Omul spiritual

Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 99 rea de suflete, dacă e însoţită de metode experienţa izbăvirii de păcat a credincio­ care concordă doar cu gândirea noastră, sului să dureze, dar asta nu înseamnă că va fi plină de lucrarea eului. Şi de câte a atins desăvârşirea. Abia acum a început ori umblarea, năzuinţa după înaintare în lupta, căci va trebuie să se ocupe cu cele duh­ovniceşti nu pleacă iniţial de la înv­erşunare de „eul“ din el. eul natural, poate numai pentru motivul Ce jalnic e atunci când, în căutarea că nu putem suporta ideea de a rămâne sfinţirii, creştinii au ajuns să se considere în urmă sau pentru că ne aşteptăm la deplin sfinţiţi, de îndată ce au gustat o vreun câştig personal. Spunând lucrurilor izbăvire de păcat. Ei nu cunosc adevărul pe şleau, a face bine nu e păcat, dar că eliberarea de păcat nu e decât primul maniera, metodele şi motivele care stau pas în viaţa de biruinţă. Este doar o la baza facerii de bine pot fi dominate primă victorie dăruită de Dumnezeu ca o de eul propriu, al cărui izvor se află în asigu­rare a mult mai multor victorii ce-l bunătatea naturală a omu­lui, nu cea aşteaptă în viitor. Biruinţa asupra păcatu­ supranaturală, pe care o dăruieşte Duhul lui e ca o uşă: ai făcut un pas şi eşti Sfânt prin naşterea din nou. Mulţi sunt înăuntru; dar biruinţa asupra eului e ca o din naştere milostivi, răbdători sau plini cărare, pe care mergi fără încetare toate de gin­găşie. Desigur, când aceştia ma­ni­ zilele vieţii tale. După ce am biruit păca­ festă răbdare sau gingăşie, nu săvârşesc tul, suntem chemaţi să ne biruim pe noi păcat; dar, întrucât aceste trăsături „bune“ înşine – da, chiar şi cei mai buni dintre de caracter aparţin vieţi naturale, fiind noi, cu tot ce avem noi mai nobil şi mai lucrarea eului, ele nu pot fi acceptate de religios în noi – şi asta zi de zi. Dumnezeu ca ceva spiritual. A­ceste fapte Dacă cineva cunoaşte eliberarea de nu sunt săvârşite printr-o totală bizui­re pe păcat, dar nu a trăit experienţa lepădării Dumnezeu, ci izvorăsc din puterea eului, de sine sau a dezlipirii de viaţa sufletului, pe care se bazează. el se va posta ine­vitabil în poziţia de a Aceste câteva exemple pe care le-am recurge la forţele sale sufleteşti, când e dat arată limpede că păcatul nu e totuna vorba să împlinească voia lui Dumnezeu cu eul omului. Pe măsură ce înaintăm în în umblarea sa. El nu-şi dă seama că pe umblarea noastră spirituală, vom desc­operi lângă păcat, mai sunt două forţe care tot mai multe cazuri de absenţă totală a sălăş­luiesc în el: forţa duhului şi forţa păcatului în situaţii dominate însă de sufletului. Forţa duhului nu este altceva „eu“. E un lucru aproape inevitabil ca decât puterea lui Dumnezeu primită în eul să nu se strecoare până şi în cea mai mod spiritual la naşterea din nou, în sfântă lucrare şi cea mai aleasă umblare vreme ce forţa sufletului este puterea sa spirituală. proprie, cu care se naşte când vine pe Întrucât a zăcut multă vreme sub lume. ro­bia păca­tului, copilul lui Dumnezeu e Faptul că cineva va deveni spiritual ispitit să creadă că, de îndată ce a fost sau nu depinde în mare măsură de felul eliberat de păcat, a dobândit viaţa adevă­ cum stăpâneşte aceste două forţe din el. rată de credinţă. Tocmai aici îl paşte cel Credinciosul intră în rândurile celor mai mare pericol în zilele care urmează, duhovniceşti, făcând uz de puter­ea sa pe cel care-şi închipuie că de-acum toate spirituală, în detrimentul puterii lui sufle­ rădăcinile răului au fost smulse din el. El teşti. Dar dacă recurge la forţele sufleteşti, nu-şi dă seama că, deşi omul cel vechi a sau chiar o combinaţie a celor două, va murit faţă de păcat şi trupul păcatului s-a deveni ine­vitabil un creştin sufletesc sau ofilit, „păcatul“ propriu-zis nu a murit, ci, carnal (firesc). Calea lui Dumnezeu este pur şi simplu, a devenit ca un rege detro­ limpede: Noi trebuie să ne lepăd­ăm de nat, care, la cea mai mică ocazie, se va tot ceea ce provine din noi înşine – de năpusti să-şi re­capete tronul. E posibil ca ceea ce suntem noi, de ceea ce avem, de

100 Omul spiritual, volumul I ceea ce putem face – lăsându-ne, în învăţat să ştie că biruinţa asupra păcatului schimb, călăuziţi întru totul de El, zilnic – deşi o binecuvântată experienţă în sine însuşindu-ne viaţa lui Cristos prin Duhul – nu e decât minimum necesar din tota­ Sfânt. Eşecul de a înţelege sau a asculta lul experienţei pe care trebuie s-o aibă nu ne va lăsa o altă alternativă decât să credinciosul. N-ar trebui să ne mire că trăim din acel moment în întregime prin am biruit păcatul. Ar trebui să ne mirăm puterea sufletului. Prin urmare, creştin dacă NU am învinge păcatul! Oare nu spiritual este cel pe care-l călăuzeşte întreabă, pe drept cuvânt, Scriptura: „Cum Duhul lui Dumnez­eu. El îşi va extrage mai putem noi, cei care am murit faţă de forţa necesară umblării zilnice din viaţa păcat, să trăim încă în el?“ (Rom. 6:2). dăruită de Duhul Sfânt, Care locuieşte în Căci a crede că Domnul Isus a murit duhul lui. Cât va trăi pe pământ, acest pentru noi, în locul nostru, e un fapt credincios nu va căuta să-şi facă voia sa, inseparabil de credinţa, potrivit căreia şi ci voia lui Dumnezeu. Nu se va încrede noi am murit împreună cu El (Rom. 6:6). în int­eligenţa sa, când se va gândi cum Ceea ce ar trebui să ne mire, prin urma­ să-I slujească lui Dumn­ezeu. Viaţa sa va re, nu este ruperea cu păcatul în cei ce fi dominată de o calm­ ă dependenţă de au murit faţă de păcat, ci perpetuarea duh, refuzând să se lase influenţat sau acelui fenomen în ei, ca şi când ar mai fi controlat de omul din afară. vii. Prima condiţie e absolut normală; a Creştinul sufletesc se deosebeşte doua: absolut anormală. rad­ical. Deş­i posedă şi el un grad de A te elibera de păcat nu e sarcină putere spirituală, din păcate, nu recurge la prea grea, când o priveşti în lumina mân­ ea pentru nevoile sale ziln­ice. În experien­ tuirii desăvârşite, încheiate şi complete a ţa sa de toate zilele el va per­sista în lui Dumnezeu. Credinc­iosul va trebui să încercarea de a face din viaţa sufletului meargă mai departe, învăţând lecţia mai său centrul oricărei activităţi, continuând profundă de a-i fi silă de viaţa sa. Nu să se bizuie pe forţele eului său. Va urma numai că trebuie să urâm natura păcătoa­ pornirile şi atracţiile sale, căci nu a învă­ să moşt­enită de la Adam, ci şi vitalitatea ţat să asculte de Dumnezeu. Lucrarea naturală pe care ne bizuim în prezent în Domnului el o rezolvă prin înţelepciun­ea viaţă. Trebuie să fim tot aşa de pregătiţi lui naturală, născocind tot felul de aranja­ să ne lipsim de binele produs de firea mente ingenioase. Existenţa lui de fiecare veche, cât ne lipsim de răul firii vechi. zi va fi guvernată şi afectată de omul din Nu doar să uităm păcatele, ci şi să dăm afară. la moarte viaţa păcatului. Umblarea prin Recapitulând cele amintite mai înai­nte, Duhul Sfânt nu înseamnă doar să nu vom spune că problema celor două naturi săvârşeşti păcat, ci şi să nu permiţi eului a fost rez­olvată, dar mai rămâne proble­ să rămână la cârmă. Duhul Sfânt îşi ma celor două vieţi. Viaţa duhului şi poate manifesta puterea numai prin cei viaţa sufletului continuă să coexiste în care trăiesc călăuziţi de El. Oricine umblă noi. Deşi prima este nemaipome­nit de în tăria sa naturală nu poate să se aştepte puternică, cea de a doua reuşeşte să stă­ să vadă minunatele realităţi ale Duhului pânească toată fiinţa, întrucât e bine înră­ Sfânt. Noi treb­uie să fim eliberaţi de tot dăcinată în om. Numai atunci când un ce este natural, în aceeaşi măsură în care om va fi dispus să se lepede de viaţa suntem eliberaţi de ceea ce e păcat. Dacă sufletului său, permiţând vie­ţii duhului ne cramponăm să umblăm după normele său să pună mâna pe hăţuri, va cu­noaşte comune omului – nu doar cele păcătoase, duhul o adevărată dezvoltare. Asta şi ci tot ce se cuprinde în omul natural aşteaptă Tatăl ceresc de la copilul Lui, ­atunci vom res­pinge domnia Duhului căci altfel, acesta se va priva pe sine de Sfânt în viaţa noastră. Cum Îşi va putea adevărata creştere spirituală. El va trebui El manifesta puterea, când noi, eliberaţi

Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 101 fiind de păcat, con­tinuăm să gândim „ca va porni îndată la lucru, as­cul­tând de toţi oamenii“ şi să „năz­uim“ ca toţi îndrumările intuiţiei. Um­blând ast­fel, cre­ oamenii, trăind şi lucrând „ca toţi oame­ dinciosul va rămâne statornic. Numai nii“? În acest caz nu ne mai bizuim cu Duhul Sfânt este Iniţiatorul. Mai mult, totul pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. credin­ciosul să nu se bizuie pe el însuşi. Or, dacă dorim cu adevărat plinătatea Sa, Să nu facă uz de puterile sale proprii în trebuie mai întâi să frângem influenţa executarea voii lui Dumnezeu, ci, ori de excesivă a sufletului. câte ori e de făcut un lucru, să se apro­ pie de Dumnezeu cu toată seriozitatea – deplin conştient de slăbiciunea sa – şi să Experienţa unui amestec de spiritual şi ceară de la Dumnezeu o făgăduinţă. Iar după ce a primit-o, să treacă la acţiune, sufletesc socotind pute­rea Duhului Sfânt drept Nu vrem să spunem că cei sufleteşti puterea sa aflată la dis­poziţia sa. Cu o nu au parte de nici o altă experienţă asemenea atitudine, Dumnezeu negreşit decât cea care emană din suflet, deşi va dărui putere potrivit Cu­vântului Său. există destui sfinţi din această categorie. Viaţa sufletului, în schimb, e diametral Nu, ci creştinii sufleteşti se bucură şi ei opusă. Eul este în centru aici. Când se de anumite experienţe spirituale, dar aces­ spune despre un creştin că e sufletesc, tea sunt un amestec de spiritual şi sufle­ înseamnă că-l stăpâneşte eul său. Totul tesc. Cred­incioşii aceştia sunt familiarizaţi, porneşte de la el. El nu e guvernat de în linii mari, cu umblarea spirituală, deoa­ glasul Duhului Sfânt în lăuntrul tainic al rece Duhul Sfânt i-a învăţat elementele fiinţei, ci mai degrabă de gândurile sale, de bază. Dar datorită multor piedici ei dec­iziile şi dorinţele omului din afară. revin mereu la energia na­turală a vieţii Chiar şi sentimentul său de bucurie izvo­ lor, încercând să împlin­ească cerinţele lui răşte din satisfa­cerea dorinţelor sale. Să Dumnezeu în firea lor veche. Ei vor da ne amintim că la capit­olul despre trup curs dorinţelor şi ideilor lor, umblând chiar spuneam că el este învelişul sufletului, după plăceri senzuale şi o stare elevată a care, la rându-i, închide în sine duhul. minţii. Deşi în privinţa cunoştinţei s-ar După cum Locul sfânt [din templu] este putea să fie spirituali, în practică sunt de în afara Sfintei Sfintelor, tot aşa sufletul fapt suf­leteşti. Duhul Sfânt locuieşte cu este în afara spiritului. Aflându-se la o adevărat în duhul lor şi le-a dăruit expe- distanţă atât de mică unul de altul, ne rienţa învingerii păcatului prin lucrarea imaginăm cât de uşor este pentru spirit crucii. Dar acum nu I se dă voie să-şi să fie influenţaţi de suflet. Sufletul a fost con­tinue lucrarea în viaţa lor, şi să ocupe cu adevărat izbăvit de tirania trupului, locul întâi care I se cuvine. În vreme ce ne­maifiind acum controlat de poftele firii unii s-ar putea să nu cunoască legea vechi; dar la creştinul sufletesc nu s-a Duhului, mulţi alţii iubesc viaţa lor sufle­ produs experi­enţa similară a separării tească prea mult ca să poată renunţa la duhului de controlul sufletului. Până a ea. nu-şi fi învins creştinul poftele sale tru­ Acum duhul şi sufletul se pot distinge peşti, sufletul era părtaş cot la cot cu uşor în practică. Viaţa spirituală e întreţi­ trupul său. Cum era odată cu sufletul şi nută prin simp­la ascultare de călăuzirea trupul său, aşa este acum cu duhul şi cu intuiţiei duhului cuiva. Dacă un credin­ sufletul său. Duhul fuzionează cu sufletul. cios umblă călăuzit de Duhul lui Primul asigură puterea necesară, în vreme Dumnezeu, el nu va fi acela care să ini­ ce al doilea vine cu ideea, urmarea fiind ţieze sau să stabilească ceva de unul sin­ că duhul ajunge prea des să fie afectat gur, ci, în linişte va aştepta să audă gla­ de suflet. sul Duhului Sfânt în duhul său, la nivelul Întrucât este înconjurat de suflet (ba intuiţiei, asumându-şi poziţia de subordo­ nat. Iar când a auzit acest glas lăuntric,

102 Omul spiritual, volumul I chiar îngropat în el), duhul e lesne sti­ tinţa dobândită prin intuiţie, iar alteori se mulat de minte. Cel născut din nou ar va călăuzi după gândurile, senzaţiile sau trebui să fie stăpânit de o pace inexprima­ dorinţele sale. Un asemenea amestec de bilă în duhul său. Din nefericire însă duh şi suflet relevă faptul că în credincios liniştea aceasta e tulburată de muşcătura sălăşluiesc două surse opuse: una aparţine poftelor izvorâte din suflet, cu numer­oasele lui Dumnezeu, cealaltă aparţine omului. do­rinţe şi gânduri independente. Uneori Una e de la Du­hul, cealaltă e de la om. bucuria care inundă sufletul se revarsă şi Una e suprana­turală, cealaltă naturală. Una în duh, făcându-l pe credincios să creadă e intuitivă, cealaltă raţională. Una ţine de că e cel mai fericit om de pe lume; alte­ domeniul duhului, cealaltă de domeniul ori însă îl pătrunde întristarea şi se crede sufletului. Dacă se va cerceta copilul lui cea mai nenorocită fiinţă omenească. Dumnezeu cu atenţie în lumina lui Creştinul sufletesc are mereu parte de Dumnezeu, va deosebi două feluri de forţe asemenea experienţe, deoarece duhul şi în lăuntrul lui. De asemenea, va descoperi sufletul rămân la un nivel confundabil. Ele că uneori trăieşte dominat de una din trebuie să fie net se­pa­rate. vieţi, alteori de cealaltă. Pe de o parte, el Când aceşti credincioşi iau contact cu ştie că trebuie să umble prin credinţă, o învăţătură despre despărţirea duhului de încrezând­u-se în Duhul Sfânt; pe de altă suflet, îndată doresc să afle unde se află parte, el va reveni la umblarea după călă­ duhul lor. Şi oricât de mult ar căuta, nu uzire proprie, pe baza a ceea ce consideră reuşesc să sesizeze prezenţa duhului din el că sunt „sentimente spirituale“. Tot mai ei. Neavînd experienţe reale în acest mult va trăi dominat de suflet. Gradul lui domeniu, e normal să nu poată deosebi de sufletism va oscila în funcţie de (1) duhul lor de suflet. Întrucât aceştia doi înţelegerea vieţii spiritului, cu principiul ei sunt atât de strâns legaţi unul de altul, de cooperare cu Dumnezeu şi (2) de o adesea creştinii de acest gen vor trata reală predare a vieţii sale sufleteşti. El va experienţe sufleteşti (cum ar fi bucuria, putea trăi într-o lume totalmente dominată vedenia, dragostea etc.) drept apogeul vie­ de emoţii, idei sau activităţi, sau va putea ţii spirituale. trăi între ele: când în suflet, când în duh. Înainte ca un sfânt să atingă spiritua­ Dacă nu va fi învăţat de Dum­nezeu prin litatea sa, el va confunda mereu sufletes­ revelaţia Duhului Sfânt petrecută în duhul cul cu spiritualul. Nemulţumindu-se doar lui propriu, nu va fi în stare să urască cu o linişte în duhul său, el va căuta un viaţa suflet­ească şi să iubească viaţa spiri­ simţământ de bucurie. În umblarea sa zil­ tuală. Cărarea lui va fi în funcţie de viaţa nică, credinciosul va urma uneori cunoş­ pe care o alege.

CAPITOLUL 2 EXPERIENŢA CREDINCIOŞILOR SUFLETEŞTI Viaţa credincioşilor sufleteşti Cei mai mulţi credincioşi sufleteşti îşi Sufletul diferă inevitabil de la persoa- iau o alură de neprihăniţi, chiar dacă une- nă la persoană. Nu e un stereotip. Fiecare ori aceasta e mascată. Ţin cu încăp­ăţânare din noi îşi are individualitatea proprie – la punctele lor de vedere, fie şi cele mai caracterul său unic, pe care-l va purta cu mărunte şi mai neînsem­nate! Fără îndoia- el în veşnicie. Când ne înt­oarcem la lă, e corect să ne ţinem strâns de doctri- Dumnezeu, această „am­prentă proprie“ nu nele esenţiale de bază ale Bibliei, dar nu dispare, căci, altfel, în­chipuiţi-vă cât de trebuie să ne lipsească şi bunul simţ de a ştearsă şi fără cul­oare ar fi viaţa în eterni­ lăsa la latitudinea altora punctele mai tate! Întrucât sufletele tuturor oamenilor puţin import­ante. Chiar dacă avem con- diferă atât de mult între ele, decurge de vingerea că lucrurile stau exact aşa cum aici că şi cre­dincioşii sufleteşti se deose- credem noi, nu cred însă că-i va place besc mult între ei. Prin urmare, vom Domnului dacă înghiţim cămila şi, în vorbi aici numai în linii mari generale, acelaşi timp, strecurăm ţânţarul! Mai scoţând în evidenţă trăsăturile mai pro- degrabă, trebuie să re­nunţăm la deosebiri- nunţate cu care toţi copiii Domnului îşi le mici, urmă­rind, în schimb, obiectivul pot compara experienţele proprii. comun. Credincioşii sufleteşti sunt neobişnuit Uneori mintea creştinilor sufleteşti e de cu­rioşi din fire. De pildă, însuşi faptul asaltată de duhul rău; prin urmare, gândi- că studiază cu ardoare profeţiile Bibliei se rea lor devine încâlcită, încurcată şi une- datorează faptu­lui că-i stăpâneşte do­rinţa ori întinată. Adesea, în conversaţiile cu ei, de a şti ce le rezervă viitorul. îţi răspund la întrebări pe care nu le-ai Credincioşii fireşti au tendinţa să-şi pus; îi ia gura pe dinainte; trec de la un etaleze superioritatea şi deosebirile faţă de subiect la altul, fără nici o ordine, dove- alţii prin felul cum se îmbracă, prin vor- dind cât de împrăştiate le sunt gândurile. birea lor şi prin faptele comise. Me­reu se Chiar atunci când se roagă şi citesc străduiesc să-i şochez­e pe oam­ eni, obli- Biblia, mintea le fuge la cu totul alte gându-i astfel să le recu­noasc­ă nem­ ai- lucruri decât ceea ce ar trebui să-i preo- pomenitele realizări. Desigur, aceas­tă ten- cupe. Deşi creştinii aceştia nu stau să se dinţă datează uneori dinaintea convertirii; gândească mult când e să întreprindă dar chiar după convertire, le este greu să ceva, în schimb, altora le spun mereu cât se debaraseze de această pornire naturală. de atenţi sunt ei să-şi calculeze fiecare Spre deosebire de creştinii spirituali, gest şi să procedeze înt­otdeauna în con- care nu caută atâta să-şi explice experien- formitate cu principiile lor ferm­ e, aducând ţa lor cu Dom­nul, cât se străduiesc să în sprijinul acestei teorii chiar în­tâmplări trăiască şi să fie una cu El, credincioşii reale din viaţa lor, căci, lucru foarte ciu- sufleteşti se silesc mereu să înţeleagă dat, uneori nu acţionează decât după ce orice fenomen cu mintea lor. Le place să s-au gândit bine – de două sau de trei argumenteze, să despice firul în patru şi ori. Hotărât lucru, e imposibil să prevezi să discute la nesfârşit. Nu faptul că nu au ce vor face în cutare sau cutare situaţie. reuşit să atingă idealul dorit al vieţii lor îi Credincioşii carnali [fireşti] sunt uşor nelinişteşte pe ei, ci neputinţa de a înţele- de impresionat. Uneori sunt extrem de ge absenţa experienţelor spirituale în viaţa fericiţi, jubilând de bu­curie, pentru ca lor – iată ce-i îngri­jorează! După ei, a alteori să cadă într-o cumplită tristeţe şi cunoaşte intelectual e totuna cu a trăi chiar deprimare. Când sunt pe culme, faptul respectiv în experienţa vieţii. Ce nu-şi mai încap în piele de fericiţi ce amarnic se păcălesc aceştia! sunt şi se avântă încrezători spre cer, în 103

104 Omul spiritual, volumul I vreme ce atunci când îi doboară în­- alţii cu „starea lor duhovnicească“. tristarea, nu le mai pasă de nimeni şi-şi De-acum se socotesc mai tari ca alţii, închipuie că nimeni nu mai are nevoie de căci, îşi zic dânşii, oare poate fi cineva ei. Vin, în viaţa lor, clipe de bucurii atât mai spiritual decât unii ca ei, care au de intense încât, inima le e cuprinsă avut experienţe atât de mişc­ătoare cu parcă de un foc ceresc în faţa comorilor Domnul? Mai mult, credincioşii sufleteşti ce le-au des­coperit. Cu tot atâta forţă îi au numeroase experienţe sentimentale loveşte însă şi disperarea, când cad în care-i determină să se considere mai spi- deznădejde şi nu mai au chef de nimic. rituali decât alţii, uitând că tocmai pentru Atât bucuriile, cât şi întristările lor de­pind că au aceste simţiri e o dovadă în plus în mare măsură de sentiment. Însăşi viaţa că sunt creştini fireşti. Nu prin simţuri, ci lor e mereu supusă unor permanente prin credinţă trăiesc cei spirituali! schim­bări, căci ei sunt sub stă­pânirea De multe ori creştinul firesc e deranjat emoţiilor. de lucruri exterioare. Persoane sau eveni- O altă trăsătură a „sufleteştilor“ este mente sau lucruri din lumea înconj­u­ hiper­sensibilitatea lor. Nu e deloc uşor să rătoare îi invadează numaidecât fiinţa trăieşti cu oameni de felul acestora, căci lăuntrică şi-i fură pacea du­hului său. Ia îţi interpretează fiecare gest ca şi când ar aşează-l pe cel sufletesc într-un mediu fi îndreptat împotriva lor. Se supără foc vesel şi îndată va fi şi el vesel! Pune-l când li se pare că sunt neglijaţi. Se simt în­să lângă unul necăjit, şi curând va deve- jigniţi dacă au impresia că te-ai schimbat ni ca acesta, căci o altă trăsătură a sa câtuşi de puţin în atitudinea ta faţă de ei. este uşurinţa cu care împrumută stările Acestor credincioşi le vine foarte uşor să persoanei sau situaţiei cu care este asoci- lege prietenii intime cu mai toată lumea, at. deoarece însetează după afecţiune. Sunt De obicei, sufleteştii prosperă atunci foarte receptivi la orice despărţire. Orice când „simt“ – când au parte de ceva schimbare uşoară în relaţia cu ei le va tangibil pe plan emotiv. Domnul le face umple sufletul de cumplite dureri. Şi ast- harul de a-I gusta pre­zenţa Sa binecuvân- fel, oamenii aceştia cad în iluzia de a tată, înainte ca aceştia să a­tingă prag­ul crede că suferă pentru Domnul. maturităţii spirituale. Evident pentru ei o Dumnezeu e pe deplin conştient de asemenea senzaţie este un prilej de necur- slăbiciu­nea celor sufleteşti, când aceştia mată bucurie. Dar Domnul trece apoi la fac din ei înşişi centrul tuturor preocupă- altă fază în lucrarea Lui cu ei şi iarăşi Îşi rilor lor şi se consideră deosebit de înain- retrage pentru moment atingerea mâinii taţi de îndată ce au câştigat o mică biru- Sale, pentru ca, încetul cu încetul, să-i inţă pe plan spiritual. Domnul le dă aces- înveţe să se lase înţărcaţi de simţuri, tora daruri speciale şi experienţe suprana­ umblând, în schimb, prin cred­inţă. Dar ei turale, care-i învrednicesc să trăiască nu înţeleg calea Domnului şi-şi închipuie momente de bucurie şi părtăşie cu că starea lor spirituală e la înălţime numai Domnul atât de înălţ­ătoare, încât, cred ei, atunci când simt pre­zenţa Domnului, în mai că L-au văzut şi L-au atins aievea pe vreme ce at­unci când nu-L mai simt Domnul. Dar El se foloseşte de aceste aproape, cred despre ei că nu mai sunt manifestări speciale ale harului Său pentru creştini atât de buni. a-i smeri şi a-i apropia de Dum­nezeul Creştinii fireşti sunt dominaţi de o tră- oricărei har. Din nefericire, cre­din­cioşii nu sătură comună: le place să vorbească. Ei ţin cont de dorinţa Dom­nului, ci, în loc ştiu că n-ar trebui să rostească atâtea să dea slavă lui Dum­nezeu în asemenea cuvinte, dar se lasă antrenaţi în discuţii momente şi să se apropie tot mai mult interminabile, sub impulsul emoţiilor lor de El, profită de harul respectiv în intere- excitate. Le lipseşte stăpânirea de sine în sele lor proprii, ca să se poată lăuda la vorbire; de îndată ce şi-au deschis gura,

Experienţa credincioşilor sufleteşti 105 parcă şi-au luat rămas bun de la judecata considera pe ei înşişi drept „boemi“. săn­ătoasă. Din gură încep să le iasă Când afară se întâmplă să fie mohorât cuvintele ala-ndala, ca un şuvoi nes­tă­ sau în câte o seară cu lună plină, oame- pânit. Iarăşi, creş­tinul sufletesc ştie că nii aceştia vor simţi un îndemn deosebit n-ar trebui să fie aşa de lim­but, dar nu să-şi verse sentimentele ce le animă sufle- ştie să se oprească înainte de depăşi tul în poezii pline de patos. Adesea vor măsura. Or, odată ce şi-au pierdut contro- fi găsiţi plângându-şi soarta şi vărsând lul, gânduri de tot felul le invadează lacrimi amare de autoc­omp­ătimire. Celor conversaţ­ia, declanşând schimbări rapide din categoria aceasta le place în mod de sub­iect şi o spor­ire şi mai mare a deosebit literatura, pe care o ad­miră la volumului de cuvinte. Or, „unde abundă modul sublim, ca să nu mai pomenim de cuvintele, fărădelegea nu lips­eşte“ ni se genul liric, pentru care au o predilecţie spune la Proverbe 10:19. Căci rezultatul deoseb­ită, recitând mereu versurile lor va fi ori pierderea controlului, pentru că preferate, care-i fac să tresalte de încânta- s-a vorbit prea mult, şi pierderea păcii, re. Văzând cum toate în lumea asta par pentru că s-a dezb­ătut prea mult, ori să meargă în jos, într-un declin perma- chiar pierderea dragostei, prin intermediul nent, ei vor fi ispitiţi să se retragă din criticilor, deoarece aceşti cre­dincioşi, în lume, ducând o viaţă retrasă, care să-i taina inimii lor şi cu multă făţărnicie, vor men­ţină pe ei la nivelul lor superior, de îndrăzni să-i judece pe alţii pentru că mare puri­tate, spre deosebire de alţi cre- vor­besc prea mult şi vor deplânge acest dincioşi „de rând“, care... „uite ce exis- neajuns la ei. Pe deplin conştient că uşu- tenţă materialistă, de înrobire faţă de cele rătatea nu are ce căuta la un sfânt, creşti- pământeşti, duc!“ Nu tot aşa e cu ei! O, nul firesc îşi găseşte totuşi plăcerea în nu! Căci ei se consi­deră mult prea vorbărie uşuratică şi glume nesărate, fie duhovniceşti, când în realitate sunt dintre spuse de el, fie auzite de la alţii. Sau s-ar cei mai sufleteşti! Atitudinea aceasta putea să se ambaleze în discuţii foarte firească constituie cel mai mare obstacol vesele, din care să nu se mai poată opri. în calea pătrunderii lor pe tărâmul cu Deşi uneori chiar el însuşi va condamna adevărat spiritual, deoarece ei sunt stăpâ- acest gen de vorbire total nefolositoare, niţi aproape total de emoţiile lor. Cea asta nu va dura mul­tă vreme; căci atunci mai mare piedică constă în faptul că ei când emoţiile vor fi din nou stârnite în nici nu-şi dau seama de pericolul grav el, automat se va întoarce la vechea sa care-i paşte prin mul­ţumirea lor de sine. distracţie. Credincioşii fireşti cunosc o mulţime Credincioşii sufleteşti se mai complac de luc­ruri despre domeniul spiritual, dar în „,pofta ochilor“. Ceea ce domină atitu- când e vorba de practică şi experienţă în dinile lor este concepţia artistică sau este- acest domeniu, sunt foarte deficitari. Ei tică despre lume, pe care o are la un osândesc pe alţii la acest capitol, dar pe moment dat societatea. Căci ei încă nu ei înşişi nu se corectează. Când aud şi-au însuşit poziţia de om mort faţă de învăţătura despre despărţirea sufletului de concepţiile artistice umane, ci încă şi duh, mintea lor naturală îi ajută să asimi- acum se laudă cu simţul lor fin de artist leze numaidecât aceste cunoştinţe. Dar pe care-l posedă. Iar dacă se întâmplă să iată ce vor face ei după aceea: vor înce- nu fie admiratori înfocaţi ai artei, vor pe să disece şi să cântărească toate gân- trece, în schimb, în cealaltă extremă, durile şi acţiunile sufleteşti observate la manifestând o totală indiferenţă faţă de alţii, fără să se preocupe câtuşi de puţin frumos şi îmbrăcându-se în zdrenţe, pen- de propria lor viaţă. Cunoştinţele dobân- tru a dovedi să suferă pentru Dom­nul. dite de ei cu atâta uşurinţă le vor da Dintre cei care trăiesc dominaţi de imediat noi muniţii pentru a mai judeca suflet, intelectualii sunt aceia care se vor pe câte încă un nefericit ce le cade în

106 Omul spiritual, volumul I plasă, uitând că şi ei au aceeaşi nevoie pe şi bunăvoinţă. Dar ei nu lucrează pentru care o observă la alţii. Ac­eastă propen­ că au primit poruncă de la Dum­nezeu, ci siune de a critica mereu este trăsătura pentru că le dă ghes zelul şi capacitatea co­mu­nă ce-i caracterizează pe toţi creşti- lor. Ei cred că e de ajuns să faci lucrarea nii sufleteşti. Ei au capacitatea sufletească lui Dumnezeu, neştiind însă că numai de a primi cunoştinţa, dar le lipseşte acea lucrare pe care o facem la îndemnul capacitatea de a se smeri. În legăturile cu lui Dumnezeu este cu adevărat demnă de alţii lasă impresia că sunt oameni reci şi lăudat. Cre­dincioşii aceştia nu au nici neînduplecaţi, manifest­ând aproape întot- inima de a se înc­rede, nici timpul de a deauna o anumită asprime. Spre deosebi- aştepta. Ei nu caută niciodată cu sincerita- re de credincioşii spirituali, omul din afară te voia lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ei al celor sufleteşti n-a fost încă zdrobit; acţionează de capul lor, sub impulsul idei- prin urmare, ei nu sunt oameni uşor de lor şi planurilor de care le e plină mintea. abordat; nu poţi fi acceptat cu una cu Întrucât, nimic de zis, lucrează totuşi din două în compania lor. greu, creştinii aceştia fac greşeala de a se Creştinii dominaţi de viaţa sufletului considera mai înaintaţi decât fraţii lor mai sunt oameni foarte mândri, deoarece cen- puţini harnici. Va putea însă tăgădui cine- trul vieţii lor îl formează eul lor. Oricât va că aceştia din urmă, prin harul lui s-ar sili ei să-I dea lui Dumnezeu slava, Dumnezeu, s-ar putea să fie totuşi mai credincioşii sufleteşti sfârşesc mereu prin spirituali decât primii? a se ocupa în exclusivitate de ei înşişi. Truda credincioşilor sufleteşti de­pind­e Fie că-şi declară viaţa bună, fie rea, tot în în mare măsură de simţuri. Se apucă de jurul lor se învârt gândurile lor, pentru că lucru doar atunci când au chef, iar când nu s-au pierdut încă pe ei înşişi în îi părăseşte plăcerea de a lucra, lasă totul Dumnezeu. Vor fi foarte răniţi dacă nu li baltă. Vor vesti Evanghelia ore în şir unui s-a cerut colaborarea la vreo lucrare sau suflet, fără să se simtă obosiţi, atâta timp au fost socotiţi nevrednici de cineva. Nu cât simt în inimă un foc arzător şi o un pot suferi să fie înţeleşi greşit ori criticaţi sentiment de bucurie. Dar de îndată ce de cineva, deoarece ei, spre deosebire de sesizea­ză că le-a scăzut temperatura sufle- fraţii lor mai spirituali, n-au învăţat să pri­ tească şi nu mai au animaţia de la înce- mească bucuroşi toate poruncile lui put, le îngheaţă cuv­intele pe buze, chiar Dumnezeu, şi cele care se lasă cu înălţa- dacă poate tocmai atunci ar fi cea mai rea lor, şi cele care-i pun în situaţia de a mare nevoie, ca de pildă, într-o situaţie fi lepădaţi. Nefiind dispuşi să apară infe- când cineva e pe patul de moarte. Când riori în faţa altora, fac tot ce le stă în au încărcăt­ura sufletească necesară, pot putinţă să nu fie dispreţuiţi de oameni. alerga neobosiţi o mie de kilometri! Dar Chiar după ce au primit harul de a-şi în lipsa acesteia, încearcă să-i clint­eşti din cunoaşte adevă­rata stare de trăire la nive- loc! Ei nu-şi pot ignora într-atât simţurile lul vieţii sufleteşti corupte, şi încă şi după încât, deşi cu stomac­ul gol, să vorbească ce s-au smerit înaintea lui Dumn­ezeu, unei femei samaritane sau, deşi obosiţi, să socotindu-se cei mai răi din lume, ironia discute cu un Nicodim. face însă ca apoi ei să se considere mai Creştinii fireşti vor fapte, fapte şi iar smeriţi decât alţii, lucru nemaip­o­menit, fapte; însă, cu toată truda şi efortul lor, a­jungând să se laude cu însăşi smerenia nu reuşesc să-şi menţină duhul într-o stare lor! Mândria e cuibărită adânc în oasele de pace. Nu pot să îndeplinească porunci- lor. le lui Dumnezeu cu liniş­tea şi calmul ce-i caracterizează pe fraţii lor spirituali. Prea Faptele credincioşilor sufleteşti multă muncă le produce indig­estie. Cei sufleteşti sunt neîntrecuţi în pri­ Dezordinea exterioară devine neliniştea lor vinţa faptel­or. Abundă în activităţi, râvnă interioară. Inima lor e stă­pânită de tot ce

Experienţa credincioşilor sufleteşti 107 se petrece în afară. „Distras de prea lucrarea Domnului, creştinii aceştia sunt multă slu­jire“ (Luca 10.40), iată trăsătura mânaţi de râvna lor proprie, am putea dominantă a credinciosului sufletesc! zice chiar de patimă, încât nu mai au Creştinii fireşti se descurajează lesne răbdare să aştepte ca Dumnezeu să le când trebuie să pună umărul la o lucrare netezească drumul şi să le arate desluşit grea, căci le lipseşte acea bizuire pe voia Sa. Domnul, care i-ar face să realizeze că Mintea celor fireşti e preocupată lucrarea e a Lui, nu a lor! Fiind cond­i­ numai cu propriile lor strădanii. Fac pla- ţionaţi de senzaţiile interne şi de împre­ nuri, cumpănesc acţiunile, îşi trasează sar- jurările externe, nu mai pot aprecia „legea cini şi prezic mersul lucrurilor. Uneori cre­dinţei“. Când simt că au dat greş – prevăd un viitor luminos, sub impulsul deşi reali­tatea s-ar putea să fie cu totul bucuriei de moment, alteori preves­tesc alta – se dau bătuţi numaidecât; cad numai întuneric şi cad pradă celei mai doborâţi de deznădejde când împrejurările crunte deznădejdi. Îi determină oare asta sunt sumbre şi lipsite de orice atracţie. Ei să se gândească la Domnul lor? nu au intrat încă în odihna lui Nicidecum! Mai de­grabă, continuă să-şi Dumnezeu. analizeze acţiunile anter­ioare care i-au Fiindcă nu văd niciodată decât în faţa dus în starea asta. Pentru ei lucrul cel ochilor, fiindcă le lipseşte viziunea vie­ţii, mai important este să lucreze pentru credincioşii care se încred în sufletul lor Domnul, uitând că Domnul este Cel care cad uşor pradă deznădejd­ii. Câte o biru- ne dă fiecăruia lucrarea ce-o avem de inţă de moment le dă bucurii nespuse, făcut. Şi astfel în viaţa lor lucrarea devi- dar o înfrângere temporară nu-i mai scoa- ne centrul, în vreme ce Domnul lucrării te din tristeţea lor. Încă n-au descoperit cade pe pla­nul doi sau trei. secretul de a privi, cu ochii credinţei, Persoanele cu predispoziţie sufle­tească, dincolo de momentul întune­cat al prezen- fiind lipsite de discernământul spir­itual, se tului, la capătul luminos al încercării prin lasă călă­uzite de gânduri ful­g­erătoare care care-i trece Domnul. Ard de nerăbdare să le inundă dintr-o dată mintea; cuvintele şi vadă rezultate pozitive imediate, ca inima faptele lor sunt, prin urmate, cu totul să li se simtă mângâi­ată. Când succesul nepotrivite. Îşi deschid gura să vorbească întârzie să se arate, cad obosiţi pe căr­are nu pentru că ar fi nevoie de asta, ci pen- şi nu se mai încred în Dumnezeu şi-n tru că ei cred că e nevoie. Şi atunci se put­erea Lui de a-i duce biruitori chiar întâmplă să facă reproşuri, când ar trebui prin întun­ericul ce pare să nu se mai să mângâie, şi mângâie când ar trebui să termine. mustre. Toate acestea se datorează unei Cei sufleteşti sunt experţi în a băga deficienţe pe plan spiritual. Se bizuie prea altora de vină, uitând că poate şi ei au mult pe gândurile lor mărginite şi mărgi- destule de în­dreptat. La critică sunt pri- nitoare. Chiar după ce s-a dovedit că mii, la iertat pe alţii ultimii! Când îi des- vorbele lor n-au avut nici un efect pozi- cos pe unii şi le examinează cu lupa tiv, încă refuză cu încăpăţânare să accepte scăderile, emană un aer de superioritate şi acest verdict. atotştiinţă şi deşi prin ceea ce spun, au Datorită faptului că posedă munţi uneori dreptate – din punctul de vedere întregi de planuri şi opinii cu duiumul, al legii! – nu vorbesc însă animaţi de este extrem de greu să lucrezi cu un motive juste. astfel de creştin firesc. Tot ce declară el Tendinţa de a se pripi îşi pune adesea drept bun şi sănătos trebuie neapărat luat am­prenta peste cei stăpâniţi de sufletul ca atare şi de ceilalţi. Esenţa oricărei lor. Ei nu ştiu să aştepte în tăcere pe cooper­ări armonioase cu el este să fii Domnul. Tot ce fac, fac în grabă, în întotdeauna de acord cu toate ideile şi pripă şi sub impulsuri fireşti. Chiar şi în interpretările lui. Până şi cea mai neîn-

108 Omul spiritual, volumul I semnată interpretare este pusă de el pe vorbeşte, pentru ca apoi tot El să dea şi picior de egalitate cu „credinţa dată odată hrana necesară, credincioşii aceştia se pentru totdeauna sfinţilor“. Nu poate tole- bizuie, din păcate, exclusiv pe cuvintele ra absolut nici o abatere de la opinia lui. rostite de ei, ca şi când acestea ar putea Deşi cre­dinciosul sufletesc ştie că nu tre- mişca inimile oamen­ilor. Nimic de zis, la buie să ţină morţiş la părerile sale, va modul abstract cuvintele lor pot conţine avea însă grijă ca dacă trebuie renunţat mult adevăr, dar lipsite de viaţa pe care vreodată la o părere, atunci să fie părerea numai Duhul Sfânt le-o poate da, cuvin­ altora, nu a lui! Desigur, va spune el, tele acestea, deşi adevărate, nu produc sectarismul e contrar Scripturii, dar nu se rezultate trainice. Puţ­ine vor fi roadele la va gândi deloc că poate chiar secta lui cei ce se bizuie pe cuvinte, şi nu pe trebuie desfiinţată. Tot ce stă în afara Duhul Sfânt. Oricât de bine ai articula concepţiilor sale va fi etichetat de el drept aceste cuvinte, ele vor afecta doar mintea erezie. (Mai e de mirare că alţi creştini oamenilor, nu şi ini­ma lor. – la fel de fireşti ca el – îi răspund cu Credincioşii sufleteşti se dau în vânt aceeaşi monedă, respingând autenticitatea după cuvinte şi expresii savante, „de mare cred­inţei lui?) Credin­ciosul sufletesc e efect“! Cel puţin în această privinţă foarte ataşat de lucrarea sa. E tare lipit de încearcă să-i imite pe cei cu adevărat cercul lui restrâns de prieteni intimi şi spirituali, care, întrucât cun­oştinţele le-au astfel nu reuşeşte să coopereze cu alţi fost dublate de o adâncă exp­erienţă şi o copii ai lui Dumnezeu. Apoi, el insistă trăire a acestora în practică, pot acum să asupra clasific­ării copiilor lui Dumnezeu înveţe pe oameni cu mare eficacitate, aşa în funcţie de cultul din care face el cum n-au visat nici unul din precursorii parte. lor. Cei fireşti văd în asta o mare oportu- Când e vorba să predice, cei sufleteşti nitate pentru ei înşişi, drept care se apucă nu se pot bizui în totul pe Dumnezeu, ci îndată să copieze cuvinte cheie şi ilustraţii vor recurge fie la două-trei istorioare celebre. Ori de câte ori le vine o idee „pline de miez“, fie la resursele inerente nemaipomenită, pe stradă, în biserică, la personalităţii lor. Doar un predicator aşa masă ori chiar în pat, şi-o notează numai- de mare ca ei are autoritate, nu-i aşa? decât în carneţelul lor, ca s-o poată folosi Deci lozinca lor e: „Dacă am spus eu mai târziu. Nu-şi fac probleme să afle asta, atunci trebuie s-o luaţi ca din partea dacă ideea respectivă le-a fost descoperită Domnu­lui!“ S-or fi bizuind ei pe Domnul duhului lor de către Duhul Sfânt, sau uneori, dar de cele mai multe ori eul dacă pur şi simplu e produsul minţii lor. propriu le asigură ener­giile. De aici şi Unii creştini cu adevărat sufleteşti pregătirile minuţioase pe care le fac îna- găsesc o mare bucurie în a-i ajuta pe alţii. inte de predică, analizând ore în şir Întrucât încă nu au ajuns la maturitate, nu ma­terialul cules din cărţi, în loc să se ştiu când e momentul cel mai potrivit roage şi să se silească să afle voia lui pentru a da hrană altora. Asta nu înseam- Dumnezeu, aşteptând să fie umpluţi cu nă că nu au cunoştinţe; dimpotrivă, au putere de sus! Apoi îşi memo­rează predi- prea multe! Când descoperă vreo nere­gulă cile şi le redau cuvânt cu cuvânt, ori de ori află de o nevoie acută, îndată îşi iau câte ori e nevoie! În toate aceste lucrări, aerul de fraţi maturi, gata să ajute, deşi gândurile lor sunt cele care joacă rolul poate le lipseşte discernământul pentru primor­dial. Negreşit, cu asemenea metode, situaţia respectivă. Toarn­ă fără măsură credincioş­ii din această categorie îşi vor învăţături din Scriptură şi exp­erienţe de-ale pune mai mult încrederea în mesajul lor, sfinţilor. Şi astfel spun tot ce ştiu, ba mai decât în Domnul. În loc să se încreadă în mult decât ştiu, trecând uneori în dome- Duhul Sfânt, lăsându-L pe El să le des- niul presupoziţiilor. Aceşti credincioşi „cu copere ce nevoie au ascultătorii cărora le mare greutate“ debitează, rând pe rând, tot

Experienţa credincioşilor sufleteşti 109 ce s-a acumulat în mintea lor, fără să-şi să poată fi folosiţi în chip măreţ de pună întrebarea dacă interlocutorii lor au Domnul. Cu ce scop? Ca să obţină un nevoie de toate astea sau dacă pot asimila post important, ca să fie aclam­ aţi de atâta învăţătură deodată. Sunt ca Ezechia, oameni! Le place să se măsoare cu care şi-a dezvăluit toate comorile şi n-a alţii: poate nu atât de mult cu cei pe lăsat nimic ascuns din avuţiile sale. care nu-i cunosc, cât cu cei ce pe care- Uneori, fără nici un impuls din afară, ci i cunosc. Eforturile şi luptele pe care le numai pentru că o emoţie lăuntrică le-a duc astfel în lumea lor nevă­zută de alţii dat ghes, îşi vor copleşi ascultătorii cu pot fi uneori foarte acute. Pe cei infe­ învăţături spirituale, multe din acestea fiind riori lor din punct de vedere spiritual îi doar simple teorii, căci, vedeţi, ei fac dispreţuiesc, considerându-i leneşi; în paradă de cu­noştinţele lor! schimb, pe cei care evident au înaintat Trăsătura de mai sus nu e valabilă mai mult în cele spirituale vor încerca însă în cazul tuturor copiilor sufleteşti ai mereu să-i dimin­ueze, să le ciuntească lui Dumne­zeu, ci diferă de la personalita- din merite, soc­otindu-se pe ei înşişi cam te la personalit­ate. Unii sunt mai tăcuţi la acelaşi nivel cu ei. Preoc­uparea lor de felul lor, vorbind doar foarte rar şi neobosită este de a fi mereu în vârf, numai un cuvânt-două. Chiar când sunt mereu ascultaţi de oameni. Speră ca confruntaţi cu o nevoie disperată, care ar lucrarea lor să propăşească, pentru ca reclama intervenţia lor, ei rămân tăcuţi ca reputaţia lor să crească. Desigur toate mormântul, căci n-au fost eliberaţi de dorinţele acestea sunt bine camuflate în timiditat­ea şi de sfiala lor înnăscută. Poate inima lor, neputând fi uşor detectate de stau lângă cei vorbăreţi şi-i osândesc în alţii. Dar oricât şi-ar as­cunde aceste inima lor, deşi ei nu sunt cu nimic mai tendinţe sau ar încerca să le amestece puţin sufleteşti decât aceia. cu scopuri mai curate, prez­enţa acest­or Pentru că nu sunt ancoraţi în Dumne­ dorinţe josnice nu poate fi tăgăduită. zeu şi, prin urmare, n-au învăţat secretul Cei sufleteşti manifestă multă mulţu- de a fi ascunşi în El, oamenilor fireşti le mire de sine. Dacă se întâmplă ca Dom­ place să fie văzuţi. Se luptă să pună nul să Se folo­sească de ei pentru a mân- mâna pe locuri importante în cadrul tui un suflet, vor izb­ucni în strigăte de lucrării spirituale. Dacă participă la con­ bucurie şi se vor considera foarte împli- ferinţe, servicii în adunări, se aşteaptă să niţi duhovniceşte. Sunt mândri de ei şi fie neapărat puşi să vorbească, uitând că dacă numai o dată reuşesc. Puţină cunoş- poate le este mai de folos să asculte. tinţă, puţină experienţă, un succes cât de Sunt în culmea bu­curiei ori de câte ori mic, îndată generează în ei o exaltare de sunt apreciaţi în public şi li se acordă parcă ar fi cucerit lumea toată! Trăsătura respectul pe care sunt siguri că-l me­rită. aceasta comună celor sufleteşti e caracte- Celor sufleteşti le place nespus să ristică vasului mic, ce se ump­le foarte vehiculeze cu expresii spirituale. Învaţă pe uşor. Ei nu observă cât de vast şi de dinafară un vocabular duhovnicesc, din adânc este oceanul de apă care a rămas. care se inspiră ori de câte ori simt nevo- Atâta timp cât găleata lor e plină, sunt ia. Recurg la aceste cuvinte speciale atât pe deplin mulţumiţi. Ei nu s-au pierdut în predici, cât şi în rugăciuni, dar inima pe ei înşişi în Dumnezeu, ca să ajungă la lor nu participă la aceste cuvinte. starea de a lua toate lucrurile aşa cum O ambiţie nemăsurată îi caracte­ vin, şi bune, şi rele, ca din mâna rizează pe cei care trăiesc în domeniul Domnului. Ochii le sunt aţintiţi asupra sufletului. Primul loc în toate îl ocupă preocupărilor mărunte ale eului lor, de adesea dorinţa lor. Se apropie de unde şi amploarea care o dau unei sim- lu­crarea Domnului cu o mândrie deşar- ple victorii sau înfrângeri. Tocmai capaci- tă. Aspiră la funcţii de mare răspundere, tatea aceasta mărgini­tă este motivul pen-

110 Omul spiritual, volumul I tru care Dumnezeu nu Se poate folosi de portare corespunzătore. Dar de îndată ce ei mai mult. Dacă explodează cu atâta a trecut emoţia, totul s-a sfârşit. frenezie la câşt­igarea a doar zece suflete, Un alt punct însemnat în legătură cu ce vor face când se vor întoarce la creştinii sufleteşti este faptul că sunt neo- Domnul o mie de suflete? bişnuit de dăr­uiţi. Credincioşii robiţi de După ce au avut un mare succes în păcat nu sunt nici pe departe atât de propovăduirea Cuvântului, un singur gând talentaţi, după cum nu sunt nici cei spi­ stăruie în mintea credincioşilor suf­let­eşti: rituali. Se pare că Dumnezeu toarnă din ce frumos au vorbit! Se buc­ură mult belşug daruri asupra celor sufleteşti, pentru gândindu-se mereu la superioritatea lor. ca aceştia să-şi dea de bună voie la moar- Ce mult se deosebesc ei de alţii! Ba, te aceste daruri, aşa încât să le poate lua chiar uneori sunt „mai mari decât cel înapoi reînnoite şi proslăvite în urma învi- mai mare apos­tol“. Sunt jigniţi dacă une- erii. Din păcate însă acestor sfinţi ai lui ori oamenii uită să-i coteze ca atare. Dumnezeu le este lehamite să dea la Deplâng orbirea celor care nu văd că moarte aceste daruri, folosindu-le, în printre ei e un profet din Nazaret. Une­ schimb, la maximum în starea lor neîn- ori, atunci când credincioşii suflet­eşti cred viată. Capacităţile primite de la Dumnezeu că au introdus în mesajele lor gânduri pe ar trebuie să poată fi folosite de care nu le-a descoperit nimeni până Dumnezeu spre slava Sa, dar credincioşii atunci, se tulbură dacă ascultătorii rămân fireşti adesea consideră aceste daruri drept reci în faţa unor asemenea „mi­nunăţii“. proprietatea lor. Atâta timp cât vor sluji După fiecare succes, vor petrece câteva pe Dumnezeu cu această gândire, vor ore sau zile pentru a se felicita pe ei cont­inua să folosească aceste daruri potri- înşişi cum se cuvine. Robi unei aseme- vit cu i­deile lor, fără să permită Duhului nea amăg­iri, nu e de mirare dacă se Sfânt să-i conducă. Iar când au succes, îşi aşteaptă ca biserica lui Dumnezeu să des- atribuie lor înşişi toată slava. Evident toată copere în curând un mare evanghelist, slăvirea aceasta de sine şi autoadmiraţia reformator sau autor de căpetenie în ei. sunt bine mascate; tot­uşi, oricât ar încerca Şi ce chinuri cumplite vor suferi dacă să se smerească şi să-i dea slavă lui oamenii nu vor avea atâta maturitate încât Dum­nezeu, ei nu scapă din cercul vicios să le recunoască acest lucru! al egocentrismului. Da, slavă să-I fie Credincioşii fireşti sunt cei fără princi- adusă lui Dumnezeu, dar nu numai lui pii! Cuv­intele şi faptele lor nu ur­mează Dumnez­eu, ci şi mie! – par să spună ei. linii călăuzi­toare bine stabilite, ci ei tră- Întrucât cei fireşti sunt foarte talentaţi, iesc stăpâniţi de emoţiile şi de mintea bogaţi în gândire şi în simţire, dobândesc lor. Acţionează după cum simt sau gân- uşor acces la inimile oamenilor, stârnindu- desc, uneori abătându-se de la tipa­rul lor le numaidecât in­teresul. Prin urmare, ade- obişnuit. Schimbarea aceasta se poate sea personalitatea creştinilor sufleteşti pose- observa mai ales după câte o predică. Se dă un magnetism şi o forţă de atracţie schimb­ă pe potriva celor predicate cu asupra maselor, fiindu-le foarte uşor să puţin timp mai înainte. De pildă, dacă câştige aclamaţia oamenilor de rând. Dar vorbesc despre răbdare, atunci o zi-două trista realitate este că sunt lipsiţi de o ade- după aceea vor fi deosebit de răbdători. vărată putere spirituală. Prin ei nu trece Dacă în predica lor îi îndeamnă pe curentul put­erii divine a Duhului Sfânt, ci oameni să-L laude pe Dumnezeu, şi ei vorbesc din plin­ătatea inimii lor. Oamenii vor înc­epe să laude şi să laude înconti- îşi dau seama că au totuşi ceva, dar acest nuu! Din păc­ate, asta nu va dura mult. ceva nu e în stare să dăruiască viaţă ade- Întrucât acţionează călău­ziţi de simţuri, vărată celor care-i ascultă. Şi aşa se face cuvintele lor vor imprima emoţiilor lor că par în faţa oamenilor foarte bo­gaţi, în capacitatea de a se transpune într-o com- vreme ce ei sunt foarte săraci!

Experienţa credincioşilor sufleteşti 111 În concluzie: Un credincios poate avea lui, în acelaşi timp în care se înfruptă din parte de oricare sau de toate experienţele tot atâtea plăceri ale trupului, nu este de mai sus înainte de a fi cu totul izbă- oare posibil ca el să experimenteze înăl- vit de jugul păcatului. Biblia şi experienţa ţătoare simţăminte sufleteşti atunci când de zi cu zi a vieţii constituie o dovadă a trăieşte adevărate experienţe ale duhului? faptului că mulţi credincioşi sunt stăpâniţi (Desigur, nu trebuie să uităm că sunt simultan, pe de o parte de trupul lor, unii care îşi încheie o fază înainte de a care-i duce la păcat, şi, pe de altă parte, trece la alta.) Prin urmare, experienţa cre- de sufletul lor, ca să trăiască pe placul dinciosului este o chestiune cât se poate lor. În Biblie ambele experienţe sunt de complexă. Este de o importanţă extra- numite „trăirea în firea veche“. Uneori în ordinară să stabilim pentru noi înşine viaţa lor creştinii se lasă călăuziţi de dacă am fost izbăviţi de tot ce e josnic şi păcatul trupului, alteori de voinţa proprie urât. Numai după ce am fost izbăviţi atât sufletului lor. Acum dacă e posibil ca de păcat, cât şi de eul nostru, vom putea cineva să guste multe plăceri ale sufletu- fi socotiţi cu adevărat spirituali.

CAPITOLUL 3 PERICOLELE VIEŢII SUFLETEŞTI Manifestările vieţii sufleteşti spirituală a cuiva nu e afectată în mod Manifestările vieţii sufletului se pot pozitiv prin aceasta; dar e un semn precis îm­părţi în genere în patru categorii: tăria că scopul principal urmărit este acela de naturală; îngâmfarea, care e deosebit de a gratifica intelectul. Deşi credincioşii care greu de zdrobit şi nu cedează deloc în sunt stăpâniţi de facultatea mentală au un faţa lui Dumnezeu; apoi înţelepciunea apetit real pentru chestiunile spirituale, proprie a omului, pe care şi-o cultivă el, totuşi ei îşi satisfac această foame bizuin- plină de opinii nenumărate şi planuri fără du-se mai mult pe gândurile lor, decât pe număr; şi, în sfârşit, senzaţionalismul revelaţia lui Dumnez­eu. Ei cheltuiesc mai emo­tiv pe care îl caută unii în experienţe- mult timp şi energie în calcule, decât în le spiri­tuale. Toate acestea se datorează rugăciune. faptului că viaţa sufletului este eul însuşi, Emoţia este ceea ce trece drept spiri- care, la rândul lui, e format din tărie tualitate printre foarte mulţi credincioşi. naturală sau nativă, precum şi faptului că Credincioşii carnali cu tendinţe emotive în facultăţile sufletului sunt: voinţa, mintea şi caracterul lor sunt mereu dedaţi la senza- emoţia. Pentru că există toate aceste ţionalism în viaţa lor. Ei doresc să simtă facultăţi diferite în cadrul sufletului, prezenţa lui Dumnezeu în inima lor ori exp­erienţele multor creştini sufleteşti vor prin organele lor senzoriale; ei tânjesc fi cât se poate de deosebite unele de alte- mereu după acel foc mistuitor al iubirii. le. Unii înclină mai mult pe panta inte- Doresc să se simtă înălţaţi în viaţa spiri- lectului, în vreme ce alţii se lasă furaţi de tuală, să propăşească în lucrarea lor. E emoţii sau de voinţa lor. De aceea, cu drept că şi credinc­ioşii spirituali au uneori toate că vieţile lor diferă foarte mult asemenea simţăm­ inte, dar progresul şi unele de altele, toate sunt însă vieţi sufle- bucuria lor nu sunt condiţionate de aceşti teşti. Cei dominaţi de minte vor putea factori emotivi. Cei sufleteşti, în schimb, discerne carn­alitatea celor care se lasă sunt cu totul altfel în această privinţă: captaţi de emoţii şi vice versa. Dar şi când au parte de asemenea simţăminte, unii şi alţii sunt sufleteşti. Ceea ce este pot să-L slujească pe Domnul; fără aces- absolut vital pentru credincioşi este să tea însă nu mai pot face nici un pas. vadă că trebuie să li se demaşte adevărata Umblarea pe tărâmul sufletului se stare în care se află, să fie adusă la lumi- manifestă foarte frecvent prin interme­diul na lui Dumnezeu, pentru ca ei înşişi să voinţei – acea putere de autoafirmare. fie eliberaţi prin adevăr, şi nu să-i măsoa- Prin ea, credincioşii care trăiesc în sfera re pe alţii cu noi cunoştinţe. Dacă ar fi sufletului fac din eul lor centrul oricărui fost copiii lui Dumnezeu dispuşi să folo- gând, oricărui cuvânt şi al oricărei acţiuni. sească lumina Lui în scopul autol­uminării Ei vor să cunoască pentru satis­facţia lor lor, starea lor spirituală n-ar fi atât de personală, vor să simtă pentru plăcer­ea scăzută astăzi. care le-o conferă aceasta, iar când lucrea- Cea mai proeminentă indicaţie a fap- ză vor să lucreze după planurile lor pro- tului că cineva e sufletesc constă în prii. Cent­rul vieţii lor este eul propriu şi că­utarea, acceptarea şi propagarea adevă- scopul final este glorificarea lor persona- rului la nivel intelectual. Pentru creşt­inii lă. de acest gen, cea mai înălţătoare experi- Am învăţat deja în studiul acesta că enţă şi cel mai profund adevăr nu vor termenul „suflet“ din Biblie a fost tradus face altceva decât să le cultive mintea. şi prin „fiinţă vie“ sau „animal“ sau Asta nu îns­eamnă neapărat că umblarea „viaţa animală”. Aceast­a ar trebui să ne 112

Pericolele vieţii sufleteşti 113 ajute să înţelegem cum se exprimă pute- Nechibzuinţa credincioşilor rea sufletului. Cea mai adecvată fază pe Nenumăraţi credincioşi sunt orbi faţă care o putem alege pentru a descrie viaţa de peri­colul existent în experienţa sufle- şi lucrarea credincioşilor sufleteşti este tească. Ei cred că e bine dacă se împotri- cea a “,activităţilor animalice“ sau a „ani- vesc şi resping acele fapte recunoscute de maţiei ani­malice“: adică planuri multe, toţi drept păcătoase, care întinează duhul, activităţi nesfâr­şite, gânduri încâlcite şi dar în acelaşi timp oare nu sunt ei justi- emoţii contorsionate – întreaga fiinţă, şi ficaţi să umble în virtutea energiei sufle­ în afară, şi în interior, fiind cuprinsă de tului, pe care îl posedă împreună cu toţi agitaţie şi nelinişte. Când sunt acti­vate oamenii şi animalele? Ce e greşit în a emoţiile, restul fiinţei intră de asemenea trăi prin puterea firii vechi, atâta vreme în acţiune. Dar dacă emoţiile respective cât nu păcătuim? Până când nu le atinge scad în intensitate după un timp, mintea învăţătura Bibliei privitoare la suflet ini- va rămâne în stare de excitaţie indepen- mile, ei nu vor găsi de cuviinţă să renun- dent de restul fiinţei. Umblarea creştinului ţe la acea viaţă. De pildă, dacă se întâm- firesc se caracter­izează prin veşnică miş- plă să calce legea lui Dumnezeu şi să-L care – dacă nu pe planul ac­tivităţii fizice, ofenseze, îndată îşi dau seama că au gre- atunci pe cel al animaţiei mentale sau şit. Dar dacă aceiaşi credincioşi îşi dau emotive. O asemenea umblare trepidează toate silinţele să facă binele şi să însufle- de „forţă animalică“ şi, bineînţeles, e ţească virtuţile înnăscute, ce poate fi gre- departe de a comunica viaţa spiritului. şit în asta? – întreabă ei. Când e vorba Recapitulând, vom spune că tendinţa de lucrarea lui Dumnezeu, pe asta n-o sufletu­lui căzut este de a-i face pe cre­ fac nici cu râvnă, nici în tăria Lui, dar, dincioşi să umble mereu în puterea lor spun ei, „Cel puţin, noi facem lucrarea naturală, de a-L sluji pe Dumnezeu cu lui Dumnezeu!“ Dar poate că multe din tăria lor proprie, potrivit cu ideile lor, de aceste eforturi n-au fost niciodată cerute a dori să-L cunoască pe Dumnezeu şi să de Dumnezeu. „Totuşi activi­tăţile respec- experimenteze prezenţa Domnului prin tive nu sunt păcătoase în sine – spun simţuri­le lor fizice şi de a înţelege credincioşii respectivi – ci cât se poate Cuv­ântul lui Dumnezeu prin forţa de lăudabile! Ce poate fi rău în acest fel in­telectului lor. de lucrare? Întrucât Dumnezeu ne-a dăru- Atunci când un creştin încă nu a pri- it cu daruri şi tal­ente din belşug, de ce mit de la Dumnezeu viziunea adevăratei nu le-am putea pune în practică? Cum se stări a eului său, el va sluji pe Dumnezeu poate să nu-ţi foloseşti talen­tul? Căci dacă întotdeauna prin energia vieţii sale create. n-am fi talentaţi, n-am putea face nimic! Lucrul acesta aduce mari daune vieţii sale Aşa că, să nu scăpăm nici o ocazie de a spirituale şi, prin consecinţă, roadele spiri- ne pune talentul la lucru!“ tuale adevărate vor fi aproape total absente Apoi acest fel al lor de a judeca din viaţa lui. E nevoie ca Duhul Sfânt să lucrurile se manifestă într-alt mod intere- le arate cre­dincioşilor cât de ruşinos e să sant, când spun: „Desigur, ar fi greşit să săvârşeşti o lucrare spirituală cu forţe ale neglijăm Cuvântul lui Dumne­zeu, dar firii vechi. După cum ni se pare un lucru oare e rău dacă vom cerceta Scripturile necuviincios ca un copil ambiţios să se căutând să înţelegem sensul lor cu min- laude pe sine însuşi, tot aşa Dumn­ezeu tea noastră, cu ajutorul int­electului? E priveşte „activitatea noastră animalică“ în păcat să citeşti Biblia? Sunt multe adevă- slujirea spirituală drept o mare ocară. Dea ruri pe care în prezent nu le cunoaştem. Domnul să avem parte de o profundă Ce greşit ar fi dacă am aştepta până experienţă a pocăinţei în praf şi cenuşă, le-am înţelege cu duhul nostru, şi nu mai degrabă decât să ne luptăm să fim în ne-am folosi imediat de creierul cu care fruntea oamenilor. am fost înzestraţi! Oare nu Dumnezeu

114 Omul spiritual, volumul I ne-a dat min­tea, ca să ne folosim de ea?! trebuie făcut. Toate rugăciunile şi străda­ Or, dacă o punem în slujba lui niile lor de a cunoaşte voia lui Dumne­ Dumnezeu, şi nu în scopuri păcăt­oase, ce zeu sunt făcute de ochii lumii. În realita- ne împiedică să folosim inteligenţa noas- te, intenţiile lor sunt false. Deşi aceşti tră nativă pentru a plănui şi executa lucra- credincioşi recurg la talentele cu care i-a rea lui Dumnezeu?“ în­zestrat Dumnezeu, tot timpul nu se gân- De aici merg un pas mai departe: desc decât la ce daruri le-a dat Domnul, „Căutarea noastră după o stare conştientă uitându-L cu desăvârşire pe Dătătorul de prezenţa lui Dumnezeu – susţin ei – acestor daruri. Ei adm­ iră Cuvântul lui porneşte din dorinţa sinceră a inimii noas- Dumnezeu, dar cunoşt­in­ţele din el le tre. Când ne simţim uscaţi şi lipsiţi de caută doar pentru a-şi satisface aspiraţia vlagă în viaţa şi trudirea noastră, cum s-a minţii; ei nu sunt dispuşi să aştepte ca întâmplat de atâtea ori, oare nu ne ridică Domnul să le descopere sensul adevărat Dumnezeu, dăruindu-ne din nou bucurii al Cuvântului la timpul potrivit. Nevoia atât de mari şi o asemenea conştiinţă a lor febrilă de a avea prezenţa lui prezenţei Sale încât mai că-L simţim fizic Dumnezeu, de a fi conştienţi de îndurarea lângă noi? De ce a­tunci ne judecaţi şi şi apropierea Lui nu izvorăşte din dorinţa spuneţi că e greşit să că­utăm cu tot dina- de a-I fi pe plac Domnului, ci pentru dinsul în rugăciune să revină aceste sim- propria lor fericire. Făcând aşa, ei dove- ţiri de îndată ce viaţa noastră s-a răcit din desc că nu-L iubesc pe Domnul, ci mai nou şi şi-a pierdut strălucirea?“ degrabă iubesc sentimentul acela deosebit Gândurile acestea sunt prezente în care îi înviorează şi-i ridică în al şaptelea inima mult­or sfinţi ai Domnului. Ei nu cer! Întreaga lor viaţă şi activitate au doar fac distincţie între ceea ce e spiritual şi un singur scop: înălţarea eului, ca centru ceea ce e sufletesc. Încă nu au primit al vieţii lor. Altfel spus: doresc să se dis- acea revelaţie personală a Duhului Sfânt, treze! care să le arate răul prezent în umblarea Copiii lui Dumnezeu sunt treziţi din lor sufletească. Ei trebuie să fie gata să această stare, fiind ajutaţi să descopere aştepte în răbdare instrucţiunile lui nebunia de a se ţine morţiş de această Dumnezeu, rugând­u-L pe Duhul Sfânt să viaţă a sufletului, abia atunci când au fost le descopere diversele rele existente chiar luminaţi de Duhul Sfânt să vadă caracte- în viaţa lor nativă bună. Lucrul acesta rul respingător al acelei vieţi. Dar lumina- trebuie făcut cu sinceritate şi smer­enie, rea aceasta nu vine dintr-odată, ci trep­tat- fiind gata de a uita şi renunţa la tot ce le treptat; şi nu odată pentru totdeauna, ci va descoperi Duhul Sfânt. La vremea de fiecare dată când e nevoie. Când cre- cuvenită, El le va arăta cu degetul fiecare dincioşii sunt luminaţi de Duhul Sfânt întinăciune a vieţii lor fireşti. pentru prima dată, ei se pocăiesc sub Duhul Sfânt îi va înzestra cu capacita- Lumină şi îşi dau de bună voie viaţa tea de a recunoaşte că toată lucrarea şi eului lor propriu la moarte. Dar inima umblarea lor au fost centrate pe eul lor omenească este nespus de înşelătoare. propriu, şi nu pe Domn­ul! Faptele lor După o vreme, poate după câteva zile, bune sunt făcute nu numai în virtutea încrederea de sine, iubirea de sine şi plă- eforturilor lor, ci şi pentru slava care le-o cerea de sine revin pe tronul inimii. De vor aduce aceste fapte. Când au pornit să unde, rezultă că iluminarea trebuie să-şi le facă, nu au căutat voia lui Dumnezeu. desfăşoare neîntrerupt ac­ţiun­ea, aşa încât Nu sunt dispuşi să se supună lui credincioşii să dorească mereu să re­nunţe Dumnezeu sau să facă numai acele la viaţa lor nativă, la trăirea prin firea ac­ţiuni care au călăuzirea şi apro­barea veche. E foarte dureros însă să vezi ce Lui şi care vor fi făptuite în puterea Lui, puţin credincioşi există care să fie atât de ci ei, pur şi simplu, fac tot ce simt că stăpâniţi de felul de a gândi al Domnului

Pericolele vieţii sufleteşti 115 încât să I se predea de bună voie, fără fie cât se poate de viu, de receptiv la rezerve în toate aceste pri­vinţe. Multe mişcarea Duhului Sfânt, pentru a nu-i înfrângeri şi nu puţină ruşine va îndura stinge acţiunea, ci de a o urma, aşa încât credinciosul vreme îndelungată, până când El să-şi poată aduce la înd­ep­linire planul va fi dispus să renunţe le înclinaţiile sale prin duhul omenesc. Duhul lui Dumnezeu naturale. Ce nedesăvârşită este dorinţa are nevoie de cola­borarea duhului omului noastră şi ce precară starea noastră! pentru a-l duce astfel pe credincios la Creştinii trebuie să elimine nebunia biruinţă în umblarea de toate zilele şi din viaţa lor! Ei trebuie să adopte felul pentru a-l pregăti pentru faptele bune lui Dumnezeu de a privi lucrurile în pri- rânduite lui de către Dumnezeu. (Ne vom vinţa imposibilităţii lor abs­olute de a-I fi ocupa de acest aspect al duhului îndată.) plăcuţi prin umblarea lor în firea veche. Mulţi din copiii lui Dumnezeu însă Ei trebuie să îndrăznească să permită nu pricep mişcarea Duhului Sfânt. Ei nu Duhului Sfânt de a le arăta orice întină- fac nici o dist­incţie între spiritual şi ciune a vieţii lor sufleteşti. Trebuie să su­fletesc. Adesea trec drept spirituale pună în acţiune credinţa lor, pentru a fi luc­ruri care sunt, evident, sufle­teşti şi de acord cu Dumnezeu în evaluarea vieţii invers, consecinţa fiind faptul că îşi obţin lor native, şi apoi să aştepte în răbdare o mare parte din energia necesară umblă- ca Duhul Sfânt să le descopere ce spune rii şi slujirii zilnice de la suflet, duhul Biblia despre ei. Numai în felul acesta fiind astfel suprimat. Ei presupun că vor fi călăuziţi ei s-o apuce pe calea umblă călăuziţi de duhul, când, în realita- izbăvirii. te, umblă călăuziţi de sufletul lor. O atare nebunie înăbuşă duhul lor, oprindu-l de a Pericolele ce rezultă din a fi sufletesc colabora cu Duhul lui Dumnezeu şi între- Credincioşii care se codesc să atingă rupând astfel lucrarea pe care ar dori El ceea ce a rânduit Dumnezeu pentru ei s-o facă în viaţa lor. sau nu reuşesc să ajungă la nivelul dorit Atâta timp cât creştinii rămân pe tărâ- de El sunt supuşi mai multor pericole. mul sufle­tului, ei acţionează după gându- Dorinţa lui Dumnezeu pentru copiii Lui rile, închipuirile, planurile şi vi­ziunile este ca ei să umble călăuziţi de duhul, şi minţii lor. Ei jinduiesc după senzaţii de nu de sufletul sau trupul lor. Eşecul de a bucurie, fiind dominaţi de sen­timentele trăi în duhul duce la mari pierderi. Există lor. Când au experienţe senzoriale, sunt trei pericole principale în această privin- în culmea fericirii, dar când lipsesc expe­ ţă: rienţele care apelează la simţurile lor, nu 1. Pericolul suprimării duhului. Modul mai pot fi urniţi din loc. Prin urmare, ei perf­ect şi complet de funcţionare al lucru- nu pot trăi pe tărâmul duhului. rilor la Dumnezeu este întâi de a interve- Sentimentele lor devin în­săşi viaţa lor, iar ni în duhul omului, apoi de a-i lumina ei se schimbă după cum se schimbă sen- acestuia mintea su­fletului şi, în final, de a timentele lor. Asta nu înseamnă altceva duce la îndeplinire orânduirea Sa prin decât o umblare după senzaţiile sufle­tului intermediul trupului. Proced­ura aceasta şi trupului din afară, în loc să trăiască de este de o importanţă vitală. la centrul fiinţei lor, adică din duhul lor. După ce au fost născuţi din nou din Sensibi­litatea lor spirituală, total năpădită Duhul Sfânt, credincioşii trebuie să tră­ de trup şi suflet, începe să se atrofieze. iască acum prin duhul. Numai astfel vor Aceşti credincioşi nu pot sesiza adevărata putea ei stabili care este voia lui stare a lucrurilor prin trupul sau sufletul Dumnezeu pentru ei, ca astfel să coope­ lor, ei şi-au pierdut sensibili­tatea spiritua- reze cu Duhul Sfânt la învingerea orică- lă. Duhul lor a fost deconectat de la rui vic­leşug cu care sunt confruntaţi de cooperarea sa cu Dumnezeu şi, prin vrăjmaşul. Duhul credinciosului trebuie să urmare, creşterea lor spirituală este bloca-

116 Omul spiritual, volumul I tă. Nu mai sunt capabili să dobândească ocupă de „vechea creaţie“ la cruce. Or, la în duhul lor puterea şi călăuzirea necesară cruce nu există o tratare parţială a vechii pentru a face faţă bătăliei din lumea creaţii, ci crucea se ocupă de firea veche nevăzută sau închinării adevărate. Când îi în totalitatea ei. De aici rezultă că nu ne refuză cineva duhului său completa putem apropia de cruce şi cere doar sup­remaţie asupra întregii sale fiinţe sau mântuirea prin substituţie dacă nu accep­ refuză să se alimenteze din puterea de tăm şi izbăvirea prin identificare. Odată viaţă a duhului, înseamnă că nu va ajun- ce L-am primit prin credinţă pe Domnul ge niciodată la maturi­tate. Sensibilitatea ca Mântuitor personal, vom fi călăuziţi spirituală e cât se poate de delicată. Nu e mai departe de Duhul Sfânt care locuieş- uşor de recunoscut nici chiar pentru cei te în noi să dorim exp­erienţa morţii care au învăţat s-o cunoască şi s-o urme- împreună cu Cristos, indiferent cât de ze. Cu cât mai greu va fi să avem dis- mult sau cât de puţin înţelegem identifi- cernământul spiritual, dacă mereu supu- carea. Deşi nu vom pierde viaţa nouă, nem duh­ul veşnicelor tulburări provenite vom pierde binecuvântarea ei, buc­uria din senza­ţiile brute ce emană din suflet, mântuirii, dacă ne vom împ­ot­rivi fără unde au pătruns din afară! Senzaţiile încetare dorinţei lăuntrice [a duhului nos- sufleteşti nu numai că produc confuzie, tru] după o viaţă nouă. Crucea nu-şi dar pot chiar suprima sensibilitatea spiri- încetează niciodată profunda lucrare. Tot tuală. mai adânc va opera în noi, până când 2. Pericolul retragerii în domeniul tru- vechea creaţie va fi complet răstignită la pului. Multe din faptele firii enumer­ate la nivelul experienţei. Scopul ei este acela Galateni 5 îşi au, evident, originea în de a pune deoparte tot ce aparţine lui poftele trupului o­menesc, dar sunt destule Adam. care îşi au sediul în activităţile sufletului. Acum însă, dacă după ce au experi- „Egoismul, disensiunile, spi­ritul de parti- mentat victoria asupra păcatului, copiii lui dă“ în mod clar emană din eul sau per- Dumnezeu nu trec mai departe la învin- sonalitatea omului. Ele sunt consecinţa gerea vieţii naturale, ci continuă să rămâ- numeroaselor şi diverselor gânduri şi opi- nă pe tărâmul sufletului, ei vor constata nii susţ­inute printre sfinţi. Ceea ce e că sufletul şi trupul treptat-treptat se unesc important de observat aici este faptul că din nou şi-i târăsc înapoi în păcatele pe aceste manifestări ale sufletului sunt înşi- care le-au părăsit odată. Asta se poate rate la Galateni împreună cu păcate ale asemăna cu vâslirea împotriva curentului: trupului, cum ar fi „imoralitatea, necurăţia, când nu mai vâsleşti, în mod sigur vei fi desfrânarea, beţia, pe­trecerile“. Asta ar purtat de curent înapoi de unde ai plecat. trebui să ne aducă aminte cât de strâns e Tot ce s-a realizat va fi îndată desfiinţat împletit sufletul cu trupul. De fapt, cele dacă oprim crucea de a-şi face deplin două sunt inseparabile, deoarece trupul în lucrarea în noi. Asta e în măsură să care ne aflăm în prezent este un „trup explice de ce mulţi recad în păcatele de sufletesc“ (1 Cor. 15.44, traducere literală). altădată după ce au biruit o vreme păca- Prin urmare, dacă un credincios se va sili tul. Ori de câte ori i se permite vieţii să-şi înfrâneze doar natura sa păcătoasă, creaţiei vechi (adică a sufle­tului) să-şi şi nu şi viaţa naturală, se va trezi, la un continue activitatea nesting­herită, viaţa moment dat, după ce a trăit bucuria aceea se va uni numai­de­cât cu natura izbânzii asupra păcatului, că iarăşi alunecă vec­hii creaţii (cu păcatul). pe panta păcatelor trupului. Deşi s-ar 3. Pericolul ca puterea întunericului să putea să nu se întoarcă la cele mai urâte pro­fite de situaţie. Epistola lui Iacov, scrisă forme de păcat, totuşi va rămâne înrobit către credincioşi, subliniază clar relaţia de păcat. dintre viaţa sufletului şi lucrarea satanică: Trebuie să înţelegem că Dumnezeu Se „Cine dintre voi este înţelept şi priceput?

Pericolele vieţii sufleteşti 117 Să-şi arate prin purtarea lui bună, faptele de pe acest teren. O, cum unelteşte el făcute cu blândeţea înţelep­ciu­nii! Dar împotriva credincioşilor, derutându-i şi dacă aveţi în inima voas­tră invidie amară determinându-i să-şi iu­bească viaţa eului şi ambiţii egoiste, nu vă lăudaţi cu aces- lor propriu, în ciuda faptului că au jurat tea şi să nu tăgăduiţi adevărul. Înţelep- odată să urască păca­tul! ciunea aceasta nu vine de sus, ci este Pe când noi creştinii eram odată păcă- pământească, sufletească, demonică“ toşi, trăiam în „patimile cărnii noastre (Iacov 3:13-15). [asta fiind o referire la acele păcate lega- Există o înţelepciune care vine de la te direct de trup], urmând dorinţele trupu- Satan, fiind una şi aceeaşi cu aceea care lui şi ale minţii [aici e vorba de viaţa izvorăşte uneori din sufletul omenesc. sufletului]“ (Ef. 2:3). Versetul citat mai Creştinii ştiu că vrăjmaşul poate ademeni sus ne informează că ambele sunt ţinta oamenii să păcătuiască, dar îşi dau ei oare atacului duhului rău. Acum scopul nostru seama că el mai poate şi injecta gânduri în discutarea acestui aspect este de a-i în mintea omului? Căderea omu­lui s-a ajuta pe copiii lui Dumnezeu să înţeleagă datorat iubirii de cunoştinţă şi înţelepciu­ne. că trupul nu este singura sferă a nocivei Satan fo­loseşte astăzi aceeaşi tactică, pen- activităţi a lui Satan, ci că vrăjmaşul ope- tru a reţine sufletul credinciosului ca sediu rează şi pe tărâmul sufletu­lui. Dorim să al operaţiilor sale. subliniem apăsat că credincioşii trebuie să Strategia lui Satan este de a-şi păstra fie eliberaţi nu numai de păcat, ci şi de pentru sine cât mai mult din vechea crea- viaţa lor naturală. Fie ca Duhul Sfânt să ţie. Dacă nu reuşeşte să-i împotmolească ne deschidă ochii să vedem gravitatea pe credincioşi în păcat, atunci va încerca acestui pas. Căci dacă ar fi sfinţii elibe- să-i determine să-şi păstreze viaţa lor natu- raţi, pas cu pas, de viaţa sufletului, cum rală, profitând de ignor­anţa lor cu privire sunt de sub puterea păca­tului, Satan ar fi la şiretlicurile sale sau de refuzul lor de a întâmpinat cu mari pierderi şi dezertări în se preda Duhului Sfânt. Căci dacă Satan tabăra sa. nu va reuşi în eforturile sale, atunci toate Întrucât credincioşii, în starea lor car- cohortele iadului vor fi puse pe liber în nală, nu ştiu cum să-şi păzească minţile, curând. Cu cât se unesc mai mult credin- duhurile rele se pot folosi cu uşurinţă de cioşii cu Domnul în duhul lor, cu atât mai înţelepciunea nativă a omului, în scopul mult şi mai nes­tingherit va curge viaţa împlinirii uneltirilor lor. Cu multă dibăcie, Duhului Sfânt în duhul lor, urmarea fiind aceste duhuri rele vor strecura neînţele- o mai adâncă lucrare a crucii în umblarea geri, confuzii şi prejudecăţi în mintea lor zilnică. De aici, rezultă că vor fi izbă- omului, pentru ca prin acestea el să se viţi tot mai mult de vechea creaţie şi îi îndoiască de adevărul lui Dumne­zeu şi să vor ceda lui Satan tot mai puţin teren de pună la îndoială sinceritatea altora. Cât de ope­raţie în viaţa lor. Să ne fie cât se mare a fost întotdeau­na piedica pusă în poate de clar că toate eforturile lui Satan, calea lucrării Duhului Sfânt de către min- fie de ademenire, fie de ata­curi directe, se tea obsedată nu se poate exprima de pe­trec în vechea noastră creaţie. Lui nici ajuns în cuvinte! Căci deşi s-ar putea ca nu-i trece prin cap să-şi irosească ener­giile cineva să fie animat de intenţii bune, cu „noua noastră creaţie“ – adică cu viaţa voinţa sa e trădată de mintea sa obsedată. primită direct de la Dumnezeu, cu însăşi Da, şi idealurile fru­moase pot împiedica viaţa Sa. De aceea nu încetează el să-i lucrarea lui Dumnezeu, la fel de mult ca convingă pe orice cale pe copiii lui actele necugetate! Duhurile rele pot merge Dumnezeu să-şi reţină oricât de puţin din până acolo încât să transmită credincioşi- vechea creaţie – fie un păcat, cât de mic, lor viziuni sau gânduri înălţătoare, ademe­ fie un alt lucru „frumos“ din viaţa naturală nindu-i să creadă că, întrucât acestea sunt, – aşa încât el să poată opera în con­tinuare evid­ent, de provenienţă supranaturală,

118 Omul spiritual, volumul I negreşit vin de la Dumnezeu! Şi astfel pe vrăjmaş, descoperindu-i o slă­biciune copilul sfânt al Domnului alunecă tot mai în noi. Singura posibilitate de a-l învinge adânc în mocirla a­măgirii. Înainte de a fi este de a preda morţii viaţa nat­urală. dată la moarte viaţa eului unui credincios, Satan poate opera mult prin sufletele mintea sa va fi mereu aprinsă de curio­ nedisciplinate, după cum poate să-i atace zitate, dorind să cerceteze, să cuprindă cât direct pe cei ce nu cunosc nimic despre mai mult, să agonisească tot felul de cruce. Viaţa sufletului nostru constituie a cunoş­tinţe – toate dând însă şi mai mult cincea coloană a vrăjmaşului în noi, dân- prilej de lucru duhurilor rele. du-i prilej şi teren să lucreze. Nu are Partea emotivă a sufletului poate fi uşor importanţă cât de mult am cunoaşte ade- stâr­nită de vrăjmaş. Întrucât mulţi credin- vărul sau cât ne-am lupta pentru el, sufle- cioşi tânj­esc după sentimente de bucurie şi tul va rămâne întotdeauna punctul nostru senzaţii prin care să ştie că au Duhul vulnerabil. E dureros să consta­tăm însă Sfânt, să cunoască frum­ useţea Domnului că în măsura în care credincioşii au deve- Isus şi prezenţa lui Dumnez­eu, duhurile nit spirituali, cu atât mai greu le va fi să rele vor furniza multe experienţe ciudate depisteze viaţa sufletească din ei! Cu cât simţurilor lor. Asta pentru ca să le fie sti- este mai mic elementul sufletesc din cre- mulate capacităţile lor naturale, iar vocea dincios, cu atât mai greu de tratat va fi! a­ceea de susur a Duhului Sfânt, sesizabilă Uneori nu va fi decât o mică părticică de doar de către delicata facultate intuitivă a carnalitate, amestecată cu o bună viaţă duhului omului, să fie suprimată. Cu voia spi­rituală, dar părticica aceea va face să-i lui Dumnez­eu, vom discuta mai pe-ndelete fie credinciosului extrem de greu să aceste chestiuni în alt capitol. deose­bească ceea ce e sufletesc de ceea Creştinii suferă mari pierderi în războ- ce e spiritual. Dacă nu vor fi mereu treji iul spiri­tual atunci, când n-au rezolvat pro- credincioşii, împotri­vindu-se diavolului cu blema eului lor. Apocalipsa 12:11 enunţă toată tăria, atunci mereu vor întâmp­ina una din condiţiile vitale pentru a-l învinge mari înfrângeri, prin viaţa eului lor. pe diavolul – anume faptul că toţi copiii Faptul că viaţa sufletească a creştinu- lui Dumnezeu trebuie să refuze să-şi lui poate fi înşelată şi folosită în mâna iubească viaţa sufletului, chiar până la duşmanului nu mai este o surpriză pentru moarte. Căci dacă nu şi-au răstignit pe cei mai mulţi dintre noi. Ştiind aceasta, cruce iubirea de sine sau autocompătimi- cu atât mai mult se impune nev­oia de a rea, negreşit vor fi înfrânţi de vrăjmaş. trage alarma! Căci Dumnezeu doreşte ca Ostaşii lui Cristos care-şi iubesc viaţa îşi noi să ne lepădăm de tot ceea ce moşte- vor pierde cununa birui­nţei. Vrăjmaşul îi nim de la Adam, chiar de viaţa noastră va învinge pe toţi cei cu inima plină de şi de natura noastră. Neasc­ultarea de consideraţie de sine. Dumnezeu întotdeau­na e pândită de mari Orice alipire de lucruri îl atenţion­ează pericole.

CAPITOLUL 4 CRUCEA ŞI SUFLETUL Chemarea crucii Domnului noi va trebui să ne luăm cru- În cel puţin patru ocazii separate, aşa cea şi să dăm morţii orice afecţiune a cum e consemnat în cele patru evanghe- suflet­ului, chiar dacă persoana în cauză ne lii, Domnul Isus Şi-a chemat ucenicii să este dragă şi, în condiţii normale, nici prin se lepede de sufletul lor, să-l dea la cap nu ne-ar trece să-i facem vreun rău. moarte şi apoi să-L urmeze pe El. Domnul ne cheamă astfel pentru ca să Domnul recunoaşte fără înconjur faptul putem fi cur­ăţiţi de dragostea noastră că aceasta e o acţiune sine qua non pentru naturală. Din acest motiv declară El că orice credincios care doreşte să-L urmeze ,,oricine îşi iubeşte tatăl sau mama mai şi să fie desăvârşit ca El în slujirea oame- mult decât pe Mine nu este vrednic de nilor şi în ascul­tarea de Dumnezeu. Mine; şi oric­ine îşi iubeşte fiul sau fiica Domnul Isus menţionează viaţa sufletului mai mult decât pe Mine nu e vrednic de în toate aceste chemări, dar pune accent Mine“ (v. 37). diferit pe fiecare dintre ele. Întrucât viaţa ,,Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi sufletului se poate exprima pe diferite căi, urăşte tatăl şi mama şi copiii şi fraţii şi Domnul sublin­iază de fiecare dată un alt surorile, da, chiar şi propria sa viaţă, nu aspect. Oricine vrea să fie ucenic al poate fi ucenicul Meu. Oricine nu-şi poar- Domnului trebuie să acorde toată atenţia tă crucea şi nu vine după Mine, nu poate spuselor Sale, căci El îi cheamă pe fi ucenicul Meu“ (Luca 14:26-27). Acum, oameni să predea crucii viaţa lor natura- Matei ne arată în privinţa afec­ţiunii cum lă. credincioşii trebuie să aleagă pe primul loc iubirea pentru Domnul, mai degrabă Crucea şi afecţiunile sufletului decât cea pentru familie; în timp ce Luca ,,Oricine nu-şi ia crucea şi nu Mă ne arată ce atitudine trebuie să avem faţă urmează nu este vrednic de Mine. Cel de dra­gostea ce izvorăşte din viaţa sufle- care îşi va găsi viaţa [sufletul] o va pier- tului nostru: anume, trebuie s-o urâm! La de, iar cel care îşi va pierde viaţa [sufle- o adică nu trebuie să iubim doar pentru tul] din pricina Mea o va găsi“ (Mat. că obiectele iubirii noastre sunt persoanele 10:38-39). pe care le-am iubi oricum, dato­rită calită- Aceste versete ne îndeamnă să renun- ţilor pe care le posedă. Oricât de dragi şi ţăm la viaţa sufletului nostru şi s-o dăm de apropiaţi ne-ar fi părinţii, fraţii, surori- în grija crucii de dragul Domnului. le, soţiile şi copii, în Scriptură îi găsim Domnul Isus ne arată că duşmanii unui pe lista interzisă. O asemenea iubire natu- om vor fi tocmai cei din casa lui – fiul, rală va izvorî din dorinţele inimii sale şi de dragul Domnului, va fi rupt de tatăl va aştepta să fie iubită la rândul ei. său, fiica va fi despărţită uneori de mama Domnul susţine că acest gen de iubire a ei, nora de soacră. Asta nu e altceva decât sufletului trebuie dat morţii. Deşi acum crucea şi crucea înseamnă crucificare. Din nu-L vedem, El doreşte să-L iubim. Dar fire suntem înclinaţi să-i preţuim pe cei vrea să ne lepădăm de dragostea noastră dragi ai noştri. Ne place să-i ascultăm firească. Vrea să ne debarasăm de iubirea vorbind şi suntem gata să răspundem la noastră naturală faţă de alţii, pentru ca să rugăminţile lor. Dar Domnul Isus ne nu-i mai iubim cu dragos­tea noastră pro- îndeamnă să nu lăsăm ca dragostea noas- prie. Bineînţeles că El aşteaptă de la noi tră pentru cei dragi ai noştri să ne îm­pingă să-i iubim pe alţii, dar nu cu afecţiunile la răzv­rătire împotriva lui Dum­nezeu. noastre naturale izvorâte din suflet. Dacă Când dorinţa lui Dumnezeu şi dorinţa iubim, s-o facem de dragul Domnului, şi omului se bat cap în cap, de drag­ul nu de dragul persoanelor respective. În 119

120 Omul spiritual, volumul I Domnul luăm cunoşt­inţă cu o nouă rela- Dumnezeu. Dumnezeu ne vrea să-L ţie. De acum trebuie să primim de la El iubim mai mult decât iubim Isaacul nos- dragostea Sa, pentru ca să-i putem iubi tru. E drept că această viaţă a sufletului a pe alţii cu ea. Cu alte cuvinte, drag­ostea fost dăruită de Creat­orul nostru; totuşi, El noastră trebuie să fie guvernată de doreşte ca noi să nu fim stăpâniţi de Domnul. Când ne cere El, trebuie să ne principiul acelei vieţi. Oamenii din lume, iubim până şi duşmanii, pe când dacă nu de obicei, nu vor înţelege de ce este aşa; ne cere El, nu-i putem iubi nici măcar pe numai credinciosul care se pierde pe sine cei mai apropiaţi din propria noastră trept­at-treptat în viaţa lui Dumnezeu va familie. El vrea ca inima noastră să nu putea înţ­elege sensul acestui principiu. se lipească de nimeni şi de nimic, pentru Cine va putea aprecia la justa lui valoare ca să putem fi liberi să-L iubim din toată actul prin care Dum­nezeu i-a cerut lui inima pe El. Avraam să-l jertfească pe Isaac, cel pe Având în vedere această nouă relaţie a care Dumnezeu Însuşi i-l dăduse?! Cei iubirii, e limpede că viaţa sufletului trebu- care prind gândul inimii lui Dumnezeu ie lepădată. Asta e crucea. Când un cre- nu mai fac nici o încercare de a ţine cu dincios Îl ascultă pe Cristos, până acolo dinţii chiar de darurile dăruite lor de încât îşi nesocoteşte afecţiun­ea sa natura- Dumnezeu, ci doresc să se odihnească în lă, dragostea sa naturală suferă cumplit. Dumnezeu, dătătorul tutu­ror darurilor. Întristarea şi durerea sufletului devin pen- Dumnezeu ne vrea ataşaţi doar de El, şi tru el o cruce. În adâncul inimii lui sunt de nimic altceva în afara Lui – fie că e răni şi ochii îi sunt plini de lacrimi, căci vorba de oameni, fie de vreun lucru oare- trebuie să renunţe chiar la cei pe care-i care, chiar de unul pe care El ni l-a dat. iubeşte atât de mult. Trebuie s-o recu- Mulţi creştini sunt gata numaidecât să noaştem, că asemenea experienţe aduc pără­sească Ur al Caldeii, dar puţini vor multă suferinţă în viaţa noastră. Cât de înţelege sensul nevoii de a jertfi pe greu îi vine sufletului să renunţe la cei Muntele Moriah ceea ce chiar Dumnez­eu iubiţi, de dragul Domnului! Dar tocmai a dat. Aici e una din cele mai pătrunză- prin acţiunea aceasta sufletul este dat la toare lecţii ale credinţei, căci ţin­teşte în moarte; ba, mai mult, el doreşte acum să unitatea noastră cu Dumnezeu. El cere moară; şi astfel credinciosul e eliberat de copiilor Săi să uite totul, pentru a putea fi puterea sufletului. pe de-a-ntregul ai Lui. Va trebui ca ei nu Când îşi pierde afecţiunea naturală pe numai să se descotorosească de tot ce cruce, sufletul cedează teren Duhului ştiu că le dăunează, ci să dea crucii şi Sfânt, pentru ca El să poată turna în ceea ce ar fi cu totul legitim din punct inima credinciosului drag­ostea lui de vedere omenesc – cum sunt afec­ţiunile Dumnezeu şi astfel să-l învredniceas­că să – pentru ca astfel ei să poată intra cu iubească în Dumnezeu şi cu dragostea lui totul sub autoritatea Duhului Sfânt. Dumnezeu. Porunca Domnului nostru este cât se A se observa că, omeneşte vorbind, poate de însemnată, căci oare nu sunt modul acesta de exprimare a sufletului afecţ­iunile omului foarte greu de stă­pânit? este cu totul legitim, deoarece e cât se Dacă nu le dăm în seama crucii, pierzân- poate de natural şi nu e deloc întinat, nu du-le astfel, ele pot deveni un obstacol e păcat. Oare nu e dragostea de care am formidabil în calea dezvoltării vieţii spiri- amintit comună tuturor oamenilor? Ce tuale. Sentimentele umane se schimbă poate fi greşit în a-ţi iubi pe cei dragi din du­pă cum se schimbă lumea. Veselia familia ta? Dar noi aflăm aici că Domnul uşoară a lumii adesea îl poate face pe ne cheamă să învingem naturalul, ba sfântul lui Dumnez­eu să-şi piardă echili- chiar să renunţăm la drept­ul legitim al brul spiritual. Permanenta zarvă a lumii omului firesc... şi asta de dragul lui poate afecta pacea lăuntrică a duhului

Crucea şi sufletul 121 credinciosului. Oare nu din sentimente punctul de vedere al lui Dumne­zeu, chiar izvorăsc întristările, gemetele, suspinele şi şi în privinţa morţii pe cruce. El n-a fost lacrimile? Dacă Domnul nu e mai presus în stare să înţeleagă faptul că preocuparea de toate în cadrul afecţiunilor noastre, nu pentru voia lui Dumnezeu trebuie să va fi Domn nici în alte compartimente depăşească cu mult grija pentru eul pro- ale vieţii noastre. Avem aici un test al priu. Atitudinea lui a fost cam aşa: ,Deşi spiritualităţii şi o măsură a profunzimii moartea pe cruce va împlini voia lui sau, dimpotrivă, a lipsei ei de profunzi- Dumnezeu şi va realiza planul Său, totuşi me. Prin urmare, trebuie să ne urâm oare nu se cade să aibă Domnul grijă de viaţa sufletului nostru şi să refuzăm cate­ El nsuşi? Cum să nu-I pese de durerile goric de a da frâu liber sentimentelor pe care le va îndura? Vai, Doamne, dar noastre. fii mai atent cu Tine Însuţi! Cruţă-Te!“ Porunca Domnului se deosebeşte radi- Şi ce răspuns i-a dat Domnul lui cal de dorinţa noastră naturală. Ceea ce Petru? L-a mustrat aspru, afirmând clar şi iubeam odată acum trebuie să urâm; şi răspicat că o asemenea idee ca cea a până şi organul care generează dragostea autocompătimirii nu putea veni decât de – viaţa sufletului nostru – trebuie detestat. la Satan. Apoi El a spus ucenicilor Săi: Asta e calea spirituală! Dacă ne vom „Nu numai Eu singur voi merge la cruce, purta cu adevărat crucea, nu vom fi nici ci şi voi toţi care veniţi după Mine şi stăpâniţi, nici influenţaţi de afecţiunile doriţi să fiţi ucenici – şi voi trebuie să naturale ale sufletului, ci vom fi învredni- mă urmaţi acolo! Cum e calea Mea, aşa ciţi să iubim în puterea Duhului Sfânt, trebuie să fie calea voastră. Să nu vă aşa cum şi-a iubit şi Domnul Isus familia închipuiţi, greşit, că numai Eu trebuie să Sa când era pe pământ. fac voia lui Dumnezeu, ci şi voi toţi veţi face voia Lui. Tot aşa după cum Eu nu Crucea şi eul ţin seama de Mine Însumi, ci Mă supun ,,Apoi Isus le-a spus ucenicilor Săi: necondiţionat voii lui Dumnezeu chiar «Dacă vrea să vină cineva după Mine, să până la moartea pe cruce, tot aşa şi voi se lepede de el însuşi, să-şi ia crucea şi vă veţi lepăda de viaţa eului vostru şi să Mă urmeze. Căci oricine vrea să-şi veţi fi gata de a o pierde, în ascultare de salveze viaţa o va pierde şi oricine îşi Dumnezeu“. Petru I-a spus Domn­ului: pierde viaţa de dragul Meu o va găsi»“ Trebuie să-Ţi fie milă de Tine!“ la care (Mat. 16:24-25). Din nou, Domnul Îşi Domnul i-a răspuns: „Trebuie să te le­pezi cheamă ucenicii să-şi ia crucea în sensul de tine!“ că trebuie să dea morţii viaţa sufletului Ca să urmezi voia lui Dumnezeu tre- lor. Dacă la Matei 10 accentul se punea buie să plăteşti un preţ. Carnea [firea pe afecţiunile sufletului, aici în Matei 16 veche] tremură în faţa unei asemenea lumina e îndreptată asupra eului sufletu- perspective. Atâta timp cât viaţa sufletului lui. Din versetele anterioare celor discu­ domneşte nestingherită în lăun­trul nostru, tate, aflăm că Domnul Isus tocmai le noi nu suntem vrednici de a primi ordi- desfăşura ucenicilor tabloul apropiatei Sale nele lui Dumnezeu, deoarece firea veche confruntări cu crucea. Din dragoste fier- doreşte să-şi urmeze voia sa, nu voia lui binte pentru Domnul său, Petru are un Dumn­ezeu. Când El ne cheamă să ne acces de compasiune şi ex­clamă: lepădăm de noi înşine prin intermediul „Doamne, fie-ţi milă de Tine Însuţi!“, crucii, renunţând la toate de dragul Lui, căci Petru privea lucrurile omeneşte, viaţa noastră naturală va răspunde instinc- îndemnînd­u-L pe Domnul să Se cruţe de tiv cu autocompătimire. Asta ne va face durerile provoc­ate de cruce în trupul Său. nedoritori de a plăti orice preţ pentru Dar Petru a scăpat din vedere faptul că Dumnezeu. De aici rezultă că ori de câte omul trebuie să privească lucrurile din ori alegem calea îngustă a crucii şi îndu-

122 Omul spiritual, volumul I răm din pricina lui Cristos, viaţa sufletului pingă toate aceste considerente omeneşti. nostru va suferi o înfrângere. Aşa ne vom Nici măcar să dorim după o părtăşie mai pierde viaţa aceea! Numai în felul acesta mare cu Domnul nu ne este îngăduit poate fi întronată viaţa spirituală a lui dacă lucrul ac­esta se va face în fire. Oare Cristos, care va iniţia şi realiza în noi tot nu demonstrează asta, dincolo de orice ce este plăcut lui Dumnezeu şi de folos îndoială, faptul că putem fi sufleteşti chiar oamenilor! atunci când Îl slujim pe Domnul şi ne Observăm acum în legătură cu acest este dor de El? Dacă Însuşi Domnul Isus incident dintre Petru şi Domnul cât de Cristos Se leapădă de viaţa sufletului Său păcătoasă poate fi funcţionarea vieţii în slujirea lui Dumnezeu, atunci negreşit sufletului. Petru a rostit acele cuvinte nu va voi ca noi să-L slujim cu acea fireşti îndată după ce a primit de la viaţă a sufletului. El îi cheamă pe credin- Dumnezeu revelaţia tainei ţinută până cioşi să-şi dea eul lor la moarte, nu doar atunci ascunsă de toţi oamenii – anume pentru motivul că acestuia îi place lumea, faptul că singuraticul Isus, Cel pe care-L ci şi pentru că s-ar putea să-i placă de urmau ei, era într-adevăr Cristosul Domnul. Domnul nostru niciodată nu ne Dumnezeului celui viu! Imediat după întreabă cât de mult am lucrat pentru El, această revelaţie nemaipomenit de impor- ci din ce sursă a pornit lucrul nostru. tantă, Petru a fost robit de viaţa eului său În acelaşi timp în care Petru îşi expri- şi coborât la nivelul de a fi încercat să-L mă afecţ­iunea pentru Domnul, el îşi dez- con­vingă pe Învăţătorul său să se văluie fără să vrea atitudinea faţă de el autocompăti­mească! O, ce adânc ar trebui însuşi. El pune mai mult preţ pe trupul să sape în noi lucrul acesta, adevărul fizic al Domnului, decât pe voia lui potrivit căruia oricâtă rev­elaţie spirituală Dumnezeu. El încearcă să-L con­vingă pe am avea şi indiferent cât de înălţătoare ar Domnul Isus să fie atent cu El însuşi. fi cunoştinţa dăruită nouă, toate acestea Pers­onalitatea lui Petru e astfel complet nu pot garanta descătuşarea de robia dezvăluită. Cât de adevărat este faptul că sufletului. Dimpotrivă, cu cât e mai înaltă eul operează înt­otdeauna independent de cu­noştinţa noastră şi mai profundă expe- voinţa lui Dumnezeu, căci îi place să-L rienţa noa­stră, cu atât mai ascunsă va fi slujească după normele pe care el le con- viaţa sufletului nostru şi, în consecinţă, cu sideră adecvate! Dar a împlini dorinţele atât ne va fi mai greu s-o depistăm şi s-o lui Dumnezeu înseamnă a face sufle­tul să dăm afară. Căci dacă nu ne-am ocupat capituleze. Ori de câte ori ascultăm de cu toată asprimea de domeniul natural, gândul lui Dumn­ezeu, ideile sufletului supunându-l morţii pe cruce, el îşi va sunt în­frânte. continua dăunătoarea-i lucrare în lăuntrul Întrucât cu ocazia incidentului din nostru. Matei 16 Petru a vorbit din suflet, O altă lecţie pe care o putem desprin- Domnul Isus mai arată că ceea ce a ros- de din această întâmplare cu Petru este tit Petru vine de la Satan. Prin aceasta ne totala zădărni­cie a vieţii firii pământeşti. putem da seama cum Satan se poate De data aceasta, viaţa sufletească a lui folosi de viaţa eului unui om. Atâta timp Petru a fost activată nu de el însuşi, ci de cât aceasta nu e dată morţii, Satan pose- Domnul Isus. Petru îl iubeşte pe Domnul; dă un ins­trument prin care poate acţiona. îi pare chiar rău de El; şi nu doreşte ca Petru vorbeşte deoarece ţine la Domnul, să I se întâmple vreun rău; e înverşunat însă fără să vrea e manipulat de Satan. faţă de ideea că Domnul ar putea să Petru se roagă Domnului să fie bun cu sufere. Inima lui Petru e în ordine, inten- El însuşi, neştiind că rugăciu­nea lui e ţiile sale lăud­abile, dar toate sunt înteme- inspirată de vrăjmaşul. Satan poate să-i iate pe considerente omeneşti, izvorâte din îndemne pe oameni să-L iubească pe viaţa sufletului. Domnul e nevoit să res- Domnul sau chiar să-i înveţe pe oameni

Crucea şi sufletul 123 să se roage. El nu se alarmează dacă gat cuvântul „zilnic“ la chemarea pe care oamenii se roagă sau Îl iubesc pe ne-o face Domnul de a ne lua crucea. Domnul; ceea ce-l umple de groază este Purtarea crucii e o activitate perm­ anent­ă. posibilitatea ca aceştia să nu-L iubească Crucea care a condamnat păcatul la moar- şi să nu I se roage cu energia lor natura- te este o realitate împli­nită; tot ce ne lă. Atât timp cât e în floare viaţa sufletu- rămâne de făcut este s-o recunoaştem şi lui, afacerile lui Satan îi merg de mi­nune. să ne-o însuşim Dar crucea prin care O, facă Domnul să ne dăm seama cât de omorâm viaţa sufletului nostru e cu totul periculoasă este această viaţă, deoarece alta. Lepădarea de sine nu e o chestiune s-ar putea ca unii credincioşi să fie încli- deja realizată ori încheiată, ci o exp­erienţă naţi numaidecât să creadă că sunt spiritu­ de care trebuie să avem parte în fiecare ali doar pentru că-L iubesc pe Domnul zi. Asta nu înseamnă că nu vom pierde sau adm­ iră lucrurile cereşti. Planul lui până la urmă această viaţă a sufletului Dumnezeu nu poate fi realizat atâta timp sau că procesul pierderii ei trebuie neapă- cât Satan găseşte în conti­nuare prilejuri rat să fie de lungă du­rată şi anevoios, ci de a acţiona prin acea viaţă a sufletului pur şi simplu în noi crucea care se ocupă care rămâne nesupusă morţii crucii. de viaţa sufletului acţionează diferit de Compătimirea de sine, dragostea de aceea care se ocupă de păcat. Motivul? sine, frica de suferinţă, fuga de cruce – Faptul că moartea faţă de păcat ne este iată câteva din manifestările vieţii sufletu- realizată de către Cristos: când a murit El, lui, deoarece motivaţia principală a aces- şi noi am murit împreună cu El. Dar tuia este autocons­ervarea. Sufle­tul­ui îi lepăd­area de viaţa sufletului nu este încă vine extrem de greu să îndure crucea. o chestiune împlinită. Ni se cere să ne Exact acesta e motivul pentru care luăm crucea în fiec­are zi, prin puterea Domnul ne cheamă să ne lepădăm de crucii lui Cristos şi să ne impunem zilnic eul nostru şi să ne luăm crucea, pentru a să-i negăm eului nostru dreptu­rile sale, ne zdrobi viaţa naturală. Fiecare cruce până se va pierde cu totul. care trece pe lângă noi ne cheamă să ne Renunţarea la viaţa noastră naturală uităm eul nostru propriu. Noi nu mai nu e un lucru pe care-l faci o dată pen- trebuie să adăpostim nici o iubire de sine tru totdeauna. În ce priveşte păcatul, nu în noi, ci trebuie să ne dăm viaţa prin avem altceva de făcut decât să ocupăm puterea lui Dumnezeu. Domnul ne spune poziţia crucii (Rom. 6:6) şi îndată vom fi că aceasta e crucea noastră, căci fiecare eliberaţi de puterea lui şi de robia noastră primim de la Dumnezeu crucea lui anu- faţă de el. Într-o clipă putem trăi toată mită. Pe asta trebuie s-o purtăm! Deşi e experienţa aceasta, cu efectele ei minuna- crucea noastră, totuşi ea e legată strâns te de biruinţă dep­lină şi desăv­ârşită. În ce de crucea Domnului. Dacă, în dis­poziţia priveşte viaţa eului însă, aici biruinţa se pe care a manifestat-o Cristos faţă de câştigă pas cu pas. Cu cât pătrunde mai crucea Sa suntem şi noi gata să ne-o adânc Cuvântul lui Dumnezeu (Ev. 4:12), luăm pe-a noastră, atunci vom constata cu atât mai profundă va fi lucrarea crucii că puterea crucii Lui rămâne în noi şi ne şi cu atât mai mult va desăvârşi Duhul învredniceşte să ne pierdem viaţa noastră Sfânt unirea vieţii spiritului nostru cu naturală. De fiecare dată când se ia cru- Domnul Isus. Dar cum vor putea să se cea în spinare, sufletul păgubeşte. Însă de lepede credincio­şii de eul lor, când nici fiecare dată când e ocolită crucea, suf­letul măcar nu-l recunosc? Ei nu se vor lepă- e întărit şi păstrat în continuare. da decât de acea parte a vieţii sufletului Domnul Isus nu vrea să spună că tra- lor pe care o cunosc deja. Cuvântul lui tarea înclinaţiilor noastre naturale e o Dumnezeu trebuie să ne dezvăluie tot chestiune de care ne ocupăm o dată pen- mai mult viaţa noastră naturală, pentru ca tru totdeauna. Găsim că la Luca s-a adău- lucrarea crucii să pătrundă tot mai adânc.

124 Omul spiritual, volumul I De aceea, crucea trebuie purtată zilnic. lipită de lucrurile lumii. Numai după ce a Prin cunoaşterea mai a­profundată a voii ajuns cineva în stare să dorească cu adevă- lui Dumnezeu şi familiariza­rea tot mai rat să dea viaţa sufletului său la moarte va mare cu viaţa eului, crucii i se dă posibi- fi acea persoană gata să urmeze ,,Predica litatea să funcţioneze mai eficace în viaţa de pe Munte“ fără murmur sau şovăire. noastră. Deşi nu-L vedem pe Domnul amintit de lucrarea crucii în acea „Predică“, totuşi Crucea şi dragostea sufletului pentru lume ştim sigur că dacă nu trăieşte cineva expe- Încă o dată Domnul zice: „Aduce­ţi-vă rienţa ident­ificării cu Cristos prin moarte aminte de soţia lui Lot. Oricine caută – nu doar să fi murit faţă de păcat, ci să să-şi câştige viaţa o va pierde, dar oricine fi şi murit faţă de viaţa eului – în zadar îşi pierde viaţa şi-o va păstra“ (Luca va încerca să împlinească poruncile enun- 17:32-33). Deşi cititorul e de acum bine ţate de Domnul în predica de pe Munte. familiarizat cu aceste cuvinte, tre­buie încă S-ar putea să pară că urmează aceste să subliniem faptul că Domnul pune aici instruc-ţiuni, dar inima lui va fi departe de accentul pe lepădarea de sine în relaţie cu apa­renţe. Numai creştinul care şi-a predat lucrurile lumii. Cât de greu le vine viaţa sufletului său va putea să-şi dea fără credincioşil­or să fie dezlipiţi cu inima de întârziere şi fără prefăcătorie şi cămaşa orice lucruri agonisite din lumea aceasta. atunci când i se cere haina. Numai cel a Trebuie însă să ascultăm de îndemnul cărui viaţă suflet­ească a fost jertfită morţii Domnului nostru şi să ne amintim de e de acum eliberat de lucrurile lumii. nevasta lui Lot, întrucât ea n-a putut să-şi Câştigarea vieţii spirituale e con­ dezlipească inima de lucrurile pământeşti diţionată de suferirea pagubei. Noi nu ne nici măcar în ceasul celei mai cumplite putem măsura viaţa în funcţie de „câş- primej­dii. Vina ei n-a constat în întoarce- tig“, ci adevărata măsură a vieţii noastre rea la lucru­rile Sodomei, căci n-a făcut ne-o dă „pierderea“, paguba. Capacitatea nici un pas înapoi. Doar atât a făcut: a noastră nu constă în cantitatea pe care o privit în urmă. Dar cât de mult a dezvă- putem cuprinde, cât în cantitatea pe care luit acea privire în urmă! S-ar putea scrie o putem vărsa afară. Cei care au învăţat volume întregi despre condiţia inimii ei să piardă cel mai mult sunt cei care au pe care o denotă acea privire. cel mai mult de dat. Puterea iubirii e Se poate ca un credincios să uite adeverită de jertfa iubirii. Dacă inimile lumea din afară, să părăsească lucrurile ei noastre nu sunt despărţite de iubirea lum­ ii şi totuşi, în lăuntrul lui, să ţină mai depar- acesteia, viaţa sufletului nostru nu a trecut te la acele lucruri la care a renunţat de încă pe la cruce. dragul Domnului. Nu e nevoie ca o per- „...aţi primit cu bucurie răpirea averi­lor soană consacrată să se în­toarcă la lucruri- voastre“ (Ev. 10:34). Credincioşii de care le lumii sau să intre din nou în posesia e vorba în fragmentul acesta nu s-au lucrurilor lumii pe care le părăsise odini- mulţumit doar să îndure în tăcere jefuirea oară, pentru ca astfel să ne dăm seama averilor lor, ci au acceptat acest lucru cu că viaţa sufletului e încă foarte activă. toată bucuria. Aici e lucrarea crucii. Doar o privire plină de regret la atracţiile Atitudinea sfinţilor faţă de ave­rile lor va de odinioară – numai atât se cere pentru indica foarte exact dacă încearcă şi acum a ne da seama că un astfel de om nu să-şi păstreze viaţa, sau dacă şi-au dat-o recunoaşte, de fapt, adevăr­ata poziţie a deja morţii. lumii în relaţie cu crucea. Dacă dorim să călcăm pe cărarea cu Când viaţa sufletului a fost zdrobită cu adevărat spirituală, va trebui să dăm voie adevăr­at, nimic din lumea aceasta nu mai lui Dumnezeu să lucreze în aşa fel în poate mişca inima credinciosului. Viaţa vieţile noastre încât inimil­e noastre să fie sufletului este lu­mească; prin urmare, este rupte de orice ţine de lumea aceasta,

Crucea şi sufletul 125 încât să nu mai fie în ele nici urmă din la Mine pe toţi oamenii“ (v. 32). Ioan 12 regretul nevestei lui Lot. Aceasta e o consemnează momentul cel mai prosper cerinţă prealabilă pentru gustarea vieţii din viaţa pământească a Domnului nostru. desăvârşite în Cristos. Vom fi în stare să Lazăr fusese înviat în morţi şi mulţi iudei dispreţuim toate lucrurile din lume numai au crezut în El. Triumfător, Domnul intră după ce Duhul Sfânt ne-a arătat realitatea în Ierusalim şi este aclamat de mulţime. raiului cu viaţa sa desăvâr­şită. Nu se Până şi Neamurile doresc să-L vadă. Din poate face comparaţie între lucrurile de punct de vedere omenesc, Calvarul ni s-ar sus şi cele de jos. Experienţa apostolului părea aici cu totul inutil, căci ce nevoie Pavel relatată în Filipeni 3 începe cu mai are Domnul să meargă la cruce, din socotirea tuturor lucrurilor drept o pierde- mo­ment ce, evident, poate să-i atragă pe re şi continuă cu suferirea pierderii totale toţi la El?! Domnul însă nu S-a lăsat a tuturor lucrurilor. Tocmai în aceasta înşelat de apa­renţe. Deşi se părea că ajunge apostolul să-L cu­noască pe Cristos lucrarea Lui propăşea, El ştia că nu putea şi puterea învierii Lui. A­ceasta e calea să le dea viaţă oamenilor fără să moară desăvârşită! De multe ori nu ne dăm mai întâi pe cruce. Calvarul a fost singura seama cât de puternic este eul nostru cale prin putea fi adusă mântuirea. Abia până nu l-am pus la încer­care în privinţa murind putea El să-i atragă pe toţi oame- lucrurilor pământ­eşti. Uneori se pare că nii la El, oferin­du-le astfel viaţă tuturor. ne trebuie mai mult har ca să putem În Ioan 12 Domnul descrie amănunţit pierde averea noastră decât ne-ar trebui modul de lucru al crucii. El Se compară ca să ne pierdem însăşi viaţa noastră! pe Sine cu bobul de grâu. Dacă acesta Lucrurile pământeşti reprezintă, într-ade­ nu cade în pământ şi nu moare, rămâne văr, o mare piatră de încercare în viaţa singur. Dar dacă Domnul Se duce la noastră! cruce ca să moară, va putea dărui viaţă Copiii lui Dumnezeu care-şi găsesc multora. Singura condiţie este moartea, plăcerea în traiul bun – mâncând din căci fără moarte nu-i roadă. Pe nici o plăcere, bând şi trăind în confort – au altă cale nu se pot obţine roade decât nevoie de o intervenţie chirurgicală mai prin moarte. acută a crucii în viaţa lor, pentru a le Scopul nostru însă nu e numai acela elibera duhul de robia şi influenţa sufletu- de a afla despre Domnul Isus, ci, dincolo lui, dându-le astfel posibilitatea să trăiasc­ă de aceasta, dorim să atragem atenţia la pentru Dumnezeu nestingheriţi. De aceea, relaţia acestei cu­noaşteri cu viaţa sufletu- cei care mai tânjesc după lucrurile acestei lui nostru. Domnul apli­că pilda bobului lumi încă n-au învăţat să-şi piardă viaţa de grâu la El Însuşi în versetul 24, dar în lor sufletească prin intervenţia profundă a versetul 25 El lasă să se înţeleagă că crucii în viaţa lor. fiecare ucenic al Său trebuie să calce pe urmele Lui. El înfăţişează grâul ca sim- Crucea şi puterea sufletului bol al vieţii suflet­eşti. După cum grâul În evanghelia după Ioan Domnul Isus nu poate face roadă decât dacă moare, reia su­biectul vieţii sufleteşti: „Adevărat, tot aşa nu poate exista roadă spiri­tuală adevărat vă spun că, dacă grăuntele de până ce nu a fost frântă viaţa naturală a grâu care a căzut pe pământ nu va muri, omului prin procesul morţii. Deşi viaţa rămâne numai el, dar dacă va muri, aduce sufletul­ui posedă o forţă foarte mare, ea rod mult. Cine îşi iubeşte viaţa o pierde nu poate împlini totuşi lucrarea genera- şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o toare de roadă. Toate energiile generate în va păstra pentru viaţa veşnică“ (Ioan cadrul sufletului – talente, daruri, cunoş- 12:24-25). Mai târziu Domnul explică tinţe, înţelepciune – nu vor putea să-l pasajul în următoarele cuvinte: „Şi după învrednicească pe cre­dincios să aducă ce foi fi înălţat de pe pământ, voi atrage roadă spirituală. Dacă Domnul Isus a

126 Omul spiritual, volumul I trebuit să moară ca să aducă roadă, tot nu înseamnă nimicirea mâinilor, a picioa- aşa trebuie să moară şi ucenicii Săi, pen- relor, a urechilor şi a ochilor trupului tru a putea aduce roade. Domnul consi- uman, tot aşa predarea vieţii sufletului la deră că puterea sufle­tească nu-i este de moarte nu trebuie să în­semne negarea nici un ajutor în lucrarea Sa aducătoare sau distrugerea vreuneia din funcţiile de roadă. sufletului. Chiar dacă trupul păcatului a Cel mai mare pericol pentru noi în fost nimicit, noi încă cedăm ,mădularele slujirea noastră creştină este să ne bizuim noastre lui Dumne­zeu ca instrumente ale pe noi înşine şi să ne alimentăm de la neprih­ănirii“ (Rom. 6:13); tot aşa, atunci sursa de putere a sufletului – adică să ne când viaţa naturală este jertfită morţii, noi bazăm pe talentele noastre, pe darurile vom găsi în­noirea, trezirea şi restricţia noastre, pe cunoştinţele, pe puterea noas- Duhului Sfânt în toate facultăţile sufletu- tră de atracţie, pe elocvenţa noastră sau lui nostru. Prin urmare, nu putem trage pe deşteptăciunea noastră. Experienţa atâ- concluzia că de acum încolo devenim tor credincioşi spirituali din trecut şi din nişte stane de piatră sau simple obiecte prezent confirmă cu tărie faptul că dacă de lemn, fără simţire sau gândire sau nu dăm fără milă morţii tot ce e sufletesc voinţă, ca şi când n-am mai avea voie în noi şi nu punem frâu acţiunii sufletului sau n-am mai putea folosi vreuna din nostru în orice moment, atunci slujirea funcţiile sufletului. Dimpotriv­ă, au rămas noastră va fi sufletească, şi nu duhovni- în viaţă toate mădularele trupului şi toate cească. Dacă asta se poate spune despre componentele sufletului, care trebuie anga- ei, at­unci ce să mai vorbim despre cei jate din plin în lucru. Abia de acum nespiritua­li, care nu vor să se predea încolo sunt ele înnoite, înviate şi ţinute Dom­nul­ui şi să-şi piardă viaţa sufle­tească? sub controlul Duhului Sfânt. Cheia succe- Tot ce ţine de viaţa noastră na­turală tre- sului stă în a desco­peri dacă facultăţile buie predat morţii, pentru ca să nu mai sufletului sunt reglementate de viaţa noas- depindem în nici un fel de ea, ci, prin tră naturală, sau de viaţa supranat­urală ce moarte să ajungem să nu mai ţinem cont sălăşluieşte în duhul nostru. Facultăţile de nici un sentiment, de nici un sprijin acestea rămân ca mai înainte. Ceea ce e omenesc, de nici o vedere, de nici o înţe- nou este faptul că puterea care le anima legere, ci să ne încredem în Dumnezeu odată a fost supusă morţii; Duhul Sfânt a în tăcere, aşteptând ca El să ne treacă de făcut acum ca ele să fie animate de pute- partea cealaltă a morţii, în minunata învi- rea supranaturală a lui Dumnezeu. ere a celor care posedă de acum o viaţă Să dezvoltăm puţin subiectul acesta. glorioasă. „Cel care-şi urăşte viaţa în Diferit­ele organe ale sufletului nostru îşi lumea aceasta o va păstra pentru viaţa continuă activitatea şi după ce a fost veşnică“. Su­fletul nostru nu este anihilat, supusă viaţa noastră naturală procesului ci, mai degrabă, trecând prin moarte, îi morţii. A ţintui pe cruce viaţa sufletului dă lui Dumnezeu prilejul de a ne trans- nu înseamnă deloc că de acum încolo mite viaţa Sa. Mare va fi pierderea cre- vom fi ciuntiţi în gândirea, emoţiile sau dinciosului care nu-şi pierde viaţa sufletu- voinţa noastră. Căci citim pe paginile lui său. Dar dacă pierde această viaţă, o Scripturii texte în care se vorbeşte despre va salva pentru veşnicie. gândul, intenţia, dorinţa, mulţumirea, dra- Să nu înţelegem greşit acest verset, gostea şi bucuria lui Dum­nezeu. Mai presupunând că mintea sau talentele noas- mult Biblia adesea consemnează faptul tre trebuie să rămână inactive. Domnul că Domnul Isus ,,a iubit“, „S-a bucur­at“, arată clar că prin pier­derea vieţii noastre „S-a întristat“, ba chiar se spune că „a noi o vom păstra pentru viaţa veşnică. plâns“. Iar când a fost în Grădina După cum expresia „pentru ca trupul Ghetsimane, se spune că „a făcut rugă- păcătos să poată fi nimicit“ (Rom. 6:6) ciuni şi cereri, cu strigăte mari şi lacrimi“.

Crucea şi sufletul 127 Aşadar, erau facultăţ­ile sufletului Său Într-adevăr, ne vine foarte greu să anihilate? Nicidecum! Vom deveni noi înţelegem de ce Dumnezeu, după ce ne-a persoane reci, încremenite? Nu, căci transmis viaţa Sa, ne cere acum să facem sufletul omului este expresia eului său. experienţa co-morţii cu Cristos, pentru ca În el îşi are sediul personalitatea omului viaţa Lui să învie şi în noi. Greu sau nu, şi prin el se exprimă aceasta. Dacă sufle- asta e legea de viaţă a lui Dumnezeu. Şi tul nu acceptă pu­tere de la viaţa spiritu- odată ce am ajuns în stăpânirea vieţii lui lui, atunci va trebuie să se alimenteze cu Dumnezeu, vom fi împuterniciţi să tre- puterea de a trăi din viaţa naturală a cem periodic prin moarte, continuând să sufletului. Întrunirea de funcţii numită ieşim apoi la suprafaţă vii pentru Domnul. suflet îşi continuă, prin urmare, activita- Astfel, mereu pierzându-ne viaţa sufletului tea, numai că sufletului trebuie să i se nostru, prin moarte, în continuu câştigăm, nege capacitatea de a fi principiu de într-o măsură tot mai mare şi mai slăvită, viaţă. Puterea aceea trebuie dată fără viaţa cea specială a lui Dum­nezeu, rezul- milă morţii, pentru ca puterea Duhului tată în urma învierii. Sfânt să opereze singură în toate Ţelul urmărit de Dumnezeu este să compartimen­tele sufletului, fără nici un treacă viaţa sufletului nostru prin moarte amestec din partea vieţii fireşti. în compania propriei Sale vieţi în noi; ori Iată, aici găsim acea viaţă nouă, rezul- de câte ori e înviată în noi viaţa Sa, în tată în urma învierii! Căci fără viaţa experienţa noastră de zi cu zi, şi sufletul supranaturală a lui Dumnezeu, nu poate nostru e înviat împreună cu El, făcând fi vorba de nici o înviere după moarte. roadă pentru veşnicie. Aceasta e una din Domnul Isus a putut trece prin moarte şi cele mai profunde lecţii din viaţa spiritu- totuşi să fie înviat apoi, deoarece în El ală. Numai Duhul Sfânt poate revela în locuia viaţa necreată a lui Dumnezeu. noi necesitarea morţii şi a învierii. Facă Viaţa aceasta nu poate fi distrusă, ci ea Duhul de descoperire să înţelegem cât de va ieşi mereu la suprafaţă, în gloria şi mult va suferi experienţa noastră spiritua- plinătatea învierii. Isus şi-a vărsat sufletul lă dacă nu ne urâm viaţa naturală şi n-o în moarte şi Şi-a dat duhul (în care se supunem morţii. Numai atunci când afla viaţa lui Dumnezeu) înapoi, în mâi- sufletul nostru, însoţit de viaţa lui nile lui Dumnezeu. Moartea Sa L-a eli- Dumnezeu, cea veşnic prezentă în noi, berat de viaţa sufletului Său, dec­lanşând trece prin moarte şi înviere vom putea o şi mai mare splendoare a vieţii spiritu- noi aduce roadă spirituală, pe care s-o ale a lui Dumnezeu. păstrăm pentru viaţa veşnică.

CAPITOLUL 5 CREDINCIOŞII SPIRITUALI ŞI SUFLETUL Despărţirea duhului de suflet deauna „iu­bitor de sine“. Doar atunci Am ajuns la capăt cu lunga noastră când vom detesta din adâncul inimii discuţie despre deosebirea dintre duh şi noastre viaţa noastră naturală, vom pu­tea, suflet şi dintre modul în care funcţio­nează în sfârşit, umbla călăuziţi cu adevărat de unul şi celălalt. Cre­dinciosul care-L caută Duhul Sfânt. Oare nu ne dăm seama că cu tot dinadinsul pe Dum­ne­zeu va trebuie o condiţie de bază a unei umblări spiritu- să fie deosebit de atent pentru a depista ale este de a ne teme de eul nostru şi de activitatea necontrolată a suflet­ului, dincolo înţelepciun­ea acestuia, bizuindu-ne, în de măsura pe care i-a stabilit-o Dumnezeu. schimb, cu totul pe Duhul? Sufletul se tot înalţă pe sine de atâta Războiul acesta dintre suflet şi duh se timp, încât în chestiunea consacrării a poartă tainic, dar veşnic în lăuntrul copii­ ajuns chiar să îndrăznească să-şi asume lor lui Dumnezeu. Sufletul caută să-şi sarcina de a realiza cu forţe proprii aceas- păstreze în con­tinuare autoritatea şi să se tă măreaţă lucrare, crezând c-o poate face mişte independent, în vreme ce duhul după voia lui Dumnezeu. Mulţi creştini caută să posede şi să stăpânească totul în sunt cu totul inconştienţi de lucrarea dras- vederea menţinerii autorităţii lui tică pe care trebuie s-o realizeze crucea Dumnezeu. Înainte de a-şi realiza duhul în viaţa lor, pentru ca în cele din urmă supremaţia, sufletul caută să ia condu­ să ne putem lepăda de puterea naturală a cerea în toate privinţele. Când un credin- vieţii. Ei nu cunosc realitatea faptului că cios va îngădui eului să-i fie stăpân în Duhul Sfânt locuieşte în ei, nici faptul că viaţă, chiar dacă cu gura va cere ca autoritatea Lui trebuie să cuprindă şi adu- Duhul Sfânt să-l ajute şi să-l binecuvânte- cerea tuturor gândurilor, a dorinţelor şi a ze în lucrarea sa, atunci lucrarea sa va da sentimentelor fiinţei sub controlul Duhului. greş şi nu va produce roada spirituală. Or, dacă nu apreciază cum se cuvine Creştinii nu pot să se aştepte să umble şi această luc­rare, Duhul Sfânt nu va putea să lucreze plăcuţi lui Dumnezeu, dacă nu realiza în ei tot ce doreşte să realizeze. şi-au zdrobit mai întâi viaţa sufletului, Cea mai mare ispită pentru sfântul sincer tăgăduindu-i în permanenţă autorita­tea şi şi plin de râvnă este de a se angaja în aruncând-o fără comentarii de prisos în slujba lui Dumnezeu cu forţele sale pro- praf. Dacă nu vom ţintui pe cruce, de prii, uitând că trebuie să aştepte, mai bună voie, una câte una, orice putere, degrabă, în smer­enie ca Duhul Sfânt să nerăbdare sau activi­tate a vieţii naturale şi dea şi voinţa, şi înfăptu­irea. nu vom veghea fără încetare, sufletul se Crucea Domnului Isus Cristos ne va agăţa de orice prilej de a reveni la cheamă să ne urâm viaţa naturală şi să cârmă. Motivul pentru care există atâtea căutăm prilejuri de a ne scăpa de ea, mai înfrângeri pe tărâm spiritual este faptul că degrabă decât de a o păstra. Domnul nu ne-am ocupat cu toată asprimea de vrea ca noi să jertfim eul propriu şi să acest sector al sufletului. Dacă viaţa sufle- ne predăm pe de-a-ntregul lucrării tului nu e înlăturată prin moarte, ci i se Duhului Sfânt. Dacă dorim să experimen- dă voie să se amestece cu duhul, credin- tăm o reînnoire a puterii şi călăuzirii cioşii vor avea parte de noi înfrângeri. Duhului Sfânt, va trebui să fim dispuşi Dacă umblarea noastră nu exprimă în de a ne da la moarte orice opinie, gând exclusivitate puterea lui Dumnezeu, ea va şi sforţare a sufletului. Şi Domnul vorbeş- fi înfrântă în curând de opiniile şi înţelep­ te în evang­helii despre problema urârii ciunea omului. sau iubirii vieţii eului. Sufletul e întot- Viaţa noastră naturală e un obstacol 128

Credincioşii spirituali şi sufletul 129 formida­bil în calea vieţii spirituale. locuieşte în noi ne învredniceşte să deo- Nefiind niciodată mulţumită doar cu sebim în experienţa de zi cu zi modul de Dumnezeu, ea adaugă mereu ceva la funcţionare şi exprimare a duhului ca Dumnezeu. Înainte de a fi atins eul, ceva dist­inct de funcţiile sufletului. Astfel, copiii lui Dumnezeu trăiesc prin extrem vom putea pricepe ce aparţine duhului şi de schimbătoarele senzaţii şi stimulări ale ce aparţine sufle­tului. sufletul­ui lor. De aceea manifestă ei acea Despărţirea acestor două elemente mai existenţă plină de urcuşuri şi coborâşuri. den­otă şi faptul că, prin colaborarea sa Deoarece permit energiilor lor sufleteşti liber cons­imţită, copilul lui Dum­nezeu va să se amestece cu ex­perienţele spirituale, putea urma o cale pur spirituală, neîm- căile lor sunt adesea nesta­tornice. Prin piedicată de suflet. Duhul Sfânt ne pre- urmare, ei nu sunt calificaţi de a-i condu- zintă la Evrei 4 lucrarea de mare preot a ce pe alţii. Puterea neînfrântă a sufletului Domnului Isus, explicându-ne re­laţia lor îi opreşte în permanenţă de a da noastră faţă de ea. Versetul 12 ne prezin- duhului locul central. În focul emoţiilor tă Cuvântul lui Dumnezeu viu şi activ, sufletului, duh­ul suferă mari pierderi de mai ascuţit decât orice sabie cu două libertate şi simţire. Bucuria şi întristarea tăişuri, străpungând până la despărţirea pot periclita puterea de stăpânire a cre- dintre suflet şi duh, dintre încheieturi şi dinciosului, făcând ravagii în conş­tiinţa de măduvă şi făcând distincţie între gân­ sine a credinciosului. Dacă mintea e prea durile şi intenţiile inimii. Iar versetul 13 activă, ea poate afecta şi tulbura liniştea continuă pe aceeaşi temă, informându-ne duhului. E bine să admirăm cunoştinţa că înai­ntea Lui nici o făptură nu e ascun- spirit­uală, dar dacă aceasta depăşeşte să, ci toţi sunt deschişi şi descoperiţi hotarele spir­ituale, rezultatul va fi doar ochilor Aceluia cu care avem de a face. litera, nu şi duhul. Aşa se explică de ce Aşadar, aceste texte ne spun cât de mult mulţi lucrători creştini, deşi predică cele Îşi împlineşte Domnul Isus lucrarea Sa mai frumoase adevăruri, prop­ovăduirea de Mare Preot cu privire la duhul şi lor e searbădă şi lipsită de viaţă. Mulţi sufletul nostru. Duhul Sfânt îl compară sfinţi care se silesc să aibă o umblare pe credincios cu o jertfă pe altar. În pe- mai spirituală împărtăşesc o soartă comu- rioada Vechiului Testam­ ent, când oamenii nă: viaţa le este plină de gemete, din îşi aduceau jertfa, o legau pe altar. Preotul pricina faptului că sufletul şi duhul nu venea apoi şi o omora cu un cuţit ascu- sunt una. Gândul, voinţa şi emoţiile sufle- ţit, despărţind-o în două şi tăind până la tului lor adesea se răscoală împ­otriva despărţirea dintre în­cheie­turi şi măduvă, duhului, refuzând să se lase că­lăuzite de expunând vederii tot ce fusese până acesta, recurgând la acţiuni independente, atunci ascuns de privirile omului. După care contravin nor­melor duhului. Viaţa aceea, jertfa era arsă în foc ca ofrandă din duhul lor va suferi negreşit în aseme- adusă lui Dum­nezeu. Duhul Sfânt între- nea cazuri. buinţează acest eveniment pentru a ilustra Când e prezentă în credincios o atare lucrarea Domnului Isus faţă de credin­ stare de lucruri, învăţătura de la Evrei cioşi şi experienţa credincioşilor în 4:12 capătă o semnificaţie deosebită. Căci Domnul. După cum jertfa de demult era Duhul Sfânt ne în­vaţă acolo cum să des- tăiată în două de cuţitul preotului, pentru părţim duhul de suflet pe planul expe- ca să se vadă încheie­turile şi măduva, tot rienţei practice. Despărţirea acestor două aşa şi Cuvântul lui Dumnezeu, mânuit de elemente nu e doar o chestiune de doctri­ Marele nostru Preot, Domnul Isus, des- nă, ci de viaţă şi umblare vitală a parte duhul şi sufletul credin­ciosului, pen- credinciosul­ui. Care e sensul ei esenţial? tru ca sufletul să nu mai afecteze duhul, Mai întâi textul ne spune că prin nici duhul să nu mai fie sub autoritatea Cuvântul Său, Duhul lui Dumne­zeu care sufletului, ci fiecare să-şi găsească locul

130 Omul spiritual, volumul I cuve­nit, fără confuzie şi fără amestec. anco­rare, în care predomină senzaţiile, şi După cum la început Cuvântul lui vom trece la o umblare profundă, fermă Dumnezeu acţionase asupra Creaţiei, des- şi spirituală. Nu­mai atunci vom căpăta părţind lumina de întuneric, tot aşa lucrea- odihnă. Viaţa sufletului nu ne va asigura ză el acum în noi, ca Sabie a Duhului, niciodată odihn­a de care avem nevoie. tăind până la despărţirea dintre duh şi Dar vă rog să observaţi că lucrul acesta suflet. De aici, rezultă că cea mai nobilă trebuie cunoscut pe planul experienţei; locuinţă a lui Dumnezeu – duhul nostru nu e de ajuns să înţelegem cu mintea, căci – este despărţită cu totul de do­rinţele asta ne va face şi mai sufleteşti. josnice ale sufle­tului nostru. Astfel noi Avem nevoie să dăm o atenţie deose- ajungem să apreciem faptul că duhul nos- bită ac­estei străpungeri şi des­părţiri. tru este locuinţa lui Dumn­ezeu-Duhul Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde atât în Sfânt şi că sufletul nostru cu toată ener- suflet, cât şi în duh, pentru a efectua des- gia sa va face negreşit voia lui Dumnezeu, părţirea celor două. Domn­ului Isus I s-a aşa cum este aceasta descoperită duhului străpuns la răstignire şi mâi­nile, şi picioa- omului de către Duhul Sfânt. Aici nu rele, şi coasta. Suntem noi dispuşi să mai e loc pentru vreo acţiune indepen- lăsăm crucea să lucreze în sufletul şi în dentă. duhul nostru? O sabie a străpuns sufletul După cum preotul din vechime despi- Mariei (Luca 2:35). Deşi „Fiul“ i-a fost ca jert­fa, tot aşa Marele nostru Preot dăruit de Dumnezeu, ei i s-a cerut să desparte astăzi sufletul nostru de duh. renunţe la El şi la toată auto­ritatea şi După cum cuţitul preo­tului era atât de cerinţele ei asupra Lui. Deşi sufletul ei ascuţit încât jertfa era tăiată în două, până tânjea să se lipească de El, Maria a tre- la despărţirea dintre încheieturi şi măduvă, buit să renunţe la afecţiu­nea ei naturală. tot aşa Cuvântul lui Dumnezeu, folosit în Despărţirea sufletului de duh înseamnă prezent de Domnul Isus, este mai pătrun- nu numai separarea lor, ci şi o desc­hidere zător decât orice sabie cu două tăişuri şi a suflet­ului însuşi. Întrucât duhul e învelit e în stare să despice până şi sufletul cel de suflet, el nu poate fi atins de Cuvântul mai intim legat de duh. vieţii, decât prin crăparea cochiliei. Cuvântul lui Dumnezeu este „viu“, Cuvântul crucii pătrunde apoi înăuntru şi căci are putere vie; este „activ, pentru că croieşte o cale de trecere prin suflet, pen- ştie cum să lucreze“; „mai ascuţit decât tru ca viaţa lui Dumnezeu să ajungă până orice sabie cu două tăişuri“, deoarece la duhul dinăuntru şi să-l elibereze din poate pătrunde până la nivelul duhului. robia în care era ţinut de carapacea sufle- Ceea ce a pătruns Cuvântul lui Dumne­ tului. După ce a primit semnul crucii, zeu este mult mai adânc decât sufletul; el sufletul poate să-şi ocupe acum locul ce i a ajuns până la partea cea mai lăuntrică a se cuvine, de supun­ere faţă de duh. Dar fiinţei: duhul. Cuvântul lui Dumnezeu îi dacă sufletul eşuează de a deveni „con- conduce pe copiii Lui la un tărâm mult ductă“ spre duh, atunci va deveni un lanţ mai profund decât cel al simplei simţiri; pentru acesta din urmă şi nu va mai îi duce pe tărâmul spiritului etern. Cei putea exista acord cu privire la nici un care doresc să fie statorniciţi în Dumnezeu lucru. Înainte ca duhul să-şi atingă locul treb­uie să cunoască sensul acestei pătrun- cuvenit de preemi­nenţă, el era mereu deri până la duh. Numai Duhul Sfânt ne contestat de suflet. În timp ce duhul se poate învăţa ce este viaţa sufletului şi ce luptă să câştige libertate şi stăpânire, e viaţa duhului. Numai după ce învăţăm puternica forţă a sufletului face eforturi să deosebim pe planul trăirii practice maxime de a suprima duh­ul. Numai după aceste două feluri de viaţă şi ajungem să ce crucea şi-a făcut lucrarea asupra vieţii ne însuşim valorile proprii lor, vom putea sufletului va putea fi duhul eliberat cu fi izbăviţi de o umblare uşoară, lipsită de adevărat. Dacă rămânem în necunoştinţă

Credincioşii spirituali şi sufletul 131 faţă de daunele produse de această lipsă Practica de acord dintre duh şi suflet sau nu sun- Am văzut adineaori cum va opera tem dispuşi să renunţăm la plăcerile unei Marele Preot dacă vom accepta crucea. umblări senzuale, puţine şanse vor fi în Acum ne vom ocupa de latura practică; acest caz de a face vreun progres spiritu- adică, de modul în care putem aj­unge la al. Cât vreme nu e ridicat asediul iniţiat experienţa de a-L vedea pe Domnul Isus de suflet, duhul nu poate fi eli­berat. despărţindu-ne sufletul de duh. Studiind atent învăţătura din acest (1) Cunoaşte mai întâi necesitatea de fragment al Scripturii, putem conchide că a ţi se despărţi duhul de suflet. Fără despărţirea duh­ului de suflet depinde de această cunoaşt­ere, nici o cerere nu va doi factori: crucea şi Cuvântul lui putea fi făcută. Creştinii trebuie să-I ceară Dumnezeu. Înainte ca preotul să poată Domnului să le arate grozăvia şi urâciu- folosi cuţitul, jertfa trebuia aşezată pe nea unei vieţi în care duhul e amestec­at altar. Altarul în Vechiul Testament cu sufletul, precum şi realitatea unei întruchi­pează crucea din Noul Tes­tament. umblări mai profunde cu Dumnezeu, care Credincioşii nu se pot aştepta ca Marele e în întregime spirituală şi neîntreruptă de lor Preot să în­trebuinţeze Sabia ascuţită a suflet. Ei trebuie să înţeleagă faptul că o lui Dumnezeu – Cuvântul Său – care viaţă amestecată este o viaţă frustrată. pătrunde până la despărţ­irea sufletului de (2) Cere să se facă despărţirea sufletu- duh, dacă ei nu au fost mai întâi dispuşi lui de duh. După cunoaştere, trebuie să să vină la cruce şi să accepte moar­tea ei. existe o dorinţă sinceră în inimă, o cerere Lovitura sabiei e întotdeauna precedată ca sufletul acesta, amestecat cu duhul, să de aşezarea pe altar. De unde rezultă că fie despărţit. Aici in­tervine rolul voinţei toţi cei care doresc să experimenteze des- umane. Dacă credincioşii vor prefera să părţirea sufle­tului de duh trebuie să răs- se bucure mai departe de ceea ce consi- pundă chemării pe care le-o face Domnul deră ei drept viaţa cea mai bună pentru de a veni la Calvar şi a se aşeza acolo ei şi nu vor dori să li se despartă sufletul pe altar, fără rezerve, predându-se Marelui de duh, Dumnezeu va respecta drepturile lor Preot, ca Acesta să despartă duhul de lor personale şi nu-i va forţa să aibă o suflet. Actul nostru de aşezare pe altar atare experienţă. repre­zintă darul nostru de bună voie, de (3) Predă-te concret. Dacă credincioşii o plăcută mireasmă, făcut lui Dumn­ezeu. dor­esc concret experienţa des­părţirii sufle- Noi trebuie să ne facem partea cu toată tului lor de duh, ei trebuie să se predea credincioşia şi să înc­redinţăm restul în pe ei înşişi pe altarul crucii în mod con- mâna îndurătorului şi cre­dinciosului nos- cret, specific. Ei tre­buie să fie gata să tru Mare Preot. Iar la vremea potrivită, accepte total orice consecinţă a operaţiei El ne va conduce la o completă crucii şi să se conformeze morţii exp­erienţă spirituală. Domnului. Înainte de a trăi despărţirea Noi trebuie să călcăm pe urmele sufletu­lui de duh, credincioşii trebuie să-şi Domnului nostru. Murind pe cruce, El aplece vo­inţa lor proprie fără încetare Şi-a turnat sufletul la moarte (Is. 53:12) spre Dumnezeu şi în mod activ să opte- dar duhul Şi l-a încredinţat lui Dumn­ezeu ze în favoarea acestei despic­ări. Apoi, în (Luca 23:46). Noi trebuie să facem acum timp ce Marele Preot va realiza această ceea ce a făcut El înainte. Dacă ne vom despărţire în ei, atitudinea inimii lor va turna cu adevărat viaţa sufletului şi vom trebui să fie de aşa natură, încât ei să nu încredinţa duhul nostru lui Dumnezeu, şi dorească să-şi oprească El mâna. noi vom cunoaşte puterea învierii şi ne (4) Rămâi tare pe Romani 6:11. Copiii vom bucura de o cale desăvârşită în glo- lui Dumnezeu trebuie să vegheze, ca nu ria învierii. cumva prin căutarea experienţei despărţirii sufletului de duh ei să recadă în păcat.

132 Omul spiritual, volumul I Nu uitaţi că această separare e clădită pe perarea noastră. Domnul nu va putea să-şi faptul că ei au murit faţă de păcat. De facă partea, dacă noi nu ne-o facem mai aici urmează că ei trebuie să menţină întâi pe-a noastră. Dar când ne facem zilnic atitudinea exemplificată prin Romani datoria, Marele nostru Preot desparte 6:11, considerându-se cu adevărat morţi duhul nostru de suflet cu Sabia ascuţită a faţă de păcat. În plus, ei trebuie să se Du­hului Său, în puterea crucii Sale. Tot bazeze şi pe Romani 6:12 şi să nu per- ce aparţine emoţiilor, senzaţ­iilor, minţii şi mită păcatului să domn­ească în trupurile energiilor natu­rale va fi separat de ceea lor muritoare. Atitudinea aceasta va depo- ce emană din duh, pentru ca să nu mai seda viaţa lor naturală de orice oportuni- rămână nici urmă de fuzion­are între cele tate de a păcătui prin trup. două. Ceea ce trebuie să facem noi este (5) Roagă-te şi studiază Biblia. să ne aşezăm pe altar, în vreme ce sarci- Creştinii treb­uie să cerceteze Biblia cu na despărţirii sufletului de duh cu cuţitul rugăciune şi medi­taţie. Ei trebuie să lase bine ascuţit este a Marelui nostru Preot. Cuvântul lui Dumnezeu să pătrundă Dacă ne vom preda pe de-a-ntregul cru- adânc în sufletele lor, ca să învredn­icească cii, Marele nostru Preot nu va întârzia purificarea vieţii lor naturale. Dacă vor să-Şi execute lucrarea de se­pa­rare a duhu- face cu adevărat ceea ce le va cere lui de suflet. Nu trebuie să ne facem griji Dumnezeu, viaţa sufletului lor nu va mai cu privire la partea Sa de respons­abilitate. fi în stare să-şi continue activitatea nestin- Văzând că ne-am în­deplinit cerinţa ce ne gherită. Acesta e sens­ul lui 1 Petru 1:22: revenea ca El să poată interveni, El va „după ce v-aţi curăţit suf­el ­tele prin ascul- proc­eda îndată la despărţirea sufletului de tarea de adevăr“. duh. (6) Poartă-ţi crucea zilnic. Pentru că Cei care şi-au dat seama de pericolul Domnul doreşte să despartă duhul nostru ameste­cării celor două elemente nu vor de suflet, El ne aşază cruci pe care să le mai putea rămâne nepăsători, ci vor căuta purtăm în treburile noastre de zi cu zi. A îndată ajutor. Dar, deşi drumul spre izbă- ne lua crucea zilnic, a ne lepăda de eul vire e deschis, el nu e lipsit de greutăţi. nostru întotdeauna şi a nu purta de grijă Credincioşii vor trebui să stă­ruie în rugă- firii vechi – nici măcar o clipă – şi a ni ciune, pentru ca să vadă limpede jalnica se arăta mereu de către Duhul Sfânt care stare în care se află şi să înţeleagă lucra- sunt ac­tivităţile sufletului în viaţa noastră rea Duhului Sfânt, cerin­ţele Sale şi faptul – aceasta e viaţa spirituală. Prin ascultare că locuieşte în lăuntrul lor. Ei trebuie să plină de credin­cioşie, vom fi conduşi la ştie taina şi realitatea Duhului Sfânt, care experienţa despărţirii sufletului de duh, locuieşte în ei. Dea Domnul ca ei să pentru ca să putem gusta real­itatea unei cinstească o prezenţă atât de sfântă; iar ei umblări spirituale curate. să fie atenţi să nu-L întristeze; să ştie că, (7) Trăieşte călăuzit de duhul. Aceasta în afară de păcat, ceea ce-L întristează e o condiţie nu numai pentru păstrarea cel mai mult şi le face lor înşişi cel mai noastră, ci şi pentru o distinctă separare mult rău este să umble şi să lucreze după între duhul şi sufletul nostru. Noi trebuie călăuzirea propriei lor vieţi. Primul păcat să căutăm să umblăm prin duhul nostru comis de om a fost să caute ceea ce este în toate privinţele, deosebind ce vine de bun, înţelept şi inte­lectual, potrivit cu ide- la duhul şi ce este de la suflet, hotărându- ile lor. Copiii lui Dumne­zeu de astăzi ne să urmăm pe primul şi să respingem adesea fac aceeaşi greşeală. Ei ar trebui ce vine de la al doilea. Învaţă să recu- să-şi dea seama că, întrucât au crezut în noşti modul de funcţionare a duhului şi Domnul şi Îl au acum pe Duhul Sfânt apoi urmează-l. locuind în ei, ei trebuie să-I dea Duhului Acestea sunt condiţiile pe care le avem completa autori­tate asupra sufletului lor. noi de îndeplinit. Duhul Sfânt cere coo- Sau credem cumva că, de vreme ce

Credincioşii spirituali şi sufletul 133 ne-am rugat şi L-am rugat pe Duhul Sfintei Sfintelor, oprind manifestarea sla- Sfânt să ne descopere gândul şi lucrarea vei Sale în Locul Sfânt. Prin urmare, Sa în noi, de-acum am făcut tot ce tre- oamenii din vremea aceea nu cunoşteau buia făcut? O atare presupunere nu e decât lucrurile din afara perdelei – cele adevărată; căci dacă nu vom da la moar- din Locul Sfânt. Doar prin credinţă te în mod concret, zilnic, viaţa noastră puteau ei percepe prezenţa lui naturală, împreună cu puterea, înţelep­ Dumnezeu. ciunea, eul şi senzaţiile ei şi dacă nu Perdeaua (catapeteasma) aceasta însă vom dori, în schimb, cu sinceritate în exista doar temporar. La ceasul rânduit, mintea şi în voinţa noastră să ascultăm şi când trupul Domnului Isus (realitatea pe să ne bizuim pe Duhul Sfânt, nu-L vom care o întruchipează perdeaua, Ev. 10:20) vedea făcându-şi lucrarea. a fost răstignit pe cruce, perdeaua s-a Copiii Domnului trebuie să înţeleagă rupt de sus până jos. Ceea ce separa faptul că despărţirea sufletului de duh o Sfânta Sfintelor de Locul Sfânt a fost face Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul atunci înlăturat. Nu a fost scopul lui Isus este chiar El Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu să locuiască permanent doar Dumnezeu; deci El face despărţi­rea. în Sfânta Sfintelor. Dimpotrivă, El a dorit Suntem noi dispuşi să lăsăm ca viaţa şi să-şi extindă prezenţa şi asupra Lo­cului lucrarea Lui isprăvită să stea între sufletul Sfânt. El aştepta doar ca lucrarea crucii şi duhul nostru? Suntem noi gata să să se isprăvească, căci numai crucea lăsăm ca viaţa Lui să ne umple duhul poate sfâşia perdeaua, permiţând slavei nostru atât de mult încât viaţa sufletului lui Dumnezeu să strălucească din Sfânta nostru să fie imobilizată? Biblia este Sfintelor. Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Dom­nul Astăzi Dumnezeu doreşte ca ai Săi să Isus Se foloseşte de învăţătura Bibliei se bucure de o atare experienţă ca cea pentru a despărţi sufletul de duhul nostru. din templu în lăuntrul duhului şi sufletu- Suntem noi dornici de a urma adevărul? lui lor. Pe măsură ce ei ascultă fără Suntem gata să facem ceea ce ne învaţă murmur de Duhul Sfânt, comu­niunea Scripturile? Putem noi să-L ascultăm pe dintre Sfânta Sfintelor şi Locul Sfânt Domnul potrivit cu învăţătura Scripturii, creşte tot mai mult, zi de zi, până când fără să lăsăm ca opiniile noastre proprii ei vor experimenta o mare schimbare. să aibă vreun rol? Considerăm noi oare Crucea este cea care efectuează ruperea autoritatea Bibliei drept o autoritate sufici- perde­lei; mai clar: crucea funcţionează în entă, fără să mai fie nevoie să căutăm aşa fel în viaţa credinc­iosului, încât el ajutor omenesc pentru ascultarea noastră? trăieşte la graniţa dintre sufletul şi duhul Noi trebuie să-L as­cultăm pe Domnul şi lui o experienţă similară sfâşierii cata­ tot ce ne învaţă El prin Cuvântul Său, petesmei din templu. Viaţa sa naturală dacă dorim să păşim pe adevărata cale renunţă la independenţa sa şi aşteaptă ca spirituală. Aceasta e Sabia ce taie până la viaţa duhului să-i asigure călăuzirea şi despărţirea sufletului nostru de duh. cele de trebuinţă pentru drum. Catapeteasma (perdeaua) a fost ruptă Sufletul sub controlul duhului în două, „de sus până jos“ (Marcu 15:38). Cam pe la începutul volumului de Asta nu poate fi decât lucrarea lui faţă am asemănat întreaga fiinţă – duh, Dumnezeu, şi nu a omului. Când lucrarea suflet şi trup – cu străvechiul templu crucii s-a terminat, Dumnezeu rupe per- iudaic, locuinţa pământească a lui deaua. Asta n-o poate realiza nici efortul Dumnezeu. Dumnezeu locuieşte în Sfânta nostru, nici tăria noastră, nici rugăminţile Sfintelor. O perdea o separă de Locul noastre. În mom­ entul în care crucea şi-a Sfânt. Această perdea pare să închidă înde­plinit sarcina, în clipa aceea cata­ gloria şi prezenţa lui Dumnezeu înăuntrul peteasma e sfâş­iată. Prin urmare, să ne

134 Omul spiritual, volumul I reînnoim con­sacrarea şi să ne aducem pe opereze liber în noi, vom descoperi că noi înşine jertfă lui Dumnezeu fără nici ceea ce a lăsat sufletul de bună voie nu un fel de rezerve. Să fim gata să dăm la e decât o fracţiune din belşugul mult mai moarte viaţa sufletului nostru, pentru ca mare pe care îl câştigă: ce era mort Domn­ul, Care loc­uieşte în Sfânta Sfintelor, rodeşte acum, iar ceea ce era pierdut este să-Şi ducă la capăt lucrarea. Dacă El va păstrat acum pentru viaţă veşnică. Când observa cum crucea şi-a făcut temeinic sufletul nostru e adus sub frâiele duhului, lucrarea în noi, Domnul va int­egra Sfânta el va trece printr-o imensă schimbare. Sfintelor din noi cu Locul Sfânt din fiinţa Înainte părea nefolositor şi pierdut pentru noastră, aşa cum odin­ioară a sfâşiat per­ cauza lui Dumnezeu, deoarece era folos­it deaua prin puterea Sa, pentru ca Duhul pentru satisfacerea eului şi se mişca Lui Sfânt să poată să se reverse în afară indepen­dent; însă după ce şi-a făcut cru- din trupul Său slăvit. cea lucrarea, Dumnezeu a câştigat sufletul Astfel, slava din interiorul adăpostului nostru, chiar dacă pentru om el pare Celui Preaînalt va inunda viaţa zilnică a zdrobit. Căci noi devenim ca ,,aceia care simţurilor noastre. Toată umb­larea şi au credinţă pentru mântuirea sufletului“ lucrarea noastră în Locul Sfânt va fi sfin- (Ev. 10:39). Asta e mult mai profund ţită în gloria Sfintei Sfint­elor. Cum este decât ceea ce înţelegeam noi prin terme- duhul nostru, aşa va fi şi sufletul nostru nul „mântuit“, deo­arece ne îndreaptă pe – umplut, locuit şi controlat de Duhul calea cea mai directă către viaţă. Întrucât Sfânt al lui Dumnezeu. Mintea noastră, am învăţat să nu mai um­blăm prin sim- emoţiile noastre şi voinţa noastră vor fi ţuri şi prin vedere, acum suntem în stare umplute de El. Ceea ce am susţinut prin să salvăm viaţa noastră prin credinţă, credinţă în duhul nostru vom ajunge adu­când-o la slujirea şi slă­virea lui acum să cunoaştem şi la nivelul expe- Dumnezeu. ,,...primiţi cu blândeţe rienţei, în sufletul nostru – că ni­mic nu Cuvântul sădit în voi, care vă poate mân- lipseşte, nimic nu e pierdut. Ce viaţă tui sufletele“ (Iacov 1:21). Pe măsură ce binecuvântată e aceasta! „Şi slava e sădit Cuvântul lui Dum­nezeu, noi pri- Domnului a umplut templul. Şi preoţii mim natura lui nouă în noi şi suntem n-au putut intra în casa Dom­nului, din astfel învredniciţi să aducem roadă. Noi pricina faptului că slava Domn­ului umplea căpătăm viaţa Cuvântului din Cuvântul casa Domnului“ (2 Cron. 7:1-2). Oricât vieţii. Deşi organ­ele sufletului rămân, de frumoase ar fi acti­vităţile sluj­bei preo- aceste organe nu mai funcţio­nează prin ţeşti în Locul Sfânt, toate încetează în puterea lui; mai degrabă, ele operează slăvita lumină a lui Dumnezeu. De aici prin puterea Cuvântului lui Dumnez­eu. totul e guvernat de slava Sa. Nu mai e Aceasta înseamnă „mântuirea sufletelor adorată activita­tea animalică. voastre“ (1 Petru 1:9). Asta ne conduce la celălalt aspect, la Nervii umani sunt destul de sensibili fel de important, al despărţirii duhului de şi răsp­und uşor la stimuli din afară. suflet. În ce priveşte influenţa sufletului şi Cuvinte, ma­niere, mediul înconjurător şi controlul duhul­ui, lucrarea crucii realizea- sentimentele – toate acestea ne a­fectează ză despărţirea dintre cele două; dar în ce profund. Mintea noastră se angajează în priveşte umplerea şi ref­acerea rolului de atâtea gânduri, planuri şi închipuiri, încât conducător al duhului, crucea lucrează în ajungem curând la o stare de confuzie. sensul convingerii sufletului de a renunţa Voinţa noastră se agită să înfăptuiască la independenţa sa, pentru ca astfel să fie multe lucrări potrivit cu diversele noastre complet împăcat cu duhul. Credincioşii dor­inţe. Nici unul din organele sufletului treb­uie să caute să experimenteze această nostru nu ne poate da pacea. Luate indi- unitate a duhului şi a sufletului. Dacă vidual sau colect­iv, ele ne tulbură, ne vom permite cru­cii şi Duhului Sfânt să zăpăcesc şi ne poartă de colo-colo. Doar

Credincioşii spirituali şi sufletul 135 atunci când sufletul nostru se află în Dumnezeu în toate lucrurile. mâna duhului nostru, vom fi eliberaţi de Un suflet aflat sub conducerea Du­hului asemenea tulburări. Domnul Isus ne Sfânt nu se va îngrijora nicioda­tă pentru imploră: ,,Luaţi jugul Meu asupra voastră sine. „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voas- şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând tră [în original: «pentru sufletul vos­tru»]“ şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă (Mat. 6:25) Acum noi cău­tăm mai întâi pentru sufletele voastre“ (Mat. 11:29). împărăţia lui Dumnezeu şi neprih­ănirea Dacă ne vom preda Domnului şi vom Lui, pentru că noi credem că Dumnezeu lua asupra noastră jugul Său, urmându-L va asigura cele necesare traiului zilnic: O pe El, sufletul nostru nu va mai fi neplă- dată atins de cruce prin Duhul Sfânt, cut surprins sau tulburat. Dacă vom învă- sufletul nu mai e în stare să se îngrijoreze ţa de la El, observând cum, atunci când pentru sine. În vreme ce con­ştiinţa de sine a fost dispreţuit de oameni, El a conti- este modul primordial de exprimare al nuat să asculte de voia lui Dumnezeu, şi sufletului, credincioşilor nu le este frică să nu de voia Sa proprie, sufletul nostru se se piardă pe ei înşişi în Dumnezeu; de va întoarce la o stare de pace şi linişte. aici, urmează că se pot încrede în Motivul pentru care avem dureri în inimă Dumnezeu pe deplin. Orice lu­crare a constă în faptul că nu suntem dispuşi să sufletului, inclusiv iub­irea de sine, căutarea fim trataţi cum a fost tratat şi Domnul intereselor proprii, org­oliul, a fost eliminată nostru şi pentru că ne este lehamite să atât de complet, încât cred­incioşii nu mai ne supu­nem voinţei şi ordinii lui sunt egocentrici. Dumnezeu. Dacă am preda morţii energi- Întrucât crucea şi-a făcut lucrarea, nu ile noastre naturale şi am capitula în faţa mai facem de zor planuri pentru noi înşi- Dom­nului, sufletul nostru, deşi atât de ne. În loc să fim munciţi de îngrijorare, sensibil, ar găsi odihnă în Domnul şi nu de acum ne putem odihni, căutând împă- i-ar mai veni atât de greu să-L recunoas- răţia şi neprihănirea lui Dumnezeu. Ştim că. că dacă purtăm de grijă gri­jilor lui Sufletul care intră sub autoritatea Dumnezeu, şi Dumnezeu va purta de Duhului Sfânt este un suflet odihnit. grijă grijilor noastre. Odată ne minunam Cândva zumzăiam de activitate, acum ne de minuni, acum însă trăim prin încredem în Domnul. Cândva ne frămân- Dumnezeul minunilor şi cunoaştem la tam că nu putem face de ajuns, astăzi nivel de experienţă felul minunat în care suntem ca un copil la sânul mamei. Dumnezeu ne poartă de grijă în orice Cândva întreţineam o mulţime de gânduri nevoie. Toate acestea decurg cât se poate şi ambiţii, astăzi voia lui Dumnezeu ne de natural, deoarece puterea lui Dumnezeu este cea mai bună şi ne odihnim în El. ne sprijină. Grijile acestei vieţi sunt de Ascultând de Domnul în totul, ne bucu- acum lucruri foarte mărunte în viaţa răm din toată inima. Cu totala consacrare noastră zilnică. vine şi pacea de­săvârşită. ,,Ca robi ai lui „De aceea, cei care suferă după voia Cristos, făcând voia lui Dumnezeu din lui Dumnezeu să facă binele şi să-şi suflet (Ef. 6:6, ediţia Darby). Noi nu ne încredinţeze sufletele credinciosului biz­uim pe suflet când vrem să înfăptuim Creator“ (1 Petru 4:19). Mulţi oameni Îl voia lui Dumnezeu, dar facem voia lui cunosc pe Dumnezeu ca şi Creator, dar din suflet, adică din toată inima. Sufletul nu ca Tată; credincioşii însă trebuie să-L care odată se răscula împotriva dorinţei experimenteze nu numai ca Tată, ci şi ca lui Dumnezeu este acum pe de-a-ntre­gul şi Creator. În această calitate din urmă, predat Lui, prin operaţia crucii. Ceea ce Dumnezeu ne dezvăluie puterea Sa. Prin îşi făcea voia proprie sau încerca să facă ac­easta vom înţelege şi vom recunoaşte voia lui Dumnezeu după propriile sale că întregul univers este, de fapt, în mâna idei este acum o singură inimă cu Sa. Odinioară era greu pentru noi să cre-

136 Omul spiritual, volumul I dem ideea potrivit căreia lucrurile din dacă va fi nevoie. El îşi va putea da viaţa lume nu se pot mişca împotriva voinţei pentru fratele său, dacă se iveşte nevoia, Sale; dar acum ştim că orice element din deoarece în zilele obişnuite el a învăţat univers – fie uman, fie natural sau supra- cum să se lepede de sine în permanenţă natural – se află sub privirea Lui atentă şi nu şi-a căutat drepturile sale sau con- şi îşi desfăşoară activitatea ordonată de fortul propriu, ci şi-a vărsat sufletul pentru El. Acum recunoaştem că toate lucrurile fraţi. Adevărata dragoste faţă de Domnul ne parvin prin ordinea Sa sau prin permi- şi faţă de fraţi se naşte din lipsa oricărei siunea Sa. Un suflet guvernat de Duhul iubiri pentru sine. El „m-a iubit“ şi „S-a Sfânt este un suflet care se încrede! dat pe Sine pentru mine“ (Gal. 2:20). Sufletul nostru ar trebui să-L do­rească Dragostea izvorăşte din lep­ădarea de sine. pe Domnul în aceeaşi măsură în care se Vărs­area de sânge este sursa binecuvântă- încrede în El. „Sufletul meu se alipeşte rii. de Tine“ (Ps. 63:8). Nu mai îndrăznim să O asemenea viaţă este într-adevăr una fim independenţi de Dumnezeu, nici nu de propăşire, după cum este scris: „sufle- mai îndrăznim să-I slujim Domnului după tul tău propăşeşte“ (3 Ioan 2, ediţia ideile sufletului. Mai degrabă, astăzi Îl Darby). Această propăşire nu se naşte din urmăm cu frică şi cutremur şi ne ţinem ceea ce a agonisit eul, ci din ceea ce a aproape de El. Sufletul nostru se alipeşte abandonat eul. Un suflet pierdut nu e o cu totul de Domnul. Nu mai avem ac- viaţă pierdută, căci sufletul se pierde în ţiuni inde­pendente, ci ne predăm cu totul Dumnezeu. Viaţa sufletului este egoistă Lui. Şi asta nu din obligaţie, ci de bună şi, prin urmare, ne leagă. Dar sufletul voie. Ceea ce vom urî de acum încolo va care a învăţat să renunţe se va odihni în fi viaţa noastră; dar Cel pe care Îl vom nemărginirea vieţii lui Dumnezeu. Aceasta iubi cu toată inima va fi Domnul. înseamnă libertate, aceasta e propăşire. Cu Asemenea persoane nu pot să nu stri- cât ne pierdem mai mult, cu atât câşti- ge împ­reună cu Maria: „Sufletul meu găm mai mult. Averile noastre nu se preamăreşte pe Domnul“ (Luca 1:4b). Nu măsoară după cât de mult prim­ im, ci mai e nici o im­portanţă de sine, nici în după cât de mult dăm. Ce rodnică e public, nici în particu­lar. Aceşti cred­incioşi această viaţă! recunosc faptul că in­competenţa lor şi A da uitării viaţa sufletului nu e însă singura dorinţă este de a-L pream­ ări pe aşa de uşor ca izbăvirea de păcat. Întrucât Domnul cu smerenie din inimă. Ei nu e viaţa noastră, şi alegerea e a noastră – mai vor să-L jefuiască pe Domnul de dacă e să trăim zilnic, prin viaţa noastră, slava Sa, ci să-L preamărească în suflete- sau prin viaţa lui Dumnezeu. Crucea tre- le lor. Căci dacă Domnul nu e preamărit buie purtată cu credin­cioşie şi trebuie în suflet, nicăieri nu e prea­mărit! purtată cu tot mai multă cred­incioşie. Să Numai unii ca aceştia îşi vor socoti ne uităm ţintă la Domnul Isus, Care „a viaţa [în original: „sufletul“] ca fiind fără îndurat crucea, dispreţuind ruşinea“; ,,gân- nici o valoare (Fapte 20:24) şi îşi vor diţi-vă la El... ca să nu cădeţi sleiţi de putea da viaţa [în origin­al: „sufletul“] oboseală şi să [nu] leşinaţi în sufletele pentru fraţi (1 Ioan 3:16). Căci dacă nu voastre“ (Evr. 12:2-3, ediţia American este abandonată dragostea de sine, cre­ Standard Vers­ion). Al­ergarea care ne stă dinciosul mereu se va da înapoi, când va înainte nu e alta decât aceea de a dispre- trebui să-şi ia crucea pentru Cristos. Cel ţui ruşinea şi a îndura crucea. care trăieşte o viaţă de martir şi este dis- ,,Binecuvântează pe Domnul, o, suflete pus să-şi ţintuiască eul pe cruce va fi în al meu; şi tot ce e în mine să binecuvân- stare să şi moară o moarte de martir, teze numele Lui sfânt!“ (Ps. 103:1)

Omul spiritual Volumul II

Cuprins VOLUMUL II 137 139 PARTEA A PATRA – DUHUL 139 1 Duhul Sfânt şi duhul credinciosului 145 2 Un om spiritual 155 3 Lucrarea spirituală 166 4 Rugăciunea şi lupta spirituală 177 PARTEA A CINCEA – O ANALIZĂ A DUHULUI 189 1 Intuiţia 202 2 Comuniunea 217 3 Conştiinţa 227 239 PARTEA A ŞASEA – UMBLAREA 245 DUPĂ ÎNDEMNURILE DUHULUI 255 1 Pericolele vieţii spirituale 264 2 Legile duhului 271 3 Principiul minţii venind în ajutorul duhului 279 4 Normalitatea duhului 289 PARTEA A ŞAPTEA – ANALIZA SUFLETULUI: EMOŢIILE 1 Credinciosul şi emoţiile 2 Afecţiunea 3 Dorinţa 4 O viaţă stăpânită simţuri 5 O viaţă de credinţă 138

PARTEA A PATRA DUHUL 1. Duhul Sfânt şi duhul credinciosu- lui 2. Un om spiritual 3. Lucrarea spirituală 4. Rugăciunea şi lupta spirituală CAPITOLUL 1 DUHUL SFÂNT ŞI DUHUL CREDINCIOSULUI Credincioşii de astăzi duc o mare lipsă organ. Prin ur­mare, ei nu mai recunosc de cun­oştinţe privitoare la existenţa şi deloc prezenţa duhul­ui amorţit din ei. Pe modul de fun­cţionare a duhului omenesc. de altă parte, ei sunt foarte conştienţi de Mulţi nici nu ştiu că, pe lângă mintea, puternicele senzaţii ale sufletului. Ac­eastă emoţiile şi voinţa lor, mai au şi un duh. stare nedorită de lucruri continuă chiar şi Chiar atunci când au auzit de acest duh, după naşterea din nou. De aceea umblă mulţi creştini fie consideră mintea, emo­ cre­dincioşii uneori sub călăuzirea duhului, ţiile şi voinţa lor drept duhul din ei, fie, iar alt­eori sub aceea a firii vechi, cu toate pur şi simplu, mărturisesc că nu ştiu că ei au primit viaţă spirituală şi au expe­ unde se află duhul. O asemenea ignoran­ rimentat, într-o anumită măsură, biruinţa ţă afectează enorm cooperar­ea lor cu asupra lucrurilor firii. A nu fi conştient Dumnezeu, stăpânirea asupra eului şi răz­ de cerinţele, mişcarea, aprov­izionarea, boiul împotriva lui Satan – la a căror simţirea şi direcţia duhului va duce auto­ bună funcţionare e nevoie de participarea mat la o îngrădire a vieţii duhului, permi­ duhului. ţându-i-se astfel vieţii naturale a sufletului Este absolut necesar ca credincioşii să să facă ce doreşte şi să domine conduita recu­noască existenţa duhului din ei – care cuiva. Problema e cu mult mai gravă este mai mult decât gândirea, cunoştinţa decât îşi dau seama majoritatea credincio­ sau imaginaţia minţii; e ceva care depă­ şilor. Din pricina ignoranţei lor cu privire şeşte simţurile, senza­ţiile şi plăcerea pro­ la modul de funcţionare a duhului, cei dusă de emoţii, şi nu se poate confunda care doresc cu adevărat să aibă o expe- cu dorinţele, deciziile şi acţiunea vo­inţei. rienţă mai profundă, după ce au biruit Această componentă a fiinţei umane este mai întâi păcat­ul din viaţa lor, vor cădea mult mai profundă decât facultăţile aces­ destul de uşor în rătăcirea de a căuta aşa- tea. Copiii lui Dumnezeu nu numai că numitele cunoş­tinţe „spirituale“ din Biblie posedă un duh, dar mai trebuie să şi doar cu ajutorul minţii lor sau vor dori să înţeleagă cum func­ţionează acest organ – simtă fizic prezenţa Domnului în însuşi sensibilitatea lui, luc­rarea, puterea şi legile trupul lor sau vor lucra cu râvnă pentru sale. Numai în felul acesta vor putea ei Domnul mânaţi numai de puterea voinţei umbla potrivit călăuzirii duhului, şi nu lor. Aceştia vor fi amăgiţi să-şi supra­ după îndemnurile sufletului sau ale firii estimeze experienţele lor sufleteşti, căzând lor pământeşti. ast­fel în ispita de a se considera pe ei Duhul şi sufletul celor nenăscuţi din înşişi drept oameni foarte duh­ovniceşti. nou au fuzionat, fiind acum un singur Viaţa sufletului lor este astfel supraali­ 139

140 Omul spiritual, volumul II mentată. Ei devin atât de subiectivi, încât renaşterea duhului este absolut necesară. toate experienţele lor şi le vor considera Numai Fiul lui Dumnezeu ne poate rea­ drept incontestabil spirituale. Prin urm­ are, duce la starea de părtăşie cu Dumne­zeu, ei vor înceta de a mai face progres spiri­ căci El Şi-a vărsat sângele ca să ne cură­ tual adevărat. Din această pricină, copiii ţească de păcate şi să ne dea viaţă nouă. lui Dumnezeu trebuie să fie foarte smeriţi De îndată ce păcătosul crede în înaintea Lui şi să-şi dea toate silinţele să Domnul Isus, el este născut din nou. cunoască în­văţăturile Bibliei şi tot ce are Dumnezeu îi dăruieşte viaţa Sa necreată, ea de spus despre funcţionarea duhului pentru ca duhul omului să poată fi înviat. sub înrâurirea Duhului Sfânt, pentru ca să Regenerarea unui păcătos se petrece în poată umbla călăuziţi de duhul lor. duhul său. Lucrarea lui Dumnezeu începe întotdeauna dinăuntrul omului, de la cen­ Regenerarea omului tru spre circumferinţă. Câtă deosebire faţă De ce trebuie să se nască un păcătos de lucrarea lui Satan, care operează din din nou? De ce trebuie să se nască de exterior spre interior! Scopul lui sus? De ce trebuie să existe o regenerare Dumnezeu este mai întâi de a reînnoi a duhului? Pentru că omul este un duh duhul întunecat al omului, dându-i viaţă, căzut. Or, un duh căzut trebuie să se re- pentru că aici, în duhul omului, a conce­ nască, pentru a deveni iarăşi nou. După put Dumnezeu de la început să primească cum Satan este un duh căzut, tot aşa este omul viaţa Sa şi să comunice cu El. şi omul, numai că el are trup. Căderea Apoi planul lui Dumnezeu este de a face lui Satan a avut loc înaintea căderii omu­ ca lucrarea să se extindă de la duh spre lui. Prin urmare, putem învăţa ceva din sufletul şi trupul omului. prăbuşirea lui Satan. EI a fost creat ca Această regenerare îi dă omului un duh duh, pentru ca să poată avea comuni­care nou şi-l învie pe cel vechi. „Un duh nou directă cu Dumnezeu. Dar Satan a căzut voi pune în voi“ – „Ce e născut din Duhul şi a devenit capul oştirilor întunericului. este duh“ (Ez. 36:26; Ioan 3:6). „Duhul“ Acum el e despărţit de Dumnezeu şi de din pasajele acestea se referă la viaţa lui orice faptă bună şi evlavioasă. Asta nu Dumnezeu turnată în om, şi nu la vreun înseamnă însă că Satan nu mai există. lucru pe care să-l fi avut noi de la început. Căderea lui nu i-a răpit decât poziţia şi Este un dar pe care ni-l dă Dumnezeu la relaţia specială pe care o avea cu regenerarea noastră. Această viaţă nouă Dumnezeu. Tot aşa şi omul, în căderea (sau acest duh nou) aparţine lui Dumnezeu lui, s-a cufundat în întuneric şi despărţire (2 Pet. 1:4) şi des­pre acesta se spune că de Dumnez­eu. Duhul omului există şi „nu poate păcătui“ (1 Ioan 3:9); dar duhul acum, dar e desp­ărţit de Dumnezeu şi nu nostru, deşi înviat, încă mai poate fi întinat are puterea de a comu­nica cu El, nepu­ (2 Cor. 7:1) şi mai are nevoie să fie sfinţit tând să stăp­ânească. Spirituali­ceşte vor­ (1 Tes. 5:23). bind, omul este mort. Totuşi, după cum Când viaţa lui Dumnezeu (care poate spiritul arhanghelului păcătos va exista fi numit­ă şi Duhul Său) pătrunde în întotdeauna, tot aşa şi duhul omului păcă­ duhul uman, acesta din urmă este trezit tos îşi va continua existenţa. Întrucât el din starea lui de letargie; ceea ce era are trup, căd­erea l-a făcut să devină un odată „înstrăinat de viaţa lui Dumnezeu“ om al firii vechi (Gen. 6:3). Nici o religie (Ef. 4:18) este acum readus la viaţ­ă. Prin din lume, nici o etică, nici o cultură şi urmare, „deşi trupurile voastre sunt moar­ nici o lege nu poate ameliora acest duh te din pricina păcatului, duhurile voastre uman căzut. Omul s-a coborât la nive­lul sunt vii din pricina neprihănirii (Rom. cărnii şi acum nu mai are nimic în el 8:10). Ceea ce primim în Adam este un însuşi care să-l poată readuce la starea duh, ce devine mort. Ceea ce primim în spirituală. De aceea, regenerarea sau Cristos la naşterea din nou este atât duhul

Duhul Sfânt şi duhul credinciosului 141 mort, pe care Dumnezeu îl învie, cât şi dar Duhul Sfânt îi ad­ministrează omului duhul nou, provenit din însăşi viaţa lui realizările ei. Crucea ne acordă poziţia; Dumnezeu – duh pe care Adam nu l-a Duhul Sfânt ne dă experienţa. Crucea ne avut! aduce realitatea lui Dumnezeu; Du­hul În Biblie viaţa lui Dumnezeu este Sfânt ne aduce demonstraţia acelei rea­ adesea numită „viaţă veşnică“. În greacă lităţi. Lucrarea crucii creează o poziţie şi cuvântul ,,viaţă“ de aici este zoe, desem­ realizează o salvare prin care păcătoşii nând o formă superioară a vieţii sau o pot fi mântuiţi. Nici­odată Duhul Sfânt nu viaţă a duhului. Iată dar ce primeşte fie­ acţionează independent de cruce; fără de care creştin la naşterea din nou. Care e cruce Duhul Sfânt nu are temeiul cores­ modul de funcţionare a acestei vieţi? punzător de pe baza căruia să opereze; ,,Aceasta este viaţa veşnică“, s-a rugat fără Duhul Sfânt lucrarea crucii este Isus Tatălui Său, „pentru ca ei să Te moartă, adică nu va produce nici un efect cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu asupra oamenilor, deşi ea este plină de adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care Tu efect înaintea lui Dumnezeu. L-ai trimis“ (Ioan 17:3). Viaţa veş­nică Dacă crucea este aceea care realizează înseamnă mai mult decât binecuvântarea înt­reaga lucrare de mântuire, în schimb viitoare, de care vor avea parte credincio­ Duhul Sfânt este Cel care operează dir­ect şii; ea mai este şi un fel de înzestrare, de asupra oame­nilor, ca să-i aducă la mân­ capacitate spirituală, fără de care nimeni tuire. De unde Biblia caracterizează lucra­ nu-L poate cun­oaşte pe Dumnezeu sau rea regenerării noastre drept lucrarea pe Domnul Isus. O asemenea cunoaştere Duhului Sfânt: „ceea ce e născut din intuitivă a Dom­nului se capătă numai de Duhul este duh“ (Ioan 3:6). Domnul Isus către cei care au primit viaţa lui explică mai departe că un om regenerat Dumnezeu. Având sâmburele naturii lui este „oric­ine e născut din Duhul“ (v. 8). Dumn­ezeu în lăuntrul lui, un om va Credincioşii sunt născuţi din nou pentru creşte şi va putea ajunge, în cele din că Duhul Sfânt aplică asupra lor lucrarea urmă, un om spiritual. crucii şi transmite duhului lor viaţa lui Scopul urmărit de Dumnezeu într-un Dumnezeu. El nu e altul decât Executorul om re­generat este ca acel om, prin duhul vieţii lui Dumnez­eu. „Noi trăim prin lui, să se descotorosească de tot ce aparţi- Duhul“ (Gal. 5:25). Dacă însă toate ne vechii crea­ ţii, deoarece în acest duh cu­noştinţele omului sunt dobândite numai regenerat se află toate lucrările lui prin crei­erul său, fără ca Duhul Sfânt să-i Dumnezeu cu privire la el. regenereze duhul, atunci cunoştinţele sale nu-i vor fi de absolut nici un folos. Dacă Duhul Sfânt şi regenerarea credinţa lui se ba­zează pe înţelepciunea Când e regenerat, duhul omului învie omenească şi nu pe put­erea lui prin pătrunderea vieţii lui Dumnezeu în Dumnezeu, atunci omul respectiv nu a el. Duhul Sfânt este principalul factor cunoscut decât o exaltare a sufletului său, care declanşează această lucrare. El con­ care nu va ţine mult, căci persoana vinge lumea de păcat, de neprihănire şi respectivă nu este născută din nou. de judecată (Ioan 16:8). El pregăteşte Regenerarea însă e partea tu­turor celor inimile oamenilor pentru a crede în care cred în inima lor (Rom. 10:10). Domnul Isus ca Mântuitor. Lucrarea cru­ Pe lângă faptul că Ie dăruieşte credin­ cii a fost împlinită de Domnul Isus, dar cioşilor viaţă atunci când sunt regene­raţi, Duhului Sfânt îi revine sarcina de a apli­ Duhul Sfânt mai face o lucrare: ră­mâne ca lucrarea ac­easta isprăvită inimii păcă­ în ei. Ce trist e că adesea uităm lucrul tosului. Noi treb­uie să cunoaştem relaţia acesta! „Vă voi da o inimă nouă şi voi dintre crucea lui Cristos şi aplicarea ei de pune un duh nou în voi... şi voi pune către Duhul Sfânt. Crucea realizează totul, Duhul Meu în voi“ (Ez. 36:26-27).

142 Omul spiritual, volumul II Ob­servaţi că imediat după cuvintele „voi aşa, prezenţa nec­urmată a Duhului Sfânt pune un duh nou în voi“ urmează cuvinte­ este veşnic neschim­bată. Puţini sunt aceia le „şi voi pune Duhul Meu în voi“. Prima care cunosc că au fost născuţi din nou şi afirmaţie înseamnă că credincioşii vor că acum posedă o viaţă nouă; dar şi mai primi un duh nou prin reînn­oirea duhului puţini sunt cei ce ştiu că, din clipa în lor amorţit, datorită pătrunderii vieţii. A care au crezut în Domnul Isus, au deja doua afirmaţie se referă la locuirea prezenţa necurmată a Duhului Sfânt în ei, Duhului Sfânt în acel duh reînnoit. La care să le fie şi energie, şi călăuză, şi naşterea din nou credincioşii nu obţin Domn. Tocmai din aceast­ă cauză mulţi doar un duh nou, ci şi prezenţa Duhului creştini tineri înaintează atât de anevoios Sfânt în ei. Ce jalnic e că aşa de puţini pe cărarea credinţei şi nu par să facă nici înţeleg procesul înnoirii duhului lor dar şi un progres. Această tristă stare de lucruri rămânerea Duhului Sfânt în noul lor duh! reflectă fie nepricepere din partea Creştinii nu trebuie să aştepte ani de zile conducătoril­or lor, fie lipsă de credinţă după ce au fost mântuiţi şi abia apoi, din partea tinerilor credincioşi. Atâta timp dintr-o dată, să se trezească şi să-L caute cât slujitorii lui Dumnez­eu nu îşi vor pe Duhul Sfânt, deoarece ei au prezenţa învinge prejudecata, care susţine că „pre­ Lui in ei, necurmat; nu doar într-o vizită, zenţa necurmată a Duhului Sfânt e numai ci locuieşte în ei din clipa în care sunt pentru cei spirituali“, ei nu vor putea fi salvaţi. Apostolul ne îndeamnă în felul de nici un folos în a-i conduce pe alţii la acesta: „Nu întristaţi pe Duhul Sfânt al o viaţă cât de cât spirituală. lui Dumnezeu, în Care aţi fost pecetluiţi Lucrarea regeneratoare a Duhului lui pentru ziua răscumpă­rării“ (Ef. 4:30). Dumn­ezeu cuprinde mai mult decât nevo­ Folosirea cuvântului „a înt­rista“ în loc de ia de a ne convinge de păcat şi a ne „a supăra“ relevă dragostea Duhului Sfânt. conduce la pocăinţă şi credinţă în Se spune „nu întristaţi“, dar nu se spune Mântuitorul. Ea ne conferă o natură nouă. „nu-L faceţi să plece“, deoarece „El locu­ Promisiunea Duhului Sfânt că va locui în ieşte în voi şi va fi în voi“ (Ioan 14:17). noi urmează imediat după promisiunea că Deşi în orice credincios născut din nou vom avea un duh nou. De fapt ele for­ Duhul Sfânt locuieşte permanent, soarta mează o singură făgăduinţă. Convingându-i Duhului Sfânt nu e aceeaşi în toţi credin­ pe oameni de păcat şi aducându-i la cre­ cioşii, întrucât în unii e întristat, pe când dinţa în Domnul, Duhul nu face altceva în alţii e îmbucurat. decât să pregătească terenul pentru pro­ Noi trebuie să înţelegem relaţia dintre pria Sa locuire în persoanele respective. regen­erare şi prezenţa necurmată a Gloria unică a acestei dispensaţii a haru­ Duhului Sfânt în credincios. Dacă un duh lui este că Duhul Sfânt locuieşte în cre­ nou nu se pune la dispoziţia Lui, Duhul dincioşi pentru a face cunoscut pe Tatăl Sfânt nu poate găsi un loc unde să locu­ şi pe Fiul. Dumnezeu L-a dat deja pe iască. Sfântul porumbel n-a găsit nici un Duhul Sfânt credincioşilor Săi; acum ei loc pe care să-şi aşeze picioruşele în trebuie să recunoască prezenţa Lui în ei lumea aflată sub judecata lui Dumnezeu; şi să I se supună credincioşi Lui. Atât el n-a putut să locuiască decât în noua ziua Învierii, cât şi cea a Rusaliilor au creaţie (vezi Gen. 8). Cât de esenţială trecut; Duhul a venit de mult! Din păca­ este regenerarea! Căci fără ea Duhul te, mai sunt însă mulţi care ex­perimentează Sfânt nu poate locui deloc în om. Copiii naşterea din nou, fără să cunoască şi rea­ lui Dumnezeu primesc în ei prezenţa per­ litatea rămânerii Duhului Sfânt în ei. Ei manentă a Duhului lui Dumnezeu. După trăiesc încă de cealaltă parte a Învierii şi cum duhul acesta nou iese la iveală prin a Rusal­iilor! relaţia producătoare de viaţă cu Dumnezeu Chiar dacă unii creştini sunt grei de şi, prin urmare, e inseparabil de El, tot cap şi nu recunosc prezenţa necurmată a

Duhul Sfânt şi duhul credinciosului 143 Persoanei Du­hului lui Dumnezeu în ei, Duhul Sfânt este deja în duhul nostru. fapt e că Dumnezeu li L-a dat! Aceasta e De aceea, întrebarea care ni se pune este o realitate nestrămutată, care nu se poate următoarea: suntem noi dispuşi să-L contrazice, indiferent în ce stare s-ar afla lăsăm să lucreze dinăuntrul nostru? credinciosul. Întrucât a fost regenerat, autom­ at el devine templul potrivit pentru Duhul Sfânt şi duhul omului locuirea Duhului Sfânt. O, ce minunat ar După ce am realizat cum vine Duhul fi dacă toţi credincioşii ar învăţa să-şi Sfânt şi locuieşte în credincioşi la naş­ însuşească prin cred­inţă această parte a terea din nou, acum trebuie să observăm făgăduinţei lui Dumn­ezeu, aşa cum şi-au unde anume locui­eşte El. Făcând aşa, însuşit-o şi pe cealaltă! Dar dacă pun avem nădejdea că vom cunoaşte mai bine accentul pe naşterea din nou şi se mulţu­ modul Lui de funcţionare în noi. mesc doar să posede un duh nou, ei se ,,Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui văduvesc de posibilitatea de a experimen­ Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu ta o viaţă plină de sevă şi de bucurie, locuieşte în voi?“ (1 Cor. 3.16). Apos­tolul pierzând multe din bine­cuvântările pe care Pavel lasă să se înţeleagă aici că Duhul Dumnezeu li le-a pus la dispoziţie în Sfânt locuieşte în noi aşa cum locuia Domnul Isus. Pe de altă parte, dacă ei Dumnezeu în templul din ve­chime. Deşi vor accepta făgăduinţa lui Dumnezeu în întreg templul simbolizează locul prezen­ înt­regime, punându-şi încrederea în realita­ ţei lui Dumnezeu, slujind de model gene­ tea div­ină a faptului că la regener­area lor ral al locuin­ţei lui Dumn­ezeu, mai precis Dumnezeu le-a dat o viaţă nouă, precum Dumnezeu locui­eşte în Sfânta Sfintelor, şi însăşi prezenţa necurmată a Persoanei iar Locul Sfânt şi curtea din afară repre­ Duhului Sfânt, atunci viaţa lor spirituală zintă acele sfere ale activităţii divine care va face progrese uriaşe. sunt în conformitate cu prezenţa lui Prin credinţă şi ascultare credincioşii Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. Există o pot trăi experienţa minunată a prezenţei coresp­ondenţă perfectă între templul din necurmate a Duhului în aceeaşi zi în vechime şi prezenţa lui Dumnezeu în care au primit duhul nou. Persoana Care noi, căci acum El locuieşte în duhul nos­ locuieşte în ei li-L va revela pe Cristos în tru, care este antitipul Sfintei Sfintelor ei, îi va sfinţi şi-i va conduce mai depar­ pentru vremurile noastre. te, pe culmi cu adevărat spirituale. Numai Locuitorul şi locuinţa Sa împărtăşesc că adesea creştinii nu apreciază poziţia acelaşi caracter. Numai duhul regenerat al elevată pe care o ocupă această Persoană, omului – şi nu mintea, emoţiile sau voin­ ajungând până acolo încât să dispreţuias­ ţa sufletului său şi, bineînţeles, nu trupul că prezenţa Lui şi să se lase călăuziţi de său – este locul potrivit în care să locu­ mintea lor. Aceşti indivizi ar trebui să se iască Dumnezeu. Duhul este deop­otrivă smerească înaintea unei asemenea lumini, ziditor şi locuitor. EI nu poate locui unde să înveţe să respecte o Asemenea Pre­ n-a zidit El. El zideşte pentru a locui şi zenţă şi să fie gata să-I permită să lucre­ locuieşte numai în ceea ce a zidit El. ze. Ei ar trebui să tremure înaintea Lui, Uleiul sfânt pentru ungere nu poate fi din dragoste, şi să nu îndrăznească să-şi turnat asupra cărnii; prin urmare, e limpe­ impună voinţa lor, ci întotdeauna să-şi de că Duhul Sfânt nu poate să-Şi stabi­ aducă aminte cât de mult i-a înălţat lească locuinţa în car­nea [firea] omului, Dumnezeu prin faptul că Duhul Sfânt e deoarece în ea se cuprinde tot ce avea mereu prezent în ei. Toţi cei care doresc omul înainte de regenerare. El nu poate să rămână în Cristos şi să trăiască o locui nici măcar în duhul unei persoane viaţă sfântă ca a Lui trebuie să accepte neregenerate, ca să nu mai vorbim de prin credinţă şi ascultare ceea ce mintea, emoţiile sau voinţa sufletului sau Dumnezeu deja le-a pus la dispoziţie. despre trupul său. Întrucât uleiul sfânt

144 Omul spiritual, volumul II pentru ungere nu e turnat peste firea tea, emoţiile şi voinţa unui credincios nu veche, tot aşa Duhul Sfânt nu rămâne în sunt în stare să discearnă lucrurile dină­ nici o parte a firii vechi. El nu are nici o untru, totuşi el trebuie să creadă, chiar şi legătură cu firea veche, decât să i se atunci când trece prin întuneric, că împotri­vească (Gal. 5:17). Dacă nu există Dumnezeu i-a dat un duh nou în care în om un element total deosebit de firea locuieşte necurmat Duhul Său. După cum veche, Duhul Sfânt nu găseşte nici un loc Dumnezeu, când locuia în întune­ricul din în care să locuiască în acel om. Prin spatele perdelei Sfintei Sfintelor, era urmare, este absolut indispens­abil ca temut, chiar dacă nu era şi văzut de cei duhul omului să fie regenerat, pentru ca din Locul Sfânt şi din curtea ex­terioară, Duhul Sfânt să poate locui în duhul nou. tot aşa este şi Duhul Sfânt, Care lo­cuieşte De ce este atât de important să înţele­ în duhul omului, incomprehensibil pentru gem că Duhul Sfânt locuieşte în partea suflet şi trup. cea mai lăuntrică, cea mai tainică a omu­ Astfel suntem învredniciţi să recu­ lui, mai adânc decât organel­e gândirii, noaştem care este adevărata viaţă spiritua­ simţirii şi deciziei lui? Pentru că dacă un lă. Ea nu se poate descoperi sau experi­ copil al lui Dumnezeu nu va înţelege menta în mulţimea gândurilor şi vedenii­ aceasta, automat va cere călăuzire de la lor minţii, nici în noianul de sentimente sufletul său. Având însă înţelegerea nece­ arzătoare ale emoţiilor, nici în brusca clă­ sară, el va fi izbăvit de înşelăciunea şi de tinare, pătrundere sau atingere a trup­ului rătăcirea de a privi la ceea ce este în de către o forţă din afară. Ci se găseşte afară. Duhul Sfânt locuieşte în partea cea în acea viaţă care emană din duh, din mai lăuntrică a fiinţei noastre; acolo, şi partea cea mai lăuntrică a omului. A numai acolo, ne putem aştepta să vedem umbla cu adevărat călăuzit de Duhul lucrarea Lui şi să obţinem călăuzirea Sa. înseamnă a înţelege mişcarea acestei zone Rugăciunile noastre sunt îndreptate spre tainice şi a acţiona în conformitate cu „Tatăl nostru care eşti în ceruri“, dar Tatăl călăuzirea oferită de ea. Oricât de minu­ nostru ceresc ne călăuzeşte din lăuntrul nate ar fi acele experienţe care au loc nostru. Dacă Sfetnicul – Paracletul – nos­ prin inter­mediul componentelor sufletului, tru locuieşte în duhul nostru, atunci ele nu tre­buie acceptate ca valabile din călăuzir­ea Sa trebuie să purceadă dinăun­ punct de vedere spiritual, atâta timp cât tru. Ce tristă e înşelăciunea de care avem rămân in omul din afară şi nu trec de parte atunci când căut­ăm vise, vedenii, simţiri. Numai ceea ce rezultă din func- voci deosebite şi senzaţii ciudate în omul ţionarea Duhului Sfânt în duhul omului nostru din afară, în loc să-L căutăm pe poate fi considerat drept o experienţă spi­ El în omul nostru dinăuntru! rituală. De unde rezultă că pentru a trăi o Mulţi copii ai lui Dumnezeu se viaţă spirituală e nevoie de credinţă. îndreaptă adesea spre lăuntrul lor, adică „Duhul Sfânt mărturiseşte împreună cu îşi cercetează sufletul pentru a afla dacă duhul nostru că suntem copii ai lui au pace, har sau înaintare spirituală. Dumnezeu“ (Rom. 8:16). Duhul omului Această acţiune e cât se poate de dăună­ este acel loc în care omul lucrează împre­ toare şi nu vine din credinţă. Ea îi ună cu Dumnezeu. Cum putem şti că am îm­piedică de a privi ţintă la Cristos, fost născuţi din nou şi că suntem, în con­ făcându-i, în schimb, să se uite la ei secinţă, copii ai lui Dumnezeu? Ştim înşişi. Există însă o privire în lăuntrul pentru că omul nostru lăuntric a fost învi­ nostru care e total deosebită de cea at şi Duhul Sfânt locuieşte în lăuntrul lui. descrisă mai sus, şi aceasta e actul cel Duhul nostru este un duh regenerat acum mai măreţ al credinţei. Este acea căutare şi Cel Care locuieşte în acest duh nou, a călău­zirii când privim la Duhul Sfânt, însă în formă distinctă, este Duhul Sfânt. Care locuieşte în duhul nostru. Deşi min­ Şi amândoi mărturi­sesc împreună.

CAPITOLUL 2 UN OM SPIRITUAL O persoană al cărei duh a fost rege­ întăreşte cu puterea Sa divină duhul ome­ nerat şi în care locuieşte acum Duhul nesc, pentru ca acesta să guverneze peste Sfânt poate totuşi să fie carnală, căci e întreaga fiinţă um­ ană. În căutarea noastră posibil ca duhul acelei persoane să rămâ­ după spiritualitate, nu trebuie, deci, să nă sub asuprirea sufletului sau a trupului uităm nici o clipă de Duhul Sfânt. Dar său. Se cer acţiuni foarte drastice pentru nu trebuie să neglijăm nici crucea, deoa­ ca acea persoană să devină cu adevărat rece crucea şi Duhul lucrează mână în spirituală. mâ­nă. Crucea întotdeauna îi călăuzeşte pe În general vorbind, noi vom întâm­pina oa­meni la Duhul Sfânt, în vreme ce cel puţin două pericole mari în viaţă, dar Duhul Sfânt îi duce negreşit mereu la vom fi împuterniciţi să-l învingem nu cruce. Cei doi nu funcţionează niciodată numai pe pri­mul, ci şi pe al doilea dintre independent unul de altul. Un creştin spi­ ele. Aceste două pericole, împreună cu ritual trebuie să cunoască prin experienţa biruinţele lor corespun­zătoare, sunt: (1) sa nemijlocită prezenţa Duhului Sfânt în cel de a rămâne un păcătos ce piere ori duhul său. El trebuie să treacă prin anu­ de a deveni un cred­incios mântuit şi (2) mite experienţe spirituale concrete. Pen­tru acela de a rămâne mai departe un credin­ a se înţelege mai bine, le vom discuta cios carnal ori de a ne transforma într- rând pe rând, deşi în practică aceste expe­ unul spirit­ual. După cum se poate demon­ rienţe au loc adesea simultan. stra că păcătos­ul poate deveni credincios, Se vor face destul de multe remarci tot aşa se poate realiza şi transformarea privit­oare la modul în care putem deveni credinciosului carnal într-unul spiritual. spirituali, dar să nu uităm nici ceea ce Dumnezeul care poate să facă dintr-un am învăţat până acum. Vom fi învăţat păcătos un creştin, dându-i aces­tuia viaţa până la ora aceasta lecţia că ceea ce ne Sa divină, poate transforma şi creş­tinul împiedică să fim spirituali este firea noas­ carnal într-unul spiritual, dându-i viaţa Sa tră veche, numită în original carnea. şi mai abundentă. Credinţa în Cristos îl Astfel, dacă cineva are o atitudine face pe oricine un credincios regenerat; co­respunzătoare fată de ea, nu-i va fi ascul­tarea de Duhul Sfânt îl face un cre­ greu să înainteze pe calea spiritua­lităţii. dincios spiri­tual. După cum relaţia corectă Ceea ce sur­prinde cu adevărat este con­ cu Cristos gen­erează un creştin, tot aşa statarea că pe mă­sură ce devine cineva relaţia corespunzăt­oare cu Duhul Sfânt dă mai spiritual, tot mai bine va ajunge să-şi naştere unui om spi­ritual. cunoască firea veche, deo­arece o va des­ Numai Duhul poate să-i facă pe cre­ coperi tot mai profund. Căci cum ar fi dincioşi spirituali. Lucrarea Lui este de devenit spiritual, dacă nu ar fi ajuns s-o a-i aduce pe oameni la spiritualitate. În cunoască? Prin urmare, nu ne putem per­ planul de răscump­ărare conceput de mite să neglijăm ceea ce s-a discutat Dumnezeu, crucea efectu­ează latura nega­ anterior cu privire la firea veche, întrucât tivă a lucrării, respectiv ni­micirea a tot ce aceasta e temelia căutării după spiritua­ provine de la Adam, în vreme ce Duhul litate. Dacă nu ne ocupăm cum se cuvine Sfânt îndeplineşte latura pozitivă a lucră­ de firea veche, orice progres al nostru nu rii, de a zidi tot ce provine de la Cristos. va fi decât de suprafaţă şi, în ultimă Crucea face posibilă spiritualitatea pentru instanţă, chiar regres. Dar dacă ştie cineva credincioşi; dar Duhul Sfânt este Cel cum să se împotrivească firii în toate Care îi face spirituali. A fi spir­itual privinţele – negându-i activitatea, puterea îns­eamnă a aparţine Duhului Sfânt. El şi opinia – acel om poate fi socotit de 114455

146 Omul spiritual, volumul II pe-acum drept spiritual. Totuşi am dori să ritatea Duhului Sfânt asupra sufletului şi cităm câteva măsuri pozitive care sunt a trupului omului; mai înseamnă şi faptul direct legate de duh. că însuşi duhul omului, după ce a fost elevat la poziţia de cap asupra întregului Despărţirea duhului de suflet om, prin lucrarea Duhului Sfânt şi a cru­ Întrebarea care se ridică imediat din cii, nu mai este de-acum dominat de lectura textului de la Evrei 4:12 este: suflet şi trup, ci e destul de puternic pen­ trăim noi prin călăuzirea intuitivă a duhu­ tru a le obliga pe acestea din urmă să se lui ori prin influe­nţa nativă – bună sau supună domniei sale. rea – a sufletului? Cuvântul lui Dumnezeu E absolut necesară divizarea acestor trebuie să judece în această privinţă, căci două organe, dacă vrem să intrăm cu numai Sabia ascuţită a lui Dumnezeu adevărat în viaţa spirituală. Este acea pre­ poate deosebi adevăratul izvor al vieţuirii gătire, fără de care credincioşii vor conti­ noastre. După cum bisturiul desp­arte nua să fie afectaţi de suflet şi, prin urma­ încheieturile şi măduva, tot aşa Sabia lui re, vor urma întotdeauna un drum confuz: Dumnezeu străpunge şi separă aceste ba vor umbla uneori călăuziţi de viaţa două componente atât de intim legate duhului, ba alteori de cea naturală a între ele: du­hul şi sufletul nostru. Iniţial sufletului. Cărarea vieţii lor nu va fi această despărţire se poate rezuma doar la caracteri­zată prin curăţie, căci atât du­hul, o chestiune de cun­oaştere, dar se impune cât şi sufletul lor sunt principiile călăuzi­ cu hotărâre ne­voia de a transfera această toare în viata lor. Acest amestec îi ţine cunoştinţă în domeniul practic al experien­ pe credincioşi blocaţi în cadrul sufle­tesc, ţei; altfel, va rămâne doar un fapt neînţe­ ceea ce dăunează umblării lor şi împ­iedică les. Cred­incioşii trebuie să-L lase pe desfăşurarea importantei lu­crări a Duhului Domnul să introducă această despicare a Sfânt în viaţa lor. duhului de suflet în umblarea lor zilnică. În schimb, dacă ar exista o separaţie Nu numai că au datoria de a o căuta cu netă între viata exterioară şi cea interioară persever­enţă, rugăciune şi predare în faţa a cred­inciosului, aşa încât el să nu mai lucrării Duhului Sfânt şi a crucii, ci, în umble căl­ăuzit de prima, ci doar de a plus, trebuie să ajungă să posede o expe­ doua, atunci el ar sesiza imediat orice rienţă reală, nemijlo­cită a acestui adevăr. impuls al sufletului său, reuşind pe dată Duhul lor trebuie eliber­at de încleştarea să-i curme puterea şi influenţa şi să evite sufletului. Acestea două treb­uie separate orice întinare, căci tot ce ţine de suflet net, după cum şi duhul şi sufle­tul este întinat şi poate întina spiritul. Dar de Domnului nostru Isus Cristos au fost net îndată ce are loc experienţa des­părţirii separate unul de altul. Duhul intuitiv tre­ su­fletului de duh, puterea intuitivă a aces­ buie eliberat în întregime de orice influen­ tuia e sporită considerabil. Cum va face ţă care ar proveni din mintea şi emoţiile sufletul o mişcare, duhul va suferi şi, prin sufletului. Duh­ul trebuie să fie singura urmare, se va împotrivi. Ba mai mult, reşedinţă şi singurul sediu al Duhului duhul va fi mâhnit chiar de sforţările Sfânt. El trebuie elibe­rat de orice tulb­urare necontrolate ale sufletului la alţii din jurul provocată de suflet. credinciosului. Duhul va resp­inge dragos­ Diversele experienţe prin care trece tea sufletească ori afecţ­iunea na­turală a credin­ciosul în procesul separării omului cuiva ca pe ceva insuportabil. Numai dinăuntru de cel dinafară – toate acestea după ce au trăit experienţa nemijlocită a îl ajută să devină spiritual. Un credincios unei atari separări vor intra creştinii în spiritual se de­osebeşte de alţii pentru sim­ posesia unui adevărat simţământ de cură­ plul motiv că în­treaga sa fiinţă e guver­ ţie. Atunci vor şti cu adevărat că nu nată de duhul său. O asemenea guvernare numai păcatul, ci tot ce aparţine dome­ a duhului înseamnă mai mult decât auto­ niului sufletesc este întinat şi întinător,

Un om spiritual 147 trebuind să fie osândit. Da, e o ches­tiune învierea Sa. Or, asta nu înseamnă altceva mult mai profundă decât simpla cunoaş­ decât că suntem pe de-a-ntre­gul una cu tere, căci orice contact cu ceea ce e El. Acceptând moartea Sa drept însăşi sufletesc,­fie în ei înşişi, fie în alţii – va moartea noastră, noi intrăm în această produce în duhul intuitiv un sentiment de unire cu Domnul. Când mai acceptăm şi întinare, urmat de reclamarea unei curăţiri în­vierea Sa, noi, cei care am murit cu El, imediate. vom şi învia negreşit cu El. Acceptând prin credinţă învierea Sa, vom cunoaşte şi Uniţi cu Domnul într-un singur duh experienţa nemij­locită a învierii. Întrucât În prima sa scrisoare către Corinteni, Domnul Isus a fost înviat din morţi după Pavel îşi informează cititorii că oricine Duhul sfinţeniei (Rom. 1:4) şi a fost „este unit cu Domnul devine un singur făcut viu în duh (1 Pet. 3:18), şi noi, duh cu El“ (6:17). Şi vă rog să observaţi atunci când suntem uniţi cu El prin învi­ că nu a spus: „un singur suflet cu El“. ere suntem, de fapt, uniţi cu El în Duhul Domnul înviat este Duhul dă­tător de viaţă Său în­viat. De aici urmează că suntem (15:45). Unirea Lui cu credincio­sul este, morţi faţă de tot ce ţine de noi înşine şi prin urmare, o unire cu duhul cre­ vii numai pentru Duhul Lui. Pentru aceas­ dinciosului. Sufletul, în care se adăposteş­ ta se cere credinţă din partea noastră. te personalitatea omului, aparţine dome­ Odată identificaţi cu moar­tea Sa, noi pier­ niului natural. Tot ce este şi tot ce poate dem latura păcătoasă şi natu­rală din noi; fi acesta e un simplu vas pentru exprima­ odată identificaţi cu învierea Sa, noi sun­ rea roadei unirii dintre Domnul şi omul tem uniţi cu viaţa Sa înviată. Astfel, fiinţa lăuntric al credinciosu­lui. Nimic din sufle­ noastră lăuntrică, unită acum cu Dom­nul, tul lui nu ia parte la viaţa Domnului, ci devine un singur duh cu El. „Voi aţi unirea are loc numai la nivelul spiritului. murit... prin trupul lui Cristos, pentru ca Este o unire de duhuri, în care nu are ce să aparţineţi altuia, Aceluia care a fost căuta sufletescul, naturalul, căci dacă ar fi înviat din morţi..., pentru ca să slujim... în să se amestece şi elementul sufletesc, noua viaţă a Duhului“ (Rom. 7:4, 6). înd­ată s-ar produce o întinare în această Prin moartea lui Cristos noi suntem uniţi unire. Orice acţiune începută ca urmare a cu Cristos, chiar în viaţa Sa de după gândurilor, opin­iilor sau sentimentelor înviere. O atare unire ne învredniceşte să noastre poate slăbi latura experimentală a slujim în noua viaţă a Du­hului, liberi de acestei uniri. Lucruril­e de aceeaşi natură orice amestec străin. se îmbină perfect. Întrucât duhul Ce minunată e crucea! Este temelia a Domnului este curat, şi duhul nostru tre­ tot ce e spiritual. Scopul şi ţelul final al buie să fie tot atât de curat, pentru a se lucrării ei este să unească spiritul credin­ putea uni cu El. Dacă un credincios va ciosului cu Domnul înviat într-un singur ţine morţiş la ideile sale minunate, nevo­ spirit. Crucea trebuie să pătrundă adânc, ind să re­nunţe la preferinţele şi opiniile pentru a-l elibera pe credin­cios de tot ce sale, unirea sa cu Domnul nu se va e păcătos şi natural în el, aşa încât el să exprima şi în domeniul practic. Unirea se poată alipi de viaţa pozitivă înviată a duhurilor nu permite nici un amestec din Domnului, devenind astfel un singur duh partea domeniului sufletesc. cu El. În ce constă această unire? Este Duhul unui credincios, împreună cu identifica­rea noastră cu Cristos în moartea ceea ce este natural şi trecător în el, tre­ şi învierea Sa. „Dacă am fost uniţi cu El buie să treacă prin moarte ca să fie puri­ printr-o moarte ca a Lui, negreşit vom fi ficat şi apoi unit ca să devină un singur şi uniţi printr-o înv­iere ca a Lui“ (Rom. duh cu Domnul în toată prospeţimea şi 6:5). Versetul acesta explică unirea noastră curăţia învierii. Duh cu Duh se uneşte cu Domnul drept o u­nire cu moartea şi astfel pentru a deveni un singur duh şi

148 Omul spiritual, volumul II rezultatul va fi: să slujească Domnului Cunoaşterea prezenţei necurmate a într-un ,,duh nou“ (Rom. 7:6). Ceea ce ţine de natural, de eul omenesc şi de Duhului Sfânt activităţile animalice nu mai are nici un Copiii lui Dumnezeu deja au pe loc în lucrarea şi umblarea credinciosului. Duhul Sfânt locuind în ei, dar s-ar putea Atât sufletul, cât şi trupul pot atunci să să nu-L recunoas­că sau să nu-L asculte desfăşoare scopul, lucrarea şi viaţa totdeauna. Şi totuşi vor trebui să facă Domnului. Viaţa Domnului îşi va pune acest lucru. Ei trebuie să-şi dea seama că amp­renta peste tot şi totul va vorbi de- această prezenţă necurmată a Duhu­lui spre revăr­sarea Duhului Domnului. este o Persoană; că este vorba de Cineva Aceasta e o viaţă de înviere. Cre­ care-i învaţă, care-i călăuzeşte şi le comu­ dincios­ul e unit cu Domnul, care stă la nică realitatea lui Cristos. Până când nu dreapta lui Dumnezeu. Duhul Domnului vor fi gata să recunoască nechib­zuinţa şi întronat se rev­arsă peste duhul credincio­ nepriceperea su­fletului lor, fiind gata să sului, care este în lume, dar nu din lume. se lase învăţaţi, ei vor împiedica lucrarea Viaţa întronată este în mod corespunzător acestei Persoane. E nevoie ca ei să-I dea trăită pe pământ. Capul şi trupul împărtă­ loc în inima lor, să le controleze toate şesc aceeaşi viaţă. Cu o aseme­nea unire, activităţile, după cum este nev­oie să lase El e în stare să toarne puterea vieţii Sale pe Duhul Sfânt să le dezvăluie adevărul. prin duhul credinciosului. După cum o Dacă nu vor cunoaşte în adâncul fiinţei conductă legată la un izvor de apă poate lor faptul că Duhul Sfânt este o prezenţă trans­mite apă vie, tot aşa şi duhul credin­ necurmată în ei şi dacă nu vor aştepta în ciosului, unit cu Duhul Domnului, poate duhul lor să primească această învăţătură transmite viaţa. Domnul nu este doar de la Duhul Sfânt, ei nu vor primi cu Duh, ci Duhul dăt­ător de viaţă. Când bucurie luc­rarea Sa în viaţa lor sufleteas­ duhul nostru se uneşte intim cu Duhul că. Numai at­unci când vor înceta să mai dătător de viaţă, este umplut cu această caute să realizeze ceva prin propriile lor viaţă şi nimic nu mai poate mărgini acea eforturi şi-şi vor ocupa locul de elevi viaţă. O, ce mare trebuinţă avem de acest conştiincioşi şi supuşi, numai atunci vor lucru în duhul nostru, pentru a putea fi putea fi învăţaţi de Duhul să cu­noască birui­tori în permanenţă în umblarea noas­ adevărul, pe care-l vor putea digera. Noi tră zilni­că! O asemenea unire ne îmbracă ştim că El locuieşte cu adevărat în noi, pe noi cu biruinţa Domnului Isus. Ne atunci când înţelegem că duhul nostru, zideşte şi ne dez­voltă creaţia nouă dină­ care este mai profund decât gândurile şi untrul nostru printr-o puternică şi îmbel­ emoţiile noastre, este Sfânta Sfintelor lui şugată revărsare a vitalită­ţii şi naturii Dumnezeu, prin care noi comunicăm cu Domn­ului. Prin moarte şi înviere duhul Duhul Sfânt, prin care aşteptăm comuni­ nostru se înalţă, după cum Domnul S-a carea Sa. Când Îl recu­noaştem şi-L res­ înălţat sus la cer şi trăieşte experienţa pectăm, El Îşi manifestă pute­rea prin par­ locuril­or cereşti, după ce a călcat în tea ascunsă a fiinţei noastre, ext­inzându-Şi picioare tot ceea ce e pământesc. Fiinţa viaţa şi asupra vieţii noastre sufleteşti şi noastră este în ascen­siune deasupra orică­ conştiente. rui obstacol sau tulbur­are. Da, este în Creştinii din Corint erau fireşti. permanenţă liberă şi proaspă­tă, şi discer­ Sfătuindu-i şi îndemnându-i să se depăr­ ne totul, cu vederea transparentă a ceru­ teze de starea lor carnală, Pavel de repe­ lui. Cât de radical diferită este viaţa tate ori le-a amintit fap­tul că sunt templul aceasta a cerului pe pământ de cea stăpâ­ lui Dumnezeu şi că Duhul Sfânt locuieş­ nită de emoţii! Primul fel de trăi desfă­ te în ei. Cunoscând faptul că El locuieşte şoară natura cerească şi în permanenţă în creştini, va fi mai uşor pentru ei să spirituală. biruiască starea lor carnală. Ei trebuie să cu­noască şi să înţeleagă perfect de bine,