Aripi de vise - Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională - antologia internazionale ~

Pe aripi de vise așteptând seva înnoirii. În ochii tăi, s-au oglindit stelele universului, luna a zâmbit viselor rătăcite peste taina nopții, resturi de lumină au răscolit amintirile, peste lacrimi și dureri tăcute a nins cu pulbere selenară... din abis, aripa unui înger a poposit pe geana speranței. În inima ta s-au zbătut valurile dure ale destinului din izvorul virtuților, credința a picurat lacrimi, peste tainele nedeslușite ale vieții. Lacrimile speranței au poleit neîmplinirile cu zâmbete, stropi de veșnicie au pulsat prin vene. Între uman și divin, afinitatea a purificat IUBIREA! Seva cuvântului Condeiul, încărcat de gânduri, zace în mâna mea, tăcut. Cerul, revarsă curcubeul dimineții peste orizontul senin, ochii culeg cioburi de lacrimi așteptând o scânteie vie. 249

Parole sulle ali dei sogni Încerc să-mi limpezesc vălmășagul de gânduri împletite în firul memoriei, arunc doar o privire în hăul fântânii, dăltuită în granitul sufletului stingher, întrezăresc izvorul nesecat al slovelor... lăcrimând. Picături de adâncă smerenie și credință, se strâng în călimara tainelor... Un înger fără nume mă rotește prin spirala infinită a iubirii simt o tresărire în adâncul inimii... E seva cuvântului! 250

Pe aripi de vise Eldar Akhadov CV ELDAR AKHADOV è nato nel 1960 a Baku in Azerbaigian ma vive a Krasnoyarsk nella Russia siberiana centrale. La sua poesia è di ardua traducibilità perché usa un linguaggio particolarmente ambiguo, polisignificante, analogico, nello sforzo di dare espressione alle ondate visionarie che attraversano la mente. È una poesia iscritta profondamente nel cuore della natura e dei suoi cicli, sulla quale esercita una continua interferenza il pensiero, in una chiave filosofica che può ricordare le antiche teogonie aggiornate alle acquisizioni della ricerca scientifica di oggi, in particolare nelle prose poetiche. (La notizia biobibliografica continua in coda alle poesie). Membro dell’Unione degli Scrittori di Russia e della Società Geografica Russa, Eldar Akhadov è autore di sessanta libri tra poesia e prosa. Tra gli ultimi: „The Round-the-World Geography of Russian Poetry” (poesia e prosa), „Genesis” (poesia e prosa), „Good People” (prosa), „Non-accidental meetings” (memorie, prosa), „Following Columbus, Magellan and Marco Polo” (prosa e poesia), „The Book About You” (prosa), „Waiting for a miracle.” (poesia), „Cloud of Memories” (prosa), „Good word about the Far North” (prosa), „In seventeen languages” (poesie e prose tradotte in diciassette lingue), „Vibrations of Life” (saggi).” Paolo Ruffilli 251

Parole sulle ali dei sogni in English Eldar Akhadov was born in Baku in 1960. He lives in Krasnoyarsk. A member of the Union of Writers of Russia and other writers 'organizations of Russia, Ukraine and Azerbaijan, a member of the Russian Geographical Society, a member of the Eurasian Peoples' Assembly, a member of the PEN International Writing Club. The author of 60 books of poetry and prose. Laureate of the State Literary Prize of the Governor of the Yamal-Nenets Autonomous district, laureate of the National Prize „Silver Feather of Russia”, „For the Good of the World”, „North is a Country Without Borders”, silver medal of the IV All-Russian Literary Festival of Festivals. Silver medal of the IV. Dove è volato l’angelo Dove è volato l’angelo E la creatura alata è salita in cielo Ho guardato nell’abisso pieno di stelle Ho guardato, pianto e pregato Invocando fervidamente tutta la notte Colui che è misericordioso e lucente E tutti è in grado di aiutare... Ho chiesto. E lui ha risposto... Un’onda sorge all’alba E le montagne si accendono nel cielo E, con l’aria della vita, Gli spazi eterni continuano a brillare. Traduzione di Paolo Ruffilli 252

Pe aripi de vise La neve brilla mirabile La neve brilla mirabile nell’aria Il sentiero nitido scintilla. La neve cade giù come una pagina Per distendersi e per addormentarsi. Il vento soffia polvere di neve E si muove come sottilissimo serpente. Sta insinuandosi nel pozzo A purificarvi la mia acqua. È lui nelle fessure della porta Guizza via! Dalle finestre buie la bufera fischia Del puro desiderio la follia. Traduzione di Paolo Ruffilli Caro mare Il grande mare morto Vino nato con il sale... Gioia e dolore umani Entrambi ho conosciuto Confidando in altro Secoli e secoli Dal mare morto al mare della vita Fino al fiume dell’umanità Ognuno vede che è un miracolo Quasi incomprensibile per noi Dal nulla, dall’aria 253

– Orchestre, fiori, navi... Parole sulle ali dei sogni E le onde si espandono In giro nello spazio Traduzione di Paolo Ruffilli Saltando si fondono nell’unità Il grande mare morto Vino nato con il sale... “Molto profondo il messaggio poetico in queste poesie e prose tradotte con la mente e il cuore in modo egregio da Paolo Ruffilli” Lilia Slomp Ferrari Pinus eldarica - il pino di Eldar Dove il sole sorge dietro le cime e il mare si allunga lontano da sotterra, il pino innalza la sua corteccia al cielo. Non il gelo, non l'arsura, neppure il vento sono riusciti a scalfirla. Mani conifere volte alle nuvole e radici profondamente ancorate al manto talmente forti da sovrastare i monti. Traduzione di Valentina Meloni 254

Pe aripi de vise C'è un albero che porta il mio nome. Quell'albero era molto amato dal grande poeta russo Mikhail Lermontov. Il suo nome scientifico è Pinus eldarica, il pino di Eldar. Questo pino cresce dove sono nato, nella penisola di Apsheron, nell'antico Paese delle Luci, che è scritto nel Libro dei Мorti dell'antico Egitto. LE ALI DEI TUOI OCCHI La poesia è dedicata alla bellissima Valentina Meloni Le ali dei tuoi occhi mi solleticano il collo. Le parole più delicate e affettuose Non sanno ancora come si chiamano. Non sono ancora nati. Ma loro si muovono già a le tue labbra. Tu ami. Tu ami il mondo intero. Il mondo è vivo e inaspettato. Come il vento di marzo in faccia... Sei così lontano adesso! Tu, innocente, sei rinchiuso. Il tuo corpo è rinchiuso. Ma le ali del tuo sguardo Sono arrivati in volo da me oggi E le parole sono delicate e delicate Sono appena nati tra di noi. Le nostre anime tenere rinchiuso Impossibile... Traduzione dell'autore, Eldar Akhadov 255

Parole sulle ali dei sogni Pedestrian street nel parco o nel giardino come indicatore della civiltà Che cosa è una strada pedestre in un parco o in un giardino? È una strada pedestre o di passo circondato da alberi su entrambi i lati, qualche volta unito ad arbusti. Le funzioni della strada pedestre nel parco o nel giardino sono state formulate in Roma antica: tra loro la protezione dai raggi solari, l'assistenza nell'orientamento nella nebbia, in pioggia e nella neve, la creazione di altri habitat per uccelli e animali e la manutenzione della biodiversità,protezione contro delle acque sotterranee, protezione dell'aria da contro la polvere, il fumo e delle particelle dannose. La vita urbana moderna è inconcepibile senza i parchi e i giardini della città e, perciò, senza la strada pedestre che loro trasformano in posti di riposo, l'andatura, per comunicare con la natura e pensare alla vita. È una strada pedestre è uno spazio culturale vitale per tutti. Secondo l'idea famosa di Garrington Emerson: „L'indicatore reale della civiltà non è né il livello di ricchezza, né la nobiltà delle città, né molti raccolti, ma l'aspetto spirituale della persona istruita dal paese”. L'istruzione è un processo continuo. Non solo siamo istruiti dai genitori, la scuola e l'università, ma anche l'ambiente della vita: i nostri amici e conoscenti, i nostri compagni di lavoro, i nostri vicini della corte, le condizioni naturali, etnografiche e geografiche. 256

Pe aripi de vise Strade pedonali correttamente formati certo possono portare funzioni educative e culturali, aiutare mantengono la storia della regione nativa. La creazione in ogni regione russa e più lontano - in ogni paese del mondo - di strade pedonali di poeti, gli scrittori, i musicisti, gli artisti, i strade pedonali dedicati a conservazione della memoria grata di discendenti sui loro concittadini eccezionali, servirà per formare un senso di amore per la loro regione, un senso di orgoglio per esso; la gratitudine alla gente che ha lasciato il loro segno sulla sua storia e sviluppo. Una tal istruzione intellettuale costante dei giovani può produrre l'effetto più di quello che molto più profondo che sta accadendo ora. Strade pedonali possono contribuire a una vista comune dell'eredità culturale della regione; lo sviluppo di sentimenti morali, rispetti per l'eredità creativa delle nazioni che abitano nel territorio della regione, l'istruzione d'interesse per la creatività di autori che hanno fatto il loro contributo creativo e socialmente importante allo sviluppo della loro regione nativa. Voglio espandere l'idea di cui ho riferito ancora prima: per noi, per gli uomini del pianeta Terra, sono vitali non solo per strade pedonali tematici di poeti in ogni città, ma anche strade pedonali tematici di musicisti, strade pedonali di pittori, strade pedonali di dottori, strade pedonali di insegnanti, strade pedonali di architetti e costruttori, strade pedonali di viaggiatori, i vicoli di atleti, è necessario dare informazioni della gente su quelli, Chi ha fatto e fa cose utili 257

Parole sulle ali dei sogni per la gente della loro regione, per le nazioni del loro paese, per le nazioni del mondo! Mi propongo di cominciare organizzando un movimento per creare calma di Creatività (strade pedonali di Poeti, strade pedonali di Musicisti, strade pedonali di Artisti, e così via) in tutti i paesi del Mondo! Viva l'Italia, paese dei poeti! Non ero in Italia, ma ero nella casa dove viveva Giuseppe Garibaldi. L'Avana. 258

Pe aripi de vise Constantin Mîndruţă CV EU DESPRE MINE Sunt născut în comuna Sârbi- Măgura, judeţul Olt, la 1 iulie 1957. Am absolvit Şcoala militară de ofiţeri activi a Ministerului de Interne Bucureşti şi Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” Craiova. Am lucrat în mai multe subunităţi ale Ministerului de Interne, care asigurau paza unor obiective economice. Din anul 1984 m-am stabilit în judeţul Argeş. Am editat volumele: „Urmă de Lună”, versuri, Piteşti, 2000; „Raze de Lună”, poezii şi epigrame, Editura TIPARG, 2001; „Poezii şi epigrame”, Editura TIPARG, 2002; „Lumină de Lună”, versuri, Editura CARMINIS, Piteşti, 2003; „Cu şi fără arţag”, epigrame, Editura ZODIA FECIOAREI, Piteşti, 2004; „Emanuel”, poezii creştine, Editura ZODIA FECIOAREI, Piteşti, 2005; „Cu satira printre noi”, satirice, Editura TIPNASTE, Piteşti, 2006; „Gânduri de cerneală”, versuri, Editura TIPNASTE, 2007; „Epigrame”, Editura TIPNASTE, 2008; „Definiţii hoaţe prinse de un jandarm”, Editura PĂMÂNTUL, Piteşti, 2009; „Mai aproape de Lună”, versuri, Editura EDITGRAPH, Buzău, 2014; „Calendarul sufletului meu – Toamna -Sonete şi Rondeluri”, Editura SINGUR, Târgovişte, 2015; „Calendarul sufletului meu – Iarna - Sonete şi Rondeluri”, Editura SINGUR, Târgovişte, 2015; „Calendarul sufletului meu – Primăvara – Sonete şi Rondeluri”, Editura SINGUR, Târgovişte, 2015; „Calendarul sufletului meu – Vara – Sonete şi Rondeluri”, Editura SINGUR, Târgovişte, 2016; „Epigrame pe alese- 259

Parole sulle ali dei sogni Epigrame de tot felul”, Antologie, vol. I, Editura SINGUR, Târgovişte, 2017; „Epigrame pe alese-Epigrame puse-n palme”, Antologie-vol. II- Editura SINGUR, Târgovişte,2017; „Epigrame pe alese-Epigrame să m-aclame... Anteneața”, Antologie, vol. III,-Editura SINGUR,-2018. Am apărut în 95 volume de epigramă, poezie colective sau ale unor autori şi în Reviste-cărţi. Am obţinut, începând cu anul 1999, 11 Premii şi 6 Menţiuni la Concursuri de poezie sau epigramă. În perioada 1999-2020, pentru activitatea desfăşurată în diferite domenii culturale, am primit 41 Diplome de excelenţă, merit, aniversare şi de participare. Am colaborat şi colaborează la un număr de 50 publicaţii. La data de 3 Septembrie 2011, Consiliul Judeţean Argeş mi-a acoprdat Titlul de FIU AL ARGEŞULUI, ca personalitate marcantă în domeniul Culturii. Sunt membru al Uniunii Epigramiştilor din România şi al Ligii Scriitorilor din România – Filiala Cluj şi Director al Revistei de Umor „AG pe rime”, ajunsă la nr.30, care a primit Premiul Uniunii Epigramiştilor din România pe anul 2010. Mai spune-mi, mamă, o poveste Mai spune-mi, mamă, o poveste Din câte amintiri mai ai, Că trupul în pământ îţi este, Iar sufletul îl ai în Rai. Mai spune-mi, mamă, despre mine, Câtă a fost copilărie, N-am apucat să fiu cu tine, Când s-a putut, n-a fost să fie. 260

Pe aripi de vise Câţi am rămas în ţara asta Nici nu mai ştim de ce trăim, Dă peste noi mereu năpasta, Chiar dacă Domnu-l mai iubim. Că, mamă, El e doar iubire, De-aceea te-a luat la El, Acum mi-e viaţa-nchipuire Şi o trăiesc ca un tembel. Nu pot fi melc în cochilie, Din când în când caut o punte, Dar nu mai am nicio câmpie Şi nici un deal şi nici un munte. Din cele foste anotimpuri N-am apucat să mai aleg, În ochi mi se confundă chipuri Şi numai frunze mai culeg. Nu vezi, te bagă în pământ Să mai răsară câte-o cruce Şi tu trăieşti pe-aripi de vânt Când sufletul spre cer se duce. Că toţi suntem nemuritori, De ce atâţia proşti cu gândul? Mulţi sunt născuţi de două ori, Dar doar o dată au cuvântul. 261

Parole sulle ali dei sogni Mai spune-mi, mamă, o poveste, Promit că am să o ţin minte, Că viaţa tot aşa îmi este, Oricât aş fi eu de cuminte. E gândul meu mai mult la Domnul, Comunicăm prin rugăciune Şi nu mai ştiu ce-nseamnă somnul, Prin îngeri are ce ne spune. Aşa că ştiu că îţi e bine Şi că ai suflet liniştit, Voi fi cu tine ca şi mâine, Că te iubesc cât te-am iubit. Mi-e dor de tine, mamă Mi-e dor de tine, mamă şi de somn, De-o cameră a nemuririi noastre, În care îngerii nu au alt domn, Mi-e dor de tine, mamă, către astre. Nu este plânsul cel mai bun câştig, Când mori cu zile se distrug planete, În vara asta iar îmi va fi frig, Mi-e dor de tine, mamă şi mi-e sete. Cât am vorbit mi-a fost vândută viaţa, Pentru copilărie nu mai am muzeu, 262

Pe aripi de vise Toţi zic: „O, Doamne, mi se rupe aţa!” Eu sunt copilul tău, nu sunt vreun zeu. Păcat că ai plecat ca şi o Iudă, Eu te iubesc şi dincolo de moarte, Cei ce te-au păcălit, vreau să audă: Sunt în coşciugul tău, scrişi într-o carte. Aş vrea să-ţi scriu că, mamă, e şi bine, Dar ce să-ţi pese-ajunsă pe o stea, Acum ai mâna doar să se închine, M-ai lăsat singur, fie ce s-o vrea. Cu fiecare frunză Cu fiecare frunză care cade, Te regăsesc ca ultimă suflare, Ţi-o pune la ureche, bine-ţi şade! Numai aşa o toamnă nu doare. Cu fiecare frunză ce aşterne Pământului covor îngălbenit, Aş umple pentru pat câteva perne, Să ascund urmele cât ne-am iubit. Cu fiecare frunză necăzută Te regăsesc în câte-o amintire, Iubirea noastră tot mai nevăzută, Iubirea noastră tot mai neiubire. 263

Parole sulle ali dei sogni Cu fiecare frunză de sub paşi Mă doare urma pe alei lăsată, Sunt ani ce vin şi ani în timp rămaşi, Viaţă trăită, viaţă neurmată. Cu fiecare frunză ruginită Te regăsesc ca ultimă iubire, Ea simte că de vânt este rănită, Mi-e inima în suflet răstignire. Fie Ce va fi să fie e o bucurie, Ce va fi să fie e în drumul meu, E ca şi o viaţă fără de simbrie, Nimic să nu fie fără Dumnezeu. Ce va fi să fie e călătorie, Că ce vrei în viaţă nimic nu e greu, E ca şi o şansă, ca o datorie, Să îţi gândeşti viaţa fără să fii zeu. Ce va fi să fie e lumină vie, În braţe oprită de-un hotar mereu, Nici îngeri de bine să nu ne mai ştie, Că în toată viaţa n-avem gând ateu. 264

Pe aripi de vise Şi va fi să fie bulgăre de glie, Tu o nemireasă şi nemire eu, Moarte care-nvie şi nuntă nevie, Numai fiind singur şi nefariseu. Iubito, iarăşi plouă Iubito, iarăşi plouă de-aducere de tine, Nu-n minte, ci de-aievea, să fii iar lângă mine, De gura ta mi-e gura şi seacă şi pustie, Mi-e sărutarea vrută cât pentr-o veşnicie. Iubito, iarăşi plouă că ştie că îmi place, Iubirea-n transpiraţii de multe ori şi tace, Aceste picături, dacă vor fi şi nouă, Sunt între două guri, ca boabele de rouă. Iubito, iarăşi plouă şi vreau ca în genunchi Iar să te strâng în braţe, să uit că am un junghi, Pe asta nu e lume, cât ăsta te iubeşte Şi totuşi, fiecare, în lumea lui trăieşte. Noi vom vorbi de toate, doar ploaia să nu tacă, Mai am din vremi tangouri şi am să-ţi pun o placă, Rămâne doar iubirea să zgândăre prin sânge, Vreau primul să mai fiu, în braţe a te strânge. 265

Parole sulle ali dei sogni Lasă-mă Lasă-mă să sting Ce în suflet plânge Încet să te-ating Şi să-mi beau din sânge. Cine mai sunt eu Nimeni nu mai ştie, Curcubeu la greu Pentru veşnicie. Ce a fost a fost, Ce va fi să fie, Eu rămân un prost, Ca o datorie. Un surâs în plus Fără bucurie, Iată, mi-am adus, Altă nemurie. Lumea Ne va uita curând pământul În groapa puilor de lei, În care nu avem cuvântul, Nici pe al tău, nici pe al ei. 266

Pe aripi de vise E o ruşine lumea asta, Ruşine nu mai e de mult, Aşa e când tu îţi dai coasta Şi Eva nu te-a mai crescut. Dar nu există disperare, Se moare ca la început, Şi vă zâmbesc la fiecare, Că voi fi primul nou-născut. 267

Parole sulle ali dei sogni 268

Pe aripi de vise Bota Claudia CV Data şi locul naşterii: 20 decembrie 1969, Piatra Neamț. Ocupaţie: Profesor de religie la Şcoala Gimnazială „Luceafărul” din Bucureşti. Studii: 1984: Şcoala de Muzică şi Arte Plastice-Bacău-Secţia Arte plastice; 1984-1988: Liceul „Vasile Alecsandri”, Bacău; 1984- 1986 – Şcoala Populară de şi Meserii Bacău (Secţia Pictură); 1994: Facultatea de Teologie Ortodoxă (MA) a Universităţii din Bucureşti; 2007: Master în Management Educaţional Universitatea din Bucureşti, 2012: Master în Consilierea în managementul carierei în domeniul profesional şi tehnic (COC) (Institutul Politehnic din Bucuresti – Facultatea de IMST). A frecventat Salonul Artelor „Boema 33” din Bucureşti şi cenaclul „Vama literară”, moderat de poetul Daniel Vorona. În 2017 devine membru al Societății Culturale „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, iar august 2017 membru al Cenaclului literar „Literar ing” (al scriitorilor ingineri). Publicaţii literare: Lumină lină (New York, SUA), Clipa (SUA), Jurnalul Bucureştiului, Singur (Târgovişte), ProLitera (Germania), Confluenţe Literare (Bucureşti), ş.a. (George Roca, Rexlibris Media Group, Sydney, 7 ianuarie 2017), Radio Metafora( Montreal – Canada), Confluențe Literare, Proiectul e-Creator, Taifas literar, revistă de scrieri şi opinii literare (Constanța), Constelații diamantine, Revistă de cultură universală (Craiova), Galaktika Poetike „ATUNIS (Albania), Gazeta de Spania (un proiect jurnalistic independent, început în Zaragoza – Spania), Revista Armonii culturale (Adjud), Atheneum – Revista de Cultură a Românilor din Canada (Canada), Familiei – Revistă acreditată a Asociației 269

Parole sulle ali dei sogni Scriitorilor Israelieni de Limba Română (Israel), „Hai România! – Revista românilor de pretutindeni, Agentia de presa Așii romani, cu sediul la Nürnberg (Germania ), Leviathan – Revistă de cultură fiind un portal, Nomen Artis Dincolo de tăcere – în Revista de cultură universală, Revista Atheneum (Canada), Revista Bogdania (Focșani), Revista Amprentele sufletului, Revista România ta Diaspora(Italia ) Revista „Luceafărul” (Botoșani), Revista literar 13 (Brăila).,Revista Literară Bucovina Filă de Bucovina, Revista Alchemia, Revista Renașterea Rușețană (Buzău). Cărți publicate: Labirintul iubirii, Editura Inspirescu,2017, Satu Mare. Antologii: 35 de antologii literare diverse. Premii: peste 23 de premii interne şi internaţionale. Atâta dor Atâta dor n-ar mai încape La geamul inimii să sape Încât privirea ta răzbate De atâta dor ce ne desparte. Privesc căzută -n depărtări albastre De-am plămadit sămânța iubirii noastre, Pământul pare atât de pustiit, Cât te-am iubit, cât te-am iubit. Răzbatem viscole și tristele furtuni În părul argintiu, doar sufletul nu ți-e pustiu, Mă porți icoană printre sfinți, În neguri mi te arată din gândul cenușiu. 270

Pe aripi de vise Că vei veni pe aripa inimii, Înainte de a se înnopta Și vei preface lacrima în stele argintii, Surâsul meu îl voi aduce-n palmă ta. Dorul străpunge lumina Cât de departe e miracolul din stele Și atât de aproape sunt cuvintele, Iar cu cât mă desprind de pământ, Cu atât sunt mai aproape te vânt. Ce-i vântul aprig în fața luminii? Și setea se toarce cu foamea în gât, Nu te-ncumeți să duci durerile lumii, Când bucuria și jertfa nu-ți ține de urât. Candela arde topind și ruga din cer, Când dorul străpunge lumina din suflet, Părinții părinților tăi sunt treji și nu pier, Cu ochii pironiți la lumina din Vecernier. Îngerul meu Privirea inimii mele încet se topește, Oglindirea din ochii scânteietori a celor drepți, Sapă durea apusului lin ce înflorește, Apele netulburate ce revarsă în dimineți. 271

Parole sulle ali dei sogni Lacrima spală aripa îngerului meu, Mărgăritare izvorăsc din raza blândă, Lumina împânzește mintea unui corifeu, Înălțându-se până la ființa mea plăpândă. Îngere, îngere, tu ne scapă și ne ocrotește, Fii scut și întărire celui ce călătorește, Dă-mi tărie și voia Domnului să o împlinesc, Reazămă neputința în toate zilele ce le trăiesc. Cântecul tămăduitor cuprinde versete, Din îndreptarul nepătimaș al cărților, Doamne te rog viața de ne călăuzește, Sfinții vor deschide poarta drepților. Singură cu tine în noapte Iubite privește căt încă stau la masă, Singură cu tine în noapte și în gând, Lumina felinarelor oglindesc în casă, Atinge-mi obrajii cu mâna rând pe rând. Căldura inimii înalță bucuria din cuvinte, Cuvintele devin balsam a sufletul pribeag, Te privesc iubite fără mustrări și jurăminte, Lacrimele din ochi m-au trădat și dat în vileag. 272

Pe aripi de vise Ce aș putea să-ți cer, dragostea nu se măsoară, Mărgăritarele din șoapte se împletesc rând pe rând, La ureche îmi cânți o melodie ascultată într-o gară, Fără să număr secundele, cât poți să fii de blând! Viața e un fum În inima încap, Dorințe, cuvinte desprinse, În libertatea aprinsă Măsor glasul netemut, Rupând barierele ce ne separă Nu mai explic, nu mai redau, În acest interval trag un semnal. Și aerul care-l respir ni se dă, În porții mici ca să nu rătăcești În diminețile reci viata o petreci, Reflectând în tăcere Iubirea devine o plăcere, Viața e un fum, În scena de azi Cauți să nu cazi, Pe note de portativ O însemn cu un tiv, A unui fir roșu unde crește iubirea ta. 273

Parole sulle ali dei sogni Te întrezăresc Razele oglindesc catedrala luminată Sub zidul ascuns este o ușă ferecată, În atingerile mângâiate ale timpului, Perdeaua flutură dimensiunea spațiului. Te întrezăresc în cercul dintre pelicule, Scăldate de razele suave a unor petale, Chipul Tău este înscris pe medalion, Încadrat în umbrele dintr-un hexagon. Chipul Tău tainic brăzdat de durere, Îngenunghează inima pustiită-n tăcere, Caut lumina în versul din cîntul divin, Ochii Tăi mari oglindește cerul senin. Ochiul Tău tainic cuprinde universul, Celestă lumină înaripătă din răsăritul Neîntinat a orizontului pașilor de zenit, Știu că până la Tine ating un nou infinit. 274

Pe aripi de vise Adorm poeții Adorm poeții în toamne uitate de timp, Sărbătoare este în cer și pace pe pământ, Durere se lasă când poeții dorm pe câmp, Sentimentele lor stau zidite în viscolul mut. Inima în toamne îndulcește sufletul din cer, Coapte mere parfumate în prag ți le ofer, Tu poete stai în poartă meditând aprig, Dacă roadele biruinței ne vor ține azi de frig? Mor poeții mor, cu flori albe de cireș, Dalbe flori, dalbe flori din cerul lin, De petrec la masa fericirii fără greș, Îngerii din cer le cântă într-un cor divin. Dorul tainic se sugrumă-n cuvinte fără a umbri, Amintirile cuibărite-n poarta vieții nu sunt dirijate, Inima poetului neînfricată e amprentă-n versuri, Caută poetul alinare între anotimpurile deșarte. 275

Parole sulle ali dei sogni Celula iubirii tale Gândurile noastre se zbat În cercul unui roi de albine Mângâierea florii e un dat, Ce atinge sentimente divine. Un amurg îmbălsămat, Cuprinde miresmele telurice Cosmogonia luminii transcede, Spirale diafane de unde respiră universul, În care mă regăsesc. Frumuseți angelice transmit pretutindeni mesajul păcii, Aripile transparente se îndulcesc în eter, Atunci se revarsă o boare de vânt pe un disc Unde lumina e cuprinsă de mister. O boare de lumină prin oda bucuriei, O boare ce revarsă-n în dimineața neatinsă de păcat. Diminețile albastre sunt pentru tine, Diminețile anilor noștri, Lanul de gâu îl străbat desculță, Așteptând ca din lut, Să zidești încă un om, O celulă hrănită cu viață. În boabe de struguri și în bobul de grâu, La masa Euharistică astăzi Hristos e cu noi, În amurgul neatins de păcat, În celula iubirii tale, În celula de vis Într-o lume absolută, Astăzi cu totul am învins. 276

Pe aripi de vise Urc o Golgotă În fiecare zi urc o Golgotă, Cad și mă ridic fără plată, Încerc să fiu victorioasă, Lungă este calea ploioasă. În fiecare zi înger al tăcerii, Mângâie-mi oceanul durerii, Păzește-mă cu harul Tău, De vrăjmașul cu gândul rău. Suflet însetat după lumină, Dă-mi viața după viață lină, Pregătește-mi ziua lerui, lerui, Nebănuită-i calea Domnului. Timpul bucuriei te așteaptă, Lucrează în via cea dreaptă, Petrece-ți zilele prin adorare, Acolo nu e durere și întristare. 277

Parole sulle ali dei sogni O fărămă de iubire Călător prin necunoscut, Îngerul îți poartă un scut În cântecul de dimineață, Pulsează, căldură și viață. Și setea din mine aduce, În suflet fărâma de iubire. Când lumea rămâne rece, Tu, îngerul meu mă petrece! În fiecare lucru există lumină, Lucrează și vei primi o cunună Cuvântul ales transpune iubire, Trăiești cu speranța la nemurire. Iubirea e în câmpul cu maci E în raza lucioasă de soare, Chiar și când tu stai și taci, În natură e atâta splendoare! 278

Pe aripi de vise Elena Tudosă CV Sunt o mare iubitoare de poezie, pe care o citesc cu mult drag, dar care având un dar de la Dumnezeu, încă din anii școlari gimnaziali am și început să o scriu participând la seratele Cenaclului literar Mihail Sadoveanu din comuna Vânători-Neamț, locul unde m-am născut. În 2018, cu o poezie dedicată mamei am câștigat marele premiu la un concurs organizat de către revista Gazeta românească, acest fapt dându-mi curaj de a participa și la alte concursuri. În 2019 am fost unul dintre câștigătorii concursului „Universul poeziei” ediția a doua, ca debutant, organizat de către editura Ștef – Iași. Tot anul trecut în luna august am editat primul meu volum de poezii „Înger călător pe firul unui dor“. Sunt autor colaborator al revistei canadiene „Poezii pentru sufletul meu”, autor colaborator în două antologii realizate de către editura eCreator. Sunt autoare a multor poezii care vor vedea lumina tiparului în acest an și în următorii ani. În curând va vedea lumina tiparului cel de-al doilea volum de poezii „Iubire și chin”. 279

Parole sulle ali dei sogni În dulce condamnare Încătușează-mă în lanțuri de iubire, Și ține-mă pe veci întemnițată, Tu temnicer să-mi fii și-n fericire, Să mă condamni a fi eu vinovată. Ține-mă în celula inimii închisă pe vecie, Brațele tale vreau în lanțuri să mă lege, Vreau să mă sfârșesc în dragostea ta vie, Iubirea mea nu are nici act și nici o lege. Tu ține-mă legată de-a pururi lângă tine, Prizoniera ta în lanțuri vreau să mor, Tu ești salvarea sângelui ce curge-n vine, De condamnat la viață, ce n-are viitor. Eu sunt prizonierul ce n-are libertate, Înlănțuit în brațele iubirii vrând să stea, Nu cer nimic, nici să-mi fie iertate Păcatele, cu care se luptă viața mea. Încătușează-mă în lanțuri de iubire, În inimă să-ți fiu pe veci închisă, Condamnă-mă pe viață la scumpa fericire, Fii tu judecătorul ce-mi dă a mea sentință, Și-n dulce condamnare găsi-voi biruință. 280

Pe aripi de vise Aşteptarea Ce mult mă doare așteptarea, Din lacrime îmi curge râu un cer, Cum pot să îmi găsesc cărarea, Când sentimente-n mine pier? Căci așteptarea asta cruntă, Tu mi-o frămânți ca pe un lut, De dorul tău orice secundă, Mă chinuiește tot mai mult. Sunt ca un înger fără de aripi, Ce vrea-n imensitate ca să zboare, Licoare-i așteptarea, sirop sărat de lacrimi, Și drog cu gust de moarte în sufletu-mi ce doare. Mi-e inima cenușă, pârjol de foc în dor, Simt cum sufletul își pierde rădăcina, De-atâta așteptare mi-e gândul amar ca cerul gol Pe care soarele și-a îngropat lumina. Ce greu este tributul plătit cu așteptări, Oare iubirea asta atât este de scumpă? Credeam că e un vis... Răscruce de cărări, Pe care-un suflet pur spre fericire umblă. 281

Parole sulle ali dei sogni Ce n-aş da Ce n-aș da să-ți fiu esența, ce se scurge-n absolut, Pentru suflet o licoare ce te-mbată-n clipa tristă, Să fiu firul veșniciei plămădit din sfântul lut, Când ți-e sufletul pustiu și îl simți că nu există. Ce n-aș da să-ți fiu secunda dintr-un timp de mult trecut, Când prea obosit de viață, rătăcești cărări pustii, Să-ți fiu clipa de odihnă și-atunci când te simți pierdut, Să-ți fiu blândă mângâiere în tristețea inimii. Ce n-aș da să-ți fiu lumina ce coboară dintr-o cristă, Unde îngerii se strâng, trecând Valea Plângerii, Să-ți fiu mâna salvatoare, când sufletul nu-ți rezistă, Și aproape e răpus de-acea soartă a-nfrângerii. Ce n-aș da să-ți fiu o rugă, într-o zi de sărbătoare, Să te-nvălui în credință, când curajul ai pierdut, Să-ți fiu raza ce te-ndrumă, să-i faci inimii cărare, Să-ți găsești pacea divină, liniștea ce n-ai avut. Ce n-aș da să-ți fiu un gând, când ești abătut de gânduri, Să te rostesc în cuvinte, când jicnit ești de cuvinte, Să îmi fii dulce comoară, să te scriu frumos în rânduri, Poeziei să-i fii vers, slovă peste vremi aminte. 282

Pe aripi de vise Mi-eşti Mi-ești seninul incandescent al cerului, Când tandru în brațele vânjoase mă strângi, Numai tu arșița năucitoare a dorului, Când mă iubești cu patimă mi-o stingi. Mi-ești râul de iubire ce curge susurând, Când șoapte tandre, arzânde-mi șoptești, Sunt mugur de floare în sufletul tău înflorind, Cu iubirea ta setea de viață mi-o potolești. Mi-ești aerul indispensabil ce îl respir, Fără de el zadarnic mi-ar fi să trăiesc, Venin-durere, miere-plăcere, eternul dragostei mir, Din care sorbi-voi și când o să mă veșnicesc. Mi-ești primul meu gând când mă trezesc Dimineața, când zorii șireți pleoapele-mi sărută, Mi-ești lacrim-amară, surâs șăgalnic fecioresc, Altar unde mă-nchin în tainică rugă sfântă. Mi-ești darul vieții mele sfânt, dumnezeiesc, Eternitatea mea pe care nespus o iubesc! 283

Parole sulle ali dei sogni Sentiment şi poezie Buzele tale cu foc să mă soarbă, Când eu te urmez de parc-aș fi oarbă, Mă îmbete de dor al tău parfum, Iar eu ca o sclavă să mă supun. Smaraldul ochilor să mă inunde, Captură să-ți fiu ca valu-ntre unde, În brațele tale strânsă la piept, Să-ți fiu prizoniera iubirii te-aștept, Să mă-încătușezi în lanțul iubirii, Și să mă ții închisă pe veci, Să ne iubim nu e împotriva firii, Iubirea nevinovată nu are legi. Rouă să-mi fie flămândele-ți săruturi, Ce le voi sorbi să-ți înfloresc în alcov, Să mă tremuri, iubindu-mă-n așternuturi, Când vom respira parfumul petalelor mov, Să ne amețim în mrejele iubirii caste, Femeie să mă simt renăscând din nou, Ne fie iubirea lumină pe cerul vieții noastre, Răsărit senin, frumos de curcubeu, Rămână scrisă-ntre astre în cuvintele „tu și eu”, Spre care-n al vieții apus vom privi îndrăgostiți mereu. 284

Pe aripi de vise Vise deşarte Și te visez iubite aproape în fiecare noapte, Mi-e dor flămând de tine și te strig în șoapte, Mă arde-n suflet durerea adânc-a unui spin, Că-mi ești așa departe, of Doamne ce destin! În vise mă zăresc mergând pe o cărare, Tălpile-s sângerânde, abia mai pot păși, Lipsa să nu te văd, iubite ce mult doare, Și nu mai am puterea cărarea a plivi. Nu pot ca să răzbat prin spini și mărăcini, Prea greu îmi este drumul, pare atât de lung, Durerea mea din suflet și-nțepăturile de spini, Mă doare dorul tău și nu pot să ajung. Sleită de puteri, privesc roată-mprejur, Văd razele de soare pământul cum îl scurmă, Când zorii se ivesc și zile-i dau contur, Dezamăgită plâng, că nu dau de-a ta urmă. Nu pot ca să răzbat oricât m-aș chinui, Nu pot să te-ntâlnesc iubirea mea din vis, Destinul vieții mele nu-mi poate dărui, Nimic din ceea ce doresc cu dinadins. 285

Parole sulle ali dei sogni Doar timpu-acesta care potrivnic mi-a rămas, Aș vrea să-l pot opri pentru o vreme-n loc, Mi-e dor de tine iubite în fiecare ceas, Mi-s visele deșarte, destin fără noroc. De netrecut Amar mult mai amar decât pelinul, Mai toarnă-mi în pahar să mă îmbăt, Mai fă să uit ce crunt îmi este chinul, Când tu nu vii și în zadar aștept. Mai dulce decât mierea florilor, Când roua le sărută dimineața-n zori, Mai vino de-mi împacă inima, Și fă-o să vibreze în inima ta. Mai rău decât un gând trist, abătut, Când sufletul ți-e mare în furtună, Mai prinde iar curaj și un nou început, Va răsădi în el speranță și lumină. Mai de neînțeles, pervers precum un zeu, Ce a pus stăpânire pe sufletu-mi stingher, Trimite-mi pe o undă numai un sms-eu, Arată-mi calea dreaptă în ochiul cerului tău. De netrecut precum o poartă ferecată, Prefă-te într-un duh să mai iubim o dată! 286

Pe aripi de vise Zadarnice emoţii Tristețea și-a înfipt în suflet hain colții, Durerea l-a răpus și-acum așa stingher, A încetat a mai vibra și a trăi emoții, Își caută alinarea în ochi senin de cer. Destinul mi-a împovărat greu drumul vieții, Presărându-l cu dor amar, nemărginit, Clipele minunate și pline de emoții, Le-a zăvorât în timpul ce tocmai l-am trăit. Învins neașteptat de valurile sorții, Să-și caute salvarea în iluzii sperând, Pierdut, fără dorințe și fără de emoții, A sfârșit obosit, la marginea unui gând. Un gând ce sprijinit pe tâmpla rece-a porții, Încearcă uneori a-l alina puțin, Cu iluzii deșarte stârnindu-i zadarnice emoții, În timp ce el sărmanul a devenit imun. Singurătatea asta povară grea a morții, În propria carcasă sufletul mi-a închis, Trăiri și sentimente, zadarnice emoții, Sunt vise ce le-aștern atâta doar prin scris. 287

Parole sulle ali dei sogni (Eu) îți sunt jumătatea ta (Eu) îți sunt jumătatea ta, Mereu din umbră te voi însoți, Când vei dormi te voi veghea, Și vis frumos ți-oi dărui. Tu vei surâde când visezi, În vise te voi mângâia, Să îți treacă de ochii verzi Dorul, când te va apăsa. De vei simți că te alint, (Eu) știu c-ai să surâzi, În taină tandru-am să-ți sărut, Ochii de lacrimi uzi. Tu vei pluti în visul tău, Vei crede că îți sunt, Și astfel în sufletu-ți mereu, Voi stinge dorul crunt (Eu) îți sunt a ta jumătate, Sunt una dintre stele, Te voi iubi în vis de noapte, Până ai să te-înalți la ele, Că ești iubirea vieții mele. 288

Pe aripi de vise Labud N. Lončar CV LABUD N. LONČAR, rođen je 1964.god. u Ivangradu, današnje Berane. Pjesnik, prozni pisac i kolumnista. Bavi se pisanjem poezije i proze. Organizator mnogih kulturnih manifestacija i promocija. Osnivač i predsjednik međunarodnog udruženja književnih stvaralaca i umjetnika „Nekazano” iz Bara. Član je Udruženja književnika Srbije i međunarodnog udruženja književnih stvaralaca i umjetnika „Nekazano” iz Bara, kao i mnogih drugih Udruženja književnika putem društvenih mreža. Zastupljen je u tridesetak domaćih i stranih antologija i zbornika. Dobitnik je mnogih međunarodnih i domaćih nagrada i priznanja. Objavio je četiri knjige poezije: „Rođenje suze”, „Ostavljanja”, „Na poleđini sna”, „Ako prećutim pjesmu” i knjigu kratkih priča „Svako ostavi neki trag”. Osnivač je i urednik časopisa za kulturu i umjetnost „Nekazano”, kao i časopisa za haiku „Nekazano” ujedno je i osnivač i glavni urednik portala za kulturu iumjetnost „Nekazano”. Osnivač je Festivala ljubavne poezije „Pjesnik – Svetionik”. Živi i stvara u Baru. 289

Parole sulle ali dei sogni Sidro noći Na tavanu u mraku Skriveni od zvijezda I pogleda Tražimo Bjelege i ožiljke Po našim tijelima. U mraku Skriveni od zvijezda Među starim knjigama Tražimo uže Da vežemo mjesec - Postajemo sidro noći. Na tavanu Zagrljeni iz straha U prašini sjećanja I paučini noći Pronalazimo Odbačene lutke i riječ što sluti na ljubav. Na tavanu U mraku 290

Pe aripi de vise Skriveni od zvijezda Tražimo uže Da vežemo mjesec. Moji i tvoji ožiljci Postaju sidro noći I riječ postaje ljubav! Zaboli jutro Kad u grudima Zaboli jutro i Magla pokrije stope Zapjeva sa grane ptica i Daljina donese slike Zaglavljene u sjećanju Na lik jedne žene. Vjetar ko ruka djevojačka Na prozor,tiho, zakuca I zaboli u grudima jutro, Zamiriše sa plakara dunja - Ubrana sa neba Rukom moje majke. Zaboli u grudima jutro... 291

Parole sulle ali dei sogni Ako prećutim pjesmu Ako prećutim pjesmu Dok gledam u tvoje oči Laste će se uspavatii Skrivene pod tvojim pazuhom i Ostaće zauvijek zarobljene na jugu. Ako prećutim pjesmu Dok spavaš u mom naručju Onako snena i daleka Prestaće da cveta drijen i Tvoje male ruke Prestaće da zovu i vole. Ako prećutim pjesmu Dok ljubim tvoje usne Ljubav će prestati da kapa Sa strehe nade i čekanja I neće procvetat trešnje Na ovoj obali ćutnje... Ako prećutim pjesmu Laste će prestati da dolaze Sa juga 292

Pe aripi de vise Jedna žena sanja more Nadošlo zrelo grožđe I vri u dojkama U glavi more huči Znojna noć niz trbuh curi Dok sokovi mame leptirove. U glavi Galeb klikće Pjesmom nekazanom Doziva San i Kao magla misli obavija Dok daleki talasi Ime dozivaju. Miriše rana jesen i Postelju pod prozorom Sokovima topi – Jedna žena sanja more! Kad veče rodi pjesmu Kad veče rodi pjesmu A jutro ubije pticu Uzalud sunce miluje kamen Jer plavi cvijet sumorno Ispunjava prazne oči. Pjesma bez ptice U grudima ne može Pronaći gnijezdo, 293

Parole sulle ali dei sogni Ni kamen bez rose Ne mami sunce – Ni cvijet ne krasi Umrle oči... Kao vučica Kao vučica Ranjena,ljubavi gladna i Od čopora ostavljena Dozivaš me urlikom Sa tamne strane mjeseca. Plašiš male noćne ptice Usnule na mom jastuku, Otresaš sa grana prezrele smokve, I gaziš usnule školjke u pijesku - Na zaboravljenoj obali. Kao vučica, Ranjena po ko zna koji put Ponosno nosiš ljubav u očima I požudu u zubima, U grudima pjesmu. Cijepaš urlikom noć Kao znojni čaršav Dok leptiri bespomoćno Lebde nad stomakom. 294

Pe aripi de vise I tako, iz noći u noć - Kao gladna vučica Urličeš moje ime S tamne strane mjeseca.. Na putu za Sjever Kad dolazi jesen Ostavljam obalu, Svetlucave ribe I školjke što ćute istinu - Pakujem maleni kofer I žurim na sjever. I tako se Sa lastama razminem Negdje na polovini puta Na prelomu Sna i Jave Mahnemo u pozdrav I nastavimo let. One odlaze na jug A ja na sjever... Zatvorenih očiju... Kad dolazi jesen U meni zamiriše dunja I džaba laste krilima Miluju moje lice i Džaba nemušte priče pijanih školjki 295

Parole sulle ali dei sogni To ja opet mirišem Orahov list pod kućom I pakujem kofer – Na putu za sjever Obećah joj školjku Obećah joj školjku U kojoj spava vjetar, Pijani mjesec, Pusta obala, Djevojačka suza i Mala preplašena ptica Što pjeva u praznu noć. Obećah joj školjku U kojoj spava more I davno kazana riječ Što krije ljubav i Ženski smijeh U kojem spava strast, Krici galebova uvijeni U snove leteće ribe Obećah joj školjku Što zove Neko daleko sjutra Zavaran njenim očima Što zovu izgužvanu postelju Obećah joj školjku... 296

Pe aripi de vise Oblačiš kišu Oblačiš kišu Kao nevidljivi plašt Da sakriješ duge Brezine noge, Malenu crnu Pticu i Cipelice od stakla. Oblačiš kišu Na gola ramena Kao noćnu košulju I tvoja zmijska leđa Postaju jeseni mantil Protkan maglom. Oblačiš kišu Kao krinolinu i Gaziš orahov list Malenim stopalom, Dok perje Gavrana Koristiš kao lepezu Da sakriješ svoje oči. Oblačiš kišu I sjeverac hladni, Neuspješno u pokušaju – Da spereš moje poljupce Sa svog trbuha... 297

Parole sulle ali dei sogni Poljubac Hiljadu milijardi zvijezda Visilo je te noći Iznad naših glava, Dok je potok u nama Najavljivao daljine sna a Mjesec raspupio kao usna djevojačka Kleo dužinom noći. Ti, dugovrata, Pohotna kao prolećni potok Smiješ se cvetanju visibabe Oko naše postelje i Nudiš mi svoje mirisne grudi. Otireš mi utrnjele usne Svojom kosom I daješ kratak poljubac. Poljubac kao lahor, Kao dodir lastinog krila I potvrđuješ istinu Da je poljubac- Zadnji znak ruganja smrti 298