Origini

( >1< J( ,1'\\ 1 \\ i': 111\\. 1<\" 1 '1 scoicile şi melcii au un nivel de 77-85%45, iar ostracodele (crustacee cu cochilie) au un nivel de 60%46. Categoriile mai mari de organisme, care reprezintă multe grupe mai mici, sunt, desigur, mai bine reprezentate: or- dinele de vertebrate terestre sunt conservate într-o proporţie de 98%, iar familiile, într-o proporţie de 79%47. Aceste cifre sugerează că mărturiile fosile sunt relativ complete, şi nu extrem de imperfecte, aşa cum propunea Darwin, ceea ce implică faptul că întreruperile care se observă între tipu- rile de fosile sunt reale. IMAGINEA PREDOMINANTĂ Atunci când în mass-media se discută problema evoluţiei, ipotezele şti­ inţifice capătă mult prea adesea caracter de autoritate. Precauţiile exprima- te de paleontologii profesionişti par să lipsească. Un exemplu îl constituie problemele pe care le ridică fosilele în ce priveşte originea peştilor, întrucât presupusele forme intermediare lipsesc. Cu toate acestea, într-o poveste tipică prezentată publicului, David Attenborough, bine-cunoscutul ghid din serialul Zoo Quest, difuzat de BBC, afirmă: \"În timpul acestei imense perioade de timp, coralii au apărut şi au început să clădească recifuri, iar animalele segmentate s-au dezvoltat în forme care în curând au părăsit marea şi au stabilit un avanpost pe uscat. Schimbări importante au avut loc şi în protopeşti. Fantele din lateralele gâtului, care fuseseră la origine mecanisme de filtrare, au fost acoperite cu vase fine de sânge, ajungând să servească şi ca branhii. Acum, pilonii de carne dintre ele s-au întărit cu bare osoase şi, lent de-a lungul mileniilor, prima pereche de astfel de oase a început treptat să se balanseze înainte. În jurul ei s-au dezvoltat muşchi, astfel că extremităţile frontale ale barelor puteau fi mişcate în sus şi în jos. Aceste creaturi dobândiseră maxilare. Solzii osoşi de pe pielea care îi acoperea s-au făcut mai mari şi mai ascuţiţi, devenind dinţi. Acele creaturi marine cu coloană vertebrală nu mai erau nişte simple organisme care filtrau noroiul şi apa. Acum puteau să muşte. Falduri ale pielii le-au crescut pe ambele laturi, în partea inferioară a corpului, ajutându-Ie să se ghideze prin apă. În cele din urmă, acestea au devenit aripioare. Acum puteau înota. Şi astfel, pentru prima dată, vânătorii vertebraţi au început să se propulseze singuri cu îndemânare şi precizie prin apele mărilor.\"48 Cu toate acestea, nu există practic nicio dovadă în rândul fosilelor ori în altă parte pentru vreuna dintre schimbările propuse pe durata acestei \"imense perioade de timp\"; dar publicului nu i se spune nimic despre această problemă. Unii susţinători ai evoluţiei sunt şi mai categorici. Ronald Ecker 1'11)

scrie: \"Este cu siguranţă corect să spunem că mărturiile fosile sunt imperfec- te şi conţin foarte multe întreruperi, însă aceasta nu discreditează în niciun fel teoria evoluţionistă.\"49 În faţa unei astfel de opinii, ne putem întreba ce fel de dovezi ar fi necesare pentru a discredita teoria evoluţionistă. CONCLUZII În loc să fie o ultimă instanţă de recurs care să vină în sprijinul evoluţiei, fosilele ar putea fi mai bine o instanţă care să sprijine creaţia. Omenii de ştiinţă sugerează adesea că noile idei ar trebui supuse la ceea ce ei denu- mesc testul falsificării. Cu alte cuvinte, să căutăm orice date care ar putea demonstra că respectivul concept este fals. O modalitate de a testa ipoteza evoluţionistă ar fi aceea de a vedea dacă fosilele arată o secvenţă conti- nuă de-a lungul coloanei geologice, în special între grupele majore. Dacă evoluţia ar fi avut loc, ar trebui să ne aşteptăm la o serie aproape continuă de fosile, de la organismele simple la toate tipurile majore de forme de viaţă din prezent. Ar fi de aşteptat ca toate grupele majore să fie conectate între ele în straturile inferioare, nu să apară brusc. După cum bine ştim, în rândul fosilelor se constată o lipsă teribilă de forme intermediare. Proble- ma se extinde dincolo de nivelul încrengăturilor şi al diviziunilor, mergând până la apariţia bruscă a sute de grupe mai mici, izolate, de-a lungul coloa- nei. La aceasta trebuie să adăugăm problema ratelor extrem de neregulate de evoluţie, care lasă puţin timp pentru schimbări evolutive. Dezvoltările majore foarte complexe şi improbabile, cum ar fi explozia cambriană, sunt restrânse la câteva milioane de ani. Datele sugerează că modelul general al evolut,iei a fost în esent,ă falsificat. - NOTE DE FINAL 1Wittgenstein, L., 1980, Culture and Value, Winch, P., (trad.), ediţie de Wright, G. H. von (cu Nyman, H.), Chicago, University of Chicago Press, p. 62e (titlu în original: Vermischte Bemerkungen). 2 Lull, R. S., 1935, Fossils: What 1hey Tell Us of Plants and Animals of the Past, ed. a 2-a, New York, The University Society, p. 3. J Vezi capitolul 9 pentru o descriere a acestor grupe şi Figura 10.1 pentru distribuţia lor. 4 Se pare că unii paleontologi optimişti au sugerat că ar putea fi până la 100 de încrengături în explozia cambriană. Vezi Lewin, R., 1988, ,,A lopsided look at evolution\", Science 241:291-293. 2UO

()Rlel;\":l - ,\\I{ILI .\\.l~mll 5 (a) Bowring, S. A, Grotzinger, J. P., Isachsen, C. E., Knoll, A. H., Pelechaty, S. M., şi Kolosov, P., 1993, \"Calibrating rates of Early Cambrian evolution\", Science 261:1293-1298. Citatul este din (b) Nash, M., 1995\",When life exploded\", Time 146(23):66-74. 6 Kerr, R. A, 1995, ..Timing evolution's early bursts\", Science 267:33-34. 7 Stanley, S. M., 1981, 1he New Evolutionary Timetable: Fossils, Genes, and the Origin of Species, New York, Basic Books, p. 93. 8 Feduccia, A., 1995, \"Explosive evolution in Tertiary birds and mammals\", Science 267:637-638. 9 Vezi capitolul 8. 10 (a) Gould, S. ].. 1989, Wonderful Lift: 1he Burgess Shale and the Nature of History, New York/Londra, W. W. Norton & Co., p. 39-50. Cum era de aşteptat, conceptul nu a fost ocolit de critici. Vezi: (b) Briggs, D. E. G., Fortey, R. A, şi Wills, M. A, 1992, \"Morphological disparity in the Cambrian\", Science 256:1670-1673, şi o discuţie ulterioară la: (c) Foote, M., Gould, S. ].. şi Lee, M. S. Y., 1992, \"Cambrian and recent morphological disparity\", Science 256:1816-1817, cu un răspuns al lui Briggs, Fortey şi Wills în Science 256:1817-1818. 11 Stewart, W. N., Rothwell, G. W., 1993, Paleobotany and the Evolution ofPlants, ed. a 2-a, CambridgelNew York, Cambridge University Press, p. 510, 511. 12 S-a sugerat că diversitatea speciilor în rândul nevertebratelor este în strânsă corelaţie cu volumul şi aria de roci sedimentare. Vezi: (a) Raup, D. M., 1976, \"Species diversity in the Phanerozoic: an interpretation\", Paleobiology 2:289-297; (b) Raup, D. M., 1972, \"Taxonomie diversity during the Phanerozoic\", Science 177:1065-1071. Deoarece volumul şi expunerea sedimentelor este mai mare în părţile superioare ale coloanei geologice, aceasta ar putea influenţa concluziile, creând impresia unui număr mai mare de specii mai sus în coloană. Tipurile de bază sunt mai puţine. \\3 Vezi capitolele 4 - 8 pentru exemple. 14 Bernini, F., 1991, \"Fossil Acarida\", în Simonetta, A M., şi Conway Morris, S. (ed.), 1he Early Evolution ofMetazoa and the Significance ofProblematic Taxa, CambridgelNew York, Cambridge University Press, p. 253-262. 15 (a) Pennisi, E., 1994, \"Static evolution: is pond scum the same now as billions of years ago?\", Science News 145:168-169; (b) Schopf, J. W., 1968, \"Microflora of the Bitter Springs Formation, Late Precambrian, central Australia\",Journal ofPaleontology 42:651-688. 16 Stewart şi Rothwell, p. 44 (nota 11). 17 Knoll, A. H., 1990, \"Precambrian evolution of prokaryotes and protists\", în Briggs, D. E. G., şi Crowther, P. R. (ed.), Palaeobiology: A Synthesis, Oxford/Londra, Blackwell Scientific Publications, p. 9-16. 18 Vezi capitolul 10. 19 (a) Carroll, R. L., 1988, Vertebrate Paleontology and Evolution, New York, W. H. Freeman and Co., p. 207. Pentru o încercare de a explica evoluţia ţestoasei pe baze embriologice, nu paleontologice, vezi: (b) Petto, A].. 1983, \"The turtle: evolutionary dilemma or creationist shell game?\", Creation/Evolution 3(4):20-29. Pentru o încercare de a-i explica anatomia bazată pe oase, vezi: (c) Lee, M. S. Y., 1993, \"The origin of the turtle body plan: bridging a famous morphological gap\", Science 261:1716-1720. 20 Darwin, C., 1859, 1he Origin of Species by Means ofNatural Selection, or the Preservation of Favoured Ram in the Struggle for Lift, Londra, John Murray, în Burrrow, J. W. (ed.), 1968, retipărire, LondraINew York, Penguin Books, p. 291, 292. 201

21 Ibidem, p. 309. 22 Raup, D. M., 1979, \"Conflicts between Darwin and paleontology\", Fie/d Museum ofNatura/ History BU//elin 50:22-29. 23 Kitts, D. B., 1974, \"Paleontology and evolutionary theory\", Evo/ution 28:458-472. 24 Gould, S.]., 1980, 1he Panda's 1humb: More ReJlections in Natura/ History, New York/Londra, W. W. Norton & Co., p. 18I. 25 Vezi capitolul 8. 26 Cowen sugerează că au fost descoperite toate încrengăturile de animale marine de suprafaţă bine-scheletizate. Cowen, R., 1995, History ofLift, ed. a 2-a, Boston/Oxford/Londra, Blackwell Scientific Publications, p. 97. 17 Simpson, G. G., 1967, 1he Meaning of Evo/ution: A Study ofthe History ofLift and ofIts Significancefor Man, ed. rev., New Haven/Londra, Yale University Press, p. 232, 233. 28 Evoluţionişti, creaţionişti şi alţii au scris mult despre aceste întreruperi. Câteva exemple de cercetători care recunosc o problemă sunt: (a) Denton, M., 1985, Evo/ution: A 1heory in Crisis, Londra, Burnett Books; (b) Grasse, P.-P., 1977, Evo/ution ofLiving Organisms: Evidence for a New 1heory ofTransformation, Carlson, B. M., şi Castro, R. (trad.), New York/San Francisco/ Londra, Academic Press (titlul în original: L'ivo/ution du vivant); (c) Hitching, F., 1982, 1he Neck ofthe Giraffe: Where Darwin Went Wrong, New HavenINew York, Ticknor & Fields; (d) Hoffman, A., 1989, Arguments on Evo/ution: A Pa/eont%gist's Perspective, New York/ Oxford: Oxford University Press; (e) Johnson, P. E., 1993, Darwin on Tria/, ed. a 2-a, Downers Grove, Illinois, InterVarsity Press; (f) L0vtrup, S., 1987, Darwinism: 1he Refutation ofa Myth, LondralNew York/Sydney: Croom Helm; (g) Pitman, M., 1984, Adam and Evo/ution, Londra! Melbourne/Sydney: Rider & Co. 29 Schram, F. R., 1991, \"Cladistic analysis of metazoan phyla and the placement of fossil problematica\", în Simonetta şi Conway Morris, p. 35-46 (nota 14). .10 Bold, H. c., Alexopoulos, C. J., şi Delevoryas, T., 1987, Morph%gy of P/ants and Fungi, ed. a 5-a, New York/Cambridge: Harper & Row, p. 823. 31 (a) Axelrod, D.I., 1960, \"The evolution of f10wering plants\", în Tax, S. (ed.), 1he Evo/ution of Lift: Its Origin, History and Future, Evolution after Darwin: The University of Chicago centennial, voI. 1, Chicago, University of Chicago Press, p. 227-305; (b) Bold, H. c., 1973, Morph%gy of P/ants, ed. a 3-a, New York/Londra, Harper & Row, p. 601 (la ediţiile a 4-a şi a 5-a ale acestui text au fost cooptaţi alţi doi autori, iar cuvântul \"abominabil\" nu a mai fost folosit; totuşi ideea aceasta încă predomină în carte); (c) Knoll, A. H., şi Rothwell, G. W., 1981, \"Paleobotany: perspectives in 1980\", Paleobiology 7(1):7-35. 32Wootton, R.]., 1990\",Flight: arthropods\", în Briggs şi Crowther, p. 72-75 (nota 16). 33 Pentru o discuţie mai extinsă, vezi Gibson, L.]., ,,Are the links still missing?\", material nepublicat, distribuit de Institutul de Cercetări în Geoştiinţă (Geoscience Research Institute), Universitatea din Loma Linda, California. 34 A existat o dispută cu privire la autenticitatea fosilelor de Archaeopteryx, dar ele par a fi autentice. Vezi: (a) Charig, A.]., Greenaway, F., Milner, A. c., Walker, C. A., şi Whybrow, P. ]., 1986, ,,Archaeopteryx is not a forgery\", Science 232:622-626; (b) Clausen, V. E., 1986, \"Recent debate over Archaeopteryx\", Origins 13:48-55. 35 (a) Wheeler, T. ]., 1993, \"Were there birds before Archaeopteryx?\", Creation/Evo/ution 13(2):25-35; (b) Zimmer, C., 1992, \"RufRed feathers\", Discover (mai), p. 44-54. 36 Vezi capitolul 9 pentru originea dezbătută. 202

( )R1( ,1'\\ f F.\\ In 1 1 .\\. <lI \" 37 Simpson, G. G., 1953, The Major Features of Evolution, New York/Londra, Columbia University Press, p. 263. 38 Raup, 1979 (nota 22). 39 Milner, R., 1990, \"Horse, evolution of\", în The Encyc/opedia ofEvolution, New York, Facts on File, p. 222. .j() MacFadden, B. J., 1992, Fossil Horses: Systematics, Paleobiology, and Evolution ofthe Family Equidae, CambridgelNew York, Cambridge University Press, p. 330. 41 Kemp, T. S., 1982, Mammal-fike Reptiles and the Origin ofMammals, LondraINew York, Academic Press, p. 296. 42 Carroll, p. 398 (nota 19a). 43 Patterson, c., 1978, Evolution, Londra, British Museum (Natural History)lNew York, Cornell University Press, p. 133. Patterson enumeră această explicaţie, dar nu o susţine în mod special. 44 Ibidem. 45 Kerr, R. A., 1991, \"Old bones aren't so bad after alI\", Science 252:32-33. 46 Paul, C. R. c., 1990, \"Completeness of the fossil record\", în Briggs şi Crowther, p. 298-303 (nota 17). 47 (a) Denton, p. 190 (nota 28a). Datele lui Denton se bazează pe: (b) Romer, A. S., 1966, Vertebrate paleontology, ed. a 3-a, Chicago/Londra, University of Chicago Press, p. 347-396. 48 Attenborough, D., 1979, Lift on Earth: A Natural History, Londra, William Collins Sons and the British Broadcasting Corporation, p. 112. 49 Ecker, R. L., 1990, The Dictionary of Science and Creationism, Buffalo, New York, Prometheus Books, p. 94. 50 Din Carroll, p. 157 (nota 19a). Retipărit cu permisiune.



ROCILE

CAPITOLUL 12 CATASTROFELE MAJORE Junt momente când adevărul nu pare deloc probabil. [:J(jeolas CJ1oileau I] Catastrofele mondiale majore sunt extrem de neobişnuite şi le în- corporăm cu dificultate în gândirea noastră. În acest capitol, vom urmări istoria acceptării, a respingerii şi apoi a reacceptării con- ceptului de catastrofă majoră. Vom discuta şi unele exemple, printre care potopul descris în Scriptură. SCURT ISTORIC În 1923, geologul independent Harlen Bretz a descris unul dintre cele mai neobişnuite peisaje găsite pe suprafaţa planetei noastre. Acoperind mai bine de 40 000 km2 din regiunea sud-estică a statului Washington (SUA), acest relief este caracterizat de o vastă reţea de canale secate uriaşe, uneori largi de câţiva kilometri, care formează un labirint de dealuri abrupte şi teşite la vârf şi de canioane tăiate în rocile vulcanice dure şi aride. Spre deosebire de văile obişnuite ale râurilor, care au în general o formă de V atunci când sunt secţionate transversal, aceste canale prezintă adesea maluri abrupte şi albii plate. În plus, uriaşe movile de prundiş adus de curent apar 2UI>

la diverse înălţimi. Dovezile a sute de cascade străvechi, unele de până la 100 m înălţime, având la bază întinse bazine de prăbuşire erodate, sunt mărturii ale unei situaţii foarte neobişnuite. Cum s-a putut forma acest peisaj straniu? Bretz a avut o idee, dar a fost suficient de scandaloasă pentru a aprinde scânteia unei controverse geologice care a dăinuit 40 de ani. În primul lui articol publicat pe această temă, Bretz nu şi-a exprimat bănuiala că ar fi vorba de o inundaţie catastrofică majoră, ci doar a indicat că ar fi fost nevoie de cantităţi extraordinare deapă2 . În acelaşi an însă, a publicat un al doilea articol, exprimându-şi pe deplin opinia că acel peisaj luase naştere în urma unei inundaţii catastrofice cu adevărat uriaşe, dar de scurtă durată, care erodase regiunea, săpase canalele şi depozitase imensele aluviuni de prundi{ La vremea aceea, climatul de gândire din geologie se opunea puternic oricărei explicaţii asociate cu vreo catastrofă, iar Bretz cunoştea acest lucru. Uniformismul- ideea că schimbările geologice s-au produs lent, pe parcur- sul unor lungi perioade de timp - era opinia acceptată. Geologii admiteau activitatea vulcanică şi seismică, dar o considerau neimportantă; celelalte schimbări geologice trebuiau să fie interpretate ca decurgând extrem de lent. Catastrojismul- ideea unor schimbări catastrofice majore bruşte - era anatemizat. Făcea parte din aceeaşi categorie în care este inclusă creaţia în multe cercuri ştiinţifice de astăzi - a teoriilor total inacceptabile. Comu- nitatea geologică trebuia s-o scoată la capăt cu tânărul şi insolentul Bretz, care era complet deplasat. Ideile eretice ale lui Bretz erau de asemenea incomod de apropiate de ideea respinsă a potopului biblic4• Adoptarea ideilor lui ar fi însemnat o întoarcere la catastrofism, ceea ce implica o retragere în \"Evul Mediu întunecat\"5. Pe măsură ce Bretz, care era profesor de geologie la Universitatea din Chicago, îşi continua studiile şi activitatea de publicare, unii geologi s-au hotărât să-I convingă pe îndărătnicullor coleg să renunţe la ideile sale. În 1927, a fost invitat să-şi prezinte părerile la Societatea Geologică din Washington, D.C. Invitaţia avea un scop special: ,,0 veritabilă falangă de sceptici fuseseră convocaţi pentru a dezbate ipoteza potopului.\"6 După ce Bretz şi-a expus prezentarea, cinci membri ai prestigioasei Agenţii de Inspecţie Geologică a Statelor Unite (US Geological Survey) au prezentat obiecţii şi explicaţii alternative, cum ar fi glaciaţiunea şi alte schimbări lente7• Doi dintre aceşti geologi nici măcar nu vizitaseră zona! Ca răspuns, Bretz, epuizat, a comentat că \"poate, oricum, atitudinea mea de finalita- te dogmatică se dovedeşte a fi contagioasă\"8. O problemă majoră pentru Bretz a rămas fără răspuns: De unde a venit toată apa aceea atât de brusc? ~n7

12 l'C.\\I'lTLJI.I'1 \\L\\'I'HOiTI/\\I\\I'''{I' Aparent, întâlnirea nu a schimbat nicio părere; pentru cei mai mulţi, ideea unei inundaţii catastrofice părea absurdă. În anii care au urmat, comunitatea geologică s-a concentrat pe dezvolta- rea de soluţii alternative la modelul propus de Bretz. În propriile-i cuvinte, \"erezia trebuie să fie curmată blând, dar ferm\"9. Cu toate acestea, dovezile de pe teren au continuat să genereze idei favorabile unei interpretări catastrofi- ce, iar moderarea conflictului a început. Bretz şi alţii au găsit o sursă pentru apele inundaţiei. Vechiul lac Missoula, de la est, adăpostise cândva 2 100 km3de apă. Unele dovezi indicau faptul că lacul fusese îndiguit de gheaţă. O spărtură bruscă în gheaţă ar fi putut elibera volumul de apă necesar pentru a explica eroziunea rapidă observată la vest. Cel mai bun argument în favoarea unei astfel de explicaţii a venit mai târziu, când s-au găsit dune de nisip gi- gantice atât pe fundul lacului Missoula, cât şi în regiunea canalelor de la vest. Vă sunt familiare, probabil, liniile de dune paralele care se observă frecvent pe albiile nisipoase ale pâraielor. Distanţa dintre dune, în cazul pâraielor, este de numai câţiva centimetri. Dunele de pe fundul lacului Missoula şi cele de la vest erau însă gigantice, cu înălţimi de peste 15 m şi distanţe de 150 m între crestelO• Numai nişte cantităţi imense de apă care se mişcă rapid ar putea produce un astfel de efect. Studiile mai recente s-au concentrat asupra detaliilor. Unele sugerează că e posibil să fi fost chiar 8 sau mai multe episoade de inundaţiell . Un volum de apă estimat la 7,2 km3a curs cu viteza de 108 kmlh şi au fost propuse şi mecanisme pentru săparea de canale adânci în rocile vulcanice dure în câteva ore sau zile12. În cele din urmă, cea mai mare parte a comunităţii geologice a acceptat interpretările abile ale lui Bretz, bazate pe un studiu atent al rocilor. În 1965, Asociaţia Internaţională pentru Cercetarea Cuaternarului (Interna- tional Association for Qyaternary Research) a organizat o vizită pe teren în regiune. La încheierea conferinţei, Bretz, care nu a putut participa, a primit o telegramă de la participanţi, care-i trimiteau salutările lor înche- iate cu următoarea propoziţie: ,,Acum suntem cu toţii catastrofişti.\"13 În 1979, Bretz a primit Medalia Penrose, cel mai prestigios premiu din Statele Unite în domeniul geologiei. Bretz câştigase; la fel şi catastrofismul. Acest \"Noe\" al zilelor noastre şi potopul lui la fel de nedorit fuseseră reabilitaţi. CATASTROFISMUL S,I UNIFORMISMUL Ideea unor evenimente geologice majore rapide şi neobişnuite - catas- tro/ismul- şi conceptul opus al unor schimbări lente - uniformismul- au jucat un rol important în interpretarea istoriei lumii noastre. Erele lungi 2f1S

(ll<l( ;,,,, ~ \\1'111..\\ ROI II necesare pentru nişte schimbări uniforme lente ne pretind să renunţăm la raportul biblic al unui început recent atunci când explicăm straturile geologice uriaşe descoperite pe Pământ. Pe de altă parte, potopul biblic reprezintă un exemplu perfect de catastrofism, cu evenimente majore pe- trecându-se rapid. Uneori, uniformismul este exprimat sub forma raţiona­ mentului \"prezentul este cheia trecutului\", ceea ce, în parte, înseamnă că ritmullem de schimbare din prezent reprezintă ritmul în care s-au petre- cut dintotdeauna schimbările. Aşa cum era de aşteptat, atât definiţia catas- trofismului, cât s,i cea a uniformismului au fost examinate atent, de unde s,i multitudinea de redefiniri s,i de utilizări contradictoriF4. Vom rămâne la sensul mai general al termenilor, aşa cum a fost prezentat mai sus. Aproape pe tot parcursul istoriei omenirii, catastrofismul a fost o părere bine primităl5 • O întâlnim des în mitologia antică şi în Antichi- tatea greco-romană. În vremurile medievale, interesul pentru ea păleşte, deşi arabii îl urmau îndeaproape pe Aristotel, care credea în catastrofe. Renaşterea aduce cu ea un interes reînnoit, îndeosebi faţă de potopul descris în Geneza. Abundenţa de fosile marine descoperite pe munţi era adesea explicată ca rezultat al acestui eveniment catastrofic. În cea mai mare parte a secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, au existat încercări de a armoniza ştiinţa cu rapoartele creaţiei biblice şi ale potopului. Au fost şi unii detractori importanţi, cum ar fi Rene Descartes (1596-1650), care a sugerat că Pământul s-a format în urma unui proces de răcire. Alţii au modificat ideile tradiţionale, sugerând că potopul ar fi putut rezulta din cauze naturale şi că e posibil ca acesta să nu fi format toate straturile de roci sedimentare. Georges Cuvier (1769-1832), în Franţa, a propus catas- trofe multiple, iar uniformismul a fost sprijinit de câţiva savanţi, printre care se numără M. V. Lomonosov (1711-1765), în Rusia, şi James Hutton (1726-1797) împreună cu susţinătorullui,]ohn Playfair (1748-1819), în Scoţia şi Anglia. Ultimii doi au ajutat foarte mult la răspândirea acestei idei. În acelaşi timp, tot în Anglia, exista o susţinere fermă pentru potopul biblic, în special de la autorităţi de frunte în domeniu, cum ar fi William Buckland, Adam Sedgwick, William Conybeare şi Roderick Murchison. În acest context, a apărut o carte care urma să aibă mai multă influenţă asupra gândirii geologice decât oricare alta. Principles of Geology [Principii de geologie] a apărut în 1830. Scrisă de Charles Lyell, punea un accent puternic pe uniformism. A avut un mare succes, cunoscând 11 ediţii. Această carte a schimbat climatul predominant în gândirea geologică, făcând să se treacă de la catastrofism la schimbările lente şi stricte ale uniformismului - şi anume la \"efectele permanente ale

... ;' I I I ~ I i i I t ' . , I . \\\" I ':: '. ) I , : I \\ \\ '.; \\ \\ I ; unor cauze aflate acum în acţiune\", cum le-a prezentat Lyell16. Cartea nu a influenţat doar geologia, ci a avut un efect semnificativ asupra ştiinţei în ansamblu. Se spune că a fost \"cea mai preţuită avere\"li a lui Charles Darwin în timpul voiajului său de descoperire la bordul vasului H. M. S. Beagle. Pe la mijlocul secolului, uniformismul era conceptul dominant, în timp ce catastrofismul era o părere pe cale să apună. Putem atribui o parte din succesul cărţii lui Lyell eforturilor sale abile de a-şi promova părerile. Scrisorile către prietenul şi susţinătorul său Poulett Scrope ilustrează bine acest fapt: \"Dacă nu irităm, lucru pe care mă tem că e posibil să-I facem ... , îi vom aduce pe toţi de partea noastră. Dacă nu venim cu un aer de triumratori, ci lăudăm liberalis- mul s,i candoarea erei actuale, episcopii s'i s\"fintii iluminati se vor uni cu noi în acţiunea de a-i dispreţui pe fizico-teologii [catastrofiştii] antici şi moderni. Este timpul să lovim, deci bucură-te că, aşa păcătos cum eşti, QR. [Quarterry Review] îţi este deschis ... Dacă Murray [editorul] îmi va promova volumele, iar tu vei influenţa geologia Q R. -ului, în scurt timp vom putea produce o întreagă schimbare a opiniei publice.\"18 Aşa cum sperase, Lyell a reuşit să producă această schimbare, dacă nu în dreptul opiniei publice, în mod cert în dreptul comunităţii geolo- gice. Timp de mai bine de un secol, interpretările bazate pe catastrofe majore nu au mai fost tolerate. Privind înapoi la modul în care a fost sta- J.bilită această paradigmă, Stephen Gould, de la Harvard, comentează: \"Charles Lyell era format ca avocat, şi cartea lui este mai mult o pledoarie în favoarea uniformismului decât o prezentare imparţială a dovezilor. .. Lyell a denigrat catastrofismul, prezentându-l ca pe un efort învechit şi disperat al unor negustori de minuni care încercau să menţină cronolo- gia stabilită de Moise pentru Pământ, o cronologie care cuprindea numai câteva mii de ani. Nu cred că există o perspectivă ştiinţifică respectabilă asupra lumii care să fi avut parte de o caracterizare atât de nedreaptă.\"19 Pe la mijlocul secolului al XX-lea, unii geologi au observat că unifor- mismul strict vine în conflict cu datele obt,inute de la roci. Bretz, care a fost menţionat mai sus, a descoperit dovezi ale unei acţiuni foarte rapide. Alţi oameni de ştiinţă au descoperit straturi sedimentare în care existau şi componente de apă adâncă, şi componente de apă puţin adâncă20. Cum ar fi putut toate acestea să se amestece în condiţii liniştite? Soluţia: curenţi submarini de noroi, produşi în urma unei catastrofe, care au curs dinspre apele puţin adânci spre cele adânci. Astfel de curenţi rapizi, numiţi curenţi de turbiditate, produc depuneri speciale, numite turbidiţi. S-a dovedit că turbidiţii sunt surprinzător de comuni în toată lumea21. Câţiva îndrăzneţi nu

au sugerat alte activităţi catastrofice, cum ar fi dispariţii în masă cauzate de influxuri de radiaţii cosmice de înaltă energie22 şi brusca revărsare a apelor arctice dulci peste oceanul mondial23• Toate aceste teorii indicau o îndepărtare crescândă de uniformismul strict. Lovitura de graţie pentru dominaţia explicaţiilor uniformiste nu a venit însă din direcţia studiului rocilor, ci de la fosilele pe care le conţineau aces- tea. De ce dinozaurii au dispărut aproape de sfârşitul cretacicului şi de ce alte dispariţii în masă puteau fi observate24 la alte niveluri ale mărturiilor fosile2>? Trebuia găsită o cauză rezonabilă. S-au propus diferite motive pentru dispariţia dinozaurilor, variind de la foamete până la ciuperci otră­ vitoare sau chiar polinoză. Cu toate acestea, dispariţia lor a fost conside- rată în general un mister. Apoi, în 1980, laureatul Premiului Nobel Luis Alvarez, de la Universitatea din California, filiala din Berkeley, şi alţiF6 au sugerat că neobişnuita abundenţă de iridiu descoperită în câteva locuri din lume în partea superioară a straturilor cretacice ar fi putut proveni de la un asteroid care a lovit Pământul, ucigând toţi dinozaurii în acelaşi timp. Ideea a dat nas\"tere la reactii mixte. Unii au arătat că dinozaurii s,i alte organisme nu păreau să fi dispărut atât de brusc din straturile fosile. Alţii au propus o întinsă activitate vulcanică şi incendii globale sau un impact cu o cometă, nu cu un asteroidn . Dezbaterea pe marginea detaliilor conti- nuă, dar acum uşa este larg deschisă interpretărilor catastrofice. Literatura ştiinţifică semnalează în prezent o gamă largă de schimbări majore bruşte. Unele dintre ideile catastrofice mai noi sugerează că asteroizii sau ca- rnetele ar putea produce valuri oceanice de până la 8 krn înălţime28 şi mase de substanţe volatile la sute de kilometri deasupra suprafeţei terestre29• Alte efecte propuse includ rafale cu o temperatură de SOOoC şi viteze de 2500 krn/h care ar fi ucis jumătate din viaţa de pe Pământ, precum şi cutremure globale cu valuri ale solului de 10 metri înălţime. Au mai fost propuse şi producerea de crăpături pe o întindere de 10-100 krn sau formarea rapidă de munţPo. Există până şi o sugestie conform căreia aceste impacturi ar fi putut iniţia ruperea străvechiului supercontinent numit Gondwana31 • Catastrofismul a revenit rapid în gândirea geologică, dar nu mai este acel catastrofism clasic de acum două secole, care încorpora potopul biblic ca eveniment geologic major. Un fapt interesant este că unii geologi au sugerat de curând că un impact extraterestru ar putea fi legat de raportul potopului din Geneza32• În prezent, sunt acceptate cu uşurinţă catastrofe majore rapide, dar în contrast cu potopul biblic, care a durat numai un an, între numeroase catastrofe majore este introdusă o perioadă lungă. Termenul neocatastrrjism (catastrofism nou) pare să devină tot mai acceptat pe măsură ce se încearcă 211

diferenţierea noilor concepte de vechiul catastrofism. În mod similar este introdus termenul neodiluvialism (concepte noi despre potop), pentru a desemna ideile mai noi privind activitatea diluviană majoră din timpul ca- tastrofelo~3. Întoarcerea la interpretările catastrofice a fost identificată drept \"un mare progres filosofic\"34 şi se admite faptul că \"rolul important al furtu- nilor majore de-a lungul istoriei geologice este tot mai mult recunoscut\"35. Această ultimă părere se potriveşte cu modelul biblic al potopului ca o serie extinsă de furtuni în timpul anului cât a durat acest eveniment. Neocatastrofismul a stimulat reinterpretarea multor trăsături geologice. De exemplu, multe depuneri sedimentare despre care se credea că s-au acu- mulat lent sunt interpretate acum ca fiind rezultatul unor curenţi de turbi- ditate rapizi, iar un număr de recife de corali fosile despre care s-a crezut că s-au format lent sunt reinterpretate drept curenţi rapizi de grohotiş36. Aceste interpretări mai noi se potrivesc cu conceptul biblic al potopului. Mai importantă este lecţia pe care trebuie să o învăţăm din istoria aces- tor interpretări. Timp de mii de ani, catastrofele au fost acceptate, iar apoi, timp de mai bine de un secol, au fost practic eliminate din toate interpre- tările geologice; acum sunt din nou acceptate. Ar trebui să fim precauţi în ceea ce priveşte acceptarea unor paradigme bazate pe opinii sau pe o cantitate restrânsă de informaţii. EXEMPLE DE ACT, IUNE RAPIDĂ În condiţii normale, liniştite, schimbările de pe suprafaţa Pământului se produc extrem de lent. Există însă multe exemple de activitate catastrofică, iar acestea ne permit să concepem ideea unor schimbări majore într-un timp scurt. Eroziunea se poate produce foarte rapid. În 1976, în nou-construitul baraj Teton din ldaho a apărut o scurgere care nu a putut fi oprită, iar apa şi-a croit drum prin sedimente până la o adâncime de 100 m în mai puţin de 1 oră37• Barajul era făcut din sedimente moi; totuşi acest eveniment a dus la postularea unei posibile eroziuni rapide, de numai câteva zile, la o adâncime asemănătoare, şi în balast dur, ca în cazul canalelor lui Bretz menţionate mai sus. Cercetările au stabilit că, în cazul apei, puterea de transport creşte cu viteza la puterea a treia sau a patra38, ceea ce înseamnă că, dacă viteza de curgere creşte de 10 ori, apa poate transporta de 1 000 până la 10 000 de ori mai multe sedimente. Oamenii de ştiinţă care nu aderă la creaţionism atrag uneori atenţia că, ' luată în ansamblu, coloana geologică este prea groasă pentru a fi fost depusă 212

în acel singur an cât a durat potopuP9, dar acesta nu poate fi un argument important. Deşi majoritatea creaţioniştilor le exclud din rândul sedimen- telor depuse de potop pe cele din porţiunile inferioară (precambrian) şi superioară ale coloanei geologice (vezi mai jos), unele rate de depunere din prezent sunt atât de rapide, încât nu ar fi nicio problemă să considerăm că întreaga coloană geologică a fost depusă în câteva săptămâni. Curenţii de turbiditate pot depune sedimente într-un singur loc în câteva minute sau mai puţin, iar pe o suprafaţă de mii de kilometri pătraţi - în câteva ore. Megaturbidiţii descoperiţi în Spania40 au o grosime de până la 200 m şi un volum imens, de 200 krn3• Mai există şi alte metode de depunere rapidă de sedimente, pe lângă curenţii de turbiditate. Un potop intens, care să dureze un an, ar putea depune foarte multe sedimente. Se presupune adesea că, pentru acumularea de straturi groase de or- ganisme microscopice, cum se întâmplă la White Cliffs (Stâncile Albe), în Dover, Anglia, este nevoie de perioade lungi de timp, dar astfel de acumulări se pot produce rapid. De-a lungul coastei statului Oregon (SUA), o furtună de vânturi puternice şi ploaie care a ţinut trei zile a depus 10-15 cm de diatomee microscopice pe o distanţă de 32 krn41 . Am văzut o pasăre fosilă bine păstrată şi mulţi peşti în depuneri groase de diatomee microscopice lângă Lompoc, California; tot în aceste depuneri s-a găsit şi o balenă. O astfel de conservare ar necesita o îngropare rapidă, înainte de a se produce dezarticularea organismului. Este evident că organismele microscopice pot fi depuse rapid. Un alt exemplu de acţiune rapidă este formarea insulei vulcanice Surt- sey, din sudul Islandei, în 1963. În cinci zile, unde înainte nu existase decât imensitatea oceanului, s-a format o insulă de 600 m lungime, care a atins în cele din urmă un diametru de aproape 2 krn. Uimitor este faptul că, atunci când insula a fost vizitată, arăta ca şi cum ar fi existat acolo de multă vreme. În circa cinci luni, s-au dezvoltat o plajă şi o faleză care arătau mature (vezi Figura 12.1). Unul dintre cercetători comentează: \"Ceea ce, altundeva, ar putea dura mii de ani. .. aici poate dura câteva săptămâni sau chiar câteva zile. Pe Surtsey, numai câteva luni au fost suficiente ca să se creeze un peisaj atât de variat şi de matur, încât era aproape incredibil.\"42 Se pare că ne este greu să gândim \"catastrofic\", poate pentru că, pe de o parte, catastrofele sunt rare şi, pe de altă parte, nu ne place să le luăm în calcul. Această împotrivire poate explica parţial şi motivul pentru care oamenii ajung să fie prinşi în capcana acestor evenimente neobiş­ nuite, în ciuda avertismentelor privind un dezastru iminent. În 1902, pe insula Martinica, muntele Pelee a explodat, producând un curent vul-

canic care a acoperit o fabrică de zahăr şi a ucis peste 150 de oameni. Această activitate a vulcanului, precum şi altele, a provocat nelinişte în rândul locuitorilor oraşului St. Pierre din apropiere, şi unii au plecat în zone mai sigure. Pentru a domoli panica, autorităţile guvernamentale au continuat să-i asigure pe locuitori că nu există niciun pericol iminent; ba chiar guvernatorul insulei, împreună cu soţia, s-a mutat în St. Pierre pentru a-i încuraja pe oameni să rămână în oraş. O erupţie vulcanică majoră pe o insulă învecinată a contribuit la liniştirea populaţiei, ajungân- du-se la concluzia că presiunea vulcanică de pe muntele Pelee a scăzut, as,a că mult,i oameni s-au reîntors în St. Pierre. În dimineat,a următoa- re, muntele Pelee a erupt brusc, expulzând un nor de cenuşă şi de vapori cu temperatura de 700°C (curent piroclastic care poartă numele de nuee ardente, denumire folosită prima dată în cazul acestei explozii de pe insula Martinica), care a omorât peste 30 000 de oameni în două minute43• Isto- ria relatează că numai 2-4 persoane au supravieţuit. Unul era un deţinut, protejat de faptul că se afla într-o celulă subterană. După ce a fost salvat, a fost imediat reîncarcerat. Ar trebui să reţinem că şi alţi agenţi, cum ar fi cutremurele şi vântul, pro- voacă schimbări rapide în condiţii catastrofice. Nu ducem lipsă de exemple care să arate că schimbările geologice majore se pot produce rapid, însă din cauză că sunt rare, ne este greu să le încorporăm în gândirea noastră. POTOPUL DESCRIS ÎN GENEZA Un potop care să acopere întreaga suprafaţă a Pământului este extrem de neobişnuit, însă interpretările geologice recente în direcţia catastrofis- mului care implică distrugerea rapidă a vieţii sugerează că acest concept e posibil să nu fie chiar atât de excepţional. Mai mult, ideea unui potop global nu apare doar în Biblie. Faptul că acest tip de potop este o trăsătură atât de dominantă a legendelor antice44 ne oferă un motiv întemeiat să presupunem că a avut loc, chiar dacă nu luăm deloc în seamă raportul biblic. Cu toate acestea, dintre documentele antice, Biblia ne oferă cel mai cuprinzător raport al acestui eveniment4s• Din nefericire, detaliile geologi- ce din Biblie sunt puţine, însă o trecere în revistă a informaţiilor legate de acest eveniment poate fi de folos. Biblia descrie un Pământ antediluvian oarecum diferit de cel actual. Probabil că nu exista ploaie46, dar era umezeală din abundenţă, şi existau inclusiv râuri47, ceea ce sugerează un sistem hidrologic diferit de cel din zilele noastre. 21-1

Figura 12.1. Noua insulă Surtsey, din sudul Islandei. Remarcaţi plaja, faleza şi oamenii, pentru a vă face o imagine a dimensiunilor ei. Cu cinci luni şi două zile mai înainte, în această zonă nu era altceva decât ocean. Micile obiecte albe de pe plajă, din prim-plan, sunt krilli, o specie de crustacee comestibile. Rocile din orizontul îndepărtat nu fac parte din noua insulă77• Se sugerează următoarea cronologie a potopului48: după şapte zile de la intrarea lui Noe în corabie, au erupt apele subterane, însoţite de ploi puternice care au durat 40 de zile. Apele potopului nu au crescut brusc; textul biblic sugerează că a existat un proces extins49• Perioada de 40 de zile pare să fie inclusă în perioada următoare de 150 de zile, timp în care apele fie că au rămas la acelaşi nivel, fie, mai probabil, au crescut, acoperind şi cei mai înalţi munţi de pe Pământ. Întrucât textul biblic pare să afirme că \"stă­ vilarele cerurilor\" şi \"izvoarele Adâncului\" nu s-au închis până la sfârşitul celor 150 de zileso, este mai probabil că apele au continuat să crească timp de 150 de zile, as,a cum indică anumit,i traducători ai Biblieis1 • Au urmat un vânt puternic, retragerea apelor şi uscarea solului timp de mai multe luni. Când Noe a ieşit din corabie, după 1 an şi 17 zile de când intrase, cel puţin zonele cele mai înalte din apropierea imediată erau uscateS2 şi, probabil, vegetaţia nouă încolţise deja. Fără îndoială că au urmat un număr 215

de ajustări geologice semnificative ale scoarţei terestre, care au scăzut în intensitate pe parcursul secolelor şi chiar al mileniilor care au urmat. Uneori se pun întrebări legate de arca lui Noe, în special cum au reuşit să încapă în ea toate animalele. Creaţioniştii sugerează că, în momentul potopului, existau mai puţine specii. Din cauza variaţiei limitate care a urmat după potop, cel mai probabil la nivel de specie, acum există mai multe soiuri decât cele păstrate de arcă. Mai mult, Noe a luat cu el în arcă numai tipurile terestre de animale; e de aşteptat ca organismele marine să supravieţuiască unui potop. Unele calcule indică faptul că, în limita acestor restricţii, se pare că a existat loc suficient în arcă, posibil chiar de două până la de trei ori mai mult decât minimul necesar53• Unii se mai întreabă şi de ce anumite animale unice, cum ar fi mar- supialele din Australia, apar, atât ca fosile, cât şi ca animale care trăiesc în prezent, în aceeaşi regiune a lumii. Dacă ar fi fost în arcă, oprită probabil în Orientul Mijlociu, cum s-au întors ele în Australia? Pornind de la premisa că adunarea animalelor în arcă ar fi implicat o îndrumare specială, unii creaţionişti cred că nu este nepotrivit să presupunem că acelaşi lucru s-a întâmplat şi când s-au întors în teritoriul natal54, deşi Biblia nu menţio­ nează nimic în acest sens. Se sugerează uneori că instinctele de întoarcere la locul de baştină, cum se observă acum la mamifere, păsări şi peşti, le-ar fi putut facilita întoarcerea în regiunea natală. Problema întoarcerii nu se aplică la mare parte din celelalte continente, unde congruenţa dintre fosile şi tipurile vii nu este atât de unică. POTOPUL S,I SĂPTĂMÂNA CREAT, IEI Prea rar este apreciată importanţa potopului pentru relatarea creaţiei55 • Dacă cea mai mare parte a fosilelor nu s-au format în timpul potopului, atunci o creaţie completă, pe durata a şase zile56, pare să iasă din calcul, şi aceasta deoarece straturile fosile conţin diferite tipuri de fosile la niveluri diferite din coloana geologică. Dacă, între două tipuri fundamentale de fosile din coloana geologică, există o distanţă de milioane de ani, atunci Dumnezeu nu le-a creat pe toate într-o singură perioadă de şase zile. De exemplu, dacă presupunem că un burete a fost creat cu 550 de milioane de ani în urmă, iar un dinozaur, cu 180 de milioane de ani în urmă, atunci este evident că Dumnezeu nu le-a creat pe ambele într-un eveniment al creaţiei care a durat şase zile, aşa cum afirmă EP7. Dacă însă aceste organisme îşi au originea în săptămâna creaţiei, fiind apoi îngropate la niveluri diferite din coloana geologică în timpul potopului global care a durat un an, nu mai 211>

()I~IC;L\"J -\\I<lI1 .\\.I~Cnll există nicio neconcordanţă. Potopul descris în Geneza împacă săptămâna creaţiei cu coloana geologică. Fără potop, ne-ar fi greu să punem în acord cu o creaţie recentă şi straturile groase de sedimente. Sedimentele se acu- mulează acum cu o rată medie de câţiva centimetri la mia de ani. Straturile sedimentare au grosimi medii de multe sute de metri, iar în câteva locuri de pe Pământ, întâlnim mai mulţi kilometri de sedimente fanerozoice care conţin fosile. În absenţa unui potop la scară planetară care să depună rapid aceste straturi, creaţia recentă descrisă în Scriptură se confruntă cu o pro- vocare serioasă. A FOST POTOPUL DESCRIS ÎN GENEZA UN EVENIMENT LOCAL? Potopul descris în Geneza este considerat în mod frecvent un eveni- ment local, care s-a produs în Mesopotamia. Din mai multe motive58, se pare că această idee nu este în armonie cu raportul biblic şi cu distribuirea globală a sedimentelor şi a fosilelor: 1. Relatarea din Geneza accentuează în mod repetat ideea unui potop globaP9, cu afirmaţii ca: \"toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiţi\", \"a pierit orice Îaptură care se mişca pe pământ\", \"tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit\", \"toate Îapturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite\"60. 2. După potop, Dumnezeu a promis să nu mai distrugă lumea iarăşi prin această metodă61 • Întrucât inundaţiile locale sunt destul de întâlnite, orice inundaţie locală ulterioară ar însemna că Dumnezeu nu-Şi ţine pro- misiunile. În schimb, promisiunea amintită priveşte distrugerea întregii suprafeţe a Pământului, iar această promisiune a fost respectată. 3. De ce i-ar fi cerut Dumnezeu lui Noe să construiască o arcă62 în care să păstreze diversele animale de pe Pământ dacă potopul ar fi fost doar unul local? Ne-am aştepta ca animalele să fi avut o distribuţie largă şi ca un eveniment local să nu le elimine. 4. Relatarea creaţiei din Geneza pare să vină în conflict cu conceptul unui potop local, fiindcă Îară un potop la scară planetară, nu pare să existe nicio modalitate de a explica straturile groase ale coloanei geo- logice care se găsesc pe toate continentele. Cum menţionam mai sus, potopul este necesar pentru a pune în armonie coloana geologică cu o creaţie recentă, de şase zile. Întrucât coloana geologică este destul de bine reprezentată pe toate continentele, această reconciliere este necesară pentru toate continentele. Negarea potopului global implică respingerea 211

1:: t \\l\\.l' I J ( II 1,; I \"i.'- i' i,'( '1 'i 1 ; )i' \\ unei creaţii globale, de şase zile. Nu acesta este modelul biblic. Scriptura pare să vorbească atât de o creaţie globală, cât şi de un potop global. MODELE ALE POTOPULUI Creaţioniştii au propus un număr de modele pentru potop63, însă este necesară mult mai multă muncă şi precauţia dictează ca fiecare model să fie considerat provizoriu. În general, modelele se împart în trei mari categorii: (1) schimbul între continente şi oceane în timpul potopului, (2) contracţia şi extinderea Pământului şi (3) subsidenţa (cufundarea) continentelor în timpul potopului şi ridicarea lor ulterioară. Sunt posibile combinaţii ale acestor modele şi ale altora. Configuraţia tipurilor de roci din scoarţa terestră este importantă în orice apreciere a unui model al potopului. Continentele de astăzi sunt acoperite de straturi sedimentare care au de obicei o origine fie terestră (continentală), fie marină, dar uneori de ambele feluri. Originea poate fi indicată prin intermediul organismelor terestre sau marine reprezentate în rândul fosilelor. Sedimentele din oceanele de astăzi sunt destul de subţiri în comparaţie cu cele de pe continente (Figura 12.2C). Oceanele se spri- jină pe un tip de rocă bazaltică (vulcanică) de mare densitate, în timp ce continentele au la bază o rocă granitică de o densitate mai mică. Această aranjare menţine continentele noastre practic într-o stare de plutire deasu- pra rocilor mai dense, racându-Ie să rămână deasupra nivelului mării, astfel încât să avem uscat pe care să trăim. Modelul schimbului între continente şi oceane propune că actualele continente au fost mările antediluviene şi invers64• În timpul potopului, ar fi avut loc transferuri majore de sedimente dinspre continentele antedilu- viene spre mările antediluviene, transferuri însoţite de procese geochimice complexe, care au implicat ajustări ale tipurilor de roci, precum şi schim- bări ale topografiei Pământului ca reacţie la încărcare (ajustări izostatice), ducând astfel la formarea continentelor de astăzi. Acest model necesită o cantitate mare de sedimente diluviene. O modificare a acestui model sugerează o prăbuşire a extinselor straturi continentale acvifere de dinainte de potop, ceea ce a produs oceanele de astăzi. Ideea unui Pământ în expansiune a constituit o părere constantă, dar minoritară printre interpretările ştiinţifice contemporane65. Pot fi găsite dovezi credibile care să spriJ·ine această concept,ie. Unii creat\"ionisti s,i-au însuşit-o pentru a sugera un model simplu, dar elegant. Pentru producerea potopului, Pământul se contractă, împingând apa deasupra continentelor. llX

01{!C;10;1 - \\IUI:l.\\. EUIII A. ETAPAANTEDlUJVlANĂ B. ETAPA D1LUVIANĂ C. ETAPA POSTDlbUVIANĂ LEGENDĂ _ ROCI VULCANICE ~SEDIMENTE f=--=-=-=-:-::-=-=-=-=j TSEEDREIMSTERNETE ŞI ROCI TOPITE ~MARINE ~ APĂ ~';::-::-:::d SPERDECIMAEMNBTREIAENMEESŞITTEECRAETSET:RE I/~/:-,I ROCI _ -/ -!!I \" GRANITICE :.:o:.:::~-~? ~ SEDIMENTE ~ BAZALTURI lllllI1ll1TIlI1 STRATURI ~ PRECAMBRIENE ~ ŞI ŞISTURI llillIlillillIl ACVIFERE E~~~I: SEDIMENTE TERESTRE ~ SEDIMENTE MARINE POSTDILUVIENE POSTDILUVIENE ~ Figura 12.2. Un exemplu de model al potopului. Diagrama reprezintă o secţiune transversală a unei părţi dintr-un continent (stânga) şi a unei părţi din ocean (dreapta). A: Pământul antediluvian, cu oceane majore la diferite niveluri şi mase granitice mari care sprijină de dedesubt continentul. B: etapa potopului, cauzată de cufundarea conti- nentelor şi ridicarea oceanelor (săgeţile scurte). Săgeţile lungi indică mişcarea diverselor sedimente din regiunea lor de origine. C: etapa postdiluviană, în care are loc ridicarea şi comprimarea laterală a continentelor, acţiune însoţită de deformarea, eroziunea şi re- depunerea tipurilor de roci. 219

Pentru a pune capăt potopului, Pământul se extinde, continentele se separă, iar apele se reîntorc în oceane. O problemă ar fi aceea că nu s-a găsit încă o modalitate potrivită de extindere şi contractare a Pământului. Uneori, se sugerează o schimbare a constantei gravitaţionale66 . Subsidenţa şi ridicarea continentelor este cel mai simplu model (Figura 12.2). În acest exemplu, potopul ar fi cauzat de curgerea unora dintre straturile moi, profunde, ale Pământului (astenosfera) şi mutarea lor de sub continente sub oceane. Acest proces ar ridica fundul oceanelor şi ar coborî continentele (săgeţile mici din Figura 12.2B), ceea ce ar avea ca rezultat inundarea con- tinentelor şi transportarea unor sedimente marine pe continente. Cei mai mulţi geologi acceptă în prezent mişcarea unei astenosfere parţial topite ca mijloc de mutare a continentelor prin mişcarea plăcilor de la baza lo~7. În timpul potopului descris în Geneza, apele care au crescut treptat ar eroda sedimentele antediluviene, inclusiv unele sedimente precambriene, care ar fi redepuse cu tot cu organismele vii care s-ar fosiliza. Sedimentele prove- nind de pe uscat ar alterna cu sedimente din mările antediluviene, deoarece sedimente din diferite zone-sursă ar fi transportate în bazinele de depunere (săgeţile lungi din Figura 12.2B). La finalul potopului, continentele, care sunt făcute din roci granitice, de densitate mai mică, s-ar ridica, făcând ca apele să se retragă înapoi în oceane, ceea ce ar duce la eroziunea unora dintre depunerile lăsate în urmă de potop pe continente. O problemă cu care se confruntă acest model este abundenţa sedimentelor marine de pe continente care nu au niciun tip de fosile de uscat sub ele. Este posibil ca acest tip de aranjament să-şi aibă originea în întinsele mări antediluviene care se aflau deja pe continente (mările epicontinentale), la care s-au adăugat sedimente marine suplimentare provenind din oceanele mai întinse de dincolo de con- tinente (săgeata cea mai lungă din Figura 12.2B). Acest model ar complica o interpretare simplă prin teoria zonării ecologice (Figura 10.2) a fosilelor, însă potopul nu este considerat, de regulă, un eveniment simplu. Aceste modele ale potopului reprezintă doar sugestii introductive. Este necesară o cercetare cuprinzătoare a unui eveniment atât de complex. În această zonă, studiile sunt de-abia la început. FACTORI GEOLOGICI LEGAT, I DE POTOP Cel mai probabil, apa potopului era deja prezentă pe Pământul an- tediluvian. Mare parte din ea ar fi fost conţinută de mările antediluvi- ene, o parte - în \"izvoarele Adâncului\"68 şi o cantitate mică - în atmosferă. 2111

01\\1< ,1'\\; \\EIII. ,\\ R()III Geologii, şi nu numai, critică adesea conceptul potopului descris în Geneza, deoarece Pământul nu pare să aibă suficientă apă cu care să aco- pere vârful Everest69, care este la aproape 9 km peste nivelul mării, în timp ce Biblia afirmă că întregul Pământ a fost acoperit. Totuşi critica aceasta este posibil să nu fie atât de semnificativă, întrucât creaţioniştii propun adesea o topografie antediluviană mai plană, necesitând mult mai puţină apă ca s-o acopere (de exemplu, Figura 12.2B). Dacă suprafaţa Pământului ar fi perfect plană, un ocean cu o adâncime de peste 2,44 km ar fi suficient pentru a o acoperi compleeo. Se presupune că, după potop, s-a produs o ridicare semnificativă a munţilor. Atât geologii care acceptă potopul, cât şi cei care nu-l acceptă sunt de acord că vârful Everest şi multe alte vârfuri muntoase reprezintă o ridicare care a avut loc după depunerea straturilor lor sedimentare. Nu ar trebui să folosim topografia din prezent pentru a estima volumul de apă necesar pentru un potop la scară planetară. Am fost adesea întrebat de ce un eveniment de o asemenea magnitudi- ne cum este un potop global nu ar amesteca totul. Acesta este aşa-numitul \"model al căzii de baie\", în care totul poate fi cu uşurinţă amestecat. De fapt, strahlrile sedimentare de pretutindeni tind să fie destul de ordonate şi unice când sunt privite la o scară suficient de mare. Din mai multe motive, nu ar trebui să ne aşteptăm ca potopul să amestece totul. O astfel de amestecare ar fi extrem de dificilă în condiţiile în care straturile sedimentare erau răs­ pândite pe mii de kilometri pătraţi şi combinate în depuneri cu o grosime uneori de câţiva kilometri. Poate că este uşor să amesteci câţiva metri de nămol, dar nu este la fel de us,or să faci acelas,i lucru cu kilometri de nămol. Odată ce un strat s-a depus, tinde să-şi păstreze integritatea. Evenimentele potopului se întind pe durata unui an întreg şi nu ar produce depuneri amestecate instantanee. Până şi inundaţiile noastre locale de scurtă durată produc depuneri bine ordonate. În timpul potopului, straturile ar fi depuse treptat, într-o secvenţă în general ordonată, o situaţie care nu ar fi favora- bilă amestecării. Apa este un bun agent de sortare a sedimentelor, depu- nându-Ie de obicei într-un tipar aproape orizontal. Acest fenomen este denumit în geologie \"legea orizontalităţii originare\". În laborator, oamenii de ştiinţă pot să depună cu uşurinţă un strat moale de turbidit peste un alt strat moale fără a tulbura semnificativ stratul inferior. La nivel local, este de aşteptat o anumită amestecare şi, ocazional, ridicarea locală ar înlesni eroziunea depunerilor diluviene şi antediluviene, reciclând astfel fosilele şi rocile pe care le conţineau şi mutându-Ie în straturi stratigrafic superioare ale coloanei geologice, cum s-au descoperit ocazional. Însă pentru a ames- teca majoritatea straturilor sedimentare ale scoarţei terestre, este nevoie

l_\\I'II(~II! 1~ t li\\\"1 1,'/;1 :',:\\i·,\\i,: de evenimente convulsive extrem de puternice, un scenariu improbabil în cazul unui eveniment care se întinde pe durata unui an. Se nasc întrebări şi cu privire la cât anume din coloana geologică ar trebui să fie atribuită potopului. La această întrebare este mai greu de răspuns, din cauza complexităţii sedimentelor şi a fosilelor. Varietatea opiniilor din rândul creaţioniştilor în ce priveşte această problemă sugerează că nu se cunoaşte răspunsul. Deoarece cele mai multe straturi sedimentare sunt depuse de apă, nu ne aşteptăm să găsim o diferenţă izbitoare între straturile diluviene şi cele depuse înainte ori după potop. Mai mult, probabil că potopul nu a început sau nu s-a terminat exact în acelaşi punct de pe coloana geologică în toate locurile. Ca o primă aproximare, aş sugera că depunerile diluviene au început în zona cambrianului şi s-au încheiat ca punct maxim în regiunea superioară a terţiarului (vezi Figura 10.1). În unele locuri, potopul s-a încheiat sub acest nivel maxim. Poate părea că este vorba de o cantitate enormă de sedimente - şi chiar aşa este! Totuşi, având în vedere mărimea Pământului, toate aceste sedimente nu reprezintă decât o peliculă foarte fină. Proporţional, pe un glob obişnuit, cu diametru de 30 cm, grosimea medie a acestor sedimente ar fi de mai puţin de un sfert din grosimea unei coli obişnuite de hârtie. La sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970, când ideea derivei continentale şi a tectonicii plăcilor a fost acceptată, mulţi creaţionişti au salutat-o, deoarece astfel de schimbări majore pe suprafaţa Pământului sugerau unele posibilităţi de schimbare în timpul potopului. Pământul nu mai era interpretat ca fiind solid şi stabil. Creaţioniştii propun în general mişcări rapide ale plăcilor, în special în timpul ultimelor etape ale poto- pului, mişcări care au produs ridicarea munţilor şi au format continentele actuale. În general, cauzele mişcării plăcilor nu sunt încă bine înţelese de oamenii de ştiinţă, iar interpretările creaţioniştilor trebuie să fie, la rândul lor, doar provizorii. Trebuie să reţinem de asemenea că literatura ştiinţifică standard încă menţine o notă mică, dar persistentă de îndoială cu privire la valabilitatea conceptului de tectonică a plăcilor?!. Sunt necesare mai multe informaţii înainte ca teoria tectonicii plăcilor să poată fi abordată în mod adecvat într-un model al potopului. Se sugerează uneori că miile de ani necesare pentru numeroasele ere glaciare ar pune sub semnul întrebării orice model de tip creaţie recentă-di­ luviu. Pe lângă evidentele ere glaciare recente, se cunosc şi alte episoade de glaciaţie în straturile inferioare ale coloanei geologice. Modelele diluviene includ, de obicei, date destul de convingătoare ale unei activităţi glaciare recente ca rezultat al potopului. Au fost propuse condiţii plauzibile care ar fi putut produce şi topi mari cantităţi de gheaţă pe parcursul câtorva 222

( )iU ( , I '< I \\ \" ,I I \\ I{,) 1\" secole, nu milenii72• Scenariul general este acela că activitatea vulcanică din timpul potopului a blocat energia radiantă a Soarelui, cauzând o tendinţă de răcire. Umezeala din oceanele calde şi aerul rece ar favoriza o perioadă scurtă şi intensă de activitate glaciară postdiluviană. În straturile inferioare ale coloanei geologice, dovezile în favoarea gla- ciaţiei sunt mai discutabile. După cum subliniază Robert P. Sharp, de la Institutul de Tehnologie din California, \"identificarea glaciaţiilor antice nu este uşoară\"73. Unele presupuse dovezi pot fi cu uşurinţă luate drept acti- vitate neglaciară. Un alt specialist scoate în evidenţă faptul că \"numeroase studii\" au arătat că aşa-numitele depuneri glaciare s-au dovedit a fi curenţi uriaşi de grohotiş şi depuneri care au legătură cu aceştia74 • Unele striaţii (zgârieturi) cauzate, după cum se credea, de mişcări glaciare au fost rein- terpretate ca alunecări ale rocilor de-a lungul unei falii sau simple şanţuri lăsate de cablurile cu care se execută operaţiuni de exploatare forestieră75 • Multe alte exemple de presupusă glaciaţie antică au suferit reinterpretări76 şi există motive întemeiate pentru a menţine o oarecare doză de scepticism faţă de glaciaţia din părţile timpurii ale coloanei geologice. CONCLUZII Interpretările ştiinţifice ale istoriei lumii s-au schimbat de mai multe ori. Timp de secole, catastrofele majore au fost acceptate, apoi, timp de mai bine de un secol, au fost respinse aproape complet. Acum, importanţa le este din nou recunoscută. Unele reinterpretări recente ale acţiunii rapide se potrivesc bine cu conceptul biblic al unui potop global. Creaţioniştii au de reinterpretat acum mai puţine opinii geologice acceptate decât în trecut, deoarece multe interpretări catastrofice mai noi se armonizează cu un model al potopului; au totuşi încă multe de facut pentru a-şi dezvolta modelele. Deşi un potop la scară planetară este străin de modelul nostru _.normal de gândire, există dovezi puternice care sugerează că schimbările geologice se pot produce rapid. NOTE DE FINAL 1 Boileau, N., 1674, L'art poitique, 1, citat în Mencken, H. L. (ed.), 1942,A New Dictionary 0/ Quotations on Historical Principlesfrom Ancient and Modern Sources, New York, Alfred A. Knopf, p.1222. 21.'

C,\\PI 1<)J{'l. I~ ~ C,\\T,\\';I!{(1lll F \\HI()~l 2 Bretz, J. H., 1923a, \"Glacial drainage on the Columbia Plateau\", Geological Society of America Buffetin, 34:573-608. 3 Bretz, J. H., 1923b, \"The Channeled Scabland~ of the Columbia Plateau\", Journal of Geology, 31:617-649. 4Allen,J. E., Burns, M., Sargent, S. C., 1986, Cataclysms on the Columbia. Scenic Trips to the Northwest's Geologic Past, No. 2, Portland, Oregon, Timber Press, p. 44. 5Bretz, J. H., 1978, \"The Channeled Scabland: introduction\", în Baker, V. R (ed.), 1981, Catastrophic Flooding: The Origin ofthe Channeled Scabland, Benchmark Papers in Geology 55, Stroudsburg, Pennsylvania, Dowden, Hutchinson & Ross, p. 18, 19. 6Baker, p. 60 (nota 5). 7Pentru un raport al prezentărilor şi al discuţiilor, vezi Bretz, J. H., 1927, \"Channeled Scabland and the Spokane flood\", în Ibidem, p. 65-76. 8 Ibidem, p. 74. 9 Bretz, J. H., Smith, H. TU., şi Neff, G. E., 1956, \"Channeled Scabland of Washington: new data and interpretations\", Geological Sodety ofAmerica Buffetin 67:957-1049. 10 (a) Ibidem; (b) Pardee,J. T, 1942, \"Unusual currents in Glacial Lake Missoula, Montana\", Geological Society ofAmerica Buffetin 53:1569-1600. 11 (a) Bretz, J. H, 1969, \"The Lake Missoula floods and the Channeled Scabland\", Journal of Geology 77:505-543; (b) Pariit,M., 1995\",The floods that carved the West\", Smithsonian 26(1):48-59. 12 (a) Baker, V. R, 1978, \"Paleohydraulics and hydrodynamics of Scabland floods\", în Baker, p. 255-275 (nota 5); detalii suplimentare se găsesc în (b) Smith, G. A, 1993, ,,Missoula flood dynamics and magnitudes inferred from sedimentology of slack-water deposits on the Columbia Plateau, Washington\", Geological Society ofAmerica Buffetin 105:77-100. 13 Bretz, 1969 (nota lla). 14 (a) Albritton, C. c.,Jr., 1967, \"Uniformity, the ambiguous principle\", în Albritton, C. C., Jr. (ed.), Uniformity and Simplicity: A Symposium on the Principle of the Uniformity of Nature, Geological Society ofAmerica Special Paper 89:1-2; (b) Austin, S. A, 1979\",Uniforrnitarianism-a doctrine that needs rethinking\", The Compass ofSigma Gamma Epsilon 56(2):29-45; (c) Gould, S.J., 1965, \"ls uniformitarianism necessary?\",AmericanJournalofScience 263:223-228; (d) Hallam, A, 1989, Great Geological Controversies, ed. a 2-a, OxfordINew York, Oxford University Press, p. 30-64; (e) Hooykaas, R, 1959, Natural Law and Divine Miracfe: A Historical-Critical Study ofthe Principle ofUniformity in Geology, Biology and Theology, Leiden, E.J. Brill; (f) Hooykaas, R, 1970, Catastrophism in Geology, Its Scientific Character in Relation to Actua/ism and Uniformitarianism, Amsterdam/Londra, North-Holland Publishing Co.; (g) Huggett, R., 1990, Catastrophism: Systems of Earth History, LondraINew York, Edward Arnold, p. 41-72; (h) Shea, J. H, 1982, \"Twelve fallacies of uniformitarianism\", Geology 10:455-460. 15 Pentru nişte recenzii generale, vezi: (a) Ager, D., 1993, The New Catastrophism: The Importance of the Rare Event in Geological History, CambridgelNew York, Cambridge University Press; (b) Hallam, p. 30-64,184-215 (nota 14d); (c) Huggett, R, 1989, Cataclysms and Earth History: The Deve/opment ofDiluvialism, Oxford, Clarendon Press; (d) Huggett, 1990, p. 41-200 (nota 14g). 16 Lyell, C., 1857, Principles ofGeology; Or, the Modern Changes ofthe Earth and Its Inhabitants Considered as Iffustrative ofGeology, ed. rev., New York, D. Appleton & Co., p. v. 17Hallam,p.55 (nota 14d). 18 Lyell, K. M. (ed.), 1881, Lift, Letters andJournals ofSir Charles Lyelf, Bart., voI. 1, Londra, John Murray, p. 271 (14 iunie 1830),273 (20 iunie 1830). 224

19 Gould, S.]., 1989\",An asteroid to die for\", Discover 10(10):60-65. 20 (a) Natland, M. L., Kuenen, Ph. H., 1951, \"Sedimentary history of the Ventura Basin, California, and the action ofturbidity currents\", Society ofEconomic Paleontologists andMineralogists Special Publication 2:76-107; (b) Phleger, F. B., 1951, \"Displaced foraminifera faunas\", Society of Economic Paleontologists and Mineralogists Special Publication 2:66-75. 21 Vezi capitolul 13 pentru mai multe discuţii. o.22 Schindewolf, H., 1977\",Neocatastrophism?\", Firsoff, V. A. (trad.), în Catastrophist Geology 2(1):9-21. 2J Gartner, S., şi McGuirk, ]. P., 1979, \"Terminal Cretaceous extinction scenario for a catastrophe\", Science 206:1272-1276. 24 Un articol clasic despre extincţii este cel al lui Newell, N. D., 1967, \"Revolutions in the history oflife\", în Albritton, p. 63-91 (nota 14a). 25 Pentru o listă, vezi capitolul 9. 26 Alvarez, L. W., Alvarez, W., Asaro, F., şi Michel, H. v., 1980, \"Extraterrestrial cause for the Cretaceous-Tertiary extinction\", Science 208:1095-1108. 27 Pentru recenzii şi discuţii suplimentare, vezi: (a) Ager, D. v., 1993, 7he Nature of the Stratigraphical Record, ed. a 3-a, ChichesterlNew York, John Wiley & Sons; (b) Emiliani, c., Kraus, E. B., şi Shoemaker, E. M., 1981, \"Sudden death at the end of the Mesozoic\", Earth and Planetary Science Letters 55:317-334; (c) Gibson, L. ]., 1990, ,,A catastrophe with an impact\", Origins 17:38-47; (d) Hallam, p.184-215 (nota 14d); (e) Sharpton, V. L., şi Ward, P. D. (ed.), 1990, Global Catastrophes in Earth History; An Interdisciplinary Conference on Impacts, Vo/canism, and Mass Mortality, Geological Society ofAmerica Special Paper 247; (f) Silver, L. T., 1982, \"Introduction\", în Silver, L. T., şi Schultz, P. H. (ed.), GeologicalImplications ofImpacts ifLargeAsteroids and Comets on the Earth, Geological Society of America Special Paper 190:xiii-xix. 28 Napier, W. M., şi Clube, S. V. M., 1979, \"A theory of terrestrial catastrophism\", Nature 282:455-459. 29 Melosh, H.]., 1982, 7he Mechanics ofLarge Meteoroid Impacts in the Earth's Oceans, Geological Society of America Special Paper 190:121-127. 30 Clube, v., Napier, B., 1982, \"Close encounters with a million comets\", New Scientirt 95:148-151. 31 Oberbeck, V. R., Marshall,]. R., şi Aggarwal, H., 1993, \"Impacts, tillites, and the brealcup of Gondwanaland\",Journal ifGeology 101:1-19. 32 Kristan-Tollmann, E., şi Tollmann, A., 1994, \"The youngest big impact on Earth deduced from geological and historical evidence\", Terra Nova 6:209-217. 33 Huggett, 1989, p. 186-189 (nota 15c). 34 Kauffman, E., 1983, citat în Lewin, R., \"Extinctions and the history of life\", Science 221:935-937. 35 Nummedal, D., 1982, \"Clastics\", Geotimes 27(2):22-23. 36 Pentru comentarii despre turbidiţi, vezi Walker, R. G., 1973\",Mopping up the turbidite mess\", în Ginsburg, R. N. (ed.), Evolving Concepts in Sedimentology, Baltimore/Londra, The Johns Hopkins University Press, p. 1-37. Vezi capitolul 14 pentru discuţii suplimentare recifele de corali. 37 Pentru detalii ale unui martor ocular, vezi Anonim, 1976, \"Teton: cyewitness to disaster\", Time (21 iunie), p. 56. 38 Holmes, A., 1965, Principles ofPhysica! Geology, ed. rev., New York,The Ronald Press Co., p. 512. 39De exemplu, Ecker, R. L., 1990, Dictionary ifScience and Creationism, Buffalo, New York, Prometheus Books, p. 102.

-1() Seguret, M., Labaume, P., şi Madariaga, R., 1984, \"Eocene seismicity in the Pyrenees from megaturbidites of the South Pyrenean Basin (Spain)\", Marine Geology 55: 117-131. 41 (a) Campbell, A. S., 1954, \"Radiolaria\", în Moore, R. C. (ed.), Treatise on Invertebrate Paleontology, Part D (Protista 3), New York, Geological Society of AmericalLawrence, Kansas, The University of Kansas Press, p. D17. Pentru discuţii suplimentare pe acest subiect, vezi: (b) Roth, A. A., 1985\",Are millions ofyears required to produce biogenic sediments in the deep ocean?\", Origins 12:48-56; (c) Snelling, A. A., 1994, \"Can flood geology explain thick chalk layers?\", Creation Ex Nihilo Technicaljournal8: 11-15. 42Thorarinsson, S., 1964, Surtsey: 1he New Island in the NorthAtlantic, Eysteinsson, S. (trad.), New York, The Vik.ing Press, p. 39 (titlul în original: Surtsey: eyjan nyja i Atlantshaji). 43 (a) Encyclopaedia Britannica (ed.), 1978, \"Disaster! When nature strikes back\", NewYork,BantamlBritannicaBooks,p.67-71; (b) Waltham,T.,1978,Catastrophe:1he ViolentEarth, New York, Crown Publishers, p. 36-38. «Vezi capitolul 18 pentru o discuţie a legendelor despre potop. 45 Geneza, capitolele 6 - 8. 46 Geneza 2:5. 47 Geneza 2:6,10-14. 48 Geneza, capitolele 7, 8. 49 Geneza 7:17-19. 50 Geneza 8:2. 51 Vezi Geneza 7:24 în: (a) Smith,]. M. P. (trad.), 1935, 1he Bible: an American translation, Chicago, University of Chicago Press; şi (b) 1he New English Bible, 1972. ed. a 2-a rev., New York, Cambridge University Press. 52 Geneza 8:14. 53 (a) Hitching, F., 1982, 1he Neck of the Giraffe: Darwin, Evolution, and the New Biology, New York/Scarborough, Ontario, Meridian, New American Library, p. 110, 111; (b) Morris, J. D., 1992, How Could AII the Animals Have Got on Board Noah's Ark?, Back to Genesis, No. 392, Acts and Facts 22, Santee, California, Institute for Creation Research; (c) Whitcomb, ]. C.,Jr., şi Morris, H. M., 1961, 1he Genesis Flood, Philadelphia, The Presbyterian and Reformed Publishing Co., p. 67-69; (d) Woodmorappe, J., 1996, Noah's Ark: A Feasibility Study, Santee, California, Institute for Creation Research, p. 15-21. 54 Gibson, L. J., f.d., \"Patterns of mammal distribution\", manuscris nepublicat distribuit de Geoscience Research Institute, Loma Linda University, Loma Linda, CA 92350 USA. 55 Numbers, R. L., 1992, 1he Creationists, New York, Alfred A. Knopf, p. 335-339. 56 Geneza, capitolele 1,2. 57 Exodul 20:11; 31:17. 58 Pentru o dezvoltare a acestor motive, vezi: (a) Davidson, R. M., 1995, \"Biblical evidence for the unîversality of the Genesis flood\", Origim 22:58-73. (b) Younker, R. W., 1992, ,,A few thoughts on Alden Thompson's chapter: «Numbers, Genealogies, Dates»\", în Holbrook, F., şi Van Doison, L. (ed.), Issues in Revelation and Impiration, Adventist Theological Society Occasional Papers, voI. 1, Berrien Springs, Michigan, Adventist Theological Society Publications, p. 173-199 (în special p. 187-193). 59 Hasel, G. F., 1975, \"The biblical view of the extent of the flood\", Origim 2:77-95. 60 Din Geneza 7:19-23, Revised Standard Version. 61 Vezi Geneza 9:11-15 şi Isaia 54:9. 62 Geneza 6:19 - 7:9.

63 Pentru unele investigaţii semnificative, vezi: (a) Austin, S. A., Baumgardner, J. R., Humphreys, D. R., Snelling, A. A., Vardiman, L., şi Wise, K. P., 1994, \"Catastrophic plate tectonics: a global flood model of earth history\", în Walsh, R. E. (ed.), Proceedings ofthe 1hird International Conference on Creationism, Pittsburgh, Pennsylvania, Creation Science Fellowship, Inc., p. 609-621; (b) Baumgardner,J. R., 1994, \"Computer modeling of the large-scale tectonics associated with the Genesis flood\", în Ibidem, p. 49-62; (c) Baumgardner,J. R., 1994, \"Runaway subduction as the driving mechanism for the Genesis flood\", în Ibidem, p. 63-75); (d) Molen, M., 1994, \"Mountain building and continental drift\", în Ibidem, p. 353-367. 64 Flori, J., şi Rasolofomasoandro, H., 1973, Evolution ou Creation?, Dammarie-Ies-Lys, Franţa, Editions SDT, p. 239-25l. 65 Pentru o trecere în revistă şi o evaluare a acestui concept, vezi: (a) Mundy, B., 1988, \"Expanding Earth?\", Origins 15:53-69. O pledoarie cuprinzătoare este oferită de: (b) Carey, S. W. (ed.), 1981, The Expanding Earth: A Symposium, lhe Earth Resources Foundation, The University of Sydney, Brunswick, Australia, Impact Printing; (c) Carey, S. W., 1988, Theories of the Earth and Universe: A History of Dogma in the Earth Seiences, Stanford, California, Stanford University Press; (d) Jordan, P., 1971, The Expanding Earth.· Some Consequences of Dirac's Gravitation Hypothesis, Beer, A. (ed. şi trad.), în ter Haar, D. (ed.), International series of monographs in natural philosophy, VoI. 37, OxfordINew York, Pergamon Press (titlul în original: Die Expansion der Erde). 66 Smirnoff, L. S., 1992, \"lhe contracting-expanding Earth and the binary system of its megacydicity\", în Chatterjee, S., şi Hotton, N., III (ed.), New Concepts in Global Tectonics, Lubbock, Texas, Texas Tech University Press, p. 441-449. 67 De exemplu: (a) Gurnis, M., 1988, \"Large-scale mantle convection and the aggregation and dispersal of supercontinents\", Nature 332:695-699; (b) Gurnis, M., 1990, \"Plate-mantle coupling and continental flooding\", Geophysical Research Letfers 17(5):623-626. 68 Geneza 8:2. 69(a) Ecker (nota 39); (b) Newell, N. D., 1982, Creation and Evolution: Myth or Reality?, New York, Columbia University Press, p. 37-39; (c) Ramm, B., 1954, The Christian View ofScience and Seripture, Grand Rapids, Michigan, Wm. B. Eerdmans Publishing Co., p. 244; (d) Walker, K. R. (ed.), 1984, The Evolution-Creation Controversy: Perspeeitves (sic) on Religion, Philosophy, Science and Education, lhe Paleontological Society Special Publication No. 1, Knoxvi11e, Tennessee, University ofTennessee, p. 62. 70 Flemming, N. C., şi Roberts, D. G., 1973, \"Tectono-eustatic changes in sea level and seafloor spreading\", Nature 243:19-22. 71 (a) Pentru două volume care se ocupă de probleme şi soluţii alternative, vezi: Beloussov, v., Bevis, M. G., Crook, K. A. W., Monopolis, D., Owen, H. G., Runcorn, S. K., Scalera, C., Tanner, W. F., Tassos, S. T., Termier, H., Walzer, U, şi Augustithis, S. S. (ed.), 1990, Critical Aspects of the Plate Tectonics Theory, 2 voI. Atena, lheophrastus Publications, S. A.; (b) Meyerhoff, A. A., şi Meyerhoff, H. A., 1972a, ,,«lhe new global tectonics»: major inconsistencies\", The American Association of Petroleum Geologists Bu!!etin 56:269-336; (c) Meyerhoff, A. A., şi Meyerhoff, H. A., 1972b, ,,«lhe new global tectonics,,\": age of linear magnetic anomalies of ocean basins\", The American Assoeiation of Petroleum Geologists Bu!!etin 56:337-359; (d) Smith, N., şi Smith, J., 1993, \"An alternative explanation of oceanic magnetic anomaly patterns\", Origins 20:6-21; (e) pentru vreo 20 de articole scrise de tot atâţia autori care pun la îndoială opinia standard, vezi Chatterjee şi Hutton (nota 66).

72 Oard, M. J., 1990, ,,A post-flood ice-age model can account for Qyaternary features\", Origins 17:8-26. 73 Sharp, R. P., 1988, Living Ice: Understanding GlacÎers and Glaciation, Cambridgel New York, Cambridge University Press, p. 18I. 74 Rampino, M. R., 1993, ,,Ancient «glacial\" deposits are ejecta of large impacts: the Ice Age paradox explained\", EOS, Transactions ofthe American Geophysical Union 74(43):99. 75 (a) Crowell, J. C., 1964, \"Climatic significance of sedimentary deposits containing dispersed megaclasts\", în Nairn, A. E. M. (ed.), Problems in Palaeoc/imatology: Proceedings ofthe NATO Palaeoc/imates Conference 1963, Londra/New YorklSydney,John Wiley & Sons, p. 86-99; (b) Dunbar, C. 0.,1940, \"Validity of the criteria for Lower Carboniferous glaciation in western Argentina\", American Journal ~f Science 238:673-675; (c) McKeon, J. B., Hack, J. T., Newell, W. L., Berkland, J. O., şi Raymond, L. A., 1974, \"North Carolina glacier: evidence disputed\", Science 184:88-9l. 76 Pentru alte exemple de reinterpretări ale aşa-numitelor depuneri glaciare, vezi: (a) Bailey, R. A., Huber, N. K., şi Curry, R. R., 1990, \"The diamicton at Deadman Pass, central Sierra Nevada, California: a residuallag and colluvial deposit, not a 3 Ma glacial till\", Geological Society ofAmerica Bul/etin 102:1165-1173; (b) Crowell, J. c., şi Frakes, L. A., 1971, \"Late Palaeozoic glaciation of Australia\", Journal of the Geological Society ofAustralia 17:115-155; (c) Dott, R. H., Jr., 1961, \"Squantum «tillite,» Massachusetts-evidence of glaciation or subaqueous mass movements?\", Geological Society of America Bul/etin 72:1289-1306; (d) Engel, B. A., 1980, \"Carboniferous biostratigraphy of the Hunter-Manning-Myall Province\", în Herbert, C., şi Helby, R. (ed.), A Guide to the Sydney Basin, Department of Mineral Resources, Geological Survey of New South Wales Bulletin 26:340-349; (e) Lakshmanan, S., 1969, \"Vindhyan glaciation in India\", Vikram University Institute of Geology Journal 2:57-67; (f) Newell, N. D., 1957, \"Supposed Permian tillites in northern Mexico are submarine slide deposits\", Geological Society ofAmerica Bul/etin 68:1569-1576; (g) Oberbeck, Marshall şi Aggarwal (nota 31); (h) Schermerhorn, L. J. G., 1974, \"No evidence for glacial origin of late Precambrian tilloids in Angola\", Nature 252:114-115; (i) Schwarzbach, M., 1964, \"Criteria for the recognition of ancient glaciations\", în Nairn, p. 81-85 (nota 75a); 0) Winterer, E. L., 1964, \"Late Precambrian pebbly mudstone in Normandy, France: tillite or tilloid\", în Nairn, p. 159-187 (nota 75a). 77 Thorarinsson, Figura 39 (nota 42). Reprodusă cu permisiunea editurii.

CAPITOLUL 13 DOVEZI GEOLOGICE ÎN FAVOAREA UNUI POTOP GLOBAL Cei care cunosc adevărul nu sunt totuna cu cei care-l iubesc. [Conjucius J] U n geolog a oferit odată 5 000 de dolari pentru \"dovezi de pe teren în favoarea unui potop universaJ\"2. Oferta lui reflectă un comen- tariu des repetat cum că nu există astfel de dovezi. Cititorul este invitat să evalueze, pe baza informaţiilor prezentate în acest capitol, dacă există sau nu dovezi geologice în favoarea potopului descris în Geneza. Modelul biblic al potopului este nu numai intrigant, ci şi uimitor şi ne- recomandat celor slabi de înger! Se consideră de regulă că acest eveniment implică o mare parte din porţiunea fanerozoică a coloanei geologice, care este relativ bogată în fosile. Ea reprezintă o medie de multe sute de metri de sedimente pe întregul Pământ. Una dintre cele mai mari diferenţe dintre modelele evoluţionist şi creaţionist este intervalul de timp propus pentru de- punerea acestor sedimente fanerozoice. Evoluţia sugerează sute de milioane de ani, în contrast cu raportul biblic al unui potop care a durat un an. Există câteva teste prin care putem distinge între cele două modele, însă reînnoita acceptare a interpretărilor catastrofice de către comunitatea geologică a redus contrastul dintre unele trăsături distinctive. Unele dovezi pentru potop folosite de creaţionişti nu mai sunt la fel de pertinente, de-

<.. ,', l' I I \\. \\ I I 1 I ~ 1); ) \\ ~1 ,1 I \\,', ) i I( , \\ \\ -: 1\"\" . ' , \\ i' 1.'\" I ' ! \" , \\ I \\ l' r \" ':', '\" I oarece au fost încorporate în neocatastrofism. De exemplu, ca dovadă în favoarea îngropării rapide care este de aşteptat în cazul unui potop, cre- at,ionis,tii au citat uneori calitatea multor fosile de a fi bine conservate, însă deoarece atât creat\"ionistii, cât s,i necreat\"ionistii pot încorpora acum îngroparea rapidă în repertoriile lor catastrofice, starea bună de conservare a fosilelor nu mai poate fi considerată o caracteristică valoroasă care să distingă între cele două modele. În acest capitol, vom examina datele culese din straturile geologice şi de la fosilele conţinute de acestea, date care indică o activitate diluviană majoră sau un timp scurt pentru depunerea lor, cum ar fi de aşteptat în cazul unui potop universal. Informaţii suplimentare legate de dimensiunea acestuia, timpul implicat şi legendele despre potop sunt discutate în altă parte3• ACTIVITATE SUBMARINĂ ABUNDENTĂ PE CONTINENTE Continentele Pământului sunt făcute dintr-o rocă de tip granitic mai uşoară, care literalmente pluteşte pe deasupra rocilor mai grele (vezi Figura 12.2C), menţinând astfel continentele deasupra nivelului mării. Dacă lu- crurile ar fi stat altfel, am fi avut un potop permanent. Bătând de-a lungul şi de-a latul aceste continente, găsim o neaşteptată abundenţă de straturi de roci cu fosile de tip oceanic, cum ar fi corali marini, scoici, crinoide etc. Ne-am aştepta să întâlnim fosilele marine în oceane. Geologul]. S. Shelton subliniază această dilemă: \"Rocile sedimentare marine sunt mult mai întâl- nite şi mai răspândite pe uscat astăzi decât toate celelalte tipuri de roci sedi- mentare luate împreună. Acesta este unul dintre acele fapte simple care cer imperativ o explicaţie şi care se află în centrul eforturilor continue ale omului de a înţelege mai pe deplin geografia în schimbare a trecutului geologic.\"4 Deşi unii cred că acesta este \"un simplu fapt care cere imperativ o explicaţie\", se potriveşte remarcabil de bine cu ceea ce ar fi de aşteptat de la potop. Pe 18 noiembrie 1929, un cutremur a zguduit coasta Noii Anglii şi Provinciile Maritime ale Canadei. Cunoscut drept cutremurul de la Grand Banks, a provocat prăbuşirea unei mari mase de sedimente care se aflau în ocean la marginea platoului continental. A mai eliberat şi alte sedimente, formând noroi afânat care a alunecat pe panta continentală în părţile mai adânci ale Atlanticului de Nord. Sedimentele s-au răspândit de-a lungul câmpiei abisale de la baza pantei. Unele sedimente s-au deplasat pe o distan- ţă de peste 700 km5. Am putea crede că o masă de nămol afânat care curge în ocean s-ar amesteca rapid cu apa de mare, pierzându-şi integritatea ca

unitate separată, dar nu aşa stau lucrurile. Nămolul afânat are o densitate mai mare decât a apei de mare, deoarece este o combinaţie de apă şi o mulţime de roci mai grele, nisip, mâl şi particule de argilă. Un astfel de noroi curge pe sub apa de mare, care este mai uşoară, într-o manieră oarecum asemănătoare cu cea în care curge apa pe sub aer, pe uscat. Noroiul şi apa de deasupra se amestecă numai într-o măsură mică. Tipul de curent care s-a produs la Grand Banks a fost un curent de turbiditate, care, atunci când curgerea a încetat, a depus un strat sedimentar complex unic, numit turbidit. Din fericire pentru ştiinţă, dar din nefericire pentru telegrafia comercială, 12 cabluri transatlantice care se aflau în calea curentului de turbiditate de la Grand Banks au fost rupte, unele în două sau trei locuri. Momentul primei ruperi a fiecărui cablu s-a stabilit cu precizie în funcţie de întreruperea trans- misiunii telegrafice, iar locul ruperii a fost determinat prin teste de rezistenţă şi de capacitanţă. Cablurile cele mai apropiate de epicentrul cutremurului, lângă vârful pantei continentale, s-au rupt aproape instantaneu, probabil din cauza prăbuşirii bruşte a sedimentelor. Mai departe în larg, se putea urmări o succe- siune ordonată, pe măsură ce curenţii de turbiditate au rupt cabluri succesive. S-a calculat că rata de deplasare a fost uneori de peste 100 kmIh. Ultimul cablu, la mai bine de 650 km distanţă de ţărm, s-a rupt după ceva mai mult de 13 ore de la cutremur. Turbidiţii rezultaţi din acest curent de noroi au acoperit peste 100 000 km2, având o grosime medie cu puţin sub 1 m; se estimează6 că volumul întregii mase de turbidit a fost de 100 km3• Acest curent de turbidita- te s-a izbit şi de coca Titanicului, care se scufundase în 191Y Turbidiţii sunt interesanţi îndeosebi ca dovezi ale potopului. Ei se formea- ză rapid şi numai sub apă. Un turbidit nu dovedeşte potopul, dar abundenţa lor în straturile sedimentare de pe continente vorbeşte despre o activitate submarină intensă. Conceptul de turbidit nu a fost acceptat până la mijlocul secolului trecut, dar cu numai 20 de ani mai târziu, se putea afirma că \"zecile de mii de straturi treptate îngrămădite unele peste altele au fost interpretate ca depuneri ale curenţilor de turbiditate\"8. Turbidiţii sunt consideraţi acum \"unul dintre cele mai obişnuite tipuri de roci sedimentare\"9. Chiar şi unele tipuri rare de roci, cum ar fi gipsul, care se consideră că s-au format prin evaporarea apelor încărcate cu sare, au fost interpretate ca turbidiţilO• Aceş­ tia apar adesea în interiorul unor trăsături de depunere mai întinse, numite evantaie submarine, care se găsesc, la rândullor, din abundenţă pe continen- te, deşi, ca şi turbidiţii, se formează sub apă. Necreaţioniştii explică dovezile activităţii geologice submarine pe continente sugerând că, în timpul celei mai mari părţi a fanerozoicului, nivelul mării era substanţial mai ridicat, uneori cu peste o jumătate de

kilometru faţă de cât este în prezentll . Ei propun continente mai plane şi oceane mai înalte 12, dar, folosind această explicaţie, geologii se apropie, rară să vrea, de un model al potopului (cu excepţia timpului implicat). Însă chiar şi aşa, abundenţa de fosile marine, de turbidiţi şi de evantaie marine constituie dovezi în favoarea unei activităţi submarine larg răs­ pândite pe continente. Legate tot de subiectul activităţii submarine sunt şi dovezile unei larg răspândite direcţionalităţi a curenţilor de apă. Atunci când studiază rocile sedimentare, geologii găsesc adesea indicii ale direcţiei pe care a avut-o curentul în timpul depunerii sedimentelor. Descoperirea unei direcţii do- minante a curentului de-a lungul unor porţiuni majore ale fanerozoicului din America vine să întărească ideea unei catastrofe diluviene singulare. În condiţii obişnuite, apa curge în direcţii diferite, cum se întâmplă în diferi- tele râuri de pe continentele din zilele noastre. Pe de altă parte, dacă apa ar fi acoperit continentele în timpul unui potop global, ne-am putea aştepta ca acest curent să aibă o singură direcţie dominantă. O analiză cuprinză­ toare a 15 000 de locuri din America de Nord indică un tipar puternic către sud-vest pentru partea inferioară a fanerozoicului, cu o schimbare treptată către est în straturile superioare. Acelaşi tipar pare să se aplice şi Americii de Sud, ceea ce ar reprezenta forţele mai intense din timpul părţii principale a potopului. Aproape de vârful coloanei geologice nu se mai distinge niciun tipar dominant13. Această absenţă a direcţiei poate fi explicată fie prin drenarea continentelor la finalul potopului, fie printr-o activitate postdiluviană, cum se întâmplă astăzi. DEPUNERI SEDIMENTARE LARG RĂSPÂNDITE Într-un eveniment de talia unui potop global, ne-am putea aştepta la depuneri de sedimente relativ larg răspândite, şi chiar există unele exemple remarcabile. Referindu-se la depunerile de calcare, Norman Newel1, de la Muzeul Naţional din New York, sugerează existenţa unor \"mări întinse pe zone imense şi incredibil de plane\"14. Derek Ager, geolog şi susţinător fervent al catastrofismului, descrie unităţi de rocă cu grosimi de 30 m sau mai puţin în permianul din vestul Canadei, unităţi care acoperă zone de până la 470 000 km2. El se referă şi la un strat subţire \"de aproximativ un metru grosime\" care \"poate fi găsit pe tot lanţul Alpilor\"15 europeni. În Statele Unite, formaţiunea Dakota, din vestul Statelor Unite, cu o grosime medie de 30 m acoperă în jur de 815 000 km2• 2-'2

\\ )1\\1(;1'\\1 .. \\lm L .\\.I{()111 Larga răspândire a unor depuneri sedimentare unice care conţin fosile provenind de pe uscat este dovada unei activităţi catastrofice pe continente rară corespondent în zilele noastre. Un exemplu extraordinar îl constituie conglomeratul triasic Shinarump, care conţine lemn fosil şi care face parte din formaţiunea Chinle, din sud-vestul Statelor Unitel6• Acest conglome- rat, care pe alocuri se transformă într-o gresie rugoasă, are de obicei o grosime de mai puţin de 30 m, dar este răspândit ca o unitate aproape continuă pe mai bine de 250 000 km2• Conglomeratele şi gresiile, cum este Shinarump, constau în particule voluminoase care, pentru a fi deplasate, necesită o energie considerabilă. Ar fi nevoie de forţe diferite de cele cu care suntem obişnuiţi astăzi pentru a răspândi o depunere atât de continuă pe o arie atât de întinsă. Este dificil de conceput că o astfel de continui- tate a fost produsă de activităţi locale de sedimentare, cum ar fi cele din râuri. Orice vale, canion sau munte care se formează în timp ar fi putut cu uşurinţă să întrerupă această continuitate. Conglomeratele bazale şi alte unităţi descoperite în multe formaţiuni geologice prezintă aceleaşi dovezi. Este dificil de apreciat cât de subţiri şi de întinse sunt unele dintre aceste formaţiuni. De exemplu, reprezentând conglomeratul Shinarump printr-o zonă de dimensiunea acestei pagini de carte, atunci, proporţional, grosi- mea lui ar fi în medie cam de 1/5 din grosimea paginii. Astfel de depuneri subţiri unice larg răspândite par să amintească mai mult de o activitate de inundare plană (întinderi largi şi subţiri, de apă în mişcare) decât de o sedimentare locală, cum se pretinde uneori. Răspândirea largă, continuitatea şi unicitatea semnificativă a unor întregi formaţiuni geologice indică o distribuţie extinsă a sedimen- telor, la o scară ce sugerează un potop major. Roşiaticul grup Chinlel ?, care include formaţiunea Chinle menţionată mai sus, acoperă circa 800 000 km2• Multicolora formaţiune jurasică Morrison, din vestul Sta- telor Unite, care conţine fosile de dinozauri, se întinde pe mai bine de 1 000 000 km2, din Canada până în partea sudică a Statelor Unite, în Texas; cu toate acestea, grosimea medie este de circa 100 m. Asemenea formaţiuni larg răspândite, numeroase la număr, reflectă tipare de depune- re neobişnuite şi extrem de întinse. Poate că aceste tipare constituie o parte din motivul pentru care tipurile de fosile tind să aibă o distribuţie mult mai largă decât organismele vii omoloage19• Ar putea aceste depozite de o asemenea întindere să fie rezultatul unor catastrofe de tipul impacturilor cu meteoriţi imaginate de neocatastrofiştFO, şi nu ale potopului? Această posibilitate se loveşte de câteva probleme. Straturile sedimentare ale Pământului nu sunt aproape niciodată acel tip 233

de depuneri produse de impacturile cu meteoriţi. De exemplu, la Craterul Meteoritului, din Arizona21 , mica depunere locală provocată de impactul meteoritic constă în blocuri amestecate de rocă, şi nu în acele sedimente sortate şi larg răspândite care se găsesc de obicei pe Pământ. Ar putea valu- rile gigantice de apă produse de impacturile cu asteroizi să ducă la apariţia unor straturi sedimentare atât de larg răspândite? Un astfel de scenariu se apropie de evenimentele care e posibil să se fi produs în timpul potopu- lui. Trebuie să reţinem şi ideea că neocatastrofismul are câteva implicaţii care pun probleme modelului evoluţionist. Depunerile catastrofice rapide de sedimente ar tinde să elimine milioanele de ani postulate ca necesare pentru evoluţia organismelor din cadrul acestor formaţiuni. Folosirea re- petată a catastrofismului de către geologi nediluvieni reduce îndelungata perioadă sugerată şi se apropie de un model al potopului. ECOSISTEME INCOMPLETE Dacă porţiunea fanerozoică a coloanei geologice s-a format lent pe par- cursul multor sute de milioane de ani, organismele descoperite la oricare nivel ar trebui să reprezinte sisteme ecologice viabile, suficient de complete pentru a permite supravieţuirea acelor organisme. În lanţul trofic primar, animalele îşi iau hrana de la plante, care, la rândul lor, îşi obţin energia de la soare. Fosilele ridică probleme deoarece există dovezi ale existenţei animalelor rară dovezi corespunzătoare ale existenţei unei cantităţi suficiente de plante care să le asigure hrana. Ce au mâncat animalele pentru a supravieţui? Geologul diluvian consideră acest lucru o dovadă că animalele au fost deplasate din habitatul lor obişnuit şi/sau plantele au fost duse de ape în altă parte, unde se poate să fi format unele dintre straturile neobişnuit de groase de cărbune, cum ar fi stratul carbonifer Morwell (Australia), cu o grosime de 165 m. Formaţiunea Morrison, din vestul Statelor Unite, menţionată mai sus, pare să reprezinte un sistem ecologic vast, dar incomplet. A fost una dintre cele mai bogate surse de fosile de dinozaur (Figura 9.1); şi totuşi plantele sunt rare, în special în vecinătatea rămăşiţelor de dinozauri22. Ce au mâncat aceşti monştri? Paleontologul Theodore White comentează că, \"deşi câmpia Morrison a fost o zonă în care sedimentele s-au acumulat într-un ritm re- zonabil de rapid, plantele fosile sunt practic inexistente\"23. El remarcă în continuare că, în comparaţie cu un elefant, un apatozaur \"ar consuma 3 1;2 tone de nutreţ verde zilnic\". Dacă dinozaurii au trăit acolo milioane de ani, ce au mâncat, dat fiind că plantele erau atât de rare? Şi alţi cercetători au mai comentat în privinţa acestei lipse de plante fosile. Unul afirmă că partea

din Montana a formaţiunii Morrison \"este practic lipsită de plante fosile pe aproape întreaga secvenţă\"2\\ iar alţii comentează că \"absenţa, în mare parte din formaţiunea Morrison, a dovezilor unei vieţi vegetale abundente sub forma straturilor de cărbune şi de argile bogate în substanţe organice este enigmatică\"25. Aceşti cercetători îşi exprimă şi \"frustrarea\" că 10 până la 12 mostre studiate la microscop erau esenţialmente lipsite de \"palinomorfele\" (polen şi spori) produse de plante. Cu o sursă de energie atât de săracă, ne întrebăm cum ar fi putut supravieţui dinozaurii pe parcursul milioanelor de ani cât se presupune că a durat ca formaţiunea Morrison să fie depusă. Pentru a explica dilema, s-a sugerat că plantele au existat, dar nu s-au fosilizat. Această idee nu pare să fie întemeiată, întrucât o serie de animale şi câteva plante sunt bine conservate. Probabil că Morrison nu a fost locul în care au trăit dinozaurii, ci un loc de îngropare a acestora creat de potop, iar plantele au fost sortate şi transportate în alt loc. O situaţie similară este cea a dinozaurului Protoceratops descoperit în partea centrală a deşertului Gobi din Mongolia. Cercetătorii care studiază di- ferite aspecte ale acestor depuneri cretacice conchid că \"prezenţa unui erbivor cert (Protoceratops) şi o faună fosilă bogată în urme [probabil canale !acute de insecte] reflectă o regiune de mare productivitate. Absenţa dovezilor unei co- 10nizări bine dezvoltate cu plante este, prin urmare, aberantă şi derutantă.\"26 Şi mai surprinzătoare sunt datele din gresia Coconino, unitatea deschi- să la culoare care se poate observa în apropierea vârfului Marelui Canion din Arizona (Figura 13.1, chiar deasupra săgeţii de sus). Această unitate, cu o grosime medie de 150 m este răspândită pe multe sute de kilometri pătraţi. În jumătatea ei inferioară, s-au găsit sute de cărări cu urme de paşi, !acute probabil de amfibieni sau de reptile. Şi totuşi nu par să fi fost prezente niciun fel de plante. Pe lângă urmele de paşi, au mai fost desco- perite doar câteva canale !acute de viermi şi urme de nevertebrate27. Dacă unitatea Coconino a fost depusă în decurs de milioane de ani, ce hrană au avut la dispoziţie animalele care au lăsat toate aceste urme? Nu există nicio dovadă a prezenţei hranei vegetale. Dacă nişte simple urme sunt bine con- servate, ne-am aştepta să găsim şi impresiuni sau mulaje ale unor rădăcini, tulpini şi frunze de plante. Aproape toate cărările de la Coconino indică faptul că animalele mer- geau în sus, la deaF8, şi aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în cazul formaţiu­ nii de gresie De Chelly, de la est29. Animalele care au produs urmele de la Coconino nu au fost găsite, dar urmele sunt bine conservate şi în număr mare. Mai mult, există dovezi puternice că animalele au !acut aceste cărări sub apă, şi nu cum se interpretează de obicei că au fost !acute pe

dune deşertice30 . Este posibil ca toate aceste cărări care duc în sus să fi fost formate de animalele care încercau să scape de apele potopului? Unele seturi de fosile par să fie ecosisteme complexe, în timp ce altele nu. Cum ar putea un model evoluţionist al sedimentării lente să explice seturile de fosile incomplete? Se presupune că întregul proces de depunere a formaţiunilor Morrison sau Coconino a durat cel puţin 5 milioane de ani. Cum au supravieţuit animalele reprezentate în straturile lor rară o sursă adecvată de hrană? Sortarea organismelor de către un potop major poate rezolva dilema. Cerinţele ecologice implică faptul că formaţiunile Morrison şi Coconino au fost depuse rapid, ceea ce sugerează acel tip de activitate care ar fi de aşteptat în timpul unui potop global. ÎNTRERUPERI ÎN STRATURILE SEDIMENTARE31 Când analizăm expunerile majore de sedimente din pereţii văilor şi ai canioanelor, de obicei nu ştim că părţi semnificative din coloana geologică lipsesc adesea între unele din straturi. Porţiunile absente nu sunt observate uşor dacă nu suntem bine familiarizaţi cu coloana geologică. Ca ilustra- ţie, putem reprezenta un şir complet de straturi în coloană prin literele alfabetului. Dacă într-un loc găsim numai a, d şi e, vom conchide pe bună dreptate că b şi c lipsesc dintre între a şi d. Ştim acest lucru pentru că stra- turile b şi c sunt reprezentate la locul lor potrivit în altă zonă. Straturile de deasupra şi de dedesubtul întreruperilor (adică a şi d în exemplul nostru) sunt adesea în contact plat între ele. Conform scării standard a timpului geologic, intervalul de timp lipsă reprezentat într-o întrerupere se cal- culează pe baza timpului îndelungat considerat necesar pentru dezvol- tarea straturilor lipsă, cum ar fi b şi c în exemplul de mai sus. Marele Canion din Arizona (SUA) este una dintre cele mai mari vitrine geologice ale lumii. Săgeţile din Figura 13.1 indică porţiuni semnificative care lipsesc (întreruperi, sau hiatusuri) din coloana geologică. De sus în jos, întreruperile reprezintă aproximativ 6, 14 şi peste 100 de milioane de ani de straturi absente din scara standard a timpului geologic. În dreptul săgeţii de jos, lipsesc în întregime perioadele ordoviciană şi siluriană (vezi Figura 10.1 pentru terminologie). Ştim că există această întrerupere deoa- rece depunerile ordoviciene şi siluriene sunt prezente în alte părţi ale lumii. Într-un context evoluţionist, aceste depuneri ar necesita lungi perioade de timp pentru a se forma şi pentru ca organismele care formează fosilele lor caracteristice să evolueze. Stabilirea porţiunilor lipsă se face în principal 236

prin compararea fosilelor din straturile sedimentare cu secvenţele com- plete din coloana geologică. Se mai foloseşte şi datarea radiometrică, în special la stabilirea perioadei largi de existenţă a straturilor. Geologii au de mult timp cunoştinţă de aceste întreruperi şi le numesc de obicei \"neconformităţi\", deşi termenul este folosit uneori în diferite moduri, în funcţie de ţară. Sunt câteva tipuri de neconformităţi. Dacă straturile de deasupra şi de dedesubt sunt în unghi unele faţă de altele, se foloseşte termenul neconformitate unghiulară; dacă sunt, în general, pa- ralele, dar cu anumite dovezi de eroziune între ele, contactul este uneori Figura 13.1. Marele Canion de pe râul Colorado, din Arizona, văzut din partea de nord. Săgeţile de sus în jos indică 3 presupuse întreruperi (straturi lipsă) de aproximativ 6, 14 şi 100 de milioane de ani. numit disconjormitate; dacă linia de contact nu este vizibilă sau dacă nu există semne de eroziune, se numeşte paraconjormitate. În această discuţie, suntem interesaţi îndeosebi de ultimele două tipuri. Întrebarea importantă este: De ce nu vedem un tipar neregulat de eroziune a straturilor inferioare la aceste întreruperi, dacă ele reprezin- tă intervale de timp atât de extinse? Ar fi trebuit să aibă loc multă erozi- une înainte ca stratul de deasupra întreruperii să fie depus. În condiţii normale, ne-am aştepta la o medie regională minimă de mai bine de 100 m de eroziune în numai 4 milioane de anp2. Geologul Ivo Lucchitta, care nu este creaţionist şi care şi-a petrecut o mare parte din viaţă studiind Marele Canion - adânc de mai bine de 1 km -, sugerează că \"aproape toată tăierea canionului s-a produs în intervalul fenomenal de scurt de 4 până la 5 milioane de ani\"33. Această lipsă a eroziunii sugerează că nu a existat deloc sau aproa-

pe deloc o perioadă de timp în care să se formeze aceste întreruperi. Figura 13.2A-D arată cum tiparele neregulate şi complicate se dezvoltă pe parcursul unor ere geologice, dar tiparul pe care îl vedem arată mai mult ca cel din Fi- gurile 13.1 şi 13.2E cu eroziune absentă sau aproape absentă. Ne-am aştepta să existe o oarecare eroziune datorată activităţii potopului, dar numai arareori găsim văi şi canioane străvechi în straturile sedimentare ale Pământului. Putem obţine o mai bună reprezentare a acestor întreruperi dacă prezentăm straturile sedimentare pe baza presupusei scări standard a timpului geologic. Figura 13.3 ilustrează straturile din nord-estul regi- unii Marelui Canion, aranjate după o scară temporală, nu după grosime, deşi în cazul straturilor sedimentare, ambele categorii tind să fie legate între ele. În această figură, părţile care lipsesc din coloana geologică sunt evidenţiate cu negru. Observaţi scara standard a timpului geologic din coloana a doua. Diagrama accentuează timpul necesar depunerii straturi- lor şi timpul care lipseşte dintre straturi. Este evident că întreruperile (în negru) sunt obişnuite şi reprezintă părţi semnificative din scara timpului geologic. Totuşi sunt prezentate doar întreruperile majore. Există multe întreruperi mai mici în straturile sedimentare ilustrate (porţiunile albe). Diagrama are o exagerare verticală de 16x. Cu alte cuvinte, pentru înăl­ ţimea reprezentată, extinderea laterală ar trebui să fie de 16 ori mai lată decât ce apare în ilustraţie. Distanţa orizontală reprezintă circa 133 krn, iar grosimea straturilor (porţiunile albe) este de numai aproximativ 3,5 krn, ceea ce ilustrează cât de plate şi de larg răspândite sunt aceste straturi şi întreruperi, care se întind adesea pe câteva sute de mii de kilometri pătraţi. Lipsa eroziunii la aceste întreruperi sugerează că straturile sedimentare au fost depuse rapid în timpul potopului. Dacă ar fi trecut perioade lungi, la suprafaţa straturilor de sub întreruperi am vedea semne ale proceselor geologice care s-au petrecut în tot acest timp. Pe suprafaţa actuală a usca- tului şi a fundului oceanelor, putem vedea adesea efectele trecerii timpului, deoarece eroziunea afectează continentele, formând neregularităţi de tipul făgaşelor, văilor şi canioanelor. Alte efecte ale timpului, cum ar fi formarea solului, dezagregarea şi creşterea plantelor, lasă urme care ar trebui de ase- menea să fie evidente la aceste întreruperi, însă straturile imediat inferioare sunt de obicei plate şi nedezagregate, sugerând că întreruperile reprezintă perioade scurte sau, dimpotrivă, că nu reprezintă nicio perioadă. Contrastul dintre aceste presupuse întreruperi plate şi topografia actuală a Pământului este ilustrat şi în Figura 13.3, unde linia ondulată continuă şi linia ondulată întreruptă reprezintă suprafaţa din prezent a uscatului în aceeaşi regiune, care diferă de contactele mult mai plate dintre straturi. Dacă

OI{I( ;1:\\1\\1,,1 1. .\\.I~1l111 ::;;,;- ,--. 1... \\ - , / / \\ ... 1, '\" ......... ,... \\ ........... ,/\\/;/,<..' 1,\\ -:\"/;/,<..' 1,\\ ,/ - --\"'- --\",.. Figura 13.2. Tipare de depunere-eroziune. A - tipar de depunere continuă. Sedi- mentele sunt depuse de regulă urmând un tipar plat, orizontal, după cum se poate vedea. B - eroziune. C - reluare a sedimentării. Vechea suprafaţă de eroziune este încă vizibilă. Acest tipar ar trebui să fie des întâlnit în straturile sedimentare ale Pământului în 10curile unde lipsesc părţi din coloana geologică. D - un al doilea ciclu de eroziune şi depunere complică şi mai mult tiparul. E - tiparul mai normal care se întâlneşte de obicei. În E, ar fi de aşteptat să existe o eroziune semnificativă între straturile 2 şi 3 (din partea stângă), dacă acest proces ar implica o perioadă extinsă de depunere a straturilor a şi b inserate în partea dreaptă. Diagramă ipotetică, cu exagerări verticale variabile, în funcţie de condiţiile de eroziune.

(. \\ \\,'1\\1! ~ ! ) \\ ' \\ \\ , ' I \\,i(),(J\\,,\\! !'. T \\\\','.\\:'1\" ~ '\"',!, i i';~i(\\~' ,'(,~','\\' au trecut milioane de ani între aceste straturi, atunci de ce contactele dintre presupusele întreruperi sunt atât de plate în comparaţie cu suprafaţa actuală a Pământului? Este greu de crezut că nu s-a întâmplat nimic pe suprafaţa SV NE CRETACIC --- .. - - - - _ .. ANCO$ OAKOTA ... ---- ... --- __ _ JURASIC TRIASIC DEVONIAN SILURIAN ORDOVICIAN CAMBRIAN Figura 13.3. Reprezentare a straturilor sedimentare din estul statului Utah şi din o mică parte din vestul statului Colorado, pe baza scării standard a timpului geologic (şi nu a grosimii, deşi cele două sunt legate). Zonele clare (albe) reprezintă straturi de roci sedimentare, iar zonele negre reprezintă timpul pentru principalele întreruperi (hiatusuri) dintre straturi, acolo unde, în această regiune, lipsesc părţi ale coloanei ge- ologice. Straturile (zonele albe) se află, de fapt, exact unul deasupra altuia, cu planuri de contact plate. Zonele negre reprezintă intervalul de timp sugerat între straturile sedimentare. Liniile neregulate, continuă şi întreruptă, din straturile superioare reprez- intă două exemple ale suprafeţei actuale a solului din regiune, aşa cum a fost ea săpată de eroziune. Linia întreruptă (---) reprezintă una dintre cele mai plate suprafeţe din regiune, care se găseşte de-a lungul autostrăzii interstatale 70, în timp ce linia continuă (-) se află mai la sud, într-o regiune deluroasă. Acest lucru constituie o dovadă a unui model al potopului, în care straturile (zonele albe) au fost depuse rapid, în succesiune, fără să existe prea mult timp de eroziune între ele. Eroziunea de la sfârşitul potopului şi de după el a produs topografia ne regulată existentă astăzi (liniile întreruptă şi con- tinuă). Dacă ar fi trecut milioane de ani între straturi (zonele negre), aşa cum postu- lează scara timpului geologic, ne-am aştepta ca între straturile albe să existe tipare de eroziune întrucâtva similare tiparului suprafeţei actuale (liniile continuă şi întreruptă). Principalele diviziuni ale coloanei geologice sunt date în coloana din stânga, urmate de presupusa lor vârstă în milioane de ani. Numele din cadrul unităţilor sedimentare reprezintă doar formaţiunile sau grupurile majore. Exagerarea verticală este în jur de 16x. Distanţa orizontală reprezintă aproximativ 133 krn, în timp ce grosimea totală a straturilor (partea albă) este de circa 3,5 krn44•

()J{IC; 1:\\ I - \\ 1!ll.1. .\\. ROi l' întreruperilor timp de milioane de ani, pe o planetă cu un tipar de vreme suficient de normal încât să susţină viaţa, aşa cum reiese din mărturiile fosile. Când stăm la marginea Marelui Canion (Figura 13.1), ne impresio- nează imediat paralelismul extrem al straturilor de rocă. Acest fenomen este într-un contrast izbitor cu profilul canionului, ceea ce ilustrează neregularitatea eroziunii. De ce nu se observă trăsături similare şi la în- treruperi? Având în vedere timpul dat pentru aceste întreruperi, ar fi existat timp mai mult decât suficient pentru eroziune. Ratele medii de eroziune din prezent sunt atât de rapide, încât întreaga coloană geologică ar fi putut fi erodată integral de mai multe orp4 în timpul îndelungilor ere postulate pentru trecutul geologic. Şi totuşi, la întreruperea de peste 100 de milioane de ani (indicată prin săgeata de jos din Figura 13.1), fie se observă numai o eroziune minoră, fie contactul pare uneori fin sau este invizibil. Referindu-se la o secţiune prin această întrerupere, geolo- gul Stanley Beus afirmă: \"Aici, neconformitatea, chiar dacă reprezintă mai mult de 100 de milioane de ani, poate fi dificil de localizat.\"35 În ce priveşte săgeata din mijloc (Figura 13.1), reprezentând o presupusă întrerupere de circa 14 milioane de ani, un alt geolog subliniază faptul că dovezile sunt atât de puţine, încât linia de contact \"poate fi dificil de stabilit, şi de la distanţă, şi din apropiere\"36. Dacă s-ar fi scurs timpul postulat, ar trebui să fie evidente o mulţime de semne ale eroziunii. De-a lungul coastei estice a Australiei sunt nişte aflorimente excelente de straturi de cărbune (Figura 13.4). Între rocile stratului Bulli Coal şi rocile de deasupra lui este o întrerupere de circa 5 milioane de anP7. Aceas- tă întrerupere, care se întinde cu mult dincolo de depunerile Bulli Coal, acoperă circa 90 000 km2 din această regiune. Acolo unde este prezent stratul Bulli Coal, este îndeosebi dificil să ne imaginăm cum a fost posibil ca stratul de cărbune sau vegetaţia care l-a produs să rămână acolo timp de 5 milioane de ani rară a fi distruse. Alpii europeni sunt, în parte, un complex de alunecări gigantice şi de straturi pliate numite pânze de şariaj. Între straturile din aceste pânze de şariaj, sunt presupuse întreruperi care prezintă aceeaşi lipsă de eroziune observată în alte locuri. Figura 13.5 arată o parte a pânzei de şariaj Mor- des, văzută de pe Valea Ronului, din Elveţia. Săgeata indică o presupusă întrerupere de circa 45 de milioane de ani (cretacicul superior şi mai sus), care prezintă puţine urme de eroziune. Întâmplător, succesiunea straturi- lor din jurul săgeţii (partea superioară a imaginii) este complet răsturnată, fiind răsturnată ca unitate de sine stătătoare atunci când straturile au fost împinse spre nord în timpul formării Alpilor. 241

Unii geologi au comentat lipsa de dovezi în favoarea schimbărilor ge- ologice care ar fi fost de aşteptat în punctul acestor întreruperi. Referin- du-se la tipul de întreruperi numite paraconformităţi, Norman Newell, de la Muzeul American de Istorie Naturală din New York, comentează: \"Un aspect remarcabil al paraconformităţilor din secvenţele de calcare este lipsa generală de dovezi de deradare a suprafeţei inferioare. SoIurile reziduale şi suprafeţele carstice pe care ne-am aştepta să le întâlnim ca rezultat al lungii expuneri în aer liber lipsesc sau nu sunt identificabile.\" \"Speculând\" pe marginea originii acestor suprafeţe de contact plate, au- torul afirmă în continuare că \"originea paraconformităţilor este incertă şi cu siguranţă nu am o soluţie simplă la această problemă\"38. Într-un articol ulterior, Newel1 comentează:\"O caracteristică enigmatică a limitelor unui eratem [unitate cronostratigrafică compusă din rocile for- mate în timpul unei ere geologice - n.r.] şi a multor altor limite stratigrafice majore [limitele dintre seturi diferite de fosile] este lipsa generală a dovezilor fizice de expunere la aer. Tind să lipsească urmele de deradare profundă, de spălare, de tăiere de albii şi de prundişuri reziduale, chiar şi acolo unde rocile de la bază sunt calcare silicioase. [... ] Aceste limite sunt paraconformităţi identificabile de obicei numai prin dovezi paleontologice [fosile].\"39 T. H. van Andel, de la Universitatea Stanford, afirmă:,,Am fost influenţat mult la începuturile carierei mele de recunoaşterea faptului că două straturi subţiri de cărbune din Venezuela, separate de 30 cm de argilă gri şi depuse într-o mlaştină costieră, erau din paleocenul inferior şi, respectiv, din eocenul superior. Aflorimentele erau excelente, dar chiar şi cea mai minuţioasă exami- nare nu a reuşit să identifice poziţia precisă a acelei întreruperi de 15 milioane de ani.\"40 Este foarte posibil ca cei 15 milioane de ani să nu fi existat deloc. Întrebarea contrariantă cu privire la lipsa dovezilor de trecere a timpului în cazul acestor întreruperi sedimentare a dat naştere uneori unor sugestii altemative41 • Unii indică spre zonele plate ale Pământului, cum ar fi valea inferioară a fluviului Mississippi, însă aici nu avem de-a face cu o întreru- pere, deoarece aici sunt depuse încontinuu sedimente şi în mărturiile fosile nu va apărea nicio întrerupere cât timp sedimentele continuă să fie depuse. Alţii sugerează că eroziunea ar fi putut fi împiedicată dacă întreruperile ar fi fost sub apă, însă faptul de a fi sub apă nu împiedică nici depunerea, nici eroziunea, după cum este bine demonstrat de sedimentările subma- rine şi de eroziunea neregulată a marilor canioane întâlnite de-a lungul marginilor platourilor continentale. Canionul Monterey, situat în ocean în largul coastei Califomiei, este aproape la fel de adânc şi de larg ca Marele Canion. Apa în mişcare poate eroda, fie la suprafaţă, fie la adâncime. 2-t!

(l!\\!( )1,\"\\1 \\!;;, I \\ !\\;II!1 Figura 13.4. Coasta de est a Australiei, în New South Wales. Săgeata indică o presupusă întrerupere de 5 milioane de ani, deasupra stratului negru de cărbune . .., Figura 13.5. Valea Ronului, Elveţia. Săgeata indică o presupusă întrerupere a sedi- mentării de 45 de milioane de ani sau mai mult. Toate straturile superioare, începând de sub săgeată până în vârf, sunt răsturnate cu susul în jos, datorită plierii pe măsură ce straturile au alunecat dinspre sud (dreapta).

Unii sugerează că suprafeţele de contact ale acestor întreruperi ar putea fi plate datorită straturilor de roci rezistente aflate imediat sub întreruperi. Aceasta nu reprezintă însă o soluţie, deoarece, adesea, straturile de sub întreruperi sunt formate din sedimente moi. Un exemplu este întreruperea dintre stratul Chinle şi stratul moale Moenkopi, de sub el (Figura 13.3). Alţii se întreabă dacă nu cumva eroziunea ar putea produce o suprafaţă plată, dar nu avem exemple bune din prezent care să vină în sprijinul unei astfel de sugestii, şi în mod cert nu exemple care să se întindă pe jumă­ tate de continent, cum este cazul întreruperilor discutate în acest capitol. Referindu-se la asemenea exemple, geomorfologul Arthur Bloom afirmă simplu: \"Nu se cunoaşte niciunul.\"42 Unii, la rândullor, se întreabă dacă nu cumva sunt dovezi de eroziune la aceste întreruperi. Există adesea o oarecare eroziune, rareori într-o măsură mai mare, dar este insuficientă pentru a fi o dovadă în sprijinul perioadelor îndelungate sugerate pentru aceste întreruperi. Eroziunea este minoră şi în comparaţie cu topografia actuală a Pământului (Figura 13.3). O oarecare eroziune este de aşteptat în timpul unui potop global, dar Evereşti şi Mari Canioane par să lipsească în mod izbitor din mărturiile unui trecut care este bine reprezentat în stra- turile sedimentare ale Pământului. În mod cert, trebuie să recunoas, tem că aforismul \"prezentul este cheia trecutului\" nu se aplică acestor întreruperi, unde se sugerează o activitate rapidă. Trecutul este în mod clar diferit. Dificultatea pe care o prezintă intervalele mari de timp propuse pentru diferitele întreruperi din mărturiile sedimentare este aceea că nu sunt evi- dente nici semne de depunere, nici de multă eroziune. Dacă există depu- nere, nu există întrerupere, deoarece sedimentarea continuă. Dacă există eroziune, ne-am aştepta la o mulţime de canale şi la formarea de Îagaşe, canioane şi văi adânci, însă suprafeţele de contact (întreruperile), descri- se uneori ca fiind \"de dimensiuni continentale\", sunt de obicei \"aproape plane\"43 (plate). Este dificil să concepem că nu s-a întâmplat nimic sau aproape nimic timp de milioane de ani pe suprafaţa planetei noastre. În timp, are loc fie depunere, fie eroziune. Pentru a împiedica aceste activităţi, ar trebui să suspendăm condiţiile meteorologice. Poate că timpul propus pentru aceste întreruperi nu a existat niciodată, iar dacă timpul lipseşte într-un loc anume, atunci lipseşte peste tot. Problema presupuselor întreruperi plate din straturile sedimentare dă mărturie despre un trecut diferit de prezent. Această diferenţă se împacă uşor cu modelele catastrofice, cum ar fi potopul descris în Geneza, care propune depunerea rapidă a straturilor, rară intervale lungi de timp între ele. 2-1-1

CONCLUZII Marea cantitate de straturi marine, turbidiţi şi evantaie submarine, precum şi o anumită direcţionalitate puternică a depunerilor pe care o prezintă sedimentele de pe continente demonstrează că pe continente a avut loc o intensă activitate submarină în straturile sedimentare. Aceste dovezi se potrivesc cu un model al potopului. Depunerile incredibil de răspândite din straturile sedimentare ale Pământului par şi ele să susţină un model al potopului. Alte dovezi ale potopului se leagă în principal de factori temporali. Ce au mâncat dinozaurii şi alte vertebrate în timpul presupuselor milioane de ani ai formaţiunilor Morrison şi Coconino, în care plantele fie sunt puţine, fie lipsesc în totalitate? Putem explica acest lucru prin sortarea care ar avea loc în timpul unui potop global. Eroziunea minoră de la întreruperile din straturile sedimentare - punctele în care lip- sesc părţi semnificative din coloana geologică - indică o depunere rapidă, aşa cum ar fi de aşteptat în timpul potopului, rară intervale lungi de timp între straturi. Unele dintre aceste date sunt dificil de explicat dacă se neagă un potop global. - NOTE DE FINAL 1Confucius,Analects, XV, citat în Mencken, H. L. (ed.), 1942,A New Dictionary ofQuotations on Historical PrinciplesIrom Ancient and Modern Sources, New York, Alired A. Knopf, p. 1220. 2 Roth, A. A., 1982, \"The universal flood debate\", Liberly 77(6):12-15. 3 Vezi capitolele 12, 15 şi 16 pentru informaţii despre dimensiunea potopului, durata lui şi, respectiv, legendele despre potop. 4 Shelton,]. S., 1966, Geology il/ustrated, San Francisco/Londra, W. H. Freeman and Co., p. 28. S Pentru informaţii despre acest eveniment, vezi: a) Heezen, B. c., şi Ewing, M., 1952, \"Turbidity currents and submarine slumps, and the 1929 Grand Banks earthquake\", American Journal ofScience 250:849-873; (b) Heezen, B. c., Ericson, D. B., şi Ewing, M., 1954, \"Further evidence for a turbidity current following the 1929 Grand Banks earthquake\", Deep-Sea Research 1:193-202; (c) Heezen, B. C., şi Drake, C. L., 1964, \"Grand Banks slump\", American Association ofPetroleum Geologisls Bul/elin 48:221-233. 6 Kuenen, Ph. H., 1952, \"Estimated size of the Grand Banks turbidity current\", American Journal ofScience 250:874-884. 7 Ballard, R. D., 1985, \"How we found Titanic\", National Geographic 168(6):696-697. 8Walker, R. G., 1973, \"Mopping up the turbidite mess\", în Ginsburg, R. N. (ed.), Evolving Concepts in Sedimentology, Baltimore/Londra, The Johns Hopkins University Press, p. 1-37. 9 Middleton, G. v., 1993, \"Sediment deposition from hlrbidity currents\", Annual Review of Earth and Planetary Sciences 21:89-114. 2-1:;

C·\\l'II()'_lil.l_~ 1)0\\1\"/1 (,I\"I)!lH,!CI 1:-. 1\".\\\\(1.\\1<1.\\ l'r....:l,j 1'(lTnpCj()]),\\1 10 Schreiber, B. C., Friedman, G. M., Decima, A., şi Schreiber, E., 1976, \"Depositional environments of Upper Miocene (Messinian) evaporite deposits of the Sicilian Basin\", Sedimentology 23:729-760. II (a) Hallam, A., 1984, \"Pre-O!Iaternary sea-level changes\", Annual Review ofEarth and Planetary Sciences 12:205-243; (b) Hallam, A., 1992, Phanerozoic Sea-Ievel Changes, New York, Columbia University Press, p. 158; (c) Vaii, P. R, Mitchum, R M.,]r., şi Thompson, S., III, 1977, \"Seismic stratigraphy and global changes of sea level, Part 4: global cycles of relative changes of sea level\", în Payton, C. E. (ed.), Seismic stratigraphy-applications to hydrocarbon exploration, American Association ofPetroleum Geologists Memoir 26:83-97. 12 (a) Burton, R, Kendall, C. G. St. c., şi Lerche, 1., 1987, \"Out of our depth: on the impossibility of fathoming eustasy from the stratigraphic record\", Earth-Science Reviews 24:237-277; (b) Cloetingh, S., 1991, \"Tectonics and sea-level changes: a controversy?\", în Mliller, D. W., McKenzie,J. A., şi Weissert, H. (ed.), Controversies in Modern Geology: Evolution of Geological 1heories in Sedimentology, Earth History and Tectonics, Londra/San DiegolNew York, Academic Press, p. 249-277; (c) Hallam, 1992 (nota 11b); (d) Sloss, L. L., şi Speed, R C., 1974, \"Relationships of cratonic and continental-margin tectonic episodes\", în Dickînson, W. R. (ed.), Tectonics and sedimentation, Society of Economic Paleontologists and Mineralogists Special Publication 22:98-119. 13 (a) Chadwick, A. v., 1993, ,,Megatrends in North American paleocurrents\", Society of Economic Paleontologists and Mineralogists Abstracts with Programs 8:58; (b) Chadwick, A. V., 1996 (comunicare personală). Pentru o investigaţie mai restrânsă, vezi: (c) Potter, P. E., şi Pryor, W. A., 1961, \"Dispersal centers of Paleozoic and later clastics of the Upper Mississippi Valley and adjacent areas\", Geological Society ofAmerica Bul/etin 72:1195-1250. 14 Newell, N. D., 1967, \"Paraconformities\"', în Teichert, C., Yochelson, E. L. (ed.), Essays in Paleontology and Stratigraphy, volum omagial, în memoria lui R. C. Moore, Department of Geology, University of Kansas Special Publication 2:349-367. 15 Ager, D. V., 1993, 1he Nature ofthe Stratigraphical Record, ed. a 3-a, ChichesterlNew York, ]ohn Wiley & Sons, p. 23. 16 Gregory, H. E., 1950, \"Geology and geography of the Zion Park region, Utah and Arizona\", US Geological Survey Professional Paper 220:65. 17 (a) Lucas, S. G., 1993, \"The Chinle Group: revised stratigraphy and biochronology of Upper Triassic nonmarine strata in the western United States\", în Morales, M. (ed.), Aspects ofMesozoic Geology and Paleontology ofthe Colorado Plateau, Museum ofNorthern Arizona Bulletin 59:27-50. Acest articol dă 2 300 000 km2, cifră care pare eronată. Sunt dezbateri pe marginea nomenclaturii \"Grupului Chinle\". Vezi (b): Dubiel, R. F., 1994, \"Triassic deposystems, paleogeography, and paleoclimate of the Western Interior\", în Caput, M. V., Peterson,J. A., şi Franczyk, K. J. (ed.), Mesozoic Systems ofthe Rocky Mountain Region, USA, Denver, The Rocky Mountain Section of the Society for Sedimentary Geology, p. 133-147. 18 Hintze, L. F., 1988, \"Geologic history of Utah\", Brigham Young University Geology Studies Special Publication 7:51. 19 (a) Barghoorn, E. S., (1953) 1970, \"Evidence of climatic change in the geologic record of plant life\", în Cloud, P. (ed.), Adventures in Earth History, San Francisco, W. H. Freeman and Co., p. 732-741; (b) Signor, P. W., 1990, \"The geologic history of diversity\", Annual Review of Ecological Systems 21:509-539; (c) Valentine,]. W., Foin, T. C., şi Peart, D., 1978, ,,A provincial model of Phanerozoic marine diversity\", Paleobiology 4:55-66. 20 Vezi capitolul 12. 140

(11{1(,1;\\1 .\\1:11·.1 \\.I\\\"lll 21 (a) Kieffer, S. W., 1974, \"Shock metamorphism of the Coconino Sandstone at Meteor Crater\", în Shoemaker, E. M., şi Kieffer, S. W., Guidebook to the Geology ofMeteor Crater, Arizona, Center for Meteorite Studies, Arizona State University, Publication 17:12-19; (b) Shoemaker, E. M., 1974, \"Synopsis of the geology ofMeteor Crater\", în Ibidem, p. 1-11. 22 (a) Dodson, P., Behrensmeyer, A. K., Bakker, R. T., şi Mclntosh,J. S., 1980, \"Taphonomy and paleoecology of the dinosaur beds of the Jurassic Morrison Formation\", Paleobiology 6(2):208-232. Pentru discUţii suplimentare, vezi: (b) Roth,A. A., 1994\",Incomplete ecosystems\", Origins 21:51-56. 23 (a) White, T. E., 1964, \"The dinosaur quarry\", în Sabatka, E. F. (ed.), Guidebook to the Geology and Mineral Resources ofthe Uinta Basin, Salt Lake City, Intermountain Association of Geologists, p. 21-28. Vezi şi: (b) Herendeen, P. S., Crane, P. R., şi Ash, S., 1994, \"Vegetation of the dinosaur world\", în Rosenberg, G. D., şi Wolberg, D. L. (ed.), Dino Fest, The Paleontological Society Special Publication No. 7, Knoxville, Tennessee, Department of Geological Sciences, The University of Tennessee, p. 347-364; (c) Petersen, L. M., şi Roylance, M. M., 1982, \"Stratigraphy and depositional environments of the Upper Jurassic Morrison Formation near Capitol Reef National Park, Utah\", Brigham Young University Geology Studies 29(2):1-12; (d) Peterson, F., şi Turner-Peterson, C. E., 1987, \"The Morrison Formation of the Colorado Plateau: recent advances in sedimentology, stratigraphy, and paleotectonics\", Hunteria 2(1): 1-18. 24 Brown, R. W., 1946, \"Fossil plants and Jurassic-Cretaceous boundary in Montana and Alberta\", American Association ofPetroleum Geologists Bul/etin 30:238-248. 25 Dodson, Behrensmeyer, Bakker şi Mclntosh (nota 22). 26 Fastovsky, D. E., Badamgarav, D., Ishimoto, H., Watabe, M., şi Weishampel, D. B., 1997, \"The paleoenviroments ofTugrikin-Shireh (Gobi Desert, Mongolia) and aspects of the taphonomy and paleoecology of Protoceratops (Dinosauria: Ornithishichia)\", Palaios 12:59-70. 27 (a) Middleton, L. T., Elliott, D. K., şi Morales, M., 1990, \"Coconino Sandstone\", în Beus, S. S., şi Morales, M. (ed.), Grand Canyon Geology, New York/Oxford, Oxford University Press, p. 183-202; (b) Spamer, E. E., 1984, \"Paleontology in the Grand Canyon of Arizona: 125 years of lessons and enigmas from the Late Precambrian to the present\", The Delaware Valley Paleontological Society, The Mosasaur 2:45-128. 28 Gilmore, C. W., 1927, \"Fossil footprints from the Grand Canyon: second contribution\", Smithsonian Miscel/aneous Collections 80(3):1-78. 29 (a) Lockley, M. G., Hunt, A. P., şi Lucas, S. G., 1994, ,,Abundant ichnnofaunas (sic) from the Permian DeChelley Sandstone, NE Arizona: implications for dunefield paleoecology\", Geological Society ofAmerica Abstracts with Programs 26(7):A374; (b) Vaughn, P. P., 1973, \"Vertebrates trom the Cutler Group ofMonument Valley and vicinity\", înJames, H. L. (ed.), Guidebook ofMonument Valley and Vicinity, Arizona and Utah, New Mexico Geological Society, p. 99-105. 30 (a) Brand, L. R., 1978, \"Footprints in the Grand Canyon\", Origins 5:64-82; (b) Brand, L. R., şi Tang, T., 1991, \"Fossil vertebrate footprints in the Coconino Sandstone (Permian) of northern Arizona: evidence for underwater origin\", Geology 19:1201-1204. 31 Pentru informaţii suplimentare, vezi: (a) Roth, A. A., 1988, \"Those gaps in the sedimentary layers\", Origins 15:75-92. Vezi şi: (b) Austin, S. A. (ed.), 1994, Grand Canyon: Monument to Catastrophe, Santee, California, Institute for Creation Research, p. 42-45; (c) Price, G. M., 1923, The New Geology, Mountain View, California, Pacific Press Publishing Assn., p. 620-626; (d) Rehwinkel, A. M., 1951, The Flood in the Light of the Bible, Geology, and Archaeology, St. Louis, Concordia Publishing House, p. 268-272. 2~7

C·\\PlTOJ.lIL I.j - [)OVfJ.1 Gr.Ol.llCIU: iCI FAV(J-\\RF ..\\ ['I\\;UI POTOl' CI ()iI.\\L 32 Ratele regionale actuale medii pentru America de Nord sunt de peste două ori mai rapide faţă de cifra sugerată, iar pentru regiunea Marelui Canion, sunt de peste patru ori mai rapide faţă de cifra folosită. Vezi capitolul 15 pentru discuţii suplimentare. 33 Lucchitta, 1., 1984, \"Development of landscape in northwest Arizona: the country of plateaus and canyons\", în Smiley, T. L., Nations,]. D., Pewe,T. L., şi Schafer,]. P. (ed.), Landscapes of Arizona: The Geological Story, Lanham, MarylandlLondra, University Press of America, p.269-30l. 34 Vezi capitolul 15 pentru o discuţie despre ratele de eroziune. 3; Beus, S. S., 1990, \"Temple Butte Formation\", în Beus şi Morales p. 107-117 (nota 27a). 36B1akey, R. C., 1990, \"Supai Group and Hermit Formation\", în Beus şi Morales, p.147-182 (nota 27a). 37 Pe baza informaţiilor din: (a) Herbert, C., şi Helby, R. (ed.), 1980, A Guide to the Sydney Basin, Department of Mineral Resources, Geological Survey of New South Wales Bulletin 26:511; (b) Pogson, D. J. (ed.), 1972, Geological Map of New South Wales, Scale 1:1,000,000, Sydney, Geological Survey of New South Wales. 38 Newell, p. 356, 357, 364 (nota 14). 39 Newell, N. D., 1984, ,,Mass extinction: unique or recurrent causes?\" în Berggren, W. A., şi Van Couvering,J. A. (ed.), Catastrophes and Earth History: The New Uniformitarianism, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, p. 115-127. 40 van Andel, T. H., 1981, \"Consider the incompleteness of the geological record\", Nature 294:397-398. 41 Pentru o discuţie mai extinsă a acestor sugestii alternative, vezi Roth, 1988 (nota 31a). 42 Bloom, A. L., 1969, 7he Surface ofthe Earth, Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hali, p.98. 43 Ibidem. 44 Diagramă bazată pe (a) Bennison, A. P., 1990, Geological Highway Map ofthe Southern Rocky Mountain Region: Utah, Colorado, Arizona, New Mexico, ed. rev., US Geological Highway Map No. 2. Tulsa, Oklahoma, The American Association of Petroleum Geologists; (b) Bil1ingsl[e]y, G. H., şi Breed, W. J., 1980, Geologic Cross Section from Cedar Breaks National Monument through Bryce Canyon National Park to Escalante, Capitol ReefNationalPark and Canyonlands National Park, Utah, Torrey, Utah, Capitol ReefNatural History Assn.; (c) Molenaar, C. M., 1975, \"Correlation chart\", în Fassett,]. E. (ed.), Canyonlands Country: Eighth Field Conference, September 22-25,1975, Four Corners Geological Society guidebook, p. 4; (d) Tweto, 0.,1979, Geologic Map ofColorado, Scale 1:500,000, Reston, Virginia, US Geological Survey.