Origini

OI~](;I:'\\l - ,\\RIII. ,\\. ROTII religiei şi a erudiţiei în alte zone, dar detestă să le încorporeze în propriile teorii4• Scientismul, venerarea ştiinţei, poate fi restrictiv. Ştiinţa este puternică şi, dintr-un anumit punct de vedere, se bucură de un mare succes. Totuşi există unele probleme serioase care pun sub semnul întrebării acest succes, iar problemele vin şi din interiorul, şi din exteriorul comunităţii ştiinţifice. Teza acestui capitol este aceea că ştiinţa a fost şi este prea exclusivistă. Ea ar aduce o mai mare contribuţie la fondul nostru de cunoştinţe dacă şi-ar recunoaşte limitările şi ar fi mai deschisă spre validi- tatea altor discipline. După cum indicam mai sus5, există multe perspective şi definiţii ale ştiinţei; în acest capitol, ne vom ocupa în mod repetat de mai multe din ele. Vom folosi termenul ştiinţă aşa cum este el înţeles de obicei, şi anume descoperirea de informaţii şi interpretări despre natură. Ocazional, vom folosi termenul ştiinţă naturalistă pentru a desemna acea ştiinţă care exclude conceptul unui Proiectant din paleta ei de explicaţii. Termenul ştiinţă metodologică va fi folosit pentru a ne referi la acea ştiinţă care este mai deschisă la o varietate de explicaţii, inclusiv la conceptul unui Proiectant. În ultimele două secole, ştiinţa a tins către definiţia naturalistă, cu câteva semne recente de revenire6• Această revenire include unele con- cepte semimistice care nu au prea mult de-a face cu Scriptura. CÂTEVA CONSIDERAT, II FILOSOFICE Câteva comentarii sumare despre istoria filosofică a ştiinţei ne-ar putea ajuta să înţelegem dificultatea cu care se confruntă acum ştiinţa. În era pre- cres,tină, s,coala filosofică ioniană din secolul al V-lea î.Hr. este considerată prima încercare serioasă de eliberare de mitologia antică şi de trecere la o filosofie naturalistă. Deşi a abordat unele subiecte din domeniul biologiei şi al cosmologiei cu o filosofie ce reflectă ştiinţa modernă, această şcoală nu corespunde conceptelor noastre obişnuite de ştiinţă empirică (ştiinţă bazată pe percepţia senzorială şi pe experimentare). Grecii antici (din secolele al IV-lea s,i al III-lea î.Hr.) aveau un amestec de teme filosofice, dintre care unele favorabile ştiinţei moderne. Abordarea naturalistă nu era însă puternică. Aristotel credea cu tărie în Dumnezeu ca forţă călăuzitoare, iar Socrate nu era \"necredincios\", aşa cum ne este înÎaţişat adesea; de fapt, el se opunea unei anumite părţi din naturalismul şcolii ioniene. \"Stiinta empi,rică si-a intrat mai mult în drepturi odată cu s, tiint,a isla- mică din secolele al VIII-lea - al XV-lea. Impulsul care i-a dat naştere a fost, în parte, de natură religioasă. Pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu,

trebuie să-I studiem creaţia; au existat însă şi discuţii dacă adevărul se află în revelaţia divină sau în raţiune. În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, a urmat ştiinţa metodologică mo- dernă, cu afinităţi pentru tradiţiile iudeo-creştine? Tot în această perioadă au apărut şi idei care anticipau evoluţia - nu printre oamenii de ştiinţă, ci printre teologi8 şi filosofi ca Francis Bacon, Descartes, Leibniz· şi Kant9• Pionierii ştiinţei din această eră, cum ar fi Kepler, Pascal, Linne, Boyle şi Newton, erau în mod hotărât de partea creaţiei. În această perioadă, era mare agitaţie printre gânditori. Reforma pro- testantă şi Contrareforma catolică au contribuit la această nelinişte inte- lectuală. Aşa-numitul \"Iluminism\" al secolului al XVIII -lea este deosebit de important. Gânditori de seamă, cum ar fi Diderot, de la Mettrie, Vol- taire, Hume, Kant şi Goethe, au dominat această perioadă. Gândirea liberă raţională a devenit o soluţie pentru aproape orice, în timp ce preocupările religioase au trecut pe un plan secundar. Această perioadă radicală a fost urmată de Revoluţia Franceză. Baia de sânge care a urmat şi \"Domnia Terorii\" au făcut mai mult decât să decapiteze mii de oameni, printre care şi pe Ludovic al XVI-lea şi pe Maria Antoaneta, au atenuat avântul Iluminismului. A urmat o redeşteptare religioasă, dar cu toate acestea, în cercurile intelectuale tendinţa către secularizare a continuat. Explicaţiile originilor din care Dumnezeu era exclus au fost acceptate şi mai mult pe măsură ce erau acceptate explicaţii ştiinţifice naturaliste. Zoologul marin francez Felix Lacaze-Duthiers (1821-1901) avea un afiş în laboratorul său pe care scria: \"Ştiinţa nu are nici religie, nici politică.\"1O Mai târziu în acelaşi secol, fizicianul de la Harvard Philipp Frank sublinia că \"orice influenţă a consideraţiilor morale, religioase sau politice asupra acceptării unei teorii este considerată «nelegitimă» de aşa-numită «comu- nitate a oamenilor de ştiinţă»\"]]. Mai aproape de zilele noastre, laureatul Premiului Nobel Christian de Duve, discutând problema dificilă a genezei spontane a vieţii, indica faptul că \"orice urmă de teologie [scop] trebuie să fie evitată\"12. Asemenea afirmaţii ilustrează puternicul exclusivism al şti­ int,ei ca filosofie naturalistă. Mult\"i oameni de stiint,ă cred în Dumnezeu sau într-o formă oarecare de minte sau principiu conducător, dar sunt reticenţi când vine vorba să menţioneze aceste concepte în publicaţiile lor ştiinţifice. Asemenea idei sunt considerate neştiinţifice. La începutul secolului al XX-lea, mulţi considerau că ştiinţa este sursa autoritară de informaţii, cu un potenţial aproape nelimitat. Activitatea Cercului de la Viena - un grup de filosofi, oameni de ştiinţă şi matema- ticieni care se întâlneau în mod regulat în Viena, în anii 1920 şi 1930 -

OI<I( ;1\",1 ,\\HIII. ,\\. R.\"I II a întărit şi mai mult această concepţie. Un grup asemănător se întâlnea în Berlin, însă al Doilea Război Mondial a dus la dispariţia ambelor grupuri. Cercul de la Viena accentua pozitivismul, care, în forma cea mai extre- mă, stipulează că singurele cunoştinţe valabile sunt cele ştiinţifice (adică numai ştiinţa naturalistă). Celebrul lor \"manifest\" afirma: \"Luptăm pentru ordine şi claritate. Respingem orice perspectivă înceţoşată şi adâncime fără fund, deoarece în ştiinţă nu există adâncimi; totul este la suprafaţă.\"13 Afirmaţia lor conţinea implicit conceptul că metafizica (aspectele mai abstruse ale filosofiei, cum ar fi începuturile absolute, religia, etica şi este- tica) este inacceptabilă. Pe măsură ce credinţa în perfecţiunea ştiinţei na- turaliste a crescut, s-a încercat integrarea tuturor conceptelor semnificative în coordonate fizice, cum ar fi timpul şi spaţiul. Informaţiile fizico-mate- matice au fost ridicate la nivel de adevăr absolut. Aceste idei au dominat gândirea ştiinţifică multe decenii, până dincolo de jumătatea secolului al XX-lea, chiar dacă unele provocări tulburătoare, cum ar fi mecanica cuantică şi \"principiul incertitudinii\", îşi făcuseră apa- riţia mai devreme. Unele aspecte ale matematicii şi ale logicii s-au lovit şi ele de dificultăţi. În 1931, matematicianul Kurt Gădel, de la Universitatea din Viena, a publicat o scurtă şi supărătoare lucrare, în care arăta că orice sistem suficient de întins pentru a fi interesant are nişte elemente nede- . . .monstrabile. Câtiva alti cercetători au dezvoltat alte teoreme în aceeasi di- recţie de gândire, numite teoreme limitative. Acestea au distrus speranţele de a găsi un sistem al adevărului pe deplin consecvent. S-a descoperit că nici chiar matematica, o disciplină care nu trebuie să se supună limitelor procedeului de observaţie şi altor restricţii ale ştiinţei, nu este caracterizată . . .de sigurantă. Se pare că încrederea în consecventa matematicii tine mai mult de credinţă decât de dovezi logice. Similar, nicio afirmaţie ştiinţifică largă nu este lipsită de incertitudini. Toate acestea erau la antipozii spe- ranţelor Cercului de la Viena; şi \"în ciuda pretenţiei lor de a fi exponenţi ai modernismului, filosofii şi oamenii de ştiinţă din Cercul de la Viena erau mai degrabă ultimii purtători de cuvânt ai Iluminismului\"14. Mai târziu, alţi erudiţi au abordat mai direct respectul evident şi nejus- . . .tificat de care se bucură stiinta. Unul dintre cei mai vehementi critici a fost Theodore Roszak, care a obiectat la tendinţele reducţioniste (de simplificare) ale interpretărilor ştiinţifice. În particular, el a criticat ştiinţa pentru simplifi- carea realităt,ii s,i \"transformarea oamenilor s\"i a naturii în niste lucruri simple, lipsite de valoare\"IS. În opinia lui, omul este mai mult decât o simplă maşină. Renumitul şi uneori controversatul filosof al ştiinţei Paul Feyerabend, de la Universitatea California, filiala din Berkeley, a fost unul dintre cei mai

aprigi critici ai ştiinţeP6. El a interpretat ştiinţa ca o mişcare anarhică, pro- punând ideea că, întrucât nu există nicio metodă ştiinţifică, nu există, prin urmare, nicio consecvenţă în ştiinţă, iar succesul acesteia trebuie să se bazeze nu numai pe logică, ci şi pe persuasiune, propagandă, subterfugii şi retorică17. El afirmă că, din cauza subiectivităţii ei, ştiinţei ar trebui să i se confere un statut egal cu cel al astrologiei şi al vrăjitoriei. Deplângând autoritatea şi respectul de care se bucură în general ştiinţa şi oamenii de ştiinţă, el spunea: \"Cele mai stupide proceduri şi cele mai rizibile rezultate dintr-un domeniu sunt învăluite într-o aură de excelenţă. Este timpul să le aducem la dimensi- unea reală şi să le dăm o poziţie mult mai modestă în societate.\"18 Deşi astfel de păreri extreme sunt dificil de explicat, ele subliniază reacţiile negative generate de încrederea în sine şi de exclusivismul ştiinţei. Toate acestea dau mărturie despre declinul pozitivismului. Eminentul filosof al ştiinţei din secolul al XX-lea Karl Popper sublinia: \"Vechiul ideal ştiinţific al epistemei - cunoştinţele absolut certe, demonstrabile - s-a dovedit a fi un idol. Cerinţa obiectivităţii ştiinţifice face ca orice afirmaţie ştiinţifică să rămână pentru totdeauna provizorie. Ea poate, într-adevăr, să fie coroborată, dar orice coroborare se raportează la alte afirmaţii, care, la rândul lor, sunt provizorii. Numai în experienţele noastre subiective de convingere, în credinţa noastră subiectivă, putem fi «absolut siguri» ... Şti­ inţa nu urmăreşte niciodată ţinta iluzorie de a face ca răspunsurile ei să fie finale sau măcar probabile.\"19 Pe de altă parte, Popper însuşi a ajutat ştiinţa să recâştige o oarecare în- credere prin accentuarea unei abordări faţă de investigarea ştiinţifică care a ajuns să aibă un grad semnificativ de acceptare. El sugerează că ştiinţa nu ar trebui să încerce să stabilească adevărul prin inducere, prin confirmarea consecinţelor sau prin respingerea conceptelor rivale, ci prin testele empi- rice (bazate pe experienţa senzorială) mai severe ale încercării de a falsifica ipoteza însăşi - o ipoteză ar trebui să fie falsificabilă empiric pentru a fi considerată ştiinţifică. Prea adesea, nu se recunoaşte că acest concept tinde să limiteze ştiinţa la un segment destul de mic al realităţii. TENDINT, E MAI NOI Conceptul de paradigme în ştiinţă20, pe care Thomas Kuhn l-a publicat pentru prima dată în 1962, a ridicat multe întrebări şi a dat naştere la un fel de revoluţie în sine. Până la acea dată, filosofia secolului trecut fusese dominată de filosofia ştiinţei. Acum, cu influenţa acesteia este în declin. Unii consideră că filosofia s,tiint,ei este într-un \"stadiu de criză\", din cauza unei 352

Ol{j(;l:\\l- .h:lll .\\. [{'liil pierderi a încrederii în obiectivitatea ei şi a colapsului pozitivismului, care a fost descris uneori ca \"mort\"21. Până şi empirismul (cunoştinţele bazate pe experienţa senzorială) este văzut cu mai puţină reverenţă. Ştiinţa este percepută acum mai mult ca o activitate umană, iar con- trastul dintre aşa-numitul adevăr obiectiv şi metafizică este caracterizat drept ,,0 relicvă a unei filosofii apuse a ştiinţei\"22. De exemplu, se pune întrebarea dacă nu cumva cosmologiei ar trebui să i se reacorde statutul de tărâm combinat al ştiinţei, filosofiei şi religiei. Ştiinţa este interpretată acum ca o activitate cu dimensiuni sociologice. Accentul se pune mai mult pe factorii care determină originea şi formularea întrebărilor ştiinţifice, şi nu pe răspunsurile la aceste întrebări, iar metodele reducţioniste (simplifi- catoare) sunt înlocuite de metode complexe, holiste (cu o abordare largă). Gradul moderat de încredere în ştiinţă este, desigur, un lucru extrem de îngrijorător pentru unii oameni de ştiinţă, dar, din nefericire, mulţi dintre ei sunt în necunoştinţă de cauză privind schimbările care se produc în cadrul filosofiei disciplinei lor şi impactul ce rezultă de aici. Cu toate aces- tea, primatul pe care ştiinţa îl deţinea cândva în cercurile intelectuale are de înfruntat provocări puternice. Doi oameni de ştiinţă britanici afirmă, exprimându-şi îngrijorarea: \"Pierzând monopolul asupra producerii de cu- nos,tint,e, oamenii de s,tiint\"ă si-au pierdut s,i statutul privilegiat în societa- te.\"23 Aceşti autori deplâng declinul finanţării ştiinţei şi ascensiunea unor concepte precum creaţia. Ei sunt îngrijoraţi că, renunţând la monopolul asupra adevărului, exerciţiul ştiinţific poate fi redus la un joc Iară sens. Nimeni nu s\"tie în ce directie se îndreaptă filosofia s,tiint,ei. În ultimii câţiva ani, a depăşit considerabil diagnoza sociologică a lui Kuhn şi se pare că se îndreaptă în diverse direcţii24• Unii filosofi nu fac altceva decât să prezinte vin vechi în burdufuri noi, în timp ce alţii s-au întors cu totul de la concepte empirice (verificare prin experienţa senzorială) la baze mai subiective. În general, filosofia ştiinţei pare să abandoneze părerea că ştiinţa ne poate oferi o cunoaştere perfectă. Alţi factori (sociologici, psihologici etc.) sunt consi- deraţi importanţi în determinarea întrebărilor ştiinţifice şi a răspunsurilor. Deşi scientismul (ştiinţa ca formă de religie) continuă să fie deosebit de viu printre oamenii de s,tiint,ă, s,tiint,a este văzută tot mai mult ca una dintre numeroasele căi de cercetare valide. În timp ce în filosofia ştiinţei au loc schimbări majore, practica ştiinţei îşi continuă tendinţa spre primat şi exclusivism. Afectele unui trecut do- minant încă exercită o puternică influenţă. În ciuda faptului că oamenii de ştiinţă îşi schimbă părerile în mod repetat şi că prea adesea dogma de astăzi devine erezia de mâine, continuă să existe \"sentimentul că de

această dată suntem pe calea cea bună, de data aceasta urmează să intrăm în posesia unei ştiinţe complete, cunoscând aproape totul despre toate\"25. Asemenea atitudini au creat probleme ştiinţei. EVOLUT, IA, O TEORIE CU PROBLEME Aproape întreaga comunitate ştiinţifică apără în continuare cu putere evoluţia. Theodosius Dobzhansky, unul din geneticienii de frunte la nivel mondial şi unul din arhitecţii sintezei evoluţioniste moderne, a afirmat odată că \"în biologie nimic nu are sens decât în lumina evoluţiei\"26. Comentariul lui implică faptul că toate secolele de studii biologice atente anterioare acceptării evoluţiei sunt, evident, lipsite de sens! Mulţi nu mai consideră că teoria generală a evoluţiei este o teorie. Sir Julian Huxley a declarat că, după Originea lui Darwin, \"realitatea evoluţiei a fost stabilită şi nu a mai avut nevoie de dovezi suplimentare\"27. Mulţi alţi evoluţio­ nişti de frunte au caracterizat evoluţia ca un fapt, o realitate28; totuşi acest \"fapt\" este un exemplu extraordinar de concept ştiinţific dominant care în prezent întâmpină dificultăţi. Fără îndoială că descoperirile ştiinţifice din ultimele decenii nu au fost blânde cu evoluţia. Probabil că cea mai serioasă provocare cu care se confruntă evoluţia este problema originii vieţii. Dacă ştiinţa naturalistă nu ar fi fost atât de încrezătoare în forţele proprii şi dacă nu s-ar fi considerat capabilă să ofere majoritatea răspunsurilor, poate că nu s-ar fi mulţumit cu explicaţii care nu sunt întru totul adecvate. Există şi alte probleme, cum ar fi verigile lipsă din rândul fosilelor şi lipsa unui me- canism evoluţionist funcţional, care constituie în continuare o provocare la adresa evoluţiei29 . Putem adăuga la această listă întrebările despre sensul vieţii şi despre conştiinţa noastră. Lewis Thomas, care a fost cancelar al Memorial Sloan-Kettering Cancer Center din New York, descrie bine dilema: \"Nu mă pot împăca cu doctrina întâmplării. Nu suport noţiunea de lipsă a unui scop şi de întâmplare oarbă în natură. Şi totuşi nu ştiu ce să pun în locul ei ca să-mi liniştesc mintea. Este absurd să spui că un loc ca acesta este absurd, când el conţine, în faţa ochilor tăi, atâtea miliarde de forme diferite de viaţă, fiecare absolut perfectă în felul ei, toate conectate pentru a forma ceea ce, pentru un nespecialist, ar părea în mod sigur un organism sferic, uriaş. Vorbim - mă rog, unii dintre noi vorbesc - despre absurditatea situaţiei omului, dar facem asta pentru că nu ştim cum ne potrivim noi în peisaj sau care este rostul nostru. Poveştile pe care le-am inventat ca să oferim o explicaţie pentru existenţa noastră nu mai au sens şi, deocamdată, suntem în criză de poveşti noi.\"30

Această dezordine este indiciul absenţei unui model funcţional de evo- luţie şi al valorii explicative limitate a filosofiei naturaliste. În ciuda acestui fapt, gândirea ştiinţifică se jenează să adopte soluţii alternative, cum ar fi creaţia, deoarece conceptul unui Dumnezeu este inacceptabil în explicaţi­ ile ştiinţifice naturaliste. Alţii s-au întrebat de ce mai dăinuie evoluţia, când există atât de puţine puncte care o susţin. Phillip Johnson, profesor de drept la Universitatea din California, filiala din Berkeley, evocă unele din aceste îngrijorări31 atunci când examinează tezele evoluţiei din perspectiva unui avocat ple- dant. Având în vedere cât de şubred este cazul evoluţiei, el se minunează cum pot experţii să fie atât de orbi. Popularul scriitor şi apologet creştin Malcolm Muggeridge subliniază şi el câteva astfel de îngrijorări: \"Eu unul sunt convins că teoria evoluţiei, în special scara la care este aplicată, va fi una dintre cele mai bune glume din cărţile de istorie din viitor. Posteritatea se va minuna că o ipoteză atât de şubredă şi de dubioasă a fost acceptată cu o credulitate atât de incredibiIă.\"32 Teoria evoluţiei este un exemplu de prim rang de dominare a unei pa- radigme care persistă chiar dacă dovezile care să o susţină sunt adesea greu de găsit. În mod deosebit, această persistenţă scoate în evidenţă faptul că ceva e în neregulă cu ştiinţa. Adesea, ştiinţa se mândreşte că este deschisă şi obiectivă, dar evoluţia îi pune la îndoială ambele atribute. Cum a ajuns ştiinţa implicată în şarada de a apăra o idee pentru care există o slabă susţinere şi care întâmpină probleme ştiinţifice majore? CÂND A COMIS S, TIINT,A CEA MAI GRAVĂ EROARE Ştiinţa naturalistă este foarte puternică pe tărâm experimental. Din nefericire, aceeaşi ştiinţă prea adesea pare mulţumită cu propriul sistem de explicaţii şi desconsideră alte domenii ale realităţii atunci când trage conclu- ziile. Un astfel de exclusivism face ştiinţa naturalistă vulnerabilă la acuzaţii de înţelegere simplistă. Pentru mulţi, realitatea pare mai mult decât simplul sistem de tip cauză-efect al ştiinţei naturaliste. Cum afirma un om de ştiinţă, \"a sosit timpul să încercăm să restabilim un echilibru între ştiinţă şi spiritu- alitate, permiţând omenirii să-şi găsească din nou locul în acest univers\"33. Problema nu o constituie doar evoluţia. Într-un anume sens, evoluţia este doar un simptom important al unei probleme mai profunde. Adevărata întrebare este mai degrabă dacă ştiinţa naturalistă va continua să încerce să ofere răspunsuri la toate întrebările în cadrul sistemului ei restrâns de explicaţii. Cum a ajuns ştiinţa în această cămaşă de forţă intelectuală?

Ştiinţa a comis cea mai mare greşeală atunci când L-a respins pe Dum- nezeu şi toate celelalte explicaţii cu excepţia celor mecaniciste. Nerecu- noscându-şi limitările, ştiinţa a încercat să răspundă la aproape toate în- trebările prin prisma unei filosofii pur naturaliste. Evoluţia a devenit apoi cel mai plauzibil model al originilor. Ştiinţa nu s-ar confrunta acum cu provocările aparent insurmontabile pentru evoluţie dacă nu ar fi adoptat o poziţie atât de exclusivistă, de naturalistă. Conceptul creării vieţii ar fi şi acum o posibilă explicaţie, aşa cum a fost pentru pionierii ştiinţei moderne. În contrast, Biblia, deşi dezavuată de ştiinţa naturalistă, demonstrează un grad mai mare de inclusivism. Ea oferă informaţii de tip ştiinţific, cum ar fi detaliile că apele potopului s-au ridicat cu 15 coţi deasupra munţi­ lor34 şi că umbra soarelui s-a dat înapoi cu 10 trepte35 . Ea promovează de asemenea o metodologie de tip ştiinţific, deoarece ni se spune: \"Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun!\"36 şi este încurajată cercetarea3? De asemenea, Scriptura foloseşte natura ca dovadă, reamintindu-ne că \"ce- rurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâini- lor Lui\"38 (Figura 20.1) şi că nu avem nicio scuză să nu credem în puterea lui Dumnezeu, dat fiind că o vedem în mod clar în lucrurile pe care le-a Iacut39. Deşi ştiinţa naturalistă respinge Biblia, Biblia nu respinge ştiinţa metodologică în calitate de mijloc de descoperire a adevărului despre natură. Biblia manifestă un caracter inclusivist şi în ce priveşte religia, moralitatea, scopurile supreme, istoria, geografia şi sensul existenţei. Ea reprezintă o abordare mai largă, care nu se limitează doar la realitatea pe care o vedem în jurul nostru. Ca atare, ea pare mult mai potrivită să răspundă marilor întrebări legate de originea şi de sensul nostru. Exclusivismul în ştiinţă s-a dezvoltat treptat şi, în mod paradoxal, îşi are rădăcinile în gândirea deschisă şi liberă a Iluminismului secolului al XVIII-lea. Ştiinţa naturalistă, ca filosofie limitativă, a ajuns să fie accep- tată în secolul al XIX-lea odată cu lucrările unor notabilităţi, ca Laplace, Hutton, Lyell, Chambers, Darwin şi Hux1ey, printre mulţi alţii. Nu putem decât să speculăm cu privire la cauza acestui exclusi- vism. Voi menţiona doar două posibilităţi. Respectatul filosof al ştiinţei Michael Polanyi a sugerat o reacţie exagerată la constrângerile gândirii medievale. El afirmă: \"Iată unde văd eu problema, anomalia profundă între ştiinţă şi restul culturii. Eu cred că această anomalie a fost, iniţial, inerentă impactului liberator al ştiinţei moderne asupra gândirii medi- evale şi doar mai apoi a ajuns patologică. Ştiinţa s-a revoltat împotriva autorităţii. Ea a respins deducţia [raţionamentul pe baza premiselor - n.a.] pornind de la cauzele primare în favoarea generalizărilor empirice

[bazate pe percepţia senzorială - n.a.]. Idealul ei suprem a fost o teorie mecanicistă a universului. \"40 O a doua cauză îşi poate avea rădăcinile în succesul ştiinţei empirice. Ştiinţa se ocupă de factori fermi, cum ar fi materia şi energia, şi produce explicaţii impresionante, cum sunt cele ale mecanicii celeste şi ale gene- ticii. Este dificil să contrazici succesul, şi dacă ştiinţa are atâta succes în anumite domenii, oare nu ar trebui să aibă succes şi atunci când adoptă o filosofie naturalistă pentru întreaga realitate? Din nefericire, una dintre caracteristicile autoritarismului este eşecul de a se recunoaşte pe sine. Suc- cesul ştiinţei în anumite arii i-a încurajat pe oamenii de ştiinţă, şi chiar publicul larg, să considere că ştiinţa este atotputernică şi oferă singura sursă de adevăr validă. Succesul acesta poate însă eclipsa alte explicaţii mai puţin tangibile, dar mai importante, ale realităţii, care conferă un sens şi un ţel omului şi naturii. Realizările ştiinţei ne pot face să ne mulţumim cu Figura 20.1. Imagine a marii galaxii din constelaţia Andromeda, una dintre puţinele galaxii vizibile cu ochiul liber. Diametrul ei este estimat la circa 200000 ge ani-lumină şi se află la o distanţă de aproximativ 2 milioane de ani-lumină. In ea au fost identificate multe stele, roiuri de stele, nove şi nebuloase. Este un exemplu mărunt al abordării largi pe care o demonstrează Scriptura, care ne în- curajează nu doar să cercetăm Biblia, ci şi natura. Ştiinţa, pe de altă parte, tinde să se accepte doar pe ea însăşi. Fotografie publicată prin bunăvoinţa Observa- toarelor Hale, din cadrul Institutului de Tehnologie din California.

explicaţii mai perceptibile, dar mai simple, care e posibil să nu reflecte pe deplin realitatea. Am putea menţiona o mulţime de alte motive pentru poziţia naturalis- tă puternică a ştiinţei şi este neîndoios că la originea acestei situaţii se află un complex de cauze. CONCLUZII S,I O SUGESTIE Cu toate că ştiinţa are mare succes, procesul ştiinţific are limitări. De curând, a devenit evident că, printre alte probleme, modelul evoluţionist al s,tiint,ei naturaliste se confruntă cu obstacole s,tiint,ifice serioase. Însă ştiinţa are dificultăţi să iasă din acest impas, deoarece a adoptat o poziţie naturalistă puternică şi nu este deschisă unor soluţii alternative, cum este creaţia. \"În ochii biologilor, a da de înţeles existenţa unui scop constituie păcatul ştiinţific suprem.\"41 Evoluţia este cel mai bun model pe care-l poate oferi ştiinţa naturalistă. Pe de altă parte, numărul mare de provo- cări serioase pentru evolut,ie care vin din partea comunitătiJi 'stiint,ifice42 şi declinul pozitivismului şi chiar al empiricismului sunt o speranţă că ştiinţa se poate elibera din setul ei restrâns de explicaţii. Îmi exprim speranţa că ştiinţa naturalistă va adopta o poziţie mai inclusivistă faţă de alte arii de cercetare şi va încorpora o paletă mai largă de posibilităt,i în sistemul ei de gândire. S, tiint,a ar trebui să se întoarcă mai mult către filosofia care o călăuzea atunci când au fost puse bazele ştiinţei moderne. La acea vreme, ştiinţa metodologică presupunea des- coperirea principiilor naturii pe care Dumnezeu le-a stabilit în creaţia Sa. Această perspectivă ne-ar ajuta să rezolvăm unele din problemele majore cu care se confruntă în prezent ştiinţa naturalistă şi ar furniza şi o bază mai largă pentru a ajunge la adevăr, dându-i ştiinţei imaginea unei discipline mai deschise şi mai înţelegătoare. - NOTE DE FINAL 1 Beveridge, W. 1. B., 1957, 1he Art of Scientific Investigatian, ed. rev., New York, W. W. Norton & Co., p. 107. 2 Aşa cum e prezentat în: Dampier, W. C., 1949,A Histary ofScience and Its Relatians with Philasaphy & Religian. ed. a 4-a rev., Cambridge, Cambridge University PresslNew York, The Macmillan Co., p. 181.

(lRICl'\\1 - ,\\l{lll..'\\. RUTll 3 Proudfoot, W., 1989, \"Religion and science\", în Lotz, D. W., Shriver, D. W.,Jr., şi Wilson, ]. F. (ed.), Altered Landscapes: Christianity in America, 19]5-1985, Grand Rapids, Michigan, Wm. B. Eerdmans Publishing Co., p. 268-279. 'Gibson, R. E., 1964\",Our heritage from Galileo Galilei\", Science 145:1271-1281. 5 Vezi capitolul 17. 6 Vezi capitolul 13. 7 Ibidem. 8 Mayr, E., 1982, The Growth of Biological Thought: Diversity, Evolution, and Inheritance, Cambridge, Massachusetts/Londra, The Belknap Press of Harvard University Press, p. 309. 9 Dampier, p. 273 (nota 2). 10 Citat în: Nordenskiold, E., 1928, The History of Biology: A Survey, Eyre, L. B. (trad.), New York, Alfred A. Knopf, p. 426 (titlul în original: Biologins Historia). 11 Citat în: Barber. B., 1961, \"Resistance by scientists to scientific discovery\", Science 134:596-602. Il de Duve, c., 1995\",The beginnings oflife on Earth\",American Scientist 83:428-437. 13 Citat în: Zycinski,]. M., 1988, The Structure ofthe Metascientific Revolution:An Essay on the Growth ofModern Science, Heller, M., şi Zycinski,]. (ed.), Philosophy in science library, Tucson, Arizona, Pachart Publishing House, p. 49. I4Toulmin, S., 1989\",The historicization of natural science: its implications for theology\", în Kiing, H., şi Tracy, D. (ed.), Paradigm Change in Theology: A Symposium for the Future, Kohl, M. (trad.), New York, The Crossroad Publishing Co., p. 233-241 (titlul în original: 1heologie- Wohin? and Das Neue Paradigma von Theologie). 15 Roszak, T., 1972, Where the Waste!and Ends: Polities and Transcendence in Postindustrial Society, Garden City, New York, Doubleday & Co., p. 252. 16 Feyerabend, P., 1988,Against Method, ed. rev., LondraINew York, Verso. 17 Pentru exemple de folosire a retoricii în ştiinţă, vezi: Pera, M., şi Shen, W R. (ed.), 1991, Persuading Science: The Art ofScientific Rhetoric, Canton, Massachusetts, Science History Publications. 18 Feyerabend, P., 1975, Against Method: Out!ine of an Anarchistic Theory of Knowledge, Londra, New Left Books/Atlantic Highlands, Humanities Press, p. 304. 19 Popper, K. R., 1959, The Logic ofScientific Discovery, New York, Basic Books, p. 280, 281. 20 Vezi capitolele 2 şi 17. 21 (a) Blackwell, R. J., 1981, ,,A new direction in the philosophy of science\", The Modern Schoolman 59:55-59; (b) Durbin, P. T., 1986, \"Ferment in philosophy of science: a review discussion\", Thomist 50:690-700. 22 Zycinski, p. 178 (nota 13). 23 Theocharis, T., şi Psimopoulos, M., 1987, \"Where science has gone wrong\", Nature 329:595-598. 24 (a) Durbin (nota 21b); (b) Gillies, D., 1993, Philosophy ofScience in the Twentieth Century: Four Central Themes, Oxford/Cambridge, Blackwell Publishers; (c) Smith, H., 1982, Beyond the Post-modern Mind, New York, The Crossroad Publishing Co., p. 16-27. 25 Thomas, L., 1980, \"On the uncertainty of science\", Harvard Magazine 83(1): 19-22. 26 Dobzhansky, T., 1973, \"Nothing in biology makes sense except in the light of evolution\", The American Biology Teacher 35:125-129. 27 Huxley,J., 1958, Introduction to the Mentor edition of Charles Darwin: the origin ofspecies by means ofnatural selection or the preservation offavoured races in the strugglefor lift, New York, The New American Library ofWorld Literature, p. xv. 359

28 Pentru alte şase exemple, vezi: Bird, W. R., 1987, 1988, 1989, Philosophy of Science, PhilosophyofReligion, History, Education, and ConstitutionalIssues. 7he Origin ofSpecies Revisited: 7he 7heories of Evolution and ofAbrupt Appearance, voI. 2, New York, Philosophical Library, p. 129, 159, 160. 29 Vezi capitolele 4-8 şi 11. 301homas (nota 25). 31 (a) Johnson, P. E., 1993, Darwin on Trial, ed. a 2-a, Downers Grove, Illinois, InterVarsity Press; (b) Johnson, P. E., 1995, Reason in the Balance: 7he Case against Naturalism in Science, Law, and Education, Downers Grove, InterVarsity Press. 32 Muggeridge, M., 1980, 7he End of Christendom, Grand Rapids, Michigan, Wm. B. Eerdmans Publishing Co., p. 59. 33 Mousseau, N., 1994, \"Searching for science criticism's sources: letters\", Physics Today 47:13,15. 34 Geneza 7:19-21. 35 2 Împăraţi 20:10 36 1 Tesaloniceni 5:21. 37 Eclesiastul 1:13; Daniel 1:11-16. 38 Psalmii 19:1. 39 Romani 1:20. 40 Grene, M. (ed.), 1969, Knowing and being: essays by Michael Polanyi, Chicago, University of Chicago Press, p. 41. 41 Hoyle, F., şi Wickramasinghe, N. c., 1981, Evolution Irom Space: A 7heory of Cosmic Creationism, New York, Simon & Schuster, p. 32. 42 Vezi capitolul 8.

CAPITOLUL 21 VARIANTE ALTERNATIVE ÎNTRE CREAT\" IE SI EVOLUT, IE Poporul meu piere din lipsă de cunoştinţă. [Osea 4:6J Celebrul Thomas Huxley, bravul şi capabilul apărător al lui Charles Darwin, a afirmat odată că nimeni nu ar putea fi \"şi fiu adevărat al bisericii, şi soldat loial al ştiinţei\"l. Indiferent dacă afirmaţia din 1871 a lui Huxley este adevărată sau nu, sunt o mulţime de erudiţi care nu i-au urmat avertismentul şi au încercat să ajusteze atât conceptul biblic al creaţiei, cât şi teoria evoluţionistă a ştiinţei, astfel încât să le facă să se împace2• Afirmaţiile lui Huxley reflectă bine-cunoscuta lui aversiune faţă de religie. După ce a vorbit la ceremonia de inaugurare a Universităţii \"Johns Hopkins\", din Statele Unite, un critic remarca ironic: \"A fost destul de rău că l-am invitat pe Huxley. Era mai bine să- L fi rugat pe Dumnezeu să fie prezent. Ar fi fost absurd să-i fi invitat pe amândoi.\"3 Discuţia noastră din capitolele precedente s-a concentrat în general asupra ţelului de a arăta cine are dreptate: Scriptura sau ştiinţa. În acest punct bătălia 361

('II'[Tll[[ [,21 \\','H\\IC;I[ll.ll[('.,'[ill, 1'.[[(1 ,1;11'[[[ ~[[lllll'll[ este cea mai intensă, deoarece aici există un conflict aprig între două surse respectate de informaţii. În acest capitol, vom analiza opinii care încearcă să combine porţiuni din creaţie cu porţiuni din evoluţie. Aceste opinii interesan- te sunt acum destul de populare printre cercetătorii din comunitatea creştină, însă ele sunt vagi şi, din acest motiv, nu sintetizează în mod serios lucrurile în nişte modele testabile. Astfel de opinii intermediare, care compromit şi ştiinţa naturalistă, şi Biblia, au puţine argumente în sprijinul lor. De altfel, ne lovim de confuzie şi în clasificarea4, şi în terminologias unor asemenea vari- ante alternative. Totuşi, mulţi văd în ele posibilitatea de a include în acelaşi model unele interpretări ştiinţifice contemporane şi frânturi de religie sau de Scriptură. Ca şi în cazul dezbaterii dintre creaţie şi evoluţie, şi aceste opinii au presupus o investiţie considerabilă de timp, energie şi multă hârtie6• MODELE Mai jos sunt schiţate o varietate de opinii intermediare, alături de creaţie şi de evoluţie, fiind încadrate în opt mari categorii. Sunt incluse şi câteva dintre problemele pe care le ridică fiecare. Coloana geologică7, 1. CREAŢIE 2. TEORIA ÎNTRERUPERII 3. CREAŢIE PROGRESiVĂ 4. EVOLUŢIE TEISTĂ cu (ÎNGROPATE DUMENZEU ----..- DUMNEZEU .- --' DE POTOPUL ~ } C~EAZĂ (6 ZILE) CREEAZĂ 0- 1ou1-5 DESCRIS DE (ERE LUNGI) DUMNEZEU ;~::: GENEZA) ~'NTRERUPERE ÎNDRUMĂ CE ----..- EVOLUTIA DUMNEZEU DUMNEZEU (ERE LUNGI) :=J CREEAZĂ CREEAZĂ ,I«l: (6 ZILE) (ERE LUNGI) L ~ _L 5. EVOLUTIE DEISTĂ 6. EVOLUŢIE PANTEISTĂ 7. DESCENDENŢĂ 8. EVOLUTIE .- EXTARTERESTRĂ EVOLUTIE DUMNEZEU VIAŢA DE LA FĂRĂ DUMNEZEU NATUR,A,LlSTĂ EVOLUEAZĂ ORGANISM(E) (ERE LUNGI) (ERE LUNGI) (ERE LUNGI) EXTRATERESTRUlE (ERE LUNGI) L L __ DUMNEZEU L L Figura 21.1. Reprezentare a opt interpretări ale coloanei geologice. Linia groasă din stânga fiecărui dreptunghi reprezintă coloana geologică. Săgeata din modelul 1 indică direcţia de scurgere a timpului pentru toate modelele, cele mai vechi straturi aflân- du-se în partea de jos.

alături de fosilele ei care ne vorbesc despre trecut, este - sau ar trebui să fie - un considerent fundamental de luat în calcul în dreptul fiecăreia. Figura 21.1 ne oferă o imagine generală a acestor opt modele şi ne arată cum se raportează fiecare la coloana geologică. Timpul se scurge de jos în sus (nu neapărat ca o scară liniară) aşa cum este indicat în modelul 1 de săgeata din stânga. Linia verticală groasă din partea stângă a fiecărui dreptunghi reprezintă coloana geologică. Straturile geologice inferioare şi mai vechi sunt în partea de jos. Modelele sunt numerotate într-o ordine generală, dar discutabilă, cu o tendinţă crescândă spre interpretări pur naturaliste, care se distanţează tot mai mult de relatarea despre începuturi din Geneza. 1. Creat,ia (numită s\"i creatie recentă, creat,ie specială, creat,ie a unui Pământ tânăr sau creaţie de tip fiat) Descrierea modelului - Acest model reflectă cea mai directă interpretare a Scripturii8• Dumnezeu Şi-a îndeplinit actele de creaţie în şase zile lite- rale, fiecare descrisă cu propria seară şi propria dimineaţă9• Creaţia aceasta a avut loc cu câteva mii de ani în urmă. După creaţie, răul a scăpat atât de mult de sub control, încât Dumnezeu a trebuit să-I distrugă printr-un potop, catastrofa majoră care a produs cea mai mare parte a straturilor se- dimentare fosilifere de pe suprafaţa Pământului. Potopul descris în Geneza este evenimentul care împacă mărturiile fosile cu o creaţie în şase zile lO• Modelul se potriveşte bine cu observaţiile ştiinţifice, cum ar fi lipsa fosilelor de tranziţie, dovezile în favoarea unui proiect şi datele care suge- rează o depunere rapidă a straturilor sedimentare. O variaţie a acestui model postulează că Dumnezeu a creat fosilele in situ, în roci11, idee care, în prezent, nu se bucură de o largă acceptare. Un motiv pentru care este respinsă este contradicţia pe care o creează între Dumnezeul bun şi onest descris în Biblie şi trucurile implicate de producerea unor fosile false. O altă variantă este că Dumnezeu a creat materia Pământului cu eoni în urmă, dar abia cu câteva mii de ani în urmă, în numai şase zile, a pregătit Pământul pentru viaţă şi a creat formele de viaţă 12 • Această variantă a fost numită uneori \"teoria întreruperii uşoare\" şi se bucură de un grad semnificativ de acceptare. Probleme - Modelul este în dezacord cu acele interpretări ştiinţifice care propun ere lungi pentru depunerea straturilor fosile şi cu interpretarea evo- luţionistă a secvenţei fosilelor, aşa cum s-a discutat în capitolele anterioare13• Într-o încercare de păstrare a integrităţii relatării despre creaţie, unii au propus o săptămână a creaţiei cu mult timp în urmă, mult mai devre- me decât cele câteva mii de ani sugerate de Scriptură. Acest concept al

(',\\1'1'1\"'1.11 21 - \\',\\1{I.I\"11- ,II.iTI'I\",,\\TII!· i\", I!n ,'1(1,,\\'1'11 '! ['IO!I\"!!! săptămânii antice a creaţiei intră într-o oarecare încurcătură atunci când comparăm detaliile din mărturiile fosile cu Biblia. Săptămâna creaţiei este un eveniment cuprinzător, în decursul căruia îşi au originea toate tipurile majore de organisme. Dacă săptămâna aceea ar fi fost cu mult timp în urmă, la începutul mărturiilor fosile, iar fosilizarea diverselor forme de viaţă ar fi avut loc treptat, pe parcursul unor ere lungi, tipurile majore de organisme ar trebui să fie bine reprezentate începând cu partea cea mai de jos a mărturiilor fosile până la cea mai de sus; totuşi, după cum se poate vedea din Figura 10.1, multe grupe sunt unice la diferite niveluri. Depu- nerea fosilelor într-o succesiune ecologică sau din surse diferite în cursul potopuluP4 pare să fie o modalitate mai bună de împăcare a săptămânii creaţiei cu unicitatea straturilor de fosile. 2. Teoria întreruperiFs (numită şi a ruinei şi refacerii sau a între- ruperii lungi) Descrierea modelului - Dumnezeu a creat viaţa pe Pământ în trecutul îndepărtat. Mai târziu, după o pedeapsă dată lui Satana, El a distrus acea viaţă. Distrugerea a fost urmată de creaţia descrisă în Geneza 1 şi 2. Biblia cu trimiteri Scrifield sprijină această interpretare prin comparaţia lipsită de bază dintre Geneza, care afirmă că Pământul era un loc pustiu (ruinat), şi Isaia, care afirmă că Dumnezeu nu a creat Pământul ca pe un loc pustiu16• Aşadar, Pământul trebuie să fi ajuns un loc pustiu (ruinat) după o creaţie antică pe care Scriptura nu o descrie. Probleme - Nu avem nicio dovadă directă - ştiinţifică, biblică sau de orice altă natură - care să susţină această idee. Mărturiile fosile nu conţin nicio dovadă a vreunei modificări globale (o nouă creaţie) sau a unei întreruperi. Dacă ar fi existat o întrerupere, ne-am aştepta la o perioadă pustie distinctă (întrerupere), la scară mondială, anterioară unei re-creaţii ulterioare. Conceptele de tipul acestui model sunt nesatisfăcătoare din punct de vedere raţional, deoarece nu sunt sprijinite de dovezi. Ca exemplu, putem propune că am fost cu toţii creaţi cu doar 15 minute în urmă, cu un mediu înconjurător deplin matur, cu minţi dezvoltate şi amintiri din trecut. Deşi aceste modele pot fi folosite pentru a răspunde multor întrebări, tindem să le respingem deoarece sunt foarte subiective. Experienţa ne spune că realitatea nu este atât de capricioasă. Părţile testabile nu sunt. Ar trebui să căutăm nişte ancore bune. Un concept oarecum înrudit este acela că mărturiile fosile şi unele din organismele vii sunt rezultatul experimentelor pe care le-a efectuat Satana pe Pământ, de-a lungul unor ere îndelungate, anterior săptămânii

()/{j( ;1\\:1 - .\\IUlJ .\\. I~()I:I creaţiei. Acest model ridică de asemenea câteva probleme. Este extrem de subiectiv. Datele ştiinţifice nu indică în mod direct că un astfel de sce- nariu s-ar fi petrecut şi Scriptura prezintă un model diferit al originilor. Relatarea din Geneza descrie un Pământ originar în egală măsură gol şi întunecat la începutul săptămânii creaţiei IÎ ; totuşi lumina este necesară pentru viaţa reprezentată de fosile. Biblia nu susţine conceptul vieţii an- terioare săptămânii creaţiei. De asemenea, Scriptura Îl descrie în mod repetat pe Dumnezeu - nu pe Satana - în calitate de Creatorl8. 3. Creaţia progresivăl9 (conceptele zilelor-ere şi zilelor-revelaţii se pot încadra în această categorie) Descrierea modelului - Dumnezeu a efectuat evenimente de creaţie mul- tiple, în decursul unor lungi perioade. Gradul de progresie pe care-l găsim în rândul fosilelor, din partea de jos a coloanei geologice în sus, reflectă gradul de progresie al actelor creatoare. Acest model se potriveşte atât cu dovezile verigilor lipsă din mărturiile fosile, dovezi care susţin creaţia, cât şi cu interpretarea ştiinţifică a unor ere lungi în care s-a dezvoltat viaţa, aşa cum apar în coloana geologică. Modificarea de tip zi-eră propune că fiecare zi a creaţiei descrisă în Geneza reprezintă o perioadă extrem de lungă. Conceptul zilelor-revelaţii sugerează că actul creaţiei s-a desTaşurat pe parcursul unei perioade îndelungi, dar revelarea acelei creaţii către autorul Genezei a durat numai şapte zile. Probleme - Nici datele ştiinţifice, nici Scriptura nu sugerează că actul creaţiei s-a produs în acest feL Ideii de bază îi lipseşte susţinerea. Ea res- pinge conceptul biblic al unei creaţiei integrale, în şase zile, aşa cum apare în Geneza şi în Decalog. În modelul creaţiei progresive, prezenţa printre fosile a prădătorilor violenţi (dinozaurii carnivori) înaintea oamenilor su- gerează că răul, sub forma prădătorilor, apare înainte de crearea omului, ceea ce neagă relatarea din Geneza despre un Creator bun şi o creaţie perfectă, urmată de căderea în păcat şi răul care a urmat acestui moment20. In Noul Testament, apostolul Pavel atestă şi el originea răului în păcatul omulupl. Creaţia progresivă mai implică şi faptul că au fost multe erori sau eşecuri ale lui Dumnezeu pe parcursullungilor perioade de timp dinainte de apariţia răului. Mii de grupe importante de plante şi de animale de la diverse niveluri ale coloanei geologice nu mai trăiesc astăzi pe suprafaţa Pământului. GeneticianulTheodosius Dobzhanskf2, deşi critica credinţa în creaţie, a accentuat problema teologică a extincţiei: \"Ce operaţie rară sens ar fi Tacut Dumnezeu dacă ar fi produs o multitudine de specii ex nihilo pentru ca apoi să le lase aproape pe toate să moară!\" Iarăşi, în cazul

( ..\\i'I\")'\\)III.'21 \\',\\1(1 \\','11 :\\!,11,/<.\"\\1(\\1 1,-11~1 ('/(1',\\'/11 c.,J )Ull,!\"11) modelului creaţiei progresive, extincţia ar fi avut loc înainte de apariţia omului, de căderea lui în păcat şi de urmările păcatului asupra naturii. Creaţia progresivă ridică această problemă fără să ofere o explicaţie bună. Putem presupune un Dumnezeu care să creeze după această metodă, dar nu ar fi Dumnezeul omniscient înfăţişat în Biblie - un Dumnezeu a cărui creaţie este descrisă ca \"foarte bun[ă]\"23. Geneza oferă o explicaţie pentru aceste organisme dispărute, şi anume prin potopul global venit ca pedeap- să pentru răutatea omului. Modificările de tip zi-eră şi zi-revelaţie nu aduc nicio îmbunătăţire, întrucât secvenţa tipurilor de organisme create prezentată în Geneza nu se potriveşte cu secvenţa observată în rândul fosilelor. Geneza indică faptul că plantele au fost create în ziua a 3-a, iar animalele în zilele a S-a şi a 6-a, în timp ce în secvenţa fosilelor cele mai multe grupe de animale apar înainte (mai jos) de majoritatea grupelor de plante (vezi Figura 10.1). Dacă zilele creaţiei reprezintă milioane de ani, cum ar supravieţui în tot acest timp plantele create în ziua a 3-a, care au nevoie de insecte pentru polenizare, în aşteptarea animalelor create în zilele a S-a şi a 6-a? Ideea zilelor-revelaţii se confruntă şi cu neconcordanţa suplimentară care constă în faptul că şi în Geneza, şi în Cele Zece Porunci din ExoduF\\ se vorbeşte de un Dumnezeu care creează în zilele săptămânii creaţiei, nu de un Dumnezeu care doar revelează informaţiF5. 4. Evolut,ia teistă26 (numită uneori\"si evolutie teologi,că, creationism evolut,ionist s,i evolut,ionism biblic) Descrierea modelului - Dumnezeu dirijează procesul continuu al evo- luţiei de la simplu la complex. Ideea se potriveşte destul de uşor cu multe concepte ale teoriei generale a evoluţiei, permiţând totuşi activitatea lui Dumnezeu. De asemenea, conceptul de Dumnezeu poate fi folosit la de- păşirea unor bariere dificile cu care se confruntă evoluţia, cum ar fi proble- ma originii vieţii, dezvoltarea sistemelor biologice complexe integrate şi originea facultăţilor mentale superioare ale omului. Probleme - Verigile lipsă din rândul fosilelor nu sugerează un proces con- tinuu de evoluţie. Modelul pare degradant pentru Dumnezeu, punându-L în contrast cu Creatorul atotputernic descris în Biblie. În cadrul acestui model, El foloseşte \"cârja\" evoluţiei pentru a produce forme avansate. Pro- blema numeroaselor erori de creare pe care le presupun grupurile dispărute (vezi modelul 3) şi progresul lent şi concurenţa implicate de un model evolu- ţionist pun sub semnul întrebării puterea creatoare, cunoaşterea şi bunătatea lui Dumnezeu. Supravieţuirea prin competiţie şi moartea celor slabi pare

(l\\{\\( ;\\'\\1\\1\"1 I\\.\\{,n II îndeosebi contrară caracterului Dumnezeului biblic, care este preocupat de cel păcătos2?, nu uită de vrabie28 şi include în idealul pe care îl are pentru viaţă convieţuirea paşnică între leu şi miel29 • Ca şi în cazul creaţiei progre- sive (modelul 3), ne confruntăm şi cu dificultatea logică a apariţiei răului în natură înainte de căderea în păcat a omului. 5. Evolut,ia deistă30 Descrierea modelului - Acest concept insuficient definit neagă revelaţia Scripturii, dar admite un soi de Dumnezeu, activ mai ales la început. Un Dumnezeu de obicei impersonal serveşte drept cauză primordială, care acum nu mai este activă în treburile omului. Această Divinitate ar putea rezolva cea mai dificilă problemă cu care se confruntă evoluţia, dând naşte­ re vieţii şi, poate, în anumite concepţii, dirijând formarea anumitor sisteme biologice complexe. Probleme - Modelul se confruntă cu multe dintre problemele cu care se confruntă şi evoluţia. Suntem nevoiţi să negăm dovezile naturii speci- ale a ScripturiPl. Deoarece este eliminat rolul unui Dumnezeu personal, este mult mai dificil să concepem originea caracteristicilor superioare ale omului, cum sunt iubirea, moralitatea şi grija, care par să apară în cadrul relaţiilor interpersonale. Sunt puţine dovezi - atât ştiinţifice, cât şi biblice - care să autentifice în mod direct acest model. 6. Evoluţia panteistă32 Descrierea modelului - Dumnezeu este totul şi totul este Dumnezeu. El încă există. Natura este specială şi Dumnezeu progresează odată cu însăşi evoluţia. Unii au asociat cu acest concept unele culturi orientale, mişcarea New Age şi teoria Gaia. Probleme - Acest model se confruntă, în parte, cu aceleaşi probleme cu care se confruntă şi modelul anterior. În plus, în procesul evoluţionist de supravieţuire, Dumnezeu devine şi distrugător, şi victimă a distrugerii, ceea ce este extrem de degradant pentru conceptul măreţiei lui Dumnezeu, aşa cum este prezentat în Biblie. Nici Scriptura, nici natura nu oferă date directe care să indice că aceasta este istoria lui Dumnezeu. 7. Descendent,a extraterestră33 (numită s,i creat,ie cosmică sau pan- spermie dirijată) Descrierea modelului - Sub acest titlu, putem include o varietate de idei care au câştigat oarecare popularitate în ultimii ani. Esenţialmente, ele propun ideea că forme de viaţă extraterestră au dat naştere sau au modificat viaţa terestră. Unele idei sugerează că formele simple de viaţă, călătorind

C . IJ'!T()I.I·/21 V,\\I·:I.\\\"·II ...\\1.1 EJi'.\\JI\\1 i:-ilHI' l'I<F'1\"!11 SI l\\\"lIl\"\"!11 posibil pe un meteorit, au fost transferate în mod pasiv pe Pământ. Altele sugerează că viaţa a fost transferată intenţionat de fiinţe extraterestre sau că ea constituie un agent de contaminare de la deşeurile lăsate pe Pământ de un călător spaţial. Acest din urmă concept constituie aşa-numita \"teorie a gunoiului\". Unii au mers până acolo, încât au sugerat o hibridizare între nişte \"superfiinţe\" şi organismele terestre pentru a produce forme de viaţă mai avansate. Asemenea modele rezolvă unele dintre problemele evoluţiei naturaliste, în special cele privind originea vieţii pe Pământ, prin invoca- rea organismelor din spaţiul cosmic. Nu mai suntem legaţi de limitările terestre. Probleme - Probabil că cea mai serioasă problemă a acestui tip de model este aceeaşi cu care s-au confruntat multe altele prezentate mai sus, şi anume lipsa unor dovezi care să sprijine ideile. Deşi acestea pot rezolva unele probleme, gradul înalt de conjectură pe care îl presupun le face neatractive. De asemenea, există îndoieli şi în ce priveşte posibilitatea ca nişte organisme neprotejate să supravieţuiască călătoriei interplanetare. Aruncând originea vieţii complexe într-un loc îndepărtat din univers, nu aducem o contribuţie semnificativă la găsirea unei explicaţii naturaliste adecvate pentru acest eveniment. 8. Evolut,ia34 (numită s\"i evolutie mecanicistă sau evolut,ie naturalistă) Descrierea modelului - Această idee le este convenabilă celor care limi- tează conceptul de realitate la cauze mecaniciste. Diversele forme de viaţă s-au dezvoltat ca rezultat al operării legii naturii. Nu este implicat niciun proiect inteligent. Viaţa a apărut prin organizarea compuşilor corecţi şi s-a dezvoltat ulterior. Formele avansate au rezultat din mutat,ii aleatorii sau din mutat,ii în combinat,ie cu select,ia naturală. Probleme- Acest model nu răspunde la întrebări cum ar fi următoarele35 : Cum apar pe Pământ sisteme complexe de viaţă fără un proiectant? Cum supravieţuiesc concurenţei evoluţiei naturaliste formele inapte, incomple- te, aflate încă în curs de dezvoltare? Cum se poate trece peste formele fosile de tranziţie care lipsesc? Cum rămâne cu dovezile unei activităţi geologice rapide, care nu lasă prea mult timp pentru evenimente evolutive extrem de improbabile? Cum pot caracteristicile superioare ale omului, precum conştiinţa, liberul-arbitru şi iubirea, să-şi aibă originea într-un sistem pur mecanicist? Există şi alte perspective asupra acestor opt modele de mai sus şi alte opinii intermediare, însă exemplele oferite ilustrează varietatea de idei luate în considerare.

U!\\l(;I:\\1 ,\\1:11.1. /\\. I<UIII RELAT, IA DINTRE DIVERSELE INTERPRETĂRI S,I INFORMAT, IILE S, TIINT,IFICE Am discutat multe din informaţiile ştiinţifice legate de aceste modele în capitolele anterioare şi nu este necesar să le repetăm aici. Întrucât analizăm păreri atât de diferite, nu este uşor să formulăm o afirmaţie generală simplă. Există date ştiinţifice care pot fi folosite pentru a face distincţie între unele dintre modele. Formele intermediare lipsă din rândul fosilelor par să dea câştig de cauză modelelor 1-3 în defavoarea modelelor 4-8 (vezi Figura 21.1 pentru modele), în timp ce concluziile ştiinţifice ale unei dezvoltări îndelungate şi treptate a vieţii dau câştig de cauză mode- lelor 2-8 în defavoarea modelului 1. Dovezile care să susţină un potop global şi un timp scurt pentru formarea straturilor fosilifere favorizează modelul 1. Dacă aderăm strict la o interpretare naturalistă a ştiinţei, atunci putem accepta numai modelul 8 şi unele versiuni ale modelului 7. În schimb, conceptul unui Dumnezeu personal deschide posibilitatea accep- tării modelelor 1-4 şi a unor interpretări rare ale modelului 5. RELAT, IA DINTRE DIVERSELE INTERPRETĂRI S,I SCRIPTURĂ Dintre cele opt interpretări ale originilor discutate mai sus, numai mo- delul creaţiei (modelul 1) are o bună susţinere biblică. Modelele 2-8 suge- rează progres, pe când Biblia vorbeşte despre o degenerare a naturii faţă de momentul creaţieP6. Pentru unele modele (4-6), conceptul de Dumnezeu este singura lor legătură serioasă cu Scriptura. În Biblie, Pământul originar este prezentat ca fiind nedezvoltat, gol şi întunecat3? Deoarece lumina este necesară pentru plante, iar plantele sunt necesare pentru animale, par să fie excluse toate modelele care presupun existenţa unei vieţi normale înainte de săptămâna creaţiei. Se sugerează uneori că Biblia susţine ideea unor ere lungi pentru fiecare zi a creaţiei. În sprijin, sunt aduse texte din Psalmi şi din 2 Petru38 care lasă să se înţeleagă că, pentru Dumnezeu, 1 000 de ani sunt ca o zi, însă aceste texte discută de fapt scurtimea vieţii omului în raport cu răbdarea lui Dumnezeu, şi nu problema săptămânii creaţieP9. De asemenea, aşa cum am arătat mai sus, fiecare zi a creaţiei este descrisă ca având propria seară şi propria dimineaţă, ceea ce se împacă greu cu ideea unor milioane de ani.

l API!{)I.l'!.=1 \\\"UU\\.\"\\.I't-:;\\l.'1!lC\\-\\!J\\i· i.'\\,!!;!'_~_J~J:\\111 ~i \\:\\'ull III Cei care adoptă una din părerile intermediare între creaţie şi evoluţie pre- supun adesea că prima parte a Genezei este alegorică4o• O astfel de abordare subminează toată Biblia, deoarece personalităţi biblice de frunte, fie direct, fie implicit, se referă la capitolele 1-11 ale Genezei - care includ şi relatarea despre creaţie, şi pe cea despre potop - ca la o istorie faptică. Mărturia lor susţine corectitudinea relatării biblice despre începuturi. Apostolul Petru credea că primele 11 capitole din Geneza au un caracter faptic. El afirmă că batjocoritorii din zilele din urmă vor ignora cu bună intenţie creaţia lui Dumnezeu şi distrugerea Pământului prin potop41. Petru certifică şi relatarea despre salvarea lui Noe prin arcă în timpul potopului42• Nici apostolul Pavel nu a considerat aceste capitole alegorice. El men- ţionează de câteva ori crearea lui Adam şi a Evei sau pe Adam ca pe cel dintâi om43 • Pare să certifice de asemenea potopul şi existenţa lui Abel, Cain, Enoh şi Noe44, care au trăit între creaţie şi potop. Hristos Se referă la relatările creaţiei şi potopului (Geneza 1-11) ca la nişte evenimente reale. El citează din Scriptură descrierea creării omului şi a femeii de către Dumnezeu45 , menţionează răutatea din timpul lui Noe şi aminteşte în mod specific ziua în care Noe a intrat în arcă46 • Hris- tos a crezut, fără discuţie, şi în creaţie, şi în potopul descris în Geneza. Dumnezeu Însuşi certifică şi relatarea creaţiei, şi pe cea a potopului. În cartea Isaia, El Îşi repetă promisiunea: \"După cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pământ ... \"47 Tot astfel, în Cele Zece Porun- ci48 , El certifică relatarea despre începuturi din Geneza. Toate acestea vin în contradicţie cu toate modelele privind dezvoltarea vieţii printr-un proces extins pe parcursul a milioane de ani. În propriile Sale cuvinte, El a creat totul în \"şase zile\", ceea ce cu greu ar fi posibil dacă fiecare zi ar reprezenta milioane de ani. Toate acestea confirmă modelul biblic al creat,iei în s,ase zile. Nu există nicio sugestie în Biblie că viat,a ar fi fost creată de-a lungul unei perioade lungi. Dacă crezi în relatarea biblică despre începuturi, te afli în compania bună a lui Petru, Pavel, Hristos s,i Dumnezeu. Ar fi straniu dumnezeul care ar crea pe parcursul a milioane de ani pentru ca, mai apoi, să le ceară oamenilor să păstreze ca zi sfântă ziua a şaptea, sabatul, ca amintire a fap- tului că el a creat totul în şase zile. Ni se spune în mod repetat că Dum- nezeul Bibliei spune întotdeauna adevărul s,i urăs,te minciuna49• Fiind Dumnezeu, putea să poruncească păstrarea sabatului dintr-o varietate de alte motive. Cele Zece Porunci, care afirmă că El a creat în s,ase zile, au fost înmânate personal de Dumnezeu şi, ca atare, reprezintă comunica- rea cu cea mai mare autoritate pentru omenire. Nu le putem respinge cu J70

()1{1(,1,\\1 .\\'''II.\\.I{<lI11 uşurinţă. Tot un dumnezeu straniu ar fi şi cel care le-ar permite profeţilor săi să fie înşelaţi timp de mii de ani în privinţa extrem de importantei probleme a începuturilor, numai ca să aştepte ca Charles Lyell şi Charles Darwin să-şi prezinte opinia corectă. Nu pare să existe nicio modalitate de a împăca relatarea biblică despre începuturi cu lungile ere geologice. A realiza o legătura între ştiinţă şi Scriptură nu este acelaşi lucru cu a face un compromis între cele două puncte de vedere. Trebuie să recu- noaştem că Biblia nu este capabilă de prea mult compromis. Ea este ori Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum pretinde, ori o colecţie de înţelepciune umană, care se dă drept Cuvântul lui Dumnezeu. În cel din urmă caz, avem o problemă serioasă privind integritatea scriitorilor ei. Scriptura funcţio­ nează mult mai degrabă după principiul \"totul sau nimic\" decât ştiinţa. Aşadar, respingerea modelului biblic al \"creaţiei recente\" tinde să ducă la respingerea întregii Scripturi mai mult decât respingerea evoluţiei tinde să ducă la respingerea întregii ştiinţe. Ştiinţa, cu pretenţiile ei de a fi deschisă la revizuire, este - cel puţin în principiu - mult mai dispusă la schimbare. TENDINT, E TEOLOGICE Opiniile teologice liberale dau un sens alegoric relatărilor biblice despre creaţie şi potop şi, în general, cedează într-o măsură mai mare sau mai mică în faţa interpretărilor ştiinţifice contemporane. Făcând acest lucru, ele urmează una dintre cele mai slabe ramuri ale s,tiint,ei, numită ştiinţă istorică, ramură care se ocupă cu trecutul şi este mai dificil de evaluatSo• E posibil ca teologia liberală să fi fost atât de impresionată de succesul s, tiint,ei empirice, încât să nu recunoască limitările s, tiint,ei istorice. Poate că teologii ar trebui să fie mai precauţi atunci când urmea- ză o disciplină cu care nu sunt familiarizaţi. Filosoful ştiinţei Stephen Toulmin, de la Universitatea de Nord-Vest şi Universitatea din Chicago, avertizează teologii să nu urmeze ştiinţa prea îndeaproape. El subliniază modul în care această linie de conduită i-a pus în încurcătură în trecut. Ca exemple, el menţionează cum, în Evul Mediu, clericii îl aprobau entuziaşti pe Aristotel şi dădeau părerilor lui \"o autoritate care depă­ şea adevărata lor putere\". În mod asemănător, mai târziu, în abordarea cosmologiei, au urmat ideile mecanice ale lui Descartes şi Newton. În concluzie, afirmă: \"În ambele cazuri, rezultatele au fost nefericite. Afun- dându-se prea mult în angajamentele lor ştiinţifice iniţiale, teologii în discuţie nu au reuşit să prevadă posibilitatea ca principiile lui Aristotel s,i ale lui Newton să nu fie mereu «ultimul cuvânt»; s,i, atunci când au 371

l'A]>11 OU'!. ~ I - \\\"'\\1<1 \\:\"Tlc ,\\1.'1'11'''.\\'1'11'1: I,;THI' lIiL\\I'I: ~I 1,\\'OU'I'I: avut loc schimbări radicale în ştiinţele naturale, au fost nepregătiţi să le abordeze.\" El mai avertizează că o continuare a atitudinii de aprobare a noilor teorii ştiinţifice \"va produce pur şi simplu noi încurcături pentru teologie un secol sau două de acum înainte, până în momentul în care oamenii de ştiinţă vor fi regândit problemele din propriile discipline şi vor fi ajuns să facă schimbări radicale pentru care teologii ar fi din nou nepregătiti, . .. Ar face mai bine să se distant\"eze de ideile stiint,ei decât să le îmbrăţişeze prea sistematic şi fără spirit critic.\"51 Cedând ştiinţei autoritatea Bibliei, cel puţin în ceea ce priveşte in- terpretările care se dau naturii, teologia liberală îşi slăbeşte baza propriei discipline. Biblia nu mai are autoritate. Pentru teologii liberali, concep- tele originilor s-au mutat mult în direcţia evoluţiei naturaliste (mode- lele 2-8). Odată abandonată autoritatea Scripturii, ne găsim pe o pantă alunecoasă, cu puţine puncte de ancorare la orizont. Când ajungem la o filosofie pur naturalistă, descoperim că multe întrebări importante au rămas fără răspuns. Provocarea cu care se confruntă cei care adoptă păreri intermediare (modelele 2-7) este aceea de a furniza un model mai bun decât cel oferit de ştiinţă sau de Scriptură. Ei au o nevoie îndeosebi de surse cu autoritate pentru modelele lor, dar teologia liberală modernă nu are o contribuţie semnificativă la cunoştinţele noastre despre problema importantă a originilor, problemă care fundamentează autoritatea lui Dumnezeu şi a Scripturii. \"Decanul\" conservator al teologilor evanghe- lici, CarI F. Henry, pune problema priorităţilor în ce priveşte autoritatea într-o lumină diferită atunci când afirmă: \"Teologia nu depinde de un univers ordonat: un univers ordonat depinde de Dumnezeu.\"s2 Fizicianul şi laureatul Premiului Nobel Steven Weinberg, de la Uni- versitatea din Texas, este îngrijorat şi de alte aspecte care privesc gândirea teologică liberală. El îşi prezintă cazul cât se poate de clar: \"Liberalii re- ligioşi sunt, într-un fel, chiar mai departe, ca spirit, de oamenii de ştiinţă decât fundamentaliştii şi alţi conservatori religioşi. Cel puţin conserva- torii, ca şi oamenii de ştiinţă, îţi spun că ei cred în ceea ce cred pentru că este adevărat, nu pentru că îi face buni sau fericiţi. Mulţi liberali religioşi de astăzi par să fie de părere că diferiţi oameni pot să creadă în diferite lucruri care se exclud reciproc fără ca vreunul să greşească, atâta timp cât convingerile lor «funcţionează în dreptul lor». Cutare crede în rein- carnare, celălalt - în rai şi în iad, un al treilea - în dispariţia sufletului la moarte, dar nimeni nu poţi spune că greşeşte cât timp toţi primesc un fior spiritual satisfăcător din ceea ce cred. Ca să împrumut o expresie de la Susan Sontag, suntem înconjuraţi de «evlavie fără conţinut» ... Wolf- -'72

gang Pauli a fost odată întrebat dacă, în opinia lui, un anumit articol de fizică prost conceput este greşit. El a răspuns că o astfel de descriere ar fi prea blândă - articolul nu era nici măcar greşit. Eu unul cred că per- soanele religioase conservatoare greşesc în ceea ce cred, dar cel puţin ele nu au uitat ce înseamnă să crezi în ceva cu adevărat. Cât despre liberalii religioşi, mi se pare că nici măcar nu greşesc.\"53 S-ar părea că tendinţele religioase moderniste şi postmoderniste ar avea de câştigat dacă s-ar întoarce la baza lor solidă, dând mai mult credit autorităţii Bibliei. PROBLEMA ÎNDEPĂRTĂRII Influenţa opiniilor intermediare pe care le-am examinat mai sus asupra convingerilor multor biserici creştine este considerabilă. De la populariza- rea teoriei evolut,iei cu mai mult de un secol în urmă, multe confesiuni re- ligioase s-au adaptat într-o oarecare măsură la diversele idei ale dezvoltării progresive a vieţii pe parcursul unor ere îndelungate. Este dezamăgitor să vedem cum biserici care, odată, acordau prioritate autorităţii Bibliei îşi schimbă convingerile; s,i totus,i se întâmplă, adesea lent s,i insidios54. Eroda- rea convingerilor este însoţită adesea de erodarea numărului de membri55. În ultimii ani, principalele biserici din Statele Unite - care nu mai cred în relatarea biblică despre creaţie şi în multe alte concepte biblice tradiţionale - au pierdut milioane de membri, în timp ce bisericile evanghelice mai conservatoare au cunoscut o creştere rapidă. Este deosebit de dificil să-i convingi pe oameni că creştinismul este adevărat când se dă de înţeles că Biblia greşeşte, în special în privinţa problemei importante a originilor. Teologul şi sociologul H. Richard Niebuhr56, printre alţii, a schiţat istoria tradiţională a unui grup religios. După organizarea lui de către reformatorii iniţiali, naşterea unei noi generaţii de copii schimbă curând caracterul sectei. Această nouă generaţie rareori are fervoarea înaintaşilor, care şi-au modelat \"convingerile în focul luptei şi cu riscul martiriului\". Ge- neraţiile următoare găsesc că e tot mai dificil să fii izolat de lume. Bogăţia şi cultura sporesc pe măsură ce compromiterea ţelurilor originare introduce tipul bisericesc obişnuit de morală. În curând, noul grup devine o biserică tradiţională, care este mai mult o structură socială decât instrumentul pentru reformă gândit iniţial. Cerinţele manageriale abat din ce în ce mai mult eforturile bisericii de la preocupările religioase. Îndepărtarea de Biblie şi de Dumnezeu este un tipar sociologic comun şi este ilustrat şi în istoria biblică. În mod repetat, Dumnezeu a trebuit să folo-

C\\I'II,)lIIL.:'1 \\'.·\\Ii'.\\'\\T1.,\\IIIRei.\\\"II\\II,';II(f.Il!l\\III.\\II\\lllljll sească mijloace drastice în încercarea de a inversa aceste tendinţe. Incidente ca potopul descris în Geneza, lunga călătorie a israeliţilor prin pustiu şi cap- tivitatea babiloniană arată cât de dificil, dar important este să te împotriveşti unor astfel de tendinţe. Institut\"iile de educatie moderne reflectă de asemenea tendint,a către îndepărtare57 • Un mare număr de instituţii de învăţământ superior din Satele Unite (cum ar fi Universitatea Auburn, Universitatea Boston, Brown, Dartmouth, Harvard, Princeton, Rutgers, Tufts, Universitatea din California de Sud, Universitatea Wesleyană, Universitatea de Stat Wichita şi Yale) au fost fondate ca instituţii religioase, având legături cu diverse biserici; între timp însă, au mers mult în direcţia secularizării şi nu mai sunt legate de nicio biserică. Este semnificativ faptul că (cel puţin după s,tiint,a autorului) nicio institut,ie nu a fost fondată ca o institut,ie secu- Iară, devenind apoi religioasă. Şi aici tendinţa pare să fie de îndepărtare de Dumnezeu, şi nu este un fapt deloc surprinzător. Câtă vreme climatul predominant al preocupărilor academice este secular, e de aşteptat o astfel de tendinţă. În instituţiile de învăţământ publice şi în multe dintre cele private, consacrarea religioasă este rareori trecută cu vederea, cu atât mai puţin să fie încurajată. Tiparul îndepărtării de Dumnezeu se observă în bisericile moderne, în istoria biblică s,i în institut\"iile de învătământ. În opinia mea, este o situat,ie nefericită. Se poate trece uşor de la o poziţie la una uşor diferită. Cele opt modele de interpretare a mărturiilor fosile, precum şi un număr de alte modele intermediare pe care le-am putea plasa între ele, ilustrează modul în care se poate aluneca uşor şi imperceptibil de la credinţa într-o crea- t,ie recentă de către Dumnezeu la o evolut,ie naturalistă în care nu există Dumnezeu. CONCLUZII Numeroasele variante aflate între creaţie şi evoluţie tind să fie in- suficient definite. Aceste modele nu se găsesc nici în Scriptură, nici în datele din natură şi beneficiază de puţină susţinere directă din partea vreuneia dintre aceste surse reputate de informaţie. Se pot sugera modele la infinit, dar, până când nu sunt certificate, nu ne aşteptăm să impună o sust,inere fermă. Unele date ştiinţifice pot fi folosite pentru a susţine indirect, într-un oarecare grad, fiecare model luat în considerare. Pentru unele, datele sunt destul de rare. Pe de altă parte, Biblia confirmă numai conceptul creaţiei.

U!{!C!;\\! :\\IUEL ,\\. !<UTII Există un singur model biblic al începuturilor. În cuvintele lui Dumnezeu, El a creat totul în şase zile. Alte personalităţi de frunte ale Bibliei susţin de asemenea corectitudinea relatării despre creaţie din Geneza. Variantele intermediare descrise pot oferi o modalitate de a trece trep- tat de la credinţa în creaţie către evoluţia naturalistă. Această îndepărtare poate fi un mijloc de a-L exclude treptat pe Dumnezeu. Deşi multe bise- rici tradiţionale tind în această direcţie, îmi exprim speranţa că vor depune eforturi în direcţia opusă: spre Biblie, cu excepţionala ei valoare explicativă, şi spre Dumnezeu. - NOTE DE FINAL 1 Huxley, T H., 1893, Darwiniana: Essays, New York/Londra, D. Appleton and Co., p. 149. 1 Vezi capitolul 3 pentru câteva exemple. 3 (a) Bibby, C., 1959, T. H. Huxley: Scientist, Humanist and Educator, New York, Horizon Press, p. 236; (b) Bibby, c., 1972, Scientist Extraordinary: 1he Lift and Scientific Work of1homas Henry Huxley 1825-1895, New York, St. Martin's Press, p. 97. 4 Pentru o mostră de definiţii şi/sau scheme de clasificare a acestor diverse opinii, vezi: (a) Bailey, L. R., 1993, Genesis, Creation, and Creationism, New York/Mahwah, New Jersey, Paulist Press, p. 121-130; (b) Baldwin,J. T, 1994, \"Inspiration, the natural sciences, and a window of opportunity\", Journal of the Adventist Theological Society 5(1):131-154; (c) Ecker, R. L., 1990, Dictionary of Science and Creationism, Buffalo, New York, Prometheus Books, p. 71, 208; (d) Johns, W. H., 1981, \"Strategies for origins\", Ministry 54(mai):26-28; (e) Key, T D. S., 1960, \"The infl.uence of Darwin on biology\", în Mixter, R. L. (ed.), Evolution and Christian Thought Today, ed. a 2-a, Grand Rapids, Michigan, Wm. B. Eerdmans Publishing Co., p. 11-32; (f) Lewis,J. P., 1989, \"The days of creation: an historical survey of interpretation\",Journal ofthe Evange!ical Theological Society 32:433-455; (g) Maatman, R., 1993, The Impact ofEvolutionary Theory: A Christian View, Sioux Center, Iowa, Dordt College Press, p. 162-185; (h) Marsh, F. L., 1950, Studies in Creationism, Washington, D.C., Review and Herald Publishing Assn., p. 22-55, 69-78; (i) McIver, TA., 1989, Creationism: Intellectual Origins, Cultural Context, and Theoretical Diversity (teză de doctorat), Department of Anthropology, Los Angeles, California, University of California at Los Angeles, p. 403-541, disponibilă la: Ann Arbor, Michigan, University Microfilms; U) Mitchell, C., 1994, The Case for Creationism, Grantham, Anglia, Autumn House Ltd., p. 191-202; (k) Pinnock, C. H., 1989, \"Climbing out of a swamp: the evangelical struggle to understand the creation texts\", Interpretation 43(2):143-155; (1) Roth, A. A., 1980, \"Implications of various interpretations of the fossil record\", Origins 7:71-86; (m) Thompson, B., 1995, Creation Compromises, Montgomery, Alabama, Apologetics Press, Inc.; (n) Wilcox, D. L., 1986, \"A taxonomy of creation\",Journal of the American Scientific A,Dzliation 38:244-250; (o) Young, D. A., 1987, \"Scripture in the hands of geologists (Parts 1 and 2)\", The Westminster TheologicalJournal 49:(primăvară) 1-34, (toamnă) 257-304. 37~

C.~PIT()J.l1L::' 1 - VARJ..\\:--;TE Al.TFR:'-i:\\TI\\'E i0:TRE CRF.'\\pr: SI EI'C)LLlT1E 5 De exemplu, modul în care este folosit termenul \"evoluţie deistă\" în (a) Corey, M. A., 1994, Back to Darwin: Ihe Scientific Case for Deistic Evo/ution, Lanham, MarylandlNew York,! Londra, University Press of America, pare să se potrivească mai bine cu evoluţia teistă, aşa cum este folosit termenul în capitolul de faţă, în timp ce (b) Klotz, J. W., 1970, Genes, Genesis and Evo/ution, ed. a 2-a rev., St. Louis, Concordia Publishing House, p. 477, foloseşte termenul \"evoluţie teistă\" pentru ceea ce pare a fi evoluţie deistă. 6 Pentru o trecere în revistă a acestor opinii, vezi: Young, D. A., 1995, Ihe Biblica/ F/ood: A Case Study ofthe Church's Response to Extrabib/ica/ Evidence, Grand Rapids, Michigan, William B. Eerdmans Publishing Co./Carlisle, The Paternoster Press. 7 Vezi capitolul 9 pentru detalii. BGeneza 1 şi 2. Vezi şi Exodul 20:11; 31:17. Unii iau în considerare şi Isaia 45 şi Iov 38 şi 39, dar aceste pasaje par să trateze mai degrabă atributele lui Dumnezeu decât creaţia. 9 Pentru o discuţie cuprinzătoare a dovezilor că aceste zile au fost zile obişnuite, de 24 de ore, vezi: Hasel, G. F., 1994, \"The «days>l of creation in Genesis 1: literal «days>l or figurative «periods/epochs>l of time?\", Origins 21:5-38. 10 Pentru discuţii suplimentare, vezi capitolul 12. 11 Vezi: McIver, p. 461-473 (nota 4i). 12 Pentru o discuţie privind această variantă alternativă şi modelele înrudite, vezi capitolul 19. 13 Vezi capitolele 9, 10 şi 14. 14 Vezi capitolele 10 şi 12 pentru detalii. 15 Vezi referinţele de la nota 4, în special: (a) McIver, p. 474-502 (nota 4i). Vezi şi: (b) Fields, W. W., 1976, Unformed and Unji//ed: Ihe Gap Iheory, Nutley, New Jersey, The Presbyterian and Reformed Publishing Co. 16 Compară Geneza 1:2 cu Isaia 45:18. 17 Geneza 1:2. IB Geneza 1 şi 2; Exodul 20:11; 31:17; Neemia 9:6; Psalmii 146:6; Isaia 40:26,28; Ioan 1:3; Faptele apostolilor 4:24 şi Coloseni 1:16. 19 Vezi referinţele de la nota 4 şi: (a) Baldwin, J. T, 1991, \"Progressive creation and biblical revelation: some theological implications\", Origins 18:53-65; (b) Gedney, E. K., 1950, \"Geology and the Bible\", în American Scientific Affiliation (ed.), Modern Science and Christian Faith: A Symposium on the Re/ationship of the Bib/e to Modern Science, Wheaton, Illinois, Scripture Press Foundation, p. 23-57; (c) Pun, P. P. T, 1987, ,,A theology of progressive creationism\", Perspectives on Science and Christian Faith 39:9-19; (d) Ramm, B., 1954, Ihe Christian View of Science and Scripture, Grand Rapids, Michigan, Wm. B. Eerdmans Publishing Co.; (e) Ross, H., 1994, Creation and Time: A Biblica/ and Scientific Perspective on the Creation-date Controversy, Colorado Springs, Colorado, NavPress; (f) Spradley, J. L., 1992, \"Changing views of science and Scripture: Bernard Ramm and the ASA\", Perspectives on Science and Christian Faith 44:2-9. 20 Geneza 3:14-19. 21 Romani 5:12-19. 22 Dobzhansky, T, 1973, \"Nothing in biology makes sense except in the light of evolution\", Ihe American Bi%gy Teacher 35:125-129. 23 Geneza 1:31. 24 Geneza 1; Exodul 20: 11. 25 Vezi şi Hasel (nota 9).

ORIGI;'-.;I - :,\\~jEL ,\\. ROTI! 26 Vezi referinţele de la nota 4 şi: (a) Bube, R. H., 1971, \"Biblical evolutionism?\", Journal of the American Scientific Aifiliation 23:140-144; (b) Gibson, L. J., 1992,\"Theistic evolution: is it for Adventists?\",Ministry 65(1):22-25; (c) Miller, K. B., 1993\",Theological implications ofan evolving creation\", Perspectives on Science and Christian Faith 45(3):150-160; (d) Ramm, p. 113, 280-293 (nota 19d); (e) Teilhard de Chardin, P., 1966, Man's Place in Nature: 1he Human Zoological Group, Hague, R. (trad.), New York, Harper & Row, p. 61-63 (titlul în original: La place de /'homme dans la nature) (poate că opiniile lui se potrivesc aici); (f) Van Dyke, F., 1986, \"Theological problems of theistic evolution\",Journalofthe American Scientific AjJi/iation 38: 11-18. 27 Isaia 44:21,22. 28 Luca 12:6. 29 Isaia 11:6; 65:25. 30 (a) Key, p. 20, 21 (nota 4e). Există multe variante de deism. Pentru un rezumat, vezi: (b) Aldridge, A. O., 1985, \"Deism\", în Stein, G. (ed.), 1he Encyc!opedia ofUnbelief, voI. 1, Buffalo, New York, Prometheus Books, p. 134-137. 31 Vezi capitolul 18 pentru detalii. 32 (a) Key, p. 22 (nota 4e); (b) Morris, H. M., 1992, Pantheistic Evolution, Impact Series No. 234, El Cajon, California, Institute for Creation Research. 33 (a) Arrhenius, S., 1908, Wor!ds in the Making, Boros, H. (trad.), New York, Harper & Row (titlul în original: Varldarnas ulveckling and Manniskan infor varldsgatan); (b) Brooks,J., şi Shaw, G., 1973, Origin and Development ofLiving Systems, LondralNew York, Academic Press, p. 354, 355; (c) Crick, F., 1981, Lift Itse!f: Its Origin and Nature, New York, Simon & Schuster; (d) Crick, F. H. c., şi Orgel, L. E., 1973, \"Directed panspermia\", Icarus 19:341-346; (e) Hoyle, F., şi Wickramasinghe, N. c., 1981, Evolution from Space: A 1heory of Cosmic Creationism, New York, Simon & Schuster; (f) von Dăniken, E., 1969, Chariots of the Gods? Unsolved Mysteries ofthe Past, ed. a 2-a, Heron, M. (trad.), Toronto, New York/Londra, Bantam Books (titlul în original: Erinnerungen an die Zukunft). 34 (a) Key, p. 20 (nota 4e); (b) Marsh, p. 53 (nota 4h); (c) Ramm, p. 113 (nota 19d). 35 Vezi capitolele 4 - 8 şi lI. 36 Compară Romani 8:22, care vorbeşte despre degenerarea naturii din momentul apariţiei păcatului în lume, cu Geneza 1:31, care descrie o creaţie originară foarte bună. 37 Geneza 1:2. 38 Psalmii 90:4; 2 Petru 3:8. 39 Hasel (nota 9). 40 Pentru unele opinii nu foarte vechi, dintre care nu toate se încadrează în conceptul alegoriei, vezi: (a) Bailey (nota 4a); (b) Ross (nota 1ge); (c) Van Till, H.J., Snow, R. E., Stek, ]. H., şi Young, D. A., 1990, Portraits ofCreation: Biblical and Scientific Perspectives on the Wor!d's Formation, Grand Rapids, Michigan, Wm. B. Eerdmans Publishing Co. 41 2 Petru 3:3-6. Vezi capitolul 18 pentru mai multe detalii privind această profeţie. 42 1 Petru 3:20; 2 Petru 2:5. 43 Romani 5:12-14; 1 Corinteni 11:8; 15:22,45; 1 Timotei 2:13,14. 44 Evrei 11:4-7. Se dezbate de secole dacă Pavel este autorul Epistolei către evrei; el este însă cel mai probabil candidat. Nu se cunoaşte niciun alt lider al bisericii din timpul său care să fi putut aduce argumentele profunde folosite în această epistolă. 45 Matei 19:4-6; Marcu 10:6. 46 Matei 24:37,38; Luca 17:26,27.

C.·\\I'ITOJ.lIL:!1 - \\'.~IU.'\\\"TE AJ.JtIi:'-::\\II\\'F ÎCiTIiL UtF.'\\lIL SI F\\(lIlinl' 47 Isaia 54:9. 48 Exodul 20:11; 31:17. 49 Numeri 23:19; Psalmii 119:163; Proverbele 12:22; Isaia 45:19; Tit 1:2; Evrei 6:18; Apocalipsa 21:8. 50 Vezi capitolul 17. 51 Toulmin, S., 1989\",The historicization of natural science: its implications for theology\", în Kiing, H., şi Tracy, D. (ed.), Paradigm change in theology: a symposium for the future, Kăhl, M. (trad.), New York, The Crossroad Publishing Co., p. 233-241 (titlul în original: Theologie- Wohin? and Das Neue Paradigma von Theologie). 52 Spring, B., 1985,,,A conversation with Cari Henry about the new physics\", Christianity Today (1 februarie):26. 53 Weinberg, S., 1992, Dreams ofa Final7heory, New York, Pantheon Books, Random House, p.257,258. 54 Pentru o prezentare a acestui proces în Biserica Metodistă Unită, vezi: Ching, K., 1991, \"The practice oftheological pluralism\",Adventist Perspectives 5(1):6-11. 55 Kelley, D. M., 1972, 1977, Why Conservative Churches Are Growing: A Study in Sociology of Religion, ed. a 2-a, San Francisco/New York/Hagerstown, Harper & Row. 56 Niebuhr, H. R., 1957, The Social Sources ofDenominationalism, New York, Meridian Books, p.19,20. 57 Vezi, de exemplu: (a) Marsden, G. M., 1994, The Soul ofthe American University: From Protestant Establishment to Established Nonbelief, New York/Oxford, Oxford University Press; (b) Marsden, G. M., şi Longfield, B. J. (ed.), 1992, The Secularization of the Academy, New York/Oxford, Oxford University Press; (c) Sloan, D., 1994, Faith and Knowledge: Mainline Protestantism and American Higher Education, Louisville, Kentucky, Westminster John Knox Press.

c.Âdevărul este adesea eclipsat, dar niciodată distrus. [Titus 1JviusI} Dece ne aflăm aici? Această întrebare este strâns legată de întrebarea pe care am pus-o în primul capitol: Cine are dreptate - ştiinţa sau Scriptura? Ştiinţa, în aspectul ei naturalist modern, lasă să se înţe­ leagă că omul nu are niciun scop. Scriptura sugerează că existenţa are sens şi că omul are un scop, din care o parte este aceea de a-i ajuta pe semeni. În capitolele anterioare, am examinat problemele dificile cu care se confruntă creaţia, evoluţia şi variantele intermediare. Pentru a evalua aceste proble- me, ne va fi de folos un scurt rezumat al concluziilor anterioare. RECAPITULARE2 Mulţi se întreabă în mod serios: Cine are dreptate - ştiinţa naturalistă sau Scriptura? Căutând un răspuns, este important să reţinem că tiparele 37'1

umane de gândire tind să urmeze \"climatul de opinie\" predominant. Prin urmare, trebuie să fim atenţi să fixăm ancorele viziunii noastre asupra lumii de cele mai sigure date. În procesul de căutare a adevărului, ar trebui să folosim o bază cât mai largă cu putinţă, care să includă şi ştiinţa, şi Scriptura, opţiuni nu atât de diferite fundamental una de alta cum se presupune în mod curent. O întrebare mai importantă este: Ce adevăruri găsesc atunci când examinez şi ştiinţa (ca metodologie), şi Scriptura? Ştiinţa naturalistă sprijină puternic modelul evoluţionist al originilor. Probabil că cea mai serioasă provocare pentru acest model este problema originii vieţii. Cele mai simple forme de viaţă au sute de molecule diferite, extrem de complexe, burduşite cu informaţii, specializate şi delicate, care nu ar putea să apară de la sine, cel puţin nu în concentraţiile necesare pentru a forma orice tip de sistem viu. După două secole de conjectură, evoluţi­ oniştii nu au reuşit să găsească un mecanism satisracător pentru modelul lor. Explicaţiile pentru originea organismelor vii sunt şi mai dificile atunci când luăm în considerare organismele avansate. Acestea au sisteme fiziolo- gice bine dezvoltate, complicate şi interdependente, care de obicei nu sunt funcţionale până când nu sunt prezente toate părţile fundamentale. Nu pare plauzibil ca astfel de sisteme să fi apărut brusc, dintr-o multitudine de mutat,ii aleatorii simultane, a căror direct,ie de schimbare nu urmează nicio viziune. Dacă astfel de sisteme s-au format treptat, nu pare plauzibil nici ca părţile nefuncţionale aflate în dezvoltare să reziste presiunii supravieţuirii celui mai adaptat, presiune presupusă de obicei pentru procesul evoluţionist, care ar tinde să elimine aceste părţi inutile. Mai mult, nu vedem organe noi formându-se acum în organisme. Atunci când se pune problema originii omului, explicaţiile mecaniciste nu răspund cu uşurinţă la întrebarea privind însuşirile noastre mentale speciale, cum ar fi moralitatea şi liberul-arbitru. Problema originilor a devenit şi mai complicată odată cu descoperirea sis- temelor \"programate\", cum ar fi codul genetic, sistemele complicate de control al genelor şi sistemele de corectare pentru copierea ADN-ului. Din câte ştim noi, asemenea tipuri complexe de programe nu apar spontan; ele par să repre- zinte un proiect inteligent, aşa cum ne-am aştepta din partea unui Creator. Fosilele descoperite în straturile sedimentare ale Pământului reflectă o tendinţă generală, dar slabă, de progresie de la organisme simple la orga- nisme complexe. Evoluţioniştii o interpretează ca pe o dezvoltare evoluti- vă treptată, însă tiparul fosiI descoperit ar implica rate de evoluţie foarte neregulate, multe grupe majore de organisme apărând extrem de rapid. Creaţioniştii interpretează această tendinţă generală de la forme simple la forme complexe ca rezultat al factorilor activi în timpul potopului descris JXU

în Geneza, precum şi al distribuţiei organismelor înainte de potop. Distri- buţia actuală a organismelor vii urmează în linii mari tot acelaşi tipar (de la simplu la complex), dacă începem de sub fundul mării şi continuăm până la regiunile de la altitudini mai mari. Ne-am aştepta să găsim această ordine şi în sedimentele care provin din regiuni erodate treptat de apele în creştere ale potopului. \"Explozia cambriană\" a tipurilor fundamentale de animale ar reprezenta mările joase antediluviene. Lipsa generală a formelor fosile intermediare (verigile lipsă) între categoriile majore de organisme indică faptul că evoluţia nu a avut loc. Întreruperile sunt deosebit de izbitoare între categoriile majore de plante şi animale (încrengături şi diviziuni), zone unde ne-am aştepta să găsim cel mai mare număr de forme intermediare. Geologia acceptă din nou interpretări catastrofice ale istoriei Pămân­ tului. Creaţioniştii propun ideea că potopul global descris în Geneza a produs o mare parte din straturile sedimentare ale Pământului, ceea ce implică un ritm rapid de depunere în timpul anului potopului. Printre do- vezile în acest sens se numără: caracterul neobişnuit de răspândit al unora dintre aceste depuneri, aşa cum ar fi de aşteptat în cazul unei activităţi diluviene majore; neobişnuitele, dar abundentele dovezi de activitate sub- marină de pe continente; sistemele ecologice incomplete şi lipsa dovezilor care să vină în sprijinul numeroaselor milioane de ani propuse a se fi scurs între unele dintre straturile din care lipsesc porţiuni majore ale coloanei geologice. Eroziunea ar trebui să fie deosebit de pronunţată în dreptul unor astfel de întreruperi, în schimb este foarte redusă ori lipseşte. Rata lentă de creştere a recifelor de corali este considerată o provocare pentru o creaţie recentă, dar recifele vii pot uneori să crească rapid şi multe presupuse recife fosile au suferit reinterpretări considerabile. Straturile fosilifere ale Pământului Gonţin dovezi de activitate biologică, cum sunt cărările şi canalele tubulare. Necreaţioniştii le consideră dovezi ale unor perioade lungi, în timp ce creaţioniştii le văd ca pe un rezultat al activităţii organismelor în timpul anului potopului. Datarea radiometrică este prezentată ca o provocare serioasă la adresa cre- aţiei recente descrise de Scriptură, însă atât creaţioniştii, cât şi necreaţioniştii ajustează datele obţinute în urma datării cu carbon-14la ceea ce ei consideră a fi timpul real, doar că ajustările propuse de creaţionişti sunt mai mari. Multe date radiometrice sunt inconsecvente şi multe sunt consecvente. Creaţioniştii sugerează o varietate de condiţii în timpul potopului descris în Geneza, con- diţii care ar modifica datele radiometrice. Este greu de crezut că o catastrofă globală cum este potopul nu ar afecta aceste sisteme de datare. În plus, ritmul în care au loc în prezent o serie de schimbări geologice, cum ar fi eroziunea,

activitatea vulcanică şi înălţarea munţilor, sugerează că, în trecutul geologic, a existat mult mai puţin timp decât cel propus de datările radiometrice. Ştiinţa empiric, aşa cum se practică în prezent, este o metodă care reu- şeşte cu foarte mare succes să descopere adevărul despre natură, dar ştiinţa nu se descurcă la fel de bine atunci când se ocupă de evenimente trecute nerepetabile (ştiinţa istorică) şi nu are nicio contribuţie semnificativă în zona moralităţii, a finalităţii sau a religiei. Biblia, pe de altă parte, acoperă aceste arii şi include în plus şi unele informaţii ştiinţifice. Este certificată de dovezi externe geografice, istorice şi arheologice şi de o neobişnuită capacitate pro- fetică, prevestind inclusiv conflictele actuale cu privire la creaţie şi potop3. Explică suferinţa din natură drept consecinţă a deciziilor greşite pe care le iau cei care au libertate de alegere. Deşi s-au ridicat o serie de probleme în legătură cu relatarea biblică despre începuturi, există răspunsuri satisracătoare. Ştiinţa naturalistă se confruntă cu o dilemă pe măsură ce apar tot mai multe dovezi care pun probleme evoluţiei. Aceasta este cel mai bun model pe care-l poate propune ştiinţa dacă rămâne între limitele unei filoso- fii naturaliste. Oamenii de stiintă se opun renuntării la această pozitie sit ,, ,, adoptării de soluţii alternative, cum ar fi creaţia, care ar rezolva dilema. Unii sugerează că Dumnezeu Şi-ar fi desraşurat actul creator pe parcursul unor lungi perioade sau că El doar a iniţiat viaţa primordială ori că a folosit procesul evoluţiei pentru a crea. Pe lângă unele probleme menţionate mai sus, asemenea opinii intermediare între creaţie şi evoluţie suferă şi de lipsa dove- zilor. Nici datele ştiinţifice, nici Scriptura nu sugerează în mod direct aceste variante. Lipsa dovezilor care să le susţină se reflectă şi în lipsa unor definiţii ale lor. Ele sunt interesante, dar au un grad excesiv de mare de conjectură. Pentru autorul prezentului volum, modelul creaţiei este cel mai logic dintre toate, după cum vom arăta în continuare. SUPREMAT, IA IDEILOR PREDOMINANTE În 1712, doi membri ai Parlamentului din Londra - ducele de Hamil- ton şi lordul Mohun - au avut o confruntare dezastruoasă. Ei se jude- cau de 11 ani şi, în consecinţă, nu erau cei mai buni prieteni. În timp ce discuta cazul lor cu un judecător, ducele de Hamilton a comentat că în cazul unuia dintre martori, care îi era favorabil lordului Mohun, nici adevărul, nici dreptatea nu erau de partea lui. Reacţia lordului Mohun la acest comentariu degradant a fost aceea de a sugera că adevărul şi dreptatea erau de partea ducelui de Hamilton în aceeaşi măsură în care erau şi de partea martorului. Ducele nu a reacţionat la această zeflemea şi, -'112

( )1< J( ; 1:\\ 1 \\ n III. .\\. R\" III plecând, l-a salutat curtenitor pe lordj nimeni nu bănuia cât de serioasă era animozitatea dintre cei doi. În seara aceea, un mesager din partea lordului Mohun a încercat de două ori să-I găsească pe duce pentru a-l provoca la duel. În cele din urmă, mesagerul l-a găsit într-o tavernă şi i-a dat mesajul. Ducele a acceptat provocarea şi au stabilit ca întâlnirea să fie peste două zile, duminică, 15 noiembrie, la 7:00 dimineaţa, în Hyde Park. Aşa cum era obiceiul, au fost numiţi şi asistenţi (secunzi) la duel. La data programată, participanţii s-au întâlnit şi s-au pregătit pentru luptă. Când totul a fost gata, cei doi adversari şi-au scos spadele şi s-au atacat cu disperare. Lordul Mohun a murit pe loc, iar ducele de Hamilton s-a stins în timp ce servitorii săi îl purtau pe braţe4• Disputa fusese rezolvată. Un asemenea comportament ne poate părea ciudat, dar odinioară era la modă Să-ţi protejezi onoarea prin duel. Aceste dueluri de onoare, care au devenit predominante în Evul Mediu, încercau să remedieze ofensele personale. Nu sfârşeau întotdeauna cu un deces, dar, din nefericire, uneori acesta era epilogul. Obiceiul nobililor de a purta sabie ca accesoriu de zi cu zi înlesnea asemenea confruntări. Ca pretexte pentru un duel de onoare erau folosite cele mai mărunte întâmplări, cum ar fi disputele de la jocurile de cărţi sau de la luptele de câini. Practica a devenit foarte populară în Franţa şi era obişnuită în Italia, Germania, Rusia, Anglia şi Irlanda. Con- form relatărilor istorice, în Irlanda aveau loc nu mai puţin de 23 de dueluri zilnic5, dar erau atât de comune, încât erau raportate doar dacă unul sau ambii adversari mureau. În Franţa, în timpul domniei lui Henric al IV- lea, peste 4 000 de \"gentilomi\" şi-au pierdut viaţa în duel într-o perioadă de 18 ani6• În timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea, se povesteşte că, dimineaţa, întrebarea obişnuită era: \"Ştii cine s-a luptat ieri?\" şi, după cină: \"Ştii cine s-a luptat de dimineaţă?\" Într-o perioadă de 20 de ani, s-au emis 8 000 de graţieri pentru crime asociate cu duelurile7• Mentalitatea acestui moft nu era complexă, dar este greu de apreciat. Onoarea personală, orgoliul şi răzbunarea predominau asupra altor valori, inclusiv asupra vieţii în sine. Aşa cum comenta Joseph Addison în The Spectator [Spectatorul]: \"Moartea nu este de-ajuns să-i descurajeze pe oamenii care-şi fac un titlu de glorie din a o dispreţui.\"8 În mintea prea multor oameni, mândria şi răzbunarea pentru prepuse afronturi au întâie- tate în faţa tuturor celorlalte valori. Această practică devastatoare nu avea aprobarea tuturor şi mulţi mo- narhi au încercat s-o înăbuşe, deşi unii dintre ei participau pasiv la ea. În Anglia, Francis Bacon a perceput dificultatea problemei. El sublinia, în acuzaţia lui împotriva duelurilor, că \"rădăcina acestei ofense este încăpă- .110

CAI'IIOLl'I.~:: - C.\\ 11\\.'\\ Cl'I\" II- UF 1-1\"--'1 ţânarea: pentru că ea dispreţuieşte moartea, care este pedeapsa supremă\"9. Bacon propunea să fie atacaţi acei factori care duceau la duel, şi nu duelul în sine; practica a continuat totuşi. S-au dat multe legi împotriva duelului, care includeau chiar şi pedeapsa cu moartea, în Polonia, Munchen şi Napoli. Monarhia franceză s-a opus în mod deosebit acestei practici şi mulţi supravieţuitori ai duelurilor au fost executaţi în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea; duelul a supravieţuit totuşi monarhiei franceze. În Statele Unite, practica a ajuns populară abia la începutul secolului al XIX-lea, când s-a răspândit rapid, în special în SudlO• Între timp, duelul a început să piardă din popularitate şi respect. Batjo- cura şi pedepsele jenante pentru participanţi, cum ar fi spânzurarea trupu- rilor celor decedaţi în duel, au început să domolească această practică. S-au scris multe despre implicaţiile duelurilor. Unii, cum ar fi Jonathan Swift, au sugerat că nu este nimic rău în faptul că haimanale şi neghiobi se îm- puşcă între eFI; alţii au etichetat duelul drept un comportament animalic, o crimă sau o sinucidere. Din fericire, aşa-numitul duel de onoare nu mai este la modă. Această paradigmă distrugătoare de viaţă a apus. Duelarea ilustrează bine cât de puternică este influenţa paradigmelor, în ciuda lipsei de logică pe care o au şi a consecinţelor groaznice care rezultă din ele. Practica a durat sute de ani. Am menţionat în capitolele anterioare teoria contractării Pământului, vânătoarea de vrăjitoare şi alchimia ca alte exemple de idei dominante care, la fel, au venit şi au dispărutl2 • Acesta este un avertisment să nu ne bazăm viziunea asupra lumii doar pe \"climatul de opinie\" acceptat, care astăzi poate fi, dar mâine poate să dispară. EVALUAREA MODELELOR ORIGINILOR Dominaţia paradigmelor ridică problema dacă nu cumva creaţia şi evoluţia sunt doar mode temporare în panorama continuă de idei în schimbare. Eu aş spune că nu. Există adevăr în toate şi e de aşteptat ca adevărul să supra- vieţuiască erorii. Conceptul creaţiei este foarte longeviv, dar nu longevitatea trebuie să fie neapărat testul final al adevărului. Am putea întocmi o listă cu argumente în favoarea creaţiei şi alta cu argumente în favoarea evoluţiei şi am putea să vedem care este mai lungă. O listă de argumente care susţin în mod direct conceptele intermediare între creaţie şi evoluţie, cum ar fi evoluţia teistă şi creaţia progresivă, ar fi remarcabil de scurtă, dar este posibil ca lungimea listei să nu fie deosebit de semnificativă, întrucât unele argumente sunt mai bune decât altele. În evaluarea noastră, am face bine să acordăm o atent,ie specială şi calităţii argumentelor. Sunt importante şi cantitatea, dar şi calitatea.

ORICI:'\\1 - :\\RlrJ .'\\. R\"TII Recapitularea de mai sus trece în revistă un număr de argumente ştiin­ ţifice în favoarea modelului biblic al originilor. Este semnificativ faptul că putem găsi date biologice, istorice, arheologice, paleontologice şi geologice care confirmă Biblia. Şi mai important este faptul că găsim atât de multe dovezi care sprijină Biblia în condiţiile în care sute de mii de oameni de ştiinţă interpretează ştiinţa în cadrul paradigmei evoluţioniste, în timp ce numai o mână de oameni de ştiinţă aderă la paradigma creaţiei. Care ar fi tabloul dacă jumătate din oamenii de ştiinţă ar fi de o parte a problemei şi jumătate de cealaltă? Aş îndrăzni să afirm că datele examinate şi concluziile privind originile ar fi enorm de diferite decât sunt acum, în contextul do- minaţiei evoluţiei. Datele care sprijină modelul biblic nu sunt greu de găsit. Ne confruntăm totuşi cu o altă întrebare persistentă: Poate ştiinţa, care are un succes atât de mare pe tărâm experimental, să greşească atât de mult în privinţa problemei originilor noastre? Succesul ne poate orbi cu uşurin­ ţă. Ştiinţa are un succes atât de mare pe tărâm experimental, încât poate fi înclinată să fie excesiv de încrezătoare în alte arii, cum ar fi s, tiint,a istorică. Şi Napoleon, şi Hitler au căzut în capcana fatală a excesului de încredere. În ciuda activitătii unei vaste mult,imi de oameni de \"stiintă, exis,tă putine ) dovezi certe în favoarea teoriei generale a evoluţiei. Filosoful Huston Smith, referindu-se la evoluţie, şi-a exprimat îngrijorarea: \"Evaluarea noastră personală este că, în cazul niciunei alte teorii ştiinţifice, mintea modernă nu îşi pune atât de multă încredere în atât de puţine dovezi, luate proporţional, adică în dovezi care, în comparaţie cu cantitatea care ar fi necesară pentru fundamentarea teoriei în absenţa dorinţei de a crede, sunt atât de insuficiente.\"!3 Iar fizicianul Wolfgang Smith îşi exprimă îngrijora- rea privind calitatea datelor ştiinţifice care susţin evoluţia: \"Problema este însă că doctrina evoluţiei a străbătut lumea nu prin forţa meritelor sale şti­ inţifice, ci exact în calitatea ei de mit gnostic. De fapt, ea afirmă că fiinţele vii se creează singure, ceea ce, în esenţă, este o afirmaţie metafizică. Acest lucru în sine implică faptul că teoria este neverificabilă ştiinţific (un fapt care, întâmplător, a fost destul de des indicat de filosofii ştiinţei). Astfel, în ultimă analiză, evolu,tionismul este, în realitate, o doctrină metafizică împodobită în ves, minte s\"tiintifice.\"!4 Este evoluţia o paradigmă efemeră destinată uitării? Mă voi reţine de la speculaţii. Aş spune numai că, dacă evoluţia nu reuşeşte să producă date mai semnificative care să o susţină, supravieţuirea ei pare precară. Descoperirile ştiinţifice mai recente în domeniul biologiei moleculare fac ca problema supravieţuirii ei să fie deosebit de fragilă!5. Totuşi ideile care nu au o bază solidă, ca alchimia şi duelul de onoare, pot să domine timp de multe secole.

Un alt aspect merită să fie menţionat când evaluăm imaginea de ansam- blu. Actul creaţiei în sine, ca eveniment miraculos, este foarte dificil de eva- luat din punct de vedere ştiinţific, deşi consecinţele creaţiei, aşa cum sunt ele văzute în complexitatea din natură, se pot evalua uşor. Potopul descris în Geneza este într-o oarecare măsură mai uşor de analizat în straturile geologice, dar aici avem încă de luptat cu ştiinţa istorică. Înseamnă aceasta că creaţia este un concept iraţional? Eu aş spune că nu. Datele solide ale biologiei moleculare şi trăsăturile rocilor care indică o depunere rapidă con- firmă caracterul raţional al creaţiei. Totuşi, în parte, importanţa dovezilor în favoarea creaţiei nu constă în observaţii directe, ci în eşecul variantelor alternative - cum este evoluţia - de a oferi un mecanism plauzibil. Toate acestea sunt puncte importante care au legătură cu problema originilor. Poate că nu suntem la fel de mulţumiţi cu dovezi indirecte aşa cum am fi în cazul unor observaţii directe, dar uneori este tot ce avem şi ar trebui să folosim la maximum toate informaţiile pe care le avem la dispoziţie. CONCLUZII Iată evaluarea mea personală: nu pot accepta ideea că nu există Dumnezeu. Natura este prea complexă şi existenţa prea plină de semnificaţie ca să pot crede că toată complexitatea şi tot echilibrul delicat pe care le văd în jur sunt pur accidentale. Trebuie să existe un Proiectant. Dacă acest Proiectant există, m-aş aştepta la o anume comunicare plină de sens din partea Sa. Ar fi un Creator straniu dacă ne-ar proiecta gândirea şi minţile conştiente doar pentru a nu comunica deloc cu noi. Eu mă aştept la comunicare şi caut acea comuni- care. Scriptura este cel mai bun candidat. Scrisă de mai bine de 20 de autori care au pretins că au o revelaţie specială, Biblia are o neobişnuită coerenţă internă şi o neobişnuită corespondenţă externă cu istoria, arheologia şi natura. Nu găsim răspunsuri la toate întrebările, dar, dintre toate modelele luate în considerare, creaţia este cea mai logică şi răspunde la cele mai multe întrebări. Când examinez modelele care presupun o origine datorată lui Dumne- zeu, dar întinsă pe parcursul unor perioade de timp lungi, cum ar fi evoluţia deistă, evoluţia teistă sau creaţia progresivă, niciunul nu este la fel de con- vingător pentru mine cum este creaţia. Aceste modele sunt prea \"depen- dente\" de absenţa datelor. Un motiv pentru a crede în creaţie îl constituie dovezile depunerii rapide a straturilor geologice17• Un altul este Scriptura, care nu este o carte obişnuită18 • Dacă există Dumnezeu, iar Biblia este cu- vântul Lui, pare dificil să împăcăm acel cuvânt, care vorbeşte clar despre o creaţie recentă, cu diferitele variante alternative. Dacă este să-L acceptăm

pe Dumnezeu în calitate de creator, aşa cum o fac multe din opiniile inter- mediare, trebuie să reţinem că Dumnezeul descris în Scriptură ar fi putut crea la fel de bine recent, ca şi în decursul unui timp îndelungat. Dumnezeu nu are nevoie de un proces de creaţie episodică de-a lungul unor eoni de timp; în plus, El Însuşi afirmă că a creat totul în şase zile19• Mulţi din cei ce acceptă variantele intermediare între creaţie şi evoluţie ac- ceptă cu uşurinţă şi speranţa mântuirii veşnice acordate de Isus Hristos, deşi resping efectiv aprobarea Sa privind relatările biblice despre creaţie şi potop20. În esenţă, am putea fi la fel de consecvenţi acceptând aprobarea Lui pri- vind creaţia şi potopul şi respingându-I mântuirea. Ne-a înşelat oare Hristos atunci când a tratat creaţia şi potopul ca nişte relatări faptice? Am putea la fel de bine să abordăm problema sincer: Isus Hristos ori a fost Fiul lui Dumne- zeu, ori a fost un impostor care S-a dat drept Fiul lui Dumnezeu. Dacă a fost impostor, mântuirea pe care o propune creştinismul, Biblia şi toată valoarea ei explicativă sunt o iluzie. Ne-am întors la evoluţia naturalistă, cu numeroasele ei probleme. Dacă Isus Hristos chiar a fost Fiul lui Dumnezeu, nu ne-am aştepta să ne înşele în privinţa problemei importante a originilor. Mă surprinde că, în ciuda insuficienţei dovezilor care să-I susţină, con- ceptul de evoluţie încă dăinuie21 • Probabil că o asemenea persistenţă poate fi explicată cel mai bine pe temeiuri sociologice, în mod asemănător cu alte paradigme sau tendinţe care au rezistat uneori secole întregi, Iară a avea o bază de sprijin foarte solidă. Ştiinţa aceasta puternică ce încearcă să răspundă marilor întrebări ale existenţei în cadrul sistemului ei naturalist limitat de explicaţii încurajează credinţa în evoluţie. Evoluţia este cea mai bună explicaţie a originilor pe care o poate produce, dar, în opinia mea, îi lipseşte plauzibilitatea. Ştiinţa poate produce interpretări noi care să pună creaţia sub semnul întrebării, dar până nu va produce un model care expli- că mai bine complexitatea din natură şi caracterul plin de sens al existenţei, abordarea ei nu poate răspunde unora din cele mai profunde întrebări ale noastre. În calitate de căutare a cunoaşterii, ştiinţa ar trebui să devină mai conştientă de sfera ei limitată de specialitate şi să accepte valoarea altor discipline, recunoscând în cadrul poziţiei sale metodologice că şi alte arii au contribuţii demne de încredere la căutarea adevărului. Atunci şi numai atunci poate ştiinţa să fie semnificativ în acord cu adevăruL Am început acest capitol cu întrebarea: De ce ne aflăm aici? Evaluarea mea personală este că creaţia răspunde mai bine la această întrebare decât alte modele. Creaţia are o contribuţie semnificativă, rezonabilă şi satisfă­ cătoare la marile probleme ale adevărului, sensului, scopului, datoriei şi destinului nostru personal.

('Ai'!TOLL! 22 - (,kfEl'-,\\ CI'\\\"!1'-:Tl DI FI:\"<.\\I Unii îs,i stabilesc viziunea asupra lumii exclusiv pe baza s\"tiintei. Des,i merită respectul nostru, ştiinţa reprezintă o viziune incompletă asupra lumii. Alţii îşi întemeiază viziunea exclusiv pe baza Scripturii, dar şi aceasta este o viziune restrânsă, iar Scriptura ne încurajează să învăţăm din creaţia lui Dumnezeu22• Pentru mine, o abordare mai satisracătoare este aceea de a uni s, tiint,a cu Scriptura. - NOTE DE FINAL 1Titus Livius, c 10, History ifRome, XXII, citat în: Mencken, H. L. (ed.), 1942,ANew Dictionary if Quotations on Historical PrinciplesfromAncient andModern Sources, New York, Alfred A. Knopf, p. 1220. 2 Această recapitulare se bazează pe materialul prezentat în capitolele anterioare. Documentarea care sprijină opiniile emise se găseşte, în ordine, în capitolele 1-2l. J 2 Petru 3:3-6. 4Aşa cum este relatat în: Mackay, C., [1852]1932, Extraordinary Popular Delusions and the Madness ofCrowds, New York, Farrar, Straus and Giroux, p. 68l. 5 (a) Mackay, p. 686 (nota 4). Printre alte referinţe cu privire la dezvoltarea istorică a duelării se numără: (b) Basnage, M., 1740, Dissertation historique sur les duels et les ordres de chevalerie, ed. rev., Basel, Jean Christ, p. 4; (c) Bataillard, P. c., 1829, Du duel, considere sous le rapport de la morale, de I'histoire, de la legislation et de l'opportunite d'une loi repressive, Paris, p. 14. 6 Mackay, p. 666 (nota 4). 7 Ibidem, p. 668. 8Addison, J., [f.d.], 1he Spectator: Religious, Moral, Humorous, Satirical, and Critical Essays, voI. 2, New York, Hurst & Co., p. 210. 9 Bacon, F, 1614, 1he Charge of Sir Francis Bacon Knight, His Maiesties Attourney GeneralI, Touching Duells, Londra, Robert Wilson, p. 18. 10 Kane, H. T., 1951, Gentlemen, Swords and Pistols, New York, William Morrow & Co., p. x. 11 Aşa cum este relatat în Mackay, p. 679 (nota 4). 12 Vezi capitolul 2. 13 Smith, H., 1976, Forgotten Truth: 1he Primordial Tradition, New York/Hagerstown/ San Francisco, Harper & Row, p. 132. 14 Smith, W., 1988, Teilhardism and the New Religion: A 1horough Analysis ofthe Teachings of Pierre Teilhard de Chardin, Rockford, Illinois, Tan Books and Publishers, p. 242. 15 Vezi capitolul 8. 16 Vezi capitolele 10 şi 14. 17 Vezi capitolele 13 şi 15. 18 Vezi capitolele 1 şi 18. 19Exodul20:1l. 2°Matei 19:4-6; 24:37,38; Marcu 10:6; Luca 17:26,27. Aceste versete şi altele care exprimă aprobarea unor autori biblici sunt discutate în capitolul2l. 21 Vezi capitolele 4--8 şi Il. 22 De exemplu, Psalmii 19:1-4, Romani 1:19,20. 388

389

GLOSAR DE TERMENI TEHNICI Adevăr: Ceea ce este în conformitate cu faptele sau realitatea. ADN: Abreviere uzuală pentru acidul dezoxiribonucleic, care formează molecule lungi în formă de lanţ, ce codifică informaţia genetică a unui or- ganism. Moleculele de ADN pot avea milioane de baze nucleotide ataşate una alteia. Vezi Nucleotidă. Alchimie: Demersul, în special în timpul Evului Mediu, de a încerca elibe- rarea de diverse elemente. Cuprindea transmutarea metalelor de bază în aur şi căutarea \"elixirului vieţii\". Aminoacid: Moleculă organică ce conţine o grupare amino purtătoare de azot. Aminoacizii sunt molecule (biomonomeri) care se combină pentru a forma proteine. Organismele vii au 20 de tipuri de aminoacizi. ARN: Abreviere uzuală pentru acidul ribonucleic, similar cu ADN-ul, cu un tip puţin diferit de zaharidă şi un şir uşor diferit de baze nucleotide. Vezi ADN şi Bază nucleotidă. Bazalt: Rocă vulcanică de culoare închisă, cu cristale fine, formate prin răcirea mai rapidă a magmei. Bază (deADN): Vezi Bază nucleotidă. Bază nucleotidă: Moleculă de formă inelară care conţine azot, fiind una din unităţile de bază ale nucleotidelor. Cele cinci tipuri diferite care se găsesc în ADN şi ARN sunt adenina, guanina, citozina, uracilul (numai în ARN) şi timina. Vezi Nucleotidă. Biblia: Cuvântul lui Dumnezeu scris de profeţi inspiraţi. Biomonomer: Moleculă organică relativ simplă, cum ar fi un aminoacid sau o nucleotidă, care se combină cu multe alte molecule similare pentru a forma biopolimeri lungi. Biopolimer: Moleculă mare de forma unui lanţ, care constă în biomonomeri legaţi chimic. Vezi Biomonomer.

Calcar: Rocă sedimentară conţinând, în proporţie de peste 50%, CaC01, adesea de culoare albă spre gri, produsă prin precipitarea oxidului de calciu din apa de mare fie în mod anorganic, fie prin intermediul organismelor vii. Cambrian: Prima diviziune (perioadă) a părţii fanerozoice a coloanei ge- ologice. Este cea mai de jos unitate care abundă în fosile. Catastrofism: Teorie în care fenomene care depăşesc modul în care cu- noaştem noi natura în prezent au modificat extrem de mult scoarţa terestră prin evenimente violente, bruşte şi de scurtă durată, mai mult sau mai puţin globale. Ceas molecular: Concepţia potrivit căreia schimbările din acizii nucleici se produc într-un ritm constant, putând fi folosite astfel pentru a estima cronologia schimbărilor evoluţioniste. Cenozoic: Ultima dintre cele trei diviziuni principale ale fanerozoicului. Vezi Fanerozoic. Clasă: Vezi Clasificarea organismelor. Clasificarea organismelor: Biologii utilizează sistemul ierarhic de mai jos. Fiecare categorie de sub prima este o subdiviziune a celei de mai sus. Regn Încrengătură (la animale) / Diviziune (la plante) Clasă Ordin Familie Gen Specie Coloanăgeologică: Reprezentare a aranjării pe verticală şi clasificare a subdi- viziunilor straturilor de roci ale Pământului sau uneori doar o parte a acesteia. Creaţie: Concepţia biblică despre începuturi. Dumnezeu Şi-a terminat creaţia în şase zile literare, cu câteva mii de ani în urmă. Creaţie progresivă: Concepţia că Dumnezeu a creat viaţa pe Pământ într-o serie de etape progresive pe parcursul unor îndelungate perioade de timp. Curent de turbiditate: Curent descendent, submarin, care constă în sedi- mente suspendate. Are o densitate mai mare decât apa şi curge cu un tipar caracteristic, lăsând un depozit caracteristic larg răspândit, numit turbidit. Curgeri de grohotiş: Mişcări de masă care implică sol, noroi şi fragmente de rocă, în care majoritatea particulelor sunt mai mari decât granulele de nisip. Deriva continentelor: Deplasarea continentelor până în poziţia actuală, cauzată de mişcarea plăcilor subiacente din litosferă. Vezi şi Tectonica plăcilor. Diluviu: Vezi Potopul din Geneza.

Disconformitate: o neconformitate unde există dovezi de eroziune între straturile paralele care se află deasupra şi dedesubtul disconformităţii. Vezi Neconformitate. Diviziune (la plante): Vezi Clasificarea organismelor. Ecosistem: O comunitate de organisme care interacţionează între ele. Empirism: Convingerea că experienţa senzorială se află la originea cu- noasterii si a cunostintelor. \" \" pe un continent sau pe platforma continentală, Epicontinenta1: Situat cum ar fi o mare epicontinentală. Episodică: Rată de schimbare care fluctuează sporadic. Evoluţie: Dezvoltare de la simplu la complex. Evoluţia biologică include de obicei originea viet,ii din materie nevie s,i dezvoltarea ulterioară a or- ganismelor complexe din organisme simple, pe parcursul eonilor de timp. Evoluţie deistă: Concepţia că Dumnezeu, considerat de obicei imperso- nal, a dat naştere universului şi posibil vieţii cândva, în trecutul îndepărtat, fără ca, în prezent, să fie implicat activ. Evoluţie panteistă: Concepţie conform căreia Dumnezeu este natura şi că El progresează odată cu aceasta, pe măsură ce ea evoluează. Evoluţie teistă: Concepţie conform căreia viaţa s-a dezvoltat pe parcursul unor perioade de timp lungi, ca rezultat al acţiunii lui Dumnezeu asociate cu un proces evoluţionist. Explozia cambriană: Termen aplicat faptului că, pe măsură ce urcăm pe coloana geologică, găsim deodată aproape toate încrengăturile de animale din cambrian. Termenul se referă la ceea ce evoluţioniştii consideră un fenomen \"exploziv\" de evoluţie rapidă. Familie: Vezi Clasificarea organismelor. Fanerozoic: Porţiunea din coloana geologică care se întinde de la cambri- an până în zilele noastre. Conţine numeroase fosile, iar geologii o împart în erele paleozoică, mezozoică şi cenozoică. Formaţiune: Un grup de straturi de roci sau un corp de roci vulcanice ori metamorfice care are anumite caracteristici unice, comune unităţii şi dife- rite de unităţile adiacente, de obicei de dimensiuni care pot fi cartografiate. FosUă: Rămăşiţe, urme sau dovezi ale animalelor sau plantelor antice. Gaia: Ipoteza conform căreia materia vie a Pământului formează un sistem colectiv autoreglabil favorabil continuării vieţii. Gen: Vezi Clasificarea organismelor. Generare spontană: Dezvoltarea organismelor vii din materie nevie. 3'12

Geneza: Prima carte a Bibliei. Relatarea creaţiei şi cea a potopului se găsesc în primele 11 capitole ale ei. Granit: Rocă macrocristalină care constă în cristale interconectate de culoare deschisă şi închisă, nedispuse în straturi; uneori este derivată prin metamorfis- mul rocilor sedimentare, tot de origine vulcanică, în urma răcirii lente a magmei. Homeobox: Secvenţe de ADN similare, prezente într-o varietate de or- ganisme. Par să fie asociate cu genele care controlează dezvoltarea fizică. Iluminism: Mişcare filosofică din Europa secolului al XVIII-lea, care a pus la îndoială valorile şi doctrinele tradiţionale, accentuând individualismul, raţiunea şi progresul omenirii. Inginerie genetică: Manipularea informaţiei genetice a organismelor pentru a produce noi tipuri de organisme. Încrengătură (la animale): Vezi Clasificarea organismelor. Întrerupere: Discontinuitate, straturi lipsă într-o succesiune sedimentară. Lamină: Fâşie sau strat de roci sedimentare cu grosimea sub 1 cm, însă de obicei mult mai subţire. Mezozoic: Diviziunea mediană dintre cele trei diviziuni principale ale fanerozoicului. Vezi Fanerozoic. Morfologie: Studiul formei, în special cea a unui organism sau a părţilor sale componente. Mutaţie: Schimbare genetică mai mult sau mai puţin permanentă. Naturalism: Convingerea că numai explicaţiile naturale (mecaniciste) sunt valide. Exclude explicaţiile supranaturale. Neconformitate: Întrerupere în depozitarea unei secvenţe sedimentare sau între straturile care formează mărturiile stratigrafice. Nucleotidă: Unitate de bază a ADN-ului, care constă într-o bază nucleo- tidă în combinaţie cu fosfat şi o zaharidă cu cinci atomi de carbon (pento- ză, n.tr.). Ordinea bazelor nucleotide determină informaţiile genetice din ADN şi ARN. Vezi Bază nucleotidă. Ordin: Vezi Clasificarea organismelor. Orogeneză: Procesul de formare a munţilor, în special înălţarea, cutarea şi încălecarea. Paleoantropologie: Diviziune a antropologiei care se ocupă cu fosilele umane s,i cu strămosi, i lor. Paleontologie: Studiul fosilelor de plante şi animale. Paleozoic: Prima dintre cele trei diviziuni principale ale fanerozoicului. Vezi Fanerozoic. 393

Paraconformitate: Neconformitate în care nu se observă nicio suprafaţă de eroziune, dar în care albia de dedesubt şi cea de deasupra sunt paralele, o nonsuccesiune. Paradigmă: Concepţie larg acceptată ca fiind adevărată, care influenţează interpretarea datelor. Potopul din Geneza: Catastrofa universală descrisă în prima carte a Bibliei (Geneza), în cadrul căreia apele potopului au distrus lumea. Este numit uneori diluviu. Pozitivism: Credinţa în supremaţia faptelor şi fenomenelor \"pozitive\", excluzând orice speculaţie. Stipulează că singurul tip de cunoaştere este cea \"ştiinţifică\". Precambrian: Straturi de roci sub cambrian. Precambrianul este aproape lipsit de fosile, în contrast cu rocile cambrianului şi ale diviziunilor superi- oare, care conţin multe fosile. Pseudofosilă: Structură considerată fosilă, dar care mai târziu s-a dovedit a fi de origine anorganică. Raţional: Înţelept, în conformitate cu raţiunea. Recif: Afloriment proeminent de roci. Vezi Recifadevărat. Recif adevărat: Crearea lentă de către organisme marine a unei structuri rezistente la valuri. Este numită uneori bioherm sau recif autohton. Vezi Recif. Regn: Vezi Clasificarea organismelor. Religie: Angajament sau devotament faţă de un set de convingeri. Este adesea asociată cu - dar fără a se limita la - închinarea la Dumnezeu. Rocă sedimentară: Rocă formată din fragmente transportate, de obicei de apă etc., sau precipitate din diverse soluţii. Vezi Sediment. Scriptură: Vezi Biblia. Sediment: Orice particulă, de orice dimensiune, transportată sau depozi- tată după transport de către apă, vânt sau gheaţă. Specie: Grup de organisme similare care se încrucişează şi produc urmaşi cu structuri, funcţii şi obiceiuri similare. Strat: Unitate stratigrafică. Un strat (sau pat) de sediment limitat de două suprafeţe aproximativ paralele, care prezintă contacte precise (evidente vizual) între sedimente. Stromatolit: Structură sedimentară constând în lamine fine succesive. Stromatolitele sunt adesea aglomerate în movile, dar variază mult ca formă şi dimensiuni, putând avea între un milimetru şi un metru. Sunt produse

de un strat fin de microorganisme de la suprafaţa lor care captează şi/sau precipită mineralele ce formează laminele. Vezi Lamină. Subsident,ă: Afundarea unei regiuni întinse din scoart,a terestră. Ştiinţă: Procesul studierii naturii prin strângerea de date şi furnizarea de explicaţii şi interpretări ale acestora. Vezi şi Ştiinţă metodologică şi Ştiinţă naturalistă. S,tiint,ă istorică: Aspectele mai pu'tin te\"stabile si predictibile ale stiint,ei. Este asociată adesea cu studiul trecutului, care este mai subiectiv. Ştiinţă metodologică: Termen folosit în această lucrare pentru a desemna acea ştiinţă care este deschisă unui larg spectru de explicaţii, printre care şi creat,ia prin proiect inteligent. Pionierii s,tiint,ei moderne au înt,eles natura ca fiind creaţia lui Dumnezeu, ceea ce îi face oameni de ştiinţă meto- dologici. Aceasta vine în contrast cu ştiinţa naturalistă, care acceptă doar explicaţii mecaniciste. Vezi şi Ştiinţă şi Ştiinţă naturalistă. Ştiinţă naturalistă: Interpretare a naturii care permite numai fenomene naturale, excluzând astfel activitatea lui Dumnezeu sau orice este suprana- tural. Vezi şi Ştiinţă metodologică. Teologie: Ramură de studiu care se ocupă în special de Dumnezeu şi de . .relatia dintre El si lume. Tectonica plăcilor: Concepţia conform căreia plăci mari aflate sub fundul oceanelor şi sub continente sunt într-o continuă mişcare. Vezi şi Deriva continentelor. Teoria zonării ecologice: Teorie conform căreia succesiunea fosilelor în coloana geologică rezultă din distribuţia ecologică a organismelor înainte de potopul din Geneza. Apele în creştere ale potopului au distrus pe rând zonele ecologice antediluviene. Se presupune că ecologia antediluviană era diferită de ecologia actuală. Turbidit: Rocă sedimentară depozitată de un curent de turbiditate. Vezi Curent de turbiditate. Uniformism: Teorie care afirmă că procesele geologice care operează astăzi au operat în acelaşi fel şi cu aceeaşi viteză în trecut. Nu exclude unele catastrofe locale. Varvă: Strat de sedimente care constă de obicei într-o porţiune fină şi una rugoasă şi despre care se crede că s-a depozitat în decurs de un an. Vulcanică: Rocă derivată din material topit (magmă).

INDICE GENERAL A doua lege a termodinamicii 82, 94 (nota 3) Alchimist în laborator 37 (fig. 2.2) Abiogeneză 66 Alge, în roci profunde 174 Abordarea adevărului, Alites obstetricans, vezi Broasca-moaşă,false pemi{e nupţiale Alpi, depunere sedimentară întinsă 232 ingustă, nemulţumire raţă de - 54 Altruism şi evoluţie 307 largă, importanţa - 53-55 Alvarez, L. W. 225 (nota 26) Abordări multiple ale adevărului, sisteme de control in cazul- 54 dispariţia dinozaurilor 211 Acid dezoxiribonucleic, vezi ADN Acid ribonucleic, vezi ARN Ambrose, E. J. 95 (nota 19) Acizi nucleici, vezi ADN şi ARN Acritarhi, distribuţia - in mărturiile fosile 164 improbabilitatea mutaţiilor utile 89 Activitate vulcanică American Journal 0IScience şi O. C. Marsh 156 exemple de acţiune rapidă a - 213 American Naturalist şi E. D. Cope 156 rata actuală a - este prea rapidă pentru Aminoacizi 67 timpul geologic 288 configuraţie D, L 68 Activitatea vulcanică şi timpul 286-288 datare cu -, vezi Datare cu aminoacizi Adaptare Angajamentul religios al pionierilor ştiinţei moderne 50 la organismele vii 88 Animale, puteau să încapă - in arcă?, vezi Arcă, arfi limite ale schimbării 89 Adaptarea şi organismele create 90 putut să încapă toate animalele În -? Apa de pe Pământ, adâncimea - dacă Pământul ar fi Addison, J., şi duelurile de onoare 383 plat 221 Adevăr Apalaşi, de ce mai există? 284 Apă în mişcare, capacitatea de transport a - 212 căutarea - 10 Arabi, alchimia la -, vezi Alchimia la arabi nu este totuna cu opiniile personale 29 Arcă, ar fi putut să încapă toate animalele în -? 216 o specie pe cale de dispariţie 42-44 Archaeopteryx, ca verigă lipsă 195 ADN 67,68 (fig. 4.1) Archer, G. L. 332 (nota 22), 344 (nota 30) baze - la om 124 care codifică ARN 76 (fig. 4.4) evaluare a ipotezei documentare 341 conţine sisteme de prelucrare a Argument din proiect 98-102 Argumente pentru proiect 98 informaţiilor 144 Arhaic (eră) 162 (tab. 9.1) junk -, vezi Junk ADN Aristotel necodant 144 replicarea -, sistem de corecţie a - 144 credinţa în Dumnezeu 349 schimbările din - şi ceasul molecular 141 potopul 325 sistem de corecţie a - 144 proiectul 99 ADN-ul recombinant şi ingineria genetică 297 ARN 76 (figura 4.4), 77, 78 Ager. D. V. 224 (nota 15), 225 (nota 27), 232, 246 (nota 15) Agnosticism 43 ca sursă a originii vieţii 78 Albright, W. F. 331 (notele 14, 18), 332 (nota 38) dificultăţi ale - 78 confirmarea arheologică a Vechiului ca sursă a vieţii 77 Testament 321 difuzarea relatărilor despre potop 327 compoziţia - 67 Alchimie 37-39 lumea -, vezi Lumea ARN-ului in China 37 Asch, S., studiu asupra influenţei presiunii grupului 311 in Europa 37 in India 37 Asemănări la arabi 37 dintre secvenţe de ADN 104 pot reprezenta un tipar comun de proiectare 104 importanţa - 103-105 Attenborough, D. 203 (nota 48) descrierea evoluţiei peştilor 199 396

Austin, S. A. 224 (nota 14),227 (nota 63), 247 (nota 31) Boli imunodeficitare, tratate prin inginerie genetică 298 Australopiteci 126 Bones ofContention (Lewin) 125 Autentificarea arheologică a Scripturii 321-323 Bowring, S. 200 (nota 5) Autentificarea istorică a Scripturii 319-321 Autoinşelare in ştiinţă 314-315 preocupări privind rata evoluţiei 188 Axelrod, D. 1. 202 Boyle, R. 60 (nota 10) Azteci, relatări antice despre potop 325 Bacon, F. de partea creaţiei 350 devotamentul religios al lui - 50 duelarea 383 Bradley, W. L. 80(nota 19) evoluţia 350 Brand, L. R. 30 (nota 11), 135 (nota 45),184 (notele Bacterii 24,27),247 (nota 30) in calcar 73 Branscomb, L. M. 317 (nota 26) in cărbune 173 problema autoinşelării 314 in granit 173 reducătoare de sulf 173 Bretz, J. H. 224 (notele 2, 3, 5, 9,11) Baldwin, J. T., 117 (nota 11), 118 (nota 32), 375 (nota bătălia pentru catastrofism 208 i-a fost conferită medalia Penrose 208 4),376 (nota 19) Broasca-eu-gheare sud-africană şi diferenţierea 299 Balene, evoluţia - 196 Broasca-moaşă, false perniţe nupţiale 313 Barajul Teton, eroziunea - 212 Broasca-ţestoasă, lipsa strămoşilor fosili ai - 191 Barbour,l. G., 116 (nota 8),117 (notele 11, 19), 119 (nota 45) Brooksella canyonensis, diverse interpretări ale - 159 Brown, R. H. despre un univers fin reglat 98 Brown, W. 277 (notele 64, 66, 68), 279 (nota 94), Bastonaşele şi conurile ochiului 107 (fig. 6.1),109-110 280 (notele 112, 113) Bruce, F. F. 331 (notele 8,11) de ce sunt orientate spre exterior -? 112 istoricitatea evangheliilor 320 Baumgardner, J. R. 227 (nota 63) istoricitatea lui Hristos 321 Baze nucleotide 67, 68 (fig. 4.1) Bryan, W. J., procesul Scopes 337 numărul - în organisme 72-73 Bube, R. H. 376 (nota 26) Beagle, H. M. S., şi Charles Darwin 210 Buchheim, H. P. 276 (nota 52) Behe, M. J. 120 (nota 68),147 Buckland, w., susţinere pentru catastrofism 209 Beijing, omul de - vezi Omul de Beijing Buick, R. 167 (nota 17) Berhault, G. 276 (notele 55, 56) Bethell, T. 62 (nota 40), 96 (nota 34), 150 (nota 4) probleme cu cele mai de jos fosile 159 Bulli Coal, Australia, intrerupere în secvenţa sedimen- Betrayers ofthe Truth: Fraud and Deceit in the Halls of Science (Broad) 314 tară 241, 243 Burgess, şistul -, vezi Şistul Bwgess Beyond Neo-Darwinism (Ho şi Saunders) 146 Bush, V, despre caracterul incomplet al ştiinţei 306 Biblia Cadavre de vertebrate, flotabilitatea - 177 Cal, seria evoluţionistă a - ca verigă lipsă 195-196 dispariţia prezisă a - 19 Calamităţi globale în literatura populară 329 (tab. 18.1) distribuţia - 16 Cambrian 162 (tab. 9.1) influenţa - 16 Canale tubulare şi vizuini de animale 260-261 preocuparea - pentru moralitate 19 Caracter aleatoriu, tendinţa către - 83 principii morale 58 Caracterul complet al mărturiilor fosile 197 vezi şi Scriptură Carbon-14, datare cu -, vezi Datare cu carbon-14 Biblia cu trimiteri Scofield 364 Caroll, R. L. 201(nota 19) Biblia şi ştiinţa, factori comuni 49 Biologie moleculară, complexitatea scoasă la iveală evaluarea evoluţiei mamiferelor 196 de -, vezi Complexitate, scoasă la iveală de biologia Carter, R. L. 135 (nota 135) Cassuto, U. 344 (nota 25), 345 (nota 33) moleculară evaluarea ipotezei documentare 342 Biomonomeri unitatea relatării despre creaţie 342 Catastrofe 206-223 concentrarea - 67 exemple de - 212-214 degenerarea - 67 exemple de activitate majoră 212 originea - 67-70 opoziţie împotriva - în gândire 214 rezultate experimentale afectate de Catastrofism prejudecăţi 68 definiţia - 207 Biopolimeri reacceptarea -, implicaţii 210 improbabilitate a originii - 70-74 acceptarea recentă a - 209 originea - 69-75 Catastrofism şi uniformism, istoria - 208-212 Bird, W. R. 62 (nota 35), 272 (nota 4), 317 (nota 13), Cămile menţionate in Scriptură, confirmarea - 323 360 (nota 28) Cărbune, rata de formare a - 263 Biserica sau ştiinţa, Huxley, T., restricţii privind Căsătorie cu de-a sila (Moliere) 42-44 urmarea -, vezi Huxley, T. H., restricţii privind urma Căutarea unor mecanisme ale evoluţiei 82-94 rea ştiinţei sau a bisericii Câmp magnetic al Pământului, rata de inversare a - 263 Biston betularia, vezi Molie sare-şi-piper Ceas, ca exemplu de proiect Bitter Springs Ceas molecular evolutiv 139-143, 140(tab. 8.1),142 cianobacterii 163 (tab. 8.2) roci fosile 190 inconsecvenţe ale - 141 Blondlot, R., şi razele N 312 probleme ale - 141-143 Bold, H. C. 202 (notele 30, 31) lipsă de dovezi ale unor relaţii dintre diviziunile de plante 194 397

Celulă Controversă originea - 74 în paleoantropologie 125 tipică de animal 75 între crealie şi evaIulie 17-22 Celule de dezvoltare, amestecare a - de la doi Con urile şi bastonaşele ochiului, vezi Bastonaşele şi indivizi 300 Cenozoic 162 (tab. 9.1) conurile ochiului Cercul de la Viena 350-351 manifest al - 350 Conybeare, w., susţinere pentru catastrofism 209 Cercul de la Viena şi pozitivismul 350 Certitudine, în pericol 42 Copaci Cetăţi antice ale Bibliei, multe descoperite 322 conservarea - în poziţie verticală pe mun- Chadwick, A. V. 246 (nota 13) tele St. Helens, vezi Conservarea copaci- Chance and Necessity (Monod) 71 lor În poziţie verticală pe muntele St Helens Chetverikov, S. S., studiul populaţiilor 91 rata de pietrificare a - 263 China, alchimia în -, vezi Alchimie, În China Ching, K. 30 (nota 11),378 (nota 54) Cope, E. D. 166 (nota 5) Chinle, formaţiunea -, vezi Formaţiunea Chinle, carac- regula lui - privind secvenţa fosilelor 159 terullarg răspândit al - marea \"goană după oase\" 156-157 Cip de computer comparat cu ADN-ul nucleului 124 Copilul Taung 126 exemplu de succes în ştiinţă 301 Corali, linii de creştere zilnică la - 255 Citocromul cşi ceasul evoluţionist 140, 140 (tab.8.1), 141 Cowen, R. 167 (nota 16) Cladi şti şi tradiţionalişti 137 Clark, H. W. 184 (nota 29) problemele fosilelor celor mai de jos 159 secvenţa fosilelor 175 Cox, W. W. 273 (nota 19) Clark, R. E. D. 116 (nota 2) Crabtree, D. M. 273 (nota 24) Clausen, C. D. 273 (notele 19, 24) Craterul Meteoritului, tip de depunere formată în - 234 Clausen, V. E. 202 (nota 34) Clementson, S. P. 279 (nota 95) Creaţia şi Climat de opinie evitarea influenţei - 42 coloana geologică 169-182 vezi Paradigmă Clonare evoluţia a oilor 299 umană, potenţial pentru - 301 modele intermediare între-, Coacervate, ca celule originale 74 vezi şi Evoluţia şi, creaţia, Coconino, gresia -, vezi Gresia Coconino modele intermediare Între- Cod genetic 72, 144 Coffin, H. G. 30 (nota 14), 276 (notele 62, 63), 280 poziţii contrastante ale -, vezi (nota 113) Collingwood, R. G. 50, 60 (nota 4) şi Evoluţia şi, creaţia, Complexitate originea - poziţii contrastante ale - tentative legislative pentru Institutul Santa Fe, vezi Institu- tul Santa Fe şi originea com- predarea ambelor 17 variante între -, vezi Evoluţia plexităţii şi, creaţia, variante Între- problema - 147 potopul scoasă la iveală de biologia moleculară autentificarea - în Scriptură 181 143-145 secvenţa fosile lor 169-182 Comportament de turmă al oamenilor de ştiinţă 315 secvenţa fosilelor din fanerozoic 175-182 Concepte desemnând direcţia în evoluţie 98 tendinţele teologice 371-373 Concluzii Creaţie rezumat al - 379-382 trecere în revistă a punctelor importante a unui Pământ tănăr 363 acţiuni în instanţă împotriva - 15, 17, 25 379-382 de tip fiat 363 Concurenţa în evoluţie pune sub semnul întrebării definiţia - 26, 363 dificil de evaluat ştiinţific 386 bunătatea lui Dumnezeu 366 este - ştiinţă? 57-59 Configuraţia aminoacizilor (forma D, L) 69 experimente ale lui Satana 364 Confirmare, în Scriptură, a creaţiei şi a potopului fosile create în roci, probleme ale - 363 în şcoli publice 14, 59 369-371 modelul de tip zi-eră al -, vezi Modelul de Conglomerate bazale larg răspândite 233 Conservarea copacilor în poziţie verticală pe muntele tip zi-eră al crea{iei modelul de tip zi-revelaţie al -, vezi St. Helens 263 Consiliile şcolilor, funcţionarea - 20 Modelul de tip zi-revelaţie al creaţiei Conştiinţă 131 nicio sugestie în Scriptură privind un Continente proces extins de - 370 progresivă 365-366 altitudinea medie a - 284 ratele de eroziune a - 283 probleme legate de - 365-366 vezi şi Modelul creaţiei progresive raţionalitatea - 386 recentă, vezi Modelul creaţiei recente relatarea despre - interpretări reconciliante ale - 34 nu este prezentată ca mit 337 presupus conflict între Geneza 1 şi 2 340 relatările - din Geneza 1 şi 2 340 săptămâna - a existat materia Pământului 3911