Important Announcement
PubHTML5 Scheduled Server Maintenance on (GMT) Sunday, June 26th, 2:00 am - 8:00 am.
PubHTML5 site will be inoperative during the times indicated!

Home Explore Aripi de vise - Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională - antologia internazionale ~

Aripi de vise - Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională - antologia internazionale ~

Published by Johnny Em, 2020-07-03 12:16:36

Description: Aripi de vise - Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională - antologia internazionale ~
Aripi de vise - antologie internaţională - Parole sulle ali dei sogni - antologia internazionale/coord.: Lenuş Lungu - Iaşi: StudIS, 2020.
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-48-0515-7
I. Lungu, Lenuş (coord.)

Keywords: antologie internaţională,pe aripi de vise,biblioteca,cronopedia,caffee letterario

Search

Read the Text Version

Pe aripi de vise rutină. Se pare că acum era nevoie de o ofrandă mai mare, semnificativă din punct de vedere emoţional, pentru a percepe cu adevărat puterea de a dărui. Renunţase la acumularea de bani pentru a-şi satisface plăcerea de a „construi” artă, de a readuce la viaţă maşini vechi, uitate de timp, mâncate de rugină. Devenise pentru el un mod de a trăi în care se simţea împlinit. Transformase o avere, adică imaginea unei grămezi de bani, fără a oferi distincţie, în ceva cu totul special, unic. Fiecare maşină era unicat, un obiect de artă ce se identifica printr-o personalitate imprimată de dragostea investită în ea. Erau pentru el precum copiii zămisliți din acelaşi sânge cu el, dar risipirea lor prin patimile războiului îi aducea mereu aceeaşi undă de regret. Se ataşase mult prea mult pentru a nu le resimţi adânc pierderea. „Copiii sunt parte din trupul părinţilor, dar sunt suflete independente. Ei au propria traiectorie în Viaţă către Marele Final”, îi aminti îngerul. „Se pare că acelaşi lucru se întâmplă cu toate obiectele pe care le zămislim”, spuse Omar. Atunci exerciţiul detaşării este cel mai benefic pentru sufletul părintelui... Omar se împăcase cu ideea pierderii a ceva drag. Războiul îl învăţase exerciţiul pierderii şi a suferinţei datorate pierderii. La început i-a fost greu. S-a răzvrătit până într-atât încât aproape că a fost în stare să conteste Divinitatea. Nu mai credea în cele sfinte pentru că nu putea să înţeleagă de ce un Dumnezeu poate permite asemenea atrocităţi, dar tot Dumnezeu l-a ferit de Marele Drum spre Dincolo. Probabil pentru că încă misiunea lui pe Pământ nu s-a împlinit... A înţeles, în nopţile de rugăciune, că tocmai Calea spre Marele Adevăr este presărată cu ispite, cu încercări de rezistenţă 199


Parole sulle ali dei sogni asupra Credinţei. Şi, încet, i-a revenit credinţa... A înţeles că tocmai Credinţa este un Adevăr pe care religiile îl explică în mod diferit, în termenii Tradiţiei unui popor şi de aceea nu se pot înţelege pentru că limbile le sunt diferite... A înţeles că tocmai Credinţa este simţământ curat, neviciat, iar religia este doar o cale spre accedere, de cultivare a sufletului... Iar el, iubitor de artă, îşi cultiva sufletul într-un mod nereligios, dar cu suflet neviciat şi că prin iubirea investită în artă, îşi cultiva sufletul... avea propria religie. De fapt, este o mare diferenţă între religie şi instituţiile religioase!... Simţi privirea contemplativă a îngerului şi înţelese că ajunsese la revelaţia unui adevăr... Urcă treptele spre apartamentul său. Părăsise locul, refugiindu-se de bombardamente. Trecuse marele val, iar acum se întoarse să-şi revadă căminul. Era nerăbdător. Ştia că războiul lăsase răni adânci şi-i mulţumise Domnului că mai găsise blocul încă în picioare. Spera că şi apartamentul său supraviețuise. Da, îl considera tot o fiinţă vie precum toate cele ce-l înconjurau. Apartamentul său avea suflet, pentru că era o parte din sufletul lui acolo. Îl protejase de multe intemperii... pe timp de pace, chiar şi la început de război... Îl părăsise pentru că nu a putut să-l ia cu el. Dacă ar fi putut, ar fi făcut-o, dar acum se întorcea să-l regăsească, precum un prieten din copilărie... sau un părinte!?... Molozul de pe scări îl preveni că lucrurile nu mai sunt aşa cum au fost. „Nici n-aveau cum altfel”, gândi pentru sine Omar, trecând prin filtrul memoriei anii trecuţi prin încercările războiului. Văzuse multe orori, dar şi miracole. Înţelese, în acest timp, că sufletul este condus de Forţa Iubirii, şi pentru că suntem iubiţi, trebuie să iubim, iar actele de solidaritate au 200


Pe aripi de vise fost dovezi incontestabile... Prezenţa morţii a fost motivul pentru care am început să apreciem viaţa şi să luptăm, fără a cădea în capcana Puterii, să realizăm că viaţa este doar un sector de timp, pentru a conştientiza Eternitatea în care trăieşte sufletul şi că legile naturii ne amorţesc percepţia că trăim miracole în fiecare clipă. Miracolul este inexplicabil după legile firescului, dar ele se întâmplă, iar războiul le-a tot arătat... „Abia când vom şti cu toţii să vorbim glasul îngerilor, vom observa că miracolele sunt fireşti” spuse pentru sine Abu Omar, pătrunzând în apartament pe lângă uşa răstită. Firescul era şi în apartamentul său. Molozul era parte integrantă din decor, geamuri sparte, uşi sprijinite doar într-o balama, draperii căzute, scaune rupte, mobilă rănită... Acesta era firescul războului... sau o parte din firesc. Alte apartamente suferiseră mult mai mult, cu pereţi şubreziţi sau absenţi... Ori apartamentul lui Omar era fericit, fără sechele de asemenea anvergură. Mai erau lucruri la locul lor, deşi suflul unor explozii dislocase mult din decorul firescului din timp de pace... Biblioteca îi rămăsese intactă. Cărţile aşteptau cuminţi mâna cititorului. Erau liniştite pentru că numai un erudit le poate atinge, iar în timp de război, aşa ceva este o raritate. Mai exista posibilitatea ca unor hoţi de conjunctură să le vină ideea de a le răscoli căutând comori ascunse printre filele lor, dar asemenea practică dispăruse de mult, iar hoţii nu-şi mai pierdeau timpul cu asemenea căutări. Chiar şi aşa, valoarea găsită ar fi fost mult mai mică în raport cu alte obiecte găsibile la discreţie prin astfel de zone, răvăşite de război. „Comorile” din filele cărţilor erau de cu totul altă natură – hrană spirituală – dar prădătorii nu căutau aşa ceva. Materialismul era 201


Parole sulle ali dei sogni raţiunea de a fi a acestora, iar războiul, în sine, e tot o manifestare a lumii materiale. Cine să iniţieze un război din raţiuni spirituale? Nici Jihadul, numit război sfânt, nu-şi are raţiune!... Ce nevoie are un Dumnezeu Atotputernic de război când însăşi omenirea este făcută de El? Ce nevoie are Dumnezeu de apărarea oamenilor, când El însuşi I-a creat pe oameni? Acesta nu-i un război din raţiuni spirituale, ci doar din raţiuni materiale, pornit de „stăpânii” religiilor instituţionalizate. Dumnezeu este numai iubire şi nu ar fi permis aşa ceva, deşi multe atrocităţi s-au făcut în numele lui. În Europa medievală a fost Inchiziţia, acum a intrat şi în Islam această cutumă... Vor mai fi şi alte religii viciate de asemenea inepţii? „Dacă stăpânii lor vor căută spre material, cu siguranţa că va curge şi sânge”, şopti îngerul. Pe un colţ de raft, discurile de vinil îşi conservau muzica ferindu-se de praf. Se aşternuse peste coperte, fără milă, dar Omar avusese grijă să ascundă bine fiecare disc în caseta sa, să-i întoarcă deschizătura spre perete ştiind că, oricum, necruţătorul praf ar fi fost mult mai puţin nociv în comparaţie cu o bucată de zid desprinsă de suflul unei explozii, dar sperase atunci că spiritul casei le va oferi protecţie. Azi le găsi intacte şi un sentiment de bucurie i se instală în inimă. Un prim sentiment după atâta tristeţe... şi resemnare... Căută din priviri aparatul – un pick-up vechi, achiziţionat dintr-un anticariat mult mai demult, ce funcţiona prin acţionare manuală, cu arc – şi-l găsi cuminte la locul lui. Îl cercetă atent. Nu părea să fi suferit deteriorări. Îl aşeză pe noptieră, lângă geam, ştergând cu mâna molozul aşezat acolo de suflul unei explozii. Îi încordă arcul... Preferase acest pick-up tocmai pentru că era o vechitură frumoasă şi nu necesita curent electric. Reprezenta pentru el tot o bijuterie venită din timpuri 202


Pe aripi de vise apuse, asemenea maşinilor sale de colecţie, iar azi îşi demonstră pe deplin utilitatea tocmai pentru că prizele de curent electric erau seci... Alesese un disc cu muzica lui Mohamed Dia al-Din, îl iubea nespus... Dar Omar avea mici tabieturi la care nu putea renunţa. Aşa cum pentru unii băutul cafelei este un tabiet important ce poate marca frumuseţea unui început de zi, aşa era muzica lui Mohamed Dia al-Din pentru Abu Omar. Doar că ea trebuia condimentată cu un tutun bun. Îşi încărcă pipa cu nelipsitul tutun, purtat mereu în buzunarul sacoului, şi apoi şi-o aprinse, aşezându-se pe pat, fără a mai ţine cont de molozul spulberat peste saltea. Cu un gest scurt feri pătura ce ascundea aşternutul curat, neatins, ca şi cum ar fi pătruns într-un colţ din intimitatea liniştii căminului. Inspiră cu sete din pipă dând frâu liber pick-up-ului să-şi prezinte ofranda muzicală. Ştia melodiile pe de rost, dar de fiecare dată le asculta cu aceeaşi plăcere, ca prima dată. Era în muzica aceasta ceva ce trecea dincolo de timp... Şi pentru el Timpul se oprea în loc. Secunda devenea eternitate sau însăşi Eternitatea se instala în spațiul dominat de acordurile muzicale. Gustul de tutun era un condiment necesar şi-l savura odată cu fiecare acord... „Însuşi Universul e muzică”, gândi pentru sine Abu Omar, iar îngerul îl privi cu subînţeles... Muzica trecea dincolo de ferestrele devastate. Spaţiul încremenise şi el. Nici porumbeii nu mai zburau. Frica dispăruse şi parcă războiul era mult prea departe. Nimic nu mai tulbura. De fapt războiul a devenit doar un exerciţiu al fricii, al cultivării ei, ori Omar descoperise un exerciţiu al bucuriei. Acum trăia o fericire intensă în care frica dispăruse complet. Simţea iubirea divină reînviid şi lumina căutând să pătrundă din nou în inimi. Acum ştia că vidul este partea 203


Parole sulle ali dei sogni consistentă a Universului, forţa primordială care ţine laolaltă astrele, mult mai puternică decât orice forţă închipuită de om. Înţelese că această forţă e cântec, e sunet dincolo de sensibilitatea auditivă a oricărei specii vii, pentru că altfel speciile nu s-ar putea auzi. A înţeles că tocmai aceste limitări spectrale sunt pentru a oferi distincţie, frecvenţe specifice oferite de Creator pentru a exista comunicare, peste vibraţia universală, pentru a putea cânta în limbajul propriu... A înţeles că viaţa însăşi este un spectru limitat din întreaga Eternitate. Acum ştia că muzica este calea prin care intrăm în rezonanţă cu Universul. Coexistând într-o lume materialistă, în apartamentul său din Shaar, contemplând muzica, dincolo de planul prezentului, Abu Omar dansa cu îngerii. Le înţelesese limbajul... Timpul înseamnă bani? – Timpul înseamnă bani! – Ce vers ciudat!? Cum vine asta, întreb? – Fiecare secundă produce, prin mucă, bani. E baza termenului de eficienţă cu care tu, sclavule modern eşti medaliat, cu care ţi se oferă posibilitatea să alegi cum să trăieşti, cu o porţie mai mare de pâine sau cu hainele mai ruginite. – Dar ce sunt banii? – Sunt o marfă prin care ţi se oferă şansa să-ţi schimbi lucrurile de prisos cu ale altuia. S-a muncit mult până s-au inventat banii. Reprezintă simbolic un echivalent în aur – o marfă neperisabilă înţeleasă de toată planeta. – Adică timpul înseamnă aur? 204


Pe aripi de vise – Numai pentru cine munceşte! – Dar cine nu munceşte? – Timpul nu înseamnă nimic! – Adică cine nu munceşte rămâne veşnic tânăr, încremenit în timp? – Adică nu face bani, înţelegi? Nu face bani! – Adică nu face aur!? – Aşa! Adică nu face aur! Corect, cum spui, nu face aur! – Dar ce-i aurul? – O piatră preţioasă, foarte valoroasă! Cu ea se măsoară bogăţia. – Şi de ce-i valoroasă? – Pentru că e frumoasă, scumpă, se găseşte greu, se foloseşte la bijuterii... E din multe motive valoroasă!... Nu pot să ţi le enumăr pe toate, dar, crede-mă, e! – Păi dacă timpul înseamnă bani şi banii înseamnă aur, atunci timpul înseamnă aur, mă gândesc!... – Da, te gândeşti bine! Aşa-i, timpul înseamnă aur! – Dar ar putea ca timpul să însemne cărbune? – Da, ar putea ca timpul să însemne şi cărbune, dacă se lucrează pentru cărbune!... Dar cărbunele poate fi preschimbat în bani şi are un echivalent în aur! – Adică cărbunele-i tot aur? – Într-un fel, da! Dar după cum vezi, totul se reduce la „timpul înseamnă bogăţie”, adică aur! – Adică dacă n-ar exista timpul, am fi săraci? 205


Parole sulle ali dei sogni – Dacă n-ar exista timpul?... Cum să nu existe timpul? Timpul există de când e lumea! – Adică de când e lumea se adună bogăţie? Aur? – Nu chiar!... Mai corect ar fi „de când e omenirea”. Omenirea a stabilit ca etalon de bogăţie aurul. – De când e omenirea pe pământ s-a adunat ceva aur!... Bogăţie... adică!... S-a scurs ceva timp de atunci!... Ce face omenirea cu atâta aur adunat? – Nu face nimic că nu are! – Ce nu are? –Aur! – Dar unde-i aurul? – În câteva depozite bancare, în tezaure... – Şi ce caută acolo? – Se ţine la păstrare! – De ce? – Ca să fie folosit la nevoie! – Adică ca să se cumpere timp? – Cum adică să se cumpere timp? – Păi aşa: ca o marfă! – Timpul nu se poate cumpăra! – Dar „înseamnă bani”! – ... „Înseamnă” dar nu se poate cumpăra! Nu-i vorba de acelaşi fel de timp! Timpul alocat pentru muncă reprezintă marfă, restul e dat de la Dumnezeu! – Adică timpul e dar de la Dumnezeu? – Cam aşa ceva! 206


Pe aripi de vise – Şi noi, oamenii, vindem darul lui Dumnezeu? – Se poate spune şi aşa!... – Şi nu se supără Dumnezeu? – Ei, nu ştiu!... Uite ce! Eu nu-s teolog ca să-ţi spun ce vrea Dumnezeu! Ştiu că dacă munceşti, o să ai bani! Dacă o să lucrezi mai eficient, o să fii mai bogat, asta-i! – Ce înseamnă să fii bogat? – Adică să ai aur! – Şi la ce-i bun? – Să-ţi cumperi diverse lucruri: casă, maşină, pământ... Să te plimbi ca să vezi lumea!... Să te bucuri de avere!... – Cum poţi să te bucuri de avere? – Să faci ce ai chef cu aurul adunat, cu averea! – Şi dacă nu ai aur nu poţi să te bucuri? – Să faci tot ce vrei, nu! – Cât aur îţi trebuie ca să mângâi o pisică? – Nu-ţi trebuie! – Cât aur îţi trebuie ca să iubeşti o floare? – Nu-ţi trebuie! – Zici că nu-mi trebuie, dar totuşi e nevoie de timp pentru toate astea! Ca să iubeşti, îţi trebuie timp. Aş fi dispus să cumpăr acest timp! – Se poate rezolva! Se pot încasa bani şi pentru asemenea tabieturi! Timpul consumat în compania unei pisici sau a unei flori, al unui partener... poate fi taxat! – Adică iubirea înseamnă bani? 207


Parole sulle ali dei sogni – Cred că vorbim de feluri diferite de iubire, dar putem găsi ceva care să le împace în aşa fel incât să se facă bani!... – Iubirea dumnezeiască? – E cu totul altceva! – Dar la biserică se dau bani! Nu se cumpără astfel iubirea lui Dumnezeu? – Nu! La biserică se dau bani pentru altceva!... – Pentru ce? – E un serviciu religios care trebuie remunerat... Sunt alte chestii! – Aşadar nu se plăteşte iubirea! – Nu! – De ce? Eu aş vrea să cumpăr iubire dumnezeiască! Cât costă? – Nu costă nimic! – De ce? Dumnezeu nu are Timp? [- Dumezeu e însuşi Timpul!... Şi-i acelaşi peste tot!] 208


Pe aripi de vise Ibrahim Honjo CV Ibrahim Honjo is a poet-writer, sculptor, painter, photographer and property manager. Some his poems have been published in many magazines, newspapers, and radio stations in Yugoslavia and Canada and USA. He write in English and Serbo-Croatian language. Honjo received several prizes for his poetry. He is author 30 published books, 21 in Serbo-Croatian and 9 in English language and represented in more than 30 anthologies. Some of his poetry have been translated in Korean, Slovenian, Polish, Spanish, Italian, Mongolian, German and Bahasa (Malesia) language. My dream Life is beautiful If you have someone, you love beside you how beautiful it is to love you and feel the touch of your skin watch the sparkling in your chestnut eyes I dream about you I dream 209


Parole sulle ali dei sogni I love every day with you love you differently than other women I wish to grow old with you here at 32 degrees Celsius tell me, you were not a dream before you went back to your home I discovered a new dimension of life in myself while I am touching you, encircling your waist while I am staring in your eyes while you are staring in my eyes you are in my dream I know you were not a dream and now there is nowhere else to go when remembering your every blink every movement every smile every pore of your skin I dream I flay because you give me wings You become... The distance is so far we are close or seem to be, perhaps my heart and soul 210


Pe aripi de vise you so unexpectedly moved into are tricking me but I dream about you I am flaying to you I did not kiss a frog that turned it into princess you are a princess and now you adorn the entire planet my day and night and hypnotize my nights and days... incubus you become my breath my sight my heartbeat the blink of my eye my smile and my sigh you are the tender whisper in my ears my desire my peace and restlessness happiness and sadness and every daydream I ardently keep watch over I am dreaming and flaying with that 211


Parole sulle ali dei sogni You dream your dreams My dear although we go our separate ways my love hovers over you and carefully guards you while you dream your dreams about your inscrutable world about a letter and a new word dream on, my dear I will love you at a distance life has taught me that and I dream about you encapsulated in solitude tied in knots I am the eternal lover without a lover I walk boldly through a desert where I reside I defend myself with letters and a poem my sincere and faithful companions set on fire in me volcanoes burning and extinguishing by themselves remaining are the ruins of which I was born again and never was I loved 212


Pe aripi de vise I do not regret to confer love on women around the world I love them silently no echo on the other side but I dream only about you my every thought flies in to meet you you are my only dream My sweet dreams Population in my eyes rapidly increasing you hold a special place and you are in the center as befits the queen you are special and decorated with all these wonderful people from my new world which live on all the planets or I only dream during the day, you are my sunshine at night, moonlight spilled in my eyes in you there is a magical girl with big plaits and large brown eyes girl about I dream 213


Parole sulle ali dei sogni all gentle and loving all laid in you and me as silk you covered my pores and directed my every single thought to yourself I returned home happy night is silent and veiled with dark clouds it's late the stars are sleeping in my eyes I do not sleep I dream I flay on wings you give it to me my thoughts break the silence in the empty apartment it will be morning and day again and at night I will awake full of you this way I'm not alone you are there to fill my dreams my sweet dreams 214


Pe aripi de vise I flay with you America south, Canada, Ghana It is a new triangle in which I placed my whole world and made it special with you in mind all is possible do you have any ideas what I could do with you in real life and what the two of us could become and where we would be at the end of mankind and humanity I do not run away from myself anymore I forgave myself and found my peace I'm a young sixty-eight I thought it was too late for love I lied to myself It’s never too late to be and remain a lover and to love as it is never too late to remain a man 215


Parole sulle ali dei sogni Love give me wings The second half of May thirty-two Celsius in Accra here the sun shines differently and heats differently I am putting sun cream on your back neck and hands your skin is like satin they are watching us we don’t mind I love to take care of you so, my poem will be born on that way in which the most beautiful love interweaves you thank me while you put sun cream on your face and nose you adorn this day with your gaze from your eyes the color of chestnuts and slowly stringing them up in my face I absorb them and keep them apart and sacred something happens they whisper and watch us 216


Pe aripi de vise I do not see and cannot hear they are there to bear witness to the love in Africa you spill the grill in my eyes of that sweet flowing body and feed thought with love you wake up little butterflies in my stomach the four young men told me in passing you would fall in love with me I know this is the latest and most beautiful news of the day on the planet all others were about to demolish the airplane wars, murders and suicides traffic accidents and refugees from Syria again I love someone special while all this is happening again hope fills my endless realm of love waiting for the chance to tell you this news I am dreaming about you I am flaying to you my wings are very strong I am flaying and dreaming 217


Parole sulle ali dei sogni I found love in my dreams The poem, love, and Africa and the triangle Ghana, America south, Canada and this moment have a sweet smell of love which is rapidly expanding all over the universe like a tsunami carrying me to a new world I see everything in my dreams the discovery of America was not news compared to my discovery of love inside me I found that love is born in Africa toward women, land and sky you and I are the cause love is the result of it Africa is the object from times immemorial I am flaying to you I am flaying with you in my dreams you are unfathomable in reality you are mine only in my dreams 218


Pe aripi de vise Gheorghe Pârlea CV ~ Născut la 8 noiembrie 1948 în localitatea Mirosloveşti, judeţul Iaşi ~ Învăţător pensionar, cu activitate publicistică și literară (monografii, eseuri culturale, versuri, proză scurtă). Volume de autor: „O punte peste Prut” (publicistică, versuri, cugetări), Ed. „Balacron”, Chişinău, 2013; două volume monografice (socio-culturale); În volume de grup (versuri, proză): „Visul-Poezii”, Ed. „Emma”, Orăştie, 2011; „Meridiane lirice”, Ed. „Armonii Culturale”, Adjud, 2012; „Eposs Meridiane”, Ed. „Armonii Culturale”, Adjud, 2013. „Petale de suflet”, Ed. „Armonii Culturale”, Adjud, 2014; „Mihail Sadoveanu,<<fiul țărăncii>> din Verșeni”, Ed. „Balacron”, Chișinău, 2015 (eseu, publicistică); „Eminescu, geniu stelar – omagiu”, Ed. „Armonii Culturale”, Adjud, 2015 etc. Recunoaşteri : ~ Laureat (pentru publicistică) al săptămânalului „Literatura şi arta”, Chişinău, în 2010, 2011, 2012; 2013, 2014; 2015; ~ Trofeul „Mărul contribuţiei”, oferit de revista „BiblioPolis”, Chişinău, 2012; ~Premiul „Dimitrie Gusti”, la Salonul Internaţional de Carte Chişinău, 2015, pentru voumul „Miroslăveşti – Prin ochiul timpului nostru” (album cultural-spiritual), Ed. „Balacron”, 2014, Chişinău. ~ „Diplomă de excelență” din partea revistei și editurii „Armonii Culturale” 219


Parole sulle ali dei sogni Trandafirul (rondel) Cum oare nasc în tine, trandafire, Și spinul crud, și vraja din chemare?! Privindu-te, chiar sângerând, sunt mire – Mireasă mi-i dumnezeiasca ta culoare. Parfumul tău asemenea,-n uimire, Mă-nvăluie, sedus, cu sfânta-ți boare – Cum oare nasc în tine, trandafire, Și spinul crud, și vraja din chemare?! Străpuns de spin, aș arde în iubire, Primind în schimb, fecioară floare, Prinos din taina ta de la-ntocmire. Și iar te-ntreb de daruri, în mirare, Cum oare nasc în tine, trandafire?! Încremenit în Cartea dintâi Rătăcesc, rătăcesc în pustiu... Sunt un pribeag și eu, scăpat dintr-un Egipt întru făgăduirea fagurelui de miere. Și durează asta de când mă știu; deci nu de patruzeci, ci aproape de două ori câte patruzeci de ani 220


Pe aripi de vise rătăcesc în pustiu, îngropat în nisip până-n subsuori. Copilăria, știu, nu se pune, căci eram atunci ferit de orice genune. Și iată, ostenit, flămând și însetat cum sunt, tânjesc, Doamne, la mana și potârnichile oamenilor lui Moise, la toiagul cel împuternicit să slobozească apa din stâncă sau să îndulcească lacul otrăvit; tânjesc, Doamne, încă. O, nu, nu de trup vorbesc – Tu, Doamne, știi bine asta –, ci de foamea și setea sufletului; în cugetul meu rătăcesc, aici-i năpasta. Ce să fac, Doamne, s-ajung la liman, că eu nu am un Moise? iar de l-aș avea, taman că mi-ar trebui și-un Aron, tălmaciul... Dă-mi, Doamne, Baciul, Că oaia rătăcită-s de turmă! 221


Parole sulle ali dei sogni Și, ca să vezi, răspunsul m-ajunse îndată din urmă: „Vai ție, vai ție, sărman zăpăcit, Unde cauți tu Unsul?! Eu văd cu mirare că tu ești încă încremenit în Cartea dintâi; ieși grabnic din stare și urcă o treaptă mai sus – acolo e Calea, te-așteaptă Iisus!” În așteptare (rondel) Cu brațele-adăstând să îl cuprindă În dulcea ei îmbrățișare, Așteaptă tainic, cu răbdare, Dar el nehotărârile-și perindă. Trec luni, trec ani de așteptare, Ea încă-l cheamă blând, neșovăindă, Cu brațele-adăstând să îl cuprindă În dulcea ei îmbrățișare. Într-un târziu, pe calea-i șerpuindă – Răspuns la lunga ei chemare –, Un chip i se-ntrupează din oglindă, În timp ce ea din vis tresare, Cu brațele-adăstând să îl cuprindă. 222


Pe aripi de vise Eu nu cutez s-ajung la stele E nu-mi urc lira-n Univers... De ce m-aș crede-a fi-n putere să pot cuprinde-n miez de vers ceva ce n-are încăpere în spațiu-n care îmi frământ o cadratură de mormânt?! Doar Unul fuse pe Pământ ce-nfipse-n vârful de condei cam tot ce-ncape în cuvânt din cerul izvodit de zei – în creuzetul lui amesteca lut pământean, cu pulbere de stea. Eu, ce să zic, sunt muritor străfulgerat, din când în când, de câte un șăgalnic gând de-a pune scara la vreun nor – că tot îmi merge, jalnic, buhul că norii-mi tulbură văzduhul. Eu nu cutez nicicum s-ajung la stele cât storurile-s trase peste ele; s-o facă alții pe deplin, de bolta lor e cer senin. 223


Parole sulle ali dei sogni Eu... am o mică moștenire aici, la vatra părintească, lăsată-anume cu menire ca spicul ei să se-mplinească. E timpul mersului pe sârmă De echilibru, nici vorbă fuse pân’ acum. Abia de azi o sârmă mi se-ntinde, să-mi fie încercare în restul meu de drum – până ce ductul căii se va-nchide. Și calea asta strâmtă pe care o prezum mă va lasa flămând, fără merinde, căci drumului din spate eu nu i-am dat uium – și vameșul, capcane-mi va întinde. Dar de-aș avea prăjină, căderea mi-o asum și teama de-nălțime-o voi ascunde pân’ ce mă-nghite hăul – căci știu că nu-i altcum, 224


Pe aripi de vise ci doar să calc pe sârma de secunde. De Florii (rondel) E larmă în surdină, de Florii, În inima-mi ce se despiatră, Te-aștep cu jind, Iisuse, ca să vii Și în cetatea ce mi-i vatră. Parcă Îți văd asina ce Te poartă Și-alaiul ce-Ți zidește temelii – E larmă în surdină, de Florii, În inima-mi ce astăzi se despiatră, Aud cântările în chinovii, Simt că învie Marea Moartă, Aclamă vocile cu mii și mii, Ghicind că Jertfa-Ți le e soartă – E larmă în surdină, de Florii. Tot Ceru-i jos O mie de-ntrebări pe scara Cerului cutează, și-n timp ce ele tind în sus, o mie, altele, sondează adâncul meu de nepătruns – cel bulgăre dospit de lut, 225


Parole sulle ali dei sogni cu viul înnodat în mine pe frânghia de la-nceput, pe ductul cu suspine. Și-aud un glas curgând prin vine, nu pogorât din zări senine, ci din adâncu-mi izvorât, din Miezul cel zidit în mine de palmele-Cuvânt: „Coboară, fiule, coboară, cu tot cu mia-ți de-ntrebări, și-atenție la scară! De ce urci întrebarea sus, când Cartea e cu tine, jos, și-n ea, orice răspuns, cu noimă, cu folos?!” Și-n timp ce-mi coboram frământul, din nou mă copleși Cuvântul: „Coboară, fiule, coboară, tot Ceru-i jos, învăluie Pământul – cum mitra fătul, până a se naște –, la ce folos să urci pe scară?! Coboară, fiule, coboară și pregătește-te de Paște, deci scapă de povară!” 226


Pe aripi de vise Ce-ar fi sa fiu un exorcist? Cu mâna streaşină pe frunte, Scrutez, prin ochiul meu firav, Azurul tulburat, spre munte, De griul Marelui Zugrav. Ades, şi cerul cel din noi E-ntunecat de norul greu – Şi-n ce furtuni şi aspre ploi Ne poartă fiii lui Atreu! Ce-ar fi să fiu un exorcist, Acel care alungă răul Din cel pătruns de anticrist, Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul? Să fiu acel ce mută stânca, De-i stă în cale vreunui bine... Dar, vai, ce palidă mi-i brânca Şi ce bicisnic sunt în sine! Şi totuşi e în noi arvuna – Un grăuncior de Dumnezeu – Ce poate risipi furtuna Adusă-n om de vreun Boreu. 227


Parole sulle ali dei sogni Ce-ar fi, în mine-adânc să sap După granula de-ametist, Să pot de rele să vă scap? Ce-ar fi să fiu un exorcist?... Fântâna Mi se arată adesea chipul mamei în ciutura fântânii, în oglinda plinului ei. Din când în când, îmi surâde și tata în luciul din adânc; el e fântânarul. Mă-nchin, pentru asta, la cumpăna făntânii, în balansul căreia aud glasul strămoșilor. Dar până când oare? căci robinetul nu poartă-n sine nici chipuri pierdute, nici șoape testamentare... 228


Pe aripi de vise Slavka Bozovic CV Slavka Bozovic was born in Niksic, Montenegro, where she lives, works and creates. He has been writing poetry since early childhood. From childhood, she enjoyed beautiful creations as a member of various recitation and acting sections. He respects good people. He is a member of the Nikšić Literary Union „Vladimir Mijuskovic”, the Zenit Writers and Freelance Artists Association, the Australian Free Artists Association, a member of the Munir Mezied World Foundation, and a member of the Kazakhstan Writers Union... Her works have been presented in several regional and world anthologies and have been translated into several world languages: English, Russian, Arabic, Indian, Spanish, Italian ... Her poetry is also found in many collections... Her works have been presented in several regional and world anthologies and have been translated into several world languages: English, Russian, Arabic, Indian, Spanish, Italian... Her poetry is also found in many collections... It also has significant participation in electronic magazines, domestic and foreign websites, as well as in radio frequencies where it is heard on all meridians. She has also won numerous medals, certificates, plaques, diplomas and honors from various international festivals. At the Campionatul Mondial de Poezie International Poetry Competition, her poetry is ranked high and has been awarded three times by special jury awards, gold medals, diplomas and certificates. 229


Parole sulle ali dei sogni Gorge of the heart Where have you been hiding so far? What planet did you live on? Did the cosmos do it That we had to meet? You were approaching the cliff of my heart You are drawn to the breath of magic You slid and you fell into the abyss And that's where your trail ends. My heart is a sarcophagus And it's not a place for everyone And you are someone special, dear You take the throne. Do not doubt his love You have no reason to repent You accidentally fell into the aorta You remain, forever in duration. How come you have me... How come you have me I would like to know Since I've been in you How come I'm in your dreams How come my shadow Roams under your eyelids How come the letters of my name 230


Pe aripi de vise In the lapel of your heart How come my whispers Echo through your chest How come my touch Comes through your lips How come my tears In your black eyes How come my sadness In your sleepless nights How come my tenderness In your whistful rhymes How come my gaze Deep in your eyes Am I the cause of your suffering Since I've been in you Answers I want to know How come you have me ... I'd love to know How I wish I knew do you look happy do you suffer beside her when you know where your place is How I wish I knew do I exist in your veins as you follow the breath of my song can you feel the warmth of my lips 231


Parole sulle ali dei sogni Do you feel the fervor of my love who get entangled in the corona when you left a mark on my shoulder I wish I hadn’t met you My soul wouldn't suffer either Not even a pen would cry I wouldn't think of you at night The heart would sing to the stars How I wish I knew Are you waking up with my hay Are you hiding me under your lashes While sleeping with another woman . . . Jasmine my... My beautiful jasmine, fate played with us, leave us uneasy serenity and the hearts are too full of sorrow. She left her eyes in tears and an empty hug the witness is snow in his hair a cry of longing and a painful sigh. She left only shadows the soul froze trembling I know, you'll forget me and I don't know if I want you?! I'll cover your picture in a cashmere handkerchief 232


Pe aripi de vise to leave the iconostasis in tears, when the divine aria shines through. Please drop mine too, somewhere in the deep source, sadness and pain will disappear you will find peace of mind. If you ever hear swans singing, this soul is divided, it hurts, my beautiful jasmine, know that my heart is struggling... Your talisman... I don't care that I'm far away At the door of your soul is my spirit I pass through your veins like rivers In my heart, the key is yours I am your morning and I am your day I'm in every movement For yesterday, for today for tomorrow I am a dream I am your protection - your talisman And I don’t care that you are far away Know that your sadness hurts me Because I'm there, somewhere your somebody Who genuinely loves you timelessly Your heart is a sarcophagus For me, it's the perfect place I know I'm like an icon for you And that I took the throne in it 233


Parole sulle ali dei sogni 234


Pe aripi de vise Liliana Badea-Cârstea CV Volume de versuri publicate: „Regrete” – ed. „Etnous”,Brașov – 2010; „Umbre” – ed. „Emma”, Orăștie – 2012; „Gânduri” – ed. „Liric Graph”, Buzău – 2017. Antologii: „Ceasuri de mătase” – Antologie de poezie Negru pe Alb – ed. Armonii Culturale, Adjud – 2013 – prefață prof. Constantin Gr. Goga; „Petale de suflet” - Antologie de creații literare Negru pe Alb, ed. Editgraph, Buzău – 2014; „Privește visând, iubito” – ed. Editgraph, Buzău – 2014; „Cu tine în gând” – Antologie de poezie românească, ed. Liric Graph 2015; „Obrajii de magnolie/Visi di magnolia” – Antologie de poezie română-italiană – ed. Editgraph, Buzău - 2015 – prefață Giovanni Monopoli – Italia; „Scrieri pentru istoria literaturii române” – ed. Editgraph, Buzău – 2015; „Sub curcubeul prieteniei/Sotto l’arcobaleno dell’amicizia/Sob a amizade de arco - iris” – Antologie de poezie internatională Româno- Italiano-Portugheză, ed. Liric Graph, Brăila – 2016; „Parfumul unei noi primăveri/Nuovo profumo di primavera” – Antologie de poezie contemporană româno-italiană – ed. Liric Graph, Brăila – 2017; „Iubiri înrourate” – Antologie de poezie românească, ed. Liric Graph 2017; „Versuri pentru Eminescu” – editura Dandes Press, Drobeta Turnu Severin – 2017; „Pod de flori și pod de dor” – Antologie internațională de poezie – ed, Liric Graph 2017; „Antologia literară a revistei Eminesciana” – Mihai Cătrună – 2017; „Versuri alese de Christian W. Schenk” – Antologie poetică, Editura Dionysos, Germania – 2018; „Vara Cuvântului” – Antologie literară, Editura eCreator, Baia Mare – 2018; „Parfumul clipei – Frumosul românesc în alb de versuri” – ed. Scriitorilor 2018; „UT SIS POPULUS – Să fim oameni”, Ed. Contraste Culturale - 2018 – Izabela Tanasa; „Scriitori români uniți în cuget și simțiri la centenarul marii uniri” – Antologie literară coordonată Eugenia Gavrilescu – Enescu, ed. EditGraph – Buzău 2018; 235


Parole sulle ali dei sogni „Gocce di Memoria – Antologia Poetica” – Editura Poesis 2018-2019 Italia (Antologia Concursului „Gocce di Memoria 2019”); „Poeți și prozatori români, în regal eminescian” – Antologie literară 2019 (ediție de colecție), coordonată de Eugenia Gavrilescu – Enescu, ed. Editgraph Buzău – 2018; „Tabăra de Vară – Grai Românesc” – Antologie, ed. Liric Graph – 2019; „Antologie der Weltschriftsteller – World Literature Academy”, ed. Liric Graph – 2019; „Învărarea cuvântului” - Antologie literară, Editura eCreator, Baia Mare – 2019. Apariţii în reviste: „Negru pe Alb” – Revistă de cultură – director Elena Vornicescu – 2014; „eminesciana – revista eternului frumos” (nr. 5, 6, 7, 8) – 2017, 2018 – revistă de cultură editată de Mihai Cătrună; „Amprentele Sufletului” – redactor șef Eugenia Gavrilescu-Enescu; „Poezii pentru sufletul meu” – Revista de literatură, artă și cultură 1/2019 – editată de Celestium și Globart Universum – Montreal, Canada; Participare cu postări la mai multe site-uri literare: amprentelesufletului.blogspot.com; ecreator.ro; books.google.ro autori.citatepedia.ro; danluciancorb.blogspot.com. Premii: „Concursul Internaţional de poezie şi proză” – 2016 - Premiul Associazione Culturale Onlus Poiesis – Italia, Barri; Concursul Naţional „Gala Poeziei de Dragoste”, ediţia a II-a 2017 – mențiune; Premiul Literar Internațional Corona ediția a III-a – 2018 – Italia; premiul III la secțiunea Poezie inedită; mențiune de onoare la secțiunea Poezie inedită cu temă impusă: poezia cuantică; „Campionatul European de Poezie” - 2018 – Premiul special al juriului; Premiul I – Concursul internațional „Premio Letterario Internazionale Corona”/ Premiul Literar Int. „Corona“ 2019 – ediția a IV-a – Italia; Premiul I – Concursul internațional „Premio Letterario Internazionale „Gocce di Memoria” 2019 – ediția a V-a – Italia, Taranto; Premiul Special al Juriului – „Campionatul European de Poezie – 2019” – România; Premiul cu titlu de merit: „Formidabil - Diploma de Excelență” – „Concursul-Gala: Gala Artelor La Ceas Aniversar” - 2020 – secțiunea Creații literare – Montreal, Canada; Mențiunea „Elogiul Iubirii” – Concurs-Festival: „Elogiul Iubirii” ediția a II-a – 2020. 236


Pe aripi de vise Sunet de pian Muzica, visul sunt ale inimii căi De-a readuce dorul, iubirea, înapoi. Ş-atunci când ani se-adună şi amintirea piere Şi-n sufletul de toamnă e seară şi-i durere, O armonie lină de sunet de pian Aduce amintirea, un chip uitat, un an Lăsat de mult în urmă, uitat ca o părere Ce-apare şi deodată reînvie cu putere. Şi ştii că-i doar o umbră care-ţi apare iar Şi-ţi răscoleşte viaţa şi ţi-ai dori în dar Să mai rămână-o clipă, să nu se stingă încă, Să mai trăiască-n tine doar un acord, adâncă, Doar un acord, măcar. Visam Visam, trecând pe căi necunoscute, Cu gândul către tine, către noi, Visam la frunzele căzute Pe drumuri de-ntuneric și de ploi. Visam, și visul fără sunet S-a spart în cioburi de culori, Plutind pe cerul de tăcere În toamna rece, fără flori. 237


Parole sulle ali dei sogni Mi-e frig și-n visul meu albastru De ceață, apă și de nori, Mă tem că frunza sus uitată Pe ramul gol, dispare-n zori. În locul ştiut de mine În locul știut de mine, În locul știut de noi, În locul fără de nume Și fără tunet și ploi Ne-ntoarcem cu gândul adesea În locul știut de noi, Nimic nu se schimbă-n mătasea De fum și de sunete moi. Mă-ntorc mereu, fără umbră Și fără lacrimă-n priviri, Mă-ntorc fără de vină Din nou, printre amintiri. Un greiere cîntă-n surdină Și luntrea alunecă lin Pe luciul de apă plină De stele și ram de mălin. 238


Pe aripi de vise Un zâmbet luminează locul Știut de mine, de noi, În locul fără de nume Și fără noapte și ploi. Gânduri Am înţeles unde pleacă fluturii Noaptea Am înţeles de ce nu-i aud Niciodată. Nu ştiu dacă cei de peste zi Sunt aceiaşi, sau vin alţii. Dar ştiu că noaptea Se transformă în raze de lună Şi în stele strălucitoare Şi cântă. Mi-aduci bucuria cu o floare Mi-aduci bucuria cu-o floare Și-un zâmbet; și sufletul plin De dor și căldură de soare Se umple sub cerul senin. E toamnă în visele mele, E iarnă în sufletul meu Parfumul de crizanteme Mă însoțește mereu. 239


Parole sulle ali dei sogni Mi-aduci bucuria cu-o floare, Un foșnet plutind în eter, E susurul vechi de izvoare Învăluite în mister. Mai vino spre mine cu toamna Ce se sfârșește acum, Oprește-o din cale și-ntoarce-o Din nou, către mine, din drum. Mai vino si adu cu tine O floare. Și cântecul meu... Printre cuvinte grăbite Să-l porți cu tine mereu. Dantelă veche Dantelă veche cu parfum de-odinioară, Ce te-am găsit într-un sertar ascunsă, Tu ai dansat pe-acorduri de vioară Demult, la baluri dusă. Dantelă veche cu parfum de-odinioară, Te-am regăsit în scrinul prăfuit. Tu ai dansat sub scânteieri de candelabru, Lângă pianul obosit. 240


Pe aripi de vise O noapte de visări și șoapte stinse Pe sub salcâmii înfloriți, O noapte de trăiri și vise Cu prinți și cu prințese, adormiți. Concert de greieri Concert de greieri e în luncă. Se-amestecă cu zgomote de seară, Este concert de greieri mare-n luncă, Se lasă-ncet, încet noaptea de vară. Privighetoarea a tăcut de-un timp. Se-aud doar greierii în noaptea albastră, Mai trec mașini, mai vorbe se aud răzlețe... Dar undeva, din ierburi, cîntă noaptea noastră. Concert de vară caldă, toropită, Respiră aerul vibrând de glasuri. Aud și râul ce se sparge-n valuri Și-adorm în muzica din ceruri Visând deja, de multe ceasuri... 241


Parole sulle ali dei sogni Vibraţii Stau în leagănul de sub sălcii Și ascult chitara în surdină. Greierii susură ca un fundal de departe, Din întuneric coboară o adiere lină, E o noapte plină de dor și de șoapte. Cu degetele fine, albe, Ciupește coardele de chitară, Aduce parcă muzica din lumi paralele Și o suprapune peste noaptea de afară Apoi o înalță din nou către stele. Foșnește vântul prin iarba înaltă, Un șarpe unduie grăbit spre livadă, Privighetoarea se-aude dinspre iazul din spate. Își împletesc împreună trilul de baladă Ce cade într-o ploaie de nestemate. Din leagănul meu de sub sălcii Ascult singură, fără suflu, chitara. Cu degete albe și fine, mă cheamă din noapte O muzică ce îmi luminează vara Și mă duce din nou cu gândul departe. 242


Pe aripi de vise Cu fiecare clipă Cu fiecare clipă suntem mai săraci Cu o bătaie de inimă, cu un tremur de pleoape. Avem vise şi gânduri şi speranţe Şi uneori ne pierdem în toate. Suntem puternici ca stânca sub soare, Dar nu simţim decât prea târziu, Când suntem prea aproape... Că suntem mai fragili decât nisipul Pe care-l spală marea dintr-o suflare De ape. Suntem mai vremelnici decât frunza, Toamna, Mai rătăciţi decât pasărea în furtună Şi mai aproape de stingere decât lumânarea Sub un suspin de lună. Ne este dată o şansă. O clipă Pe care o folosim cum ştim mai bine, Fiecare cum se pricepe şi poate, Fără formă şi fără nume. Dar în zbuciumul nostru uităm Că de fapt coborâm în noapte Şi cu fiecare zi suntem mai departe Şi cu fiecare clipă suntem mai aproape... 243


Parole sulle ali dei sogni Strânge-mi gândurile Strânge-mi gândurile toate Și-n acorduri de culoare, Peste fiecare noapte Să le dau drumul să zboare. Să-mi aducă de prin vremuri Poze vechi în amintiri, Gând curat și fără temeri, Fără lacrimi în priviri. Strânge-mi visele rebele De sus, din raftul prăfuit Să mă arunc din nou în ele, Să uit că nu le-am mai trăit. Adu-mi iar, din întuneric, Lumina visului tăcut, Furată dorului vremelnic, Pierdută iarăși, în trecut. 244


Pe aripi de vise Olga Văduva (Grigorov) CV Membru în Liga Scriitorilor din România, Membru onorific al Asociației Culturale Onlus Poiesis Taranto – Italia. Născută în Tulcea, la data de 23 august 1953. A început să scrie poezii în revista şcolii, în anul 1969. Mult mai târziu, la indemnul unui prieten, a luat în serios jocul de-a rima, a selectat poeziile adunate prin diferite caiete şi a lansat primul volum de versuri la 6 iulie 2013. VOLUME PUBLICATE: VIS SPRE ÎNĂLŢIMI, Editura Sf. Nicolae, Brăila, 2013; POD PESTE GÂNDURI, Editura Editgraph, 2014, poezii în ediţie bilingvă, româno-italiană, în traducerea poetului Luca Cipolla; DUNĂRE, VALS AL IUBIRII Editura Pim, Iași 2019 poezii. PUBLICAȚII ÎN REVISTE: Poezii religioase în antologia „Expresia ideii-IV” Spre tine, Doamne”, Editura Karta ro, Oneşti, din cadrul Clubului Mariana Bendou, 2013; Revista de literatură si artă Boema Galaţi; Revista de cultură Cronos, Peniţa de aur; Revista de creaţie şi cultură Bogdania; Revista Amprentele Sufletului București; Revista Seniorii tulceni; Revista Steaua Dobrogei, Editie specială, la 15 ani de existenţă Tulcea; Revista Sfera Eonică; Revista Orizonturile Bucuriei- Uniți prin Credință; Revista Anotimpurile,,Expresiei Ideii 2018,, Am publicat în site-urile Cronopedia, Cervantes, Negru pe alb, Scriviamo, Italia. 245


Parole sulle ali dei sogni APARIȚII ÎN ANTOLOGII: Antologia „Reverența cuvintelor”, Editura InfoRapArt Galați, 2013; Antologia de poezii a Revistei „Singur”, Târgoviste 2014; Antologia de poezii, „Priveşte visând, iubito”; Editura Editgraph Buzau, 2014; Antologia „Lira de foc”, A.S.P.R.A. Galați, 2014; Critică eseistică, Cezarina Adamescu, Editura Info RapArt, 2015; Antologia „Scrieri pentru istoria literaturii române”, Editura Editgrapf Buzău, 2015; Antologia internațională „Sub curcubeul prieteniei”, Ed. Lyricgraph 2016; Antologia internațională „Parfumul unei noi primăveri”, Editura Lyricgraph, 2017; Antologia di poesia italiana,,Un cielo di poesia 2017”; Antologia Ascior 2017 pentru civilizație creștină Teologie-Sociologie, Ed.Teocora 2018; Antologia di poesia italiană „Alda Merini nel cuore 2018”; Antologia participanților la Concursul Internațional de Poezie, Gocce di Memoria, ed. 2018.; Antologia de poezie internațională „Mesopotamia” 2018; Antologia di poesia italiană „Alda Merini nel cuore 2019; Antologia internațională Festivalul de poezie „Femeia divină 2019”Belgrad. PREMII: Mențiune de Onoare la Concursul Internațional de poezie, grafică, proză „Elogiu iubirii” 2019 România; Premiul II la Concursul literar internațional Corona _ITALIA cu volumul de poezii „Pod peste gânduri /Ponte fra i pensieri.”; Premiu Mesopotamia_ BELGRAD 2018; Mențiune de Onoare la IV ediție a Concursului de Poezie Internațională „Gocce di Memoria 2018” - Taranto - Italia; Mențiune de Onoare la Concursul Internațional „Poesia e Vita” POMPEI 2018; Premiul de excelență și Trofeul „Grai Românesc la Porțile Deltei” Tulcea 2017; Premiul II la Concursul internațional „Il Canto delle Muse” Bellizzi ITALIA; Premiul II la Concursul internațional de poezie „Poesis”, ITALIA 2017; Premiul III la Concursul internațional de poezie, Madrid, SPANIA 2015; Premiul II la spectacolul-concurs dedicat Zilei de 24 Februarie, Ziua Dragobetelui, 2014; Premiul I la Concursul literar internațional, poezie inedită Corona, ITALIA 2019. 246


Pe aripi de vise Poetule Nu întoarce iarna din drumul ei chiar dacă glasul toamnei și ruga frunzelor căzute te vor implora să le cuprinzi pe toate în versurile tale. Nu opri durerea să transforme suferințele în lacrimi calde, plânsul va elibera sufletul și va transforma picăturile în cântec. Nu lăsa cerul fară stele aprinse, ele sunt felinarele nopților, când visele prind aripi și dispar în zorii zilei. Nu risipi orele prin deșerturi fierbinți, doar o clipă i-a trebuit vântului să șteargă urmele tălpilor arse de neliniști. Nu privi în urmă nicio secundă, oprește-ți pasul și admiră clepsidra cuvintelor nerostite! 247


Parole sulle ali dei sogni Dunăre, vals al iubirii Dunăre, ai plâns cu mine, Din izvor pân’ la vărsare. Lacrima ţi se cuvine, Ai purtat-o pân’ la mare. Dunăre, vals al iubirii, Ai purtat corăbii multe, Aripi ai pus fericirii, Au stat mulți să te asculte. Astăzi glasul se-nfioară Când o barcă mai vâsleşte, Trec rapidele-n viteză... Oare cin’ te mai iubeşte? Pescăruşul, blând din fire, Nu te uită niciodată, Te răsfaţă cu iubire, Azi şi mâine, viața toată! Femeie În sufletul tău, s-au ascuns anotimpurile, florile primăverii s-au împodobit în nuanțele curcubeului. Nu au găsit ramuri desfrunzite, petalele risipite s-au strâns la rădăcina copacilor 248


Like this book? You can publish your book online for free in a few minutes!
Create your own flipbook