriarhului \u015fi o copiei a falsului document al \u201eDona\u0163iei constantiniene\u201d, care sus\u0163inea c\u0103 papa a primit de la Constantin cel Mare domnia asupra apusului \u015fi jurisdic\u0163ia asupra Bisericii universale\u2026 I-a repro\u015fat totodat\u0103 patriarhului c\u0103 pe la anul 785 scaunul patri- arhal ar fi fost ocupat de o femeie timp de un an \u015fi jum\u0103tate. Papa Leon IX a scris asemenea lucruri \u015fi celorlal\u0163i patriarhi din r\u0103s\u0103rit, \u00eendemn\u00e2ndu-i s\u0103 nu fac\u0103 cauz\u0103 comun\u0103 cu Kerularios. Pe de alt\u0103 parte, \u00eemp\u0103ratul Constantin Monomachos era pe \u00eemp\u0103care cu Roma. La cererea \u00eemp\u0103ratului de r\u0103s\u0103rit papa a trimis o delega\u0163ie condus\u0103 de cardinalul Humpert. Acesta a \u00eenceput s\u0103 acuze pe r\u0103s\u0103riteni c\u0103 sunt manihei, donati\u015fti, nicolai\u0163i \u015fi macedonieni, c\u0103 au falsificat crezul, etc. \u00cen special asupra \u00eenv\u0103\u0163atului Nikita Pieptosul, el \u015fi-a rev\u0103rsat cele mai vulgare invective. \u00cemp\u0103ratul, fiind interesat cu orice pre\u0163 de \u00eemp\u0103care, (pen- tru a nu-i strica jocul politic \u00een Italia) se purta c\u00e2t se poate de curtenitor cu delega\u0163ii papa\u0163i \u015fi cu Humbert. Patriarhul Kerularios a refuzat chiar s\u0103 discute numai cu Humbert, declar\u00e2nd c\u0103 numai \u00eentr-un sinod va discuta cu latinii; fiindc\u0103 ei voiesc numai s\u0103 \u00eenve\u0163e pe al\u0163ii, dar ei s\u0103 nu ia de la nimeni \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103. Ca urmare, Humbet, iritat la culme, a compus un document latin \u015fi a rostit anatema asupra lui Kerularios \u015fi asupra adep\u0163ilor s\u0103i. \u00cen ziua de 16 iulie 1054, delega- \u0163ii papei au intrat \u00een Biserica Haghia, Sofia, unde era adunat cler \u015fi popor , au pus documentul pe \u201esf\u00e2nta mas\u0103\u201d, \u015fi au ie\u015fit scutur\u00e2nd la u\u015f\u0103 praful de pe picioare \u015fi strig\u00e2nd: \u201eDumnezeu s\u0103 vad\u0103 \u015fi s\u0103 judece\u201d, l\u0103s\u00e2nd astfel \u00een uimire pe \u00eenchin\u0103torii prezen\u0163i care nu \u015ftiau ce \u00eenseamn\u0103 aceasta. Dup\u0103 dou\u0103 zile au plecat dar \u00eemp\u0103ratul tot mai spera s\u0103-i recheme. C\u00e2nd poporul a aflat ce con\u0163inea de fapt acel document, care arunca anatema asupra patriarhului \u015fi credincio- \u015filor s\u0103i, s.a umplut de o teribil\u0103 indignare care a \u00eengrozit \u015fi pe \u00eemp\u0103rat de nu mai \u015ftia cum s\u0103 se justifice \u015fi s\u0103 se scuze. Patriarhul Jerualrios a convocat imediat un sinod care a declarat c\u0103 anatema cade pe capul celor ce au rostit-o. apoi a publicat decizia sinodului \u00eentr-o enciclic\u0103. Kerularios a ad\u0103ugat contra latinilor \u015fi acuza\u0163iile lui Fotiu cu care \u00eencepuse aceast\u0103 schism\u0103. El \u00eei mai acuza c\u0103 episcopii latini poart\u0103 barb\u0103, c\u0103 monahii latini m\u0103n\u00e2nc\u0103 carne (\u00een timp ce c\u0103lug\u0103rii r\u0103s\u0103riteni nu m\u00e2ncau), c\u0103 m\u0103n\u00e2nc\u0103 lapte \u015fi ou\u0103 \u00een zile de post, c\u0103 boteaz\u0103 cu o sin- gur\u0103 cufundare, c\u0103 la ei se pot c\u0103s\u0103tori doi fra\u0163i \u00eentr-o familie cu dou\u0103 surori din alt\u0103 familie \u015fi altele. R\u0103s\u0103ritenii erau \u00een general de acord cu ruperea rela\u0163iilor dintre cele dou\u0103 biserici; \u00een special considerau c\u0103 dintre toate p\u0103catele latinilor cel mai grav era adausul unui cuv\u00e2nt la crezul ortodox: FILIOQUE (care \u00eenseamn\u0103 c\u0103 Spiritul Sf\u00e2nt purcede \u015fi de la Fiul). Astfel s-a consumat desp\u0103r\u0163irea dintre Biserica Bizan\u0163ului \u015fi Biserica Romei \u00een anul 1054, latinii acuz\u00e2ndu-i pe greci ca schismatici, iar grecii acuz\u00e2ndu-i pe latini ca eretici. De atunci, fiecare dintre aceste dou\u0103 biserici, se pretind a fi adev\u0103rata Biseric\u0103, singurii ortodoc\u015fi \u015fi catolici. Cu timpul, cei din r\u0103s\u0103rit au conservat numele de Ortodoc\u015fi, subliniind importan\u0163a doctrinei sinodale iar papi\u015ftii (apusenii) s-au intitulat Romano-Catolici, subliniind astfel faptul c\u0103 ei sunt Biserica universal\u0103, \u00eentreag\u0103 \u015fi unic\u0103, al c\u0103rei cap unic \u015fi infailibil se afl\u0103 la Roma. Astfel nepotrivirea existent\u0103 de multe secole \u00eentre cele dou\u0103 biserici s-a \u00eencheiat cu Marea Schism\u0103. 130","Victor al II-lea (1055-1057) Un german. La \u00eentronare \u015fi-a p\u0103strat \u015fi beneficiile episcopatului s\u0103u, ca \u015fi cel prece- dent. A condamnat simonia. Se povestesc multe \u201eminuni\u201d despre aceste vremuri. Un diacon roman ar fi pus otrav\u0103 \u00een potirul papei dar \u00een clipa c\u00e2nd s\u0103-l ridice, potirul a r\u0103mas lipit de mas\u0103 \u015fi\u2026 consternat, vi- novatul \u015fi-a m\u0103rturisit vina. Dac\u0103 a fost iertat, am putea b\u0103nui c\u0103 \u201eminunea\u201d dusese pl\u0103nuit\u0103 pentru cei doi. \u00cencep\u00e2nd de pe la anul 998, s-au \u0163inut \u00een Europa peste 60 de sinoade \u00een secolul acesta, urm\u0103rind disciplina eclesiastic\u0103 \u015fi reforma, exterminarea ereziilor, reglarea rela\u0163iilor dintre conduc\u0103tori \u015fi popoare. Decretele sinodale erau adesea bune \u015fi confirmate \u015fi de monarhi. Dar aceste sinoade \u00een mare parte erau neluate \u00een seam\u0103. Biserica \u00ee\u015fi d\u0103dea seama de necesitatea unei reforme \u015fi \u00eendeosebi m\u0103n\u0103stirea francez\u0103 de la Clugny lupta pentru o reform\u0103. Dar nu se avea \u00een vedere o reform\u0103 pe baza Bibliei, ci respectarea sistemului deja de tradi\u0163ie, cu mici modific\u0103ri care s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 Biserica. At\u00e2ta timp c\u00e2t ierarhia roman\u0103 \u00ee\u015fi g\u0103sea satisfac\u0163ie \u00een desfr\u00e2u, materialism \u015fi \u00een lupta pentru putere, cre\u015ftinii separa\u0163i puteau avea un relativ r\u0103gaz. Dar \u00eent\u0103rirea Papalit\u0103\u0163ii prin reformarea ei \u00een acest secol, a dat na\u015ftere unor persecu\u0163ii s\u00e2nge- roase \u015fi a unor sisteme diabolice de \u201em\u00e2ntuire\u201d a ereticilor, f\u0103r\u0103 precedent \u00een istoria m\u00e2ntuirii. Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een sec. XI r\u0103zboiul Romei contra con\u015ftiin\u0163elor a fost predominat spiritual, politic, rece (\u015fi aceasta o spunem \u00een mare parte datorit\u0103 lipsei noastre de informa\u0163ii, comparativ cu ceea ce va urma, perioad\u0103 pentru care avem documente sigure \u015fi din abunden\u0163\u0103), de acum \u00eenainte Roma se va lansa furioas\u0103, s\u00e2ngeroas\u0103 \u015fi feroce \u00eentr-un r\u0103zboi carnal, un r\u0103zboi de ex- terminare aproape ne\u00eentrerupt contra \u201eereticilor\u201d, un r\u0103zboi total. Misionarismul catarilor \u015fi valdenzilor precum \u015fi al altor mi\u015fc\u0103ri care ap\u0103reau mereu din s\u00e2nul Bisericii, a exacerbat in- stinctul de fiar\u0103 al ierarhiei romane \u015fi al puterilor civile care de acum \u00eenainte vor fi tot mai mult supuse spiritului (politic) al Bisericii. Stephanus al IX-lea sau al X-lea (1057-1058) Monah, frate cu ducele de Lorena, ales de romani. A voit s\u0103-l fac\u0103 pe duce suveran al \u00eentregii Italii dar a tr\u0103it pu\u0163in. \u00cenainte de moarte ordonase s\u0103 fie l\u0103sat vacant tronul pontifical p\u00e2n\u0103 la \u00eentoarcerea lui Hildebrand. Acest Hildebrand era un diacon german, mic de statur\u0103 \u015fi nu prea pl\u0103cut la fa\u0163\u0103, cu un glas firav dar om cultivat, cu un zel fanatic \u015fi o ambi\u0163ie care aveau s\u0103 fac\u0103 din el un pap\u0103 model. Hildebrand se ascociase cu partidul de reform\u0103 \u015fi a con- trolat de fapt, ca subordonat, problemele Papalit\u0103\u0163ii, \u00een timpul celor cinci papi care s-au succe- dat \u00eentre anii 1043-1073. Benedictus al X-lea (1058-1059) \u00cen ciuda voin\u0163ei pontifului decedat, Roma l-a ales pe acest episcop roman. Dar diaco- nul Hildebrand a venit din orient \u015fi i-a dat tronul lui Nicolae II. \u00cen acest timp, a \u00eenceput mi\u015fcarea patarilor \u015fa Milano. Ace\u015ftia era de fapt bogomili (catari) \u015fi se pare c\u0103, cel pu\u0163in unii dintre ei, \u00eentre\u0163ineau \u015fi doctrine de revolu\u0163ie social\u0103, a\u015fa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi cu alte mi\u015fc\u0103ri. Nicolaus al II-lea (1059-1061) \u00ce\u015fi \u00eenal\u0163\u0103 autoritatea sa \u00een opozi\u0163ie cu cea imperial\u0103. Convoac\u0103 sinoade. Nu recunoa\u015fte dreptul \u00eemp\u0103ratului de a se amesteca \u00een alegerile papale. Numai cardinalii s\u0103 aleag\u0103 iar popo- rul s\u0103 confirme. Normanzii care ocupaser\u0103 p\u0103r\u0163i din sudul Italiei, presteaz\u0103 omagiu de vasalitate papei care le recunoa\u015fte drepturile, cuceririle. Cu aceast\u0103 ocazie, Papalitatea \u00ee\u015fi extinde autoritatea temporal\u0103. 131","Alexander al II-lea (1061-1073) Pus pap\u0103 de roman. Binecuv\u00e2nteaz\u0103 r\u0103zboiul lui Wilhelm de Normandia contra saxo- nilor. Sup\u0103rat\u0103 c\u0103 nu a fost consultat\u0103 la alegerea papei, \u00eemp\u0103r\u0103teasa Inea, mama minorului Henric al IV-lea, \u00eel nume\u015fte pap\u0103 pe Honorius al II-lea. \u00cen acela\u015fi timp opt episcopi s-au \u00een- armat contra t\u00e2n\u0103rului \u00eemp\u0103rat Henric IV. Tulbur\u0103rile erau alimentate de Hildembrand care voia ca puterea Bisericii s\u0103 fie superioar\u0103 autorit\u0103\u0163ii imperiale. Dou\u0103 tabere mari se formaser\u0103 \u00een imperiu una care sus\u0163inea Papalitatea \u015fi cealalt\u0103 pe \u00eemp\u0103rat. Din nou se \u00eemplinea profe\u0163ia c\u0103 fierul autorit\u0103\u0163ii de stat \u015fi lutul autorit\u0103\u0163ii Biserice\u015fti de\u015fi amestecate, nu se pot uni \u015fi nu se pot \u00eemp\u0103ca absolut \u015fi definitiv. \u00cemp\u0103ratul este excomunicat iar cei doi papi se anatemizeaz\u0103 reciproc ca antichri\u015fti. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, mor am\u00e2ndoi \u015fi le succed\u0103 Hildebrand. Grigorius VII (1073-1085) Hildebrand, un mare politician, unul dintre cei mai ambi\u0163io\u015fi , mai autoritari \u015fi mai luciferieni papi. Nu degeaba sf\u00e2ntul catolic Petrus Damianus l-a numit pe papa Grigore VII - \u201eSf\u00e2ntul Satana\u201d. Dorin\u0163a lui Grigore Vii a fost reformatoarea clerului, condamnarea simoniei \u015fi imora- lit\u0103\u0163ii. Posturile ierarhiei biserici erau cump\u0103rate cu bani de c\u0103tre cei boga\u0163i \u015fi Biserica avea acum posesiuni imense. De obicei, regii erau aceia care vindeau posturile Biserice\u015fti. Grigore sa opus acestei practici dorind un grad mai mare de independen\u0163\u0103 a Bisericii fa\u0163\u0103 de stat. Nu este vorba de independen\u0163a spiritual\u0103, necesar\u0103 Bisericii, ci o independen\u0163\u0103 politic\u0103, civil\u0103. C\u0103ci din punct de vedere spiritual, to\u0163i reprezentan\u0163ii puterii civile erau subordona\u0163i ierarhiei romane. Papa Grigore Vii pretindea puterea suprem\u0103 a\u015fa cum o \u00een\u0163elegea el dup\u0103 textul din Ie- remia 1,10. El a lansat faimoasele sale dictate (teze) ale suprema\u0163iei papale, \u00een conflict cu \u00eem- p\u0103ratul Henric al IV-lea. \u00centre aceste teze, Grigore sus\u0163inea superioritatea papei asupra \u00eemp\u0103- ra\u0163ilor \u015fi regilor, intitul\u00e2ndu-se pe sine \u201eDomn al regilor \u015fi prin\u0163 al prin\u0163ilor\u201d. A confirmat \u00een cuvinte categorice, dictatoriale, primatul \u015fi infailibilitatea Bisericii romane, care \u201en-a gre\u015fit niciodat\u0103 \u015fi nici nu poate gre\u015fi\u201d. Papa are dreptul de a numi \u015fi destitui pe \u00eemp\u0103ra\u0163i, a depune pe episcopi f\u0103r\u0103 sinod. C\u0103 odat\u0103 ales dup\u0103 canoane, el devine automat sf\u00e2nt \u015fi infailibil, cum sus\u0163ineau papa Symmachus \u015fi Ennodius de Pavia (pe la anul 502-508). C\u0103 papa re autoritatea de a dezlega pe supu\u015fi de jur\u0103m\u00e2ntul de credin\u0163\u0103 rostit fa\u0163\u0103 de suveranii care nu sunt credin- cio\u015fi papei. \u015ei multe alte blasfemii asem\u0103n\u0103toare. Preten\u0163iile papei au intrat \u00een conflict cu interesele prin\u0163ilor. \u00cen special Filip al Fran\u0163ei, William Cuceritorul al Angliei, \u015fi Henric al IV-lea, \u00eemp\u0103ratul german, au fost profund ne- mul\u0163umi\u0163i. Henric l-a amenin\u0163at pe pap\u0103 iar papa l-a somat s\u0103 vin\u0103 la Roma. Saxonii, recolta\u0163i contra lui Henric, erau de partea papei; de aceea Henric \u00eei pedepse\u015fte apoi \u00eentr-un sinod ger- man l-a declarat destituit pe pap\u0103. Iritat, papa vomit\u0103 toate cenzurile asupra lui Henric declar\u00e2ndu-l detronat. Apoi a dezlegat pe supu\u015fii lui Henric de jur\u0103m\u00e2ntul de fidelitate, r\u0103scul\u00e2nd popoarele contra lui Hen- ric al IV-lea. Tot imperiul era \u00een foc. Prin\u0163ii \u00eencepuser\u0103 s\u0103 se ridice contra lui Henric, iar el a \u00eenceput s\u0103 tremure. Silit de aceste \u00eemprejur\u0103ri extreme \u015fi nemai\u00eent\u00e2lnite p\u00e2n\u0103 atunci \u00eentr-un asemenea grad, Henric a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 cear\u0103 iertare \u015fi dezlegare de la pap\u0103. \u00cen iarna anului 1077. Henric, \u00eenso\u0163it de so\u0163ia sa \u015fi de un servitor, a trecut Alpii \u015fi a venit la castelul Canossa (propri- etatea prin\u0163esei Matilda de Toscana) unde se oprise papa \u00een drum spre Germania. Acolo Hen- ric a fost condus \u00eentr-o curte exterioar\u0103, singur, unde \u00een gerul iernii, cu capul descoperit \u015fi cu picioarele goale, \u00eembr\u0103cat \u00een haine de penitent, a a\u015fteptat timp de trei zile (21-24 ian.) de post \u015fi umilin\u0163\u0103 \u015fi m\u0103rturisiri, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00een sf\u00e2r\u015fit, papa s-a \u00eendurat \u015fi l-a iertat. Dar \u015fi atunci \u00een mod condi\u0163ionat. 132","De asemenea Grigore a cerut \u015fi regelui Angliei s\u0103-i dea omagii. A anatemizat pe regii Fran\u0163ei, Spaniei \u015fi Poloniei, pe suveranii Italiei \u015fi pe \u00eemp\u0103ratul din r\u0103s\u0103rit, Nikeforos al III-lea. \u00cen schimb, unii prin\u0163i l-au favorizat \u00een mod deosebit. Regele Croa\u0163iei-Dalma\u0163iei a supus rega- tul s\u0103u ca feud\u0103 papei. Matilda, contes\u0103 de Toscana, a d\u0103ruit papei toate domeniile ei prin testament ( pe acest teritoriu era \u015fi castelul Canossa). Aceast\u0103 prin\u0163es\u0103 \u00eel idolatriza pe pap\u0103. Dar dac\u0103 ar fi probat\u0103 leg\u0103tura mai intim\u0103 dintre ei, acest lucru nu ne-ar spune nimic \u00een plus despre Papalitate \u00een general. (de obicei, se sus\u0163ine c\u0103 Hildebrand a fost de o moralitate irepro- \u015fabil\u0103. \u015ei dac\u0103 prin moralitate se \u00een\u0163elege doar p\u0103strarea votului de celibat \u015fi salvarea aparen- \u0163elor \u00een aceast\u0103 sfer\u0103, s-ar putea spune c\u0103 demonii sunt fiin\u0163e de o moralitate perfect\u0103, fiind spirite, f\u0103r\u0103 sex). \u00cen urma dona\u0163iei Matildei, seniorii din Lombardia s-au \u00eentors c\u0103tre Henric care trecea pe acolo \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00een Germania \u015fi l-au \u00eent\u0103r\u00e2tat iar\u0103\u015fi contra papei. Revenind din Germa- nia ca un fugar, a asediat pe pap\u0103 \u015fi din nou s-a aprins \u00eentregul imperiu, cre\u00e2ndu-se confuzie de la Tibru p\u00e2n\u0103 la Oder. \u00cen Germania principii l-au ales \u00eemp\u0103rat pe Rudolf de Svabia, vr\u0103j- ma\u015ful lui Henric \u015fi aliatul papei\u2026 \u00cen acela\u015fi timp papa a rostit din nou anatema asupra lui Henric, profetiz\u00e2nd c\u0103 \u00een acela\u015fi an va c\u0103dea un rege fals. \u015ei \u00eentr-adev\u0103r a c\u0103zut dar nu Henric, ci Rudolf, omul papei. Victoris, dup\u0103 luptele cu cumnatul Rudolf, Henric a trecut din nou Al- pii \u015fi a r\u0103spl\u0103tit pe pap\u0103 cu aceea\u015fi moned\u0103, pun\u00e2nd pap\u0103 pe Guibert, arhiepiscopul de Ra- venna, sub numele de Clement al III-lea. Ajung\u00e2nd la por\u0163ile Romei \u00een 1081, a asediat-o timp de trei zile p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd poporul roman nu a mai putut rezista \u015fi i-a deschis por\u0163ile. \u00cen aceste momente papa Grigore s-a refu- giat \u00een castelul Angelo, \u00eentre zidurile Romei, dict\u00e2nd \u00eenc\u0103 de acolo condi\u0163iile cu care el ar fi dispus a ierta pe rege \u015fi a-l dezlega de anatem\u0103. Henric, intr\u00e2nd \u00een Roma a fost \u00eencoronat \u00eem- p\u0103rat de c\u0103tre noul pap\u0103 Clement III. \u00cen castelul s\u0103u, Hildebrand a a\u015fteptat venirea ajutoarelor. \u00cen cur\u00e2nd, a ap\u0103rut ca s\u0103-l scape armata normand\u0103 a ducelui Robert Guiscard, prietenul \u015fi vasalul lui Hildebrand. Henric a fost silit s\u0103 plece din Roma \u00eempreun\u0103 cu pontiful s\u0103u, iar normanzii au jefuit teribil cetatea care \u015fi-a deschis por\u0163ile \u00eenaintea lui Henric. Ca r\u0103spuns \u015fi romanii s-au revoltat contra papei Grigore \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t papa a fost nevoit s\u0103 fug\u0103 cu normanzii, ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la Salerno, unde a \u015fi murit \u00een acela\u015fi an, 1085, neclintit \u00een convingerea sa c\u0103 a luptat numai pentru drep- tate. Parafraz\u00e2nd textul din Ps. 45,8 a rostit \u00eenainte de moarte: \u201eAm iubit dreptatea \u015fi am ur\u00e2t nelegiuirea; de aceea mor \u00een exil\u201d\u2026 Grigore al VII-lea nu \u015fi-a putut vedea visul \u00eemplinit dar succesorii lui au reu\u015fit s\u0103 se impun\u0103 \u00een punctele trasate de el, smulg\u00e2nd prin\u0163ilor dreptul de a investi pe episcopi \u015fi reali- z\u00e2nd monarhia teocratic\u0103 visat\u0103, timp de dou\u0103 secole, ca domina\u0163ie suprem\u0103. C\u00e2nd acestea s- au realizat, s-a putut vedea ce ar fi \u00een stare s\u0103 realizeze \u00een lume aceast\u0103 stranie putere, dac\u0103 ar avea locul dorit. Persecu\u0163ii s\u00e2ngeroase, cruciade, pustiite, moarte, cruzime, \u00eeng\u00e2mfare f\u0103r\u0103 li- mite, inchizi\u0163ie, blasfemii \u015fi o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 l\u0103comie de bani de lux. Toate acestea pe fondul celei mai negre supersti\u0163ii, a mizeriei \u015fi ignoran\u0163ei populare, a \u00eenstr\u0103in\u0103rii de adev\u0103ratul Dumnezeu \u015fi a unei \u00eenfrico\u015f\u0103toare r\u0103spunderi pentru milioanele de suflete pierdute. Numai ziua judec\u0103\u0163ii va putea c\u00e2nt\u0103ri drept aceste evenimente. Pe bun\u0103 dreptate, s-a spus c\u0103 amiaza Papalit\u0103\u0163ii a fost miezul nop\u0163ii omenirii. Grigore al VII-lea a fost canonizat ca sf\u00e2nt \u00een anul 1728 \u015fi a fost considerat ca model pentru papi. Clement al III-lea (1084-1100) Socotit antipap\u0103, pus de Henric al IV-lea. 133","Victor al III-lea (1086-1087) Totu\u015fi, la moartea lui Grigore VII, \u00een locul pontifului pus de Henric este ales Victor al III-lea, ucenic al lui Grigore. Acesta a continuat s\u0103 lanseze excomunic\u0103ri contra lui Clement \u015fi Henric, fiind \u00een alian\u0163\u0103 cu normanzii \u015fi ducatul Toscanei. Este primul care a trimis o flot\u0103 contra sarazinilor. A murit otr\u0103vit. \u00centre timp, \u00een orient turcii selgiukizi luau locul arabilor dup\u0103 ce primiser\u0103 mai \u00eent\u00e2i mahomedanismul. Reu\u015fiser\u0103 s\u0103 cucereasc\u0103 chiar \u015fi Asia Mic\u0103. Imperiul de r\u0103s\u0103rit pierduse enorm. \u00cen Italia, ultima posesiune bizantin\u0103, era cucerit\u0103 de normanzi. Imperiul Bizantin \u00eence- puse s\u0103-\u015fi tr\u0103iasc\u0103 Dumnezeu acum agonia sa \u00eendelungat\u0103 care va dura patru secole. Urbanus al II-lea (188-1099) A alungat din Roma pe antipapa Clement III. Lupta dintre pap\u0103 \u015fi \u00eemp\u0103rat continua\u2026 A b\u0103gat intrig\u0103 \u00eentre Henric \u015fi fiul s\u0103u. F\u0103cea \u015fi desf\u0103cea c\u0103s\u0103torii regale. Cre\u015ftin\u0103tatea \u00eencepea s\u0103 se simt\u0103 incomod\u0103 de ocupa\u0163ia islamic\u0103 a \u201e\u0162\u0103rii sfinte\u201d. Papa Urban al II-lea a c\u0103l\u0103torit \u00een Fran\u0163a \u015fi a instigat pe cre\u015ftini la lupt\u0103 contra \u201ep\u0103g\u00e2nilor\u201d. Era mai mult setea de domina\u0163ie, m\u00e2ndria de a poseda locurile tradi\u0163ionale sacre \u015fi afacerea politic\u0103 \u015fi economic\u0103 dec\u00e2t pietatea pentru un morm\u00e2nt gol. La apelul papei s-au adunat bande de go- lani, vreo 300.000 \u00een final, de jefuitori care-\u015fi p\u0103r\u0103seau patria, c\u0103minul, familia. Principalul lor c\u00e2\u015ftig era vagabondajul \u015fi jaful. Aceast\u0103 \u00eentreprindere stupid\u0103 s-a numit CRUCIADA I. Erau condu\u015fi de \u201esf\u00e2ntul\u201d Petru Eremitul. C\u00e2teva bande s-au afundat \u00een Germania \u015fi apoi au fost exterminate de c\u0103tre unguri. Restul au sosit \u00een Africa, au b\u0103tut pe turci, au luat Ierusalimul, \u015fi au fondat c\u00e2teva regate care s-au distrus apoi reciproc\u2026 Europa \u015fi-a pierdut astfel solda\u0163ii dar Roma a c\u00e2\u015ftigat influen\u0163\u0103. \u015ei aceast\u0103 afacere, pentru a putea recunoa\u015fte ade- v\u0103rata ei origine, a purtat ca suprem\u0103 blasfemie numele Crucii, prin care Iisus, jertfindu-Se a devenit singurul nostru M\u00e2ntuitor \u015fi Mare Preot. Pe viitor, papii vor trimite cruciade contra \u201eereticilor\u201d adic\u0103 asupra celor ce incomodau aspira\u0163iile Bisericii, pun\u00e2nd Sfintele Scripturi \u00een m\u00e2inile poporului de r\u00e2nd \u015fi care dispre\u0163uiau riturile supersti\u0163ioase \u015fi necre\u015ftine ale Bisericii. Pascal al II-lea (1099-1118) \u00cen acest timp a murit papa (sau dac\u0103 prefera\u0163i, antipapa) Clement \u015fi imperialii au ales trei succesori \u00een c\u00e2teva luni (Teodoricus, Albertus, Silvestru IV). Primii doi au fost \u00eencarcera\u0163i de papa Pascal \u015fi al treilea exilat. A fost un urma\u015f demn al lui Hildebrand. A proclamat TNEUCA DEI (pacea lui Dumnezeu) \u00een occident care impunea oprirea conflictelor armate (care nu se mai terminau) \u00een anumite timpuri sfinte stabilite de Biseric\u0103. A \u00eencurajat pe regi \u00eempotriva \u00eemp\u0103ratului. De fapt politica papilor a fost \u00eentotdeauna de a r\u0103scula pe supu\u015fi contra superiorilor pentru a-\u015fi asigura astfel tronul cel mai \u00eenalt, tronul Bisericii prostituate, care este \u00eentemeiat pe ape agitate\u2026 A promis regilor iertarea p\u0103catelor dac\u0103 se \u00eentorc \u00eempotriva lui Henric al IV-lea. L-a f\u0103cut chiar pe fiul lui Henric s\u0103 se ridice contra tat\u0103lui s\u0103u. Pentru Papalitate nu a fost nimic sf\u00e2nt \u00een afar\u0103 de suprema\u0163ia ei tot mai \u00een\u0103l\u0163at\u0103 \u015fi mai independent\u0103. Pascal l-a declarat destituit pe Henric IV. Este detronat \u015fi apoi moare. Papa interzicea s\u0103 fie \u00eenmorm\u00e2ntat. Dar noul \u00eemp\u0103rat , Henric al V-lea de\u015fi se r\u0103sculase contra tat\u0103lui s\u0103u, la cuv\u00e2ntul pa- pei, intr\u0103 \u00een conflict cu Roma, voind s\u0103 ia papei dreptul de a investi pe episcopi. Atunci papa refuz\u0103 s\u0103-l consacre pe Henric al V-lea \u00eemp\u0103rat. Henric \u00eens\u0103 reu\u015fe\u015fte s\u0103 ob\u0163in\u0103 prin for\u0163\u0103 cea ce dorea. Apoi a jurat pace pe Evanghelie, \u015fi s-a retras. Dar papa s-a ridicat din nou, imput\u00e2ndu-\u015fi sie\u015fi c\u0103 a tr\u0103dat interesele tiarei \u015fi trimi\u0163\u00e2ndu-\u015fi tr\u0103snetele prin ni\u015fte delega\u0163i. Henric, furios, pune un alt pap\u0103 \u00een locul li Pascal care tocmai murise. 134","Gelasius al II-lea (1118-1119) Partida antiimperial\u0103 deja \u00eel pusese pap\u0103 pe Gelasius. Dar intervin iar\u0103\u015fi imperiali \u015fi Gelsaius este silit s\u0103 fug\u0103. Imperialii purtau numele de ghibelini iar partizanii independen\u0163ei papale \u2013 guelfi. \u00cen zadar, l-a chemat Henric pe pap\u0103; pontiful, sfid\u0103tor, nu vine, atunci Henric V \u00eel nu- me\u015fte pe Grigore al VIII-lea (1118-1121). Roma murmur\u0103. Fran\u0163a se declar\u0103 contra. Atunci Henric se retrage. Profit\u00e2nd de ocazie, Gelasius revine \u015fi t\u0103g\u0103duie\u015fte orice suveranitate secu- lar\u0103 asupra Romei, strig\u00e2nd peste tot c\u0103 el este mai mult dec\u00e2t independent \u2013 este st\u0103p\u00e2n\u2026 excomunic\u0103 pe cezarul Henric, reclam\u0103 iar\u0103\u015fi dreptul de \u00eenvestitur\u0103. Tulburarea \u00eenceteaz\u0103 \u00een final printr-o ac\u0163iune oribil\u0103. Gelasius \u00ee\u015fi d\u0103 sufletul. Calixtus al II-lea (1119-1124) Francez, graf de Burgundia. C\u00e2nd a intrat \u00een Roma, antipapa Grigore al VIII-lea, l-a \u00eent\u00e2mpinat cu o comedie batjocoritoare pe care romanii au aplaudat-o (nu le pl\u0103cea s\u0103 fie un barbar pe tronul papal). Calixt l-a \u00eenvins pe Grigore \u015fi l-a absolvit pe \u00eemp\u0103rat de excomuni- care\u2026 Cedeaz\u0103 par\u0163ial Lui Henric dreptul de \u00eenvestitur\u0103. Se pronun\u0163\u0103 cu putere contra c\u0103s\u0103to- riei clericilor \u015fi a concubinajului. Personal era moral (fiindc\u0103 istoria n-a reu\u015fit s\u0103 \u00eenregistreze nimic imoral \u00een dreptul s\u0103u comparativ cu standardele de atunci). Honorius al II-lea (1124-1130) Dup\u0103 Calixt II fusese ales solemn cardinalul Teobald. Dar o alt\u0103 frac\u0163iunea a ales pe Honorius al II-lea. Teobald a \u015ftiut s\u0103 se retrag\u0103 frumos \u00een folosul p\u0103cii publice, lucru rar \u00een istoria Papalit\u0103\u0163ii, chiar dac\u0103 estul ar fi fost inspirat de nevoia siguran\u0163ei personale. Honorius s-a b\u0103tut cu regele normand din sudul Italiei care invadase teritorii papale dar a fost \u00eenvins. Partida care \u00eel f\u0103cuse pap\u0103 a ascuns apoi moartea sa, aleg\u00e2nd clandestin pe Inocen\u0163iu al II-lea. Poporul \u015fi o alt\u0103 parte din cler, protest\u00e2nd, alege pe Anaclet II (1130- 1138). Un alt antipap\u0103 care s-a ridicat \u00een anul 1124 a fost Celestin II. Inocen\u0163iu al II-lea (1130-1143) A fost protejatul \u201esf\u00e2ntului\u201d Bernard de Clairvaux. F\u0103cut prizonier de c\u0103tre Roger Normandul. \u00cen timpul s\u0103u, filozoful Abelard a \u00eencercat s\u0103 explice dogma Trinit\u0103\u0163ii printr-un silogism filozofic, c\u0103z\u00e2nd astfel sub condamnarea papei. De asemenea, Abelard nu accepta ideea p\u0103catului originar a\u015fa cum o preda Biserica. (\u00een principiu, a fost un ra\u0163ionament care a c\u0103utat s\u0103 justifice \u015fi s\u0103 \u00eentemeieze credin\u0163a pe ra\u0163iune). \u00cen acest timp, teologia a \u00eenceput s\u0103 fie turnat\u0103 \u00een tiparele filozofiei lui Aristotel, deve- nind o teologie sistematic\u0103, speculativ\u0103, cunoscut\u0103 sub numele de scolastic\u0103. (\u00een secolele IX- XII scolastica urmase filozofia lui Platon). P\u0103rintele scolasticii a fost Anselm de Cantarbury care fixase principiul sistemului s\u0103u \u00een formula CRED PENTRU A \u00ceN\u0162ELEGE, adic\u0103 trebuie plecat de la credin\u0163\u0103 \u015fi apoi prin argumente ra\u0163ionale ne str\u0103duim s\u0103 \u00een\u0163elegem \u015fi s\u0103 facem \u015fi pe al\u0163ii s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ce credem. Francezul Abelard a formulat invers acest raport, adic\u0103 \u00een\u0163eleg pentru a crede. El pleca de la \u00eendoial\u0103, care d\u0103 na\u015ftere la cercetare. Apoi cercetarea aduce g\u0103sirea adev\u0103rului \u015fi \u00een fi- nal, credin\u0163a. El afirma c\u0103 prin aceast\u0103 metod\u0103 se pot explica toate dogmele \u015fi se poate pune de acord credin\u0163a cu \u015ftiin\u0163a. Dar aceast\u0103 metod\u0103, cum era natural, a degenerat, \u00eenc\u00e2t s-a ajuns mai t\u00e2rziu la teoria dublului adev\u0103r. Scolastica a dus la sistematizarea doctrinei teologice dar \u015fi la discu\u0163ii filozofice sterile \u015fi dispute mari. \u00cen opozi\u0163ie cu scolastica, \u00een Evul Mediu s-a dezvoltat mistica, concep\u0163ia c\u0103 nu este at\u00e2t de mult\u0103 nevoie de a cerceta pe Dumnezeu cu ra\u0163iune, c\u00e2t de a-L iubi cu inima. Bernard de Clairvaux zicea: \u201ePe Dumnezeu \u00cel cunoa\u015ftem \u00een m\u0103sura \u00een care \u00cel iubim\u201d. Aceea\u015fi fraz\u0103 r\u0103s- 135","turnat\u0103, pare \u00eens\u0103 mai plin\u0103 de sens, de\u015fi este adev\u0103rat\u0103 \u00eentr-un sens secundar \u015fi a\u015fa cum a afirmat-o Bernard. Unii c\u0103utau a \u00eemp\u0103ca tendin\u0163ele misticilor \u015fi scolasticii, \u00een timp ce al\u0163ii se opuneau scolasticii. Un alt curent de g\u00e2ndire a fost acela care se \u00eentemeia pe revela\u0163ie, consider\u00e2nd c\u0103 baza se afl\u0103 \u00een Biblie, tradi\u0163ie \u015fi cartea naturii. Adep\u0163ii acestei concep\u0163ii ar\u0103tau c\u0103 scolastica este o ocupa\u0163ie ce t\u00e2mpe\u015fte mintea \u015fi nu se poate sc\u0103pa de scolastic\u0103 prin mistic\u0103, ci numai \u00eentorc\u00e2ndu-se la studiile clasice. Ace\u015ftia au fost umani\u015ftii, dar ei au ap\u0103rut mult mai t\u00e2rziu. Fiecare dintre aceste fraze ale g\u00e2ndirii medievale \u015fi-au adus contribu\u0163ia \u00eempotriva adev\u0103rului biblic \u015fi a libert\u0103\u0163ii elementare a omului. Celestinus al II-lea (1143-1144) A domnit cinci luni dup\u0103 care a murit. Ca \u015fi cei din dinastia sa, a tulburat Sicilia spe- cul\u00e2nd discordiile, dup\u0103 politica tradi\u0163ional\u0103: divide et impera. Lucius al II-lea (1144-1145) Pe timpul s\u0103u a avut loc revolta lui Arnaldo da Bescia, un ascet riguros, predicator foarte elocvent \u015fi zelos, discipol al lui Abelard. Arnaldo sus\u0163inea c\u0103 ierarhia trebuie s\u0103 revin\u0103 la starea ini\u0163ial\u0103 de s\u0103r\u0103cie \u015fi umilin\u0163\u0103 \u015fi evlavie din antichitate. Dou\u0103 sinoade \u00eel condamnaser\u0103 ca eretic \u00een anul 1139, dar el voia neap\u0103rat s\u0103 reformeze Biserica, \u00eencep\u00e2nd chiar cu Roma. Instig\u00e2nd pe romani, i-a sculat contra ordinii papale cu inte\u0163ia de a restabili republica roman\u0103, impun\u00e2nd Romei un senat \u015fi un patriciu pentru problemele civile \u015fi l\u0103s\u00e2ndu-i papei numai autoritatea spiritual\u0103. Papa Lucius a cerut ajutor \u00eemp\u0103ratului Conrad al III-lea dar a fost ucis de popor. Eugenius al III-lea (1145-1153) Discipolul misticului Bernard de Clainvaux, care era de fapt arbitrul politicii cre\u015ftine. \u00cen acest timp, papa Eugeniu, condus de sf. Bernard, a proclamat Cruciada a II-a care a fost de asemenea un e\u015fec. Cruciadele liberau Biserica de ni\u015fte for\u0163e care, puse \u00een slujba puterii civile, puteau fi periculoase. Bernard nu a condus cruciada ci numai i-a prezis succesul. Dar c\u00e2nd Ludovic al VII-ea a fost b\u0103tut \u00een orient, sf\u00e2ntul a \u00eenceput s\u0103 g\u0103seasc\u0103 explica\u0163ia foarte plauzibil\u0103 pentru acele vremi, tun\u00e2nd contra p\u0103catelor crucia\u0163ilor, care au \u00eempiedicat succesul. Totu\u015fi expedi\u0163ia a \u00eembog\u0103\u0163it pe pap\u0103, pe \u201esf\u00e2ntul\u201d s\u0103u predicator al violen\u0163ei \u015fi comunitatea sa. Papa Eugenius al III-lea a fost alungat din scaun de c\u0103tre senat pentru c\u0103 voia s\u0103 des- fiin\u0163eze decretele care-l loveau \u00een autoritatea sa p\u0103m\u00e2nteasc\u0103. A alergat la Tivoli \u015fi a \u00eent\u0103r\u00e2tat popula\u0163ia contra romanilor cu care erau \u00eentr-o du\u015fm\u0103nie mai veche. Dar cur\u00e2nd a venit sf. Bernard \u015fi romanii se supun iar\u0103\u015fi papei, care este restabilit. Acest pap\u0103 a \u00eencercat s\u0103 constr\u00e2ng\u0103 pe preo\u0163i de a tr\u0103i \u00een celibat, ceea ce era \u00eenc\u0103 difi- cil. Totdeauna au fost unii care s-au opus. A hot\u0103r\u00e2t pedepse pentru clericii care tr\u0103iau \u00een con- cubinaj \u015fi pentru credincio\u015fii lor. \u00cens\u0103 dezordinile \u015fi nepotismul n-au \u00eencetat. El \u015fi-a f\u0103cut Portugalia tributar\u0103, acord\u00e2nd coroana unui vasal revoltat contra seniorului s\u0103u. Acesta era sistemul papal. Anastasius al IV-lea (1153-1154) Un prelat \u00een\u0163elept care a domnit numai 17 luni. Binele n-a reu\u015fit s\u0103-\u015fi fac\u0103 niciodat\u0103 r\u0103d\u0103cini pe acest tron al abomina\u0163iilor \u015fi pustiirii. 136","Adrian al IV-lea (1154-1159) Singurul pap\u0103 englez dar prin acesta cu nimic deosebit de ceilal\u0163i papi, ceea ce ne arat\u0103 c\u0103 na\u0163ionalitatea nu are nici o noble\u0163e superioar\u0103 omeniei. Era gelos de a recupera puterea temporal\u0103 c\u0103reia Arnaldo \u0103i d\u0103duse mari lovituri. L-a chemat \u00een sprijin pe \u00eemp\u0103ratul german Frederic Earvarossa, \u015fi dup\u0103 ce l-a pus s\u0103 execute un ceremonial de umilin\u0163\u0103, l-a \u00eencoronat ca \u00eemp\u0103rat al occidentului. Dar Frederic n-a \u00eendep\u0103rtat germenele republicanismului. Izbucne\u015fte iar\u0103\u015fi ve\u015fnica ceart\u0103 \u00eentre pap\u0103 \u015fi monarh, iar Frederic trece \u00een defensiv\u0103. Atunci apa Adrian ia armele spirituale, rostind interdictul asupra Romei care-\u015fi plecase urechea la doctrina lui Ar- naldo. Aceast\u0103 arm\u0103 a avut un efect psihologic sigur. Poporul l-a p\u0103r\u0103sit pe Arnaldo care a c\u0103zut \u00een m\u00e2inile \u00eemp\u0103ratului Frederic. Predat apoi prefectului poli\u0163iei papale, a fost ars de viu \u015fi cenu\u015fa i-a fost aruncat\u0103 \u00een Tibru. Urma\u015fii s\u0103i, arnadi\u015ftii, vor continua aceste idei care vor dospi \u00een Lombardia, \u00een vecin\u0103tatea catarilor \u015fi valdenzilor. Papa Adrian este cel care a dat Irlanda regelui Angliei (autoriz\u00e2ndu-l s-o ia). S-a r\u0103z- boit apoi cu Guillaume (William) fiul lui Roger, din sudul Italiei, refuz\u00e2ndui-i coroana. Prin- \u0163ul l-a f\u0103cut prizonier pe pap\u0103 dar dup\u0103 victorie s-a ar\u0103tat mai pu\u0163in trufa\u015f dec\u00e2t pontiful \u00een- vins. Alexander al III-lea (1159-1181) Ales de prela\u0163i \u015fi recunoscut de to\u0163i afar\u0103 de \u00eemp\u0103ratul Frederic, care l-a pus pap\u0103 pe Victor al IV-lea (1159-1164) Papa Alexandru al III-lea a condamnat pe Henric II al Angliei apoi s-a l\u0103sat biciuit de un c\u0103lug\u0103r pentru a isp\u0103\u015fi o crim\u0103. \u00cen Anglia un preot a violat o t\u00e2n\u0103r\u0103 (lucru obi\u015fnuit \u00een condi\u0163iile acelor vremuri) \u015fi a ucis \u00een mod sadic, cu pumnalul, pe tat\u0103l ei. Poporul a \u00eenceput s\u0103 mugeasc\u0103 de oroare \u015fi regele s-a v\u0103zut nevoit s\u0103-l predea pe criminal magistratului. Dar Thomas Becket, care fusese pus arhiepiscop de Canterbury de pap\u0103, a intervenit ca s\u0103-l judece el pe preot, priv\u00e2ndu-l de bene- ficii \u015fi \u00eenchiz\u00e2ndu-l \u00een m\u0103n\u0103stire. Pedeapsa aceasta n-a putut calma poporul \u015fi regele voia s\u0103-l ia pe vinovat. Era \u00een joc politica Bisericii romane de a face ca \u00eentregul cler s\u0103 fie numai sub jurisdic\u0163ia Bisericii, chiar n procesele care priveau legile civile. Arhiepiscopul Becket a apelat la pap\u0103 care, desigur, i-a dat dreptate. Dar Henric al II-lea al Angliei nu s-a l\u0103sat. A promulgat atunci faimoasele Constitu\u0163ii din Clarendon care supuneau clerul la taxele obi\u015fnuite, treceau asupra tribunalelor civile ju- risdic\u0163ia Bisericeasc\u0103 etc. To\u0163i episcopii au semnat acest document, \u00een frunte cu Becket. Dar papa Alexandru III \u00eel respinge cu m\u00e2ndrie iar arhiepiscopul Becket se poc\u0103ie\u015fte de supu\u015fenia lui fa\u0163\u0103 de rege\u2026 face peniten\u0163\u0103 se umile\u015fte \u015fi retracteaz\u0103. Urm\u0103rit de rege, Becket fuge pe continent unde papa \u015fi prin\u0163ii \u00eel onoreaz\u0103 ca pe un martir. \u00cen condi\u0163iile acestea, Henric a pl\u0103nuit s\u0103 se elibereze de pap\u0103 dar englezii nu aveau puterea moral\u0103 s\u0103-l urmeze. Tr\u0103d\u0103torul Becket se compara cu Christos cel suferind. Poporul, supersti\u0163ios, s-a \u00eendep\u0103rtat de Henric care, neav\u00e2nd alt\u0103 solu\u0163ie, s-a poc\u0103it \u015fi l-a primit pe Bec- ket. Arhiepiscopul a intrat \u00een \u0163ar\u0103 cu m\u00e2ndrie. Dar nu mult dup\u0103 acesta, Becket a fost asasinat de patru oameni de pe curte, devenind \u201emartir\u201d ale c\u0103rui oase au c\u0103p\u0103tat ciudata proprietate de a \u00eenvia mor\u0163ii. Astfel au \u00eenceput \u2013 pentru a c\u00e2ta oar\u0103? \u2013 amenin\u0163\u0103rile papale. Dar Henric al II- lea s-a supus apoi pe deplin, s-a umilit \u015fi papa i-a \u00eennoit autorizarea de a cuceri Irlanda, ceea ce regele a realizat u\u015for. Ca isp\u0103\u015fire pentru cutezan\u0163a sa, Henric a f\u0103cut pelerinaj \u015fa Caterbury, descul\u0163, prostern\u00e2du-se \u00een fa\u0163a raclei sf\u00e2ntului \u015fi l\u0103s\u00e2ndu-se biciuit de c\u0103lug\u0103ri. Filip August a persecutat pe eretici (catari, albigenzi) \u015fi a alungat pe evrei. \u00cen timpul acesta (1167) a avut loc un conciliu (congres) al catarilor \u00een Fran\u0163a, l\u00e2ng\u0103 Toulouse. Ac\u0163iunea avea s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia Bisericii \u015fi statului, ce vor lua m\u0103suri pentru exterminarea total\u0103 a lor. Ceea ce istoricii au observat \u2013 \u00een acest timp era o diferen\u0163\u0103 vizibil\u0103 \u00eentre civiliza\u0163ia din sudul Fran\u0163ei unde erau foarte mul\u0163i \u201eeretici\u201d \u015fi nordul Fran\u0163ei, care era catolic \u015fi \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 137","mai \u00eenapoiat. O mul\u0163ime de meseria\u015fi, \u00een special \u0163es\u0103tori, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea credin\u0163a simpl\u0103 a catari- lor \u015fi albigenzilor. De fapt, albigenzii erau tot catari din regiunea Alpilor. \u00cen prima jum\u0103tate a acestui secol ap\u0103ruse \u00een Fran\u0163a un preot reformator pe nume Pierre de Bruys, adversar al ceremoniilor exterioare, al cultului crucii, al botezului pruncilor, al li- turghiei \u015fi al icoanelor. Poporul l-a ars \u00een anul 1137, pe un rug de cruci. Discopolul s\u0103u, Henri de Laussane, un c\u0103lug\u0103r era pornit contra ierarhiei \u015fi a murit \u00een 1145 \u00een temni\u0163a unei m\u0103n\u0103s- tiri. Urma\u015fii lor s-au numit petrobrusieni \u015fi henricieni. Tot atunci ap\u0103ruse \u00een nord-estul Fran\u0163ei Tanquelin \u00eempreun\u0103 cu Eudon de Stella care de asemenea, porni\u0163i \u00eempotriva ierarhiei, au con- dus o r\u0103scoal\u0103 incendiind biserici \u015fi m\u0103n\u0103stiri. (Cel pu\u0163in Eudon a fost acuzat de aceste rele). Primul a fost asasinat de un preot iar al doilea a murit \u00een temni\u0163\u0103. Dar cei mai cura\u0163i dintre ace\u015fti antipapi\u015ftii nu au r\u0103mas \u00een analele istoriei. Un caz, de exemplu, \u00een 1182, la Reims, t\u00e2n\u0103rul canonic Gervais de Tibury, plimb\u00e2ndu-se cu calul printre vii \u00eempreun\u0103 cu arhiepiscopul Gauillaume, a f\u0103cut propuneri necinstite unei fete catare. Ea a r\u0103spuns c\u0103 ar face un p\u0103cat de neiertat. Ca urmare, a fost ars\u0103 ca eretic\u0103 iar ini\u0163iatoarea ei, o b\u0103tr\u00e2n\u0103, a reu\u015fit s\u0103 scape de aceea\u015fi pedeaps\u0103. Astfel ereticii era \u00eenvinui\u0163i uneori de desfr\u00e2u, alteori de o prea mare puritate. De obicei era acuza\u0163i c\u0103 sunt manihei. Dar de cele mai multe ori era vorba de lep\u0103darea Bisericii \u015fi religiei exterioare catolice, lucrul cel mai periculos \u00een ochii ierarhiei romane. \u00cen acela\u015fi veac a descoperiri catarilor \u00een Fran\u0163a, istoria ne prezint\u0103 \u00een mod clar \u015fi pe valdenzi. Nordul Italiei a fost \u00eentotdeauna foarte z\u0103bavnic \u00een a se supune Romei. Milano sa supus la \u00eenceputul secolului al VI-lea, totu\u015fi locuitorii v\u0103ilor prin natura a\u015fez\u0103rii lor, trebuie s\u0103 fi r\u0103mas \u00eenc\u0103 separa\u0163i, a\u015fa cum r\u0103m\u0103seser\u0103 cre\u015ftinii vechi din Irlanda \u015fi Sco\u0163ia care au fost for\u0163a\u0163i s\u0103 se supun\u0103 Romei \u00een secolului al VII-lea. Aceste supuneri ale vechilor cre\u015ftini au fost ca \u015fi convertirile na\u0163iunilor p\u0103g\u00e2ne. \u00cen timp ce regii primeau religia apostat\u0103 ca religie de stat, r\u0103m\u00e2neau mereu unii care preferau s\u0103-\u015fi p\u0103streze credin\u0163a, cum este de a\u015fteptat\u2026 Ceea ce m\u0103rturise\u015fte \u00een favoarea tradi\u0163iei antice a valdenzilor este, \u00een primul r\u00e2nd, religia lor identic\u0103 cu acea a cre\u015ftinilor din sec. II \u015fi III. \u00centotdeauna valdenzii au sus\u0163inut vechimea lor tradi\u0163io- nal\u0103 de\u015fi autorii catolici pretind c\u0103 valdenzii \u00ee\u015fi trag numele de la un negustor din Lyon, Pe- trus Valdus (Pierre Valdo sau Valdensius), care a \u00eentemeiat mi\u015fcarea \u201es\u0103racilor din Lyon\u201d (Lioni\u015ftii). Autorii protestan\u0163i mai vechi sunt de p\u0103rere c\u0103 valdenzii existau \u00eenainte de Petrus Valdus \u015fi c\u0103, de fapt, acesta \u00ee\u015fi trage numele de la valdenzi \u015fi nu invers. Vechea interpretare protestant\u0103 a istoriei valdenze sus\u0163ine c\u0103 valdenzii sunt urma\u015fii cre\u015ftinilor de tip vechi care au protestat contra inova\u0163iilor romane din sec. IV-VI cum a fost de exemplu prezbiterul Vigilan\u0163iu de Barcwelona;c\u0103 ace\u015ftia s-au refugiat apoi \u00een v\u0103ile Alpilor \u015fi c\u0103 numele lor ar pro- veni de la Petrus de Waldus, un conduc\u0103tor al lor de pe la \u00eenceputul secolului al VII-lea. Apoi un alt Valdo s-a semnalat \u00een sec. IX, dup\u0103 care a venit cel din sec. XII de care am pomenit la \u00eenceput. Credem c\u0103 nu avem motive s\u0103 ne \u00eendoim de tradi\u0163ia valdenzilor, mai ales c\u0103 ideea apari\u0163iei lor t\u00e2rzii (sec. XII) provine de la un inchizitor dominican (Etienne de Bourbon). \u00cen lucrarea Tragedia Veacurilor, Ellen White afirm\u0103 c\u0103 opozi\u0163ia Romei fa\u0163\u0103 de Sabatul vechi a fost unul din motivele separ\u0103rii acestor vechi cre\u015ftini. Se \u015ftie \u00eentr-adev\u0103r pe vremea papei Grigore I c\u0103 existau predicatori sabati\u015fti chiar \u00een Roma \u015fi c\u0103 obiceiul s-a p\u0103strat printre \u0163\u0103ranii din Lombardia (pe l\u00e2ng\u0103 sabatizarea duminicii). Unii dintre valdenzi, mai t\u00e2rziu, vor fi g\u0103si\u0163i \u00eenc\u0103 s\u0103rb\u0103torind Sabatul. De\u015fi valdenzii erau din v\u0103ile Piemontului, totu\u015fi ei s-au r\u0103s- p\u00e2ndit \u015fi \u00een alte \u0163\u0103ri europene, predic\u00e2nd evanghelia, venind \u00een contact cu catarii \u015fi cu unele ordine (fr\u0103\u0163ii c\u0103lug\u0103re\u015fti) afiliate Bisericii romane \u015fi apoi cu orice \u00eencerc\u0103ri de reform\u0103 din s\u00e2nul Bisericii, cum a fost \u015fi aceea a lui Petrus Valdesius. Pe la anul 1173, bogatul negustor Petru din Lyon, a fost cuprins de o mare nelini\u015fte sufleteasc\u0103 \u00een urma morii prietenului s\u0103u. Neav\u00e2nd \u00eencredere \u00een cler, a pus pe cineva s\u0103-i tra- duc\u0103 Biblie din latin\u0103 \u00een francez\u0103 (poate chiar un valdenz i-a oferit posibilitatea). Prin studiul 138","Bibliei a ajuns la concluzia tipic valdenz\u0103; c\u0103 omul nu se poate m\u00e2ntui dec\u00e2t prin poc\u0103in\u0163\u0103 \u015fi prin s\u0103r\u0103cie de bun\u0103 voie; c\u0103 ierarhia Bisericii nu este demn\u0103 de autoritate apostolic\u0103 \u00een lipsa poc\u0103in\u0163ei \u015fi s\u0103r\u0103ciei. Deci, potrivit textului de aur al tuturor monahilor \u015fi poc\u0103i\u0163ilor medievali (Mat. 19,21) negustorul \u015fi-a \u00eemp\u0103r\u0163it averea s\u0103racilor, \u00eenfiin\u0163\u00e2nd \u00een anul 1177, societatea s\u0103ra- cilor din Lyon (lioni\u015fti, sabota\u0163i, humilia\u0163i etc.). apoi au \u00eenceput a predica evanghelia \u00een Lyon \u015fi \u00een \u00eemprejurimi. Cum era \u015fi natural, au ajuns \u00een conflict cu arhiepiscopul de Lyon, care le-a interzis ac\u0163iunea. Atunci Petru (Pierre) s-a adresat papei Lucius al III-lea, cer\u00e2ndu-i permisiu- nea. Papa \u00eens\u0103 l-a excomunicat. \u00eencep\u00e2nd din acest moment, lioni\u015ftii vor fi deci\u015fi contra ierar- hiei romane \u015fi \u00een oarecare m\u0103sur\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu valdenzii din Piemont. Al\u0163i sus\u0163in c\u0103 papa Alexandru al III-lea i-a refuzat deja, c\u00e2nd ei au apelat la sinodul Lateran din 1179, \u015fi apoi au fost exclu\u015fi de c\u0103tre Lucius. Este interesant c\u0103 sinodul nu i-a considerat eretici, dar nu le-a dat dreptul de a predica deoarece erau \u201eignoran\u0163i\u201d. Caracteristica valdenzilor \u015fi a celor ce primeau credin\u0163a lor, sub diferite nume, era c\u0103 ei luau Biblie (\u00een special Noul Testament) ca singur\u0103 norm\u0103 moral\u0103, resping\u00e2nd tradi\u0163ia ro- man\u0103. Ei \u0163ineau mult la prescrip\u0163iile ei am\u0103nun\u0163ite \u015fi \u00eenv\u0103\u0163au pe de rost mari p\u0103r\u0163i din ea. Ber- nard Gui, vr\u0103jma\u015ful lor, zicea: Ei predic\u0103 referindu-se la Evanghelie, la epistole, la exemplele \u015fi autoritatea sfin\u0163ilor, argument\u00e2nd astfel: \u2018A\u015fa zice Evanghelie sau epistola Sf. Petru sau a Sf. Pavel sau a Sf. Iacov\u2026 sau a a\u015fa zice cutare sf\u00e2nt sau cutare \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor Bisericesc\u2019, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t cuvintele lor sunt primite mai degrab\u0103 de ascult\u0103tori. \u00centr-adev\u0103r, ei posed\u0103 \u00een mod curent evangheliile \u015fi epistolele \u00een limba poporului \u015fi \u00een latin\u0103, unii dintre ei le \u00een\u0163eleg. Unii \u015ftiau chiar s\u0103 citeasc\u0103 \u015fi chiar cei ce nu \u015ftiau s\u0103 citeasc\u0103 au \u00eenv\u0103\u0163at pe de rost \u015fi repet\u0103 mereu unul c\u0103tre altul. (Storia d\u2019Italia, Ed. Giulio Einaudi, vol. 1, p. 661, BCS.) Ereticii din zona Alpi, din Fran\u0163a (albigenzii) erau, de fapt, catari sau mai degrab\u0103 pro- zeli\u0163i de-ai catarilor \u015fi valdenzilor. Valdenzii tr\u0103iau \u00een oarecare leg\u0103turi cu catarii dar nu se socoteau aceea\u015fi Biseric\u0103. Valdenzii au reprezentat cea mai curat\u0103, mai protestant\u0103 \u015fi mai re- zistent\u0103, mai eroic\u0103, dintre toate sectele medievale. \u015ei singura sect\u0103 care a supravie\u0163uit p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi (\u00eenc\u0103 pu\u0163in modificat\u0103). Despre albigenzi, adversarii lor au scris: \u201eP\u00e2n\u0103 acolo crescu eroarea albigenzilor de a infecta \u00een scurt timp mai mult de 1000 de ora\u015fe; \u015fi dac\u0103 sabia credincio\u015filor nu i-ar fi repri- mat, foarte cur\u00e2nd ar fi corupt toat\u0103 Europa\u201d (Ibid, p. 647-648) To\u0163i ace\u015fti credincio\u015fi considerau c\u0103 ierarhia roman\u0103 este marea prostituat\u0103, Babilonul din Apocalipsa \u015fi ar\u0103tau \u00eenaintea poporului, fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu Biblia, defectele ei. Apoi invitau pe oameni s\u0103 se despart\u0103 de \u201emarea prostituat\u0103\u201d. Ei acuzau Biserica de lep\u0103darea adev\u0103rului vechi al Evangheliei \u015fi de s\u00e2ngele martirilor vechii credin\u0163e. Nu este de mirare c\u0103 ferocitatea \u015fi orgoliul Romei au fost excitate de propaganda aceasta. \u00centre papa Alexandru al III-lea \u015fi Frederic Barbarossa (\u00eemp\u0103ratul german care voia s\u0103 domneasc\u0103 peste to\u0163i regii) au fost conflicte. Alexandru III s-a refugiat \u00een Fran\u0163a (sau Vene- \u0163ia?), ridic\u00e2nd totodat\u0103 pe italieni contra \u00eemp\u0103ratului \u015fi cumin\u0163\u00e2ndu-l \u00een final pe Frederic prin anateme, la care au contribuit \u015fi epidemiile de cium\u0103. \u00cen final, cei doi s-au \u00eemp\u0103cat la Vene\u0163ia \u015fi \u00eemp\u0103ratul s-a umilit \u00eenaintea papei. \u00centre timp au fost ridica\u0163i antipapi renumi\u0163i, dintre care unii s-au supus, al\u0163ii au pierit \u00een \u00eenchisoare (Pascal III, Calixt III, Inocen\u0163iu III). Lucius al III-lea (1181-1185) A r\u0103sturnat senatul roman. Poporul s-a revoltat \u015fi a pus m\u00e2na pe adversarii republica- nismului, le-a smuls ochii \u015fi urechile. Furios, poporul a \u00eenceput s\u0103 otr\u0103veasc\u0103 \u015fi f\u00e2nt\u00e2nile. Iz- gonit din Roma, papa Lucius cere ajutor la prin\u0163ii cre\u015ftini, apoi vine la Verona unde \u00eenteme- iaz\u0103 prima inchizi\u0163ie \u00een 1184. Toate sectele \u015fi curentele care se opuneau papismului erau vi- zate de acest tribunal Bisericesc special, care avea datoria s\u0103 caute \u015fi s\u0103 cerceteze pe eretici, 139","av\u00e2nd mari libert\u0103\u0163i \u00een procedur\u0103. Principalii condamna\u0163i erau valdenzii \u015fi pasaginii. Ace\u015ftia din urm\u0103 erauacuza\u0163i c\u00ee sunt iudaizan\u0163i deoarece p\u0103zeau Sabatul. Urban al III-lea (1185-1187) Sperjur \u015fi vanitos, l-a urmat pe Lucius \u00een morm\u00e2nt, spre fericirea imperiului \u015fi a Italiei. Violase concordatul, proclam\u00e2nd un arhiepiscop german. A voit s\u0103-l excomunice pe Frederic dar moartea l-a \u00eempiedicat. Gregorius al VIII-lea (1187) \u00cen timpul s\u0103u, sultanul Saladin a luat Ierusalimul de la cre\u015ftini. Papa a trezit iar\u0103\u015fi ma- nia cre\u015ftinilor. Clement al III-lea (1187-1191) A crezut c\u0103 mijlocul cel mai potrivit de a sc\u0103pa de \u00eemp\u0103rat ar fi predicarea unei noi cruciade. Din nou, o mul\u0163ime de hoarde europene urmate de c\u0103lug\u0103ri \u015fi \u0163iitoare, au plecat spre \u201e\u0163ara Sf\u00e2nt\u0103\u201d. \u00cemp\u0103ratul Frederic \u00een fruntea unei armate de 150.000 \u015fi-a g\u0103sit \u00een final moartea; dup\u0103 c\u00e2teva triumfuri. Expedi\u0163ia a umplut tezaurele papale. Se acordau indulgen\u0163e pentru ier- tarea p\u0103catelor s\u0103r\u0103cimii, care se \u00eenscria pentru cruciad\u0103 \u015fi dispense pentru boga\u0163ii care nu se \u00eenscriau. Se l\u0103sau mo\u015fteniri Romei. adesea seniorii \u00ee\u015fi puneau domeniile sub egida episcopi- lor. Papa Clement III a uzurpat suveranitatea Bisericii sco\u0163iene, v\u00e2nz\u00e2nd-o regelui Angliei. Celestin al III-lea (1191-1198) \u00cen acest timp r\u0103zboiul civil pustia Roma. Guelfii (suporterii papei) \u015fi ghibelinii (supoerterii \u00eemp\u0103ratului), \u201elutul \u015fi fierul\u201d, nuse puteau \u00eemp\u0103ca. Papa a ordonat nimicirea ora- \u015felor \u015fi statelor care ausus\u0163inut pe ghibelini \u015fi pe tr\u0103d\u0103tori, permi\u0163\u00e2nd romanilor s\u0103 se r\u0103zbune. Localit\u0103\u0163ile au fost arse. A consacrat ca \u00eemp\u0103rat pe Henric al VI-lea dar nu s-a \u00een\u0163eles nici cu el. Henric s-a de- p\u0103rtat nemul\u0163umit apoi a cucerit Neapole, a ucis pe rivalii s\u0103i, a ars \u015fi devastat Sicilia. Henric al VI-lea a trimis trupe \u00een Palestina \u015fi s-a \u00eembarcat pentru orient dar a fost otr\u0103- vit de so\u0163ie. Ca excomunicat de pap\u0103. Henric n-a putut fi \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een p\u0103m\u00e2nt sf\u00e2nt. Dar aceasta nu pentru crimele sale, ci pentru c\u0103 regele Richard Inim\u0103 de leu cump\u0103rase de la pap\u0103 \u00eenjosirea lui Henric al VI-lea. Fran\u0163a a ajuns sub stare de interdict, din cauza divor\u0163ului lui Filip August care era so- cotit ereziarh, fiindc\u0103 zice c\u0103 primise coroana de la Dumnezeu \u015fi de la sabia sa, nu de la pap\u0103. \u00cen urma sentin\u0163ei episcopilor s\u0103i, \u00ee\u015fi alungase so\u0163ia, pe Isemberga de Danemarca. Roma s-a opus. Filip August \u00eens\u0103 l-a constr\u00e2ns pe pap\u0103 s\u0103 revoce anatema, apoi a reprimit-o pe Isaberga ce fusese o regin\u0103 bun\u0103. Filip August a pedepsit pe eretici (catari, parati etc) \u015fi a alungat pe evrei\u2026 La ordinul papei a fost sus\u0163inut\u0103 o cruciad\u0103 contra albigenzilor. Aceasta echivala cu o expedi\u0163ie de jaf \u015fi exterminare \u00een care papa \u015fi regele au fost uni\u0163i. 80.000 de cre\u015ftini au fost extermina\u0163i \u00een aceast\u0103 expedi\u0163ie. Profit\u00e2nd de dezbin\u0103rile imperiului, papa \u00een \u00eencoroneaz\u0103 pe Otto IV care, la r\u00e2ndul lui, cedeaz\u0103 papei \u201emo\u015fia Matilda\u201d din Toscana. Dar la \u00eentoarcere, Otto IV se r\u0103zg\u00e2nde\u015fte. Din nou anatema din partea papei \u015fi supu\u015fii lui Otto sunt dezlega\u0163i de jur\u0103m\u00e2ntul de supunere. Apoi Frederic II, rivalul lui Otto, prime\u015fte coroana imperial\u0103. \u00cen Anglia, Ioan F\u0103r\u0103 \u0162ar\u0103 dup\u0103 ce se r\u0103sculase contra papei din cauza interdictului, ofer\u0103 regatul s\u0103u Romei, pentru isp\u0103\u015firea p\u0103catelor sale. Apoi jur\u0103 vasalitate papei, dar dup\u0103 promulgarea PALLADIUMULUI LIBERT\u0102\u0162ILOR NA\u0162IONALE a izbucnit iar\u0103\u015fi r\u0103zboiul 140","civil \u00een Anglia. Ludovic al VIII-lea a fost 3excomunicat \u015fi expulzat din Anglia \u00een mod ru\u015fi- nos, pentru c\u0103 a inten\u0163ionat s\u0103 domneasc\u0103 f\u0103r\u0103 permisiunea pontifului. \u00cen Roma, papa a \u00eendep\u0103rtat pe consuli \u015fi a servit senatul. A \u00eenmul\u0163it ordinele c\u0103lug\u0103- re\u015fti, interzic\u00e2nd crearea altor ordine pe viitor (ceea ce papii de mai t\u00e2rziu n-au respectat). \u00cen timpul s\u0103u, s-a zvonit c\u0103 Apocalipsa prezice sf\u00e2r\u015fitul lumii \u00een anul 1201, ceea ce a f\u0103cut mare v\u00e2lv\u0103. Biserica a \u00eentre\u0163inut aceast\u0103 chestiune, specul\u00e2nd credulitatea \u015fi dorin\u0163a oa- menilor de a se salva. Oamenii \u00ee\u015fi d\u0103deau mo\u015ftenirile Bisericii, posteau, f\u0103ceau peniten\u0163\u0103. Credulii s-au ruinat iar clerul s-a \u00eembog\u0103\u0163it. \u00cemp\u0103ratul Otto s-a l\u0103sat biciuit la picioarele vale- \u0163ilor. Un conte de Anjou a f\u0103cut pelerinaj la Ierusalim pentru a se supune la o flagela\u0163ie pu- blic\u0103. Contele de Toulouse care t\u0103inuise pe eretici \u015fi fusese vinovat de moartea unui inchizitor roman, s-a poc\u0103it de asemenea. Cu funia de g\u00e2t \u015fi aproape gol, s-a l\u0103sat b\u0103tut de c\u0103tre un dele- gat al papei Inocen\u0163iu III. \u00ce\u015fi p\u0103r\u0103sise castelele \u015fi jurase c\u0103-i combat\u0103 pe albigenzi care erau supu\u015fii s\u0103i. Apoi crucia\u0163ii l-au luat ca ostatic, dup\u0103 ce i-au devastat domeniile. \u00cen acest secol puterea papei ajunge la culme \u015fi se opre\u015fte. De acum ea \u00ee\u015fi va conserva vigoarea prin cruzimi, c\u0103ci armele ei morale erau uzate. Inocen\u0163iu III (1198-1216) Cel mai puternic dintre to\u0163i papii. A accentuat c\u0103 este vicarul lui Christos \u015fi c\u0103 toate cele din cer, de pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi din infern sunt supuse. Prin el, Biserica \u015fi-a atins visul de a do- mina toate statele Europei; regii Germaniei, Fran\u0163ei, Angliei \u015fi practic mai to\u0163i monarhii Eu- ropei i s-au supus. Niciodat\u0103 s\u00e2n-a exercitat cineva mai mult\u0103 putere\u2026. Era un om \u2018\u00eenv\u0103\u0163at dar de un orgoliu luciferic. Pontificatul s\u0103u de 18 ani a r\u0103v\u0103\u015fit lumea din Orient p\u00e2n\u0103 \u00een Marea Britanie. El a ordonat dea de-a patra cruciad\u0103, \u00een loc s\u0103 cucereasc\u0103 Ierusalimul, a cucerit Con- stantinopol, \u00eentemeind un \u201eimperiu\u201d latin de Constantinopol \u015fi o patriarhie latin\u0103. A decretat doctrina transubstan\u0163ierii, care era atacat\u0103 de eretici. A reconfirmat infaili- bilitatea papal\u0103 \u015fi a ordonat exterminarea ereticilor. Biserica roman\u0103 a considerat \u00eentotdeauna ca o datorie a sa esen\u0163ial\u0103 reprimarea ereziei. Dar p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al XIII-lea n-a existat nici o institu\u0163ie special\u0103, permanent\u0103 pentru corecta- rea, pedepsirea sau reconcilierea ereticilor. P\u00e2n\u0103 acum fiecare episcop \u00een dioceza sa era \u00eens\u0103r- cinat \u00een principiu s\u0103 combat\u0103 erezia. Decretaliile lui Lucius III din 1184, \u00eencercaser\u0103 institui- rea unei inchizi\u0163ii episcopale, invit\u00e2nd pe to\u0163i episcopii s\u0103 viziteze o dat\u0103 sau de dou\u0103 ori pe an parohiile din circumscrip\u0163iile lor care p\u0103reau c\u0103 ar con\u0163ine eretici \u015fi c\u0103 determine procedura pe care s-o aplice \u00een aceste vizite \u201ede lucru\u201d. Aceste dispozi\u0163ii nu au putut fi prea eficiente; au lovit doar \u00een ereticii mai cunoscu\u0163i care \u00ee\u015fi etalau deschis opiniile subversive. Totu\u015fi se c\u00e2\u015ftigase obiceiul ca vinova\u0163ii s\u0103 fie pre- da\u0163i puterii civile pentru ca nu cumva Biserica s\u0103 fie vinovat\u0103 de s\u00e2nge\u2026 iar autoritatea civil\u0103 era obligat\u0103 prin natura ei s\u0103 pedepseasc\u0103 oric\u00e2t de aspru, ca nu cumva func\u0163ionarii ei s\u0103 fie socoti\u0163i \u015fi ei eretici. Pedeapsa obi\u015fnuit\u0103 care a devenit tradi\u0163ional\u0103 era arderea pe rug. Lucius III cita \u00een sprijinul acestui supliciu textul din Ioan 15,6\u2026 (de aceea pe drept a destinat Dum- nezeu Papalit\u0103\u0163ii \u015fi Bisericii stricate aceea\u015fi pedeaps\u0103 \u2013 Apoc. 19,20; 18,8-10). \u201eSe poate afirma, f\u0103r\u0103 a ne aventura \u00een cel mai mic paradox, c\u0103 m\u0103surile de represiune luate de imperiul p\u0103g\u00e2n contra cre\u015ftinilor par slab organizate \u015fi foarte bl\u00e2nde, c\u00e2nd le compar\u0103m cu persecu\u0163iile aplicate mai t\u00e2rziu ereticlor, sub auspiciile Bisericii catolice\u201d (din Enciclopedia Francez\u0103). Autorit\u0103\u0163ile Romei nu erau \u00eens\u0103rcinate s\u0103 caute pe cre\u015ftini, ci numai \u00eencazul c\u00e2nd sunt p\u00e2r\u00e2\u0163i, s\u0103 ac\u0163ioneze. Mai mult, satisfacerea cultului p\u0103g\u00e2n privea mai mult pe cet\u0103\u0163eni dec\u00e2t pe orice om. Copiii, femeile, b\u0103tr\u00e2nii, se puteau sustrage f\u0103r\u0103 s\u0103 fie observa\u0163i. De obicei, capul familiei era obligat s\u0103 sacrifice zeilor dar putea face acest lucru o dat\u0103 la c\u00e2\u0163iva ani, f\u0103r\u0103 a-\u015fi 141","pierde drepturile. Dar acuza\u0163iile nu interesau de obicei pe autorit\u0103\u0163i, dec\u00e2t contra misionarilor \u015fi conduc\u0103torilor Bisericii. \u00cen sistemul catolic, \u00eens\u0103, erezia sau chiar numai indulgen\u0163a fa\u0163\u0103 de ea, este o crim\u0103 enorm\u0103, o crim\u0103 de lez-majestate divin\u0103, la reprimarea c\u0103reia to\u0163i credincio\u015fii au datoria de a contribui. Aceast\u0103 datorie era adesea impus\u0103 prin legi ce pedepseau t\u0103cerea cu pedepse uneori egale cu acelea ale ereziei, sau stimulau dela\u0163iunea prin f\u0103g\u0103duirea de \u00eenainte recompense. De altfel, c\u0103utarea \u015fi denun\u0163area ereziei erau impuse ca o slujb\u0103 special\u0103 unor legiuni de agen\u0163i, preo\u0163i \u015fi monahi. Cel mai mic sat era supus autorit\u0103\u0163ii \u015fi vigilen\u0163ei unui preot. \u015ei aceast\u0103 su- praveghere \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa toate actele \u015fi toate momentele vie\u0163ii tuturor membrilor turmei. Nu nu- mai na\u015fterea, c\u0103s\u0103toria, boala \u015fi moartea, nu numai spovedirea \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea de fiecare an \u00eei m\u00e2nau sau \u00eei aduceau cu for\u0163a la picioarele preotului dar chiar celebrarea s\u0103rb\u0103torilor \u00eei obliga s\u0103 fie prezen\u0163i \u00een parohia lor. C\u00e2nd Biserica a f\u0103cut o inchizi\u0163ie a ereziei, orice neglijen\u0163\u0103 \u015fi orice absen\u0163\u0103 devenise b\u0103nuial\u0103 de erezie. Dac\u0103 ereticul voia s\u0103-\u015fi deghizeze r\u0103zvr\u0103tirea sist\u00e2nd ziua la ceremoniile cultului oficial pentru a-\u015fi practica noaptea datoriile cultului preferat, aceast\u0103 disimulare nu poate fi o garan\u0163ie de siguran\u0163\u0103. Biserica avea mijloace aproape infailibile de a-l descoperi. Confesiunea (spovedania) era pentru Biseric\u0103 o inchizi\u0163ie de o sut\u0103 de ori mai clarv\u0103z\u0103toare dec\u00e2t a tuturor delatorilor Romei p\u0103g\u00e2ne. C\u00e2nd voia, preotul putea scoate din gura copilului sau a servitorului, denun\u0163area tat\u0103lui sau a st\u0103p\u00e2nului. Apoi, st\u0103p\u00e2nind \u015fi rezum\u00e2nd toate acestea, \u201eSf\u00e2ntul Oficiu al Inchizi\u0163iei\u201d cum a fost numit\u0103 aceast\u0103 institu\u0163ie macabr\u0103, organ permanent \u015fi formidabil de persecu\u0163ie, a c\u0103rei procedur\u0103 opera \u00een secret pe baz\u0103 de dela\u0163iuni (p\u00e2re) anonime, condamna pe acuzat f\u0103r\u0103 a-l confrunta cu martorii \u015fi \u00eel tortura pentru a-i smulge m\u0103rturisiri. \u201e\u00cen rezumat, de la supliciul lui Priscilian din anul 385 \u015fi p\u00e2n\u0103 la acela al lui Francois Rochette din 1762, o lung\u0103 serie de suplicii, r\u0103zboaie, masacre \u015fi extermin\u0103ri\u201d (Op. Cit. Persecution). \u015ei, \u00een timp ce p\u0103g\u00e2nii romani au dezl\u0103\u00een\u0163uit c\u00e2teva persecu\u0163ii \u00eempotriva lui Christos, catolicii romani au dus multe veacuri de persecu\u0163ii oribile \u015fi continuu \u00een numele lui Christos care predicase iubirea fa\u0163\u0103 de vr\u0103jma\u015fi. Papa Inocen\u0163iu III a ordonat marea cruciad\u0103 contra albigenzilor, care a fost condus\u0103 de Simon de Monfort. Pretextul cruciadei a fost oferit de uciderea delegatului papal Pierre de Castelnau (15 ian. 1208) de c\u0103tre un scutier al contelui Raymond de Toulouse, sus\u0163in\u0103tor al catarismului. Localit\u0103\u0163i cu civiliza\u0163ie \u00eenfloritoare au fost nimicite, rase de pe fa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului. Cruciada a durat circa 20de ani \u015fi pentru exemplificare amintim tragedia de la Beziers: \u201e\u00cen diminea\u0163a zilei de 22 iulie 1209, la por\u0163ile ora\u015fului ap\u0103reau \u201eglorio\u015fii\u201d crucia\u0163i. \u00cen- cepea crima. Afl\u00e2nd din strig\u0103te c\u0103 \u00eempreun\u0103 cu ereticii se g\u0103seau \u015fi drept credincio\u015fi (cato- lici) crucia\u0163ii\u2026 au spus abatelui Arnold de Citeaux, unul dintre \u015fefii expedi\u0163iei: \u2018Nu-i putem deosebi pe cei buni de cei r\u0103i\u2019\u2026 \u015ei iat\u0103 c\u0103 abatele, tem\u00e2ndu-se ca de frica mor\u0163ii, ca eretici s\u0103 nu se prefac\u0103 a fi drept credincio\u015fi, a spus: \u2018Ucide\u0163i-i pe to\u0163i. Dumnezeu \u00eei va alege pe ai S\u0103i\u2019.\u201d Apoi ora\u015ful a fost distrus complet. Poetul Nikolaus Lenau a \u00eenfierat aceast\u0103 expedi\u0163ie \u00een poemul s\u0103u ALBIGENZII. Dar numai judecata divin\u0103 putea c\u00e2nt\u0103ri vina Bisericii \u015fi va pu- tea num\u0103ra num\u0103rul de victime exterminate \u00een aceast\u0103 cruciad\u0103. Dup\u0103 ce au dat de gustul s\u00e2n- gelui, \u201edrept credincio\u015fii\u201d au continuat lupta contra albigenzilor \u015fi a valdenzilor, prin \u201esf\u00e2n- tul\u201d oficiu al inchizi\u0163iei. \u201eAceast\u0103 civiliza\u0163ie citadin\u0103 \u015fi nobil\u0103, mult mai dezvoltat\u0103 dec\u00e2t cea din nord\u2026 \u00een decursul unei cruciade, \u015fi a unui r\u0103zboi de 45 de ani a fost distrus\u0103 at\u00e2t de Biseric\u0103, c\u00e2t \u015fi de puterea centralizat\u0103 \u00een a\u015fa m\u0103sur\u0103, \u00eenc\u00e2t trubadurul Sicard de Marvejols a putut s\u0103 exclame: \u2018Vai! Beziers, Carcasone, Provence \u015fi p\u0103m\u00e2ntul Agenais-ului, cum v-am v\u0103zut alt\u0103dat\u0103? \u015ei cum a\u0163i ajuns?\u2019 epur\u0103rile din secolul al XII-lea au fost duse la extrem \u015fi numai din procesele verbale 142","ale inchizitorilor se mai poate reconstitui acea civiliza\u0163ie original\u0103 \u015fi \u00eenfloritoare\u2026\u201d (Universul Cartirilor, Albert Flacon, Buc. 1976, p. 96). Privind \u00een viitorul ar\u0103tat de Dumnezeu, profetul Daniel descrisese asemenea scene iar rezum\u00e2nd caracterul \u00eemp\u0103ratului \u015fi apoi al pontifului roman zice: \u201ese va ridica un \u00eemp\u0103rat f\u0103r\u0103 ru\u015fine \u015fi viclean\u2026El va fi tare dar nu prin puterea lui \u00eensu\u015fi\u2026 Va izbuti \u00een tot ce va \u00eencepe, ca nimici pe cei puternici \u015fi chiar pe poporul sfin\u0163ilor. Din pricina prop\u0103\u015firii lui, inima i se va \u00eeng\u00e2mfa, va pierde pe mul\u0163i oameni care tr\u0103iau lini\u015fti\u0163i \u015fi se va ridica \u00eempotriva Domnului Domnilor\u2026 Dar va fi zdrobit f\u0103r\u0103 ajutorul vreunei m\u00e2ini omene\u015fti\u201d (Dan. 8,23-25). \u00cen acest r\u0103zboi de exterminare, prin\u0163ii care ap\u0103rau pe catari au fost f\u0103cu\u0163i neputincio\u015fi sau sili\u0163i s\u0103 se uneasc\u0103 la distrugerea \u201eereticilor\u201d. Honorius III (1216-1227) Continu\u0103 politica lui Ioncen\u0163iu. Intervine ca vice-Dumnezeu \u00een treburile Italiei, Ger- maniei, Angliei \u015fi Siciliei. Face colecte pentru cruciade dar le deturneaz\u0103 \u00een folosul \u201eBiseri- cii\u201d. Mare nepotist; \u00ee\u015fi \u00eencarc\u0103 fra\u0163ii \u015fi nepo\u0163ii cu onoruri \u015fi demnit\u0103\u0163i \u015fi speculeaz\u0103 prin ca- m\u0103t\u0103 ordina\u0163iile eclesiastice. Grigorius IX (1227-1241) Anatemizeaz\u0103 pe \u00eemp\u0103ratul Frederic II ca sperjur. \u00cen zadar obiecta acesta c\u0103 o boal\u0103 crud\u0103 l-a re\u0163inut de la pleca \u00een cruciad\u0103. Papa \u00eel destituie. Am\u0103r\u00e2t, \u00eemp\u0103ratul pleac\u0103 \u00een Pales- tina. Acolo cre\u015ftinii \u00eel p\u0103r\u0103sesc, \u00een timp ce papa aprinde revolta contra lui \u00een toat\u0103 Italia ger- manic\u0103. Totu\u015fi, Frederic reu\u015fe\u015fte s\u0103 cucereasc\u0103 o parte din \u0162ara Sf\u00e2nt\u0103, se \u00eencoroneaz\u0103 cu propriile sale m\u00e2ini \u00een Biserica din Ierusalim, \u015fi revine \u00een Europa. Papa Grigore lanseaz\u0103 o cruciad\u0103 contra lui. Trupele papale, \u00eempreun\u0103 cu ordinele templierilor \u015fi ospitalierilor, dau foc \u015fi pustiesc Sicilia. Frederic debarc\u0103 \u015fi \u00eei extermin\u0103, \u00ee\u015fi recucere\u015fte domeniile \u015fi asediaz\u0103 Roma. Intervine \u00eens\u0103 Ludovic IX al Fran\u0163ei \u015fi se face pace. \u00cemp\u0103ratul red\u0103 apoi papei dome- niile \u201esf\u00e2ntului Petru\u201d, apoi protejeaz\u0103 inchizi\u0163ia \u015fi \u00een sf\u00e2r\u015fit cedeaz\u0103 papei drepturile pentru care luptase\u2026 Dar papa impune o nou\u0103 cruciad\u0103 \u00een Orient. \u00cemp\u0103ratul nu se supune. Iritat, papa ridic\u0103 toat\u0103 Lombardia contra \u00eemp\u0103ratului \u015fi \u00eel declar\u0103 destituit. Apoi papa ofer\u0103 sceptrul lui Frederic altor prin\u0163i cre\u015ftini care, \u00eens\u0103 refuz\u0103. Frederic se n\u0103puste\u015fte contra Italiei, incendiaz\u0103, junghie, sose\u015fte la vatican. \u00cen zadar fulger\u0103 papa anatema contra lui. Papa Grigore IX a murit \u00een asediu. A fost un pap\u0103 simoniac, \u015fi a \u00eencurajat comer\u0163ul cu indulgen\u0163e. Acestea erau ni\u015fte bilete (chitan\u0163e) pentru iertarea p\u0103catelor, care desigur, costau bani, potrivit cu gradul vinov\u0103\u0163iei. P\u0103catele se mai puteau ierta \u015fi prin crime f\u0103cute la \u00eendem- nul papei; participarea la expedi\u0163ii contra musulmanilor sau ereticilor\u2026 Papa Grigore IX a perfec\u0163ionat sistemul inchizi\u0163iei \u015fi a \u00eencredin\u0163at aceast\u0103 afacere or- dinului dominicanilor, care fusese \u00eentemeiat mai de mult de c\u0103tre sf\u00e2ntul Dominic, la Toulo- use. Ace\u015ftia au condus cu at\u00e2ta r\u00e2vn\u0103 inchizi\u0163ia, \u00eenc\u00e2t dominicanii au fost numi\u0163i \u201eDomini canes\u201d (C\u00e2inii Domnului). Era de fapt c\u0103lug\u0103ri cer\u015fetori care voiau s\u0103 fac\u0103 impresie prin s\u0103r\u0103- cia lor de bun voie, dar care \u00een cur\u00e2nd au ajuns s\u0103-\u015fi \u00eembog\u0103\u0163easc\u0103 m\u0103n\u0103stirile prin jefuirea ereticilor. Averile ereticilor erau \u00eemp\u0103r\u0163ite \u00eentre Biseric\u0103 \u015fi stat. Deseori au izbucnit ne\u00een\u0163ele- geri \u00eentre diferitele tipuri de inchizi\u0163ie care \u00ee\u015fi disputau victimele. Inchizi\u0163ia c\u0103lug\u0103reasc\u0103, de exemplu se lovea de inchizi\u0163ia episcopal\u0103 mai veche \u015fi de autorit\u0103\u0163ile laice, apoi se va lovi \u015fi de inchizitori provenind dintr-un alt ordin c\u0103lug\u0103resc. 143","Celestin al IV-lea (1241) A murit \u00een aceea\u015fi lun\u0103 otr\u0103vit, de un episcop. Un alt prelat a cules rodul acestui asasi- nat \u015fi a domnit sub numele de Inocen\u0163ius al IV-lea (1241-1254) \u00cen timp ce fusese cardinal, era prietenul \u00eemp\u0103ratului Frederic. Devenit pap\u0103, este \u015fi po- sedat de demonul patron al acestui scaun devenind persecutorul lui Frederic. Atunci Frederic trateaz\u0103 cu sarazinii. Papa \u00eel excomunic\u0103 \u015fi delega\u0163ii papei, \u00een numele lui Christos, \u00eel calomni- az\u0103 pe monarh la curtea sultanului Egiptului. Sultanul trimite r\u0103spuns papei: \u201eNoi \u00eel cunoa\u015f- tem pe Iisus Christos mai bine dec\u00e2t tine \u015fi-L cinstim mai bine dec\u00e2t tine.\u201d \u00cen zadar a voit Inocen\u0163iu IV s\u0103 \u00eenarmeze Europa contra lui Frederic. \u00cemp\u0103ratul a \u00eenvins u\u015for armatele papale \u015fi \u00een cur\u00e2nd Italia l-a alungat pe pap\u0103. Lep\u0103dat de to\u0163i \u015fi fugar, papa g\u0103- se\u015fte azil la arhiepiscopul de Lyon. Apoi convoac\u0103 sinodul \u015fi roste\u015fte anateme furibunde con- tra lui Frederic, numindu-l ereziarh \u015fi ateu. Dar Frederic r\u0103sp\u00e2nde\u015fte manifeste pe la to\u0163i regii europeni \u015fi ace\u015ftia nu-l mai sus\u0163in pe pap\u0103. Atunci papa Inocen\u0163iu predic\u0103 o cruciad\u0103 contra lui Frederic. Recurge la tr\u0103dare. Pune pe c\u0103lug\u0103ri s\u0103-l otr\u0103veasc\u0103, corupe pe medicii de la curtea imperial\u0103\u2026 Astfel \u00eemp\u0103ratul este constr\u00e2ns s\u0103 cear\u0103 ajutor g\u0103rzii mahomedane c\u0103ci \u00een cre\u015ftinii nu mai putea avea \u00eencredere. \u00cen fine, Frederic a murit de am\u0103r\u0103ciune \u015fi papa a pierdut satisfac\u0163ia pe care o urm\u0103rise. (Frederic fusese un prin\u0163 luminat, care \u00eentemeiase dou\u0103 univer- sit\u0103\u0163i \u015fi care deschisese ochii regilor). Haquia (Haakon?) regele Norvegiei, a cerut ajutor papei pentru a pune cap\u0103t problemelor din regatul s\u0103u. El a cedat papei regatul apoi l-a cump\u0103rat de la el cu 15.000 de m\u0103rci de argint. (Prin\u0163ul era bastard \u015fi voia s\u0103 aib\u0103 legitimitate). Dup\u0103 acesta, revoltele au \u00eencetat. \u00cen acest timp, a avut loc cruciada a VI-a, condus\u0103 de Ludovic al IX-lea al Fran\u0163ei. Mii de francezi care ar fi putut tr\u0103i bine au fost \u00eempin\u015fi la masacrele din \u0162ara Sf\u00e2nt\u0103. Sectele se \u00eenmul\u0163eau \u00een ciuda represaliilor. \u00cen Saxonia unii \u00eel socoteau pe pap\u0103 eretic. Italia, sf\u00e2\u015fiat\u0103 de luptele dintre guelfi \u015fi ghibelini, era acoperit\u0103 de mi\u015fcarea flagela\u0163ilor care se biciuiau p\u00e2n\u0103 la s\u00e2nge (1248). Cu capul acoperit de capi\u015fon \u015fi cu picioarele goale, s\u00e2nger\u00e2nde, ei mergeau din loc \u00een loc\u2026 Ura papei se \u00eendreapt\u0103 apoi contra lui Conrad al II-lea, fiul lui Frederic, lans\u00e2nd o cru- ciad\u0103 contra lui. Frederic moare otr\u0103vit \u00een apropiere de Roma. \u00cen sprijinul \u00eent\u0103ririi inchizi\u0163iei, papa Inocen\u0163iu IV a aprobat folosirea torturii \u00een scopul smulgerii de m\u0103rturisiri de la cei b\u0103nui\u0163i eretici. Acest pap\u0103 a stabilit persecu\u0163ia sistematic\u0103 a ereziei ca element esen\u0163ial al edificiului social \u00een fiecare stat \u015fi fiecare cetate. Chiar cei ce nu voiau s\u0103 denun\u0163e pe cunoscu\u0163i, trebuiau tortura\u0163i. La 15 mai 1252, papa Inocen\u0163iu IV a publicat bula AD EXTIRPANDA, \u00een care or- dona: \u201eC\u00e2nd cei g\u0103si\u0163i vinova\u0163i de erezie nu au fost preda\u0163i puterii civile de c\u0103tre episcop sau de c\u0103tre reprezentantul s\u0103u sau de c\u0103tre inchizi\u0163ie, podesta sau magistratul \u015fef al cet\u0103\u0163ii \u00eei va lua \u00een primire imediat \u015fi \u00een termen de cel mult cinci zile va executa legile f\u0103cute contra lor (arderea pe rug).\u201d Aceast\u0103 bul\u0103 a r\u0103mas apoi ca document fundamental al inchizi\u0163iei. Autori- t\u0103\u0163ile civile erau obligate s\u0103 execute sentin\u0163ele inchizi\u0163iei sub pedeapsa excomunic\u0103rii. Mai mult, jenarea exercit\u0103rii inchizi\u0163iei echivala cu erezia. Cur\u00e2nd s-a ajuns la obiceiul de a l\u0103sa s\u0103 se acumuleze mai multe cazuri pentru a oferi publicului un spectacol impresionant. Ziua acestui autodafe (act de credin\u0163\u0103) era \u00eentotdeauna duminica, la Biseric\u0103, \u00een prezen\u0163a poporului. Juri\u015ftii inchizi\u0163iei erau condu\u015fi la o estrad\u0103, inchizitorul predica, ofi\u0163erii laici prestau jur\u0103m\u00e2ntul de ascultare, apoi se citeau ni\u015fte confesiuni \u00een limba poporului (\u00een timp ce Evanghelia \u015fi se citea \u00een latin\u0103). Dup\u0103 care se cerea peniten\u0163ilor, care-\u015fi manifestaser\u0103 inten\u0163ia s\u0103 abjure. Ceilal\u0163i care refuzau, \u201e\u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2na\u0163ii\u201d erau preda\u0163i autorit\u0103\u0163ii seculare. Execu\u0163ia avea loc a doua zi, luni. Cei ce voiau s\u0103 scape de tortur\u0103 144","\u015fi moarte, puteau s\u0103 se lepede de credin\u0163\u0103, f\u0103c\u00e2nd m\u0103rturisire \u015fi peniten\u0163\u0103 public\u0103 cu mare umilin\u0163\u0103, dup\u0103 care se angajau s\u0103 lupte \u00eempotriva fo\u015ftilor lor fra\u0163i, chiar dac\u0103 ar fi fost din aceea\u015fi familie. Pentru Biserica Roman\u0103, nimic nu era sf\u00e2nt, \u00een acele vremuri. \u015ei nici o crim\u0103, oricare ar fi fost ea, nu era considerat\u0103 at\u00e2t de grav\u0103 ca erezia. Alexander al IV-lea (1254-1261) Un pap\u0103 relativ st\u00e2ngaci \u015fi relativ nepolitic cu supu\u015fii. Vrea s\u0103 zdrobeasc\u0103 senatul dar este alungat din Roma. El a introdus inchizi\u0163ia \u00een Fran\u0163a, continu\u00e2nd opera predecesorului. \u00cen Italia c\u00e2\u015ftiga tot mai mult\u0103 putere regele Manfred al Siciliei, vr\u0103jma\u015f al Papalit\u0103\u0163ii. Papa Ale- xandru, \u00een Fran\u0163a, a replicat o cruciad\u0103 contra lui Manfred. \u00cen Danemarca, \u00een conflictul dintre Biseric\u0103 \u015fi rege, Biserica lanseaz\u0103 interdictul asupra na\u0163iunii, ceea ce se dovedea \u00eentotdeauna mai grozav dec\u00e2t o stare de asediu. Regele Christoph I cere arbitrajul papei dar \u00eentre timp cade otr\u0103vit de \u201esf\u00e2nta\u201d ostie\u2026 \u00ceN acest timp, bogomilii (numi\u0163i \u015fi patareni de c\u0103tre latini) se \u00eenmul\u0163eau \u00een ciuda pe- depselor oribile bizantine care li s-au aplicat, mai ales de c\u0103tre greci \u015fi s\u00e2rbi. Dar au g\u0103sit bun teren \u00een Bosnia, unde catolicii \u015fi ortodoc\u015fii se luptau pentru domina\u0163ie \u201espiritual\u0103\u201d va \u00eenc\u0103 la- tinii erau mai puternici. Bosniecii au primit bogolismul \u00een a\u015fa m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t episcopul latin al Bosniei a trebuit s\u0103 fug\u0103 \u00een Slovenia, \u00een timp ce B\u0103tr\u00e2nul bogomililor \u015fi-au luat titlul de epi- scop al Bisericii Bosniei. Roma a luptat continuu contra lor; totu\u015fi ei s-au r\u0103sp\u00e2ndit \u00een Her\u0163e- govina, apoi \u00een \u0162\u0103rile Rom\u00e2ne \u015fi treptat p\u00e2n\u0103 \u00een Rusia. \u00cen acest secol, a ap\u0103rut \u00een Italia mi\u015fcarea apocaliptic\u0103 a spiritualilor sau ioachimi\u0163ilor, numi\u0163i fr\u0103\u0163iori. Gioacchino de Fiore murise \u00een 1202 cu renumele de sf\u00e2nt. El a fost primul cre\u015ftin care a \u00een\u0163eles c\u0103 \u0103n simbolurile profetice din Daniel \u015fi Apocalipsa, timpul profetic se m\u0103soar\u0103 pe baza principiului \u201eo zi \u00eenseamn\u0103 un an\u201d (Ezech. 4,6). Astfel el a aplicat cele 1260 de zile din Apocalipsa la 1260 de ani care s-au scurs de la na\u015fterea Domnului, socotind c\u0103 \u00een anul 1260 se va \u00eencheia astfel dispensa\u0163iunea Fiului \u015fi va \u00eencepe dispensa\u0163iunea spiritului. Franciscanii riguro\u015fi au crezut c\u0103 Sf\u00e2ntul Francisc de Assisi ar fi fost cel h\u0103r\u0103zit a aduce aceast\u0103 nou\u0103 er\u0103, dar papii s-au silit s\u0103 \u00eempiedice aceasta, \u015ftiind c\u0103 acesta ar fi fost sf\u00e2r\u015fitul domina\u0163iei lor. Ace\u015fti \u201efr\u0103\u0163iori\u201d, cum se numeau, s-au organizat ca s\u0103 intre \u00een lupt\u0103 dreapt\u0103 cu Roma dar au \u00eenc\u0103put pe m\u00e2inile inchizi\u0163iei \u015fi pe la 1252 au disp\u0103rut. De asemenea, sub influen\u0163a doctrinei lui da Fiore, a ap\u0103rut \u00een anul 1260 mi\u015fcarea apostolicilor, care erau influen\u0163a\u0163i \u015fi de arnaloi\u015fti. Ei erau contra bog\u0103\u0163iei Bisericii \u015fi doreau ca ea s\u0103 revin\u0103 la simplitatea apostolic\u0103. Conduc\u0103torul lor, Gerard Segareli a fost ucis \u00een anul 1300 \u015fi urma\u015fii au devenit apoi revolu\u0163i- onari, ceea ce a st\u00e2rnit contra lor o cruciad\u0103 care le-a adus sf\u00e2r\u015fitul iar \u015feful lor, Fra Dolcino, a fost ars. \u00cen acela\u015fi timp, valdenzii influen\u0163au pe cre\u015ftinii din apus la mari distan\u0163e de \u0163ara lor de ba\u015ftin\u0103. Cu riscul vie\u0163ii lor au p\u0103truns \u00een Fran\u0163a, Olanda, Spania, Italia, pentru a r\u0103sp\u00e2ndi ade- v\u0103rata Evanghelie. Sub influen\u0163a lor au ap\u0103rut \u015fi alte fr\u0103\u0163ii car aveau principii \u015fi idealuri \u00een esen\u0163\u0103 identice. Astfel erau fr\u0103\u0163iile semi-monastice ale beghinilor (begarzilor) \u015fi beghinelor, care sub influen\u0163a valdenzilor, au \u00eenceput s\u0103 citeasc\u0103 \u015fi s\u0103 comenteze Biblia \u00een limba popular\u0103, ceea ce nu era \u00eeng\u0103duit. \u00cen anul 1300 apare la Amiens secta lollharzilor, cu acelea\u015fi caracte- ristici: rug\u0103ciune, via\u0163\u0103 simpl\u0103, studiul Bibliei. \u00cen anul 1261, begarzii sunt condamna\u0163i de un sinod. \u00cen anul 1267 li se interzice predicarea \u00een aer liber. Fra\u0163i dintre \u201espirituali\u201d \u015fi dintre ter\u0163i- arii franciscani li se al\u0103tur\u0103. Alt\u0103 sect\u0103 asemenea valdenzilor a fost cea a winkelerilor, apoi picarzii, urma\u015fii valdenzilor flamanzi, care, sub conducerea lui Marthin Huska, practicau un studiu zelos al Bi- bliei. Unii dintre valdenzi care au acceptat s\u0103 fie socoti\u0163i ca un ordin \u00een cadrul Bisericii ro- mane se numeau \u201es\u0103racii catolici\u201d. Dar \u015fi printre ace\u015ftia erau unii care nu s-au convertit la pa- pism. Dintre valdenzi, fra\u0163ii lombarzi nu erau \u00een acord doctrinal cu lioni\u015ftii (s\u0103racii din Lyon 145","urma\u015fi lui Valdesius). Lombarzii au sus\u0163inut \u00eentotdeauna c\u0103 ei exist\u0103 \u00eenainte de Valdensius. Nici cu cei din Germania nu erau \u00een totul de acord cu privire la organiza\u0163ie \u015fi doctrin\u0103. Dar cu toate c\u0103 \u00eentre diferitele mi\u015fc\u0103ri sau \u00een s\u00e2nul acestor mi\u015fc\u0103ri existau deosebiri de vederi, deseori supravie\u0163uitorii unei mi\u015fc\u0103ri aderau la alta p\u0103str\u00e2ndu-\u015fi totul caracterul \u201eprotestant\u201d. Uneori represaliile contra lor iritau chiar pe cet\u0103\u0163enii catolici care se sculau \u00een ap\u0103rarea lor, cum s-a \u00eent\u00e2mplat la 7 aprilie 1252, c\u00e2nd inchizitorul Piero de Verona a fost asasinat (este cunoscut \u00een istoria Bisericii catolice ca Petru Martirul). \u00cen unele cazuri \u015fi ereticii au folosit armele dar aceste ac\u0163iuni atr\u0103geau persecu\u0163ii \u015fi mai mari. Unii dintre valdenzi sau picarzi, numi\u0163i insabati, s\u0103rb\u0103toreau s\u00e2mb\u0103ta ca zi de odihn\u0103 dar majoritatea acestor secte aveau o serie de influen\u0163a catolice pe care nu reu\u015fiser\u0103 s\u0103 le de- termine ca fiind str\u0103ine de Scriptur\u0103. Totu\u015fi, ei \u0163ineau la Biblie mai mult dec\u00e2t la via\u0163\u0103 \u015fi se av\u00e2ntau \u00een misiuni \u00eendr\u0103zne\u0163e de dragul Evangheliei. Toate celelalte mi\u015fc\u0103ri \u00eentemeiate pe for\u0163\u0103 sau contaminate de erori grave au pierit prin instrumentele inchizi\u0163iei dar mi\u015fcarea valdenzilor n-a putut fi st\u00e2rpit\u0103 cu nimic posteritatea nu va \u015fti niciodat\u0103 c\u00e2t de mult datoreaz\u0103 acestor oameni simpli care au p\u0103strat adev\u0103rul, copiind \u015fi predic\u00e2nd Biblie, merg\u00e2nd doi c\u00e2te doi \u00een haine \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti, cu sandale de lemn sau descul\u0163i, \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i cu lipsurile \u015fi cu arta t\u0103cerii \u015fi vorbirii prudente. Emblema lor cel pu\u0163in \u00een v\u0103ile Piemontului, era un sfetnic \u00eenconjurat de \u015fapte stele. Ei spuneau: \u201eNoi am crezut \u00eentotdeauna c\u0103 toate cele inventate de oameni: s\u0103rb\u0103- tori, priveghiuri, aghiasm\u0103, posturi, liturghi etc. sunt ur\u00e2ciuni.\u201d Cu privire la autorit\u0103\u0163ile civile ziceau: \u201etrebuie s\u0103 cinstim puterea secular\u0103 prin supunere.\u201d Red\u0103m mai jos \u015fi alte principii ale valdenzilor: Scriptura, singura regul\u0103 de credin\u0163\u0103 \u015fi practic\u0103. Oricine poate s\u0103 foloseasc\u0103 Biblia. Cultul s\u0103 se fac\u0103 \u00een limba poporului. Credin\u0163a este darul lui Dumnezeu; ea cuprinde iubirea de Dumnezeu \u015fi p\u0103zirea poruncilor Sale. Toate meritele, satisfac\u0163iile, indulgen\u0163ele, ob\u0163inute de oameni, nupot isp\u0103\u015fi p\u0103catele. Jertfa liturghiei nu are nici o valoare; \u00eenaintea lui Dumnezeu ea este o ur\u00e2ciune. Purgatoriul este o poveste. Tot ce se poate face pentru m\u00e2ntuirea mor\u0163ilor este inutil. Liturghiile pentru mor\u0163i sunt detestabile. Iisus este singurul Mijlocitor. Trebuie s\u0103-i imit\u0103m pe sfin\u0163i, nu s\u0103-i invoc\u0103m. Cultul sfin\u0163ilor este idolatrie. Trebuie \u00eendep\u0103rtate icoanele din biserici. Adev\u0103rata Biseric\u0103 se recunoa\u015fte dup\u0103 doctrina curat\u0103, dup\u0103 moravurile bune \u015fi dup\u0103 administrarea sacramentelor potrivit obiceiului primitiv (primar) Biserica Roman\u0103 nu este Biserica lui Iisus Christos. Trebuie s\u0103 ie\u015fim din Biserica papist\u0103. Ea este Babilonul cel beat de s\u00e2ngele martirilor. Papa s-a \u00een\u0103l\u0163at prin uzurpare. Succesiunea apostolic\u0103 a clerului roman \u015fi tradi\u0163iile lui nu valoreaz\u0103 mai mult dec\u00e2t ale fariseilor, deoarece au pervertit doctrina sacramentelor apostolice \u015fi n-au imitat via\u0163a apostolilor. Harul lui Dumnezeu este independent de sacramente. Ele nu sunt dec\u00e2t semne. Copiii care au murit neboteza\u0163i nu sunt pierdu\u0163i din aceast\u0103 pricin\u0103. Botezul nu este dec\u00e2t un simbol al rena\u015fterii spirituale care nu poate avea loc dec\u00e2t atunci c\u00e2nd copilul este con\u015ftient, ca s\u0103 poat\u0103 avea credin\u0163\u0103 vie. Rug\u0103ciunea preotului nu are nici o eficien\u0163\u0103 pentru opera transubstan\u0163ia\u0163iunea (transformarea p\u00e2ini \u015fi vinului \u00een trupul \u015fi s\u00e2ngele Domnului). Aceasta nu are loc dec\u00e2t \u00een mintea celor ce o cred. Adorarea ostiei (anafurei) este idolatrie. Messa este un sacrilegiu care desfiin\u0163eaz\u0103 Cina Domnului. 146","M\u0103rturisirea p\u0103catelor c\u0103tre Dumnezeu este suficient\u0103. Un laic are tot at\u00e2ta putere c\u00e2t \u015fi papa ca s\u0103 te absolve de vin\u0103 (adic\u0103 nici o putere). Peniten\u0163ele nu sunt necesare, nici meritorii, c\u0103ci Iisus a trimis \u00een pace pe p\u0103c\u0103to\u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 le impun\u0103 peniten\u0163e. Trebuie lep\u0103date ritualurile papale pentru cununie ca \u015fi interdic\u0163iile \u015fi dispensele papale. C\u0103s\u0103toria este dizolvat\u0103 prin adulter (Papi\u015ftii ziceau c\u0103 nu). To\u0163i credincio\u015fii sunt \u201epreo\u0163i \u015fi regi\u201d \u015fi pot lua parte la guvernarea Bisericii. (dup\u0103 Les Vaudois, Paul Leutrat, Ed. Soc. Paris 1966). Ceea ce spuneau valdenzii nu era o evanghelie nou\u0103. La fel \u00eenv\u0103\u0163aser\u0103 primii cre\u015ftini, la fel spuseser\u0103 \u015fi cre\u015ftinii vechi de pe timpul p\u0103trunderii inova\u0163iilor \u015fi \u00eemprumuturilor p\u0103- g\u00e2ne, cum a fost Vigilan\u0163iu. Urbanus IV (1261-1264) Imit\u0103 pe predecesorul s\u0103u. Din nou conflict cu romanii. \u00cennoie\u015fte excomunicarea lui Manfred. Ofer\u0103 Sicilia lui Ludovic al IX-lea dar acela refuz\u0103. Fratele lui Ludovic, Carol de Anjou, accept\u0103 coroana Siciliei. Intr\u0103 \u00een Italia, este \u00eencoronat la Roma, \u00eenfr\u00e2nge \u015fi ucide pe Manfred la Benevento, apoi pune \u00een temni\u0163\u0103 pe v\u0103duva \u015fi pe orfanii acestuia. Papa a interzis \u00eenmorm\u00e2ntarea lui Manfred. Papa Urban al IV-lea \u015fi urm\u0103ritorii au hot\u0103r\u00e2t c\u0103 tribunalul episcopal \u015fi cel inchizi\u0163ional pot judeca simultan \u015fi independent. \u00cen caz de dezacord, decizia apar\u0163ine papei. \u00centre timp, \u00een r\u0103s\u0103rit bizantinii \u00ee\u015fi reveniser\u0103 din lovitura dat\u0103 de latini. \u00cen anul 1261, Imperiul latin de Constantinopol luase sf\u00e2r\u015fit. Turcii selegiukizi \u00ee\u015fi pierduser\u0103 puterea, ajun- g\u00e2nd sub domina\u0163ia mongolilor. Tataro-mongolii, porni\u0163i din vechea lor vatr\u0103 oriental\u0103, ajun- seser\u0103 \u00een acest timp o putere mondial\u0103, \u00eentinz\u00e2ndu-se din Asia Mic\u0103 \u015fi nordul M\u0103rii negre, de la Nistru, p\u00e2n\u0103 la Pacific, incluz\u00e2nd aproape toat\u0103 Asia afar\u0103 de Arabia, India \u015fi Indochina. Ca \u00eentinderea a fost cel mai mare imperiu din lume. Dar nu a existat o organizare unitar\u0103 \u015fi o ci- viliza\u0163ie care s\u0103 d\u0103inuiasc\u0103. \u00centinsul teritoriul era controlat mai ales prin expedi\u0163ii de jaf. Chiar \u0163\u0103rile europene (Rusia, Rom\u00e2nia, Bulgaria, Lituania, Polonia, Ungaria, Serbia etc.) au suferit atacurile t\u0103tarilor. \u00cen cele din urm\u0103 mongolii au atacat \u015fi Vietnamul \u015fi au intrat \u00een India. Rusia a pl\u0103tit mongolilor tribut timp de 250 de ani, ace\u015ftia au fost un popor groaznic \u015fi asemenea hunilor din secolul al V-lea care, de fapt, erau tot t\u0103taro-mongoli. Popoarele ungro-finice (dintre care maghiarii) \u015fi popoarele tunguso-manciuriene precum \u015fi cele turcice sunt \u00eenrudite cu t\u0103taro - mongolii. Nehot\u0103r\u00e2\u0163i cu privire la religia pe care s-o adopte, mongolii au balansat \u00eentre cre\u015fti- nism, mahomedanism \u015fi budism. Pentru scurt timp Biserica catolic\u0103 a \u00eentemeiat o misiune de convertire \u00eentre mongoli, \u00een special \u00een China. Dar mongolii s-au decis apoi pentru budism \u015fi pentru islam. Mahomedanismul a fost de asemenea asaltat de misionari catolici dar ace\u015ftia au murit zadarnic, ca martiri \u00eentre musulmani. Dintre cre\u015ftinii de tip vechi, nestorienii au mai lucrat \u00een Orient. Chiar \u00eenainte de anul 1100 au convertit la cre\u015ftinism tribul t\u0103tarilor kerai\u0163i, \u00een frunte cu prin\u0163ul lor Uang-khan. C\u00e2nd papii de la Roma au auzit aceasta, au trimis scrisori prin\u0163ului t\u0103tar \u00een care l\u0103udau m\u0103rimea \u015fi splendoarea Bisericii Romane, pentru a-l c\u00e2\u015ftiga de partea lor, acest st\u0103tule\u0163 cre\u015ftin a durat \u00eens\u0103 numai p\u00e2n\u0103 la 1202, c\u00e2nd a fost distrus de Ginghis-khan, marele han al mongolilor. Ne- storienii au s\u0103dit cre\u015ftinismul chiar \u015fi \u00een China, \u00eenainte de catolici, pe la anul 635, c\u00e2nd misio- narul A-lo-pen a \u00eentemeiat prima Biseric\u0103 \u00een capital\u0103 cu permisiunea \u00eemp\u0103ratului, care-i f\u0103- cuse misionarului o primire oficial\u0103. (P\u0103g\u00e2nii s-au dovedit totu\u015fi mai omeno\u015fi dec\u00e2t catolicii fa\u0163\u0103 de misionarii evanghelici. \u015ei dac\u0103 cre\u015ftinii ar fi luptat mai mult pentru Evanghelie, c\u00e2\u015fti- g\u00e2nd de exemplu pe mongoli, adev\u0103rul s-ar fi r\u0103sp\u00e2ndit mai repede \u00een Asia, printre chinezi \u015fi indieni\u2026). Dar bisericile cre\u015ftine, catolic\u0103 \u015fi nestorian\u0103, din China, au durat doar p\u00e2n\u0103 la 147","1368, c\u00e2nd mongolii au fost \u00eenl\u0103tura\u0163i de la putere \u015fi \u00eenlocui\u0163i de o dinastie local\u0103. Afar\u0103 de aceasta, mongolii au redus mult comunit\u0103\u0163ile nestoriene din Mesopotamia care au fost silite s\u0103 se retrag\u0103 spre zonele muntoase din nord. Roma a dorit s\u0103 acapareze \u015fi aceste biserici orientale separate dar n-a avut succes. Afar\u0103 de monoteleti\u0163ii sirieni (marai\u0163i) \u015fi \u00een oarecare m\u0103sur\u0103 de armeni, ea nu a reu\u015fit s\u0103 su- pun\u0103 pe nestorieni, iacobi\u0163i, cop\u0163i, abisinieni. \u00centre ace\u015fti cre\u015ftini se mai p\u0103strau obiceiuri vechi apostolice cum ar fi observarea Sabatului, lep\u0103darea cultului imaginilor, lep\u0103darea mor- \u0163ilor \u015fi altele. Clements al IV-lea (1265-1268) Fusese c\u0103s\u0103torit \u00eenainte de a fi pap\u0103. Organizeaz\u0103 un tribunal care condamn\u0103 la moarte pe prin\u0163ii Conradin \u015fi Frederic de Austria (fiul \u015fi nepotul lui Conrad al IV-lea) care ar fi putut s\u0103 domneasc\u0103, acuz\u00e2ndu-i c\u0103 au luat armele \u00eempotriva Bisericii. Spre marea nepl\u0103cere a papei, Pragmatica Sanc\u0163iune promulgat\u0103 \u00een Fran\u0163a, declara re- gatul dependent direct de Dumnezeu \u015fi fixa limitele dreptului Papalit\u0103\u0163ii. Papa Clement al IV-lea a acordat lui Ludovic cel Sf\u00e2nt al Fran\u0163ei a zecea parte din ve- niturile clerului pe trei ani. Acest Ludovic participase la cruciada a \u015faptea \u015fi tot el a lansat \u00een 1270 o a opta cruciad\u0103 \u00een care \u015fi-a g\u0103sit moartea. A fost un mare papist. Ca \u015fi \u00eenainta\u015fii, papa Clement IV s-a preocupat de bunul mers al inchizi\u0163iei speciale. Gregorius al X-lea (1271-1275) Un prelat din Palestina, ales pap\u0103 \u00een lips\u0103. Avea moravuri bune, ceea ce era foarte rar, afar\u0103 de megalomania comun\u0103 tuturor papilor. Fiindc\u0103 fuseser\u0103 multe tulbur\u0103ri cu ocazia ale- gerii papale, de-a lungul secolelor, papa Grigore X a fixat un nou sistem de alegeri. Conciliul din Lyon (1274) a hot\u0103r\u00e2t astfel ca dup\u0103 10 zile de la moartea unui pap\u0103, s\u0103 se adune cardina- lii \u00een palatul ora\u015fului, \u00een care a murit papa, \u00eenchi\u015fi ca s\u0103 nu poat\u0103 fi influen\u0163a\u0163i din afar\u0103. Dac\u0103 nu ajung la \u00een\u0163elegere \u00een trei zile, hrana avea s\u0103 le fie redus\u0103, iar dup\u0103 \u00eenc\u0103 cinci zile de \u00eent\u00e2r- ziere, era \u015fi mai mult redus\u0103. Aici este originea conclavului cardinalilor care, p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, este organul ce alege pe pap\u0103. \u00cen acest timp plin de tulbur\u0103ri cu privire la tronul imperial, Ungaria, Polonia \u015fi Danemarca se elibereaz\u0103 de jugul imperiului romano-german. Apar diverse ligi \u015fi asocia\u0163ii \u00een Europa. \u00cen Italia vasalii refuzau plata dijmei \u015fi ora\u015fele nu mai doreau suveranitatea germanic\u0103. Dar \u00een anul 1273, este ales \u00eemp\u0103rat Rudolf de Habsburg, confirmat apoi de pap\u0103. Grigore al X-lea sf\u0103tuie\u015fte pe regele Alfonso de Aragon s\u0103 renun\u0163e la dreptul s\u0103u pentru co- roana imperial\u0103. \u00cen ciuda hot\u0103r\u00e2rilor conciliului \u015fi a unui pap\u0103 anterior, \u00een acest timp au fost \u00eenmul\u0163ite congrega\u0163iile religioase (ordinele monastice). Regele Iacob de Aragon a introdus \u00een acest timp inchizi\u0163ia \u00een Spania, contra maurilor musulmani. Totu\u015fi a fost excomunicat pentru c\u0103 \u015fi-a l\u0103sat so\u0163ia. Inocen\u0163iu al V-lea \u015fi Adrian al V-lea (127) Au fost oameni de treab\u0103. N-au avut timp s\u0103 fac\u0103 r\u0103u. Nici vreun bine. Adrian \u015fi-a dat duhul \u00eenainte de a fi consacrat ca pap\u0103. Din pricina emo\u0163iei? Iohannes al XXI-lea (1276-1277) Au avut loc tulbur\u0103ri cu ocazia alegerilor\u2026 A fost un pap\u0103 ambi\u0163ios. Se pare c\u0103 a mu- rit din pricina unui accident (c\u0103dere) \u00een timpul construirii unui palat pentru ai s\u0103i. Un astrolog \u00eei prezisese \u00eens\u0103 via\u0163\u0103 lung\u0103\u2026 148"]