Aripi de vise - Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională - antologia internazionale ~

Biblioteca Cronopedia Associazione Internazionale Caffe letterario coordonator Lenuş Lungu Aripi de vise Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională~ ~ antologia internazionale ~ Editura StudIs – Iaşi, 2020 –

Parole sulle ali dei sogni Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Tehnoredactare şi corectură: Ioan Muntean Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (foto web) Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei Cronopedia (http://lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului şi reţelei Cronopedia. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Aripi de vise : antologie internaţională = Parole sulle ali dei sogni : antologia internazionale/coord.: Lenuş Lungu - Iaşi: StudIS, 2020 Conţine bibliografie ISBN 978-606-48-0515-7 I. Lungu, Lenuş (coord.) 82 Tipărit la Editura StudIs – Iaşi Tel. 0232.217.754 Mobil: 0745.263.620 2

Pe aripi de vise coordonator Lenuş Lungu Aripi de vise Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională ~ ~ antologia internazionale ~ ~ Iaşi 2020 ~ 3

Parole sulle ali dei sogni 4

Pe aripi de vise Cuvânt Înainte Antologia a luat naștere din dorința mea, din dorința de a face cunoscute creații ale unor scriitori, cu har poetic. Predomină poezia modernă, cu și fără rimă, dar cu o putere deosebită de a transmite bucuria, emoția, gândurile și iubirea poetului. Un popas scriitoricesc de pe globul pământesc. Autorii se întâlnesc aici între aceste file ce își exprimă trăirile și sentimentele. Experiențele, stările sufletești care inspiră geneza poeziei lor sunt cu siguranță unice. Nu este tocmai o descoperire, dar este o constatare care va da naștere unei viziuni asupra iubirii. O nouă muzică în versuri, o nouă iubire, o nouă credință, o nouă etică, o gândire nouă. Ne-am unit în această antologie a sufletului să putem resimți dorința și speranța pentru a construi un pod al sufletului de comunicare în versuri. Creațiile acestor scriitori strălucesc prin muzicalitatea notelor artei poetice. 5

Parole sulle ali dei sogni Foreword The anthology was born from my desire, from the desire to make known the creations of some writers, with poetic grace. Modern poetry predominates, with and without rhyme, but with a special power to convey the poet's joy, emotion, thoughts and love. A writing stop on the globe. The authors meet here between these pages that express their feelings and feelings. The experiences, the moods that inspire the genesis of their poetry are certainly unique. It is not exactly a discovery, but it is a finding that will give rise to a vision of love. A new music in lyrics, a new love, a new faith, a new ethics, a new thinking. We have united in this anthology of the soul to be able to feel the desire and hope to build a bridge of the soul of communication in verse. The creations of these writers shine through the musicality of the notes of poetic art. 6

Pe aripi de vise Parola prima L'antologia è nata dal mio desiderio, dal desiderio di far conoscere le creazioni di alcuni scrittori, con grazia poetica. La poesia moderna predomina, con e senza rima, ma con un potere speciale per trasmettere la gioia, l'emozione, i pensieri e l'amore del poeta. Una tappa di scrittura sul globo. Gli autori si incontrano qui tra queste pagine che esprimono i loro sentimenti e sentimenti: le esperienze, gli umori che ispirano la genesi della loro poesia sono certamente unici. Non è esattamente una scoperta, ma è una scoperta che darà origine a una visione dell'amore. Una nuova musica nei testi, un nuovo amore, una nuova fede, una nuova etica, un nuovo pensiero. Ci siamo uniti in questa antologia dell'anima per poter sentire il desiderio e la speranza di costruire un ponte dell'anima della comunicazione in versi. Le creazioni di questi scrittori risplendono attraverso la musicalità delle note dell'arte poetica. Lenuș Lungu 7

Parole sulle ali dei sogni 8

Pe aripi de vise Mario Grasso Note biografiche Mario Grasso, laureato in Scienze Sociali, giornalista pubblicista, scrittore, poeta. Ha pubblicato i romanzi La casa con le imposte socchiuse, I vastasi della socia, Latte di cammella, Spirito e carne, La lucertola a due code, Il baule, Keffaya, L’albero della discordia, L’idea fissa, La comunità oscura, L’età difficile, Il chirurgo che amava le orecchiette e Le mani di Manduria. Presente in antologie e opere collettive: La pelle non dimentica, I pensieri dell’Anima, (Ri)partenza da Nasso. Da saggista, ha pubblicato una quindicina di testi di cultura manageriale. Per la Franco Angeli ha diretto la collana Skill. Come giornalista pubblicista, ha collaborato con quotidiani e periodici. Ha diretto il mensile Web Economy e un settimanale on line. Da giornalista ha vinto il XXVIII Premio letterario La Mole. Per la narrativa ha ottenuto numerosi riconoscimenti. 9

Parole sulle ali dei sogni Ti ho aspettata Ti ho aspettata accarezzando il tempo perché non allungasse il passo lasciandomi vagare nella vita che vivevo avendo ai lati spazi immensi in cui non mettevo piede. Mi hai portato fuori dai miei confini e mi chiedo dove vivesse il tuo sorriso prima che illuminasse i miei pensieri più oscuri, cosa guardassero i tuoi occhi verdi come l’erba tenera di quest’amore che di fresca rugiada bagna l’anima. Ora, ogni tuo sguardo si posa dove da tempo era atteso, ogni tua parola ha il suono che da sempre volevo sentire, ogni tuo gesto esprime la delicatezza costantemente sognata, ogni tuo bacio regala la dolcezza giorno e notte desiderata. Voglio spogliarmi di tutti i pensieri giammai del tuo amore che mi veste ogni istante. Senza avrei molto freddo. 10

Pe aripi de vise Il tuo segreto Mare calmo sei invito a navigare nel tuo infinito e attendere albe di rosso fuoco colorate. Le tue parole d'amore mitigano la mia malinconia lenitive sono le carezze che spalmi sulla mia pelle fresche come il soffio d’aria che cresce sui fiumi e accarezza i fili d’erba che, lungo i cigli, custodiscono fiori delicati. Mare agitato sei e con la tua marea domi il fuoco dell’inferno che inquieta rende la mia carne. Tenerezza e passione, callida unione, tingono il tuo sguardo d’amorevole dono e languide le palpebre dopo ogni banchetto d’amore. Carta che parla di te Ecco... arriva all’improvviso il momento in cui desidero dirti una cosa, un pensiero che non può aspettare, che io non voglio rimandare ne sento il bisogno, come l’aria...per vivere. E allora lo scrivo compagno di altri pensieri già vergati: carta scritta sei, 11

Parole sulle ali dei sogni preziosa colma di vita vissuta nel desiderio di te. Parole non pensate... ricercate... lucidate perché ciò che voglio offrirti è un fiore spontaneo una frase minuta racchiusa in un respiro, nella carezza che non posso darti. E allora, in questo momento inatteso che pretende attenzioni, affido alla carta quello che ho da dirti carta che parla di te, e di me. Smania Irrefrenabile smania ho di te. Arsura e acqua sei della mia sete d’amore fame e cibo per la mia carne conforto e tormento per la mia passione. Seduce l’aroma dei tuoi pensieri, aspri di verde limone o dolci di gialla ginestra, che ai miei amano intrecciarsi. Se m’avvolge il profumo della tua pelle nell’Adamo che addentò la mela io mi rivedo. Vesto della tua intima fragranza e non invidio chi è felice perché ho molto di più. Licenziosa perdizione e delicata tenerezza sei verginale pudore e spudorata passione. Irrefrenabile smania ho di te. 12

Pe aripi de vise Come gabbiani Come gabbiani proiettati verso le onde alla ricerca di cibo ci nutriremo della nostra passione insaziabili. Voleremo sulle stelle dove gli innamorati gustano l’amore inoltrandosi nel paradiso. L'attesa L'attimo prima che una foglia assetata accolga la goccia, il silenzio sospeso che si insinua fra una nota e l'altra, l’emozione del tuffo che sta per farsi acqua, la tensione dell’alunno che sente arrivare il suono della campanella, gli istanti più chiari che separano la notte dall'aurora, l'espressione di sorpresa prima di scartare un regalo inaspettato: è questa l’attesa. Sono quella foglia assetata e tu il silenzio inebriante l'acqua limpida. Sono quel bambino e tu l’allegria della libertà ritrovata l'alba chiara il regalo inaspettato. L'attesa è tenere il fiato sospeso per assaporare la gioia e tu sei il mio appagamento. 13

Parole sulle ali dei sogni Promessa L’amore non è rubare una stella al cielo o raccogliere i fiori più soffici e profumati per farne dono alla persona amata; non è un cuore che batte più forte di cento tamburi e corre più veloce di un levriero; non è la più saggia delle follie e nemmeno la dolcezza che scaccia l’amaro della tristezza. L’amore non è la luce che illumina l’ispirazione del poeta che abita in ogni innamorato; il fuoco che scalda due cuori e una capanna e nemmeno l’acqua che bagna l’assetato deserto della solitudine; non è la grande passione capace di intaccare allo stesso tempo cuore, sensi e cervello, il desiderio di dividere ogni istante con la persona amata. L’amore non è l’eccitazione che lascia senza fiato, che fa sognare di accarezzare il corpo così tanto desiderato e scambiarsi mille baci e poi ancora mille. Non pensare che io non sia romantico: questo è solo l’innamoramento! L’amore è ciò che rimane quando l’innamoramento sfuma, si attenua, scompare. Questo è ciò che io ti prometto, ora per sempre! 14

Pe aripi de vise Dammi tutto E ora dammi tutto di te non solo quello che cade sotto gli occhi di tanti e di tutti. Voglio anche ciò che mantieni segreto, quello che nascondi negli armadi della mente e nei bauli dei ricordi, ciò che può non piacere e che forse non ami nemmeno tu. Voglio tutto di te e non solo una parte, perché anche dei difetti e delle tue paure io voglio essere casa. Dammi tutto di te: solo così posso sperare di avvicinarmi alla tua anima. Ti guardo dormire Invidio il lenzuolo che il corpo ti avvolge rubandoti l’odore mentre, estasiato, ti guardo dormire. Bella sei, sensuale più di tante e più di tutte delicata e commovente poesia. Gioco con i pensieri e convengo che come un violento temporale mi scuoti e come una sommessa preghiera mi calmi. 15

Parole sulle ali dei sogni Penso al tuo bisogno di libertà da me e al tuo scegliere di stare con me, al tuo allontanarti portandomi nei tuoi pensieri, al tuo tornare regalandomi il paradiso. Ti desidero anche nel tuo riposo così come arde un fuoco, in silenzio. 16

Pe aripi de vise Landini Lorenzo CV 2019 - 3° classificato al VII PREMIO INTERNAZIONALE CITTA’ DI SARZANA con la silloge a tema: „L’ITALIA SCRIGNO DI BELLEZZA” 2019 Diploma di Merito al SAN DOMENICHINO con il libro „EVASIONI” 2019 Menzione D’onore al PREMIO LETTERARIO DI ARTE LETTERARIA; IL CANTO DI DAFNE con il libro „SINDROME D’AMORE” 2019 Encomio di Merito CITTA DELLA ROSA con il libro „EVASIONI” 2019 GIRO D’ITALIA DELLA POESIE IN CORNICE poesia „LA PAROLA 2019 Pubblica la poesia „LA NOBILTA’ STRAPPATA” Sul FEDERICIANO 2019 Pubblica la poesia „ATTIMI D’EMOZIONI” su VERRA’ IL MATTINO E AVRA’ IL SUO VERSO. 2019 IL TIBURTINO Diploma di Merito con la poesia „ADESSO” 2018 Premio Speciale di Merito al FESTIVAL DELLA LETTERATURA THESAURUS con la poesia „LA VALIGIA” 2018 Premio Speciale „AMICI...” al VI PREMIO LETTERARIO CITTA’ DI SARZANA con il libro „EMOZIONI” 2018 Pubblica la poesia „IL DISASTRO” su POESIE PER RICORDARE 17

Parole sulle ali dei sogni 2018 Menzione di Merito al concorso GIORNATA MONDIALE DELLA POESIA 2018 Finalista al 2° PREMIO MARIA CUMANI QUASIMODO con la poesia „CERCASNDO DI DORMIRE” 2018 Selezionato al 3° PREMIO MARIA CUMANI QUASIMODO con la poesia „LA VALIGIA” 2018 14° al GIRO D’ITALIA DELLA POESIE IN CORNICE poesia „LA MAMMA” 2018 PREMIO LETTERARIO EUROPEO MASSA Benemerito con la Poesia inedita „LA PIETA’” 2018 Diploma di Merito al III CONCORSO IL PARNASO 2017 pubblica la poesia „BRIVIDI D’EMOZIONE” sul FEDERICIANO 2017 PREMIO LETTERARIO EUROPEO MASSA sez. E Dialetto „MA NDOV ANDREN A FNIR”; Medaglia e Attestato di Benemerito della Cultura 2017 Pubblica la canzone „ CREATURA IMMORTALE” su CET AUTORI DI MOGOL 2017 Premio Speciale” UNA VITA IN VERSI” al V CONCORSO INTERNAZIONALE CITTA’ DI SARZANA; Sez. A poesia „CREATURA IMMORTALE” Sez. B libro „LA TENEREZZA. 2017 Pubblica su „CRONOS IZ IVOR” Rivista de cultura le poesie „E’ COMPIUTO” - „MONDO”-”L’ALBA”-”ALTO TRADIMENTO”. 2017 Concorso INTERNAZIONALE IL PARNASO premio della critica 2017 pubblica la poesia „SPERANZA” su CET AUTORI DI’ MOGOL 2017 Concorso „CINQUE TERRE - GOLFO DEI POETI medaglia e menzione d’onore al libro „EVASIONI” 18

Pe aripi de vise La valigia Si ode un vagito è al mondo nuova vita. Celeste o rosa poi non conta molto: Può esser fiore su un ramo non colto oppure una gemma che al bene ti invita. La sua mente è vuota il suo cuore pulito: verrà ammaestrato dal cibo servito. La cultura, l’amore e l’educazione diventano basi alla sua evoluzione: E’ spugna assetata, assorbe l’ambiente di chi si circonda diventa assorbente. Un bacio, un sorriso, una lieve carezza sono il trampolino alla sua tenerezza. Un nido sicuro unito all’amore saranno le basi in cui poggia il suo cuore. Immerso nell’odio, follia, corruzione diventa l’allievo della perversione. Le liti, divorzi, freddezza d’amore non lasciano spazio induriscono il cuore. La sua vita è un viaggio! Sarà un bruto o un saggio?: Un’anima bianca, nera, oppur grigia è determinato da ciò che ha in valigia. 19

Parole sulle ali dei sogni La nobilta’ strappata Togliere un petalo a una rosa è come strappare una pagina a un libro, resta uguale nella forma ma nel suo cuore è ferito: Così è il rovinare la dignità di un individuo, anche se a te può sembrar poco, è dal suo cuore che la strappi. Bambina Nel tuo vestito fine puro e santo: Mi appari come un giglio in bianco manto. Bambina mia tu non invecchi mai, sei un giardino al cuore e tu lo sai. Il tempo che passando lascia il segno, mette cornice al tuo divin disegno. Sei dolce sei bella sei vera tu hai ridato vita a colui che non c’era. Nessuno può strapparti dal mio cuore, sei ancorata al mare dell’amore. Bambina mia portata a me dal vento d’averti colta al volo son contento. Se pur tornasse il tempo dell’aurora, ti coglierei come ti presi allora. Sei dolce sei bella sei vera tu hai ridato vita a colui che non c’era. 20

Pe aripi de vise Come potrebbe lasciar l’anima mia, la „cosa” più preziosa che ci sia! Se il corpo mi lasciasse o mia adorata, la mente mia sarebbe a te legata. La morte non potrà scalfir l’amore, ne toglierti o bambina dal mio cuore. Sei dolce, sei bella, sei vera, tu hai ridato vita a colui che non c’era. Sei pure nei miei sogni o primavera senza favella eppure così vera. Odio svegliarmi se tu non sei vicina, mi manca il tuo sorriso di bambina. Di perderti il pensier mi fa star male: Saresti un paradiso senza scale. Si dolce, sei vera, sei bella, tu...del mio universo...sei l’unica stella. La spada nel cuore Colpire un sentimento è metter morte al cuore: Se uno ama davvero tutto il suo interno muore. L’uomo si sente forte ma è tutto sentimento quando è colpito al petto si accascia in un momento. L’oro, i beni, il potere, rendono l’uomo forte: Ma se gli spezzi il cuore gli provochi la morte. L’essere che è in te stesso 21

Parole sulle ali dei sogni fatto è di sentimenti, questi tengono in piedi gli esterni paramenti. Si può pensar che l’aria non abbia consistenza: Ma tolta al palloncino ne annulla l’esistenza. Così l’esterna immagine è fragile e precaria: se vuoi restare in piedi presta attenzione all’aria. Non dare i sentimenti a chi non rende nulla, non mettere nel cuore la loro aria fasulla. L’amore fa arricchire profondi sentimenti: l’odio come una spada colpisce quei momenti. Ognun vive d’amore, tutti lo sanno dare. Schiva parole inutili che il cuor fanno affondare. 22

Pe aripi de vise Alzati Or quando cala il sol dall’orizzonte, e tu ti senti stanco e desolato: Mentre il tuo cuore batte sconsolato, tu...non lasciarti andar, poni il tuo fronte! Qualunque sia...la causa d’oppressione, che prima o poi ti trovi ad affrontare: Tieniti sempre pronto...non mollare! Si troverà un rimedio ad ogni azione! La vita che possiedi è il tuo tesoro, e con il tempo, il suo valore aumenta, anche se sei caduto...vai! Ritenta! È alla fatica...che segue il ristoro! Vi voglio raccontare una storiella: Di quel che perse un occhio in uno stecco, fu positivo alla più nera iella, disse: „quanto era peggio? S’era una forcella!” 23

Parole sulle ali dei sogni La bambola È là in fondo, su un vecchio divano, la sua veste è ingiallita dal tempo, sembra ieri quel giorno lontano, fu un regalo una cosa gradita: regalata dal padre alle figlie, con l’amore più grande del mondo. Un ricordo che insieme alla moglie, al cuor dona il valor più profondo. Son momenti che sembran passare, ma in realtà, ti si attaccano al cuore, se potessi, ora indietro tornare, quella bambola vorrei essere me. Il futuro Il tempo non si ferma, ne indietro può tornare: Gli resta solo una via; verso il futuro andare! L’uomo vive nel tempo; e va per la sua strada: Ha solo, una direzione o bene o mal che vada! Quel che ora è futuro, non darlo per scontato: La meta è nel domani, l’azione è nel passato! Viaggiare insieme al tempo e non esser superato: Oggi per l’uomo è un sogno! Domani dato di fatto. 24

Pe aripi de vise Il cucciolo Il tuo sorriso mi rallegra il cuore, ridesta sentimenti tanto cari, quando vieni da me mi rendi onore: Sei come un fuoco posto sugli alari. Il tuo voler saper, già ti fa grande: Nell’arte d’imitar sei molto forte; sei come il mare mosso dalle onde, ma quando non ci sei; sono ore morte. Anima vagante Bianca come la neve sola in un dì sereno dolce nel tuo andar lieve rubi il pensier terreno. Voli nel blu del cielo da un alito sospinta avvolta nel tuo velo sembri lassù dipinta. Poter con te viaggiare compagna dei miei sogni la mente riposare dar pace ai miei bisogni. 25

Parole sulle ali dei sogni Raggiunger l’infinito come anima vagante: Libera dall’attrito di un mondo molestante. L’eterna icona Tu eri bella come un fiore, tu eri dolce come il miele, tu creatura dal buon cuore tu ammainasti le mie vele. Tu gioiello del mio petto, tu corona da ornamento, tu sei un dono a me perfetto, tu sei diva del momento. tu sarai un’eterna icona, tu sarai in eterno mia, così ho scritto e cosi sia! 26

Pe aripi de vise Nicu Doftoreanu CV NICU DOFTOREANU s-a născut în 1951 la Bucureşti. Este absolvent al Institului Politehnic Bucureşti promoţia 1975.În stagiatură 1980-1983 a fost membru al Cenaclului „Fântâna Mioriţei” iniţiat de EMANOIL COBZALĂU la Întreprindea de Mecanică Fină Bucureşti, unde a fost şi în colectivul de redacţie al revistei cu acelaşi nume. A fost publicat în ziarele „Adevărul”, „Suplimentul Literar Artistic Tineretul Liber”, „Gând Românesc” Alba Iulia, „Destine”, „Ziarul ştirilor de Cluj”, precum şi în revistele „Ing.” „6.20.77”, „Apollon”, „Astralis”, „Gândul Anonimului”, „Literar-Ing”, „Cetatea lui Bucur”, „Onyx” din Irlanda, „Pagini Româneşti” din Noua Zeelandă, „Cronica Fundaţiilor”, „Vatra Veche”, „Independenţa Română”, „Bogdania”, „Chronos”, „Taifas Literar”, „Amprentele Sufletului” „Convorbiri Literar Artistice”, „Revista I.D.E.I” din Zalău etc. Din anul 1997 a început să participe la şedinţele lunare ale cenaclului „DESTINE” și, de la înfiinţare, la cenaclul inginerilor „AGIR” condus de NICOLAE VASILE. Pentru prima oară în Aprilie 2000, a fost publicat în volumul „COPACUL CU FRUNZE ALBE”, când a luat Premiul I ca laureat al concursului „Cititorul punctează poetul”, inițiat de directorul societății DESTINE și președintele filialei pentru copii și tineret București a Uniunii Scriitorilor din România, VICTOR GH. STAN. Ulterior, în anii 2001 şi 2002 a mai luat premiul II şi respectiv III la Concursul Naţional de Poezie organizat de aceiași societate „DESTINE”. A obţinut Premiul de Excelenţă oferit de „Cronopedia” în anul 2014, care a constat în publicarea volumului de autor „Tangouri sub... acoperire”. În anii 2015 și respectiv 2016, a primit: Diplome de excelenţă de la Societățile 27

Parole sulle ali dei sogni culturale Destine și Apollon A mai primit în 2017 Diplome de la Revista Bogdania şi ADER – Om între oameni. A mai primit în anul 2018 Fundaţia Literar Istorică Stoika și respectiv Amprentele Sufletului precum și de la Cenaclul Ion Rotaru în Ianuarie 2020. A publicat poezii în antologii: „Copacul cu Frunze albe”, „Cuvinte sculpate”, „Mama”, „Planeta Iubirii”, „Din Livada înflorită a iubirii”, „Perlele Domnului “, „Căpuşa”, „Tata”, „Pe o cruce de Lumină”, „Femeia Omniprezentă”, „Metamorfoze” Biblioteca Cronopedia, „Întâlnirea Poeţilor” vol. II, „Carmen” vol. XIX, „Poeţi şi scriitori contemporani în regalul Eminsescu”, „Cuvinte pe aripi de gând”, „Ziditorii în abstract”, „Noi am sărbătorit centenarul unirii”, etc. A fost invitat și a dat interviuri TV Sfatul Popular, în 2014, TV Estrada, în 2017 și Radio Shalom în 2018, parțial preluată în 2019 de Radio Melbourne Australia. A publicat poezii în următoarele volume de autor: 1. „Tangouri”, 2002 Editura Destine, 2. „Tangoul, mereu tangoul”, 2004 Editura Destine, 3. „Sub semnul tangoului”, 2005 Editura Destine, 4. „Tangouri altfel”, 2008 Editura Destine, 5. „Tangoul mereu tanar”, 2010 Editura Destine, 6. „Tangouri de ieri, tangouri de azi”, 2012 Editura Arefeana, 7. „În ritm de tangou”, 2013, Editura Destine, 8. „Tangouri sub...acoperire”, 2014 Editura Editgraph Buzău, 9. „Tangouri dintodeauna”, 2015 Editura Destine, 10. „Un tangou numit dorinţă”, 2016 Editura Ro.cart Urziceni, 11. „Mordicus Tangou”, 2017 Editura Arefeana antologie bilingvă româno- franceză coautor Țârlea Cristian, 12. „Tangouri zglobii despre copii și nu numai”, 2018 Editura RavexCom, 13. „Tangouri potrivite ...în stil englezesc” 2019 Editura Astralis. antologie bilingvă româno-engleză 14. „Tangouri cu de toate...și răvașe desecretizate”, 2020 Editura Astralis. 28

Pe aripi de vise Tangoul singurătăţii Moto : Te naşti singur... şi e sigur că ţi-e scris să mori... tot singur Dar în viaţă te asigur că... nu-i bine să fii... singur! Filosoficus Anonzmus – Ştii tu... cât de singuri suntem în lume? Cum să ştii!? Nici măcar eu nu ştiam până acum câteva minute Când încă mai credeam Că sunt pentru tine cineva anume, Cineva foarte special pe care l-ai invitat ca actor regal În spectacolul vieţii tale. Dar nu! Nu trebuie să-ţi mai povestesc nimic superficial rupând la petale, Pentru că de mic ar fi trebuit să ştiu că acest partener de drum, SINGURĂTATEA, Nu iartă nimic! Să nu mai fiu idealist şi să insist ... s ă o scot de pe listă Gândind că dacă nu o vreau nu există! Că băgând capul în nisip ... uite-aşa, poate scap, Dar, atunci când m-am născut eu... ea îmi eram deja pe cap! – Sigur, 29

Parole sulle ali dei sogni vei spune, şi eu la fel. Ce idee! – Da! Dar la tine e altfel Deoarece Dumnezeu te-a făcut... FEMEIE Şi ţi-a dat puterea vieţii de a da scânteie, Lucru demonstrat de altfel cu vârf şi-ndesat de-avântul tinereţii care ne-a creeat! DAR NU! Astea toate nu-ţi mai spun nimic dur, Deoarece constat că vorbesc singur, Pentru că singurătatea ne însoţeşte De fapt în cele mai multe momente, Fiind întreruptă, numai uneori, de... sentimente! Cine?! Cine mă simte acum, Cum mă prăpădesc de dorul tău în toate? Cine?! Cine mai e dincolo de... singurătate?! Cine poate să-mi răspundă la toate?! Cine?! Cum, nimeni?! Oare strig iar în pustie, oameni buni?! Nu se poate!... 30

Pe aripi de vise Sărută-mă iubito! Şi fă-mă să-ţi simt iar gustul dulce-amar Al clipelor ce rar ţi le asumi, Al clipelor când vrei ca nimeni să nu ştie Cum e să fie-n defazajul temporal global Numit adeseori, ZĂDĂRNICIE, În care chiar singurătatea e... pustie! Tangou zglobiu Motto: Ați dat iubire celui de o seamă? Ați cunoscut, în clipe de tăcere, Iubirea cea mai nobilă avere?... Iubiți Iubirea – Maria Niculescu, Clipa Albastră a Zborului, Editura Destine, 2010 Debordând de energie, Drăgălaș și cu chelie, Se agită în pătuț. Nu mai stă nici în căruț! Vrea să meargă în picioare Și refuză ajutoare! Debordând de energie Drăgălaș și cu chelie, După ce-nvață să meargă Înspre brațe iar aleargă Apelând la ajutor... Și ce să vezi... Are spor! Un excroc sentimental, 31

Parole sulle ali dei sogni Ce se scoală matinal, Fiind setat... ca o alarmă! Ce nu vrea deloc s-adoarmă, Agitat, fără motiv La modul intuitiv Debordând de energie Drăgălaș și cu chelie, Chiar dacă în prealabil, Pare-un omuleț amabil, Nu acceptă compromis Dacă nu-i dai ce-ai promis! Schimbarea prin adaptare Depinde de comportare, Zâmbetul este valabil Dacă în mod sustenabil Ca părinți, Suntem... cuminți! Nu-i recomandat să-l minți! Atunci nu simte iubire Și va plânge în neștire, Fiindcă-n inima lui știe Că asta-i o tragedie! Fii apropiat de el! Mâine sigur e altfel: Îl vei dori-n joc cu tine Dar nu vei avea pe cine, Fiindcă știrb și cu chelie VEI FI TU!... Asta se știe! 32

Pe aripi de vise Tangou... „la minut” Motto : Nu poţi avea o zi de mâine mai bună dacă tot timpul te gândeşti la ziua de ieri Charles Franklin Kettering (1876 – 1958) Chiar şi când nu vom mai fi Planeta se va roti,... Iarba iar va răsări ... şi-n final s-o ofili! Viaţa merge înainte ... fără prea multe cuvinte! Cine se crede sortit A fi de ne-nlocuit, Se afundă în greşeală Şi fii singur că... se-nşeală! Nimeni nu-i născut anume Să împărăţească-n lume! Doamne sfinte! Ce prosteşte Să-ţi transformi VICIU-N poveste Iar atunci când o auzi, Cui nu-i place,... să te scuzi, Spunând că asta-i doar calea de a-ţi amâna plecarea! Doar că nimeni nu te crede, Chiar dac-arăţi încă... „verde”! Şi vei fi fost Casanova, cum scria-n vechimi... „hrisova”, Ce nu-i mai ştii citi slova! Evitând cu graţie ziua 33

Parole sulle ali dei sogni ... când viaţa-ţi va spune „piua“! Tot n-ai cum fi ca Don Juan, Ce şi astăzi are... fani, Fiindcă el e o legendă... Tu eşti nume-ntr-o agendă! Cel ce-ţi spune „la minut” ... ce mult viciul ţi-a plăcut, E un subaltern pervers ce-o face din interes: Vrea să te scape de stres! Uitând că şi-ajuns la fund ... pământul e tot rotund! Tangou înţeles târziu Motto : Pentru tine, Femeie, Mă caţăr pe o funie de vis pentru a ajunge la stele... George Călin - Vol. Bună dimineaţa, Femeie – Ed. Destine 2013 Când timpul mi-ajungea până la umăr Am încercat să-nvăţ să număr, Deoarece ... am obosit să tot trăiesc Doar cu speranţa c-o să cresc. Dar, fiindcă el curgea prea iute pentru mine, N-am reuşit deloc să o fac bine, Aşa c-am devenit mai curios c-un vis Şi-am întrebat o stea în mod deschis: 34

Pe aripi de vise Cât era ceasu-n Paradis ... când omu-a devenit proscris?! Doar că răspunsul a venit codat Şi drept să spun mai mult m-a încurcat, Fiindcă nu i-am găsit deloc un sens, Oricât am încercat să-i dau un înţeles! Când timpu-aproape că m-a întrecut, Am vrut să-l văd pe cel ce l-a născut Doar că el a crescut aşa de mult ... că nu l-am mai recunoscut! Iar când am încercat să-i caut numele-n trecut, Nici nu mai ştiu cum s-a-ntâmplat cu-adevărat, Căci șirul i-am pierdut Şi-am şi greşit la numărat! Dar cred că asta ai aflat Chiar dacă tu erai prea mică pentru a-nţelege Şi eu prea tânăr pentru a alege! Aşa că ... dacă vremea m-a bătut E pentru că n-am apelat din timp la tine, Să mă ajuţi să număr mult mai bine În zilele cu dor intens... Ce doar acum ... abia acum le-am înţeles! Tangou de final Motto: Ucide-mă încet şi cu tandreţe după o noapte de amor flambat Şi fantezii trăite ce-or să-ngheţe În cupa unui crin tranfigurat 35

Parole sulle ali dei sogni Decizie – Mărioara Nedea Anotimpuri de poezie – Editura Sf. Ierarh Nicolae, 2017 Cu migală și răbdare Omul mic se face mare! Smuls din clipe de tandrețe... Ajunge la... tinerețe! Atunci uită, neglijează Și nu mai apreciază, Că migala și răbdarea Doar părinții-i știu cărarea. Pe care-ar dori să treacă! Nu pot pe ea să se-ntoarcă, Totul fiind zădărnicie, Plină de... melancolie, Cum a fost și-o să mai fie, Când migala și răbdarea Din viața lui nu reține Decât ceea ce-i convine, Și nu-l mai interesează Că vreme-l decolorează Când nu-i un copil în casă Să aducă veselia. Așa că-n final prostia Se plătește-n nostalgia C-au ratat... COPILĂRIA 36

Pe aripi de vise Paul Rotaru CV Paul Rotaru debutează în tipar în anul 2013, fiind prezent în trei antologii apărute la editura PIM, Iași, precum și în reviste tipărite și on-line. 2013 – „Confluențe poetice”, antologie de poezii 2014 – „Confesiuni în virtu@l”, antologie de poezie și proză 2015 – „Confluențe lirice”, antologie de poezie și proză Urmează câțiva ani de absență de la tipar, timp în care se definitivează romanul „Adultescentul”, publicat parțial pe platforme on-line. Prima operă în proză publicată integral o reprezintă monografia „Leanța Cotoroanța”, roman de introspecție găzduit în periodice de rețeaua literară Cronopedia. Din anul 2018, publică poezie în revistele Cronos – peniţa de aur și Taifas literar. Oameni şi paie Să mori zâmbind cu fața la oglindă Și arătând cu-n deget: pe aici! E tragic, cred! Din cojile de ghindă Nu pot să crească umbre de pitici. E vina lui că nașterea și moartea Te-au despărțit de Infinitul tău, Că-n degetele lui se rupe cartea La pagina ce luptă contra rău...! 37

Parole sulle ali dei sogni E vina tuturor că pasiunea Ce mână vieți, destine și cuvinte Întârzie a plămădi minunea Din care astăzi se albesc morminte! Încearcă să te cațeri peste crucea Pe care alții-o pun drept argument! Încearcă doar! Și vei vedea atuncea Imperii dizolvate în ciment! De-acolo, ți se va părea că lumea, Deșertul de moloz și de beton Își va râvni cu-aceleași arderi culmea, Plângându-și rugi mereu la semiton. Ridică-te din tine! Fii o ploaie În liniștea ce cade peste sat Și nu discerne oamenii de paie, De vrei să nu comiți înc-un păcat. Diurna lor e doar a lor și trece. Rutina ta e un Zenit și-atât! Dacă Nadirul lor te lasă rece Și floarea te ferește de urât, Vei ști că timpul care se înfoaie Mai sus de tine, ca să fii ca El, 38

Pe aripi de vise E vatră și de oameni, și de paie. Tu fii ce speri. Nu fi nicicând ca el! Nimic nu ar putea să te atingă Atunci când timpul tău e anonim. Doar curgi prin el și asta o să-nvingă Ce ești și ce nu ești! Nu e sublim?! Cunoști o mulțumire mult mai mare Ca a desfide timpul ce îndoaie Oceane ce se molipsesc de sare Și oameni care s-au clădit din paie? Să mori zâmbind cu fața către tine Și arătând cu-n deget: asta-i calea! Ei nu vor ști că e sau nu e bine. Dar tu vei râde Timpul, Moartea, Jalea... Poezia are o poveste Poezia are o poveste! Îmi spunea Esenin într-un vis Când, sătul de realități funeste, Poarta de iluzii i-am deschis. A venit și-un negustor de clipe, Demagog cum îl știam că este, Care a ținut, și el, să țipe: Poezia are o poveste! 39

Parole sulle ali dei sogni Se făcea că, în amurgul serii, Un imperiu de lumini lucea; Prin fereastra mată a durerii, Încercam să aflu raza mea. Și-n atâtea rătăciri nocturne Fără țintă, fără de cărări, Un ecou al clipelor diurne Mă vâna mereu din depărtări. Brusc, apoi, mă prăbușesc și-n față Văd un petic de hârtie peste Care eu scriam din altă viață: Poezia are o poveste! Muzei mele Când ochii tăi în taina lor mă sorb Răpindu-mă agorei de inerți, Mă simt asemeni sculptorului orb Pe care cu tăcerea ta îl cerți. Deși ești soclul unei mari iubiri Sub care zeii-și uită orice țel, Tăcerea ta ascunsă-n străluciri Lui Fidias i-ar fi răspuns la fel. 40

Pe aripi de vise În viață și în moarte sunt acel Poet mânat de un alean torid. Dar, fără tine, sunt doar menestrel Ce-a cultivat un sentiment hibrid. Cu demonii tăcerii mă întrec Prin arșița poemului-granit Și-aș fi putut în ceruri să mă-nec Precum Atlas, de nu te-aș fi iubit. Că ești diavol sau vreun dumnezeu, Mai bine taci, nu vreau deloc să știu. Apleacă-ți ochii spre neantul meu Și tulbură-l, dar lasă-mă să scriu. Regăsire Odată, m-am găsit în ceas târziu Citindu-mi o străveche poezie Și am strigat, aprins de isterie: Ce-a fost în mintea mea? Ce-am vrut să scriu?! Ecourile-adolescenței mele Pluteau spre mine din obscuritate Ca bărcile pe ape-nvolburate, La fel de neoprite și rebele. 41

Parole sulle ali dei sogni Când m-au ajuns, au spulberat uitarea Și au zdrobit neantul neștiinței, Sădind, apoi, în negura ființei Mistere glaciare și răcoarea. Un paradis de gheață renăscuse, Inert și, totuși, mult mai viu ca focul. O clipă mi-a fost dat să-l văd și totul Ca șoapta de vioară dispăruse. De-atunci, mă regăsesc în poezii Lăsate în neant de bunăvoie, Cum florile de gheață au nevoie De ger și noapte spre a nu pieri. De vitae civisque Mansarde vechi se dezvelesc de coajă Voind să ne arate cum atârnă, Prin ele, ștreanguri împletite-n vrajă, Căci noi avem nevoie și de smirnă. La granițele sufletelor noastre, Mașini își caută străin sălaș. De ce să rătăcești prin lumi albastre? Zâmbește! Ești aproape de oraș! 42

Pe aripi de vise În mai puțin de-o milă, te așteaptă Rutina să-i plătești din nou tributul, Spunând, în legea ei cea veșnic dreaptă, Că nu-i sfârșitul, ci doar începutul. Aceleiași perpetue mizerii Adu-i numaidecât ofranda vieții, Tot astfel cum în ocne dau minerii O doză din speranța bătrâneții! Și vei vedea, atunci, că, după tine, Orașul se va umple de lumini. Să nu eziți la graniță, străine! Să calci pe smirnă și pe mărăcini! Să te supui în legea veșnic dreaptă Acelorași rutini apăsătoare, Căci asta este tot ce mai așteaptă Orașul ce prin tine crește mare! Să fii absurd! Să rupi la întâmplare Mansarde mucezite de cadavre! Să dai din coate ca să fii mai tare Și să ajungi un nume printre javre! Sperând să fii atlant printre moluște, Te pierzi și condamnarea ți-e facilă. Fii pânză de păianjen peste muște Și de nimic să nu ai nicio milă! 43

Parole sulle ali dei sogni Și, dacă crezi că altfel nu se poate, Că asta-i viața în mileniul trei, Încearcă să mai dai puțin din coate Și mergi pe drumul tău. Pe care vrei! Cum vine viaţa! Cum vine viața! Vine și îți cere Să-i dai un sens, o cale și un rost, S-o faci sublimă până la durere În ce va fi și-n cele ce au fost; Sublimul să te coste însăși moartea Spre care fugi cu cât te-ndepărtezi De Ea și să descoperi numai partea În care nu ai îndrăznit să crezi! Cum toarce fusul orele astrale În fiece secundă ce-o trăiești Și împletește fire ancestrale, Să dea enigmă firii care ești! Ce pânză de păianjen în povară De rouă, de treziri, de dimineți, Asupra ta din ceruri se coboară Ca liniștea eternei tinereți! 44

Pe aripi de vise Mirajul morții mâine se sfârșește, Lăsând ecouri în oglinda spartă. Trecutul e un șanț în care crește O viață construită ca o artă. Cum vine viața! Liniștea păgână Te ține cu căldură într-o mână. Cu cealaltă, sublim te învelește Să dormi în matca morții care crește Cu fiece secundă ce-ai lăsat În urmă și cu tot ce ai sperat, Cu fiecare zi ce o sădești Prin zorii noi pe care îi primești! Ce imn fatal! Îți vine-acum să spui Tu, viața cunoscută nimănui. Ce lecție de sumbră amăgire Și ce cumplită mare de iubire! De-o fi sau nu așa, eu te desfid Să înflorești mormântul insipid Spre care tindem tipic omenește, Adulmecând o vatră ce ne crește! 45

Parole sulle ali dei sogni Căci n-ar putea iluzie mai mare Să-ncapă în sicriul vieții care Ți-arată că nu poți să o trăiești Altfel decât prin moartea ce-o dospești. Cum vine viața! Treacă de la sine Uitarea și-amintirea. Ce rușine! Ce patos de-a muri de când ești viu Și ce nărav de-a fi al morții fiu! Răgazul tău lăsat pe-acest pământ În trecerea-ți fugară prin cuvânt Ar fi reduta propriei iluzii Ce-ar separa de tine toți absurzii! Ar fi! Dar toate astea au un cost: Să știi a deveni din cel ce-ai fost Nu mortul din veșmântul vieții tale, Ci Moartea arătată în petale Din florile-ngânate-n stropi de rouă, Crescând cu fiecare frunză nouă Pe veșnicul mormânt săpat de tine. Nu trece moartea. Numai viața vine! 46

Pe aripi de vise Corneliu Neagu CV Corneliu Neagu (n. 20 martie 1944, Fieni-Jud. Dâmbovița): Urmează școala gimnazială în orașul natal, Fieni, în perioada 1951-1958. Apoi, se înscrie la Școala de arte și meserii din Fieni pe care o va absolvi în anul 1961. În perioada 1962-1966 urmează cursurile liceului seral „Aurel Rainu” din Fieni, iar în 1966 devine student al facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM) a Institutului Politehnic din București. După absolvire, este angajat la aceeași facultate ca asistent universitar. În 1978 devine Doctor Inginer în TCM. La pensionare, în anul 2012, Universitatea îi conferă titlul academic de Profesor Universitar Emerit. În perioada 1983-1985 a predat la Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran-Algeria. După pensionare își începe activitatea literară, concretizată în patru cărți de poezie publicate și colaborări la reviste literare. Din acrivitatea academică este de reținut faptul că Prof. Univ. Emerit Corneliu Neagu este conducător de doctorat și specialist în domenii de vârf ale științei și tehnicii actuale: Managementul proiectelor de cercetare-dezvoltare-inovare, Optimizarea fluxurilor de materiale din întreprindere, Utilizarea Rețelelor neuronale artificiale la modelarea și simularea sistemelor și proceselor de producție etc. Este cercetător, inventator, expert în evaluarea organizațiilor economice și, desigur, poet de prestigiu. Opera sa științifică este concretizată în numeroase tratate și articole științifice, cu arie de recunoaștere națională și internațională. Majoritatea articolelor sunt publicate în reviste sau volume ale unor manifestări științifice indexate în Baze de Date Internaționale (BDI), cu factor de impact mare și foarte mare, unele atingând nivelul cel mai înalt, ISI galben (Q2), și ISI roșu (Q1) . Recunoașterea internațională a profesorului Corneliu Neagu decurge și din faptul că, pe durata anilor 1983-1985, a fost cadru didactic la 47

Parole sulle ali dei sogni Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran (USTO)-Algeria, iar mai târziu, în decada 1990-2000, a participat la numeroase proiecte europene în colaborare cu universități din Franța, Spania, Anglia și Irlanda. Prin experiența acumulată în aceste proiecte, a contribuit decisiv la reformarea învățământului tehnic superior din România. Pe această cale, poate fi considerat drept unul dintre cei mai importanți deschizători de drumuri pentru noi specializări în inginerie, atât la nivelul studiilor de licență, cât și a celor de studii aprofundate și masterat. În literatură a debutat după pensionare, în anul 2016, cu volumul de versuri FATA MORGANA, la Editura ePUBLISHERS din București, dând viață unui vis frumos, pe care l-a purtat în suflet încă din adolescență. La intervale relativ scurte, publică încă trei volume de versuri, respectiv CUNOAȘTEREA DE SINE, TĂCEREA DIN ADÂNCURI, DRUM SPRE ETERNITATE, la aceeași editură ePUBLISHERS, în 2017, 2018 și 2019. Totodată publică în reviste de literatură prestigioase, dintre care amintim CRONOS, CONFLUENȚE LITERARE, LOGOS ȘI AGAPE, LITERATURA DE AZI, ARMONII CULTURALE, PARNAS XXI. Este prezent, de asemenea, în diferite antologii, alături de alți scriitori români din țară și diaspora. Să amintim, dintre acestea, pe cele publicate în editura GRINTA din Cluj-Napoca sub coordonarea poetului si criticului literar Romeo Ioan Roșiianu: eCREATOR 2, PRIMĂVARA CUVÂNTULUI și TOAMNA CUVÂNTULUI. Mai recent, versurile lui Corneliu Neagu au apărut în antologiile TREPTELE SPERANȚEI, coordonată de poeta Sibiana Mirela Antoche și SCRIITORI ROMÂNI UNIȚI ÎN CUGET ȘI SIMȚIRI LA CENTENARUL MARII UNIRI, realizată de Eugenia Enescu-Gavrilescu.. Temele majore care pot fi regăsite în opera literară a lui Corneliu Neagu provin, cu precădere, din viziunea autorului asupra curgerii imuabile a timpului, concretizată în observații, interpretări, amintiri, regrete, iubiri împlinite sau ratate, speranțe etc. Aceste teme sunt transpuse în versuri de o profunzime aparte, fără să aparțină, preponderent, unui stil literar anume. Mai degrabă, se poate vorbi despre o împletire de stiluri literare diversificate (realism, romantism, simbolism, expresionism etc), fapt ce conferă creației lirice a lui Corneliu Neagu originalitate și valoare artistică de nivel înalt. Aceste stiluri pot fi regăsite, în diferite doze, dificil de cuantificat, în tot ceea ce a publicat până acum. 48