Origini

CAPITOLUL 14 PROBLEME LEGATE DE TIMP Puţine probleme sunt mai fascinante decât cele care se leagă de îndrăzneaţa întrebare: Ce vârstă are Pământul? Cu o curiozitate insaţiabilă, oamenii încearcă de mii de ani să străpungă secretul acesta păzit cu grijă. [geologul cÂrthur CJfolmes1] Ce este timpul? Cu toţii ştim ce este! ... Oare? De fapt, este un con- cept pe care ne este greu să îl definim. Nu avem niciun organ de simţ special pentru timp, aşa cum avem pentru văz şi auz, ceea ce permite unele definiţii inovatoare, cum ar fi: timpul este modalitatea prin care Mama-Natură evită situaţia ca toate lucrurile să se întâmple deodată; sau timpul este ceea ce ne place să omorâm, dar care ajunge, în cele din urmă, să ne omoare. Este timpul o realitate sau doar un concept abstract al minţii noastre? Poate fi el schimbat? Teoria mecanicii cuantice sugerează că spaţiul îl poate modifica. A existat timpul dintotdeauna? Va exista el mereu? Care este sensul eternităţii? Dacă timpul nu a existat dintotdeauna, ce s-a întâmplat înainte de asta? Acestea sunt întrebări contrariante, la care nu e uşor de răspuns. Numeroasele invenţii pe care le avem ca să măsurăm timpul, cum sunt calendarele, faimosul ceas Big Ben din Londra sau ceasurile atomice, dau toate mărturie despre utilitatea conceptului de timp. Este greu să dăm un sens existenţei noastre Îară a lua în considerare trecutul, prezentul şi viitorul - toate, legate de timp. Deşi natura lui ne scapă, timpul pare să

fie totuşi real. Atunci când alergi spre gară doar ca să vezi ultimul tren îndepărtându-se, tinzi să fii mai conştient de realitatea timpului. Timpul ridică una dintre problemele care a cauzat cele mai multe controverse între punctul de vedere ştiinţific şi cel biblic, ceea ce este de aşteptat, deoarece diferenţele marcante sunt ferm şi adânc înrădăcinate. Biblia vorbeşte despre o creaţie recentă, cel mai probabil cu mai puţin de 10 000 de ani în urmă, în timp ce evoluţia sugerează că viaţa s-a dezvoltat pe parcursul a multe miliarde de ani. Această diferenţă nu trebuie să fie atât de mare pe cât se presupune, deoarece nu există nimic în Biblie care să excludă un univers foarte vechF, însă, conform Scripturii, crearea vieţii pe Pământ este un eveniment relativ recent. A existat viaţă pe Pământ timp de miliarde de ani, aşa cum se dă de înţeles în nenumărate manuale ştiinţifice sau există doar de câteva mii de ani, cum sugerează istoria sacră? Evoluţia tuturor formelor de viaţă are nevoie de tot timpul din lume pentru extrem de improbabilele evenimente postulate3, iar explicaţiile evoluţioniste se bazează foarte mult pe ere lungi. Dacă transformi în mod spontan un peşte într-un elefant, se numeşte fantezie; dacă faci acest lucru de-a lungul a mili- oane de ani, se numes,te evolut,ie. Mai multe studii indică însă că vârsta foarte mare a universului este mult prea scurtă pentru a cuprinde improbabilităţile evoluţiei4. Pe de altă parte, crearea vieţii de către un Dumnezeu atotştiutor şi atotputernic, având la bază un proiect, nu necesită un timp îndelungaf. Ideile despre vârsta Pământului şi a universului au variat considerabil de-a lungul istoriei. Grecii şi hinduşii antici o concepeau adesea în termenii a numeroase cicluri de timp. Evreii şi primii creştini credeau că de la crea- t,ie se scurseseră numai câteva mii de ani. Conceptul unei creat,ii recente a predominat şi în Evul Mediu, fiind întărit de Reforma protestantă. Pentru Martin Luther, Biblia oferea istoria supremă a începuturilor, iar potopul descris în Geneza era cel mai puternic factor din istoria geologică6• În ge- neral, fondatorii ştiinţei moderne credeau într-o creaţie recentă datând din jurul anului 4000 î.Hr. şi numai de la jumătatea secolului al XVIII-lea a în- ceput să prindă rădăcini ideea unor perioade lungi; totuşi, înainte de secolul al XIX-lea, au avut loc puţine schimbări serioase7• După aceea, s-a observat o creştere lentă, dar constantă, a vârstei Pământului8 • Problema vârstei Pământului a fost abordată din multe perspective. Unele dintre primele estimări9, bazate pe rata de răcire a Soarelui şi a scoarţei Pă­ mântului, dădeau de regulă date sub 100 de milioane de ani. Alte studii se bazau pe timpul necesar pentru acumularea sodiului din râuri în oceane, pre- supunând că în oceane nu existase iniţial sodiu. Astfel de calcule duceau la aproximativ aceeaşi vârstă ca cele bazate pe ratele de răcire, iar valori puţin mai

(\\I\\I('I~I \\'1>1 \\I<II! i mari au rezultat atunci când s-au evaluat ratele de acumulare a sedimentelor pe suprafaţa Pământului. La începutul secolului trecut, studiul ratei lente de dezintegrare a elementelor radioactive instabile (datarea radiometrică) a cres- cut estimările vârstei Pământului la 2 până la 3 miliarde de ani, şi mai târziu până la 4,6 miliarde de anilO• Estimările tipice plasează vârsta universului la circa 15 miliarde de ani, deşi unii sugerează chiar că este de două ori mai mare11 ,iar alţii o estimează la numai jumătate din cifra respectivă12 • În acest capitol, vom lua în considerare argumentele temporale folosite îm- potriva creaţiei recente, de la marile recife de corali până la minusculii atomi radioactivi de potasiu-40 şi carbon-14. Spaţiul ne împiedică să acoperim toate problemele care au fost ridicate, însă vom lua în considerare un număr sufici- ent de probleme pentru a permite o evaluare generală a întrebărilor legate de timp. Deoarece probabil cel puţin de 100 de ori mai mulţi oameni de ştiinţă interpretează datele în cadrul unei paradigme a erelor lungi, în comparaţie cu paradigma unei creaţii recente, nu este surprinzător că s-au pus multe între- bări legate de o creaţie recentă. Argumentele care pun sub semnul întrebării valabilitatea unor lungi ere geologice sunt discutate în capitolele 13 şi 15. RECIFELE VII Într-o noapte liniştită, cu lună, din anul 1890, vasul de linie indi- ano-britanic Q,yetta naviga prin strâmtoarea Torres, în apropiere de insula Thursday, la nord de Australia. Această strâmtoare este situată la capătul nordic al Marii Bariere de Corali, cel mai răspândit complex de recife de corali din lume. Vasul a lovit brusc vârful unui recif, care i-a sfâşiat o mare parte din cocă, şi s-a scufundat într-un interval de trei minute. Au pierit aproape jumătate din cei 293 de pasageri. Strâmtoarea fusese cartografiată cu grijă între 1820 şi 1860 şi nimeni nu se aştepta să dea peste un recif în locul în care s-a scufundat vasul. Unii s-au întrebat dacă era posibil ca un recif de corali să crească atât de rapid între momentul sondării şi anul 1890, încât să provoace această tragedieJ3• Recifele de corali sunt produse de o varietate de organisme care extrag calcarul (carbonatul de calciu) dizolvat în apa mării şi creează apoi lent cele mai mari structuri de pe Pământ compuse din organisme vii. Moluştele, foraminiferele şi briozoarele pot furniza cantităţi substanţiale de minerale pentru creşterea recifului, însă biologii consideră că algele coraliere şi co- ralii au cea mai importantă contribuţie. Rata de creştere a recifelor de corali prezintă un interes considerabil nu doar prin prisma faptului că recifele constituie un potenţial pericol pentru 251

l'\\i'l rn!1'1 1-1· !'IWlll.l.,'·.ll iH.\\rI Il 1', rl'll' navigaţie, ci şi din punctul de vedere al întrebărilor legate de interva- lul de timp necesar pentru formarea lor. Unii se întreabă dacă astfel de structuri uriaşe s-ar putea forma în câteva mii de ani, cum ar sugera modelul biblic. Marea Barieră de Corali din Australia nu pare să pună probleme prea serioase pentru Scriptură în ce priveşte timpul necesar pentru formare. Deşi se întinde pe o lungime de mai bine de 2 000 km şi are o lăţime de 320 km în larg, operaţiunile de foraj în recif au scos la iveală nisip de cuarţ (un tip de sediment care nu este caracteristic recifelor) la mai puţin de 250 m l 4, ceea ce arată că reciful este o structură de mică adâncime, care nu necesită o perioadă lungă pentru a se dezvolta. Pe de altă parte, opera- ţiunile de foraj în atolul Enewetak (Eniwetok), din vestul Pacificului, au străbătut 1 405 m de material caracteristic recifelor, înainte de a ajunge la o bază de rocă vulcanică (bazalt)15. Ratele de creştere presupuse de cei mai mulţi cercetători ar impune ca formarea unui recif de o asemenea grosime să dureze cel puţin zeci de mii până la sute de mii de ani. Criticând mode- lul biblic, un autor subliniază faptul că reciful Enewetak ar fi trebuit să aibă o rată de creştere de 140 mm/an ca să se fi putut forma în mai puţin de 10000 de ani. El afirmă: \"S-a demonstrat că astfel de rate sunt de-a drep- tul imposibile.\"16 Există multe probleme în ce priveşte stabilirea ritmului de creştere a recifelor. Faptul că unele estimări indică creşteri de peste 500 de ori mai rapide decât altele (Tabelul 14.1) indică faptul că ştim extrem de puţin despre aceste sisteme ecologice complexe şi delicate. Insuficienta distri- buţie a coralilor în unele studii reflectă condiţiile deloc ideale de măsurare a ratelor de creştere a recifelor. Cele mai bune rate de creştere par să fie imediat sub suprafaţa oceanulup7. Recifele nu pot creşte deasupra nive- lului mării şi, uneori, vechile suprafeţe ale recifelor sunt folosite pentru a stabili nivelurile mării în trecut. Deoarece nivelul mării limitează creşterea recifelor, estimările ratei de creştere în apropierea suprafeţei oceanului pot fi puternic influenţate de circumstanţe care limitează creşterea. Mareele joase pot ucide coralul care formează reciful prin expunere prelungită la aer. Colmatarea şi poluarea de pe uscat pot afecta şi ele negativ creşterea. Mai mult, un număr de recife din zilele noastre sunt pe moarte sau deja moarte18. Este posibil ca poluarea redusă din timpul când Pământul nu era atât de populat să fi favorizat o creştere mai rapidă a organismelor delicate care formează aceste recife. Trebuie să reţinem şi faptul că recifele de corali îşi încetează creşterea sub o anumită adâncime, din lipsa luminii. De aceea, se presupune că baza

AUTOR(I) (DATA) METODA DE EVALUARE RATA ÎN ANI NECESARI CREŞTERII MM/AN UNUI RECIF DE 1 400 M Adey(1978) Datare cu carbon-14 6 -15 233 000 - 93 300 Chave et al. (1972) Creşterea coralilor şi 0,9 - 74 1550000 -18 900 estimarea potenţialului Davies & Hopley (1983) Datare cu carbon-14 1 - >20 1 400 000 - < 70 000 Hubbard et al. (1990) Inele de creştere (şi maximu/J 0,7 (3,3) 2 000 000 - 424 000 Odum &Odum (1955) Estimare a potenţialului 80 17500 Sewell (1935) Sondări 280 5000 2-5 700 000 - 280 000 Smith &Kinsey (1976) Sistemul ca, 0,8 -1,1 1 750000 - 1 270000 Smith &Harrison (1977) Sistemul ca, Verstelle (1932) Sondări 414 3380 RATA MAXIMĂ DE CREŞTERE A CORALI LOR CARE CONSTRUIESC CADRUL RECIFELOR AUTOR(I) (DATA) SPECIE RATA ÎN ANI NECESARI CREŞTERII MM/AN UNUI RECIF DE 1 400 M Earle (1976) Antipathes sp 143 9790 Gladfelter et al. (1978) Acropora palmata 99 14100 Gladfelter (1984) Acropora cervicornis 120 11700 Lewis et al. (1968) Acropora cervicornis 264-432 5300 - 3 240 Shinn (1976) Acropora cervicornis 100 14000 Tamura & Hada (1932) Acropora pucchra 226 6190 Tabelul 14.1. Câteva măsurători ale creşterii recifelor de coralills vulcanică a atolului Enewetak, aflată acum la 1 405 m sub nivelul mării, s-ar fi aflat aproape de nivelul mării atunci când a început creşterea cora- lilor pe ea. Baza s-a scufundat treptat, iar creşterea coralilor a ţinut pasul cu această tendinţă. Împreună cu câţiva dintre studenţii mei, am studiat organismele care construiesc reciful de la Enewetak şi recife din alte locuri pentru a stabili modul în care divers,i factori de mediu afectează cres\"terea. O crestere mo- derată a temperaturii de numai câteva grade favorizează o creştere mai rapidă, în timp ce lumina ultravioletă de la suprafaţa oceanului inhibă creşterea19• Aceşti factori, dar şi alţii, pot afecta în mod semnificativ ratele de cres,tere a recifelor. Stadiul actual al cunos,tint,elor noastre nu exclude o creştere mai rapidă a recifelor de corali în trecut. În timp ce unii corali duri, de forma \"creierului\", şi unele alge coraliere cresc lent, formele cu ramificaţii se dezvoltă rapid. O concentraţie densă (Figura 14.1) de corali

I~_ \" j' I t ( )i ' I i -~ )! ~ \\ I _', ii, I r : , •___ I I :: \\ I ramificaţi sănătoşi care cresc în ritmuri optime (a doua parte a tabelu- lui 14.1) ar putea duce la o creştere rapidă a recifelor. Mulţi dintre aceşti corali formează frecvent ramuri unul peste celălalt, coroborându-şi ratele de creştere. Potenţialul este impresionant: dacă 10 ramificaţii cresc, fiecare, cu rata de 100 mmlan şi se subdivid în 3 ramuri în fiecare an, ar rezulta o creştere totală de 59 km de ramuri unice în 10 ani20• Un număr de cercetători au studiat ratele de creştere a coralilor şi a recifelor de corali. Unele estimări sunt date în Tabelul 14.1. Secţiunea superioară, intitulată \"Rate de creştere a recifelor\", se bazează pe obser- vaţii ale recifelor luate în ansamblu, în timp ce secţiunea intitulată \"Rata maximă de creştere a coralilor care construiesc cadrul recifelor\" prezintă cea mai rapidă rată de creştere a acelor corali care ar putea furniza un cadru fizic pentru recif. Acest cadru ar oferi şi protecţie pentru alte organisme mai mici care ajută la construirea recifului, servind de asemenea la retenţia sedimentelor transportate de apă. Observaţi că cele mai rapide rate pentru recife21 şi coralii care construiesc cadrul recifelor22 permit creşterea atolului Enewetak, care are o grosime de 1 405 m, în mai puţin de 3 400 de ani. Aceste rate din seria celor mai rapide se bazează pe sondări, măsurătorile cele mai directe şi mai simple, fiind probabil mai de încredere decât me- todele mai puţin directe, care dau rate de creştere mai lente. Aceste date Figura 14.1. Coral crescând peste un vârf din laguna atolului Enewetak, din Insulele Marshall. Cei mai înalţi corali sunt la circa 7 m sub suprafaţa oceanului.

indică faptul că rata de creştere a recifelor de corali nu prezintă o mare provocare pentru conceptul biblic al creaţiei recente, cu câteva mii de ani în urmă, aşa cum se pretinde uneori. LINIILE DE CRES, TERE ZILNICĂ ALE CORALI LOR Unii corali produc linii de creştere zilnică, pe măsură ce se dezvoltă. Aceste linii formează tipare sezoniere, care au fost folosite pentru a deduce o vârstă foarte mare pentru corali. Unii autori au observat la coralii devoni- eni, care se presupune că au crescut cu 375 de milioane de ani în urmă, 400 de linii de creştere zilnică pe an. Acest fapt este interpretat drept dovadă că Pământul se rotea mai repede în trecut23 şi mai este considerat un indiciu că Pământul a avut nevoie de câteva sute de milioane de ani pentru a-şi încetini mişcarea de rotaţie la ritmul actual de aproximativ 365 zile pe an, însă întregul argument implică o incertitudine considerabilă. Numărarea liniilor de creştere ale coralilor este destul de subiectivă, deoarece adesea nu sunt bine definite, iar unii găsesc de două ori mai multe decât alţii pe aceeaşi mostră24• De asemenea, factorii de mediu, cum ar fi adâncimea, afectează numărul liniilor de creştere formate25 • RECIFELE FOSILE Pe lângă recifele vii discutate mai sus, în straturile geologice mai adânci ale Pământului se găsesc şi recife fosile. Un recif fosii bine-cunoscur26, numit reciful Nubrygin, este situat în interiorul continentului, lângă satul Stewart Town, din estul Australiei. Acest recif este important din mai multe motive. În loc să fie format în principal din corali, se consideră că este format de alge. Este clasificat ca devonian timpuriu, cu o vârstă presupusă de circa 400 de milioane de ani. În aranjarea straturilor coloanei geologice, multe straturi de fosile se află dedesubtul devonianuluişi multe deasupra lui. Cu alte cuvinte, acest recif este bine stabilizat în mijlocul straturilor fosilifere ale Pământului. Deoarece dezvoltarea unui recif durează mult, un astfel de recif fosil nu ar fi putut creşte în timpul anului potopului biblic, aspect important, care are legătură cu întrebarea dacă mărturiile fosile reprezintă viaţa care s-a dezvol- tat pe durata a multe milioane de ani ori dacă ele au rezultat în principal în urma potopului descris în Geneza, după o creaţie recentă. Când am văzut pentru prima dată reciful Nubrygin, am fost surprins. Acest extrem de cunoscut exemplu de complex de recife algale nu seamănă cu

l,\\I'1 1()II '1 i-l 1'1«(l!:II ..\\II· 11.';,\\ II. Ilii 1\\11' o structură de recif. Era un amestec de bucăţi de alge fosile rupte şi tipuri de roci necaracteristice recifelor plutind literalmente într-o matrice de sedimen- te fine. Am înţeles de ce unii cercetători deciseseră recent că este o curgere de grohotiş, şi nu un recif27. Deoarece curgerile de grohotiş se pot forma foarte rapid, acest aşa-zis recif nu mai poate fi considerat un argument împotriva timpului scurt propus de modelul biblic al originilor. Totuşi problema tim- pului şi a recifelor nu se rezolvă prin acest exemplu unic, deoarece literatura ştiinţifică descrie multe alte recife fosile, care au fost raportate de-a lungul în- tregii coloane geologice, de la precambrian în SUS28. În comparaţie cu recifele vii din prezent, aceste recifele fosile sunt de obicei foarte mici, dar, dacă fiecare a crescut ca un recif adevărat, atunci ar reprezenta, colectiv, multe mii de ani. Autentificarea recifelor fosile întâmpină multe probleme, reflectate chiar şi în definirea confuză a recifului. Un recif adevărat reprezintă construirea lentă de către organisme marine a unei structuri rezistente la valuri. Multe aşa-numite recife fosile par să fie numai o acumulare de sedimente aduse de ape şi s-ar fi putut forma rapid. O relatare descrie un număr de \"recife\" fosile care sunt reinterpretate acum drept curgeri de grohotiş care se acumulează rapid29, iar clasicul recif fosil Steinplatte, din Alpii austrieci, a fost reinterpretat drept o \"grămadă de nisip\"30. Unii specialişti în sedimentologie subliniază că ,,0 cercetare mai minuţioasă a multor din aceste străvechi «recife» de carbonat scoate la iveală faptul că sunt compuse în mare parte din mâl de carbonat, parti- culele scheletice mai mari «plutind» în matricea de nămol. În majoritatea movilelor antice de carbonat, nu există dovezi decisive ale unui cadru or- ganic rigid. În acest sens, ele sunt remarcabil de diferite de recifele moder- ne coralier-algale.\"3! Particulele scheletice care plutesc într-o matrice de nămol ar fi cel mai probabil depuse rapid. Alţi cercetători \"şi-au exprimat frustrarea în ce priveşte folosirea recifelor moderne pentru interpretarea corespondenţilor lor antici\"32. Uneori, pentru a se stabili dacă un \"recif\" antic reprezintă o entitate biologică autentică, se analizează orientarea componentelor sale fosile. În cazul în care coralii sunt în poziţie verticală (de creştere), se presupune că au crescut în locul în care au fost găsiţi. Remarcile obişnuite necantitative privind orientarea, din literatura ştiinţifică, nu înseamnă mult, deoarece, în urma transportării materialului recifului, unele componente ar putea ajunge să fie depuse în aproape orice poziţie. Un studiu cantitativa arătat că, în anumite recife fosile, orientarea preferată a componentelor producă­ toare de recif este în sus, aşa cum este de aşteptat dacă sunt în poziţie de creştere33 . Astfel de date nu exclud transportarea şi depunerea, în timpul 256

catastrofelor, a unor nuclee masive de recif formate anterior. Geologii raportează uneori blocuri de material de recif transportate, iar în Alpii austrieci, în procesul de formare a lanţului muntos, straturi uriaşe de sedi- mente conţinând ceea ce se sugerează a fi recife fosile au fost împinse peste alte straturi sedimentare pe multe sute de kilometrp4. Dacă recifele fosile reprezintă unităţi transportate, problema timpului necesar formării lor în punctul din coloana geologică unde se află în pre- zent este mai puţin semnificativă. În contextul istoriei biblice, formarea unor recife între momentul creaţiei şi cel al potopului şi transportarea aces- tora în timpul ridicării apelor potopului constituie un scenariu plauzibil, însă scenariile care includ transportare nu sunt deloc restrânse la modelele potopului. Atunci când luăm în considerare noile tendinţe ale interpretă­ rilor geologice în direcţia catastrofismului şi a mişcării continentelor pe suprafaţa Pământului, mişcarea unui mic recif nu este atât de dramatică. De asemenea, trebuie să luăm în considerare faptul că ar putea exista recife fosile care să fi crescut între creaţie şi potop şi care să nu fi fost transportate în alt loc. Ele continuă să fie situate în locul unde au crescut. Îndeosebi recifele situate pe rocile de bază (precambriene) pot primi o astfel de interpretare. Dacă examinăm interpretările care se dau atât recifelor vii, cât şi celor fosile, suntem izbiţi de abundenţa de conjecturi. Deşi în prezent multe recife de corali par să crească lent, altele se formează rapid şi, deşi nu s-a stabilit că toate \"recifele\" fosile antice sunt rezultatul unei transportări rapide, identificarea lor ca structuri in situ este adesea discutabilă. Cunoş­ tinţele noastre din prezent indică faptul că problema timpului recifelor nu este o provocare pentru teoria creaţiei recente. CUIBURILE DE DINOZAURI DIN MĂRTURIILE FOSILE Întrucât creaţioniştii propun ideea că aproape toată coloana geologică a fost depusă în timpul perioadei de un an cât a durat potopul descris în Geneza, nu ar trebui să ne aşteptăm să găsim nicio dovadă a vreunui proces care ar necesita intervale mai lungi de timp. O problemă pertinentă este pre- zenţa cuiburilor cu ouă ale dinozaurilor în mărturiile fosile, uneori în straturi suprapuse. Se presupune că fiecare nivel de cuib ar reprezenta cel puţin un an. Grupări de ouă de dinozaur, reprezentând probabil cuiburi, au fost descrise într-o varietate de locuri, printre care America de Nord şi de Sud, Mongolia, China, India, Franţa şi Spania35• Un exemplu extraordinar este în Montana, SUA, unde John Homer, de la Muzeul Munţilor Stâncoşi, din cadrul Universităţii de Stat Montana, a descris cel puţin 10 cuiburi cu ouă de

1..( ' , I \\ ' I I ( ) \\ \\ ' \\ j'\\!()\\'I.I\\lF \\ \\'(,1\\ \\ \\'\\ 11,\\1\\' dinozau~6, fiecare având între 2 şi 24 de ouă. Un cuib conţinea ouă aranjate cu grijă, pe direcţie verticală. Aceste cuiburi se găsesc la trei niveluri, pe o distanţă verticală de 3 m. În apropiere s-au găsit din abundenţă fragmente de ouă şi alte cuiburi. Un cuib avea rămăşiţe scheletice ale embrionilor din ouă. S-au găsit şi pui abia eclozaţi şi dinozauri tineri, iar un \"cuib\" adăpostea 11 dinozauri mici, de circa 1 m lungime, o dimensiune de trei ori mai mare decât cea a unui pui proaspăt eclozat. Aceste cuiburi de dinozauri apar în sedimentele din cretacic, strat pe care cei mai mulţi creaţionişti l-ar interpreta ca fiind depus în timpul potopului descris în Geneza. Ce ar trebui să facă creaţioniştii cu aceste dovezi ale unui comportament reproductiv lent, \"normal\", aflate în interi- orul coloanei geologice? Urmează unele variante, dar orice discuţie privind cuiburile de dinozauri rămâne extrem de conjecturală. Mai întâi, puţină precauţie în identificarea cuiburilor de dinozauri pare îndreptăţită. Un cuib format din sedimente şi acoperit cu şi mai multe se- dimente nu se distinge chiar atât de bine. Simplul fapt că s-au găsit câteva ouă în imediata apropiere poate să nu reprezinte un cuib, deşi adesea la concluzia aceasta se ajunge. Este posibil să existe mult mai puţine cuiburi decât se pretinde, însă un număr de cuiburi cu ouăle bine aranjate par indiscutabil autentice. În unele locuri, găsim coji de ouă de dinozaur larg răspândite sau chiar ouă întregi, însă acestea ar putea proveni de la ouăle depuse înainte de potop şi e posibil să nu reprezinte potenţiala problemă legată de timp pe care o pun cuiburile. Unii creaţionişti au sugerat că aceste cuiburi s-ar fi putut forma la scurt timp după potop3?, dar locul lor în coloana geologică poate prezenta o problemă. O porţiune importantă a coloanei geologice (cenozoicul) se află deasupra straturilor în care sunt raportate de obicei cuiburile. Pentru cre- aţioniştii care propun că o parte a cenozoicului ar trebui să fie inclusă în rândul depunerilor cauzate de potop, aceasta nu este o soluţie. Situaţia din Montana pare neobişnuită şi ar putea fi un caz izolat, de- oarece exemplele de dinozauri care se dezvoltă în ouă sunt rare în restul lumip8. Am putea sugera o oarecare reinterpretare. De exemplu, un cuib care conţine 12-15 dinozauri tineri (fiecare, de 1 metru) poate să reflecte un comportament gregar de criză în condiţii catastrofice, şi nu sugestia că au murit de foame. Să fi stat pur şi simplu acolo şi să fi murit pare un compor- tament neobişnuit. Dinozaurii mici nu arată niciun semn de atac din partea unui prădător; nu au fost, aşadar, mâncaţP9. În Mongolia, descoperirea unui dinozaur conservat într-o poziţie de aparentă clocire deasupra a circa 22 de ouă este contrariantă40 şi ar putea reflecta condiţii de stres şi de catastroÎa.

UI~I( ;I'\\;J .\\I'lll\\.I{('TII E de aşteptat ca dinozaurii să fi depus ouă în timpul lunilor în care apele potopului erau în creştere. Se estimează că unii dinozauri depuneau până la 100 de ouă pe an41 • Totuşi este posibil ca embrioni avansaţi sau dinozauri tineri, aşa cum se găsesc ocazional în aceste cuiburi, să se formeze, în cel mai bun caz, în câteva săptămâni, în timpul unui eveniment de talia potopului descris în Geneza? Ne-am aştepta la o anumită dezvoltare a ouălor după depunere, ba chiar şi înainte de depunere. De asemenea, e posibil ca unii dinozauri să se fi născut ca nişte pui vii. Anumite şopârle şi şerpi îşi reţin în interior embrionii pentru dezvoltare şi protecţie. Şopârla-aligator, care trăieşte de-a lungul coastei de vest a Statelor Unite, depune ouă în sud, dar mai la nord o specie similară reţine embrionii în nişte membrane fine ale corpului femelei până când aceştia îşi încheie dezvoltarea. O altă specie de şopârle din Australia depune ouă în anumite regiuni, naşte pui vii în altele şi reţine embrionii şi ouăle cu coajă incompletă în altele42. Astfel de exemple sugerează că reţinerea embrionilor pentru dezvoltare poate să fie o adaptare uşor de realizat la reptile. Un ou de dinozaur găsit în cariera de dinozauri Cleveland-Lloyd, din Utah, conţinând un embrion probabil, are o coajă dublă, caracteristică atribuită faptului că acesta a fost reţinut în oviductul fe- melei în timpul unei perioade de stres43. Mai mult, fosilele de dinozauri apar adesea în grupuri. Este posibil ca un grup să-şi !acut cuiburi unul peste altul, în timpul unei serii de furtuni diluviene, pe măsură ce nivelurile inferioare erau îngropate? Un rând de ouă ar putea fi depus repede. Ouăle de dinozauri prezintă şi alte fapte contrariante. În timp ce ma- joritatea ouălor de dinozauri par a fi normale, în mai multe regiuni, în special în Franţa, India, Argentina şi China, s-au găsit ouă patologice (anormale)44. O anormalitate comună este coaja dublă, atribuită retenţiei neintenţionate de către femelă a oului în timpul producerii acestuia. Se ştie că păsările produc ouă anormale în perioade de stres ori atunci când sunt bolnave şi se crede că unii dinozauri prezintă asemănări importante cu păsările45 • Până când vom putea deduce mai multe despre fiziologia re- productivă a dinozaurilor, în special în perioade stresante, aşa cum ar fi de aşteptat în timpul potopului, se impune o oarecare precauţie în ce priveşte interpretarea dovezilor de cuiburi de dinozauri. Poate fi semnificativ faptul că majoritatea acestor ouă şi cuiburi se găsesc strict în porţiunea superioară a cretacicului46, în timp ce dinozaurii adulţi apar în tot mezozoicul (vezi Figura 10.1 pentru terminologie). De ce cuiburile nu sunt distribuite uniform cu adulţii? Ar fi posibil ca aceste ouă să fie depuse într-o perioadă mai calmă (partea superioară a cretaci- cului) a potopului descris în Geneza, chiar având timp în unele locuri

să se şi dezvolte într-o oarecare măsură? Dar de ce embrionii aflaţi în curs dezvoltare sunt atât de rari în ouăle de dinozauri? Din perspectivă evoluţionistă, ne-am aştepta ca nişte evenimente aleatorii de conservare catastrofică întâmplate în decursul timpului geologic să prindă embrionii de dinozaur în multe stadii de dezvoltare. În contextul creaţiei, potopul poate furniza un răspuns la această enigmă, dacă presupunem că a între- rupt dezvoltarea embrionilor la scurt timp după ce ouăle au fost depuse. O altă surpriză este prezenţa proteinei în ouăle de dinozaur47. Acest lucru este considerat \"într-adevăr remarcabil, deoarece ele [proteinele] nu sunt foarte stabile chimic\"48. Se presupune că ouăle există de 60 de mili- oane de ani. Într-un timp atât de lung, ne-am aştepta să existe degradare chimică, în special deoarece apa freatică s-a filtrat prin sedimentele din jurul ouălor. Poate că ouăle nu sunt chiar atât de vechi. Deşi cuiburile de dinozauri par să pună o problemă legată de depunerea lor în decurs de un an cât a durat potopul, diferitele anomalii menţionate mai sus dau naştere unor întrebări interesante cu privire la interpretările standard. Mai mult, faptul că aceste cuiburi sunt îngropate poate reflecta nişte condiţii catastrofice, cum ar fi cele din timpul potopului descris în Geneza. CANALELE TUBULARE Unele roci conţin canale tubulare fosile şi vizuini fosile de animale. Acestea sunt structuri produse de o varietate de organisme, inclusiv viermi, sau de emanaţiile de fluide sau gaze din sedimente. Formarea lor de către organisme vii necesită ceva timp şi a fost considerată o problemă pentru un model al potopului. De fapt, ar trebui să ne aşteptăm să găsim din abundenţă dovezi de activitate biologică a organismelor vii în timpul perioadei de un an cât a ţinut potopul. Pentru a contesta în mod serios modelul potopului, ar trebui să fie propuşi factori care ar necesita mai mult de câteva luni sau un an. Vizuinile pot fi produse cu o rapiditate de 1 mlh, deşi rata obişnuită este mult mai lentă49 • Activitatea biologică se poate desÎaşura rapid; atât de rapid, încât în medii marine de mică adâncime, lipsa unor asemenea dovezi de activitate poate indica formarea rapidă a unor straturi sedimentare. Am locuit odată pe fundul oceanului, în apropierea organismelor din reciful de corali pe care le studiam. Lucram la o adâncime de 15 metri, folosind Hydro-Labul subacvatic situat atunci în Bahamas. Într-o noapte, nu am putut adormi din cauza unei furtuni destul de puternice încât să ne zguduie laboratorul submarin. Dimineaţa următoare, spre surprinderea mea, am ob- 2110

l ) 1< 1( ;1\"\\ 1 - ,\\ I~ Il! .\\. I~ ()[ ! I servat că furtuna lăsase un tipar clar de semne de valuri pe tot fundul nisipos al oceanului. Trei zile mai târziu, peştii, crabii, scoicile, melcii şi viermii, care scotocesc insistent nisipul în căutarea hranei, şterseseră tiparul. Cercetătorii au raportat de asemenea că, în Insulele Virgine, acest proces de distrugere se petrece în 2-4 săptămâni50 • Aceste observaţii indică faptul că, în condiţiile unui interval de timp semnificativ şi în prezenţa organismelor în căutare de hrană, canalele tubulare, straturile fine şi urmele de valuri nu se vor conserva. Astfel de structuri se găsesc frecvent în straturile vechi de depuneri marine, sugerând că ele trebuie să fi fost îngropate suficient de rapid pentru a evita distrugerea lor de către o varietate de organisme. LAMINELE o altă problemă de timp care se aminteşte în legătură cu creaţia recentă o constituie multitudinea de straturi fine din straturile sedimentare ale Pământului. Având de regulă mai puţin de 1 mm grosime, aceste straturi numite lamine sunt compuse de obicei fie din sedimente care, pornind de jos în sus, se schimbă treptat de la rugoase la fine, fie dintr-un strat de sedimente fine, netede, cuplat cu un strat bogat în materie organică. O lamină care se consideră că s-a format într-un an este numită \"varvă\". Deoarece timpul propriu-zis de formare este discutabil, în această discuţie vom folosi termenul mai puţin restrictiv \"lamină\". În formaţiunea cu fosile de peşti Green River, din Wyoming, SUA, au fost descrise câteva milioane de lamine. Dacă, aşa cum se interpretează adesea, fiecare strat s-a format într-un an, nu putem reconcilia milioanele de ani invocate cu o creaţie recentă. Unele lacuri conţin depuneri de multe mii de lamine. Uneori, cercetătorii au corelat laminele din mai multe lacuri antice, potrivind tiparele grosimilor diferite ale straturilor. Astfel de corelări au dus uneori la secvenţe combinate interpretate ca fiind vechi de zeci de mii de ani. Şi acestea neagă conceptul unei creaţii recente, cu câteva mii de ani în urmă. Pe de altă parte, mai multe studii pun la îndoială interpretarea conform căreia laminele reprezintă evenimente anuale. Analiza sedimentării recente din Walensee, Elveţia, demonstrează că, în medie, se produc două lamine pe an, iar în unii ani se depun până la cinci lamine51 • Într-un alt studiu, s-au numărat laminele dintre două straturi întinse de cenuşă vulcanică din formaţiunea Green River, din Wyoming (SUA). Dacă acestea ar reprezen- ta evenimente anuale, ar fi de aşteptat să întâlnim acelaşi număr în locuri diferite; cu toate acestea, numărul dintre aceleas,i două straturi de cenus,ă a variat, în diferite locuri, de la 1 089 la 1 56652• În Colorado (SUA), în timpul 261

unei inundaţii de 12 ore, s-au depus peste 100 de lamine53. Alte observaţii din teren şi experimente de laborator sugerează că ele se pot forma chiar şi în numai câteva minute, câteva secunde sau aproape instantaneu54• Alte ex- perimente arată că sedimentele se pot sorta în lamine într-un ritm de câteva pe secundă55 • Totuşi, despre unele lamine se crede că se formează printr-un proces de decantare în apă calmă, şi nu prin transportare laterală. Există însă experimente care sugerează că, în câteva ore, se pot forma mai multe lamine într-un singur eveniment de decantare a unei suspensii de sedimente56• Deşi astfel de rate rapide nu demonstrează depunerea milioanelor de straturi din formaţiunea Green River în intervalul de timp presupus de creaţie, ele indică soluţii alternative la lungile ere propuse pentru această formaţiune. E nevoie să se facă experimente mai cuprinzătoare în acest sens. Au fost probleme de corelare a laminelor din locuri diferite57. Şi în Suedia, şi în America de Nord, studii extinse care încercau să combine într-un tot unitar secvent,ele câtorva sute de lamine, multe dintre ele con- siderate varve glaciare, au întâmpinat probleme. O cronologie combinată de 28000 de ani care fusese sugerată pentru America de Nord a fost rein- terpretată, ajungându-se la mai puţin de 10000 de ani, atunci când a fost verificată din nou prin metoda de datare cu carbon-1458• O altă problemă legată de lamine care pune la îndoială creaţia recentă o constituie listele lungi de mai bine de 30 de date rezultate uneori în urma datării cu carbon-14, date care, în general, cresc proporţional cu adâncimea de-a lungu1laminelo~9. Datele obţinute pe baza laminelor şi a datării cu carbon-14 se extind uneori la 10 000-13 000 de ani. Există însă probleme în ce priveşte corelarea dintre lamine şi datarea cu carbon-14, printre care: (1) laminele sunt considerate în general mai sigure decât datarea cu carbon-14, fiind folosite pentru a corecta datele obţinute prin această metodă - cele două sisteme nu dau aceleaşi rezultate; (2) dificultăţi serioase apar şi la numărarea laminelor, deoarece unele secţiuni se presupune că lipsesc ori se descoperă că sunt nedefinite, iar unele lamine sunt atât de fine, încât sunt dificil de identificat; aşa se face că diferiţi cercetători raportează cifre di- ferite; (3) se admite o oarecare selecţie a datelor obţinute prin datarea cu carbon-1460• Până nu avem exemple mai multe şi mai bune, se impune precauţie. PĂDURI FOSILE SUCCESIVE Se ridică uneori probleme legate de timpul necesar pentru a se dezvolta \"păduri fosile\" succesive. Mai multe astfel de păduri au fost găsite îngro- pate, mulţi dintre copaci fiind în poziţie verticală. Uneori, câteva păduri se 262

\\ ) RI( ; I '\\ I . \\ ;(1 I 1.\\. 1\\il I ! I găsesc în straturi succesive. S-ar părea că, în Parcul Naţional Yellowstone, a fost nevoie de zeci de mii de ani pentru ca aceste păduri fosile succesive să crească şi să fie îngropate. Însă unele date indică faptul că îngroparea întregului şir de păduri succesive a rezultat în urma unei activităţi vulca- nice rapide61 şi un număr de caracteristici sedimentare ale depunerilor de la Yellowstone sugerează că aceşti copaci fosili nu au fost într-un mediu de creştere normal62. De asemenea, s-a raportat că mii de copaci au plutit vertical pe lacul Spirit după explozia vulcanică din 1980 a muntelui St. Helens din statul Washington (SUA)63. Aceste descoperiri pot sugera că îngroparea rapidă a unor copaci aflaţi în poziţie verticală este mai degrabă asociată cu apele şi activitatea vulcanică din timpul potopului descris în Geneza, şi nu cu creşterea lentă a unor păduri succesive. ALTE PROBLEME LEGATE DE TIMP Unii se întreabă şi cât de rapid se pot pietrifica copacii, cât de rapid se poate forma cărbunele şi cât de rapid se poate inversa câmpul magnetic al Pământului. Copacii se pot pietrifica în câţiva aniM. În împrejurările potrivite, în special la temperaturi înalte, cărbunele se poate forma într-un interval de câteva ore până la câţiva ani65, iar schimbări magnetice majore se pot produce în decurs de câteva luni sau zile; un cercetător sugerează că se poate realiza o inversare completă într-o singură zi66• Pe baza cunoş­ tinţelor din prezent, aceste probleme legate de timp nu par să constituie provocări semnificative pentru un model al creaţiei recente. SISTEMUL DE DATARE CU CARBON-14 Rata lentă de dezintegrare a unor elemente radioactive instabile a devenit baza unor metode de datare. S-au publicat câteva sute de mii de determi- nări ale vechimii pe baza acestor metode67• Deşi multe date vin în conflict cu interpretările geologice standard68, multe dintre ele concordă şi merită să fie analizate. Vom examina foarte pe scurt două sisteme folosite în mod obişnuit. În această secţiune, vom examina datarea cu carbon-14; datarea cu potasiu-argon va fi discutată în următoarea secţiune. Cum pot atomii de carbon-14 (14C) să indice cât de vechi este un os? Principiul de bază este destul de simplu. Carbonul-14 este o substanţă insta- bilă din oase şi din alte materii vii care se schimbă lent în azot-14. Pe măsură ce osul îmbătrâneşte, cantitatea de 14C rămasă scade. Astfel, cu cât este mai

l IITI<lI,ll l.t 1\"«)I\\L1,\\IF 1 H;,\\I! 1>111\\11' puţin 14C în os, cu atât acesta este mai vechi. Datarea cu carbon-14, numită şi datare cu radiocarbon (carbon radioactiv) este utilă în special pentru rămă­ şiţele de organisme, cum ar fi lemnul, carapacele etc., care au o mostră repre- zentativă de carbon. Metoda poate fi folosită şi pentru depunerile de calcar şi chiar pentru apă impură, atunci când se acceptă nişte premise speciale. Plantele îşi obţin carbonul în principal din dioxidul de carbon atmosfe- ric, care are o proporţie mică de 14C. Când animalele mănâncă plante, ele încorporează această proporţie de 14C în organismul lor. Acest 14C este ra- dioactiv şi se dezintegrează cu o rată medie de 13,6 atomi pe minut pentru fiecare gram de carbon total. O persoană medie are în jur de 170 000 de atomi de 14C care se dezintegrează în organism în fiecare minut. Propor- ţia de 14C rămâne constantă pe tot parcursul vieţii, deoarece noi înlocuim constant carbonul prin hrana pe care o consumăm. Când un organism moare, carbonul nu se mai înlocuieşte şi proporţia de 14C începe să scadă. În circa 5 730 de ani, jumătate din atomii de 14C se vor fi dezintegrat, în alţi 5 730 de ani, jumătate din cantitatea rămasă de atomi de 14C se va fi dezintegrat, lăsând doar un sfert din cantitatea iniţială. Prin urmare, cu cât este mai puţin 14C, cu atât organismul este mai vechi. Din cauza constrân- gerilor privind măsurarea rarilor atomi de 14C şi din cauza problemelor de contaminare destul de severe la niveluri joase de 14C în mostrele mai vechi, metoda nu mai este aproape deloc utilă dincolo de 40 000-50 000 de ani69• Deşi datarea cu 14C pare destul de simplă şi, când se face până la câteva mii de ani în urmă, adesea dă rezultatele aşteptate, există de fapt multe com- plicaţii. De exemplu, unii muşchi acvatici care trăiesc acum în Islanda au o vechime de circa 6 000-8 000 de ani în urma datării prin metoda 14C70. Unii melci vii din Nevada (SUA) au vârste aparente de 27 000 de anFl şi majoritatea specimenelor marine vii din oceanele lumii au cel puţin câteva sute de ani72• Astfel de exemple ilustrează ceea ce uneori este numit \"efectul de rezervor\", care este probabil cea mai serioasă problemă cu care se con- fruntă datarea cu 14C. Motivul pentru care unele exemple vii au o vârstă 14C nerezonabilă este acela că mediul lor de viaţă conţine cantităţi de 14C mai mici decât cele normale, astfel încât \"datează\" ca vechi chiar dinainte să moară. Alte anomalii se datorează probabil altor factori, cum ar fi schimbul de atomi dintre 14C şi alte forme de carbon. De exemplu, muşchiul scalpului unui bou moscat din Alaska a dat o vârstă 14C de 24 140 ani, în timp ce părul lui avea o vârstă 14C de 17210 ani73• Scoicile marine din Hawaii înregistrea- ză vârste mai mici dacă sunt păstrate în cenuşă vulcanică, şi nu în calcar74. Pentru a stabili o dată 14C, trebuie să cunoaştem ce proporţie de 14C exista la data încorporării în organismul care este testat. Putem fi siguri că propor- 264

URI( ;1'\\:1\\\"111 .\\.I~lliii ţia aceasta, în special cea din atmosfera care furnizează carbon organismului, a fost suficient de constantă în trecut, pentru a justifica încrederea în această metodă? Toţi sunt de acord că există dovezi semnificative de schimbare. Creaţioniştii sugerează că schimbările au fost majore, în timp ce necreaţi­ onis,tii încearcă să corecteze metoda luând în calcul discrepant,e mai mici. Datarea cu 14C se confruntă şi cu alte probleme mai mici. SoIurile sunt cunoscute pentru faptul că sunt dificil de datat'5, din cauza migrării sub- stanţelor organice în sus şi în jos. Organismele selectează de preferinţă 12C în locul lui 14C (fracţionare). Problema poate fi corectată cu uşurinţă prin nişte calcule destul de simple. Exploziile nucleare cresc concentraţia de 14C, în timp ce Revoluţia Industrială a diluat 14C prin adăugarea în atmosferă de carbon neradioactiv din combustibilii fosili. Şi aceste efecte pot fi corectate cu uşurinţă, dar astfel de exemple ilustrează cât de uşor pot fi afectate datele de schimbările din mediul înconjurător. Din cauza câtorva posibile incer- titudini, \"nu este surprinzător că unii arheologi îşi ridică mâinile în semn de disperare\"76 în faţa metodei. Deşi datarea cu 14C are multe probleme, ea supravieţuieşte pentru că nu există nicio metodă mai simplă care să pară mai sigură pentru datarea în intervalul ultimilor 50 000 de ani. Totuşi dificulta- tea datării în cadrul acestei perioade este ilustrată de datarea a 11 schelete umane timpurii din America de Nord. Primele date publicate, bazate pe mai multe metode de datare, dădeau o medie de 28 000 de ani. Reinvestigarea a produs date revizuite care erau, în medie, mai mici de 4 000 de ani, dar şi datele revizuite au fost puse sub semnul întrebării77• Există unele discrepanţe între datele provenite din măsurătorile cu 14C şi alte sisteme de măsurare a timpului. Willard F. Libby, care a primit Premiul Nobel pentru dezvoltarea sistemului de datare cu 14C, remarca acum câţiva ani diferenţa dintre vârsta copacilor pe baza inelelor de creş­ tere anuală şi vârsta obţinută cu 14C. Pentru a o corecta, el a sugerat că, adesea, copacii produc mai mult de un inel de creştere pe an78• Ideea nu a avut câştig de cauză şi, în prezent, se acceptă în general că datarea cu 14C este greşită şi că inelele copacilor constituie un sistem mai precis de măsurare a timpului. Au fost publicate liste, care indică modul în care trebuie convertite datele 14C în ceea ce se consideră timp real bazat în principal pe inelele copacilor79• Discrepanţa este de obicei mai mică de 10%. Îndeosebi în ultimii 3 000 de ani, diferenţa este mică, deşi inele ale copacilor din jurul anului 600 d.Hr. sunt cu 150 de ani mai vechi atunci când sunt datate cu 14C, iar cele din jurul anului 2000 î.Hr. sunt cu 300 de ani mai tinere. Nu avem astăzi copaci vii datând tocmai din anul 3000 î.Hr. 80 şi, dincolo de această dată, intriga se amplifică considerabil. 265

l'\\!'!'!U!,I'l.!-'+ !'U\\)!l/\\\\1\\-, [,/(,\\-11 !11 Q\\ll' Mostre de lemn subfosil datate, prin corelarea inelelor de creştere, în jurul anului 9000 î.Hr. sunt interpretate ca având cu până la 1 200 de ani mai puţin prin datarea cu 14C, însă stabilirea vârstei unei mostre de lemn cu o astfel de vechime prin corelarea inelelor de creştere este problematică. Aceasta se face de obicei prin încercarea de corelare corectă a seriilor de tipare de inele de creştere marcate de neregularităţi produse de factori de mediu schimbători, cum ar fi cantitatea de apă de ploaie. Dacă tiparele a două bucăţi de lemn corespund, atunci se presupune că acele inele au crescut în acelaşi timp. Corelarea inelelor de creştere este adesea un proces dificil şi subiectiv. Uneori, inelele de creştere nu prezintă suficientă vari- aţie pentru a fi utile sau două serii de inele pot prezenta corespondenţe la fel de convingătoare în mai multe locuri, dintre care doar una poate fi cea corectă. O mostră de brad Douglas prezenta corespondenţe în 113 locuri, grupate în 10 regiuni diferite, atunci când a fost comparată într-un simplu test statistic cu cronologia etalon a inelelor de creştere81 . Sunt în curs de elaborare metode statistice de corectare a acestei probleme, dar cronologiile inelelor de creştere pentru Pinus aristata şi stejarul european, care constituie baza corecţiilor datării cu 14C, au fost caracterizate de unii statisticieni ca \"suspecte\" şi conţinând \"corelări contrafăcute\"82. Mai există şi problema inelelor lipsă83 . C. W. Ferguson de la labora- torul de studiere a inelelor de creştere din cadrul Universităţii Arizona a dezvoltat cronologia pe bază de inele de creştere pentru datarea cu 14C folosind arborii de Pinus aristata din White Mountains, California. El a folosit copaci uscaţi găsiţi în zonă pentru a extinde cronologia dincolo de cea a inelelor de creştere ale copacilor vii, folosind în acest sens procede- ul corelării inelelor. Uneori însă, 10% din inele păreau să lipsească84 . Mai mult, el sublinia: \"Adesea, mă văd incapabil să datez specimene cu una sau două mii de inele în baza unei cronologii etalon de 7 500 de ani, chiar şi cu amplasarea aproximativ corectă pe care o oferă datarea cu radiocarbon.\" Faptul că Ferguson nu a publicat niciodată datele neprelucrate ale crono- logiei lui a aruncat o umbră de neîncredere în ce priveşte validitatea ei. Şi în Europa s-a dovedit dificilă folosirea specimenelor de stejari şi pini antici pentru a extinde cronologia până dincolo de anul 9000 î.Hr. Chiar dacă s-au studiat până acum peste 5 000 de specimene şi datarea cu 14C este şi ea folosită pentru a ajuta la corelare85, rezultatele nu sunt certe86. În cel mai bun caz, specimenele individuale acoperă de obicei doar câteva secole, în extinderea măsurătorilor înapoi până la anul 9000 î.Hr. fiind implicate multe corelări, care sunt adesea dificil de realizat. Corelarea cronologiei stejarului cu cea a pinului este caracterizată ca \"temporară\"87.

()RI(;I\".:I· ,\\,-(11' .'\\.I\\()III Mai mult, există un element de raţionament circular atunci când se foloseşte mai întâi 14C pentru datarea specimenelor, apoi, după core- lare, se foloseşte această corelare ca bază pentru o calibrare fină a me- 14c.todei cu Procedura tinde să pună la îndoială argumentul că inelele de creştere coroborează datarea cu 14C. Am avea mai multă încredere în corecţiile propuse dacă corelările inelelor de creştere ar fi făcute complet independent. Corecţiile propuse pentru datarea cu 14C reflectă un tipar general în care datele obţinute prin această metodă sunt mai puţin vechi (cantitate mai mare de 14C) în comparaţie cu cele obţinute din corelarea inelelor copacilor, în special la specimenele mai vechi. Variaţiile privind tendinţa generală sunt de aşa manieră88, încât, în anumite cazuri, există trei sau mai multe date calibrate pentru o singură dată 14C89. Au exis- tat tentative de a extinde corecţia datării cu 14C la 30 000 de ani, folo- sind sistemul de datare toriu-230/uraniu-234 pe corali90. Diferenţele de 1 000 de ani (în ambele direcţii) obţinute de alţi cercetători91 fac ca astfel de încercări de calibrare să fie într-o oarecare măsură neconvingătoare. Sistemul acceptat în prezent pentru corectarea datelor rezultate în urma datării cu 14C pare să fie o structură fragilă. Unele date 14C sunt evident selectate. O serie de date 14C obţinute pentru straturi de sol organic aflate la adâncimi care creşteau progre- siv, în sedimentele din Insula de Sud, Noua Zeelandă, au dat secvenţa: 9 900, 12 000, 27 200, 17 300, 15 650 ani 14C92. Determinările evident aberante, 17 300 şi 15 650, găsite sub data de 27 200, au fost îndepărtate dintr-un articol ulterior93. Acest fel de \"purificare\" se face pe faţă şi cu toată onestitatea, deoarece cercetătorii au încredere în premisele sistemului de datare. Totuşi, în cazul de mai sus, trebuie să ne întrebăm dacă unii din factorii consideraţi responsabili pentru anomaliile din părţile inferioare ale secvenţei nu ar putea fi, de asemenea, o cauză de îngrijorare privind acceptarea celorlalte date. Raportul biblic al începuturilor dă de înţeles că viaţa îşi are originea în urmă cu câteva mii de ani. Datarea cu carbon-14 a produs multe date dincolo de acest punct. Unele dintre acestea sunt în secvenţe ordonate, cum s-a menţi­ onat mai sus în cazullaminelor. E posibil să existe explicaţii alternative pentru astfel de secvenţe de datare. Potopul global descris în Geneza ar provoca fără îndoială o schimbare majoră în ciclul carbonului de pe planeta noastră. Se pre- supune în general că, în atmosfera şi în plantele de dinainte de potop, exista o concentraţie mai scăzută de 14C. O astfel de presupunere este în concordanţă cu proporţia extrem de scăzută de 14C din cărbune şi din petrol. Se conside- ră94 că, după acea catastrofă, s-au produs ajustări treptate, care sunt responsa-

bile pentru o creştere graduală a 14C. Această creştere graduală timp de circa 1 000-2000 de ani după potop ar fi putut să ducă la datele mai vechi şi la secvenţele găsite în lamine şi în alte depuneri. Factorii propuşi de creaţionişti pentru schimbările concentraţiei de 14C includ unele dintre explicaţiile folo- site şi de necreaţionişti pentru anomaliile carbonului-14. Ar trebui să menţi­ onăm95 în mod special: (1) un rezervor mai mare de carbon care a diluat 14C înainte de potop, (2) un câmp magnetic mai puternic înainte de potop, ce devia radiaţiile cosmice producătoare de 14C, (3) o rată de amestecare a 14C în oceane după potop care ar afecta şi concentraţia atmosferică şi pe cea ocea- nică de 14C şi (4) schimbarea intensităţii radiaţiilor cosmice care produc 14C. Atât creaţioniştii, cât şi cei care cred că viaţa s-a dezvoltat pe parcursul unor lungi ere de timp presupun existenţa unor condiţii diferite în trecut pentru a explica şi a ajusta datele brute furnizate de metoda datării cu 14C. Diferenţa ţine de tipul de schimbări avute în vedere şi în special de ritmul acestor schimbări. Din cauza potopului descris în Geneza, creaţioniştii propun schimbări atât majore, cât şi rapide ale concentraţiei de 14C. SISTEMUL DE DATARE CU POTASIU-ARGON Datarea cu 14C se foloseşte în principal pentru a data rămăşiţele or- ganismelor vii. Pentru datarea rocilor Pământului, se folosesc şi alte sisteme, dintre care cel mai important este sistemul potasiu-argon (K-Ar). Acesta a fost deosebit de important pentru stabilirea scării gene- rale a timpului geologic acceptate în prezent. Este util să reţinem că vârsta rocilor şi cea a organismelor fosile găsite în ele pot fi foarte diferite. Dacă o persoană este îngropată într-o peşteră, rămăşiţele acesteia vor fi, desigur, mai tinere - mult mai tinere - decât rodle care formează peştera. În mod similar, nu este obligatoriu ca vârsta rocilor să reprezinte în vreun fel vârsta fosilelor descoperite în ele, decât dacă se poate demonstra că ambele s-au format aproximativ în acelaşi timp, aşa cum se poate întâmpla în timpul exploziei unui vulcan. Ca şi în cazul datării cu 14C, principiul de bază al datării cu K-Ar este simplu96• O parte din elementul potasiu-40 (4OK) se schimbă extrem de lent în gazul argon-40 (4OAr). Prin compararea cantităţii de 40K cu cea de 40Ar dintr-o rocă, putem calcula cât de veche este. Cu cât este mai mult 40Ar, cu atât este mai veche97• Acest sistem funcţionează pentru date mult mai vechi în comparaţie cu cel bazat pe 14C.]umătate din atomii de 40K se vor descompune în circa 1,28 miliarde de ani. Numai câteva minerale, unele roci magmatice fin granulate şi câteva sedimente pot fi datate cu uşurinţă prin această metodă. 2611

Tehnica de datare cu K-Ar are un număr de probleme. Deoarece argonul este un gaz nobil, care rămâne liber din punct de vedere chimic, el poate intra şi ieşi cu uşurinţă dintr-un sistem a cărui vârstă încercăm s-o stabilim. Deosebit de problematic este excesul de argon descoperit în roci îngropate la mari adâncimi. Roca topită din interiorul Pământului poate transporta acest exces de argon, ducând la date anormal de vechi. De exemplu, o curgere de lavă din Hawaii, datată istoric în anul 1801 d.Hr., are 1,1 milioane de ani vechime prin metoda K-Ar98. Similar, curgerile de lavă de la vulcanul Ran- gitoto, din Noua Zeelandă, conţin lemn care înregistrează date 14C de mai puţin de 1 000 de ani, în timp ce lava înregistrează date K-Ar de câteva sute de mii de ani99. Datele obţinute din analiza diamantelor printr-o metodă \"izocronă\" mai sofisticată duc la o vârstă de 6 miliarde de anilOo, ceea ce înseamnă cu 1,4 miliarde de ani mai mare decât vârsta general acceptată a Pământului. Aceste anomalii şi multe altele sunt atribuite argonului în exces. Deoarece argonul poate să fie şi degajat cu uşurinţă, datele K-Ar pot fi anormal de recente. Gunter Faure, un specialist în acest domeniu, enumeră 7 factori care pot provoca degajarea argonului101. Se crede că, în mod frec- vent, temperaturile înalte şi srarâmarea rocilor din cauza presiunii, aşa cum se întâmplă în procesele de formare a munţilor, sunt factori care contribuie la acest lucru. Când, uneori, se foloseşte metoda K-Ar pentru datarea episoa- delor formării munţilor, ar trebui să putem fi suficient de siguri că tot argo- nul anterior a fost degajat. Pierderea sau acumularea de potasiu din sistemul de datare este, de asemenea, considerată o posibilă cauză a datelor anormale. În ciuda potenţialului de a da erori, multe secvenţe de date publicate par să concorde cu erele geologice general acceptate. Deşi datele care nu con- cordă nu sunt puţine, creaţioniştii trebuie să ia în considerare numeroasele date care concordă102. În literatura ştiinţifică se recunoaşte faptul că datele se selectează. Un om de ştiinţă sublinia: \"În interpretarea convenţională a da- telor privind vârsta K-Ar, este o practică obişnuită să înlăturăm vârstele care sunt considerabil prea mari sau prea scăzute în comparaţie cu restul grupului sau cu alte date disponibile, cum ar fi scara timpului geologic.\"lo3 El suge- rează folosirea mult mai complexei determinări izocrone pentru a ameliora discrepanţele. Pledând pentru o analiză a diverselor minerale individuale pentru a avea informaţii mai precise, un alt om de ştiinţă afirma: \"În general, se presupune că datele din «intervalul corect» sunt corecte şi, prin urmare, se publică, însă cele care sunt în dezacord cu alte date rareori sunt publica- te, iar discrepanţele nu sunt pe deplin explicate.\"104 În ciuda acestui nor de incertitudine privind această metodă, mi se pare totuşi că creaţioniştii ar trebui să trateze problema datelor care concordă cu scara standard a timpului

geologic. Necreaţioniştii propun cu uşurinţă explicaţii pentru datele care nu se potrivesc cu modelul lor, iar creaţioniştii au dreptul la acelaşi privilegiu. Mai jos sunt enumerate o serie de sugestii provizorii, bazate pe descoperiri ştiinţifice, pentru reconcilierea secvenţelor de K-Ar cu o creaţie recentă. 1. Presiunea apei de deasupra poate împiedica degajarea argonului în exces din rocile profunde. Rocile din adâncul oceanului pot conţine concentraţii ridicate de gaze datorită presiunii hidrostatice a apei de deasupra. Uneori, aceste gaze fac ca rocile să explodeze atunci când sunt aduse la suprafaţă. De exemplu, nişte \"roci pocnitoare\" aduse la suprafaţă de la o adâncime de 2 490 m au continuat să explodeze trei zile la rând. Unele fragmente au fost aruncate în sus până la o înălţime de 1 m!05. Un efect similar al presiunii a fost sugerat şi pentru lava care curge în ocean de pe coasta Hawaiiului. Mostrele, despre care se consideră că au doar câteva mii de ani vechime, conţin argon în exces şi prezintă o tendinţă generală de a da vârste K-Ar tot mai mari pe măsură ce creşte adâncimea. Unele mostre ale acestor curgeri recente datează de acum 19,5 milioane de ani, la o adâncime de 5 000 m!06. Aparenta creştere a vârstei proporţional cu adâncimea a fost atribuită efec- tului de sporire a presiunii hidrostatice a apei de deasupra. Ne putem întreba dacă presiunea hidrostatică provocată de apele potopului ar putea avea ca rezultat secvenţe de date care să crească proporţional cu adâncimea. 2. Argonul în exces ar putea proveni din mantaua profundă a Pămân­ tului. Unele minerale din părţile inferioare ale coloanei geologice conţin cantităţi suplimentare de heliu şi de argon!07. O mostră avea o cantitate de argon de peste 1 000 de ori mai mare decât cea care ar fi fost produsă în cei 2,75 miliarde de ani din potasiul pe care îl conţinea. Este intere- sant că excesul de heliu şi de argon a fost cel mai mare în cazul mostrelor luate din părţile inferioare ale coloanei geologice, fiind atribuit transferului acestor gaze din mantaua profundă a Pământului. Ar putea să funcţioneze un proces de transfer în timpul unui potop global şi să contribuie la o succesiune a datelor de la vechi la recente, pe măsură ce se trece de la rocile mai profunde la cele de mică adâncime? 3. Unele caracteristici ale activităţii vulcanice ar putea produce succesi- uni de date. Uneori, temperatura lavei extrudate creşte pe măsură ce vulca- nul continuă să erupă108 • Se ştie că temperaturile înalte favorizează dega- jarea de argon în exces din lava topită109• Ambii factori, operând împreună, ar putea produce o secvenţă ascendentă de date K-Ar descrescătoare ale depunerilor vulcanice, cel puţin la nivel local. Lava care formează straturile inferioare, fiind expulzată prima şi fiind mai rece, va reţine mai mult argon în exces şi va da o vârstă mai mare. 2711

Mai există alte câteva sisteme de datare care se bazează pe ratele de des- compunere radioactivă, fiecare cu specificul ei. Atunci când sisteme diferite dau vârste similare pentru o mostră, unii pot considera acest lucru drept o dovadă împotriva unei creaţii recente. Un exemplu excepţional este Asuka, un meteorit descoperit în Antarctica, care se presupune că provine de pe Lună. Cinci sisteme de datare diferite aplicate acestui meteorit au dat vârste care au variat foarte puţin, între 3,798 şi 3,94 miliarde de anillO. Deşi o astfel de congruenţă este neobişnuită, ea pare să valideze unele dintre principiile de bază ale datării radiometrice, cum ar fi constanţa ratelor de descompunere. Nu ar trebui totuşi să ignorăm mulţi alţi factori modifi- catori, cum s-a sugerat mai sus pentru metoda K-Ar. În cazul mostrelor de provenienţă evident terestră, dintre care unele sunt asociate cu fosilele, întâlnim adesea atât congruenţă, cât şi disparitate între metode. Vârstele radiometrice mai mari, care sunt de ordinul milioanelor de ani, sunt expli- cate de unii creaţionişti ca dovezi că materia din care este Tacut Pământul (nu viaţa de pe el) şi Luna, inclusiv Asuka, e posibil să fi existat cu mult înainte de săptămâna creaţiei ll1 • Astfel de date vechi ar putea reprezenta doar roci vechi sau produse provenind din aceste roci vechi. Ne-am aş­ tepta ca evenimentele potopului să recicleze (redepună) o multitudine de roci vechi pentru a forma unele mai noi. Pentru creaţionistul care crede că materia anorganică de pe Pământ a fost creată abia recent, cea mai bună explicaţie ar putea fi să propună ideea că rata de descompunere radioac- tivă s-ar fi putut schimba, dar datele ştiinţifice care se referă la asemenea schimbări sunt minime şi sugerează doar modificări minore. În rezumat, metodele de datare radiometrică, aşa cum sunt ele ilustrate de 14C şi K-Ar, sunt complexe şi influenţate de o varietate de factori. Încre- derea în aceste date pe care o găsim în literatura populară şi în manualele ştiinţifice de bază se risipeşte repede la o examinare a literaturii de cerceta- re112• Abundenţa datelor anormale sau/şi deosebit de vechi pune probleme pe care şi necreaţioniştii, şi creaţioniştii le rezolvă invocând diverşi factori modificatori. Creaţioniştii trebuie în mod deosebit să studieze mai mult aceşti factori modificatori. CONCLUZII Am prezentat exemple a ceea ce eu consider a fi cele mai dificile proble- me legate de timp cu care se confruntă modelul creaţiei113. Două caracte- ristici predomină în aproape toate aceste exemple. În primul rând: datele sunt supuse la diferite interpretări şi corecţii. Încercarea de a reconstrui 271

C,'ll'lT(H.l:1. 14 - I'I(()lll./\\lF. IFl,Xl r I.H TI~IP un trecut necunoscut este şi dificilă, şi subiectivă. În al doilea rând: atunci când potopul descris în Geneza este încorporat într-un model al Pămân­ tului, opţiune implicită în istoria sacră, apar o serie de posibilităţi care pot rezolva multe dintre problemele de timp sugerate pentru creaţie. Trebuie să reţinem că există şi probleme serioase cu care se confruntă datele ge- ologice lungi114• Mai avem multe de învăţat despre metodele de datare. Ultimul capitol pe acest subiect nu a fost încă scris. - NOTE DE FINAL 1 Holmes, A, 1937, Ihe Age of the Earth, ed. rev., LondraiEdinburghINew York, Thomas Nelson & Sons, p. 11. 2 Vezi capitolul 19 pentru o discuţie a diverselor posibilităţi. 3 Vezi capitolele 4, 6 şi 11. 4 (a) Foster, D., 1985, Ihe Philosophical Scientists, New York, Dorset Press, p. 54-57; (b) Bird, W. R, 1987, 1988, 1989, Ihe Origin of Species Revisited' Ihe Iheories ofEvolution and ofAbrupt Appearance, voI. 1, New York, Philosophical Library, p. 78-83, 301-308. SPentru o discuţie a câtorva soluţii alternative, vezi Yang, S.-H., 1993\",Radiocarbon dating and American evangelical Christians\", Perspectives on Science and Christian Faith 45:229-240. 6Toulmin, S., Goodfield,J., 1965, Ihe DiscoveryofTime, New York, Harper & Row,p. 74, 75. 7 (a) Ibidem, p. 55; (b) Toulmin, S., 1989, \"The historicization of natural science: its implications for theology\", în Kiing, H., Tracy, D. (ed.), Paradigm Change in Iheology: A Symposium for the Future, Kăhl, M. (trad.), New York, The Crossroad Publishing Co., p.233-241 (titlul în original: Iheologie-Wohin? and Das Neue Paradigma von Iheologie). 8 Pentru o reprezentare grafică a acestei tendinţe, vezi Figura 1 în Engel, A E. J., 1969, \"Time and the Earth\",American Scientist 57(4):458-483. 9 Pentru o trecere în revistă a diferitelor estimări ale vârstei Pământului, vezi Tabelul 2.1 în Dalrymple, G. B., 1991, Ihe Age ofthe Earth, Stanford, California, Stanford University Press, p.14-17. 10 Pentru scara timpului geologic acceptată în prezent, vezi Harland, W. B., Armstrong, R. L., Cox, A V., Craig, L. E., Smith, A G., şi Smith, D. G., 1990,A Geologic Time Scale 1989, ed. rev., Cambridge/New York, Cambridge University Press. 11 De exemplu, Gribbin, J., 1992, \"Astronomers double the age of the Universe\", New Scientist 133(4 ianuarie):12. 12 (a) Freedman, W. L., Madore, B. F., Mould,J. R., Hill, R, Ferrarese, L., Kennicutt, R c., ]r., Saha, A, Stetson, P B., Graham,J. A., Ford, H., et al., 1994, \"Distance to the Virgo cluster galaxy M100 from Hubble Space Telescope observations of Cepheids\", Nature 371:757-762. Vezi totuşi şi: (b) Chaboyer, B., Demarque, P, Kernan, P ]., şi Krauss, L. M., 1996, ,,A lower limit on the age of the universe\", Science 271:957-961. 13 Ladd, H. S., 1961, \"Reefbuilding\", Science 134:703-715. 14 (a) Flood, P G., 1984, A Geological Guide to the Nor/hem Great Barrier ReeJ, Australasian

Sedimentologists Group Field Guide Series No. 1. Sydney, Geological Society of Australia; (b) Stoddart, D. R., 1969,,,Ecology and morphologyofRecent coral reefs\", Biologica!Reviews 44:433-498. 15 Ladd, H. S., şi Schlanger, S. O., 1960, \"Drilling operations on Eniwetok Atoll: Bik.ini and nearby atolls, Marshall Islands\", US Geological Survey Professional Paper 260Y:863-905. 16 Hayward, A., 1985, Creation and Evolution: 1he Facts and the Fal/acies, Londra, Triangle (SPCK), p. 85. 17 Acest lucru a fost remarcat de mai mulţi cercetători, printre care Hubbard, D. K., Miller, A. 1., şi Scaturo, D., 1990, \"Production and cycling of calcium carbonate in a shelf-edge reef system (St. Croix, U.S. Virgin Islands): applications to the nature of reef systems in the fossil record\",Journal ofSedimentary Petrology 60:335-360. 18 Pentru câteva rapoarte, vezi: (a) Anonim, 1994, \"Coral bleaching threatens oceans, life\", EOS, Transactions American Geophysical Union 75(13):145-147; (b) Charles, D., 1992, \"Mystery ofFlorida's dying coral\", New Scientist 133 (11 ianuarie):12; (c) Peters, E. c., şi McCarty, H. B., 1996, \"Carbonate crisis?\", Geotimes 41(4):20-23; (d) Zorpette, G., 1995, \"More coral trouble\", Scientific American 273(4):36-37. 19 (a) Clausen, C. D., şi Roth,A. A., 1975a\",Estimation ofcoral growth-rates from laboratory 45C-incorporation rates\", Marine Biology 33:85-91; (b) Clausen, C. D., şi Roth, A. A., 1975b, \"Effect of temperature and temperature adaptation on calcification rate in the hermatypic coral Pocil/opora damicornis\", Marine Biology 33:93-100; (c) Roth, A. A., 1974, \"Factors affecting light as an agent for carbonate production by coral\", Geological Society ofAmerica Abstracts with Programs 6(7):932; (d) Roth, A. A., Clausen, C. D., Yahiku, P. Y., Clausen, V. E., şi Cocs, W. W., 1982\",Some effects oflight on coral growth\", Pacific Science 36:65-81; (e) Smith, A. D., şi Roth, A. A., 1979, \"Effect of carbon dioxide concentration on calcification in the red coralline alga Bossiel/a orbigniana\", Marine Biology 52:217-225. 20 Shinn, E. A., 1976, \"Coral reef recovery in Florida and the Persian Gulf\", Environmental Geology 1:241-254. 21 Verstelle, J.Th., 1932, \"The growth rate at various depths of coral reefs in the Dutch East Indian Archipelago\", Treubia 14:117-126. 22 (a) Buddemeier, R. W., şi Kinzie, R. Au III, 1976, \"Coral growth\", Oceanographyand Marine Biology:AnAnnual Review 14:183-225; (b) Lewis,J. B.,Axelsen, F., Goodbody, 1., Page, C., şi Chislett, G., 1968, Comparative Growth Rates ofsome ReefCorals in the Caribbean, Marine Science Manuscript Report 10, Montreal, Marine Sciences Centre, McGill University. 23 Wells,J. W., 1963\",Coral growth and geochronometry\", Nature 197:948-950. 24 (a) Clausen, C. D., 1974, ,,An evaluation of the use of growth lines in geochronometry, geophysics, and paleoecology\", Origins 1:58-66; (b) Crabtree, D. M., Clausen, C. D., şi Roth, A. A., 1980, \"Consistency in growth line counts in bivalve specimens\", Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 29:323-340; (c) Lienard, J. -L., 1986, Factors Affecting Epithecal Growth Lines in Four Coral Species, with Paleontological Implications (Ph.D. dissertation), Department of Biology, Loma Linda, California, Loma Linda University. 25 Lienard (nota 24c). 26 Percival, 1. G., 1985, 7he Geological Heritage ofNew South Wales, voI. 1, Sydney, New South Wales National Parks and Wildlife Service,p.16, 17. 27 Conaghan, P. J., Mountjoy, E. W., Edgecombe, D. R., Talent, J. A., şi Owen, D. E., 1976, \"Nubrigyn algal reefs (Devonian), eastern Australia: allochthonous blocks and megabreccias\", Geological Society ofAmerica Bul/etin 87:515-530. 28 Heckel, P. H., 1974, \"Carbonate buildups in the geologic record: a review\", în Laporte, 273

1-4l',\\I'IT()Ll'1 I'IWI~U'\\II'. L1t:.\\IT. Ill.ll\\ll' L. E (ed.), Reefs in Time and Space, Society of Economic Paleontologists and Mineralogists Special Publication 18:90-154. 29 Mountjoy, E. W., Cook, H. E., Pray, L. c., şi McDaniel, P. N., 1972, ,,Allochthonous carbonate debris flows-worldwide indicators of reef complexes, banks or shelf margins\", în McLaren, D.]., şi Middleton, G. V. (ed.), Stratigraphy and Sedimentology, Section 6, International Geological Congress, 24th Session, Montreal, International Geological Congress, p. 172-189. 30 Stanton, R.]., Jr., şi Fliigel, E., 1988, \"The Steinplatte, a classic upper Triassic reef-that is actuallya platform-edge sandpile\", Geological Society ofAmericaAbstractswith Programs 20(7):A201. 31 Blatt, H., Middleton, G., Murray, R, 1980, Origin ofSedimentary Rock, ed. a 2-a, Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hall, p. 447. 32 (a) Hubbard, Miller şi Scaturo (nota 17). Pentru discuţii suplimentare, vezi: (b) Wood, R, Dickson, ]. A. D., şi Kirkland-George, B., 1994, \"Turning the Capitan Reef upside down: a new appraisal of the ecology of the Permian Capitan Reef, Guadalupe Mountains, Texas and New Mexico\", Palaios 9:422-427; (c) Wood, R, Dickson,]. A D., şi Kirkland, B. L., 1996, \"New observations on the ecology of the Permian Capitan Reef, Texas and New Mexico\", Paleontology 39:733-762. 33 Hodges, L. T., şi Roth, A A, 1986, \"Orientation of corals and stromatoporoids in some Pleistocene, Devonian, and Silurian reeffacies\",journalofPaleontology 60:1147-1158. 34 (a) Giles, K. A, 1995, ,,Allochthonous model for the generation of Lower Mississippian Waulsortian mounds and implications for prediction of facies geometry and distribution\", Annual Meeting Abstracts, Houston, Texas, American Association ofPetroleum Geologists and Society of Economic Paleontologists and Mineralogists 4:33A; (b) Janoschek, W. R, şi Matura, A, 1980, \"Outline of the geology of Austria\", Abhandlungen der Geologischen Bundesanstalt 34:40-46. Vezi şi porţiuni din ghidurile de excursie în acelaşi volum, la p. 142-144, 200-208; (c) Lein, R., 1987, \"On the evolution of the Austroalpine realm\", în Fliigel, H. W., şi Faupl, P. (ed.), Geodynamics ofthe EasternAlps, Vienna, Franz Deuticke, p. 85-102; (d) Polan, K. P., 1982, 1he a//ochthonous origin of..bioherms\" in the early Devonian Stewart Bay Formation of Bathunt Island, Arctic Canada (MSc thesis), Department of Geological Sciences, Montreal, McGill University; (e) Tollmann, A, 1987, \"Geodynamic concepts of the evolution of the Eastern Alps\", în Fliigel şi Faupl (nota 34c), p. 361-378. Pentru o privire de ansamblu asupra problemei, vezi: (f) Hodges, L. T., 1987\",Fossil binding in modern and ancient reefs\", Origins 14:84-91; (g) Roth, A. A., 1995, \"Fossil reefs and time\", Origins 22:86-104. 35 (a) Andrews, R C., 1932, \"The new conquest of Central Asia: a narrative of the explorations of the Central Asiatic expeditions in Mongolia and China, 1921-1930\", în Reeds, C. A (ed.), Natural History ofCentral Asia, voI. 1, New York, The American Museum of Natural History, p. 208-211; (b) Carpenter, K., Hirsch, K. E, şi Horner,]. R. (ed.), 1994, Dinosaur Eggs and Babies, CambridgelNew YorkIMelbourne, Cambridge University Press; (c) Cousin, R, Breton, G., Fournier, R, şi Watte,].-P., 1989, \"Dinosaur egg-laying and nesting: the case of an Upper Maastrichtian site at Rennes-le-Chateau (Aude, France)\", Historical Biology 2:157-167; (d) Mateer, N.]., 1989\",Upper Cretaceous reptilian eggs from the Zhejiang Province, China\", în Gillette, D. D., şi Lockley, M. G. (ed.), Dinosaur Track and Traces, Cambridge/ New YorkIMelbourne, Cambridge University Press, p. 115-118; (e) Mohabey, D. M., 1984, \"The study of dinosaurian eggs from infratrappean limestone in Kheda District, Gujarat\", Journal 0/ the Geological Society 0/ India 25(6):329-335; (f) Sanz, J. L., Moratalla, ]. J., Diaz-Molina, M., L6pez-Martinez, N., Kălin, O., şi Vianey-Liaud, M., 1995\",Dinosaur nests at the sea shore\", Nature 376:731-732; (g) Srivastava, S., Mohabey, D. M., Sahni, A, şi Pant, 274

l -)1~1C;1:\\1 ,\\RIII. .\\. l~(n II S. c., 1986,,,Upper Cretaceous dinosaur egg clutches from Kheda District (Gujarat, India): their distribution, shell ultrastmcture and palaeoecology\", Palaeontographica Abstracts A 193:219-233. 36 (a) Homer,]. R, 1982\",Evidence ofcolonial nesting and «site fidelity\" among omithischian dinosaurs\", Nature 297:675-676; (b) Homer,]. R, 1984, \"The nesting behavior of dinosaurs\", Scientific American 250(4): 130-137; (c) Homer,]. R., şi Gorman,]., 1988, Digging Dinosaurs, New York, Workman Publishing; (d) Homer,]. R, şi Makela, R., 1979, \"Nest of juveniles provides evidence of family stmcture among dinosaurs\", Nature 282:296-298. 37 Mehlert, A. W., 1986, \"Diluviology and uniformitarian geology-a review\", Creation Research Society Quarterly 23: 104-109. 38 (a) Carpenter, K., Hirsch, K. F., şi Homer,]. R., 1994, \"Introduction\", în Carpenter, Hirsch şi Homer, p. 1-11 (nota 35b). Pentm discuţii suplimentare ale diferitelor opinii, cititoml ar trebui să consulte: (b) Oard, M.]., 1997\",The extinction of the dinosaurs\", Creation Ex Nihilo TechnicalJourna/11: 137-154, şi referinţele incluse acolo. 39 Homer 1984 (nota 36b). 40 Norell, M. A., Clark,]. M., Chiappe, L. M., şi Dashzeveg, D., 1995, ,,A nesting dinosaur\", Nature 378:774-776. 41 Paul, G. S., 1994, \"Dinosaur reproduction in the fast Iane: implications for size, success, and extinction\", în Carpenter, Hirsch şi Homer, p. 244-255 (nota 35b). 42 (a) ~alls, C. P., Shine, R., Donnellan, S., şi Hutchinson, M., 1995, \"The evolution of viviparity within the Australian scincid lizard Lerista bougainvillii\",Journal of2oology (Londra) 237:13-26; (b) Stebbins, R. C., 1954, Amphibians and Reptiles of Western North America, New Yorkfforonto/Londra, McGraw-Hill Book Co., p. 299-301. 43 Hirsch, K. F., Stadtman, K. L., Miller, W. E., şi Madsen,]. H., Jr., 1989, \"Upper Jurassic dinosaur egg from Utah\", Science 243:1711-1713. 44 (a) Erben, H. K., Hoefs,]., şi Wedepohl, K. H., 1979, \"Paleobiological and isotopic studies of eggshells from a declining dinosaur species\", Paleobiology 5(4):380-414; (b) Hirsch, K. F., 1994, \"Upper Jurassic eggshells from the westem interior of North America\", în Carpenter, Hirsch şi Homer, p. 137-150 (nota 35b); (c) Zhao, Z.-K., 1994, \"Dinosaur eggs in China: on the stmcture and evolution of eggshells\", în Carpenter, Hirsch şi Homer, p.184-203 (nota 35b). 45 Pentm o discuţie, vezi Carpenter, Hirsch şi Homer, p. 1-11 (nota 35b). 46 Carpenter, K., Alf, K., 1994, \"Global distribution of dinosaur eggs, nests, and babies\", în Carpenter, Hirsch şi Homer, p. 15-30 (nota 35b). 47 (a) Kolesnikov, C. M., şi Sochava, A. v., 1972, \"A paleobiochemical study of Cretaceous dinosaur eggshell from the Gobi\", Paleontological Journal 6:235-245 (titlul în original: \"Paleobiokhimicheskoye issledovaniye skorlupy yaits melovykh dinozavrov Gobi\"); (b) Vianey-Liaud, M., Mallan, P., Buscail, O., şi Montgelard, C., 1994, \"Review of French dinosaur eggshells: morphology, stmcture, mineral, and organic composition\", în Carpenter, Hirsch şi Homer, p. 151-183 (nota 35b); (c) Wyckoff, R W. G., 1972, 7he Biochemistry ofAnimal Fossils, Bristol, Scientechnica, p. 53. 48Carpenter, Hirsch şi Homer, p. 1-11 (nota 35b). 49 (a) Howard,]. D., şi Elders, C. A., 1970, \"Burrowing pattems of haustoriid amphipods from Sapelo Island, Georgia\", în Crimes, T. P., şi Harper,]. C. (ed.), Trace Fossils, Geological Joumal Special Issue No. 3. Liverpool, Seel House Press, p. 243-262; (b) Kranz, P. M., 1974, \"The anastrophic burial of bivalves and its paleoecological significance\", Journal of Geology 82:237-265; (c) Stanley, S. M., 1970, \"Relation of shell form to life habits of the Bivalvia (Mollusca)\", Geological Society ofAmerica Memoir 125. 27~

lAI'ITDU'1. 1-1 - I'kl)[\\1 F~IF IX(;,\\ 1 E Il!- 11'-11' 50 Clifton, H. E., şi Hunter, R. E., 1973, \"Bioturbational rates and effects in carbonate sand, St.]ohn, U.S. Virgin Islands\", 1he]ournal ofGeology 81:253-268. 51 Lambert, A., şi Hsii, K. ]., 1979, \"Non-annual cyeles of varve-like sedimentation in Walensee, Switzerland\", Sedimentology 26:453-461. 52 Buchheim, H. P., 1994, \"Paleoenvironments, lithofacies and varves of the Fossil Butte Member of the Eocene Green River Formation, Southwestern Wyoming\", Contributions to Geology, University ofUJoming 30(1):3-14. 53 McKee, E. D., Crosby, E.]., şi Berryhil1, H. L., ]r., 1967, \"Flood deposits, Bijou Creek, Colorado, June 1965\",]ournal of Sedimentary Petrology 37(3):829-851. De remarcat în special Figura 12d. 54]opling, A V., 1966, \"Some deductions on the temporal significance oflaminae deposited by current action in elastic rocks\",Journal oJSedimentary Petrology 36(4):880-887. 55 (a) Berthault, G., 1986, \"Experiences sur la lamination des sediments par granoelassement periodique posterieur au depat. Contribution il l'explication de la lamination dans nombre de sediments et de roches sedimentaires\", Comptes Rendus de l'Academie des Sciences Paris 303(Ser 2):1569-1574; (b)]ulien,P.Y., şi Berthault, G .,f.d.,FundamentalExperiments on Stratijication (Videocassette), Colorado Springs, Rocky Mountain Geologic Video Society, 1 videocasetă: sunet, culoare. Pentru discuţii suplimentare, vezi şi: (c) Heman, AM., Havlin, S., King, P. R., şi Stanley, H. E., 1997, \"Spontaneous stratification in granular mixtures\", Nature 386:379-382. 56 (a) Berthault (nota 55a); (b) Mendenhall, C. E., şi Mason, M., 1923, \"The stratified oisubsidence of fine partieles\", Proceedings the National Academy of Sciences 9: 199-202; (c) Twenhofel, W. H., 1950, Principles oJSedimentation, ed. a 2-a, New York/Londra, McGraw- Hill Book Co., p. 549, 550; (d) Twenhofel, W. H., 1961 (1932), Treatise on Sedimentation, ed. a 2-a, New York, Dover Publications, Inc., voI. 2, p. 611-613. Am văzut până la 12 lamine formându-se peste noapte în nişte cilindri mari de laborator. 57 Pentru o trecere în revistă a acestei probleme, vezi: (a) Oard,M.]., 1992\",Varves-the first «absolute\" chronology. Part I-Historical development and the question of annual deposition\", Creation Research Society Quarterly 29:72-80; (b) Oard, M. ]., 1992,,,Varves-the first «absolute» chronology. Part II-Varve correlation and the post-glacial time scale\", Creation Research Society Quarterly 29:120-125. 58 Flint, R. F., 1971, Glacialand Quaternary Geology, New YorkILondra,]ohn Wiley & Sons, p. 406. 59 (a) Stuiver, M., 1971, \"Evidence for the variation of atmospheric C14 [sic!] content in the late O1Iaternary\", în Turekian, K. K. (ed.), 1he Late Cenozoic Glacial Ages, New Haven/Londra, Yale University Press, p. 57-70; (b) Hajdas, 1., Zolitschka, B., Ivy-Ochs, S. D., Beer,]., Bonani, G., Leroy, S. A. G., Negendank,]. W., Ramrath, M., şi Suter, M., 1995, ,,AMS radiocarbon dating of annually laminated sediments from Lake Holzmaar, Germany\", Quaternary Science Reviews 14:137-143; (c) Hajdas, 1., Ivy-Ochs, S. D., şi Bonani, G., 1995, \"Problems in the extension of the radiocarbon calibration curve (10-13 kyr BP)\", Radiocarbon 37(1):75-79; (d) Hajdas, 1., Ivy, S. D., Beer,]., Bonani, G., Imboden, D., Lotter, A, Sturm, M., şi Suter, M., 1993,,,AMS radiocarbon dating and varve chronology of Lake Soppensee: 6000 to 12000 14C years BP\", Climate Dynamics 9:107-116. 60 Pentru detalii, vezi referinţele date în nota 59. Vezi şi Bjărck, S., Sandgren, P., şi Holmquist, B., 1987, ,,A magnetostratigraphic comparison between 14C years and varve years during the late Weichselian, indicating significant differences between the time-scales\", ]ournal of Quaternary Science 2(2):133-140. 276

ORI(;I;\\I\\RIF.L ,\\. ROTII 61 Webster, C. L., comunicare personală. 62 Coffin, H. G., 1979\",The organic levels ofthe Yellowstone petrified forests\", Origins 6:71-82. 63 (a) Coffin, H. G., 1983, \"Erect floating stumps in Spirit Lake, Washington\", Geology 11:298-299; (b) Coffin, H. G., 1983, \"Mount St. Helens and Spirit Lake\", Origins 19:9-17; (c) Coffin, H. G., 1971, \"Vertical flotation of horsetails (Equisetum): geological implications\", Geological Society ofAmerica Bul/etin 82:2019-2022. 64 Brown, R. H., 1978, \"How rapidly can wood petrif}r?\", Origins 5:113-115. 65 (a) Larsen,J., 1985\",From lignin to coal in a year\", Nature 314:316; (b) Stutzer, O., 1940, Geology ofCoal, Noe, A. C. (trad.lrev.), Cady, G. H. (ed.), Chicago, The University of Chicago Press, p. 105,106 (titlul în original: Kohle (allgemeine kohlengeologiej). 66 (a) Brown, R. H., 1989, \"Reversal of Earth's magnetic field\", Origins 16:81-84; (b) Coe, R. S., şi Prevot, M., 1989, \"Evidence suggesting extremely rapid field variation during a geomagnetic reversal\", Earth and Planetary Science Lefters 92:292-298; (c) Coe, R. S., Prevot, M., şi Camps, P., 1995, \"New evidence for extraordinarily rapid change of the geomagnetic field during a reversal\", Nature 374:687-692; (d) Huggett, R., 1990, Catastrophism: Systems ofEarth History, LondraINew YorkIMeibourne, Edward Arnold, p. 120-124; (e) Ultre-Guerard, P., şi Achache,J., 1995\",Core flow instabilities and geomagnetic storms during reversals: The Steens Mountain impulsive field variations revisited\", Earth and Planetary Science Lefters 135:91-99. 67 Osmond, J. K., 1984, \"The consistency of radiometric dating in the geologic record\", în Walker, K. R. (ed.), 7he Evolution-Creation Controversy: Perspecitves [sic] on Religion, Philosophy, Science and Education: A Handbook, The Paleontological Society Special Publication No. 1. Knoxville, The University ofTennessee, p. 66-76. Autorul estimează că, la data publicării lucrării sale (1984), numărul acestora era de 300 000. 68 (a) Brown, R. H., 1983, \"How solid is a radioisotope age of a rock?\", Origins 10:93-95; (b) Giem, P. A. L., 1997, Scientific Theology, Riverside, California, La Sierra University Press, p. 111-190. În acest articol se evaluează o serie de metode de datare radiometrică. 69 Pentru treceri în revistă generale ale datării cu 14C, vezi: (a) Aitken, M. J., 1990, Science-based Dating in Archaeology, Longman archaeology series, LondraINew York, Longman Group, p. 56-119; (b) Faure, G., 1986, Principles ofIsotope Geology, ed. a 2-a, New York, John Wiley & Sons, p. 386-404; (c) Geyh, M. A., şi Schleicher, H., 1990, Absolute Age Determination: Physical and Chemical Dating Methods and Their Application, Newcomb, R. C. (trad.), Berlin! HeideiberglNew York/Londra, Springer-Verlag, p. 162-180; (d) Taylor, R. E., Miiller, R. A., 1988, \"Radiocarbon dating\", în Parker, S. P. (ed.), McGraw-Hil/ Encyclopedia ofthe Geological Sciences, ed. a 2-a, New York/St. Louis/San Francisco, McGraw-Hill Publishing Co., p. 533-540; (e) Taylor, R. E., 1987, Radiocarbon Dating: An Archaeological Perspective, Orlando/ San DiegolNew York/Londra, Academic Press. 70 Sveinbjiirnsd6ttir, Â. E., Heinemeier, J., Rud, N., şi Johnsen, S. ]., 1992, \"Radiocarbon anomaHes observed for plants growing in Icelandic geothermal waters\", Radiocarbon 34(3):696-703. 71 Riggs, A. c., 1984, \"Major carbon-14 deficiency in modern snai! shells from southern Nevada springs\", Science 224:58-61. 72 (a) Stuiver, M., şi Braziunas, T. F., 1993, \"Modeling atmospheric 14C influences and 14C ages of marine samples to 10,000 BC\", Radiocarbon 35:137-189. Vezi şi: (b) Keith, M. L., şi Anderson, G. M., 1963, \"Radiocarbon dating: fictitious results with mollusk shells\", Science 141:634-637; (c) Rubin, M., şi Taylor, D. W., 1963, \"Radiocarbon activity of shells from living clams and snails\", Science 141:637.

l'\\I'!lc)j IiI. 1.:1 1'j{(lI\\I.L\\!1. U.e.\\T! il!·:I.'!I' 73 Stuckenrath, R., Jr., şi Mielke, J. E., 1970, \"Smithsonian Institution radiocarbon measurements VI\", Radiocarbon 12:193-204. 74 Dye, T, 1994, ,,Apparent ages of marine shells: implications for archaeological dating in Hawaii\", Radiocarbon 36:51-57. 75 (a) Chichagova, O. A., şi Cherkinsky, A. E., 1993, \"Problems in radiocarbon dating of soils\", Radiocarbon 35(3):351-362; (b) Scharpenseel, H. W., şi Becker-Heidmann, P., 1992, \"Twenty-five years of radiocarbon dating soils: paradigm of erring and learning\", Radiocarbon 34(3):541-549. 76 Aitken, p. 99 (nota 69a). 77 (a) Taylor, R. E., Payen, L. A., Prior, C. A., Slota, P. J., Jr., Gillespie, R., Gowlett, J. A. J., Hedges, R. E. M.,Jull,A.J. T, Zabel, T H., Donahue, D.J., şi Berger, R. 1985, \"Major revisions in the Pleistocene age assignments for North American human skeletons by C-14 accelerator mass spectrometry: none older than 11,000 C-14 years B.P.\", American Antiquity 50(1):136- 140. Unele din aceste concluzii au fost puse la îndoială şi de: (b) Stafford, T W.,Jr., Hare, P. E., Currie, L., Jull, A. J. T, şi Donahue, D., 1990, \"Accuracy of North American human skeleton ages\", Quaternary Research 34:111-120. 78 Libby, W. F., 1963, \"Accuracy of radiocarbon dates\", Science 140:278-280. 79 Pentru unele exemple de acum două decenii, vezi: (a) Kromer, B., şi Becker, B., 1993, \"German oak and pine 14C calibration, 7200-9439 BC\", Radiocarbon 35(1):125-135; (b) Pearson, G. W., şi Stuiver, M., 1993, \"High-precision bidecadal calibration ofthe radiocarbon time scale, 500-2500 BC\", Radiocarbon 35(1):25-33; (c) Stuiver şi Braziunas (nota 72a); (d) Stuiver, M., şi Pearson, G. W., 1993, \"High-precision bidecadal calibration ofthe radiocarbon time scale, AD 1950-500 BC and 2500-6000 BC\", Radiocarbon 35(1):1-23; (e) Stuiver, M., şi Reimer, P. J., 1993, \"Extended 14C data base and revised CALIB 3.0 14C age calibration program\", Radiocarbon 35(1):215-230. 80 S-a sugerat că un copac din Tasmania ar putea avea o vechime de 10000 de ani, însă până acum dovezile care să susţină această afirmaţie sunt foarte slabe. Vezi: articol de tip ştire, 1995, \"Living tree «8000 years older than Christ»(?)\", Creation ex Nihilo 17(3):26-27. 81 (a) Yamaguchi, D. K., 1986, \"Interpretation of cross correlation between tree-ring series\", Tree-Ring Bul/etin 46:47-54. Pentru discuţii suplimentare, vezi: (b) Brown, R. H., 1995, \"Can tree rings be used to calibrate radiocarbon dates?\", Origins 22:47-52. 82 (a) Monserud, R. A., 1986, \"Time-series analyses of tree-ring chronologies\", Forest Science 32(2):349-372; (b) Yamaguchi (nota 81). 83 Pentru discuţii suplimentare ale unor probleme legate de datarea cu ajutorul inelelor arborilor, vezi notele 81, 82 şi: (a) Baillie, M. G. L., Hillam, J., Briffa, K. R., şi Brown, D. M., 1985, \"Re-dating the English art-historical tree-ring chronologies\", Nature 315:317- 319; (b) Becker, B., şi Kromer, B., 1993, \"The continental tree-ring record-absolute chronology, 14C calibration and climatic change at 11 ka\", Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 103:67-71; (c) Sorensen, H. c., 1973, \"The ages of Bristlecone pine\", Pensee (primăvară/vară), p. 15-18; (d) Porter, R. M., 1995, \"Correlating tree rings (letter)\", Creation Research Society Quarterly 31:170-171. 84 Sorensen (nota 83c). 85 Becker, B., 1993\",An 11 ,OOO-year German oak and pine dendrochronology for radiocarbon calibration\", Radiocarbon 35(1):201-213. 86 Vezi, de exemplu, Ibidem, Figurile 4 şi 6. 2711

87 Kromer şi Becker (nota 79a). RRVezi Figura 4 în: Becker şi Kromer (nota 83b). 89 Aitken p. 100 (nota 69a). 90 (a) Bard, E., Hamelin, B., Fairbanks, R. G., şi Zindler, A., 1990, \"Ca1ibration of the I~C timescale over the past 30,000 years using mass spectrometric U-Th ages from Barbados corals\", Nature 345:405-410; (b) Bard, E., Arnold, M., Fairbanks, R. G., Hamelin, B., 1993, ,,23\"1h_234U and 14C ages obtained by mass spectrometry on corals\", Radiocarbon 35(1):191-199. 91 (a) Fontes, ].-C., Andrews, ]. N., Causse, c., şi Gibert, E., 1992, ,,A comparison of radiocarbon and UfIh ages on continental carbonates\", Radiocarbon 34(3):602-610; (b) Eisenhauer, A., Wasserburg, G. J., Chen,]. H., Bonani, G., Collins, L. B., Zhu, Z. R., şi Wyrwoll, K. H., 1993, \"Holocene sea-Ievel determination relative to the Australian continent: UfIh (TIMS) and 14C (AMS) dating of coral cores from the Abrolhos Islands\", Earth and Planetary Science Letters 114:529-547; (c) Hajdas et al., 1995 (nota 59c). 92 Runge, E. C. A., Goh, K. M. şi Rafter, T. A., 1973, \"Radiocarbon chronology and problems in its interpretation for Qyaternary loess deposits-South Canterbury, New Zealand\", Soil Science Society ofAmerica Proceedings 37:742-746. 93 Tonkin, P J., Runge, E. C. A., şi Ives, D. W., 1974, \"A study of Late Pleistocene loess deposits, South Canterbury, New Zealand. Part 2: Paleosols and their stratigraphic implications\", Quaternary Research 4:217-231. 94 Pentru calculele propuse, vezi: (a) Brown, R. H., 1990, \"Correlation of C-14 age with the biblical time scale\", Origins 17:56-65; (b) Brown, R. H., 1992, \"Correlation of C-14 age with real time\", Creation Research Society Quarter/y 29:45-47; (c) Brown, R. H., 1994, \"Compatibility of biblical chronology with C-14 age\", Origins 21:66-79. 95 (a) Brown, R. H., 1979, \"The interpretation of C-14 dates\", Origins 6:30-44; (b) Brown, R. H., 1986\",I~C depth profiles as indicators oftrends ofclimate and 14Cf12C ratio\", Radiocarbon 28(2A):350-357; (c) Clementson, S. P, 1974, ,,A critical examination of radiocarbon dating in the light of dendrochronological data\", Creation Research Society Quarter/y 10:229-236; (d) Brown, 1994 (nota 94c). 96 Pentru recenzii ale metodei, vezi: (a) Dalrymple, G. B., şi Lanphere, M. A., 1969, Potassium-Argon Dating: Principles, Techniques and Applications to Geochronology, San Francisco, W. H. Freeman & Co.; (b) Dickin, A. P., 1995, Radiogenic Jsotope Geology, Cambridge, Cambridge University Press, p. 245-276; (c) Faure, p. 66-112 (nota 69b); (d) Faure, G., 1988, \"Rock age determination\", în Parker, p. 549-552 (nota 69d); (e) Geyh şi Schleicher, p. 53-74 (nota 69c). 97 Spaţiul nu ne permite să discutăm şi metoda de datare cu 39Ar-~°Ar, care se bazează pe aceleaşi principii. Este mai complexă şi caută să corecteze unele probleme legate de temperatură. Metoda se confruntă cu obişnuita problemă a excesului de 4DAr şi cu alte complicaţii. Pentru câteva discuţii, vezi referinţele din nota 96 şi: (a) Ozima, M., Zashu, S., Takigami, Y, şi Turner, G., 1989,,,Origin ofthe anomalous 4DAr_39Ar age ofZaire cubic diamonds: excess 4DAr in pristine mantie fluids\", Nature 337:226-229; (b) Richards,]. P, şi McDougall, 1., 1990\",Geochronology of the Porgera gold deposit, Papua New Guinea: resolving the effects of excess argon on K-Ar and 4DArf39Ar age estimates for magmatism and mineralization\", Geochimica et Cosmochimica Acta 54:1397-1415; (c) Ross,]. G., şi Mussett,A. E., 1976\",~DArf39Ar dates for spreading rates in eastern Iceland\", Nature 259:36-38. 98 Dalrymple şi Lanphere, p. 133 (nota 96a). 99 McDougall, 1., Polach, H. A., Stipp, ]. J., 1969, \"Excess radiogenic argon in young 279

L-\\rIT()L!iL J..f - l'IWBLL,\\IE LI-:t;ATE Dt: Tl~II' subaerial basalts from the Auckland volcanic field, New Zealand\", Geochimica et Cosmochimica Acta 33:1485-1520. lOoOzima (nota 97a). 101 Faure, 1986, p. 69 (nota 69b). 102 Sunt multe astfel de liste: (a) Harland, Armstrong, Cox, Craig, Smith şi Smith (nota 10); (b) Kulp,]. L., 1961\",Geologic time scale\", Science 133:1105-1114. 103 Hayatsu, A., 1979, \"K-Ar isochron age of the North Mountain Basalt, Nova Scotia\", Canadian Journal ofEarth Sciences 16:973-975. 104 Mauger, R. L., 1977, ,,K-Ar ages of biotites from tuffs in Eocene rocks of the Green River, Washakie, and Uinta Basins, Utah, Wyoming, and Colorado\", Contributions to Geology, University ofWyoming 15(1):17-41. 105 Hekinian, R., Chaigneau, M., şi Cheminee, J. L., 1973, \"Popping rocks and lava tubes from the Mid-Atlantic Rift Valley at 36° N\", Nature 245:371-373. 106 Dalrymple, G. B., şi Moore,]. G., 1968, ,,Argon-40: excess in submarine pillow basalts from Kilauea Volcano, Hawaii\", Science 161:1132-1135. 107 Damon, P. E., şi Kulp,]. L., 1958, \"Excess helium and argon in beryl and other minerals\", 1he American Mineralogist 43:433-459. 108 Smith, R L., şi Bailey, R. A., 1966, \"The Bandelier Tuff: a study of ash-f1ow eruption cyeles from zoned magma chambers\", Bulletin volcanologique 29:83-103. 109 (a) Dymond, J., 1970, \"Excess argon in submarine basalt pillows\", Geological Society of America Bulletin 81:1229-1232. Vezi şi: (b) Dalrymple şi Moore (nota 106). 110 Misawa, K., Tatsumoto, M., Dalrymple, G. B., şi Yanai, K., 1993, ,,An extremely low UI Pb source in the Moon: U-Th-Pb, Sm-Nd, Rb-Sr, and 4OArf39Ar isotopic systematics and age of lunar meteorite Asuka 881757\", Geochimica et Cosmochimica Acta 57:4687-4702. 111 Vezi capitolul 19 pentru o discuţie privind acest model. 112 Pe lângă tehnicile de datare radiometrică, s-au mai încercat şi alte câteva metode de datare, printre care rezonanţa electronică de spin, termoluminiscenţa, ceasul molecular, hidratarea obsidianului şi racemizarea aminoacizilor. Toate aceste metode sunt mai discutabile, iar validitatea lor este dezbătută. Pentru comentarii privind unele dintre acestea, vezi: (a) Lewin, R, 1988, \"Mammoth fraud exposed\", Science 242: 1246; (b) Marshall, E., 1990, \"Paleoanthropology gets physical\", Science 247:798-801. Pentru o evaluare a racemizării aminoacizilor, vezi: (c) Brown, R H., 1985\",Amino acid dating\", Origins 12:8-25. 113 Ar mai putea fi menţionate şi alte probleme, care au primit de asemenea interpretări echivoce. Pentru o discuţie privind problemele cu care se confruntă modelul creaţiei, vezi: (a) Hayward (nota 16); (b) Morton, G. R, 1994, 1995 ,Foundation, FaliandFlood:A Harmonization of Genesis and Science, Dallas, Texas, DMD Publishing Co.; (c) Ross, H., 1994, Creation and Time: A Biblical and Scientific Perspective on the Creation-date Controversy, Colorado Springs, Colorado, NavPress Publishing Group; (d) Wonderly, D. E., 1987, Neglect of Geologic Data: Sedimentary Strata Compared with Young-Earth Creationist Writings, Hatfield, Pennsylvania, Interdisciplinary Biblical Research Institute; (e) Young, D. A., 1988, Christianity and the Age of the Earth, Grand Rapids, Michigan, Zondervan Corporation. Pentru opinii în favoarea creaţiei, vezi: (f) Brown, W., In the Beginning: Compelling Evidencefor Creation and the Flood, Phoenix, Arizona, Center for Scientific Creation; (g) Coffin, H. G., 1983, Origin by Design, Washington, D. C.lHagerstown, Maryland, Review and Herald Publishing Assn.; (h) Morris,]. D., 1994, 1he Young Earth, Colorado Springs, Colorado, Master Books Division of Creation-Life 2XII

Publishers; (i) Van Bebber, M., Taylor, P. S., 1994, Creation and Time: A Report on the Progressi~Je Creationist Book byHugh Ross, Mesa, Arizona, Eden Productions; G) Whitcomb,]. C.,Jr.,şi Morris, H. M., 1961, 7he Genesis Flood, Philadelphia, The Presbyterian and Reformed Publishing Co.; (k) Woodmorappe, ]., 1993(?), Studies in Flood Geology: A Compilation of Research Studies Supporting Creation and the Flood, distribuită de Institute for Creation Research, PO Box 2667, El Cajon, CA 92021; (1) capitolele 12, 13 şi 15 ale prezentului tratat. 114 Vezi capitolele 13 şi 15. 115 Referinţele pentru secţiunea din tabel intitulată \"Estimări ale ratelor de creştere a recifelor\" sunt: (a) Adey, W. H., 1978, \"Coral reef morphogenesis: a multidimensional model\", Science 202:831-837; (b) Chave, K. E., Smith, S. V., şi Roy, K.]., 1972, \"Carbonate production by coral reefs\",Marine Geology 12:123-140; (c) Davies, P.J., şi Hopley, D., 1983, \"Growth fabrics and growth rates of Holocene reefs in the Great Barrier Reef\", BMR Journal ofAustralian Geology & Geophysics 8:237-251; (d) Hubbard, Miller şi Scaturo (nota 17); (e) Odum, H. T., şi Odum, E. P., 1955, \"Trophic structure and productivity of a windward coral reef community on Eniwetok Atoll\", Ecological Monographs 25(3):291-320; (f) Sewell, R. B. S., 1935, Studies on Coral and Coral-jormations in Indian l#iters, Geographic and oceanographic research in Indian waters, No. 8, Memoirs of the Asiatic Society of Bengal 9:461-539; (g) Smith, S. V., şi Kinsey, D. W., 1976, \"Calcium carbonate production, coral reef growth, and sea level change\", Science 194:937-939; (h) Smith, S. V., şi Harrison,]. T., 1977, \"Calcium carbonate production of the Mare Incognitum, the upper windward reef slope, at Enewetak Atoll\", Science 197:556-559; (i) Verstelle (nota 21). Referinţele pentru secţiunea din tabel intitulată \"Rata maximă de creştere a coralilor care construiesc cadrul recifelor\" sunt: G) Earle, S. A., 1976, \"Life springs from death in Truk Lagoon\", National Geographic 149(5):578-613; (k) Gladfelter, E. H., Monahan, R. K., şi Gladfelter, W. B., 1978, \"Growth rates of five reef-building corals in the northeastern Caribbean\", Bul/etin of Marine Science 28:728-734; (1) Gladfelter, E. H., 1984, \"Skeletal development in Acropora cervicornis. III. A comparison of monthly rates of linear extension and calcium carbonate accretion measured over a year\", Coral Reefi 3:51-57; (m) Lewis, Axelsen, Goodbody, Page şi Chislett (nota 22b); (n) Shinn (nota 20); (o) Tamura, T., şi Hada, Y., 1932, \"Growth rate of reef building corals, inhabiting in the South Sea Island\", Scientijic Report ofthe Tohoku Imperial University 7(4):433-455. Calculele pe care s-a bazat cercetarea lor au fost date in Buddemeier şi Kinzie (nota 22a).

CAPITOLUL 15 CÂTEVA PROBLEME LEGATE DE TIMPUL GEOLOGIC uldesea descoperim ce merge descoperind ce nu merge. [Jamuel Jmiles 1} A uzim multe despre vârsta enormă a Pământului şi a fosilelor lui. Se spune că unele fosile de dinozaur sunt vechi de peste 200 de milioane de ani. Despre rocile din Defileul Interior al Marelui Canion din Arizona se afirmă că au o vechime de 1,8 miliarde de ani, iar primele forme de viaţă din Africa de Sud se spune că ar fi apărut în urmă cu 3,5 miliarde de ani. Aceste date vechi, dar şi multe altele, se bazează pe scara standard a timpului geologic (vezi coloana 2 din Figura 10.1), care postulează formarea Pământului cu circa 4,6 miliarde de ani în urmă, straturile sedimentare formându-se ulterior, treptat, pe măsură ce viaţa a evoluat. Capitolul de faţă ridică unele întrebări despre aceste ere geologice lungi. În prezent, un număr de schimbări geologice se produc atât de rapid, încât pun sub semnul întrebării ideea că straturile de roci au existat de-a lungul eonilor de timp postulaţi de scara standard a timpului geolo- gic. Aceste schimbări se leagă în special de straturile sedimentare ale Pă­ mântuluF, care pot suferi multe schimbări în timp. În urma acţiunii apei, sedimentele pot fi erodate, transportate şi depuse. Ca rezultat al mişcării 2l!2

(l!{!( ;!'.;I \\1'111 \\.I\\lll il rocilor de sub ele, se pot scufunda sau se pot ridica şi pot fi mărite de precipitaţii ori prin adăugarea de materiale vulcanice sau de altă natură. Deşi se presupune că Pământul are o vârstă de peste 4 miliarde de ani, condiţiile originare se crede că nu erau identice cu cele de astăzi. Totuşi majoritatea geologilor sunt de acord că cea mai mare parte a continentelor s-a format cu 2,5 miliarde de ani în urmă3 • Cu toate că unii geologi folo- sesc date mai vechi pentru începutul sedimentării\\ noi vom folosi vârsta de 2,5 miliarde de ani, care este prudentă din punctul de vedere al acestei discuţii. Chiar dacă se iau în considerare doar ratele de schimbare pentru fanerozoic (570 de milioane de ani), discrepanţele rămân foarte mari. Informaţiile despre ratele proceselor geologice nu sunt întotdeauna atât de precise cum am spera. Mai mult, este periculos să extrapolăm prea departe în trecut, întrucât condiţiile se pot schimba. Cu toate acestea, ne- concordanţele pe care le vom sublinia mai jos între observaţiile din prezent şi geocronologia (timpul geologic) standard sunt atât de mari, încât aceste incertitudini nu afectează mai deloc concluzia că pare să existe un conflict între cele două. Mai mult, datele se bazează în general pe condiţii normale, necatastrofice. Adăugarea unor schimbări rapide, catastrofice, va face ca discrepanţele să fie cu atât mai nefavorabile geocronologiei standard. EROZIUNEA CONTINENTELOR Fiecare râu are bazinul lui de drenare - zona ce colectează apa de ploaie care, în cea mai mare parte, ajunge în râu. Atunci când se scurge, această apă de ploaie transportă adesea particule erodate (sedimentare) care, în cele din urmă, ajung în râu şi, apoi, în oceanele lumii. Prin colectarea repe- tată de mostre de apă de râu de la gura de vărsare, se pot face estimări ale cantităţii de sedimente transportate şi ale ratei cu care se erodează bazinul de drenare. Astfel de estimări s-au făcut pentru un mare număr de râuri din lume. Unele rezultate sunt date în Tabelul 15.1. Ratele pot părea la început destul de lente, dar, dacă le extindem pe durata timpului geologic standard, nu ar mai rămâne niciun continent. Această contradict,ie este recunoscută de mult,i ani. Folosind o rată de eroziune medie estimată la 61 mm/1 000 de anis, un număr de geologi subliniază că America de Nord ar fi putut fi erodată complet în \"numai 10 milioane de ani\"6. Cu alte cuvinte, la rata de eroziune din prezent, în 2,5 miliarde de ani continentul nord-american ar fi dispărut prin erozi- une de circa 250 de ori. Desigur, nu putem lua această analogie în sens literal. După ce continentele au fost erodate o dată, nu prea mai e nimic 283

FLUVIU/RÂU ERODARE MEDIE FLUVIU/RÂU ERODARE MEDIE WeiHo (milimetri/l 000 de ani) (milimetri/l 000 de ani) Huang He Gange 1350 Yangtze 170 Rinul alpin şi Ronul alpin 900 Po 120 San Juan (SUA) 560 Garonne şi Colorado 100 Irrawaddy 340 Amazon 71 TIgru 340 Adige 65 Isere 280 Savannah 33 TIbru 260 Potomac 15 Ind 240 Nil 13 190 Sena 7 180 Connecticut Tabelul 15.1. Eroziunea provocată de unele din râurile şi fluviile planetei3? care să fie erodat. Analogia ne permite totuşi să punem întrebarea: De ce continentele Pământului încă există, dacă sunt atât de vechi? Cea mai lentă rată din Tabelul 15.1 este de 1 mm/l 000 de ani. Continentele sunt în medie cu 623 m peste nivelul mării. La o rată medie de doar 1 mm/l 000 de ani, ele ar fi fost erodate şi aduse la nivelul mării în 623 de milioane de ani. În minimum 2,5 miliarde de ani, de când se presupu- ne că există continentele, acestea ar fi fost erodate până la nivelul mării de 4 ori. Dar ele continuă să existe, şi unele fluvii erodează de 1 350 de ori mai rapid (Tabelul 15.1). Referindu-se la aceste rate rapide, geologul B. W. Sparks, de la Cambridge, comentează: \"Unele din aceste rate sunt evident uluitoare: Fluviul Galben [Huang He] ar putea eroda complet o zonă cu o înălţime medie cât cea a Everestului în 10 milioane de ani.\"7 Discrepanţa este semnificativă îndeosebi atunci când luăm în conside- rare lanţurile muntoase, cum ar fi Munţii Caledonieni din vestul Europei şi Apalaşii din partea estică a Americii de Nord, care se presupune că au o vechime de câteva sute de milioane de ani. De ce mai există şi astăzi aceste lanţuri muntoase, dacă sunt atât de vechi? Ratele de eroziune sunt mai rapide în munţii înalţi şi mai lente în regiunile cu relief joS8. În masivul Hydrographers Range, din Papua Noua Guinee, au fost înregistrate9 rate de eroziune de 80 mm/l 000 de ani lângă nivelul mării şi de 520 mm/l 000 de ani la o altitudine de 975 m. Rate de 920 mm/l 000 de ani au fost înregistrate în munţii de la frontiera dintre Guatemala şi MexiclO, iar în Himalaya - de 1 000 mm/l 000 de ani11. În regiunea muntelui Rainier, din Washington, ratele pot atinge până la 8 000 mm/l 000 de ani12. Probabil că cea mai rapidă rată regională înregistrată este de 19 000 mm/l 000 de ani, la un vulcan din Noua Guinee13.

Mai semnificativă decât aceste rate rapide este rata globală medie, care reflectă efectele pe termen lung asupra continentelor. Un alt mod de a privi ratele de eroziune se bazează pe mai mult de zece studii care estimează cât de rapid ajung în ocean sedimentele de pe continente. Cele mai multe sedimente de pe continente sunt transportate în ocean de râuri. O parte mică din ele ajung în ocean transportate de vânt şi de gheţari, precum şi în urma acţiunii valurilor care lovesc coastele continentelor. Estimările la nivel global se bazea- ză în principal pe cantitatea totală de sedimente pe care o transportă râurile atunci când se varsă în ocean. Calculele variază de la 8 la 58 de miliarde de tone pe an (vezi Tabelul 15.2). Multe dintre evaluări nu iau în calcul aluviuni- le, adică sedimentele rostogolite sau împinse pe albia (fundul) unui râu şi care nu se observă cu uşurinţă la staţiile de măsurare a debitelor. Uneori, aluviunile sunt estimate arbitrar la 10%, deoarece sunt atât de greu de măsurat14• Rezul- tatele raportate sunt probabil scăzute pentru că evenimentele catastrofice rare în timpul cărora transportul creşte considerabil nu sunt uşor de evaluat. Rata medie a celor 12 studii enumerate în Tabelul 15.2 este de 24108 de milioane de tone pe an. La această rată, înălţimea medie a continentelor lumii deasupra nivelului mării (623 m) ar fi erodată în circa 9,6 milioane de anP5, o cifră apropiată de cea de 10 milioane de ani dată mai sus pentru America de Nord. Se sugerează adesea că munţii există încă deoarece se reînnoiesc con- stant prin procesul de ridicare16• Deşi munţii într-adevăr se ridică (vezi mai jos), după o perioadă nu foarte lungă de ridicare şi eroziune, straturile de coloană geologică pe care le conţin ar fi distruse. Un singur episod com- plet de ridicare şi eroziune a straturilor sedimentare, dintre care unele ar trebui să fie ridicate din locul lor de sub nivelul mării, le-ar elimina. Ratele de eroziune din prezent ar elimina rapid sedimentele lanţurilor muntoase ale Pământului, precum şi pe cele din alte locuri; totuşi aceste sedimente, AUTOR (dată) MILIOANE DETONE PE AN Fournier (1960) 58100 Gilluly (1955) 31800 Holeman (1968) 18300 Holmes (1965) Jansen şi Painter (1974) 8000 Kuenen (1950) 26700 Lopatin (1952) 32500 McLennan (1993) 12700 Milliman şi Meade (1983) 21000 Milliman şi Syvitski (1992) 15500 Pechinov (1959) 20000 Schumm (1963) 24200 20500 Tabelul 15.2. Câteva estimări ale ratei în care ajung aluviunile în ocean38

de la cele mai recente până la cele mai vechi, sunt bine reprezentatel ? În contextul unor ere geologice lungi şi al ratelor rapide de eroziune, reînno- irea munţilor prin ridicare nu pare a fi o soluţie. Printre alte încercări de a împăca ratele medii de eroziune din prezent cu timpul geologic se numără şi luarea în calcul a faptului că activităţile umane, în special practicile agricole, au crescut rata de eroziune, Iacând ca ratele actuale să fie neobişnuit de rapide. O astfel de explicaţie nu ajută prea mult la rezolvarea discrepanţei. Studiile sugerează că ocupaţiile agri- cole doar au dublat rata de eroziune globalăl8 • Cu toate acestea, factorul este semnificativ. Eliminând practicile agricole ale omului, care ar fi mai reduse în trecut, continentele ar fi fost erodate până la nivelul mării în circa 20 milioane de ani, în loc de 10 milioane. Aceasta însă tot nu explică prezenţa continentelor, care se presupune că au o vechime de 2,5 miliarde de ani, ceea ce înseamnă că, Iară prezenţa agriculturii, ar fi putut fi erodate până la nivelul mării de 125 de ori în această perioadă. Alţii au propus că o climă mai uscată în trecut a dus la rate de eroziune mai lente, însă vegetaţia luxuriantă, evidentă pe porţiuni semnificative din mărturiile fosile, indică cel puţin o climă uşor mai umedă în trecut, iar esti- mări ale precipitaţiilor globale sugerează o stare a vremii variabilă, dar cu o umiditate medie sau uşor mai ridicată în ultimii 3 miliarde de anP9. La fel de problematice pentru erele geologice lungi sunt şi unele supra- feţe considerate a fi extrem de vechi, dar care nu prezintă nicio dovadă sau aproape nicio dovadă de eroziune. Acestea se întind pe arii semnificative şi nu prezintă nicio dovadă că ar fi avut vreodată un alt strat peste ele. Un exemplu este Insula Cangurului, din sud-estul Australiei, care are aproape 140 krn lungime şi 60 krn lăţime. Se estimează că suprafaţa ei are cel puţin 160 de milioane de ani vechime, vârstă la care s-a ajuns pe baza fosilelor şi a datării cu potasiu-argon2o• Când am vizitat insula, am fost impresionat de planitatea extremă a celei mai mari părţi a ei. Figura 15.1 arată numai o mică regiune privită dinspre golful Kingscote. Cum ar putea să existe o astfel de suprafaţă timp de 160 de milioane de ani rară să fie erodată până la dispa- riţia ei completă21 ? În acest interval de timp, corectat în raport cu practicile agricole, ratele actuale de eroziune ar elimina un strat de sedimente gros de 5 krn. Probabil că Insula Cangurului nu este veche de 160 de milioane de ani. ACTIVITATEA VULCANICĂ Straturile sedimentare ale Pământului prezintă mult mai puţine dovezi de activitate vulcanică decât ne-am aştepta să existe în urma eonilor de timp 2XCi

geologic postulaţi pentru vârsta planetei. Vulcanii eliberează în atmosferă o varietate de materii, cum ar fi lavă, cenuşă, zgură etc. Erupţiile singulare produc de la volume foarte mici până la mulţi kilometri cubi de astfel de materii. Cu câteva zeci de ani în urmă, folosind sugestia foarte prudentă că toţi vulcanii Pământului ar produce în medie 1 krn3 de material vulcanic pe an, un geolog a calculat că, în 3,5 miliarde de ani, întregul Pământ ar fi fost acoperit de o pătură groasă de material vulcanic cu grosimea de 7 krn. Întrucât cifrele actuale indică doar o mică parte din acea cantitate, el a conchis că rata activităţii vulcanice trebuie să fie neregulată22• Se pare că, în prezent, vulcanii Pământului eliberează o medie de circa 4 krn3/an. Exploziile singulare majore pot produce volume semnificative, de exemplu23: Tambora (Indonezia, 1815) a eliberat 100-300 krn-', Kra- katoa (Indonezia, 1883) 6-18 krn3 şi Katmai (Alaska, 1912),20 krn3• O estimare doar a erupţiilor vulcanice majore care au avut loc în decurs de 40 de ani (1940-1980) sugerează o medie de 3 krn3/an24• Această cifră nu include o multitudine de erupţii mai mici, cum ar fi cele care au loc periodic în Hawaii, Indonezia, America Centrală şi de Sud, Islanda, Italia etc. A fost propus un volum mediu de 4 krn3/an25 . Figura 15.1. Parte a Insulei Cangurului, din sudul Australiei, văzută dinspre golful Kingscote. Planitatea generală a insulei se poate vedea de peste golf. Su- prafaţa insulei, după cum se presupune, are 160 de milioane de ani vechime şi ar fi trebuit să fie erodată complet cu mult timp în urmă. 2X7

J:\"C·\\PIIOU'1. l'.irIT·\\ 1'!i()BII \\111 H,ITI IH TJ,\\II'L'1. c;I (li tlt,l, Lucrarea clasică a celebrului geochimist rus A. B. Ronov sugerează că, pe suprafaţa Pământului, se găsesc 135 de milioane km3 de sedimen- te de origine vulcanică. Aceasta înseamnă 14,4% din volumul total de sedimente ale Pământului estimat de el26• Deşi 135 de milioane km3 de material vulcanic este o cantitate impresionantă, nu este mult în com- paraţie cu cantitatea la care ne-am aştepta. Dacă luăm rata actuală de producere şi o extindem la cei 2,5 miliarde de ani, ar trebui să existe de 74 de ori mai mult material vulcanic decât se găseşte în prezent, ceea ce ar corespunde unui strat de material vulcanic cu o grosime ce ar depăşi 19 km pe toată suprafaţa Pământului. Eliminarea acestui material prin eroziune nu reprezintă o soluţie bună pentru cei ce cred în ere geologice lungi. Eroziunea nu ar face decât să transfere materialul vulcanic din- tr-un loc în altul. S-ar putea sugera şi eliminarea lui prin cufundare în sol, conform modelului tectonicii plăcilor, dar nici aceasta nu pare a fi o soluţie. Îndepărtarea materialului vulcanic ar duce şi la îndepărtarea stra- turilor geologice care-l conţin. Cu toate acestea, coloana geologică, deşi conţine acest material vulcanic, continuă să fie bine reprezentată peste tot în lume. Poate că vulcanii nu erup încontinuu de 2,5 miliarde de ani. RIDICAREA MUNT,ILOR Aşa-numitul \"teren sigur\" pe care ne place să-I avem sub picioare nu este atât de sigur pe cât presupunem. Măsurători atente indică faptul că unele zone ale continentelor se înalţă lent, în timp ce altele se scufundă. Lanţurile muntoase majore se ridică lent, cu o rată de câţiva milimetri pe an. Acest lucru se detectează prin măsurători directe, precise şi atente, în cadrul cărora se înregistrează înălţimea exactă a muntelui la un anumit moment, după care înălţimea se remăsoară peste câţiva ani. S-a propus ideea că, în general, munţii se înalţă într-un ritm ce se apropie de 7,6 mm/an27• Alpii din centrul Elvet,iei se înalt,ă mai lent, cu circa 1-1,5 mm/an28• Rate de 0-10 mm/an. s,i 1-10 mm/an s-au înregistrat pentru Apalaşi şi, respectiv, Munţii StâncoşF9. Nu cunosc nicio măsurătoare directă făcută pentru munţii Hima- laya, însă pe baza descoperirii unor fosile de rinoceri şi de plante tro- picale destul de recente care par să fi fost înălţate cu 5 km şi pe baza albiilor înclinate, au fost propuse estimări ale unei rate de ridicare de 1-5 mm/an, pornindu-se de la premisele că, de-a lungul erelor îndelungate, au existat condit,ii uniforme. Se pare că s,i Tibetul s-a ridicat într-un ritm similar. Pe baza structurii muntoase s,i a datelor de eroziune, s-a estimat o rată de înălţare de circa 3 mm/an pentru Anzii centrali30• Porţiuni din Alpii

sudici, din Noua Zeelandă, se ridică într-un ritm de 17 mm/an3!. Probabil că cea mai rapidă ridicare treptată (necatastrofică) a munţilor cunoscută este în Japonia, unde s-a înregistrat o ridicare de 72 mm/an în decurs de 27 de anp2. Nu putem extinde foarte mult în trecut ratele actuale rapide de ridi- care a munţilor fără a intra în dificultăţi. Folosind o rată medie de 5 mm/ an, am ajunge la munţi înalţi de 500 km în numai 100 de milioane de ani. Nu putem nici să rezolvăm incongruenţele sugerând că munţii se ero- dează la fel de rapid cum se înalţă. Rata de ridicare (circa 5 mm/an) este de peste 100 de ori mai rapidă decât estimările ratelor medii de eroziune dinaintea apariţiei agriculturii (cam 0,03 mm/an). După cum s-a men- ţionat mai sus, eroziunea este mai rapidă în regiunile muntoase, scăzând treptat către altitudinile mai reduse; prin urmare, cu cât munţii sunt mai înalţi, cu atât sunt erodaţi mai rapid. Calculele arată totuşi că un munte ar trebui să aibă înălţimea de 45 km pentru ca eroziunea să ţină pasul cu ceea ce este numită \"rata tipică de înălţare a munţilor\", care este de 10 mm/an33• Aceasta înseamnă de 5 ori mai înalt decât cel mai înalt vârf muntos, Everestul. Mai mulţi cercetători au tratat problema ratelor relativ lente de eroziune în comparaţie cu ratele mai rapide de înălţare a munţilo~4, iar discrepanţa este explicată prin propunerea că acum ne aflăm într-o perioa- dă de înălţare neobişnuit de rapidă a munţilor (o formă de episodism). O altă provocare pentru geocronologia standard provine din faptul că, dacă munţii s-ar fi înălţat în ritmul actual sau chiar şi mult mai lent, coloana geolo- gică, inclusiv părţile ei inferioare, care se consideră că au o vârstă de multe sute de milioane până la miliarde de ani, ar fi trebuit să se înalţe şi să fie erodate cu mult timp în urmă. Totuşi aceste porţiuni mai vechi, precum şi cele mai recente, sunt bine reprezentate în munţi şi în continente, aşa cum o relevă un scurt studiu pe teren sau examinarea hărţilor geologice. Acolo unde eroziunea şi înălţarea sunt neobişnuit de rapide, munţii nu par să fi trecut nici măcar printr-un ciclu complet de înălţare şi eroziune; şi totuşi, dacă ratele actuale de eroziune şi de înălţare a munţilor ar fi fost menţinute şi în trecut, ne-am putea aştepta, prin analogie, la cel puţin 100 de cicluri de înălţare şi eroziune în decursul timpului geologic propus. CONCLUZII Ratele de eroziune observate, activitatea vulcanică şi înălţarea mun- ţilor par să fie prea rapide pentru a putea fi în armonie cu scara standard a timpului geologic, care presupune miliarde de ani pentru dezvoltarea straturilor sedimentare ale Pământului şi pentru evoluţia formelor de viaţă 2Wi

L':\\PITtlUI!~ l'_\\TI\\'\\/'l\\(ll~LI':\\li-,I,!('_\\II,J)I- 11:\\11'\\'1 CI,\\)/.(I(,'!I. reprezentate în ele. Discrepanţele nu sunt minore (vezi Tabelul 15.3) şi nu pot fi respinse cu uşurinţă. Nu este de aşteptat ca, în trecut, condiţiile să fi fost în mod obligatoriu suficient de constante pentru a postula aceleaşi rate pe durata atâtor eoni. Ratele de schimbare din trecut ar putea fi mai rapide sau mai lente, dar cifrele din Tabelul 15.3 ilustrează cât de mari sunt discrepanţele când comparăm ratele din prezent cu scara timpului geologic. Geologii au sugerat diferite explicaţii pentru a împăca datele, dar acestea implică în general un grad nesatisfăcător de conjectură. Pe de altă parte, se poate argumenta şi că multe dintre aceste rate sunt prea lente pentru a se potrivi cu eroziunea, activitatea vulcanică şi înălţarea munţilor care se observă pentru cei mai puţin de 10000 de ani sugeraţi de modelul creaţiei. Acesta nu este un argument foarte bun, deoarece mode- lului creaţiei îi este inerent un potop catastrofic global, de la care ne-am aştepta să crească sensibil ratele fiecărui factor. Deşi este regretabil că, în dreptul acestui diluviu unic, cunoştinţele noastre sunt prea nesemnificative pentru a putea face o cuantificare, noua tendinţă din geologie în direcţia interpretărilor catastrofice oferă câteva indicii cu privire la cât de repede se pot produce unele dintre aceste schimbărps. Putem încerca să împăcăm ratele rapide de schimbare din prezent cu timpul geologic sugerând rate mai lente în trecut sau cicluri de activitate rapidă şi lentă, însă unii factori ar trebui să opereze de zeci de ori mai lent decât în prezent, ceea ce este dificil de imaginat pe un Pământ care este suficient de similar cu cel actual, încât să susţină tipul de viaţă descoperit în rândul fosilelor. De exemplu, pădurile fosile din trecut ar necesita la fel de multă umiditate ca pădurile moderne. Mai mult, schimbările lente din trecut par contrare scenariului geologic general, care presupune că Pă­ mântuI a fost mai activ la începutul istoriei luP6. Se consideră că fluxul de căldură şi activitatea vulcanică au fost mult mai intense atunci. Pot inter- FACTOR ILUSTRARE A GRADULUI DE NECONCORDANŢA DACA AR FI EXISTAT CONDIŢIILE ACTUALE Rata actuală de eroziune a continentelor Continentele ar fi fost erodate până la nivelul mării de 125 de ori În 2,5 miliarde de ani Rata actuală de producţie a emanaţiilor vulcanice In 2,5 miliarde de ani, s-ar fi produs de 74 de ori mai mult material vulcanic decât ceea ce se găseşte În prezent Rata actuală de Înălţare a lanţurilor muntoase Lanţurile muntoase ar avea o Înălţime de 500 km În 100 de milioane de ani Tabelul 15.3. Factori care vin în conflict cu geocronologia standard

Oi{[C ;l~l - .\\1(111. .\\_I~(JIII pretările geologice să inverseze acest model şi să sugereze că schimbările sunt mult mai rapide acum? Se poate face o asemenea sugestie, dar o atare tendinţă este opusul a ceea ce am aştepta de la modelul evoluţionist, în care un Pământ fierbinte iniţial ajunge la un echilibru şi la o stare mai stabilă, iar ratele schimbărilor geologice încetinesc în timp. O întrebare care ne vine continuu în minte atunci când analizăm ratele prezente de eroziune şi de înălţare a munţilor este de ce încă există o parte însemnată din coloana geologică, dacă aceste procese au loc de miliarde de ani. Ratele actuale de schimbare geologică se potrivesc cu conceptul unei creaţii recente şi al unui potop catastrofic ulterior. Apele în retragere ale potopului ar fi lăsat părţi semnificative ale coloanei geologice in situ. În contextul unui potop, ratele relativ lente de eroziune, activitate vulcanică şi înălţare montană pe care le observăm în prezent pot reprezenta rămăşiţe ale acelui eveniment catastrofic. Ratele actuale de schimbare geologică par să pună sub semnul întrebă­ rii valabilitatea scării standard a timpului geologic. - NOTE DE FINAL I Smiles, S., f.d., Self-help, cap. 11, citat în: Mackay, A. L., 1991, A Dictionary of Scientific QuotatiollS, BristollPhiladelphia: ,nstitute of Physics Publishing, p. 225. 2 Pentru o discuţie mai cuprinzătoare a acestor factori şi a altora înrudiţi cu ei, vezi: Roth, A A., 1986, \"Some questions about geochronology\", Origins 13:64-85. Secţiunea 3 a acestui articol, care se ocupă de acumularea sedimentelor, necesită o aducere la zi. 3 (a) Huggett, R., 1990, Catastrophism: Systems ofEarth History, LondraINew YorkIMelbourne, Edward Arnold, p. 232; (b) Kroner, A, 1985, \"Evolution ofthe Archean continental crust\",Annual Review of Earth and Planetary Sciences 13:49-74; (c) McLennan, S. M., şi Taylor, S. R., 1982, \"Geochemical constraints on the growth of the continental crust\",]ournalofGeology 90:347-361; (d) McLennan, S. M., şi Taylor, S. R., 1983, \"Continental freeboard, sedimentation rates and growth of continental crust\", Nature 306:169-172; (e) Taylor, S. R., şi McLennan, S. M., 1985, 7be Continental Crust: Its Composition and Evolution: An Examination of the Geochemical Record Preserved in Sedimentary Rodu, Hallam, A (ed.), Geoscience texts, Oxford/LondraiEdinburgh, Blackwell Scientific Publications, p. 234-239; (f) Veizer,]., şi Jansen, S. L., 1979\",Basement and sedimentary recycling and continental evolution',]ournalofGeology 87:341-370. , Garrels, R. M., şi Mackenzie, F. T., 1971, Evolution of Sedimentary Rocks, New York, W. W. Norton & Co., p. 260. 5 Judson, S., şi Ritter, D. F., 1964, \"Rates of regional denudation in the United States\", Journal ofGeophysical Research 69:3395-3401. h (a) Dott, R. H., Jr., şi Batten, R. L., 1988, Evolution of the Earth, ed. a 4-a, New York! St. Louis/San Francisco, McGraw-Hill Book Co., p. 155. Alţi geologi care folosesc aceeaşi

C.'\\l'lTUlUJ. 1:' - l·';'-n.v·\\ l'!{O[l1 1'..\\11'. LEGATE IlE TI:\\IPlil. GEOLOGIC valoare sunt: (b) Garrels şi Mackenzie, p. 114 (nota 4); (c) Gilluly, J., 1955, \"Geologic contrasts between continents and ocean basins\", în Poldervaart, A. (ed.), Crust of the Earth, Geological Society of America Special Paper 62:7-18; (d) Schumm, S. A., 1963, 1he Disparity Between Present Rates ofDenudation and Orogeny, Shorter Contributions to General Geology, US Geological Survey Professional Paper 454-H. 7 Sparks, B. W., 1986, Geomorphology, ed. a 3-a, Beaver, S. H. (ed.), Geographies for advanced study, LondraINew York, Longman Group, p. 510. 8 (a) Ahnert, F., 1970, \"Functional relationships between denudation, relief, and uplift in large mid-Iatitude drainage basins\", American Journal ofScience 268:243-263; (b) Bloom, A. L., 1971, \"The Papuan peneplain problem: a mathematical exercise\", Geological Society ofAmerica Abstracts with Programs 3(7):507-508; (c) Schumm (nota 6d). 9 Ruxton, B. P., şi McDougall, I., 1967, \"Denudation rates in northeast Papua from potassium-argon dating oflavas\", American Journal ofScience 265:545-56l. lOCorbel,J., 1959\",Vitesse de l'erosion\", Zeitschrijtfor Geomorphologie 3:1-28. 11 Menard, H. W., 1961\",Some rates of regional erosion\",journalofGeology 69:154-16l. 12 Mills, H. H., 1976, \"Estimated erosion rates on Mount Rainier, Washington\", Geology 4:401-406. L1 Ollier, C. D., şi Brown, M. J. F., 1971, \"Erosion of a young volcano in New Guinea\", Zeitschrijtfor Geomorphologie 15:12-28. 14 (a) Blatt, H., Middleton, G., şi Murray, R., 1980, Origin ofSedimentary Rocks, ed. a 2-a, Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hall, p. 36; (b) Schumm (nota 6d). 15 Aria continentelor noastre este în jur de 148 429 000 km2• La o înălţime medie de 623 m, am avea un volum peste nivelul mării de 92 471269 km1. La o densitate medie estimată de 2,5 pentru roci, aceasta ne-ar da 231 178 x 1012 t. Împărţind această cifră la 24 108 x 106 t de sedimente transportate de râuri în oceane într-un an, rezultă o rată medie de eroziune a continentelor de 9,582 milioane de ani. Prin analogie, în 2,5 miliarde de ani, la această rată continentele ar fi erodate de (2 500 .;. 9,582 =) 261 de ori. 16 De exemplu, Blatt, Middleton şi Murray, p. 18 (nota 14a). 17 Nu ar trebui să mai rămână prea mult din vechile sedimente. Toate sedimentele (inclusiv o mare parte din ele care se află acum sub nivelul mării) ar fi erodate de multe ori. Sedimentele totale ale Pământului sunt de 2,4 x 1018 t. Înainte de dezvoltarea agriculturii, râurile cărau aproximativ 1 x 1010 tlan' l ; prin urmare, ciclurile medii ar fi: 2,4 x 1018 t împărţit la 10 x 109 tlan- I, ceea ce ar însemna 240 de milioane de ani sau 10 cicluri complete ale tuturor sedimentelor în 2,5 miliarde de ani. Această cifră este una moderată; unii sugerează că reciclarea s-a facut de \"trei până la zece ori din cambrian şi până acum\" ([a] Blatt, Middleton şi Murray, p. 35-38; nota 14a). Mai mult, reziduurile de sedimente pe unitate de timp sunt mai abundente în unele perioade mai vechi (de exemplu, silurian şi devonian) decât în cele mai recente (de la mississippian la cretacic) (vezi: [b] Raup, D. M., 1976, \"Species diversity in the Phanerozoic: an interpretation\", Paleobiology 2:289-297). Datorită acestui lucru, unii au sugerat două serii ciclice de schimbări ale ratelor de eroziune în fanerozoic (de exemplu, [c] Gregor, C. B., 1970, \"Denudation of the continents\", Nature 228:273-275). Acest tipar este în contradicţie cu sugestiile conform cărora reciclarea este responsabilă de volumul mai mic de sedimente vechi. De asemenea, bazinele noastre sedimentare tind să fie mai mici în regiunile mai profunde, ceea ce ar restrânge automat volumul de sedimente mai joase (mai vechi). Se mai poate sugera şi ideea că, în trecut, din rocile granitice au fost produse mult mai multe sedimente decât avem acum şi că numai o cantitate mică rămâne. E posibil ca 292

OR1Cl:,\\! - ,\\l{lLL .'\\. ECllll sedimentele să fi fost reciclate de câteva ori în roci granitice. Probabil că cea mai serioasă problemă pe care o are de înfruntat acest tip de model este nepotrivirea chimică dintre sedimente şi scoarţa granitică a Pământului. Rocile (magmatice) de tip granitic au în medie mai puţin de jumătate din cantitatea de calciu pe care o au rocile sedîmentare, de trei ori mai mult sodiu şi mai puţin de o sutime din cantitatea de carbon. Pentru date şi discuţii suplimentare, vezi: (d) Garrels şi Mackenzie, p. 237, 243, 248 (nota 4); (e) Mason, B., şi Moore, C. B., 1982, Principles ofGeochemistry, ed. a 4-a, New YorklChichesterfforonto, John Wiley & Sons, p. 44, 152, 153; (f) Pettijohn, F. J., 1975, Sedimentary Rodu, ed. a 3-a, New YorklSan Francisco/Londra, Harper & Row, p. 21, 22; (g) Ronov, A. B., şi Yaroshevsky,A. A., 1969\",Chemical composition ofthe Earth's crust\", în Hart, P.]. (ed.), The Earth's Crust and Upper Mantie: Structure, Dynamic Processes, andTheir Relation to Deep- seated Geological Phenomena, American Geophysical Union, Geophysical Monograph 13:37-57; (h) Othman,D. B.,White,W.M.,şi Patchett,J., 1989\",The geochemistryofmarine sediments,island arc magmagenesis,and crust-mantle recycling\",EarthandPlanetary ScienceLetters 94:1-21.Calculele bazate pe premisa că toate rocile sedîmentare îşi au originea în roci magmatice dau rezultate incorecte. Ar trebui folosite cele bazate pe măsurarea actuală a tipurilor de sedimente. Pare dificil de pendulat între roci granitice şi sedimentare în ce priveşte reciclarea, în situaţia în care există o nepotrivire atât de mare între elementele de bază. Una dintre cele mai mari probleme este cum se poate forma calcarul (carbonatul de calciu) din roci granitice comparativ sărace în calciu şi carbon. Mai mult, reciclarea sedimentelor într-o anumită regiune de pe continente nu pare să rezolve problema eroziunii rapide, deoarece cifrele folosite pentru calcule se bazează pe cantitatea de sediment care ajunge de pe continente în ocean, excluzând reciclarea locală. În plus, secţiuni de regulă majore ale coloanei geologice sunt expuse şi erodate în marile bazine ale râurilor. Această eroziune se produce extrem de rapid în munţii care au din abundenţă sedîmente străvechi. De ce mai există încă aceste sedimente vechi dacă au fost reciclate? 18 (a) Gilluly, J., Waters, A. c., şi Woodford, A. O., 1968, Principles of Geology, ed. a 3-a, San Francisco, W. H. Freeman & Co., p. 79; (b) Judson, S., 1968, \"Erosion of the land, or what's happening to our continents?\", American Scientist 56:356-374; (c) McLennan, S. M., 1993, \"Weathering and global denudation\",Journal ofGeology 101:295-303; (d) Milliman,]. D., şi Syvitski, J. P. M., 1992, \"Geomorphicltectonic control of sediment discharge to the ocean: the importance of small mountainous rivers\",JournalofGeology 100:525-544. 19 Frakes, L. A., 1979, Climates Throughout Geologic Time, Amsterdam/Oxford/New York, Elsevier Scientific Publishing Co., Fig. 9-1, p. 261. 20 Daily, B., Twidale, C. R., şi Milnes, A. R., 1974, \"The age ofthe lateritized summit surface on Kangaroo Island and adjacent areas of South Australia\", ]ournal ofthe Geological Society of Australia 21(4):387-392. 21 Problema şi câteva sugestii generale pentru rezolvarea ei sunt prezentate în: Twidale, C. R., 1976\",On the survival of paleoforms\", American]ournal ofScience 276:77-95. 22 Gregor, G. B., 1968, \"The rate of denudation in post-Algonkian time\", Koninklijke Nederlandse Academie van Wetenschapper 71:22-30. 23Izett, G. A., 1981, \"Volcanic ash beds: recorders of upper Cenozoic silicic pyroclastic volcanism in the western United States\",Journal ofGeophysical Research 86B:10200-10222. 24 Vezi listele în: Simkin, T., Siebert, L., McClelland, L., Bridge, D., Newhall, C., şi Latter, ]. H., 1981, Volcanoes ofthe World: A Regional Directory, Gazetteer, and Chronology of Volcanism During the Last 10,000 Years, Smithsonian Institution, Stroudsburg, Pennsylvania, Hutchinson Ross Publishing Co. 293

L'IPl'ltlIlJ I~ - C·\\'[[VI I'l!tlHU,[! [H;\\[T [li': 1[\\11'1;[ CI.,,[OCI, 25 Decker, R, şi Decker, B. (ed.), 1982, Vo/canoes and the Earth's Interior: Readings from Scientific American, San Francisco, W. H. Freeman & Co., p. 47. 26 (a) Ronov şi Yaroshevsky (nota 17g); (b) Doar pentru fanerozoic, se sugerează că acest volum reprezintă 18% din totalul materiilor vulcanice în: Ronov, A B., 1982, \"The Earth's sedimentary shell (quantitative patterns of its structure, compositions, and evolution). The 20th V. 1. Vernadskiy Lecture, March 12, 1978. Part 2\", International Geology Review 24(12):1365-1388. Estimările volumului de sedimente făcute de Ronov şi Yaroshevsky sunt mari în comparaţie cu altele. Discrepanţele nu le-au afectat însă aproape deloc concluziile. Grosimea totală estimată se bazează pe cifra de 2 500 x 106 ani x 4 km3/an = 10 000 x 106 km3 .;. 5,1 x 108 km2 ai Pământului = 19,6 km înălţime. 27 Schumm (nota 6d). 28 Mueller, St., 1983, \"Deep structure and recent dynamics in the Alps\", în Hsii, K.]. (ed.), Mountain Building Processes, New York, Academic Press, p. 181-199. 29 Hand, S. H., 1982, \"Figure 20-40\", în Press, F., şi Siever, R., 1982, Earth, ed. a 3-a, San Francisco, W. H. Freeman & Co., p. 484. 30 (a) Gansser, A., 1983, \"The morphogenic phase of mountain building\", în Hsii, p. 221-228 (nota 28); (b) Molnar, P., 1984, \"Structure and tectonics of the Himalaya: constraints and implications ofgeophysical data\",Annual Review ofEarth and Planetary Sciences 12:489-518; (b) Iwata, S., 1987, \"Mode and rate of uplift of the central Nepal Himalaya\", Zeitschriftfor Geomorphologie SupplementBand 63:37-49. 31 Wellman, H. W., 1979, ,,An uplift map for the South Island of New Zealand, and a model for uplift of the Southern Alps\", în Walcott, R 1., şi Cresswell, M. M. (ed.), The Origin ofthe Southern Alps, Bulletin 18, Wellington, The Royal Society of New Zealand, p. 13-20. 32 Tsuboi, C., 1932-1933, \"Investigation on the deformation of the Earth's crust found by precise geodetic means\",]apaneseJournal ofAstronomy and Geophysics Transactions 10:93-248. 3J (a) Blatt, Middleton şi Murray, p. 30 (nota 14a), pe baza unor date din: (b) Ahnert (nota 8a). 34 (a) Blatt, Middleton şi Murray, p. 30 (nota 14a); (b) Bloom, A. L., 1969, The surface ofthe Earth, McAlester, AL. (ed.), Foundations ofearth science series, Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hall, p. 87-89; (c) Schumm (nota 6d). 35 Vezi capitolul 12 pentru câteva exemple. 36 (a) Kriiner (nota 3b); (b) Smith,]. V., 1981, \"The first 800 million years of Earth's history\", Philosophical Transactions ofthe Royal Sociely ofLondon A 301 :401-422. 37 (a) Sparks, p. 509 (nota 7); calculele mai sunt preluate şi de la: (b) Holleman,]. N., 1968, \"The sediment yield of major rivers of the world\", Water Resources Research 4:737-747; (c) Milliman şi Syvitski (nota 18d). 38 (a) Holeman (nota 37b); (b) Holmes, A, 1965, Principles of Physical Geology, ed. rev., New York, The Ronald Press Co., p. 514; (c)Jansen,]. M. L., şi Painter, R. B., 1974\",Predicting sediment yield from climate and topography\",]ournal ofHydrology 21 :371-380; (d) McLennan (nota 18c); (e) Milliman,]. D., şi Meade, R H., 1983, \"World-wide delivery ofriver sediment to the oceans\",]ournalofGeology 91:1-21; (f) Milliman şi Syvitski (nota 18d).

o EVALUARE A STIINTEI S, I A SCRIPTURII

CAPITOLUL 16 STIINTA: O ÎNTREPRINDERE E\" XTRAORDINARA\"\" \"Jă luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm.\" [Plângerile lui Ieremia 3:40} A tunci când încercăm să armonizăm stiinta cu Scriptura, este ne- cesar să evaluăm ambele surse de info:maţie. În acest capitol, vom prezenta câteva exemple care ilustrează punctele tari ale şti­ inţei. Dacă nu se specifică altfel, termenul ftiinţă folosit în acest capitol şi în cel următor se referă la ştiinţă ca proces de aflare a adevărului şi a explicaţiilor despre natură. Trăim într-o epocă de progres ştiinţific şi tehnologic rară precedent şi cei mai mulţi dintre noi sunt recunoscători pentru toate avantajele epocii noastre moderne. Dispozitive uimitoare sunt dovada că principiile ştiinţei funcţionea­ ză. As,teptăm zilnic următoarea descoperire s,tiint,ifică, întrebându-ne ce va mai descoperi ştiinţa ca să ne îmbunătăţească viaţa. În acest capitol, vom arunca o scurtă privire asupra unora dintre impresionantele realizări ale ştiinţei, pentru a ne asigura că nu sunt trecute cu vederea. INGINERIA GENETICĂ Un şir de experimente complexe care s-au facut la filiala din San Diego a Universităţii din California a produs plante care strălucesc în întuneric.

Niciodată până acum nu a mai fost observat la plantele avansate fenomenul producerii de lumină prin activitate biologică (bioluminiscenţă). O varietate de organisme, printre care banalul licurici şi în mod special o serie de ani- male marine, produc \"lumină rece\" (numită aşa deoarece se generează foarte puţină căldură) prin mijloace biochimice, dar fenomenul este necunoscut la plantele şi la animalele mai complexe. Acum însă, avem o plantă de tutun care străluceşte în întuneric. Cercetătorii au selectat planta de tutun deoare- ce sistemul ei genetic este destul de bine cunoscut şi are un bun vector care să transfere noile informaţii în acest sistem genetic!. Această nouă varietate de plantă a fost dezvoltată prin utilizarea tehnicilor de inginerie genetică. Ingineria genetică este unul dintre numeroasele progrese ştiinţifice care ar trebui să ne impresioneze cu succesul ei. Esenţialmente, metodologia fo- loseşte tehnica inserării unei gene de la un organism în mecanismul ereditar al altuia. În cazul plantelor de tutun strălucitoare, cercetătorii au încorporat în sistemul genetic (ADN-ul) al plantei de tutun gena pentru enzima luci- ferază, necesară producerii luminii la licurici. Când au fost udate cu substan- ţele chimice corespunzătoare (adenozintrifosfat şi luciferină), plantele au strălucit uşor, confirmând că gena pentru luciferază a fost încorporată. Alte plante, tratate în acelaşi fel, dar rară această genă, nu au strălucit. La plantele strălucitoare, lumina a fost emisă de majoritatea părţilor lor, dar a fost mai puternică în rădăcină, în frunzele tinere şi în ţesutul vascular. Procesul de transferare a genelor este o manipulare complexă a informaţi­ ilor ereditare de bază codificate în lungile molecule complexe de ADN. Ingi- neria genetică a furnizat tehnici prin care secţiuni de ADN dintr-un organism pot fi izolate şi transferate într-un alt organism, în care se vor reproduce şi vor funcţiona. Transferul se realizează prin utilizarea unui virus sau a unei plasmide (ADN special de la o bacterie) ca vehicul al ADN-ului dorit. Acest ADN combinat, denumit ADN recombinant, poate transfera informaţii între o mare varietate de organisme. În cazul \"succesului strălucitor\" al plantelor de tutun descris mai sus, cercetătorii au combinat gena pentru enzima producă­ toare de lumină luciferază de la licurici cu un ADN \"promotor\" de la un virus, au inserat combinaţia într-o plasmidă şi, în cele din urmă, în plantele de tutun, care au dobândit abilitatea de a străluci. Aceste proceduri nu sunt simple. Asemenea rezultate dramatice au mai multă semnificaţie decât nou- tatea unei forme avansate de viaţă vegetală care străluceşte. Deoarece lumina este detectabilă cu uşurinţă, acest sistem a furnizat o modalitate de identificare şi studiere a comportamentului genelor. Ne putem ima- gina şi cum ar fi să avem mai multe organisme care strălucesc noaptea. Copiii luminiscenţi ar fi mai uşor de găsit noaptea într-o pădure întune- 297

cată! Deja s-a înregistrat un oarecare succes în ce priveşte inserarea genei luciferazei în celulele de maimuţă2 , însă promisiunile ingineriei genetice sunt mai puţin optimiste pentru formele complexe de viaţă, deoarece flexibilitatea genetică a acestora este supusă unor limite mai stricte. La organismele mai simple, ingineria genetică a înregistrat deja o listă impresionantă de succese. Câteva molecule extrem de specializate necesare în tratamentul medical, care se obţineau anterior numai printr-un procedeu laborios şi costisitor de extragere din organisme vii, pot fi acum produse în cantităţi mari prin bacterii modificate genetic pentru a produce acele sub- stanţe. Interferonul, proteina care sporeşte rezistenţa umană la infecţiile cu viruşi, şi insulina, hormonul care controlează nivelul glicemiei, sunt exemple în acest sens. Prin intermediul diverselor tehnici, genele hormonilor de creş­ tere au fost folosite pentru a produce şoareci şi porci mai mari, precum şi vaci care să dea mai mult lapte. Folosind ingineria genetică, oamenii de ştiinţă creează noi tipuri de enzime complexe care guvernează modificările chimice3• Una dintre cele mai dramatice dezvoltări promite ameliorarea mai multor boli imunodeficitare. Persoanele cu aceste tipuri de boli nu pot opune rezistenţă germenilor şi trebuie să rămână în izolare sterilă strictă, cum a fost cazul copilului care a trăit într-un balon protector de plastic, fiind cunoscut ca \"băiatul din balon\". Mai de curând, cercetătorii au pre- levat celule de la două fete care sufereau de o boală imunodeficitară, le-au modificat genetic şi le-au reinjectat fetelor, oferindu-Ie astfel rezistenţa imunologică necesară. Realizări extraordinare în agricultură au ajutat la producerea unor fructe modificate genetic care rămân proaspete mai mult timp şi a unor plante mai rezistente la viruşi şi la dăunători. Aceste realizări dau naştere şi la îngrijorări privind un posibil impact negativ al noilor varietăţi de organisme asupra mediului înconjurător, în- grijorări care nu pot fi tratate cu indiferenţă. Ingineria genetică ne spune însă că ştiinţa este un instrument puternic. DEZVOLTAREA ORGANISMELOR Cum se dezvoltă organismele avansate dintr-o singură celulă într-un adult complex? Şi de ce o celulă se dezvoltă într-o râmă, iar alta într-un rechin? Deşi ne lipsesc multe răspunsuri, ştiinţa a făcut câteva descoperiri relevante. În teorie cel puţin, fiecare celulă conţine ADN-ul care are instrucţiunile pentru producerea tuturor părţilor unui organism şi fiecare celulă are informa- ţiile pentru orice funcţie a organismului în ansamblu. Aşadar, o celulă care face parte din cortex, acolo unde au loc procesele gândirii, conţine şi instrucţiuni 29/1