Omul spiritual

PARTEA A DOUA CARNEA (FIREA) 1. Carnea (firea) şi mântuirea 2. Carnea şi credincioşii carnali 3. Crucea şi Duhul Sfânt 4. Lăudăroşenile cărnii (firii) 5. C are trebuie să fie, în ultimă instanţă, atitudinea credinciosu- lui faţă de fire CAPITOLUL 1 CARNEA (FIREA) ŞI MÂNTUIREA Cuvântul „fire“1 în ebraică este bas­ ar, şi a căzut astfel în robia trupului şi a iar in greacă sarx [în engleză: flesh, n. patimilor acestuia. Astfel omul a devenit tr.]. În Biblie e folosit de foarte multe ori, o persoană fi­rească, trupească, nu una cu diverse sensuri. Uzanţa lui cea mai spirituală. I s-a refuzat duhului omului răspândită, care se poate observa cel mai poziţia nobilă [ce i se cuvenea, n.tr.], clar din scrierile apostolului Pavel, se făcându-se, în schimb, din el un rob. referă la o persoană nenăscută din nou Întrucât acum sufletul se află sub puterea neregenerată. Vor­bind despre „eul“ lui cel „cărnii“, Biblia îl consideră pe om „car- vechi, apostolul spune în Romani 7: „Eu nal“ sau „firesc“. Tot ce a sufletesc a sunt firesc“2 (versetul 14, tradu­cerea devenit carnal. Darby). Nu numai natura sau o anumită Termenul de FLESH („carne“), pe parte a fiinţei lui este firească [trupească], lângă înţelesul prin care se descrie acea ci Pavel spune: „în mine“, adică în eul parte „nenăscută din nou“ din om, uneori Lui; toată fiinţa lui a firească [trupească, se referă şi la componenta moale a trupu- supusă firii păcătoase, n.tr.]. Pavel reia lui; cu alte cuvinte, la carne, luată separat ideea în versetul 18, ex­prim­ ându-se astfel: de sânge şi oase. În plus, mai poate avea „Ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, sensul de trup uman. Alteori a folosit cu adică în firea3 mea“. Rezultă clar de aici sensul de întreaga omenire. 4 Aceste patru că termenul de „fire“, aşa cum îl găsim sensuri sunt foarte înrudite. Să ne ocupăm, întrebuinţat în Biblie, se referă la tot ceea pe scurt, de cele trei sensuri suplimentare ce este o persoană nenăscută din nou. În cu care a fost folosit termenul de „flesh“ legătură cu această întrebuinţare a lui, să în Biblie: nu uităm că încă de la început omul a Mai întâi, sensul de „carne“ al cuvân- fost creat ca o fiinţă compusă din trei tului flesh. Ştim că trupul omenesc este părţi: spirit, suflet şi trup. Ca sediu al compus din carne [flesh], oase şi sânge. personalităţii şi conştiinţei omului, sufletul Carnea este acea parte a trupului prin e pus în legătură cu lumea spirituală prin care intrăm în contact cu lumea din jurul spiritul [sau duhul] omului. Sufletul nostru. De aceea, o persoană firească [în trebuie să decidă dacă vrea să asculte de engl.: fleshly] este cineva care se ia după duh şi astfel să fie unit cu Dumnezeu şi mersul acestei lumi. Nu doar că are cu voia Sa, sau să capi­tuleze în faţa tru- carne, ci este carnal în sensul că satisface pului, cedând tutu­ror ispitelor lumii mate- poftele cărnii sale. riale. Când a avut loc căderea omului, În al doilea rând, termenul de ,,flesh“ sufletul s-a împotriv­it autorităţii spiritului cu referire la trupul uman: În mare 49

50 Omul spiritual, volumul I vorbind, „flesh“ înseamnă trupul uman, Toate lucrurile cu care ne naştem sau pe viu sau mort. Potrivit ultimelor versete care le dobândim mai târziu sunt cuprinse din Romani 7, păcatul firii ţine de trupul în termenul de flesh. [carne]. omenesc: „Observ în mădularele mele o (2) Cum devine omul carne? „Ceea ce altă lege, în vrăjmăşie cu legea minţii se naşte din carne este carne.“ Omul nu mele, care mă face rob legii păcatului ce devine carnal sau firesc în urma unui locuieşte în mădularele mele“ (v. 23). proces îndelungat în cadrul căruia învaţă Apostolul continuă apoi în capitolul 8, treptat să fie rău sau să păcătuiască tot arătând că dacă dorim să ne învingem mai mult; el nu devine carnal (firesc) firea noastră, trebuie să dăm la moarte atunci când se complace tot mai mult în faptele trupului, prin Duhul (v. 13). Prin destrăbălare, cedând poftelor trupului şi urmare, Biblia foloseşte cuvântul sarx ale minţii, până când toată fiinţa lui când se referă la flesh nu doar în sens ajunge să fie stăpânită de pornirile rele psihic, ci şi fizic. ale trupului său. Domnul Isus Cristos În al treilea rând, flesh se referă şi la declară răspicat că de îndată ce se naşte întreaga omenire. Toţi oamenii din lumea omul este firesc şi acest fapt nu e deter- aceasta se nasc din carne [flesh]. Deci minat nici de purtarea lui, nici de ca- toţi sunt din carne [fleshly]. Fără nici o racterul lui. Doar un singur factor îl face excepţie, Biblia îi consideră pe toţi să fie firesc: din cine se naşte? Toţi oamenii drept „carne“ [flesh]. Toţi oa­menii oamenii din lumea aceasta s-au născut sunt stăpâniţi de acţiunea comună a aces- din părinţi, care au fost şi ei oameni, deci tui compus format din suflet şi trup, şi ei sunt consideraţi de Dumnezeu fireşti numit „flesh“, care se ia atât după (Gen. 6:3). Cum poate cineva care s-a păcatele trupului său, cât şi după „eul“ născut din carne, din fire, să nu fie firesc? sufletului său. Astfel, ori de câte ori Biblia Potrivit cuvântului Domnului, omul e vorbeşte despre toţi oamenii foloseşte o firesc [carnal] fiindcă s-a născut din expresie caracteristică: all flesh [toată sânge, din voia cărnii şi din voia omului suflarea, toată carnea]. Basar sau sarx se (Ioan 1:13), şi nu pentru că el sau părinţii referă, prin urmare, la fiinţele umane în lui trăiesc într-un anumit fel. totalitatea lor. (3) Care e natura cărnii (firii vechi)? „Ceea ce se naşte din carne este carne“. Cum devine omul carne [fire]? Nu există nici o excepţie, nici o deosebire. „Ce e născut din carne este carne“ – Oricât de educat, de religios, de cultivat aşa i-a spus Domnul Isus lui Nicodim cu sau de moral ar fi omul, asta nu-l mult timp în urmă (Ioan 3:6). Această împiedică să fie firesc. Oricât s-a strădui scurtă afirmaţie răspunde la trei întrebări: societatea să-l îndrepte, nici o putere (1) ce este carnea [flesh]; (2) cum devine omenească nu-i de ajuns. Dacă s-a născut omul carne; şi (3) care îi sunt ca­lităţile din carne, va rămâne carne. Nici o sau natura sa. instituţie omenească nu-l poate face să (1) Ce este carnea? „Ce e născut din devină altceva decât ceea ce este din carne carne e!“ Dar ce anume e născut naştere. Domnul Isus a spus că omul din carne? Omul. Prin urmare, omul este „este“ carne şi cu asta s-a încheiat orice carne [flesh]. Şi astfel tot ce moşteneşte dispută. Caracterul carnal al omului e un om în mod normal de la părinţii lui stabilit nu atât de el însuşi, cât de naşterea aparţine domeniului cărnii. Nu se face lui. Dacă s-a născut din carne, toate pla- deosebire dacă omul este bun, moral, nurile menite să-l schimbe vor fi zadar- inteligent, abil sau amabil sau, dimpotrivă, nice. Oricât s-ar schimba în afară, trecând rău, păgân, necugetat, inutil sau crud. printr-o varietate de forme, luând chiar alt Omul este carne. Tot ce aduce omul pe chip în fiecare zi, omul va rămâne totuşi lume când se naşte e din domeniul cărnii. firesc (carnal).

Carnea şi mântuirea 51 Omul neregenerat carnali. Dar întrucât Dumnezeu a rânduit Domnul Isus a spus că orice persoană acum ca omul să nu fie îndreptăţit prin neregenerată, care nu s-a născut decât o faptele legii, ci prin credinţa în Domnul singură dată (adică s-a născut din om) Isus (Rom. 3:28), cei care se mai silesc este carne şi, prin urmare, trăieşte în să ţină legea nu fac altceva decât să domeniul cărnii. Pe vremea când nu eram dovedească ce neascultători sunt faţă de născuţi din nou, trăiam într-adevăr „în Dumnezeu, prin faptul că încearcă să-şi poftele firii [cărnii] noastre, urmând stabilească propria lor neprihănire, neso- dorinţele trupului şi ale minţii şi astfel cotind neprihănirea lui Dumnezeu (Rom. eram din fire copii ai mâniei, ca toţi 10:3). Prin asta mai arată că aparţin firii. ceilalţi oameni“ deoarece „nu copiii cărnii În concluzie, vom spune că „cei care [ai firii] sunt copiii lui Dumnezeu“ (Ef. sunt în fire [carne] nu pot fi plăcuţi lui 2:3; Rom. 9:8). Un om al cărui suflet Dumnezeu“ (Rom. 8:8), şi tocmai acest cedează în faţa poftelor trupului, săvârşind „nu pot“ este cel care pecetluieşte soarta tot felul de păcate greu de pomenit, s-ar celor fireşti. putea să fie atât de mort faţă de Dumnezeu consideră firea [carnea] Dumnezeu (Ef. 2:1) – „morţi în păcatele complet coruptă. Ea e atât de strâns şi în netăierea împrejur a... cărnii“ (Col. legată de poftă, încât Biblia adesea 2:13) – încât să nici nu-şi mai dea seama foloseşte expresia „poftele firii“ [lusts of că este păcătos. Dimpotrivă, el va fi the flesh] (2 Petru 2:18, traducerea mândru, consid­erându-se mai bun decât Darby). Cât e de mare puterea lui alţii. Sincer vorbind, „pe când trăiam în Dumnezeu, El nu poate transforma natura carne [în fire], poftele noastre păcătoase, firii în ceva plăcut Lui. Dumnezeu Însuşi trezite de lege, lucrau în mădularele noas- este cel care declară: „Duhul Meu nu Se tre, făcând roadă pentru moarte“, pur şi va lupta veşnic în om, căci el este carne“ simplu pentru faptul că noi eram „carnali, (Gen. 6:3, traducerea lui Young). Corupţia vânduţi sub păcat“. De aceea, cu firea, cărnii este atât de mare, încât nici Duhul noi „slujim legea păcatului“ (Rom. 7:5,14, Sfânt al lui Dumnezeu nu poate, prin 25). lupta împotriva firii, să o facă să fie Deşi firea [carnea] este nespus de nefirească. Ce e născut din carne e carne. puternică atunci când e vorba să Din fericire, omul nu înţelege cuvântul păcătuiască şi să urmeze dorinţele egoiste, lui Dumnez­eu şi astfel încearcă mereu faţă de voia lui Dumnezeu este extrem să-şi îm­bunătăţească şi să-şi îndrepte firea de slabă. Omul neregenerat este total lui. Totuşi Cuvântul lui Dumnezeu neputincios când se pune problema să rămâne în picioare pe veci. Datorită nes- împlinească voia lui Dumnezeu, întrucât pus de marii stricăciuni a firii, Dumnezeu e „slăbit de fire“. Ba mai mult, firea Îşi avertizează sfinţii să urască „până şi „este ostilă lui Dumnezeu; nu se supune haina întinată de fire“ (Iuda 23). legii lui Dumnezeu şi nici nu poate“ Dumnezeu prezintă firea exact aşa (Rom. 8:3, 7). Asta nu înseamnă că firea cum e ea în realitate; deci dacă El a nesocoteşte de tot lucrurile lui Dumnezeu. spus despre ea că nu se poate schimba, Cei fireşti îşi dau adesea toate silinţele să at­unci realmente nu se poate schimba. păzească legea. De altfel, Biblia niciodată Oricine încearcă s-o dreagă prin acte de nu-i tratează pe cei fireşti drept o apă şi autou­milire sau asprime faţă de trup va un pământ cu călcătorii de lege. Ea se da greş amarnic. Dumnezeu susţine că e mulţumeşte să afirme că „nimeni [textual: imposibil ca firea să fie schimbată, nici un trup, nici o carne] nu va fi îmbunătăţită sau ameliorată. De aceea, îndreptăţit prin faptele legii“ (Gal. 2:16 când e vorba de mântuirea lumii, El nu ASV). Nu e de mirare că cei fireşti nu încearcă să schimbe firea omului; mai pot ţine legea. Asta dovedeşte că sunt degrabă, El îi dă omului o viaţă nouă,

52 Omul spiritual, volumul I prin care să dea la moarte firea veche. faptul că El este Fiul lui Dumnezeu şi, Ea trebuie să moară – asta e mântuirea. prin urmare, fără păcat. Chiar şi atunci când îşi ia trup de carne, Fiul lui Mântuirea lui Dumnezeu Dumnezeu nu devine „carne păcătoasă“. „Dumnezeu“, afirmă apostolul, „a El nu vine decât în „asemănarea“ cărnii făcut ceea ce legea, slăbită de fire, nu păcătoase. În trup fiind, El rămâne totuşi putea face: trimiţând pe însuşi Fiul Lui, Fiul lui Dumnezeu şi deci lipsit de păcat. în asemănarea cărnii păcătoase şi pentru Dar, întrucât posedă asemănarea cărnii păcat, El a condamnat păcatul în fire“ păcătoase, El este cât se poate de lim- (Rom. 8:3). Asta descoperă adevărata pede unit cu păcătoşii lumii, care trăiesc stare a acelei clase morale de oameni în trup [în firea lor veche]. fireşti care-şi dau toate silinţele să Aşadar, care e scopul întrupării Lui? păzească legea. Şi s-ar putea ca ei să Ca „jertfă pentru păcate“ este explicaţia reuşească să păzească destul de multe din Bibliei (Ev. 10:12) şi aceasta e lucrarea aspectele legii. Dar fiindcă sunt slăbiţi de crucii. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să fire, ei nu pot păzi toată legea.5 Căci ispăşească păcatele noastre. Toţi cei fireşti legea arată limpede că „cine le împlineşte păcătuiesc împotriva legii; ei nu pot va trăi prin ele“ (Gal. 3:12, citat din înfăptui neprihănirea lui Dumnezeu; şi Levitic 18:5), altfel va fi sortit pierzării. astfel, sunt condamnaţi la pierzare şi Va întreba cineva: Cât din lege să ţină? pedeapsă veşnică. Dar Domnul Isus, prin Iată răspunsul: toată legea, căci „oricine venirea în lume, ia asupra Sa această ţine toată legea, dar dă greş într-un singur asemănare cu firea păcătoasă şi se uneşte punct s-a făcut vinovat de toată călcarea atât de perfect cu cei fireşti, încât aceştia ei“ (Iacov 2:10). „Căci nici o fiinţă umană ajung să fie pedepsiţi pentru păcatele lor nu va fi îndreptăţită în faţa Lui prin prin moartea Sa pe cruce. El n-a trebuit faptele legii, întrucât prin lege vine să sufere pentru El, deoarece a fost fără cunoştinţa păcatului“ (Rom. 3:20). Cu cât păcat; totuşi a suferit pentru că a avut doreşte cineva să ţină mai mult legea, cu asemănarea firii păcătoase. În noua Sa atât mai tare va descoperi cât de păcătos poziţie de cap federal, Domnul Isus îi este şi ce deznădăjduită e încercarea lui cuprinde acum pe toţi păcătoşii în de a o păzi. suferinţa Lui. Asta explică pedeapsa pen- Reacţia lui Dumnezeu la păcătoşenia tru păcat. tuturor oamenilor este de a-Şi asuma Cristos, ca jertfă pentru păcat, suferă sarcina mântuirii lor. Calea Lui a fost să pentru toţi cei care sunt în trup [în fire]. trimită „pe propriul Său Fiu în ase­ Dar ce se întâmplă cu puterea păcatului mănarea firii păcătoase“. Fiul Lui este care sălăşluieşte în cei fireşti? „El a con- fără păcat, şi de aceea numai El este damnat păcatul în trup“. El, cel fără cal­ificat să ne mântuiască. „În asemănarea păcat, a fost făcut păcat pentru noi, şi firii păcătoase“ se poate vedea întruparea astfel a murit pentru păcat. El este dat la Lui: cum îşi ia un trup omenesc şi se moarte în trup (1 Petru 3:18). Când El leagă de omenire. Singurul Fiu al lui moare în trup, atârnă pe cruce păcatul Dumnezeu e numit în alte locuri din trupului. Asta se înţelege prin cuvintele: Scriptură drept „Cuvântul“ care „S-a „a condamnat păcatul în trup“. A con- întrupat“ [„a devenit carne“] Ioan 1:14). damna înseamnă a judeca sau a pedepsi. Venirea Lui în asemănarea cărnii Judecata şi pedeapsa păcatului este păcătoase e echivalentul expresiei „a deve- moartea. Astfel Domnul Isus realmente a nit carne“ din cadrul acelui verset. De dat păcatul la moarte în trupul Său. De aceea, versetul nostru din Romani 8:3 ne aceea, noi putem vedea în moartea Lui spune şi în ce fel a devenit Cuvântul nu numai faptul că păcatele noastre sunt carne [trup]. Accentul se pune aici pe judecate, ci şi faptul că păcatul însuşi este

Carnea şi mântuirea 53 judecat. Prin urmare, păcatul nu mai are primim o viaţă nouă din El şi de la El. nici o putere asupra celor care sunt uniţi Ceea ce am primit este viaţa adevărată. cu moartea Domnului şi astfel li s-a con- Am văzut mai înainte că noi, fiinţele damnat păcatul din trupul lor. omeneşti, suntem fireşti. Spiritul nostru este mort, iar sufletul nostru este la cârma Regenerarea întregii fiinţe. Umblăm după poftele tru- Eliberarea de pedeapsa şi puterea pului nostru. Nu locuieşte nimic bun în păcatului e realizată de Dumnezeu pe noi. Ca să ne izbăvească, Dumnezeu crucea Fiului Său. Acum El aşează trebuie mai întâi să refacă poziţia înaintea tuturor oamenilor această mân- corespunzătoare pentru spiritul nostru, tuire, pentru ca oricine doreşte s-o accepte dându-i din nou locul suveran ce i se să fie mântuit. cuvine, pentru ca să poată avea părtăşie Dumnezeu ştie că nimic bun nu cu El. Asta se face atunci când credem locuieşte în om; nici o făptură omenească în Domnul Isus. Dumnezeu toarnă din nu-I poate fi plăcută Lui, căci este stricată viaţa Sa în duhul nostru, înviindu-l astfel până în măduva oaselor, nemaiputând fi din morţi. Domnul Isus declară acum că îndreptată. Fiind însă atât de deznădăjduit, „ceea ce e născut din Duhul este duh“ cum va putea omul să-I fie plăcut lui (Ioan 3:6). În acest punct, viaţa lui Dumnezeu după ce a crezut în Fiul Său, Dumnezeu, care este Duhul, pătrunde în dacă nu-i dă Dumnez­eu şi o natură duhul nostru uman şi-i redă poziţia ce i nouă? Slavă Domnului, că El i-a dat se cuvenea de la început. Duhul Sfânt Îşi viaţă nouă – viaţa Sa necreată – tuturor stabileşte locuinţa în duhul omului; iar celor ce cred în mântuirea Domnului Isus acesta este transferat prin aceasta în şi-L primesc pe El ca Mântuitor personal. domeniul spir­itual. Spiritul nostru este Aceasta e „regene­rarea“ sau „naşterea din astfel reanimat şi lăsat să preia din nou nou“. Întrucât nu ne poate schimba natu- conducerea. „Noul duh“ de la Ezechiel ra noastră păcătoasă, Dumnezeu ne dă 36:26 este noua viaţă pe care o primim viaţa Sa. Firea omului rămâne la fel de cu ocazia regenerării. stricată în cei care s-au născut din nou Omul nu este regenerat prin vreo ca în cei care încă nu au făcut acest pas. faptă deosebită pe care o săvârşeşte, ci Firea veche dintr-un sfânt este la fel de doar crezând în Domnul Isus ca Mân­ păcătoasă ca cea a unui păcătos necon- tuitor al Său: „tuturor celor care L-au vertit. În procesul regenerării, firea nu se primit le-a dat dreptul să devină copii ai transformă. Naşterea din nou nu exercită lui Dumnezeu, care s-au născut nu din nici o influenţă pozitivă asupra firii vechi. sânge sau din voia cărnii, nici din voia Ea rămâne cum era şi înainte de regener- omului, ci din Dumnezeu“ (Ioan 1:12-13). are. Dumnezeu nu ne dăruieşte viaţa Sa Cei care cred în Domnul Isus ca pentru a ne educa şi a ne îmbunătăţi Mântuitor al lor personal sunt născuţi din firea veche, ci tocmai pentru a o Dumnezeu şi astfel devin copiii Lui. învinge. Regenerarea este doar nivelul minim Prin regenerare, omul realmente se de la care pleacă viaţa spirituală. Este înrudeşte, se leagă organic cu Dumnez­eu temelia pe care se clădeşte tot ce urmează prin fenomenul naşterii. Regener­­area mai târziu în viaţa credinciosului. Nu se înseamnă a te naşte din Dumn­ezeu. După poate vorbi de nici o viaţă spirituală sau cum viaţa noastră pământească, în firea de o creştere duhovn­icească dacă nu s-a veche, se naşte din părinţii noştri, tot aşa produs mai întâi naşterea din nou, viaţa noastră spi­rituală se naşte din deoarece acea persoană nu are viaţă în Dumnezeu. Sensul vieţii este „să duhul ei. După cum nimeni nu poate dăruiască viaţă“. Când spunem că suntem construi un castel în aer, tot aşa cei născuţi din Dumnez­eu înseamnă că neregeneraţi nu pot fi edificaţi. Dacă

54 Omul spiritual, volumul I încercăm să-l învăţăm pe un om nenăscut regenerată să înţeleagă bine ce anume a din nou să facă binele şi să se închine obţinut prin naşterea din nou şi ce mai lui Dumnezeu, toate eforturile noastre vor zace încă în natura lui cu care a fost fi în zadar, deoarece avem de-a face cu înzestrat la naşterea fizică. O atare un om mort. Ne căznim să realizăm ceea cunoştinţă îl va ajuta mult în drumul său ce nici Dumnezeu nu poate face atunci pe cărarea spirituală. Ne va fi de folos să când încercăm să „dregem“ firea veche. explicăm în acest punct ce se cuprinde în Este vital ca orice credincios să ştie din- firea veche a omului şi cum Se ocupă colo de orice urmă de îndoială că a fost Domnul Isus de componentele acelei firi. deja regenerat şi că a primit viaţa nouă. Cu alte cuvinte, ce moşteneşte un credin- El trebuie să ajungă să-şi dea seama că cios la regenerare? naşterea din nou nu este o încercare de a Lectura câtorva versete din Romani 7 se mai ocupa de firea veche, căutând s-o va scoate în evidenţă faptul că firea veche mai cârpească, s-o mai îndrepte pe ici, pe e compusă, în principal, din două ele- colo, căutând s-o transforme într-o viaţă mente: „păcatul“ şi „eul“: „păcatul care spirituală. Dimpotrivă, realitatea e că prin locuieşte în mine..., adică în carnea mea naşterea din nou el primeşte o viaţă de [firea mea]“ (versetele 14, 17-18, Darby). care nu a avut parte până acum şi nu „Păcatul“ de aici este, de fapt, puterea putea avea parte în starea în care se păcatului iar „mine“ se referă la ceea ce găsea. Dacă nu se naşte cineva din nou, numim „eul“ nostru – ego. [egocentrism, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu. egoism, etc.]. Pentru ca să înţeleagă bine Niciodată el nu va pătrunde tainele spiri- credinciosul ce înseamnă viaţa spirituală, tuale şi nu va gusta din dulceaţa cerească trebuie să aibă grijă să nu confunde a împărăţiei lui Dumnezeu. Soarta lui aceste două elemente ale firii vechi. este aşteptarea morţii şi a judecăţii; pentru Ştim că Domnul Isus S-a ocupat de el nu mai există altă speranţă. păcatul firii noastre vechi pe crucea Sa. Cum va şti cineva dacă este regene­rat? Iar Cuvântul ne înştiinţează că „eul nos- Ioan ne spune că omul e născut din nou, tru vechi a fost răstignit împreună cu El“ crezând în numele Fiului lui Dumnezeu şi (Rom. 6:6). Nicăieri în Biblie nu ni se primindu-L (1:12). Numel­e Fiului lui spune să ne răstignim pe noi înşine, Dumnezeu este „Isus“, care înseamnă „Cel deoarece lucrul acesta s-a săvârşit deja în care îşi va salva poporul de păcatele lui“ chipul cel mai desăvârşit, de către Cristos (Mat. 1:21). Prin urmare, a crede în numele Însuşi. Cu privire la chestiunea păcatului, Lui este tot una cu a crede în El ca omului, nu i se cere să facă nimic. Nu Mântuitor, a crede că El a murit pe cruce trebuie decât să considere aceasta drept pentru păcatele tale pentru a te elibera de un fapt împlinit (Rom. 6:11) şi îndată va pedeapsa şi robia păcatului. A crede astfel culege roada şi eficac­itatea morţii lui Isus, înseamnă a-L primi ca Mântuitor personal. fiind total izbăvit de puterea păcatului Dacă cineva doreşte să ştie dacă este (Rom. 6:14). regenerat – născut din nou – sau nu, nu Da, e drept că nicăieri în Biblie nu ni trebuie să-şi pună decât o singură întrebare: se cere să fim răstigniţi pentru păcat. Ni Am venit eu la cruce, ca păcătos lipsit de se cere totuşi să ne luăm crucea pentru a orice ajutor, şi L-am primit eu pe Domnul ne lepăda de „eul“ nostru. Domnul Isus Isus ca Mântuitor? Dacă poate răspunde ne îndeamnă de multe ori să ne lepădăm cu un „da“, atunci înseamnă că e regen- de noi înşine, să ne luăm crucea şi să-L erat. Toţi cei care cred în Domnul Isus urmăm. Explicaţia acestui îndemn constă sunt născuţi din nou. în faptul că Domnul Isus Se ocupă de păcatele noastre diferit de felul în care Se Conflictul dintre nou şi vechi ocupă de noi înşine. Pentru a învinge pe Este esenţial pentru o persoană deplin păcatul, credinciosului nu-i trebuie

Carnea şi mântuirea 55 decât o clipă; pentru a se lepăda de eul total eliberat de păcat, iar pe de alta s-ar lui, îi trebuie o viaţă întreagă. Numai pe afla în posesia unei vieţi noi. Desigur e cruce a purtat Isus păcatele noastre; dar reg­retabil că mulţi lucrători creştini n-au în tot timpul vieţii Sale Domnul S-a învăţat să prezinte păcătoşilor mântuirea lepădat de Sine Însuşi. Tot aşa trebuie să în adevărata ei lumină, cu toate as­pectele fie şi cu noi! ei, şi astfel oamenii nu cred decât Scrisoarea lui Pavel către Galateni jumătate din mântuirea lui Dum­nezeu. precizează relaţia dintre fire şi credincios. Asta îi lasă în starea unora care parcă Ni se spune pe de o parte că „cei care numai pe jumătate ar fi fost mântuiţi: cu sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit păcatele iertate, dar lipsiţi de puterea de a firea [carnea] cu patimile şi dorinţele ei“ o rupe cu păcatul. Mai mult, chiar şi (5:24). Chiar în ziua când cineva se atunci când mântuirea este pre­zentată în identifică cu Domnul Isus, chiar atunci toate aspectele ei, păcătoşii nu doresc este răstignită firea lui. Lipsit de învăţătura decât să li se ierte păcatele, deoarece nu Duhului Sfânt, ar putea cineva gândi în speră să fie izbăviţi de păcat. Şi în cazul felul următor. „Prin urmare, firea mea acesta tot pe jumătate mântuiţi rămân. veche a dispărut, căci a fost răstignită, Dacă o persoană va crede şi va primi nu-i aşa?“ Nu, nu e aşa, căci pe de altă mântuirea deplină chiar de la început, parte ni se spune în epistola către atunci va avea parte de mai puţine eşecuri Galateni să umblăm după îndemnurile în bătălia împotriva păcatului şi de mai Duhului şi să nu satisfacem do­rinţele firii multe izbânde în bătălia împotriva eului vechi. Căci dorinţele firii vechi sunt propriu. Credincioşi din aceştia sunt greu împotriva Duhului, iar do­rinţele Duhului de întâlnit. Cei mai mulţi intră doar în sunt împotriva firii vechi“ (5:16-17). Aici posesia unei jumătăţi din mântuire şi ast- ni se spune pe faţă că cel care aparţine fel principalele lor conflicte au de-a face lui Cristos Isus, având în el pe Duhul cu păcatul. Ba încă unii nici nu ştiu ce Sfânt, locuind în el şi umplându-l, mai este „eul“ propriu. În această privinţă, are totuşi şi firea veche. Nu numai că starea personală a credinciosului joacă un această fire veche continuă să existe, ci rol important înainte de regenerare. Mulţi aflăm că rămâne foarte puternică. au tendinţa naturală de a face binele Ce vom spune atunci? Se poate cumva chiar înainte de a crede [în Domnul ca aceste două versete să se contrazică? Isus]. Desigur, ei nu posedă puterea de a Nicidecum, căci versetul 24 subliniază face binele şi nici nu pot fi buni în sine. păcatul firii, în vreme ce versetul 17 Dar cugetul lor pare să fie mai luminat evidenţiază eul firii. Crucea lui Cristos se decât al altora, deşi puterea de a face ocupă de păcat iar Duhul Sfânt, prin binele este, în general, destul de slabă. Ei cruce, se ocupă de „eul“ nostru. Cristos îl trăiesc experienţa conflictului dintre izbăveşte total pe credincios de puterea raţiune şi poftă. Acum însă când ajung păcatului prin cruce, pent­ru ca păcatul să aceştia să audă mesajul mântuirii depline nu mai stăpânească în viaţa lui, dar prin a lui Dumnezeu, acceptă bucuroşi harul Duhul Sfânt, care locuieşte în credincios, eliberării de păcat, după cum acceptă Cristos îl învredniceşte să-şi învingă zilnic harul iertării de păcat. Alţii însă înainte „eul“ propriu, ajungând la ascultare de a crede, sunt robii unor cugete negre perfectă de Domnul. Eliberarea de păcat ca păcura, fiind dominaţi de păcate este o real­itate împlinită; lepădarea de eul groaznice şi lipsiţi de orice dorinţă de a propriu trebuie să fie experienţă noastră de face binele. Când ajung să audă tot zi cu zi. mesajul mântuirii lui Dumn­ezeu, cum era Dacă un credincios ar putea înţelege de aşteptat, se agaţă cu toată fiinţa de implicaţia deplină a crucii din clipa când harul iertării şi neglijează (dar nu resp- e născut din nou, ar fi pe de o parte ing) harul izbăvirii de păcat. Aceştia vor

56 Omul spiritual, volumul I întâmpina multe greutăţi în lupta împotri- Când credincioşii de curând întorşi la va păcatului cărnii. Domnul cad în vâltoarea acestei lupte, Dar de ce se întâmplă acest lucru? sunt daţi peste cap şi nu-şi dau seama, Pentru că un astfel de om renăscut posedă pe moment, ce se întâmplă cu ei. Unii o viată nouă, care-i cere să învingă dom- cad în disperare, nemaisperând să crească nia firii lui vechi şi să asculte de glasul vreod­ată în viaţa lor spirituală, crezându- noii firi. Viaţa lui Dumnezeu este absolută; se iremediabili. Alţii încep să se îndoiască ea cere ca să i se dea stăpânire deplină de faptul că au avut o naştere din nou asupra omului. De îndată ce pătrunde acea autentică, fără să-şi dea seama că tocmai viaţă în duhul omului, îi cere omului să-şi fiindcă sunt cu adevărat născuţi din nou părăsească fostul stăpân – păcatul – şi să simt acut conflictul acesta spiritual. Căci se supună pe de-a-ntregul Duhului Sfânt. altă dată, când firea veche domnea Cu toate acestea, păcatul din acest om e nestingherită, din pricina faptului că duhul încă adânc înrădăcinat. Deşi voinţa lui lor era mort, puteau să păcătuiască oricât este reînnoită în parte prin viaţa regenerată, de cumplit, fără să simtă însă vreo ea rămâne legată de păcat şi de „eul“ remuşcare sau sentiment de păcătoşenie. propriu; de multe ori, ea cedează în Dar acum a încolţit viaţa nouă, şi favoarea păcatului. Astfel, va urma un împreună cu ea, natura cerească, dorinţele conflict inevitabil între noua viaţă şi firea divine, lumina şi gândirea de sus. Pe veche a omului respectiv. Deoarece foarte măsură ce această viaţă nouă pătrunde tot mulţi se află în starea aceasta, ne vom mai adânc fiinţa omului, se manifestă ocupa în mod deosebit de ei. Vreau însă practic prin faptul că dă la iveală şi să spun cititorului că această experienţă de demască tot mai mult întinăciu­nea şi aparent interminabile lupte cu păcatul (nu stricăciunea care zace în lăuntrul omului. cu eul propriu), presărate cu tot atâtea Noua viaţă nu poate astfel să se eşecuri este cu totul inutilă şi s-ar putea mulţumească cu rămânerea în întuneric şi dispensa de ea. naşte astfel în om dorinţa de a ieşi din Firea veche pretinde să i se acorde această stare jalnică, urmând voia lui suveranitate absolută; tot aşa şi viaţa Dumnezeu. Dar firea veche începe să se spirituală. Firea doreşte să-l ţină pe om lupte cu viaţa spirituală. Bătălia aceasta îi legat de ea pe veci, în schimb viaţa spi­ dă credinciosului impresia că locuiesc în rituală vrea ca omul să fie cu totul predat el două persoane – fiecare cu ideile şi Duhului Sfânt. În toate privinţele firea forţele sale, fiecare căutând să obţină vic- pământească şi viaţa spirituală se deo­ toria. Când viaţa spirituală e în creştere, sebesc radical. Natura primei este cea a credinciosul se va bucura nes­pus; când primului Adam, iar natura celei din urmă firea câştigă teren, el nu va putea face este cea a ultimului Adam. Motivul altceva decât să se întristeze profund. primei este pământesc; motivul celei de-a Experienţe de genul acesta conf­irmă că doua este ceresc. Firea veche face ca aceste persoane sunt neg­reşit întoarse la toate lucrurile să fie îndreptate asupra sa; Domnul şi că au avut o regenerare viaţa spirituală centrează toate lucrurile în veritabilă. jurul lui Cristos. Firea doreşte să-l con Planul lui Dumnezeu nu este niciodată ducă pe om la păcat, viaţa spirituală acela de a corecta firea veche, ci de a o dor­eşte cu ardoare să-l ducă pe om la nimici. Tocmai prin viaţa lui Dumnezeu neprihănire. Întrucât aceste două naturi care i se dă credinciosului la regenerare sunt atât de contrare în esenţa lor, cum trebuie nimicit eul din cadrul firii. Viaţa va putea cineva evita veşnica ciocnire cu dăruită de Dumnezeu omului este negreşit firea veche? Atunci când credinciosul cât se poate de pu­ternică, dar persoana nu-şi însuşeşte toată mântuirea lui Cristos, regenerată nu a trecut de faza de bebeluş mereu va trăi în ghearele acestei lupte. – un copil nou născut, slab şi firav. Firea

Carnea şi mântuirea 57 veche a deţinut controlul vreme ştie că o are nu va fi în stare să se îndelungată şi puterea ei nu e deloc mică. bucure de ea şi nici nu va putea s-o În plus, cel născut din nou nu a învăţat trăiască în practică, dacă nu tânjeşte după încă să-şi însuşească prin credinţă toată ea. Dumnezeu nu o poate da decât ace- mântuirea lui Dumnezeu. Deşi e mântuit, lora care cred şi primesc şi şi-o însuşesc. el continuă să trăiască în fire în perioada Prin urmare, când omul cere iertare şi aceasta. E firesc pentru că e stăpânit de regenerare, Dumnezeu negreşit i le va da. fire. Cel mai jalnic e să vezi un credin- Şi tocmai prin intermediul acestui conflict cios luminat de lumina cerească să-şi Dumnezeu îl va determina pe credincios vadă răutatea firii vechi şi să dorească, să caute să obţină cu tot dinadinsul cu toată inima s-o învingă, dar să con- biruinţa totală în Cristos. Cel care mai state că e prea slab ca să aibă biruinţă. E înainte era în neştiinţă, acum se va sili să faza în care credinciosul va vărsa multe cunoască; Duhul Sfânt va avea atunci lacrimi de durere. Cum să nu fie mânios prilejul să-i descopere cum S-a ocupat pe el însuşi, când, deşi a cunoscut îndem- Cristos de omul lui cel vechi pe cruce, nul de a nimici păcatul şi dorul de a fi aşa încât el să poată crede acum că plăcut lui Dumnezeu, constată totuşi că poate intra în posesia unui asemenea tri- voinţa lui nu e îndeajuns de statornică umf. Iar cel care n-a avut pentru că n-a pentru a aduce la sup­unere trupul căutat va descoperi prin această luptă că păcatului! Şi astfel el are parte de multe tot adevărul pe care l-a avut până acum înfrângeri dar de puţine victorii. a fost de natură mentală şi deci fără În Romani 7, Pavel dă glas acestui rezultat practic în viaţa lui. Asta îl va conflict lăuntric: trezi din starea de somnolenţă şi-l va Nu-mi înţeleg propriile acţiuni. Căci face să dorească să expe­rimenteze nu fac ceea ce doresc, ci tocmai ceea ce adevărul receptat până acum doar la nivel urăsc... Căci ştiu că nimic bun nu intelectual. locuieşte în mine, adică în firea mea Lupta se va înteţi din zi în zi. Dacă [carnea mea]. Am voinţa de a înfăptui credincioşii vor merge înainte cu binele, dar nu şi puterea de a-l înfăptui. credincioşie, fără să se lase pradă Căci nu fac binele care doresc să-l fac, disperării, vor avea parte de conflicte tot ci răul pe care nu doresc să-l fac. Acum mai ascuţite, până ce vor ajunge să fie însă dacă fac ceea ce nu doresc să fac, pe deplin izbăviţi. nu mai sunt eu cel care-I face, ci păcatul care locuieşte în mine. Astfel constat că Note finale este o lege că atunci când vreau să fac 1În engleză: FLESH. Din capul locu- binele, răul stă lipit de mine. Căci îmi lui, vom spune că termenul „carne“ nu e găsesc desfătarea în legea lui Dumnezeu cel mai potrivit echivalent al lui flesh, în eul meu cel mai lăuntric, dar văd în dar singura soluţie acceptabilă ar fi să mădularele mele o altă lege, care se parafrazăm, dând toate înţelesurile ter- războieşte cu legea minţii mele, făcându- menului din engleză: carne, trup, omeni- mă rob legii păcatului, care locuieşte în re, dar şi ,,fire pământească“. Sensul de mădularele mele (versetele 15-23) „carne“ din limba română nu e Mulţi vor răspunde la acest strigăt de mulţumitor, deoarece nu posedă decât disperare aproape finală: „O, nenorocit­ul înţelesul strict anatomic, nu şi pe cel de de mine! Cine mă va scăpa de acest trup ,,fire pământească“. Prin urmare, atunci al morţii?“ (v. 24) când „flesh“ e folosit în sens restrictiv, cu Care e sensul acestei lupte? Este una înţelesul de „fire pământească“, îl vom din căile prin care ne disciplinează Duhul reproduce ca atare alături de paraf­razarea Sfânt. Dumnezeu a pus la dispo­ziţia respectivă în limba română. omului o mântuire completă. Cel care nu 2În ediţia Cornilescu, se zice

58 Omul spiritual, volumul I ,,pământesc“, dar în traducerea aceluiaşi 7:18, „corpul meu“. autor din 1931 se spune: „eu sînt de 4Ca în exemplul: all flesh în expresia carne“, cum spune şi Galaction, în tra- to go the way of all flesh, tradusă în ducerea sa din 1938. Biblia de Iaşi spune româneşte, cu înţelesul aproximativ echiva- „trupesc“. lent: „a-şi da obştescul sfârşit.“ (Textual: 3În engleză: „in my flesh“. Corn­ilescu „a merge pe calea oricărei făpturi, pe zice: „în firea mea pământească“, dar în drumul întregii omeniri). ediţia din 1931: ,,în carnea mea“. 5Desigur, se cuvine să observăm că Galaction zice: ,,în trupul meu“, iar Biblia mai există o clasă, recunoscută în Romani de Iaşi, deşi atât de veche (a fost publicată 8:7, care nu este interesată câtuşi de puţin în anul 1874), ca în multe alte pasaje, şi să păzească legea lui Dumnezeu: „mintea aici se dovedeşte surprinzător de modernă, care e axată pe fire este ostilă lui de actuală în exprimare, folosind termeni Dumnezeu; nu se supune legii lui din limba vorbită azi. Exemplu: Romani Dumnezeu, şi nici nu poate“.

CAPITOLUL 2 CREDINCIOSUL FIRESC SAU CARNAL Toţi credincioşii ar putea fi, asemenea să-şi dea seama că mai întâi de toate lui Pavel, umpluţi cu Duhul Sfânt din trebuie să-i identifice, şi abia apoi să le clipa când au crezut şi au fost bot­e­ zaţi ofere mesajul de care aveau nevoie. (cf. Fapte 9:17-18). Din nefericire însă Regenerarea biblică este naşterea prin mulţi rămân sub stăpânirea firii vechi, ca intermediul căreia fiinţa lăuntrică a omu- şi când n-ar fi morţi şi înviaţi. Aceştia nu lui, duhul lui ascuns, este înnoită şi trans- au crezut cu adevărat în faptul împlinit, formată în locuinţa Duhului lui Dumnezeu. în realitatea morţii şi învierii lui Cristos E nevoie de timp pentru ca puterea aces- pentru ei, şi nici nu au răsp­uns sincer la tei noi vieţi să străbată până la învelişul chemarea Duhului Sfânt de a urma prin- din afară: cu alte cuvinte, să se răspân- cipiul morţii şi al învierii. Potrivit lucrării dească din centru până la circumferinţă. isprăvite a lui Cristos, ei au murit şi au Rezultă de aici că nu ne putem aştepta să fost înviaţi deja; potrivit responsabilităţii vedem tăria „tinerilor“ sau experienţa lor de credincioşi, s-ar cuveni ca şi ei să „părinţilor“ manifestându-se în toate moară faţă de eul lor şi să trăiască pentru domeniile vieţii unui copil al lui Cristos. Dumnezeu; în realitate însă lucrurile se Deşi s-ar putea ca un cre­dincios nou năs- întâmplă altfel. Aceşti credincioşi ar putea cut să pornească bine la drum, dând fi consideraţi „anormali“. Această anorma- dovadă de credincioşie, el va avea nevoie litate nu trebuie înţeleasă în sensul că s-ar de timpul necesar, de prilejurile care să-l mărgini doar la epoca noastră. Cu mult învrednicească să cu­noască cât de adâncă timp în urmă, tocmai aceasta era starea este răutatea păca­tului şi a eului propriu. credincioşilor cu care a luat apostolul Îi vor trebui ocazii în care să cunoască Pavel legătura. Exemplul cel mai grăitor mai profund voia lui Dumnezeu şi calea îl constituie cazul creştinilor din Corint, duhului. Oricât de mult L-ar iubi pe cărora Pavel le spune următoarele: Domnul şi adevărul, noul nostru credin- „Cât despre mine, fraţilor, nu v-am cios va umbla la început pe tărâmul sim- putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ţirilor şi al gândurilor, ca unul care n-a ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni fost încă încercat şi curăţit prin foc. Un lumeşti, ca unor prunci în Cristos. V-am creştin de cur­ând născut nu poate evita să hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu nu fie lumesc. Deşi e umplut cu Duhul le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le Sfânt, el nu cunoaşte încă firea veche. puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi. Cum va putea fi cineva eliberat de fapte- În adevăr, când între voi sunt zavistii, cer- le firii, dacă nici nu recunoaşte că aceste turi şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi fapte izvorăsc din fire? De aceea, când nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?“ (1 cer­cetăm starea reală a noilor născuţi în Cor. 3:1-3). Cristos, constatăm că sunt fireşti. Aici apostolul împarte toţi creştinii în Biblia nu le pretinde creştinilor noi să două categorii: cei spirituali şi cei lumeşti fie spirituali dintr-odată; dar dacă şi după sau fireşti. Creştinii spirituali nu sunt ce au trecut o groază de ani, ei tot prunci deloc ieşiţi din comun, ci îi putem numi sugari rămân, starea lor e de compătimit. „normali“. Cei lumeşti sunt ieşiţi din Însuşi Pavel le arată corintenilor că la comun, deoarece sunt „anormali“. Cei din început a fost nevoit să-i trateze ca pe Corint erau, negreşit, creştini, dar erau nişte oameni fireşti, deoar­ece erau nou fireşti, nu spirituali. De trei ori în acest născuţi în Cristos, dar că de pe acum – capitol Pavel declară că erau oameni adică din clipa când le scria apostolul – lumeşti. Prin înţelepciunea ce i-a fost dată s-ar cuveni să dea dovadă de maturitate. de către Duhul Sfânt, apostolul a ajuns Dar ei şi-au risipit viata cu nimicuri, 59

60 Omul spiritual, volumul I rămânând la starea de pruncie şi de poziţia lor în Cristos, uitând să-i îndemne oameni fireşti. să caute a avea experienţe spi­rituale. (Mai Nu e nevoie astăzi de chiar atâta timp trist e că uneori tocmai cei care veghează cât ne-am imagina pentru ca cineva să fie asupra altora sunt în necunoştinţă de viaţa transformat dintr-un creştin firesc în­tr­-unul Duhului. Cum ar putea atunci astfel de spiritual. Credincioşii din Co­rint proveneau oameni să-i conducă pe alţii la o viaţă dintr-un mediu cu totul păgân şi păcătos. mai abundentă?) Pe de altă parte, starea N-au trecut decât vreo câţiva ani, şi totuşi descrisă mai sus s-ar putea datora faptului apostolul a socotit că prea mult timp au că nu există interes suficient printre cre- zăbovit în firea veche, căci la ora aceea dincioşi pentru lucrurile duhovniceşti. Fie trebuia să fi fost deja spirituali. Scopul că aceştia îşi zic că e de ajuns să fii răscumpărării efectuate de Cristos este de mântuit, fie că au pierdut apetitul spiritu- a înlătura toate piedicile din calea Duhului al, fie că, pur şi simplu, nu sunt gata să Sfânt, pentru ca El să poate pune stăpânire plătească preţul înaintării spirituale. pe întreaga fiinţă a omului, transformând-o Urmarea jalnică a acestui fapt este că într-una spirituală. Această răscumpărare nu Biserica a ajuns să fie plină de prunci în poate da greş niciodată, fiindcă puterea Cristos. Duhului Sfânt este supraabundentă. După Care sunt trăsăturile unui creştin cum un păcătos firesc poate deveni un firesc? Cea mai izbitoare este starea de credincios regenerat, tot aşa un credincios pruncie la care rămâne credinciosul, când, regener­at, dar firesc, poate fi transformat în mod normal, această stare nu are voie într-un om spiritual. Ce jalnic e să vezi să depăşească doi-trei ani. Când se naşte creştini din zilele noastre că nu fac nici un cineva din nou, crezând că Fiul lui progres în umblarea lor spir­ituală nici după Dumnezeu a ispăşit pentru păcatele lui pe ani de zile, ba chiar nici după zeci de ani. cruce, el ar trebui, în acelaşi timp, să Ceea ce e şi mai trist e uimirea manifesta- creadă şi că a fost răstignit cu Cristos, tă de aceştia când dau peste câte un cre- pentru ca astfel Duhul Sfânt să-l elib­ereze dincios care a reuşit să pătrundă în viaţa de puterea firii. Necunoaşterea acestei rea- spiritului după nu prea mulţi ani. O atare lităţi îl va face să rămână în fire ani de-a stare va fi etichetată de ei drept o excepţie rândul. neo­bişnuită, când, de fapt, asta e viaţa A doua trăsătură a celor fireşti este normală a credinciosului. De cât timp crezi faptul că nu sunt în stare să primească în Domnul? Ai ajuns să fii spiritual sau învăţătura duhovnicească. „V-am hrănit cu duhovnicesc? Nu e permis să îmbătrânim lapte, nu cu bucate tari; căci nu eraţi în starea de pruncie, întristând pe Duhul gata“. Corintenii se făleau fără sfială cu Sfânt şi su­ferind noi înşine o imensă pier- înţelepciunea şi cunoştinţa lor. Dintre dere. Toţi cei regeneraţi, cei născuţi din toate bisericile din perioada aceea, cea nou, ar trebui să tânjească după înaintarea din Cor­int era, probabil, cea mai bine duhov­nicească, permiţând Duhului Sfânt să informată. Pavel mulţumise în scrisoa­rea domnească în toate aspectele vieţii lor, aşa sa lui Dumnezeu pentru profunda lor încât în scurt timp El să ne poată conduce cunoştinţă (1:5). Orice predică spirituală la tot ce ne-a rânduit Dum­ne­zeu. Nu tre- pe care le-ar fi ţinut-o Pavel ar fi fost buie să pierdem timpul, stând pe loc. înţeleasă de ei, dar această înţelegere era Care sunt, prin urmare, motivele pen- doar cu mintea. Deşi cunoşteau toate tru care nu creştem? S-ar putea să fie lucrurile, corintenii aceştia nu aveau pute- două motive. Pe de o parte, starea aceasta rea de a exprima în viaţă ceea ce cunoş- s-ar putea datora nebăgării de seamă a teau teoretic. S-ar prea putea ca şi astăzi celor care, veghind asupra sufletelor cre- să fie mulţi credincioşi fireşti, care să dincioşilor mai tineri, nu le vorbesc decât priceapă atât de multe lucruri încât să le despre harul lui Dumnezeu şi despre poată şi predica altora, în vreme ce ei

Credinciosul firesc sau carnal 61 înşişi rămân oameni neduhovniceşti. lumească din partea acestora, să se Adevărata cunoştinţă spirituală nu stă în numească ai lui Cristos, dar în realitate gânduri minunate şi ascunse, ci în trăirea să fie dominaţi de un asemenea spirit de reală pe tărâmul spiritual, prin unirea vie- ceartă şi gelozie! Oricât de dulci ar suna ţii credinciosului cu adevărul. Deş- cuvintele în auzul nostru, ori de câte ori teptăciunea n-are ce căuta aici. Nici chiar cineva se laudă cu secta lui, nu face alt- râvna după adevăr nu e de ajuns. ceva decât să bolborosească asemenea Condiţia sine qua non a atingerii unei unui copil mic. Dezbinările din biserică vieţi spirituale este calea unei ascultări n-au altă cauză decât lipsa de dragoste şi desăvârşite de Duhul Sfânt, Singurul care umblarea în fire. Un asemenea credincios, ne învaţă cu adevărat. Toate celelalte sunt deşi în aparentă se luptă pentru adevăr, doar diverse mijloace de transmitere a nu face altceva decât să-şi mascheze ade- cunoştinţelor de la o minte la alta. Aceste vărata sa înfăţişare lăuntrică. Păcătoşii informaţii nu vor avea darul de a-l face lumii sunt oameni ai firii; în starea aceas- pe cineva să fie spiritual, ci, dimpotrivă, ta, ei nu sunt regeneraţi; prin urmare, se umblarea lui în fire va face ca toată află sub stăpânirea sufletului şi a trupului cunoştinţa lui aşa-zisă „spirituală“ să devi- lor. Când un credincios se poartă fireşte nă de fapt firească. Nu de mai multă dovedeşte că nu se deosebeşte de oricare învăţătură spirituală are el nevoie, ci de o alt om din lume. Dar pentru cei din inimă ascultătoare, care e gata să-şi pre- lume este absolut normal să se poarte dea viaţa în mâna Duhului Sfânt, apu- lumeşte; ba chiar şi pentru nou născuţii când-o pe calea crucii, la porunca în Cristos este întrucâtva îngăduit. Dar Duhului. Un volum sporit de cunoştinţe dacă starea ta duhovnicească ar fi trebuit spirituale nu va face altceva decât să-i să crească proporţional cu înaintarea în întărească şi mai mult firea lui veche, vârstă, cum mai poţi atunci să te porţi ca amăgindu-l să creadă despre sine că este un om din lume? spiritual. Căci oare nu-şi va zice el: „Oare Este limpede că o persoană e în fire cum aş putea şti atâtea lucruri duhovni- dacă se comportă ca un om lumesc şi ceşti, dacă nu aş fi eu însumi duhovni- păcătuieşte adesea. Oricât de multe cesc?“ În realitate însă piatra de încercare cun­oştinţe spirituale ar poseda şi oricâte ar trebui să fie: „Cât din ceea ce ştii ex­perienţe spirituale ar pretinde că a avut, izvorăşte din experienţa vieţii, şi cât e oricât de mult ar fi slujit, nici unul din doar produsul minţii?“ Domnul să aibă aceste lucruri nu-l poate face să fie mai milă de noi! puţin lumesc dacă rămâne rob tempera- Pavel a mai scris despre o altă dovadă mentului său, nervilor săi, egoismului său, că cineva e firesc când a afirmat că spiritului său certăreţ, trufiei sale, spiritu- „atâta vreme cât este gelozie şi ceartă lui său neiertător sau lipsei sale de dra- printre voi, oare nu sunteţi voi fireşti, goste. purtându-vă ca nişte oameni de rând?“ A fi lumesc sau firesc înseamnă a te Păcatul geloziei şi al certei este o dovadă comporta „ca nişte oameni de rând“ – ca cât se poate de izbitoare a faptului că oamenii din lume. Trebuie să ne punem cineva este firesc. Biserica din Corint era întrebarea dacă purtarea noastră se deose- plină de dezbinări, aşa cum reiese din beşte radical de cea a oamenilor din afirmaţiile unora din ei: „eu sunt al lui lume. Dacă tot felul de obiceiuri lumeşti Pavel“, „eu sunt al lui Apolo“, „eu sunt se ţin scai de tine, atunci fără îndoială al lui Chifa“, „eu sunt al lui Cristos“ (1 încă tot în fire trăieşti. Să nu facem prici- Cor. 1:12). Chiar cei care se luptau pen- nă de poticnire din eticheta pe care o tru Cristos, declarând că sunt ai Lui, erau purtăm: spiritual sau firesc. Dacă nu sun- tot fireşti, căci oriunde se manifestă duhul tem conduşi de Duhul Sfânt, de ce folos firii vor fi certuri şi gelozii. Ce stare ne va fi simpla denumire de „oameni

62 Omul spiritual, volumul I duhovniceşti“? Nu titlul contează, ci felul şi ruşine. Pavel asociază aceste două ele- de viată pe care o trăim. mente în prima sa scrisoare către Corinteni (6:13, 15) şi nu lasă nici un Păcatele firii echivoc în privinţa faptului că beţia duce Ceea ce a experimentat apostolul în la destrăbălare şi păcat (v. 9-10). Romani 7 a fost un război împotriva Şi acum apărarea. Când păcatul a păcatului care locuieşte în trup. „Păcatul a ajuns să pună stăpânire pe om, trupul îşi luat prilejul, prin el m-a amăgit... păca- manifestă tăria în sentimentul de autoapă- tul... mi-a dat moartea... vândut rob păca- rare. El se opune oricărui lucru sau fiinţe tului... păcatul, care locuieşte în mine“ (v. care stă în calea plăcerii şi bunăstării sale. 11, 13, 14, 17, 20). Câtă vreme este încă Ceea ce numim de obicei „nervi“ , în fire, credinciosul va fi adesea biruit de împreună cu roadele lor de mânie şi de păcat. Multe vor fi bătăliile purtate de el ceartă, izvorăsc din fire şi sunt, prin şi multe păcate va săvârşi. urmare, păcatele firii. Deoarece păcatul Nevoile esenţiale ale trupului uman este motivaţia care stă la baza autoapără- pot fi împărţite în trei categorii: hrănirea, rii, din ea au izvorât, direct sau indirect, reproducerea şi apărarea. Înainte de căde- multe fărădelegi. Oare câte din cele mai rea omului în păcat, acestea erau cerinţe negre păcate din lume nu izvorăsc tocmai legitime, care nu aveau nimic de-a face din interese proprii, din trăirea pentru sine, cu păcatul. Numai după ce a căzut omul din slava pe care caută oamenii să şi-o în păcat au devenit ele canale în slujba dea lor înşişi, din opiniile la care ţin atât păcatului. În cazul hrănirii, lumea se folo- de mult şi la toate celelalte lucruri care seşte de hrană pentru a ne ademeni. ţin de eul propriu. Prima ispită a omului e în acest domeniu O analiză a tuturor păcatelor lumii ne al mâncării. După cum roada cunoştinţei va demonstra faptul că toate sunt legate binelui şi a răului a ademenit-o pe Eva, într-un fel sau altul de aceste trei categorii. tot aşa băutura şi îmbuibarea cu mâncare Un creştin firesc este cel care e dominat de a devenit păc­atul zilelor noastre. Să nu unul, două sau toate trei păcate discutate trecem cu uşu­rinţă peste această chestiune mai sus. În timp ce nu e de mirare că un a mânc­ării, căci prea mulţi creştini s-au om din lume e stăpânit de păcatul trupului poticnit în această privinţă. Credincioşii său, pentru creştinul născut din nou ar tre- fireşti din Corint i-au făcut pe fraţii lor să bui să fie socotită o situaţie foarte anormală se poticnească tocmai în acest punct. Prin ca el să mai rămână multă vreme în fire, urmare, s-a ajuns ca tuturor acelora care nereuşind să înfrângă puterea păcatului şi doreau să fie presbiteri şi diaconi în vre- trăind o viată de suişuri şi coborâşuri. Un mea aceea să li se ceară să biruiască în credincios ar trebui să permită Duhului această privinţă (1 Tim. 3:3, 8). Num­ ai Sfânt să-i cerceteze inima şi să-l lumineze persoana cu adevărat spirituală va aprecia cu privire la lucrurile interzise de legea cum se cuvine cât de nefolositor şi zadar- Duhului Sfânt şi de legea naturii, precum şi nic e să te dedai preocupării de a te cu privire la acele lucruri care-l împiedică îmbuiba cu mâncare şi băutură. „Astfel, să dobândească stăpânirea de sine şi cum- fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi pătarea de care are nevoie, ce-l stăpâneşte, orice altceva, toate să le faceţi spre slava care lucru anumit îi răpeşte libertatea spiri- lui Dumnezeu“ (1 Cor. 10:31). tuală de a-L sluji pe Dumnezeu din plin. În al doilea rând, reproducerea. În Numai atunci când vor fi îndepărtate aceste urma căderii omului, reproducerea a fost trei păcate, va putea el intra în deplina transformată în poftă. Biblia arată că este viaţă spirituală. o legătură directă între poftă şi firea veche. Chiar în grădina Eden, păcatul Lucrurile firii poftirii după hrană a trezit imediat pofte Firea are multe manifestări. Am aflat

Credinciosul firesc sau carnal 63 deja că este ostilă lui Dumnezeu şi nu vii“] şi toate ramificaţiile care se desprind poate nicidecum să-I fie plăcută. Totuşi de aici, cum ar fi duşmănia, certurile, nici credinciosul, nici păcătosul nu vor gelozia, mânia; (4) sectele şi partidele putea aprecia îndeajuns totala nevrednicie, religioase, cum ar fi egoismul, dezbinările răutate şi întinare a firii, aşa cum este ea [disensiunile], spiritul de partidă, invidia; văzută de Dumnezeu, decât a­tunci când şi (5) lascivitatea, cum ar fi beţia şi che- Duhul Sfânt le va descoperi acest lucru. furile. Oricare din acestea se poate obser- Numai atunci când Dum­nezeu, prin va cu uşurinţă. Cei care le săvârşesc sunt Duhul Sfânt, i-a descoperit omului adevă- în fire. rata stare a firii lui vechi, cum o vede Distingem în aceste cinci grupe unele Dumnezeu pe aceasta, va putea omul să fapte mai puţin păcătoase decât altele, în se ocupe de firea lui veche. vreme ce altele au un potenţial mai mare Manifestările firii faţă de om sunt de pângărire. Dar oricum le-am privi, mai bine cunoscute. Dacă cineva se poartă urâte sau, dimpotrivă, mai rafinate, aspru cu el însuşi şi refuză să urmeze, ca Dumnezeu ne descoperă că toate îşi au mai înainte, „poftele trupului şi ale min- izvorul în firea veche. Pentru cei care ţii“ (Ef. 2:3), va constata cât de întinate comit adesea cele mai întinate dintre aces- sunt aceste manifestări. Scrisoarea lui te păcate este uşor să-şi dea seama că Pavel către Galateni ne oferă o listă a sunt în fire, dar ce greu este pentru cei acestor păcate ale firii [cărnii], pentru ca care au biruit păcatele mai grosolane să nimeni să nu poată pretinde că nu a ştiut recunoască totuşi că şi ei sunt lumeşti! – „Acum faptele firii vechi sunt cât se De obicei aceştia se vor considera supe- poate de lămurite: imoralitatea, necurăţ­ia, riori altora, ca unii care nu mai umblă destrăbălarea, idolatria, vrăjitoria, duş­­ după îndemnurile firii. „Certurile, disensiu- mănia, certurile, gelozia, mânia, egoismul, nile, spiritul de partidă şi invidia“ îndată dezbinările, spiritul de partidă (textual: prezintă un tablou mult mai acceptabil spiritul de „sectă“ [sectarismul]), invidia, decât imaginea „imoralităţii, necurăţiei, beţia, chefurile şi cele de felul acestora“ destrăbălării şi a chefurilor“. Dar toate (Gal. 5:19-21). Făcând ac­eastă înşiruire, sunt roadele aceluiaşi pom. Dea Domnul apostolul declară că „faptele firii vechi să nu încetăm să ne rugăm până când ni sunt cât se poate de lămurite“. Oricine va se vor deschide ochii să ne vedem aşa voi să le înţeleagă negreşit le va recu- cum suntem în realitate. Facă Domnul să noaşte cu uşurinţă. Pentru ca cineva să-şi ne smerim prin rugăciune. Să ne rugăm dea seama dacă este în fire, nu trebuie până când vom ajunge să plângem cu decât să se întrebe dacă face vreuna din lacrimi de căinţă şi durere pentru păcatele aceste fapte ale firii. Desigur, nu e nevoie noastre, până când vom ajunge să ne să le comită pe toate pentru ca să fie dăm seama că suntem creştini doar cu lumesc. Chiar dacă numai una din ele ar numele, că, deşi ne numim creştini săvârşi-o, şi-ar asigura locul printre cei „duhovniceşti“, purtarea noastră scoate la fireşti, căci cum ar mai putea comite iveală faptele firii vechi! Să ne rugăm vreuna din aceste fapte, dacă firii vechi i până când inimile noastre se vor aprinde s-a răpit controlul asupra fiinţei sale? şi vor fi gata să re­nunţe la orice lucru Prezenţa unei singure fapte a firii vechi firesc ce le în­tin­ează! dovedeşte existenţa firii în viaţa unui om. Primul pas din cadrul lucrării Du­hului Faptele firii se pot împărţi în cinci Sfânt este acela de a ne convinge de categorii: (1) păcatele care întinează tru- păcatele noastre. După cum, dacă nu-l pul, cum ar fi imoralitatea, necurăţia şi luminează mai întâi Duhul Sfânt pe un destrăbălarea; (2) comunicările păcătoase păcătos, el nu-şi va vedea niciodată cu forţele satanice, cum ar idolatria şi „păcătoşenia“ păcatului său şi nu va fugi vrăjitoria; (3) temperamentul aprins [„ner- de mânia viitoare, adăpostindu-se în

64 Omul spiritual, volumul I Cristos, tot aşa şi credinciosul are nevoie încerca să cârpăcească firea lui veche. ulterior să-şi vadă păcatul a doua oară. Mulţi credincioşi, în necunoştinţă de Un creştin ar trebui să se învinovăţească mântuirea lui Dumnezeu, se mai strădu­ pentru păcatul său. Cum va reuşi el vreo­ iesc să-şi învingă firea veche, luând-o cu dată să devină spiritual, dacă nu discerne asalt. Ei spun că biruinţa e legată de gra- nespusa răutate şi urâciune a firii lui dul de putere pe care-l posedă. Prin vechi, până acolo încât să-i fie scârbă de urmare, aceştia se aşteaptă ca Dumnezeu el însuşi?! Vai de noi, căci indiferent de să le dea anticipat o putere tot mai mare, împrejurări, atunci când păcătuim, dove- care să-i învrednicească să-şi supună firea dim că suntem în fire! Acum e ceasul să veche. Bătălia aceasta se întinde, de obi- ne prosternăm smeriţi înaintea lui cei, pe o perioadă îndelungată de timp şi Dumnezeu, lăsând ca Duhul Sfânt să ne e presărată mai mult cu înfrângeri, decât mustre din nou şi să ne convingă de cu victorii, până când credinciosului i se păcatele noastre. părea că nu va putea ajunge niciodată la biruinţă asupra firii vechi. Necesitatea morţii În tot acest timp, credinciosul va con- În măsura în care un credincios este tinua, pe de o parte, să lupte, iar pe de luminat de Duhul Sfânt să-şi dea seama alta să-şi îmbunătăţească sau să-şi ţină la întrucâtva de jalnica stare de a fi lumesc, respect firea veche. Se va ruga, va citi lupta lui cu firea veche se va înteţi pro- Biblia, îşi va impune o sumedenie de porţional; şi mai dese se vor arăta eşecu- reguli (de genul „nu atinge, nu gusta, nu rile lui. În căderile lui se va vedea mai lua“), în zadarnica speranţă că doar-doar mult din păcatul şi slăbiciunea firii lui, va reuşi să-şi îmblânzească firea şi s-o pentru ca în el să se nască o tot mai supună. Fără să-şi dea seama, va cădea mare indignare fată de el însuşi şi o astfel în cursa de a crede că răul firii lui voinţă de fier pentru a se lupta cu păca­ vechi se datorează faptului că nu cunoaş- tul firii lui. O asemenea reacţie în lanţ se te regulile jocului, că nu e suficient de va putea extinde multă vreme, până când, educat sau civilizat. Ce crede el? Numai în cele din urmă, experimentând lucrarea să acorde firii lui vechi puţină educaţie mai profundă a crucii, el va fi izbăvit. spirituală, şi îndată va scăpa de toate Faptul că Duhul Sfânt ne călăuzeşte pe necazurile! Nu-şi dă seama însă că un această cărare e plin de tâlc. Înainte de astfel de tratament este total nefolo­sitor a-şi putea face crucea lucrarea ei mai (Col. 2:21-23). profundă, trebuie să existe o pregătire Datorită confuziei în care zace creşti- adecvată. Tocmai luptele şi eşecurile cre- nul, de a dori, pe de o parte, nimicirea dinciosului asi­gură această pregătire. firii vechi, când pe de altă parte se sileşte Fiindcă vorbirăm de experienţa credin- s-o perfecţioneze, Duhul Sfânt trebuie ciosului, deşi el s-ar putea să fie de neapărat să-l lase să se lupte, să fie acord, mental, cu părerea lui Dumnezeu înfrânt şi apoi să sufere sub povara con- despre firea veche, cum că aceasta este damnării de sine. Numai după ce a trăit deznădăjduit de rea şi putredă până în de nenumărate ori această experienţă va măduva oaselor, cu neputinţă de a fi ajunge credinciosul să-şi dea seama că remediată, s-ar putea totuşi să nu posede firea veche este iremediabilă şi că metoda acest simţ de mare pătrundere du-­ folosită de el e inutilă. Atunci el va căuta hovnicească, ce i-ar da prilejul să vadă o altă cale de salvare. Şi astfel abia acum într-adevăr cât de coruptă şi întinată este va ajunge el să aprecieze la justa ei firea. Poate că va încuviinţa împreună cu valoare ceea ce înainte cunoştea doar cu Dumnezeu, la tot ce spune El că e ade- mintea. vărat. Totuşi, chiar dacă nu va fi gata s-o Dacă un copil al lui Dumnezeu crede recunoască, credinciosul încă va mai din toată inima în Dumnezeu şi Îl roagă

Credinciosul firesc sau carnal 65 sincer pe Duhul Sfânt să-i descopere calea pierderii. Întrucât am devenit fireşti sfinţenia lui Dumnezeu pentru a-şi putea născându-ne din fire, e normal să fim vedea firea în lumina aceea, Duhul nu va eliberaţi de ea atunci când moare firea întârzia să-i asculte rugăciunea. Prin veche. De aceea, răstignirea ei e singura urmare, va putea fi scutit de multe sufe­ cale de scăpare. „Căci cel care a murit rinţe. Dar ce puţini sunt credincioşii care este elib­erat de păcat“ (Rom. 6:7). Nimic procedează astfel! Cei mai mulţi îşi pun nu va fi îndeajuns în afară de moarte. În încrederea în forţele şi metodele proprii, ea stă singura salvare. zicându-şi că, la urma urmelor, ei nu Firea veche este cu totul întinată (2 sunt chiar atât de răi! Pentru a corecta Petru 2:10-22); prin urmare, Dumnezeu această presupunere incorectă, Duhul nu încearcă s-o schimbe. Nu este altă cale Sfânt îl conduce pe credincios cu răbda- de izbăvire decât s-o sortească morţii. re, lăsându-l să experimenteze, puţin câte Nici sângele scump al Domnului Isus nu puţin, zădărnicia propriilor sale metode. poate curăţi firea veche. Vedem în Biblie Am observat că nu putem ceda firii cum ne curăţeşte sângele Lui păcatul, dar – nu avem voie! Nici n-o putem repara, niciodată nu ne spală firea veche, căci ea îndrepta, drege sau educa, deoarece nici trebuie răstignită (Gal. 5:24). Duhul Sfânt una din metodele noastre nu va putea nu poate îndrepta firea veche păcătoasă. schimba câtuşi de puţin natura de bază a El locuieşte în lăuntrul credinciosului nu firii vechi. Ce e de făcut atunci? Firea pentru a îmbunătăţi firea, ci pentru a trebuie să moară! Asta e calea lui Dum­ lupta îm­potriva ei (Gal. 5:17). „El [uleiul nezeu! Prin nici o altă cale decât prin sfânt, care-L întruchipează pe Duhul moarte nu se poate realiza aceasta. Dacă Sfânt] nu va fi turnat peste oameni de ar fi după noi, am prefera să îmblânzim rând“ (Ex. 30:32). Dacă aşa stau lucrurile, firea, luptându-ne, încercând s-o schim- ce absurd e să ne rugăm mereu ca băm, făcând apel la voinţa noastră şi Domnul să ne facă mai buni şi mai iubi- folosind toate mijloacele imaginabile; dar tori, ca să-L putem sluji mai bine! Ce calea prescrisă de Dumnezeu este moar- zadarnică-i nădejdea că într-o bună zi tea. Dacă firea este moartă, oare nu s-au vom atinge acea stare de sfinţenie, când rezolvat dintr-o dată toate prob­lemele? vom putea umbla zilnic cu Domnul, Firea nu trebuie cucerită, ci trebuie omo- putând să-L slăvim în toate lucrurile! râtă. E şi normal să fie aşa, dacă stai să Corect e să nu încercăm niciodată să dre- te gândeşti cum am devenit fireşti în pri- gem firea, pentru a o sili să coopereze cu mul rând: „ce e născut din fire [carne] Duhul lui Dumnezeu. Firea veche e sorti- este fire [carne]“. Am devenit fireşti năs- tă morţii. Numai când ţintuim firea pe cându-ne din fire. Şi aşa se face că vom cruce putem fi eliberaţi de veşnica ei ieşi pe unde am intrat. Calea posedării e robie!

CAPITOLUL 3 CRUCEA ŞI DUHUL SFÂNT Mulţi sau poate chiar cei mai mulţi sau cearta de poimâine. Credinciosul credincioşi nu au fost umpluţi cu Duhul plânge pentru un anumit păcat şi doreşte Sfânt în clipa când au crezut în Domnul. cu ardoare să capete biruinţă asupra lui. Ceea ce e şi mai trist e faptul că după Dar toate aceste păcate nu sunt decât mulţi ani de credinţă aceştia rămân prinşi roade ale aceluiaşi pom. Chiar dacă ai în mreaja păcatului, continuând în starea smuls un fruct din el (şi n-are importanţă de creştini fireşti. În paginile ce urmează care anume l-ai smuls), tot mai rămân dorim să arătăm că explicaţia felului în destule în pom, ba încă apar altele în care un creştin poate fi eliberat de firea locul celor culese, până când credinciosul lui se bazează pe experienţa credincioşilor pierde orice speranţă de a mai învinge. din Corint, cât şi a multor altor credin- Pe de altă parte, Dumnezeu nu e preocu- cioşi de pretutindeni. Nu dorim ca cineva pat de faptele firii, ci de „firea însăşi“ să presupună că un creştin trebuie să (Gal. 5:24). Dacă ar fi fost omorât pomul, creadă mai întâi în lucrarea suplinitoare a mai era nevoie să se teamă cineva că va crucii, înainte de a putea crede în lucrarea rodi din nou? Credinciosul se căzneşte de „identificare“ a acesteia. Dar oare câţi din răsputeri să pună stavilă păcatelor din credincioşi au o revelaţie clară asupra viaţa sa – care nu sunt decât roade – crucii la începutul vieţii lor de credinţă? uitând să se ocupe de firea lui veche – Ei au primit doar o jumătate a adevărului adică rădăcina tuturor relelor. Nici nu e întreg, rămânând ca cealaltă jumătate s-o de mirare că până nici nu a scăpat bine primească mai târziu. Acum însă, pentru de un păcat, apare altul. De aceea, astăzi unii cititori care au acceptat deja lucrarea trebuie să ne ocupăm de sursa păcatului. completă a crucii, cele ce urmează le vor Copilaşii în Cristos (pruncii) trebuie fi de puţin folos. Dar dacă cititorul meu să-şi însuşească sensul mai profund al face parte din acea categorie de credin- crucii, căci ei încă sunt fireşti. Scopul lui cioşi la care aparţin cei mai mulţi, ca Dumnezeu este de a răstigni omul vechi unul care nu a primit decât jumătate de al credinciosului împreună cu Cristos, adevăr, atunci cele ce urmează îi sunt urmarea fiind faptul că cei care aparţin indispensabile. Totuşi, nu dorim să creăm lui Cristos „şi-au răstignit firea cu pasiu- impresia că cele două părţi ale lucrării nile şi dorinţele ei“. Reţineţi vă rog că a crucii trebuie acceptate neapărat în mod fost răstignită firea cu puternicele ei pasi- fragmentar; e nevoie de un al doilea act uni şi dorinţe. După cum păcătosul a fost de „credinţă“, doar pentru că primul a regenerat şi răscumpărat din păcatele sale fost incomplet. prin intermediul crucii, tot aşa acum prun- cul „firesc“ în Cristos trebuie să fie izbă- Izbăvirea crucii vit de stăpânirea firii prin intermediul După ce enumeră numeroasele fapte aceleiaşi cruci, pentru ca să poată umbla ale firii, în scrisoarea sa către Galateni, de acum după îndemnurile Duhului, şi Apostolul Pavel arată apoi că „cei care nicidecum după cele ale firii. Odată ajuns aparţin lui Cristos Isus şi-au răstignit firea în faza aceasta, nu va mai fi mult până cu pasiunile şi dorinţele ei“ (Gal. 5:24). când credinciosul va deveni un creştin Iată izbăvirea! Nu e ciudat să constaţi spiritual. prăpastia dintre preocuparea credinciosului Aici găsim contrastul dintre căderea şi preocuparea lui Dumnezeu? Cel dintâi omului şi acţiunea crucii. Mântuirea asi- e preocupat de „faptele firii“ (Gal. 5:19), gurată de aceasta din urmă este remediul adică de diversele păcate ale firii. Pe el îl pentru cea dintâi. Ce bine se îmbină ele! munceşte mânia de azi, gelozia de ieri Mai întâi, Cristos a murit pe cruce pentru 66

Crucea şi Duhul Sfânt 67 păcătos, ca să ispăşească păcatele sale. depinde de experienţe – oricât de variate Un Dumnezeu sfânt nu putea, în nepri- ar fi acestea – ci mai degrabă e în direc- hănirea Sa, să-l ierte pe păcătos fără tă legătură cu realitatea slăvită a lucrării această ispăşire. În al doilea rând însă şi încheiate a lui Dumnezeu. „Cei care păcătosul a murit pe cruce cu Cristos, aparţin lui Cristos Isus“ – atât cei slabi, pentru ca să nu mai fie stăp­ânit de firea cât şi cei tari – „şi-au răstignit firea cu sa. Numai această eli­be­rare de fire poate pasiunile şi dorinţele ei.“ Tu susţii că mai să învrednicească spir­itul omului să-şi păcătuieşti şi acum, dar Dumnezeu decla- recâştige poziţia de conducător ce i se ră că ai fost răstignit pe cruce. Tu spui cuvine, ţinând trupul în supunere şi obli- că în viaţa ta persistă nervii şi izbucnirile gându-l să-şi ia poz­iţ­ia de slujitor, iar de mânie, dar Dumnezeu îţi răspunde că sufletului dându-i rolul de intermediar. În ai fost răstignit. Apoi tu pro­testezi, deoa- felul acesta, spiritul, sufletul şi trupul sunt rece se zbat în tine şi acum groaznice readuse la poziţia pe care o ocupau îna- pofte, dar iarăşi Dumn­ezeu îţi răspunde inte de cădere. Dacă nu reuşim să prin- că tu ai fost răstignit pe cruce. Acum, dem sensul morţii descrise aici, nu vom opreşte-te şi, pentru o clipă, nu te mai fi izbăviţi. Duhul Sfânt să ne fie uita la experienţa ta de toate zilele, ci Descoperitorul nostru! ascultă atent la tot ce-ţi spune Dumnezeu. În expresia „cei care aparţin lui Dacă nu asculţi de Cuvântul Său, ci zil- Cristos“ sunt cuprinşi toţi credincioşii în nic priveşti la starea ta, niciodată nu te Domnul. Toţi cei care au crezut în El şi vei bucura de realitatea faptului că abso- au fost născuţi din nou sunt ai Lui. lut sigur ai fost răstignit pe cruce. Nu Factorul determinant aici este dacă au mai băga în seamă simţămintele şi expe- fost uniţi cu Cristos în viaţă, şi nu cât de rienţele tale! Dum­nezeu a rostit sentinţa spirituali sunt sau ce lucrare pentru potrivit căreia firea ta pământească a fost Domnul au săvârşit sau dacă au fost răstignită; prin urmare, fii sigur că aşa s-a deplin eliberaţi de păcat, şi-au învins şi întâmplat! Când Dumnezeu îţi spune pasiunile şi dorinţele firii sau dacă au că „firea ta a fost răstignită“, tu trebuie fost sfinţiţi pe de-a-ntregul. Cu alte cuvin- să răspunzi cu „Amin, Doamne, cu ade- te, singura întrebare care se poate pune vărat firea mea a fost răstignită“. Trecând este aceasta: a fost cineva regener­at sau astfel la acţiune, convins de veracitatea nu? A crezut el în Domnul Isus ca Cuvân­tului Său, vei constata că firea ta e Mântuitor al său sau nu? Dacă a crezut, moartă, într-adevăr. atunci indiferent care ar fi în pre­zent sta- Credincioşii din Corint se complăcuse- rea lui spirituală – fie că e pe culmi de ră în păcatele curviei, geloziilor, certurilor, biruinţă, fie că e copleşit de înfrângeri – spiritului de partidă; se dăduseră unii pe el şi-a „răstignit firea“. alţii în judecată şi fă­cuseră o sumedenie Chestiunea cu care suntem confruntaţi de alte păcate. Ce mai încolo şi-ncoace, nu e de natură morală, nici nu e vorb­a ei erau „prunci în Cristos“. Cu toate aces- de viaţa spirituală a cuiva, de cu­noştinţele tea, ei erau ai lui Cristos. Se poate oare sau de slujirea lui. Întreba­rea capitală susţine că firea acestor cre­dincioşi fireşti a care se pune e, pur şi simplu: este el al fost răstignită pe cruce? Răspunsul este Domnului? Căci dacă este, atunci deja un categoric „da“. Negreşit până şi aces- şi-a răstignit firea pe cruce. Sensul textu- tor credincioşi li s-a răstignit firea pe lui nostru biblic nu ne lasă să înţelegem cruce. Te întrebi: Cum vine asta? Ei bine, că va fi o răstignire a firii în viitor ori că să nu uităm că Biblia niciodată nu ne se află în curs de răstignire, ci că a fost spune să ne răstignim singuri; ea doar ne deja răstignită. infor­mează că „am fost răstigniţi“. Să Se cuvine să dezvoltăm această idee. înţe­legem bine că noi nu suntem răstigniţi Am arătat deja că răstignirea firii nu fiecare la rândul lui, ci am fost răstigniţi

68 Omul spiritual, volumul I împreună cu Cristos (Gal. 2:20; Rom. co-răstignire, mai întâi trebuie să dăm la 6:6). Iar dacă a fost o răstignire comună, o parte situaţia noastră actuală şi să ne atunci clipa în care Domnul Isus Cristos încredem cu toată sinceritatea inimii în Însuşi a fost răstignit este clipa în care a Cuvântul lui Dumnezeu. fost răstignită şi firea noastră veche. Mai mult, răstignirea nu ne este aplicată nouă Duhul Sfânt şi experienţa personal, întrucât Domnul Isus a fost cel „Pe când trăiam în fire, pasiunile noas- care ne-a purtat pe cruce la răstignirea Sa tre păcătoase... erau la lucru în mădularele proprie. De aceea, Dumnezeu consideră noastre, ca să aducă roadă vrednică de firea noastră deja răstignită. Pentru El este moarte. Dar acum suntem... morţi....“ un fapt împlinit. Oricare ar fi natura expe- (Rom. 7:5-6). Din pricina aceasta, firea rienţelor noastre actuale, Dumnezeu decla- veche nu mai are nici o stăpânire asupra ră că „cei care aparţin lui Cristos Isus noastră. şi-au răstignit firea“. Pentru a intra în stă- Noi am crezut şi am recunoscut că pânirea unei asemenea morţi, nu trebuie firea noastră a fost răstignită pe cruce. să petrecem prea mult timp încercând să Abia acum – nu înainte – putem să ne descoperim cum s-a petrecut acest lucru îndreptăm atenţia asupra experienţelor sau care este experienţa noastră personală, noastre. Deşi în această secţiune subli­ ci mai deg­rabă trebuie doar să credem niem experienţa, rămânem mai departe Cu­vântul lui Dumnezeu. „Dumnezeu strâns ataşaţi de realitatea răstignirii noas- spune că firea mea veche a fost răstignită; tre cu Cristos. E o deosebire totuşi între deci eu cred acum din toată inima că este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi şi răstignită. Încuviinţez că ceea ce a spus cât din această lucrare încheiată reuşim Dumnezeu este adevărat“. Răspunzând în s-o experimentăm noi în trăirea noastră- acest fel, curând vom fi copleşiţi de reali- zilnică. tatea acestui fapt. Dacă privim mai întâi Dumnezeu a făcut tot ce se putea face. la faptul incontestabil al lucrării săvârşite Întrebarea următoare este: care e atitudinea de Dumne­zeu, experimentarea lui, trăirea noastră faţă de lucrarea Lui isprăvită? Căci lui în practică nu se va lăsa aşteptată. nu doar cu numele, ci în realitate El a Din prisma lui Dumnezeu, firea aces- răstignit firea noastră pe cruce. Dacă vom tor corinteni a fost răstignită pe cruce crede şi vom face uz de voinţa noastră, împreună cu Domnul Isus; dar din punc- alegând ceea ce a realizat deja Dumnezeu tul lor de vedere, ei n-au avut experienţa pentru noi, atunci aceasta va deveni experi- personală a acestei realităţi. Poate asta s-a enţa vieţii noastre. Nu ni se cere să facem datorat faptului că nu cunoşteau rea­litatea nimic, pentru că Dumn­ezeu a făcut totul. lui Dumnezeu. De aici rezultă că primul Nu suntem rugaţi să ne răstignim firea, pas pe calea izbăvirii este de a trata firea deoarece Dumnezeu a răstignit-o pe cruce. din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Crezi că faptul acesta e adevărat? Doreşti Şi care este acesta? Este să nu încercăm să-l posezi în viaţa ta? Dacă vom crede şi să răstignim firea, ci să recunoaştem că vom dori, atunci vom coopera cu Duhul ea a fost răstignită; să nu umblăm după Sfânt, dobândind bogate experienţe. vedere, ci după credinţa noastră în Coloseni 3:5 ne imploră să „dăm la moar- Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă s-a stator- te, prin urmare“ tot ce e pământesc în noi. nicit în noi această recunoaştere că firea a Iată calea adevăratei experienţe! Cuvintele fost deja răstignită, atunci vom putea trece „prin urmare“ arată consecinţa primei părţi la faza următoare, de a ne ocupa de fire a versetului 3, anume faptul că am murit. la nivelul experienţei. În schimb, dacă Cuvintele „aţi murit“ reprezintă ceea ce a trecem cu uşurinţă peste acest fapt incon- realizat Dumnezeu pentru noi. Întrucât „aţi testabil, nu vom reuşi să trăim în practică murit“, acum se cuvine să „daţi la moarte realitatea ei. Pentru a experimenta această ceea ce e pământesc în voi“. Prima menţi-

Crucea şi Duhul Sfânt 69 onare a morţii din acest pasaj indică pozi- răstignirea Lui, putem aplica moartea Lui ţia reală pe care o ocupăm în Cristos; a la orice mădular care e ispitit de poftă, doua: experienţa noastră propriu-zisă. reducându-L îndată la zero. Eşecul credin­cioşilor de azi poate fi pus Unirea noastră cu Cristos prin moar­ pe seama neputinţei de a vedea relaţia tea Sa semnifică faptul că în duhurile dintre aceste două morţi. Unii au încercat noastre ea este un fapt împlinit. Ceea ce să reducă la zero firea lor, punând accen- trebuie să facă acum un credincios este tul numai pe experienţa morţii. Prin urma- să scoată această moarte sigură din duhul re, firea lor creşte tot mai voinică, cu fie- lui şi s-o aplice la mădularele sale ori de care încercare de a o omorî! Alţii au câte ori se nasc în el pofte. O atare recunoscut adevărul că firea lor a fost moarte spirituală nu se aplică odată pen- realmente răstignită cu Cristos pe cruce, tru totdeauna, căci ori de câte ori credin- dar se mulţumesc cu atâta, fără să încerce ciosul nu veghează sau îşi pierde cre­ să caute trăirea în practică a acestei rea­ dinţa, firea va face ravagii. Dacă doreşte lităţi. Nici unii, nici alţii nu-şi pot însuşi pe să se facă cu totul asemenea morţii plan experienţial răstignirea firii. Domnului, el va trebui să reducă la zero, Dacă dorim să dăm morţii mădularele fără încetare, faptele mădularelor sale, noastre, mai întâi trebuie să stabi­lim pentru ca ceea ce e adevărat din duhul temelia unei atari acţiuni; altfel, ne vom său să poată fi transpus în practică, prin bizui doar pe tăria noastră. Oricâtă râvnă intermediul trupului. am avea, nu vom putea dobândi expe- Dar de unde provine puterea de a rienţa dorită. Mai mult, dacă ne mulţu- aplica astfel răstignirea Domnului la mim doar să cunoaştem faptul că firea mădularele noastre? Pavel subliniază că noastră a fost răstignită cu Cristos, şi nu „prin Duhul faceţi să moară faptele tru- ne dăm silinţele să lăsăm ca lucrarea Lui pului“ (Rom. 8:13). Pentru a omorî aces- isprăvită să prindă viaţă în noi, nici te fapte, credinciosul trebuie să se bizuie cunoştinţa nu ne va fi de mare folos. A pe lucrarea Duhului Sfânt, ca El să-i reduce la zero înseamnă a cu­noaşte mai ajute să transpună co-răstignirea cu întâi identificarea cu moartea Sa; cunos- Cristos în experienţa sa de zi cu zi. El când identificarea noastră, va trebui să trebuie să creadă că Duhul Sfânt va practicăm „darea la moarte“. Acestea administra moartea crucii la toate nevoile două trebuie să meargă mână în mână. care se ivesc. Având în vedere faptul că Ne-am înşela dacă ne-am mulţumi doar firea credinciosului a fost răstignită cu cu percepţia mentală a faptului identifică- Cristos pe cruce, el nu mai trebuie să fie rii, crezând că de-acum suntem spirituali răstignit încă o dată. Tot ce se cere este doar fiindcă firea a fost distrusă; pe de să aplice, prin Duhul Sfânt, moartea rea- altă parte, este tot atât de mare amăgirea, lizată de Domnul Isus pentru el pe cruce atunci când încercăm să nimicim faptele la orice faptă rea a trupului care încearcă rele ale firii, de a da prea mare impor- să se ridice acum. Şi astfel ea va fi înlă- tanţă acestor fapte în sine, când, de fapt, turată prin puterea morţii Domnului. ar trebui să consi­derăm firea însăşi moar- Faptele rele ale firii pot să se ivească tă. Căci dacă uităm că firea e moartă, nu oriunde şi în orice loc; prin urmare, vom fi în stare să ajungem la odihnă. numai atunci când copilul lui Dumnezeu „Darea la moarte“ depinde direct de „voi îşi va însuşi mereu, prin Duhul Sfânt, aţi murit“. Această dare la moarte înseam- puterea morţii sfinte a Domnului Isus, va nă a face ca moartea Domnului Isus să fi în stare să bir­uie. Dar dacă va stinge aibă înrâurire asupra tuturor faptelor firii. astfel faptele trupului, Duhul Sfânt, care Răstignirea Domnului este cât se poate locuieşte în el, va realiza, în cele din de eficace, deoarece nimiceşte totul din urmă, planul lui Dum­nezeu de scoatere cale. Întrucât suntem uniţi cu El prin din funcţie a trupului păcatului (Rom.

70 Omul spiritual, volumul I 6:6). Însuş­indu-şi astfel crucea, pruncul în auzim zicând asta imediat după victoria Cristos va fi eliberat de puterea firii şi va din prima parte a versetului 25. Concluzia fi unit cu Domnul Isus în viaţa nouă logică care se desprinde de aici este că rezultată în urma învierii. oricât de mult ar sluji Pavel pe Dumnezeu De aici înainte creştinul va trebui să cu mintea lui lăuntrică, firea lui rămâne „umble prin Duhul“ şi să „nu împli­ neschimbată şi continuă să slujească legii nească dorinţele firii“ (Gal. 5:16). Să nu păcatului (v. 25), deoar­ece firea rămâne uităm niciodată că oricât de profund s-ar tot fire! Chiar dacă viaţa noastră în Duhul face simţită crucea Domnului în viaţa Sfânt va cunoaşte o mare aprofundare, noastră, fără o permanentă stare de asta nu va duce la nici o schimbare a ve­ghere nu va fi posibil să scăpăm de naturii de bază a firii vechi, după cum agitaţiile faptelor rele din mădularele n-o va împiedica să slujească legii păca- noastre. Ori de câte ori un copil al lui tului. De aceea, dacă dorim să fim călău- Dumn­ezeu încetează să mai asculte de ziţi de Duhul Sfânt (Rom. 8:14) şi elibe- îndemnurile Duhului Sfânt, îndată în­cepe raţi de asuprirea firii, trebuie să omorâm să asculte de îndemnurile firii. Dumnezeu faptele rele ale trupului şi să umblăm ne descoperă realitatea firii prin descrierea după îndemnurile Duhului Sfânt. pe care o face Pavel, apostolul Său, la Romani 7, începând cu versetul 5, cu Existenţa firii privire la eul creştinului. În clipa în care Să observăm cu atenţie că deşi firea creştinul încetează să asculte de Duhul poate fi dată morţii până când devine Sfânt, îndată se încadrează în tiparul firesc „ineficace“ (acesta fiind adevăratul sens al de viaţă descris aici. Unii au presupus că, cuvântului „distruge“ din Rom. 6:6), ea întrucât Romani 7 stă între capitolele 6 şi rămâne totuşi în viaţă. Este o mare gre- 8, acti­vitatea firii va deveni ceva din şeală să credem că firea a fost extirpată domeniul trecutului îndată ce credinciosul din noi şi să conchidem că natura păcatu- a trecut de acest capitol, intrând în lui a fost complet anihilată. Învăţături Romani 8. În realitate, capitolele 7 şi 8 greşite de genul acesta nu fac altceva sunt concomitente. Ori de câte ori un decât să-i ducă în rătăcire pe oameni. credincios nu umblă călăuzit de Duhul, Viaţa regenerată obţinută după naşterea ca la Romani 8, imediat este împresurat din nou nu schimbă cu nimic natura de de experienţa de la Romani 7. „Aşadar bază a firii; co-răstignirea nu stinge pute- eu însumi slujesc legii lui Dumnezeu cu rea firii: chiar Duhul Sfânt, care locuieşte mintea, dar cu firea slujesc legii păcatu- în noi, nu ne poate împiedica să umblăm lui“ (7:25). Veţi observa că Pavel îşi călăuziţi de fire. Căci firea veche, cu încheie descrierea experienţei sale, redate natura ei carnală, sălăşluieşte veşnic în în versetele care-l preced pe 25, cu credincios. Ori de câte ori se iveşte prile- cuvântul: „aşadar“. Până în versetul 24 jul şi i se dă concursul, îndată va intra în numai de înfrângeri are parte; abia în acţiune cu aceeaşi furie pe care a avut-o versetul 25 cunoaşte izbânda: „Mulţumiri dintotdeauna. fie lui Dumnezeu prin Isus Cristos Am văzut cu altă ocazie cât de strân- Domnul nostru“ (v. 25a). După ce câştigă să este legătura dintre trupul uman şi fire. biruinţa asupra veşnicelor înfrângeri de Până când vom fi eliberaţi fizic de trupul până acum, îl auzim pe Pavel zicând: acesta, nu vom fi în stare să dobândim o „Eu însumi slujesc legea lui Dumnezeu izbăvire atât de mare faţă de vechea fire cu mintea mea“. Aici el ne spune că din noi încât să nu mai existe posibilita- dor­inţele noii lui vieţi coincid cu dorinţele tea ca ea să se manifeste. Orice e născut lui Dumnez­eu. Dar lucrurile nu se opresc din fire este fire! Nu există absolut nici o aici, căci Pavel imediat adaugă: „dar cu posibilitate de a o elimina sau extirpa, firea mea slujesc legea păcatului“. Şi-l până când trupul acesta corupt de la

Crucea şi Duhul Sfânt 71 Adam încoace nu va fi transformat. nască din nou. Domnul Isus a afirmat că Trupul nostru nu este încă răscumpărat „tot ce e născut din fire este fire“ [tot ce (Rom. 8:23): el aşteaptă răscumpărarea naşte din carne este carne] (Ioan 3:6). de la întoarcerea Domn­ului Isus (1 Cor. Dacă ce e născut e fire, asta dovedeşte 15:22, 23, 42-44, 51-56; 1 Tes. 4:14-18; că şi ceea ce dă naştere e tot fire, căci Fil. 3:20-21). Câtă vreme suntem în trup, numai firea poate naşte fire. Faptul că şi prin urmare, trebuie să fim mereu treji, copiii sunt în fire dovedeşte concludent ca nu cumva firea să reizbucnească în că părinţii nu au scăpat cu totul de firea noi cu faptele ei rele. lor veche. Sfinţii transmit copiilor natura Viaţa noastră de pe pământ poate fi lor căzută pentru simplul fapt că de la asemănată cel mai bine cu cea a lui bun început posedă această natură. Ei nu Pavel, care a afirmat că „deşi trăim în pot transmite natura divină pe care au firea pământească, totuşi, nu ne luptăm primit-o la regenerare, deoarece natura călăuziţi de firea pământească“ (2 Cor. aceea nu este a lor de la bun început, ci 10:3). Întrucât omul posedă un trup, el o primesc individual ca dar de la Dum­ umblă în fire. Dar fiindcă natura firii lui nezeu. Faptul că credincioşii transmit este atât de coruptă, el nu se luptă potri- natura lor păcătoasă copiilor lor dove­deşte vit naturii firii. Da, umblă în fire, dar nu că ea este şi acum prezentă în ei. umblă prin fire (Rom. 8:4). Până când Privind lucrurile din această perspecti- un credincios nu va fi eliberat de trupul vă, ne dăm seama că noua făptură în lui fizic, el nu va fi cu adevărat izbăvit Cristos nu ajunge să dobândească pe de firea lui veche. Din punct de vedere deplin în viaţa de acum poziţia pe care a fizic, el trebuie să trăiască în fire (Gal. avut-o Adam înainte de cădere, căci ştim 2:20); din punct de vedere spiritual însă că trupul, cel puţin, aşteaptă răscumpăra- el nu are de ce să se lupte şi nici nu rea (Rom. 8:23). Persoana care a devenit trebuie să se lupte după legile firii. Acum o nouă creatură va continua să adăpos- însă, potrivit concluziei logice care se tească în el natura veche, păcătoasă; el va desprinde de la 2 Cor. 10:3, dacă Pavel, rămâne în fire. Sentimentele şi dorinţele care trăieşte în trup, rămâne susceptibil acestei persoane vor fi uneori imperfecte luptelor după principiul firii (deşi din şi mai puţin nobile decât cele cunoscute versetul 4 vedem că nu se mai luptă de Adam înainte de cădere. Numai atunci astfel), cine va mai îndrăzni atunci să când i se va smulg­e cu totul firea veche, afirme că nu mai are în el o fire veche, va putea el avea dragoste perfectă, senti- cu aceeaşi putere de explozie de mai mente şi dorinţe perfecte. Omul nu va înainte? Lucrarea încheiată a crucii şi putea ajunge ni­ciodată în poziţia de a continua ei aplicare prin Duhul Sfânt învinge cu totul păcatul, atâta vreme cât sunt, prin urmare, inseparabile. persistă în el firea veche. Când credincio- Trebuie să fim deosebit de atenţi la sul nu urmează îndemnurile Duhului acest punct, deoarece poate atrage după Sfânt, ci dă frâu liber firii, negreşit va fi sine grave consecinţe. Când un credincios dominat de aceasta. În ciuda acestor reali- presupune că a fost sfinţit cu de­săvârşire tăţi însă nu trebuie să diminuăm cu nimic şi nu mai are în el firea veche, el va puterea mântuirii realizate de Cristos. aluneca într-o viaţă de prefăcătorie sau o Biblia ne informează în multe locuri că viaţă de nepăsare, din care va lipsi veghe- tot ce s-a născut din Dumnezeu şi este rea. Trebuie să subliniem un lucru aici. umplut cu Dumnezeu nu mai are nici o Copiii născuţi din părinţi regeneraţi şi tendinţă de a păcătui. Asta nu înseamnă sfinţiţi se trag tot din fire şi au la rândul că nu mai există absolut nici o posibilitate lor nevoie să fie născuţi din nou, ca orice de a înregistra vreo dorinţă păcătoasă. Să alţi copii. Nimeni nu poate spune că nu folosim aici o ilustraţie. Spunem că lem- este din fire şi că nu are nevoie să se nul pluteşte – că nu are tendinţa să se

72 Omul spiritual, volumul I scufunde; dar acest principiu nu este abso- rea oricând, deoa­rece nu a fost extirpată lut. Dacă lemnul ajunge să fie suficient din trup. Pre­zenţa firii vechi în credincios de bine înmuiat în apă, se va duce la nu în­seamnă însă că este cu neputinţă ca fund. Dar faptul rămâne că lemnul prin un credincios să cunoască sfinţirea. natura sa nu se scufundă, de obicei. Tot Numai atunci când ne-am predat cu tru- aşa, Dumnezeu ne-a salvat până într-acolo pul Domnului (Rom. 6:13) vom putea încât nu mai avem tendinţa să păcătuim, scăpa de stăpânirea firii vechi, fiind, în dar El nu ne-a salvat până acolo încât să schimb, stăpâniţi de Domnul. Dacă ne nu mai putem să păcătuim. Dacă un cre- lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt, păstrând dincios rămâne total înclinat spre păcat, o stare de veghere în care nu îngăduim asta va dovedi că este firesc şi încă nu păcatului să subjuge trupul nostru (Rom. şi-a însuşit mântuirea deplină. Domnul 6:12), atunci picioarele noastre vor fi Isus este în stare să ne îndepărteze de păzite de alunecări şi căderi, iar noi vom păcat; dar, în plus, şi noi înşine trebuie să trăi biruinţă după biruinţă. Astfel izbăvit, veghem. Sub influenţa lumii şi ispita lui trupul nostru va deveni templul Duhului Satan, posibilitatea păcătuirii rămâne Sfânt – fiind liber să realizeze orice mereu prezentă în noi. lucrare a lui Dumnezeu. Iar calea prin Fireşte, credinciosul trebuie să înţeleagă care ne putem păstra libertatea, nefiind că în Cristos el este o creaţie nouă. Ca din nou subjugaţi de fire, trebuie să fie atare, Duhul Sfânt locuieşte acum în duhul exact calea urmată la început, pentru lui; acest fapt, împreună cu moartea lui dobândirea libertăţii, la acea jonc­ţiune Isus activând puternic în trupul lui, îl va dintre viaţă şi moarte când credinciosul putea echipa pe credincios să ducă o viaţă spune „da“ lui Dum­nezeu şi „nu“ firii sfântă. O asemenea umblare este posibilă vechi. Această biruinţă nu e câştigată o numai datorită faptului că Duhul Sfânt îi dată pentru totdeauna, ci credinciosul tre- aplică firii vechi a credinciosului crucea, buie să manifeste toată viaţa o atitudine dând la moarte faptele rele ale mădulare- pozitivă faţă de Dum­nez­eu, dând un răs- lor. Atunci ea nu mai e activă. Asta nu puns veşnic negativ firii. Nici un credin- înseamnă că cred­inciosul nu mai are fire cios din ziua de azi nu va putea atinge veche. Căci credinciosul continuă să pose- acea perfecţiune în care să nu mai de o fire veche păcătoasă, fiind mereu cunoască deloc ispita. Prin urmare, ce conştient de prezenţa ei şi întinarea pe mare este nevoia de a veghea mereu, de care o aduce. Însuşi faptul că natura păcă- a ne ruga şi chiar de a posti, pentru a toasă e transmisă copiilor dovedeşte con- cunoaşte întotdeauna calea pe care trebuie cludent că ceea ce posedăm în prezent nu să mergem, potrivit călăuzirii Duhului este perfecţiunea naturală, lipsită de păcat, Sfânt! pe care o avea Adam. Credinciosul nu trebuie însă să dilueze Credinciosul trebuie să mărturis­ească nici planul lui Dumnezeu, nici propria lui faptul că până şi în ceasurile lui cele mai speranţă. Deşi e posibil ca el să păcătuias- sfinte pot exista momente de slăbiciune: că, totuşi nu trebuie să păcătuiască. gânduri rele se pot strecura în mintea lui Domnul Isus a murit pentru noi şi a răs- pe nesimţite; cuvinte ne­potrivite pot să-i tignit firea noastră împreună cu El pe iasă din gură când nici nu se gândeşte la cruce; Duhul Sfânt locuieşte în noi acum, asta; voinţa lui nu se va supune uneori pentru a transpune în realitate tot ceea ce cu uşurinţă voii Domnu­lui; ba chiar une- a realizat Domnul Isus pentru noi. Avem ori va gândi în lăuntrul lui că a ajuns să posibilitatea foarte reală de a nu ne lăsa nu mai aibă nevoie de nimeni şi de stăpâniţi de fire. Prezenţa firii nu trebuie nimic. Acestea nu sunt altceva decât fap- să însemne semnalul de cedare, ci din tele firii vechi. De aceea, să ştie credin- contră o chemare la veg­here. Crucea a cioşii că firea poate să-şi manifeste pute- răstignit firea pe deplin; dacă suntem hotă-

Crucea şi Duhul Sfânt 73 râţi să nimicim faptele rele ale trupului nu mai poate face nimic. Este de datoria prin puterea Duhului Sfânt, vom experi- noastră acum să luăm o poziţie. Dacă menta negreşit lucra­rea crucii. „Prin urma- neglijăm o mântuire atât de perfectă, re, fraţilor, noi nu mai suntem datori firii, cum vom scăpa noi oare? Groaznic este ca să trăim după fire – căci dacă trăiţi avertismentul cuprins în cuvintele: „Dacă după fire, veţi muri, dar dacă prin Duhul trăiţi după fire, veţi muri“! Deşi eşti omorâţi faptele trupului, veţi trăi“ (Rom. regenerat, vei suferi mari pierderi în 8:12-13). Întrucât Dumnezeu ne-a dat aşa umblarea ta spirituală, până acolo încât har şi mântuire, numai noi vom fi vinovaţi nu se va mai şti dacă eşti viu sau mort. dacă ne călăuzim mai departe după fire. Dacă însă vei trăi „prin Duhul“, vei şi Noi nu-i mai datorăm nimic, ca altă dată, muri, dar vei muri în cadrul morţii lui când nu cunoşteam mântuirea. Dacă per- Cristos. O asemenea moarte este cât se sistăm şi acum în trăirea după îndemnurile poate de veritabilă, deoarece moartea firii, asta e pentru că aşa vrem noi să aceasta va omorî toate faptele firii. Şi-ntr- trăim, nu pentru că nu ar exista o altă un fel, şi-ntr-altul vei muri. Care moarte cale. o alegi: cea care izvorăşte din firea veche Mulţi sfinţi maturi au experimentat nesupusă sau din cea care produce în biruinţe susţinute asupra firii. Deşi firea urma ei un duh viu, gata să-L slujească continuă să existe, puterea ei este, practic, pe Dumnezeu? Care viaţă o preferi: cea redusă la zero. Viaţa ei, împreună cu a firii sau a Duhului? Dumnezeu S-a natura şi activităţile ei, a fost doborâtă la îngrijit de tine, dându-ţi tot ce-ţi este pământ de crucea Domnului, în aşa fel necesar pentru a aşeza firea ta veche încât, deşi firea continuă să existe, e ca şi împreună cu toate activităţile şi puterea când n-ar exista. Datorită profundei şi ei sub puterea morţii lui Cristos pe persistentei operaţii a crucii şi credincio- cruce. Ceea ce lipseşte în noi, prin urma- şiei cu care sfinţii se lasă călăuziţi de re, nu este – nici mai mult, nici mai Duhul Sfânt, firea – deşi există încă – îşi puţin – decât moartea. Să n-o ocolim, ci pierde orice putere de a se mai îm­potrivi. s-o scoatem în evidenţă, înainte de a Chiar şi puterea ei de a-i stimula pe cre- putea vorbi despre viaţă, căci nu poate fi dincioşi pare să fi fost anulată. O biruinţă înviere decât acolo unde s-a produs mai atât de mare asupra firii poate fi dobân- întâi o moarte. Vom fi oare gata să dită de toţi credincioşii. ascultăm de voia lui Dumnezeu? Gata să „Dacă prin Duhul omorâţi faptele tru- îngăduim crucii lui Cristos să pătrundă pului, veţi trăi“. Miezul acestui verset se în chip practic şi real în viaţa noastră? bazează pe un singur cuvânt: „dacă“. Dacă suntem, atunci trebuie să omorâm Dumnezeu a făcut tot ce era nevoie; El toate faptele rele ale trupului.

CAPITOLUL 4 LĂUDĂROŞENIILE FIRII Cealaltă latură a firii vechi organele fizice, eliberându-se astfel de sub Faptele firii sunt doar cele menţionate autoritatea spiritului şi preluând controlul de noi mai înainte? Sau mai sunt şi alte total asupra trupului. Sufletul şi trupul au fapte ale firii vechi? Oare firea veche este ajuns astfel să fuz­ioneze, formând aşa scoasă din funcţie prin puterea Crucii? numita fire veche. De aceea, actualmente Până în acest punct am subliniat păca- firea veche nu numai că este lipsită de tele firii, care sunt de fapt poftele trupului duhul, dar se opune direct influenţei pământesc. Dar acum trebuie să ne duhului. De a­ceea, Biblia spune că „firea îndreptăm atenţia spre încă o latură a veche pof­teşte împotriva duhului“ (Gal. firii. Vă amintiţi afirmaţia făcută de noi 5:17 traducere literală). anterior, potrivit căreia firea veche cuprin- Opoziţia manifestată de fire împotriva de lucrările sufletului şi, în acelaşi timp, du­hului şi împotriva Duhului Sfânt e de poftele trupului? Până aici ne-am ocupat două fe­luri: (1) mai întâi prin faptul că numai de trup, lăsând latura sufletului săvârşeşte păcat – adică se răzvrăteşte neatinsă. Cre­dinciosul adevărat trebuie să împotriva lui Dumnezeu şi calcă legea lui se descotorosească de păcatele care-i înti- Dumnezeu; şi (2) se opune Duhului, chiar nează trupul, dar trebuie să se şi opună atunci când săvârşeşte ce este bine (ascul- lucrărilor sufletului său, căci acestea nu tă de Dumnezeu şi urmează voia lui sunt cu nimic mai puţin stricate în ochii Dumnezeu). Latura trupească a firii lui Dumnezeu decât păcatele trupului. pământeşti, plină de păcat şi pofte, bineîn- Potrivit Bibliei faptele firii sunt de ţeles nu poate face altceva decât să se două feluri (deşi ambele emană din firea exprime pe sine prin multe păcate, întris- veche): cele nelegiuite şi cele provenite tând astfel pe Duhul Sfânt. Latura sufle- din neprihănirea de sine a omului. Firea tească a firii însă nu e tot atât de întinată poate produce nu numai păcate ce înti- ca trupul. Sufletul este princip­iul vieţii la nează, ci şi fapte în aparenţă mor­ale, om; este chiar eul său ce cup­rinde facul- vrednice de lăudat – cu alte cuvinte, nu tăţile voinţei, minţii şi emoţ­iilor. Din punc- numai ceea ce este josnic şi întinat, ci şi tul de vedere al omului, faptele sufletului fapte înalte, nobile; nu numai pofte păcă- nu par a fi deloc întin­ate. Căci ele subli- toase, ci şi intenţii bune. Tocmai de niază gândurile omului, i­deile sale, senti- această latură din urmă trebuie să ne ocu- mentele, preferinţele şi antipat­iile sale. păm acum. Deşi toate acestea se bazează pe eul omu- Scripturile folosesc cuvântul „fire“ lui, ele nu sunt ne­apărat păcate care înti- pentru a descrie natura coruptă a omului nează. Trăsătura prin­cipală a faptelor sufle- sau viaţa lui întinată, care cuprinde sufle- tului este independenţa lui sau dependenţa tul şi trupul. În actul creator al lui de sine. Prin urmare, deşi latura sufleteas- Dumnezeu, sufletul este aşezat între duh că nu este atât de întinată ca aceea a tru- şi trup, adică între ceea ce este ceresc sau pului, totuşi este ostilă Duhului Sfânt. spiritual şi ceea ce este pământesc sau Firea veche face din eul propriu centrul fizic. Datoria lui este de a produce o fiinţei şi îşi înalţă voinţa proprie mai pre­ fuz­iune între cele două, acordându-i fiecă- sus de voinţa lui Dumnezeu. S-ar putea ruia dintre aceste două elemente locul ca uneo­ri să-L slujească pe Dumnezeu, cuvenit şi stabilind comunicarea dintre ele, dar întotdea­una o va face potrivit ideilor aşa încât printr-o armonie desăvârşită sale proprii, nu potri­vit voii lui Dumnezeu. omul să poată atinge, în cele din urmă, Va face întotdeauna ceea ce găseşte ea de deplina sa spiritualitate. Din nefericire, cuviinţă. Principiul eului va motiva toate sufletul a cedat ispitei care s-a născut din acţiunile sale. S-ar putea să nu săvârşească 74

Lăudăroşeniile firii 75 păcate în înţelesul celor mai mulţi oameni; nou, precum şi mulţi alţii care în timpul s-ar putea chiar să se silească să păz­ească vieţii lor nu vor crede niciodată în poruncile lui Dumnezeu cu toată tăria; Domnul Isus, vor fi săvârşit şi vor conti- totuşi din toate acţiunile sale nu va lipsi nua să săvârşească multe fapte lău­dabile. princ­ipiul egoist. Cine poate pătrunde Unii par să fie înzestraţi „din fire“ cu viclenia şi vitalitatea „eului“? Firea se calităţi deosebite, cum ar fi bunătatea, opune duhului nu doar prin faptul că răbdarea şi amabilitatea. Ob­ser­vaţi ce-i păcătuieşte împotriva lui Dumnezeu, ci spune Domnul Isus lui Nico­dim (Ioan uneori chiar atunci când Îl slu­jeşte pe El 3:6). Deşi acesta este bun din fire, totuşi şi Îi este plăcută. Se împotriveşte Duhului este socotit ca aparţinând firii vechi. Or, Sfânt şi stinge Duhul, prin faptul că se asta confirmă că firea veche poate săvârşi bizuie pe tăria sa, fără să se rezeme pe binele. harul lui Dumnezeu şi să se lase călăuzită Din scrisoarea lui Pavel către Galateni, de Duhul. observăm încă o dată că firea veche e Vom găsi la tot pasul credincioşi buni capabilă de fapte bune. „Acum după ce din fire şi iubitori. Credinciosul urăşte aţi început în Duhul, se poate oare să păcatul, nu-i aşa? Ei bine, dacă va putea sfârşiţi în fire?“ (3:3) Copiii lui Dumnezeu fi izbăvit de păcat şi de faptele firii, aşa din Galatia crezuseră în rătăcirea de a cum sunt ele descrise la Galateni 5, ver- încerca să facă binele prin intermediul setele 19-21, atunci el va fi mul­ţumit. firii vechi! Dar ceea ce admiră credinciosul este Ei începuseră în Duhul Sfânt dar n-au neprihănirea; prin urmare, îşi va da toate rămas în El pentru a fi desăvârşiţi până silinţ­ele să se poarte în chip neprihănit, la capăt. Dim­potrivă, ei doreau să fie va râvni după roadele expuse la Galateni desăvârşiţi prin neprihănire, şi încă o 5:22-23. Tocmai aici este pericolul. Căci neprihănire a legii! Aşa se explică de ce credinciosul nu a ajuns la starea de a urî le pune apostolul Pavel întrebarea de mai firea în totalitatea ei. EI vrea doar să fie sus. Dacă firea veche a credinc­ioşilor eliberat de păcatele ce izvorăsc din ea. El galateni nu ar fi putut săvârşi decât ceea ştie cum să se împotrivească faptelor firii, ce este rău, Pavel nu le-ar fi pus întreba- dar nu-şi dă seama că întreaga fire trebu- rea aceea, întrucât ei înşişi ar fi ştiut că ie nimicită. păcatele firii nu vor putea niciodată desă- Amăgirea lui provine din faptul că vârşi ceea ce a fost început în Duhul firea nu numai că poate să producă păcat Sfânt. Faptul că doreau să desăvârşească dar mai are şi capacitatea de a săvârşi prin interme­diul firii ceea ce începuse în ceea ce este bine. Or, dacă încă săvâr­ ei Duhul Sfânt do­vedeşte că, în dorinţa şeşte binele, evident nu a murit. Dacă ar lor după desăv­ârşire, se bazau pe capaci- fi fost nimicită firea veche a credincio­ tatea firii vechi de a face binele. Ei îşi sului cu desăvârşire, atunci ar fi pierit şi dăduseră toate silinţele să facă binele, dar capaci­tatea ei de a face atât ceea ce este apostolul le arată aici că între faptele bine, cât şi ceea ce este rău. În schimb, neprihăn­ite ale firii vechi şi lucrările prin faptul că firea veche mai poate Duhului Sfânt e o prăpastie de netrecut. săvârşi ceea ce este bine, se vede clar că Ceea ce face omul prin firea lui veche încă n-a murit. este rezultatul acţiunii eului său, îi aparţi- Noi ştim că iniţial oamenii sunt în ne lui însuşi. Acea faptă nu va putea fire, aparţin firii vechi. Biblia ne învaţă niciodată desăvârşi ceea ce a început limpede că nu e nimeni pe lumea aceas- Duhul Sfânt. ta care să nu aparţină firii, ci toţi păcăto- În capitolul precedent din Galateni, şii se nasc în fire, se nasc din fire [din apostol­ul face o altă afirmaţie importantă: carne]. Mai trebuie să recunoaştem că „căci dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care mulţi oameni, înainte de a se naşte din le-am stricat, mă arăt ca un călcător de

76 Omul spiritual, volumul I lege“ (2:18). El îi viza aici pe cei care, Tot ceea ce face cineva sau e în stare după ce au fost salvaţi şi au primit Duhul să facă înainte de a se naşte din nou Sfânt, au stăruit în încercarea de a atinge aparţ­ine domeniul­ui eforturilor firii vechi. neprihănirea potrivit cerinţelor legii (v. 16, Astfel acea persoană poate face atât bine- 17, 21), prin propria lor fire veche. Noi le, cât şi răul. Greşeala comi­să de credin- am fost mântuiţi prin credinţa în Domnul cios e chiar în acest punct, întrucât el Isus, şi nu prin faptele noastre – la asta crede că numai partea negativă a firii se referă apostolul Pavel prin cuvintele: trebuie nimicită, fără să-şi dea seama că „lucrurile pe care le-am stricat“. Noi ştim şi capacitatea de a face bine a firii trebu- că el întotdeauna a stricat lucrările sau ie înlăturată. El e inconştient de faptul că faptele păcătoşilor, tratân­du-le ca fiind neprihănirea firii aparţine tot aşa de mult absolut fără nici o valoare în câştigarea firii vechi, precum şi capa­citat­ea ei de a mântuirii cuiva. Acum însă dacă încercăm face răul. Firea veche ră­mâne fire veche, să rezidim aceste lucruri prin fapte nepri- indiferent cât ar fi de bună sau de rea. hănite, Pavel spune că ne dovedim a fi Pericolul ce-l paşte pe creştin constă în călcători de lege. Prin urm­ are, apostolul ignoranţa sau refuzul de a recunoaşte ne spune că, întrucât pă­cătoşii nu pot fi nevoia eliberării de tot ceea ce aparţine mântuiţi prin eforturile lor proprii, tot aşa firii vechi, inclusiv capacitatea ei de a şi noi cei care am fost regeneraţi nu face binele. În latura pozitivă, el trebuie putem fi desăvârşiţi prin nici o faptă să recunoască faptul că binele firii vechi desăvârşită izvorâtă din firea veche. Cât nu e cu nimic mai ac­ceptabil decât răul de zadarnice şi inutile pot fi aceste fapte ei, că ambele aparţin aceleiaşi firi vechi. neprihănite! Nici un credincios nu va fi eliberat pe Romani 8 susţine că cei ce sunt în deplin de firea lui veche, dacă nu se va firea pământească nu pot să-I fie plăcuţi ocupa şi de latura bună a firii sale, căci lui Dumnezeu (v. 8). Se subînţelege de îngăduind mai departe firii lui vechi să aici că cei pământeşti sau fireşti au încer- facă binele, curând va descoperi că aceas- cat să-I fie plăcuţi lui Dumnezeu, dar tă fire va începe să săvârşească ceea ce n-au reuşit. Desigur asta se referă în mod este rău. Dacă nu va învăţa să nimicească special la faptele neprihănite ale firii în el neprihănirea de sine, curând va con- vechi, care nu pot deloc să-I fie plăcute stata că apare în viaţa lui nelegiuirea. lui Dumnezeu. Să înţelegem cât se poate de limpe­de care sunt faptele firii vechi: Natura faptelor bune ale firii ea poate săvârşi fapte neprihănite şi poate Dumnezeu Se opune cu atâta vehe- face lucrul acesta cu foarte multă dibăcie. menţă firii vechi deoarece ştie foarte bine Adesea noi credem că firea e capabilă de ce este ea în stare, îi cunoaşte pe doar de pofte şi, prin urmare, o conside- deplin condiţia reală în care se află. El răm doar în latura ei întinată, fără să ne vrea să-Şi vadă copiii complet eliberaţi de dăm seama că în ea mai sunt cuprinse şi vechea creaţie, ca astfel ei să poată păşi alte lucruri. Activităţile diferitelor facultăţi într-o experienţă total nouă. Bună sau rea, ale suf­letului s-ar putea să nu pară la fel firea veche rămâne fire veche, păcătoasă! de întinate ca poftele trupului. Prin urma- Deosebirea dintre binele ce izvorăşte din re, „pofta“ aşa cum e folosit acest cuvânt fire şi binele ce izvorăşte din noua viaţă în Biblie nu are deloc sensul de întinare. constă în faptul că firea, în tot ce face De exemplu, Darby redă Galateni 5:17 ea, are în vedere eul propriu. Eul meu astfel: „firea pofteşte împotriva Duhului şi este acela care poate săvârşi binele, şi îl Duhul împotriva firii“. Vedem deci că săvârşeşte fără să simtă nevoia de a se Duhul, de asemenea, pofteşte – dar împo- încrede în Duhul Sfânt, fără să dorească triva firii. ,,Pofteşte“ în cazul acesta trans- câtuşi de puţin să se smerească sau să se mite doar ideea unei dorinţe pu­ternice. bizuie pe Dum­ n­ezeu sau să se roage Lui.

Lăudăroşeniile firii 77 Întrucât eu sunt acela care doresc să fac din viaţa multor credincioşi sunt rea­lizate aceste lucruri, cel care concep aceste prin bizuirea pe eul propriu! Mult mai lucruri şi care le fac fără să simt nevoia multe eforturi se fac pentru a planifica şi lui Dum­nezeu, considerându-mă de-acum aranja lucrurile după înţe­lepciu­nea proprie, foarte superior şi crezând despre mine că decât pentru a se bizui pe Domnul. am atins cu adevărat o stare înaltă prin Predicatorul va petrece de două ori mai propriile mele efort­uri, mai pot eu oare mult timp cu stabilirea punctelor principale să mă opresc din inevitabila prăbuşire în ale predicii sau cu încheierea sa, decât cu păcatul de a-mi atribui mie însumi slava aşteptarea după Domnul în bizuirea pe pentru toate acestea? Evident asemenea umplerea cu puterea divină. Totuşi, nu fapte nu îi aduc pe oameni la Dumne­ pentru că nu se vesteşte Cuvântul sau nu zeu, ci ele înalţă eul. Dumnezeu vrea ca se mărturiseşte persoana şi lucrarea lui toţi să ne apropiem de El într-un duh de Cristos sau nu este căutată slava lui totală dependenţă şi bizuire pe El, supu- Dumnezeu devin toate aceste fapte moarte nându-ne cu totul Duhului Său cel Sfânt înaintea lui Dumnezeu, ci pentru că ne şi aşteptând smeriţi ajutorul Său. Orice punem atât de mult încrederea în firea faptă bună a firii care se învârte în jurul veche. O, cât de mult accentuăm noi înţe- eului este o urâciune în ochii lui lepciunea omenească şi ticluim argumente Dumnezeu, întrucât nu izvorăşte din cât mai potrivite în mesajul vestit de noi! Duhul vieţii lui Isus Cristos, ci din eul Câte ilustraţii meşteşugite nu folosim! Ce propriu pe care îl glorifică. multe sunt mijloacele întrebuinţate de noi Citim la Filipeni 3:3 protestul apostolu- pentru a stârni emoţiile oamenilor! Ce lui manifestat în cuvintele: „Nu vă puneţi multe sunt îndemnurile noastre „înţe­lepte“ deloc încrederea în firea veche!“ Avem prin care căutăm să-i determinăm pe mereu tendinţ­a de a ne pune încrederea în oameni să ia decizii! Dar unde sunt rezul- eul nostru. Întrucât cei fireşti sunt atât de tatele practice ale acestor jalnice eforturi? capabili prin ei înşişi, nu mai au nevoie să În ce măsură ne bizuim noi pe Duhul se încreadă în Duhul Sfânt. Cristos cel Sfânt şi în ce măsură pe firea veche? răstignit este înţelepciunea lui Dumnezeu, Cum va putea vreodată firea veche să dea dar cât de multă încredere îşi pune credin- viaţă altora? Există câtuşi de puţină putere ciosul în propria sa înţelepciune! S-ar în vechea creaţie, care să poată învrednici putea ca el să citească Biblia şi să predice oamenii să moşt­enească vreo parte din din Biblie, să audă şi să creadă Cuvântul, noua creaţie? dar toate aceste lucruri sunt săvârşite în Încrederea de sine şi bizuirea pe sine, puterea minţii sale, fără să trăiască experi- aşa cum am spus, sunt trăsăturile de enţa vie, nemijlocită a dorinţei acute de a bază ale faptelor bune din cadrul firii. se bizui cu totul pe învăţătura Duhului Firii vechi îi este cu neputinţă să se bizu- Sfânt. Prin urmare, mulţi cred că posedă ie pe Dumnezeu. Ea este mult prea gră- întreg adevărul, deşi n-au decât ceea ce au bită ca să poată permite vreo înt­ârziere. cules de la unii sau de la alţii sau ce-au Câtă vreme se socoteşte puternică, nu se aflat citind Cuvântul la întâmplare. În va bi­zui deloc pe Dumnezeu. Chiar la genere, lucrurile dobândite de la oameni strâmtoare fi­rea continuă să plănuiască şi tind să depăşească în volum pe cele învă- să caute o portiţă de scăpare. Niciodată ţate de la Dumnezeu. Inima acestor nu e conştientă de nev­oia de a se bizui oameni nu e pătrunsă de dorinţa de a pe altcineva. Tocmai prin aceasta poate primi învăţături de la Domnul sau de a se un credincios să-şi dea seama dacă lucra- bizui pe El, ca El să le dezvăluie adevărul rea lui provine sau nu din fire. Tot ceea în lumina Sa. ce nu izvorăşte din bizuirea pe Dumnezeu Cristos cel Răstignit mai este şi puterea şi pe Duhul Sfânt este, fără îndoială, de lui Dumnezeu. Dar cât de multe lucruri la fire. Tot ce hotărăşte cineva conform

78 Omul spiritual, volumul I plăcerii sale, fără să caute voia lui eul se strecoară pe neobservate. Omul Dumnezeu, emană din firea pământească. respectiv va interpreta aceste schimbări tot Ori de câte ori lipseşte inima încrezătoare mai mult ca aparţinându-i lui; tot mai la credincios, acolo va fi prezentă truda mult se va admira pe sine sau dimpotrivă firii. Să băgăm bine de seamă că faptele va deveni tot mai nepăsător, înaintând în în sine s-ar putea să nu fie rele sau virtutea eului propriu, şi nu prin bizuirea nepotrivite, ci dimpotrivă bune şi evlavi- pe Duhul Sfânt. Din păcate, prea mulţi oase (cum ar fi citirea Bibliei, rugăciunea, sunt acei credincioşi care sfârşesc în firea închinăciun­ea sau propovăduirea pământească. Cuvântului). Dar dacă toate acestea nu Cum se face că atât de mulţi copii ai sunt folosite într-un duh de totală bizuire Domnu­lui caută cu toată râvna să aibă o pe Duhul Sfânt, atunci ele izvorăsc numai umblare sfântă înaintea Domnului şi o şi numai din firea veche. Ve­chea creaţie e viaţă din belşug, dar nu reuşesc să rea­li­ dispusă să facă orice – chiar să se supu- zeze aceste lucruri? Adesea a­tunci când nă lui Dumnezeu – doar să i se îngădu­ie ascultă predici, stau de vorbă cu oameni, să tră­iască mai departe şi să fie activă! citesc cărţi spirituale sau se roagă sing­uri, Oricât de bune ar fi faptele firii vechi, Domnul le face cunoscut că este posibil mai devreme sau mai târziu, la orizont va să aibă o viaţă de plinătate cu Domnul. apare „eul“, într-o formă mai mult sau Li se comunică în acele mo­mente simpli- mai puţin voalată. Firea veche nu-şi recu- tatea şi dulc­eaţa unei asem­ enea vieţi, iar noaşte niciodată slăbiciunea, nici nu admi- ei nu mai găsesc nici o piedică în calea te că este inutilă; chiar atunci când devine atingerii acestei vieţi. Dimpotrivă trăiesc ţinta batjocurilor, ea rămâne neclintită în experienţa binecuvântată a unei puteri şi cre­dinţa ei proprie şi în capacitatea ei. glorii nemaiîntâlnite până atunci. Şi excla- ,,După ce aţi început prin Duhul, vreţi mă: „Ce bine e!“, dar apoi în clipa urmă- acum să sfârşiţi prin firea pământească?“ toare toate acestea dispar. De ce? Cum se Cuvintele acestea dezvăluie un mare ade- explică aceasta? Să fie oare din cauza văr. E posibil ca cineva să pornească bine credinţei lor imperfecte sau pentru că nu la drum în Duhul, dar să nu rămână în s-au consacrat pe ei înşişi cu totul? Doar această stare. Experienţele noastre dove- ei s-au predat cu totul Domnului! Atunci desc faptul că e foarte uşor să înc­epi în de ce au parte de asemenea eşecuri? Cum Duhul, sfârşind însă în fire. Adesea Duhul se explică că au pierdut o experienţă atât Sfânt îţi dezvăluie un adevăr nou. După o de minunată? Cum o pot recâştiga? Răs­ vreme însă acest adevăr se transformă punsul e cât se poate de simplu şi clar: ei într-o lăudăroşenie a firii. Tocmai această îşi pun încrederea în firea veche şi încear- greşeală au săvârşit-o evreii la început. În că să desăvârşească prin fire ceea ce ce priveşte ascultarea de Domnul şi tăgă- fusese de fapt început prin Duhul. Ei înlo- duirea sau negarea eului sau primirea cuiesc Duhul cu eul propriu. Eul este puterii de a mân­tui suflete, adesea ne acela care doreşte să-i con­ducă, în speran- bizuim la început pe Duhul Sfânt, pentru ţa că până la urmă şi Duhul Sfânt va ca mai târz­iu unii din noi să transformăm veni după el şi îi va da ajutorul necesar. harul lui Dumnezeu în slavă proprie, pur- Poziţia şi lucrarea Duhului au fost de tându-ne cu ceea ce este al lui Dumnezeu acum înlocuite cu firea pământească. ca şi când ne-ar aparţine nouă înşine. Lipseşte acea totală bizuire pe conduc­erea Acelaşi principiu e valabil şi în conduita şi călăuzirea Duhu­lui Sfânt, care să reali- noastră. Prin faptele Duhului Sfânt de la zeze toate lucrurile în viaţa credinciosului. început se produce o măreaţ­ă transformare Lipseşte de acum acea bizuire pe Domnul. în viaţa cuiva, prin care acea persoană Faptul că ei se străduiesc să-L urmeze iubeşte ceea ce ura altădată şi urăşte ceea fără să se lepede de eul lor este rădăcina ce iubea cândva. Încetul cu încetul însă tuturor eşecurilor lor.

Lăudăroşeniile firii 79 Păcatele care urmează tui, ea va săvârşi bucuroasă ceea ce este Când un credincios se bizuie atât de bine; iar când i se dă prilejul de a face mult pe el însumi, încât îndrăzneşte să binele, firea pământească revine imediat realizeze o sarcină a Duhului Sfânt prin la păcat. energiile firii pământeşti, el nu va atinge Aici îi amăgeşte Satan pe copiii maturitatea spirituală, ci se va dep­ărta tot Domnului. Dacă credincioşii ar putea să-şi mai mult, până când păcatele de care se menţină în perm­ anenţă firea pământească lepădase odată îl năpădesc din nou. Este într-o stare de cruc­ificare, atunci Satan nu un adevăr de neclintit că ori de câte ori ar mai avea nici un prilej de a acţiona asu- firea veche este aceea care Îl slujeşte pe pra lor, căci firea veche este atelierul lui Dumnezeu, puter­ea păcatului este întărită. Satan. Atunci când firea veche în înt­regime, De ce au devenit oare mândrii farisei nu doar o parte a ei, va fi dată morţii prin robii păcatului? Oare nu pentru că aveau puterea Domnului, Satan va fi total scos prea multă neprihănire de sine şi Îl slu- din funcţie. Prin urmare, el este gata să jeau pe Dumnezeu cu prea multă râvnă? permită părţii păcătoase a firii pământeşti să De ce i-a mustrat apostolul pe galateni? fie dată morţii, atâta vreme cât ne poate De ce man­ifestau ei în viaţă faptele firii amăgi în continuare să reţinem partea bună pământeşti? Oare nu pentru că se sileau a firii. Satan e conştient de faptul că atunci să-şi întemeieze propria lor neprihănire când latura bună a firii pământeşti rămâne prin fapte şi să desăv­ârşească prin firea neatinsă, firea veche va continua să se întă- veche lucrarea începută de Duhul Sfânt? rească şi nu va fi dată morţii, căci el va În special credincioşii tineri sunt în peri­ avea o bază de pe care să opereze pentru a col de a opri darea la moarte a capacită- recupera ceea ce pier­duse anterior. El ştie ţii firii vechi de a face binele, prin faptul foarte bine că firea poate să-şi recâştige că nu ştiu decât ceea ce face crucea pen- biruinţa în domeniul păcatului a­tunci când tru latura păcătoa­să a firii. Procedând reuşeşte să înlăture pe Duhul Sfânt din astfel ei revin la păcatele firii. Cea mai acţiunea de slujire a lui Dumnezeu. Aşa se mare greşeală pe care o comit creştinii explică de ce mulţi credincioşi recad în după ce au experimentat biruinţa asup­ra păcat după ce au fost odată eliberaţi. Când păcatului constă în faptul că nu se folo­ duhul nu este în stăpânirea totală şi conti- sesc de această cale a biruinţei pentru a nuă a închinăciunii credinciosului, el nu va menţine victoria; şi încearcă să perpetue- reuşi să păstreze rolul cond­ucător în viaţa ze victoria prin faptele lor şi prin îndârji- de toate zilele. Dacă nu m-am lepădat de rea lor. S-ar putea ca aceasta să dea mine însumi în întregime faţă de Dumnezeu, rezultate o vreme. Nu după mult timp nu mă voi putea lepăda nici înaintea oame- însă ei vor descoperi că au alunecat iarăşi nilor şi, prin urmare, nu voi putea birui ura, în păcatele de odinioară, care s-ar putea nervii, mânia şi egoismul. Aceste două laturi să se deosebească prin formă, dar nu sunt inseparabile. prin esenţă. Şi at­unci ei ori vor cădea în Întrucât nu cunoşteau aceste adevăruri, disperare, zicându-şi că este imposibil să cred­incioşii din Galatia au ajuns să se ai biruinţă deplină şi constant­ă, ori vor sfâşie unii pe alţii (Ga1. 5:15). Ei au încerca să-şi camufleze păcatele, refuzând încercat să desăvârşească prin intermediul să şi le mărturisească. Care este însă firii ceea ce fusese început de Duhul cauza unui asemenea eşec? Tot aşa după Sfânt, căci ei doreau să apară cât mai cum firea pământească îţi dă tăria de a bine în fire, pentru ca să se laude cu face binele, îţi dă şi puterea de a păcătui. aceasta (6:12, 13). Evident, succesele obţi- Fie că sunt bune, fie că sunt rele faptele nute de ei în realiz­area binelui prin inter- acestea nu sunt decât modul de exprima- mediul firii au fost foarte mici, în vreme re al aceleiaşi firi pământeşti. Dacă nu i ce eşecurile de a birui răul au fost foarte se dă firii pământeşti prilejul de a păcă- numeroase. Ei nu-şi dădeau seama că,

80 Omul spiritual, volumul I atâta vreme cât voiau să-I slujească lui se folosească chiar de această fire pămân- Dumnez­eu cu propria lor tărie şi ideile tească, uitând că aceeaşi corupţie caracte­ lor, nu puteau face altceva decât să slu- rizează facerea de bine a firii, cât şi jească păcatului din firea lor. Căci dacă săvârşirea răului în poftele păcatului. Ei nu puteau să oprească firea veche de a nu erau în stare să facă ceea ce dorea săvârşi binele, n-o puteau opri nici de a Dumnezeu de la ei pentru că, pe de-o face răul. Cea mai bună cale de a nu parte, încercau să realizeze ceea ce păcătui este de a nu mai face bine prin în­cepuse Duhul Sfânt, iar pe de altă eforturile eului propriu. Fiind incon­ştienţi parte, se stră­duiau în zadar să se descoto- de totala corupţie a firii pă­mânteşti, cre- rosească de poftele şi de patimile firii dincioşii galateni în neb­unia lor doreau să pământeşti.

CAPITOLUL 5 CARE TREBUIE SĂ FIE, ÎN ULTIMĂ ANALIZĂ, ATITUDINEA CREDINCIOSULUI FAŢĂ DE FIRE Cum vede Dumnezeu firea neprihănite pot fi săvârşite uneori dintr-un Nouă creştinilor trebuie să ni se amin­ spirit de independenţă faţă de Dumne­zeu. tească din nou care este judecata lui (3) .„Ea nu se supune legii lui Dumnezeu asupra firii vechi. „Carnea nu Dumnezeu, şi nici nu poate“ (8:7). Cu foloseşte la nimic“ – ne spune Domnul cât funcţionează mai bine firea veche, cu Isus la Ioan 6:63. Fie că e vorba de atât e mai departe de Dumnezeu. Câţi păcatul firii vechi [sau „al cărnii“], fie de din aşa-zişii oameni „buni“ cred în neprihănirea firii vechi, ea, firea veche Domnul Isus? Neprihănirea de sine de sau car­nea, nu poate fi dezbrăcată de fapt nu e deloc neprihănire, ci fărădelege. natura ei. Fire veche la amvon, fire veche Nim­ eni nu va putea împlini toată învăţă­ în adunare, fire veche în rugă­ciuni, fire tura Sfintelor Scripturi în întregime. Bun veche în consacrare, fire veche în citirea sau rău, un lucru se poate spune despre Bibliei, fire veche în cân­tecele intonate orice om: el nu se supune legii lui sau fire veche în fa­cerea de bine – nici Dumnezeu. Când e rău, calcă evident una din aceste manifestări – spune legea lui Dumnezeu; când e bun, îşi sta­ Dumnezeu – nu este de nici un folos. bileşte o altă neprihănire în afara lui Oricât ar pofti credincioşii în firea lor Cristos şi astfel pierde scopul şi sensul veche, Dumnezeu declară că asta nu legii (,,prin lege vine cunoştinţa despre aduce nici un folos, căci firea nu poate păcat“ 3:20). ajuta cu nimic viaţa spirituală, nici nu (4) „Cei care sunt în firea veche nu poate împlini neprihănirea lui Dumn­ezeu. pot să-I fie plăcuţi lui Dumnezeu“ (8:8). Să discutăm câteva din observa­ţiile referi­ Iată verdictul fi­nal! Oricât de bun ar fi un toare la firea veche pe care le face om, dacă bunătatea asta a lui izvorăşte Domnul prin gura apostolului Pavel în din el însuşi, nu poate să-I fie plăcut lui scrisoarea sa către Romani: Dumnezeu. Lui Dumnezeu Îi face plăcere (1) „Umblarea după lucrurile firii doar Fiul Său; în afară de El, nici un om pământeşti este moarte“ (8:6). După păre­ şi nici o lucrare nu poate să-L încânte pe rea lui Dumnezeu, în fire e o moarte Dumnez­eu. Fapte săvârşite de firea veche spirituală. Singura scă­pare e să încre­ pot părea uneori destul de bune, dar dinţăm firea crucii. Oricât de competentă fiindcă purced din eul propriu al omului ar fi în facerea de bine sau în planu­rile şi se fac în virtutea forţelor naturale ale pe care le întocmeşte de a atrage aproba­ omului, ele nu pot fi plăcute lui rea oamenilor, Dumnezeu a emis doar o Dumnezeu. Lucrul acesta nu e valabil singură sentinţă asupra firii: moartea. doar în cazul celor nenăscuţi din nou, ci (2) „Umblarea după lucrurile firii e tot aşa de adevărat în ce priveşte cel păm­ ânteşti este vrăjmăşie împotriva lui regenerat. Oricât de lăud­abilă sau eficace Dumnezeu“ (8:7). Firea veche se ar fi orice faptă săvârşită cu forţele lui împ­otriveşte lui Dumnezeu. Nu există nici proprii, credinciosul nu va reuşi să-şi atra­ cea mai mică şansă de coexistenţă. Asta gă aprobarea lui Dumnezeu. Plăcerea sau e valabil nu numai în cazul păcatelor neplăcerea lui Dumnezeu nu se bazează care izvorăsc din firea veche, dar şi în cel pe princ­ipiul binelui sau al răului. Mai al gândurilor şi acţiunilor celor mai nobi­ degrabă, Dumnezeu urmăreşte sursa tutu­ le. Păcatele care negreşit întinează sunt, ror lucrurilor. Astfel, o acţiune s-ar putea fără îndoială, într-o stare de vrăjmăşie cu să fie cât se poate de corectă în sine, dar Dumnezeu, dar să nu uităm că şi faptele Dumnezeu întreabă: care e originea ei? 81

82 Omul spiritual, volumul I de unde izvorăşte? foarte umilitoare şi ruşinoase, ca să-l facă Din aceste texte biblice vom putea să-şi cunoască firea veche şi să dobân­ începe să realizăm cât de inutile, cât de dească concepţia lui Dumnezeu despre zadarnice sunt eforturile firii. Cre­dinciosului ea. Dumnezeu îi permite acelui. suflet să căruia Dumnez­eu i-a arătat exact cum cadă, să slăbească ba chiar să păcătuias­ stau lucrurile cu firea veche nu-i va fi atât că, pentru ca omul să priceapă dacă tră­ de uşor să dea greş. Ca fiinţe umane, noi ieşte sau nu în fire. Asta i se întâmplă facem distincţie între fapte bune şi fapte de obicei unuia care-şi închipuie că face rele; Dumnezeu, pe de altă parte, pătrunde progrese spirituale. Domnul îl încearcă mai adânc şi dezvăluie izvorul oricărei pentru ca acesta să se poată cunoaşte pe lucrări. Cea mai admirabilă faptă a firii va sine. Adesea Domnul îi descoperă unui atrage a­ceeaşi dezaprobare din partea lui credincios sfinţenia Sa într-o măsură atât Dum­nezeu ca şi acţiunea cea mai întinată de mare încât credinciosul nu mai poate şi mai rea, căci şi una şi alta aparţin firii face altceva decât să-şi declare firea sa vechi. După cum Dumnezeu urăşte „pri­ drept întinată. Uneori El permite Satanei hana“ tot aşa detestă „neprihănirea de să-l atace, pentru ca din suferinţa prin sine“. Faptele bune săvârşite în mod care va trece să-şi formeze o părere veri­ nat­ural, fără nevoia naşterii din nou sau a tabilă despre sine. E o lecţie cât se poate unirii cu Cristos sau a bizuirii pe Duhul de dureroasă şi nu se învaţă peste noap­ Sfânt sunt tot atât de „fireşti“ înaintea lui te. Numai după ani şi ani va începe Dumnezeu cum sunt: imoralitatea, necură­ cineva să-şi dea seama cât de nestator­ ţia şi desfrânarea. Oricât de frumoase ar fi nică îi este firea veche, căci până şi în activităţile omului, dacă ele nu izvorăsc eforturile sale cele mai bune se va găsi o dintr-o totală încredere în Duhul Sfânt doză de necurăţ­ie. Prin urmare, sunt la fel de fireşti şi, prin urmare, nu Dumnezeu îl lasă pe acel om să trăiască pot fi primite de Dumnezeu. Dumnezeu pe pielea lui Romani 7, la modul pro­ Se împotri­veşte oricărui lucru al firii – îl fund, până când va fi gata să recunoască urăşte şi-l resp­inge, indiferent de aparenţa împreună cu apostolul Pavel: „Ştiu că lui sau de faptul că e săvârşit de un păcă­ nimic bun nu locuieşte în mine, adică în tos sau un sfânt. Verdictul Lui este: firea firea mea pământească“ (v. 18). Ce greu veche trebuie să moară! e să învă­ţăm a spune asta din toată inima! Dacă nu ar fi nenu­măratele expe­ rienţe de amară înşelăciune, cre­dinciosul Experienţa credinciosului ar continua să se încreadă în sine şi să Dar cum poate un credincios să facă se considere capabil. Dar acele sute şi ceea ce a văzut Dumnezeu? Dumnezeu mii de înfrângeri îl determină să admită e atât de neîndup­lecător faţă de fire şi că toată nepri­hănirea lui proprie este toate activităţile ei, în vreme ce credin­ absolut instabilă, întru­cât nici un bine nu ciosul pare să respingă doar caracteristici­ locuieşte în firea lui veche. Dar experien­ le exterioare, evident rele ale firii, apro­ ţa aceasta nu se opreşte aici. Jude­carea bând mai departe cu toată râvna firea de sine trebuie să-şi urmeze mai departe veche propriu-zisă. El nu respinge cate­ cursul. Căci ori de câte ori un creştin goric firea în întregimea ei, ci continuă încetează să se judece pe sine, refuzând să facă o mulţime de lucruri în fire. Ba să mai trateze firea sa veche ca pe ceva chiar îşi ia un aer încrezător şi mândru, total nefolositor şi detestabil, şi acordân­ de parcă ar fi plin de harul lui Dumnezeu du-i în schimb atenţie şi adoptând o ati­ şi deplin calificat să săvârş­ească tudine automăgulitoare, de glorie deşartă, neprihănir­ea. Literalmente cred­inciosul Dumnezeu este obligat să-l treacă din face uz de firea sa veche. Din pricina nou prin foc, pentru a-l curăţa iarăşi de unei atari autoamăgiri, Duhul lui zgură. Ce puţini sunt aceia care se sme­ Dumnezeu trebuie să-l conducă pe cărări

Atitudinea credinciosului faţă de fire 83 resc şi-şi re­cunosc necurăţia! Până când lui pământească nu zace nimic bun, ci nu se realizează o astfel de stare, numai păcat. Neprihănirea de sine cu Dumnezeu nu-Şi va retrage foc­ul. care se lăuda altădată îi apare acum ca Întrucât un credincios nu poate fi eliberat ceva josnic şi păcătos. A înv­ăţat temeinic de influenţa firii vechi nici pentru o clipă această lecţie; de aceea, Pavel nu se mai măcar, el nu are voie să înceteze a-şi încrede în firea lui vec­he. Dar el nu se exercita spiritul de judecată. Altfel, va opreşte aici, ci conti­nuă să înveţe. Şi ast­ călca din nou în lăudăro­şenia firii. fel apostolul afirmă că nu-şi mai pune Mulţi presupun că lucrarea de con­ încrederea în fire. „Totuşi, eu aş avea damnare şi convingere a păcatului pe motiv de încredere în firea pământească. care o săvârşeşte Du­hul Sfânt se adresea­ Dacă crede cineva că se poate încrede în ză doar oamenilor din lume, căci oare nu firea pământească, eu şi mai mult“ (Fil. îi convinge El de păcatele lor, pentru ca 3:3-4). În ciuda numeroaselor motive pe astfel să creadă în Isus Cristos? Dar creş­ care le poate enumera Pavel în sprijinul tinii trebuie să ştie că această lucrare a încrederii în firea veche (v. 5-6), Pavel îşi Du­hului Sfânt este tot atât de importantă dă seama cum o priveşte Dumne­zeu pe la sfinţi cum este la păcătoşi. E nevoie aceasta şi înţelege limpede cât de şubredă ca El să-i con­vingă şi pe sfinţi de păca­ şi nestatornică este ea. Dacă vom conti­ tele lor, nu numai o dată sau de două nua cu lectura capitolului 3 din Filipeni, ori, ci zilnic şi necontenit. Dea Domnul vom descoperi ce smerit e Pavel cu pri­ să trăim tot mai mult experienţa must­rării vire la încrederea de sine: „nu având o Duhului Sfânt în viaţa noastră, pentru ca neprihănire a mea proprie“ (v. 9), ci firea noastră veche să fie judecată fără „dacă se poate, să ajung la învierea din încetare şi să nu mai poată domni nicio­ morţi“ (v. 11); „nu că am şi câştigat pre­ dată. Fie ca noi să nu uităm niciodată miul sau că am ajuns desăvârşit; dar adevărata imagine sub care se prezintă alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi firea şi cum o priveşte Dumnezeu. eu am fost apucat de Isus Cristos“ (v. Niciodată să nu ne mai în­credem în noi 12). Dacă vreun credincios aspiră să atin­ înşine sau în firea noastră veche, de parcă gă starea de maturitate spirituală, el va aceasta I-ar putea fi plăcută lui trebui să dea dovadă de acea atitudine pe Dumnezeu. Mereu să ne încredem în care a manifestat-o şi apostolul Pavel în Duhul Sfânt şi să nu-i cedăm firii vechi toată um­blarea lui spirituală, zicând nici un milimetru. împreună cu el: „nu că am ajuns“. Să Dacă a fost vreodată cineva pe pământ nu-şi permită credinciosul nici un pic de care să se poată lăuda cu firea lui acela încredere de sine sau mulţumire de sine a fost Pavel, căci era fără vină în ce pri­ sau bucurie de sine, ca şi când s-ar putea veşte neprihănirea legii. Iar dacă se putea încrede în firea lui veche. cineva lăuda cu firea lui veche de după Doresc copiii Iui Dumnezeu cu ade­ naşterea din nou, desigur tot Pavel o vărat o viaţă spirituală mai îmbelşugată? putea face, deoarece el a devenit un Sunt ei gata să accepte evaluarea pe care apostol în împrejurări speciale, dându-i-se i-o face Dumnezeu firii vechi? Atunci ei harul de a-L fi văzut cu ochii lui pe nu se vor socoti pe ei înşişi mai tari sau Domnul Înviat şi de a fi fost folosit în mai buni decât alţii, indiferent cât de chip măreţ în slujba Lui. Totuşi, Pavel mare ar fi progresul lor spiritual! Nu vor n-a îndrăznit să se laude, căci îşi cunoş­ fi auziţi zicând: „Desigur, eu nu sunt la tea prea bine firea veche. Experienţa sa fel ca alţii“. Dacă aceşti credincioşi vor fi de la Romani 7 îl învredniceşte să se dispuşi să-L lase pe Duhul Sfânt să le vadă aşa cum este cu adevărat. Dumnezeu dezvăluie atât sfinţenia lui Dumnezeu, cât deja i-a deschis ochii să vadă prin expe­ şi stricăciunea în care zac ei, nefiindu-le rienţele de care a avut parte că în firea frică să vadă aceste realităţi în toată pro­

84 Omul spiritual, volumul I funzimea lor, atunci sunt spe­ranţe că ei punct de vedere obiectiv, crucea este o vor fi în stare să-şi dea seama, prin realitate terminată, înc­heiată, la care nu se Duhul, de corupţia lor într-o fază mai mai poate adăuga nimic. Dar din punct timpurie, fapt care va face ca experienţele de vedere subiectiv, ea este o experienţă ulterioare de cădere să nu mai fie atât de progresiv­ă, tot mai profundă, care se dureroase. Ce trist e însă să constaţi că poate adânci mereu în viaţa credinciosu­ pînă şi atunci când cineva şi-a pus în lui. gând să nu se încreadă în firea veche, De pe-acuma cititorul s-ar cuveni să s-ar putea să zacă ascunsă în el, la nu cunoas­că într-o anumită măsură caracterul prea mare adâncime, o anumită nec­urăţie atotcuprinz­ător al faptului crucificării – căci în asemenea caz, omul acela se va împreună cu Domn­ul Isus Cristos pe crede încă tare. Având în vedere aceasta, cruce; căci numai de pe o asemenea Dumnezeu e nevoit să-l lase pe credincio­ temelie va putea lucra Duhul Sfânt. sul respectiv să treacă prin felurite Du­hul nu are alt instrument la îndemână în­cercări şi înfrângeri, pentru a-l curăţa şi decât crucea. Credinciosul la această oră de puţ­ina încredere de sine de care mai ar trebui să aibă deja o bună înţelegere a suferă. lui Galateni 5:24. Nu doar „poftele şi plăcerile“ trebuiau să fie răstignite, ci şi Crucea şi lucrarea mai profundă a firea veche însăşi, cu toată neprihănirea ei Duhului Sfânt şi capacitatea de săvârşire a binelui. Pe Deoarece firea veche e nespus de cruce sunt răstignite atât poftele şi plăce­ înşelătoare, credinciosul are nevoie de rile, cât şi izvorul de unde pornesc aceste cruce şi de Duhul Sfânt. De îndată ce a dorinţe, oricât de admirabile ar fi ele! aflat cum se prezintă firea lui înaintea lui Numai dacă cineva va fi în stare să vadă Dumnezeu, el va trebui să exp­eri­menteze aceste lucruri şi să fie gata să se lepede clipă de clipă lucrarea mai pro­fundă a de toată firea lui veche – fie bună, fie crucii prin Duhul Sfânt. După cum un rea – numai atunci va putea umbla după credincios trebuie să fie izbăvit de păcatul îndem­ nurile Duhului Sfânt, fiindu-I plăcut firii vechi prin intermediul crucii, tot aşa lui Dum­nezeu şi trăind o viaţă cu adevă­ el trebuie izbăvit acum de neprihănirea rat spirituală. Nu trebuie să-i lipsească o firii vechi prin lucrarea aceleiaşi cruci! Şi atare bunăvoinţă cred­inciosului, căci deşi după cum prin um­blarea în Duhul Sfânt crucea ca fapt împlinit este desăvârşită în creştinul nu va urma în­demnurile firii ce ea însăşi, realizarea ei în viaţa proprie a l-ar duce la păcat, tot aşa, umblarea lui în unei persoane se măsoară după cunoştin­ Duhul Sfânt îl va împiedica să urmeze ţele sale, râvna de a vedea înfăptuită acele îndemnuri ale firii vechi care l-ar această lucrare şi credinţa sa. putea determina să săvârşească fapte izvo­ Să presupunem că un copil al lui râte din neprihănirea lui de sine. Dumn­ezeu va refuza să se lepede de Ca realitate independentă de credin­ partea bună a firii sale vechi. Care-i va fi cios, cru­cea e o lucrare isprăvită şi desă­ experienţa? Firea lui va părea deos­ebit de vârşit realizată­– nu-i cu putinţă să mai inteligentă şi capabilă pentru a întrep­rinde adaugi ceva la ea! Dar ca proces conti­ o sumedenie de activităţi. Dar oricât de nuu în lăuntrul credinciosului, cru­cea se bună sau capabilă ar fi firea, ea nu poate poate experimenta tot mai profund – împlini cerinţele lui Dumne­zeu. De unde Duhul Sfânt ne va învăţa şi va aplica în rezultă că atunci când Dumnezeu îl chea­ viaţa noastră principiul crucii, punct cu mă pe credincios să se ducă tocmai la punct. Dacă cineva este credincios şi Calvar şi să sufere, acesta va constata că ascultător, el va fi condus spre experienţe prima lui reacţie va fi aceea de a se da tot mai adânci de cun­oaştere a ceea ce a înapoi şi a cădea de slăbiciune. De ce au realizat cu adevărat crucea pentru el. Din căzut ucenicii în grădina Ghetsimane atât

Atitudinea credinciosului faţă de fire 85 de jalnic? Deoarece „duhul este plin de Coloseni 2:23 vorbeşte despre o râvnă, dar carnea este neputincioas­ă“ „închinare“ sau „consacrare“ a firii. (Mat. 26.41). Slăbiciun­ea de aici provoacă Aceasta e închinare după opinia noastră. eşecul de acolo. Firea nu-şi poate mani­ Orice metodă inventată de noi prin care festa puterea aparent mare ce o are decât am încerca să stârnim, să animăm şi să în chestiuni care-i convin ei. De aceea, dobândim simţăminte aşa-zise înălţătoare firea veche se dă înapoi din calea chemă­ de „închinăciune“ şi devotament nu este rii lui Dumn­ezeu. Prin urmare, moartea altc­eva decât închinare în firea veche. Nu ei este un imperativ absolut, fără de care e însă închinare după învăţătura Scripturii, nu se poate împlini voia lui Dum­nezeu. nici după călăuzirea Duhului Sfânt. De Orice dorinţă sau năzuinţă din noi aici, rezultă că există întotdeauna posibili­ care caută să ne facă pe noi înşine să ne tatea de a umbla după îndemnurile firii dezvoltăm, ca să putem fi văzuţi şi admi­ – fie că e vorba de închinare, fie de raţi de alţii aparţine firii vechi. În firea lucrarea misionară, ori de cunoaşterea aceasta se găseşte şi bine firesc, şi rău Bibliei ori mântuirea sufletelor. firesc. Ioan 1:13 ne informează despre Biblia pomeneşte adesea de „viaţa“ „voia firii“. Firea poate voi, plănui şi deci­ firii. Num­ ai când aceasta va fi predată la de înfăptuirea de fapte bune, pentru a cruce va putea spune credinciosul că a câştiga bună­voinţa lui Dumnezeu. Dar scăpat de ea – altfel, el trăieşte la fel ca acestea toate vor fi făcute în firea pămân­ un păcătos. Singura deosebire va fi că tească şi, prin ur­mare, vor trebui aduse la sfântul i se va împotrivi în duhul lui. Dar cruce. Co­loseni 2:18 vorbeşte despre rămâne mereu posibilitatea ca el să-şi „mintea firii vechi“ (ediţia Darby). însuşeasc­ă acea viaţă şi să se hrănească Încrederea de sine a creştinului nu e alt­ din ea. Viaţa firii vechi l-ar putea ajuta ceva decât încredere în înţelepciunea sa, să-L slujească pe Dumnez­eu, să cugete crezând că el cu­noaşte toate învăţăturile la adevăr, să se predea Domnul­ui. S-ar Scripturii şi ştie cum să-L slujească pe putea să-i ofere imboldul necesar pentru Dumnezeu. 2 Cor­inteni l:12 aminteşte de a săvârşi multe fapte bune. Da, e posibil „înţelepciunea“ firii vechi. Este foarte pri­ ca un creştin să ia viaţa lui firească drept mejdios să primeşti adevărurile Bibliei adev­ărata viaţă, până acolo încât va crede prin intermediul înţelepciunii omeneşti, că-L slujeşte pe Dumnezeu şi face voia căci a­ceasta e o metodă ascunsă şi subti­ Lui! lă care-l va face întotdeauna pe credin­ Trebuie să înţelegem că în om sunt cios să încerce să desăvârşească lucrarea două prin­cipii de viaţă. Mulţi dintre noi Duhului Sfânt cu ajutorul firii lui vechi. trăim o viaţă amestecată, ascultând când S-ar putea ca un adevăr foarte scump să de un principiu, când de altul. Uneori fie înmagazinat în memorie, dar ac­eastă depindem întru totul de energia Duh­ului; memorie va fi memoria firii! Numai alteori facem apel la forţele noastre. Duhul Sfânt va putea da viaţă, în vreme Nimic nu ni se pare statornic şi stabil. ce firea veche nu este de nici un folos! „Hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe Dacă toate aceste adevăruri nu vor fi care le iau în felul lumii, ca să fie în înviate în permanenţă de Domnul, ele nu mine şi da şi nu?“ (2 Cor. 1:17). O ne vor fi de nici un folos, nici nouă, nici ca­racteristică a firii este uşurăta­tea ei: ea altora. Nu ne referim aici la păcat, ci la mereu oscilează între da şi nu şi invers. consecinţa inevitabilă a vieţii naturale din Dar voia lui Dumnezeu este să: „Nu om. Tot ce e natural nu poate fi în ace­ umblaţi după îndemnurile firii [nici o laşi timp şi spiritual. Nu trebuie să ne clipă], ci după îndemnurile Duhului“ lepădăm doar de neprihănirea noastră, ci (Rom. 8:4). Noi trebuie să acceptăm voia şi de înţelepciunea noastră. Şi aceasta lui Dumnezeu. trebuie ţintuită pe cruce. „În El aţi fost tăiaţi împrejur nu cu o

86 Omul spiritual, volumul I tăiere împrejur făcută de mână, ci cu vorbit destul despre viaţă, putere, sfinţe­ tăierea împrejur a lui Cristos, în dezbrăca­ nie, neprihăn­ire. Haideţi acum să privim rea de trupul poftelor firii noastre pămân­ moartea! Fie ca Duhul Sfânt să străpungă teşti“ (Col. 2:11). Noi tre­buie să fim dis­ adânc firea noastră veche cu crucea lui puşi a permite crucii, asemenea unui bis­ Cristos, pentru ca noi să putem trăi expe­ turiu în operaţia de circumcizie, să rienţa unei vieţi autentice! Dacă murim în­depărteze tot ceea ce aparţine firii vechi. cum trebuie, vom şi trăi cum tre­buie! E nevoie ca această incizie să fie adâncă Dacă suntem uniţi cu El printr-o moarte şi curată, pentru ca nimic din fire să nu ca a Lui, negreşit vom fi şi uniţi cu El rămână ascuns. Crucea şi bles­tem­ ul sunt printr-o înviere ca a Lui. Să-L rugăm pe inseparabile (Gal. 3:13). Când ducem firea Domnul să ne deschidă ochii să privim veche la cruce, o dăm pe mâna blestemu­ necesitatea absolută a morţii. Eşti tu gata lui, recunoscând faptul că nimic bun nu pentru aşa ceva? Ai curajul să-L laşi pe locuieşte în fire, ci numai blestemul lui Domnul să-ţi arate slăbiciunile, una câte Dumnezeu. Fără o atare atitudine ne va fi una? Eşti gata să fii răstignit în văzul ex­trem de greu să acceptăm tăierea tu­turor, în afara taberei? Îi vei îngădui tu împrejur a firii vechi. Toate afecţiunile, oare Duhului crucii să lucreze în lăuntrul cunoştinţele, intenţ­iil­e, închinările şi lucră­ tău? Dea Domnul să cunoaştem mai mult rile firii trebuie să fie aduse la cruce. moartea Sa! Facă El să murim cu totul! A fi răstignit cu Cristos înseamnă a Trebuie să precizăm că moartea crucii accepta blestemul pe care l-a acceptat are loc în permanenţă. Nu vom putea Domnul nostru. Nu a fost deloc un intra niciodată într-o fază a învierii care mom­ ent glorios pentru Dom­nul Isus să elimine total moart­ea, căci experienţa Cristos să fie crucificat pe Calvar (Ev. învierii se măsoară prin experienţa morţii. 12:2) Atârnarea Lui pe lemnul crucii a Un pericol care-i paşte pe cei ce năzuiesc însemnat blestemarea Lui înaintea lui după viaţa de biruinţă este că aceştia uită Dumn­ezeu (Deut. 21:23). Prin urmare, a nevoia categorică de a sorti firea lor veş­ ne răstigni firea cu Domn­ul pe cruce nic nimicirii. Ei uită poziţia morţii şi trec înseamnă a fi blestemaţi de Dom­nul. direct la înviere. Or, asta duce fie la situ­ După cum trebuie să primim lucrarea aţia în care ei vor trata cu uşurinţă faptele isp­răvită a lui Cristos de pe cruce, tot aşa firii, ca neprimejdioase pentru creşterea trebuie să primim părtăşia crucii. lor spirituală, fie la greşeala la fel de Credinciosul trebuie să recunoască faptul mare de a spiritualiza aceste fapte ale că firea lui nu merită altc­eva decât bleste­ firii, adică să presupună că lucrurile firii mul morţii. Părtăşia lui efecti­vă cu crucea sunt lucrurile duhului. Cât de esenţial este începe de îndată ce a văzut firea aşa cum să vedem că moar­tea este temelia la o vede Dumnezeu. Înainte ca Duhul Sfânt toate! Poţi începe să cons­truieşti, dar să poate lua în stăpânire deplină pe cine­ temelia niciodată să n-o strici! Tărâmul va, tre­buie ca acea persoană să predea în înalt al vieţii învierii va fi ireal, dacă nu întregime firea lui veche la cruce. Să ne vom avea grijă ca firea veche să fie rugăm ca să cunoaştem cu adevărat ce mereu moartă. Să nu ne lăsăm amăgiţi să înseamnă firea şi cum trebuie răstignită. credem că suntem atât de înaintaţi în cele Fraţilor, noi nu suntem îndeajuns de spirituale, încât firea nu mai are puterea smeriţi să acceptăm de bună voie crucea să ne ademenească. Asta nu e decât lui Cristos! Refuzăm să recunoaştem că încercarea vrăjmaşului de a ne scoate de suntem atât de neput­incioşi, neajutoraţi şi pe temelia crucii, pentru a ne face să fim corupţi încât nu merităm decât moartea. „duhovniceşti“ pe din afară, dar fireşti pe Ceea ce ne lipseşte astăzi nu este un trai dinăuntru. Multe din rugăciunile de genul: mai bun, ci o moarte mai bună! Trebuie „Îţi mul­ţu­mesc, Doamne, că nu mai sunt să murim mai bine, mai complet! Am aşa şi aşa, ci că acum sunt...“ nu sunt

Atitudinea credinciosului faţă de fire 87 altceva decât ecouri ale rugăciunii inac­ Dumnezeu şi să lăsăm ca Duhul Lui să ceptabile de la Luca 18:11-12. Suntem cel conducă totul în viaţa noastră, căci EI va mai tare vulnerabili la înşelăciunea firii face să strălucească Domnul Isus Cristos atunci când suntem pe punctul de a fi în viaţa noas­tră, deoarece asta e misiunea izbăviţi de ea. Trebuie să rămânem Lui. necurmat în moartea Domnului! Siguranţa noastră e numai în Duhul Sfânt. Suntem pe calea bună când ne Cuvinte de îndemn lăsăm învăţaţi şi ne e teamă ca nu cumva Dacă permitem Duhului lui Dumne­ să cedăm teren firii vechi. Trebuie să ne zeu să efect­ueze o lucrare mai profundă predăm de bună voie lui Cristos, prin intermediul crucii, circumcizia noas­ în­crezători că Duhul Sfânt va aplica tră va deveni tot mai reală. „Noi suntem moartea lui Isus la viaţa noastră, pentru adevărata circumcizie, cei care ne închi­ ca să se arate apoi viaţa lui Isus. După năm lui Dumnezeu în duh, şi glori­ficăm cum odinioară eram plini de fire, acum pe Cristos Isus şi nu ne punem încrede­ vom fi umpluţi cu Duhul Sfânt. Când El rea în firea veche“ (Fil. 3:3). Încrederea are stăpânirea completă, va răsturna pute­ aceea în firea veche dispare prin circum­ rea firii şi-l va etala pe Cristos în viaţa cizia efectuată fără intervenţia mâinilor. noastră. Vom putea zice atunci că „viaţa Apostolul face din slă­virea lui Cristos pe care o trăiesc acum în carne [trup] nu Isus centrul a toate. El ne explică perico­ mai e o viaţă în care trăiesc eu, ci în lul ce ne paşte, pe de o parte, şi siguran­ care Cristos trăieşte în mine“. Dar la ţa noastră, pe de altă parte. Dacă te temelia vieţii aceleia este şi de-a pururea în­crezi în fire, se stinge slăvirea lui va fi motoul: „Am fost răstignit împreu­ Cristos Isus, pe când, închinarea în duh nă cu Cristos“ (Gal. 2:20)! îţi aduce bucuria vieţii şi adevărului. Dacă trăim prin credinţă şi ascultare, Duhul Sfânt Îl înalţă pe Domnul Isus avem temei să nădăjduim că Duhul va Cristos, dar smereşte firea veche. Dacă realiza o lucrar­e cât se poate de min­unată dorim cu adevărat să glorificăm pe şi sfântă în viaţa noastră! „Dacă trăim Cristos şi să-L lăsăm să implanteze gloria prin Duhul“ – asta e credinţa noastră, în noi, trebuie să primim circumcizia cru­ căci noi credem că Duhul Sfânt locuieşte cii şi să învăţăm cum să ne închinăm în în noi; atunci „să şi umblăm călăuziţi de Duhul Sfânt. Nu fi nerăbdător, deoarece Duhul“ – asta e ascultarea noastră (Gal. nerăbdarea provine tot din firea veche. 5:25). În simplitate şi odihn­ă, noi ar tre­ Nu încerca tot felul de metode, deoarece bui să credem că Domnul nostru ne-a ele nu au darul decât să ajute firea dat Duhul Său, Care locuieşte acum în veche. Noi trebuie să ne manifestăm tota­ noi. Crede în darul Lui şi fii convins că la neîncredere faţă de fire, oricât de bună Duhul Sfânt îţi umple fiinţa! Fie acesta sau capabilă ar fi aceasta! Mai degrabă, secretul trăirii lui Cristos în tine: că ar trebui să ne încredem în Duhul Sfânt Duhul Lui sălăşluieşte până şi în colţişoa­ şi Lui să ne supunem pe de-a-ntregul. rele cele mai tainice ale duhului tău. Cu ase­menea încredere şi ascultare, firea Cugetă la asta, crede-o şi memoreaz-o, veche va fi ţinută la respect, sub bleste­ până când slăvitul adevăr va produce în mul crucii, de unde nu va mai putea tine o teamă sfântă şi o nespusă încânta­ face nici o mişcare. Domnul să ne dea re de a şti dincolo de orice îndoială că harul să nu ne încredem deloc în fire, ba Duhul Sfânt realmente locuieşte în tine! mai mult, să privim cu dispreţ asupra Acum învaţă să-L urmezi pe cărare. noastră înşine, recunoscând cât de nesta­ Călăuzirea aceas­ta nu se capătă din sfor­ tornici şi neroditori suntem în firea noas­ ţarea gândurilor minţii tale, ci izvorăşte tră pământească. Asta e moartea adevăra­ din viaţa însăşi. Să ne predăm lui tă! Fără ea nu poate fi vorba de viaţă! „Nu faceţi din libertate un prilej pen­

88 Omul spiritual, volumul I tru firea pământească“ (Gal. 5:13). Noi – ne îndeamnă apostolul Pavel la Ro­mani am dobândit lib­ertatea în Domnul; să nu 13:14. Pentru ca firea să funcţ­io­neze, are dăm acum prilej de manifestare firii nevoie de un vestitor. De aceea, nu tre­ vechi, deoarece locul ei este moartea! Ai buie să purtăm de grijă firii. Dacă vrem grijă să nu-ţi însuşeşti pe neobserv­ate ca firea să fie ţinută la locul ei de bles­ lucrarea Duhului Sfânt, considerând-o tem, vegherea noastră nu trebuie să scad­ă drept a ta, ci fii mereu în gardă ca nu nicicând. Mereu, mereu trebuie să ne cer­ cumva să renască firea! Nu uzurpa gloria cetăm gândurile, pentru a vedea dacă nu triumfului Său, pentru ca firea să nu cumva au început să adăpostească niţică aibă şansa de a-şi relua activitatea. După îngâmfare, deoarece negreşit o asemenea ce-ai avut câteva biruinţe, nu fi prea plin atitudine va da mult prilej de manifestare de încredere, căci altfel căderea te va firii vechi. Gân­durile noastre sunt cele paşte din nou. Când ai învăţat cum să mai importante în această fază, deoarece biruieşti şi firea şi-a pierdut demult pute­ ceea ce adăpostesc ele în taină va ieşi la rea, să nu-ţi închipui că din acel moment iveală în vorbele şi faptele noastre. Nu vei fi mereu biruitor asupra ei, căci de tre­buie să-i dăm firii nici un loc. Chiar îndată ce ai încetat să te bizui pe Duhul atunci când stăm de vorbă cu alţii, trebu­ Sfânt, vei fi iarăşi aruncat într-o experien­ ie să fim treji, ca nu cumva prin mulţi­ ţă tristă. Cu sfântă răbdare şi sârguinţă, mea cuvintelor noastre firea să primească va trebui să cultivi o atitudine de bizuire aviz de începere a activităţii. Multe pe Domnul, ca să nu devii iar ţinta ata­ luc­ruri ne-ar plăcea nouă să spunem, dar cului firii. Până şi cea mai mică firimitu­ dacă acestea nu sunt rostite în Duhul ră de mândrie va fi de ajuns pentru a-i Sfânt, mai bine e să nu zicem nimic. La da firii vechi prilejul de a te lovi. Nu te fel e şi cu faptele noastre. teme de pericolul de a-ţi pierde reputaţia Firea poate izvodi multe planuri şi în faţa altora. Imediat după ce apos­tolul a metode, dând naştere la tot felul de spe­ expus învăţătura despre răstignirea firii ranţe. Ea îşi are opi­niile ei proprii, puterea vechi şi umblarea în Duh, el exclamă: şi capacitatea ei. Altora, ba chiar şi nouă „Să nu umblăm după o slavă deşartă“ înşine, toate acestea ni s-ar putea părea (Gal. 5:26). Dacă recunoşti smerit nevred­ absolut normale şi vrednice de primit. nicia ta înaintea lui Dumnezeu, nu vei Totuşi, să nu ne fie frică de a le dărâma, mai căuta să te dai în vânt în faţa oame­ chiar cu riscul de a fi socotiţi neatenţi, nilor. Să zicem că ai reuşit să-şi ascunzi căci mai bine e să păzim po­runca slăbiciunea firii tale vechi înaintea Domnului. Până şi cele mai ad­mi­rabile oam­ enilor, pentru a le dob­ândi admiraţia. lucruri pe care le poate oferi firea treb­uie Oare n-ai dat prin aceasta un prilej firii date fără milă la moarte, pentru simplul vechi de a se ma­nifesta? Duhul Sfânt motiv că ele aparţin firii! Ne­prihănirea firii poate să ne ajute şi să ne întărească, dar vechi e tot atât de res­pingătoare ca păcatul nu va merge până acolo încât să se sub­ ei. Şi de faptele ei bune trebuie să ne stituie nouă în datoria de care trebuie să pocăim, cum sme­riţi ne pare rău de fapte­ ne achităm noi înşine. De aceea, pentru a le ei păcătoase. Niciod­ată nu trebuie să ne îndeplini acea datorie, pe de o parte pierdem din vedere con­cepţia lui va trebui să rămânem mereu în stare de Dumnezeu despre fire. a-i refuza firii orice prilej, dar pe de altă parte trebuie să ne îm­brăcăm cu atitudi­ Când se întâmplă să cădem, să ne nea unei vieţi practice de act­ivitate pro­ cercetăm, să ne mărturisim păcatul şi să priu-zisă, ori de câte ori suntem chem­ aţi alergăm îndată la sângele scump al să ne lep­ădăm de firea noastră veche în Domnului Isus, care ne curăţă. „Să ne toate realităţile vieţii noastre de zi cu zi. curăţim de orice întinăciune a firii şi a „Nu purtaţi de grijă firii pământeşti“ duhului“ (2 Cor. 7:1, ed. Darby). Nu numai că trebuie să domine mereu lucra­

Atitudinea credinciosului faţă de fire 89 rea Duhului Sfânt şi cea a sângelui „Ceea ce e născut din fire este fire“. scump, ci şi noi înşine trebuie să depu­ Asta cuprinde şi fapta, şi făptuitorul. Pe nem efort în vederea curăţirii. Trebuie să Dumnezeu nu-L interesează atât de mult identificăm şi să izolăm toate necurăţiile forma, cât sursa unui lucru. De unde firii, dându-le pe mâna crucii Domnului. rezultă că trebuie să ne curăţim nu numai Până şi fapta cea mai bună care am de păcatele noastre, ci şi de orice faptă a săvârşit-o – ce nu va fi, desigur, cotată firii. „Preaiubiţilor, vă îndemn ca pe nişte drept păcat în ochii lumii – poate fi însă străini şi călători să vă feriţi de poftele condamnată de Dumnezeu ca necu­rată. firii“ (1 Petru 2:11).

90 Omul spiritual, volumul I

PARTEA A TREIA SUFLETUL 1. Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 2. Experienţa credincioşilor sufle- teşti 3. Pericolele vieţii sufleteşti 4. Crucea şi sufletul 5. Credincioşii spirituali şi sufletul CAPITOLUL 1 IZBĂVIREA DE PĂCAT ŞI DE VIAŢA SUFLETULUI Calea izbăvirii (3) „trupul“ (trupul păcatului). Romani 6 pune temelia izbăvirii de păcat a credinciosului. Dumnezeu asi­ Aceste trei elemente sunt total diferite gură această izbăv­ire pentru orice cre­ în natura lor şi joacă un rol unic în actul dincios; toţi pot avea parte de ea. Mai păcătuirii. Păcatul de aici are sensul de mult, să ne fie cât se poate de limpede „rădăcină“ a păcatului. Biblia ne infor­ că această eliberare de sub puterea mează că odinioară eram robi ai păcatu­ păcatului poate fi trăită chiar din clipa lui. El, păcatul, ne era stăpân. Prin urma­ când un păcătos Îl primeşte pe Domnul re, mai întâi de toate, trebuie să recunoaş­ Isus Cristos ca Mântuitor al său, fiind tem faptul că păcatul deţine putere, căci născut din nou. Nu e nevoie ca el să fi ne robeşte. În perma­nenţă păcatul emite fost credincios de ani de zile sau să această forţă prin care ne atrage la ascul­ treacă prin nenumărate înfrângeri înain­ tarea de omul lui cel vechi, pentru a te de a primi această evang­helie. Orice păcătui. Omul cel vechi reprezintă suma întârziere în accept­area evangheliei după totală a tot ce moştenim de la Adam. Pe Romani 6 se dato­reşte fie unei evan­ omul vechi îl recun­oaştem prin opoziţie ghelii incomplete pe care a auzit-o, fie cu omul cel nou, deoar­ece tot ce nu faptului că omul respectiv nu e gata aparţine omului nou e de la omul cel s-o primească în totalitatea ei şi s-o vechi. Omul nostru cel nou îmbrăţişează pună deplin în aplicare. Realitatea e tot ce emană de la Domnul după regene­ însă că de această binecuvântare ar tre­ rarea noastră. De unde, rezultă că omul bui să se bucure toţi credin­cioşii născuţi vechi iubeşte toate lucru­rile din personali­ din nou. tatea noastră care se află în afara noului Capitolul 6 începe cu o chemare la – vechea noastră personalitate şi tot ce reminisc­enţă, nu la anticipare. El ne atra­ aparţine naturii vechi. Noi păcătuim deoa­ ge atenţia asupra trecutului, la ceea ce rece omul­ui acestuia vechi îi place să deja ne aparţine: „Ştiind aceasta, că omul păcătuiască şi se află sub puterea păcatu­ nostru cel vechi a fost răstignit cu el, lui. Acum însă trupul păcatului se referă pentru ca trupul păcatului să fie anulat, la trupul nostru actual. Carnea, sângele şi pentru ca noi să nu mai slujim păca­ tot ce for­mează corpul uman au devenit tului...“ (v. 6, versiunea Darby). Doar într- o marionetă neputincioasă în mâna păca­ un verset găsim trei elemente majore: tului. Eti­cheta de „trup al păcatului“ o (1) „păcat“ (la singular) poartă dat­orită faptului că e supus puterii (2) „omul vechi“; şi păcat­ului, fiind plin de pofte şi porniri 91

92 Omul spiritual, volumul I păcătoase. Tocmai prin acest trup reuşeşte Realitatea lui Dumnezeu păcatul să se exprime; fără el ar rămâne Când S-a urcat pe cruce, Domnul Isus o forţă invizibilă. a luat nu numai păcatele noastre, ci şi Să recapitulăm: deci păcatul este pute­ fiinţele noastre. Pa­vel enunţă această reali­ rea care ne atrage să păcătuim. Omul tate când afirmă că „omul nostru cel vechi vechi este acea componentă i­ma­terială a a fost răstignit împreună cu El“. Verbul fiinţei noastre pe care o moş­tenim de la „răstignit“ din original este la timpul aor­ist Adam. Trupul păcatului este elementul [în greacă], subliniind ideea după care material, corporal pe care îl moştenim de omul nostru vechi a fost răstignit împreună la el. cu El, o dată pentru totdeauna. După cum Procesul păcătuirii se desfăşoară în crucea lui Cristos este un fapt împlinit, următoarea ordine: întâi păcatul; apoi realizat, tot aşa şi faptul că noi înşine am omul vechi şi la urmă trupul. Păcatul îşi fost răstigniţi cu El este o rea­litate în egală exercită puterea de a-l atrage pe om şi a-l măsură împlinită şi definitivă. Cine ar obliga să păcătuiască. Întrucât omul vechi înd­răzni să pună la îndoială răstignirea lui se delectează păcătuind, el va tole­ra păca­ Cristos? Ei bine, ce ne face să ne îndoim tul şi se va pleca în faţa lui, instigând atunci de realita­tea răstignirii omului nostru trupul la păcă­tuire. De aceea, trupul e ca cel vechi? o păpuşă pe care o poţi ma­nevra cum Mulţi sfinţi, când ajung să cunoască vrei, când e vorba de păcat. Aşadar, prin adevărul morţii lor împreună cu Cristos, cooperarea celor trei elemente e săvârşit imediat presupun că e de datoria lor să păc­atul. Sunt prezente mereu: forţa obse­ moară acum, şi îndată trec la acţiune, sivă a put­erii păcatului, înclinaţia omului crucificându-se pe ei înşişi. Atitudinea vechi faţă de păcat şi latura practică a aceasta se datorează fie lipsei de lumină trupului. de la Dumnezeu, fie lipsei de credinţă. Atunci cum poate fi izbăvit cineva de Necazul e că nu se opresc la ei înşişi, păcat? Unii au fost de părere că, întrucât ci-i îndeamnă şi pe alţii să facă aşa. păcatul e cauza primordială, pe el trebuie Rezultatele sunt evidente: n-au nici o să-l anihilăm, dacă dor­im biruinţă; astfel, putere de a se elibera de sub tirania ei propun „eradicarea păcatu­lui“. Căci, zic păcatului, ci, dimpotrivă, pierd orice spe­ aceştia, de îndată ce am smuls rădăcina ranţă de a omorî vreo­dată omul cel păcatului, nu vom mai putea păcătui, ci vechi. vom fi, evident, sfinţiţi. Alţii susţin că Gravă este eroarea aceasta de judeca­ trebuie să ne înfrânăm trupul dacă vrem tă! Biblia niciodată nu ne învaţă să ne să biruim păcatul, căci – spun ei – oare răstignim pe noi înşine, ci ni se spune nu trupul nostru este acela care săvârşeşte exact reversul: suntem în­cunoştinţaţi că păcatul? Aşa se explică apariţia ascetis­ atunci când Cristos S-a dus la Cal­var, mului în sânul creştinismului. Adepţii ei ne-a luat cu Sine şi ne-a răstignit El! De fac uz de multe tehnici menite să ducă la aceea, nu ni se spune nicăieri să începem suprim­ area lor înşişi, căci ei speră ca prin noi acum să ne răstignim din nou, căci înlăturarea pretenţ­iilor trupului să atingă Scripturile ne asigură că de omul nostru sfinţenia. Dar nici una din aceste metode cel vechi S-a ocupat Cristos când a atâr­ nu constituie calea lui Dumnezeu. Romani nat pe cruce. Ca suport pentru acest ade­ 6:6 nu lasă nici un echivoc asupra adevă­ văr nu ne trebuie alt text decât cel de la ratei Lui căi: Domnul nici nu stârpeşte Romani 6:6. Nu găsim acolo nici cea rădăcina păcatului, nici nu suprimă trupul mai vagă sugestie că ar trebui să ne răs­ exter­ior, ci Dumnezeu se ocupă de omul tignim pe noi înşine şi nici un alt text nu vechi, care zace între cele două elemen­ lasă să se înţeleagă faptul că se aşteaptă te. de la noi o viitoare autocrucificare. Ver- setul 6 din Romani 6 nu lasă loc vreunei

Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 93 îndoieli, când declară sus şi tare că am omului vechi şi înlocuirea sa cu omul fost răstig­niţi cu Cristos – deci o realitate nou, păcatul s-ar putea să ne mai zgân­ împlinită, săvârşită, în­cheiată. Iată aici dăre puţin în lăuntrul nostru, încercând efectul celei mai minu­nate expresii din să-şi exercite presiunea, dar nu va mai întreaga Scriptură: „în Cristos“! Tocmai găsi consimţământul omului vechi, prin pentru că suntem în El, uniţi cu El, putem care altă dată împing­ea trupul la săvârşi­ zice că atunci când S-a dus Cristos la rea păcatului. Păcatul nu-l mai poate ispi­ cruce, şi noi ne-am dus cu El, că atunci ti pe credincios, deoarece el este un om când a fost răstignit Cristos, şi noi am nou; cel vechi a murit. Ocupaţia princi­ fost răstigniţi cu El! Ce realitate minunată pală a trupului era în trecut aceea de a e aceasta: că suntem, cu adevărat, în păcătui, dar trupul acesta al păcatului este Cristos! pus acum pe liber, deoarece omul cel Dar simpla asimilare mentală a aces­ vechi a fost înlăturat. Nu mai poate păcă­ tor ade­văruri nu e de ajuns pentru a face tui şi a fost dat afară din serviciu. Slavă faţă ispitelor. Revelaţia lui Dumnezeu este Domnului, pentru toată această lucrare! absolut esenţială. Duhul lui Dumn­ezeu De ce răstigneşte Dumnezeu omul trebuie să ne descopere adev­ărata noastră nostru vechi cu Cristos şi pune trupul poziţie în Cristos şi felul în care suntem nostru pe liber? Pentru ca „noi să nu una cu El, uniţi pe veci. Mai trebuie ca mai slujim păcatului“. Ceea ce a realizat El să ne arate exact cum a fost răstignit Dumnezeu în această privinţă ne învred­ omul nostru cel vechi cu Cristos, pentru niceşte pe noi să nu mai cedăm după simplul motiv că suntem în Cristos. Dar aceea presiunii păcatului şi să nu mai aici nu e vorba de o simplă înţeleg­ere cu fim legaţi de puterea lui. Păcatul nu va mintea; trebuie mai întâi ca Duhul Sfânt mai avea stăpânire asupra noastră. să ne descopere acest adevăr. Ori de câte Aleluia! Se cuvine să lăudăm pe Dum- ori Dumn­ezeu des­coperă unui copil al nezeu din răsputeri pentru această izbăvi­ Său câte un adevăr scump, acesta devine re. o forţă irezistibilă în acel om, şi credin­ ciosul respectiv constată că nu-i mai vine deloc greu să creadă faptul acela. Credinţa Cele două elemente esenţiale vine prin intermediul revelaţiei. Fără Cum vom intra în posesia acestei aceasta din urmă, prima ar fi imposibilă. binecuvântări? Pentru asta trebuie să Aşa se explică de ce mulţi nu au credin­ avem două elemente in­dispensabile: mai ţă, deoarece deşi înţeleg la nivel intelectu­ întâi, „socotiţi-vă pe voi în­şivă morţi faţă al, nu posedă revelaţia lui Dumnez­eu. de păcat şi vii faţă de Dumnezeu în Prin urmare, fraţilor, rugaţi-vă să ne dea Cristos Isus“ (Rom. 6:11, Darby). Este Dumnezeu revelaţie, aşa încât „cu­noscând un fapt esenţial pentru credinţă. Când aceasta“ în duhul nostru, să mărt­urisim Dumnezeu afirmă că omul nostru vechi cu adevăr­at „că omul nostru cel vechi a a fost răstignit cu Cristos, noi credem fost răstignit împreună cu El“. Cuvântul Său şi „ne soco­tim pe noi înşi­ Care e urmarea practică a răstignirii ne morţi“. Cum murim atunci? „Ne omului nostru cel vechi? Iarăşi răspunsul socotim pe noi înşine morţi faţă de e cât se poate de clar: „pentru ca trupul păcat“. Când Dumnezeu declară că sun­ păcatului să poată fi anu­lat“. O mai bună tem înviaţi cu Cristos – iarăşi, noi ne traducere a lui „anulat“ ar fi „veştejit“ vom încrede în Cuvântul Său şi ne vom sau „scos din funcţie“, „pus pe liber“, „socoti“ vii. Atunci cum trăim? „Ne „făcut şomer“. Mai înainte, ori de câte socotim pe noi înşine vii faţă de ori ne dădea ghes păcatul, omul nostru Dumnezeu“. A ne socoti nu înseamnă vechi răs­pundea imediat şi trupul cădea altceva decât a-L crede pe Dumnezeu, singur în păcat. Odată cu răstignirea potrivit Cuvântului Său. Când Dumnezeu spune că omul nostru cel vechi a fost

94 Omul spiritual, volumul I răstignit, noi ne socotim morţi; când E1 fie lipsei noastre de credinţă, fie neascul­ insistă că am fost înviaţi, noi ne socotim tării. Nici un alt motiv nu va justifica vii. Mulţi cad în clipa în care cred că suficient o atare cădere. Desigur, e posibil trebuie să „simtă“ acest lucru, să vadă şi ca unele eşecuri să decurgă din ambele să experiment­eze răstignirea şi învierea, motive. Dacă nu sunt prezente amândouă, pentru ca apoi să se poată încrede în unul va fi negreşit! Trebuie să învăţăm să Cuvântul lui Dum­nezeu. Aceş­tia nu-şi trăim în Cristos prin cre­dinţă, refuzând să dau seama că Dumnezeu deja a înfăptuit ne vedem vreodată sau să ne considerăm toate acestea în Cristos şi că ei nu trebuie pe noi înşine în afara Lui. Să învăţăm să decât să creadă Cuvântul Său, socotindu-l credem zi de zi că suntem în Cristos şi deja împlinit, şi Duhul Sfânt le va dărui că tot ce e adevărat cu privire la E1 este şi trăirea practică, în experienţa lor pro­ adevărat cu privire la noi. Tot aşa, prin prie, a acestor adevăruri. Duhul Sfânt le puterea lui Dumnezeu trebuie să înv­ăţăm va transmite, le va comunica ceea ce e în zilnic cum să ne păstrăm consacrarea Cristos. nepătată. Să socotim toate lucrurile gunoi, În al doilea rând, „nici să nu predaţi deo­arece nu există nimic din lumea mădular­ele voastre ca instrumente ale aceasta la care să nu putem renunţa pen­ fărădelegii pentru păcat, ci predaţi-vă pe tru Domnul, şi nici un lucru din ea pe voi înşivă lui Dumnezeu ca înviaţi din care să ne putem permite să-l reţinem morţi, iar mădularele voastre ca instru­ pentru noi. Să fim dispuşi să răspundem mente ale neprihănirii pentru Dum­nezeu“ pozitiv la cerinţele lui Dumnezeu, oricât (Rom. 6:13, Darby). Acest lucru e esenţi­ de grele sau nepotrivite s-ar părea acestea al consacrării. Dacă ne ţinem în continu­ firii vechi. Pentru Dumnezeu nici un preţ are cu dinţii de un lucru de care pe care l-am plăti nu e prea mare! Orice Dumnezeu ne-a spus să ne descotorosim, poate fi sacri­ficat, când e vorba să-I fim păcatul va avea stăpânire asupra noastră şi plăcuţi! Haideţi dar să învăţăm zilnic cum oricât ne-am socoti, nu am ajunge la nici să-I fim copii ascultători! un rezultat. Dacă nu reuşim să ne pre­ Dacă aşa ne-am fi socotit şi ne-am fi dăm mădularele noastre ca instrumente predat, acum ne-am putea bucura de ale neprihănirii în slujba lui Dumnezeu, declaraţia limpede a Cuvântului lui vorbind, făptuind şi mergând acolo unde Dumnezeu: „păcatul nu va mai avea stă­ ne vrea El, mai trebuie să ne mirăm de pânire asupra voastră“. ce nu suntem izbăviţi de păcat? Ori de câte ori refuzăm să predăm un anumit lucru sau ne împotrivim lui Dumnezeu, Relaţia dintre păcat şi trup păcatul îşi va restabili stăpânirea. În acest Creştinul intră într-o perioadă a vieţii caz, fireşte, vom pierde puterea de a ne sale cu adevărat periculoasă, atunci când socoti, adică de a crede Cuvântul lui ajunge să cun­oască adevărul morţii sale Dumnezeu. Încercând să ne mai exerci­ împreună cu Cristos şi experimentează tăm credinţa şi să ne socotim, se mai eliberarea de păcat. Dacă, în acest punct poate oare spune despre noi că am rămas, are darul să primească învăţătură sănătoa­ ca poziţie de drept, în Cristos? Desigur să şi-I îngăduie Duhului Sfânt să-i aplice că da, numai că atunci nu mai trăim în crucea într-un mod mai profund, atunci, El conform cuvintelor Dom­nului din Ioan în cele din urmă, va dobândi maturitate 15: „rămâneţi în Mine“; în consecinţă, spirituală. Dar dacă creştinul nostru se va pierdem calificarea de a experimenta în mulţumi să facă din biruinţa asupra păca­ mod practic ceea ce e o realitate în tului apogeul cuceririlor sale, interzicându- Cristos – însăşi răstignirea noastră. i crucii să se ocupe de viaţa lui sufleteas­ În concluzie, am putea spune că orice că, atunci va rămâne la nivelul suf­letului înfrângere pe care o suferim se dator­ează şi mereu va confunda experienţele sale sufleteşti cu cele au­tentic spirituale. În

Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 95 ciuda faptului că omul lui vechi a fost gura lui Pavel, trupul astfel: tratat, viaţa sufletească a credinciosului „lucrau în mădularele noastre“ (v. 5) rămâne neatinsă de cruce. Prin urmare, „văd în mădularele mele o altă lege“ voinţa, mintea şi emoţiile vor continua să (v. 23); „mă ţine rob legii păcatului, care funcţioneze nestânjenite după mersul lor este în mădularele mele“ (v. 23). „Cine propriu. Unde vor duce toate acest­ea? mă va izbăvi de acest trup de moar­te?“ Experienţa credinciosului se va mărgini la (v. 24). domeniul sufletului. Ceea ce trebuie să ştim este până unde În Romani 8 verdictele Duhului Sfânt, ne-a afectat fiinţa această izbăvire – ce rostite prin apostolul Pavel, sunt foarte anume a fost atins, dar şi ce nu a fost clare: atins din ceea ce trebuia atins. Mai mult, trebuie să înţelegem că păcatul are o rela­ „trupul vostru este supus morţii din ţie specială faţă de trupul nostru. Spre pricina păcatului“ (v. 10) deosebire de mulţi filosofi, noi nu credem ,,va învia şi trupurile voastre muritoa­ că trupul este intrinsec rău, dar mărturisim re, din pricina Duhului Său, care locuieş­ că în trup se manifestă stăpânirea păcatu­ te în voi“ (v. 11) lui. La Ro­mani 6:6 observăm că Duhul ,,dacă, prin Duhul, faceţi să moară Sfânt descrie tru­pul nostru drept „trupul faptele trupului, veţi trăi“ (v. 13). „,răs­ păcatului“, căci asta şi este până când nu cumpărarea trupului nostru“ (v. 23). experimentăm lucrarea crucii şi nu ne pre­ dăm mădularele noastre lui Dumnezeu ca Din aceste pasaje putem începe să instrumente ale neprihănirii. Păcatul a luat discernem preocuparea deosebită pe care în stăpânire trupul nostru şi 1-a înrobit. El o are Dumnezeu pentru trupul nostru. a devenit fortăreaţa, instrumentul şi garni­ Dumnezeu ştie că sfera principală de zoana păcatului. De aceea, nici o descriere acţiune a păcatului se desfăşoară în cadrul nu e mai potrivită decât aceea de „trup al trupului. Omul a devenit rob al păca­tului păcatului“. deoarece trupul lui e o mario­netă în O lectură atentă a capitolelor 6, 7 şi 8 mâna păcatului. Dar în clipa în care tru­ din Romani, care vorbesc despre izbăvi­ pul încetează a mai sluji de vehicul pen­ rea de păc­at, ne va dezvălui nu numai tru păcat, persoana re­s­pectivă scapă de care este relaţia dintre trup şi păcat, dar robia lui. Omul, astfel eliberat de păcat, şi mântuirea desăvârşită a lui Dumnezeu, trăieşte cu adevărat eliberarea trupului său prin faptul că eliberează com­plet trupul de puterea şi influenţa păcatului. nostru ca să nu mai slujească păcat­ului, Scopul răstignirii omului vechi este ci lui Dumnezeu. acela de a elibera trupul de sub stă­ În Romani 6 apostolul face următoa­ pânirea păcatului. Când omul cel vechi, rele afir­maţii: adică părtaşul păcatului, a fost răstignit şi „pentru ca trupul păcatului să fie dez­ locul lui a fost preluat de omul cel nou, brăcat de puterea lui“ (v. 6) puterea păcatului asupra trupului este „Deci păcatul să nu mai domnească frântă, deoarece fără cooperarea omului în trupul vostru muritor, şi să nu mai vechi păcatul nu se poate folosi de trup. ascultaţi de pof­tele lui“ (v. 12). Trebuie să subliniem că a fi izbăviţi „Să nu mai daţi în stăpânirea păcatu­ de put­erea păcatului nu înseamnă altceva lui mă­dularele voastre, ca nişte unelte ale decât a ni se elibera trupul. (Desigur, nelegiuirii“ (v. 13). deplina noastră răsc­umpărare, care cuprin­ „daţi lui Dumnezeu mădularele voas­ de şi izbăvirea de act­uala prezenţă a tre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii“ (v. păcatului, se va realiza mai târziu.) Mai 13). rămâne o problemă ce trebuie trat­ată, În Romani 7 Dumnezeu descrie, prin anume viaţa sufletului pe care ne bizuim.

96 Omul spiritual, volumul I Dacă pentru noi biruinţa asupra păcatului un cre­dincios trăieşte călăuzit de sufletul echi­valează cu viaţa trăită la cel mai înalt lui, evident că se va alimen­ta din rezerve­ nivel, atunci ne înşelăm amarnic. Noi le lui naturale şi va manifesta una din considerăm „anularea“ sau „nimicirea“ aceste dominante, în funcţie de caracterul trupului drept forma su­premă de viaţă, lui. Numai atunci când credinciosul va da dar ignorăm faptul că deasupra trupului la moarte viaţa sufletului său va putea păcatului planează sufletul, care are nevo­ înc­eta să-I fie neplăcut lui Dumnezeu. ie de tot atâta intervenţie cât trupul. Altfel, mereu va cultiva viaţa respectivă, Odiseea spirituală a credinciosului va fi pierzând roada Duhului Sfânt. lipsită de profunz­ime dacă se va mulţumi doar să pună pe liber trupul (oricât de minunată ar fi această eliberare de păcat), Sufletul ca viaţă necunoscând şi cealaltă lucrare, de lepăda­ Când spunem că sufletul este viaţa re de activitatea sufletului. omului înţ­elegem că el este puterea care Am pomenit în treacăt despre activita­ ne ţine în viaţă, în trupul actual. Sufletul tea eului sau a sufletului în lucrarea lui nostru e totuna cu viaţa noastră. În ori­ Dumnezeu. Chiar dacă am nimicit pute­ ginal, pentru ceea ce s-a tradus la noi cu rea trupului, con­statăm că sufletul a rămas „creatură vie“ există cuvântul „suflet“, foarte activ. El se poate manifesta în deoarece şi fiinţele omeneşti, şi celelalte multe căi, dar întotdeauna se va învârti în crea­turi se aseamănă în această privinţă, jurul eului. Credincioşii care trăiesc înro­ şi unele, şi altele posedând suflet. Este biţi de viaţa sufletului au tendinţa să fie puterea cu care am fost înzestraţi în chip dominaţi fie de emoţii, fie de intelect sau natural şi prin care trăiam înainte de naş­ de voinţă. Uneori trec de la o extremă la terea din nou; este viaţa pe care o posedă alta. În aparenţă ei pot părea altfel decât orice om. Lexiconul grec redă sensul ori­ sunt în realitate. În lăuntrul lor însă ei ginalului psyche (,,psiheu“) drept „viaţă sunt dominaţi de una din car­acteristicile anim­ ală“, aşa că viaţa sufletului îl defi­ sufletului. Cei care înclină spre voinţă vor neşte pe om ca fiinţă vie. Ea aparţine umbla călăuziţi de propriile lor plă­ceri, firescului. Deşi viaţa sufletului nu e nea­ refuzând voia lui Dumnezeu. Cei domi­ părat rea în sine – căci mulţi credincioşi naţi de intelect îşi vor făuri viaţa în func­ şi-au înfrânat o sumedenie de păcate prin ţie de înţel­epciunea lor proprie şi nu vor răstignirea omului lor vechi pe Cruce lua seama la călăuzirea Duhului Sfânt, îm­preună cu Cristos – totuşi, el rămâne care se manifestă prin intuiţia lor. Iar cei „firesc“. Este viaţa omului; prin urmare, înclinaţi spre emoţii vor căuta plăceri în este cât se poate de omenească! Îl face simţurile lor. Oricare ar fi înclina­ţia noas­ pe om cu adevărat o fiinţă umană. S-ar tră naturală, fiecare din noi va considera putea ca sufletul să fie bun, iubitor şi tendinţa lui principală drept viaţa supre­ chiar smerit. Totuşi, el nu e decât ome­ mă. In­diferent de pornirea ce-i domină pe nesc. aceşti oa­meni, un lucru este comun tutu­ Or, viaţa aceasta e radical deosebită ror: toţi trăiesc în ei înşişi; toţi trăiesc în de viaţa pe care ne-o dăruieşte Duhul mediul şi cu înzestrarea pe care o aveau Sfânt la naşterea din nou. Ceea ce ne înainte de a fi crezut în Domnul – fie în insuflă atunci Duhul Sfânt este viaţa talente, fie în capacităţi speciale, e­locvenţă, necreată a lui Dumnezeu, în opoziţie cu deşteptăciune, un caracter atrăgător, râvnă viaţa creată a omului – sufletul său. sau orice altceva. În principiu, viaţa sufle­ Duhul Sfânt ne dăruieşte o putere supra­ tului constă în puterea naturală a acelui naturală, în vreme ce viaţa sufletului este om; în exterior ea se exprimă fie printr-o doar naturală. Duhul Sfânt ni-l dă pe zoe, încăpăţânată tenacitate, fie prin înfumurare iar ceea ce avem noi deja este psyche. sau goană după plăceri. Prin urmare, dacă Viaţa este acea putere din lăuntrul omului care-i pune în mişcare orice mădu­

Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 97 lar. Prin ur­mare, această putere sufletească Domnului nostru Isus Cristos de a se fi lăuntrică îşi găseşte expresia în activitatea adus pe Sine ca jertfă pe cruce, în locul fizică exterioară. Activ­itatea exterioară nu e nostru, chiar dacă habar nu are de faptul decât efectul put­erii interioare. Ceea ce nu că a fost răstignit cu Cristos, el intră în se vede în spatele act­ivităţii este substanţa posesia vieţii lui Dumnezeu şi trăieşte vieţii. Tot ceea ce suntem în mod natural experienţa învierii duhului său. Această se cuprinde în acea viaţă. Asta e viaţa viaţă nouă dăruită de Dumnezeu poartă sufletului. cu sine şi o natură a sa proprie. De aici rezultă că acum există două vieţi şi două naturi în credincios: pe de o parte, viaţa Suflet şi păcat sufletului faţă în faţă cu viaţa duhului, iar Viaţa sufletului asigură energia nece­ pe de altă parte, natura păcatului opusă sară execu­tării tuturor comenzilor emise. naturii lui Dumnezeu. Dacă duhul e la cârmă, sufletul va fi Aceste două naturi – veche şi nouă, obligat să-şi exercite voinţa în a decide şi păcăt­oasă şi sfântă – sunt radical deosebi­ a face ceea ce doreşte duhul; dar când te, diamet­ral opuse, ireconciliabile şi păcatul este cel care stăpâneşte în trup, neconfundabile. Atât cea nouă, cât şi cea sufletul va fi ademenit de păcat să-şi veche se luptă zilnic pentru dominaţia exercite voinţa pentru a decide şi a face asupra întregului om. În faza aceasta ini­ ceea ce doreşte păcatul. Sufletul funcţio­ ţială, creştinul e un „bebeluş“ în Cristos, nează la ordinele stăpânului său, căci asta deoarece el trăieşte mai mult călăuzit de e menirea lui principală: să execute ordi­ firea veche. Amarnice şi schimbătoare nele. Înainte de căderea omului în păcat, sunt experienţele sale de acum, ici şi sufletul îşi punea toate forţele la dispozi­ colo presărate cu câte o biruinţă, deşi ţia duhului, dar după cădere a ajuns să eşecurile predomină. Mai târz­iu însă el răspundă întru totul păcatului, supunându- ajunge să cunoască izbăvirea crucii şi i-se acestuia. Deoarece omul s-a transfor­ învaţă cum să se folosească de credinţă mat într-o fiinţă carnală“, păcatul acesta, pentru a-şi socoti omul cel vechi drept care mai târziu a ajuns să domnească în răstignit cu Cristos. El este astfel eliberat trup, a devenit însăşi natura omului, înro­ de păcatul care i-a paral­izat trupul. Odată bind sufletul şi viaţa omului şi obligându- răstignit omul cel vechi, credinciosul e l să se poarte călăuzit de îndemnurile învrednicit să bi­ruie şi ajunge să guste păca­tului. În felul acesta, păcatul a deve­ bucuria nespusă a împlinirii mult dorit­ei nit na­tura omului, iar sufletul a devenit făgăduinţe: „păcatul nu va mai stăpâni viaţa omului. asu­pra voastră“. Adesea tratăm viaţa şi natura ca şi Având păcatul sub picioarele sale şi când ar fi sinonime şi ar avea aceeaşi toate poftele şi dorinţele firii aruncate îna­ importanţă. În reali­tate, ele se deosebesc poia sa, credinciosul păşeşte acum pe un între ele. Fiecare viaţă posedă natura ei alt tărâm. Nu e exclus să se vadă de pe- specială, care, fiind principiul natural al acum ca un credincios cu totul duhovni­ existenţei, cuprinde dorinţa şi dispoz­iţia cesc. Când îşi îndreaptă privi­rile spre alţii, vieţii. Cîtă vreme suntem păcătoşi, viaţa care mai zac legaţi de păcat, trăieşte un noastră este sufletul nostru, iar natura sentiment înălţător şi nu-şi poate explica noastră este păcatul. Trăim prin suflet şi cum de a ajuns, în sfârşit, pe culmea vieţii dispoziţia şi dorinţa vieţii noastre sunt în spirituale. Când colo însă acest credincios funcţie de suflet. Natura păcatului iniţ­iază, nici nu bănuieşte că e departe de a fi cu în vreme ce viaţa su­fletului impulsionea­ totul spiritual, că, de fapt, au rămas în el ză. Păcatul declanşează, dă semnalul, iar destule focare ale firii vechi, că încă e... sufletul execută. Asta e starea unui necre­ dincios. Un creştin sufletesc sau firesc Când un credincios primeşte harul

98 Omul spiritual, volumul I Dar oare de ce e asta? Căci vedem că îndrepte greşelile anterioare prin puterea viaţa sufletului continuă să se manifeste, sufletului. Îl paşte pericolul de a încerca în ciuda faptului că crucea s-a ocupat de să-I fie plăcut lui Dumnezeu prin forţele natura păcăt­oasă a credinciosului. Este sale proprii, în loc să se lase întărit în adevărat că orice păcat izbucneşte din duhul său prin tăria Duhului Sfânt, pentru natura aceea păcătoasă, sufletul fiind doar ca astfel să împlinească dorinţele noii sale un servitor binevoitor. Totuşi, sufletul în naturi. În realitate, deci, viaţa acestui cre­ starea lui moştenită de la Adam nu putea dincios e încă în fază infantilă, şi mai are să nu fi fost infectat de căderea lui mult până la maturitatea în care e în stare Adam. El n-a putut să rămână total neîn­ să manifeste toate virtuţile naturii lui tinat. El este natural şi total deosebit de Dumnezeu. Dacă nu va exista la credin­ viaţa lui Dumnezeu. Omul vechi cel cios răbdarea suficientă şi dorinţa de a corupt din credincios a murit, dar sufletul aştepta în linişte, bizuindu-se pe Dum­ lui rămâne forţa care impulsionează nezeu, atunci în mod inevitabil el va umblarea sa. Pe de o parte, natura păcă­ re­curge la rezervele sale de forţe sufleteşti, toasă a fost drastic afectată, dar pe de naturale, în dorinţa lui de a face faţă altă parte viaţa eului persistă şi, prin ce­rinţelor impuse de Dum­nezeu asupra urmare, n-are cum să nu fie sufletească. co­piilor Săi. El nu va înţelege că oricât de Deşi e posibil ca omul vechi să fi încetat bune şi acceptabile ar părea eforturile sale să conducă sufletul, acesta din urmă con­ pentru omul firesc, ele nu vor putea fi tinuă să asigure energia necesară tuturor niciodată plăcute lui Dumnezeu. Căci dacă act­ivităţilor zilnice ale omului. De când face aşa, el amestecă ceea ce e de la natura lui Dumnezeu a înlocuit natura lui Dumnezeu cu ceea ce aparţine omul­ui, veche, toate înclinaţiile şi dor­inţele omului exprimând dor­inţa cerească prin interme­ sunt, natural, bune, radical deosebite de diul puterii pământeşti. Iar consecinţele nu fosta lui stare de necurăţie. Dar nu trebu­ se vor lăsa aşteptate: tot mai departe va fi ie scăpat din vedere faptul că ceea ce de spiritual­itatea râvnită şi tot mai ancorat transpune în practică aceste noi dorinţe şi în sufletul său. porniri este aceeaşi forţă a sufletului Omul nu ştie ce e viaţa sufletului. dintotdea­una. Simplu exprimată, este ceea ce numim A depinde de viaţa sufletului pentru a de obicei viaţa eului. Este o gravă eroare împlini dorinţa duhului înseamnă a te folo­ să nu putem distinge păcatul de eul pro­ si de forţe naturale (omeneşti) pentru a priu al omului. Mulţi dintre copiii Dom­ realiza bunătatea su­pranaturală (divină). Nu nului le privesc pe acestea două ca şi e altceva decât a în­cerca să înd­e­plineşti când ar forma o singură entitate, scăpân­ cerinţele lui Dumnezeu prin forţele tale du-le adevărul clar arătat pe paginile proprii. Într-o asemenea con­diţie, credincio­ Scripturii şi în experienţa spirituală, potri­ sul e încă slab când e vorba să facă ceva vit căruia ele sunt total diferite unul de cu adevărat bun, chiar dacă în latura nega­ altul. Păcatul este cel care înt­inează, fiind tivă a reuşit să biruiască păcatul. Puţini împotriva lui Dumnezeu şi absolut rău. sunt cei dispuşi să-şi recunoască slăbiciu­ Eul nu e neapărat aşa. Dimpotrivă, uneori nea şi nepu­tinţa şi să se bizuie cu totul pe e cât se poate de respectabil, săritor şi Dumnezeu. Cine îşi va mărturisi netrebni­ plăcut. Luaţi, de pildă, sufletul în legătură cia, decât acela care a fost smerit prin cu citirea Bibliei, desigur, o activitate harul lui Dumnezeu? Omul se mândreşte excelentă. Cine va spune că a încerca să cu tăria lui. Din această pricină, nu-i vine înţelegi Sfânta Scriptură prin intermediul deloc uşor să accepte că trebuie să se facultăţilor mintale, cu ta­lentul nativ pe bizuie cu totul şi cu totul numai pe Duhul care-l posezi, este un păcat? Totuşi, când Sfânt pentru orice faptă bună ce trebuie ne apropiem de Biblie în felul acesta făcută. Mai degrabă, el va căuta să-şi suntem pe tărâmul eului. La fel, câştiga­