Aripi de vise - Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională - antologia internazionale ~

Pe aripi de vise rincorro i miei spazi E piango l'urto del mondo Tu che smani e ti logori Per non subire il miserevole tempo che incurante scorre nei deboli desideri Ti disperi e chiedi perdono E il mondo vive nel sapore della vita Suono deleterio Suono deleterio viaggia su corpi Esilaranti di vuoti spazi Il momento dell’attimo scruta funesti disagi Il colore della vita esplora mondi innocui di strane presenze Nell’assordante momento io mi immagino fumo di parole Parole di mondi che viaggiano nel mondo del suono Io voglio colorare l’anima con il suono dell’amore Carpire il disagio della melodia Entrare tra spazi di mondi Nell'indicibile dell'invisibile Per sorreggere il cammino del tempo Respirare l’essenza della vita tra scogli di mondi infatuati da deliri di sogni dipinti da desideri disattesi di mondi paralleli Il pianto scuote i tuoi deliri e ti riporta Nei sensi dell'assenso 99

Parole sulle ali dei sogni Sconvolgendo i tuoi assoli ti riscopre incerottata di corone di spine Tra i bisogni dei tuoi nulli amori Spazio molecolare Lenta entro tra spazi di eroiche immagini Il passato si impone prepotente nell’era del tutto Spavaldo si coordina e si piace Scorribande imperversano In mondi paralleli Lo spazio molecolare Si restringe e si scontra Nell’era del nuovo Molecole impazzite Scoordinate nell'ecosistema Sole e parsimoniose convogliano Su dritte e ordinate gareggiate E il silenzio troneggia E si nasconde al buio che incombe Sul tetto del mondo Entro tra spazi desolanti del non vivere Muovo lenta le mie paure Alzo lo sguardo Voglio vedere Spiare i miei fantasmi 100

Pe aripi de vise Che vispi e sicuri Si alzano in volo e danno vita A universi disperati Vita vita Che sentiero dovrai percorrere per essere in essere vivere per esistere L'ora del nuovo Vivi il disagio. Nell'attesa dell'ora del Nuovo Il cambiamento respira il singhiozzo del tempo In una rete di ostili inettitudini Si muove nella paura del domani Piange e si dispera Non sa a chi darsi Si prostra e si annulla per vivere Si ostina a smuovere vecchie carcasse Che si agitano nella paura del domani Odio la paura che non mi da' respiro I vinti si muovono incuranti nella giungla della vita Le fratture del mondo sanguinano eruttando con i propri fantasmi le tenerezza del falso disagio Si violenta nell'ottica dell'apparire Estraniato vibri sballottato Solo nel tempo infinito delle tue rovine 101

Parole sulle ali dei sogni Vivi si tu puoi Tu puoi muovere mondi Nell'attesa di una vita Una vita che si annulla per vivere Correre per non sparire nell'irrisorio del tempo Nella nube tossica della vita Perire tra le braccia del fato Sento le vibrazioni della vita Vita che si arrabatta per gioire Piangere, sorridere Serena, ostenta il trapasso Nell'immondo del mondo si ostina a essere Il piacere giace nella solitudine del vivere Tu impotente ti accasci Il disagio dell'attesa si trastulla nelle tenebre della paura L'ora abita la solitudine del vivere Tu impotente ti sfibri Paura, paura di amare Paura di crescere Paura di cambiare Ti agiti Nello straniarsi incurante del mondo Ti annulli nello squallore della vita Vita cosa fai per rendermi viva Cosa fai tu per non morire 102

Pe aripi de vise L'irriverente L' irriverente sagoma intesse strane visioni Etnici monili insabbiano puerili ricordi Nello scorrere degli ingialliti tempi dell'ardua memoria Invisibile scruta il tempo passato Per invocare remote emozioni Piaceri dispiaceri si accavallano Nell'oscurità dell'attesa Muovi frastornato la tua carcassa Che incurante addobbi di strane velleità Monili immortali piangono il Sorriso debilitato nel vortice Del Dolore Piangi le miserie del nulla osceno Che muove mondi lontani Nell'estremo del bisogno Vivi silenzioso Sbraiti le tue intemperie vitali Vivi il modesto mondo che non ti appartiene Tu sei la luce che illumina le oscure tenebre dell'incoerenza del disagio ingannevole del frastuono abominevole di vecchie rovine Che si trastullano al tuo passaggio 103

Parole sulle ali dei sogni Incerto ma vivo nella tua maestria terrena conflitti si muovono al tuo perire Il mondo si inchinerà per le sue miserie Dall'alto del tuo presagio Io mi inabisso per non Morire Il tempo scorre Il tempo scorre inesorabile sulle tue speranze I tuoi amori ormai spenti dalle nebulose della vita I pianto degli altri si veste delle tue paure Braccia alzate a invocare speranza Volano alte su desideri andati Sorrette dal limite delle attese L’ora è giunta Tu non ti arrendi continui a scoprire mondi non tuoi Amori svuotati di meteore erranti Sudari incauti di falsi amori ritmi deleteri di sorgente di vita Il passo ormai respira il suo tempo I tuoi desideri sopiti da flaccidi umori Saltellano inebrianti di spazi di vita Rincorrono vispi desideri che sornioni Si arrancano su pareti sospese 104

Pe aripi de vise Del non morire Lancinanti Si aggrappano agli ultimi accenni di vita Grammatiche Ho l’anima dilaniata da un falso respiro Rapita da sospiri Mi siedo sull’imbrunire dei cieli Lontana ascolto il violento bisogno Lenta mi biasimo per non carpire I tuoi bisbiglii Si lamentano giacciono inascoltati Nel putrido mondo Folto e sconvolto Emanano sfibranti sospiri Il fiato nel nulla allenta il suo corso e si violenta Per non essere pronto Il delirio dell’attesa si fa voce Sprigiona i suoi falsi desideri Rispolvera angosce remote Erge lamentele sconnesse Stordisce l'infido pudore Svuota travagliate passioni Da pesanti fardelli Tumulti affannosi si dipanano 105

Parole sulle ali dei sogni Spiano il pedante scenario di latrati immondi Metriche poltriscono Annoiate e svilite Per compatire quartine e terzine che scostanti e nulle Si scontrano con sornione maestrìa tra il mantra pudico di insabbiati valori di oneste grammatiche Ade Noi siamo gli angeli del niente Visioni infide prendono vita Sulle nostre paure Immobili si esternano Tra abissi profondi Per indispettire Ade Il padrone degli inferi Il gestore dei nostri affanni Che lento e sovrano Ti inchioda Nelle ostili profondità 106

Pe aripi de vise Maria-Ileana Tănase Poezia este cântecul din sufletul meu, mâna întinsă ce mă susţine la greu – Maria-Ileana Tănase CV Am venit pe lume într-o zi de 18 februarie 1957, în satul Pănceşti, comuna Sascut din judetul Bacău. Pentru sufletul meu, locul este sacru, un sat de răzeși atestat documentar încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare, iar înainte de reforma administrativă din 1968 a fost o mare și înfloritoare comună. Sunt primul copil, dintre cei doi, al soților Gheorghe și Ileana, oameni harnici, gospodari și foarte mândri de apartenența la această lume rurală, unde s-a născut veșnicia. Pentru foarte mulţi ani, am locuit în municipiul Bacău, orașul tinereții, al maturității și de care am rămas foarte legată... îl consider emblematic, deoarece pe meleagurile judeţului îmi sunt rădăcinile și multe amintiri care-mi hrănesc sufletul. Viaţa însă, mi-a purtat paşii prin câteva locuri, printre care şi Roma iar în prezent trăiesc la București. Sunt absolventă a Universităţii „Nicolaie Titulescu” – Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Sociale şi Administrative. Din luna martie 2017, fac parte din Liga Scriitorilor din România. Debutul literar pe suport hârtie a avut loc în revista Negru pe Alb – număr festiv 8 Martie 2014 Activez pe câteva site-uri literare şi pe numeroase grupuri de poezie din mediul virtual. 107

Parole sulle ali dei sogni Am publicat în mai multe reviste literare: De asemeni sunt co- autor la multe antologii. Până în prezent am publicat cinci volume de versuri şi două antologii: – FOCUL IUBIRII DIN URMĂ – 2015, Editura „Armonii Culturale”– Adjud – IUBIREA CU SUFLET MARTIR – 2016, Editura „Armonii Culturale – Adjud – NOTE DE TOAMNĂ – 2016, Editura „Armonii Culturale” – Adjud – VIAŢA, CA UN MARATON- 2017, Editura „Armonii Culturale” – Adjjud – PERIPLUL UNUI DESTIN – 2018, Editura Anamarol” – București – ETERNA STAGIONE (Anotimp etern) – volum antologic de poezie în limba italiană – 2018, Editura „Armonii Culturale – Adjud – 101 POEME – Volum antologic, Editura Ideal – 2019 Nesfârşita înmugurire Prin lut, foșnește de mult a toamnă, iar uneori simt sufletul cuprins de împovărarea drumurilor străbătute, doar prin gânduri și însuflețite pe hârtie. Sub pleoape, se amestecă anotimpuri 108

Pe aripi de vise ce-și împrumută obsesiv aceeași morganică poveste, când se întorc ecouri ce iscă furtuni sau oaze de liniște interioară. Din lutul invadat de nesfârșita înmugurire, a verdelui din suflet, lăstăresc cuvintele, iar timpul răbdător zidește meticulos veșnicii. Cuvintele tăcerii Într-o lume contaminată de minciună, de cele mai multe ori tăcerea nu reușește să treacă vama, pe motiv că pașaportul i-a expirat... ignorată, neînțeleasă, mâna-n mâna cu speranța colindă fâșia gândurilor rănite care refuză să fie oropsite și-mprejmuite cu sârmă-nghimpată. Doar înțelegerea, deschiderea nedeghizată sunt antidotul pentru a suplini o comă socială. Dar pentru tăcerea care urlă, nu există vacanță, unitate de măsură și nu mereu înțelesul tăcerii celorlalți poate fi dezbrăcat, iar atunci când propriile tăceri ne asurzesc, în sertarele minții gândurile se aprind, 109

Parole sulle ali dei sogni tăcerile inflamate își primesc drepturile, cuvintele se rostuiesc și răspunsurile înfloresc. Când pe tipsia timpului găsim adevăru-njunghiat, nu întotdeauna, misterele sunt binefăcătoare. Mugure de suflet Aproape la orice drum, întâlnim un mugure de suflet, unii solitari rămân pe crengile dorințelor, alții îndrăznesc să se deschidă fără să simțim miresmele lăsate. Cei mai norocoși devin lăstari, iar cei aleși iscă emoția unui sărut, când liniștea răsăritului se întoarce. Am simțit dogoarea din inima ta, mi te-am închipuit alergând, după fluturi, pe pajiștea ochilor mei și-ademenit de mierea buzelor orfane mărind glicemia cuvintelor înfiorate. Te-am descris viitorului și niciun ecou nu s-a întors, dar la prima revedere voi despacheta măcar un zâmbet sexi. Lumina solemnă Străbătând mereu labirintul necunoașterii, din noi, căutând menirea, esența, 110

Pe aripi de vise lumina care aprinde eternul, uneori, rătăcim, ne pierdem pe ritmul dorințelor. Alteori, pe cadența trupului, într-un real indiferent, ne dezmierdăm prin imposibile povești de iubire, o prelungire nefirească a unor vremelnice speranțe fără hărți. Precum gândurile împenate, în fiecare zi zburăm cu timpul, plutim ca frunzele-ntomnate, ne dezgolim ca și copacii, ne risipim prin dimensiuni astrale, până la contopire cu lumina solemnă. 18 karate Prin fața ochilor, într-o viteză năucitoare, trece un tren... revăd garnitura cu cele douăsprezece vagoane burdușite de saci cu amintiri, unele de mult îngălbenite, iar în câțiva, colorați și ciuruiți, manuscrisele, muguri de vise, din care au ros carii anilor fără de sfinți în calendare. Osiile s-au pus în mișcare, cu mult, mult înainte de pârguirea portocalelor, Dumnezeu a hotărât fără să țină cont de grijile și socotelile bunicii. 111

Parole sulle ali dei sogni Gara, cu pereții scorojiți, era din secolul trecut, balamalele ușilor sufereau de artroză, geamurile aveau miopie, instalația electrică refăcută de două ori, iar din loja acoperișului se simțeau, discret, binecuvântările îngerilor. Să mă ierți, prințesă, când mai în glumă, mai în serios, uneori, încercam să te sperii, că iau trenul și fug tocmai la Paris! Te simțeai neputincioasă și sădeai iute un oftat, privirea era prinsă-n rama unei antice dureri, totuși bunătatea se reflecta prin culoarea-i albastră. Au încărunțit copacii care mi-au răcorit spiritul, chiar și trandafirul răsfirat, ca un evantai, pe gardul de după care singurătatea își proba dantelele. Cu ochii umeziți și în tăcere am strâns toți anii, innobilați cu18 karate,... i-am îngrămădit în cufărul lustruit cu lacrimi de pribegie... Rămân bijuteria care-mi împodobește mâna ce așterne, caligrafic și cu smerenie, emoțiile! Goliciunea chemărilor Gândul și-a agățat jupoanele în ciulinii Bărăganului, iar prin pământul cuvintelor, cândva sfințit, se zvârcolesc chemările rămase cu umerii goi. Brațele nopții întorc clepsidra 112

Pe aripi de vise și din nisipul vânturat de amintire, se rostogolesc sonatele durerii până când zorii, eternii designeri, îmbracă goliciunea chemărilor. Palma mângâie ceafa gândului ce se strecoară la braț cu timpul, împodobit cu vise, prin lanul cu ciulini de-un verde-ncărunțit. Rătăcesc prin doruri fără să plec, fără să stau, iar peste umerii care tânjesc, ca și noi, a înflorit veșnicia. Piatră de-ncercare Motto: Orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața! O. Paler Cu speranța, că vom pedepsi timpul, ne-am așezat amândoi pe treptele iluziei și prin binoclul răbdării, fiecare de pe scara lui, priveam către un mâine... amândoi am crezut că așteptarea va da roade și vom degusta, pe-ndelete, merele de aur. Când puterile gândului cărunt au sleit, i-am făcut procură lui Dumnezeu... s-a dovedit, a fi, singurul baston în care 113

Parole sulle ali dei sogni puteam să-mi sprijin așteptarea istovitoare. Așteptarea a devenit frământare, suferință, dar și verificare, mărturie, piatră de-ncercare ce-a probat teama-ți poleită cu neputința de-a trece dincolo de globul intangibil. Te priveam mută, doar că, de multe ori, și tăcerea trădează sentimentele... chiar nu-mi puteam permite, acum, în prag de iarnă să-ngrop ultima speranță cu cosița-i brumată. Amândoi am crezut că vom pedepsi timpul și răbdători, pe treptele iluziei, ne-am pomenit că scările gândurilor nu sunt de aceeași culoare. Am sperat, ca împreună, în pași de tangou, să scriem cea mai pasională poezie în mișcare! Evantai din cuvinte (Rondel) Motto: Când sufletu-i o vâlvătaie, Cuvintele devin evantaie! Maria-Ileana Tănase Te înfiripi din picurii de ploaie Și te trăiesc pe țărmul unui vis, Emoția fâlfâie aripile de adonis, Iar gându' se-ncheagă pe foaie. 114

Pe aripi de vise Cuvintele curg și dorul înmoaie, Sentiment cu efect de catharsis, Te înfiripi din picurii de ploaie Și te trăiesc pe țărmul unui vis. Suspin şi simt a umbrei văpaie, Flăcările cuprind foaia de scris, Emoția n-are nevoie de permis, Iar cuvintele se prefac evantaie. Te înfiripi din picurii de ploaie Și te trăiesc pe țărmul unui vis! Muguraş de viaţă, Elisabeth Bine-ai venit, pe lume, Muguraș de viață! Divinitatea, din nou, m-a binecuvântat, Eșți cadoul de Crăciun, care mă răsfață, Iar glasul tău îmi este primul colind cântat. După lunga așteptare, eșți regalul cel mare, Minunea, împlinirea și bogăția părinților, Diafanul boboc de floare, a iubirii chemare, Mândrie și-o rază de soare în casa bunicilor. 115

Parole sulle ali dei sogni Pe drumul vieții să te loveșți, doar de bucurii, La școală să primeșți lauri și coronițe de flori, Succesul să-ți fie zbor măreț, precum vulturii, Iar credința, iubirea și bunătatea sfinte valori. Bun venit, Muguraș de viață, pe-această lume! Eșți așa, Elisabeth, cum te-am visat, aidoma, Ai un prenume divin, doresc să-ți aducă renume Și nu-i secret, vreau diploma de cea mai fericită, Oma! Sonet de iarnă Din nou, e iarnă, iar fulgii stau să cadă, Umbrele din ochi, de mult, au înghețat Dar iarna nu-i defel un anotimp nuanțat Și-a degerat cuvântu-n vechea acoladă. Iarna a revenit, dar dorul nu m-a cruțat, Fulgii pufoși s-au așternut ca o pocladă Peste pârtia visului... Dovadă și tăgadă A unui anotimp ce, cândva, m-a răsfățat. Pe pârtia visului pierdut, încă, hoinărim, Amintirea-i cu fir de dor nebun brodată, Iar tăcerile colțuroase-n vers le rotunjim. Ninsorile au troienit, tot ce-a fost odată, Doar prin gândurile rebele deszăpezim Povestea ce s-a dorit, a fi „ca niciodată”! 116

Pe aripi de vise Camelia Ardelean CV Camelia Ardelean s-a născut în anul 1972, la Deva, și a început să scrie poezii încă din școala generală, fiind evidențiată într-una din revistele de profil pentru elevi, de la acea vreme. De profesie asistent medical generalist, nu profesează, ci se ocupă, mai mulți ani, cu activitatea de redactor de editură (la Editura Vultur ZM, din Deva) și/sau cu cea de reporter la două (foste) ziare din județul Hunedoara (Acţiunea HD şi Hunedoreanul), perioadă în care îi apar primele două volume personale, cu subiecte din domeniul naturist și ezoteric. Volume personale (14): Cartea terapeuților, reportaje/interviuri, 2002; Cursuri practice naturiste, 2004; Lacrimi de suflet, poeme, 2014; În oglinda sufletului meu, poeme, 2015; Pasiune, poeme, 2015; Ingenuitate, poeme, 2015; Suflete de ceară, poeme, 2016; Destine, proză, 2016; Ecouri din tenebre, poeme, 2018; Urme de condei, cronici literare, eseuri, editoriale, 2018; La margine de curcubeu, poeme, 2018; Urme de condei (II), cronici literare, 2019; Anotimpurile cuvântului, poeme, 2019; În dialog cu Ionel Necula, interviu, 2019. Între anii 2014-2020, Camelia Ardelean apare, cu poezie şi/sau proză, în 33 de antologii (alături de mai mulţi autori), dintre care una bilingvă (româno-engleză), trei în limba italiană şi o alta, publicată la o editură din Germania. Colaborează, permanent sau ocazional, cu peste 80 de reviste, în format electronic şi/sau pe suport de hârtie, din ţară şi/sau străinătate. 117

Parole sulle ali dei sogni Obţine, de asemenea, circa 40 de premii literare, cu poezie, proză sau cronică literară, la diferite concursuri organizate de reviste sau cenacluri naţionale sau internaţionale. Este membră a Asociației Scriitorilor din Județul Hunedoara şi a Asociației Culturale „Casina Națională” Deva. Lună destrămată Venin la tâmple. Lună destrămată. Alean fecund. Trăiri „extraprudente”. Popas în doi. Frânturi adiacente. (În circul morţii – viaţă acrobată.) Din file-albastre, câteva procente. (De-acum comete... Vis de ciocolată.) Un Eros calp şi existenţă plată. Granit în cord şi ploi indiferente. Pasaj blocat. Redute. Agonie. O cruce-n dreptul verilor-turcoaze. Cenuşă dintr-o stea odată vie. Nisip flămând în veştedele oaze. O ceaţă între nori, cărămizie, Şi-un ciob din simţământul-kamikaze. 118

Pe aripi de vise În mine-aleargă zilnic un ghepard În mine-aleargă zilnic un ghepard, Ce-şi sfâşie fără de milă prada; Când visul şi abisu-n vene-mi ard, Mă ţine-n viaţă numai escapada. Pe ţărm de slove nu mă tem de foc, Din bucla minţii-mi fulgeră cuvinte; Cândva făcut-am haltă în amoc – Mă bălăceam în izuri de morminte. Un biet vâslaş cotind spre Aherón, Cu osul clipei săgetat de frică, Eram strivit de propriul meu cocon, Simţeam în rană cerul cum abdică. Prin nori de cioburi, aventura mea În grote stranii se împotmolea... Frunza Privirea-mi cade peste frunza ce plânge surd la geamul meu; În suflet geme nevăzutul şi-un dor acerb de Prometeu. Rescrie toamna palimpsește pe fiecare strop de vânt; Apune până şi cerneala pe piscurile din cuvânt. 119

Parole sulle ali dei sogni Golumbii cântă peste burguri un recviem în do minor; Imită ploaia acalmia din ancora unui vapor. Se frânge timpul în crevase în visul meu incandescent; Romanul verilor albastre-şi schiţează ultimul fragment. Dans Se plimbă silfii peste codri în dans nocturn şi diafan; Secunda parcă mă priveşte tot mai pieziş, din an în an. O bufniţă întârziată e mândră-n draci de stirpea sa; Se-ntreabă oare ursitoarea pe cine-n coarne-o să mai ia. Un pui de capră foarte neagră pierdutu-s-a lângă un stei; Silabe urcă-ncet în cuget, îşi fac din vaiet obicei. O lună pală şi nătângă îşi poartă trena cu aplomb; Se rătăceşte iar prin mine un licurici bătrân şi chiomb. Navigatori Renaşte-n paltini clorofila, zvâcnind sub paveze de nori; Rămas-am, printre neputinţe, debusolaţi navigatori. Sub aripi zburd-un dor de-albastru în fiecare porumbel; În lutul nostru coexistă un înger şi Mefistofel. Se-opreşte clipa din zvâcnire la poarta unui alt tărâm; Trăim un timp machiavelic, prin care visul ni-l târâm. 120

Pe aripi de vise Planăm adesea în confuzii, ostatici între Yin şi Yang; Din când în când, primim în plexuri al vanităţii bumerang. Mă-mbăt cu apă moartă... Mă-mbăt cu apă moartă la crâşma zisă viaţă, Mai am în puşculiţă vreo paişpe gologani; Pereţii puşi pe şotii de piele se agaţă, Minţindu-mă cu visul din floarea de castani. Eram precum intrusul din propria genune, Dar azi bacchusiana fervoare m-a-ncolţit; În suliţe de gânduri curajul de-mi apune, Mai trag un gât din sticla cu tentă de cromit. Pe sârmă oscilează iluzii carnivore – Le-a prins euforia de câte un picior (Pe calea către iaduri sunt câteva Gomore, Ce-şi strigă ignoranţa şi umbrele în cor). Idei fosforescente se-nghesuie să pască, Din iarba cutezanţei de-a fi, un ultim smoc; Se-ascunde-n conştiinţă un sâmbure cu mască, Prin gânduri turmentate, ca în caleidoscop. Absorb reminiscenţe din tipica povară A golului de sine, ce da pe dinafară... 121

Parole sulle ali dei sogni Încolţeşte marea... (blagiană) Încolţeşte marea în privirea ta, Gheaţa dintre inimi într-un val se sparge; Degete de soare, după o perdea, Mângâie surâsuri prinse de catarge. Peste fruntea zării joacă pescăruşi, Susură lumina-n tonuri de opale; Tu mă iei de mână, mă strecori pe uşi, Către labirintul visurilor tale. Se zăreşte „umbra unor maci” pitici, Paşii mi se-apleacă să le-atingă glezna, Fluturii de miere găzduiţi aici, Astăzi în iubire cotropit-au bezna. Flamură-i cuvântul rodnic între noi, Gura ta-i câmpie dulce-parfumată, Mă înfrupt din rodul verilor-convoi, Unde curcubeul n-are nicio pată. „Scriu în rune” focul ce s-a întrupat În „urciorul” nostru şi-ncălzeşte luna; Patima ni-e pâinea, imn înaripat, Ce hrăni-va-n suflet stele-ntotdeauna... 122

Pe aripi de vise Rondelul paşilor de lut În lumea paşilor de lut, Pe uliţe de timp uitate, Extrag din clipe nestemate, Sfidând mileniul decăzut. Plăceri cu chip de Belzebut Te imitau, eternitate, În lumea paşilor de lut, Pe uliţe de timp uitate! Cu îndrăzneală de mamut Ce deborda de-aviditate, Vânam iluzii vinovate De pe un gând contrafăcut, În lumea paşilor de lut... Degust o fărâmă de stea Degust o fărâmă de stea; Mi-e foame de vechiul „capriciu”, De-a crede păcatul un viciu – Cavernă în inima mea! Răsfir un profetic nisip – Secunda vegheată de înger, Cu ropot la care mai sânger, Proclamă un alt arhetip. 123

Parole sulle ali dei sogni Transcend anotimpul peren – Prin lacrimă fac escapade, Cuvintele-mi nasc „Iliade”, Ce sapă în cuget aven. Captiv în tonatice vremi, Avânt către ceruri noeme (Când umbra din tine se teme, Mai poţi luminarea s-o chemi). Îmi ţin în palme versurile... Îmi ţin în palme versurile nude – Sărman Ovidiu exilat în ploi, Prea temător ca zborul să-şi mai ude, Trecând mareea pietrelor în doi. Îmi ţin în palme inima, o frunză Desprinsă din copacul care sunt, Pictez pe ea nervuri, ca pe o pânză – Simţiri adânci cu freamătul cărunt. Îmi ţin în palme lacrima de ceară Şi mângâi tandru trupul său venust; Am învăţat ninsori pe dinafară Şi-am presupus că raiul are gust. Culegător de stele-adun în glastră Firimituri din Pasărea Măiastră. 124

Pe aripi de vise Cuvinte-mi cresc... Cuvinte-mi cresc în oaza de la tâmplă – Sunt versuri mugurite-n aşteptare; Un cuget în convulsii liniare Absoarbe pâcla ce i se întâmplă. Îngrop nevolnicia-n osuare, Răsfir năravu-i pân` la rădăcină (Cochilia-mi cu iz de muselină Storcea poeme cu esenţă tare). Cuvinte-mi cresc în vechile fiorduri Săpate-n zări sătule de veghere; Tăcerea-şi lasă lacrima să spere C-o să reia cu stelele acorduri. Prin răni albastre clipele îmi zboară, Cu poezia pendulând, amară... De ce să fiu o lacrimă... De ce să fiu o lacrimă ce ţipă În buzunarul vântului hoinar, Când pot să prind azurul de-o aripă Şi să-l dezbrac de crudul avatar? 125

Parole sulle ali dei sogni De ce să fiu o frunză care doare În legănarea-i ternă spre pământ, Când din ferigă pot să ţes culoare Şi s-o aştern pe mustul din cuvânt? De ce să fiu ţărână fără viaţă, Pe un ogor cu aştri semănat, Când luciul lor de vise mi se-agaţă Şi pot s-ating scânteia din agat? De ce să fiu corabie-n lagună, Cu adumbrirea prinsă de catarg, Când mi se scurg silabele din lună, Chiar şi în seri când cerul mi-e prea larg? Ca un amurg ce-şi seamănă vecia, În poezie am aprins făclia! 126

Pe aripi de vise Silvia Bodea Sălăjan CV Profesor de limba și literatura română: Liceul Reformat „Wesswlwnyi” Zalău, Director la Școala Postliceala Sanitară „Vasile Goldis” Activitatea literară: Am publicat în: Năzuinţa, Suplimentul literar al Scânteii tineretului, Caiete Silvane, Almăjdul. Tribuna, Steaua, Luceafărul, Logos și Agape, Extemporal liric, etc Colaborări: Revista „Media Kinder”, „Negru pe alb”, „Asociația Culturală”Arad. Anul debutului literar:1967, anul debutului editorial 2002, Editura SILVANIA, titlul volumului „În căutarea Graalului”, poezie. Premii obţinute la concursuri de creaţie: Menţiune de onoare şi premiul al III-lea pentru volumul „Limita umbrei” – Concursul internaţional Corona – Italia; Premiul I la concursul naţional „Poeziile toamnei”; Premiul I la concursul de creaţie al editurii AR; Menţiune la concursul internaţional de creaţie literară : Romeo şi Julieta la Mizil etc Volumele publicate: Poezii: „În căutarea Graalului”, „Talanți risipiți”, „Chiovot jefuit”, „Suburbiile șarpelui”, „Pelerin la poarta cerului”, „Primejdia tăcerii”, „Limita umbrei”, „Serbările luminii”. Proză: „Povești din lumea lui Tudor” (în limbile: română, engleză şi maghiară), „Rastoltul Desert - metafora unei iubiri”, „Tudor şi Tania în lumea poveştilor”. 127

Parole sulle ali dei sogni Volume publicate în colaborare (coautor): „Silvania”, „Poeți sălăjeni”, „Transilvania – pământ românesc”, „Roșu declarativ”, Primăvara poeziei” – 4 volume (4 editii), „Cele mai frumoase poezii de dragoste” – Ed. Ert Creativ, Antologie de poezie contemporană „Starea de om-Substraturi” – Ed. Art, 2018, Antologie de aforisme – Ed. Art Ceativ, autoarea versurilor IMNULUI ORADIEI. Referinţe critice (în volume sau în periodice): VasileVoia – „Steaua”, Carmen Ardelean – „Vatra-Veche”; Ion Cocora – Caiete Silvane: Luceafărul, Peter Demeny – „Literatura de azi”, Octavian Soviany – Caiete Silvane; Vasile Voia – Revista „Singur”, „Magazin Sălăjean – Viorel Varga, „Jurnalul de seara” – Corina Stirb Cooper, Daniel Cristea Enache – Literatura de azi, Lilioara Macovei – Negru pe Alb, Maria Timuc, Ionuț Caragea, Maria Vesa Aursulesei etc. Sunt membru al Asociaţiei scriitorilor sălăjeni, membru al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română, Cetățean de onoare al comunei Agrij. Toiagul lui Moise de ce-mi dai oare nopţi neadormite ca din puterea lor să-şi cearnă norii şi să răspundă unui drum pierdut la marginea uitării de ce zorii se-nalță ca un zid de ape din oceane tăinuite să mă îndemne, Doamne adeseori spre vise care-adapă noi ispite dar dincolo pe malul altui timp străini nedreptățiți ar vrea să treacă 128

Pe aripi de vise iar apele învolburate cheamă la paza turmelor din cort de sare și un toiag se-nalță către soare împărțind noaptea-n ziduri reci de apă și mi-am pierdut și ultimul regret când planta ce se are doar pe sine e istovită de atâta-nflorire pe stânci străine unde, Doamne, nu-i nici călăuză-n calea mântuirii nici far la malul nopții nimănui Suburbiile şarpelui în ziua a șaptea perfecțiunea se contempla într-o stare de letargie și veghe vecină cu liniștea în ziua a șasea șarpele dezlegase cifrul ispitei în fructul tentației putrezit în sămânță în ziua a cincea se reinventa fericirea ca o frustrantă alegere cu o singură dimensiune 129

Parole sulle ali dei sogni în ziua a patra punctele cardinale își dădeau mâna făcând nod ca o răscruce peste o golgotă în ziua a treia mai dispărea o zală din lanțul ce ducea cu sine rodirea în ziua a doua perechea adamică se răzvrătea împotriva șarpelui cernindu-și trădarea ultimului fiu în prima zi un deget desena pe orizont „să se stingă lumina” și s-a stins Felix culpa mi-ai dat iertarea amforei din care împărtășirea harului divin 130

Pe aripi de vise să curgă lin în aripa bolnavă de dor de zbor și-n cupa Ta cu vin să regăsesc botezului chemarea în Iordanul cerului senin din suferința toamnelor pierdute nici lacrima n-aduce alinarea doar steaua din cenușă licărind renaște nouă repetând iertarea că viața asta,Doamne,nu-i decât o zbatere de aripă și-atât Dialectica iubirii în acest mod totul este legat de ceva pietrele sunt legate de pietre prin firele de apă stelele sunt legate între ele prin tulnicele razelor reci albastru e legat de albastru cum e legat oceanul 131

Parole sulle ali dei sogni de cer îngerii sunt legaţi de oameni prin oglinda nesfârşitelor rugi iar inima ta e legată de inima mea prin inelul destinului Apostol pribeag Mă uitam la lucruri cu uimirea celui care descoperă că limita drumului său e ziua solemnă în care deschide fila aceea din cartea vieții și foile albe nu au decât câteva pete de ruginită așteptare Aș fi vrut să sting focul ce mărginea rugul arderii de sine și să pun la căpătâiul timpului un nor alb ca pletele celui ce ține talerul pe care aș pune patruzeci de mii de gânduri plantate în grădinile inimii Dar gândurile cele frumoase 132

Pe aripi de vise erau ofilite de gerul nemântuirii Determinare Și iată că ceasul cerului a dezlegat legile înainte de determinarea în care m-am prins în numele celui jertfit și n-am mai putut spune decât Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeule! Istorii profane ascult vacarmul orelor ce cad pe clopote ninsorile să stingă și lasă fumul unui trist pohem peste statui pe socluri de osândă când timpul sapă-n noi adânci tunele istoria se scrie ea pe sine și joacă-apoi ca ursul în arenă călcând nepăsător peste destine pericole pândesc din înlăuntru și ies rostogolite și pervers cum niște evuri grele și trudite 133

Parole sulle ali dei sogni se suie-n nu știu care univers nu poate nimeni să ridice fața s-o scalde fericit ca la festin când în pocalul lumii viața pare o avalanșă-n propriul destin ne trecem rând pe rând în gerul cosmic marcați ades de-nfrângeri și victorii dar valul vremii râde-acoperind făclii arzând banalele istorii nimic nu mai contează dup-aceea nici ce putea să fie nici ce-a fost doar vrerile și neputința noastră fac granițe pe-o hartă fără rost am parcurs jumătatea unei jumătăți dar au mai rămas jumătăți infinite iar pașii mei evoluau pe bucăți între o pasăre este semnul plus între cer și pământ Iar eu sunt semnul impus Între tăceri și cuvânt 134

Pe aripi de vise Sunt prizoniera propriului gând când turnurile toate cad pe rând sunt prizoniera propriului gând tablă de șah cu piese numărate ce pune-n față înc-o lume poate și strigă –ntre tăcere și cuvânt să rupem lacătele din cetate dar lumea mai dansează astăzi când Iluminarea se ascunde-n noapte și golul înflorește prea curând Pecete Istovit de crucea ce sporește pe trunchiul cu inele prinse-n ani mai urcă drumul greu de pe golgota și iuda iar îl vinde pe trei bani. Dar cine poate să-i ducă povara măcar vreo câțiva pași că prea e greu să poată din supliciu asumat să urce lacrimi către Dumnezeu. Coboară-n sfânta sfintelor o lege ce-aduce împăcare-n datul firii și doar iertarea face drum spre ceruri ca să coboare darul mântuirii. 135

Parole sulle ali dei sogni Recviem pentru timp se prăbușesc gomorile și-n gând nu-i nici regret și nici speranță nu-i când toate se destramă rând pe rând ca pe-o planetă, Doamne, a nimănui preocupați de –a noastră trebușoară urcăm pe turnuri căzute-n ruină nu bănuim dezastrele de-afară nici cine stinge ultima lumină mai adunăm deși e de prisos nu mai lăsăm nimic în galantare nu observăm ce hău ne-așteaptă jos prinși în etuve fără de scăpare pe ulițe străbate duh păgân și nimeni nu mai pune semn la poartă e-o lume ce-a rămas fără stăpân iar mieii-s îngropați în marea moartă 136

Pe aripi de vise Müesser Yeniay CV MÜESSER YENİAY was born in İzmir, 1984; She has won several prizes in Turkey. Her books are Darkness Also Falls Ground (2009), I Founded My Home in the Mountains (translation), I Drew the Sky Again (2011), The Other Consciousness: Surrealism and The Second New (2013), Before Me There Were Deserts (2014), Modern Readings in Turkish Literature (2016), Permanent Talk with the Beloved (2017), The Memory of Poetry: Writings on Poetics, Canon and Women (2018). She has translated the poetry of Behruz Kia, Ronny Someck, Attila F. Balazs, Vietnamese poets Mai Van Phan and Nguyễn Quang Thiều. Her poetry books have been translated and published in USA (Mundus Artium Press, When I Slept in a Rose Petal), Hungary (AB- Art, A Rozsaszedes Szertartasa), France (Edition Bruno Doucey, Ainsi Dicent-ils) India (Bodhi), Colombia (Silaba, Antes de mi Habia Desiertos), Spain (Edicion de Jaime B. Rosa, Poemas Selectos), Vietnam (Vietnam Writers’ Association, Nghi le Hai Hoa Hong Trong Vuon), Japan (Duet of Flame). She was a writer resident in USA, Hong Kong and Belgium. Müesser is the editor of the literature magazine Şiirden (of Poetry. She is currently pursuing a Phd in Turkish literature at Bilkent University, Ankara. 137

Parole sulle ali dei sogni Love I have another body outside of me they call it love [but this is pain] if I had carried you in my body only then I would have felt your existence this much Carvansarai of Night Tonight here should be dance of words - in the carvansarai of your glory - tonight I am as joyful as the grasses that saw the sun and full with the existence of my dream. 138

Pe aripi de vise Breasts What is the meaning of my breasts? two bulges on me or two mounds that reach out your glance -my breasts are a bowl of magic in which your hands crumbled and turned into dust- an alchemy of warmth and softness they have stories to tell you Vulva My body has waves that absorb you are in an eddy -don’t resist- (let a wave 139

Parole sulle ali dei sogni hit you and pass) sink like a huge wreck in the bottom of my body or like a coral stay inside me 140

Pe aripi de vise Eden Soriano Trinidad CV Country: Philippines School Director of Lucio Abrigo Memorial Learning Center, Inc. International Vice-President of Jara Foundation Nepal Board of Director of Poetic Galaxy „Atunis” Member of China Poetry Network & China Writer network The multi Awards winning institution: „**WAHEED CENTRE FOR HUMANITY AND HUMANITARIAN DEVELOPMENT (WCHHD)**” established on 3rd October, 2014 as a think tank that provides comprehensive strategies, services and solutions to solve the most pressing problems facing Humanity in the 21st century and beyond. APPOINT EDEN SORIANO TRINIDAD WCHHD - GOODWILL AMBASSADOR FOR HUMANITY AND HUMANITARIAN DEVELOPMENT. On February 26, 2020, Dr. Aziz Mountassir the ambassador and Founder President of a government registered International Forum Creativity and Humanity (I.F.C.H.) in the Kingdom of Morrocco bestowed upon her an Honorary Doctorate Ph.D. for her efforts in the humanitarian and cultural spheres and of the people of the delegations and tender Her love poems are featured on a full page in Haiphong weekend Newspaper, Vietnam, February 13, 2020, translated in Vietnamese language by the famous poet Mai van Phan. 141

Parole sulle ali dei sogni She is the only Filipino Poet Representative and A Lifetime Achievement Award has been bestowed upon her on the 12th Guntur International Poetry Festival and Poetry on Wheels held in Guntur Andra, Pradesh and Hyderabad, India September 18-23, 2019. Her Eden Blooms, a bilingual book has been released on this occasion, translated in Telugu Language and published by Dr. Lanka Siva Rama Prasad. Eden translated in the Filipino Language an epic poetry book of Dr. Lanka Siva Rama Prasad, titled The Casket of Vermillion”, this is a legendary story of Sammakka the great Indian lady Tribal warrior which is being celebrated by millions of Indian tribes every two years. She was also chosen to translate in the Filipino Language the 108 Zen Poems a poetry book titled Sun Shower and other long poems of Zen master Krisha Prasai of Nepal, published by Evince Publishing together with her Eden Blooms 2 titled, „Symphony of Souls”. On September 29, 2018, she was one of the top speakers for the International Humanitarian Conference held at the University of Ghana, Accra, Ghana Africa. Oh Palm She... offered him a flower... Her palm excites him surprisingly. It looks too good for poetry. 142

Pe aripi de vise He wanted to shower it with kisses And grab it tenderly. Her palm drives him crazy And feel her palm is sultry. Finds it so lovely, And wish... their palm to marry. The palm pine for heaven, Touch- me not, cheeks burnt shyly. Oh, Palm! I want you dearly. Gorgeous like the flowers that she touches, That she finds along life’s byway. Res, non verba Quack, quack, quack! Such a duckling that loves to quack Till their breath and saliva Will choke them in desperation. One word is enough for wise reaction More words create disillusion. 143

Parole sulle ali dei sogni Look at the mirror before you make any conclusion. You might find a speck as big as your miscalculation. Oh! Have mercy! Where is your respect in the profession? You look down and trample each carnation, Not knowing they are more precious than your action. Check your brain system malfunction The two-faced you have, bleeds discoloration. Touch me not, For, I am an apple in God's creation. Touch me not, or face retribution. Broken spirit Wish I could be there with you, Just to listen to you. While you outpour life's disappointments. You have endured so much without any ranting. Life is not friendly with you. Your spirit has been broken. You look so devastated, Torn and dismayed. I wish I could be there beside you Just to hold your hands tightly And lock my eyes with you. Your thin hands cover your face While you retell your brokenness 144

Pe aripi de vise Disgusted, you hide your sadness. Wish I could be with you and hug you all night To wipe the rolling tears From your disbelieving eyes. And caress you and shower you With my tenderness smile Just to let you know... I care about you, I care about you, I care about you! Hopeless romantic bard! The sweet innuendos swept my feet to the moon Dragonflies hopping on silky flowers in bloom Cerana bees squeezing the sweet opium I am a muse, encircled in a vivarium. Don’t you like being loved? In anguish, you chant. You sense the coldness in my responses My sweet nature starts to freeze in blues. Your smile cast a spell I thought I heard a bell Charmed and enchant me I feel you’re slipping away. 145

Parole sulle ali dei sogni Am I asking for the impossible? Don’t you understand at all? I am a hopeless romantic bard! I want you to know my poetry is the only thing That makes my blood alive I don’t want you to stop Weaving waves of pearls A morning hello is all that I ask! To see you once a day And to express my love That’s all I ask to complete my task. Enchanting I love each verse tenderly dedicated for me I am thrilled and touched for every perfect Pearls of your adoration for me Greensleeves playing to enchant me. Your sonnet cast spell on me, The ecstatic grandeur almost drowned me I am not novice only modest Life is meant to enjoy to the fullest. But my heart is not beating fast! Not even a single minute I'll jeopardize, 146

Pe aripi de vise The love and trust of my faithful one Who loves me truly and my poetry. You are free to reword not to worry Every stroke of caresses in your „vers libre!” Oh yes, only through poetry, Love is divine to me. The ancient path (Real life Experience) I had seen it with my very eyes, time and time again. At first, I was bewildered, next mystified, afterwards astonished. So much so that I would purposely rebuff the apparition. To ward off the emerging fright to quiet me down. But it refused to expire. The phantom image would reveal itself as it pleased - Any time of the day and wherever I might be In the midst of a chore, as I enjoyed a tête-à-tête. Even when I closed my eyes. The sight stayed and stayed and stayed. Was I just dreaming? But I was wide awake! What was it then? 147

Parole sulle ali dei sogni I kept seeing it. I told you I wasn’t in deep sleep. It was broad daylight. I was in the kitchen, Perhaps in the garden. Probably just strolling along. There! It was there again! Glimpse of meadows saying hi to my eyes. So green with a white path in between. So distant and so long I couldn't see the end. I shook my head and closed my eyes. But it kept on flashing again and again. The green fields and the white path! Staying, dwelling in my bamboozled mind Nobody could explain what it was. Nobody could tell why I was seeing it. Then one day, a spiritual man came along. He asked if he could bless and pray for me. I told him the thing that had long bothered me. He reached for his bag Took out something and lifted it up. “My daughter” he called my name Showed me what he got. Locking his eyes with mine, he asked, 148