Roma sau Ierusalim?

["aceste \u201epseudo-clementine\u201d apare pentru prima dat\u0103 legenda c\u0103 Petru ar fi fost episcop de Roma \u015fi c\u0103 \u00een calitatea lui de vicar al lui Christos (Mat. 16,18) ar fi transmis aceast\u0103 autoritate lui Clement \u015fi urma\u015filor lui, episcopi de Roma. Apostolii avertizaser\u0103 \u00eempotriva pove\u015ftilor de acest fel (2 Tim. 4,3.4) totu\u015fi aceast\u0103 poveste era at\u00e2t de pl\u0103cut\u0103 \u015fi de practic\u0103 \u00eenc\u00e2t a fost tot mai des folosit\u0103 de Biserica din Roma. Diverse partide din Biseric\u0103, nu se sfiau s\u0103 creeze fal- suri pentru a justifica cu autoritate \u201eapostolic\u0103\u201d anumite tradi\u0163ii, practici sau doctrine, \u00een opo- zi\u0163ie cu al\u0163ii. Ancetus (155-166) Pe vremea sa a venit la Roma episcopul de Smirna, Polycarpos, un credincios ucenic al apostolului Ioan, ca \u015fi Papias, episcopul din Hierapolis, sau Ignatios de Antiohia. Polycarpos reprezenta bisericile din Asia Mic\u0103, ce nu primiser\u0103 \u00eenc\u0103 serbarea Pa\u015ftelui dumi- nical, anula \u015fi aveau respect fa\u0163\u0103 de Sabat. Anicetus a c\u0103utat s\u0103 determine \u015fi pe Polycarpos s\u0103 adopte obiceiul roman dar nu s-au putut \u00een\u0163elege. Totu\u015fi nu \u015fi-au rupt leg\u0103turile fr\u0103\u0163e\u015fti. Ani- cetus a permis r\u0103s\u0103ritului s\u0103 oficieze cina Domnului \u00een teritoriul s\u0103u. Polycarpos a fost con- damnat la moarte \u00een Smirna de c\u0103tre autorit\u0103\u0163i, la insisten\u0163a evreilor, pe timpul lui Antonius Pius. Tot \u00een acest timp a activat ca doctor \u00een teologie Justinus, un filozof din Sihem conver- tit la cre\u015ftinism. Totu\u015fi convertirea sa n-a fost at\u00e2t de radical\u0103 ca a lui Pavel. El primise cre\u015fti- nismul mai ales pentru faptul c\u0103 este cea mai bun\u0103 filozofie \u015fi l-a \u00een\u0163eles \u00eentr-un spirit nou, asem\u0103n\u0103tor cu Marcion, anti-iudaist, anti-sabatist \u015fi explicat \u00een termenii filozofiei vremii sale. El \u015fi-a stabilit domiciliul la Roma. Scrierile sale s-au p\u0103strat, mai ales scrieri apologetice, c\u0103- tre \u00eemp\u0103ra\u0163i, pentru a prezenta ap\u0103rarea credin\u0163ei \u00een termenii filozofici \u015fi c\u00e2t mai favorabili \u015fi scrieri apologetice adresate evreilor din care reiese opozi\u0163ia lui fa\u0163\u0103 de Sabat. El socote\u015fte c\u0103 Dumnezeu a dat Sabatul de la Adam p\u00e2n\u0103 la Moise dar c\u0103 Dumnezeu a dat Sabatul evreilor ca pe o pedeaps\u0103 \u015fi ca pe un semn spre a-i deosebi din cauza nelegiuirii \u015fi \u00eempietririi lor, el \u00eei nume\u015fte \u201epopor nedrept \u015fi ingrat\u201d. \u00cemp\u0103ratul Marcus Aurelius care era de asemenea filozof stoic (adic\u0103 un tip de materi- alism care subliniaz\u0103 valoarea virtu\u0163ii \u015fi a \u00eenfr\u00e2ngerii pasiunilor) a lansat \u00een acest timp o per- secu\u0163ie crunt\u0103 contra cre\u015ftinilor. Mii de cre\u015ftini au fost decapita\u0163i sau arunca\u0163i la fiare. Printre martirii ace\u015ftia a fost \u015fi Justinus, datorit\u0103 scrierilor lui. De atunci este cunoscut \u00een istoria Bise- ricii ca Iustin Martirul. Pecetluirea doctrinei sale cu s\u00e2nge trebuie s\u0103 fi contribuit mult la \u00eencu- rajarea acestui spirit \u00een Biseric\u0103. Soter (166-174) Pune mai mult accent pe ceremonii. \u00cen timpul acesta, cre\u015fte tensiunea \u00eentre Biserica din Roma \u015fi cele din Asia. \u00cen Biseric\u0103 amploarea ereziilor se ridic\u0103. \u00cen Frigia, un fost preot p\u0103g\u00e2n, Montanus, se erijeaz\u0103 \u00een pozi\u0163ia de reformator, de purificator al Bisericii ca reac\u0163ie fa\u0163\u0103 de spiritul lumesc \u015fi libertinism p\u0103truns \u00een Biseric\u0103. \u00cenc\u0103 din anul 156 el se declarase organ special al Duhului Sf\u00e2nt. Trecuse mai mult de o genera\u0163ie de c\u00e2nd \u00een Biseric\u0103 nu mai func\u0163iona darul profe\u0163iei. \u00cempreun\u0103 cu dou\u0103 femei, Prisca \u015fi Maximilla, care c\u0103deau \u00een extaz vorbeau \u00een \u201elimbi\u201d \u015fi \u201epro- fetizau\u201d, Montanus \u00ee\u015fi propaga cre\u015ftinismul s\u0103u, sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 a \u00eenceput dispensa\u0163iunea Duhu- lui Sf\u00e2nt. (P\u00e2n\u0103 la el fusese dispensa\u0163iunea Tat\u0103lui, apoi a Fiului). El socotea profetiz\u0103rile acestea ca baz\u0103 solid\u0103 de credin\u0163\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 Biblie. Interpreta Apocalipsa \u00een sensul c\u0103 venirea lui Iisus avea s\u0103 aib\u0103 loc \u00een cur\u00e2nd, c\u0103 Noul Ierusalim va cobor\u00ee la Pepuza (l\u00e2ng\u0103 Laodicea) dup\u0103 care va \u00eencepe mileniul. Montani\u015ftii erau rigori\u015fti extremi, denun\u0163\u00e2nd pe pastori ca fiind p\u0103m\u00e2nte\u015fti, ceea ce a dus la excluderea lor din biserici. Dar ei sus\u0163ineau c\u0103 sunt singurii cre\u015f- tini apostolici \u015fi Biserica roman\u0103 era pe punctul de a-i recunoa\u015fte. \u00cenv\u0103\u0163\u0103turile \u015fi preten\u0163iile lor speciale \u00een care era \u015fi mult adev\u0103r, au z\u0103p\u0103cit pe mul\u0163i cre\u015ftini sinceri care \u00eenc\u0103 nu fuseser\u0103 49","deruta\u0163i de spiritul lumesc sau filozofic. \u00cen general, montani\u015ftii nu se deosebeau de ceilal\u0163i cre\u015ftini. \u00cenv\u0103\u0163\u0103turile lor speciale car erau pretinse descoperiri ale Duhului , erau considerare superioare Legii \u015fi Evangheliei. Ei interziceau a doua c\u0103s\u0103torie, obligau pe fecioare s\u0103-\u015fi aco- pere capul, \u00eenmul\u0163eau posturile \u015fi erau foarte grijuli \u00een a fi separa\u0163i de lume. Aproape invitau persecu\u0163ia \u015fi era principalele victime ale autorit\u0103\u0163ilor p\u0103g\u00e2ne. Refuzau cultul imperial sub orice form\u0103 \u015fi considerau martirajul ca un lucru de dorit. Luptau pentru simplitate \u00een \u00eembr\u0103- c\u0103mintea femeilor \u015fi considerau celibatul ca fiind superior c\u0103s\u0103toriei. Considerau c\u0103 fuga \u00een timpul persecu\u0163iilor este un p\u0103cat de moarte \u015fi socoteau c\u0103 ace\u015fti \u201eapostoli\u201d nu trebuie reabi- lita\u0163i (reprimi\u0163i). A\u015fa-zisa reform\u0103 pe care au f\u0103cut-o a dus la accentuarea legalismului \u00een opo- zi\u0163ie cu libertinismul, la accentuarea celibatului \u00een cre\u015ftin\u0103tate \u015fi ca reac\u0163ie, la dispre\u0163uirea Apocalipsei. Pe la anul 170 montanismul a p\u0103truns \u00een Roma iar mai t\u00e2rziu a c\u00e2\u015ftigat de partea sa chiar pe Tertulianus, episcopul Cartaginei, unul dintre cei mai mari scriitori ai timpului s\u0103u. \u00cen opozi\u0163ie cu ereziile care circulau, Biserica cre\u015ftin\u0103 s-a numit pe sine ortodox\u0103 (cu doctrin\u0103 co- rect\u0103) \u015fi \u00een opozi\u0163ie cu ramurile desp\u0103r\u0163ite, s-a numit catolic\u0103 (adic\u0103 \u00eentreag\u0103, universal\u0103). Eleutherius (174-189) Lupt\u0103 \u00eempotriva montanismului. Accentueaz\u0103 Pa\u015ftele duminical \u00een opozi\u0163ie cu Pa\u015ftele vechi al celor din Asia. Totodat\u0103 se subliniaz\u0103 tot mai mult duminica \u00een locul sabatului, \u00eens\u0103 chiar \u00een Roma, vechile obiceiuri nu muriser\u0103. Ca \u015fi cre\u015ftinii din Smirna, care \u00eencepuser\u0103 s\u0103 se adune anual la morm\u00e2ntul lui Policarp, mul\u0163i al\u0163ii au \u00eencurajat \u00eenceputurile unui cult al martirilor. Odat\u0103 cu influen\u0163a cres- c\u00e2nd\u0103 a spiritualismului filozofic, care a introdus \u00een Biseric\u0103 teoria popular\u0103 a nemurii sufle- tului con\u015ftient, cultul martirilor va sta la baza cultului mor\u0163ilor, mai t\u00e2rziu. Victor (189-198) Este primul episcop roman care manifest\u0103 un spirit intolerant asemenea papilor de mai t\u00e2rziu. Ordon\u0103 ca toat\u0103 cre\u015ftin\u0103tatea s\u0103 \u0163in\u0103 Pa\u015ftele la aceea\u015fi dat\u0103, p\u0103r\u0103sind obiceiul iudaizant. Cre\u015ftinii din provincia Asia nu vor s\u0103 se supun\u0103. Victor \u00eei amenin\u0163\u0103 cu excomunica- rea, Iereneus, episcopul de Lyon, ucenic al lui Policarp, de\u015fi sus\u0163inea ritul roman, \u00eei aminte\u015fte lui Victor de modera\u0163ia \u00eenainta\u015fului s\u0103u Anicetus. Polycrates, episcopul Efesului, arat\u0103 c\u0103 nu se teme de Victor, afirm\u00e2ndu-\u015fi independen\u0163a. Un asemenea spirit, ridic\u00e2ndu-se ca din nimic, este incredibil. Este posibil ca dup\u0103 epoca apostolic\u0103, episcopii de Roma s\u0103 fi avut o pozi\u0163ie administrativ\u0103 suficient de \u00eenalt\u0103 \u00een Biserica general\u0103, pentru a-\u015fi permite asemenea acte. Dar ei nu numai c\u0103 au r\u00e2vnit la primul loc \u00eentre egali, \u00een colegiul episcopilor ei au tins \u00een mod con- stant s\u0103-\u015fi supun\u0103 \u00eentreaga Biserica autorit\u0103\u0163ii lor, Victor s-a calmat dar spiritul acesta nu a murit, de atunci \u00eencoace. Pe vremea sa a ap\u0103rut o nou\u0103 erezie numit\u0103 monarhianism dinamic. Promotorul ei a fost Teodotus din Bizan\u0163 care a propagat-o \u00een Roma pe la anul 190. El sus\u0163inea c\u0103 Iisus a avut numai natur\u0103 uman\u0103 de\u015fi S-a n\u0103scut din fecioar\u0103. La botez, Duhul Sf\u00e2nt a venit asupra Lui, f\u0103c\u00e2ndu-L asemenea lui Dumnezeu \u015fi adopt\u00e2ndu-L ca fiu \u2013 de unde erezia se mai nume\u015fte \u015fi adop\u0163ianism. Problema provenea din neputin\u0163a ra\u0163iunii omene\u015fti de a \u00een\u0163elege doctrina TRI- UNIT\u0102\u0162II divine. Monarhienii dinamici sus\u0163ineau c\u0103 Fiul \u015fi Duhul nu sunt persoane, ci doar ni\u015fte puteri (dinamice) emanate din Dumnezeu \u015fi c\u0103 Logosul (Cuv\u00e2ntul) este \u00een\u0163elepciunea divin\u0103 care a venit \u00een Iisus la botez. Al\u0163ii monarhieni erau modali\u015fti, consider\u00e2nd c\u0103, de fapt, Dumnezeu este o singur\u0103 per- soan\u0103 \u015fi c\u0103 Tat\u0103l, Fiul \u015fi Duhul Sf\u00e2nt sunt doar manifest\u0103ri deosebite, roluri deosebite ale acelea\u015fi persoane. Dintre ace\u015ftia au predicat \u00een Roma Noetus \u015fi \u201ePraxeas\u201d (devenit mai t\u00e2rziu episcop sub numele de Callistus). 50","Aceste doctrine false, pe l\u00e2ng\u0103 gre\u015fita \u00een\u0163elegere a lui Dumnezeu, determinau dispute inutile \u015fi pretexte \u201edoctrinale\u201d pentru manifestarea sentimentelor necre\u015ftine \u00eentre fra\u0163i. Zefirinus (198-217) Un episcop nu rea \u00eenv\u0103\u0163at, sus\u0163in\u0103tor al tradi\u0163iei. Binef\u0103c\u0103tor, deoarece episcopii admi- nistrau punga pentru s\u0103raci, dar \u015fi indulgent cu adulterii \u015fi \u00een general cu p\u0103c\u0103to\u015fii. Prezbiterul Callistus (poreclit Praxeas) era de partea sa \u00een conducerea partidei indulgente, \u00een timp ce par- tida rigorist\u0103 alegea \u00een fruntea ei pe prezbiterul Hyppolitus, un mare scriitor, originar din Asia, care sus\u0163inea c\u0103 Biserica trebuie s\u0103-i exclud\u0103 pe p\u0103c\u0103to\u015fii \u00eenr\u0103i\u0163i. Callixtus (217-222) \u015eeful partidei indulgen\u0163ilor, Calixt fusese un sclav incult dar iste\u0163, care lucrase \u00een pro- bleme financiare. Fiind \u00een\u015felat de ni\u015fte negustori evrei, ajunsese \u00een \u00eenchisoare. Apoi a fost primit de st\u0103p\u00e2nul s\u0103u dar negustorii, dup\u0103 ce i-au \u00eenapoiat banii, l-au denun\u0163at c\u0103 este cre\u015ftin. Ca urmare, autorit\u0103\u0163ile l-au exilat \u00een Sardinia. Dup\u0103 gra\u0163iere, a revenit la Roma \u015fi a ajuns dia- con auxiliar al episcopilor Zefirin. \u00cen diferite cet\u0103\u0163i, Biserica era deseori dezbinat\u0103. La fiecare alegere de episcopi, fiecare partid\u0103 lupta pentru avansarea omului ei care s\u0103-i sus\u0163in\u0103 p\u0103rerile \u015fi interesele. Alegerea lui Calixt a \u00eensemnat triumful partidei indulgen\u0163ilor, partid\u0103 care de obicei, este mai popular\u0103. Atunci Hipolit care era \u00een fruntea partidei rigoriste \u015fi care nu-l v\u0103zuse bine pe Calixt aici p\u00e2n\u0103 atunci (\u00eel numea \u201ePraxeas\u201d, adic\u0103 \u201eintrigantul\u201d) l-a declarat pe noul episcop eretic, deoarece propaga un tip de anti-trinitarianism numit \u015fi patripasianism (teoria c\u0103 Tat\u0103l \u00censu\u015fi a suferit pe cruce, deoarece Christos este un rol al acelea\u015fi Persoane, Unul Dumnezeu ). Ca urmare, Calixt l-a exclus pe Hipolit condamn\u00e2ndu-l ca eretic subordinatian. (\u00eentr-adev\u0103r, Hipolit c\u0103zuse \u00een cealalt\u0103 extrem\u0103, socotind c\u0103 Fiul lui Duhul Sf\u00e2nt sunt de natur\u0103 divin\u0103 inferioar\u0103 Tat\u0103lui, deci subordona\u0163i ierarhic, din natur\u0103). Imediat, partida rigorist\u0103 \u00eel alege episcop pe Hipolit (217-235) care a func\u0163ionat ca episcop rival la Portus Romanus, l\u00e2ng\u0103 Roma. De\u015fi Hipolit a fost mare adversar al episcopilor legitimi din Roma, totu\u015fi Biserica \u00eentreag\u0103 \u00eel venereaz\u0103 ast\u0103zi ca sf\u00e2nt. A fost un om de mare cultur\u0103, un scriitor de seam\u0103 \u015fi un teolog de tradi\u0163ie veche, cu vederi orientale, asiatice. Unu era de acord cu inova\u0163iile romane care \u00eenjoseau Sabatul prin post \u015fi se opuneau tendin\u0163elor de suprema\u0163ie ale episcopului Romei. Scrierile sale, \u00een general, p\u0103strate sunt \u00eendreptate contra ereziilor care circulau. Are \u015fi ceva comentarii la Daniel \u015fi Apocalipsa, \u201eDespre Christos \u015fi Antihristos\u201d. El sus\u0163inea c\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia de fier \u015fi fiara a patra din cartea lui Daniel reprezint\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii viitoare iar Piatra este Christos la a doua venire. El face o paralel\u0103 \u00eentre \u201edegetele de fier \u015fi lut\u201d din Daniel 2 \u015fi \u201ecele zece coarne\u201d din Daniel 7. C\u0103ut\u00e2nd un temei \u00een Mat. 16,18 Calixt a pretins c\u0103 el este episcopul episcopilor dar Tertulian, episcopul Cartaginei, l-a mustrat c\u0103 \u00ee\u015fi arog\u0103 prerogative de \u201ePontifax Maximus\u201d (mare Preot \u00een religia roman\u0103) f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 faptul c\u0103 episcopii de mai t\u00e2rziu vor c\u00e2\u015ftiga chiar acest titlu. Ca \u015fi Hipolit, Tertulian a numit pe Calixt \u201eun echilibrat\u201d. Urbanus (222-230) Succesorul lui Calixt; a continuat rivalitatea cu Hipolit. Pontianus (230-235) Succesorul lui Urbanus, Pon\u0163ian, \u00een fruntea partidei indulgente ca episcop a continuat lupta \u201esf\u00e2nt\u0103\u201d cu Hipolit. Chiar \u015fi \u00eemp\u0103ratul p\u0103g\u00e2n Alexandru Sever, care fusese tolerant \u015fi simpatizase cu cre\u015ftinii, (\u00eentre idolii s\u0103i avea \u015fi o statuie a lui Christos ) a fost deranjat de cearta celor doi sfin\u0163i \u015fi a ordonat exilarea lor care a avut loc pe la anul 235, sub \u00eemp\u0103ratul 51","Maximin Tracul. Exila\u0163i \u00een Sardinia, se zice c\u0103 s-ar fi \u00eemp\u0103cat \u00eenainte de moarte. Dar dac\u0103 \u00een timpul vie\u0163ii n-au putut fi sfin\u0163i dec\u00e2t lua\u0163i separat, Biserica de mai t\u00e2rziu i-a canonizat ca sfin\u0163i deoarece au murit ca \u201emartiri\u201d. De fapt, Biserica a socotit martiri pe to\u0163i episcopii Romei care au tr\u0103it \u00een timpul persecu\u0163iilor (\u00een secolul XVI s-a descoperit o statuie a lui Hipolit pe care i-o f\u0103cuser\u0103 credincio\u015fii lui\u2026). Anterus (235-236) Pastora\u0163ie scurt\u0103, pe vremea persecu\u0163iei lui Maximin Tracul, Anter a fost \u00eenchis \u015fi a murit \u00een \u00eenchisoare. Persecu\u0163ia aceasta a fost scurt\u0103, dar feroce. Dirijat\u0103 \u00een special \u00eempotriva conduc\u0103tori- lor. Ca \u015fi cum cerul ar fi voit s\u0103-i \u00eendrepte \u015fi s\u0103 cure\u0163e clerul de prea mul\u0163i l\u0103stari s\u0103lbatici, f\u0103- c\u00e2nd pe oameni s\u0103 ia pozi\u0163ie hot\u0103r\u00e2t\u0103 pentru sau contra lui Christos. \u00cen acest timp a str\u0103lucit pe firmamentul Bisericii Origenes, doctor \u00een teologie \u015fi adept al filozofiei neoplatoniste, care a condus vestita \u015fcoal\u0103 cre\u015ftin\u0103 din Alexandria. Aemenea \u00eenainta\u015filor lui (Panten \u015fi Clement Alex.), Origen a amestecat cre\u015ftinismul cu filozofia, cum f\u0103ceau ereticii gnostici. Astfel, \u00een ciuda culturii lui vaste, s-a r\u0103t\u0103cit mai mult dec\u00e2t al\u0163ii, inter- pret\u0103rile sale alegorice, spiritualiste, ale Bibliei, \u00eei permiteau s\u0103 scoat\u0103 din ea ce nu-i pl\u0103cea \u015fi s\u0103 adauge filozofia sa favorit\u0103. El credea \u00een preexisten\u0163a sufletelor care au p\u0103c\u0103tuit \u00een cer \u015fi au fost condamnate s\u0103 se \u00eentrupeze pe p\u0103m\u00e2nt, ca s\u0103 isp\u0103\u015feasc\u0103 p\u0103catele; la sf\u00e2r\u015fit de tot, sufle- tele, care sunt nemuritoare \u00een sine, vor fi toate m\u00e2ntuite, dup\u0103 ce s-au purificat prin pedeaps\u0103. T\u00e2n\u0103r, talentat, amabil, \u015fi virtuos, (se castrase ca s\u0103 nu fie acuzat), de o vast\u0103 cuno\u015f- tin\u0163\u0103, Origen a fost supranumit \u201eAsamanticos\u201d (Omul de diamant) \u015fi destinul s\u0103u luciferic a l\u0103sat consecin\u0163e serioase \u00een urma sa. Vestit \u00een toat\u0103 cre\u015ftin\u0103tatea, cunoscut \u015fi de p\u0103g\u00e2ni (era \u00een coresponden\u0163\u0103 cu palatul cezarilor) succesele sale au z\u0103p\u0103cit pe mul\u0163i \u015fi o serie de p\u0103stori ai Bisericii l-au admirat \u015fi au \u00eemprumutat din doctrinele teologice. \u00cen Arabia \u015fi \u00een Egipt, i-a comb\u0103tut pe tiniopsihi\u0163i, cre\u015ftini de credin\u0163\u0103 veche care credeau c\u0103 sufletul nu poate tr\u0103i f\u0103r\u0103 trup. Origen a contribuit mult la confirmarea doctrinei spiritualiste, care era deja r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een Biseric\u0103 dar nu chiar general\u0103 (cei din Sirai de exemplu, chiar dup\u0103 c\u00e2teva secole nu vor ad- opta teoria nemurii naturale). Origen a intrat \u00een conflict cu episcopul de Alexandria deoarece a acceptat s\u0103 fie hiro- tonit de un episcop str\u0103in (din Cezarea), fiindc\u0103 sus\u0163inea erezii, fiindc\u0103 se castrase etc. s-au \u0163inut dou\u0103 sinoade \u00eempotriva lui, dup\u0103 care a fost degradat \u015fi exclus. P\u0103r\u0103sind Alexandria, el a fondat o nou\u0103 \u015fcoal\u0103 \u00een Cezarea Palestinei, Origen a produs c\u00e2teva mii de scrieri (pe atunci se scriau multe tratate mici) \u015fi o traducere a Bibliei \u00een genul unui simpozion cu \u015fase variante puse \u00een paralele, la care a lucrat 27 de ani. \u00cen cea mai mare parte operele lui s-au pierdut. \u00cen anul 251 a fost torturat de autorit\u0103\u0163i \u015fi dup\u0103 trei ani a murit. Doctrinele lui au creat multe dis- pute \u00een secolele urm\u0103toare \u015fi au atras condamn\u0103ri din partea sinoadelor. \u00centre altele credea chiar \u00een re\u00eencarnarea sufletelor (dar nu \u015fi \u00een animale). Teoria sa c\u0103 muncile iadului vor \u00eenceta dup\u0103 ce vor fi purificat pe nelegiui\u0163i, a dus \u00een final la dogma apusean\u0103 a purgatoriului\u2026 Medit\u00e2nd la destinul str\u0103lucit \u015fi trist \u00een acela\u015fi timp al acestui t\u00e2n\u0103r \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, ne putem \u00eentreba dac\u0103 n-ar fi f\u0103cut mai bine mama sa s\u0103-l lase s\u0103 se duc\u0103 la martiraj, \u00eempreun\u0103 cu tat\u0103l s\u0103u, Leonidas, a\u015fa cum voia Origen atunci, la v\u00e2rsta de 17 ani. \u00cen ambi\u0163ia ei matern\u0103, sincer\u0103 \u015fi ignorant\u0103, a aruncat pe fiul ei \u00een pr\u0103pastia filozofiei \u015fi chiar dac\u0103 muncile iadului vor \u00eenceta \u00een dreptul p\u0103c\u0103to\u015filor, acesta va fi spre pieirea ve\u015fnic\u0103, nu spre m\u00e2ntuirea unor oameni ca Origen. Asemenea cazuri alimenteaz\u0103 falsa credin\u0163\u0103 c\u0103 erudi\u0163ia este un izvor de r\u0103t\u0103cire \u00ee\u015fi \u00een tip ce unii se r\u0103t\u0103cesc prin cultur\u0103, al\u0163ii prefer\u0103 s\u0103 se r\u0103t\u0103ceasc\u0103 \u00een ignoran\u0163\u0103. Ca \u015fi cum una sau alta ar avea o valoare \u00een sine. Importan\u0163a \u015fcolii din Alexandria o putem \u00een\u0163elege \u015fi mai bine dac\u0103 observ\u0103m c\u0103 \u00eentre Roma \u015fi Alexandria au fost leg\u0103turi puternice \u00een primele secole. Una era metropola cultural\u0103 a elenismului, cealalt\u0103 era capitala imperiului \u015fi cea mai mare Biseric\u0103 cre\u015ftin\u0103. Am\u00e2ndou\u0103 au 52","fost primele care s\u0103 dispre\u0163uiasc\u0103 Sabatul \u015fi s\u0103 adopte ve\u015fminte preo\u0163e\u015fti pentru slujitorii cul- tului, cam din acest timp, p\u0103storii Bisericii au \u00eenceput s\u0103 fie socoti\u0163i \u015fi arhierei, dup\u0103 modelul preo\u0163iei mozaice \u015fi p\u0103g\u00e2ne. Omul pus s\u0103 slujeasc\u0103 pe semenii s\u0103i, ajut\u00e2ndu-i s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 cum trebuie s\u0103 intre \u00een direct\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu Dumnezeu, se a\u015feaz\u0103 treptat, mai \u00eent\u00e2i ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, apoi ca mijlocitor \u015fi implicit ca obstacol \u00eentre credincios \u015fi Dumnezeu. Fabianus (236-230) Cu ocazia alegerilor, un porumbel s-a a\u015fezat \u00eent\u00e2mpl\u0103tor pe capul s\u0103u \u015fi supersti\u0163ia credincio\u015filor a v\u0103zut \u00een el noul episcop. \u00centre timp, scaunul episcopal devenise foarte r\u00e2vnit. Episcopul de\u0163inea nu numai o mare autoritate, ci \u015fi administrarea finan\u0163elor, care \u00een Roma nu era pu\u0163ine. Cre\u015ftinismul devenise popular \u015fi alegerile episcopale erau at\u00e2t de \u201efierbin\u0163i\u201d \u00eenc\u00e2t \u00eemp\u0103ratul Decius spune c\u0103 este mai tulburat de instalarea unui nou episcop \u00een Roma dec\u00e2t de ridicarea unui \u00eemp\u0103rat rival. Decius a lansat prima mare persecu\u0163ie \u00eempotriva conduc\u0103torilor Bisericii. Politicienii \u015fi preo\u0163ii p\u0103g\u00e2ni erau \u00eengrijora\u0163i de prozelitismul cre\u015ftin \u015fi credeau c\u0103 religia aceasta trebuia reprimat\u0103 din timp c\u0103ci altfel va cauza c\u0103derea statului. \u00cemp\u0103ratul Decius a hot\u0103r\u00e2t ca p\u0103storii Bisericii s\u0103 fie omor\u00e2\u0163i, iar laicii s\u0103 fie gra\u0163ia\u0163i numai dac\u0103 sacri- fic\u0103 zeilor tradi\u0163ionali. A fost cea mai cr\u00e2ncen\u0103 \u015fi cea mai general\u0103 persecu\u0163ie de p\u00e2n\u0103 atunci. Mul\u0163i episcopi au fugit, ceea ce a atras criticele cre\u015ftinilor rigori\u015fti, al\u0163ii au murit (Alexandru de Ierusalim, Babilas de Antiohia\u2026) \u00eentre care \u015fi Fabian de Roma (sarcofagul s\u0103u a fost g\u0103sit \u00een 1915 \u00een catacombele lui Calixt). Dintre cre\u015ftinii care n-au reu\u015fit s\u0103 scape prin fug\u0103, mul\u0163i au apostaziat (a\u015fa se numea c\u0103lcarea credin\u0163ei \u00een timp de persecu\u0163ie) \u00een urma torturilor sau chiar \u00eenainte. Unii au jertfit ze- ilor, al\u0163ii au t\u0103m\u00e2iat pu\u0163in, al\u0163ii mai boga\u0163i \u015fi-au \u201ecump\u0103rat\u201d adeverin\u0163e false (libellus) precum c\u0103 au satisf\u0103cut ordinul iar al\u0163ii au sc\u0103pat mai simplu, declar\u00e2nd \u00een scris c\u0103 nu sunt cre\u015ftini. Asemenea cre\u015ftini c\u0103zu\u0163i (lapisi) se aflau destul de mul\u0163i \u00een Africa \u015fi \u00een alte locuri. Dup\u0103 \u00een- cetarea persecu\u0163iei, ace\u015ftia au fost reprima\u0163i prin satisfacerea unor acte de peniten\u0163\u0103. Jertfitorii \u015fi t\u0103m\u00e2ietorii au primit pedepse mai grele iar cei cu adeverin\u0163ele \u015fi declara\u0163iile, mai u\u015foare\u2026 ceea ce dovede\u015fte c\u0103 minciuna rostit\u0103 sau scris\u0103, chiar \u00een cadrul cel mai solemn, a fost \u00een mod ru\u015finos privit\u0103 de-a lungul veacurilor, ca un p\u0103cat mai ieftin\u2026 Fabius fusese \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Origen. El a dezvoltat organiza\u0163ia, instituind 7 diaconi \u015fi 46 prezibiteri, \u00eenainta\u015fii cardinalilor de ast\u0103zi. Cam din acest timp, episcopii din marile me- tropole (Roma, Alexandria, Antiohia etc.) care erau de fapt ni\u015fte arhiepiscopi, au \u00eenceput s\u0103-\u015fi extind\u0103 autoritatea asupra unor regiuni mai vaste \u015fi \u00eencep s\u0103 fie numi\u0163i mitropoli\u0163i (arhiepis- copi metropolitani). Cornelius (251-253) Ales de partida libertinist\u0103, deoarece era tolerant cu desfr\u00e2na\u0163ii \u015fi cu cei ce apostaziau, \u00een timp de persecu\u0163ie. Dup\u0103 numirea sa a cerut \u015fi altor episcopi s\u0103 recunoasc\u0103 instalarea lui, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 episcopii romani nu ajunseser\u0103 \u00eenc\u0103 la culmea preten\u0163iilor de mai t\u00e2rziu. \u00cen opozi\u0163ie, partida rigorist\u0103 l-a ales pe Novatianus, care a fost consacrat de c\u0103tre al\u0163i episcopi italieni \u015fi a p\u0103storit \u00eentre anii 251-258. Astfel nova\u0163ienii s-au desp\u0103r\u0163it de Biserica \u00eentreag\u0103 ( catolic\u0103) pe care o considerau necurat\u0103 din cauza prezen\u0163ei p\u0103c\u0103to\u015filor tolera\u0163i, \u00een timp ce ei \u00een\u015fi\u015fi s-au auto-numit \u201ecatari\u201d (cura\u0163i) \u015fi nu primeau pe catolici \u00een r\u00e2ndurile lor de- c\u00e2t prin rebotezare. \u015ei-au g\u0103sit aderen\u0163i \u00een toat\u0103 Italia \u015fi \u00een r\u0103s\u0103rit, rezist\u00e2nd ca separa\u0163i p\u00e2n\u0103 \u00een secolul VII (catarii din sec. XII vor fi de origine oriental\u0103 \u015fi de o doctrin\u0103 cu ace\u015ftia). Dintre ace\u015fti catari nova\u0163ieni s-au desprins mai t\u00e2rziu sabatienii (adep\u0163i episcopului Sabatius) care \u0163ineau Pa\u015ftele odat\u0103 cu evreii, dup\u0103 cea mai veche tradi\u0163ie. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 partida rigo- rist\u0103 din Roma era totodat\u0103 \u015fi tradi\u0163ionalist\u0103 \u015fi \u201eiudaizant\u0103\u201d asemenea r\u0103s\u0103ritenilor \u015fi \u00eenc\u0103 p\u0103stra Sabatul dup\u0103 vechiul obicei. Cornelius a extins ierarhia Bisericii. 53","Lucius (253-254) De asemenea, indulgent. \u00cen timpul persecu\u0163iei lui Galus a fost exilat dar a fost reche- mat din exil. A fost adversar al nova\u0163ienilor. Stephanus (254-257) Episcop indulgent cu p\u0103c\u0103to\u015fii dar intolerant cu rigori\u015ftii, cu ambii papale. A excomu- nicat Biserica din provincia Africa deoarece africanii nu recuno\u015fteau validitatea botezului ereticilor, \u00een timp ce el socotea valabil botezul administrat chiar de un pastor eretic. \u015etefan sus\u0163inea prioritatea tradi\u0163iei \u015fi afirma c\u0103 obiceiul roman de a recunoa\u015fte botezul altor grup\u0103ri necatolice, ar fi de origine apostolic\u0103, \u00een timp ce cre\u015ftinii din Africa hot\u0103r\u00e2ser\u0103 \u00eentr-un sinod tocmai contrariul. Episcopul Ciprian de Cartagina l-a acuzat pe \u015etefan de arogan\u0163\u0103. Ciprian, reprezentantul principal al africanilor \u015fi-a afirmat legitima independen\u0163\u0103 \u015fi a protestat nu nu- mai contra lui \u015etefan, ci \u00een principiu contra oricui ar vrea s\u0103 fie privit ca \u201eepiscop al episco- pilor\u201d. Tradi\u0163ional, autoritatea tuturor arhiepiscopilor era socotit\u0103 egal\u0103. Problemele mai mari nu puteau fi rezolvate dec\u00e2t \u00eentr-o conferin\u0163\u0103 (conciliu, sinod). Dionisius, episcopul de Alexandria, i-a scris lui \u015etefan s\u0103 se \u00eempace cu Biserica afri- can\u0103 deoarece nu numai africanii, ci \u015fi r\u0103s\u0103ritenii procedeaz\u0103 la fel. Ca urmare, \u015etefan a c\u0103utat s\u0103 impun\u0103 \u015fi r\u0103s\u0103ritenilor procedura roman\u0103\u2026 Firmilian, episcopul de Capadocia, scrie \u015fi el lui \u015etefan c\u0103 prin anatema sa nu a desp\u0103r\u0163it de sine pe cei mul\u0163i ci el \u00eensu\u015fi s-a desp\u0103r\u0163it de cei mul\u0163i. \u015ei l-a numit pe \u015etefan \u201epreudoapostol\u201d \u015fi \u201eantichrist\u201d. Dup\u0103 cum vedem, cre\u015ftinii nu priveau Roma ca fiind capul Bisericii, dar a\u015fa cum Roma p\u0103g\u00e2n\u0103 cucerise lumea prin politica amestecului \u00een treburile altora, \u015etefan \u015fi apoi, al\u0163ii dup\u0103 el, au speculat problemele interne ale altor biserici pentru a-\u015fi m\u0103ri influen\u0163a \u015fi autori- tatea. Anumi\u0163i episcopi destitui\u0163i din func\u0163ie \u00een patria lor pentru cine \u015ftie ce motive, au \u00eencer- cat s\u0103 cear\u0103 sprijin episcopului Romei, care, datorit\u0103 influen\u0163ei \u015fi ambi\u0163iei, era \u00eentotdeauna gata s\u0103 rezolve problema. Cum episcopi p\u0103c\u0103to\u015fi nu lipseau \u015fi cum la Roma se putea g\u0103si ast- fel un nou izvor de har, episcopii Romei \u015fi-au creat o faim\u0103 care, sprijinit\u0103 de preten\u0163ii \u015fi de noi fapte, s-a transformat \u00eentr-o pozi\u0163ie de \u00eent\u00e2ietate \u00eentre episcopi. Mai \u00eent\u00e2i onorific\u0103 iar mai t\u00e2rziu, cu sprijinul statului \u015fi al multor circumstan\u0163e, va deveni \u00eent\u00e2ietate (primat) de jurisdic- \u0163ie. Sixtus II (257-258) A murit martir \u00een timpul persecu\u0163iei lui Valerian. \u00cemp\u0103ratul fusese tolerant dar a fost determinat de c\u0103tre magul sofist Macrian din Egipt s\u0103 reia m\u0103surile de exterminare a cre\u015fti- nismului. A ordonat uciderea clericilor; laicii de asemenea s\u0103 fie executa\u0163i dac\u0103 nu p\u0103r\u0103sesc \u201esupersti\u0163ia\u201d cre\u015ftin\u0103. Diaconul, Lauren\u0163iu din Roma, a fost ars pe un gr\u0103tar \u00eenro\u015fit pentru c\u0103 a \u00eentrebat fiind unde sunt odoarele Bisericii, a ar\u0103tat c\u0103tre s\u0103raci \u015fi bolnavi\u2026 la Utica (Africa), 153 de cre\u015ftini au fost ar\u015fi \u00eentr-o groap\u0103 mare cu var nestins\u2026 Dar cezarul Valerian a c\u0103zut prizonier \u00een r\u0103zboiul cu per\u015fii \u015fi nu s-a mai \u00eentors. Dionysius (259-268) Prieten cu Dionysius de Alexandria pe care \u00eel sprijine\u015fte dar \u00eel \u015fi corecteaz\u0103 \u00eentr-o dis- put\u0103 cu ereticii sabelieni. (Adep\u0163ii lui Sabelius din Libia \u015fi Egipt era monarhieni modali\u015fti: sus\u0163ineau unitatea persoanei lui Dumnezeu \u00een trei roluri). Comb\u0103t\u00e2nd sabelianismul, DionysIisus de Alexandria a c\u0103zut \u00een extrema opus\u0103 (subordina\u0163ianism). Ca urmare, chestiu- nea a fost adus\u0103 \u00eenainte episcopului Romei pe la anul 262 \u015fi reglementat\u0103 \u00eentr-un sinod roman convocat de Dionysius. Ambele erori au fost condamnate. O erezie care circula pe atunci era \u015fi pavelianismul (teoria lui Pavel de Samosata, epi- scopul Antiohiei). Paul era un om talentat \u015fi \u00eenv\u0103\u0163at dar nu numai c\u0103 a sus\u0163inut eroarea 54","monarhian\u0103 ce a fost mereu o ispit\u0103 pentru ra\u0163iune, ci era \u015fi avid de domina\u0163ie \u015fi de bani, va- nitos \u015fi afemeiat. Prin teoriile \u015fi comportarea sa, a scandalizat \u00eentreaga Biseric\u0103. Credincio\u015fii nu-l vedeau bine \u015fi pentru faptul c\u0103 intrase \u00een serviciu la curtea Zenoviei, regina Palmyriei, un regat vecin \u015fi vr\u0103jma\u015f al romanilor. Serviciul s\u0103u era pl\u0103tit acolo cu 200.000 sester\u0163i, \u015fi el d\u0103- dea mai mare importan\u0163\u0103 acestei func\u0163ii dec\u00e2t aceleia de pastor. Pe c\u0103i ilegale, acumulase mari bog\u0103\u0163ii. Cerea s\u0103 fie aplaudat \u00een Biseric\u0103, s\u0103-i c\u00e2nte la anumite s\u0103rb\u0103tori coruri feminine \u015fi era furios cu cei ce nu-i admirau. Pe lingu\u015fitorii s\u0103i \u00eei \u00eenc\u0103rca de bani \u015fi de favoruri, le tolera p\u0103- catele. At\u00e2t el, c\u00e2t \u015fi clericii s\u0103i favori\u0163i, r\u0103m\u0103seser\u0103 celibatari de bun\u0103 voie dar tot de bun\u0103 voie tr\u0103iau \u00een desfr\u00e2u. \u0162ineau \u00een casele lor femei tinere care \u00eei \u00eenso\u0163eau \u015fi \u00een c\u0103l\u0103torii, contra disciplinei Bisericii. Ei \u00ee\u015fi explicau aceste libert\u0103\u0163i protest\u00e2nd c\u0103 ele vor s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 fecioare \u015fi s-au a\u015fezat \u00een acest scop sub protec\u0163ia clericilor. Asemenea asocia\u0163ii se aflau pe atunci \u015fi \u00een alte p\u0103r\u0163i, fiind foarte criticate. Ca urmare, sau \u0163inut contra lui Paul trei sinoade \u00eentre 264-269 \u00een Antiohia, cu delega\u0163i din Siria, Asia Mic\u0103 \u015fi Egipt. Dar la primele dou\u0103 sinoade a reu\u015fit s\u0103 scape de condamnare, at\u00e2t prin dialectica sa abil\u0103 c\u00e2t \u015fi prin promisiuni \u015fi prin interven\u0163ia lui Firmilian de Capadocia, care \u00eel stima pentru erudi\u0163a sa. Dar cum Paul nu \u015fi-a schimbat purtarea, a fost de- nun\u0163at apoi de propriul lui prezbiter. Un al doilea sinod convocat l-a destituit \u015fi l-a exclus, aleg\u00e2nd \u00een locul s\u0103u pe Domnus. Sentin\u0163a a fost comunicat\u0103 apoi \u00eentregii biserici, lui Dionis de Roma, lui Maxim de Alexandria \u015fi tuturor episcopilor, prezbiterilor \u015fi diaconilor din toat\u0103 lumea. Paul \u00eens\u0103, bizuindu-se pe sprijinul Zenoviei, nu voia s\u0103 evacueze locuin\u0163a episcopal\u0103. Dup\u0103 c\u0103derea Zenoviei, cre\u015ftinii au apelat la cezarul Aurelian, \u00eenving\u0103torul ei care pe atunci era \u00eenc\u0103 tolerant cu cre\u015ftinii. \u00cemp\u0103ratul a hot\u0103r\u00e2t ca locuin\u0163a episcopal\u0103 s\u0103 fie a aceluia dintre cei doi care va fi recunoscut legitim de c\u0103tre episcopul Italiei. (Este interesant c\u0103 \u00eemp\u0103ratul favoriza astfel Roma ca arbitru). Ace\u015ftia s-au declarat de acord cu hot\u0103r\u00e2rile sinodului \u015fi astfel problema a luat sf\u00e2r\u015fit. Dar cazul lui Paul de Samosata este numai un tip care prevestea un nou soi de clerici ce aveau s\u0103 umple suprastructura Bisericii \u00een secolele urm\u0103toare. Felix (269-274) Nu \u015ftim nimic despre el. \u00cen timpul s\u0103u, s-a \u00eencheiat conflictul cu Paul de Samosata. Eutychianus (275-183) \u00cen timpul s\u0103u, \u00een anul 275, \u00eemp\u0103ratul Aurelian a re\u00eenceput persecu\u0163iile contra cre\u015ftini- lor dar edictul s\u0103u nu a avut putere deoarece \u00eemp\u0103ratul a murit cur\u00e2nd asasinat. Succesorii s\u0103i, \u00eemp\u0103ra\u0163ii Tacitus, Probus \u015fi Carus au tolerat pe cre\u015ftini. De fapt, \u00eencep\u00e2nd cu domnia lui Galienus \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een al 19-lea an al lui Diocle\u0163ian (303), cre\u015ftinii au avut lini\u015fte timp de peste 40 de ani. Caius (283-196) Era o rud\u0103 a \u00eemp\u0103ratului Diocle\u0163ian. La data aceasta cre\u015ftinismul era r\u0103sp\u00e2ndit \u00een toate mediile sociale, mai pu\u0163in la \u0163ar\u0103. \u00cen r\u0103gazul dintre persecu\u0163ii, Biserica s-a \u00eent\u0103rit mult \u00ee c\u00e2t chiar la palat erau cre\u015ftini care \u00ee\u015fi practicau liber credin\u0163a. La re\u015fedin\u0163a lui Diocle\u0163ian, \u00een Nicomedia, (Bitinia) se ridica o Biseric\u0103 m\u0103rea\u0163\u0103. \u00cemp\u0103ratul Dicle\u0163ian a \u00eenceput un program de consolidare a imperiului, lu\u00e2ndu-\u015fi \u00eenc\u0103 un \u00eemp\u0103rat (co-\u00eemp\u0103rat) al\u0103turi de el, \u015fi fiecare dintre ace\u015fti doi \u201eugu\u015fti\u201d \u00ee\u015fi asociase la domnie c\u00e2te un \u201ecezar\u201d. \u00cen felul acesta autoritatea im- perial\u0103 era reprezentat\u0103 de patru \u00eemp\u0103ra\u0163i asocia\u0163i, administr\u00e2nd patru mari teritorii ale impe- riului. Diocle\u0163ian administra Orientul iar Maximian Ocidentul, asociatul lui Diocle\u0163ian era gi- nerele s\u0103u, Galerius, iar asociatul lui Maximian era Constantinus Chlorus. \u00centre diversele re- forme care se fac \u00een acest timp se instituie o nou\u0103 form\u0103 de guvernare, dominatul, un sistem 55","de monarhie absolut\u0103 de origine \u201edivin\u0103\u201d. Diocle\u0163ian, care era proto-augustus \u015fi dominus, \u00ee\u015fi ia \u00een serios rolul de zeu. Un ritual fastuos de origine oriental\u0103 se introduce la curte. Domnul imperiului, adept al cultului soarelui, se confund\u0103 el \u00eensu\u015fi cu soarele, introduce la palat cere- monialul prostern\u0103rii cu fa\u0163a la p\u0103m\u00e2nt (\u201eProskynesis\u201d). Roma p\u0103g\u00e2n\u0103 f\u0103cea un efort uria\u015f de a rezista. \u00centre cei ce favorizau pe cre\u015ftini, era Prisca (so\u0163ia lui Diocle\u0163ian), Valeria (so\u0163ia lui Galeriu) \u015fi \u00eemp\u0103ratul Constantin Clorus. Marcellianus (296-304) \u00cen timpul acesta s-au \u00eencordat rela\u0163iile imperiului cu cultele cre\u015ftine. Galeriu a c\u0103utat s\u0103 conving\u0103 pe Diocle\u0163ian c\u0103 cre\u015ftinii preg\u0103tesc pieirea imperiului \u015fi a \u00eenceput s\u0103-i persecute pe cre\u015ftinii din provinciile sale. \u00cen anul 298, Galeriu \u00eenl\u0103tur\u0103 pe cre\u015ftini din armat\u0103, deoarece erau mul\u0163i solda\u0163i cre\u015ftini. Diocle\u0163ian \u00eei persecut\u0103 pe manihei \u2013 o sect\u0103 gnostic\u0103 ce amesteca cre\u015ftinismul cu religia persan\u0103, \u00eentemeiat\u0103 de Mani, care fusese martirizat \u00een Persia. Maniheii dispre\u0163uiau c\u0103s\u0103toria, considerau ca p\u0103cat consumarea de hran\u0103 fiart\u0103, conduc\u0103torii lor erau socoti\u0163i mijlocitori \u00eentre om \u015fi Dumnezeu, confundau pe Christos cu soarele \u015fi se socoteau sin- gurii cre\u015ftini adev\u0103ra\u0163i; se fereau de folosirea armelor \u015fi de uciderea animalelor. \u00cen secolele IV \u015fi V vor fi \u00een apus cei mai puternici rivali ai ortodoxiei. Galeriu I a convins pe Diocle\u0163ian s\u0103 dea patru edicte succesive contra cre\u015ftinilor, \u00eence- p\u00e2nd cu anul 303. Astfel a \u00eenceput cea mai vast\u0103 opera\u0163ie de exterminare a cre\u015ftinismului \u00een imperiu, un m\u0103cel groaznic care a durat zece ani. Cele dou\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103tese care simpatizau cu cre\u015ftinii, au fost exilate, iar cre\u015ftinii de la palat nu \u015fi-au lep\u0103dat credin\u0163a; au fost executa\u0163i cu cruzime. Dimpotriv\u0103, cei ce apostaziau erau dispre\u0163ui\u0163i de fra\u0163ii lor. Cre\u015ftinii au fost r\u0103stigni\u0163i, ar\u015fi, t\u0103ia\u0163i, sf\u00e2\u015fia\u0163i \u015fi tortura\u0163i \u00een cele mai rafinate moduri. Sute de mii de cre\u015ftini au pierit \u00een acest timp. Unii dintre ei sunt cunoscu\u0163i pe nume \u015fi canoniza\u0163i ca sfin\u0163i. Mul\u0163i cre\u015ftini au fost determina\u0163i s\u0103 se lepede de credin\u0163\u0103. Se crede c\u0103 \u015fi episcopul Romei, Marcellinus, a fost ademenit s\u0103 t\u0103m\u00e2ieze \u00eempreun\u0103 cu trei prezbiteri (Marcellus, Busebius, Miltiades) care mai t\u00e2rziu i-au succedat ca episcopi dar \u00een urm\u0103 s-ar fi c\u0103it \u015fi ar fi murit ca martir. Morm\u00e2ntul lui se afl\u0103 \u00een catacomba Priscilla. Marcellus (308-309) Cel mai \u00eenalt episcop roman din punct de vedere fizic \u015fi at\u00e2t de intransigent \u00eenc\u00e2t cre\u015f- tinii romani s-au revoltat contra lui. A murit exilat. Diocle\u0163ian \u015fi Maximian abdicaser\u0103 pe la anul 303, l\u0103s\u00e2nd conducerea asocia\u0163ilor lor. Astfel Galerius devenise proto-augustus asociindu-\u015fi ca cezar pe Maximinus Daja, \u00een timp ce Constan\u0163iu \u00ee\u015fi scoase pe Valeriu Severus. Dar situa\u0163ia \u00eencepuse s\u0103 se complice. La moartea lui Constan\u0163iu Clorus fusese numit Severus ca august al Occidentului, \u00een timp ce armata l-a pro- clamat pe Constantinus, fiul lui Constan\u0163iu, pe care Galerius l-a acceptat apoi ca cezar, \u00een Oc- cident. Dar imediat, trupele din Italia \u00eel proclam\u0103 \u00eemp\u0103rat pe Maxentius, fiul lui Maximian \u015fi izbucne\u015fte r\u0103zboiul civil \u00eentre \u00eemp\u0103ra\u0163i, paralele cu persecu\u0163ia contra cre\u015ftinilor. \u00cen Occident Constan\u0163iu Clorus \u015fi Constantin fiul s\u0103u, erau toleran\u0163i cu cre\u015ftinii, a\u015fa c\u0103 persecu\u0163ia a predo- minat \u00een provinciile r\u0103s\u0103ritene unde cre\u015ftinii erau mai numero\u015fi. \u00cen anul 308 este ales \u00een apus ca august Licinius, \u00een locul lui Severus. Maximian, care abdicase se proclam\u0103 din nou \u00eemp\u0103rat \u00een 310, dar este \u00eenvins de c\u0103tre Constantin. Existen\u0163a r\u0103zboiului civil, dorin\u0163a cre\u015ftinilor dup\u0103 libertate, ambi\u0163iile lui Constantin \u015fi simpatia sa pentru cre\u015ftini, erau ocazii speciale pentru acea clas\u0103 de cre\u015ftini care nu se ru\u015finau s\u0103 se amestece \u00een politic\u0103. B\u0103nuiala noastr\u0103 ar putea s\u0103 par\u0103 ne\u00eentemeiat\u0103 dar Armenia, care tocmai fusese cucerit\u0103 de Diocle\u0163ian, vecin\u0103 cu imperiul, adopt\u0103 cre\u015ftinismul ca religie ofici- al\u0103 \u015fi Tiridat III regele Armeniei, reu\u015fe\u015fte s\u0103-i \u00eenving\u0103 pe romani care nu voiau s\u0103 piard\u0103 acest teritoriu. Ce vor fi g\u00e2ndit cre\u015ftinii care \u015ftiau bine c\u0103 state vecine deveniser\u0103 cre\u015ftine? (\u00een jurul anului 200 deja prin\u0163ul Avgar VIII din Osroene-Edessa, a c\u0103rei popula\u0163ie era predominant 56","cre\u015ftin\u0103, adoptase \u015fi el cre\u015ftinismul \u015fi pe monedele sale apare \u00eenc\u0103 de pe atunci crucea). Ce vor fi sperat cre\u015ftinii \u015ftiind c\u0103 cezarul Constantin are simpatii pentru cre\u015ftinism? \u00cen imperiu s\u00e2ngele cre\u015ftinilor curgea din bel\u015fug \u00een timp ce r\u0103zboiul civil \u015fi simpatia cre\u015ftinilor d\u0103deau ocazii lui Constantin. Galerius luase m\u0103suri pentru \u00eenl\u0103turarea cre\u015ftinilor din armat\u0103. Totu\u015fi \u00een acest timp printre martiri sunt num\u0103ra\u0163i \u015fi ofi\u0163eri cre\u015ftini: Gheorghies, tribun militar din Capadocia, Se- bastian, un centurion din Roma, Mauricius tribun militar din Siria, \u00eempreun\u0103 cu 70 de osta\u015fi\u2026 Ne putem \u00eentreba dac\u0103 prezen\u0163a acestora \u00een armata imperial\u0103 era compatibil\u0103 cu Evanghelia \u015fi dac\u0103 loialitatea fa\u0163\u0103 de \u201ecezar\u201d nu i-a dus prea departe \u00een \u00eemprejur\u0103rile acestea c\u00e2nd cezarii \u00ee\u015fi disputau coroana imperiului. \u00cen anul 311, Galerius, lovit de boal\u0103 grea, s-a g\u00e2ndit pe patul mor\u0163ii s\u0103 revoce edictele de persecu\u0163ie cu condi\u0163ia ca cre\u015ftinii s\u0103 fie buni cet\u0103\u0163eni \u015fi s\u0103 se roage Dumnezeului lor pentru stat \u015fi pentru \u00eemp\u0103rat. Totu\u015fi, Maximin Daja (dac de origine) care domnea \u00een r\u0103s\u0103rit, n-a \u0163inut cont de revocarea lui Galeriu. \u00cenc\u0103 din 308 Maximin Daja ordonase s\u0103 se stropeasc\u0103 cu liba\u0163ii de la jertfe toate sortimentele de hran\u0103 din pie\u0163e pentru a-i aduce pe cre\u015ftini la disperare. Eusebius (309-310) Grec de origine. Acest episcop a murit exilat \u00een Sicilia, \u00een timpul persecu\u0163iei. A murit ca martiri c\u00e2\u0163iva oameni de la curtea imperial\u0103, apoi medici, meseria\u015fi, solda\u0163i, fecioare \u015fi c\u00e2\u0163iva episcopi (Antim de Nicomedia, Ianuariu de Beneventum, Irineu de Sirmium, Quirinus de Sicilia, Victorinus de Petavio, Petru de Alexandria, Metodius din Licia, Lucian de Antio- hia, Pamfil de Cezarea). De asemenea, este num\u0103rat printre martiri Demetrios, proconsul din Tesalonic. Miltiades (311-314) Originar din Africa. \u00cen timpul s\u0103 a mai durat \u00eenc\u0103 persecu\u0163ia. Cezarul Maximinus Daja a ordonat s\u0103 se publice contra lui Christos un pamflet pe care to\u0163i elevii din \u015fcoli s\u0103-l \u00eenve\u0163e pe de rost\u2026 \u00cen anul 311 a pornit r\u0103zboi contra Armeniei cre\u015ftinate, care ie\u015fise de sub controlul imperiului dar n-a reu\u015fit s\u0103-i \u00eenving\u0103 pe armeni. \u00centre timp Constantin a continuat r\u0103zboiul civil. \u00cen anul 311, la moartea lui Galerius devenise august al orientului Licinius, cumnatul lui Constantin. La 28 oct. 312, Constantin, \u00een urma unui semn cre\u015ftin (monograma lui Christos ) care se zice c\u0103 i s-ar fi ar\u0103tat, \u00eenfr\u00e2nge pe Maxentius, \u00een b\u0103t\u0103lia de la Pons Milvinus, astfel Constantin devine unicul st\u0103p\u00e2n al occidentului, f\u0103g\u0103duise c\u0103, dac\u0103 Christos \u00eei va da victorie, va deveni cre\u015ftin. Constantin \u015fi Licinius au subscris \u00een 312 revocarea lui Galerius, d\u00e2nd am\u00e2ndoi un edict de toleran\u0163\u0103. Dar abia \u00een 313, \u00een urma edictului de la Milano, cre\u015ftinii au primit o deplin\u0103 libertate a cultului, deplin\u0103 egalitate. Totodat\u0103 Maximin Daja este \u00eenfr\u00e2nt de c\u0103tre Licinius \u00een orient la 30 aprilie 313, astfel \u00eenc\u00e2t proclamarea libert\u0103\u0163ii religioase devine efectiv\u0103 \u00een tot imperiul. \u00cencep\u00e2nd cu aceste evenimente, se deschide o nou\u0103 er\u0103 pentru Biserica cre\u015ftin\u0103, o er\u0103 de relaxare, de aparent triumf dar de primejdii spirituale tot mai mari. Constantin nu a fost convertit \u015fi nu a fost sf\u00e2nt nici \u00eentr-un sens, indiferent de m\u0103sura \u00een care a primit cre\u015ftinismul. El nu s-a botezat dec\u00e2t \u00eenainte de a muri \u015fi a fost botezat de un episcop eretic. P\u00e2n\u0103 atunci a avut destul timp s\u0103 se \u0163in\u0103 de rele, a\u015fa cum f\u0103cuser\u0103 \u00eemp\u0103ra\u0163ii p\u0103g\u00e2ni sau cum vor face de acum \u00eenainte \u00eemp\u0103ra\u0163ii, zi\u015fi cre\u015ftini. Nimic nu se schimbase \u00een esen\u0163\u0103 dec\u00e2t metoda Satanei de a distruge Biserica. Simpatiile lui Constantin pentru cre\u015ftinism le putem \u00een\u0163elege mai u\u015for dac\u0103 \u0163inem seama de religia altor cezari din trecut. \u00cemp\u0103ratul Nerva fusese tolerant cu cre\u015fti- nii, iar Hadrian, vr\u0103jma\u015ful evreilor, simpatizase cu cre\u015ftinii. Apoi cezarul Antoninus Pius a fost bl\u00e2nd \u015fi a ordonat ca cre\u015ftinii s\u0103 nu fie persecuta\u0163i \u00een tumulturi. Commodus, fiul lui Mar- cus Aurelius, nu a fost persecutor datorit\u0103 concubinei sale, Maria, care simpatizase cu ei sau era chiar cre\u015ftin\u0103. Apoi \u00eemp\u0103ratul Caracellla, de\u015fi foarte vicios, n-a fost persecutor deoarece 57","fusese educat de o cre\u015ftin\u0103, iar Elagabal, care i-a succedat, fusese preot al zeului soare din Si- ria (Baal) \u015fi a avut ideea de a introduce o religie nou\u0103 sincretist\u0103 (amestecat\u0103) \u00een care s\u0103 pre- domine cultul soarelui \u015fi la care s\u0103-i poat\u0103 atrage \u015fi pe cre\u015ftini. Din aceea\u015fi dinastie, cezarul Alexansdru Severus mersese \u015fi mai departe: pe pere\u0163ii palatului s\u0103u \u00ee\u015fi pusese inscrip\u0163ia \u201eCe voi\u0163i s\u0103 v\u0103 fac\u0103 vou\u0103 oamenii, face\u0163i-le voi lor\u201d. Iar \u00eentre pena\u0163ii s\u0103i (zei de familie) a\u015fezase o imagine a lui Christos! Severina, so\u0163ia lui Elagabal, fusese \u00een coresponden\u0163\u0103 cu scriitorul cre\u015f- tin Hipolitus de Roma, iar Iulia, mama lui Alexandru Sever, era \u00een coresponden\u0163\u0103 cu Origen, pe care ea \u00eens\u0103\u015fi \u00eel invitase \u00een anul 218 la o confruntare religioas\u0103 \u00een Antiohia. \u00cemp\u0103ratul Filip Arabul a fost \u015fi mai apropiat de cre\u015ftini \u00eenc\u00e2t unii cred c\u0103 ar fi fost chiar cre\u015ftin. \u00cemp\u0103ratul Galianus revocase toate edictele de persecu\u0163ie ale tat\u0103lui s\u0103u, va mai mult, ordonase ca toate propriet\u0103\u0163ile cre\u015ftinilor care fuseser\u0103 r\u0103pite de c\u0103tre \u00eemp\u0103ra\u0163ii anteriori s\u0103 le fie redate\u2026 mai t\u00e2rziu, Claudius II \u015fi Constan\u0163iu Clorus fuseser\u0103 de asemenea, toleran\u0163i. Iar Constantin se \u00eenscrie \u00een lista acestor cezari toleran\u0163i cu cre\u015ftinii, care concepuser\u0103 un amestec al cre\u015ftinismului cu cultul soarelui \u015fic are era de acord cu unele v\u00e2rfuri ale Bisericii orientate anti-iudaism. \u00centre pagano-cre\u015ftini \u015fi p\u0103g\u00e2ni se iviser\u0103 de oarecare vreme unele ase- m\u0103n\u0103ri. Gnosticii aveau deja un cult fastuos, cu lumini, imagini \u015fi mistere, cu o evanghelie falsificat\u0103, de filozofiile timpului. P\u0103g\u00e2nismul evoluase spre monoteism \u015fi soarele devenise zeul unic al lumii romane. Constantin a f\u0103cut multe favoruri Bisericii \u015fi clerului ei, totu\u015fi el nu a recunoscut epi- scopului Romei vreun loc special \u00een conducerea Bisericii universale. \u00cen timpul lui Miltiades a izbucnit \u00een provincia Africa o nou\u0103 mi\u015fcare dizident\u0103, dona- tismul, numit\u0103 dup\u0103 episcopul Donatus de Cartagina. Disputa a plecat de la problema reprimi- rii \u00een Biseric\u0103 a aposta\u0163ilor \u015fi tr\u0103d\u0103torilor din timpul persecu\u0163iei. Donatus \u015fi adep\u0163ii s\u0103i erau un soi de rigori\u015fti asemenea montani\u015ftilor \u015fi nu acceptau \u00een Biseric\u0103, mai ales \u00een func\u0163ii Biseri- ce\u015fti, persoane pe care le considerau tr\u0103d\u0103toare. De asemenea, donati\u015ftii luptau contra noilor supersti\u0163ii care \u00eencepeau s\u0103 invadeze Biserica, cum ar fi cultul relicvelor (al martirilor). Pro- blemele puse \u00een timpul persecu\u0163iilor au dat na\u015ftere la ne\u00een\u0163elegeri \u015fi desp\u0103r\u0163iri \u00een mai multe locuri. \u00cen Roma ca \u015fi \u00een Egipt \u015fi Cartagina) un oarecare Heraclius, \u015feful partidei libertiniste, cerea ca cei c\u0103zu\u0163i s\u0103 fie reprimi\u0163i f\u0103r\u0103 peniten\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 acte de poc\u0103in\u0163\u0103 umilitoare. Libertini\u015ftii au ajuns p\u00e2n\u0103 la acte brutale\u2026 ca urmare, \u00eemp\u0103ratul Maxen\u0163iu, i-a exilat pe episcopii Mar- cellus \u015fi Eusebius odat\u0103 cu Heraclinus\u2026 Schisma donatist\u0103 a durat un secol \u015fi a fost o orientare fanatic\u0103, \u00een final chiar politic\u0103. Ambele partide din Biserica Africii s-au adresat celorlalte biserici dar de peste tot s-a dat dreptate episcopului legitim, Cecilian, chiar dac\u0103 era acuzat de donati\u015fti, c\u0103 nu fusese valabil\u0103 hirotonirea sa de c\u0103tre un episcop \u201etr\u0103d\u0103tor\u201d (Felix de Aptunga ar fi predat autorit\u0103\u0163ilor c\u0103r\u0163ile sfinte ale Bisericii). Nemul\u0163umi\u0163i, donati\u015ftii au apelat la \u00eemp\u0103ratul Constantin. Acesta a dispus convocarea unui sinod la Roma, sub pre\u015fedin\u0163ia episcopului Miltiades care n-a satisf\u0103cut pe donati\u015fti. Nemul\u0163umi\u0163i de hot\u0103r\u00e2rea sinodului, ei au cerut o nou\u0103 judecat\u0103. P\u00e2n\u0103 la aceast\u0103 dat\u0103, preten\u0163iile episcopilor romani erau relativ modeste. Marii epi- scopi erau socoti\u0163i egali \u015fi \u00eencerc\u0103rile lui Victor sau Stephanus de a controla Biserica universal\u0103 au fost privire de contemporani ca ambi\u0163ii nelegitime. Totu\u015fi adev\u0103ratul cap al Bisericii generale din epoca persecu\u0163iilor nu mai era Christos. Con\u015ftiin\u0163a credinciosului era legat\u0103 str\u00e2ns de tradi\u0163ia Bisericii \u015fi de episcop. Transformarea credincio\u015filor p\u0103stori ai Bisericii primitive \u00een ni\u015fte slujitori ai tradi\u0163iei \u015fi mijlocitori ai erorilor, invoca\u0163iilor mistere ale Bisericii p\u0103g\u00e2ne, este unul dintre cele mai mari mistere ale Bisericii. \u00cencep\u00e2nd cu \u00eemp\u0103ratul Constantin, Biserica va aluneca \u015fi mai mult \u00een spiritul \u015fi formele p\u0103g\u00e2ne. Dar timp de dou\u0103 secole ea \u00eenc\u0103 nu va accepta jurisdic\u0163ia universal\u0103 a episcopului Romei. \u00cen secolele IV-V, cezarul cre\u015ftin va fi adev\u0103ratul cap la Bisericii. Unde era \u00een acest timp adev\u0103rata Biseric\u0103? Dac\u0103 Biserica general\u0103 dec\u0103zuse \u00een multe privin\u0163e, erau oare separati\u015ftii (montani\u015ftii, nova\u0163ienii, donati\u015ftii) adev\u0103ratul popor al lui 58","Dumnezeu? Faptele ne oblig\u0103 s\u0103 spunem c\u0103 nu. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 \u00eentre cre\u015ftinii ortodoc\u015fi (ca- tolici) erau \u00eenc\u0103 biserici \u015fi p\u0103stori care nu primiser\u0103 obiceiuri p\u0103g\u00e2ne; existau unii cre\u015ftini anonimi care au men\u0163inut vie flac\u0103ra credin\u0163ei apostolice. C\u0103ci dac\u0103 unii martiri nu fuseser\u0103 cu adev\u0103rat cre\u015ftini, unii cre\u015ftini adev\u0103ra\u0163i nu muriser\u0103 ca martiri. Dragostea de adev\u0103r face mai mult dec\u00e2t martirajul sau dec\u00e2t ajutorarea s\u0103racilor (1 Cor. 13,3). Acest tip d4e cre\u015ftinism pe care istoria a ezitat s\u0103-l noteze, poate c\u0103 nu a avut \u00een s\u00e2nul s\u0103u talentul lui Origen (1 Cor. 13,2) \u015fi nu putem dovedi c\u0103 a mo\u015ftenit \u00een secret charismele Bisericii primitive (1 Cor. 13,8). Dar oriunde s-a manifestat el, \u00eentre conformi\u015fti sau diziden\u0163i, acolo a fost adev\u0103rata iubire fa\u0163\u0103 de Dumnezeu \u015fi fa\u0163\u0103 de semeni. \u00cen alte cuvinte, zelul pentru puritatea credin\u0163ei, pentru adev\u0103r \u015fi zelul misionar. Chiar dac\u0103 asemenea cre\u015ftini n-au declarat r\u0103zboi Bisericii \u00een mod oficial, calea lor i-a dus treptat \u015fi inevitabil \u00een direct\u0103 opozi\u0163ie cu Babilonul cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii. Num\u0103rul lor s-a \u00eempu\u0163inat mereu, dar peste secole vor \u00eencepe s\u0103 se \u00eenmul\u0163easc\u0103. Chiar dac\u0103 erau oameni simpli, ca Petru, credin\u0163a lor curat\u0103 \u00een Christos \u00eei recomanda ca fiind adev\u0103rata Biseric\u0103 spiritual\u0103. \u015ei por\u0163ile infernului, care s-au ridicat contra ei prin p\u0103g\u00e2nism, prin falsul cre\u015ftinism \u015fi prin oricare mijloc din exterior sau din interior, n-au putut-o birui (Mat. 16,17-19). 59","60","3. De la episcopat la Papalitate (Evolu\u0163ia Romei cre\u015ftine \u00een epoca cezaropapismului, 313-538). Sylvester (314-335) Primul episcop roman din noua er\u0103 a Bisericii. Silvestru a fost unul dintre sf\u0103tuitorii lui Constantin. Totu\u015fi nici Constantin, nici Silvestru n-au pretins c\u0103 jurisdic\u0163ia universal\u0103 asu- pra Bisericii apar\u0163ine episcopatului Romei. C\u00e2nd donati\u015ftii, nemul\u0163umi\u0163i de decizia sinodului din Roma au apelat iar\u0103\u015fi la Constantin, acesta a convocat un nou sinod \u00een Galia la Arles (314) sub pre\u015fedin\u0163ia episcopului local. Silvestru a trimis doar c\u00e2\u0163iva reprezentan\u0163i \u015fi nu a protestat c\u0103 deciziile din Roma sunt puse \u00een discu\u0163ie \u00eentr-un sinod din provincie. Sinodul \u00eens\u0103 a confirmat deciziile anterioare de\u015fi a c\u0103utat s\u0103 fac\u0103 donati\u015ftilor concesii. Ace\u015ftia au cerut atunci \u00eemp\u0103ratului s\u0103 hot\u0103rasc\u0103 el \u00eensu\u015fi. Ca urmare, Constantin dup\u0103 ce a convocat la Milano pe \u015fefii celor dou\u0103 partide africane, \u00een anul 315 \u015fi-a dat \u015fi el decizia contra donati\u015ftilor. V\u0103z\u00e2nd aceasta, donati\u015ftii ca \u015fi neva\u0163ienii de mai \u00eenainte, au declarat \u00eentreaga Biseric\u0103 apostaziat\u0103 \u015fi corupt\u0103, deoarece are \u00een s\u00e2ntul ei p\u0103c\u0103to\u015fi, \u00een timp ce ei sunt cura\u0163i. Apoi au de- clarat c\u0103 nu este valabil botezul \u00een afara Bisericii lor, a\u015fa cum credeau mai \u00eenainte to\u0163i cre\u015ftinii africani. Ca reac\u0163ie, ceilal\u0163i cre\u015ftini africani (catolicii) au lep\u0103dat credin\u0163a lor de mai \u00eenainte cu privire la botez \u015fi au \u00eenceput s\u0103 socoteasc\u0103 valabil botezul primit \u00een afara Bisericii adev\u0103rate, cum \u00eenv\u0103\u0163a Roma \u015fi celelalte biserici din Apus. Donati\u015ftii au devenit tot mai numero\u015fi \u015fi mai furio\u015fi. Constantin a \u00eencercat s\u0103-i tempereze cu bl\u00e2nde\u0163e sau cu for\u0163a. Dar ei s-au \u00eend\u00e2rjit \u015fi mai mult. V\u0103z\u00e2nd c\u0103 \u00eemp\u0103ratul nu le-a f\u0103cut pe plac, au \u00eenceput acum s protesteze contra amestecului puterii civile \u00een Biseric\u0103. Unii dintre ei, mai fanatici, (numi\u0163i agnostici, osta\u015fii lui Christos sau circumcelioni) s-au organizat ca revolu\u0163ionari contra Bisericii ortodoxo-catolice \u015fi a ordinii sociale, pun\u00e2nd m\u00e2na pe arme. Donati\u015ftii credeau c\u0103 botezul cur\u0103\u0163\u0103 de p\u0103cate, c\u0103 are \u00een sine o virtute ce aduce na\u015fte- rea din nou. Ei sus\u0163ineau c\u0103, deoarece Iisus S-a n\u0103scut \u00een firea omului p\u0103c\u0103tos, a avut nevoie de botez pentru a se cur\u0103\u0163i de p\u0103cate. \u015ei priveau astfel botezul ca esen\u0163ial pentru m\u00e2ntuire; de aceea au \u00eenceput s-\u015fi boteze copiii, pentru a nu muri nem\u00e2ntui\u0163i. Mai t\u00e2rziu, o parte dintre ei s- au re\u00eentors \u00een Biseric\u0103, dar restul au r\u0103mas r\u0103sp\u00e2ndi\u0163i \u00een ciuda m\u0103surilor severe luate contra lor, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00een secolul VII i-au cucerit musulmanii, ca \u015fi pe ceilal\u0163i cre\u015ftini africani. \u00cen timpul acesta, Biserica a devenit so\u0163ia favorit\u0103 a Imperiului Roman. Totodat\u0103 ea de- venea p\u0103g\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care \u00eemp\u0103ratul \u015fi o parte dintre p\u0103g\u00e2ni deveneau \u201ecre\u015ftini\u201d. Cert este c\u0103 cezarul Constantin n-a p\u0103r\u0103sit niciodat\u0103 p\u0103g\u00e2nismul cu totul. A\u015fa-zisa revela\u0163ie a sem- nului crucii care i s-a ar\u0103tat, a fost ini\u0163ial o \u201erevela\u0163ie\u201d de natur\u0103 p\u0103g\u00e2n\u0103, avut\u0103 \u00een templul lui Apolo din Gallia (Apollo era un zeu solar \u015fi cultul s\u0103u avea oracole spiritiste ca acela de la Delphi). Apoi, semnul pe care Constantin l-a \u00eenscris pe steagul s\u0103u n-a fost crucea, ci o mono- gram\u0103 a lui Christos (Literele chi \u015fi ro suprapuse: X \u015fi P = )foarte asem\u0103n\u0103toare cu un simbol p\u0103g\u00e2n. I s-a ridicat \u00een forul roman o statuie colosal\u0103 \u00een m\u00e2na c\u0103reia, zice episcopul Eusebius a fost pus\u0103 crucea. Totu\u015fi, pe arcul de triumf \u00een\u0103l\u0163at la Roma pentru celebrarea unui deceniu de la urcarea la tron (315), Constantin apare cu o coroan\u0103 de raze pe cap, ca o personificare a ze- 61","ului SOL INVICTUS (Soarele biruitor). Dar \u00een inscrip\u0163ia aceluia\u015fi arc triumfal nu este men\u0163i- onat nici Christos \u015fi nici Sol Invictus, ci \u201edivinitatea\u201d, termen prin care filozofii neo-platoni\u015fti \u00een\u0163elegeau substan\u0163a divin\u0103 anonim\u0103. Termenul convenea tuturor. \u00cen cel mai bun caz, Con- stantin a adoptat un fel de gnosticism. Chipurile zeilor p\u0103g\u00e2ni apar pe monedele sale p\u00e2n\u0103 \u00een anul 321, iar chipul soarelui apare p\u00e2n\u0103 \u00een anul 322. \u00cen anul 321, Constantin a proclamat ca zi de repaus s\u0103pt\u0103m\u00e2nal pentru func\u0163ionarii din ora\u015fe, \u201evenerabila zi a soarelui\u201d care coincidea cu ziua \u00eent\u00e2i a s\u0103pt\u0103m\u00e2nii biblice \u015fi cu ziua \u00eenvierii pe care cre\u015ftinii o \u0163ineau pe l\u00e2ng\u0103 Sabat. Faptul c Biserica din Roma a fost prima care introdusese deja celebrarea s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103 a \u00eenvierii \u015fi apoi \u00eenjosirea Sabatului prin post, poate indica influen\u0163a clerului roman asupra lui Constantin pentru \u201esfin\u0163irea\u201d acestui sabat roman, occidental, pagano-cre\u015ftin. Ca \u015fi \u00eemp\u0103ra\u0163ii preceden\u0163i, Constantin era preotul suprem al reli- giei de stat \u015fi ministrul tuturor cultelor din imperiu, sub numele de PONTIFEX MAXIMUS. Adopt\u00e2nd cre\u015ftinismul el devenea \u00een acela\u015fi timp capul Bisericii. Senatul roman \u00een cele civile \u015fi sinoadele Biserice\u015fti, era sub domnia lui. Sistemul de guvernare instituit de Diocle\u0163ian a fost continuat de Constantin \u015fi de urma\u015fii s\u0103i. Constantin a f\u0103cut bine Bisericii d\u00e2nd libertate de cult, restituind bunurile ce fuseser\u0103 confiscate doar el nu a fost mul\u0163umit s\u0103 fac\u0103 din Biseric\u0103 un cult liber, ci un partid politico- religios dominant. El a ar\u0103tat de la \u00eenceput p\u0103rtinire pentru cre\u015ftini. A dat cre\u015ftinilor func\u0163ii principale \u015fi s-a \u00eenconjurat de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori cre\u015ftini pentru a determina pe p\u0103g\u00e2ni s\u0103 adopte cre\u015f- tinismul. Un amestec de bine \u015fi r\u0103u se poate observa \u00een m\u0103surile luate de ei; temple p\u0103g\u00e2ne au \u00eenceput s\u0103 fie d\u0103r\u00e2mate \u00een timp ce biserici cre\u015ftine se ridicau din ruin\u0103. A scutit pe slujitorii Bisericii cre\u015ftine de taxe \u015fi de diverse datorii civile. A desfiin\u0163at diverse obiceiuri p\u0103g\u00e2ne, a \u00eenlesnit eliberarea sclavilor cre\u015ftini, a legalizat obiceiul de a l\u0103sa Bisericii bunuri prin testa- ment, \u015fi-a educat fiii \u00een religia cre\u015ftin\u0103, a \u00eendemnat pe cet\u0103\u0163eni s\u0103 adopte cre\u015ftinismul. El ur- m\u0103rea de fapt ceea ce inten\u0163ionase \u015fi Diocle\u0163ian, adic\u0103 \u00eent\u0103rirea imperiului prin unitate religi- oas\u0103, numai c\u0103, \u00een timp ce Diocle\u0163ian voia un p\u0103g\u00e2nism mai autentic, folosind constr\u00e2ngerea, Constantin voia un cre\u015ftinism comod \u015fi romanizat, elastic, folosind \u00een primul r\u00e2nd diploma\u0163ia roman\u0103. Constr\u00e2ngerea nu disp\u0103rea total, ci era aplicat\u0103 nonconformi\u015ftilor de orice fel. Pe plan politic, Constantin, care voia s\u0103 domine singur, s-a lovit de ambi\u0163iile similare ale augus- tului s\u0103u coleg \u015fi cumnat, Licinius. Acesta, ca august al orientului, nu era favorabil cre\u015ftinilor. La \u00eenceput, indiferent, devine apoi ostil. V\u0103z\u00e2nd c\u0103 \u00eemp\u0103ratul Constantin se amestec\u0103 \u00een trebu- rile sale din orient \u015fi c\u0103 cre\u015ftinii r\u0103s\u0103riteni simpatizeaz\u0103 cu Constantin, Licinius a luat m\u0103suri severe contra cre\u015ftinilor. \u00cencep\u00e2nd cu anul 320 i-a \u00eendep\u0103rtat de la curte, din unit\u0103\u0163ile militare importante, din administra\u0163ia central\u0103. A interzis \u0163inerea de sinoade episcopale, a interzis chiar adun\u0103rile mixte \u00een s\u0103li ale cre\u015ftinilor, sub pretext de moralitate, oblig\u00e2ndu-i s\u0103 se adune \u00een aer liber \u015fi cu separarea sexelor. Pl\u0103nuia chiar un cler feminin \u00een acest scop. Li se interzicea s\u0103-i viziteze pe condamna\u0163i \u015fi pe prizonieri. To\u0163i func\u0163ionarii cre\u015ftini era obliga\u0163i s\u0103 jertfeasc\u0103 ze- ilor. S-a ajuns treptat la noi martiri, mai ales \u00een zona vecin\u0103 cu Armenia. \u00cen anul 324 a izbuc- nit r\u0103zboiul propriu-zis \u00eentre Constantin \u015fi Licinius care a m\u00e2nat la lupt\u0103, de ambele p\u0103r\u0163i, un num\u0103r imens de for\u0163e. Licinius a fost \u00eenfr\u00e2nt \u015fi mai t\u00e2rziu ucis, iar fiul lui Licinius a fost de- gradat \u015fi pentru siguran\u0163\u0103, a fost suprimat mai t\u00e2rziu. Constantin a emancipat apoi \u015fi cre\u015ftin\u0103tatea r\u0103s\u0103ritean\u0103, introduc\u00e2nd \u015fi \u00een partea ori- ental\u0103 promovarea cre\u015ftinilor \u00een func\u0163ii mari. Episcopii deveneau un fel de consilieri imperiali \u015fi primari ai cet\u0103\u0163enilor lor, \u015fi magistra\u0163i. \u00cen acela\u015fi timp, Constantin, care era acum unicul suveran al imperiului, deveneau \u015fi \u201eepiscopul episcopilor\u201d, \u015feful Bisericii. Un important eveniment \u00een via\u0163a Bisericii lui Constantin a fost sinodul de la Niceea (325) prima conferin\u0163\u0103 general\u0103 a cre\u015ftinilor. O asemenea ocazie nu mai avusese lor din vre- mea apostolilor (Fapte cap. 15). Acest conciliu trebuia s\u0103 reglementeze toate problemele mai vechi \u015fi mai noi ale Bisericii, \u00een special unitatea Bisericii, garan\u0163ie a unit\u0103\u0163ii statului. Sinodul a fost convocat \u015fi deschis de c\u0103tre Constantin care a avut \u015fi conducerea suprem\u0103 a dezbaterilor, 62","de\u015fi a fost prezidat de c\u0103tre un consiliu format din episcopi de Cezarea, Alexandria \u015fi Gordova, favori\u0163ii \u00eemp\u0103ratului. Silvestru al Romei, fiind prea b\u0103tr\u00e2n, a trimis ca reprezentan\u0163i doi prezbiteri. \u00cen final, deciziile au fost confirmate de \u00eemp\u0103rat \u015fi nu de episcopul Romei, ceea ce ne dovede\u015fte c\u0103 Roma nu era socotit\u0103 de drept capul tuturor bisericilor. Acela\u015fi sinod a cordat episcopilor de Alexandria \u015fi de Antiohia deplin\u0103 jurisdic\u0163ie asupra provinciilor lor \u015fi n- au fost considera\u0163i dependen\u0163i de Roma. Totu\u015fi, vechea cetate imperial\u0103 era sediul unei divi- ziuni mai mari a Bisericii, \u015fi tradi\u0163iile \u015fi influen\u0163a Bisericii Romane n-au fost deloc neglijate, ci dimpotriv\u0103. Sinodul a declarat obligatoriu Pa\u015ftele roman, accentu\u00e2nd astfel rolul duminicii \u015fi al tradi\u0163iei romane \u00een defavoarea obiceiului oriental, iudaizant. Data Pa\u015ftelui urma s\u0103 fie comunicat\u0103 de regul\u0103 de c\u0103tre episcopul Alexandriei. Hot\u0103r\u00e2rile sinodului au devenit legi de stat. \u00cen acela\u015fi timp, pacea biserici fusese tulburat\u0103 de ivirea ereziei ariene. Un prezbiter din Egipt, Arius, a \u00eenceput s\u0103 dezvolte concep\u0163ia anti-trinitar\u0103 (subordina\u0163ian\u0103) care deja era agreat\u0103 de unii teologi \u015fi a ajuns la concluzia c\u0103 Fiul nu este numai subordonat Tat\u0103lui, ci in- ferior ca natur\u0103 deoarece Fiul n-a fi dec\u00e2t prima creatur\u0103 a Tat\u0103lui. El sus\u0163inea c\u0103 a fost un timp c\u00e2nd Christos nu a existat dar pentru c\u0103 prin El a fost create apoi toate, El este socotit Dumnezeu prin participare. Doctrina lui fusese condamnat\u0103 de un sinod de o sut\u0103 de episcopi din Alexandria; totu\u015fi el nu renun\u0163a. Reu\u015fise apoi s\u0103 atrag\u0103 de partea sa chiar pe unii episcopi influen\u0163i, r\u0103sp\u00e2ndind peste tot scrieri \u015fi versuri \u015fi predic\u00e2nd. Controversa era at\u00e2t de larg\u0103 \u00een Biseric\u0103, \u00eenc\u00e2t chiar p\u0103g\u00e2nii o \u015ftiau \u015fi o ridiculizau \u00een teatrele lor. Constantin nu era at\u00e2t de interesat de doctrina corect\u0103 (ortodoxie) dar voia s\u0103 pun\u0103 ca- p\u0103t discu\u0163iilor care amenin\u0163au unitatea Bisericii \u015fi prin urmare, unitatea imperiului, deoarece soarta celor dou\u0103 institu\u0163ii era legat\u0103. Sinodul de la Niceea, format din 300 de episcopi din lumea cre\u015ftin\u0103, cu preponderen\u0163\u0103 r\u0103s\u0103riteni (c\u0103ci \u00een apus cre\u015ftinismul f\u0103cuse pu\u0163ine progrese) a confirmat doctrina lui Atanasius de Alexandria \u015fi a condamnat definitiv doctrina lui Arius. Totu\u015fi concluzia ortodox\u0103 \u015fi tradi\u0163ional cre\u015ftin\u0103 nu a fost acceptat\u0103 de Arius \u015fi de partizanii lui. Mai mult, o serie de episcopi erau semi-arieni, g\u0103sind o solu\u0163ie de mijloc. Sinodul a ad- optat o formul\u0103 (crezul niceean) care s\u0103 garanteze afilierea la ortodoxie. Apusenii au f\u0103cut propuneri pentru introducerea celibatului obligatoriu pentru slujitorii Bisericii, dar \u00een urma cuv\u00e2nt\u0103rii \u00een\u0163elepte a unui b\u0103tr\u00e2n episcop egiptean, nu s-a acceptat doc- trina celibatului. La \u00eencheierea sinodului, \u00eemp\u0103ratul, care s\u0103rb\u0103torise totodat\u0103 20 de ani de domnie \u015fi \u00ee\u015fi pusese pe cap o coroan\u0103 nou\u0103 b\u0103tut\u0103 \u00een pietre scumpe, a dat un osp\u0103\u0163 episcopilor \u015fi le-a dat daruri. Constantin a \u00eenceput s\u0103 pedepseasc\u0103 pe cei ce nu se supuneau Bisericii \u015fi sinodului. Printre cre\u015ftinii ace\u015ftia era \u015fi un laic din Mesopotamia, Udo (Audius) care se ridicase contra libertinismului clericilor, nu accepta Pa\u015ftele roman (duminical) \u015fi era \u00eempotriva interpret\u0103rilor spiritualiste despre Dumnezeu. Urma\u015fi s\u0103i s-au separat de Biseric\u0103, iar el a fost exilat \u00een Do- brogea unde a continuat s\u0103-\u015fi r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 ideile \u00een r\u00e2ndul popula\u0163iei necre\u015ftine, mai ales dup\u0103 ce a trecut Dun\u0103rea la go\u0163i. Clericii, care acceptau schema fixat\u0103 de sinodul imperial, primeau scutiri \u015fi mari privilegii, ceea ce arat\u0103 c\u0103 era convenabil s\u0103 fii cre\u015ftin \u015fi \u00een special cle- ric. Astfel, aceast\u0103 pozi\u0163ie sf\u00e2nt\u0103 a devenit tot mai r\u00e2vnit\u0103 de ambi\u0163io\u015fi \u015fi materiali\u015fti. \u00cemp\u0103ratul se considera reprezentantul lui Dumnezeu pe p\u0103m\u00e2nt. Cre\u015ftinii \u00eel numeau noul David sau al 13-lea apostol. Monedele \u00eel reprezint\u0103 pe o cvadrig\u0103 tras\u0103 de elefan\u0163i, sim- bol al nemuririi, apoi \u00een 326 apar efigii purt\u00e2nd \u00een jurul capului s\u0103u nimbul de sf\u00e2nt. El se visa un al doilea Alexandru Macedon. Preocupat de legi morale, Constantina interzis luptele de gladiatori \u015fi a luat ap\u0103rarea sclavilor \u015fi colonilor. D\u0103 o lege contra adulterului \u015fi apoi ordon\u0103 executarea fiului s\u0103u mai mare, Crispus, care moare otr\u0103vit. Dup\u0103 aceea pleac\u0103 la Roma, unde se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu episcopul Silvestru \u015fi cu mama sa Elena. Cu aceast\u0103 ocazie, ordon\u0103 executarea so\u0163iei sale Fausta, (fiica lui Maximilian) acuzat\u0103 de adulter, pentru care a fost \u00eenecat\u0103 \u00eentr-o baie fierbinte. Apoi a ple- 63","cat din Roma \u015fi nu s-a mai \u00eentors niciodat\u0103 deoarece p\u0103g\u00e2na Rom\u0103 era prea credincioas\u0103 tra- di\u0163iilor ei ca s\u0103 accepte politica \u201ecre\u015ftin\u0103\u201d a lui Constantin. \u00cen anul 327, Constantin a convocat o nou\u0103 sesiune a sinodului, \u00een care Arius a fost re- abilitat, ceea ce a generat noi controverse pentru mult timp \u015fi a ini\u0163iat o serie de conflicte \u00eentre cele dou\u0103 puteri (Biseric\u0103 \u015fi stat). \u00cemp\u0103ratul, schimb\u0103tor ca \u015fi imperiul, a \u00eenceput s\u0103 favorizeze arianismul \u015fi s\u0103 persecute pe ortodoxi. \u00cen anul 330, Constantin a \u00eenceput un vast proiect de construc\u0163ie a unei noi capitale, la Bizan\u0163, pe care a numit-io Constantinopol, sau Noua Rom\u0103. Cu ocazia inaugur\u0103rii au avut loc mari serb\u0103ri p\u0103g\u00e2ne \u015fi cre\u015ftine sub auspiciile zei\u0163ei Tyche. A fost introdus\u0103 \u015fi aici o statuie de bronz aurit reprezent\u00e2ndu-l pe el ca zeu al soarelui, cu cunun\u0103 de raze. N-a zidit \u00een ora\u015f tem- ple p\u0103g\u00e2ne, afar\u0103 de un singur templu \u00eenchinat zei\u0163ei Tyche, zei\u0163a destinului \u015fi norocului, a c\u0103rei statuie o adusese de la Roma. Cele mai importante edificii cre\u015ftine au fost \u00eenchinate \u00cen- \u0163elepciuni \u015fi P\u0103cii. Legisla\u0163ia lui Constantin s-a aflat sub influen\u0163a puternic\u0103 a cre\u015ftinismului. El a \u00eembu- n\u0103t\u0103\u0163it \u00een oarecare m\u0103sur\u0103 situa\u0163ia sclavilor. Uciderea premeditat\u0103 a sclavului de c\u0103tre st\u0103p\u00e2n a pedepsit-o cu asasinat. A interzis \u00eemp\u0103r\u0163irea familiei sclavului cu ocazia schimb\u0103rii st\u0103p\u00e2nu- lui, a interzis v\u00e2nzarea copiilor, d\u00e2nd subven\u0163ii de stat pentru cre\u015fterea lor. A autorizat divor- \u0163ul pentru adulter dar \u015fi pentru alte motive. A luat m\u0103suri aspre contra furtului de copii, contra parcizilor, a r\u0103pitorilor, ho\u0163ilor. Uciga\u015ful unei rude apropiate era \u00eenchis \u00eentr-un sac cu \u015ferpi, cusut, \u015fi sacul era aruncat \u00een ap\u0103. A interzis crucificarea \u015fi mutilarea figurii, a poruncit ca pri- zonierii s\u0103 aib\u0103 zilnic dreptul de a vedea lumina soarelui. S-a f\u0103cut ap\u0103r\u0103torul v\u0103duvelor \u015fi or- fanilor. Ca \u00eemp\u0103rat, Constantin a fost unul dintre cei mai buni cezari romani. Ca \u015fef al cre\u015fti- n\u0103t\u0103\u0163ii, \u00eens\u0103, a fost cel mai bun instrument pentru convertirea Bisericii generale la un soi de cre\u015ftinism p\u0103g\u00e2nizat, la care el \u00eensu\u015fi se convertise. Dup\u0103 eliberarea Bisericii a \u00eenceput s\u0103 dea legi \u00eempotriva \u201eereticilor\u201d, \u00eempotriva evreilor pe care-i ura ca un adev\u0103rat roman. Totu\u015fi acestea au fost m\u0103suri oarecum justificate \u015fi \u00een general a fost tolerant cu necatolicii, mai ales cu p\u0103g\u00e2nii. El a permis locuitorilor din Spello s\u0103 dedice un templu gintei sale (Flavia) \u015fi s\u0103 transporte cultul imperial de la Volsinii. Constantin a stat \u00een conflict cu Persia deoarece cre\u015ftinii erau persecuta\u0163i acolo ca agen\u0163i ai imperiului roman iar \u201eereticii\u201d erau persecuta\u0163i \u00een imperiu ca agen\u0163i ai Persiei. Mai mult, per\u015fii au violat tratatul ocup\u00e2nd Armenia cre\u015ftin\u0103. Ca r\u0103spuns, Constantin a trimis acolo pe ginerele s\u0103u, Hannibalian, pe care l-a numit rege al Armeniei \u015fi per\u015fii au fost alunga\u0163i. Constantin a murit \u00een anul 337 pe c\u00e2nd preg\u0103tea o campanie contra per\u015filor care voiau iar\u0103\u015fi Armenia. Se crede c\u0103 pe patul de moarte a fost botezat de c\u0103tre episcopul Eusebius de Cezarea, omul s\u0103u, principalul s\u0103u lingu\u015fitor \u015fi totodat\u0103 una adept al lui Arius. Corpul s\u0103 \u00eem- b\u0103ls\u0103mat, pus \u00eentr-un sicriu de aur, a primit \u00een continuare adora\u0163ia din partea demnitarilor ca \u015fi cum ar fi fost viu. Dup\u0103 ce a fost \u00eempodobit cu purpur\u0103 \u015fi diadem\u0103 \u015fi expus \u00een cea mai fru- moas\u0103 sal\u0103 a palatului, a fost \u00eenmorm\u00e2ntat cu mare fast \u00een mausoleul de l\u00e2ng\u0103 Biserica Sfin\u0163i- lor Apostoli, construit\u0103 pentru a ad\u0103posti moa\u015ftele celor doisprezece, el socotindu-se al trei- sprezecelea. Poporul a \u00eenceput s\u0103-i cinsteasc\u0103 statuia solar\u0103 din Forum iar senatul, la r\u00e2ndul ei, l-a trecut \u00een r\u00e2ndul sfin\u0163ilor, numindu-l \u201ecel \u00eentocmai cu apostolii\u201d. Amintindu-se c\u0103 \u015fi Iscariot fusese apostol \u015fi c\u0103 \u00een clerul cre\u015ftin existau destui iscario\u0163i, care voiau mai degrab\u0103 parvenirea material\u0103 \u015fi social\u0103, ca Balaam, dec\u00e2t un Christos simplu, a\u015fa cum a fost El, Constantin s-a putut \u00eent\u00e2lni pe acela\u015fi teren cu ce\u015fti succesori ai apostolilor devenind el \u00eensu\u015fi nu numai un apostol al noului tip de cre\u015ftinism, ci un adev\u0103rat pap\u0103, un su- veran pontif. C\u0103ci Silivestru al Romei nu a exercitat \u00een acest sens o autoritate mai mare dec\u00e2t a celorlal\u0163i episcopi. El se deosebea de mitropoli\u0163ii de Alexandria \u015fi Antiohia numai ca \u015fef la unei biserici mai mari \u015fi mai bogate, cu tradi\u0163ia preponderent pagano-cre\u015ftin\u0103 \u015fi influen\u0163\u0103. Ceasul Romei papale \u00eenc\u0103 nu venise. Chiar titlul de pap\u0103 (p\u0103rinte) se d\u0103dea pe atunci tuturor 64","episcopilor. Mult mai t\u00e2rziu, a fost restr\u00e2ns exclusiv pentru patriarhii Alexandriei \u015fi Romei care fuseser\u0103 primii \u00een a \u00eemprumuta ve\u015fmintele preo\u0163e\u015fti din p\u0103g\u00e2nism. \u00cen plus, construirea noii capitale a f\u0103cut din Constantinopol un important sediu episcopal, care va complica riva- litatea dintre arhiepiscopi. De\u015fi Constantin nu a l\u0103sat papei Silvestru conducerea Bisericii \u015fi a imperiului cum au pretins catolicii medievali, totu\u015fi el a d\u0103ruit palatul Lateran ca locuin\u0163\u0103 episcopal\u0103 \u00een care lo- cuiser\u0103 Nero \u015fi al\u0163i cezari \u015fi \u00een care vor locui papii p\u00e2n\u0103 \u00een secolul XIV. Prin drepturile \u015fi au- toritatea legal\u0103 acordat\u0103 de le episcopilor, averile Bisericii au crescut, pe care episcopii le vor p\u0103stori de acum cu mai mult zel dec\u00e2t sufletele credincio\u015filor. Dac\u0103 \u00een Biserica universal\u0103 (catolic\u0103) papa de Roma nu era cap, totu\u015fi el era de acum cea mai important\u0103 persoan\u0103 din Roma. Cetatea era \u00eenc\u0103 puternic p\u0103g\u00e2n\u0103 c\u0103ci numai \u00een r\u0103s\u0103rit cre\u015ftinismul era dominant, ceea ce va da cre\u015ftinismului roman un caracter mai \u201e\u00een\u0163eleg\u0103tor\u201d fa\u0163\u0103 de p\u0103g\u00e2nism. Dar Roma nu va mai fi capital\u0103 de acum (c\u0103ci numai \u00een r\u0103s\u0103rit cre\u015ftinismul era dominant) ceea ce va st\u00e2rni ambi\u0163iile politice \u015fi \u201espirituale\u201d ale papilor de mai t\u00e2rziu. Prin convertirea lui Constantin, Biserica s-a \u00eembog\u0103\u0163it unu numai cu un cler turbulent \u015fi iscariotean, ci \u015fi cu un nou suflu p\u0103g\u00e2n. Serviciile divine, deja compromise \u00een epoca anteri- oar\u0103, s-au \u00eembog\u0103\u0163it cu o mul\u0163ime de nimicuri, de simboluri care p\u0103r\u0103seau cultul lor tradi\u0163io- nal: t\u0103m\u00e2ie, lumini, cruci, r\u0103m\u0103\u015fi\u0163e ale martirilor, biserici-temple etc. semnul crucii, care mai \u00eenainte nu se pomenea dec\u00e2t ca o inova\u0163ie \u00een Biserica african\u0103, \u015fi se f\u0103cea cu un singur deget, pe frunte, a \u00eenceput s\u0103 se fac\u0103 acum de la frunte la piept, \u015fi la umeri. Dar nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi nu s- a uniformizat, c\u0103ci r\u0103s\u0103ritenii \u015fi apusenii \u00eel fac \u00een mod diferit. A \u00eenceput s\u0103 se caute \u00een Biblie justific\u0103ri pentru toate acestea, cre\u00e2ndu-se o nou\u0103 liturgic\u0103 \u00een care Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu a fost acoperit de ignoran\u0163\u0103 \u015fi mister. Simplitatea \u015fi libertatea \u00een \u00eenchinare au cedat locul litur- ghiei, treptat. S-a dezvoltat cultul martirilor \u015fi prin extensie, cultul mor\u0163ilor. Agapele (mese de caritate) au fost \u00eenlocuite cu mese pentru pomenirea mor\u0163ilor. Credin\u0163a \u00een nemurirea natural\u0103 a sufletului aproape s-a generalizat, cu excep\u0163ia unor biserici din r\u0103s\u0103rit \u015fi a unor diziden\u0163i. Tendin\u0163e p\u0103g\u00e2ne mai vechi au devenit acum obligatorii. Sp\u0103larea picioarelor a \u00eenceput s\u0103 se fac\u0103 \u00een joia patimilor de c\u0103tre episcopi fa\u0163\u0103 de sub- alternii lor, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 se pierduse total. Botezul \u00een r\u0103s\u0103rit \u015fi chiar \u00een apus se admi- nistra copiilor la o v\u00e2rst\u0103 con\u015ftient\u0103, dar vechiul obicei a \u00eenceput s\u0103 fie comb\u0103tut puternic de unii teologi, dup\u0103 concep\u0163ia episcopilor Ciprian de Cartagina, care murise martir. Consider\u00e2ndu-se c\u0103 botezul \u00eensu\u015fi aduce iertarea, cur\u0103\u0163irea, na\u015fterea din nou \u015fi m\u00e2ntuirea, ca \u015fi cum ar fi un act magic, av\u00e2nd \u00een sine virtu\u0163i supranaturale, a fost natural s\u0103 se cread\u0103 c\u0103 pruncii trebuie boteza\u0163i ca nu cumva s\u0103 moar\u0103 nem\u00e2ntui\u0163i. Termenul de \u201esfin\u0163i\u201d nu s-a mai aplicat tuturor credincio\u015filor ci \u00een special mor\u0163ilor ve- nera\u0163i, apoi episcopilor \u015fi monarhilor \u00een via\u0163\u0103. Monarhismul a \u00eenceput mai \u00eent\u00e2i \u00een Egipt \u015fi alte p\u0103r\u0163i din r\u0103s\u0103rit, apoi s-a r\u0103sp\u00e2ndit. Cultul creaturilor (\u00eengeri, profe\u0163i, apostoli) fecioara, clerul Bisericii) a luat locul \u00een mare parte cultului Creatorului. Acestea au fost socotite ni\u015fte com- pensa\u0163ii binevenite pentru noii converti\u0163i. Aceste obiceiuri nu au fost impuse uniform \u015fi subit \u00eentregii biserici. Dar ca \u00eentotdeauna, influen\u0163a centrelor principale ale Bisericii, a fost decisiv\u0103. \u00cenc\u0103 din timpul persecu\u0163iilor ap\u0103ruser\u0103 \u00een casele sau bisericile cre\u015ftine, unele tablouri religioase dar exista opozi\u0163ie contra lor \u015fi apoi erau considerate doar ca atare, neexist\u00e2nd un cult al icoanelor. Ba \u00eenc\u0103 un sinod din Elvira (Spania) pe la anul 306 hot\u0103r\u00e2se s\u0103 nu se g\u0103- seasc\u0103 icoane pe pere\u0163ii bisericilor. \u00cen r\u0103s\u0103rit, chiar Eusebius de Cezarea, care era omul lui Constantin \u015fi destul de anti-iudaist, nu accepta icoanele consider\u00e2ndu-le un obicei p\u0103g\u00e2n. Mul\u0163i al\u0163ii erau \u00eengrijora\u0163i de p\u0103trunderea acestui uz \u00een cre\u015ftinism. Biserica universal\u0103 dec\u0103- zuse mult de la cur\u0103\u0163ia apostolic\u0103, totu\u015fi \u00eenc\u0103 nu era ceea ce este ast\u0103zi. Ea sem\u0103na mai de- grab\u0103 cu o Biseric\u0103 protestant\u0103, de exemplu cu Biserica Anglican\u0103. Duminica a \u00eenceput s\u0103 fie mai mult venerat\u0103, \u00een urma leg\u0103turii lui Constantin, dar Sa- batul \u00eenc\u0103 se men\u0163inea pe l\u00e2ng\u0103 duminic\u0103, mai ales \u00een r\u0103s\u0103rit, dar \u015fi \u00een unele locuri din apus. 65","S\u0103rb\u0103toarea na\u015fterii Domnului la 25 decembrie \u00eemprumutat\u0103 chiar de mai \u00eenainte din cultul soarelui, a \u00eenceput s\u0103 se generalizeze, ca dovad\u0103 a influen\u0163ei Bisericii romane. Loca\u015furile de cult au \u00eenceput s\u0103 imite arhitectura templelor p\u0103g\u00e2ne, ba chiar unele temple au fost transformate \u00een biserici. Transform\u0103ri importante s-au f\u0103cut \u00eentr-o singur\u0103 ge- nera\u0163ie. Totu\u015fi cea mai profund\u0103 transformare era acea a mentalit\u0103\u0163ii unei mari majorit\u0103\u0163i a Bisericii care dup\u0103 ce suferise persecu\u0163ie \u015fi apostazie, a fost \u00een\u015felat\u0103 de \u201eminunea\u201d convertirii lui Constantin. \u00cenainte de orice form\u0103 de idolatrie \u015fi \u00eenapoia \u00eentregii dec\u0103deri era neglijarea Cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu, iubirea de lume, dorin\u0163a de parvenire, \u00eencrederea nechibzuit\u0103 \u00een p\u0103storii Bisericii, \u015fi, ca \u00eentotdeauna, fuga de cruce. Persecu\u0163iile \u00eei \u00eenv\u0103\u0163aser\u0103 pe mul\u0163i s\u0103 fug\u0103 de cruce \u015fi apoi s\u0103 cinsteasc\u0103 pe martiri, ca s\u0103-\u015fi lini\u015fteasc\u0103 con\u015ftiin\u0163ele. Acest nenorocit tri- umf al Bisericii din era constantian\u0103, a distrus mai mult puritatea credin\u0163ei dec\u00e2t toate perse- cu\u0163iile la un loc. \u015ei pecetea acestei autoam\u0103giri infame \u015fi ridicole nu a mai fost \u015ftears\u0103 de atunci de pe chipul moral al cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii. Marcus (336-337) Ne\u00eensemnat. Julius (337-352) \u00cen anul 343 s-a \u0163inut la Sardica (Sofia) un sinod local pentru rezolvarea unor probleme generale de disciplin\u0103, \u00een cadrul controversei ariene. Dar episcopii r\u0103s\u0103riteni, nefiind de acord cu apusenii, au p\u0103r\u0103sit adunarea chiar de la \u00eenceput, l\u0103s\u00e2nd astfel ca dezbaterile s\u0103 fie continu- ate de c\u0103tre o adunare format\u0103 \u00een majoritate de c\u0103tre episcopi apuseni. Sinodul a hot\u0103r\u00e2t ca episcopii destitui\u0163i s\u0103 poat\u0103 face apel pentru revizuirea procesului lor, la Julius, episcopul Romei. Alegerea lui Julius se datoreaz\u0103 astfel majorit\u0103\u0163ii apusene din sinod, deoarece episcopul Romei avea primul loc de onoare \u00een apus, Roma fiind privit\u0103 ca Bi- seric\u0103 mam\u0103. \u00cen afar\u0103 de aceasta, \u00een r\u0103s\u0103rit erezia lui Arian ajunsese dominant\u0103 \u00een unele lo- curi, astfel \u00eenc\u00e2t arienii destituiau pe episcopi ortodoc\u015fi (cu vederi corecte) \u00een timp ce Julius era privit nu numai ca un episcop influent, ci \u015fi ca p\u0103str\u0103tor al ortodoxiei. Nu trebuie uitat c\u0103 unii episcopi romani \u00eenc\u0103 din secolul doi r\u00e2vneau dup\u0103 primul loc \u00een Biseric\u0103 \u00een timp ce altora le pl\u0103cea s\u0103 se amestece \u00een hot\u0103r\u00e2rile altor biserici. Se crease deja o tradi\u0163ie, un lan\u0163 de oameni ambi\u0163io\u015fi ceea ce nu era doar cazul Romei, ci \u015fi al altor episcopi. Unii istorici consider\u0103 false hot\u0103r\u00e2rile acestui sinod, ca fiind pl\u0103smuite mai t\u00e2rziu. Dar oricum ar fi fost, autoritatea de ar- bitru suprem \u00eentre episcopi dat\u0103 lui Julius, n-a fost de\u0163inut\u0103 de episcopii romani. Marii epi- scopi de Alexandria sau de Milano convocau de asemenea concilii \u00een afara provinciilor lor, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 nevoie de aprobarea episcopatului de Roma. Mai mult, c\u00e2nd Milano a devenit ca- pital\u0103 a apusului, Biserica din Galia \u015fi din Spania priveau Milano ca o instan\u0163\u0103 superioar\u0103. Liberius (352-356) Pe vremea aceasta, \u00eemp\u0103ratul Constantin II fiul lui Constantin cel Mare, sus\u0163inea aria- nismul \u015fi semiarianismul. Natural, o bun\u0103 parte din cler era de partea cezarului \u201eapostolic\u201d\u2026 Liberius a \u00eenceput s\u0103 se opun\u0103 partidei semiariene care era condus\u0103 de Felix. Pentru acest motiv a fost exilat. Arianismul a produs dezbin\u0103ri \u00een diverse locuri. Poate c\u0103 pentru nici un alt pretext nu a fost mai mult\u0103 ceart\u0103 \u00een lume ca pentru corectitudinea doctrinar\u0103. Acest lucru dovede\u015fte c\u0103 puritatea credin\u0163ei este esen\u0163ial\u0103 vie\u0163ii Bisericii \u015fi totodat\u0103 c\u0103 tr\u0103irea ei \u00een spiritul iubirii \u015fi to- leran\u0163ei a fost \u00eentotdeauna pu\u0163in apreciat\u0103. \u00cen timp ce unii gre\u015feau \u00eentr-o extrem\u0103, al\u0163ii pentru a fi siguri luau partea opus\u0103. Al\u0163ii, pentru a p\u0103rea echilibra\u0163i sau pacifi\u015fti, alegeau o cale de mijloc, ceea ce uneori complica \u015fi mai mult lucrurile. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 ortodoc\u015fii aveau drep- tate. Dar ortodoxia nu a fost consecvent\u0103 \u00een toate privin\u0163ele. Mai mult, ea nu se \u00eentemeia \u00een 66","primul r\u00e2nd pe Scriptur\u0103, ci pe tradi\u0163ia universal\u0103 a Bisericii care la data aceea era relativ cu- rat\u0103. Felix (355-365) Ca \u015fef al partidei eretice, Felix a fost numit de c\u0103tre \u00eemp\u0103rat \u00een locul lui Liberius. Epi- scopii \u00eel excomunicaser\u0103 ca schismatic, dar ajunse \u00een final, pap\u0103. Mai mult, a r\u0103mas tradi\u0163ional ca sf\u00e2nt\u2026 \u00cen acest timp arianismul predomina \u00een imperiu. Nici \u00eemp\u0103ra\u0163ii \u201eprea cre\u015ftini\u201d \u015fi nici papii de Roma sau din alte locuri, nu se dovedesc infailibili. Totu\u015fi arienii au avut \u015fi p\u0103reri bune. Episcopul Wulfila, hirotonisit la Constantinopol, german (got) de origine \u015fi de convingere arian\u0103, devenit apostolul cre\u015ftinismului \u00eentre barbarii germani care tindeau s\u0103 n\u0103v\u0103leasc\u0103 \u00een imperiu. Ace\u015ftia erau p\u0103g\u00e2ni feroci \u015fi-i persecutau pe cre\u015ftini. Wulfila a inventat alfabetul gotic \u015fi a tradus Biblia \u00een limba gotic\u0103. De aceea majori- tatea barbarilor germani care vor n\u0103v\u0103li \u00een imperiu vor fi \u201ecre\u015ftina\u0163i\u201d ca arieni. Se pare c\u0103 ari- anismul p\u0103stra multe tendin\u0163e vechi ale Bisericii deoarece chiar \u00een secolul Vi \u00eei g\u0103sim pe vizi- go\u0163i respect\u00e2nd Sabatul. \u00cen imperiu cezarul Constantinus II \u00eenceput s\u0103 persecute p\u0103g\u00e2nismul, ceea ce tat\u0103l s\u0103u, Constantin, nu rea f\u0103cuse. Zelul s\u0103u a st\u00e2rnit opozi\u0163ia p\u0103g\u00e2nilor care erau \u00eenc\u0103 puternici. Constantinus ordonase uciderea unchiului s\u0103u, Julius Constans \u015fi a \u00eentregii familii, b\u0103nuindu-i de vreun complot, cu excep\u0163ia unui nepot, Julianus pe care mai \u00eent\u00e2i l-a destinat carierei ecle- siastice, iar mai t\u00e2rziu l-a f\u0103cut mo\u015ftenitor (deoarece Constantinus nu a l\u0103sat urma\u015fi). Venirea la tron a lui Julianus a \u00eensemnat o nou\u0103 palm\u0103 dat\u0103 Bisericii \u015fi poate chiar me- ritat\u0103. Iulian fusese educat ca cre\u015ftin dar cruzimea unchiului s\u0103u \u015fi ceruturile ridicole dintre cre\u015ftini, precum \u015fi decaden\u0163a Bisericii \u015fi spiritul de persecu\u0163ie contra p\u0103g\u00e2nilor, ereticilor \u015fi evreilor, l-a f\u0103cut pe Iulian s\u0103 lepede cre\u015ftinismul, drept pentru care a fost numit Iulian Apos- tatul. F\u0103r\u0103 s\u0103 atace direct Biserica, el a \u00eencercat o \u00eent\u0103rire a p\u0103g\u00e2nismului \u015fi a iudaismului, c\u0103- ut\u00e2nd s\u0103 reformeze p\u0103g\u00e2nismul \u015fi s\u0103 dea drepturi egale iudeilor. Iulian a \u00eenceput s\u0103 cure\u0163e p\u0103g\u00e2nismul de unele elemente absurde \u015fi imorale, organiz\u00e2ndu-l chiar dup\u0103 modelul cre\u015ftin ca s\u0103-l adapteze spiritului timpului, pentru ca s\u0103 poat\u0103 \u0163ine piept Bisericii cre\u015ftine. Restabilirea p\u0103g\u00e2nismului a fost aplaudat\u0103 chiar de mul\u0163i care \u00eembr\u0103\u0163i\u015faser\u0103 mai \u00eenainte cre\u015ftinismul de form\u0103 sau de nevoie. \u00cen\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 s\u00e2ngele martirilor este o s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103, Iulian n-a persecutat s\u00e2ngeros cre\u015ftinismul dar a conceput un fel de sl\u0103bire sistematic\u0103 a lui. El a \u00eendep\u0103rtat pe cre\u015ftini din func\u0163iile publice \u015fi le-a interzis cre\u015fti- nilor s\u0103 se \u00eendeletniceasc\u0103 cu literatura \u015fi filozofia greco-roman\u0103, amintindu-le c\u0103 Pavel al lor zisese c\u0103 \u00een\u0163elepciunea omeneasc\u0103 este nebunie (1 Cor. 1 \u015fi 2). A desfiin\u0163at apoi toate privile- giile acordate Bisericii, a despicat bisericile de podoabele lor nenaturale, d\u00e2ndu-le templelor p\u0103g\u00e2ne, jefuind astfel bisericile, obi\u015fnuia s\u0103 spun\u0103 c\u0103 \u201eboga\u0163ii nu vor intra \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu\u201d. Pe cre\u015ftinii nedrept\u0103\u0163i\u0163i de autorit\u0103\u0163ile sau gloatele p\u0103g\u00e2ne, \u00eei \u00eent\u00e2mpina cu textul: \u201eferice de voi c\u00e2nd ve\u0163i fi prigoni\u0163i\u201d. Apoi a dat ordin ca alimentele din pia\u0163\u0103 s\u0103 fie stropite cu liba\u0163ii de la idoli. (se zice c\u0103 din acest timp provine obiceiul folosirii colivei \u2013 gr\u00e2u fiert cu miere - care fiind o hran\u0103 a str\u00e2mtor\u0103rii a fost folosit\u0103 mai t\u00e2rziu \u015fi la ospe\u0163ele de pomenire a mormintelor). Fostul student \u00een teologie, Iulian, spunea acum c\u0103 cre\u015ftinismul este un iudaism necre- dincios fa\u0163\u0103 de originea lui. \u015ei, privind cre\u015ftinismul dominant din vremea sa, putem s\u0103-i d\u0103m dreptate. \u00cel considera pe zeul Esculap ca fiind un medic mai bun dec\u00e2t Christos \u015fi c\u0103 \u00een compara\u0163ie cu filozofia p\u0103g\u00e2n\u0103, cre\u015ftinismul nu st\u0103 \u00een picioare, \u015fi nici nu poate fi civilizator. \u201eL-am cunoscut, l-am citit, l-am \u00eenvins\u201d, spunea el. Teoriile sale le-a scris \u015fi le-a r\u0103sp\u00e2ndit \u00een trei c\u0103r\u0163i principale, material \u00een mare parte pierdut. El a chemat \u00eenapoi pe clericii \u015fi teologii destitui\u0163i de Biseric\u0103 \u015fi a\u0163\u00e2\u0163a controverse \u00eentre cre\u015ftini pentru a face ca cre\u015ftinismul s\u0103 se autodistrug\u0103. \u00cens\u0103 aproape c\u0103n-ar fi avut nevoie s\u0103 se mai oboseasc\u0103 deoarece Biserica luase deja o cale f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere. Pe episcopii care luptau pentru armonie \u00eei exila. A \u00eencercat s\u0103-i 67","atrag\u0103 \u015fi pe evrei \u00een lupta cu cre\u015ftinii. Spre a z\u0103d\u0103rnici profe\u0163ia lui Iisus despre ruina ve\u015fnic\u0103 a templului din Ierusalim, a permis iudeilor rezidirea lui. Dar istoricul p\u0103g\u00e2n Ammianus Marcellinus, zice c\u0103 n-au putut continua construc\u0163ia deoarece lucrarea a fost distrus\u0103 de un uragan. C\u00e2nd s-au apucat s\u0103 refac\u0103 \u015fi s\u0103 continue, a venit un cutremur iar a treia \u00eencercare a fost oprit\u0103 de o inexplicabil\u0103 explozie de foc. Cur\u00e2nd, plec\u00e2nd \u00een r\u0103zboi contra per\u015filor, Iulian a fost str\u0103puns de o s\u0103geat\u0103, despre care p\u0103g\u00e2nii sus\u0163in c\u0103 a fost trimis\u0103 de un cre\u015ftin (sf\u00e2ntul Mercurius din Capadocia). Oricum, sf\u00e2r\u015fitul s\u0103u a pus cap\u0103t oric\u0103rei \u00eencerc\u0103ri de restaurare oficial\u0103 a iudaismului \u015fi p\u0103g\u00e2nismului. Urc\u00e2nd la tron \u00eemp\u0103ratul Jovianus (363-364) a proclamat din nou cre\u015ftinismul ca reli- gie de stat. \u00cen marile ora\u015fe p\u0103g\u00e2nismul a \u00eenceput s\u0103 se topeasc\u0103 treptat \u00een masa popula\u0163iei cre\u015ftine. Doar la Roma el \u00eenc\u0103 persista, \u015fi la \u0163ar\u0103. De la cuv\u00e2ntul p\u0103g\u00e2ni (\u0163\u0103rani) avem ast\u0103zi cuv\u00e2ntul \u201ep\u0103g\u00e2ni\u201d. Damasus (366-384) Ales \u00een locul lui Felix, reprezentant al partidei eretice, \u00een timp ce partida advers\u0103 ale- sese pe Ursicinus (366-367). Zelul depus cu ocazia acestor alegeri s-a soldat cu 317 mor\u0163i. Cu acest pre\u0163, Damasus a devenit episcop de Roma, \u00eenving\u00e2nd partida opus\u0103 care, de\u015fi ortodox\u0103, nefiind conformist\u0103, era \u00ee\u0103n minoritate. Schisma s-a stins apoi cu timpul deoarece Ursicinus, urma\u015ful lui Liberius, a fost exilat. Acest Damasus a \u00eenceput s\u0103 sus\u0163in\u0103 c\u0103 Biserica din Roma este superioar\u0103 celorlalte \u015fi anume nu \u00een virtutea vreunui decret imperial sau a unui canon Bisericesc, ci \u00een virtutea cu- vintelor Domnului din Matei 16,16-19. (Din nefericire pentru papi\u015fti, acest argument implic\u0103 faptul c\u0103 Biblia este superioar\u0103 sinoadelor \u015fi tradi\u0163iilor). \u00cemp\u0103ra\u0163ii Valentinian \u015fi Valent n-au fost severi cu p\u0103g\u00e2nismul. Valentinian II \u015fi Gra- \u0163ian \u00eens\u0103, au \u00eenceput s\u0103 \u00eenl\u0103ture monumentele p\u0103g\u00e2ne chiar din Roma, \u00een ciuda interven\u0163iei p\u0103- g\u00e2nului Symmachus, senator \u015fi prefect al Romei. Totodat\u0103 Gra\u0163ian a proclamat \u00een anul 378 pe episcopul de Roma ca judec\u0103tor suprem al episcopilor din Apus. Autoritatea lui Gra\u0163ian era doar asupra occidentului, deci papa nu a devenit astfel un pap\u0103 universal. Mai mult, nici chiar bisericile din apus nu admiteau suprema\u0163ia episcopilor de Roma. Totu\u015fi Damasus \u015fi-a luat rolul \u00een serios, potrivit cu ambi\u0163iile tradi\u0163ionale r\u0103s\u0103ritene ale acestui sediu episcopal. A \u00eence- put s\u0103 considere Iliricul r\u0103s\u0103ritean ca fiind \u201eprovincia\u201d sa, numind pe arhiepiscopul de Tesa- lonic (\u015feful Bisericii macedonene) drept vicar al papei peste un \u0163inut ce cuprindea Illiricul in- clusiv, ceea ce a creat noi conflicte. \u00cen acest timp, Biserica din Roma devenise at\u00e2t de bogat\u0103, prin tot felul de venituri, da- ruri, mo\u015fteniri (chiar din partea nobililor \u015fi \u00eemp\u0103ra\u0163ilor) \u00eenc\u00e2t p\u0103g\u00e2nul Pretextatus, prefectul Romei a zis: \u201eFace\u0163i-m\u0103 episcop de Roma \u015fi m\u0103 fac cre\u015ftin\u201d\u2026 era o glum\u0103 dar adev\u0103rul este c\u0103, deoarece \u00eenaltele func\u0163ii din Biseric\u0103 erau at\u00e2t de avantajoase, au \u00eenceput s\u0103 fie tot mai mult r\u00e2vnite, chiar \u015fi de p\u0103g\u00e2ni. Mai ales c\u0103 era at\u00e2t de u\u015for s\u0103 fii cre\u015ftin\u2026 aceste bog\u0103\u0163ii, numite \u201epatrimoniul sf\u00e2ntului Petru\u201d, d\u0103deau posibilitatea episcopilor de Roma s\u0103 desf\u0103\u015foare un lux regal, de a ajunge tot felul de scopuri, de a ajuta pe s\u0103raci. F\u0103c\u00e2nd pe Damasus episcop suprem \u00een Apus, \u00eemp\u0103ratul Gra\u0163ian a renun\u0163at la titlul de PONTIFEX MAXIMUS. Totodat\u0103 titlul p\u0103g\u00e2n \u00eenc\u0103 nu a fost preluat de episcop dec\u00e2t mult mai t\u00e2rziu. \u00cen anul 380, \u00eemp\u0103ratul Teodosiu proclam\u0103 \u015fi \u00een r\u0103s\u0103rit ortodoxia (catolicismul) ca reli- gie de stat \u015fi interzice arianismul. \u00cen anul 381, are loc la Constantinopol al doilea sinod gene- ral al Bisericii care a fost de fapt un sinod al imperiului de r\u0103s\u0103rit pentru curmarea arianismu- lui \u015fi a altor erezii nou-n\u0103scute. De la Macedonius de Constantinopol se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte ideea s\u0103 Duhul Sf\u00e2nt este inferior Fiului, c\u0103 este creatura Fiului \u015fi slujitor, ceea ce era o l\u0103rgire a doc- trinei ariene. Marcel de Ankyra sus\u0163ine c\u0103 Iisus este doar un rol al lui Dumnezeu Tat\u0103l \u015fi c\u0103 \u00een final se va re\u00eentoarce \u00een Tat\u0103l, lu\u00e2nd sf\u00e2r\u015fit \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Christos. 68","Bonos de Sardica era de asemenea, subordina\u0163ian \u015fi se \u00eempotrivea totodat\u0103 ideii c\u0103 Maica Domnului este pururea fecioar\u0103. Un altul, Apolinarius de Laodicea Siriei, foarte rudit, \u00een zelul de a combate arianismul, a c\u0103zut \u00een extrema opus\u0103 \u2013 sus\u0163inea c\u0103 Iisus nu a fost cu to- tul om. El avea ideea c\u0103, \u00een timp ce natura uman\u0103 a lui Christos era din trup, suflet \u015fi divinitate, adic\u0103 \u00een Christos nu era spirit (intelect) uman, acesta fiind \u00eenlocuit de Cuv\u00e2ntul (Logosul) divin care s-a s\u0103l\u0103\u015fluit \u00een El. Aceste erezii nu erau numai ni\u015fte \u00eencerc\u0103ri de a p\u0103trunde ra\u0163ional misterul unirii celor dou\u0103 naturi \u00een Christos ci totodat\u0103 par s\u0103 fie ni\u015fte \u00eencerc\u0103ri ale unora de a explica p\u0103g\u00e2nilor \u015fi iudeilor doctrina Trinit\u0103\u0163ii, ca \u015fi de a evita zeificarea Fecioarei, care \u00eencepuse deja s\u0103 fie vene- rat\u0103. Istoria dovede\u015fte cu lux de am\u0103nunte, c\u0103 r\u0103s\u0103ritul, care acum era predominant cre\u015ftin, era b\u00e2ntuit de multe controverse \u015fi de un spirit de rivalitate, \u00een timp ce apusul era ceva mai potolit. C\u00e2nd Grigore de Nazianz a abdicat \u00een sinod de la func\u0163ia de episcop de Constantino- pol, deoarece fusese acuzat c\u0103 a primit acest post din dorin\u0163e materialiste, scaunul de Con- stantinopol a r\u0103mas vacant \u015fi sinodul trebuia s\u0103 aleag\u0103 un nou episcop. Participan\u0163ii au propus \u00eemp\u0103ratului o serie de candida\u0163i, \u00eentre care \u015fi pe senatorul Nektarios, care era doar catohumen (\u201eprieten de adev\u0103r\u201d, nebotezat). \u015ei dintre to\u0163i candida\u0163ii, \u00eemp\u0103ratul l-a ales pe acesta. Imediat a fost botezat apoi hirotonit, dup\u0103 care, \u00een calitate de episcop al capitalei, a fost numit ca pre- \u015fedinte al sinodului. Incidentul ne arat\u0103 c\u00e2t de simplu p\u0103trundea \u00een Biseric\u0103 spiritul lumii, ne\u0163in\u00e2ndu-se \u00een seam\u0103 instruc\u0163iunile Evangheliei (1 Tim. 3,1.6). Sinodul a confirmat crezul de la Niceea \u015fi a condamnat toate ereziile ivite. Prin cano- nul 3 s-a fixat rangul episcopului de Constantinopol care trebuia s\u0103 fie al doilea, imediat dup\u0103 episcopul Romei vechi. Aceasta demonstreaz\u0103 c\u0103 \u00een acest timp episcopul Romei de\u015fi n-a pri- mit o jurisdic\u0163ie \u015fi domina\u0163iei universal\u0103, a de\u0163inut un primat de onoare, ca primul \u00eentre egali, dintre to\u0163i arhiepiscopii. Deciziile sinodului au fost f\u0103cute legi de stat \u015fi comunicate \u015fi Imperiului de Apus, unde un sinod din Aquileia, sub pre\u015fedin\u0163ia lui Ambrosius \u015fi unul la Roma sub pre\u015fedin\u0163ia lui Damasus (382, respectiv 382), au acceptat deciziile doctrinale. Dar Damasus n-a fost de acord cu canonul care oferea Constantinopolului un loc imediat dup\u0103 Roma, avans\u00e2nd astfel un rival puternic papei de Roma. \u00cen acela\u015fi an, 382, episcopul Damasus a convocat \u015fi el la Roma un sinod, \u00een acord cu \u00eemp\u0103ratul Gra\u0163ian, un conciliu ce voia s\u0103 par\u0103 universal, av\u00e2nd aerul de a judeca \u015fi celelalte patru patriarhii din r\u0103s\u0103rit. Dar \u00eemp\u0103ratul Teodosius \u015fi episcopii r\u0103s\u0103riteni, prin scrisorile lor, i-au t\u0103iat scurt pofta aceasta. \u00cen ciuda decretului lui Gra\u0163ian \u015fi a locului de onoare \u00eentre patri- arhii cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii, episcopul Romei \u00eenc\u0103 nu era recunoscut ca \u015fef suprem al Bisericii nici chiar de c\u0103tre apuseni. Episcopii de Milano \u015fi de Acuileia se intitulau patriarhi, titlul de pap\u0103 era purtat de episcopi \u00een general, chiar \u015fi \u00een apus, iar bisericile din Africa, Spania \u015fi Galia p\u0103strau \u00eenc\u0103 tendin\u0163a de independen\u0163\u0103. Ambrosius episcopul de Milano avea la data de care vorbim o influen\u0163\u0103 mai mare de- c\u00e2t episcopul Romei. \u00cen timp ce partida ortodox\u0103 \u015fi partida arian\u0103 se certau pentru alegerea unui nou episcop, viceguvernatorul Ambrosius, un om nebotezat, de\u015fi din p\u0103rin\u0163i cre\u015ftini, a intervenit cu spirit prudent \u015fi \u00eemp\u0103ciuitor. Atunci un copil a strigat: \u201eAmbrosius episcop!\u201d Acest strig\u0103t a fost socotit ca un semn divin \u015fi astfel Ambrosius a fost ales episcop \u00eenainte de a fi botezat. Ca episcop a fost zelos contra p\u0103g\u00e2nilor \u015fi arienilor, purt\u00e2ndu-se ca un pap\u0103. \u00cen acest timp, c\u00e2nd p\u0103g\u00e2nismul nu-\u015fi mai g\u0103sea alt refugiu dec\u00e2t \u00een Biseric\u0103 \u015fi c\u00e2nd canoanele sinoadelor deveneau legi de stat \u015fi c\u00e2nd supersti\u0163ia se \u00eentindea ca un cancer, au \u00een- ceput s\u0103 apar\u0103 tot mai multe proteste, t\u0103cute sau rostite, din partea cre\u015ftinilor care voiau s\u0103 p\u0103streze puritatea originar\u0103 a credin\u0163ei. Elvidius, un laic din Roma, pe la anul 380 contesta c\u0103 Maria este \u201epururea fecioar\u0103\u201d, deoarece dup\u0103 na\u015fterea lui Iisus ea a fost so\u0163ia lui Iosif (mat. 69","1,25) \u015fi fiindc\u0103 Iisus avea fra\u0163i. Idei asem\u0103n\u0103toare sus\u0163inea \u015fi Bonos din Sardica. Unii cre\u015ftini din Arabia (sau de l\u00e2ng\u0103 Marea de Azov) au fost numi\u0163i antidico-mariani\u0163i (adversarii Mariei) fiindc\u0103 se \u00eempotriveau \u015fi ei acestei supersti\u0163ii. Teologii Epifanus din Cipru \u015fi Ieronimus i-au comb\u0103tut. Aerius, un prezibirer armean, a fost excomunicat pentru afirma\u0163ia c\u0103 prezbiterul \u015fi epi- scopul reprezint\u0103 aceea\u015fi func\u0163ie (vezi Tit 1,5-7; Fapte 20,17.28). mul\u0163i sau unit cu el separ\u00e2ndu-se de Biserica oficial\u0103. El a declarat c\u0103 celebrarea Pa\u015ftelui este iudaizare, iar postu- rile \u015fi rug\u0103ciunile pentru mor\u0163i sunt inutile. \u00cen Asia Mic\u0103 a ap\u0103rut secta apostolicilor sau apostoticilor care c\u0103utau s\u0103 imite via\u0163a apostolic\u0103, renun\u0163\u00e2nd la c\u0103s\u0103torie \u015fi avere\u2026 \u00cen Egipt, al\u0163ii protestau contra spritualismului introdus prin scrierile lui Origen. \u00cen Siria, Palestina \u015fi Mesopotamia, era masalienii (euhe\u0163ii, rug\u0103torii) un fel de c\u0103lug\u0103ri care \u0163ineau calea de mijloc \u00eentre cre\u015ftinismul oficial \u015fi iudaism, \u015fi dispre\u0163uind toate actele de cult vedeau \u00een rug\u0103ciune \u015fi medita\u0163ie singura cale de m\u00e2ntuire. Biserica condamna toate aceste tendin\u0163e dar \u00eenc\u0103 mai era con\u015ftient\u0103 de vechile c\u0103r\u0103ri, deoarece ea condamna \u015fi unele aspecte p\u0103g\u00e2ne care p\u0103trunseser\u0103 \u00een Biseric\u0103. Pe la anul 375, sinodul din Laodicea a cenzurat secta angelicilor din Frigia care adora pe \u00eengeri. \u00cen zona \u00een care tr\u0103iau antidico-mariani\u0163ii, exista \u015fi o sect\u0103 de femei care adorau \u00een mod abuziv pe Maria, av\u00e2nd preotese proprii \u015fi aduc\u00e2ndu-i ca ofrand\u0103 ni\u015fte pl\u0103cinte. De aceea erau numite collyriadianite (pl\u0103cintele Dianei). Se crede c\u0103 de aici ar proveni \u015fi obiceiul rom\u00e2nilor de a face turte \u015fi colinde\u0163e de Cr\u0103ciun. Monarhismul (c\u0103lug\u0103ria) \u00eencepuse deja de pe timpul lui Constantin, \u00een Egipt. Dar cum a ap\u0103rut \u00eentr-o form\u0103 \u015fi mai extrem\u0103. Eusta\u0163ineii, \u00een Asia Mic\u0103, credeau c\u0103 monarhismul este unicul mijloc de m\u00e2ntuire \u015fi \u00eendemnau pe to\u0163i s\u0103 ias\u0103 din societate \u015fi s\u0103 se c\u0103lug\u0103reasc\u0103. Acesta a \u00eenceput s\u0103 fie \u015fi o form\u0103 de protest fa\u0163\u0103 de Biserica \u015fi imperiul \u201eortodox\u201d. Mul\u0163i care vor dori s\u0103 scape de diverse obliga\u0163ii civile, mai t\u00e2rziu, \u00een imperiul Bizantin, se vor c\u0103lug\u0103ri. \u00cenc\u0103 mai supravie\u0163uiau mi\u015fc\u0103ri libertiniste de origine gnostic\u0103. Au ap\u0103rut \u015fi unele secte fanatice noi cum erau abeli\u0163ii (de la numele lui Abel) din Africa de Nord, care aveau ideea n\u0103stru\u015fnic\u0103 a c\u0103s\u0103toriei \u201espirituale\u201d (f\u0103r\u0103 unire fizic\u0103) pentru a \u00eempiedica \u00eenmul\u0163irea \u201ep\u0103catului originar\u201d\u2026 Tot \u00een acest timp a ap\u0103rut \u00een Spania priscillianismul, o doctrin\u0103 cu tendin\u0163e gnostice, propagat\u0103 de c\u0103tre un laic nobil \u015fi \u00eenv\u0103\u0163at, Priscillian, care a atras mul\u0163i adep\u0163i. Scrierile, un- sprezece tratate, au fost descoperite \u00een secolul nostru \u015fi se pare c\u0103 nu con\u0163in abateri grave de la doctrina pe care o predica pe atunci Biserica ortodoxo-catolic\u0103. \u00cen special, ar fi vorba de inter- zicerea c\u0103s\u0103toriei \u015fi a m\u00e2nc\u0103rii de carne. Dar i s-au adus \u015fi alte acuza\u0163ii: c\u0103 seduce la imorali- tate \u00een mod indirect, c\u0103 \u00eendeamn\u0103 mai degrab\u0103 la jur\u0103m\u00e2nt dec\u00e2t s\u0103 tr\u0103deze secretele sectei, c\u0103 \u00een adun\u0103ri pune pe credincio\u015fi s\u0103 se roage \u00eempreun\u0103 dezbr\u0103ca\u0163i spre a dovedi c\u0103 sunt liberi de tendin\u0163e p\u0103c\u0103toase\u2026 Doi episcopi spanioli, Ydacius \u015fi Itacius care nu se bucurau de o reputa\u0163ie deosebit\u0103, au \u00eenceput s\u0103 lupte cu un zel feroce contra acestei secte. La propunerea lor, priscillianismul a fost condamnat la conciliul din Caesaraugusta (Zaragoza) \u00een anul 380, dup\u0103 care ei au p\u00e2r\u00e2t pe Priscillian la \u00eemp\u0103ratul Gra\u0163ian ca s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t oribilei secte\u2026 Scriitorul Sulpicius Severus, contemporan cu aceste evenimente, ne spune c\u0103 excesele care au fost atribuite sectei priscilianiste erau ni\u015fte simple zvonuri care circulau din gur\u0103 \u00een gur\u0103. \u00cen cazul disputei arianiste, amintim \u015fi pe adep\u0163ii lui Retorius din Egipt care considerau c\u0103 nu este necesar s\u0103 se lupte pentru o p\u0103rere sau alta deoarece este indiferent dac\u0103 este co- rect\u0103 ortodoxia sau arianismul. Siricius (380-399) Se pare c\u0103 a fost primul episcop roman care a impus preo\u0163ilor celibatul, pe la anul 385. A c\u0103utat ca titlul de pap\u0103 s\u0103 fie rezervat episcopului Romei, deoarece p\u00e2n\u0103 atunci \u00eenc\u0103 se mai 70","numeau pap\u0103 mai to\u0163i episcopi. \u015ei obiceiul acesta \u00eenc\u0103 va ai dura pe la anul 600 chiar \u015fi \u00een apus. Siricius a c\u0103utat s\u0103 pun\u0103 \u00een ordine Biserica din Galia, scriind episcopilor de acolo pri- mele decretalii cunoscute (norme de disciplin\u0103). Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 lua \u00een serios legea dat\u0103 de Gra\u0163ian, urm\u0103rind s\u0103 c\u00e2\u015ftige supunerea lor. Cu toate acestea, \u00een timpul lui Siricius o mai mare influen\u0163\u0103 o avea Ambrosius, arhiepiscopul de Milano, care l-a pus sub disciplin\u0103 chiar \u015fi pe \u00eemp\u0103ratul Teodosius. (\u00cemp\u0103ratul pedepsise o revolt\u0103 \u00een Tesalonic, m\u0103cel\u0103rind publicul din amfiteatru \u015fi \u00een alt caz luase ap\u0103rarea unor evrei persecuta\u0163i). Mai t\u00e2rziu, Teodosius a spus c\u0103 nu cunoa\u015fte dec\u00e2t un singur episcop, pe Ambrosius. Acela\u015fi Ambrosius a determinat pe \u00eemp\u0103- ratul Valentinian II s\u0103 scoat\u0103 din senat altarul zei\u0163ei Victoria, \u00een ciuda st\u0103ruin\u0163elor prefectului cet\u0103\u0163ii. \u00cen anul 391, s-a decretat interzicerea tuturor cultelor p\u0103g\u00e2ne, cre\u015ftinismul fiind legife- rat ca unic\u0103 religie de stat. P\u0103g\u00e2nismul, arianismul or alte direc\u0163ii care nu se supuneau ortodo- xiei Dumnezeu stat, au \u00eenceput s\u0103 fie persecutate \u00een mod serios. \u00cen apus au fost foarte zelo\u015fi Ambrosius de Milano \u015fi Augustin de Hippo. Tot pe vremea lui Siricius, \u00een anul 385, a fost condamnat definitiv Priscillian din Spa- nia. \u00cemp\u0103ratul Gra\u0163ian murise asasinat, astfel c\u0103 cei doi episcopi zelo\u015fi din Spania au prezentat cazul \u00eemp\u0103ratului Maximus, determin\u00e2ndu-l s\u0103 ia m\u0103suri drastice contra acestui eretic. Ca ur- mare, \u00eemp\u0103ratul a chemat pa Trier pe Priscillian \u00eempreun\u0103 cu c\u00e2\u0163iva asocia\u0163i ai s\u0103i (printre care \u015fi o femeie). Dup\u0103 ce a smuls de la ei m\u0103rturisiri prin tortur\u0103 i-a decapitat. Acest eveniment are o mare \u00eensemn\u0103tate deoarece a fost primul caz c\u00e2nd \u00een lumea cre\u015ftin\u0103 s-a administrat pe- deapsa cu moartea pentru crima de erezie. Aceasta a fost un precedent \u015fi un exemplu. Totu\u015fi secta n-a putut fi st\u00e2rpit\u0103 astfel. Asemenea metode creeaz\u0103 ereticilor o aur\u0103 de sfin\u0163i \u015fi \u00eent\u0103resc ata\u015famentul adep\u0163ilor lor. Abia \u00een anul 563, \u00een urma sinodului din Braga, secta aceasta s-a stins. Din multe p\u0103r\u0163i ale biserici au izbucnit strig\u0103te de indignare \u015fi de protest contra unui asemenea mod de p\u0103strare a ordotoxiei \u015fi de st\u00e2rpire a ereziei. \u00cen fruntea celor ce au f\u0103cut im- pute lui Maximus \u015fi Ydacius au fost episcopii Martin de Tours (\u00eenainte de executarea lui Priscillian) ca \u015fi Ambrosius \u015fi Siricius (dup\u0103 executare). \u00cen aceast\u0103 epoc\u0103 a fost confirmat canonul actual al Bibliei la sinodul din Laodicea \u00een- tre anii 360-375, se pare c\u0103 f\u0103r\u0103 acceptarea Apocalipsei pe care mul\u0163i nu o suportau. La ace- la\u015fi sinod a \u00eenceput s\u0103 se condamne p\u0103zirea Sabatului ca fiind iudaizare; cei ce mai \u0163ineau Sa- batul au fost anatemiza\u0163i. Totu\u015fi, pentru c\u0103 tradi\u0163ia Sabatului avea \u00eenc\u0103 multe urme populare \u00een Biserica din r\u0103s\u0103rit, sinodul n-a hot\u0103r\u00e2t o \u00eenl\u0103ture total\u0103 a acestor urme. S-a dat un canon care hot\u0103ra ca s\u00e2mb\u0103ta s\u0103 se citeasc\u0103 Scriptura \u00een Biseric\u0103. Totu\u015fi, duminica este cinstit\u0103 \u00een mod deosebit, prin faptul c\u0103 numai atunci se putea celebra Cina Domnului. \u00cen Apus, afar\u0103 de insu- lele Britanice, nordul Italiei, nordul Africii, practica roman\u0103 de postire \u00een Sabat, exclusese demult onorarea Sabatului. Dintre sectele care \u00een acest timp erau separate de Biserica oficial\u0103 \u015fi \u0163inteau spre un monoteism mai pur, erau hypsistarii (adoratorii Celui Prea \u00cenalt) care erau sabati\u015fti, din Capadocia, Apoi theosebeii, tem\u0103tori de Dumnezeu ) \u015fi coelicolii (adoratorii cerului) \u00een Africa. Aveau tendin\u0163a iudaice, unii spun c\u0103 \u015fi p\u0103g\u00e2ne. Tendin\u0163e iudaice amestecate cu ten- din\u0163e p\u0103g\u00e2ne au continuat s\u0103 existe \u015fi \u00een Biserica din Armenia \u015fi Etiopia, pe l\u00e2ng\u0103 p\u0103zirea tra- di\u0163ional\u0103 a s\u00e2mbetei. Ambi\u0163iile cre\u015ftinilor din Imperiul Roman au oferit un exemplu \u015fi pentru cei din afara imperiului. \u00cen Persia, episcopul Abdos de Susa, pe la anul 418, a incendiat templul p\u0103g\u00e2n al per\u015filor pentru a face s\u0103 avanseze cre\u015ftinismul. Nu este de mirare c\u0103 aceasta a dus la o nou\u0103 persecu\u0163ie \u00een Imperiul Persan\u2026 \u00cen timpul \u00eemp\u0103ratului Teodosius, Imperiul Roman a fost reunit pentru ultima dat\u0103. Moartea lui Teodosius (395) a \u00eensemnat pe de o parte \u00eencheierea victoriei politice a Bisericii 71","din Imperiul Roman \u015fi pe de alt\u0103 parte a \u00eensemnat desp\u0103r\u0163irea definitiv\u0103 a celor dou\u0103 p\u0103r\u0163i ale Imperiului, Apusul \u015fi R\u0103s\u0103ritul. \u00cen acela\u015fi timp, este data dup\u0103 care au \u00eenceput marile invazii ale barbarilor c\u0103rora p\u00e2n\u0103 acum \u015fi se putuse \u0163ine piept. Providen\u0163a divin\u0103 urma s\u0103 pedepseasc\u0103 astfel Biserica pentru \u201elegalizarea\u201d abaterii ei. \u00cemp\u0103r\u0163irea imperiului a fost o nou\u0103 piedic\u0103 \u00een calea realiz\u0103rii ambi\u0163iilor episcopilor romani. Hot\u0103r\u00e2rile \u00eemp\u0103ra\u0163ilor din Occident nu vor mai putea fi impuse \u00een partea oriental\u0103 cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u00eemp\u0103ra\u0163ii r\u0103s\u0103riteni vor fi mai tari. \u00cen schimb, urma s\u0103 creasc\u0103 mult auto- ritatea \u015fi influen\u0163a episcopilor romani \u00een Apus. \u00cencep\u00e2nd cu Honorius, fiul lui Teodosius, ce- zarii Occidentului roman vor fi sub influen\u0163a papilor. Anastasius (399-401) Episcop \u00eenrudit cu familia princiar\u0103 a uzurpatorului Maximus. Inocetius (401-417) s-a pretins conduc\u0103torul \u00eentregii biserici \u015fi a legiferat postul de s\u00e2mb\u0103t\u0103. Totu\u015fi n-a avut curajul s\u0103 pretind\u0103 chiar jurisdic\u0163ia suprem\u0103. C\u00e2nd Ioan Chrisoston (Gur\u0103 de Aur) patri- arhul Constantinopolului, a fost destituit din func\u0163ie de c\u0103tre autorit\u0103\u0163ile imperiale \u015fi a cerut ajutor papei din Roma, acesta, de\u015fi convins c\u0103 destituirea era ilegal\u0103 \u015fi voia s\u0103-l ajute pe Ioan, de\u015fi avea ocazia s\u0103-\u015fi afirme pretinsul primat de jurisdic\u0163ie, a recomandat constituirea unui sinod ecumenic recunosc\u00e2nd astfel c\u0103 sinodul este cea mai mare autoritate \u00een Biseric\u0103, mai presus de papi. Ioan Chrisoston, a fost cel mai mare predicator r\u0103s\u0103ritean din acel timp. Indignat de n\u0103v\u0103lirea spiritului p\u0103g\u00e2n \u00een biserici, mustra poporul \u015fi nu cru\u0163a nici pe \u00eemp\u0103rat \u015fi nici pe \u00eem- p\u0103r\u0103teasa \u201eprea cre\u015ftin\u0103\u201d, Eudoxia, pe care o poreclise Irodiada. Cum era de a\u015fteptat, aceasta i-a atras dizgra\u0163ia, destituirea \u015fi \u00een final exilul. \u00cen timpul papei Inocen\u0163iu I s-a declan\u015fat controversa pelagian\u0103 cu privire la har \u015fi pre- destina\u0163ie. Principalii opozan\u0163i erau de o parte Augustin de Hippo (\u00een Africa) numit ast\u0103zi fe- ricitul sau sf\u00e2ntul Augustin \u015fi de cealalt\u0103 parte Pelagius, un c\u0103lug\u0103r \u00eenv\u0103\u0163at din Britania care sosise \u00een Roma pe la anul 409. Pelagius sus\u0163inea c\u0103 p\u0103catul lui Adam nu este ereditar \u015fi c\u0103 p\u0103- catul nu privire din natura uman\u0103, ci din voia omului; omul ar putea face binele din propria sa voin\u0163\u0103 iar ajutorul harului n-ar face dec\u00e2t s\u0103 m\u0103reasc\u0103 siguran\u0163a m\u00e2ntuirii. Pelagius nu era de acord cu botezul copiilor. Iar cei ce botezau pruncii o f\u0103ceau tocmai pe temeiul credin\u0163ei \u00een p\u0103catul originar. Pelagius s-a dus apoi la Ierusalim iar tovar\u0103\u015ful s\u0103u, Celestius, a plecat \u00een Africa. Fiind r\u0103u primit din pricina concep\u0163iei sale, Celestius a plecat la Efes unde f\u0103r\u0103 cercetare, a fost hi- rotonit eiscop. \u00cen Palestina, Pelagius se bucura de mare stim\u0103. Augustin, principalul adversar al acestei teorii, a trimis \u00een Palestina contra lui Pelagius pe unii episcopi din Galia \u015fi pe \u00eenv\u0103- \u0163atul Paul Orosius din Spania care s\u0103-i acuze. Un sinod a fost \u0163inut \u00een anul 415, dar f\u0103r\u0103 rezul- tate, deoarece Pleagius \u015ftia bine grece\u015fte \u015fi se ap\u0103ra cu abilitate, \u00een timp ce apusenii nu prea s- au descurcat. \u00centr-un nou sinod la Lydia, Pelagius a fost scos din nou nevinovat. Fiind astfel provocat\u0103 partida lui Augustin a rejudecat doctrina sa \u015fi din nou a g\u0103sit-o eronat\u0103, dup\u0103 care au comunicat \u015fi papei de Roma, Inocen\u0163ius, aceast\u0103 sentin\u0163\u0103 . Inocen\u0163ius s-a asociat la con- damnarea pelagienilor. Dar Celestius \u015fi Pelagius nu s-au lini\u015ftit, mai ales c\u0103 ei se bucurau de trecere \u00een r\u00e2ndurile autorit\u0103\u0163ilor Bisericii din Roma. Augustin, episcopul de Hippo din Africa, a fost \u00een timpul s\u0103u, cel mai influent \u00eenv\u0103\u0163at din Apus. Tat\u0103l s\u0103u fusese un p\u0103g\u00e2n ce acceptase cre\u015ftinismul \u00eenainte de moarte iar mama sa, Monica, o cre\u015ftin\u0103 care dorea mult cre\u015ftinarea fiului ei. \u00cenc\u0103 din tinere\u0163e, Aurelius Augustinus a ar\u0103tat puternice \u00eenclina\u0163ii spre cultur\u0103 dar abia a \u00eenceput studiul filozofiei \u015fi retoricii, c\u0103 a fost t\u00e2r\u00e2t \u00eentr-o via\u0163\u0103 de desfr\u00e2u. Totodat\u0103 a trecut la secta maniheilor la v\u00e2rsta de 20 de ani. Dup\u0103 doi ani, a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 accepte cre\u015ftinismul oficial, fiind apoi botezat de c\u0103tre Ambrosius. 72","Augustin a privit schimbarea sa ca o adev\u0103rat\u0103 na\u015ftere din nou lucrat\u0103 de Duhul Sf\u00e2nt \u015fi \u015fi-a schimbat via\u0163a. A \u00eemp\u0103r\u0163it averea sa la s\u0103raci \u015fi s-a retras la \u0163ar\u0103 pentru studii teologice \u015fi pentru instruirea altora, \u00een patria sa (Provincia Africa). Mai t\u00e2rziu, a fost consacrat ca episcop de Hippo. Ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor al Bisericii \u015fi ca scriitor, el a st\u0103ruit mult asupra doctrinei despre p\u0103- catul originar \u015fi despre predestina\u0163ie. A fost un lupt\u0103tor ardent contra ereticilor manihei, do- nati\u015fti, pelagieni, arieni etc. A reu\u015fit s\u0103 \u00eempace pe mul\u0163i donati\u015fti cu Biserica. Principala sa oper\u0103 a fost \u201eDespre cetatea lui Dumnezeu\u201d, \u00een 22 de volume, o filozofie a religiei \u015fi a isto- riei. Dezvolt\u00e2nd idei ale lui Origen, Augustin socotea c\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia divin\u0103 a \u201ePietrei\u201d din Da- niel 2,44-45, este de fapt Biserica cre\u015ftin\u0103 numit\u0103 \u201eCetatea lui Dumnezeu\u201d, adic\u0103 adev\u0103ratul Ierusalim, care \u00eenfr\u00e2nge cetatea satanic\u0103 a lumii (imperiul p\u0103g\u00e2n \u015fi eventual altele). El crede c\u0103 prin triumful cre\u015ftinismului \u00een imperiu s-a realizat prima \u00eenviere (\u00een sens spiritual, origenist) din Apoc. Cap. 20 \u015fi totodat\u0103 a \u00eenceput \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia de o mie de ani, f\u0103t\u0103 un sf\u00e2r\u015fit catastrofal pentru lume. (Asemenea idei comb\u0103tuse Pavel \u00een 2 Tim. 2,16-18; Fil. 3,19-21; Evrei 13,14; 12,22; 11,13-16; Gal. 4,26). Doctrina lui Augustin a stat la baza concep\u0163iei cato- lice medievale, c\u00e2nd domnia papismului a fost considerat\u0103 realizarea mileniului apocaliptic. Dar tocmai pe c\u00e2nd Augustin zugr\u0103vea biruin\u0163a cet\u0103\u0163ii cre\u015ftine, st\u0103vilarele imperiului s-au rupt pentru totdeauna, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 n\u0103v\u0103leasc\u0103 puhoaiele barbarilor \u00een imperiul precre\u015ftin, aduc\u00e2nd un r\u0103spuns ceresc cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii compromise. \u00cen anul 410, Roma \u201ecetatea etern\u0103\u201d care timp de 800 de ani nu fusese ocupat\u0103 de str\u0103ini, a fost asediat\u0103 \u015fi devastat\u0103 de vizigo\u0163i (deja \u00een noaptea de 31 dec. 406, alte semin\u0163ii barbare trecuser\u0103 Rinul pe ghea\u0163\u0103 intr\u00e2nd pentru totdea- una \u00een imperiu(. \u00cen Roma, foametea, ciuma \u015fi alte orori ale asediului s-au \u0163inut lan\u0163. Autoritatea \u015fi pute- rea papei Inocen\u0163iu se dovedeau nule. P\u0103g\u00e2nii din cetate, c\u0103ci \u00eenc\u0103 erau destui, pretindeau c\u0103 ar putea atrage fulgere asupra barbarilor prin farmece. Se spune c\u0103 Inocen\u0163iu a \u00eencuviin\u0163at s\u0103 se aduc\u0103 jertfe p\u0103g\u00e2ne pe Capitoliu. Zadarnic \u00eens\u0103. Roma a fost atacat\u0103 de dou\u0103 ori. Jaful, des- fr\u00e2ul, masacrul, torturile, incendiul, au pustiit tot, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm mizerie general\u0103 \u015fi depopu- lare. \u00cenv\u0103\u0163atul Ieronim, traduc\u0103torul Bibliei, contemporan cu aceste evenimente, \u00eentemeindu- se pe profe\u0163ia din 2 Tes. 2,6-7, \u015fi Dan. 7, a scris: \u201eLumea roman\u0103 se pr\u0103bu\u015fe\u015fte; se apropie Antihristul\u201d. C\u0103ci cre\u015ftinii din primele secole, \u00een\u0163elegeau c\u0103 obstacolul din calea lui Antihrist este existen\u0163a Imperiului Roman. \u00cemp\u0103ratul Honorius slab de minte \u015fi de fire, neputincios, ve- geta \u00een capitala sa Ravenna, \u00een timp ce go\u0163ii puneau \u00eemp\u0103rat pe Attalus, un p\u0103g\u00e2n ce fusese botezat de c\u0103tre un episcop arian, un filfizon lipsit de orice ra\u0163iune politic\u0103. Apoi tot vizigo\u0163ii l-au detronat, return\u00e2nd lui Honorius simbolurile imperiale. \u00centre timp, donati\u015ftii din Africa deveniser\u0103 tot mai turbulen\u0163i. \u00centre donati\u015fti \u015fi catolici era o puternic\u0103 vr\u0103jm\u0103\u015fie. Dintre donati\u015fti ie\u015fiser\u0103 chiar bande revolu\u0163ionare care luptau \u00eenar- mate. S-au f\u0103cut noi sinoade pentru curmarea acestei schisme. Aceast\u0103 problem\u0103 a dat ocazia Bisericii s\u0103 recurg\u0103 la ajutorul statului. Augustin, zelos contra donati\u015ftilor, justifica folosirea for\u0163ei contra lor pe baza cuv\u00e2ntului din Luca 14,23 (\u201eSile\u015fte-i s\u0103 intre\u201d). De asemenea argu- menta c\u0103 sunt false preten\u0163iile lor c\u0103 Biserica ar trebui s\u0103 fie perfect\u0103, f\u0103r\u0103 p\u0103c\u0103to\u015fi, prezen- t\u00e2nd pilda n\u0103vodului \u015fi pilda neghinei. Zosimus (417-418) A fost un sus\u0163in\u0103tor al autorit\u0103\u0163ii papale. S-a amestecat \u00een problemele de disciplin\u0103 ale Bisericii africane, baz\u00e2ndu-se pe ni\u015fte pretinse canoane ale sinodului de la Nicea. Dar episco- pii africani, \u00een frunte cu Augustin, nu i-au recunoscut acest drept, ca dovad\u0103 c\u0103 \u00een ciuda edic- tului lui Gra\u0163ian din anul 378, episcopii romani nu \u00eengenuncheaser\u0103 \u00eenc\u0103 bisericile occiden- tale. Zosimus s-a amestecat \u015fi \u00een problemele Bisericii din Galia, ca arbitru \u00eentr-un conflict numind cu aceast\u0103 ocazie pe Hillarius de Arles, ca vicar al s\u0103u (vice-pap\u0103, reprezentant al pa- pei, dintre episcopi. Dar Hillarius a r\u0103spuns c\u0103 Biserica gallican\u0103 nu recunoa\u015fte ici un jude- c\u0103tor dincolo de Alpi (adic\u0103 \u00een Italia). 73","De\u015fi papa Inocen\u0163iu condamnase pelagianismul, Zosimus \u00eel ap\u0103r\u0103, \u015fi-i dezaprob\u0103 \u00een schimb pe cre\u015ftinii africani, care \u00eel condamnaser\u0103. Dar dup\u0103 ce \u00eemp\u0103ratul Honorius \u015fi sinodul african au condamnat din nou pelagianismul, Zosimus a trecut de partea augustinienilor, con- damn\u00e2nd apoi sever pe pelagieni. \u00centre timp barbarii n\u0103v\u0103leau \u00een imperiu f\u0103r\u0103 oprire. \u00cen anul 48, vizigo\u0163ii, suevii, vandalii, burgunzii, alemanii deja intraser\u0103 \u00eentemeind c\u00e2teva regate \u00een Spania \u015fi Galia, cu consim\u0163\u0103m\u00e2ntul unei Rome neputincioase. Bonifacius (418-422) La alegeri fusese ales \u015fi f\u0103cut pap\u0103 Eulalius care a p\u0103storit \u00eentre anii 418-419. Dar Bonifacius fusese alesul \u00eemp\u0103ratului. Este primul caz c\u00e2nd \u00eemp\u0103ra\u0163ii romani se amestec\u0103 \u00een alegeri. \u00cen urma unor tulbur\u0103ri Eulalius este alungat. Bonifacius continu\u0103 preten\u0163iile papale. Urm\u00e2nd politica \u201edivide et impera\u201d, pe care o folosiser\u0103 \u015fi o vor mai folosi \u00eemp\u0103ra\u0163ii romani, Bonifacius s-a amestecat ca arbitru \u00een certurile unor episcopi din Macedonia, lu\u00e2nd partea vicarului s\u0103u, arhiepiscopul de Tesalonic. \u00cens\u0103 \u00eem- p\u0103ratul din r\u0103s\u0103rit, Teodosius II, a luat partea episcopilor r\u0103s\u0103riteni \u015fi a dat \u00een anul 421 un edict prin care asemenea probleme s\u0103 fie rezolvate de sinoade \u015fi de episcopii Romei, iar Illiricul r\u0103s\u0103ritean s\u0103 fie sub conducerea Constantinopolei, nu a Romei. \u00cens\u0103 papa a determinat pe \u00eemp\u0103ratul de apus, Honorius, s\u0103 intervin\u0103 \u00een favoarea sa \u015fi Teodosius al II-lea a revocat edictul s\u0103u. Dar p\u0103strarea jurisdic\u0163iei Romei \u00een aceste \u0163inuturi a fost \u00eent\u00e2mpinat\u0103 cu destule opozi\u0163ii \u015fi agita\u0163ii. Tulbur\u0103rile produse de preten\u0163iile \u015fi amestecul episcopului Romei \u00een di- verse p\u0103r\u0163i ale Bisericii dovedesc c\u0103 cre\u015ftin\u0103tatea nu auzise de nici o \u00eent\u00e2ietate dat\u0103 de Dum- nezeu Bisericii romane. Bonifacius a continuat politica lui Zosimus de a se amesteca \u00een Biserica african\u0103, sus- \u0163in\u00e2nd c\u0103 episcopul TROmei are dreptul de apel, un fel de arbitraj suprem. Dar africanii, de\u015fi s-au conformat dorin\u0163ei Romei de a reintegra \u00een slujb\u0103 un anumit prezbiter, l-au rugat pe Bonifacius s\u0103 nu cad\u0103 \u00een orgoliul lui Zosimus, ci s\u0103 se supun\u0103 canoanelor sinodale. Coelestinus (422-432) Este extraordinar de interesant\u0103 preten\u0163iile mari ale episcopilor de Roma se dau pe fa\u0163\u0103 mai puternic c\u015fi mai st\u0103ruitor \u00een acest secol al sl\u0103birii \u015fi stingerii Imperiului Roman de Apus. Dup\u0103 moartea lui Honorius, a venit la tron Valentinian III care ar putea fi socotit ultimul \u00eem- p\u0103rat roman. Dar p\u00e2n\u0103 \u00een anul 440, domne\u015fte sub regenta mamei sale Galla Placidia. Puterea real\u0103 este \u00een m\u00e2inile generalului Astius, ultimul general roman. \u00centre timp, episcopii Romei prin influen\u0163a \u015fi diploma\u0163ia lor vor c\u0103p\u0103ta ascenden\u0163\u0103 asupra cezarului, ceea ce, spre deosebire de r\u0103s\u0103rit, va fi caracteristica \u015fi totdeauna idealul Bisericii din apus. Papa Celestin a \u00eenceput s\u0103 sus\u0163in\u0103 tot mai f\u0103\u0163i\u015f primatul papal, mo\u015ftenit chipurile de la Petru (vezi Mat. 16,18-27). Care dup\u0103 tradi\u0163ia roman\u0103, este socotit primul episcop de Roma (vezi capitolul 1 cub cap. Organizarea \u015fi autoritatea Bisericii, pag. 39-48). Dar nici Celestin n- a de\u0163inut realmente, autoritatea pretins\u0103. C\u00e2nd prezbiterul african Apiarius a f\u0103cut din nou apel la Roma (deoarece fusese caterisit) \u015fi Celesntin a trimis \u00een Africa delega\u0163i pentru a trata cazul, episcopii africani, credincio\u015fi tradi\u0163iei vechi a Bisericii, au respins \u00een plenara din anul 424 preten\u0163iile Romei \u015fi au sf\u0103tuit pe Celestin s\u0103-\u015fi lepede orgoliul \u015fi s\u0103 nu se mai amestece deoarece el nu poate judeca mai drept dec\u00e2t sinoadele \u015fi plenarele \u00eentregii biserici africane. \u00cen acest timp izbucnise \u00een r\u0103s\u0103rit o nou\u0103 controvers\u0103 doctrinar\u0103, ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 celelalte se stinseser\u0103 (controversa pelagian\u0103, despre p\u0103catul originar; arianismul \u015fi altele). Teologul Nestorius, monah prezbiter de Antiohia, a devenit patriarh de Constantinopol, ar\u0103- t\u00e2nd un mare zel contra ereziilor. A descoperit \u015fi surprins o adunare a arienilor care erau in- terzi\u015fi; ei au preferat moartea dec\u00e2t s\u0103 se supun\u0103. Fl\u0103c\u0103rile aprinse de ei \u00een disperarea lor s-au r\u0103sp\u00e2ndit \u015fi la alte cl\u0103diri, cauz\u00e2nd un incendiu pe care popula\u0163ia l-a pus apoi \u00een seama lui Nestoriu. \u00cen alt\u0103 parte a pedepsit o eroare cronologic\u0103 pascal\u0103, ca \u015fi cum ar fi fost o ofens\u0103 74","contra statului \u015fi a Bisericii. Mai existau \u00eenc\u0103 ortodoc\u015fi vechi care \u0163ineau Pa\u015ftele odat\u0103 cu iu- deii, ca \u00een sec. II (cea ce este un indiciu c\u0103 ace\u015ftia respectau Sabatul), numi\u0163i quarto-dacimani, sau protoaschi\u0163i. \u00cen Lidia, Caria, Sardes \u015fi Milet (vechi locuri apostolice) a trebuit s\u0103 curg\u0103 s\u00e2ngele acestor oameni. \u00cemp\u0103ratul Teodosius II, d\u0103 sub influen\u0163a lui Nestoriu un decret \u00een care enumer\u0103 23 de grade \u015fi denomina\u0163iuni vinovate de erezie\u2026 Dar cur\u00e2nd sabia avea s\u0103 se \u00een- toarc\u0103 asupra patriarhului. Nestorius fusese educat \u00een \u015fcoala din Antiohia, care avea grij\u0103 s\u0103 nu confunde cele dou\u0103 naturi ale lui Christos. Maria era numit\u0103 \u201emama lui Christos\u201d dar niciodat\u0103 \u201en\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu\u201d). (Biserica adoptase pentru Maria acest titlu, contra arienilor care nu credeau c\u0103 Christos este Dumnezeul adev\u0103rat). Nestoriu predica \u00eempotriva expresiei \u201en\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu\u201d, deoarece nu era un termen folosit de apostoli. \u00cens\u0103 clerul din Constantinopol nu-i iubea pe acest patriarh nou \u015fi str\u0103in. Existau ca \u00eentotdeauna rivali, pretenden\u0163i la scaunul patri- arhal. \u00cen plus, poporul care era interesat mai mult de latura p\u0103g\u00e2n\u0103 a noii religii pe care o ad- optase, era interesat de gloria ne\u015ftirbit\u0103 a Maicii Domnului, patroana Constantinopolului. Cultul Mariei luase acum locul cultului p\u0103g\u00e2n al Marii Mame a zeilor \u015fi al Dianei din Efes. Christos fiind prezentat oamenilor at\u00e2t de suprauman \u015fi de exigent, cerea nevoia unei fiin\u0163e mai \u201e\u00een\u0163eleg\u0103toare\u201d care s\u0103 poat\u0103 fi implorat\u0103 ca mijlocitoare, o \u201emam\u0103\u201d. De aceea zei\u0163ele au avut o mare trecere chiar \u00een poporul lui Dumnezeu (ier. 15-23). Nestorius credea c\u0103 Christos este Dumnezeu dar nu putea numi pe mama Sa Theotokos (n\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu) deoarece el \u00een\u0163elegea c\u0103 Maria a n\u0103scut pe Omul Iisus Christos, nu pe Dumnezeu. El sus\u0163inea c\u0103 Christos este \u015fi Om \u015fi Dumnezeu, dar ca Dumnezeu, El este din ve\u015fnicie, nu din na\u015fterea p\u0103m\u00e2nteasc\u0103. \u00cempotrivindu-se ereziei lui Apolinariu (care sus\u0163inea c\u0103 Christos este corp \u015fi suflet omenesc dar \u00een loc de spirit omenesc are spirit divin, dumnezeire) \u015fi din nevoia de a face distinc\u0163ie \u00eentre cele dou\u0103 naturi, Nestorius \u00eenv\u0103\u0163a c\u0103 Iisus Omul \u015fi Christos Dumnezeul, sunt uni\u0163i \u00eentr-o singur\u0103 persoan\u0103 numai printr-o atingere a celor dou\u0103 naturi, c\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 naturi ar exista doar o unitate moral\u0103, relativ\u0103, un contact intim. Mai mult, Nestorius nu se referea doar la dou\u0103 naturi, ci la dou\u0103 persoane, distincte. Teoria sa a trezit repulsia teologilor din Alexandria, care aveau tendin\u0163a de a confunda c\u00e2t mai bine cele dou\u0103 naturi. \u00cen plus, ea p\u0103rea o ofens\u0103, o \u00eenjosire adus\u0103 Fecioarei. \u00centre \u015fcoala teologic\u0103 din Alexandria \u015fi cea din Antiohia, era o veche du\u015fm\u0103nie. De asemenea, pa- triarhii Alexandriei nu vedeau cu ochi buni crearea patriarhiei rivale de Constantinopol, astfel \u00eenc\u00e2t Nestorius a aflat \u00een Kyrillos de Alexandria un zelos adversar. Kyril \u00ee\u015fi dovedise deja zelul, alung\u00e2nd din Alexandria pe evrei \u015fi pe nova\u0163ieni \u015fi persecut\u00e2nd pe p\u0103g\u00e2ni. Instiga\u0163i de c\u0103tre Kyril, fanaticii ortodoc\u015fi din Alexandria au ucis pe Hypatia, o celebr\u0103 femei-filozof, p\u0103- g\u00e2n\u0103. Kyril l-a comb\u0103tut pe Nestorius, f\u0103c\u00e2nd totodat\u0103 cunoscut \u015fi Romei opinia sa. Episcopul de Antiohia vedea \u00een doctrina lui Nestorius o p\u0103rere extrem\u0103 dar nu chiar o erezie, pe c\u00e2nd Celestin de Roma s-a ar\u0103tat de partea lui Kyiril. \u00cen anul 430, papa Celestin a convocat un sinod local la Roma, condamn\u00e2nd pe Nestorius ca eretic \u015fi amenin\u0163\u00e2ndu-l cu excomunicarea dac\u0103 nu retracteaz\u0103 \u00een zece zile. Dar Celestin nu a luat aceast\u0103 m\u0103sur\u0103 ca \u015fi cum el singur ar avea dreptul s\u0103 judece aceste cazuri ci a cerut \u015fi papei Kyril de Alexandria s\u0103 fac\u0103 acela\u015fi lucru. Iar c\u00e2nd al\u0163i episcopi r\u0103s\u0103riteni s-au ridicat s\u0103 ia partea lui Nestorius, a trebuit s\u0103 fie convocat un nou sinod ecumenic. Disputa atinsese propor\u0163ii gigantice. De o parte st\u0103teau o serie de teologi r\u0103s\u0103riteni \u00een frunte cu patri- arhii de Constantinopol \u015fi de Antiohia, iar de cealalt\u0103 parte patriarhii Celestin de Roma \u015fi Kyril de Alexandria. Conciliul general a avut loc \u00een anul 431 la Efes (al treilea sinod ecume- nic). La sinod a fost prezent \u015fi Candidian, secretarul cur\u0163ii imperiale, pentru prezenta sino- dului decretele imperiale \u015fi a p\u0103stra ordinea exterioar\u0103. \u00cenc\u0103 nu veniser\u0103 reprezentan\u0163ii Romei, nici al\u0163i episcopi, c\u00e2nd papa Kyril de Alexandria, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 deja se adunaser\u0103 vreo 200 de episcopi \u015fi trecuser\u0103 c\u00e2teva zile de la termenul fixat, a hot\u0103r\u00e2t, \u00een acord cu Memnon, arhiepi- 75","scopul de Efes, s\u0103 deschis\u0103 sinodul. Candidian \u015fi Nestoriu au protestat contra acestei m\u0103suri, mai ales c\u0103 din Roma \u015fi din Antiohia nu era nimeni prezent. Nestorius a\u015ftepta pe Ioan de An- tiohia \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i episcopi sirieni, care aveau acelea\u015fi vederi ca \u015fi el. Dar cu toate pro- testele, sinodul a \u00eenceput; episcopii prezen\u0163i n-au mai vurt s\u0103 a\u015ftepte. Sinodul a fost prezidat de Kyril, fiind patriarhul cel mai mare \u00een grad dintre cei prezen\u0163i \u015fi reprezenta totodat\u0103 \u015fi pe Celestin de Roma, cu care era \u00een coresponden\u0163\u0103. Al\u0103turi de Kyril, ca prezident, era \u015fi Memnon de Efes. Ei au citit \u00een sinod pe Nestoriu care, de\u015fi de trei ori invitat, nu s-a prezentat. Au exa- minat public doctrina lui Nestorius \u015fi au respins-o, iar pe el l-au destituit \u015fi l-au excomunicat. Comisarul imperial Candidian a declarat aceste decizii nevalabile, dar clericii n-au \u0163inut seam\u0103. C\u00e2nd, la \u015fedin\u0163a a doua, au venit \u015fi delega\u0163ii romani (doi episcopi \u015fi un prezbiter) s-au declarat \u015fi ei de acord cu sinodul, dup\u0103 ce li s-a comunict rezultatuele. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, au sosit \u015fi Ioan de Antiohia, cu peste 40 de episcopi sirieni. Ei s-au sup\u0103rat tare \u015fi au protestat contra lui Kyril \u015fi Memnon c\u0103 au deschis sinodul \u00een lipsa lor. Nestorius protesta amar \u015fi Candidian era de partea sa. Ioan \u015fi aderen\u0163ii s\u0103i nici n-au voit s\u0103 vin\u0103 \u00een sinod. \u00centre reprezentan\u0163ii lui Kyril \u015fi sirieni a avut loc o \u00eent\u00e2lnire foarte neamical\u0103, \u00eencheiat\u0103 cu des- p\u0103r\u0163irea total\u0103. Acolo, \u00een Efes, Ioan \u015fi cu ceilal\u0163i episcopi sirieni au \u0163inut un alt sinod \u00een care Kyril \u015fi Memnon au fost destitui\u0163i pentru procedur\u0103 nedreapt\u0103, iar adep\u0163ii lor excomunica\u0163i. Apoi ambele sinoade au prezentat rezultatele lor \u00eemp\u0103ratului, acuz\u00e2ndu-se reciproc. Ca rezul- tat, \u00eemp\u0103ratul a confirmat deciziile ambelor sinoade \u015fi i-a pus la \u00eenchisoare pe cei trei ierarhi r\u0103s\u0103riteni (Nestoriu, Kyril \u015fi Memnon) ca s\u0103 fie pace. Dar vr\u0103jma\u015fii lui Nestoriu au ob\u0163inut eliberarea \u015fi reinstalarea celorlal\u0163i doi, \u00een timp ce Nestoriu a fost exilat \u00een Egipt. Acela\u015fi sinod a reglementat cazul biserici din Cipru care se opunea tendin\u0163elor de acaparare ale patriarhului de Antiohia. Astfel Cipru a r\u0103mas ca Biseric\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare. De asemenea, episcopul de Ierusalim, Juvenalius, ridica preten\u0163ii \u00een dauna celui de Antiohia, dar nu a fost ascultat. Aceste am\u0103nunte ne fac s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 tendin\u0163ele de acaparare a bisericilor vecine nu erau exclusiv ale episcopului Romei. Nestoriu avea s\u0103 moar\u0103 resemnat \u00een exil iar Biserica sirian\u0103 a acceptat apoi doctrina lui Kyril. Totu\u015fi, unii sirieni fiind destitui\u0163i \u015fi exila\u015fi ca nestorieni, iar al\u0163i refugia\u0163i \u00een Persia, au continuat o ramur\u0103 separat\u0103 a Bisericii, care mai exist\u0103 \u015fi ast\u0103zi. Nestorienii au r\u0103sp\u00e2ndit cre\u015ftinismul p\u00e2n\u0103 \u00een India \u015fi chiar \u00een China \u015fi Tartaria. Ei au avut sediul \u00een Babilonia \u015fi num\u0103- rau \u00een Evul Mediu, dup\u0103 unii, 25 de arhiepiscopi. \u0162ineau la obiceiuri vechi ale biserici. Pentru c\u0103 s-au desp\u0103r\u0163it de ortodoc\u015fi \u00eenainte de introducerea icoanelor, ei interzic icoanele \u015fi profe- seaz\u0103 vechea credin\u0163\u0103 cre\u015ftin\u0103 din Siria, c\u0103 sufletele, p\u00e2n\u0103 la \u00eenviere, sunt \u00eentr-o stare de somn, de incon\u015ftien\u0163\u0103. Revenind la Roma, - pe timpul papei Celestin spiritul care dirija din umbr\u0103 afacerile Bisericii era diaconul Leo, care va deveni mai t\u00e2rziu pap\u0103. \u00centre timp \u00een apus, barbarii pustiau provinciile ;i un nou regat germanic s-a constituit \u00een provincia Africa, Regatul Alano-Vandal. Ca majoritatea invadatorilor germani, vandalii primiser\u0103 cre\u015ftinismul \u00een varianta arian\u0103 (desigur c\u0103 spiritul barbar \u015fi p\u0103g\u00e2n s\u0103 fie convertit, ca \u015fi \u00een cazul greco-romanilor, din imperiu). Prezen\u0163a regatelor germanice ariene \u00een pus va fi o nou\u0103 piedic\u0103 \u00een calea expansiunii episcopiei de Roma, \u00eentr-un timp c\u00e2nd bisericile apusului \u00eenc\u0103 nu fuseser\u0103 f\u0103cute dependente de Roma. Dar de\u015fi aceste evenimente au \u00eent\u00e2rziat progre- sele Papalit\u0103\u0163ii, pe de alt\u0103 parte au schimbat mentalitatea multor cre\u015ftini apuseni, ca s\u0103 caute salvare la Roma. Sixtus III (432-440) A dezvoltat \u00een continuare teoria primatului lui Petru. \u00cen timp ce Imperiul se stingea, Biserica \u00ee\u015fi schimba tot mai mult natura \u015fi forma, model\u00e2ndu-se dup\u0103 spiritul \u015fi tiparele impe- riului muribund, devenind ea \u00eens\u0103\u015fi un imperiu a\u015fa-zis spiritual dar cu tot mai mare influen\u0163\u0103 social\u0103, diplomatic\u0103, politic\u0103 etc. 76","Sixtus III a fost acuzat de c\u0103tre popor de violarea unei fete, dar a fost absolvit de c\u0103tre sinodul local care l-a g\u0103sit nevinovat. De\u015fi Biserica din apus nu adoptase celibatul obligatoriu pentru clerici, episcopii Romei sus\u0163ineau de mai mult timp acest punct de vedere. \u00cenceputul secolului V a adus Bisericii avertismente \u015fi pedepse din partea cerului. \u00eena- inte de a n\u0103v\u0103li barbarii, \u00eentre anii 400 \u015fi 406, s-a auzit \u00een apus un glas care a \u00eenceput s\u0103 com- bat\u0103 cultul sfin\u0163ilor, al moa\u015ftelor ca pe un cult idolatru al mor\u0163ilor. Era prezbiterul Vigilantius din Barcelona (Spania). El \u00eenfiera priveghiurile \u015fi pelerinajele ca fiind ocazii de p\u0103cat iar doc- trina celibatului \u015fi monahismului, ca fiind cauze de p\u0103c\u0103tuire contra naturii. Dar Biserica, adormit\u0103, nu iubea asemenea cuvinte. Sf\u00e2ntul (sau fericitul) Ieronim, traduc\u0103torul Bibliei, a fost principalul teolog care a \u00eencercat s\u0103-l pun\u0103 la punct de Vigilan\u0163iu, batjocorindu-l \u00een scrie- rile lui. Existau \u00eens\u0103 mul\u0163i care g\u00e2ndeau \u015fi tr\u0103iau ca Vigilan\u0163iu, mai ales \u00een insulele Britanice \u015fi \u00een r\u0103s\u0103rit dar chiar \u015fi \u00een nordul Italiei care \u00eenc\u0103 avea tendin\u0163e centrifuge fa\u0163\u0103 de Roma. Chiar prezen\u0163a lui Vigilan\u0163iu \u00een Spania nu \u00eensemna doar glasul unui singur om. Bine \u015ftiind c\u0103 obi- ceiurile controversate era ni\u015fte inova\u0163ii, introducerea lor nu se putea s\u0103 nu fi st\u00e2rnit opozi\u0163ie din partea cre\u015ftinilor veritabili. Dar se pare c\u0103 o serie de obiceiuri din acestea s-au introdus nu prin impunere de sus \u00een jos, ci printr-o r\u0103sp\u00e2ndire lent\u0103, orizontal\u0103, alimentat\u0103 de gustul supesti\u0163ios la prozeli\u0163ilor p\u0103g\u00e2ni \u015fi mai t\u00e2rziu confirmat\u0103 de clerici justificat\u0103 de teologi, dintre care nu pu\u0163ini, dup\u0103 cum am v\u0103zut, erau ei \u00een\u015fi\u015fi proaspe\u0163i \u201econverti\u0163i\u201d din p\u0103g\u00e2nism. \u00cen acest timp \u00eenc\u0103 era \u201epe rol\u201d controversa pelagian\u0103 asupra p\u0103catului originar \u015fi pre- destina\u0163iei. Condamn\u00e2nd pelagianismul, Augustin mersese prea departe. \u00cen zelul de a dovedi necesitatea absolut\u0103 a harului pentru m\u00e2ntuire, Augustin nu mai l\u0103sa aproape nici un loc voiei libere a omului. El ar\u0103ta c\u0103 Dumnezeu nu urm\u0103re\u015fte m\u00e2ntuirea tuturor oamenilor, ci numai a unora. Cei ce se m\u00e2ntuiesc datoreaz\u0103 aceasta numai \u00eemprejur\u0103rii c\u0103 harul i-a ales din veci spre a-i sc\u0103pa de pedeaps\u0103, indiferent de ce vor face ei. Pe c\u00e2nd cei ce n-au fost ale\u015fi, r\u0103m\u00e2n \u00een sta- rea lor de p\u0103c\u0103to\u015fenie neputincioas\u0103, merit\u00e2nd pedeapsa ve\u015fnic\u0103 din pricina p\u0103catului originar, a\u015fa cum s-ar \u00eent\u00e2mpla cu to\u0163i dac\u0103 n-ar interveni harul. Astfel Augustin propov\u0103duia un har str\u00e2mt, oferit de Dumnezeu cu zg\u00e2rcenie, favoriz\u00e2nd f\u0103r\u0103 motiv pe unii doar pentru a-\u015ei ar\u0103ta voin\u0163a Sa \u015fi excluz\u00e2nd din oficiu pe al\u0163ii, ca s\u0103 aib\u0103 asupra cui s\u0103 reverse \u201edreptatea\u201d. Orice om de bun\u0103 credin\u0163\u0103, cre\u015ftin sau altceva, nu putea auzi o asemenea teorie f\u0103r\u0103 s\u0103 protesteze. Adep\u0163ii acestei teorii \u00eens\u0103, o accept\u0103 simplu pentru motivul c\u0103 se cred ale\u015fi. A\u015fadar, cum era de a\u015fteptat, teoria a produs o reac\u0163ie \u00eencep\u00e2nd cu anul 425 \u00een apus, unde scrierile lui Augustin erau citite. Un teolog din Galia (Marsilia) prezbiter monah pe nume Ioan Cassian, de origine din Sci\u0163ia Mic\u0103 (Dobrogea) \u015fi fost ucenic al lui Ioan Gur\u0103 de Aur, a scris \u00eempotriva acestei teorii a predestina\u0163iei, f\u0103r\u0103 s\u0103 pomeneasc\u0103 numele vestitului Au- gustin. Cassian a accentuat doctrina veche a Bisericii, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 voia lui Dumnezeu spre m\u00e2ntuirea este general\u0103 \u015fi c\u0103 predestina\u0163ia spre m\u00e2ntuire \u015fi spre pierzare este condi\u0163ionat\u0103; c\u0103 harul sfin\u0163itor al lui Dumnezeu nu este irezistibil ci omul, \u00een virtutea libert\u0103\u0163ii voin\u0163ei sale, poate conlucra cu harul divin sau se poate opune. Dar ca \u015fi \u00een cazul altor contraversiali\u015fti, Cassian \u00een zelul lui de a ap\u0103ra credin\u0163a, a alu- necat \u00een extrema opus\u0103, aproape de pelagianism. El g\u00e2ndea c\u0103 harul nu se acord\u0103 omului din bun\u0103voin\u0163a cu totul liber\u0103 a lui Dumnezeu, ci depinde oarecum de meritul omului, adic\u0103 mai \u00eent\u00e2i omul este dator s\u0103 fac\u0103 un \u00eenceput al binelui \u015fi s\u0103 st\u0103ruie \u00een bine. Aceast\u0103 teorie a lui Cassian \u015fi a adep\u0163ilor lui din Marsilia a fost numit\u0103 semipelagianism. Cele dou\u0103 doctrine, un augustinism moderat \u015fi semipelagianism, au dat na\u015ftere la dispute continue \u00een Galia p\u00e2n\u0103 mai t\u00e2rziu \u015fi ambele tendin\u0163e \u015fi-au avut istoria \u015fi roadele lor \u00een Biserica occidental\u0103 de mai t\u00e2rziu. Odat\u0103 cu reforma din sec. XVI, augustinismul va genera noi probleme, \u00eemp\u0103r\u0163ind \u00een dou\u0103 multe biserici protestante. 77","Leo (440-461) Numit mai t\u00e2rziu Leon cel Mare, fusese diacon \u00een timpul predecesorilor s\u0103i. A fost primul episcop roman care a avut caracteristicile unui pontif cu greutate, diplomat, influent, autoritar. Leon a dezvoltat complet doctrina primatului lui Petru, sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 \u201edemnitatea lui Petru nu lipse\u015fte nici chiar unui succesor nedemn\u201d. Aceast\u0103 teorie este piatra unghiular\u0103 a pa- pismului. Leon a pus s\u0103 se topeasc\u0103 statuia de bronz a lui Jupiter Capitolinul din Roma, f\u0103- c\u00e2nd apoi din ea o statuie a sf\u00e2ntului Petru, statuie care se afl\u0103 \u015fi ast\u0103zi \u00een Vatican, av\u00e2nd pi- ciorul tocit de buzele credincio\u015filor. Bietul Petru\u2026 S\u0103 fi \u00eenviat s\u0103 vad\u0103 ce cinstire \u00eei aduce marele s\u0103u urma\u015f! (Fapte 10,25-26). Totu\u015fi \u00een acest timp icoanele sau statuile nu aveau un cult oficial, generalizat. Ele erau doar expresii ale artei cre\u015ftine, utilizate ca mijloace de intui- \u0163ie. Leon a fost a\u015fa cum \u00eel arat\u0103 numele mugind ca un leu dup\u0103 recunoa\u015fterea autorit\u0103\u0163ii supreme \u00een Biserica universal\u0103. \u00cemp\u0103ratul din apus, Valentinian III, care poate fi socotit drept ultimul, era sub influen\u0163a papei. \u00cen anul 4455, acesta a \u00eennoit decretul lui Gra\u0163ian declar\u00e2nd c\u0103 orice opozi\u0163ie contra episcopului Romei este ca \u015fi \u00eempotriva \u00eemp\u0103ratului. Desigur, decretul se referea la \u00eemp\u0103ratul care l-a dat, \u00eemp\u0103ratul din Apus. Documentul dovede\u015fte c\u0103 \u00eenc\u0103 exista opozi\u0163ie, chiar \u00een apus. Acest decret \u00eens\u0103 nu a putut avea mare valoare \u00een circumstan\u0163ele acelea c\u00e2nd numai Italia r\u0103m\u0103sese sub controlul \u00eemp\u0103ratului. Leon a continuat ambi\u0163iile \u00eenainta\u015filor s\u0103i, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-\u015fi supun\u0103 Biserica din Galia, amestec\u00e2ndu-se \u00eentr-un proces de destituire a unui episcop care a cerut apoi ajutorul Romei. Leon a voit s\u0103-\u015fi impun\u0103 autoritatea, invoc\u00e2nd doctrina primatului lui Petru. Dar arhiepiscopul Hilarius de Arles nu s-a l\u0103sat intimidat. Leon a solicitat atunci sprijinul \u00eemp\u0103ratului care a dat apoi un decret ca to\u0163i episcopii Galiei (c\u00e2\u0163i mai erau sub st\u0103p\u00e2nirea Romei, deoarece Galia era aproape toat\u0103 ocupat\u0103 de barbari) s\u0103 fie supu\u015fi jurisdic\u0163iei episcopului Romei. Totodat\u0103 Leon l-a destituit pe Hilarius \u015fi ca urmare, \u00een anul 449, Galia roman\u0103 va c\u0103dea definitiv sub juris- dic\u0163ia papei de la Roma, devenind o provincie \u201espiritual\u0103\u201d a papilor iar arhiepiscopii de Arles vor fi vicarii s\u0103i. \u00cen acest timp, \u00een r\u0103s\u0103rit, nelini\u015ftea filozofiei din firea grecilor, care nu se ocupau de probleme at\u00e2t de practice ca romanii, a dat na\u015ftere unei noi controverse doctrinare. \u00cen zelul contra nestorianismului, teologii din Alexandria au ajuns cur\u00e2nd \u00een extrema opus\u0103, dac\u0103 nu cumva mul\u0163i dintre ei o nutriser\u0103 pe vremea sinodului anterior. Cel mai proeminent suporter al noii doctrine era Eutyches, un b\u0103tr\u00e2n prezbiter din Constantinopol cu multe cuno\u015ftin\u0163e biblice dar \u201e\u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nat\u201d. El \u00eenv\u0103\u0163a c\u0103 Christos, de\u015fi este provenit din dou\u0103 naturi, nu este \u00een dou\u0103 na- turi, ci \u00eentr-o singur\u0103 natur\u0103 (mono fysis = monofizitism) a\u015fa cum este \u00een o singur\u0103 persoan\u0103. Eutyches \u00ee\u015fi imagina c\u0103 \u00een Christos cele dou\u0103 firi au devenit una singur\u0103, natura uman\u0103 fiind absorbit\u0103 cu totul de cea divin\u0103 \u015fi astfel divizat\u0103, \u00eenc\u00e2t El este practic vorbind numai na- tur\u0103 divin\u0103. Mai mul\u0163i episcopi s-au declarat contra acestei doctrine \u015fi un sinod local din Con- stantinopol a condamnat-o iar pe el l-a destituit deoarece nu voise s\u0103 renun\u0163e la doctrina sa. (avea partizani: pe famenul Chrysafios, \u015fambelanul cur\u0163ii \u015fi chiar pe \u00eemp\u0103r\u0103teasa Eudokia, a lui Teodosiu II). Eutyches s-a adresat apoi papei Leon care era privit cu venera\u0163ie de mul\u0163i r\u0103s\u0103riteni. De asemenea, s-a adresat papei Dioskoros (Dioscur) de Alexandria. Leon a scris o epistol\u0103 dogmatic\u0103 lui Flavian, \u201epapa\u201d de Constantinopol, argument\u00e2nd c\u0103 unica persoan\u0103 a lui Christos exist\u0103 neschimbate cele dou\u0103 naturi \u015fi condamn\u00e2nd astfel doctrina lui Eutihe. Di- oscur de Alexandria pe de alt\u0103 parte, vedea \u00een doctrina lui Eutihe tocmai doctrina stabilit\u0103 la sinodul de la Efes, sub influen\u0163a \u00eenainta\u015fului s\u0103u, papa Kyril de Alexandria. Mai mult, patriar- hia alexandrin\u0103 \u00een rivalitatea cu cea de Constantinopol, \u015fi de Antiohia, pentru primul loc \u00een Biseric\u0103, \u00ee\u015fi vedea amenin\u0163at\u0103 influen\u0163a. A\u015fa c\u0103 Dioscur a declarat c\u0103 destituirea lui Eutihe este nedreapt\u0103, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 influen\u0163eze \u015fi pe \u00eemp\u0103ratul de r\u0103s\u0103rit. Iar \u00eemp\u0103ra\u0163ii chiar de n-ar fi fost \u201eprea cre\u015ftini\u201d, urm\u0103reau ca nu cumva schismele s\u0103 duc\u0103 la dezbinarea imperiului, la ten- din\u0163a de separare politic\u0103, \u00eentr-un timp c\u00e2nd Biserica era o putere uria\u015f\u0103 \u00een stat. 78","Spre satisfac\u0163ia lui Eutihe, \u00eemp\u0103ratul a convocat un sinod ecumenic la Efes, \u00een anul 440. Se pare c\u0103 au fost exclu\u015fi \u00een mod anticipat de la sinod cei ce ar fi putut avea idei contra lui Eutihe dar spre salvarea aparen\u0163ei de sinod ecumenic mondial a fost invitat \u015fi episcopul Romei. Leon n-a venit personal dar a trimis delega\u0163i cu misiunea de a men\u0163ine \u00een sinod doc- trina corect\u0103, a\u015fa cum o indicase el \u00een \u201eEpistola c\u0103tre Flavian\u201d. Pre\u015fedin\u0163ia sinodului a fost dat\u0103 violentului \u015fi despoticului pap\u0103 de Alexandria, Dioscur, iar ministrul Chrysafios i-a dat \u015fi o gard\u0103 de osta\u015fi care s\u0103 men\u0163in\u0103 ordinea contra ereticilor. \u00censu\u015fi Dioscur adusese cu el un contingent de c\u0103lug\u0103ri \u015fi parabolani, care-l ascultau orbe\u015fte \u015fi a aranjat astfel lucrurile, \u00eenc\u00e2t delega\u0163ii romani s\u0103 nu poat\u0103 avea nici o influen\u0163\u0103. (Se juca o mare carte pentru destinul \u201ePapalit\u0103\u0163ii\u201d alexandrine care avea acum ocazia s\u0103-i doboare pe cei doi rivali principali dintr- un singur foc). Prezbiterul Dioscur dicta de fapt totul \u00een sinod iar episcopii care se hazardau s\u0103 fac\u0103 vreo obiec\u0163ie erau \u0163inu\u0163i la respect de osta\u015fi cu s\u0103biile scoase \u015fi de monahi \u015fi parabolani \u00eenar- ma\u0163i cu toiege\u2026 nefericitul Flavian, nevinovatul patriarh de Constantinopol, a fost nu numai destituit, dar \u015fi maltratat \u00eenc\u00e2t a murit dup\u0103 trei zile de exil, dup\u0103 cum se spune, iar \u00een locul s\u0103u a fost ales Anatolise. Monofizitismul lui Eutihe a fost recunoscut ca doctrin\u0103 ortodox\u0103 iar diofizitismul lui Leon, condamnat. Episcopii care-l sus\u0163ineau au fost destitui\u0163i. Delega\u0163ii papei Leon au sc\u0103pat cu fuga. \u00cemp\u0103ratul a confirmat apoi hot\u0103r\u00e2rile sinodului crez\u00e2nd c\u0103 ele con- firm\u0103 pozi\u0163ia corect\u0103 a sinoadelor anterioare sau pur \u015fi simplu pentru ra\u0163iuni politice. Dar papa Leon \u015fi majoritatea episcopilor ortodoc\u015fi nu recuno\u015fteau validitatea acestui sinod care p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi a r\u0103mas cu numele de \u201eSinodul t\u00e2lh\u0103resc\u201d. Ei cereau \u00eemp\u0103ratului convocarea unui nou sinod, cu adev\u0103rat ecumenic. Dar \u00eemp\u0103ratul nu a cedat. Dup\u0103 moartea lui Teodosiu II, venind la tron \u00een r\u0103s\u0103rit Marcian \u015fi Pulcheria, ortodoc\u015fii care se opuneau monofizitismului au convocat un nou sinod ecumenic pentru restabilirea or- todoxiei. De data acesta, \u00eens\u0103, Leon se opunea convoc\u0103rii unui nou sinod, sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 doc- trina ortodox\u0103 fusese definit\u0103 suficient\u0103 \u00een \u201eEpistola\u201d sa c\u0103tre Flavian, pe care to\u0163i episcopii ortodoc\u015fi o considerau ca o expresie a ortodoxiei. Car cu toat\u0103 rezisten\u0163a lui Leon, care urm\u0103- rea prestigiul Papalit\u0103\u0163ii romane mai mult dec\u00e2t oricare subtilitate cchristologic\u0103, Marcian a convocat \u00een anul 451 sinodul ecumenic de la Chalkedon (Calcedon) care avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een istorie ca al patrulea conciliu ecumenic, cel mai mare congres, teologic cre\u015ftin din antichitate, la care au participat peste 600 de episcopi. Leon \u00eensu\u015fi s-a v\u0103zut motivat s\u0103 trimit\u0103 delega\u0163i (doi episcopi \u015fi doi prezbiteri). Sinodul a fost prezidat de c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Marcian \u015fi de mi- ni\u015ftrii s\u0103i, iar \u00een absen\u0163a lor, delega\u0163ii Romei. C\u00e2nd nici ace\u015ftia nu erau prezen\u0163i, prezida Anatoliu de Constantinopol. Sinodul a condamnat pe Dioscur de Alexandria pentru procedura \u015fi doctrina sa, \u00eem- preun\u0103 cu Eutih, iar diofizismul din epistola lui Leon a fost recunoscut ca adev\u0103rata doctrin\u0103 ortodox\u0103. Sinodul a formulat dogma christologic\u0103 \u00een felul urm\u0103tor: \u00cen singura persoan\u0103 divin\u0103 a lui Christos, care, prin \u00eentrupare, a luat natura uman\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 natura divin\u0103, a r\u0103mas \u00een fiin\u0163\u0103 at\u00e2t natura divin\u0103, c\u00e2t \u015fi cea uman\u0103, cu toate \u00eensu\u015firile lor proprii, afar\u0103 de p\u0103catul firii omene\u015fti. Am\u00e2ndou\u0103 naturile sunt unite indivizibil \u015fi insepa- rabil dar totodat\u0103 f\u0103r\u0103 a se amesteca una cu alta \u015fi f\u0103r\u0103 a se transforma una \u00een alta. \u015ei fiindc\u0103 am\u00e2ndou\u0103 naturile exist\u0103 \u00eentr-o singur\u0103 Persoan\u0103 divin\u0103, \u00eensu\u015firile proprii naturii umane se atribuie neschimbat \u015fi lui Dumnezeu Fiul, ir \u00eensu\u015firile naturii divine se atribuie \u015fi lui Fiului Omului, av\u00e2nd loc o \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire reciproc\u0103 a \u00eensu\u015firilor ambelor naturi. \u00cen afar\u0103 de dogma chirstologic\u0103 sinodul a fixat rangul \u015fi limitele celor cinci mari patri- arhii: Patriarhia Romei, cuprinz\u00e2nd (teoretic) toat\u0103 diviziunea occidental\u0103 a imperiului \u015fi av\u00e2nd primul rang. Patriarhia Constantinopolei, de cur\u00e2nd format\u0103, cuprinz\u00e2nd diocezele Tracia, Asia \u015fi Pont \u015fi av\u00e2nd al doilea rang, (cuprinz\u00e2nd cam 400 de episcopi). 79","Patriarhia Alexandriei, cuprinz\u00e2nd Egiptul, Cirensica, Libia, Sinai, etc., cuprinz\u00e2nd aprox. 114 episcopi. Patriarhia Antiohiei, cuprinz\u00e2nd Siria, Cilicia, Isauria, Osroene, Fenicia etc., circa 30 de episcopi. Patriarhia Ierusalimului, cuprinz\u00e2nd Palestina \u2013 30 de episcopi. Ordinea anterioar\u0103 era: Roma, Alexandria, Antiohia dar sinodul al II-lea ecumenic (381) deja crease patriarhia de Constantinopol, d\u00e2ndu-i rangul al doilea, imediat dup\u0103 Roma, fiind noua capital\u0103 a imperiului, cea ce sinodul actual a confirmat. Episcopia Ierusalimului, fost centru administrativ, al cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii apostolice, sc\u0103zuse mult din importan\u0163\u0103 dup\u0103 distru- gerea din anul 70, c\u00e2nd cre\u015ftinii se retr\u0103seser\u0103 la Pella, iar dup\u0103 distrugerea din anul 135 \u015fi crearea \u00een apropiere a cet\u0103\u0163ii Aelia Capitolina, importan\u0163a Ierusalimului ca centru cre\u015ftin sc\u0103- zuse \u015fi mai mult. Acum Ierusalimul depindea administrativ de Cezarea, capitala politic\u0103 a provinciei. Dar, cu timpul, episcopul de Ierusalim, urm\u00e2nd acelea\u015fi tendin\u0163e ca \u015fi al\u0163i episcopi, a dorit s\u0103 fie independent \u015fi apoi s\u0103 acapareze \u015fi provincii \u00eenvecinate. Dorin\u0163a i-a fost satisf\u0103- cut\u0103 par\u0163ial la sinodul din Calcedon, cre\u00e2ndu-se astfel a cincia patriarhiei, ultima ca rang \u015fic ea mai mic\u0103 \u00een \u00eentindere. Cu privire la locul dat Constantinopolului, papa Leon nu a fost de acord, a\u015fa cum nu fuseser\u0103 de acord episcopul Romei \u00eenc\u0103 de la sinodul al II-lea. El obiecta c\u0103 patriarhul Constantinopolei nu trebuie s\u0103 aib\u0103 locul al doilea, imediat dup\u0103 Roma, pentru c\u0103 nu repre- zint\u0103 o Biseric\u0103 \u00eentemeiat\u0103 de apostoli. (Dac\u0103 Leon ar fi \u0163inut la tradi\u0163ia apostolic\u0103, ar fi trebuit s\u0103 se ofere primul loc Ierusalimului, al doilea Antiohiei, al treilea Efesului \u015fi al patrulea Ro- mei\u2026 Dar ambi\u0163iile \u015fi interesele politice erau motive mai importante dec\u00e2t oricare altele). La \u00eenceputul acestei epoci (313), Biserica de Roma (sau mai bine zis episcopul de Roma) de\u0163inea Italia de mijloc \u015fi de sud \u00een total doar 10 episcopi dar p\u00e2n\u0103 pe la anul 600 va acapara mai multe episcopii dec\u00e2t toate celelalte patriarhii la un loc. Ordinea \u00een rang a celor cinci patriarhii nu era o ierarhie administrativ\u0103, cei cinci patri- arhi erau egali \u00eentre ei ca func\u0163ie \u015fi treapt\u0103 ierarhic\u0103. Instan\u0163a imediat superioar\u0103 lor era sino- dul ecumenic (conferin\u0163a general\u0103) care se convoca ori de c\u00e2te ori erau interese de ordin gene- ral. De obicei, \u00eemp\u0103ra\u0163ii convocau \u015fi prezidau un fel de preo\u0163ie suprem\u0103; ei puteau intra \u00een al- tar \u015fi se cuminecau la o mas\u0103 deosebit\u0103. Adev\u0103rata jurisdic\u0163ie asupra Bisericii generale era de\u0163inut\u0103 \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 de c\u0103tre \u00eemp\u0103ra\u0163ii \u00een acord cu sinoadele ecumenice. Acest sistem se nume\u015fte cezaropapism. Patriarhului Romei i s-au acordat legitim doar primul loc \u00eentre egali, un primat onorific, o \u00eentietate asupra apusului decretat\u0103 \u00een favoarea papei de c\u0103tre Gra\u0163ian \u015fi Valentinian III, era \u00eenc\u0103 o chestiune de viitor, deoarece chiar \u00een \u0163inuturile care nu erau st\u0103p\u00e2nite de barbari, mai existau tendin\u0163e centrifuge. Biserica african\u0103 nu recuno\u015ftea de- penden\u0163a fa\u0163\u0103 de Roma, ci depindea de mitropolitul primat cu sediul \u00een Cartagina. Mitropoli\u0163ii de Milano \u015fi de Aquileia se intitulau patriarhi \u015fi nu recuno\u015fteau dependen\u0163a fa\u0163\u0103 de Roma. Iar Biserica din Insulele Britanice abia pe la anii 600 va lua cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu preten\u0163iile Romei. bisericile din Illiricul r\u0103s\u0103ritean (Dacia sud-dun\u0103rean\u0103, Macedonia \u015fi Grecia) au apar- \u0163inut de Roma p\u00e2n\u0103 la 379, dup\u0103 care au fost incluse \u00een partea de r\u0103s\u0103rit a imperiului. Dar epi- scopul Romei se amestecase \u015fi dup\u0103 aceea \u00een aceast\u0103 zon\u0103, profit\u00e2nd de invazia barbarilor \u015fi numind pe arhiepiscopul de Tesalonic ca vicar al s\u0103u peste aceast\u0103 mare provincie, cea ce a dat na\u015ftere la conflicte, ca peste tot unde papa voia s\u0103-\u015fi instaleze domina\u0163ia. Astfel episcopii Romei \u015fi-au conservat domina\u0163ia peste Illiricul r\u0103s\u0103ritean, lupt\u00e2nd mereu contra opozi\u0163iei \u015fi agita\u0163iilor. Biserica din Cipru nu a voit s\u0103 se supun\u0103 patriarhiei din Antiohia \u015fi a r\u0103mas astfel au- tocefal\u0103. bisericile din Armenia de asemenea, \u015fi provincia a fost autocefal\u0103 religios din 390. Biserica din Iberia depindea de Antiohia de unde primise pe primul ei episcop suprem Iazelikh (sau \u201eKatolikos\u201d). Exista Biseric\u0103 organizat\u0103 \u015fi \u00een Etiopia, \u00een Himiar (Saba). \u00centrer timp, cre\u015ftinismul care p\u0103trunsese mai demult \u00een Sci\u0163ia Mic\u0103 (Dobrogea) \u015fi Dacia propriu- 80","zis\u0103, avea \u015fi \u00een p\u0103r\u0163ile noastre biserici dar numai cele din Dobrogea apar\u0163ineau de imperiu (de patriarhia Constantinopolei), pe c\u00e2nd cele din st\u00e2nga Dun\u0103rii erau doar \u00eentr-o leg\u0103tur\u0103 cultu- ral\u0103 cu cele din Dacia sud-dun\u0103rean\u0103. Cre\u015ftinismul a fost r\u0103sp\u00e2ndit aici de Wulfila, \u00een varianta arian\u0103\u2026 \u00cen ciuda protestelor lui Leon contra locului oferit Constantinopolei, aceasta a c\u0103p\u0103tat definitiv locul al doilea \u015fi a devenit principala rival\u0103 a Romei. Dar agita\u0163iile doctrinare nu au putut \u00eenceta \u00een urma sinodului, de\u015fi doctrina lui Leon triumfase, \u015fi se spune c\u0103 participan\u0163ii la sinod ar fi strigat: \u201ePetru a vorbit prin glasul lui Leon!\u201d \u00cen anul 458, noul \u00eemp\u0103rat de r\u0103s\u0103rit, Leon I, a f\u0103cut un sondaj din care reie\u015fea c\u0103 peste 1600 de episcopi accept\u0103 hot\u0103r\u00e2rile de la Calcedon. Totu\u015fi o mul\u0163ime de monahi din Asia Mic\u0103, Siria, Palestina \u015fi Egipt \u015fi \u00een cele din urm\u0103 toat\u0103 cre\u015ftin\u0103tatea din patriarhiile Alexandria, Ierusalim \u015fi Antiohia, au f\u0103cut un corp comun cu monofizismul, acuz\u00e2nd sinodul de nestorianism. \u00cens\u0103 la o analiz\u0103 mai atent\u0103, opo- zi\u0163ia celor trei patriarhi, pare s\u0103 aib\u0103 un substrat mai profund, o opozi\u0163ie fa\u0163\u0103 de tendin\u0163ele de suprema\u0163ie ale Romei, Constantinopolei \u015fi \u00eemp\u0103ra\u0163ilor. Deoarece \u00een aceste zone orientale se practica un cre\u015ftinism mai tradi\u0163ional. Dar \u00een tot cazul, monofizismul din cele trei patriarhii au procedat la \u00eenlocuiri de episcopi, asasinate \u015fi intrigi infinite. Controversa aceasta va avea re- zultate mai grave dec\u00e2t celelalte. \u00cen timpul papei Leon, Imperiul de Apus a primit ultimele mari lovituri \u00een urma c\u0103rora se poate spune c\u0103 a c\u0103zut. \u00cen anul 442, Roma recunoa\u015fte constituirea regatului vandal \u00een Africa. Iar \u00een anul 451, c\u00e2nd \u00een r\u0103s\u0103rit se \u0163inea sinodul, armata \u201eroman\u0103\u201d format\u0103 \u00een mare parte din barbari (vizigo\u0163i, franci, alemani\u2026) a trebuit s\u0103 dea o grea lupt\u0103 contra hunilor lui Attila care invadaser\u0103 Galia. Din stepele t\u0103tare \u015fi p\u00e2n\u0103 la Dun\u0103re hunii \u00eengroziser\u0103 toate semin\u0163iile barbare \u015fi sub Attila \u00ee\u015fi \u00eenjghebaser\u0103 un imperiu cuprins \u00eentre Volga \u015fi Rin, av\u00e2ndu-\u015fi cartierul general pe Tisa, \u00een Panonia. De aici terorizau cre\u015ftin\u0103tatea greco-roman\u0103 care, con\u015ftient\u0103 Dumnezeu sensul acestei calamit\u0103\u0163i a numit pe Attila \u201eflagellum dei\u201d (biciul lui Dumnezeu). \u00cen anul 441, \u015fi 447, a silit curtea din Constantinopol, \u00een urma unei invazii s\u0103-i pl\u0103teasc\u0103 tribut anual \u00een aur, iar \u00een b\u0103t\u0103lia de l\u00e2ng\u0103 Troyes (451) cu greu a putut fi alungat peste Rin. Dar papa Leon \u015fi-a f\u0103cut un titlu de glorie care a sporit mult autoritatea spiritual\u0103 a episcopilor Romei, \u00eenduplec\u00e2nd pe Attila, \u00een timpul invaziei din anul 452, s\u0103 cru\u0163e Roma. Dar \u00een anul 455, c\u00e2nd se p\u0103rea c\u0103 primejdia trecuse (Atila murise \u015fi imperiul s\u0103u se destr\u0103mase \u00een anul 454) vandalii au jefuit Roma timp de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. F\u0103r\u0103 s\u0103-i mai poat\u0103 opri nimeni. Flagelul lui Dumnezeu era asupra Bisericii p\u0103g\u00e2nizate. \u00cen anul 454, generalul Aetius, care \u0163i nu se piept vandalilor, fusese asasinat din ordinul \u00eemp\u0103ratului \u201epre-cre\u015ftin\u201d Valentinian III (a\u015fa cum f\u0103cuse \u015fi Honorius cu generalul Stilicon), iar \u00een martie 455, a fost asasinat \u00eensu\u015fi \u00eemp\u0103ratul Valentinian III. Acum, c\u00e2nd vandalii pustiau cumplit vechea capital\u0103, nu exista nimeni care s\u0103 li se poat\u0103 \u00eempotrivi. Cele mai multe provincii c\u0103zuser\u0103 la \u00eemp\u0103r\u0163eal\u0103 unor regate germanice. Doar Italia cu insulele vecine mai erau teritoriu imperial. \u00cen Dalma\u0163ia, Noricum \u015fi nordul Galiei, erau administra\u0163ii romane independente\u2026 Acum, \u00een timp ce Imperiul de R\u0103s\u0103rit devenea tot mai mult greco-oriental, de\u015fi se nu- mea \u201eroman\u201d, Imperiul de Apus exista numai cu numele. Papa \u015fi-ar fi putut asigura controlul Italiei devenind \u015feful unui stat italian, dac\u0103 ar fi avut suficient\u0103 putere dar acest lucru nu s-a \u00eent\u00e2mplat. Dup\u0103 anul 457, adev\u0103ratul st\u0103p\u00e2n al Imperiului Roman de apus a devenit generalul Ricimer, un barbar care, neput\u00e2nd guverna \u00een mod direct, a ales \u015fi destituit o serie de \u201e\u00eemp\u0103- ra\u0163i\u201d care n-au f\u0103cut altceva dec\u00e2t s\u0103 poarte acest titlu la care \u201esenatul \u015fi poporul\u201d \u00eenc\u0103 nu voia s\u0103 renun\u0163e. Leon de Roma a instituit cea mai veche liturghie roman\u0103 \u015fi a \u00eenceput desfiin\u0163area pe- niten\u0163ei publice pentru p\u0103catele obi\u015fnuite. A persecutat pe manihei \u015fi pelagieni. Hilarius (461-468) Fusese un delegat al lui Leon la \u201esinodul t\u00e2lh\u0103resc\u201d, \u00eenainte de a deveni pap\u0103. 81","Simplicius (468-483) Cel mai important eveniment din timpul s\u0103u a fost desfiin\u0163area oficial\u0103 a Imperiului de Apus. Barbarii erau acum adev\u0103ra\u0163ii st\u0103p\u00e2ni ai occidentului. \u00cen anul 468, s-a \u00eencercat o expe- di\u0163ie contra vandalilor, \u00eempreun\u0103 cu Imperiul de R\u0103r\u0103sit dar a e\u015fuat. \u00cen cele din urm\u0103, Odoacru (Flavius Odovaccar) \u015feful armatei de auxiliare (mercenari) barbari, format\u0103 din heruli, rugi, skiri, turgelingi, ce f\u0103cuser\u0103 parte din armata lui Attila, a fost proclamat rege de c\u0103tre armata sa, dup\u0103 ce primise parese, binecuv\u00e2ntarea sf\u00e2ntului Severin, misionarul din Noricum, pentru aceast\u0103 expedi\u0163ie. La 28 august 476, regele germanic Odoacru, l-a destituit pe \u00eemp\u0103ratul figu- rant Romulus Augustulus care-\u015fi avea capitala la Ravenna. Acesta era de fapt un copil pe care Odoacru l-a deposedat de insignele imperiale (trimi\u0163\u00e2ndu-le apoi la Constantinopol) \u015fi dup\u0103 ce l-a detronat i-a fixat o re\u015fedin\u0163\u0103 onorabil\u0103 \u015fi o pensie anual\u0103. Astfel \u00eenc\u00e2t c\u0103derea Imperiului nu a putut au ce \u00een schimb un stat papal \u00een Italia. Re- gatul germanic al lui Odoacru va sta \u00een continuare ca un ghimpe \u00een coasta papilor de Roma, ca \u015fi regatul vandal care amenin\u0163a dinspre sud, din Sicilia. Papa nu avea consim\u0163\u0103m\u00e2ntul \u00eemp\u0103- ratului de r\u0103s\u0103rit ca s\u0103 ia locul lui Romulus Augustulus, iar autoritatea imperial\u0103 era repre- zentat\u0103 acum numai la Constantinopol. At\u00e2t herulo-rugii lui Odoacru, c\u00e2t \u015fi vandalii erau ari- eni, deci \u201eeretici\u201d care \u201epersecutau\u201d pe catolici chiar numai prin faptul c\u0103-i guvernau\u2026 Felix al III-lea (483-492) Ales episcop sub influen\u0163a lui Odoacru. \u00cenainte de hirotonire fusese c\u0103s\u0103torit. Papa Felix III a g\u0103sit un moment mai prielnic dec\u00e2t predecesorii s\u0103i pentru a \u00eencerca s\u0103-\u015fi atrag\u0103 Biserica african\u0103, sus\u0163in\u00e2nd pe ortodoc\u015fii (catolici) care erau persecuta\u0163i de ereticii vandali. Aceea\u015fi politic\u0103 o vor urma probabil papii \u00een alte regate barbare. \u00centre timp \u00een r\u0103s\u0103rit, controversa monofizic\u0103 ajunsese cea mai acut\u0103 problem\u0103 a impe- riului. Dup\u0103 ce patriarhiile de Alexandria, Antiohia \u015fi Ierusalim deveniser\u0103 monofizice, cel pu\u0163in av\u00e2nd \u00een frunte patriarhi de aceast\u0103 opinie, \u00eemp\u0103ratul Leon I \u015fi apoi Leon II destituiser\u0103 pe clericii monofizi\u0163i, \u00eenlocuindu-i cu ortodoc\u015fi. Dar \u00een anul 476, venise la putere uzurpatorul Basiliskos, un monofizit care, natural, a reintegrat pe patriarhii monofizi\u0163i ca fiind cu adev\u0103rat ortodoc\u015fi \u015fi legitimi. Imperiul de R\u0103s\u0103- rit \u015fi Biserica lui vor fi confrunta\u015fi de acum \u00eenainte cu un spirit de dezbinare spiritual\u0103 \u015fi poli- tic\u0103, o partid\u0103 fiind totdeauna favorabil\u0103 Romei, iar alta fiind \u00een opozi\u0163ie. Aceast\u0103 problem\u0103 a continuat sub multiple forme \u015fi aspecte p\u00e2n\u0103 la c\u0103derea definitiv\u0103 a Imperiului de R\u0103s\u0103rit. Iar Biserica r\u0103s\u0103ritean\u0103 care a supravie\u0163uit imperiului, nu este lipsit\u0103 nici ast\u0103zi de aceast\u0103 pro- blem\u0103. \u00cen anul 477, Basilikos a fost r\u0103sturnat de c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul legitim Zenon aliat cu Akakios, patriarhul de Constantinopol, restabilindu-se din nou ortodoxia (diofizitismul). Dar monofizitismul era puternic \u00een r\u0103s\u0103rit \u015fi imperiul avea nevoie de unitate. De aceea Zenon \u015fi Akakios \u00eemp\u0103ratul \u015fi patriarhul, au pus la cale un proiect de \u00eemp\u0103care a celor dou\u0103 partide. \u00cen acest scop, Zenon a dat un edict de unire numit Henotikon, \u00een anul 482. \u00cen acest document, Nestorios \u015fi Eutiches erau declara\u0163i eretici, deciziile sinodului din Efes (431) \u015fi anatematismele lui Kirilli era confirmate dar conciliul din Calcedon era men\u0163ionat \u00eentr-un mod echivoc. Dogma christologic\u0103 a fost definit\u0103 astfel: Christos este o singur\u0103 persoan\u0103 \u015fi nu dou\u0103; f\u0103r\u0103 a se mai discuta problema celor dou\u0103 naturi. Acest Henotikon fixa ceea ce era comun tuturor \u015fi evita problemele care n\u0103\u015fteau g\u00e2l- ceav\u0103. Era deci un document politic, un edict prin care tronul \u015fi scaunul patriarhal \u00eencercau s\u0103 uneasc\u0103 cre\u015ftin\u0103tatea. Dar efectul a fost sporirea \u00eencurc\u0103turilor c\u0103ci monofizi\u0163ii radicali \u015fi or- todoc\u015fii radicali, respingeau formula aceasta. \u00cen aceste dispute se v\u0103d foarte l\u0103murit efectele unirii Bisericii cu imperiul, a \u201elutului cu fierul\u201d, prezis\u0103 \u00een Daniel 2,41-43. Din zilele lui Constantin \u015fi p\u00e2n\u0103 azi, acest sistem dualist \u015fi nenatural \u00een care statul \u015fi Biserica cre\u015ftin\u0103 se \u00eenjug\u0103 la un jug nepotrivit (2 Cor. 6,14) a adus 82","nenum\u0103rate prejudicii \u015fi sl\u0103bire at\u00e2t Bisericii, c\u00e2t \u015fi statului \u015fi va atrage \u00een final m\u00e2nia divin\u0103 (Dan. 2,44-45). Rezultatul acestei construc\u0163ii nenaturale nu putea fi dec\u00e2t confuzie, \u201eBabilon\u201d. Patriarhii monofizi\u0163i din Alexandria \u015fi Antiohia au acceptat \u00eens\u0103 Henotikonul \u015fi au fost confirma\u0163i de c\u0103tre \u00eemp\u0103rat, ceea ce a f\u0103cut pe monofizi\u0163ii radicali s\u0103 nu-i mai recunoasc\u0103, desp\u0103r\u0163indu-se de ei. \u00cen fruntea ortodoc\u015filor radicali sus\u0163in\u0103torii sinodului din Calcedon, era papa Felix III. Se \u00een\u0163elege c\u0103 punerea sub semnul \u00eentreb\u0103rii a sinodului sau evitarea hot\u0103r\u00e2rilor lui ar fi \u00een- semnat c\u0103derea dogmei expuse de c\u0103tre pap\u0103, \u015fi stabilit\u0103 de majoritatea Bisericii, \u00een cel mai important sinod. Ar fi \u00eensemnat triumful autorit\u0103\u0163ii statului \u015fi al patriarhului de Constantinopol asupra autorit\u0103\u0163ii Bisericii \u015fi Romei. Ar fi \u00eensemnat triumful unei libert\u0103\u0163i dogmatice asupra crezurilor fixate de sinoade \u015fi ap\u0103rate prin legi de stat. Ca urmare, papa Felix a depus (desti- tuit) \u015fi excomunicat (exclus) pe patriarhul Akakios cu de la sine putere, ca \u015fi cum ar fi de\u0163inut \u00een sine toat\u0103 autoritatea sinodului din Calcedon, plus jurisdic\u0163ia asupra celor mai \u00eenal\u0163i ierarhi. Nici \u00eemp\u0103ratul \u015fi nici sinodul nu a fost consultat pentru aceast\u0103 m\u0103sur\u0103. Pur \u015fi simplu Felix \u00eel chemase la judecat\u0103 pe Akakios iar acesta ca supus al \u00eemp\u0103ratului nu se prezentase deoarece \u00eemp\u0103ratul Zenon \u015fi nici sinodul nu d\u0103duser\u0103 Romei autoritatea de a judeca singur\u0103 probleme de interes general. Din partea sa, Akakios de Constantinopol a \u015fters \u015fi el numele lui Felix din diptice, declar\u00e2ndu-l pe Felix destituit \u015fi excomunicat. Evident, mai mult dec\u00e2t orice alt\u0103 form\u0103 sf\u00e2nt\u0103 sau nesf\u00e2nt\u0103, aici era \u00een joc dogma luciferic\u0103 a ambi\u0163iei care \u00eencol\u0163ise \u015fi \u00een \u201ecei doisprezece\u201d (care s\u0103 fie cel mai mare\u2026) \u015fi care era tr\u0103it\u0103 acum de patriarhi, pretin\u0163ii lor urma\u015fi. Aceast\u0103 desp\u0103r\u0163ire \u00eentre Roma \u015fi Constantinopol avea s\u0103 dureze 35 de ani, \u00eencheindu-se cu triumful papei de Roma\u2026 \u00cen anul 487, ostrogo\u0163ii din Panonia care amenin\u0163au Imperiul de R\u0103s\u0103rit, au fost primi\u0163i de c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Zenon contra lui Odoacru, av\u00e2nd dreptul de a ocupa Italia. Se \u00een\u0163elege c\u0103 \u00een \u00eemprejur\u0103rile de mai sus, Zenon nu se g\u00e2ndea doar la abaterea furtunii \u00een alte direc\u0163ii, ci \u015fi umilirea Italiei, barbar\u0103 \u015fi papal\u0103 \u00een acela\u015fi timp. Dup\u0103 anul 487, \u00een urma unor b\u0103t\u0103lii mari cu herulo-rugii lui Odoacru, ostrogo\u0163ii lui Teodoric au intrat \u00een Italia, iar spa\u0163iul l\u0103sat liber \u00een nordul provinciei Panonia a fost ocupat probabil \u00een acest timp de c\u0103tre longobarzi, care se b\u0103- teau cu gepizii pentru aceast\u0103 pozi\u0163ie cheie. A\u015fadar \u00eenainte de a fi smuls regatul gerulo-rugian al lui Odoacru, \u00eenc\u0103 dou\u0103 regate germanice se constituiser\u0103 \u00een Apus: regatul Longobard \u015fi re- gatul Anglo-Saxon; acesta din urm\u0103 \u00een Britania, care fusese de mult\u0103 vreme p\u0103r\u0103sit\u0103 de admi- nistra\u0163ia roman\u0103. \u00centregul imperiu era acum definitiv \u015fi ireversibil \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een apus. Era \u00eenlocuit de zece regate germanice: regatul Vizigot \u015fi regatul Suev \u00een Spania, Regatul Burgund \u00een Galia al\u0103turi de Regatul Franc, Regatul Aleman \u00een Elve\u0163ia, regatul ostrogot \u00een Panonia, regatul Herulo- Rugian \u015fi al lui Odoacru \u00een Italia, Regatul Longobard pe ambele maluri ale Dun\u0103rii \u00een Austria de ast\u0103zi, regatul Vandal \u00een provincia Africa \u015fi Regatul Anglo-Saxon \u00een Britania. Fiara nu mu- rise; \u00een r\u0103s\u0103rit autoritatea imperiului tr\u0103ia \u00eenc\u0103 din plin, iar \u00een apus \u201efiara\u201d avea acum \u201ezece coarne\u201d zece regate care \u00eenlocuiser\u0103 imperiul \u015fi care \u00eel vor continua (vezi Daniel cap. 7). Despre acest timp, istoricii ne spun: \u201eAici se arat\u0103 barbarii. \u00cen fa\u0163a regatelor cre\u015ftine, Sf\u00e2ntul scaun va deveni activ, neutru, egal \u015fi suveran. Succesul va \u00eencuraja \u00eendr\u0103zneala\u201d (MPG Rome er ses papes, 19). Gelasius (1 martie 492-496) African de origine. Un caracter deosebit de orgolios \u015fi de dificil. Gelasius a ridicat \u015fi mai sus preten\u0163iile manifestate de c\u0103tre Leon \u015fi Felix III. \u00cen timpul s\u0103u ostrogo\u0163ii au cucerit Italia (493) \u015fi regele lor Teodoric l-a asasinat pe Odoacru la Ravenna \u00een timpul unui banchet de \u201e\u00eemp\u0103care\u201d. Astfel primul dintre cele trei \u201ecoarne\u201d care incomodau ivirea statului papal, a fost smuls (vezi Dan. 7). Ca \u015fi herulii, ostrogo\u0163ii vor avea capitala la Ravenna. 83","Gelasius a men\u0163inut separarea fa\u0163\u0103 de Constantinopol \u015fi comuniunea cu noul patriarh Eufenos, care, natural, \u00eel servea pe \u00eemp\u0103rat \u015fi nu pe pap\u0103. \u00cen anul 495, el a convocat \u00een apus un sinod care stabilea canonicitatea c\u0103r\u0163ilor biblice, afirma suprema\u0163ia papei, numea sinoadele acceptate \u015fi stabilea primul index al c\u0103r\u0163ilor interzise. \u00cen scrierile sale dintre 494-496 a decla- rat oficial \u015fi a scris \u015fi \u00eemp\u0103ratului Anastasios c\u0103 \u201eexist\u0103 dou\u0103 autorit\u0103\u0163i care conduc lumea: autoritatea sacr\u0103 a pontifilor \u015fi puterea regal\u0103; prima fiind mai mare deoarece preotul va r\u0103s- punde \u015fi de \u00eemp\u0103ra\u0163i la judecata divin\u0103\u201d. Apoi el ad\u0103uga c\u0103 deciziile sinoadelor nu sunt vala- bile dac\u0103 nu au aprobarea episcopului Romei. \u00cemp\u0103ra\u0163ii romani fuseser\u0103 de regul\u0103 \u015fi pontifi supremi, deoarece c\u00e2nd trebuia ales \u201ePontifex Maximus\u201d era preferat \u00eemp\u0103ratul. \u00cemp\u0103ra\u0163ii cre\u015ftini p\u00e2n\u0103 la Gra\u0163ian, purtaser\u0103 acest titlu dar acum, de\u015fi nu mai era purtat nici la Constantinopol, acest titlu, func\u0163ia corespunz\u0103- toare era \u00eendeplinit\u0103 acum de pontifii cre\u015ftini \u00een frunte cu \u00eemp\u0103ratul. Acum \u00eens\u0103 pontiful ro- man se voia \u201ePontifex Maximus\u201d, pontiful pontifilor. \u015ei cum \u00een apus lipsea un \u00eemp\u0103rat, papa era hot\u0103r\u00e2t s\u0103 umple el \u00eensu\u015fi acest vid al autorit\u0103\u0163ii supreme, \u00een domeniul spiritual i, de ce nu, \u015fi temporal. Gelasius a ar\u0103tat \u00een Roma intoleran\u0163a unui despot c\u0103ut\u00e2nd \u015fi persecut\u00e2nd pe manihei, exil\u00e2ndu-i \u015fi arz\u00e2ndu-le c\u0103r\u0163ile. De asemenea, s-a opus \u015fi p\u0103g\u00e2nilor supersti\u0163io\u015fi care voiau s restabileasc\u0103 s\u0103rb\u0103toarea Lupercaliilor, pentru alungarea unei epidemii. A instituit totu\u015fi \u00een locul acesteia totu\u015fi s\u0103rb\u0103toarea purific\u0103rii fecioarei. \u201eNimeni nu a vorbit mai magnific despre grandoarea tronului pe care sunt a\u015feza\u0163i pa- pii\u201d, zice Bossuet despre Gelasius, iar Enciclopedia Catolic\u0103 \u00eent\u0103re\u015fte: \u201eBine s-a spus c\u0103 nic\u0103ieri \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 nu pot fi g\u0103site argumente mai tari pen- tru primatul scaunului lui Petru dec\u00e2t \u00een lucr\u0103rile \u015fi scrierile lui Gelasius. El st\u0103ruie asupra faptului c\u0103 Roma nu-\u015fi datoreaz\u0103 primatul nici Bisericii, nici statului ci lui Christos. \u00cen proce- durile sale cu \u00eemp\u0103ratul, este asemenea celor mai mari pontifi medievali.\u201d Chiar dac\u0103 autoritatea papal\u0103 \u00eenc\u0103 nu era constituit\u0103 deplin, aceste cuvinte dovedesc c\u0103 Papalitatea \u00eencerca s\u0103-\u015fi scoat\u0103 capul \u00een lumea politic\u0103, m\u0103sur\u00e2ndu-se cu regii \u015fi \u00eemp\u0103ra\u0163ii. Anastasius II (496-498) Un pap\u0103 mai conciliant dec\u00e2t Gelasinus. A fost gata de mari compromisuri pentru a se \u00eemp\u0103ca cu r\u0103s\u0103ritenii monofizi\u0163i, ceea ce aduce suficiente daune dogmei infailibilit\u0103\u0163ii (de aceea Dante \u00eel a\u015feaz\u0103 \u00een infern). Pe vremea aceea, italienii erau \u00eemp\u0103r\u0163i\u0163i din punct de vedere politic. Poporul \u00eenclina mai mult spre pap\u0103 iar senatul \u00eenclina spre Constantinopol, spre \u00eemp\u0103rat. Ostrogo\u0163ii pe de alt\u0103 parte, c\u0103utau s\u0103-\u015fi p\u0103streze controlul f\u0103r\u0103 s\u0103-i persecute pe catolici. Papa Anastasius II era \u00een- clinat spre partidul na\u0163ional. Dar clerul era nemul\u0163umit de concesiile pe care el le f\u0103cuse r\u0103s\u0103- ritenilor. De aceea, cre\u015ftinii din Roma nu-i iubeau. P\u0103g\u00e2nii de asemenea nu-i iubeau, pentru c\u0103 interzicea s\u0103rb\u0103toarea Lupercaliilor. Anastasius a dat un verdict cu privire la disputa dintre arhiepiscopul de Arles \u015fi cel de Vienne, \u00een Galia, hot\u0103r\u00e2nd \u00een favoarea lui Avitus de Vienne. \u00cen acest timp, Biserica din Galia \u015fi din alte \u0163\u0103ri \u00eenvecinate conduse de germani arieni, a intrat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu regele Clovis (Chlodwig, Clodovec) al francilor care erau p\u0103g\u00e2ni. Diferi\u0163i episcopi din aceste \u0163inuturi ar fi dorit s\u0103 scape de arieni. Sub influen\u0163a so\u0163iei sale catolice, Clotilda, o prin\u0163es\u0103 burgund\u0103 \u015fi sub influen\u0163a unor clerici galicani, Clovis se \u201econverte\u015fte\u201d la catolicism din ra\u0163iuni politice. El va fi supranumit \u201eNoul Constantin\u201d \u015fi va face pentru catoli- cismul papist \u00een apus ceea ce f\u0103cuse Constantin pentru cre\u015ftinismul \u00een imperiu. Astfel Francia va deveni cel mai bun aliat al Bisericii papale. 84","85","4. \u00cenceputurile Papalit\u0103\u0163ii medievale ca putere politic\u0103 Symmachus (498-514) La moartea papei Anastasius II, majoritatea clerului \u015fi o mare parte din senat, nemul- \u0163umi\u0163i de concesiile f\u0103cute de pap\u0103 r\u0103s\u0103ritenilor, au dorit un pap\u0103 dup\u0103 modelul papei Gelasinus, pe care l-au ales \u00een persoana diaconului sardinian Symmachus, un convertit nou din p\u0103g\u00e2nism. Pe de alt\u0103 parte, majoritatea senatului \u015fi o minoritate din cler doreau un om mai pu\u0163in ambi\u0163ios, care s\u0103 duc\u0103 o politic\u0103 religioas\u0103 de \u00een\u0163elegere cu Constantinopol. \u015ei l-au ales \u00een aceea\u015fi zi pe prezbiterul Lauren\u0163ius (498-507). Regele ostrogot, Teodoric, care avea suve- ranitatea asupra Italiei, l-a confirmat pe Symmachus (Simah). Deoarece existau astfel doi papi, \u00een anul 4999 are loc un nou sinod roman care \u00eel alege din nou pe Simah, hot\u0103r\u00e2nd apoi ca orice cleric care ar \u00eencerca s\u0103 c\u00e2\u015ftige voturi pentru un suc- cesor la scaunul papal \u00een timpul vie\u0163ii papei sau care ar face conferin\u0163e sau ar \u0163ine consulta\u0163ii pe aceast\u0103 tem\u0103, s\u0103 fie destituit. \u00cen anul 500, c\u00e2nd Teodoric dorea s\u0103 viziteze Roma, papa Simah, pentru a-\u015fi asigura bun\u0103voin\u0163a barbarului romanizat, i-a f\u0103cut o primire str\u0103lucit\u0103. Dar partizanii \u201eanti-papei\u201d Lauren\u0163ius, s-au gr\u0103bit s\u0103-l acuze pe papa Simah \u00eenaintea regelui, c\u0103 a schimbat data Pa\u015ftelui (la 25 martie, dup\u0103 ciclul roman, \u00een timp ce r\u0103s\u0103ritenii \u00eel aveau la 22 aprilie, dup\u0103 alt calcul). Teodoric l-a chemat pe Simah dar c\u00e2nd acesta a auzit pe drum motivele pentru care este che- mat, s-a \u00eentors acas\u0103 refuz\u00e2nd s\u0103 recunoasc\u0103 pe rege ca judec\u0103tor. Atunci lauren\u0163ienii l-au acuzat \u015fi de risipirea propriet\u0103\u0163ii Bisericii \u015fi de desfr\u00e2u. \u00cen aceste condi\u0163ii, Teodoric hot\u0103r\u0103\u015fte numirea unui administrator provizoriu p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd un sinod convocat va judeca activitatea lui Simah. Adunat la 23 oct. 501, sinodul roman \u00eens\u0103, \u00een loc de a-l judeca pe Simah, a declarat c\u0103 numai tribunalul divin ar putea stabili dac\u0103 acuza\u0163iile contra unui pap\u0103 sunt \u00eentemeiate\u2026 Atunci adversarii au recurs la violen\u0163\u0103. Lauren\u0163ius, \u00eempins de senatorii Festus \u015fi Probinus, s-a instalat ca pap\u0103 \u00een palatul Lateran. Erau probleme de mare interes politic. \u00cen cele din urm\u0103 Simah a fost de acord cu convocarea unui sinod dar \u00eempreun\u0103 cu ade- ren\u0163ii s\u0103i a protestat contra trimiterii unui revizor din partea regelui. Sinodul s-a adunat \u00een prim\u0103vara anului 502, \u00een basilica Santa Maria in Trastevere. Papa, care prezida sinodul a de- clarat c\u0103 sinodul s-a adunat cu consim\u0163\u0103m\u00e2ntul s\u0103u \u015fi c\u0103 este gata s r\u0103spund\u0103 acuza\u0163iilor, cu condi\u0163ia s\u0103 fie \u00eendep\u0103rtat revizorul regal iar el, Simah, s\u0103 fie restabilit ca administrator al Bise- ricii. Majoritatea a fost de acord dar regele a refuzat, cer\u00e2nd \u00een schimb o investigarea a acuza- \u0163iilor. A doua sesiunea s-a \u0163inut la 1 sept. 502, \u00een basilica Sessorian\u0103 unde s-a citit cu glas tare acuza\u0163iile lauren\u0163ienilor. Simah a dorit s\u0103 mearg\u0103 de la basilica Sf\u00e2ntul Petru (care era pe atunci \u00een afara Romei) la sinod, ca s\u0103 se apere dar pe drum a fost atacat de adversari \u015fi mal- tratat, sc\u0103p\u00e2nd cu greu \u015fi re\u00eentorc\u00e2ndu-se la Sf\u00e2ntul Petru. Mai mul\u0163i preo\u0163i care fuseser\u0103 cu el erau acum mor\u0163i sau grav r\u0103ni\u0163i. \u00cen continuare papa a refuzat s\u0103 apar\u0103 \u00een sinod, de\u015fi Teodoric 86","i-a promis o escort\u0103 de \u00eencredere invit\u00e2ndu-l de trei ori. \u00cen consecin\u0163\u0103, pe la 15 sept. 502, epi- scopii aduna\u0163i \u00een a treia sesiune au declarat c\u0103 ei nu pot judeca pe pap\u0103, deoarece nu a existat nici un caz \u00een care un ocupant al \u201esf\u00e2ntului scaun\u201d s\u0103 fie fost judecat de al\u0163i episcopi. Ei au f\u0103cut apel la clericii lauren\u0163ienilor s\u0103 se supun\u0103 \u015fi au cerut regelui s\u0103 permit\u0103 episcopilor s\u0103 se re\u00eentoarc\u0103 la diocezele lor. Dar a fost nevoie s\u0103 se \u0163in\u0103 o a patra sesiune, la 23 oct. cunoscut\u0103 sub numele de Synodus Palmaris. Pe baza motivelor ar\u0103tate \u00een sinoadele precedente, s-a hot\u0103r\u00e2t ca decizia, \u00een aceste situa\u0163ii, s\u0103 fie l\u0103sat\u0103 numai \u00een seama lui Dumnezeu; Simah urma s\u0103 fie privit ca liber de toate crimele de care fusese acuzat \u015fi investit cu toat\u0103 autoritatea sub administra\u0163ia sa. S-a hot\u0103r\u00e2t ca to\u0163i oponen\u0163ii care i se vor supune s\u0103 fie scuti\u0163i de pedeaps\u0103 dar oricine va lua func\u0163ie Bisericeasc\u0103 \u00een Roma f\u0103r\u0103 permisiunea papei, s\u0103 fie privit ca schismatic. Au semnat 75 de episcopi italieni inclusiv cei de Milano \u015fi Ravenna, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 o bun\u0103 parte din nordul Italiei a recunoscut acum jurisdic\u0163ia papei. Dup\u0103 aceasta mul\u0163i episcopi adun\u00e2ndu-se \u00eempreun\u0103 cu preo\u0163ii romani la o a cincia sesiune a sinodului, \u00een basilica Sf. Petru. \u00cenchis \u00een Biserica Sf. Petru, Simah a prezidat pe 6 nov. 502 a cincia sesiune a conci- liului care s\u0103 proclame nevinov\u0103\u0163ia sa, desfiin\u0163\u00e2nd totodat\u0103 edictul din anul 483, care interzi- cea \u00eenstr\u0103inarea bunurilor Bisericii \u015fi d\u00e2nd un nou edict cu privire la administrarea bunurilor Bisericii, \u00een ciuda nepl\u0103cerii lui Teodoric. Nesatisf\u0103cu\u0163i, oponen\u0163ii au rechemat pe Lauren\u0163iu, care s-a a\u015fezat din nou \u00een palatul Lateran ca pap\u0103. \u00cen acest timp Simah locuia \u00eencasa episcopal\u0103 de l\u00e2ng\u0103 Sf. Petru, pe colina Vatican care se va dezvolta cu timpul \u00een palatul Vatican. Revenirea lui Lauren\u0163iu \u00eensemna c\u0103, de fapt, rezultatul acestei lupte nu era \u00eenc\u0103 decis. Au urmat \u00eenc\u0103 patru ani de lupte furioase, p\u00e2n\u0103 \u00een 506, sau 507 \u00een care timp s-au dat pe fa\u0163\u0103 acele moravuri medievale tipice. Lauren\u0163iu \u00ee\u015fi ad\u0103ugase deja portretul la seria papilor din Biserica \u201eSan Paulo la mura\u201d \u015fi partida sa a pus m\u00e2na pe cele mai multe biserici, \u00een timp ce unii episcopi proeminen\u0163i erau de partea lui Simah. Arhiepiscopul Avitus de Vienne, la cererea episcopilor din Gali a \u015fi al\u0163ii, au adresat o scrisoare urgent\u0103 senatului \u00een favoarea papei Simah. Treptat, Simah a c\u00e2\u015ftigat aderen\u0163i dintre lauren\u0163ieni. Dar cel mai mare factor \u00een aplanarea schismei l-a avut diaconul alexandrin Dioskoros, venit la Roma, care a c\u00e2\u015ftigat pe rege de partea lui Simah \u00een anul 507. Atunci re- gele ostrogot a poruncit senatorului Festus s\u0103 \u00eentoarc\u0103 toate bisericile romane c\u0103tre Simah. Lauren\u0163iu a fost obligat s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Roma, retr\u0103g\u00e2ndu-se la o ferm\u0103 a lui Festus. Simah tri- umfase \u015fi odat\u0103 cu el, noua dogm\u0103 a jurisdic\u0163iei supreme, divine, a papilor. O minoritate a r\u0103- mas de partea lui Lauren\u0163iu, p\u00e2n\u0103 la moartea lui Simah dar f\u0103r\u0103 efecte importante. \u00cen timpul luptei acesteia, au ap\u0103rut scrieri polemice de ambele p\u0103r\u0163i. Lauren\u0163iu a publi- cat \u201eContra sinodului care absolv\u0103 faptele nepotrivite\u201d, \u00een timp ce diaconul Ennodius a r\u0103s- puns cu o \u201eC\u0103rticic\u0103 \u00eempotriva celor ce \u00eendr\u0103zneau s\u0103 scrie contra sinodului\u201d. \u00cen timpul lui Simah s-a alc\u0103tuit liber pontificalis, catalogul papilor, bazat pe un alt catalog mai vechi \u00eentocmit pe vremea papei Liberius. Autorul biografiei lui Symmachus \u00een Liber Pontificalis, este foarte favorabil lui Symmachus, \u00een timp ce Fragmentul Lauren\u0163ian sus\u0163ine cauza lui Lauren\u0163iu. \u00cen timpul disputei, adep\u0163ii lui Simah au publicat a\u015fa numitele Apocrife (sau Falsuri) symachene, printre care \u201eConstitu\u0163ia lui Silvestru\u201d, \u201eFaptele Liberius\u201d, \u201eFaptele lui Sixtus\u201d, \u201efaptele lui Polychronius\u201d, \u201eFaptele sinodului sinuesan al lui Marcelinus\u201d, care c\u0103utau s\u0103 demonstreze \u00eentre altele c\u0103 tronul papal, fiind cel mai \u00eenalt, nu poate fi judecat de nimeni. Aceste falsuri mistificau istoria papilor, mai bine zis a episcopilor Romei, pentru a g\u0103si precedente \u015fi temeiuri vechi \u00een sprijinul procedurii sinachienilor \u015fi \u00een special c\u0103utau \u201eeviden\u0163e\u201d c\u0103 papa nu poate fi judecat de nici un tribunal de episcopi. Este semnificativ c\u0103 anul triumfului lui Simah, 507, este totodat\u0103 \u00eenceputul adev\u0103ra- tului papism care avea acum toate caracteristicile sale tipice esen\u0163iale. \u00cen timpul lui Simmah episcopul Romei este proclamat judec\u0103tor suprem \u015fi infailibil, care nu poate fi judecat nici de 87","Biseric\u0103 \u015fi nici de puterile civile. Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 acum aceasta fusese doar o preten\u0163ie a papilor, acum doctrina aceasta este confirmat\u0103 de c\u0103tre mai multe sinoade din Roma \u015fi Biserica nu mai protesteaz\u0103. Patriarhul (papa, arhiepiscopul) de Milano care p\u00e2n\u0103 atunci nu se supunea celui de Roma, este primul care semneaz\u0103 supunere lui Symmachus. \u015ei, dup\u0103 \u00eencheierea conflictu- lui cu lauren\u0163ienii, \u00eensu\u015fi regele Teodoric recunoa\u015fte implicit dogma aceasta, recunosc\u00e2ndu-l pe Symmachus. Papa a cheltuit mari sume de bani pentru sus\u0163inerea catolicilor persecuta\u0163i de vandali mai ales c\u0103 p\u00e2n\u0103 acum catolicii africani nu-i erau supu\u015fi. \u00cen\u0163elegem astfel de ce Simah nu voia s\u0103 fie judecat de nimeni \u00een ceea ce prive\u015fte folosirea tezaurului Bisericii. \u00cen raporturile sale cu r\u0103s\u0103ritul, Simah a continuat politica predecesorilor s\u0103i prin atitu- dini mai decise, de caracter medieval. \u00cen mod natural, episcopii r\u0103s\u0103riteni, care erau ortodoc\u015fi riguro\u015fi, adic\u0103 cei contra Henotikonului, fiind persecuta\u0163i de c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Anastasios \u015fi de c\u0103tre clericii adversari, au c\u0103utat sprijin la papa de Roma. Astfel c\u00e2ndva \u00eentre anii 507-512 (poate 508) \u00eemp\u0103ratul a adresat papei o scrisoare plin\u0103 de invective, c\u0103reia papa i-a dat r\u0103s- puns ferm (Apolo Geticus), sus\u0163in\u00e2nd puternic drepturile \u015fi libertatea Bisericii, nu doar \u00een afar\u0103 \u015fi mai presus de stat. Totodat\u0103 Symmachus ordon\u0103 episcopilor din Illiric, supu\u015fii Romei, s\u0103 nu aib\u0103 nici o leg\u0103tur\u0103 cu r\u0103s\u0103ritenii eretici. Aceast\u0103 atitudine este tipic papal\u0103. Ea a dat semnalul unei lupte nu doar spirituale, a partizanilor papei contra \u00eemp\u0103ratului \u015fi a partizanilor s\u0103i. O lupt\u0103 s\u00e2ngeroas\u0103 s-a declan\u015fat apoi \u00eentre anii 508-518, o rebeliune pornit\u0103 din Illiric, o zon\u0103 supus\u0103 papei. Suporterii \u00eensemna\u0163i ai papii \u00een r\u0103s\u0103rit erau monahii (c\u0103lug\u0103rii) numi\u0163i \u201ene- adormi\u0163i\u201d (akoimetoi). Printre rebelii \u015fi comploti\u015ftii ce conduceau revolta, al\u0103turi de generalul Vetelian erau \u015fi Iustin \u015fi Iustinian, viitorii \u00eemp\u0103ra\u0163i ce vor recunoa\u015fte jurisdic\u0163ia papei asupra \u00eentregii biserici. S\u0103-l ascult\u0103m pe marele istoric Gibbon, descriind un episod din faza oriental\u0103 a impunerii brutale a papismului. \u201eStatuile \u00eemp\u0103ratului au fost sf\u0103r\u00e2mate \u015fi persoana sa a fost \u0163inut\u0103 \u00een secret \u00eentr-o mahala, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, dup\u0103 trei zile, el a \u00eendr\u0103znit s\u0103 implore \u00eendurare supu\u015fior s\u0103i. F\u0103r\u0103 diadema sa, \u015fi \u00een postura unui suplimat, Anastasius a ap\u0103rut pe tronul de la circ. \u00cen fa\u0163a lui, catolicii (partizanii sinodului \u015fi papei) repetau originalul lor \u201etrisaghion\u201d (Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte f\u0103r\u0103 moarte, miluie\u015fte-ne pe noi), ca pretext contra trisaghionului monofizit, ce avea ad\u0103ugirea \u201eCel ce Te-ai r\u0103stignit pentru noi\u201d, ei au jubilat la oferta pe care el a proclamat-o prin vocea unui crainic de la a abdica de la purpur\u0103. Ei au ascultat de sfatul c\u0103, deoarece n-ar putea conduce to\u0163i, sar trebui mai \u00eent\u00e2i s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 \u00een alegerea unui suveran; \u015fi au acceptat s\u00e2ngele a doi mini\u015ftri nepopulari pe care st\u0103p\u00e2nul lor, f\u0103r\u0103 ezitare, i-a condamnat la lei. Aceste cruzimi furioase dar trec\u0103toare, au fost \u00eencurajate de succesorul lui Vitelian care, cu o armat\u0103 de huni \u015fi bulgari, \u00een cea mai mare parte idolatri, s-a declarat campionul credin\u0163ei catolice. \u00cen aceast\u0103 pioas\u0103 rebeliune, el a depopulat Tracia, a asediat Constantinopolul, a exterminat 65.000 de semeni cre\u015ftini, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a ob\u0163inut rechemarea episcopilor, satisfac\u0163ia papei \u015fi restabilirea doctrinei Sinodului Calcedonian, un tratat ortodox semnat cu ezitare de c\u0103tre muribundul Anastasios \u015fi \u00eendeplinit cu mai mult\u0103 credincio\u015fie de c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Iustin, un- chiul lui Iustinian. Acesta a fost primul dintre r\u0103zboaiele religioase purtate \u00een numele \u015fi de c\u0103tre discipolii Dumnezeului p\u0103cii.\u201d (Decline ard Fall\u2026, vol. IV, 526). Acest prim r\u0103zboi religios, care deschidea drum pustiirilor medievale, nu \u00eencepuse de fapt \u00een R\u0103s\u0103rit, ci \u00een Apus, \u015fi cu un succes mai durabil. Culmea \u00een\u0103l\u0163\u0103rii de sine la care ajunsese Papalitatea \u00eentre anii 502-507 transformase pe primul episcop al Bisericii \u00eentr-un idol viu, preot \u015fi judec\u0103tor suprem, un anti-Christos (vice-Christos sau contra Christos) a\u015fezat \u00een templul spiritual al cre\u015ftinismului. Idolatria, \u00een\u0103l\u0163area de sine, fariseismul, iubirea de bani sub aparen\u0163a sfin\u0163eniei, sunt numite abomina\u0163ie (Luca 16,14-15; Ezec. 8,3.6.9.13.15). \u015ei dac\u0103 \u00een p\u0103g\u00e2nism cultul \u00eemp\u0103ratului era o ur\u00e2ciune pentru adev\u0103ra\u0163ii credincio\u015fi, cu at\u00e2t mai mult \u00een cre\u015ftinism \u2013 cultul unui om care pretinde c\u0103 \u0163ine exact locul lui Christos, care este Dumnezeul adev\u0103rat. Pe de alt\u0103 parte, aceast\u0103 idolatrie stranie nu se poate impune altfel dec\u00e2t prin for\u0163\u0103, c\u0103ci toat\u0103 diploma\u0163ia \u015fi erudi\u0163ia nu este suficient\u0103 pentru a o instala. De acea \u00een profe\u0163ie siste- 88","mul papist este numit \u201eabomina\u0163ia pustiitoare\u201d sau \u201erebeliunea (f\u0103r\u0103delegea) pustiitoare\u201d. (Dan. 8,13.25; 12,11). \u00cen occident, \u00een timp ce Simah lupta cu lauren\u0163ienii \u00een Roma, Biserica catolic\u0103 din Ga- lia, care \u00eel c\u00e2\u015ftigase de partea ei pe Clovis, regele francilor p\u0103g\u00e2ni, preg\u0103tea \u00eenceputul unei noi ere \u00een care papismul s\u0103-\u015fi poat\u0103 desf\u0103\u015fura toate posibilit\u0103\u0163ile. A\u015fteptat de catolici ca eliberator, \u00eendemnat de clerul galican \u015fi \u00eencurajat de c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul de r\u0103s\u0103rit Anastasios, Clovis a \u00eence- put o expedi\u0163ie istoric\u0103 \u00eempotriva vizigo\u0163ilor. Clovis nu era cre\u015ftinat nici pe jum\u0103tate c\u00e2t Constantin; datele pe care ni le furnizeaz\u0103 istoricul Gregorius de Tours, lingu\u015fitorul s\u0103u, sunt destul de clare. Clovis l-a \u00eentrecut mult pe Constantin \u00een \u015firetenie \u015fi cruzime. De asemenea, francii, poporul pe care s-a sprijinit papis- mul, erau at\u00e2t de \u201ecre\u015ftina\u0163i\u201d, \u00eenc\u00e2t pe la anul 539 \u00eenc\u0103 mai aduceau unele jertfe omene\u015fti, iar \u00een tot cursul secoului al VI-lea, poporul nu se ru\u015fina s\u0103 \u00eentrerup\u0103 liturghia izbucnind: \u201eSfinte Martial, roag\u0103-te pentru noi, iar noi vom juca pentru tine!\u201d \u2013 dup\u0103 care se \u00eencingea hora \u00een biseric\u0103. Chiar \u00een secolele urm\u0103toare, s\u0103rb\u0103tori de esen\u0163\u0103 p\u0103g\u00e2n\u0103, cum ar fi \u201es\u0103rb\u0103toarea m\u0103garului\u201d, \u201es\u0103rb\u0103toarea nebunilor\u201d etc., erau cele mai iubite, fiind ocazii \u00een care oamenii aveau libertatea de a-\u015fi desc\u0103rca adev\u0103rata religie interioar\u0103 \u00eentr-un fel de carnaval, care parodia liturghia \u015fi domnia papei. (Acestea se practicau cu acordul Bisericii, uneori chiar \u00een Biseric\u0103, iar \u00een sec. XIII exista \u00een Sons chiar un oficiu al s\u0103rb\u0103torii m\u0103garului, condus de un arhiepiscop). \u00cen sec. VII p\u0103g\u00e2nismul germanic \u00eenc\u0103 va fi puternic \u00een Galia, \u00een special \u00een nord. Este oare o \u00eent\u00e2mplare c\u0103, \u00een miezul Evului Mediu, nordul Fran\u0163ei era catolic, \u00een timp ce sudul era agitat de curente antipapiste \u015fi relativ superior ca nivel de civiliza\u0163ie? \u00cen anul 507, Clovis, invitat de catolicii din Galia care erau gata s\u0103-\u015fi tr\u0103deze suveranii arieni, a pornit campania contra vizigo\u0163ilor. C\u00e2t timp fuseser\u0103 p\u0103g\u00e2ni, francii nu aveau ideea unui \u201er\u0103zboi sf\u00e2nt\u201d \u00een favoarea zeilor lor. Dar iat\u0103-i neofi\u0163i ai papismului \u015fi totul se schimb\u0103. \u00cen anul 506, \u00eel g\u0103sim pe Clovis activ contra alemanilor \u015fi turingilor, care erau p\u0103g\u00e2ni. Apoi \u00een 507, trece Loara \u015fi sose\u015fte \u00een Poitiers \u00eenso\u0163it de tot felul de semne \u015fi minuni (dac\u0103 este s\u0103-l credem pe Gregoire de Tours) ca dovezi ale ajutorului divin\u2026 \u00cenvinse pe vizigo\u0163i \u00een b\u0103t\u0103lia de la Vouille, \u015fi dup\u0103 ce petrece iarna din 507-508 la Bordeaux, cucere\u015fte Toulouse, capitala vi- zigo\u0163ilor; Angouloume cade, ca \u015fi Ierihonul, la sunetul tr\u00e2mbi\u0163elor sale \u015fi bate pe vizigo\u0163i p\u0103- trunz\u00e2nd p\u00e2n\u0103 \u00een Spania \u015fi restabilind onoarea Bisericii catolice. \u00centorc\u00e2ndu-se, aduce ofrande bogate sf\u00e2ntului (mort!) Martin din Tours. \u00cen timp ce se afla \u00een Tours, \u00een anul 508, a treia zi dup\u0103 victorie, prime\u015fte de la \u00eemp\u0103ratul Anastasios titlul onorific de consul \u015fi august roman, ap\u0103r\u00e2nd \u00een fa\u0163a poporului ca un delegat al \u00eemp\u0103ratului \u00een Galia \u00eembr\u0103c\u00e2nd purpura \u015fi hlamida. (Probabil \u00eemp\u0103ratul c\u0103uta s\u0103-\u015fi atrag\u0103 pe Clovis \u015fi Biserica din Galia de partea lui, deoarece \u00eentre \u00eemp\u0103rat \u015fi pap\u0103 erau cele mai proaste rela\u0163ii). Dup\u0103 aceste evenimente, st\u0103p\u00e2n peste un teritoriu \u00eentins, Clovis \u00ee\u015fi stabile\u015fte capitala la Paris \u00een acela\u015fi an (508). Aceasta marcheaz\u0103 \u00eentemeierea Franciei (Fran\u0163a) primul stat catolic care va fi principalul promotor al papismului. Cu privire la importan\u0163a istoric\u0103 a evenimentului, istoricii ne spun c\u0103 regatul Franc \u201ese deosebe\u015fte de celelalte regate barbare, fiind singurul stat catolic din occident, \u015fi pentru c\u0103 prelunge\u015fte \u015fi eternizeaz\u0103 Imperiul Roman. \u00cen timp ce Italia este ostrogotic\u0103 \u015fi Afirica e vandal\u0103, urm\u00e2nd a fi cucerit\u0103 de greci, Francia \u00ee\u015fi va urma, prin aceste crize, destinul s\u0103u bine stabilit, \u015fi, dup\u0103 multe convulsii, va domina occidentul cre\u015ftin\u201d (Augustin Fliche \u2013 La Chretiente medievale VII, 36,37, Paris, 1929). Clovis \u201ea legat regalitatea merovingian\u0103 de episcopat, a preg\u0103tit alian\u0163a carolingienilor cu Roma, a asigurat ac\u0163iunea franc\u0103 \u015fi roman\u0103 \u00een Germania p\u0103g\u00e2n\u0103, a dat monarhiei carolingi- ene caracterul s\u0103u eclesiastic, a anticipat stabilirea sf\u00e2ntului imperiu roman, cheia de bolt\u0103 a \u00eentregului Ev Mediu. Consecin\u0163ele acestui fapt sunt riguros sigure\u2026 Biserica, al c\u0103rei \u015fef era la Roma, ca odinioar\u0103 \u00eemp\u0103ratul, reprezentat\u0103 \u00een provincii prin prima\u0163i, mitropoli\u0163i, episcopi, ca odinioar\u0103 imperiul prin prefec\u0163ii, vicarii \u015fi preziden\u0163ii s\u0103i, cuprinz\u00e2nd \u00een unitatea ei de cre- din\u0163\u0103 popula\u0163iile \u00eenglobate \u00een unitatea imperiului, sim\u0163ind misiunea sa universal\u0103, ca i imperiu, 89","av\u00e2nd luate, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, toate formele vechi pentru a-\u015fi turna \u00een ele ideile ei \u2013 voia un \u015fef temoral unic; \u00een Clovis ea \u00eel recuno\u015ftea pe Constantin \u015fi \u00eel presim\u0163ea pe Carol Magul\u201d (Histoire generale du IV-eme siecle a nos Jours, vol. 1, 120-122, lib Armad Collin, Paris, ed. IV, 1934). Enciclopedia catolic\u0103 subliniaz\u0103: \u201eCa om de stat, Clovis a realizat ceea ce nici geniul lui Teodoric, nici al\u0163i contemporani barbari n-au f\u0103cut; pe ruinele Imperiului Roman a construit un sistem puternic a c\u0103rui influ- en\u0163\u0103 a dominat civiliza\u0163ia Europei multe secole \u015fi din care au izvor\u00e2t Fran\u0163a, Germania, Bel- gia, Olanda, Elve\u0163ia \u015fi o parte din Spania \u015fi Italia.\u201d \u00centre anii 508-511, Clovis a proclamat legea salic\u0103 ce prevedea toate rela\u0163iile din statul s\u0103u. Este interesant de observat c\u0103 se prevedea r\u0103scump\u0103rarea prin bani a uciderii de c\u0103tre asasin ajutat de rudele lui (vezi Num. 35,31) iar amenda varia \u00een func\u0163ie de valoarea social\u0103 a victimei: un \u0163\u0103ran costa 200 de solizi, un preot sau un conte \u2013 600 de solizi, iar un episcop \u2013 900 de solizi!\u2026 Aceste legi vor duce mai t\u00e2rziu la concep\u0163ia indulgen\u0163elor a cump\u0103r\u0103rii iert\u0103- rii cere\u015fti, prin intermediul harului administrat de Biseric\u0103\u2026 De-a lungul Evului Mediu Fran\u0163a avea s\u0103 fie numit\u0103 \u201eECCLESIAE PRIMOGEITA FILLA \u2013 fiica \u00eent\u00e2i n\u0103scut\u0103 a Bisericii\u201d, iar francii \u2013 poporul ales al leg\u0103m\u00e2ntului papal. \u00cence- p\u00e2nd cu crearea regatului franco-catolic, celelalte regate vor trebui, for\u0163ate cu diploma\u0163ia, in- trigile, amenin\u0163\u0103rile Bisericii sau de sabie, s\u0103 accepte papismul ca religie de stat sau s\u0103 fie smulse din r\u0103d\u0103cini. R\u0103zboaiele lui Clovis \u015fi revolta lui Vitalian, gravit\u00e2nd \u00een jurul tronului papal, \u00een\u0103l\u0163at de cur\u00e2nd la nivel medieval, sunt primele semne ale instaur\u0103rii unei nou ordini \u00een lumea antic\u0103: papismul. Dup\u0103 victoria sa, Clovis \u015fi-a \u00eent\u0103rit tronul, omor\u00e2nd \u015fapte prin\u0163i franci dintre rudele sale. Pe Cloderic, fiul lui Siegebert l-a pus s\u0103-\u015fi ucid\u0103 tat\u0103l, care era regele francilor ripuari, apoi l-a pedepsit ca s\u0103 poat\u0103 lua el \u015fi tronul aceluia. Pe regele Chararis \u00eel face s\u0103 se tund\u0103 pentru a fi ordinat preot, \u00eempreun\u0103 cu fiul s\u0103u, apoi \u00eei ucide pe am\u00e2ndoi etc. Istoricul Gregoire de Tours, aproape singurul care ne-a relatat evenimentele acelui timp, scrie despre acest \u201esf\u00e2nt\u201d balaamic \u015fi lingu\u015fitor: \u201e\u00cen fiecare zi, Dumnezeu f\u0103cea s\u0103 cad\u0103 astfel du\u015fmanii lui Clovis sub m\u00e2na sa \u015fi \u00eei m\u0103rea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia, pentru c\u0103 el mergea cu o inim\u0103 dreapt\u0103 \u00eenaintea Domnului, f\u0103c\u00e2nd ce este drept \u00een ochii S\u0103i\u2026\u201d Cu consim\u0163\u0103m\u00e2ntul papei, Clovis a ridicat noi episcopii \u00een Francia \u015fi a rezidat conci- liul din Orleans din 511, dup\u0103 care a murit. Sarcofagul s\u0103u a fost p\u0103strat \u00een cripta sfintei Genoveva p\u00e2n\u0103 la revolu\u0163ia francez\u0103, c\u00e2nd dup\u0103 aproape 1290 de ani de la \u00eentemeierea Fran- \u0163ei, a fost sf\u0103r\u00e2mat \u015fi \u00eempr\u0103\u015ftiat \u00een v\u00e2nt \u00eempreun\u0103 cu Biserica, ca un simbol a supersti\u0163iei fana- tice a vechiului regim papist. Dar a existat vreo leg\u0103tur\u0103 \u00eentre triumful lui Simah \u015fi victoria biserici, prin Clovis, \u00een Galia? De\u015fi avem prea pu\u0163ine informa\u0163ii despre aceast\u0103 epoc\u0103, vom ar\u0103ta ce se \u015ftie pentru ca cititorul s\u0103 r\u0103spund\u0103 singur la aceast\u0103 \u00eentrebare. Deja de la sf\u00e2r\u015fitul secolului al V-lea papa era admis ca arbitru \u00een problemele Bisericii din Galia, astfel \u00eenc\u00e2t proclamarea suprema\u0163iei lui Syimmachus n-a st\u00e2rnit nici un protest au- zit. Arhiepiscopul Avitus de Vienne (pe teritoriul burgunzilor care erau alia\u0163i francilor) care ceruse \u00een anul 506-507 recunoa\u015fterea lui Simah, \u00eentr-o scrisoare adresat\u0103 senatului, a fost un mare ap\u0103r\u0103tor al Papalit\u0103\u0163ii. El spune c\u0103 \u201edac\u0103 papa este lep\u0103dat, nu cade doar un episcop ci \u00eentreaga institu\u0163ie a episcopatului\u201d. Avitus a fost un mare maestru retor \u015fi poet (a scris un poem \u201eDespre virginitate\u201d \u015fi 666 Hexametri \u015fi 87 de scrisori de mare importan\u0163\u0103 pentru cu- noa\u015fterea istoriei Biserice\u015fti \u015fi politice \u00eentre 499 \u015fi 518, \u00eentre care \u015fi faimoasa scrisoare c\u0103tre Clovis, cu ocazia botezului s\u0103u. El poate s\u0103 fi fost un om de leg\u0103tur\u0103 dintre cele dou\u0103 eveni- mente). Dar cel mai proeminent arhiepiscop galican din acel timp a fost Caesarius de Arles, un teolog augustinian zelos, vr\u0103jma\u015f al semipelagianismului \u015fi arianismului. \u00cen problema dumi- 90","nicii, care p\u00e2n\u0103 atunci nu era considerat\u0103 ca un sabat (oprire contemplat\u0103 de la lucru), Caesarius a militat pentru sfin\u0163irea duminicii ca sabat complet, lucru care era greu de admis pentru catolicii contemporani. Se pare c\u0103 zelul lui era excitat \u015fi de st\u0103ruin\u0163a vechiului obicei care p\u0103stra sabatul pe l\u00e2ng\u0103 duminic\u0103, obicei prezent la vizigo\u0163i \u015fi probabil \u015fi la ceilal\u0163i arieni \u015fi la o serie de cre\u015ftini din apus care nu acceptaser\u0103 jurisdic\u0163ia Romei. Faptul c\u0103 \u00eentre Evitus \u015fi Caesarius papa Syimmachus l-a preferat pe Caesarius ca vicar al s\u0103u, acesta fiind primul epi- scop din occident care prime\u015fte paliu din partea papei, ne-ar l\u0103sa s\u0103 \u00eentrevedem felul cu \u00een\u0163e- legea Simah problema duminical\u0103. Se \u015ftie c\u0103 Symmachus a introdus \u201eGloria in ecelsis\u201d \u00een messa duminical\u0103 \u015fi la s\u0103rb\u0103torile martirilor \u015fi paralel cu sfin\u0163irea tot mai strict\u0103 \u015fi mai exclu- sivist\u0103 a duminicii, s-a dezvoltat messa roman\u0103 original\u0103, care era de fapt o liturghie comun\u0103 la Roma \u015fi \u00een Francia. Papa a dat lui Caesarius puteri depline de a-l reprezenta \u00een Galia \u015fi Spania, s\u0103 \u0163in\u0103 sinoade \u015fi s\u0103 dea scrisori de recomanda\u0163ie clerului care c\u0103l\u0103torea la Roma. Arles, sediul lui Caesarius era pe teritoriul ostrogotic al Galiei, dar Caesarius vicarul papei, era autorizat s\u0103 controleze Biserica din Galia \u015fi Spania vizigot\u0103. \u00cen conflictele dintre franci, ostrogo\u0163i , vizigo\u0163i \u015fi burgunzi, puteri al c\u0103ror hotar era apropiat de Arles, Caesarius a fost de mai multe ori acuzat \u015fi chiar pedepsit pentru ma\u015fina\u0163iuni politice \u00een favoarea puterilor care favorizau Biserica, \u00eenclin\u00e2nd spre catolicism (franci \u015fi burgunzi). \u00cen anul 508, a fost acu- zat de ostrogo\u0163i c\u0103 ar fi voi t s\u0103 predea cetatea Arles \u00een m\u00e2inile asediatorilor franci \u015fi burgunzi. El a fost colaborator devotat al papei, f\u0103c\u00e2nd mult pentru \u00eent\u0103rirea autorit\u0103\u0163ii pontificale, nu numai \u00een provincia sa, ci \u015fi \u00een restul Galiei. Ca vicar pontifical, a prezidat \u00eentre anii 506-541 o serie de 12 sinoade din Galia \u015fi Spania. A scris \u201eStatul Bisericii vechi\u201d, urm\u0103rind disciplina laicilor, eclesia\u015ftilor \u015fi monahilor. El a fost un mare predicator popular ale c\u0103rui predici mo- raliste f\u0103ceau apel l sanc\u0163iuni divine, la iad \u015fi purgatoriu, la clasificarea p\u0103catelor \u015fi p\u0103c\u0103to\u015fi- lor. Moralismul s\u0103u \u00eenfiera desfr\u00e2ul, be\u0163ia, neglijarea liturghiei, violarea duminicii, avari\u0163ia, supravie\u0163uirea practicilor p\u0103g\u00e2ne. El a determinat pe papa Symmachus s\u0103 interzic\u0103 c\u0103s\u0103toria c\u0103lug\u0103ri\u0163elor \u015fi au fost adoptate reguli monahale stricte \u00een toat\u0103 Galia, \u00een sec. VI. Aici este lo- cul s\u0103 spunem c\u0103 misionari monahi au avut un mare rol \u00een acest secol \u00een r\u0103sp\u00e2ndirea teoriei supunerii fa\u0163\u0103 de pap\u0103. O alt\u0103 figur\u0103 istoric\u0103 ce ne sugereaz\u0103 leg\u0103tur\u0103 dintre Symmachus \u015fi Biserica ce s-a sprijinit pe Clovis a fost arhiepiscopul Remigius din Reims. Este principalul cleric care l-a \u201econvertit\u201d pe Clovis \u015fi l-a botezat. A ridicat o serie de episcopii \u00een nordul Fran\u0163ei, cu con- sim\u0163\u0103m\u00e2ntul papei. Probabil c\u0103 acestea sunt acelea\u015fi episcopii pe care e-a ridicat Clovis \u201ecu consim\u0163\u0103m\u00e2ntul papei\u201d, c\u0103ci Clovis a fost aliatul lui Remigius. Aceste episcopii au \u00eenceput s\u0103 fie fondate pe r\u00e2nd \u00eenc\u0103 din 499. Dac\u0103 a avut loc o leg\u0103tur\u0103 real\u0103 \u015fi direct\u0103 \u00eentre Symmachus \u015fi Remigius, nu putem sus\u0163ine dec\u00e2t pe baza unor indicii. Faptele lui Remigius arat\u0103 c\u0103 el era adeptul catolicismului \u015fi papismului. \u00cen anul 517, de exemplu, converte\u015fte pe un episcop arian \u00eentr-un sinod, iar \u00een anul 523 va felicita pe noul pap\u0103 Hormisdas la alegerea sa \u2013 ceea ce ne poate ar\u0103ta c\u0103 nu sunt motive s\u0103 ne \u00eendoim de leg\u0103tura lui cu Symmachus, de\u015fi coresponden\u0163a dintre papi \u015fi episco- pii franci din secolul VI s-a pierdut. Remigius a avut o influen\u0163\u0103 extraordinar\u0103 asupra popo- rului \u015fi asupra prela\u0163ilor. Unele lucr\u0103ri afirm\u0103 c\u0103 \u201eClovis a devenit un loial suporter al autorit\u0103\u0163ii episcopului Romei\u201d (Christianity through the centuries, pag. 171, E.E. Cairns, 1967, USA), \u015fi c\u0103 \u00een 511 Clovis a convocat conciliul din Orleans stabilind privilegiile speciale ale regilor franci fa\u0163\u0103 de pap\u0103. Diaconul Ennodius, poate cel mai mare suporter al lui Symmachus, originar din Arles, a avut o evolu\u0163ie foarte obi\u015fnuit\u0103 pentru acele timpuri. A fost logodit dar \u00een cele din urm\u0103 a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 devin\u0103 preot, deci nec\u0103s\u0103torit. Logodnica s-a c\u0103lug\u0103rit \u015fi ea. Apoi Ennodius a deve- nit diacon - secretar al arhiepiscopului Laurentius de Milano, unchiul s\u0103u \u015fi \u00een aceast\u0103 calitate \u00eel va ap\u0103ra el pe Symmachus \u00een scrisorile sale, \u00een timp ce unchiul s\u0103u, arhiepiscopul de Mi- 91","lano, a fost primul episcop care a semnat decretele conciliului. Referitor la obiec\u0163iile formu- late contra incompeten\u0163ei \u015fi regularit\u0103\u0163ii conciliului, el a atacat pe adversarii lui Simah pro- clam\u00e2nd incapacitatea judec\u0103torilor omene\u015fti de a hot\u0103r\u00ee \u00een chestiuni care apar\u0163in de papi; \u201ef\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, Dumnezeu a consim\u0163it ca problemele oamenilor s\u0103 fie rezolvate de c\u0103tre oa- meni. El \u00eens\u0103 \u015ei-a rezervat pentru Sine judecata asupra pontifului scaunului suprem\u201d (Libel- lus\u2026 93). Nu f\u0103r\u0103 rezultat a lingu\u015fit Ennodius scaunul papal. \u00cen anul 514, devine episcop de Pavia, apoi ambasador al papei la Constantinopol. Ennodius a fost ultimul reprezentant al ve- chii \u015fcoli de retoric\u0103. \u00cen scrierea \u201eParanensis Didascalia\u201d (511) laud\u0103 minunata putere a celei mai proeminente dintre artele liberale, retoric\u0103, aceast\u0103 limbu\u0163ie avoc\u0103reasc\u0103 a antichit\u0103\u0163ii prin care un vinovat este f\u0103cut nevinovat \u015fi viceversa. El ilustreaz\u0103 propria sa metod\u0103 \u00een exerci\u0163ii declamatoare pe teme p\u0103g\u00e2ne (Homer), a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit credincios tradi\u0163iei academice a \u015fcolilor romane. A scris un epitalam \u00een care laud\u0103 frumuse\u0163ea zei\u0163ei Venus goal\u0103, \u00eenc\u00e2t este greu de crezut c\u0103 de\u015fteptul \u015fi diplomatul celibatar, care-\u015fi trimisese logodnica la m\u0103n\u0103stire, era cuminte\u2026 Totu\u015fi, \u00een alte scrieri, el combate fabulele poe\u0163ilor \u015fi arat\u0103 Biblia ca fiind su- prema cultur\u0103 ca un avocat. Evenimentele din anul 507-508 s-au desf\u0103\u015furat \u00eentr-un timp c\u00e2nd Biserica trecea printr-o perioad\u0103 hot\u0103r\u00e2toare a acumul\u0103rilor p\u0103g\u00e2ne \u015fi a altor schimb\u0103ri \u00een cult. Tot Symma- chus a \u00eenceput instituirea beneficiilor eclesiastice stabilite mai \u00eent\u00e2i \u00een Galia. \u00centre timp messa latin\u0103 se dezvoltase mult. Mai demult, cre\u015ftini romani ca \u015fi cei afri- cani sau galicani, aveau o \u201eliturghie\u201d comun\u0103, adic\u0103 cea greac\u0103, r\u0103s\u0103ritean\u0103. Ea este descris\u0103 \u00een cartea a opta a Constitu\u0163iilor Apostolice. Schimbarea formei liturghiei s-a petrecut \u00eencep\u00e2nd din timpul lui Constantin cel Mare, dar forma actual\u0103 provine din timpul papilor Gelasius \u015fi Symmachus, \u00eentre anii 492-514, care este a\u015fa cum am v\u0103zut \u015fi timpul triumfului Papalit\u0103\u0163ii, \u00een cre\u015ftin\u0103tate. Noua form\u0103 a messei latine este mai scurtat\u0103, fa\u0163\u0103 de cea veche, r\u0103s\u0103ritean\u0103. Lun- gile mul\u0163umiri pentru binecuv\u00e2nt\u0103rile divine sunt \u00een mare parte scoase. O alt\u0103 schimbare a fost \u015fi omiterea invoc\u0103rii Duhul Sf\u00e2nt (epiklesis). Se crede c\u0103 noua mess\u0103 a fost format\u0103 sub influ- en\u0163a liturghiei din Alexandria. \u00cen Roma, Symmachus a luat m\u0103suri severe contra maniheilor, a ordonat arderea c\u0103r\u0163i- lor lor \u015fi i-a alungat din cetate. Dintre scrierile sale, exist\u0103 \u00eenc\u0103 24\u2026 Preten\u0163iile \u015fi faptele lui Symmachus au fost folo- site ca argument \u00een Evul Mediu, chiar \u00een dictatele marelui pap\u0103 Grigore la VII-lea care zicea \u00een a 23-a tez\u0103 a sa: Pontiful roman, dac\u0103 a fost r\u00e2nduit legiuit, devine prin meritele fericitului Petru f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, sf\u00e2nt, dup\u0103 m\u0103rturisirea sf\u00e2ntului Ennodius, episcop de Pavia, sprijinit\u0103 de mul\u0163i sfin\u0163i p\u0103rin\u0163i, precum se spune \u00een decretele sf\u00e2ntului pap\u0103 Symmachus (Crestoma\u0163ie de istorie universal\u0103 medie \u2013 Francis Pall). Enciclopedia Italian\u0103 la titlul PAPATO, ne spune: Dintre toate prerogativele papale, cea mai singular\u0103 \u015fi mai exclusiv\u0103 este infailibilitatea. Aceast\u0103 infailibilitate este presupus\u0103 \u015fi implicit atribuit\u0103 papilor, \u00een special prin dezvoltarea dogmei primatului lui Petru de c\u0103tre Leon \u015fi proclamat\u0103 solemn \u00een sinoade apoi propus\u0103 \u015fi impus\u0103 \u00een cre\u015ftin\u0103tate, \u00eencep\u00e2nd cu evenimentele descrise mai sus (502-508). Triumful doctrinei lui Leon la Calcedon \u015fi sus\u0163inerea n continuare cu energie a ortodoxiei (diofizismului) f\u0103r\u0103 compromisuri a contribuit la faima scaunului roman \u00een tot acest timp. Dar indiferent de corectitudinea unei doctrine, atitudinea luciferic\u0103 (satisf\u0103cut\u0103 acum) a papilor ne arat\u0103 c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r \u00een 507-508 \u201eur\u00e2ciunea pustiirii\u201d a fost a\u015fezat\u0103 \u00een sanctuarul spiritual al cre\u015ftinismului ca idol, zeu \u015fi preot n acela\u015fi timp, a\u015fa cum spuneau profe\u0163ii \u015fi apostolii \u2013 92","Daniel cap. 8 \u015fi cap. 12; 2 Tes. 2,1-12; 1 Ioan 2,18. De la aceast\u0103 dat\u0103, ni s-a promis c\u0103 perioada special\u0103 a sf\u00e2r\u015fitului, \u00eencep\u00e2nd cu sf\u00e2r\u015fitul suprema\u0163iei papale medievale, se va \u00eencheia la 1290 de ani dup\u0103 acest eveniment (Dan. \u201e12,11; Ezech. 4,5.6) a\u015fa cum sa realizat de fapt prin marea lovitur\u0103 dat\u0103 Papalit\u0103\u0163ii \u00een 1798 de c\u0103tre Fran\u0163a revolu\u0163ionar\u0103 (Apoc. 13,3). Fran\u0163a a sus\u0163inut Papalitatea cu sabia \u015fi tot Fran\u0163a i-a dat lovitura mortal\u0103 de sabie. Prin triumful Papalit\u0103\u0163ii, oficiul de mare preot \u015fi judec\u0103tor suprem al Domnului Christos era \u00eenl\u0103turat din con\u015ftiin\u0163ele oamenilor. Fiin\u0163a care s-a interpus ca vice-Christos \u00eentre p\u0103c\u0103tos \u015fi M\u00e2ntuitorul s\u0103u, a pretins de atunci \u00eencoace tot mai insistent c\u0103 Christos nu exercit\u0103 \u00een mod direct atribu\u0163iile Sale de M\u00e2ntuitor, ci doar prin mijlocirea papei \u015fi a preo\u0163ilor care sunt delega\u0163ii s\u0103i. Prin acestea, cre\u015ftinii alegeau \u00een locul lui Iisus pe \u201eCezar\u201d \u015fi pe \u201eBaraba\u201d\u2026 De aceea aveau s\u0103 simt\u0103 din plin puterea vice-diavolului pe care \u015fi l-au ales. Hormisdas (514-523) A fost c\u0103s\u0103torit \u00eenainte de a fi ales pap\u0103. Alegerea sa a pus cap\u0103t schismei lauren\u0163ienilor. Hormisdas a continuat politica lui Symmachus, la alegerea sa a fost felicitat de c\u0103tre Remigius din Francia. \u00cen anul 515 chiar \u00eemp\u0103ratul Anastasius \u00eel invit\u0103 ca arbitru \u00een ni\u015fte tulbur\u0103ri pornite din Sci\u0163ia Mic\u0103 (Dobrogea). Unii monahi latini, proveni\u0163i din Sci\u0163ia, sus\u0163i- neau c\u0103 adausul la Trisaghin \u201eDumnezeule\u2026 Cel ce T-ai r\u0103stignit pentru noi\u201d poate fi \u00een\u0163eles \u00een sens corect, ortodox, \u00een timp ce al\u0163ii \u00eel respingeau ca av\u00e2nd la origine inten\u0163ie monofizit\u0103. Aceast\u0103 nou\u0103 disput\u0103, desf\u0103\u015furat\u0103 \u00een r\u0103s\u0103rit, s-a numit \u201eteopaschit\u0103\u201d. Papa Hormisdas s-a de- clarat contra adausului; totu\u015fi mul\u0163i ortodoc\u015fi r\u0103s\u0103riteni \u00eel admiteau. \u00cen acest timp se desf\u0103\u015fura rebeliunea lui Vitalian, despre care s-a vorbit mai \u00eenainte. R\u0103scula\u0163ii pleca\u0163i din Illiric (Dacia sud-dun\u0103rean\u0103) la incita\u0163ia posibil\u0103 a scrisorii papei Sym- machus, av\u00e2nd pare-se \u015fi motive sau pretexte de ordin social, s-au aruncat asupra Constanti- nopolului, umilindu-l pe \u00eemp\u0103rat. \u00cen acela\u015fi timp, \u00eentre anii 515-517, papa Hormisdas trimite dou\u0103 ambasade conduse de Ennodius la Constantimopol, pentru ca r\u0103s\u0103ritul s\u0103 resping\u0103 orice tentativ\u0103 de compromis cu ereticii monofizi\u0163i \u015fi s\u0103 accepte, desigur, jurisdic\u0163ia suprem\u0103 a pa- pei de Roma. Dar \u00eencerc\u0103rile diplomatice au r\u0103mas f\u0103r\u0103 rezultat. Mai degrab\u0103 sabia r\u0103scula\u0163i- lor a \u00eenceput s\u0103 conving\u0103 Constantinopolul. \u00centre timp s-a catolicit \u015fi regele Sigismud al Burgundiei, \u00een Apus (517), autoriz\u00e2nd un sinod contra arienilor. Prin aceasta, cre\u015ftinii de pe teritoriul s\u0103u ortodoc\u015fi sau arieni, vor trebui s\u0103 accepte papismul. \u00cen anul 518, \u00eemp\u0103ratul Anastasios, \u00eenvins de sil\u0103, cedeaz\u0103 r\u0103scula\u0163ilor pentru a readuce Biserica r\u0103s\u0103ritean\u0103 la ortodoxia catolic\u0103 papal\u0103. Atunci Roma a \u00eenceput s\u0103 pun\u0103 condi\u0163ii umilitoare adic\u0103 s\u0103 fie \u015fterse din pomelnice numele tuturor patriarhilor \u015fi \u00eemp\u0103ra\u0163ilor de Con- stantinopol care muriser\u0103 \u00een dezbinare fa\u0163\u0103 de Biserica roman\u0103. Dup\u0103 moartea lui Anastasios \u00een 518, a devenit \u00eemp\u0103rat Iustinus din Illiricul \u201ecatolic\u201d, un suporter al papismului, av\u00e2nd ca principali mini\u015ftri pe nepotul Iustinianus \u015fi pe generalul Vitalianus, care condusese lovitura de stat. Noul regim a condamnat Henotikonul (documentul de compromis cu monofizi\u0163ii) \u015fi pe partizanii lui, primind condi\u0163iile Romei. Papa Hormisdas a cerut mai mult; ca numele papilor din timpul acestei schisme de 35 de ani (de la Gelsasius la Symmachus) s\u0103 fie iar\u0103\u015fi scrise \u00een pomelnicele bizantine iar Biserica r\u0103s\u0103ritean\u0103 \u00eempreun\u0103 cu patriarhul de Constantinopol s\u0103 semneze un formular cu declara\u0163ie expres\u0103 c\u0103 se vor supune \u00een totul Romei \u00een materie de credin\u0163\u0103, deoarece ortodoxia curat\u0103 s-a p\u0103strat din totdeauna la Roma, dup\u0103 f\u0103g\u0103duin\u0163a dat\u0103 de Christos lui Petru \u015fi c\u0103 Biserica Roman\u0103 fiind singura Biseric\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare, supunerea fa\u0163\u0103 de ea este singura garan\u0163ie a ortodoxiei (doctrinei corecte). Ca ur- mare, \u00een anul 519, r\u0103s\u0103ritul a semnat acest document ru\u015finos care dovede\u015fte c\u0103 \u00eencep\u00e2nd cu Symmachus, papismul este \u00een continuu progres. Dar acest act de \u00eengenunchere pe veci nu a fost pe placul tuturor. Mul\u0163i clerici \u015fi laici au protestat, \u00eentre care \u015fi arhiepiscopul de Tesalo- 93","nic, care fusese vicar papal. Aceast\u0103 stare de dezbinare spiritual\u0103 cu privire la papism avea s\u0103 continue \u00een r\u0103s\u0103rit de-a lungul secolelor. Dup\u0103 ce a dob\u00e2ndit acest succes \u00eensemnat, Papalitatea a vegheat cu ochi de argus la p\u0103strarea lui. \u00cen timp ce r\u0103s\u0103ritul se supunea papei, Teodoric, regele ostrogo\u0163ilor, a \u00eenceput s\u0103 se team\u0103 pentru soarta regatului s\u0103u \u015fi a devenit adversar al papilor. De\u015fi papa era un supus al regatului ostrogotic, ultimele evenimente \u00eel f\u0103ceau \u201eatotputernic\u201d \u015fi mai presus de \u00eemp\u0103ra\u0163i \u015fi regi\u2026 Primar al Romei \u015fi administrator al unor \u00eentinse domenii feudale italiene, \u015fef preferat al poporului italian, papa nu era \u00eempiedicat acum dec\u00e2t de prezen\u0163a ostrogo\u0163ilor \u015fi de lipsa acor- dului imperial pentru a deveni un suveran independent. Iohannes (523-526) Papa Ioan a continuat politica predecesorilor s\u0103i. \u00cen anul 525 este trimis de c\u0103tre regele Teodoric (cre\u015ftin arian) s\u0103 cear\u0103 la Constantinopol toleran\u0163\u0103 pentru arienii din r\u0103s\u0103rit, pentru fra\u0163ii de credin\u0163\u0103 ai lui Teodoric. Poate nici nu a cerut a\u015fa ceva \u00eemp\u0103ratului ajung\u00e2nd acolo. \u00cen schimb, \u015fi-a confirmat suprema\u0163ia \u015fi l-a consacrat oficial pe Iustin ca \u00eemp\u0103rat, \u00eencoron\u00e2ndu-l. C\u00e2nd s-a \u00eentors la Roma, i s-a f\u0103cut o primire triumfal\u0103, ceea ce a \u00eent\u0103rit temerile lui Teodoric, care b\u0103nuia, probabil nu f\u0103r\u0103 temei, un complot aranjat de \u00eemp\u0103rat. Teodoric l-a arestat pe pap\u0103 \u015fi \u00eempreun\u0103 cu el l-a \u00eentemni\u0163at \u015fi pe scorul s\u0103u, Symmachus, \u015fi pe filozoful Boetihius, prietenul papei, care a fost executat pentru tr\u0103dare. Astfel conflictul dintre ostrogo\u0163ii arieni \u015fi romanii catolici, dintre regele Italiei \u015fi pontiful roman care \u00eencepuse s\u0103 \u00eencoroneze \u00eemp\u0103ra\u0163i, a continuat s\u0103 se ascut\u0103. Felix al IV-lea (526-530) Ales pap\u0103 sub influen\u0163a lui Teodoric. Printr-un asemenea amestec, ostrogo\u0163ii deveneau tot mai sup\u0103r\u0103tori pentru ierarhia roman\u0103. Pe timpul acestui Felix, Benedict de Nuria a \u00eentemeiat \u00een pus prima m\u0103n\u0103stire (Monte Cassino). Ordinul benedictinilor va deveni apoi vestit: 24 de papi vor fi mai t\u00e2rziu ale\u015fi dintre ace\u015fti monahi. \u00centre timp \u00een r\u0103s\u0103rit, vine la tron Justinian, nepotul lui Iustin, \u00een 527, \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia sa Teodora. Ace\u015ftia vor juca un mare rol istoric pentru Papalitate, pentru Biseric\u0103, pentru im- periu \u015fi pentru viitorul Europei medievale. Justinian a conceput un vast proiect de refacere a unit\u0103\u0163ii pierdute a imperiului, voind s\u0103 restaureze imperiul roman din punct de vedere politic, pornind de la unitatea credin\u0163ei \u015fi a Bisericii cre\u015ftine. Av\u00e2nd nevoie de bani pentru a potoli pe n\u0103v\u0103litori \u015fi pentru a-\u015fi realiza pla- nurile, el a \u00eenceput s\u0103-\u015fi persecute cr\u00e2ncen pe p\u0103g\u00e2ni, evrei \u015fi necatolici, lu\u00e2ndu-le averile, li- bert\u0103\u0163ile \u015fi supun\u00e2ndu-i la torturi \u015fi execu\u0163ie. \u00cen timp ce el era ortodox \u015fi se preocupa chiar \u015fi noaptea de definirea dogmei christologice. Teodora, \u00eemp\u0103r\u0103teasa, a fost o femeie de circ u\u015furatic\u0103; sus\u0163ine monofizitismul. Ambii se \u00eemp\u0103cau de minune \u00een conducerea statului, deoarece unui persecuta pe ortodoc\u015fi, iar cel\u0103lalt pe monofizi\u0163i. \u00cen timpul domniei lor, generalul Procopius din Cezarea a scris o istorie a acelei epoci sub titlul ANECDOTA (istoria secret\u0103), tradus\u0103 \u015fi \u00een limba rom\u00e2n\u0103. Enciclopedia Catolic\u0103 afirm\u0103: Justinian a fost cel mai mare \u00eemp\u0103rat roman, dup\u0103 Constantin, poate cel mai mare dintre to\u0163i cezarii romani. Epoca lui Justinian a fost un timp \u00een care capul \u00eencoronat s-a amestecat cel mai mult \u00een treburile Bisericii. Ca \u015fi Constantin, el se credea rege \u015fi preot, iar pe \u015feful Bisericii, oricine ar fi fost, \u00eel considera doar un fel de ministru al cultelor. 94","\u00cen anul 529, Justinian a \u00eenceput publicarea faimosului s\u0103u cod de legi (Corpus Juris Civilis) care este o culegere a tuturor legilor imperiale vechi \u015fi noi, inclusiv cele date de Justinian. Acest cod va sta la baza legisla\u0163iei europene p\u00e2n\u0103 la napoleon. Justinian poate fi so- cotit drept ultimul \u00eemp\u0103rat roman de tipul lui Constantin \u015fi primul \u00eemp\u0103rat medieval \u015fi bizan- tin. Din timpul s\u0103u, occidentul va fi tot mai papist \u015fi mai roman (latin) iar orientul imperiului va deveni tot mai grecesc, mai ales c\u0103 nu fusese nicic\u00e2nd cu adev\u0103rat roman. \u00cen anul 529, Justinian a dat o lege prin care declara c\u0103 deoarece Constantinopol este sediul imperial, Biserica de Constantinopol este capul tuturor bisericilor. Aceast\u0103 dispozi\u0163ie se poate referi la \u00eentreaga cre\u015ftin\u0103tate, ca o retragere a recunoa\u015fterii primatului Romei, deoarece actualul pap\u0103 Felix era tolerant fa\u0163\u0103 de arieni,. Sau poate se referea doar la imperiul de r\u0103s\u0103rit \u00een care papii de Alexandria sau patriarhii de Antiohia nu vedeau cu ochi buni \u00eent\u00e2ietatea Constantinopolei. Bonifacius II (530-532) A fost un ostrogot din Roma, f\u0103cut pap\u0103 sub influen\u0163a regelui Teodoric. Aceasta sc\u0103- dea mult din prestigiul \u015fi autoritatea papei. Pozi\u0163ia pe care tocmai Papalitatea o c\u00e2\u015ftigase, p\u0103- rea s\u0103 fie pierdut\u0103. \u00cen aceea\u015fi zi, partida cealalt\u0103 alege pe Dioscorus din Alexadria, fostul su- porter al papei Symmachus. aCesta fusese diacon alexadrin, apoi a venit la Roma unde existau \u015fanse mai mari pentru parvenire. Foarte abil, a c\u00e2\u015ftigat repede influen\u0163\u0103 la Roma, \u00eenc\u00e2t l-a c\u00e2\u015ftigat pe Teodoric de partea papei Symmachus, apoi pe timpul lui Hormisdas a fost apocrisiar (delegat) al papei cu o mare distinc\u0163ie, la curtea lui Justinian \u015fi ar fi de mirare dac\u0103 \u00eemp\u0103ratul nu a fost amestecat \u00een aceast\u0103 alegere, c\u0103ci partida opus\u0103 lui Felix era tocmai par- tida bizantin\u0103 care se opunea influen\u0163ei \u015fi puterii cresc\u00e2nde a partidei ostrogotice, c\u0103tre care \u00eenclina papa. Papa Felix \u00eel numise ca succesor pe Bonifacius dar la moartea lui Felix, majori- tatea clerului (60din 67) a refuzat s\u0103-l accepte \u015fi l-au ales pe Dioscorus. Dar dup\u0103 22 de zile Dioscorus a murit \u015fi Bonifacius a fost recunoscut treptat. Pe vremea lui, francii, suporterii papismului, au cucerit Turingia, iar vandalii au re\u00een- ceput persecu\u0163iile contra catolicilor. \u00cen acela\u015fi timp, la Constantinopol a izbucnit r\u0103scoala NIKA dintr-un amestec de mo- tive sociale, politice \u015fi religioase nu prea bine cunoscute. Cele dou\u0103 partide ale Circului, al- ba\u015ftrii \u015fi verzii, erau \u00eentr-o cr\u00e2ncen\u0103 opozi\u0163ie. Alba\u015ftrii, care fuseser\u0103 mai puternici pe timpul lui Iustin, erau suporterii \u201eortodoxiei\u201d formulate de pap\u0103 \u015fi de sinod. Verzii erau monofizi\u0163i. Astfel credin\u0163a, care de mult\u0103 vreme ajunsese circ, era disputat\u0103 acum cu cel pu\u0163in tot at\u00e2ta fanatism ca \u015fi al unor suporteri ai fotbalului de ast\u0103zi. Justinian \u00eenclina spre alba\u015ftri, iar Teo- dora, fiic\u0103 a unui om de circ (dresor de ur\u015fi) era \u201everde\u201d. Folosind principiul \u201edivide et impera\u201d, am\u00e2ndoi \u00eentre\u0163ineau \u00een manier\u0103 diabolic\u0103 certurile dintre cele dou\u0103 fac\u0163iuni. Partida alba\u015ftrilor, \u00een care intraser\u0103 mul\u0163i vagabonzi violen\u0163i, pleto\u015fi (dup\u0103 moda persan\u0103) a adus o stare de anarhie \u00een mijlocul c\u0103reia coroana \u00ee\u015fi exercita st\u0103p\u00e2nirea, r\u0103scul\u00e2nd pe alba\u015ftri vaga- bonzi contra boga\u0163ilor verzi sau presupus verzi, pentru a le smulge averile \u00een folosul \u201esfin\u0163i- lor\u201d \u00eemp\u0103ra\u0163i. Johannes II (533-535) Pe numele adev\u0103rat Mercurius. Este primul care \u00ee\u015fi schimb\u0103 numele fiind ales ca pap\u0103. Numele ales de c\u0103tre cei papi\u0163i este totodat\u0103 un program politico-religios. Aleg\u00e2ndu-\u015fi numele predecesorului s\u0103u care \u00eencoronase pe Justin, Ioan al II-lea voia s\u0103 continue aceast\u0103 politic\u0103. Pentru a nu mai fi probleme cu mituirea aleg\u0103torilor, Ioan al II-lea a condamnat aceast\u0103 practic\u0103 numit\u0103 \u201esimonie\u201d, de la Simon Magul (Fapte 8,18-23). El a dob\u00e2ndit garan\u0163ia alegerilor papale libere printr-un decret al noului rege ostrogot Athalaric. \u00cen timpul s\u0103u, Justinian d\u0103 un decret (edict) \u00eempreun\u0103 cu patriarhul Epifanios, decla- r\u00e2nd \u00een opozi\u0163ie cu papa Hormisdas \u015fi \u00een cord cu c\u0103lug\u0103rii dobrogeni, c\u0103 adausul la Trisaghion 95","(Cel ce Te-ai r\u0103stignit pentru noi) este corect (ortodox) \u015fi chiar necesar. Acest lucru a de\u015ftep- tat speran\u0163a \u00een monofizi\u0163ii. Dar adev\u0103rul este c\u0103 mai mult dec\u00e2t orice ortodoxie, pe Justinian \u00eel interesa mai mult unitatea Bisericii \u015fi imperiului, de aceea c\u0103uta solu\u0163ii de compromis \u00een care s\u0103 fie salvat\u0103 totu\u015fi ortodoxia. El avea mare nevoie de un cap la Bisericii, de preferin\u0163\u0103 (sau de nevoie) acela care deja fusese recunoscut pap\u0103 dispus la oarecare compromisuri care s\u0103 \u00eem- pace toat\u0103 cre\u015ftin\u0103tatea, nu s\u0103 se mul\u0163umeasc\u0103 a arunca anatema de la distan\u0163\u0103, dezbin\u00e2nd im- periul \u015fi sl\u0103bind autoritatea imperial\u0103. \u00cen anul 533, hot\u0103r\u00e2t s\u0103 refac\u0103 unitatea imperiului, Justiniam \u015fi-a \u00eentors simpatiile c\u0103tre Roma, scriindu-i papei Ioan al II-lea urm\u0103toarea scrisoare, prin care \u00eel recunoa\u015fte drept cap al Bisericii universale. \u00cemp\u0103ratul Justinian, victorios, pios, fericit, renumit, triumf\u0103tor, totodeauna august, c\u0103tre Ioan, patriarhul \u015fi prea sf\u00e2ntul arhiepiscop al str\u0103lucitei cet\u0103\u0163i Roma. Cu cinste fa\u0163\u0103 de scaunul apostolic \u015fi fa\u0163\u0103 de Sfin\u0163ia Voastr\u0103 care este \u015fi \u00eentotdeauna a fost pomenit\u0103 \u00een rug\u0103ciunile noastre, acum \u015fi mai \u00eenainte, \u015fi onor\u00e2nd fericirea voastr\u0103 a\u015fa cum se cuvine \u00een cazul unuia care este considerat ca un p\u0103rinte. Ne gr\u0103bim s\u0103 aducem la cuno\u015ftin\u0163a Sfin\u0163iei Voastre tot ce este \u00een leg\u0103tur\u0103 cu starea Bisericii, dup\u0103 cum am avut \u00eentotdeauna cea mai mare dorin\u0163\u0103 de a p\u0103stra unitatea scaunului Vostru Apostolic, \u015fi condi\u0163ia sfintelor biserici ale lui Dumnezeu, a\u015fa cum sunt ale ast\u0103zi, ca s\u0103 poat\u0103 d\u0103inui f\u0103r\u0103 tulburare sau opozi\u0163ie. De aceea ne-am str\u0103duit s\u0103 unim pe to\u0163i preo\u0163ii din r\u0103s\u0103rit \u015fi s\u0103-i supunem scaunului Sfin\u0163iei Voastre \u015fi fiindc\u0103 chestiunile car s-au ridicat \u00een prezent, de\u015fi sunt evidente \u015fi ne\u00eendoielnice, \u015fi, dup\u0103 doctrina Scaunului Vostru Apostolic, sunt continuu p\u0103zite \u015fi predicate cu t\u0103rie de to\u0163i preo\u0163ii, noi am considerat c\u0103 totu\u015fi este necesar ca ele s\u0103 fie supuse aten\u0163iei Sfin\u0163iei Voastre. C\u0103ci noi nu suferim ca vreun lucru referitor la starea Bisericii (chiar dac\u0103 ceea ce cauzeaz\u0103 dificultate poate fi clar \u015fi ne\u00eendoielnic) s\u0103 fie discutat f\u0103r\u0103 a fi adus la cuno\u015ftin\u0163a Sfin\u0163iei Voastre, fiindc\u0103 dvs. Sunte\u0163i Capul tuturor sfin\u0163ilor Bisericii, pentru care ne vom str\u0103dui pe orice cale (dup\u0103 cum deja am declarat) s\u0103 sporim onoarea \u015fi autoritatea Scaunului Vostru (.\u2026\u2026). Mai mult, recunoa\u015ftem pentru concilii sacre, adic\u0103 cel compus din 318 sfin\u0163i p\u0103rin\u0163i, care sau adunat \u00een cetatea Niceea; cel de 150 sfin\u0163i p\u0103rin\u0163i care sau adunat \u00een aceast\u0103 cetate imperial\u0103; cel al sfin\u0163ilor p\u0103rin\u0163i care s-au adunat \u00eent\u00e2i la Efes \u015fi cel la sfin\u0163ilor p\u0103rin\u0163i care s-au adunat la Calcedon, a\u015fa cum \u00eenva\u0163\u0103 \u015fi proclam\u0103 Sf. Scaun Apostolic al Vostru. De aceea to\u0163i preo\u0163ii care urmeaz\u0103 doctrina scaunului Vostru Apostolic, cred, m\u0103rturisesc \u015fi predic\u0103 aceste lucruri. Pentru aceasta, ne-am gr\u0103bit s\u0103 aducem la cuno\u015ftin\u0163a Sfin\u0163iei Voastre, prin prea ferici\u0163ii episcopi Hypastios \u015fi Demetrios (ca s\u0103 nu ascundem de sfin\u0163ia Voastr\u0103) c\u0103 aceste dogme sunt t\u0103g\u0103duite de c\u00e2\u0163iva monahi nelegiui\u0163i \u015fi iudaizan\u0163i care au adoptat doctrinele perfide ale lui Nestorius. De aceea solicit\u0103m p\u0103rinteasca Voastr\u0103 afec\u0163iune, ca dvs. s\u0103 ne informa\u0163i prin scrisori pe noi \u015fi pe prea Sf\u00e2ntul Episcop al acestei str\u0103lucite cet\u0103\u0163i, fratele vostru, patriarhul, care, de asemenea, a scris personal prin aceea\u015fi solii Sfin\u0163iei Voastre, ner\u0103bd\u0103tor de a urma \u00een toate scaunul Apostolic al fericirii voastre, pentru ca s\u0103 pute\u0163i s\u0103 ne ar\u0103ta\u0163i clar c\u0103 Sf. Voastr\u0103 recunoa\u015fte toate lucrurile care au fost scrise mai sus \u015fi condamn\u0103 perfidia acelora care, \u00een felul iudeilor, au \u00eendr\u0103znit s\u0103 t\u0103g\u0103duiasc\u0103 adev\u0103rata credin\u0163\u0103. C\u0103ci \u015fi \u00een acest fel va cre\u015fte iubirea tuturor pentru dvs. \u015ei autoritatea scaunului Vostru iar unitatea Sfintei biserici va fi p\u0103strat\u0103 neatins\u0103, c\u00e2nt to\u0163i prea ferici\u0163ii episcopi vor \u00eenv\u0103\u0163a din partea dvs. Adev\u0103ratele doctrine ale Sfin\u0163iei Voastre. De asemenea, rug\u0103m pe fericirea voastr\u0103 s\u0103 se roage pentru noi \u015fi s\u0103 ob\u0163in\u0103 favoarea providen\u0163ei lui Dumnezeu pentru noi.\u201d (Codicis liber I, tit. II). La scurt timp, \u00een 26 martie 533, Justinian \u00eei scrie patriarhului Constantinopolului: Acela\u015fi \u00eemp\u0103rat c\u0103tre Epifanios, prea sf\u00e2ntul \u015fi fericitul arhiepiscop al acestei cet\u0103\u0163i regale \u015fi patriarh ecumenic\u2026 am publicat un edict sacru pe care \u00eel cunoa\u015fte \u015fi Sfin\u0163ia Voastr\u0103 prin care 96","am comb\u0103tut nebunia ereticilor, neschimb\u00e2nd deloc \u015fi nepl\u0103nuind s\u0103 schimb\u0103m sau s\u0103 neglij\u0103m statutul Bisericesc pe care l-a ob\u0163inut cu ajutorul lui Dumnezeu p\u00e2n\u0103 acum, a\u015fa cum \u015ftie \u015fi fericirea voastr\u0103, ci p\u0103str\u00e2nd prin orice mijloc unirea sfintei biserici cu prea sf\u00e2ntul pap\u0103 \u015fi patriarh al vechii Rome, c\u0103ruia i-am dat scris lucruri asem\u0103n\u0103toare cu privire la acestea. C\u0103ci nicidecum nu vom \u00eeng\u0103dui ca vreun oarecare are de-a face cu starea Bisericii s\u0103 nu fie ar\u0103tat fericirii sale care este Capul tuturor prea sfin\u0163ilor preo\u0163i ai lui Dumnezeu, \u015fi fiindc\u0103 atunci c\u00e2nd au r\u0103s\u0103rit ereticii \u00een aceste \u0163inuturi, ei au fost elimina\u0163i prin sentin\u0163a \u015fi dreapta judecat\u0103 a acelui scaun venerabil\u201d (Op. Cit. Cartea I tit. 1.7). Cam \u00een acela\u015fi timp, Justinian comunic\u0103 \u00een scris \u015fi lui Petros, prefectul pretoriului, \u00een novella 131 tit. 14, cap. 2: ]de aceea, \u00een acord cu prevederile acestor sinoade, ordon\u0103m ca prea Sf\u00e2ntul pap\u0103 la vechii Rome s\u0103 aib\u0103 primul rang \u00eentre to\u0163i sacerdo\u0163ii (preo\u0163ii) iar Prea fericitul Arhiepiscop de Constantinopol (Noua Rom\u0103) s\u0103 ocupe locul al doilea dup\u0103 sf\u00e2ntul scaun apostolic al Romei vechi, care trebuie s\u0103 aib\u0103 \u00eentietate peste toate celelalte sedii (scaune epi- scopale).\u201d De asemenea, la 14 aprilie 535, Justinian \u00ee\u015fi m\u0103rturise\u015fte bun\u0103voin\u0163a sa cu totul speci- al\u0103 fa\u0163\u0103 de Roma papal\u0103, adres\u00e2nd lui Ioan al II-lea o constitu\u0163ie care fixeaz\u0103 la o sut\u0103 de ani durata prescrip\u0163iei cu privire la Biserica roman\u0103 (Novella IX, sau X). Acord\u00e2nd Bisericii ro- mane acest privilegiu excep\u0163ional, plas\u00e2nd-o \u00een afara \u015fi mai presus de dreptul comun, \u00eemp\u0103- ratul recuno\u015ftea odat\u0103 mai mult suprema\u0163ia ei asupra celorlalte biserici din r\u0103s\u0103rit \u015fi din apus \u015fi \u00eei d\u0103dea astfel satisfac\u0163ie \u00een ceea ce o atingea cel mai mult. Pentru a realiza de fapt visul unit\u0103\u0163ii imperiului, Justinian a proiectat un \u201er\u0103zboi sf\u00e2nt\u201d, o \u201ecruciad\u0103\u201d \u00eempotriva vandalilor, pe care i-a \u00eenvins definitiv \u00een anul 534, prin armatele con- duse de generalul s\u0103u, Belisarios. \u00cenfr\u00e2ngerea vandalilor, care \u015fi a\u015fa nu erau mul\u0163i, a fost zdrobitoare. Prin aceasta, nordul Africii a intrat sub st\u0103p\u00e2nirea Constantinopolului, iar din punct de vedere Bisericesc, era mai mult lipit de Roma, nu numai prin dispozi\u0163iile lui Justinian, ci \u015fi prin ajutorul pe care-l oferise Roma sub vandali, Bisericii africane, care p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al V-lea nu voise s\u0103 se supun\u0103 Romei. \u00cen acela\u015fi timp, un al doilea \u201ecorn\u201d a fost smuls dintre cele \u201ezece coarne\u201d (regate barbare), mai r\u0103m\u00e2nea de r\u0103sturnat regatul ostrogotic \u015fi Papalitatea \u015fi-ar fi putut \u00eencepe cariera temporal\u0103. Agapetus (535-536) Noul pap\u0103 a fost la dispozi\u0163ia lui Teodat, regele ostrogo\u0163ilor\u2026 Regina ostrogot\u0103 Amalaswintha, regin\u0103 catolic\u0103 peste un popor de arieni, fusese asasinat\u0103, se pare c\u0103 din ordi- nul rudei ei, Teodat. Conflictul dintre catolici \u015fi arieni se ascu\u0163ea iar r\u0103s\u0103ritul luase sabia pen- tru \u201eeliberarea\u201d catolicilor din provinciile apusene. Astfel, sub pretextul asasin\u0103rii Amalaswinthei, de c\u0103tre ostrogo\u0163i, dup\u0103 victoria contra vandalilor, armatele sunt trimise de c\u0103tre Justinian contra Italiei ostrogote. \u00cen aceste \u00eemprejur\u0103ri, Teodat al ostrogo\u0163ilor \u00eel trimite pe papa Agapet la \u201eNoua Rom\u0103\u201d ca s\u0103 mijloceasc\u0103 pacea \u00eentre ostrogo\u0163i \u015fi \u201eromei\u201d (bizantini). Nu credem c\u0103 papa ar fi avut vreun interes s-o fac\u0103 dar \u00eempins de Teodat \u015fi de dorin\u0163a de a-l imita pe Ioan I, s-a dus. Se re- lateaz\u0103 c\u0103 prin toate cet\u0103\u0163ile pe unde trecea era privit cu venera\u0163ie \u015fi entuziasm, ceea ce ne arat\u0103 progresul rapid al Papalit\u0103\u0163ii \u00een cre\u015ftin\u0103tate. Face minuni\u2026 Vindec\u0103 un paralitic \u015fi un mut\u2026, dac\u0103 trebuie s\u0103 credem tot ceea ce ni se spune. Dar \u201enu reu\u015fe\u015fte\u201d s\u0103 negocieze pacea pentru ostrogo\u0163i sau poate nici m\u0103car nu a \u00eencercat. \u00centre timp, monofizi\u0163ii, sprijini\u0163i de \u00eemp\u0103r\u0103teasa Teodora, c\u00e2\u015ftigau teren \u00een r\u0103s\u0103rit. Noul patriarh de Constantinopol, Antemos, era, de asemenea, monofizit. La sosirea papei Agapet, Justinian \u015fi Teodora au c\u0103utat s\u0103-l determine prin promisiuni \u015fi apoi prin amenin\u0163\u0103ri s\u0103 intre \u00een comuniune cu Antemos. La refuzul papei, \u00eemp\u0103ratul l-a amenin\u0163at cu exilul. Dar papa a replicat: \u201eCredeam c\u0103 m\u0103 voi \u00eent\u00e2lni cu Justinian, \u00eemp\u0103ratul prea cre\u015ftin, dar iat\u0103 c\u0103 \u00eel 97","v\u0103d pe Diocle\u0163ian. Nu m\u0103 tem de amenin\u0163\u0103rile tale!\u201d r\u0103spunsul papei ne arat\u0103 \u201e\u00een\u0103l\u0163imea la care ajunsese deja Papalitatea. Apoi Agapet \u00eei propune lui Justinian s\u0103-l cheme pe patriarhul Antemos (Antim) pentru a m\u0103rturisi credin\u0163a ortodox\u0103 (diofizit\u0103). Patriarhul vine dar refuz\u0103 recunoa\u015fterea doctrinei diofizite, asigur\u00e2nd astfel triumful papei care-l destituie pe patriarh, dup\u0103 care Antim este exilat. Apoi, la cererea lui Justinian, papa Agapet consacr\u0103 patriarh pe Menas. \u00cen continuare, Agapet a excomunicat \u015fi pe al\u0163i clerici monofizi\u0163i din r\u0103s\u0103rit. Dar la c\u00e2teva zile, dup\u0103 succesul s\u0103u, a murit\u2026 (22 aprilie 536). Este pu\u0163in probabil c\u0103 poporul \u00een\u0163elegea toate subtilit\u0103\u0163ile christologice cu care se \u00eem- pungeau teologii acelei ere. Mai mult. bisericile monofizite care s-au format, nu recunosc as- t\u0103zi c\u0103 sunt \u201emonofizite\u201d. Se pare c\u0103 opozi\u0163ia fa\u0163\u0103 de Roma era un motiv mai profund. Se pare c\u0103 papa Agapetus, dup\u0103 cum se spune, ar fi sprijinit studiile biblice \u00eempreun\u0103 cu marele om de stat, c\u0103lug\u0103rul Cassiodor. Silverius (8 iunie 536 \u2013 nov. 537) Era fiu al papei Hormisda, impus prin corup\u0163ie \u015fi amenin\u0163\u0103ri de c\u0103tre regele ostrogot Teodat, \u00een ciuda protestului clericilor. \u00centre timp, armatele bizantine intraser\u0103 \u00een Italia \u015fi cuceriser\u0103 mai mult de jum\u0103tate din peninsul\u0103. \u00cen decembrie 536, armatele lui Belizariu au m\u0103r\u015f\u0103luit spre Roma. Papa Silverius le- a \u00eent\u00e2mpinat ca s\u0103 le salute, oprind astfel v\u0103rsarea de s\u00e2nge. Dar \u201eNoua Rom\u0103\u201d avea planuri mari. \u00cen timp ce Justinian f\u0103cea pe ortodoxul pentru a c\u00e2\u015ftiga occidentul, Teodora f\u0103cea jocul monofizi\u0163ilor care erau foarte mul\u0163i \u00een r\u0103s\u0103rit, pentru a men\u0163ine unitatea imperiului. Justinian \u015fi Teodor dezbinau pentru a domni \u015fi se pref\u0103ceau c\u0103 sunt dezbina\u0163i pentru a uni\u2026 \u00eentreaga cre\u015ftin\u0103tate devenise un circ \u00een care se \u00eenfruntau alba\u015f- trii \u015fi verzii. Cum arienii p\u0103reau deja \u00eenfr\u00e2n\u0163i \u00een apus \u015fi restaurarea imperiului p\u0103rea aproape reali- zat\u0103, ei aveau mare nevoie de un pap\u0103 mai \u201e\u00een\u0163eleg\u0103tor\u201d fa\u0163\u0103 de nevoia unui compromis, un pap\u0103 care s\u0103 recunoasc\u0103 Henoticonul lui Zenon. Era o ocazie a \u00eentregii biserici. \u00cen acela\u015fi an (536) Justinisn a recunoscut din nou dinastia catolic\u0103 franc\u0103 din apus, chem\u00e2nd totodat\u0103 la lupta comun\u0103 contra arienilor. \u00cen timp ce go\u0163ii puneau pap\u0103 pe Silverius, \u00eemp\u0103r\u0103teasa Teodora a chemat la ea pe un diacon al decedatului pap\u0103 Agapet pe nume Vigilius, f\u0103g\u0103duindu-i scaunul papal. Apoi ea a comunicat generalului Belizariu, asupra c\u0103ruia avea influen\u0163\u0103 decisiv\u0103 prin so\u0163ia sa Antonia, (tovar\u0103\u015fa ei de \u201eaventuri\u201d), ca s\u0103-l fac\u0103 pap\u0103 pe Vigilius dac\u0103 se va angaja s\u0103 sus\u0163in\u0103 Henoticonul. Vigilius a acceptat dar a sosit la Roma dup\u0103 ce Silverius fusese deja papit de c\u0103- tre go\u0163i. Cu toate acestea, Vigilius a fost f\u0103cut pap\u0103 \u00een duminica de la 29 martie 537, cu ajuto- rul lui Belizarius. (Ostrogo\u0163ii asediau Roma \u00eenc\u0103 din februarie 537). Acuzat de \u00eenalt\u0103 tr\u0103dare, Silverius a fost destituit \u015fi exilat prin grija lui Belizarius \u00een Asia Mic\u0103, la Patara. Dar episcopul de Patara i-a prezentat \u00eemp\u0103ratului Justinian enormitatea acestei fapte nedrepte, ceea ce l-a determinat pe Justinian s\u0103-l retrimit\u0103 pe Silverius la Roma, pentru a fi judecat, promi\u0163\u00e2ndu-i c\u0103 \u00eel va reabilita dac\u0103 se dovede\u015fte c\u0103 acuza\u0163iile sunt false. \u00cen acela\u015fi timp Teodora s \u00eengrijea ca ordinele ilustrului ei so\u0163 s\u0103 nu aib\u0103 nici un efect. C\u00e2nd Silverius a sosit la Roma, anti-papa Vigilus s-a pl\u00e2ns generalului Belizariu c\u0103 nu poate face ceea ce i se cere dac\u0103 nu i-l d\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 pe Silverius. Sub influen\u0163a so\u0163iei sale, An- tonia, instrumentul Teodorei, Belizariu s-a \u00eenjosit f\u0103c\u00e2nd un simulacu de judecat\u0103, dup\u0103 care papa Silverius este exilat, prin hot\u0103r\u00e2rea lui Vigilius, \u00een insula Palmaria (Ponza) unde a con- sim\u0163it s\u0103 abdice \u00een dec. 537, \u015fi \u00een cele din urm\u0103 se stinge de mizerie \u015fi de foame, prin grija slugilor lui Vigilius \u00een iunie sau iulie 538. Odat\u0103 cu moartea papei Silverius \u015fi \u00eenceputul pontificatului lui Vigilius, se \u00eencheie o a treia v\u00e2rst\u0103 a Bisericii universale. Dar lupta pentru \u00eentietate nu a fost singura lupt\u0103 a acelui 98"]