Omul spiritual

Voinţa credinciosului 349 Isus şi lepădarea de Satan, de eul său şi cum să se exprime. Eul nostru este ade­ de lume. Crezând Cuvântul lui Dumnezeu sea duş­manul vieţii lui Dumnezeu. şi primind Duhul Său, voinţa sa este, de Creşterea noastră spirituală va fi mult asemenea, înnoită. După ce un om s-a frânată dacă nu ne-am decis să ne pier­ născut din nou, el primeşte un duh nou, dem pe noi înşine. o inimă nouă şi o viaţă nouă. Voinţa sa Ce este eul? Este foarte greu să dăm primeşte un nou stăpân, fiind, de acum un răspuns, iar răspunsul nostru nu poate înainte, sub o nouă conducere, sub o fi întru totul satisfăcător. Dar dacă am nouă administraţie. Dacă voinţa sa este spune că „eul“ este „voinţa eului“, nu ascultătoare, supusă, ea devine parte din am fi departe de adevăr. Esenţa omului noua viaţă. Dacă se împot­riveşte, atunci rezidă în voliţiunea sa, deoarece aceasta se doved­eşte a fi un duşman formidabil exprimă ceea ce este, de fapt, omul, ceea pentru noua viaţă. Voinţa înnoită este ce doreşte el, ce voieşte acesta. Înainte ca mult mai vitală decât alte componente harul lui Dumnezeu să-şi fi săvârşit lucra­ ale sufletului. O minte poate fi dusă în rea în om, tot ce posedă acel om, fie că eroare, iar emoţiile pot fi dezordonate, e un păcătos, fie un sfânt, este, în gen­eral, dar voinţa nu-şi poate permite să fie gre­ contrar lui Dumnezeu. Asta pentru că şită. Căci dacă este greşită, acest lucru va omul aparţine domeniului natural, care avea consecinţe grave, întrucât ea este este diametral opus vieţii lui Dumnezeu. însăşi esenţa eului omului, controlând Aşadar mântuirea este aceasta: să-l toate celelalte organe ale omului. Dacă izbăvească pe om de voinţa sa creată, este greşită, voia lui Dumnezeu nu poate naturală, animalică, firească şi emanatoare fi dusă la îndeplinire. din eul său propriu. Să însemnăm bine acest lucru: exceptând faptul că Dumnezeu O voinţă supusă ne dăruieşte o viaţă nouă, îndreptarea Ce este mântuirea? Nu este altceva voinţei noastre către El este componenta decât situaţia în care Dumnezeu îl salvea­ cea mai mare din cadrul mântuirii. Ba, ză pe om, scoţându-l din el însuşi şi am putea spune că Dumnezeu dăruieşte aducându-l în Dumnezeu. Mântuirea are viaţă nouă pentru ca noi să renunţăm la două faţete: o tranşare sau tăiere şi o voinţa noastră, predând-o Lui. Evanghelia unire. Ceea ce se tranşează este eul, iar are drept scop să faciliteze unirea voinţei unirea se face cu Dumnezeu. Orice lucra­ noastre cu Dumnezeu. Tot ce este mai re care nu are drept scop izbăvirea de prejos de asta constituie un eşec al misi­ eul propriu şi unirea cu Dumnezeu Însuşi unii. Dumnezeu ţinteşte săgeata mântuirii nu este o mântuirea autentică. Tot ce nu-l Sale nu atât asupra emoţiilor noastre sau poate salva pe om de el însuşi, unindu-l a minţii noastre, cât a voinţei noastre, cu Dumnezeu, este deşertăciu­ne. Un înce­ căci de îndată ce a fost salvată aceasta, put cu adevărat spiritual presupune elibe­ restul vine de la sine. Omul poate fi unit rarea de viaţa animalică şi pătrunderea în cu Dumnezeu în mintea sa până la un viaţa divină. Trebuie renunţat la tot ce punct. Ba, poate fi de acord cu El în ţine de viaţa creată, pentru ca viaţa creată sentimentele sale cu privire la numeroase să se bucure de toate lucrurile în exclusi­ lucruri. Dar cea mai importantă şi mai vitate în Crea­torul. Partea creată trebuie desăvârşită unire este aceea a voinţei sale să dispară, pentru ca să se poară arăta cu voia divină. Acest acord îmbrăţişează adevărata mântuire. Adevărata măreţie de toate celelalte uniri dintre Dumnezeu şi caracter nu constă în cât avem, ci în cât om. Tot ce este mai prejos de unirea am pierdut. Viaţa autentică se poate voinţelor este inadecvat. Întrucât fiinţa vedea doar în abandonarea eului. Dacă noastră în totalitate se mişcă în funcţie de natura, viaţa şi activităţile vieţii create nu voinţa noastră, este limpede că aceasta sunt lepădate, viaţa lui Dumnezeu n-are din urmă constituie cea mai influentă

350 Omul spiritual, volumul III componentă a omului. Chiar un organ lucrează zilnic, căutând unirea ei cu voia atât de nobil cum este duhul trebuie să Sa. Mân­tuirea nu poate fi întreagă până se supună domniei voinţei. (Vom dezvolta când voinţa omului nu va fi fost unită cu această temă mai la vale.) Duhul nu sim­ El. Având în vedere faptul că voinţa bolizează întregul om, deoarece nu este noastră ne reprezintă cel mai fidel, unirea decât un organ pentru comunicarea cu noastră cu Dumnezeu nu poate fi com­ Dumnezeu. Nici trupul nu poate să repre­ pletă fără unirea voinţei noastre cu El. zinte omul în totalitatea sa, deoarece el O lectură atentă a Scripturilor va dez­ este doar aparatul prin care omul comuni­ vălui faptul că la baza tuturor păc­atelor că cu lumea. Dar voinţa întruchipează noastre stă un numitor comun: principiul atitudinea autentică a omului, intenţia şi neascultării. Prin neascultarea lui Adam, condiţia sa. Este mecanismul din el care pierim Prin ascultarea lui Cristos, suntem corespunde cel mai fidel omului însuşi. salvaţi. Odinioară eram fii ai neascultării; Dar dacă această voinţă nu este unită cu astăzi Dumnezeu vrea să fim fii ai ascul­ Dumnezeu, toate celelalte uniri sunt tării. Neascultarea îns­eamnă să-ţi faci voia. superficiale şi vagi. De îndată ce această Ascultarea în­seamnă să te călăuzeşti după voinţă dominantă a omului este unită voia lui Dumnezeu. Scopul mântuirii divi­ complet cu Dumnezeu, omul este, în chip ne este de a ne încuraja să ne lepădăm spontan şi deplin, supus Lui. de voinţa noastră, fiind uniţi cu El. Chiar Unirea noastră cu Domnul are loc în în acest punct se iveşte o mare greşeală două faze: unirea vieţii şi unirea voinţei. în rândurile creştinilor din epoca moder­ Suntem uniţi cu El în viaţă atunci când nă. Aceştia consideră că a fi spiritual suntem regeneraţi, primind viaţa Sa. îns­eamnă a fi cuprins de un sentiment de După cum El trăieşte prin Duhul Său, tot bucurie sau a avea cunoştinţe profunde. aşa şi noi vom trăi prin Duhul Sfânt. Astfel, ei petrec mult timp, tânjind după Aceasta este legătura trainică a vieţii, indi­ diverse senzaţii sau căutând să acumuleze când faptul că suntem părtaşi ai aceleiaşi cât mai multe cunoştinţe mentale din vieţi cu Dumnezeu. Această unire este Biblie, deoarece pe acestea le consideră internă. Dar voinţa este cea care exprimă foarte superioare. Între timp, bizuindu-se viaţa respectivă. În consecinţă, trebuie să pe sentimentele şi gândurile lor, ei săvâr­ existe şi o unire exterioară, adică cea a şesc multe lucrări bune, măreţe şi chiar voinţei. A fi uniţi cu Domnul prin voinţă remarcabile, despre care cred că trebuie înseamnă, pur şi simplu, că avem aceeaşi să-I fie deosebit de plăcute lui Dumnezeu. voinţă cu El. Aceste două uniri sunt înru­ Ei nu înţeleg însă că El nu îi întreabă ce dite şi interdependente. Cea a vieţii noi simt sau ce gândesc. El nu doreşte decât este spontană, căci această viaţă nouă este unirea voii lor cu voia Sa. El Îşi găseşte viaţa lui Dumnezeu. Dar cea a voinţei nu plăcerea când copiii Săi doresc ceea ce este nici atât de simplă, nici atât de spon­ doreşte El şi fac ceea ce le spune El. tană, deoarece voinţa noastră este, prin Dacă un credincios nu se va preda necon­ excelenţă, eul, sinele nostru. diţionat lui Dum­nezeu, fiind dispus să Cum am amintit deja, Dumnezeu accepte în în­tregime voia Sa, toate cele­ intenţionează să distrugă viaţa sufletului, lalte lucruri etichetate drept spiritualitate – dar nu şi funcţia acestuia. Astfel, când cum ar fi sentimentele de sfinţenie şi de suntem uniţi cu Domnul în viaţă, El lan­ fericire sau gânduri înălţătoare – nu sunt sează o nouă lucrare pentru înnoirea decât un spectacol exterior. Ba chiar sufletului nostru, componentele sale fiind vedeniile, visele, vocile, ochirile, râvna, puse în ordine, pentru ca şi sufletul să fie lucrarea, activitatea şi truda sunt exterioa­ una cu noua noastră viaţă şi, în consecin­ re. Dacă credinciosul nu a hotărât în ţă, una cu voia Lui. Întrucât voia noastră voinţa sa să ducă la bun sfârşit alergarea este ceea ce este, desigur, Dumnezeu pe care i-a rânduit-o Dumnezeu, nimic

Voinţa credinciosului 351 nu are valoare. suferim. El aranjează lucrurile în aşa fel Dacă suntem cu adevărat uniţi cu încât multe cruci practice să ne întretaie Dumnezeu în voinţă, vom înceta nu­mai­ calea, pentru ca prin ele să ajungem să decât orice activitate ce purcede din noi ne plecăm capul şi să capitulăm. Evident, înşine. De acum înainte nu mai poate voinţa noastră este extrem de încăpăţâna­ exista nici o acţiune independentă. tă, refuzând să I se supună lui Dumnezeu Suntem morţi faţă de eul nostru, dar vii până ce nu a fost sever disciplinată. faţă de Dumnezeu. Nu mai acţionăm în Supunându-ne sub mâna Sa tare, accep­ slujba Sa sub imperiul impulsurilor sau tând de bună voie disciplina Sa, voinţa după cum credem noi de cuviinţă, ci noastră suferă încă o tăietură, fiind din acţionăm în exclusivitate abia după ce nou dată morţii. Iar dacă vom continua am fost mişcaţi de Dumnezeu. Suntem să ne împotrivim Lui, ne aşteaptă şi mai eliberaţi de orice mişcare a eului nostru multe strâmtorări, menite să ne ducă la propriu. Cu alte cuvinte, această unire starea de supunere. este o modificare a miezului (fiinţei noas­ Dumnezeu vrea să ne debaraseze de tre), un nou început. În trecut toate acti­ tot ce este al nostru. Toţi credincioşii, vităţile erau axate pe eul nostru, avându-l după ce au fost cu adevărat regeneraţi, pe acesta ca punct de plecare. Astăzi trăiesc cu impresia că fac voia lui totul porneşte de la Dumnezeu. El nu ne Dumnezeu. Cel puţin, unii promit fără întreabă care este natura oricărei lucrări înconjur că vor face acest lucru. Alţii începute, ci doar atât vrea să ştie: cine a nutresc în taină această speranţă. Pentru a iniţiat-o. Dumnezeu desconsideră orice dovedi şi a vedea dacă această promisiu­ element ce nu a fost încă eliberat de eul ne sau părere este reală sau nu, nostru, indiferent cât de bun ar părea Dumnezeu îi trece pe copiii Săi printr-o acesta. serie de dezghiocări neplăcute. Îi lasă să sufere pierderi materiale: de sănătate, Mâna lui Dumnezeu faimă, poziţie sau utilitate. Ba mai mult, Din pricina faptului că mulţi credin­ îi face chiar să fie văduviţi de simţăminte cioşi nu sunt absolut total predaţi voii lui de bucurie, de dorinţa înfocată, de pre­ Dumnezeu, El recurge la multe căi prin zenţa şi de mângâierea lui Dumnezeu. El care să realizeze ascultarea acestora. Pe ai e nevoit să le arate că trebuie să renunţe Săi El îi mişcă prin Duhul Său şi-i atin­ la tot ce se află în afara voii Sale. Dacă ge cu dragostea Sa, pentru ca ei să este voia lui Dumnezeu, ei trebuie să fie asculte doar de El, nedorind nici un lucru dispuşi să accepte dureri şi suferinţe în ce se află în afara voii Sale. Dar adesea trupul lor fizic. Trebuie să fie gata să aceste măsuri nu produc atitudinea dorită îmbrăţişeze starea de uscăciun­e, de întu­ în copiii Săi. Prin urmare, Dumnezeu va neric şi de răceală, dacă găseşte El de fi nevoit să facă apel la mâna Sa, pentru cuviinţă să-i trateze astfel. Chiar dacă ar a-i conduce în punctul dorit de El. Mâna fi să-i dezlipească de tot, ba chiar de aşa- Sa se poate vedea mai cu seamă în numita eficacitate spirituală, ei trebuie să mediul înconjurător. Dum­nezeu Îşi pune primească acest lucru. El doreşte ca ai mâna cu greutate peste copiii Săi, pentru Săi să ştie că sunt salvaţi nu pentru a zdrobi, a sparge sau a lega, aşa încât delectarea lor, ci în conformitate cu voia voinţa lor să nu se mai împietrească Sa. În câştiguri sau pierderi, bucurii sau împotriva Sa. întristări, conştienţi de prezenţa Sa sau de Domnul nu Se lasă până când noi nu respingerea Sa, creştinii trebuie să aibă în suntem de deplin uniţi cu El prin voinţă. vedere doar voia lui Dumnezeu. Să zicem Pentru a-Şi atinge scopul, El îngăduie să că ar fi voia Sa să ne lepede (ceea ce, în vină peste noi multe lucruri neplăcute. realitate, nu se va întâmpla niciodată), am Îngăduie să ne întristăm, să gemem şi să fi noi dispuşi să acceptăm cu bucurie

352 Omul spiritual, volumul III această lepădare? Când un păcătos se tea noastră, pe când armonia se raportea­ încrede pentru prima oară în Domnul, ză la viaţă, la natură şi la tendinţă. Voinţa obiectivul urmărit este să ajungă în rai. Îi supusă a unui slujitor răzbate din dis­ este îngăduit acest lucru în faza inci­pientă ponibilitatea acestuia de a executa toate în care se află. Dar după un timp, în care ordinele stăpânului său, dar un fiu, care a fost învăţat de Domnul, el îşi dă seama cunoaşte inima tatălui său şi a cărui voin­ că a ajuns să creadă în El numai şi ţă este una cu a tatălui său, nu numai că numai de dragul voii Sale. Chiar dacă, îşi va face datoria, ci şi-o va face cu crezând, ar fi să ajungă în iad, şi atunci toată desfătarea. E drept că o voinţă ar crede în Dumnezeu. Acestui credincios supusă va pune capăt activităţii sale pro­ nu-i mai pasă de câştigul sau de pierde­ prii, dar o voinţă armonioasă va merge rea sa. Dacă prin aterizarea sa în iad I mai departe, fiind pe aceeaşi lungime de s-ar aduce slavă lui Dumnezeu, el ar fi undă cu inima lui Dumn­ezeu. Numai cei gata pentru o atare alternativă. Evid­ent, care sunt în armonie cu El pot aprecia toate acestea constituie elementele unui inima sa. Dacă cineva nu a ajuns la caz cu totul ipotetic. Dar creştinii trebuie această armonie perfectă între voia sa şi să înţeleagă că trăiesc pe pământ nu pen­ voia lui Dumnezeu, atunci însemnă că tru ei înşişi, ci pentru voia Sa. încă nu a experimentat culmea vieţii spi­ Binecuvântarea lor maximă, privilegiul lor rituale. A fi ascultător de Domnul este, suprem, culmea gloriei lor constau în a într-adevăr, un lucru bun, dar atunci când respinge voinţa coruptă a cărnii şi sânge­ harul a cucer­it pe deplin viaţa naturală, lui, pentru ca să poată fi uniţi cu creştinul va fi cu totul acordat, pe aceeaşi Dumnezeu, întru împlinirea dorului inimii undă cu El. În realitate, unirea voinţelor Sale. Câştigul sau pierderea, gloria sau este punctul culminant al umblării spiritu­ dezonoarea, bucuria sau durerea părţii ale a oricui. create nu merită să ne preocupe. Cu con­ Numeroşi sfinţi concluzionează că deja diţia ca Cel preaînalt să fie satisfăcut, nu şi-au pierdut în întregime voinţa. Nimic are importanţă cât de mult vor fi coborâţi nu poate fi mai departe de adevăr. Când cei smeriţi. Aceasta este singura cale în vine clipa ispitei şi sunt încercaţi, vor care se pot pierde credincioşii pe ei înşişi descoperi că o voinţă ascultătoare nu este pentru Dumnezeu! totuna cu o voinţă armonioasă şi că absenţa împotrivirii nu înseamnă neapărat Două măsuri că nu mai avem voinţa proprie a eului. Două măsuri se cer îndeplinite pentru Cine este cel căruia să nu-i pese de puţin a fi uniţi cu Dumnezeu în voinţă. Prima câştig, care să nu-şi reţină câte ceva pen­ este ca Dumnezeu să supună activităţile tru el însuşi? Care e acela care să nu minţii noastre; a doua este să cucerească dorească nici aur, nici argint, nici onoare, viaţa voinţei noastre. Adesea voinţa noas­ nici libertate, bucurie, avantaj, poziţie sau tră este supusă Domnului doar în anumite altceva de felul acestora? Poate cineva va privinţe, fapt care ne determină, totuşi, să crede că nu-i pasă deloc de aceste lucruri. credem că Îi suntem integral ascultători. Câtă vreme dispune de ele, poate nu-şi În adâncul fiinţei noastre însă zace o ten­ dă seama cât de mult îl robesc acestea. dinţă ascunsă, ce se va ridica la suprafaţă Dar ia să fie pe punctul de a le pierde, şi ori de câte ori i se va da prilejul. Intenţia să vezi ce repede va descoperi că îl ţin lui Dumnezeu nu este doar de a îngrădi strâns legate de ele! O voinţă supusă activitatea voinţei noastre, ci şi de a sfărâ­ (ascultătoare) poate este de acord cu voia ma tendinţa sa lăuntrică, aşa încât însăşi lui Dumnezeu, de multe ori, dar alteori calitatea ei să pară a fi fost transformată. se va da o luptă aprigă între viaţa voinţei Concret vor­bind, o voinţă supusă şi o credinciosului şi voia lui Dumnezeu. Dacă voinţă ar­mo­n­ioasă nu sunt unul şi acelaşi lucrarea harului Său nu-şi va face lucra­ lucru. Ascultarea se raportează la activita­

Voinţa credinciosului 353 rea desăvârşită, slabe şanse sunt ca un va fi niciodată supus nouă înşine. Nimic sfânt să izbândească. nu-I face plăcere decât ascultarea noastră Evident, din acest punct de vedere, o de El, adică ascultarea de voia Sa. Oricât voinţă supusă nu poate fi considerată desă­ de nobil, măreţ şi indispensabil ar fi un vârşită. Voinţa, deşi este frântă şi lucru, acesta nu va putea înlocui voia Sa. dep­osedată de puterea de a se împotrivi Ceea ce doreşte El să facem este voia lui Dumnezeu, încă mai are de realizat Sa. O face El Însuşi şi ne cere şi nouă acordul cu El. Desigur, recunoaştem că a să facem la fel. Din punctul Său de ajunge în acest punct de a fi total neputin­ vedere, El vede doar stricăciune oriunde cioşi de a ne împotrivi lui Dum­nezeu este, este prezentă voia omului. Dacă faptele în sine, rodul măreţului Său har. Şi, în sunt săvârşite sub călăuzirea Duhului mod obişnuit, vom spune că o voinţă Sfânt, ele vor fi bune şi de folos. Dar supusă este deja moartă în sine. Totuşi, dacă aceleaşi fapte sunt săvârşite doar de concret vorbind, ea încă mai posedă un fir om, valoarea lor este mult diminuată. În de viaţă ce nu s-a frânt încă. Continuă să consecinţă, punctul central îl constituie nu existe tendinţa ascunsă, admiraţia secretă intenţia omului, nici natura lucrului pentru fostul fel de viaţă. De aceea, în respectiv, ci doar voia lui Dumnezeu. anumite ocazii se găseşte în situaţia de a Este primul punct de care trebuie să fi mai puţin buc­uroasă, mai puţin arzătoa­ ţinem cont. re şi mai puţin dispusă să asculte de În continuare, să ne întrebăm cum Domnul decât alteori. Deşi voia lui poate fi acordată voia omului ca să fie Dumnezeu este acceptată, totuşi rămâne o pe aceeaşi lungime de undă cu a lui diferenţă în ce priv­eşte preferinţele perso­ Dum­nezeu. Cum va putea realiza omul nale. Dacă înt­rea­ga viaţă a eului ar fi fost transferul de la starea în care voia sa autentic şi complet dată morţii, atitudinea proprie stă în centrul atenţiei sale la sta­ credinciosului faţă de fiecare componentă rea în care voia lui Dumnezeu se află în a voii lui Dumnezeu ar fi aceeaşi. Orice centrul fiinţei sale? Totul gravitează în discrepanţă de viteză, simţire şi efort jurul vieţii naturale. Măsura în care sun­ vădeşte o lipsă de armonizare a voii cuiva tem nedescătuşaţi de sub controlul vieţii cu voia lui Dumnezeu. sufletului stabileşte măsura unirii noastre Am putea ilustra aceste două condiţii cu Dumnezeu, căci nimic nu impietează ale voinţei citând exemplul soţiei lui Lot, mai mult asupra acelei uniri decât ener­ al israeliţilor şi al profetului Balaam. gia sufletului. Cu cât mai mult este zdro­ Plecarea din Sodoma a soţiei lui Lot, exo­ bită vitalitatea sufletului, cu atât mai mult dul israeliţilor din Egipt şi binecuvântarea voinţa noastră va fi axată pe Dumnezeu. Israelului de către Balaam pot fi privite, cu Viaţa nouă din noi înclină spre El, dar toate, ca exemple de ascultare de voia lui este depăşită de viaţa veche a sufletului. Dumnezeu. Toţi aceştia au fost bărbaţi şi Prin urmare, a su­pune morţii viaţa sufle­ femei ce s-au supus voii Domnului, refu­ tului este calea sigură de a cuceri piscul zând să dea curs opiniilor lor. Şi totuşi, spiritualităţii. ten­dinţele lor lăuntrice nu au fost în Omul aflat în afara lui Dumnezeu ar­monie cu Domnul. De aici şi urmarea: este pierdut, iar lucrul aflat în afara lui fiecare a sfârşit în eşec. De câte ori nu se Dumnezeu este zadarnic. Tot ce este în constată că direcţia paşilor noştri este cea afara lui Dumnezeu vine din fire. Orice corectă, dar în străfundul inimii noastre tărie sau gând în afară de ale Sale este suntem în dezacord cu Dumn­ezeu! Prin anatema. Credinciosul trebuie să se lepe­ urmare, în cele din urmă, vom da greş. de de propria sa tărie, cât şi de propria sa plăcere. El trebuie să se desconsidere Calea biruinţei pe sine cu totul, în toate privinţele. Să nu Dumnezeu nu ascultă de noi, nu ne facă nimic pentru el însuşi, ci să se

354 Omul spiritual, volumul III încreadă în Dumnezeu în toate priv­inţele. calea dreaptă. Dar nu este şi impos­ibil de Să purceadă pas cu pas, după voia Sa, realizat acest mod de viaţă, deoarece, pe aşteptând clipa rânduită de El, îndeplinind măsură ce viaţa sufletului se pierde, prin condiţiile puse de El. Să primească de frângerea obiceiurilor sale, dorinţelor, gus­ bună voie de la Dumnezeu tăria sa, înţe­ turilor şi poftelor sale, nu va mai exista lepciunea, neprihănirea şi lucrarea sa. împotrivire faţă de Domnul. Ce deplora­ Să-L recunoască pe Dum­nezeu ca sursă bil că atâţia creştini nu au trecut niciodată a tuturor lucrurilor. Aşa se va realiza prin această poartă şi nu au păşit încă pe armonia! această cărare! Deşi unii au intrat deja, Da, aceasta e „poarta îngustă“ şi calea totuşi umblarea lor nu este statornică. spinoasă. Este îngustă şi spinoasă deoare­ In­diferent cât de îndelungată sau de scur­ ce voia lui Dumnezeu trebuie să fie eta­ tă ar fi acea perioadă dificilă, numai lonul pentru fiecare pas pe care-l face aceasta este calea vieţii! Aceasta este credinciosul. Nu are decât o singură regu­ poarta lui Dumnezeu şi calea lui lă de conduită: să nu poarte de grijă Dumnezeu. Este adevărată şi sigură. eului. Cea mai mică deviere de la această Oricui îi este dragă viaţa îmbelşugată regulă îl va abate pe credincios de la trebuie să fie pieton pe această cale.

CAPITOLUL 2 PASIVITATEA ŞI PERICOLELE EI „Poporul Meu piere din lipsă de narea duhurilor rele va fi vătămat de ele. cunoştinţă“ (Osea 4:6) se aplică, ne­gre­şit, Concluzia este că aceeaşi lege a cauzei şi la vremurile în care trăim. Creştinii din efectului funcţionează şi aici, neţinând zilele noastre, în general, duc lipsă de cont de faptul că persoana implicată este două tipuri de cunoştinţe: (1) cun­oştinţe un creştin sau nu. De îndată ce au fost despre condiţiile în care lucrea­ză duhurile întrunite condiţiile pro­p­ice, duhurile rele rele; şi (2) cunoştinţe despre principiul de nu vor întârzia să-şi facă apariţia. După viaţă spirituală. Ignoranţa din aceste cum un creştin nu poate evita să fie ars domenii le furnizează lui Satan şi duhuri- sau înecat, dacă va cădea în foc sau în lor rele un avantaj extraordinar de mare, apă, tot aşa el nu poate evita vătămarea, făcând mult rău bisericii lui Dumnezeu. dacă, fără să-şi dea seama, le prilejuieşte Ceea ce întristează i­nim­ ile noastre este duhurilor rele posibilitatea de a acţiona. că, în timp ce această nebunie persistă, Focul arde tot ce este în calea sa; apa creştinii conti­nuă să se laude că sunt îneacă tot ce este cufundat în ea; iar familiari cu Biblia şi că au belşug în duhurile rele atacă pe toţi cei ce le cedea- viaţa lor. Ei nu-şi dau seama că aşa- ză teren. Nu putem să scăpăm, doar numitele lor cunoş­tinţe vaste nu sunt alt- pentru că suntem copii ai lui Dumnezeu. ceva decât produse ale raţiunii lor ome- Dacă un credincios îi dă vrăjmaşului pri- neşti, nefiind de mare folos. Sme­renia lejul, acesta nu va ezita să-l atace. Prin înaintea Domnului şi dorinţa de a primi urmare, care sunt condiţ­iile ce declanşea- revelaţii de la Dumn­ezeu cu privire la ză lucrarea vrăjma­şului? Prin ce va fi adevărurile Sale sunt aproape necunoscu- facilitată acţiunea sa rău-voitoare? Este o te. În timp ce se laudă cu bogăţia cunoş- întrebare cât se poate de importantă. tinţelor lor, ei se afundă tot mai adânc în Biblia numeşte ase­men­ea condiţii drept nisipurile mişcătoare din care nu se mai „loc“ sau „prilej“ (Ef. 4:27). Am putea pot smulge, nici pe ei, nici pe alţii. Este să-l numim şi „te­ren“. Prin asta se înţele- o scenă dezolantă! ge orice porţiune de spaţiu gol demarcat pentru uzul duh­urilor rele. Locul sau tere- Legea cauzei şi efectului nul acesta constituie punctul lor de spri- Pentru orice lucru creat de Dumne­zeu jin, capul lor de pod. Gradul invaziei este există o lege. Toate acţiunile sunt guver- stabilit de mărimea acestui cap de pod. nate de legi. Dar şi duhurile rele operea- Duhurile rele vor începe să penetreze în ză în baza unor legi precise, una din om, păgân sau creştin, de îndată ce au acestea fiind faptul că anumite cauze vor stabilit în el un cap de pod. Tot ce le produce anumite efecte. Dacă cineva oferă du­hurilor rele un prilej sau un punct întruneşte condiţiile funcţionării duhu­rilor de susţinere de pe baza căruia să atace rele (fie că o face de bună voie, cum sau să invadeze se poate numi „teren“. este cazul vrăjitoarelor, mediilor sau spi­ri­ Dacă se cedează teren, invazia este inevi- tiştilor, fie inconştient, cum este cazul tabilă. O anumită cauză va produce un credinciosului), atunci înseamnă că precis anumit efect. Un creştin care cedează le-a cedat teren să acţioneze asupra sa. teren du­hu­rilor, şi totuşi se consideră Observaţi că aici avem de a face cu imun la atacuri, a şi fost deja amarnic legea cauzei şi efectului. Focul arde, apa înşelat de vrăjmaşul. îneacă. Sunt legi. Nimeni nu scapă ne­ars, Să ne exprimăm mai pe şleau: terenul dacă va cădea în foc, după cum riscă să sau teritoriul pe care-l pune credinciosul se înece, dacă va cădea în apă. Tot aşa, la dispoziţia duhurilor rele este păcatul. oricine întruneşte cerinţele pentru funcţio- Păcatul cuprinde toate felurile posibile de 355

356 Omul spiritual, volumul III terenuri. Când reţine păcatul în viaţa sa, adică păcatul de omisiune – le oferă şi el credinciosul reţine duhurile rele ce se teren duhurilor rele să-şi desfăşoare lucra- ascund îndărătul acestui păcat. Dar există rea. Păcatul de omisiune ce le cedează, în două feluri de păcat: unul pozitiv şi altul mod special, teren duhurilor rele este negativ. Păcatele pozitive sunt cele pe pasivitatea credinciosului. Atât folosirea, care o persoană le comite: mâin­ile sale cât şi nefolosirea unui mădular al fiinţei săvârşesc fapte greşite, ochii văd scene constituie păcat înaintea lui Dumnezeu. nepermise, urechile aud voci nelegiuite, Domnul ne înzestrează cu tot felul de iar gura rosteşte cuvinte murdare. Acestea capacităţi, pe care avem datoria să le le dau prilej duhurilor rele, într-o anumită punem în slujba Lui şi să nu le lăsăm măsură, să ia în stă­pânire mâinile, ochii, neutilizate sau să nu le utilizăm într-o urechile şi gura sfântului. Exact acel manieră contrară voii Sale. Dacă cineva mădular care păcătuieşte este cel care-l încetează să-şi exercite o porţiune a invită pe vrăjmaş să vină şi să pună stă- ta­lentului său, lăsând-o să cadă în inerţie, pânire pe credincios. Dacă această ocupa- prin asta va da ocazie diavolului şi oştirii re provine din actul păcătuirii, copilul lui sale să se folosească de ea. Tocmai acesta Dumnezeu trebuie să se lepede fără ezita- este terenul de pe care îşi desfăşoară ele re de acel păcat, pentru a recupera terito- sinistrele operaţii. riul pierdut. Altminteri duhurile rele vor Toţi creştinii sunt la curent cu adevă- spori presiunea, strângându-l tot mai mare rul potrivit căruia păcatul constituie condi- pe credincios până când întreaga sa fiinţă ţia propice pentru declanşarea atacului va fi ocupată. Un motiv pentru care unora, vrăjmaşului, dar foarte mulţi dintre ei nu ştiu că şi pasivitatea este un păcat şi o care au acceptat adevărul potrivit căruia condiţie propice pentru ca vrăjmaşul să poată ataca. De îndată ce a fost cedat au murit împreună cu Cristos pe cruce, le terenul, penetraţia devine inevitabilă, sufe- rinţele neîntârziind să apară în viaţa cre- vine greu să lepede păcatul care se ţine dinciosului. lipit de ei este faptul că, pe lângă pro­blema Pasivitatea Cauza principală a declanşării inv­aziei „firii“, ei mai au şi neajunsul că sunt atacaţi vrăjmaşului între „păgâni“ şi între creştinii carnali este păcatul intenţionat. Dar „cauza de forţe rele supranaturale. principală a înşelăciunii, în cazul credin- Acest gen de păcat pozitiv care le dă cioşilor predaţi, poate fi rezumată într-un duhurilor rele prilejul de a opera este, în singur cuvânt: pasivitatea. Adică, o înceta­ general, înţeles de majoritatea credincioşi- re a exercitării active a voinţei, având con­ lor, drept care nu-l vom aborda. Să ne trol asupra duhului, sufletului şi trupului, îndreptăm acum atenţia asupra celui de-al sau asupra oricăruia din aceste elemente, doilea tip de păcat, cel negativ, asupra după caz.“ Organul voinţei încetează să căruia persistă o serie de neînţelegeri. facă opţiuni şi să se pronunţe asupra Întrucât se încadrează în tema voinţei, ne chestiunilor care îi sunt supuse judecăţii. vom ocupa de el pe larg. „Termenul pasivitate poate fi definit drept Concepţia larg răspândită este că doar opusul activităţii. Iar în cazul experienţei păcatele pozitive sunt păcate, în timp ce credinciosului, înseamnă pe scurt: (1) păcatele negative nu sunt cotate drept pierderea controlului de sine, prin faptul păcate. Totuşi Biblia susţine că orice fără- că persoana respectivă nu mai are în stă- delege pe care un om o săvârşeşte în pânire vreunul sau toate compartimentele mod activ este păcat, dar este adevărat şi fiinţei sale; şi (2) pierderea acelui liber- faptul că „cine ştie să facă bine şi nu-l arbitru, deci a li­bertăţii voinţei în sensul face săvârşeşte un păcat!“ (Iacov 4:17). Cuvântul lui Dumnezeu tratează ceea ce comite omul şi ceea ce omite el drept păcat. Păcatul le oferă duhurilor rele un punct de sprijin sau un teren de lucru. Şi, pe lângă păcatul pozitiv, cel negativ –

Pasivitatea şi pericolele ei 357 că persoana respectivă nu-şi mai exercită antreneze. Şi până ce nu-l va determina voinţa, ca principiu călăuzitor de control această forţă să facă vreo mişcare, el va personal, în armonie cu voia lui rămâne ţintuit locului, într-o stare de Dumnezeu“. Pasi­vitatea unui sfânt rezultă to­tală inactivitate. Dacă o atare stare de în urma neutilizării diverselor sale talente. lu­cruri va fi lăsată să continue, acest Astfel, deşi are gură, refuză să vorbească, creşt­in va constata că uneori, când va şti deoarece speră că Duhul Sfânt va vorbi că trebuie să acţioneze, nu o va putea prin ea. Are mâini, dar nu le foloseşte, face, deoarece forţa exterioară nu a venit deoarece aşteaptă ca Dumnezeu s-o facă. peste el. Ba, mai mult, chiar atunci când El nu-şi exercită nici o componentă a va dori să acţioneze, va constata că nu persoanei sale, aşteptând, mai degrabă, ca poate s-o facă. Fără acea forţă din afară Dumnez­eu să intervină. El se consideră nu poate face nici un pas. Voinţa îi este pe dep­lin predat lui Dumnezeu. Prin suprimată, iar el este legat. Numai ­atunci urm­ are, el nu va mai folosi nici o com- se va putea mişca când o forţă străină va ponentă a fiinţei sale. Astfel el va cădea veni peste el, învrednicindu-l să acţio­ în inerţie, care, la rândul ei, ridică stăvila- neze. rul pătrunderii amăgirii şi invaziei. După ce şi-au însuşit învăţătura unirii Nebunia (neghiobia) credincioşilor lor cu voia lui Dumnezeu, creştinii ade- Duhurile rele profită de starea cuiva sea elaborează o concepţie greşită cu de inactivitate pentru a-şi pune în aplicare privire la ceea ce înseamnă această uniu­ vicleşugurile, timp în care credinciosul va ne. Ei o interpretează greşit, crezând că a privi cu admiraţie această inerţie, conside- asculta de Dumnezeu ar echivala cu rând-o adevărata ascult­are de Dumnezeu pa­sivitate. Şi mai cred aceştia că voinţa şi unirea desăvârşită cu voia Sa. El nu-şi lor trebuie anulată, ei urmând să devină dă seama că Dumn­ezeu niciodată nu ne nişte marionete. Ei susţin că nu trebuie cere să fim pasivi, că forţele întunericului să mai facă uz de voliţiune sau că voinţa sunt, de fapt, cele care l-au împins în lor nu mai trebuie să aibă stăpânire asu- această stare de inactivitate. Ba, mai mult, pra nici unui segment al trupului lor. Ei Dumnezeu vrea de la copiii Săi să-şi nu mai optează, nu mai decid, nu-şi mai exercite voinţa, co­operând cu El. Acest activează voinţa. La prima vedere, s-ar lucru se subînţelege din versete cum ar fi părea că au repurtat o mare biruinţă, căci următoarele: „Dacă vrea [voieşte]cineva uite ce maleabilă şi pasivă a devenit per- să facă voia Lui, va ajunge să cunoas- sonalitatea lor de odinioară, cu voinţa că…“ (Ioan 7:17) şi „cereţi orice veţi aceea de fier!“ (Penn-Lewis, Război vrea, şi vi se va da“ (Ioan 15:7). împotriva sfinţilor, 73). În realitate, acest Dumnezeu nu nesocoteşte niciodată voin- credincios e slab ca apa. El nu deţine ţa noastră. nici o opinie, nu se pronunţă asupra nici Nouă, fiinţelor umane, Dumnezeu ne-a unui subiect, ci execută orbeşte ordinele. dăruit o voinţă liberă. Şi Dumnezeu nu Nu-şi exercită nici mintea, nici voinţa, trece niciodată peste această voinţă. Deşi nici măcar conştiinţa pentru a deosebi aşteaptă de la noi să-I fim ascultători, binele de rău, căci este o persoană care totuşi El respectă personalitatea noastră (a ascultă desăvârşit! Numai când este el se reţine că termenul „perso­nalitate“ este însuşi mişcat va face vreo mişcare – ceea folosit în această carte, fără excepţie, cu ce este însă exact condiţia propice (şi referire la persoana omului, nu la caracte- invitaţia) ca duşmanul să intervină. rul său). El doreşte ca şi noi să dorim Căzând în această stare de inacţiune, ceea ce doreşte El. El nu ne va uzurpa creştinul întrerupe acum orice activitate. însă dorinţele şi nu va reduce voliţiunea De fapt, tot timpul el este într-o conti­nuă noastră la o stare de totală inactivitate (ca aşteptare ca vreo forţă exterioară să-l „de moarte“). El are nevoie de coopera-

358 Omul spiritual, volumul III rea noastră cea mai pozitivă. Şi Îşi găseş- te“. Drept care, va recurge la vicleşuguri te plăcerea să-l vadă pe cel creat atingân- pentru a obţine totuşi consimţământul atât du-şi culmea, adică totala libertate a voin- de necesar al credinciosului. Acum obser- ţei. Întrucât nu l-a creat pe om să asculte vaţi un luc­ru: Satan trebuie să obţină orbeşte, cum ar put­ea, oare, să-i ceară permi­siunea credinciosului, numai că omului răscumpărat să fie un robot – acesta nu i-o va da niciodată de bună acţionat de El ca prin telecomandă, să voie lui Satan! Prin urmare, diavolul este meargă în dir­ecţia dorită de El? Măreţia obligat să re­curgă la amăgire, pentru a-i lui Dum­nezeu se manifestă, negreşit, şi smulge consimţământul. Duhurile rele nu prin faptul că nu ne cere să ne prefacem pot intra fără asentimentul voinţei omului în lemn şi piatră, pentru ca să-I putem fi şi nu pot pătrunde decât până acolo unde astfel ascultători. Calea Sa este de a ne şi-a dat el aprobarea. face să fim ascultători de bună voie, prin Dacă creştinul este la fel de bine lucrarea Duhului Sfânt în duhul nostru. informat şi familiarizat cu principiul vieţii El refuză să voiască în locul nostru. spirituale cum este cu condiţiile care fac Pe scurt, legea care guvernează posibilă lucrarea duhurilor rele, el nu va lu­crarea lui Dumnezeu şi lucrarea lui cădea în faţa acestui pericol. Din pricina Sat­an în om este una şi aceeaşi. Lui faptului că este inconştient atât cu privire Dum­nezeu Îi face plăcere să vadă că la avantajul ce şi-l asigură vrăjmaşul prin omul posedă o voinţă liberă, drept care îl inerţie, cât şi cu privire la necesitatea de creează cu o atare capacitate. Asta a avea (în viaţa spirituală) o voinţă activă, înseamnă că omen­irea are puterea de a care să coopereze cu Dumnezeu, el per- alege şi a decide în toate chestiunile ce o mite voliţiunii sale să fie pasivă. Ceea ce privesc. Deşi Dumnezeu este Domnul trebuie să avem mereu întipărit în minte întregului uni­vers, totuşi El este dispus să este faptul că Dumnezeu niciodată nu Se autolimiteze prin neîncălcarea voinţei substituie voia omului cu voia Sa. Omul libere a omului. Niciodată Dumn­ezeu nu-l însuşi trebuie să răspundă de propriile obligă pe om să-I fie loial. Tot aşa şi sale acţiuni. Dumnezeu nu hotărăşte în Satan este neputincios în a-i uzurpa omu­ locul său. lui vreo componentă, fără să prim­ ească Dacă duhurile rele nu operează în unii mai întâi consimţământul conş­tient sau oameni pasivi, atunci aproape sigur pasi- inconştient al omului. Atât Dumnezeu, cât vitatea acestor oameni nu e altceva decât şi diavolul îi cer omului să se lase con- lene sau inactivitate. De obicei cei inac- vins, înainte de a putea acţiona în el. tivi în acest fel (adică fără participarea Când omul „doreşte“ binel­e, Dumnezeu îl duhului rău) pot fi activaţi ori­când. Dar va aduce la îndeplinire; dar când omul dacă vor cădea într-o pasivitate echivalen- „doreşte“ răul, duhul cel rău îl va duce la tă cu a fi stăpâniţi [de duhurile rele], îndeplinire. Vedem acest lucru în grădina atunci nu vor putea fi activi nici dacă vor Eden. dori acest lucru. Înainte de a fi fost regenerat omul, Iată dar în ce constă antiteza dintre voliţiunea sa este robită de Satan, nefiind, lucrarea lui Dumnezeu şi lucrarea lui prin urmare, liberă. Dar într-un creş­tin Satan: Deşi Dumnezeu doreşte ca omul regenerat şi biruitor, voliţiunea sa este să-I fie predat pe de-a-ntregul, El doreşte, liberă şi, de aceea, capabilă să aleagă de asemenea, ca acesta să facă uz de ceea ce este de la Dumnezeu. Evident, toate talentele cu care a fost înzestrat Satan nu va slăbi strânsoarea, drept care pentru a coopera cu Duhul Sfânt. Pe de va născoci tot felul de curse prin care să altă parte, Satan pretinde încetarea totală a pună din nou stăpânire pe om. El este pe voinţei omului şi a acţiunilor acestuia, deplin conştient că nu va obţine niciodată pentru ca duhurile rele să poată opera în permisiunea credinciosului „pe căi cinsti- locul său. Este un contrast câte se poate

Pasivitatea şi pericolele ei 359 de cutremurător! Dumnezeu îl cheamă pe dincioşi. Sunt lucruri pe care Dumnezeu om să opteze, să aleagă în mod activ, nu le va face în locul lor. Ni se propovă- conştient şi de bună voie dacă va face duieşte că trebuie să predăm totul lui voia Sa, pentru ca duhul, sufletul şi tru- Dumnezeu, lăsându-L pe El să facă totul pul să-i fie libere; în schimb, Satan îl în locul nostru; că nu ar trebui să miş- supune pe om la coerciţie, încercând să-l căm nici un deget, nici mâna, nici picio- oblige să fie sclavul şi prizonierul său rul, ci că trebuie să fim predaţi pe de-a- pasiv. Dumnezeu îi rânduieşte omului să ntregul Duhului Sfânt care locuieşte în fie autonom, îi dă libertatea de a fi stă­ noi, pentru ca El să aranjeze totul, în pân pe el însuşi. Dar Satan îl forţează pe locul nostru; că trebuie să-L lăsăm pe om să fie marioneta sa, o păpuşă pe Dumnezeu să ne pună în mişcare. sârmă, manipulată de el. Dumnezeu Recunoaştem că există un sâmbure de ni­ciod­ată nu-i cere omului să-şi înceteze adevăr în această învăţătură, dar rătăcirea activităţile, pentru ca El să poată lucra. În care s-a strecurat într-însa este poate mai schimb, Satan îi dă ghes omului să fie puternică decât adevărul. (Ne vom ocupa pasiv şi inactiv. Dumnezeu îl roagă pe mai pe-ndelete de acest subiect în capito- om să conlucreze cu el în deplină cunoş- lul următoar.) tinţă de cauză. Satan îi cere omului să i se supună pasiv. E drept că Dumnezeu îi Pericolele cere omului să înceteze orice activitate E posibil ca un creştin, în ignoranţa păcătoasă, acţiune fără de care omul nu sa, să poată fi înşelat de forţele întune­ poate coopera cu Duhul Sfânt. Însă Satan ricului, să se rostogolească în cursa lui îl obligă pe om să înceteze toate activită- Satan şi să îndeplinească condiţiile care ţile, inclusiv fun­cţionarea sufletului său, înlesnesc lucrarea acestuia. Să ob­servăm pentru ca aliaţii săi să poată acţiona în care este ordinea evenimentelor în cad­rul locul omului. Omul este astfel redus la acestui proces, aceasta fiind extrem de starea de mecanism lipsit de orice res- importantă: (1) ignoranţa, (2) amăgirea, ponsabilitate conştientă. (3) pasivitatea şi (4) înrobirea. Ignoranţa Groaznic este faptul că creştinii nu este cauza principală a acestui proces. ştiu că Dumnezeu locuieşte în ei şi nu Satana poate să înşele din pricina faptului sunt conştienţi de faptul că principiul Său că sfântul nu cunoaşte nici cerinţa este la lucru în ei. Ei cred că El îi vrea Duhului Sfânt, nici principiul care stă la ca pe nişte pioni pe o tablă de şah, ca baza acţiunii satanice. Dacă şi-ar face El să-i manevreze, încolo şi-ncoace, cum creştinii timp să înveţe cum să coopereze doreşte. Ei simt că trebuie să fie absolut cu Dumnezeu, familiarizându-se cu pro- pasivi, neavând nici o putere de a opta cedura Sa de lucru, ei n-ar accepta nicio- sau de a decide, ci fiind gestionaţi de dată înşelăciunea lui Satan. Dar odată Dumnezeu fără ca ei să fie conştienţi de înşelaţi, ei presupun că pentru ca asta. Ei au uitat că atunci când l-a creat Dumnezeu să locuiască şi să lucreze în Dumnezeu pe om, l-a înzestrat cu o ei, trebuie să fie pasivi. Şi astfel, ei voinţă liberă. Evident, lui Dumnezeu nu-I acceptă ca venind de la Dumnezeu multe face plăcere când omul voieşte alte manifestări supranaturale venite, în realita- lucruri decât voieşte El, dar nu I-ar face te, de la duhurile rele. Şi astfel amăgirea plăcere nici dacă omul ar fi să-L asculte se adânceşte, ducând, în cele din urmă, mecanic şi inconştient. Domul Îşi găs­eşte la o înrobire de proporţii alarmante. desfătarea într-un om care voieşte ceea Este un cerc vicios, pentru că, de fie­ ce voieşte El, nevoind niciodată ca omul care dată când se cedează teren, duhurile respectiv să devină o persoană fără voin- rele prind curaj ca să intre. Iar după ce ţă. Multe chestiuni trebuie aduse la înde- intră, se manifestă prin diverse activităţi. plinire în exclusivitate de către cre­ Or, dacă credinciosul va interpreta greşit

360 Omul spiritual, volumul III aceste activităţi, neştiind că sunt de ori­ facă faţă situaţiilor de zi cu zi. Nu pare gine satanică, le va ceda şi mai mult să înţeleagă ce-i spun oamenii. E un efort teren duhurilor rele, de vreme ce deja a dureros să încerce să-şi aducă aminte de crezut în minciunile lor. Ciclul acesta re vreun lucru. E o adevărată agonie când repetă de nenumărate ori, sporind zilnic n-are încotro şi trebuie să ia totuşi o gradul de penetrare a duşmanului. Odată decizie. Doar gândul la orice sarcină de căzut în pasivitate, dându-le astfel duhuri- lucru îl tero­rizează. Voinţa sa inertă este lor rele un punct de sprijin, pericolele pot neputincioasă în a purta o responsabilitate creşte exponenţial. atât de mare. Din pricina cumplitei sale După ce a alunecat cineva în inerţie, neputinţe, va fi nevoit să aştepte ajutorul încetând să mai ia decizii independente, transmis prin mediul înconjurător sau va sucomba pasiv în faţa oricăror împre- prim oameni. Dacă se întâmplă totuşi să jurări ce se vor ivi în calea sa. Va presu- fie ajutat de cineva, se bucură nespus, dar pune că în faza aceasta Dumnezeu este îl irită realizarea că voinţa îi este captivă. Cel care ia toate hotărârile în locul său. Cine va putea ţine socoteala ceasurilor Prin urmare, tot ce i se cere lui este să petrecute de el în aşteptarea ajutorului din se supună pasiv. Va crede că tot ce i se afară? Sugerăm noi oare că unui astfel de întâmplă vine de la Dumnezeu şi că este creştin pasiv nu-i place să lucreze? rânduit de El. Este voia Lui, îşi spune Nicidecum! Căci atunci când va fi forţat credinciosul, deci trebuie să accepte totul de o forţă exterioară, va putea lucra. Dar fără murmur! Curând după aceea, credin- ia să înceteze această forţă, şi omul ciosul îşi va pierde orice putere de deci- respectiv se va opri în toiul lucrării, sim- zie în viaţa sa de zi cu zi. Nu va mai ţindu-se incapabil de a-şi duce la bun putea nici opta, nici iniţia vreun un lucru sfârşit lucrarea! O groază de lucrări neter- care intră în aria sa de îndatoriri. În plus, minate stau mărturie tristă unei voinţe îi va fi teamă să-şi exprime opiniile şi pasive. încă şi mai mult să-şi exprime preferinţe- Cât de inconvenientă trebuie să fie le. Şi astfel, alţii vor trebui să aleagă şi această stare de inactivitate! Un astfel de să decidă în locul său. O astfel de victi- credincios va trebui să apeleze la o mul- mă a duşmanului este ca iarba de mare, ţime de notiţe, pentru a-şi aduce aminte. purtată de valurile înspumegate. El va Va trebui să rostească cu voce tare ce a nădăjdui din tot suf­letul că alţii vor deci- scris, ca să se poată concentra. Într-un de în locul său sau că mediul înconjură- cuvânt, va trebui să-şi construiască o mul- tor îi va fi prielnic, pentru ca în faţă să-i ţime de propte, care să-l ajute să înainte- fie deschisă o singură alternativă pe care ze, şontâc-şontâc. Simţ­urile sale se tocesc s-o urmeze fără probleme, degrevându-l cu timpul, până când, pe nesimţite, începe astfel de resp­ons­abilitatea de a fi nevoit să manifeste o seamă de ciudăţenii com- să ia singur o decizie. Pare să fie fericit portamentale, obiceiuri stranii, cum ar fi când este obligat să facă ceva, căci asta îl neputinţa de a-şi privi drept în faţă inter- va păzi de neliniştea ce s-ar putea ivi din locutorii sau tendinţa de a umbla gârbo- starea de indecizie. Preferă să fie mânat vit; absent sau neatent la toate, ocupându- de îm­prejurări, mai degrabă decât să fie se prea mult de nevoile fizice sau, dim- liber să aleagă el singur împrejurările – şi potrivă, su­primându-şi într-o măsură exce- asta pentru că îi este atât de teamă să ia siv de mare necesităţile fizice, ş.a.m.d. singur o hotărâre! În nepriceperea sa, creştinul nu-şi dă Căzut într-un asemenea hal de inerţie, seama că toate aceste simptome decurg chiar cea mai mică decizie pe care trebu- din fenomenul pasivităţii şi al invaziei ie s-o ia devine o povară imensă! Victima forţelor străine, crezând, în schimb, că caută ajutor, indiferent de unde ar veni toate acestea nu sunt altceva decât multi- acesta! Îi este penibil că nu ştie cum să plele lui neputinţe. Se va mângâia cu

Pasivitatea şi pericolele ei 361 gândul că, în fond, n-are de ce să se Când un creştin s-a cufundat într-o mire, de vreme ce nu e atât de dotat sau asemenea stare, s-ar putea ca să se bizuie înzestrat ca alţii. El nu e în stare să chiar pe ajutorul duhurilor rele, în efortul depisteze minciunile duhurilor rele, per- de a ieşi din ea. El nu e în stare să miţându-şi să fie în continuare înşelat. El voiască nimic de unul singur, de aceea, nu va îndrăzni să se angajeze în nici o va căuta ajutor la forţele din afară. Este lucrare, neasumându-şi nici o sarcină, adesea tracasat de duhurile rele, şi totuşi, pentru că îi este frică, are palpitaţii, este în ageamia lui, se aşteaptă ca înseşi într-o stare de confuzie sau se simte slă- duhurile acestea să-i vină în ajutor! bit. El nu a examinat motivul pentru care Acesta e motivul pentru care ele doresc alţi creştinii o duc mai bine decât el. să-l facă pasiv. Þinând în mână diversele Oameni mai puţin talentaţi decât el par talente pe care le posedă un credincios, să realizeze mult mai mult decât el. De ele pot să se exprime ori de câte ori vor fapt, el însuşi se prezenta mult mai bine când aceste talente sunt exersate. Lor le în trecut. Atunci cum se face că atribuie place să voiască în locul său. Şi, desigur, aceste simptome eredităţii, temperamentu- duhurile rele nu vor ezita să se manifes- lui natural şi aşa mai departe? Să ştiţi că te, ori de câte ori li se dă prilejul. Le acestea sunt provocate de duhurile rele, face o plăcere deosebită să amăgească o fie că cineva este conştient de aceasta, fie persoană să se ia după revelaţii din afară, că nu! fără nici un discernământ, neapelând nici Fiind familiarizate cu actuala cond­iţie la gândirea, nici la voinţa sa. Prin urma- a credinciosului, forţele întunericului vor re, duhurile rele vor genera tot felul de provoca multe necazuri în me­diul său fenomene stranii şi supranaturale în înconjurător, pentru a-l tulbura. Întrucât oameni. voinţa lui este deja pasivă şi neputincioa- Creştinul, nefiind conştient de principiul să de a lucra, duhurile rele îl vor mane- lucrării lui Dumnezeu, presupune că este vra, de obicei, aducându-l în situaţia în ascultător de Dumnezeu, când, de fapt, a care va trebui să-şi exercite voliţiunea, căzut pradă înşelăciunii. Să ne reamintim pentru a-şi bate joc de el şi a-l supune de acest verset din Romani: „Nu ştiţi că, umilinţelor. În această per­ioadă, victima dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, este tracasată de duhu­rile rele, care fac ce sunteţi robii aceluia de care ascultaţi…“ vor cu ea, de parcă ar fi o pasăre ce se (Romani 6:16) Dacă ne ofe­rim lui zbenguie neputincioasă prin colivie, încol- Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ţită de nişte copii răi. Duhurile rele vor cedăm duhurilor rele, nu putem evita să instiga multe dificultăţi, în încercarea de devenim, în cele din urmă, sclavii lor. Da, a-l uza nervos pe sfânt. Ce trist e să vezi e adevărat că am fost amăgiţi. Am cedat că acesta nu are nici o putere să proteste- deschis în faţa celui mincinos şi acum ze sau să li se împotrivească! Împrejurările suportăm consecinţele. Creştinul trebuie sale se vor înrăutăţi. El deţine autoritatea să-şi dea sea­ma că dacă nu va avea de a se ocupa de aceste duhuri rele, comuniune cu Dumnezeu, respectând con- totuşi nu este în stare să rostească nici diţiile ce se impun pentru a avea părtăşie un cuvânt! Puterile întunericului au avut divină, ci, în schimb va întruni condiţiile câştig de cauză, şi asta numai din pricina pentru activitatea duhurilor rele, va fi robit faptului că victima a căzut din ignoranţă de ele. în amăgire, din amăgire în pasivitate, iar Trebuie să trecem încă o dată în revis- din pasivitate în suferinţele ce însoţesc tă acest proces, ce culminează cu înrobi- adânca înrobire. Şi totuşi el nu a priceput rea. Pe măsură ce o persoană lăcomeşte că o atare situaţie nu i-a fost dată de după senzaţii fizice ale pre­zenţei lui Dumnezeu. Prin urmare, va continua s-o Dumnezeu şi după alte experienţe similare accepte cu pasivitate. (cum s-a arătat în partea a treia şi a şap-

362 Omul spiritual, volumul III tea), el poate să fie înşelat de duhurile dinciosul, fără să bage de seamă, a întrunit rele, servindu-i-se multe experienţe contra- condiţiile funcţionării duhurilor rele, iar făcute. Fiind naiv, el le va accepta ca acestea nu vor ezita să intre şi să-şi facă venind de la Dumnezeu, căzând astfel lucrarea. Omul însuşi nu mai acţion­ează, într-o stare de pasivitate. El va conchide după cum nu acţionează nici Dumn­ezeu, că nu mai trebuie să facă nici o mişcare, ci duhurile rele acţionează în numele omu- căci oare nu Dumnezeu este Cel care îl lui. Să însemne bine creş­tinul acest lucru animă? Şi astfel va pune capăt oricărei că, odată ce a priceput voia lui Dumnezeu acţiuni, crezând că Dumnezeu va acţiona în intuiţia duh­ului său, întreaga lui fiinţă în locul lui. Dar Dumnezeu niciodată nu trebuie să fie angrenată cu toată energia va face acest lucru, pentru că doreşte ca pentru aduc­erea la îndeplinire a voii lui omul să coopereze activ cu El. Dar cre- Dumnezeu. Nu trebuie să fie pasiv.

CAPITOLUL 3 GREŞEALA CREDINCIOSULUI Nu trebuie să cădem în greşeala de a acea persoană. O, ce mulţi sunt aceia crede că acei credincioşi care sunt înşelaţi care susţin că cel animat de motive cura- de duhurile rele sunt cei mai întinaţi, te va fi păzit de înşelăciune! Aceştia degeneraţi şi mai păcătoşi dintre oam­ eni. nu-şi dau seama că cei mai înşelaţi Dimpotrivă, ei sunt adesea creşt­ini pe oameni din lume sunt cei dominaţi de deplin predaţi, mai înaintaţi decât mulţi intenţii bune. Onestitatea nu e o condiţie alţi creştini de rând. Ei se strădui­esc să ca să nu fii înşelat, dar cunoştinţa este. asculte de Dumnezeu, fiind gata să plă- Dacă un credincios va neglija învăţătura tească orice preţ. Ei alunecă în pasivitate Bibliei, încetând să vegheze şi să se din nebăgare de seamă, din pricina faptu- roage, în timp ce este convins că motiva- lui că, deşi sunt întru totul consacraţi, nu ţia sa curată îl va păzi de amăgire, ştiu însă cum să cooper­eze cu Dumnezeu. înseamnă că a şi fost înşelat! Cum se Cei ce sunt mai puţin serioşi cu privire la poate aştepta ca Dumnezeu să-l apere, chestiunile spir­ituale nu sunt confruntaţi cu când el însuşi întruneşte condiţiile preala- pericolul pasi­vi­tăţii, căci cum ar putea bile operaţiei duhurilor rele? cineva alun­eca în inactivitate, căzând, în Sfinţi fără număr se consideră imuni cele din urmă, în cursa vrăjmaşului, în la amăgire, pentru simplul motiv că au timp ce, deşi se pretinde cu totul consa- avut multe experienţe spirituale. Dar chiar crat, trăi­eşte, de fapt, potrivit cu propriile acest element de încredere de sine trădea- sale idei? Da, un astfel de credincios va ză amăgirea ce i-a cuprins deja. Dacă nu putea ceda teren duhurilor rele în alte pri- vor fi suficient de smeriţi ca să recunoas- vinţe, nu însă şi în domeniul cedării în că posibilitatea de a fi fost deja înşelaţi, faţa voii lui Dumnezeu prin permiterea vor continua să fie înşelaţi. Înşelăciunea pătrunderii vrăjmaşului pe filiera pasivităţii. nu e nici o chestiune de viaţă, nici de Numai cei predaţi cu adevărat, care-şi intenţie, ci una ce ţine de cunoaştere. nesocotesc propriile interese, sunt vulnera- Este dificil ca Duhul Sfânt să-i arate ade- bili la pasivitate. Voinţa lor poate alun­­eca vărul unei persoane ce a absorbit prea foarte lesne în această stare, în­tru­cât cre- multe învăţături idealiste în fazele primare dincioşii aceştia sunt cât se poate de dor- ale experienţei sale creştine. La fel de nici să asculte de toate po­runcile. greu le va fi şi altora să-i furnizeze lumi- Mulţi se întreabă de ce nu-i apără na necesară, dacă creştinul respectiv s-a Dum­nezeu. Nu este oare motivul lor su­fi­ anchilozat deja într-o interpretare eronată cient de curat? Cum poate îngădui a Scripturilor. Pericolul unei astfel de Dumnezeu ca asemenea credincioşi, ce-L siguranţe false constă în faptul că le va caută cu ardoare şi credincioşie, să fie da duhurilor rele prilejul de a lucra sau amăgiţi de duhuri rele? Mulţi oameni vor de a continua să lucreze. susţine că Dumnezeu are datoria de a-Şi Am văzut adineaori că ignoranţa este ocroti copiii în orice împrejurări, nereali- cauza pasivităţii, iar pasivitatea cauza zând că, pentru a beneficia de protecţia înrobirii. Această condiţie nu ar avea nici- lui Dumnezeu, trebuie să în­trunim anumi- odată loc, dacă credinciosul ar poseda te condiţii. Când cineva întruneşte condiţi- genul autentic de cunoştinţe. De fapt, ile ce facilitează lucrar­ea duhurilor rele, pasivitatea este convingerea greşită a Dumnezeu nu poate opri lucrarea acesto- cuiva că este ascultător şi predat. În plus, ra, căci El respectă legile. Întrucât creşti- am putea spune că este o ascultare sau o nul, intenţionat sau neintenţionat, s-a pre- predare excesivă. Căci dacă şi-ar fi dat dat duhurilor rele, Dumnezeu nu le va seama credinciosul că Dumnezeu nu-l opri pe acestea să ia în stăpânire de drept reduce pe om la starea de marionetă, 363

364 Omul spiritual, volumul III pentru ca acesta să poată lucra, atunci de automat.“ (Penn-Lewis, Război împo- n-ar mai aştepta pasiv să fie mişcat. triva sfinţilor, 86). Con­form aceste teorii, Ignoranţa este în măsură să explice jalni- ei nu trebuie să aibă după aceea nici un ca stare în care se află sfinţii. fel de sentimente, ci trebuie să renunţe la Un creştin are nevoie de cunoştinţă orice conştienţă a dor­inţelor personale, pentru a face distincţie între lucrarea lui intereselor şi gusturilor lor. Scopul lor Dumnezeu şi cea a lui Satan. El trebuie trebuie să fie anihilarea eului, reducerea să cunoască principiul operaţiei divine, lor la statutul de cadavru. Personalitatea dar şi condiţia care atrage operaţia satani- lor trebuie eclipsată cu totul. Astfel, ei că. Cel care posedă o atare cunoştinţă se răstălmăcesc po­runca lui Dumnezeu, afir- protejează de forţele întunericului. În­trucât mând că El i-ar îndemna să procedeze la Satan îl atacă pe credincios cu minciuni, ştergerea personalităţii lor, renunţarea la trebuie să fie confruntat cu adevărul. dorinţele eului şi anihilarea acestuia, ca să Având în vedere intenţia vrăjmaşului de nu mai fie conştienţi de nevoile lor, ci a-l ţine pe credincios în întuneric, trebuie doar de mişcarea şi operaţiunea lui să i se răspundă cu lumină. Să învăţăm Dumnezeu în lăuntrul lor. Apoi aceştia pe de rost acest adevăr: principiul care mai greşesc, spunând că a fi mort faţă de gu­vern­ează lucrarea Duhului Sfânt şi sine înseamnă a nu avea conştiinţă de aceea a duhului rău sunt diametral opuse. sine. Prin urmare, mereu ei îşi reduc la Să ne amintim, de asemenea, că fiecare zero conştiinţa lor de sine, până când ope­rează prin respectarea strictă a princi­ cred că vor înceta să simtă altceva decât piului său de funcţionare. Deşi duhurile pre­zenţa lui Dumnezeu. Conform acestei rele sunt foarte dibace în folosirea multor concepţii greşite, ei presupun că trebuie camuflaje, principiul lor de lucru rămâne să practice moartea. Astfel, de fiecare acelaşi. Prin examinarea acestor principii dată când devin conştienţi de „eul“ lor tainice vom fi în stare să deosebim ceea sau de unele dorinţe personale, nevoi, lip- ce este de la Duhul Sfânt de ceea ce este suri, interese sau preferinţe, le dau imediat de la duhul rău, căci fiecare acţionează în la moarte. conformitate cu principiul său de lucru. „Întrucât, zic ei, am fost răstignit cu Cristos, înseamnă că eu nu mai exist. Şi, O idee greşită cu privire la moartea împre- întrucât Cristos este Cel ce locuieşte, tră- ună cu Cristos ieşte în mine, eu nu mai trăiesc. De Condiţiile care fac posibilă căderea vreme ce am murit, trebuie să practic credinciosului în pasivitate pot să surv­ină moartea, adică, nu mai trebuie să adăpos- printr-o interpretare greşită cu privire la tesc în mine nici un gând sau simţământ. adevărul „morţii împreună cu Cristos“. Personalitatea mea este anihilată. Prin Pavel spune: „Am fost răstignit împreună urmare, eu voi asculta de El în mod cu Cristos; nu mai trăiesc eu, ci Cristos pasiv, permiţându-I să gândească şi să trăieşte în mine; iar viaţa pe care o tră- simtă în locul meu“. Din nefericire, oame- iesc acum în trup [în carne] o trăiesc prin nii aceştia sar peste ceea ce spune Pavel credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a în continuare: „Viaţa pe care o tră­iesc în iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine“ trup.“ Pavel a murit, şi totuşi n-a murit! (Gal. 2:20). Unii interpretează greşit acest Acest „eu“ fost răstignit, totuşi „eul“ tră- verset, sus­ţinând că ar îndemna la şterge- ieşte încă în trup, în fire. După ce a trecut rea noastră totală, la estomparea noastră. prin cruce, Pavel încă declară despre sine: Ceea ce consideră ei a fi culmea vieţii „Acum eu tră­iesc“! spirituale este „o pierdere a personalităţii, Asta confirmă faptul că crucea nu ani- o absenţă a voliţiunii şi autocontrolului, o hilează „eul“ nostru, care există în veci. renunţare pasivă la «eu însumi», în favoa- „Eul“ va merge într-o zi în cer. Cum rea unei «ascultări» mecaniciste, orbeşti, poate mântuirea să-mi fie de vreun folos,

Greşeala credinciosului 365 dacă altcineva merge în locul meu? ţăminte. Nu mai poate simţi nimic pe Adevăratul sens al acceptării morţii cont propriu, după cum nu are nici un împreună cu Cristos este că suntem morţi fel de simţire pentru alţii. Celor din jur faţă de păcat şi că dăm la moartea viaţa le dă impresia că e de fier sau de piatră, sufletului. Da, chiar şi cea mai excelentă, incapabil de a simţi. Nu sesizează sufe­ mai neprihănită şi mai virtuoasă viaţă a rinţa la alţii, după cum nu-şi dă seama sufletului o dăm la moarte! Dumnezeu câtă suferinţă provoacă el însuşi celor din ne cheamă să ne le­pădăm de dorinţa de jurul său. Nu are capacitatea de a sesiza, a trăi împuterniciţi de viaţa noastră natu- de a distinge sau a de a discerne lucruri- rală, trăind, în schimb, prin El, bizuindu- le dinăuntru sau din afară. Persoana ne pe vitalitatea Sa, clipă de clipă, pentru aceasta este total inconştientă de maniera a ni se împlini toate nevoile. Asta nu sa de a se comporta, de atitudinile şi presupune în nici un fel că trebuie să ne acţiunile sale. Vorbeşte şi acţionează fără nimicim diversele noastre funcţii, adop- să-şi exercite voinţa, neştiind de unde vin tând o atitudine de pasivitate. Dimpotrivă, cuvintele, gândurile sau sentimen­tele sale. exact opusul este adevărat: o asemenea Dar, fără ca el să fi luat vreo dec­izie, umb­lare cu Dumnezeu ne obligă să ape- prin voliţiunea sa, cuvintele şi sentimente- lăm zilnic la voinţa noastră, într-o manie- le acestea curg încontinuu, asem­ enea unui ră activă, consecventă şi plină de încrede- râu. Toate acţiunile sale sunt mecanice, el re, în vederea tăgăduirii propriilor noastre habar n-având despre ori­ginile lor. Tot energii, primind, în schimb, energia ce-l mişcă pe el este puterea străină. E div­ină. După cum nici moartea trupului poate ciudat să afirmăm acest lucru, dar, fizic de astăzi nu înseamnă anihilare şi inconştient cu este, el e foarte sensibil la nici moartea din iazul de foc nu tratamentul pe care i-l acordă alţii. În su­gerează exterminare, tot aşa, moartea orice caz, această „inconştienţă“ constituie cu Cristos în duh nu denotă ştergerea atât condiţia, cât şi consecinţa penetraţiei noastră. Omul ca persoană trebuie să vrăjmaş­ul­ui. Prin ea li se dă posibilitatea existe. Voinţa sa trebuie să-şi continue duhurilor rele să lucreze, să atace, să existenţa. Numai viaţa sa naturală trebuie sugereze, să gândească, să preseze sau să să moară. Aceasta este învăţătura Sfintelor suprime, fără să aibă nici cea mai mică Scripturi. interfe­renţă din partea credinciosului, care Consecinţele unei înţelegeri eronate a este total inconştient de tot ce i se întâm- unui adevăr de acest fel sunt următoarele: plă. (1) credinciosul însuşi încetează să mai Să avem mereu întipărit în minte acest fie activ; (2) Dumnezeu nu Se poate folo- lucru că ceea ce definesc, de obicei, si de el, deoarece credinciosul a încălcat oamenii drept „moartea faţă de eul“ pro- principiul Său de operare; prin urmare (3) priu, în esenţă, înseamnă moartea faţă de duhul rău profită de acest prilej pentru a-l viaţa, puterea, exercitarea şi activitatea invada, întrucât, fără să-şi dea seama, eului. În nici un caz nu se referă la creştinul a întrunit precondiţiile funcţionă- moartea personalităţii cuiva. Este o dis- rii lor. Datorită înţe­legerii eronate a adevă- tincţie de care trebuie să ţinem neapărat rului şi faptului că practică moartea, cre- seama şi pe care trebuie s-o înţelegem. dinciosul devine o unealtă în mâna vrăj- Când spunem: fără participarea eului, maşului, care s-a deghizat în Dumnezeu. înţelegem fără activitatea eului, fără exis- Dar vai, această înţelegere greşită a învă- tenţa eului, cu alte cuvinte: a fi altruist! ţăturii ce de­curge din Galateni 2 a ajuns, Dacă un creştin acceptă interpretarea care în multe cazuri, să fie preludiul acţiunii priveşte o pierdere a personalităţii, refu- de amăgire! zând să mai gândească, să mai simtă sau După o asemenea „moarte“, individ­ul să acţioneze, atunci înseamnă că va trăi respectiv este deposedat de orice sim­ ca într-un vis. Deşi el se consideră cu

366 Omul spiritual, volumul III adevărat mort, total altruist şi intens spiri- topească şi să ne îmbărbăteze, pentru ca tual, consacrarea sa nu este faţă de inimile noastre să se încline spre voia Sa. Dumnezeu, ci faţă de duhurile rele. Dar El nu „voieşte“ în locul nostru pen- tru a-Şi aduce la îndeplinire voia. Ne Lucrarea lui Dumnezeu îndreaptă privirile spre dorinţa Sa, după Un alt text care e supus unor interpre- care ne lasă să decidem singuri cum vom tări greşite este cel de la Filipeni 2:13: voi. Ceea ce ne învaţă Cu­vântul aici este „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează că voliţiunea cuiva reclamă sprijinul pute- în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi rii lui Dumnezeu. Cât de ineficiente şi voinţa şi înfăptuirea“. După unii, învăţătu- neroditoare sunt faptele făcute după voia ra acestui verset ar fi că Dumn­ezeu înfăp- proprie a omului, despărţit de El! tuieşte şi voirea, şi lucrarea propriu-zisă! Dumnezeu nu voieşte în locul omului, Cu alte cuvinte, că El ar pune în copilul dar nici nu doreşte ca omul să voiască în Său ceea ce a voit El, ceea ce a înfăptuit mod independent. Ci îl cheamă pe om să El deja. Or, de vreme ce Dumnezeu voiască în puterea Sa, adică să voiască voieşte şi înfăptuieşte în locul credinciosu- potrivit cu lucrarea Sa în om. lui, acestuia nu-i mai rămâne nimic de Neînţelegând sensul corect al acestui făcut! Credinciosul a devenit un fel de pasaj, credinciosul presupune că nu mai e creatură de ordin superior, care nu mai nevoie să-şi exercite voinţa. Şi astfel îi are nevoie de voinţă sau de înfăptuire, permite altei voinţe să-i stăpânească fiinţa. întrucât Dumnezeu a făcut deja acest Nu are curajul să ia nici o decizie, nu lucru pentru el şi acum el este o jucărie înd­răzneşte să iniţieze nici o acţiune, nici mecanică, ce nu-şi exercită nici o respon- măcar să se împotrivească vreunei put­eri, sabilitate proprie şi nu întreprinde nici o ci aşteaptă pasiv ca voia lui Dumn­ezeu acţiune pe cont propriu. Aceşti sfinţi nu să se manifeste în cazul său. Când o văd că sensul corect al versetului constă voinţă externă decide în locul lui, el în faptul că Dumnezeu lucrează în noi acceptă cu pasivitate acest lucru, înă­ până în punctul în care suntem dispuşi să buşind tot ce izvorăşte din propria sa voim şi să lucrăm noi înşine. Doar până voinţă. Urmarea? Nici el însuşi nu folo­ acolo merge El, şi nu mai departe! El seşte propria sa voinţă, nici Dumnezeu nu niciodată nu voieşte şi nu acţionează în Se foloseşte de ea, pentru a alege şi a locul omului, ci doar Se străduieşte să-l decide în numele său, întrucât Dumne­zeu aducă pe om în poziţia ca acesta să fie reclamă o cooperare activă din par­tea dispus să voiască şi să înfăptuiască voia credinciosului. Dar duhurile rele vor capta Sa desăvârşită. voinţa sa pasivă, acţionând în locul său. Omul însuşi trebuie să voiască şi să Trebuie să vedem deosebirea dintre înfăptuiască. Apostolul se exprimă cu modul în care voieşte Dumnezeu pentru atenţie: „vă dă, după plăcerea Lui, şi noi şi modul în care cooperează voli­ voinţa şi înfăptuirea“. Cu alte cuvinte, nu ţiunea noastră cu Dumnezeu. Dacă ar fi Dumnezeu voieşte, nu El în­făptuieşte, în ca El să opteze şi să decidă în locul nos- ultimă instanţă, ci tu eşti cel care faci tru, înseamnă că n-am mai avea nici o acest lucru. Personalitatea ta continuă să legătură reală cu actul sau fapta săv­ârşită, existe. Prin urmare, tu însuţi eşti cel ce căci inimile noastre nu ar participa la trebuie să voieşti şi să acţionezi, pentru acest act, într-un asemenea caz. Iar când că ţie îţi revine această responsabilitate. ne-am reveni, mai târziu, am constata că Negreşit, Dumnezeu este la lucru, dar fapta nu a fost săvârşită de noi înşine. niciodată nu ţi Se va substitui, niciodată Dar dacă ne exercităm voli­ţiunea, coo­pe­ nu te va înlocui pe tine. A opta şi a rând activ cu Dumnezeu, ne angajăm să înfăptui ţin de dome­niul omului. facem noi înşine fapta respectivă prin Dumnezeu doreşte să ne mişte, să ne puterea divină. Un om aflat sub lucrarea

Greşeala credinciosului 367 de înşelăciune s-ar putea să se considere potrivă, a ereziei (1 Ioan 4:1, 6). Mai autorul acţiunii, vorbirii sau gândirii res­ degrabă, ei primesc ca fiind de la Duhul pective, dar când este luminat de Dum­ Sfânt orice duh care se apropie de ei. Ei nezeu, îşi dă seama că nu doreşte să cred că această ascultare este, negreşit, facă, să rostească sau să gândească lucrul foarte plăcută lui Dumnezeu. Ceea ce nu respectiv. El ştie că nu are nici o legătură ştiu ei însă este că Scriptura nu ne învaţă cu aceste fapte, pentru că ele au fost să ascultăm de Duhul Sfânt, ci să ascul- efectuate de vrăjmaş. tăm de Dumnezeu Tatăl prin Duhul. În Nu este scopul lui Dumnezeu să ne versetul 29 din Fapte 5, când au fost anihileze voinţa. Dacă spunem că de interogaţi de sinedriu, apostolii au răspuns acum înainte nu vom mai avea voinţă că trebuie „să asculte de Dumnezeu“. proprie, ci vom lăsa să se manifeste voia Dacă cineva va face din Dum­nezeu Sa în trupul nostru, nu ne-am adus pe Duhul Sfânt obiectul asc­ultării sale, uitând noi înşine lui Dumnezeu. Mai degrabă, de Dumnezeu Tatăl, va avea tendinţa de am încheiat un legământ cu duhul rău, a asculta de duhul care este în el sau va întrucât Dumnezeu niciodată nu fi influenţat de acesta, în loc să asculte, în­locuieşte voia noastră cu a Sa. Atitu­ prin Duhul Sfânt, de Tatăl Care este în dinea corectă este aceasta: să-mi păstrez cer. Asta îl va aşeza pe drumul către propria voinţă, dar să voiesc voia lui pasivitate, în acelaşi timp, oferindu-le Dumnezeu. Trebuie să plasăm voinţa duhurilor rele şansa să-şi desfăşoare lucra- noastră de partea Sa – dar chiar şi acest rea de falsificare. A trece peste ceea ce lucru trebuie făcut nu cu propria noastră este scris în Cuvântul lui Dumnezeu ne tărie, ci prin viaţa lui Dumnezeu. expune la pericole fără număr! Adevărul întregii chestiuni este că viaţa 2. Domnia Duhului Sfânt. Să ne ce împuternicea voinţa noastră în trecut a amint­im, din discuţia anterioară, cum fost dată acum la moarte, pentru ca noi domneşte Dumnezeu în duhul nostru prin să ne angajăm voinţa în viaţa pe care ne Duhul Sfânt şi cum duhul nostru dom- împuterniceşte Dumnezeu s-o trăim. Nu neşte asupra trupului nostru sau a întregii ne eliminăm voinţa. Nu, căci ea este în persoane, prin suflet (sau voinţă). La continuare prezentă, decât că viaţa s-a prima vedere, pare a fi un principiu foar- schimbat. Ceea ce a murit este viaţa te simplu, dar implicaţiile sale spirituale noastră. Funcţia voinţei continuă să acti- sunt enorme. Duhul Sfânt influenţează veze, după ce, desigur, a fost înnoită de doar intuiţia noastră, pentru a ne aduce la Dumnezeu. De acum înainte, voinţa este cunoştinţă voia Sa. Numai duhul nostru îl împuternicită de noua viaţă. umple El, şi nimic altceva! Niciodată El Lucrarea Duhului Sfânt nu controlează şi nu umple sufletul sau Nenumăraţi sunt credincioşii care au trupul nostru, în mod direct. Acest adevăr căzut în pasivitate şi robie pentru că nu este capital şi trebuie subliniat. Prin urma- au înţeles lucrarea Duhului Sfânt. Redăm re, să nu ne aşteptăm ca Duhul lui mai jos câteva înţelegeri greşite. Dumnezeu să gândească, prin mintea 1. Ascultarea de Duhul Sfânt. Cre­ noastră; sau să simtă prin emoţiile noas- dincioşii cred că textul de la Fapte 5:32 tre sau să decidă prin intermediul voinţei i-ar învăţa că trebuie să asculte de Duhul noastre. El Îşi face cunoscută voia prin Sfânt – „Duhul Sfânt pe care L-a dat intuiţia duhului nostru, pentru ca noi înşi- Dumnezeu celor ce ascultă de El“. Dar, ne să gândim, să simţim şi să acţionăm potrivit poruncii date în Biblie, ei greşesc potrivit cu voia Sa. Este o mare greşeală în această privinţă, prin faptul că nu pun să credem că trebuie să oferim mintea la încercare toate duhurile ca să vadă noastră Du­hului Sfânt, lăsându-L pe El dacă sunt de partea adevărului sau, dim- să gândească prin intermediul ei. Adevărul este că El niciodată nu Se foloseşte de

368 Omul spiritual, volumul III mintea omului în mod direct, ocolindu-l sificare. Deşi un creştin nu trebuie să se pe om. Niciodată El nu-l va ruga pe om ia după propriile sale gânduri, sentimente să I se ofere pasiv. Ceea ce doreşte şi preferinţe, totuşi, după ce a primit reve- Dumnezeu este să cooperăm cu El. El laţie în duhul său, el trebuie să execute nu lucrează pentru om, deoarece chiar şi porunca primită în duhul cu mintea sa, o atare mişcare de a lucra pentru om ar cu emoţiile şi cu voinţa sa. putea fi înăbuşită de credincios. El nu obligă pe nimeni să facă nici un lucru. Viaţa spirituală De asemenea, Duhul divin nu contro- Printre diversele concepţii greşite refe- lează direct nici trupul omului. Dacă ritoare la viaţa spirituală se află şi urmă- omul doreşte să vorbească, va trebui să-şi toarele: angajeze gura, în acest scop, şi picioarele, 1. Vorbirea. Textul la care se face dacă va voi să umble, mâinile dacă va apel se află la Matei 10:20: „fiindcă nu voi să facă ceva. Duhul lui Dumn­ezeu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va niciodată nu se amestecă în libertatea de vorbi în voi“. Creştinii adesea presupun voinţă a omului. Cu ex­cepţia faptului că că Dumnezeu va vorbi în locul lor. Unii lucrează în duhul omului (care este crea- îşi imaginează că, în timp ce transmit un ţia nouă a lui Dum­nezeu), El nu se folo- mesaj într-o adunare, nu trebuie să facă seşte de nici un mădular al trupului omu- apel la mintea şi la voinţa lor, ci, pur şi lui, decât cu consimţământul acestuia, cu simplu, să-şi ofere gura, în mod pasiv, lui permi­siu­nea expresă a voinţei sale. Ba, Dumnezeu, lăsându-L pe El să vorbească chiar dacă omul ar fi dispus, Dumnezeu prin ei! E de prisos să spunem însă că în tot n-ar fol­osi vreunul din mădularele sale textul amintit cuvintele lui Isus se aplică în locul omului. Omul trebuie să fie pro­ doar la vremurile de prigoană şi încerca- priul său stăpân. El trebuie să-şi exerseze re. Nu se suge­rează deloc că Duhul Sfânt propriul său trup. Aceasta este lega lui ar vorbi în locul credinciosului. Experienţa Dumn­ezeu, pe care El nu o încalcă. apostolilor Petru şi Ioan în faţa sinedriului Adesea spunem că „Duhul Sfânt dom- a constituit o împlinire a prezicerii făcute neşte asupra omului“. Prin asta înţelegem de Isus. că El lucrează în noi ca să ne facă ascul- 2. Călăuzire. Textul: „Urechile tale tători de Dumnezeu. Dar dacă sensul dat vor auzi după tine glasul care va zice: de noi afirmaţiei este că El controlează «Iată drumul, mergeţi pe el!»“ (Isa. direct întreaga noastră fiinţă, atunci sun- 30:21). Sfinţii nu pricep că acest verset se tem complet eronaţi! Putem face aici dis- referă concret la experienţa poporului tincţia între lucrarea Duhului Sfânt şi cea pământesc al lui Dumnezeu, evreii, în a duhurilor rele. Duhul Sfânt locuieşte în timpul împărăţiei de o mie de ani, când lăuntrul nostru, ca să mărturisească faptul nu va mai exista lucrare satanică de amă- că suntem ai lui Dumnezeu, pe când gire. Neţinând cont de acest fapt, adepţii duhurile rele îi manipulează pe oameni, acestei teorii consideră călă­uz­irea spiritua- reducându-i la starea de roboţi. Duhul lui lă sub forma unei voci drept cea mai Dumnezeu cere cooperarea noastră; în înaltă formă de călăuzire. Ei se cred mai schimb, duhurile rele caută să stăpânească spirituali decât ceilalţi, drept care, susţin direct omul. Prin urmare, este limpede că ei, au parte de această călăuzire suprana- unirea noastră cu Dumnezeu este în duh, turală. Ei n-ascultă de conştiinţa lor, nici nu în trup sau în suflet. Dacă nu vom nu dau curs intuiţiei lor, ci, pur şi simplu, înţelege acest adevăr şi ne vom aştepta ca aşteaptă în manieră pasivă ca să audă Dumnezeu să mişte mintea noastră, emo- vocea supranaturală. Aceşti credincioşi ţiile, voinţa şi trupul nostru, în mod susţin că nu au nevoie să gândească, să nemijlocit, vom deschide uşa duhurilor chibzuiască, să opteze sau să decidă. Tot rele, care vor veni cu lucrarea lor de fal- ce trebuie să facă, spun ei, este să se

Greşeala credinciosului 369 supună. Şi astfel ei permit vocii să se memoria; şi (b) nici Dumnezeu n-o folo- substituie intuiţiei şi conştiinţei lor. seşte, pentru că El are nevoie de coope- Consecinţa este următoarea: „(a) credin- rarea credinciosului, de participarea sa la ciosul nu mai folo­seşte conştiinţa sa; (b) această acţiune comună; (c) duhurile rele Dumnezeu nu-i vorbeşte prin această se vor folosi de memoria credinciosului, supunere sau ascultare orbească; (c) introducându-şi urzelile lor, în locul folo- duhurile rele profită de această situaţie, sirii memoriei de către credincios, prin voci supra­naturale înlocuind acţiunea con- apel la voinţa sa.“ (Penn-Lewis, Război ştiinţei.“ (Penn-Lewis, Război împotriva împotriva sfinţilor, 121). sfinţilor, 121). În consecinţă, vrăjmaşul 4. Dragostea. Textul: „dragostea lui câştigă şi mai mult teren în credincios. Şi Dumnezeu a fost turnată în inimile noas- „de acum încolo omul nu mai e influen- tre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat“ ţat de ceea ce simte sau vede, ci de ce (Rom. 5:5). Credincioşii interpretează gre- spun alţii, el devenind opac la orice între- şit acest verset, în sensul că nu ei trebuie bări, refuzând să facă uz de raţiunea sa. să iubească, ci să lase Duhul Sfânt să le Această înlocuire a acţiunii conştiinţei cu distribuie dragostea lui Dumnezeu. Ei Îi călăuzirea supranaturală e în măsură să cer lui Dumnezeu să iubească El Însuşi explice deteriorarea normelor morale la prin ei, pentru ca dragostea divină să fie persoanele cu experienţe supranaturale, turnată din belşug peste ei. Ei nu mai din pricina faptului că, în locul glasului iubesc, deoarece de acum încolo conştiinţei lor, acum conduc duhurile rele. Dumnezeu este Cel care are datoria să-i Persoanele respective nici nu-şi dau seama facă să iubească. Ei încetează să-şi exer- că standardul lor moral a scăzut, iar con- cite fa­cultatea afecţiunii, permiţând funcţi- ştiinţa lor a fost însemnată cu fierul roşu, ei ei să se cufunde într-o stare de totală prin faptul că au refuzat cu încăpăţânare paral­izie. Urmarea este faptul că (a) cre- să asculte de glasul ei. Şi, astfel ei ascul- dinciosul nu mai iubeşte el însuşi; (b) tă de glasul duhurilor rele, care-i învaţă Dumnezeu nu-l va înzestra cu dragoste ce să facă, în chestiuni ce ar trebui rezol- supranaturală, deoarece asta ar contraveni vate de către conştiinţă, care poate să operării afecţiunii naturale a omului; şi facă deosebirea dintre bine şi rău, dintre astfel (c) duhurile rele se substituie omu- ce e drept şi ce e nedrept.“ (Penn-Lewis, lui, exprimându-şi dragostea sau ura lor Război împo­triva sfinţilor, 121-122). prin intermediul omului. Şi, de îndată ce 3. Memoria. Textul: „Dar Mângâ­ omul a încetat să mai folosească voinţa ietorul [Sfătuitorul sau Consilierul, în ver- sa pentru a-şi dirija afecţiunile, duhurile siunea engleză, n.tr.], adică Duhul Sfânt, rele toarnă în el dragostea lor falsă. În pe care-L va trimite Tatăl, în Nu­mele continuare, el va avea un comportament Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă de lemn sau de piatră, va fi rece, mort va aduce aminte de tot ce v-am spus faţă de orice fel de afecţiune. Asta expli- Eu“ (Ioan 14:26). Creştinii nu realizează că de ce mulţi sfinţi, deşi au o purtare că, potrivit acestui verset, Sfătuitorul le va evlavioasă şi sfântă, sunt inabordabili [pe lumina mintea, aşa încât ei să-şi aducă plan social]. aminte ce a spus Domnul. Mai degrabă, „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul ei susţin că acest verset i-ar instrui să nu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, apeleze la memoria lor, deoarece cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta“, Dumnezeu va împrospăta me­moria lor cu spune Domnul Isus (Marcu 12:30). De a tot ce trebuie să-şi amint­ească. În conse- cui iubire este vorba aici? A cui inimă, cinţă, ei permit memoriei lor să degene- al cui suflet şi a cui tărie sunt avute în reze în pasivitate, refuzând să apeleze la vedere aici? Desigur, ale noastre! Viaţa voinţa lor pentru a-şi aminti. Şi care este noastră trebuie să moară, dar aceste rezultat­ul? (a) „omul însuşi nu-şi foloseşte înzestrări naturale, împreună cu funcţiile

370 Omul spiritual, volumul III lor, rămân. există două voinţe total opuse în univers. 5. Smerenia. „Negreşit, n-avem Dumnezeu ne cheamă să ascultăm de El în­drăzneala să ne punem alături sau în şi să ne împotrivim lui Satan. De două rândul unora din aceia care se laudă sin- ori în Biblie găsim aceste două laturi guri“ (2 Cor. 10:12). Credincioşii înţeleg prezentate împreună: (1) „Supuneţi-vă, greşit acest pasaj extins, cuprins între deci, lui Dumnezeu“ ne îndeamnă Iacov, versetele 12 şi 18, în sensul că prin el li după care adaugă imediat: „Împotriviţi-vă s-ar spune să caute să se ascundă, până diavolului“ (4:7); (2) „Smeriţi-vă dar sub acolo încât să fie lipsiţi de orice conside- mâna cea tare a lui Dumnezeu“, ne raţie faţă de ei înşişi, pe care, însă, negre- îndeamnă Petru, după care continuă, şit Dumnezeu ne îngăduie s-o avem. Şi îndemnându-şi cititorii „Împotriviţi-vă lui astfel, multele situaţii în care creştinii (diavolului), tari în credinţa voastră (1 Pet. aceştia se înjosesc pe ei înşişi nu sunt 5:6, 9). Prin asta se completează adevă- altceva decât o pasivitate mascată. În rul. Negreşit un credincios trebuie să consecinţă: (a) credinciosul se şterge pe înveţe să se supună lui Dumnezeu în el însuşi; (b) Dumnezeu nu-l umple; şi toate priv­inţele, recunoscând că El le (c) duhurile rele exploatează pasivitatea aranjează pe toate spre binele său suprem. lui, făcându-l inutil. Deşi suferă, el se supune, totuşi, cu toată Când creştinul se degradează pe sine inima voii lui Dumnezeu. Asta pentru că însuşi, datorită penetraţiei vrăjmaşului, mai există o voinţă în afară de voinţa lui împrejurimile sale i se par copleşite de Dumnezeu, respectiv cea a lui Satan. întuneric, lipsite de orice speranţă, total Des­eori diavolul falsifică voia lui Dum­ dezolante. El lasă impresia că este cup­rins nezeu, copiind-o, în special în lucrurile de o răceală de moarte şi deznădăjduit care ne privesc pe noi. Dacă vom fi de melancolic pentru toţi cei ce intră în inconştienţi de prezenţa altei voi decât a legătură cu el. În momente cri­tice, el lui Dumnezeu, vom putea lesne cădea în părăseşte câmpul de bătălie, retrăgându-se greşeala de a confunda voia lui Satan cu şi creând sentimente de jenă în ceilalţi. cea a lui Dumnezeu, căzând astfel în Lucrarea lui Dumnezeu nu este cel mai cursa diavolului. Din această pricină, important lucru pentru el. În vorbire şi în Dumnezeu vrea să ne împotrivim diavo- lucrare, el se străduieşte să se ascundă, lului când ne supunem Domnului. Or, dar asta nu face altceva decât să-i eviden- împotrivirea o face voinţa. Prin împotri- ţieze şi mai mult eul, spre marea întrista- vire se înţelege că voinţa noastră se re a celor cu adevărat spirituali. Datorită opune, dezaprobă, rezistă. Dumnezeu neglijării excesive a propriei persoane, el doreşte să ne exercităm voinţa; de aceea, stă cu mâinile în sân, preferând să pri- ne îndeamnă să ne „împotrivim diavolu- vească, tocmai când nevoile sunt mai lui“. El nu Se va împotrivi în locul nos- mari în împărăţia lui Dumnezeu. tru. Noi înşine trebuie s-o facem. Avem Încontinuu exhibă o necontenită neputin- o voinţă. Deci, s-o folosim pentru a lua ţă, dezn­ădejde şi sentimente rănite. Deşi seama la Cuvântul lui Dumnezeu! Aşa pentru el toate acestea echivalează, proba- ne învaţă Biblia. Crezând că voia lui bil, cu smerenia, nu-şi dă seama că, în Dumnezeu se descoperă prin modul în realitate, la mijloc este lucrarea duhurilor care aranjează El lucrurile, s-ar putea ca rele. Adevărata smerenie este în stare să credinciosul să accepte orice îi iese în privească la Dumnezeu, după care merge cale ca fiind voia Sa. În cazul acesta, mai departe. evident, el nu va mai recurge la voinţa sa, pentru a opta, a decide sau a se Modul în care aranjează Dumnezeu împotrivi, ci va accepta totul de-a gata. lucrurile Pare un lucru vrednic de a fi acceptat, Ştim că, pe lângă voinţa omului, mai dar conţine o gravă eroare.

Greşeala credinciosului 371 E limpede că recunoaştem mâna lui venind de la Dumnezeu. Adevărul este Dumnezeu în spatele tuturor lucrurilor, undeva la mijloc. Ascultă, supune-te cu mărturisind că trebuie să ne supunem cu inima şi primeşte după ce ai verificat totul sub mâna Lui. Dar chestiunea asu- sursa. pra căreia trebuie să ne oprim aici ţine Ce trist e, totuşi, să constatăm că mulţi mai mult de atitudine, decât de conduită. credincioşi pe deplin consacraţi nu sesizea- Dacă ceea ce ni se întâmplă este voia ză această deosebire critică. Prin urmare, nemijlocită a lui Dumnezeu, ne-am mai un creştin din această categorie se va împotrivi noi oare acestei voi? Aceasta supune mediului înconjurător, presupunând este o chestiune ce ţine de in­tenţia inimii că tot ce i se întâmplă este lăsat sau aran- noastre. Dar după ce ne-am asigurat că jat de Dumnezeu. El cedează astfel teren am ascultat de Dumn­ezeu, trebuie să duhurilor rele, ca să-l tortureze şi să-l vată- facem un pas mai de­parte, întrebând: me. Aceste duhuri îi vor furniza mediul emană oare aceasta de la duhul rău, sau propice (cursele, laţurile lor) prin care să-l este îngăduit de voia lui Dumnezeu? prindă pe credincios ca acesta să facă voia Dacă este un lucru expres poruncit de lor sau vor stârni diverse împrejurări care voia Sa, nu vom obiecta. Altminteri, ne să-l tulbure. E posibil ca cei credincioşi să vom împotrivi împreună cu Dumnezeu creadă, eronat, că aici se aplică textul de acelui lucru. Astfel, niciodată acest lucru la Matei 5:39, care glăsuieşte: „Să nu vă nu poate însemna că trebuie să ne supu- împotriviţi unuia care este rău (Matei 5:39, nem mediului înconjurător, fără o cerce- traducere textuală, n.tr.), uitând că tare şi examinare zilnică. Atitudinea Dumnezeu îi cheamă să lupte împotriva noastră rămâne aceeaşi în orice moment, păcatului (Evr. 12:4). Învingând mediul dar practica noastră survine doar după înconjurător, ei înving duhul acestei lumi. ce ne-am asigurat că este voia lui Urmările unei asemenea percepţii gre- Dumnezeu, căci oare cum am putea să şite a voii lui Dumnezeu sunt următoare- ne supunem voii lui Satan? le: (a) credincioşii nu mai fac uz de Un creştin nu are voie să acţioneze ca voinţa lor, pentru a opta şi a decide; (b) unul lipsit de creier, mânat pasiv de e limpede că Dumnezeu nu-i apasă, prin mediul înconjurător. În manieră activă şi mediul înconjurător; şi (c) duhurile rele conştientă, trebuie să examineze sursa ori- folosesc împrejurările din mediul înconju- cărui lucru, să-i testeze natura, să-i înţe- rător ca un substitut, pe care îl introduc leagă sensul şi după aceea să decidă ce în locul voinţei lor pasive. Mai degrabă acţiune va lua. Este important să ne decât să se supună şi să asculte de supunem lui Dumnezeu, dar nu orbeşte. Dumnezeu, credincioşii aceştia ascultă, de O astfel de investigare activă nu este un fapt, de duhurile rele. semn al unei posibile răzvrătiri împotriva modului în care a rânduit Dumnezeu Suferinţe şi slăbiciuni lucrurile, întrucât intenţia inimii noastre După ce s-a predat pe deplin lui continuă să fie una de supunere faţă de Dumnezeu, creştinul recunoaşte, cum e şi Dumnezeu. Doar atât dorim să fim siguri normal, că trebuie să păşească pe calea că în supunerea noastră vom asculta de crucii şi să sufere pentru Cristos. În plus, Dumnezeu. Printre copiii lui Dumnezeu el va recunoaşte zădărnicia vieţii sale din vremea noastră se constată o mare naturale, fiind dispus să fie slab, pentru lipsă a atitudinii de ascultare, de sup­unere. ca să poată fi întărit de puterea lui Deşi ei îşi dau seama care este voia lui Dumnezeu. Aceste două atitudini sunt Dumnezeu, nu cedează, nu se supun lăudabile, dar vrăjmaşul poate profita de acestei voi. La polul opus, sunt cei ce au ele, dacă nu sunt înţelese cum trebuie. fost frânţi de Dumnezeu şi, prin urmare, După ce a recunoscut că e un mare vor accepta tot ce le iese în cale, ca câştig în a suferi, după ce s-a predat, e

372 Omul spiritual, volumul III posibil ca credinciosul să se supună pasiv şi ineficace. Cu­noaşterea adevărului cu oricărui lucru ce i se iveşte în cale, fără privire la luc­rările adânc înrădăcinate ale nici un discernământ. Va concluziona că duhului rău, îl va ajuta pe individ nu totul e suferinţă pentru Domnul şi, prin numai să biruie păcatele, ci şi să elimine urmare, este de folos pentru el şi că va fi sufer­inţele inutile. răsplătit pentru asta. Ce puţin realizează E posibil ca un copil al lui Dumnezeu el însă că, dacă nu-şi va exersa voinţa sa să nutrească acelaşi concept eronat cu pentru a accepta ceea ce-i rânduieşte privire la slăbiciune. Astfel, el va crede că Dumnezeu şi a se împotrivi lucrurilor trebuie să se menţină într-o stare de slăbi- scoase în cale de diavolul, acceptarea de ciune, dacă doreşte să posede tăria lui către el, cu pasivitate, a tuturor suferinţe- Dumnezeu. Căci n-a spus oare apostolul lor îi va acorda vrăjmaşului un prilej Pavel: „când sunt slab, atunci sunt tare“ nemaipom­ e­nit de a-l chinui! A suferi pe (2 Cor. 12:10)? Prin urmare, el va voi să mâna duhului rău, prin faptul că a crezut fie slab, pentru ca şi el să fie tare. Şi minciuna lui Satan că suferinţa aceasta ar astfel nu va observa că apostolul nu a emana de la Dumnezeu, nu face altceva voit să fie slab, ci că el nu face altceva decât să-i ofere vrăjmaşului prilejul de a decât să ne istorisească experienţa sa, în prelungi atacul asupra credinciosului. care harul lui Dumnezeu îl întăreşte în Acesta nu-şi va da seama că suferinţa sa orice slăbiciune, pentru ca să se împli­ nu vine de la Dumnezeu, ci a rezultat nească planul lui Dumnezeu. Pavel nu a din faptul că el a întrunit condiţiile pro­ dorit această neputinţă, dar este întărit de pice pentru activitatea duhurilor rele. El Dumnezeu când trece prin ea. Nu-l vom va continua să-şi imagineze că suferă găsi pe Pavel încercând să-l convingă pe pentru biserică, ca să împlinească ceea ce un credincios tare să aleagă dinadins slă- lipseşte în suferinţele lui Cristos de drag­ul biciunea, pentru ca apoi Dumnezeu să-l trupului Său. El se va considera un mar- întărească. Tot ce face Pavel aici este să-i tir, când, de fapt, este o victimă! Se va arate credinciosului slab calea spre tărie! mândri cu aceste suferinţe, când, în fapt, Alegând slăbiciunea şi alegând sufe­ ele nu sunt altceva decât sim­ptome ale rinţa sunt două acţiuni care întrunesc con- înrobirii de către vrăjmaş. diţiile pentru intervenţia duhurilor rele, Să subliniem că toate aceste suferinţe întrucât, procedând astfel, voinţa omului ce izvorăsc din lucrarea duhurilor rele este aliniată de partea vrăjma­şului. Asta sunt lipsite de sens – total nerodnice şi explică de ce nenumăraţi copii ai fără nici un scop. În afară de faptul că Domnului, care au beneficiat la început cineva suferă, în acest caz, nu se poate de o sănătate excelentă, constată acum găsi nici un sens, nici o justificare acestei zilnic cât de slabi sunt, după ce au ales activităţi. Duhul Sfânt nu mărt­u­ris­eşte în să fie slabi. Tăria pe care o aşteaptă nu intuiţia noastră că această suferinţă ar mai soseşte. Şi astfel, în curând devin o veni de la Dumnezeu. povară pentru cei din jur, iar în lucrarea Dacă ar cerceta credinciosul puţin cum lui Dumnezeu devin nefolositori. O atare stau lucrurile, ar descoperi că nu întâmpi- opţiune nu se bazează pe puterea lui na astfel de experienţe înainte de a se Dumnezeu. Mai degrabă, le furnizează aduce pe sine Domnului şi a alege să duhurilor rele teren ca să atace. Dacă sufere. După ce a făcut alegerea, automat aceşti creştini nu se vor împotrivi cu el presupune că toate suferinţele sunt de hotărâre acestei debilităţi, vor avea parte la Dumnezeu, deşi, în rea­litate, majorita- de o perioadă prelungită de slăbiciune. tea sunt declanşate de puterea întunericu- lui. El a cedat teren duhurilor rele; a Punctul vital crezut minciunile lor; în consecinţă, viaţa Ceea ce am descris se poate aplica, în lui este marcată de sufe­rinţe nerezonabile principal, la cazuri grave. Există însă mulţi

Greşeala credinciosului 373 alţii care nu au mers atât de departe. credinciosului să fie pasiv în voinţa sa şi să Principiul care funcţionează aici este însă acelaşi pentru toţi. Diavolul nu va ezita nu facă uz de o parte sau de toate capaci- să acţioneze ori de câte ori există o pasi- tăţile sale. În primul caz, Duhul lui vitate a voinţei sau se întrunesc condiţiile Dumnezeu umple duhul omului, dându-i care facilitează activitatea sa. Deşi s-ar omului viaţă, putere, eliberare, lărgire, putea ca unii creştini să nu aleagă expres înnoire şi tărie, pentru a fi liber şi descă- suferinţa sau slăbiciunea, totuşi ei îşi vor tuşat. În cazul al doilea, Satan ocupă permite, din nebăgare de seamă, să cadă organele pasive ale omului şi, dacă scapă în pasivitate, cedând astfel teren vrăjma- nedepistat, începe să distrugă personalita- şului şi expu­nându-se la o situaţie pericu- tea omului, redu­cându-l la stadiul de loasă. Oric­ine are parte de experienţa de marionetă, înfrân­gându-i sufletul şi trupul mai sus să se întrebe dacă nu cumva a şi lăsându-l legat fedeleş, oprimat, răvăşit întrunit cerinţele care fac posibilă lucrarea şi încarcerat. Duhul Sfânt îl învredniceşte duhurilor rele. Asta îl va cruţa de multe pe credincios să cunoască voia lui Dum­ experienţe contrafăcute şi suferinţe inuti- nezeu în intuiţia sa, pentru ca apoi s-o le. înţeleagă cu mintea sa şi s-o ducă la Ştim că vrăjmaşul se foloseşte de ade- în­deplinire, prin libera exercitare a voinţei văr, dar îl supralicitează, dincolo de hota- sale. Duhul satanic însă îl plasează pe rele sale. Oare care din elementele urmă- individ într-o stare de asuprire a unei toare nu aparţine adevărului: lepădarea de put­eri exterioare, care să-i pară lui că ar fi sine, supunerea, aşteptarea ca Dumnezeu voia lui Dumnezeu şi să-l oblige să să rânduiască lucrurile, suferinţa şi aşa acţ­ioneze ca un automat, incapabil de a mai departe? Totuşi, duhurile rele exploa- gân­di sau a lua vreo decizie de unul sin- tează ignoranţa credinciosului, abătându-l gur. de la calea dreaptă, ca acesta să împli- La ora actuală mulţi din copiii lui nească ce­rinţele necesare funcţionării lor. Dumnezeu au căzut, fără să-şi dea seama, Dacă nu vom cântări principiul ce stă la în pasivitate. Voinţa şi mintea lor au baza oricărei învăţături, pentru a vedea încetat să funcţioneze. În consecinţă, ei dacă întruneşte condiţiile Duhului Sfânt s-au expus la o sumedenie de sufe­rinţe. sau ale duhurilor rele, vom fi înşelaţi. După cum toate lucrurile din domeniul Orice supralicitare a adevărului este cât natural se guvernează după o lege, tot se poate de periculoasă. Să fim cu mare aşa este şi pe tărâm spiritual. Anumite băgare de seamă în această privinţă! acţiuni vor atrage după ele anumite rezul- De pe acum, ne-am familiarizat temei- tate. Dumnezeu, care a stabilit aceste nic cu deosebirea principală dintre lucra- legi, ţine El Însuşi cont de ele. Oricine rea lui Dumnezeu şi cea a lui Satan: (a) încalcă vreuna din aceste legi, cu voia sau fără voia sa, va suferi inevitabilele Dumnezeu doreşte ca credinciosul să coo- consecinţe. Dar dacă un om îşi va exerci- ta voinţa, mintea şi tăria, cooperând cu pereze cu El, exercitându-şi voinţa şi recur- Dumnezeu, Duhul Sfânt Îşi va face atunci lucrarea, căci şi aceasta este o gând la toate capacităţile sale, pentru a fi lege. umplut cu Duhul Sfânt; dar pentru (b) a facilita lucrarea sa, duhul rău îi pretinde

CAPITOLUL 4 CALEA SPRE LIBERTAŢE Este posibil ca un credincios consacrat oameni. să cadă în amăgirea pasivităţii mai mulţi Am atras atenţia cititorilor noştri de ani, fără să se dezmeticească şi să iasă repetate ori cu privire la pericolul experi- din acest impas. Gradul de inactivitate se enţei supranaturale. Nu vrem să spun­em va extinde la tot mai multe compartimen- că orice manifestare de acest gen trebuie te ale vieţii sale, până când va ajunge să respinsă neapărat; nu trebuie să ne lepă- sufere dureri cumplite pe plan­ul minţii, dăm de toate aceste experienţe şi să ne emoţiilor, trupului şi al med­iului înconju- opunem lor, întrucât a proceda aşa ar rător. A le prezenta adevă­ratul sens al însemna să contrazicem învăţătura Bibliei, consacrării acestor credincioşi devine ast- unde găsim numeroase exemple de lucrări fel o preocupare de imp­ortanţă vitală. supranaturale ale lui Dum­nezeu. Tot ce Cunoaşterea adevărului este absolut nece- urmărim să facem este să le amintim sară pentru ca cineva să poată fi izbăvit creştinilor că fenomenele supranaturale de pasivitate, fără de care îi va fi imposi- pot proveni nu numai dintr-o singură bil să-şi redobândească lib­ertatea. Ştim că sursă. Dumnezeu poate face minuni, pe un credincios cade în pasivitate în urma care însă duhurile rele le pot imita! Cât înşelăciunii, dar aceasta e posibilă din de esenţial este să putem deosebi ce este pricina necu­noaşterii. de la Dumnezeu de ceea ce nu este de la El! Dacă cineva nu a murit faţă de viaţa Cunoaşterea adevărului sa emotivă, ci conti­nuă să umble după Primul pas pe calea libertăţii este de a evenimente senzaţionale, va fi uşor de cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor: ade­ fraierit. Nu-i înd­emn­ăm pe oameni să se vărul privitor la cooperarea cu Dum­ne­z­­eu, împotri­vească tuturor manifestărilor supra- modul de operare a duhurilor re­le, consa- naturale, dar îi îndemnăm să se opună crarea şi manifestările supranat­urale. tuturor manifestărilor supranaturale ce vin Copilul lui Dumnezeu trebuie să cunoas- de la Sa­tan. Aşadar, ceea ce am căutat să că adevărul cu privire la sursa şi natura scoa­tem în evidenţă de-a lungul acestei experienţelor pe care le are de câtva timp, sec­ţiuni, a fost deosebirea dintre modul dacă doreşte să fie izbăvit. Întrucât căde- de operare a Duhului Sfânt şi cel al rea lui s-a produs prin (1) înşelăciune, (2) duhului rău, pentru a le putea veni în pasivitate, (3) înrobire şi (4) din nou înşe- ajutor copiilor lui Dumnezeu, ca aceştia lăciune şi pasivitate, atunci calea eliberării să le poată identifica. va consta, iniţial, din demascarea înşelă- Putem afirma că creştinii din vremea ciunii. De îndată ce s-a destrămat prima noastră sunt deosebit de susceptibili de a înşelăciune, pasi­vitatea, înrobirea şi înşelă- cădea victimă vicleşugurilor din domeniul ciunea suplimentară se vor dezintegra. supranatural. Avem toată speranţa că, în Înşelăciunea rupe zăgazul, făcând posibilă contact cu fenomenele supranaturale, mai năvălirea duhurilor rele. Pasivitatea le asi- întâi ei îşi vor asuma sarcina de a da gură pos­ib­ilitatea de a rămâne, iar urma- dovadă de discernământ, pentru a nu fi rea aces­tor două acţiuni este înrobirea. seduşi. Ei nu trebuie să scape din vedere Pentru a le deposeda de puterea lor, tre- faptul că atunci când o experienţă supra- buie să i se pună capăt pasivităţii, iar naturală Îl are pe Duhul Sfânt ca autor, acest lucru se realizează prin nimic altce- ei vor avea libertatea de a-şi exercita min- va decât prin cunoaşterea adevărului. tea. Cu alte cuvinte, nu li se va cere să Cunoaşterea adevărului este, prin urmare, fie parţial sau total pasivi, înainte de a li prima fază în direcţia dobândirii libertăţii. se hărăzi o astfel de experienţă. Iar după Numai adevărul poate să-i elibereze pe aceea, vor avea, în continuare, libertatea 337744

Calea libertãăþţii 375 de a-şi exercita în voie conştiinţa, pentru rul lui Dumnezeu descătuşează. Evi­dent, a face deosebire între bine şi rău, fără cunoaşterea adevărului îl va costa pe cre- nici o inhibiţie. Dar în cazul în care dincios, căci va sfărâma slava deşartă pe experienţa respectivă are la origine un care şi-a însuşit-o datorită experienţelor duh rău, atunci victimei i se cere să cadă sale din trecut. El se consideră pe sine în pasivitate, să aibă o minte golită de mai avansat decât alţii, mai spiritual şi conţinut şi fiecare acţiun­e să fie săvârşită infailibil. Ce mare lovitură va fi pentru el sub constrângere. În asta constă deosebi- să mărturisească faptul că e posibil să fie rea esenţială dintre cele două tipuri de invdat sau să i se arate că a fost într-ade- experienţe. Apostolul Pavel men­ţionează văr invadat! Dacă un copil al lui la 1 Corinteni 14 diverse daruri spirituale, Dumnezeu nu se va alipi cu totul de între care şi revelaţia, profeţiile, limbile şi adevărul lui Dumnezeu, va fi o experien- alte manifestări supranaturale. El recu- ţă foarte dură să accepte acest fel de noaşte că aceste daruri decurg de la adevăr dureros şi umilitor. Nu ne este Duhul Sfânt, totuşi, defineşte natura lor greu să acceptăm un adevăr agreabil, dar prin cuvintele următoare: „Duhurile pro- este foarte greu să accepţi adevărul care-ţi orocilor sunt supuse prorocilor“ (1 Cor. spulberă eul propriu. A recunoaşte că eşti 14:32). Dacă ceea ce primesc profeţii pasibil de a fi înşelat este destul de uşor. (credincioşii) este de la Duhul Sfânt, Însă a mărturisi că ai fost deja înrobit de atunci duhurile pe care le primesc le sunt vrăjmaş este cel mai greu lucru de făcut. supuse. Asta înseamnă că Duhul Sfânt, Dumnezeu să ne dea harul s-o putem care distribuie diverse experienţe suprana- face, căci şi după ce a cunoscut cineva turale oamenilor, nu va impieta asupra adevărul, există pericolul să nu accepte drepturilor lor prin vreo manipulare a acest adevăr! Acc­eptarea adevărului este vreunui mădular al trupului lor, împotriva primul pas către mântuire. Copilul lui voinţei lor. Ei rămân în continuare stăpâni Dumnezeu trebuie să fie dispus să pe fiinţa lor, având controlul de sine. cunoască tot adevărul cu privire la el Numai acel duh care este supus profetu- însuşi. Pentru asta e nevoie de smerenie lui sau credinciosului este de la şi sinceritate. De aceea, să fie cu băgare Dumnezeu. Orice duh care-i cere profetu- de seamă cel ce se opune vehement lui să i se supună în mod clar nu este de acestui adevăr, ca nu cumva să se adeve- la Dumnezeu. Deşi nu trebuie să ne rească faptul că realmente a fost înrobit. împotrivim tuturor elementelor supranatu- Multe şi multiple sunt drumurile care rale, trebuie totuşi să depistăm dacă aces- conduc la adevăr. Unii se dezmeticesc şi te duhuri supranaturale re­clamă sau nu ajung să-şi vadă adevărata stare după ce supunerea omului. Luc­rarea Duhului Sfânt au constatat că şi-au pierdut libertatea în şi cea a duhului rău sunt diametral opuse: toate privinţele, în urma unei robii sata­ Primul doreşte ca oamenii să fie liberi, nice adânci şi prelungite. Alţii, a căror suverani; celălalt le cere oamenilor să fie experienţă este poate în proporţie de total pasivi. Acesta e criteriul după care nouă­zeci la sută de la Dumnezeu, şi trebuie să ju­dec­e credinciosul experienţa numai zece la sută necurată, ajung să sa. Depistarea faptului dacă a fost sau nu cunoască adevărul când încep să se îndo- pasiv nu poate constitui soluţia la toate iască de experienţa lor; iar alţii ajung problemele sale. să-şi cunoască starea prin intermediul ade- Dacă un copil al lui Dumnezeu vărului transmis de alţi cred­incioşi. În dor­eşte să fie liber, trebuie să se debara- orice caz, creştinul nu trebuie să refuze seze de nechibzuinţa sa. Cu alte cuvinte, prima rază de lumină ce străluceşte peste trebuie să cunoască adevărul. El trebuie el. să aprecieze adevărata natură a lucrurilor. Îndoiala este preludiul adevărului. Prin Minciunile satanice leagă, pe când adevă- asta nu trebuie să se înţeleagă în­doiala cu

376 OOmmuull spiritual, vvoolluummuullIIIIII privire la Duhul Sfânt sau la Dumnezeu, acesta, minciuna vrăjmaşului va fi răstur- ci îndoiala cu privire la ex­perienţa noastră nată. Astfel experienţa credinciosului în din trecut. O asemenea îndoială este aceas­tă fază urmăreşte ca el (a) să necesară şi scripturală, deoarece rec­unoască faptul că este posibil ca un Dumnezeu ne porunceşte să punem la credincios să fie înşelat; (b) să recu­ încercare duhurile (1 Ioan 4:1). noască faptul că şi el este capabil de Credincioşii adesea îmbrăţişează o idee duplicitate; (c) să mărturisească faptul că greşită, fiindu-le teamă să examineze este înşelat; şi, în continuare, (d) să se duhurile, ca nu cumva să păcătuiască întrebe de ce a fost înşelat. împotriva Duhului Sfânt. Dar El Însuşi este Acela care doreşte să facem această Descoperirea terenului testare. Dacă se va întâmpla să fie Duhul În acest moment s-ar putea să Sfânt, desigur El va trece cu bine testul. de­ducem că i s-a cedat teren duhului rău. Dacă însă este duhul rău, adevărata sa Dar care este terenul pe care îl cedează natură va fi, cum e şi normal, demascată. credinciosul? Înainte de a vedea ce teren Să fie oare Dumnezeu Cel care te-a a cedat, să încerce să vadă în ce constă făcut să cazi în jalnica situaţie în care te terenul respectiv. afli astăzi? Operează oare Duhul Sfânt Credinciosul trebuie să-şi dea seama contrar legii Sale? Eşti tu oare infailibil că, pe lângă păcat, mai sunt şi alte ele- în toate privinţele? mente care pot să le asigure un teren de După ce a primit puţină lumină cu lucru duhurilor rele, cum ar fi: acc­eptarea privire la adevăr, în continuare, credincio- unei lucrări false, contrafăcute, pasivitatea sul poate recunoaşte că este susceptibil voinţei şi încuviinţarea unui gând fulgeră- de a fi înşelat. Asta îi va da prilejul ade- tor pe care l-a introdus, ca din senin, vărului să lucreze. Cea mai mare eroare vrăjmaşul. Deocamdată, ne vom concen- pe care o poate comite el este să se con- tra atenţia asupra pasivităţii, adică asupra sidere infailibil. A susţine că alţii pot să acelei situaţii în care permitem minţii sau greşească, dar el nu înseamnă a fi înşelat trupului să se cufunde într-o stare de până la sfârşit. Numai după ce se va comă, să înceteze să-şi exercite controlul smeri va fi el în stare să vadă că a fost conştient asupra minţ­ii, con­ştiinţei şi cu adevărat înşelat. Prin compararea acti- memoriei. Pasivit­atea (deşi există diverse vităţii principiului divin cu activitatea grade ale acesteia) formează terenul prin- satanică, el va conchide că experienţele cipal. Gradul de penetraţie a vrăjmaşului sale din trecut au fost obţinute prin inter- este determinat de gradul de pasivitate. mediul pasivităţii. El a întrunit condiţiile De îndată ce persoana devine conştientă necesare pentru lucrarea duh­u­rilor rele, de o stare de inerţie – indiferent de gra- drept care a avut parte de toate acele dul acesteia – va trebui să recupereze manifestări ciudate, care, la început, i-au acel teren imed­iat. Cu fermitate, hotărâre produs bucurie, dar, în cele din urmă, şi persev­erenţă, credinciosul trebuie să se i-au adus multă durere. El nu a cooperat opună încercării vrăjmaşului de a menţine activ cu Dumnezeu, ci a urmat, pasiv, un punct de sprijin în el, în special în acea voie despre care a crezut că trebuie zonele în care a fost înşelat. Este absolut să fie neapărat a lui Dumnezeu. După necesar să ştie ce teren a pierdut şi să-l toate probabilităţile, atât experienţele sale recupereze. fericite, cât şi cele dureroase şi-au avut După ce şi-a dat seama că a fost originea în duhurile rele. În consecinţă, înş­elat, în continuare credinciosul trebuie acum el recunoaşte cât de înşelat a fost. să ceară lumină privitoare la terenul pier­ Copilul lui Dum­nezeu trebuie nu numai dut şi să încerce să-l recucerească. Deşi să accepte adevărul, ci şi să-şi recunoască duhurile rele ţin cu dinţii de teritoriul ce starea în lumina acelui adevăr. În felul le-a fost cedat, ele vor părăsi zona respec-

Calea libertãăþţii 377 tivă, de îndată ce aceasta a fost curăţată. (a) să asculte de voia lui Dumnezeu, (b) Din pricina faptului că credinciosul a să se împotrivească voii diavolului şi (c) căzut în pasivitate şi înşelăciune prin fap- să-şi exercite propria sa voinţă în colabo- tul că nu a apelat la voinţa sa, prin stăpâ- rare cu voia altor sfinţi. Responsabilitatea nirea de sine, acum va trebui să-şi exerci- pentru recuperarea teritoriului cedat îi te voinţa în mod activ, să se îm­potrivească revine, în principal, voinţei. Voinţa este prin puterea lui Dum­nezeu forţelor întu- cea care a devenit pasivă. În consecinţă, nericului în toate ispitele şi suferinţele şi voinţa este cea care trebuie să risipească să anuleze promisiunile pe care le-a făcut pasivitatea. anterior. Măsura în care cineva va detecta Prima măsură pe care o va lua voinţa starea sa de inerţie va constitui exact este de a se hotărî, adică, de a o apuca măsura emancipării sale. Dacă durata într-o anumită direcţie. După ce a sufe­rit inactiv­ităţii sale este mare, mare va fi şi mult pe mâinile duhurilor rele, fiind însă intervalul necesar pentru ca el să fie izbă- acum luminat de adevăr şi încurajat de vit. A coborî de pe munte este întotdeau- Duhul Sfânt, copilul lui Dumnezeu este na mai uşor decât a urca. În manieră condus în chip natural spre o nouă po­ziţie similară, e uşor a deveni pasiv, dar nespus de a detesta aceste duhuri rele. El este de greu a-ţi redobândi libertatea. Este hotărât să-şi recâştige libertatea, să fie nevoie de cooperarea întregului om pentru stăpân pe el însuşi şi să-l alunge pe vrăj- a recupera terenul pierdut. maş. Duhul lui Dumnezeu va lucra în el Copilul lui Dumnezeu trebuie să aibă în aşa fel, încât furia sa împotriva duhuri- grijă să-L roage pe Dumnezeu să-i arate lor rele va lua amploare. Cu cât va suferi unde a fost înşelat. El trebuie să dorească mai mult, cu atât va urî mai mult. Cu sincer să i se dezvăluie întreg adevărul cu cât îşi va analiza starea mai mult, cu privire la el. În general vorbind, în orice atât mai furios va fi. Şi astfel se va hotă- privinţă în care credinciosului îi va fi rî să aibă parte de o completă eliberare teamă să audă, în acea privinţă este vorba de sub puterea forţelor întune­ricului. O de un teren cedat vrăjmaşului. Ches­tiunea atare hotărâre este primul pas în procesul de care îi este frică să se ocupe este chiar de recuperare a terenului pierdut. Dacă chestiunea de care trebuie să scape, căci această hotărâre este reală, el va merge cu o probabilitate de nouăzeci la sută, mai departe pentru atingerea ţelului, indi- acolo şi-a stabilit vrăjmaşul punctul de ferent cât de furibund va fi atacul cu care sprijin. Cât de mare este nevoia ca creşti- va răspunde vrăjmaşul. Întreaga fiinţă a nul să-L roage fierbinte pe Dumnez­eu să credinciosului va sprijini efortul său de a arunce lumină asupra simptomelor şi cau- se opune duşmanului. zelor acestora, pentru a recupera teritoriul Creştinul trebuie, de asemenea, să-şi pierdut! Este absolut necesar să aibă loc o angajeze voinţa pentru a opta, adică pen- luminare. Fără ea, credinciosul va tinde să tru a decide de ce viitor doreşte să aibă interpreteze supranaturalul ca pe ceva natu- parte. În zilele bătăliei spirituale, această ral, iar spi­ritualul (duhurilor rele) ca pe opţiune poate fi foarte eficace. Mereu el ceva fizic. Şi astfel va ceda teren vrăjma- va trebui să declare: „Aleg libertatea; şului. doresc libertatea; refuz să fiu pasiv; voi folosi talentele mele; sunt decis să aflu Recuperarea terenului vicleşugurile duhurilor rele; le doresc Un principiu comun stă la baza mo­du­ înfrângerea; voi rupe orice legătură cu lui în care li se cedează teren du­hu­rilor puterile întunericului; mă opun tuturor rele: cedarea se face prin interme­diul minciunilor şi scuzelor lor.“ O astfel de pasivităţii, al inactivităţii voinţei. Dacă se declaraţie a voinţei este de mare folos în doreşte recuperarea terenului, este absolut toiul bătăliei, căci ea exprimă opţiunea obligatoriu să fie reactivată voinţa. De sa, nu doar hotărârea sa, în aceste pri­ acum înainte creştinul trebuie să înveţe

378 OOmmuull spiritual, vvoolluummuullIIIIII vinţe. Puterile întunericului nu dau nici o de a mâna, de a împinge şi de a alunga. importanţă hotărârii cuiva, dar de îndată Duhurile vrăjmaşe, chiar dacă vor perce- ce acel om li se va împotrivi cu voinţa, pe atitudinea ostilă a credinciosului împo- prin puterea lui Dumnezeu, ele vor fugi triva lor, nu se vor clinti deloc de pe negreşit. Toate acestea ţin de principiul terenul ce-l ocup­ă. Ele trebuie alungate libertăţii voinţei omului. După cum la cu toată forţa. Copilul lui Dumnezeu tre- înc­eput credinciosul le-a permis duhur­ilor buie să mobili­zeze puterea spirituală de a rele să intre, tot aşa acum el alege exact imobiliza şi a îndepărta duşmanul. El contrariul, respectiv tăierea ori­că­rui punct trebuie să-şi e­xerc­­­­ite voinţa pentru a le de sprijin al vrăjmaşului. alunga. O simp­lă de­claraţie de intenţii nu În timpul acestei perioade de conflict, este suficientă. Ea trebuie conjugată cu voinţa creştinului trebuie să fie an­gajată măsuri pract­ice. Împ­otrivirea fără refuz activ în diverse operaţii. Dincolo de hotă- are, de as­em­ en­ea, neajunsuri, deoarece râre şi alegere, el trebuie să se terenul promis iniţial vrăjmaşului trebuie îm­potrivească. Adică, voinţa sa trebuie recuperat. să-şi exercite forţa pentru a se lupta cu În recuperarea teritoriului cedat, cre­ duhurile rele. Mai mult, el trebuie să-i dinciosul trebuie să recurgă la voinţa sa, refuze vrăjmaşului intrarea, trebuie să-i pentru a se hotărî, pe de o parte, şi pen- trântească uşa în nas. Împotrivindu-se, el tru a alege şi refuza, pe de alta. El trebu- le va interzice duhurilor rele să mai lucre- ie să se decidă cu hotărâre să lupte, să ze în continuare. Prin refuzul său, el va aleagă libertatea, să refuze teren şi să se anula permisiunea pe care le-o acordase împotrivească vrăjmaşului. El trebuie să anterior. Refuzul, adăugat la împotrivire, lupte pentru suveranitatea sa. Acest ele- practic, va imobiliza orice penetraţie a ment al voinţei libere nu trebuie scăpat vrăjmaşului. Împotrivirea este atitudinea niciodată din vedere. Dumnezeu ne-a noastră cu privire la ce ne stă în faţă. dăruit o voinţă neîngrădită, ca să fim Refuzul este poziţia pe care o adoptăm cu proprii noştri stăpâni, dar astăzi duhurile privire la ce se află în spatele nostru. De rele au uzurpat mădularele şi talentele pildă, declarând: „Oricât mă va costa, îmi noastre. Ele s-au făcut stăpâne pe om, voi recâştiga libertatea“, noi le refuzăm acesta pierzându-şi drepturile suverane. orice drept duhurilor rele. Dar mai trebuie Pentru a se opune acestei stări de lucru, şi să ne împotrivim, adică să exercităm credinciosul se angajează în încăierare, tăria de a combate vrăjmaşul, în aşa fel declarând încontinuu: „Nu voi permite încât să ne păstrăm libertatea pe care toc- duhurilor rele să încalce drepturile mele mai am obţinut-o prin refuzul nostru. Atât suverane. Nu le voi permite să invadeze refuzul, cât şi împotrivirea trebuie continu- personalitatea mea. Nu le voi îngădui să ate până la câştigarea deplinei li­bertăţi. mă posede. Nu le voi urma orbeşte. Nu Mare bătălie este să ne împotrivim! voi îngădui să mă manipuleze. Nu, hotă- Ea reclamă toată tăria duhului, sufletului rât nu le voi lăsa! Sunt hotărât să fiu şi trupului. Totuşi, forţa principală rezid­ă stăpân pe mine însumi. Ştiu ce trebuie să în voinţă. A lua o decizie fermă, a a­leg­e fac. Am decis să am control asupra mea. şi a refuza sunt, în principal, chest­iuni ce Prefer să-mi păstrez toată fiinţa într-o ţin de atitudine; dar a ne îm­pot­rivi este o stare de supunere faţă de mine însumi. chestiune ce ţine de practică. Este o con- Mă împotrivesc tuturor lucrărilor duh­urilor duită care exprimă o atitudin­e. Înseamnă rele, cât şi drepturilor care credeau că le luptă în duhul, adică, vo­inţa, prin tăria au asupra mea.“ Şi astfel, prin luarea duhului, alungă duhu­rile rele de pe tere- unei hotărâri solemne, prin opţiun­ea noas- nul ce-l ocupă în prez­ent. Este un atac tră şi refuzul voinţei noastre, curmăm frontal împotriva liniei vrăjmaşului. Prin orice lucrare suplimentară a vrăjmaşului. împotrivire, rec­urgem la puterea voinţei În continuare, va trebui să ne împotrivim

Calea libertãăþţii 379 cu voinţa noastră. oasă, dar dacă doreşte cu tot dinadinsul Credinciosul experimentează un nou să fie eliberat şi se roagă să primească început în viaţa sa. Trecutul e în urma lumina lui Dum­nezeu, treptat Duhul Sfânt lui. Acum e la început de drum nou. Ce îi va dezvălui trecutul. Împotrivindu-se le fusese oferit duhurilor rele a fost acum tuturor acestora, una câte una, în cele din recuperat. Duhul, sufletul şi trupul întregii urmă, ele vor fi dizolvate. Mergând înain- persoane sunt recuperate din mâna vrăj- te, cu răbdare, el va experimenta izbăvire maşului, fiind închinate din nou lui în multe domenii, unul după altul. Se află Dumnezeu. Orice centimetru de teren pe drumul spre libertate. A ne împotrivi cedat prin ignoranţă a fost acum recuce- într-o manieră generală demonstrează că, rit. Puterea suverană a omului i-a fost într-adevăr, ne opunem duhurilor rele. Dar restabilită. Şi cum se realizează acest numai când ne împotrivim într-o ma­nieră lucru? Prin respingerea a ceea ce fusese specifică, le vom putea obliga să pără- acceptat anterior. Prin necredinţa în lucru- sească terenul ce-l ocupaseră. rile în care credinciosul a crezut cândva. Pas cu pas, voinţa creştinului a cob­orât Depărtându-se de ceea ce se apropiase tot mai mult, până când a de­venit total cândva. Distrugând ceea ce fu­sese odată pasivă. Acum el trebuie să inver­seze pro- clădit. Anulând ceea ce convenise anteri- cesul şi să urce pas cu pas. Va trebui să or. Retrăgând ceea ce promise mai înain- reparcurgă toate etapele prin care a cobo- te. Dezlegând ceea ce legase în trecut. rât, de data aceasta, în di­recţie opusă, de Împotrivindu-se luc­rurilor cu care fusese urcare. Anterior el fus­ese înşelat să se cândva de acord. Rostind ceea ce fusese lase atras în pasivitate, treptat. Acum tre- trecut înainte sub tăcere. Opunându-se buie să-şi reactiveze voinţa în aceeaşi lucrurilor cu care odinioară cooperase şi manieră. Toată pasivitatea sa anterioară refuzând ceea ce cândva acordase. Orice trebuie recuper­ată pas cu pas. Fiecare consideraţie anterioară, orice sfat şi permi- mişcare în sus denotă o recuperare de siune acordate în trecut trebuie retrase. teren. Tot ce s-a pierdut de dată mai Ba, chiar şi rugăciunile şi răspunsurile din recentă va fi, de obicei, primul teren trecut trebuie negate. recuperat, tot aşa după cum atunci când Fără îndoială, fiecare din aceste acţ­iuni urcăm scările, prima oară păşim pe trep- se opune direct duhurilor rele. În trecut tele din urmă în ordinea coborârii. se formase o asociaţie intimă cu aceste Copilul lui Dumnezeu trebuie să recu­ duhuri, din convingerea eronată că ar fi ­pereze toate punctele de sprijin, până Duhul Sfânt. Acum, cu ajutorul noilor când va ajunge la libertatea de care bene- cunoştinţe dobândite, tot ce li s-a cedat ficia odată. El trebuie să ştie de unde a din ignoranţă trebuie recuperat. După cum căzut, deoarece acolo trebuie să ajungă fiecare teren, unul după altul, a fost cedat, din nou. El trebuie să înţeleagă ce era tot aşa acum toate trebuie recuperate con- odinioară normal pentru el – cât de acti- cret. Cea mai mare pie­dică în calea obţi- vă şi cât de clară era mintea lui la înce- nerii libertăţii depline este nedisponibilita- put – precum şi starea în care se află în tea credinciosului de a recupera tot tere- prezent. Comparând aceste două stări, el nul cu atenţie, punct cu punct, unul după va putea stabili cât de mult a căzut în altul. Va tinde să-şi exercite voinţa în ter- pasivitate. Indiferent care a fost condiţia meni generali, în manieră vagă şi inclusi- sa normală, aceasta trebuie aşezată în faţa vă, referitoare la tot terenul pierdut. O sa, ca standard minim sau ţintă spre care asemenea opoziţie generală nu face altce- trebuie să urce. Nu va trebui să se mulţu- va decât să arate corectitudinea atitudinii mească până când voinţa lui nu va fi credinciosului. Pentru a fi elibe­rat, el tre- readusă la starea sa iniţială, adică aceasta buie să recupereze fiecare element con- să controleze orice părticică a fiinţei sale. cret. Aceasta va părea o activitate labori- Nu trebuie să se considere liber înainte

380 OOmmuull spiritual, vvoolluummuullIIIIII de a-şi fi redobândit normalitatea. rele. De acum încolo voinţa va trebui să Aşadar, copilul lui Dumnezeu trebuie se înalţe pentru (a) a se opune stăpânirii să recupereze integral toate funcţiile fiin- duhurilor rele, (b) pentru a recupera tot ţei sale care au fost abătute de la starea terenul pierdut şi (c) pentru a lucra de normală – fie că e vorba de funcţia gân- zor împreună cu Dumnezeu ca fiecare dirii, fie a memoriei, imaginaţiei, deose- componentă a persoanei sale să-I fie biri binelui de rău, luării de decizii, opţi- închinată în slujba Lui. Totul gravitează unii, capacităţii de a se îm­potrivi, de a în jurul voinţei. Duhurile rele se vor iubi sau orice altă funcţie. Tot ce a fost retrage, dacă voinţa credinciosului li se va abandonat de el trebuie readus sub suve- împotrivi, inter­zicându-le să mai aibă stă- ranitatea sa perso­nală. Va trebui să-şi pânire asupra componentelor fiinţei sale. exercite voinţa pentru a se opune inerţiei, Orice milimetru de teritoriu predat dar şi pentru a folosi la maximum toate anterior trebuie recucerit. Orice înşelă­ funcţiile aflate la dispoziţia omului. Când ciune trebuie demascată. Copilul lui s-a prăbuşit în pas­ivitate, duhurile rele au Dumnezeu trebuie să se lupte, cu răbda- capturat orga­nele sale pasive, folosindu-le re, împotriva duşmanului, pentru fiecare în locul său. Tentativa de recuperare a din aceste elemente. El trebuie să lupte zonelor pierdute şi a controlului asupra până la capăt. La început, după ce a ini- orga­nelor sale va fi, după toate probabi­ ţiat împotrivirea sa, credinciosul va con- lităţile, foarte dificilă pentru credincios. stata că nu se vor recuceri toate porţiuni- Asta din cauza următoarelor fapte: (a) le de teren capturate anterior. Duhurile voinţa sa este, necesarmente, încă slabă şi rele vor continua să se opună, luptând deci neputincioasă de a imprima dir­ecţie din răsputeri, până-n ultima clipă. „Prin vreuneia din componentele fiinţei sale; iar urmare, trebuie reluată acţ­iunea de refuz, (b) duhurile rele vor lupta cu îndârjire iar credinciosul nu trebuie să înceteze să împotriva sa. Dacă, să spunem, el a refuze, până când fiecare punct a fost manifestat pasivitate în chestiunea decizi- depistat şi refuzat, iar facultăţile au fost ei, acum va anula terenul cedat anterior, treptat eliberate, ca să funcţioneze liber interzicându-le duhurilor rele să mai ope- sub conducerea voinţei omului. Facultăţile reze. El este decis să ia singur hotărârile ce au fost lă­sate să alunece în pasivitate ce se impun, fără nici un amestec din trebuie să-şi recupereze condiţia normală partea lor. Dar va constata că (a) nu de lucru şi gândirea curată, pentru ca să poate să se decidă şi (b) duh­urile rele aibă control asupra tuturor subiectelor ce nu-l lasă să decidă şi să acţioneze. Când se ivesc. Tot aşa este şi cu memoria, cu credinciosul le refuză permisiunea de a-l voinţa, cu imaginaţia şi cu activităţile controla, ele nu-i vor permite prizonieru- trupului, cum ar fi cântatul, rugăciunea, lui lor să acţioneze fără permisiunea lor. vorbirea, citirea etc.“ (Penn-Lewis, Război Tocmai în acest punct trebuie să opte- împotriva sfinţilor, 193). Voinţa trebuie să ze credinciosul: va fi el oare veşnic fie activată, având în stăpânire întreaga pasiv? Va permite el totdeauna duh­ur­ilor fiinţă. Toate talentele trebuie să fie învred- rele să acţioneze în locul lui? Des­igur, nicite să funcţioneze coresp­unzător, potri- nu le va mai îngădui să-l mai manipule- vit condiţiei normale a omului. ze. Deşi, deocamdată nu este în stare să Pe lângă faptul că le refuză puterilor ia nici o decizie, totuşi nu le va permite întunericului orice teren, copilul lui duhurilor rele să aibă stăpânire asupra Dumnezeu va trebui, de asemenea, să le puterii sale de decizie. Bătălia pentru refuze toate operaţiile. Dacă prin voinţa dobândirea libertăţii a început. Este o sa, el va menţine această atitudine luptă pentru controlul voinţei, căci prin ant­agonică, eforturile vrăjmaşului vor fi pasivitatea acesteia au căzut toate celelalte zădărnicite. El trebuie să-I ceară lui Dum­ părţi ale fiinţei sale în mâinile duhurilor nezeu lumină pentru a depista manevrele

Calea libertãăþţii 381 vrăjmaşului şi a le dejuca, una câte una. faptului că el e pe cale să repurteze o Întrucât activitatea du­hurilor rele în lăun- biruinţă! Chiar dacă credinciosul se simte trul copilului lui Dumnezeu are drept mai rău, în realitate, e într-o stare mult scop de a (a) acţiona în locul său şi (b) mai bună. Căci e o demonstraţie clară a de a-l influenţa să acţioneze după cum vor ele, credinciosul va trebui (a) să refu- faptului că rezistenţa sa şi-a făcut efectul ze să le lase să acţioneze în locul lui şi (b) să se împotrivească influenţei exercita- scontat: vrăjmaşul a resimţit presiunea te de ele asupra sa. El trebuie să refuze pătrunderea duhurilor rele şi, în acelaşi exercitată asupra sa, făcând ultimele efor- timp, să le refuze orice teren pe care l-au deţinut anterior în el. Pe măsură ce i se turi disperate să-şi menţină poziţia. Dacă împotriveşte, vrăjmaşul va lupta din răs- puteri. De aceea, credinciosul va trebui să va continua creştinul să-şi menţină presiu- lupte şi el cu toată tăria, până când va fi readus la starea de normalitate şi lib­ertate. nea asupra duhurilor rele, acestea vor Când începe să lupte, va constata că este pentru un timp handicapat. Dacă va con- pleca. tinua să se lupte cu toată tăria, voinţa sa În timpul bătăliei este absolut esenţial va trece de la pasivitate la activitate, pentru credincios să rămână ancorat pe ajungând să aibă în stă­pânire întreaga Romani 6:11, afirmând adevărul potrivit fiinţă. Şi astfel pasiv­i­tatea şi robia în căruia este una cu Domnul – moartea care-l ţinea vrăjmaşul în trecut vor fi Domnului este propria sa moarte. O ast- nimicite în urma bătăliei. fel de credinţă îl va elibera de autoritatea „Perioada de «luptă intensă, până la duhurilor rele, întrucât ele nu au nici o putere asupra celor morţi. Această poziţie sfârşit» este foarte dureroasă, marcată de trebuie adoptată cu toată fermitatea. Conjugat cu o atare poziţie, trebuie să momente de acută suferinţă, lupte încrân- recurgem la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a rezista la toate minciunile vrăj- cenate, izvorâte din conştienţa faptului că maşului, deoarece în această conjunctură, adversarul îl va minţi pe sfânt, sugerân- împotriva credinciosului se luptă puterile du-i că a căzut şi că acum ar fi dincolo de orice nădejde de refacere. Dacă va lua întunericului, în încercarea lor disperată seama la această amăgire, credinciosul se va poticni, căzând în cel mai mare peri- de a nu ceda ceea ce acesta se străduieşte col. El trebuie să-şi aducă aminte că la să recupereze“ (Penn-Lewis, Război împo- Calvar Satan a fost nimicit deja, împreu- triva sfinţilor, 194). Exercitându-şi voinţa, nă cu oştirile sale (Evr. 2:14; Col. 2:14- (a) pentru a se împotrivi dominaţiei 15). Lucrarea de mântuire este încheiată, duhurilor rele şi (b) pentru a-şi restabili pentru ca toţi să poată experimenta izbă- propria sa dominaţie, creştinul va întâm- virea de sub puterile întunericului şi stră- pina opoziţie acerbă din partea vrăjmaşu- mutarea în împărăţia dragostei Fiul­ui lui lui. Iniţial s-ar putea să nu fie conştient Dumnezeu (Col. 1:13). Su­ferinţa pentru de adân­cimea căderii sale; dar de îndată recuperarea terenului îi dă unui credincios ce va porni la drum, luptând, pas cu pas, asigurare chiar cu privire la lucrul de să-şi recâştige poziţia normală, abia atunci care se teme vrăjmaşul, demonstrând cât îşi va da seama cât de mare i-a fost de imperioasă este nevoia ca acel teren căderea. Din pricina rezistenţei vrăjmaşu- să fie recucerit! În consecinţă, ori de câte lui, s-ar putea să constate în faza iniţială ori forţele răutăţii îl lovesc pe credincios a luptei că simptomele sunt mai grave cu noi şi cumplite suferinţe, e bine ca el decât înainte, de parcă pe măsură ce se să înţeleagă că acestea vin de la vrăjmaş luptă mai tare, mai mică îi este tăria şi, prin urmare, că trebuie să li se voinţei; va constata că şi mai învălmăşită îm­potrivească şi să nu le dea importanţă, este zona pentru care se dă bătălia. Dar să nu se îngrijoreze şi să nu discute des- acest fenomen este o confirmare clară a pre ele. Dacă creştinul va îndura cu răbdare

382 OOmmuull spiritual, vvoolluummuullIIIIII aceste neputinţe vremelnice, exercitându-şi omului voinţa proprie. „Eu nu caut să cu curaj voinţa în vederea recu­ceririi teri- fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a toriului pierdut, va constata că este, trep- trimis“; „nu voia Mea, ci voia Celui ce tat, treptat, eliberat. Încetul cu încetul, pe M-a trimis“; „Totuşi, facă-se nu voia măsură ce i se refuză vrăjmaşului tot mai Mea, ci a Ta“ (Ioan 5:30, 6:38; Luca mult teren, fiindu-i redat credinciosului, 22:42). Aici Îl vedem pe Domnul Isus, gradul de penetraţie va descreşte proporţi- Care, deşi este una cu Tatăl, totuşi pose- onal. Dacă nu va ceda alte terenuri duş- dă propria Sa voinţă personală, distinctă manului, puterea acestuia de a-l hărţui se de a Tatălui. El Îşi are voinţa proprie, dar va diminua pe măsură ce tot mai puţin nici nu caută, nici nu face acea voie. Se teritoriu se va afla în stăpânirea celui rău. subînţelege limp­ede din aceste versete că Deşi s-ar putea să dureze un timp până toţi cei ce sunt uniţi cu Dumnezeu trebu- ce va fi eliberat în întregime, credinciosul ie să-şi ali­nieze voinţa la a Sa. Ei nu trebuie să ştie că e pe calea libertăţii. El trebuie să-şi anihileze organul voliţiunii. va începe să fie conştient de sine, atent În adevărata călăuzire, creştinul nu la înfăţişarea sa, la necesitatea de a se este obligat să asculte de Dumnezeu hrăni corespunzător şi la alte elemente ce me­canic. Mai degrabă, el trebuie să facă fuseseră cedate în urma atacului vrăjma- voia lui Dumnezeu în mod activ. Dum­ şului. Va trebui însă să nu interpreteze nezeu nu-Şi găseşte plăcerea să le pretin- greşit aceste semne ca pe un presupus dă copiilor Săi să-L urmeze orb­eşte. El regres în viaţa sa spirituală. Dimpotrivă, vrea ca ei să facă voia Sa în deplina şi revitalizarea conştienţei sale este proba conştienta exercitare a întregii lor fiinţe. concretă că invadatorul de odinioară nu Un creştin leneş ar vrea ca Dumnezeu să mai are ce căuta în simţurile sale. Astfel, acţioneze în locul lui, pentru ca el doar în această etapă, va trebui să purceadă cu să urmeze pasiv. Dar Dumnezeu nu credincioşie, până se va obţine deplina doreşte ca un copil al Său să fie leneş, ci libertate. Va trebui să se ferească de acel doreşte ca acesta să-şi pregătească mădu- sentiment de mulţumire de sine, însoţit larele activ şi să as­culte activ, după ce a de puţine câştiguri. Să nu se oprească petrecut timp exam­ inând voia lui până nu va fi readus la starea de totală Dumnezeu. De aceea, în practicarea normalitate. ascultării, credinciosul trece prin următoa- rele faze: (a) disponibilitatea de a face Adevărata călăuzire voia lui Dumnezeu (Ioan 7:17); (b) des- Trebuie să înţelegem adevărata cale coperirea acelei voi intuiţiei credinciosu- prin care îl călăuzeşte Dumnezeu pe om lui, de către Duhul Sfânt (Ef. 5:17); (c) şi relaţia dintre voinţa omului şi voinţa întărirea credinciosului de către lui Dumnezeu. Dumnezeu, ca acesta să voiască voia Sa Ascultarea creştinului de Dumnezeu (Fil. 2:13); şi (d) întărirea sa de către trebuie să fie necondiţionată. Când viaţa Dumnezeu ca să facă voia Sa (Flip. sa spirituală a atins apogeul, voinţa sa va 2:13). Dumnezeu niciodată nu îl fi una cu a lui Dumnezeu. Asta nu pre- în­locuieşte pe creştin în împlinirea voii supune că de-acum nu mai are voinţă Sale; în consecinţă, după ce a cunoscut proprie. Oh, nu! Voinţa lui există în con- voia lui Dumnezeu, cred­inciosul trebuie tinuare. Ceea ce a dispărut este controlul s-o ducă la îndeplinire şi apoi să se bizu- firii vechi asupra ei. Dumnezeu întotdeau- ie pe puterea Duhului Sfânt, pentru a o na reclamă ca voliţiunea omului să coo- pune în practică. pereze cu El în aducerea la înd­ep­linire a De ce trebuie un creştin să se bizuie voii Sale. Privind la pilda Dom­nului Isus, pe puterea Duhului Sfânt? Pentru că, suntem asiguraţi că unirea voinţei omului rămânând de unul singur, voinţa sa este cu cea a Domnului nu-i suprimă deloc foarte slabă. Cât de adevărate sunt

Calea libertãăþţii 383 cu­vintele lui Pavel: „Am voinţa să fac O voi face. Întotdeauna voi alege voia lui binele, dar n-am puterea să-l fac“ (Rom. Dumnezeu şi o voi respinge pe a lui 7:18). Trebuie să fim întăriţi de către Satan.“ Această atitudine Îi dă prilejul Duhul Sfânt în omul dinăuntru, înainte de Duhului Sfânt să lucreze în el, până când a putea asculta, în practică, de Dum­ voinţa sa împotriva diavolului va fi tot nezeu. De aici urmează că mai întâi mai tare, iar Satan va pierde zilnic influ- Dumnezeu lucrează în noi voinţa şi apoi enţa sa asupra credinciosului. În felul lucrează în noi înfăptuirea, după buna Sa acesta, Dumnezeu câştigă încă un slujitor plăcere (Fil. 2:13). credincios, în mijlocul unei lumi răzvrăti- Dumnezeu ne dezvăluie voia Sa în te. Prin menţinerea unei atitu­dini perma- intuiţia duhului nostru; acolo ne dă El nente de respingere a voii vrăjmaşului, tărie atât să voim, cât şi să înfăptuim rugându-l încontinuu pe Dum­nez­eu să voia sa, când voinţa noastră este unită cu dovedească ce este al Lui, credinciosul a Sa. El ne cere să fim una cu El, dar începe, nu după mult timp, să aprecieze niciodată nu Se foloseşte de voinţa noas- marea eficacitate a unei astfel de atitudini tră în locul nostru. Scopul creaţiei şi răs- a voinţei sale în viaţa spirituală. cumpărării lui Dumnezeu este să-i dăru- iască omului o voinţă perfect liberă. Prin Stăpânire de sine mântuirea realizată de Domnul Isus pe Culmea umblării spirituale a unui creş- cruce, noi, creştinii, putem alege acum să tin este stăpânirea de sine. Ceea ce se facem de bună voie voia lui Dumnezeu. numeşte, îndeobşte, conducerea Du­hului Toate îndemnurile din Noul Testament Sfânt în noi nu înseamnă stă­pân­irea direc- privitoare la viaţă şi evlavie sunt ori pri- tă, de către El, a vreunui mă­dular al mite, ori respinse, în funcţie de dorinţa şi omului. Orice înţelegere greşită a acestui voia noastră. Aceste îndemnuri sau porun- adevăr poate duce fie la înşelăciune, fie la ci n-ar însemna nimic, dacă Dumnezeu ar disperare. Dacă ştim că ţelul urmărit de vrea să anihileze lucrarea voinţei noastre. Duhul Sfânt este de a-l conduce pe om Un creştin spiritual este cel care deţine la acel loc în care acesta să aibă stăpâni- autoritatea deplină de a-şi exercita propria re de sine, nu vom cădea în pasiv­itate, ci voinţă. Desigur, el trebuie să aleagă întot- vom face progrese pe calea vieţii spiritua- deauna voia lui Dumnezeu şi s-o respingă le. pe a lui Satan. Deşi, uneori, este nesigur „Roada Duhului este... stăpânirea de dacă un lucru vine de la Dumnezeu sau sine“ (Gal. 5:22-23). Lucrarea Duhului de la diavolul, el este totuşi în stare să Sfânt este de a duce omul din afară al aleagă sau să respingă. El poate declara: credinciosului la supunere perfectă faţă de „Deşi nu ştiu dacă acest lucru este de la controlul său. Duhul Sfânt stăpâneşte asu- Dumnezeu sau de la Satan, totuşi, aleg ce pra credinciosului prin voinţa înnoită a este al lui Dum­nezeu şi resping ce este acestuia. Când un copil al lui Dumn­ezeu al lui Satan“. Deşi s-ar putea să continue umblă după îndemnurile firii vechi, omul să fie neştiutor, totuşi el va continua să său din afară este răzvrătit faţă de duh şi menţină o atitudine de a voi ceea ce este astfel el devine o persoană dezintegrată. al lui Dumnezeu şi de a respinge ceea ce Dar când umblă după înd­emnurile duhu- este al diavolului. Un copil al lui lui, aducând roade spirituale, el manifestă Dumnezeu trebuie să-şi exercite dreptul puterea stăpânirii de sine, precum şi dra- de a alege sau de a respinge în toate gostea, bucuria, bunătatea şi aşa mai privinţele. Nu are prea mare importanţă departe, în sufletul său. Omul din afară, dacă ştie sau nu, atâta timp cât este decis ce era cândva împrăştiat şi confuz, este să aleagă voia lui Dumnezeu. El va putea acum supus, perfect subordonat controlu- zice: „Ori de câte ori ştiu care este voia lui de sine al omului, după gândul lui Dumnezeu, o voi duce la îndeplinire. Duh­ului Sfânt. Prin urmare, ceea ce tre-

384 OOmmuull spiritual, vvoolluummuullIIIIII buie să stăpânească creştinul, prin voinţa (b) Mintea sa şi toate celelalte capa­ sa, sunt următoarele: cităţi ale sufletului său. Toate gândurile (a) Propriul său duh, menţinându-l în trebuie să fie supuse în întregime contro- starea sa corespunzătoare de a fi nici prea lului voinţei; gândurile care zburdă necon- fierbinte, nici prea rece. Duhul are nevoie trolate trebuie aduse, unul câte unul, în de controlul voinţei, după cum şi alte stăpânire şi trebuie făcute captive ascultă- comp­onente ale omului au nevoie de aces- rii de Cristos (2 Cor. 10:5). ta. Numai când voinţa omului este înnoită (c) Trupul său. Acesta trebuie să fie o şi umplută cu Duhul Sfânt va putea el unealtă în mâna omului, nu stăpânul să-şi dirijeze duhul şi să-l ţină la locul ce i omului prin obiceiuri şi pofte necontrola- se cuvine. Toţi cei ce sunt cu experienţă te. Creştinul trebuie să-şi exercite voinţa vor fi de acord că trebuie să facă apel la de a stăpâni, disciplina şi supune trupul voinţa lor pentru a reţine duhul, când aces- său, pentru ca acesta să fie cu totul ta devine prea dez­lănţuit sau, dimpotrivă, supus, gata de a face voia lui Dumnezeu, să-l ridice, când acesta se cufundă prea iar nu de a împiedica ducerea la înd­e­ adânc. Numai aşa va putea credinciosul să plinire a voii lui Dumnezeu. „Ci mă port umble zilnic în duhul său. Asta nu contra- aspru cu trupul meu şi-l ţin în stă­pânire“ zice cu nimic afirmaţia noastră anterioară, (1 Cor. 9:27). De îndată ce vo­inţa credin- că duhul omului stăpâneşte întreaga per- ciosului a atins starea de desăvârşită stă- soană. Căci atunci când afirmăm că duhul pânire de sine, el nu va fi împiedicat de stăpâneşte omul în întregime, prin asta nici un mădular al fiinţei sale, deoarece în înţelegem faptul că, duhul, cunoscând intu- clipa în care va sesiza voia lui Dumnezeu, itiv năzuinţa lui Dumnezeu, gu­ver­nează o va împlini numaidecât. Atât Duhul întreaga fiinţă (in­clusiv voinţa), după voia Sfânt, cât şi duhul omului au nevoie de o lui Dumnez­eu. Pe când, dacă afirmăm că voinţă aflată sub controlul omului, prin voinţa stăpâneşte omul în întregime, atunci care să se pună în practică revelaţia lui se va înţelege că voinţa controlează direct Dumnezeu. Prin urmare, pe de o parte întreaga fiinţă a omului (inclusiv duhul trebuie să fim uniţi cu Dumn­ezeu, iar, pe său), după voia lui Dumnezeu. În experi- de altă parte, să ne sup­unem întreaga enţa practică, aceste două afirmaţii sunt în noastră fiinţă, ca să ne fie ascultătoare. perfect acord. „Omul care nu este stăpân Aceasta este o nevoie imperativă pentru pe sine este ca o cetate surpată şi fără viaţa spirituală. ziduri“ (Prov. 25:28).

PARTEA A ZECEA TRUPUL 1. Credinciosul şi trupul său 2. Boala 3. Dumnezeu, viaţa trupului 4. Biruind moartea CAPITOLUL 1 CREDINCIOSUL ŞI TRUPUL SĂU Trebuie să ştim ce loc ocupă trupul nos- în care Duhul Sfânt îi vine în ajutor şi tru în scopul şi planul lui Dumnezeu. care ar trebui să fie atitudinea noastră Poate cineva să tăgăduiască relaţia dintre corectă faţă de el. Dacă ne vom însuşi trup şi spiritualitate? Pe lângă duh şi suflet, aceste versete, nu vom înţelege greşit avem, desigur, şi un trup. Oricât de sănă- locul trupului credinciosului în planul lui toase ar fi intuiţia, comuniunea şi conştiin- Dumnezeu de răscumpărare. ţa duhului nostru şi oricât de înn­oite ar fi „Şi dacă Cristos este în voi, trupul emoţiile (sentimentele), min­tea şi voinţa vostru, da, este supus morţii, din pricina sufletului nostru, nu vom putea să ne dez- păcatului; dar duhul vostru este viu, din voltăm şi să devenim bărbaţi şi femei spi- pricina neprihănirii“ (v. 10). Iniţial, atât rituali – nu vom putea fi desăvârşiţi, ci trupul, cât şi duhul nostru erau moarte; vom fi deficitari într-o anumită măsură dar după ce am crezut în Domnul Isus, dacă trupul nostru nu este la fel de sănătos L-am primit în noi, ca să fie viaţa noastră şi de refăcut cum sunt duhul şi sufletul Faptul că Cristos, prin Duhul Sfânt, locu- nostru. Nu trebuie să neglijăm acest înveliş ieşte în credincios formează unul din fun- exterior al fiinţei noastre, în timp ce ne damentele evangheliei. În fiecare copil al ocupăm de componentele sale lăuntrice. lui Dumnezeu, oricât de slab ar fi acesta, Viaţa noastră va suferi dacă vom comite locuieşte Cristos. Acest Cristos este viaţa această gafă. noastră. Iar când El intră ca să-Şi stabi- Trupul este necesar şi important. lească locuinţa în noi, duhul nostru este Altminteri Dumnezeu nu l-ar fi înzestrat înviat. Anterior atât duhul, cât şi trupul pe om cu un trup. Cercetând atent erau moarte; acum duhul este înviat, Scripturile, vom descoperi cât de multă lăsând doar trupul mort. Starea comună atenţie acordă Dumnezeu trupului omului, oricărui credincios este aceea că trupul căci Biblia are multe de spus despre el. său este mort, dar duhul este viu. Cel mai extraordinar şi mai cutre­mur­ător Această experienţă produce o mare fapt dintre toate este întruparea Cuvântului: prăpastie între starea lăuntrică a creşti­nului Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa un şi cea exterioară. Fiinţa noastră lăuntrică trup de carne şi sânge. Şi, deşi a murit, este plină de viaţă, în vreme ce omul din El poartă aceste straie, acest trup în veci. afară este plin de moarte. Fiind plini de Duhul de viaţă, noi suntem foarte vii, dar Duhul Sfânt şi trupul existăm în această cochilie a morţii; cu Romani 8:10-13 ne desfăşoară înaintea alte cuvinte, viaţa din duhul nostru şi privirilor condiţia trupului nostru, modul viaţa din trupul nostru sunt ra­dical diferi- 385

386 Omul spiritual, volumul III te. Prima este viaţă cu adevărat, pe când nând că, după ce duhul este înviat, şi tru- a doua este moarte cu adevărat. Asta pul poate să trăiască. Prima parte anunţă deoarece componenta noastră fizică conti- că duhul trăieşte din pricina lui Cristos, nuă să fie „trupul păcatului“. Indiferent care locuieşte în noi. A doua parte de­clară cât de avansată ar fi umblarea spirituală a că trupul va trăi din pricina faptului că unui creştin, carn­ea sa este totuşi „trupul Duhul Sfânt rămâne necurmat în noi. păcatului“. Încă avem de luat în primire Duhul Sfânt va da viaţă trupurilor noastre. un trup glorios, spiritual. „Răscumpărarea Trupul este mort nu în sensul că acest trupu­rilor noas­tre“ (Rom. 8:23) ne aşteap- înveliş exterior ar fi mort, ci în sensul că tă în viitor. Trupul nostru de acum nu se îndreaptă spre mormânt. Vorbind din este decât un „vas de lut“, un „cort punct de vedere spiritual, este socotit ca pământesc“, „trupul stării noastre smerite“ şi cum ar fi mort. Potrivit gândirii omu- (2 Cor. 4:7, 5:1; Fil. 3:21). Păcatul a fost lui, trupul posedă viaţă. Totuşi, după alungat din duh şi din voinţă, dar nu a Dumnezeu, chiar şi viaţa aceasta este fost extirpat din trup. Pentru că păcatul moarte, deoarece abundă în păcate – „tru- rămâne în trup, trupul este, prin urmare, purile voastre sunt moarte din pricina mort. Acesta este sensul expresiei: „trupu- păcatului“. Pe de o parte, deşi există tărie rile voastre sunt moarte din pricina păca- în trup, nu avem voie s-o lăsăm să se tului“. Simultan cu această stare, însă, manifeste. Nu trebuie să aibă nici o acti- duhul nostru este viu. Sau, să ne expri- vitate, deoarece activarea vieţii trupului nu măm mai corect, duhul nostru primeşte este altceva decât moarte. Păcatul este viaţă din pricina neprihănirii care este în viaţa lui, iar păcatul este moarte spir­ituală. Cristos. Când ne punem încrederea în El, Trupul trăieşte prin moarte spirituală. Pe Îl primim pe El ca neprihănirea noastră de altă parte, ştim că trebuie să mărturi- şi suntem îndreptăţiţi de Dumnezeu. sim Cuvântul, să-I slujim lui Dumnezeu Primul este Cristos, care ne dăruieşte şi să trudim pentru El. Pentru acestea se Însuşi Sinele Său (o tranzacţie faptică); al cere tărie trupească. Întrucât trupul este doilea este Dumnezeu, care ne îndreptă- mort din punct de vedere spiritual, iar ţeşte, din pricina lui Cristos (o tranzacţ­ie viaţa sa nu este altceva decât moarte, juridică). Fără această dăruire nu poate fi cum îl vom putea angaja să răspundă îndreptăţire. În clipa în care-L primim pe cerinţelor vieţii spir­ituale, fără ca, în ace- Cristos, obţinem poziţia juridică de a fi laşi timp, să se hrănească din viaţa-moar- îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu şi, în tea sa? Este evident că trupul nostru nu acelaşi timp, şi experienţa practică de a poate şi nu va face voia Duhului vieţii ne fi dăruit Cristos nouă. Cristos intră în dinăuntru, ci se va opune şi va lupta noi ca viaţă, pentru ca duhul nostru mort împotriva Sa. Prin urmare, cum poate să fie înviat. Asta se înţelege prin cuvin- Duhul Sfânt să determine trupul nostru să tele: „duhurile voastre sunt vii, din pric­ina răspundă chemării Sale? El Însuşi trebuie neprihănirii“. să dea viaţă tru­pului nostru de moarte. „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Cel „Care L-a înviat pe Cristos Isus Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel din morţi“ este Dumnezeu. De ce nu este ce a înviat pe Cristos Isus din morţi va El numit direct? Pentru a se sublinia învia şi trupurile voastre muritoare, din lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu pricina Duhului Său, care locuieşte în voi“ prin învierea Domnului Isus din morţi. (Ro. 8:11). Versetul 10 explică cum învie Scopul este să li se atragă atenţia credin- Dumnezeu duhul nostru. Versetul citat adi- cioşilor la posibilitatea ca Dumnezeu să neaori ne spune cum dăruieşte Dumnezeu învie trupurile lor muritoare, întrucât viaţă trupului nostru. Versetul 10 spune că Dumnezeu deja a înviat trupul mort al lui duhul este în­viat, trupul fiind în continuare Isus. Apostolul afirmă indirect că acest mort. Versetul 11 merge mai departe, spu- Duh al lui Dumnezeu este Duhul Sfânt,

Credinciosul şi trupul său 387 Care, de asemenea, este Duhul învierii. slăvit sau că trupul acesta muritor s-a Din nou, el foloseşte cuvântul „dacă“ – îmbrăcat cu nemur­irea. Acestea nu se pot „dacă Duhul Celui... locuieşte în voi... va realiza în viaţa de acum. Răscumpărarea învia şi trupurile voastre muritoare“. El vaselor noastre de lut nu va avea loc nu se îndoieşte că Duhul Sfânt este în decât atunci când va veni Domnul şi ne credincios, deoarece spune lămurit în ver- va primi la El. Este cu neputinţă să se setul 9 că oricine aparţine lui Cristos are schimbe natura trupului nostru actual. Duhul lui Cristos. Ceea ce vrea să spună Prim urmare, sensul real al sintagmei că este: „În voi loc­uieşte Duhul Sfânt; de Duhul Sfânt dă viaţă trupurilor noastre aceea, trupurile voastre trebuie să experi- este: (1) El ne va restaura când suntem menteze viaţa Sa“. Acesta e privilegiul bolnavi şi (2) El ne va păzi (păstra) când împărtăşit de toţi cei în care locuieşte nu vom fi bolnavi. Cu alte cuvinte, Duhul Duhul. El nu doreşte ca vreun sfânt să Sfânt va întări corturile noastre pămân- piardă această binecuvântare datorită igno- teşti, ca să putem să ne achităm de sarci- ranţei. nile noastre privitoare la lucrarea lui În realitate, acest verset propovădui­eşte Dumnezeu şi umblarea noastră înaintea că, dacă Duhul lui Dumnezeu răm­ âne în Sa, pentru ca nici viaţa noastră, nici noi, atunci, prin această Putere care locu- împărăţia lui Dumnezeu să nu sufere ieşte în noi, Dumnezeu dă viaţă trupurilor datorită slăbi­ciunii trupului. noastre muritoare. Nu se vor­beşte despre Iată, dar, ce le-a pus Dumnezeu la o înviere viitoare aici, căci nu aceasta dispoziţia copiilor Săi! Dar oare câţi creş- este tema de care se ocupă apostolul. tini trăiesc cu adevărat, în vremea de Este doar o comparaţie între învierea acum, această viaţă dăruită trupurilor lor Domnului Isus şi felul în care primim prin Duhul Său? Câţi nu sunt cei a căror noi astăzi viaţă în trupul nostru. Dacă viaţă spirituală este periclitată de condiţia versetul s-ar referi la înviere, s-ar folosi lor fizică! Atâţia care cad din pricina termenul „trup al morţii“; dar numai tru- condiţiei lor fizice! Atâţia care nu pot pul muritor este avut în vedere aici, cel lucra din plin pentru Dumnezeu, datorită care este supus morţii, deşi nu a murit robiei în care îi ţine legaţi boala! încă. Trupul credinciosului este mort din Experienţa pe care o au creştinii din vre- punct de vedere spiritual, căci se îndreap- mea de acum nu este în acord cu ceea tă spre mormânt, urmând să moară. Asta ce ne-a pus la dispoziţie Dumnezeu. se deosebeşte de unul care este deja De­sigur, există o seamă de motive de decedat în sens literal. După cum Duhul na­tură să explice această discrepanţă: unii Sfânt Care locuieşte în noi este o realita- refuză să accepte purtarea de grijă a lui te mereu actuală, tot aşa Duhul Sfânt Dumnezeu, deoarece susţin că nu are Care dă viaţă trupurilor noastre muritoare nimic de a face cu ei; iar alţii, deşi trebuie să fie o realitate mereu actuală. cunosc, cred şi doresc această purtare de Mai mult, trebuie să ne dăm seama că grijă, nu şi-au adus trupurile ca o jertfă aici nu se vorbeşte despre regenerarea vie. Mai degrabă, ei insistă că Dum­nezeu noastră, căci Duhul Sfânt nu dăruieşte le-a furnizat tăria de a trăi prin ei înşişi. viaţă duhului nostru, ci tru­purilor noastre. Dar cei ce doresc cu adevărat să trăiască Prin versetul acesta Dumnezeu Îşi pentru Dumnezeu şi-şi însuşesc această informează copiii cu privire la privilegiul promisiune şi purtare de grijă prin credin- lor trupesc, şi anume viaţă pentru trupuri- ţă vor experimenta realitatea plinătăţii în le lor muritoare, prin Duhul Său Cel trup, aşa cum este aceasta dăruită de Sfânt. Nu se spune că „trupul păca­tului“ Duhul Sfânt. a devenit un trup sfânt sau că „trupul „Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm stării noastre smerite“ (în engleză: trupul nimic firii pământeşti, ca să trăim după smerit, n.tr.) a fost transformat într-unul îndemnurile ei“ (v. 12). Versetul acesta

388 Omul spiritual, volumul III descrie pe larg relaţia corectă dintre cre- oară ca într-un cleşte. dincios şi trupul său. Nenumăraţi credin- Mulţi susţin că trebuie să împlinim cioşi sunt robii trupului lor. Viaţa spiritua- dorinţele şi pretenţiile legitime ale firii lă a multora este total întemniţată în tru- (cărnii), dar apostolul insistă că nu-i mai pul lor! Existenţa lor se desfăşoară pe datorăm nimic! Dincolo de necesitatea de două planuri: când se retrag în omul a ne păstra cortul pământesc într-o stare dinăuntru, au sentimentul că sunt spiritu- corespunzătoare ca vas al lui Dumnezeu, ali, aproape de Dumnezeu, având o viaţă nu-i mai datorăm absolut nimic. Evident, din belşug; dar când trăiesc în omul din Biblia niciodată nu ne interzice de a avea afară, în trupul lor, se simt căzuţi, carnali grijă de trup, deoar­ece, în caz contrar, ar şi înstrăinaţi de Dum­nezeu, pentru că se însemna să-i acordăm şi mai mult timp şi supun trupului lor. Un mic neajuns fizic atenţie, pentru a evita îmbolnăviri inutile. poate să le schimbe radical viaţa. O uşoa- Îmbră­cămintea, hrana şi adăpostul sunt ră boală sau durere îi va tulbura, inun- necesităţi de la sine înţelese, după cum dându-le viaţa cu iubire de sine şi auto- este şi odihna pe care trebuie să i-o acor- compătimire. În aceste condiţii, este cu dăm trupului. Ceea ce am dori să sublini- neputinţă să aibă o umblare spirituală. em însă este faptul că nu trebuie să ne Prin folosirea termenului „aşadar“, preocupăm unilateral de aceste lucruri. E apostolul nu face altceva decât să conti- drept că trebuie să mâncăm atunci când nue gândul din versetul anterior. Noi cre- flămânzim, să bem când ne este sete, să dem că este o continuare directă a verse- ne odihnim când am obosit, să ne îmbră- telor 10 şi 11. Versetul 10 declară că tru- căm dacă ne este frig. Dar nu trebuie să pul este mort; iar 11 afirmă că Duhul le îngăduim acestor necesităţi să penetre- Sfânt dă viaţă trupului. Pe baza acestor ze inimile noastre atât de adânc încât să două condiţii trupeşti, apostolul poate con- devină obiective parţiale sau totale ale chide, afirmând: „Aşadar, fraţilor, noi nu vieţii noastre. Nu trebuie să iubim aceste mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să necesităţi. Ele trebuie să vină şi să plece trăim după îndemnurile ei“. Mai întâi, după cum este nevoie. Dar nu trebuie să întrucât trupul este mort din pricina păca- zăbovească în noi, devenind dorinţe. tului, înseamnă că nu putem trăi după Uneori, de dragul lucrării lui Dumnezeu îndemnurile trupului. A proceda aşa ar sau al altor cerinţe imperioase, trebuie să însemna să păcătuim. În al doilea rând, ne purtăm aspru cu trupul nostru şi să-l întrucât Duhul Sfânt a dat viaţă trupurilor supunem, necedând dorinţelor exprimate noastre muritoare, nu mai e nevoie să de acesta. Două exemple: ucenicilor le-a trăim după îndemnurile firii (cărnii), căci plăcut să doarmă în grădina Ghetsimane. ea nu mai are autoritatea de a lega viaţa Dar Domnul a îndurat foame la fântâna noastră spirituală. Prin această purtare de din Sihar – acestea ne prezintă un con- grijă a Duhului lui Dumnezeu, viaţa trast între înfrângere şi biruinţă în legătură noastră lăuntrică este competentă să se cu o cerinţă legitimă a trupului. Întrucât afle, nemijlocit, la cârma învelişului nostru nu mai suntem datori trupului, nu mai exterior, fără nici o imixtiune. Anterior trebuie să păcătuim, supunându-ne pof­ păream a fi datori firii, incapabili de a-i telor sale, după cum nu trebuie să stag- înfrâna pretenţiile, dorinţele şi poftele, năm în lucrarea spirituală, din pricina drept care, trăiam după îndemnurile firii, slăbiciunii fizice. săvârşind multe păcate. Dar acum avem „Dacă trăiţi după îndemnurile ei [ale purtarea de grijă a Duhului Sfânt. Nu firii], veţi muri; dar dacă, prin Duhul, numai că poftele firii (cărnii) nu mai au faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi“ stăpânire asupra noastră, ci până şi slăbi- (Rom. 8:13). În cazul în care creştinii vor ciunile sale, boala şi suferinţa ei şi-au respinge purtarea de grijă a lui Dumnezeu, pierdut forţa cu care ne strângeau odini- trăind, în schimb, după îndemnurile firii,

Credinciosul şi trupul său 389 negreşit, ei vor fi pedepsiţi. toată inima lui Dum­nezeu, oare nu ne-ar „Dacă veţi trăi după îndemnurile firii, da asta ghes să trăim cu şi mai multă veţi muri“. Termenii „a muri“ şi „a trăi“ energie pentru noi înşine? Creştini fără din propoziţia citată au mai multe sen- număr ce caută să aibă Duhul Sfânt ca suri. Vom aminti doar unul: moartea tru- viaţă pentru tru­purile lor muritoare ar pului. Potrivit păcatului, trupul nostru este trebui să-şi dea seama, în acest punct, că „mort“; potrivit consecinţei, este un „trup nu au parte de această experienţă din al morţii“ – adică este sortit morţii; dacă pricina faptului că au neglijat acest punct trăim după îndemnurile firii, acest trup de esenţial. moarte va deveni un trup muritor. Nu ne putem stăpâni singuri trupul, Urmând îndemnurile firii (cărnii), pe de dar prin Duhul Sfânt vom putea. El ne o parte, suntem nevrednici de a primi va învrednici să dăm la moarte nume­ viaţa pe care o dă Duhul Sfânt trupului, roasele sale fapte. Credincioşii au expe­ iar pe de altă parte, ne scurtăm zilele rimentat cu toţii cât de mult le lipseşte noastre pe pământ, căci toate păcatele tăria de a se ocupa de poftele trupeşti, sunt dăunătoare trupului. Toate păcatele care provoacă mădularele trupului să îşi fac efectul asupra cărnii şi acel efect comită fapte care să satisfacă firea veche. este moartea. De-a lungul vieţii dăruite Dar, prin Duhul Sfânt, ei sunt învredniciţi trupului nostru de Duhul Sfânt, trebuie să să facă faţă situaţiei. Este foarte impor- ne împotrivim morţii ce rezidă în el. tant să cunoaştem acest lucru. E inutil să Altminteri, moartea îşi va face numaide- încerci să-ţi răstigneşti tu însuţi eul. În cât lucrarea în acest trup. vremea noastră, mulţi au priceput adevă- „Dar dacă, prin Duhul, faceţi să rul răstignirii noastre cu Domnul pe moară faptele trupului, veţi trăi“. Tre­buie cruce, dar puţini manifestă realitatea sa. să-L primim pe Duhul Sfânt nu doar ca Adevărul co-răstignirii noastre nu este pe Dătătorul vieţii vasului nostru de lut, decât o simplă învăţătură pentru mulţi ci şi ca Executor al faptelor sale. Cum sfinţi. Asta se datoreşte, în principal, fap- ne putem aştepta ca El să dea viaţă tru- tului că le lipseşte o înţelegere clară a pului nostru, dacă neglijăm să dăm la locului Duhului Sfânt în schema mântui- moarte faptele sale? Căci doar prin darea rii. Ei nu înţeleg cum Se mişcă Duhul la moarte a faptelor sale, prin Duhul împreună cu crucea. Trebuie să ne dăm Sfânt, putem noi trăi. Pentru ca trupul să seama că, crucea fără Duhul lui poată trăi, ce face acesta trebuie mai întâi Dumnezeu este total lipsită de eficacitate. redus la zero, deoarece, în caz contrar, moartea va interveni num­ aidecât. Tocmai Numai Duhul Sfânt poate lua ceea ce a în asta contă greşeala multora. Creştinii presupun că pot trăi pentru ei înşişi – înfăptuit crucea, făcându-l pe credincios recurgând la trupul lor pentru împlinirea dorinţelor lor, dar, în acelaşi timp, aştep- să trăiască în practică această înfăptuire. tându-se ca Duhul Sfânt să dăruiască viaţă trupului lor, pentru ca ei să fie Dacă auzim adevărul crucii, dar nu-I per- sănătoşi şi scutiţi de neputinţe. Dar oare e de conceput ca El să dea viaţă şi tărie mitem Domnul­ui să aplice acest adevăr în oamenilor, învrednicindu-i să trăiască pen- tru ei înşişi? Cât de ridicolă este o ase- viaţa noastră, atunci totul se rezumă la menea idee! Viaţa pe care o dăruieşte Dumnezeu trupului nostru are drept scop cunoaş­terea unei teorii, a unui ideal. să ne ajute să trăim pentru El. Dacă O recunoaştere a faptului că „omul Duhul Sfânt ne-ar acorda sănătate şi tărie, nostru cel vechi a fost răstignit împreună nouă, celor care nu ne-am predat din cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui (anulat)“ (Rom. 6:6) este un lucru bun. Dar noi rămânem încătuşaţi de faptele firii, dacă „prin Duhul“ nu am „dat la moarte faptele trupului“. Am văzut prea mulţi sfinţi care înţeleg cât se poate de limpede adevărul crucii şi-l acceptă, dar în care acest ade-

390 Omul spiritual, volumul III văr nu produce nici o roadă. Ei încep să de cu prima parte a versetului precedent. se întrebe dacă realitatea mântuirii practi- Hrana este legitimă, dar întrucât şi hrana, ce a crucii poate fi cunoscută şi trăită de şi stomacul vor fi, în cele din urmă, dis- ei în viaţa lor. Numai că, ei nu trebuie să truse, nici una nu este de vreun folos se mire deloc, întrucât au uitat că numai etern. Ultima parte a versetului corespun- Duhul Sfânt poate traduce în viaţă experi- de cu ultima parte a versetului precedent. enţa crucii. Numai El poate motiva mân- Creştinul este capabil să se înalţe cu totul tuirea, dându-i substanţă, însă ei au uitat deasupra magne­tismului instinctului sexu- de Duhul Sfânt. Dacă credincioşii nu se al, predând trupul său în întregime vor abandona pe ei înşişi, încrezându-se Domnului (1 Cor. 7:34). cu totul în puterea Duhului, pentru ca „Trupul este pentru Domnul“. Este un faptele trupului să înceteze, adevărul pe cuvânt cu imense consecinţe! Pavel ne care-l propovădu­iesc va persista doar în vorbeşte mai întâi despre chestiunea ali- faza de teorie. Numai o dare la moarte mentelor. În problema mâncării şi băutu- prin puterea Duhului Sfânt va dărui, în rii, creştinului i se oferă şansa de a dove- vremea de acum, viaţă trupului nostru di în practică faptul că „trupul este pentru muritor. Domnul“. Iniţial, chiar în acest punct a căzut omul. Domnul Isus a fost şi El Slăviţi-L pe Dumnezeu! ispitit în pustie în acelaşi punct. Numeroşi Textul de la 1 Corinteni 6:12-20 arun- creştini nu ştiu cum să-L pream­ ărească că lumină suplimentară asupra acestei pe Dumnezeu prin mâncarea şi băutura chestiuni a trupului credinciosului. Să-l lor. Astfel, ei mănâncă şi beau nu doar analizăm verset cu verset: pentru a-şi întreţine trupul în condiţii „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar corespunzătoare, pentru ca Domnul să Se nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi poată folosi de el, ci se complac în sati- sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să sfacerea propriilor lor dorinţe. Trebuie să pună stăpânire pe mine“ (v. 12). După înţelegem că trupul este pentru Domnul, cum demonstrează versetele următoare, iar nu pentru noi înşine! De aceea, trebu- apostolul Pavel are aici în vedere trupul. ie să ne ferim de a-l întrebuinţa pentru El consideră că toate lucrurile sunt îngă- plăcerea noastră. Hrana nu trebuie să duite, deoarece, după natură, orice cer­inţă împiedice părtăşia noastră cu Dumnezeu, a trupului – cum ar fi, mâncatul, băutul întrucât ea trebuie consumată doar pentru sau sexul – este naturală, rezo­nabilă şi a păstra trupul sănătos. îngăduită (v. 13). Dar, cumpă­nind în con- Apostolul menţionează şi subiectul tinuare, el consideră că nu fiecare din imoralităţii. Acesta e un păcat care aceste lucruri este, neapărat, de folos şi, în­tinează trupul şi contravine direct princi- desigur, nu trebuie să pună stăpânire pe piului potrivit căruia „trupul este pentru om. Cu alte cuvinte, conform existenţei Domnul“. Imoralitatea de aici cu­prinde naturale a omului, creştinului i se poate nu doar uşurătatea în relaţiile extra conju- îngădui să facă multe lucruri cu trupul gale, ci chiar şi depăşirea măsurii în căs- său, dar, ca unul care aparţine lui nicie. Trupul este pentru Domnul, în Dumnezeu, el e, de asemenea, în stare să întregime pentru Domnul, nu pentru noi nu facă aceste lucruri, spre slava lui înşine! Astfel libertinajul este interzis chiar Dumnezeu. în relaţiile sexuale legitime. „Mâncările sunt pentru pântece şi pân- Intenţia apostolului Pavel din acest tecele este pentru mâncări. Şi Dum­nezeu fragment este de a ne arăta că orice va nimici şi pe unul, şi pe celelalte. Dar excese al trupului trebuie evitate cu toată trupul nu este pentru curvie: el este pen- tăria. Trupul este pentru Domnul; numai tru Domnul, şi Domnul este pentru trup“ Domnul are voie să Se folosească de el! (v. 13). Prima parte a versetului corespun- Folosirea vreunui mădular al trupului în

Credinciosul şi trupul său 391 scopul satisfacţiei personale nu-I este plă- are nici o valoare în viaţa spirituală, cută Lui! În afară de întrebuinţarea trupu- nepurtându-i-se de grijă în planul de răs- lui ca un instrument al neprihănirii, trupul cumpărare al lui Dumnezeu. Dar aici se nu are voie să fie folosit în nici un alt afirmă limpede că „Domnul este pentru chip. Căci trupul, ca, de altfel, întreaga trup.“ Domnul, afirmă Dumnezeu, este, noastră fiinţă, nu poate sluji la doi stă- în egală măsură, şi pentru vasul de lut, pâni. Chiar în pri­vinţa unor lucruri natu- pe care omul nu pune prea mare preţ. rale, cum ar fi alimentele şi relaţiile sexu- De ce-şi desconsideră credincioşii cor- ale, trupul trebuie întrebuinţat exclusiv tul lor pământesc? Pentru că, în mod pentru împli­nirea nevoilor. Deşi nevoile eronat, Îl privesc pe Domnul Isus ca pe se cer împ­linite, totuşi, trupul este pentru Unul care i-a salvat doar de păcatele lor, Dom­nul, iar nu pentru alimente şi relaţii iar nu şi de boala trupului lor. În conse- sex­uale. În vremea noastră, mulţi creş­tini cinţă, ei nu sunt în stare să facă altceva aspiră să atingă sfinţirea în duh­ul şi în decât să recurgă la metode omeneşti pen- sufletul lor, neapreciind la justa valoare tru vindecarea neputinţelor şi bolilor lor cât de mult depinde sfinţirea în aceste fizice. Când privesc în cele patru domenii de sfinţirea trupului. Ei uită că, Evanghelii, constată că Domnul Isus a dacă toate răspunsurile lor la impulsurile vindecat mai multe trupuri, decât suflet­e. nervilor, senzaţiilor, acţiunilor, conduitei, Şi totuşi, ei spiritualizează întreaga pro- faptelor, hranei şi vorbirii ce ţin de trup blemă, interpretând aceste neputinţe ca nu sunt în întregime pentru Domnul, nu fiind maladii spirituale. Da, ei vor recu- vor atinge desă­vârşirea. noaşte că Domnul Isus a vindecat şi boli „Trupul este pentru Domnul“. Asta fizice cât S-a aflat pe pământ, dar ei mai înseamnă că, deşi învelişul exterior, car- cred că că în ziua de azi El ar vindeca nea, aparţine Domnului, i-a fost în­credinţat doar boli spirituale. Ei sunt dispuşi să-I omului ca să-l întreţină pentru El. Ce dea Domnului metehnele lor spirituale, ca puţini sunt cei ce cunosc şi practică acest să le vindece, dar consideră de la sine adevăr! Mulţi sfinţi din ziua de azi sunt înţeles că trebuie să se ducă la altcineva afectaţi de boli, slăbi­ciuni şi suferinţe. pentru vindecarea bolilor lor fizice, con- Dumnezeu îi disciplinează, ca să-I poată cluzionând că Domnul nu ar avea nimic aduce Lui trupurile lor ca o jertfă vie. Ei de a face cu acestea! Ei uită că „Isus ar fi vindecaţi, dacă s-ar preda cu totul Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci“ lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca ei să (Evr. 13:8). ştie că trupul este pentru Domnul, nu Este precumpănitoare atitudinea ce pentru ei înşişi. Dacă vor trăi în continu- predomină în vremea noastră în rândurile are pentru satisfacerea dorinţelor lor, vor sfinţilor cu privire la faptul că Dumnezeu vedea că biciul lui Dumnezeu va conti- nu ar fi luat nici o măsură de a avea nua să se abată peste ei! Toţi cei se sunt grijă de trup. Ei limitează răscumpărarea bolnavi trebuie să pună la inimă, cu tot lui Cristos la duh şi suflet, ştergând orice dinadinsul, aceste cuvinte! efect ce l-ar avea aceasta pentru trup. Ei „Iar Domnul pentru trup“. Este o afir- nesocotesc faptul că Domnul Isus a vin- maţie de toată frumuseţea! Incredibil de decat neputinţe fizice în zilele cât S-a minunată! De obicei, ne gândim la aflat pe pământ, iar apostolii au continuat Domnul ca la Unul care salvează doar să experimenteze această putere de a vin- duhul şi sufletul nostru, dar aici ni spune deca în zilele lor. Nici o altă explicaţie limpede că „Domnul (este) pentru trup“. nu se poate avansa pentru această atitudi- Creştinii Îl privesc pe Domnul Isus ca ne a lor decât necredinţa! Dar Cuvântul Unul care a venit să le salveze doar lui Dumnezeu ne spune că Domnul este duhul şi sufletul, crezând că trupul ar fi şi pentru trup. nefolositor, întrucât – nu-i aşa? – el nu Asta se leagă de ceea ce s-a spus

392 Omul spiritual, volumul III adineaori. Trupul nostru este pentru cedare în faţa poftei trupeşti. Multe clipe Domnul şi, în acelaşi timp, şi Domnul de mânie sunt declanşate de stări fizice de este pentru trupul nostru. Vedem în asta disconfort. Nervii supras­ensibili îi pot face relaţia reciprocă dintre Dumnezeu şi om. pe oameni să fie irascibili şi ursuzi. Dumnezeu ni se dă pe Sine în întregime, Personalităţi dificile sunt adesea rezultatul pentru ca noi să ne putem aduce pe noi unor constituţii fiziolog­ice dificile. Mulţi înşine în întregime Lui. Dându-ne pe noi păcătoşi notorii sunt alcătuiţi diferit de alte în întregime Lui, El ni se va dărui din persoane, din punct de vedere fizic. Dar nou, după măsura predării noastre. chiar şi în acest caz, în pofida tuturor Domnul doreşte să ştim că El Şi-a dat acestor ma­nifestări, încă Domnul este pen- trupul pentru noi. Mai vrea să ştim că tru trup. Dacă ne oferim Lui, recunoscân- dacă trupul nostru este cu adevărat pentru du-L ca Domn a toate şi însuşindu-ne El, noi Îl vom experimenta pe El pentru făgăduinţa Sa prin credinţă, vom vedea trupul nostru. Sensul sintagmei că trupul cum Domnul ne poate izbăvi de noi înşi- este pentru Domnul este că trebuie să ne ne. Indiferent de modul în care suntem aducem în întregime trupul nostru Lui, ca alcătuiţi fiziologic, chiar dacă posedăm să trăim pentru El. În timp ce Domnul anumite slăbiciuni ieşite din comun, putem pentru trup presupune acest lucru, întrucât să ne învingem păcatele prin Domnul. El a acceptat predarea noastră, El va (2) În plus, Domnul este pentru dărui viaţa şi puterea Sa trupului nostru met­ehnele noastre fizice. După cum pământesc. El va avea grijă, va păstra şi ni­miceşte El păcatul, tot aşa El ne va va hrăni acest trup fizic al nostru. vindeca bolile. El este pentru orice ches­ Conştient fiind de slăbiciunea sa, necu- tiune ce ţine de trupul nostru; în conse- răţia, păcătoşenia şi starea sa de mortă- cinţă, El este şi pentru bolile noastre. ciune, s-ar părea de neconceput ca Bolile nu sunt altceva decât manifestarea Domnul să fie şi pentru trup. Dar vom puterii păcatului în trupul nostru. Domnul înţelege acest lucru dacă vom privi modul Isus este în stare să ne izbăvească atât de în care ne mântuieşte Dumnezeu. Când boli, cât şi de păcate. S-a născut Domnul Isus, Cuvântul S-a (3) Domnul este şi pentru trăirea noas- întrupat. El a luat în primire un trup. tră în trup. El va fi tăria şi viaţa sa, Când a fost pe cruce, „El a purtat păcate- pentru ca să poată trăi pentru El. El le noastre în trupul Său, pe lemn“ (1 Pet. doreşte să experimentăm în umblarea 2:24). Uniţi cu El prin credinţă, trupurile noastră zilnică puterea învierii Sale, pentru noastre au fost şi ele răstignite împreună ca şi trupul nostru să poată trăi prin El. cu El. Şi astfel, El le-a eliber­at de sub (4) Domnul este, deopotrivă, pentru puterea păcatului. În Cristos acest cort de glorificarea trupului. Asta priveşte viito­rul. carne al nostru a fost înviat şi înălţat la Astăzi atingem culmi înalte, dacă umblăm cer. Duhul Sfânt locuieşte în prezent în prin El, dar natura trupului nostru nu se noi. Prim urmare, vom spune că Domnul schimbă. Dar va veni ziua în care este pentru trupul nostru, nu doar pentru Domnul va răscumpăra şi va transforma duhul şi sufletul nostru, ci şi pentru tru- acest trup al stării noastre smerite, făcân- pul nostru. du-l să fie asemenea trupului Său slăvit. „Domnul pentru trup“ îmbrăţişează Trebuie să subliniem semnificaţia fap- mai multe înţelesuri: tului că trupul este pentru Domnul. Dacă (1) Transmite ideea că Domnul va tânjim după experienţa adevărului potrivit izbăvi trupul de păcat. Aproape orice pă­cat căruia Domnul este pentru trup, mai întâi, este legat întrucâtva de trup. O mul­ţime de trebuie să practicăm faptul că „trupul este păcate izvorăsc din cauze fiziologice speci- pentru Domnul“. Este cu neputinţă să ale. De exemplu, chefuirea este o compla- experimentăm ipostaza „Domnul pentru cere în simţurile fizice, iar beţia este o trup“, dacă folosim trupul nostru pentru

Credinciosul şi trupul său 393 satisfacerea dor­inţelor şi plăcerilor noastre, rece tăria lui zilnică de a trăi îi este fur- în loc să-l aducem Domnului, ca să tră- nizată de El. Pentru Dumnezeu, unirea iască în exclusivitate pentru El. Dar dacă credincioşilor cu Cristos este o realitate ne-am preda lui Dumnezeu în întregime, cu totul şi cu totul stabilită, definitivă. aducându-ne mădularele ca instrumente „Trupul lui Cristos“ nu este doar o sin- ale neprihănirii şi purtându-ne în toate tagmă spirituală, ci un fapt, o realitate de privinţele după ordinea rânduită de necontestat. După cum un trup fizic este Dumnezeu, negreşit El ne-ar dărui viaţă legat de cap, tot aşa credincioşii sunt şi putere. uniţi cu Cristos. În ochii lui Dumnezeu, „Şi Dumnezeu, care a înviat pe unirea noastră cu Cristos este perfectă, Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea nelimitată şi absolută. Să ne exprimăm Sa“ (1 Cor. 6:14). Aceste cuvinte au altfel: duhurile noastre se unesc cu duhul menirea de a explica ultima parte a ver- lui Cristos (lucrul cel mai important din- setului precedent, „Domnul pentru trup“. tre toate), sufletele noastre se unesc cu Învierea Domnului este o înviere cu tru- sufletul lui Cristos (unirea voinţelor, uni- pul. Viitoarea noastră înviere va fi de rea afecţiunilor şi unirea minţilor), iar asemenea cu trupul. Cum a înviat trupurile noastre se unesc cu trupul lui Dumnezeu trupul Domnului Isus, aşa ne Cristos. Dacă unirea noastră cu Cristos va învia El şi pe noi din morţi. Aceste este completă, cum poate partea trupeas- două realităţi sunt la fel de sigure. Deci, că a fiinţei noastre să fie exclusă? Dacă iată cum este Domnul pentru trupul nos- suntem mădulare ale lui Cristos, şi trupu- tru: El ne va învia prin puterea Sa. Da, rile noastre sunt mădulare ale lui Cristos. este încă în viitor, dar încă de astăzi Indiscutabil unirea perfectă nu se va putem gusta arvuna puterii învierii Sale. realiza decât în viitor, când va avea loc „Nu ştiţi că trupurile voastre sunt învierea. Dar chiar şi aşa, unirea noastră mădulare ale lui Cristos? Voi lua eu cu Cristos este deja o realitate, de care mădularele lui Cristos, şi voi face din ele ne bucurăm în prezent. Este o învăţătură mădulare ale unei curve? Nicidecum!“ (1 vitală, căci ce mângâiere avem, ştiind că Cor. 6:15). Prima întrebare este formulată oarecum neobişnuit. În alte locuri, ca, de trupul lui Cristos este pentru trupurile exemplu, la 1 Corinteni 12:27, se spune noastr! Toate adevărurile pot fi experi- doar „Voi sunteţi trupul lui Cristos, şi mentate. Ai vreun defect fiziologic, vreo fiecare, în parte, mădularele lui“; dar boală, vreo suferinţă sau vreo slăbiciun­e? numai în acest loc se spune „trupurile Nu uita: Trupul lui Cristos este pentru voastre sunt mădulare ale lui Cristos“. trupurile noastre. Ale noastre sunt unite Într-adevăr, întreaga noastră fiinţă este un cu ale Lui. În consecinţă, putem primi mădular al lui Cristos. De ce se scoate, viaţa şi tăria ce decurg din trupul Său, atunci, în evidenţă, trupul aici? Evident, care să ne ajute în nevoile noastre fizice. noi presupunem că viaţa noastră spirituală Oricine are defecte trupeşti trebuie să stea este un mădular al lui Cristos, căci oare tare pe această unire cu Cristos, prin cre- nu este ea spirituală? Dar cum poate fi dinţă, extrăgându-şi seva din resursele acest înveliş exterior al fiinţei noastre Sale, pentru împ­linirea nevilor sale tru- consi­derat un mădular al lui Cristos? Cu peşti. adevărat, avem aici un adevăr nespus de Apostolul se miră că aceşti credincioşi frumos. corinteni au fost atât de neştiutori cu pri- Trebuie să înţelegem unirea noastră cu vire la un adevăr atât de clar. Dacă şi-ar Cristos. Dumnezeu nu priveşte cred­incioşii fi însuşit ei cu adevărat această învăţătu- individual. El îi include împreună în ră, ar fi avut multe experienţe spirituale vederea Sa despre Cristos. Nici un creştin şi ar fi tratat cu responsabilitate diversele nu poate exista în afara lui Cristos, deoa- avertismente practice, cum ar fi faptul că, dacă aceste trupuri sunt mădulare ale lui

394 Omul spiritual, volumul III Cristos, am mai fi în­drăznit noi oare să la ce să se aştepte, dacă Domnul ar fi le facem mădulare ale unei prostituate? slab şi bolnav. Dar, întrucât exact contra- Căci apostolul întreabă numaidecât: „Nu riul este adevărat, indubitabil ei pot obţine ştiţi că cine se lipeşte de o prostituată sănătate, putere şi viaţă de la El. este un singur trup cu ea? Căci este zis: Trebuie să ne reamintim un lucru, «Cei doi se vor face un singur trup»“ (1 însă. Nu trebuie să gândim niciodată că, Cor. 6:16). Pavel dezvoltă această doctrină întrucât trupul este mădular al lui Cristos, a unirii cât se poate de eficient. „Cine se atunci noi negreşit trebuie să sim­ţim fizic lipeşte de o prostituată este un singur trup orice părtăşie spirituală şi tranzacţie ce are cu ea“, adică devine un mădular al pros- loc acolo, ca şi când am avea dovezi în tituatei. Un credincios a fost unit cu trup. Dacă trebuie să simţim prezenţa lui Cristos, deci este un mădular al lui Dumnezeu în trupul nostru de lut – dacă Cristos. Unde-L va plasa aceasta pe El trebuie să preia direct controlul asupra Cristos, dacă acest mădular al Său devine sa – dacă Duhul Sfânt trebuie să umple un mădular al unei prostituate? Apostolul trupul nostru şi să-Şi facă cunoscută voia interzice un asemenea lucru. prin intermediul acestuia – sau dacă „Dar cine se lipeşte de Domnul, este Duhul Sfânt trebuie să-Şi asume gestiona- un singur duh cu El“ (v. 17). În versetele rea limbii trupului şi să vorbească prin 15-17, putem privi taina unirii trupului aceasta – atunci înseamnă că trupul nos- nostru cu Cristos. Gândul din versetul 17 tru a înlocuit duhul nostru în cadrul lucră- este că dacă omul, prin unirea trupului rilor acestuia. Iar urmarea va fi faptul că său cu acela al unei prostituate, devine un duhul nostru îşi va pierde funcţionalitatea, singur trup şi, de asemenea, un mădular pe măsură ce lucrarea sa va fi preluată al ei, cum ar putea trupurile noastre să de către trup. Dar vasul nostru de lut nu nu devină mădulare ale lui Cristos, dacă este capabil de a rezista la o muncă atât suntem uniţi cu Domnul şi devenim un de istovitoare, drept care, adesea el este singur duh cu El? Unirea cu trupul unei slăbit. Mai mult, forţele răutăţii, întrucât prostituate va efectua unirea a două tru- sunt duhuri fără trup, vor dori cu ardoare puri. Cu atât mai mult vor deveni două adăpostul unor trupuri umane. Un creştin trupuri unul singur, dacă întreaga noastră al cărui trup s-a extins dincolo de capaci- fiinţă este unită cu Cristos! tatea sa normală le va da prilej duhurilor Pavel consideră primul pas din unirea rele să-şi desfăşoare lucrarea. Aceasta se cu Domnul drept a deveni „un duh cu petrece în conformitate cu legea tărâmului El.“ Aceasta este unirea în duh. Dar el spiritual. Chiar admi­ţând că Dumnezeu şi nu consideră trupul credinciosului ca ceva Duhul Său vor avea comuniune cu el în fără legătură, nerelaţionat. El concede că trupul său, evident, creştinul se va aştepta unirea principală se face în duh, totuşi să aibă asemenea părtăşie acolo. Dar fuziunea aceasta a duhului va avea drept Dumnezeu şi Duhul Său niciodată nu consecinţă faptul că trupul credinciosului comunică direct cu trupul credinciosului. va deveni mădular al lui Cristos. Asta Dumnezeu comunică prin Duhul Său în demonstrează, în ultimă instanţă, că trupul duhul credinciosului. Dacă un copil al lui este pentru Domnul, iar Domnul pentru Dumnezeu persistă în efortul de a-L trup. experimenta pe Dumnezeu în trupul său, Chestiunea care ne priveşte este uni- duhurile rele vor prinde prilejul pentru a rea. Copiii lui Dumnezeu trebuie să-şi intra şi a-i acorda ceea ce caută acesta în înţeleagă clar poziţia în Cristos, faptul că naivitatea sa. Cons­ecinţele nu se vor lăsa nu există nici cea mai mică sep­araţie în aşteptate: fiinţa sa va fi invadată de unirea lor cu El. Trupurile lor sunt mădu- duhuri rele. Dar cât priveşte unirea trupu- lare ale lui Cristos, prin care viaţa Sa se lui credinciosului cu Cristos, faptul acesta poate manifesta şi etala. Ei n-ar prea avea explică cum trupul este în stare să pri-

Credinciosul şi trupul său 395 mească viaţa lui Dumnezeu şi să fie locuinţă în noi, căci El locuieşte iniţial în întărit. Datorită po­ziţiei nobile a duhului, duhul nostru, unde are părtăşie cu noi. trebuie să fim cu deosebit de mare băga- Dar asta nu împiedică viaţa Sa să se re de seamă, ca nu cumva să permitem reverse din duh către trup, dându-i aces- trupului să-i uzur­pe lucrările! tuia viaţă. Vom fi înşelaţi dacă ne vom „Fugiţi de curvie (de imoralitate)! aştepta ca Duhul Sfânt să descindă, în Orice alt păcat pe care-l face omul este principal, asupra trupurilor noastre. Dar, un păcat săvârşit afară din trup; dar cine vom suferi pierdere şi în cazul în care Îi curveşte, păcătuieşte împotriva trupului vom îngrădi locuinţa, limitând-o doar la său“ (1 Cor. 6:18). Biblia consideră imo­ duhul nostru. ralitatea (curvia sau preacurvia) mai gravă Trebuie să recunoaştem locul pe care-l decât alte păcate, deoarece are o legătură ocupă trupul în planul de răscump­ărare al specială cu trupurile noastre, care sunt lui Dumnezeu. Cristos pune deoparte tru- mădulare ale lui Cristos. Ne mai mirăm purile noastre, ca ele să fie umplute cu oare de ce apostolul sublin­iaz­ă cu insis- Duhul Sfânt şi să dev­ină instrumentele tenţă şi de multe ori că trebuie să ne Sale. Întrucât a murit, a fost înviat şi a ferim de curvie? Noi o privim ca o fost proslăvit, El este acum calificat să formă de necurăţie morală, dar apostolul dea Duhul Sfânt trupului nostru. După subliniază un aspect total diferit. Nici un cum în trecut viaţa sufletului nostru o alt păcat în afară de curvie nu-i dă prile- străbătea pe cea a trupului, tot aşa acum jul trupului să fie unit cu alt trup. De Duhul Sfânt o va străbate acum. Viaţa aceea, acesta e un păcat împotriva trupu- Sa Se va revărsa în toate mădularele şi lui. Asta presupune că nici un păcat, în ne va da viaţă şi putere, mult mai afară de curvie, nu poate să-l facă pe un îmb­elşugate decât ne-am putea închipui. mădular al lui Cristos să fie un mădular Este un fapt incontestabil că trupul al unei prostituate. Curvia este păcătuire nostru constituie un templu al Duhului împotriva mădularelor lui Cristos. Întrucât Sfânt. Şi această realitate se poate expe­ creş­tinii sunt uniţi cu Cristos, curvia devi- rimenta, poate fi trăită în practică. Mulţi ne de două ori mai abominabilă! Sau, ca însă sunt ca şi credincioşii corinteni, care s-o privim dintr-un alt unghi: văzând au uitat de această posibilitate glorioasă. urâciunea curviei, vom putea aprecia cât Deşi Duhul lui Dumnezeu locuia cu ade- de reală este unirea trupului nostru cu vărat în ei, ei nu păreau să-L recunoască. Cristos. Trebuie să ne exersăm credinţa de a „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul crede, de a recunoaşte şi a accepta aceas- Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe tă realitate a lui Dumnezeu, acest fapt care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că împlinit. Dacă ne vom extrage seva din voi nu sunteţi ai voştri?“ (1 Cor. 6:19). acest fapt, prin credinţă, vom descoperi Pavel întreabă pentru a doua oară: „Nu că Duhul ne va dărui nu doar sfinţenia, ştiţi?“ Prima oară a fost în versetul 15, bucuria, neprihănirea şi drag­ostea lui care s-a referit la „trupul pentru Domnul.“ Cristos în sufletele noastre, ci şi viaţă, În cel de-al doilea caz, el se referă la putere, sănătate şi tărie în tru­purile noas- sintagma: „Domnul pentru trup.“ Anterior tre slăbănogite, obosite şi bolnave. El va Pavel se exprimase în general, spunând: dărui vaselor noastre de lut viaţa lui „voi sunteţi templul lui Dumnezeu“ (1 Cristos, împreună cu elementele vitale ale Cor. 3:16); acum el spune concret: „tru- trupului Său slăvit. Când trupul nostru a pul vostru este un templu al Duhului murit cu adevărat împreună cu Cristos, Sfânt.“ Asta indică faptul că locuinţa adică, atunci când Îi va fi complet supus Duhului Sfânt se extinde mai departe, de Lui, lepădând­u-se de orice voinţă proprie la duh la trup. Comitem o greşeală gravă şi de acţiune independentă, neurmărind dacă credem că trupul este principala Sa nimic altceva decât a fi un templu al

396 Omul spiritual, volumul III Domnului, atunci Duhul Sfânt va mani- Cristos cu voi şi pecetea Duhului Sfânt în festa negreşit în trupul nostru muritor voi demonstrează că trupul vostru, în spe- viaţa Cristosului înviat. Ce bine este să cial, este al lui Dumnezeu. „Deci, proslă- putem avea experienţa autentică de a-L viţi pe Dumnezeu în trupul vostru“. cunoaşte pe Domnul în vindecare şi în Fraţilor, Dumnezeu doreşte să-I dăm cin- întărire, prin faptul că viaţa Sa este sănă- ste în trupul nostru. El doreşte să-L slă- tatea şi viaţa noastră! Dacă privim cortul vim atât prin consacrarea de către noi a nostru ca un templu al Duhului Sfânt, Îl acestui „trup pentru Domnul“, cât şi prin vom urma plini de uimire, încântare şi harul man­ifestat de acest „Domnul pentru iubire! [acest] trup“ al Său. Să fim treji şi să „Voi nu sunteţi ai voştri. Căci aţi fost ve­ghem, ca nu cumva să folosim trupurile cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe pentru noi înşine sau să le permitem să Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, cadă în acea condiţie în care s-ar părea că care sunt ale lui Dumnezeu“ (1 Cor. 6:19- Domnul nu ar fi pentru trup. Astfel Îl 20). Voi sunteţi mădulare ale lui Cristos, vom proslăvi pe Dumnezeu şi-I vom per- sunteţi un templu al Duhului Sfânt, nu mite să-Şi demonstreze puterea după cum sunteţi ai voştri. Aţi fost cumpăraţi de voieşte, izbăvindu-ne de slăbi­ciune, de Dumnezeu cu un preţ. Tot ce aveţi este al boală şi de suferinţă, precum şi de intere- Lui, în special trupul vostru. Unirea lui se proprii, iubire de sine şi de păcat.

CAPITOLUL 2 Sale au fost mereu gata să se atingă de bolnavi şi să-i pună pe picioare. Jude­când BOALA după ce a făcut El Însuşi şi după porun- ca pe care le-a dat-o ucenicilor, nu putem Boala este o experienţă comună mai să nu observăm că mântuirea pe care o tuturor oamenilor. Pentru a şti cum să ne pune la dispoziţie cuprinde şi vindecarea păstrăm trupul într-o condiţie care să dea bolii. Evanghelia Sa este o evanghelie a slavă lui Dumnezeu, mai întâi trebuie să iertării şi a vindecării. Cele două elemen- ştim ce atitudine să adoptăm faţă de te sunt inseparabile. Dom­nul Isus îi mân- boală, cum să beneficiem de ea şi cum tuieşte pe oameni de pă­cate şi de boli, să fim vindecaţi. Întrucât boala [ca feno­ pentru ca ei să cunoască dragostea Tatălui. men] este atât de răspândită, nu vom Citind Evan­gheliile, cartea Faptelor Apos­ pu­tea evita pierderi însemnate în viaţă, tolilor, Epistolele sau Vechiul Testa­ment, dac­ă nu vom şti cum să ne ocupăm de mereu ni se prezintă tabloul acestor acţi- ea. uni paralele: vindecarea şi ier­tarea. Ştim cu toţii că Isaia 53 constituie cea Boala şi păcatul mai clară prezentare pe care o face Biblia dezvăluie o relaţie strânsă între Vechiul Testament evangheliei. În diverse boală şi păcat. Consecinţa finală a păca­ locuri, Noul Testament se referă la acest tului este moartea. Boala se situează între capitol, când se are în vedere împlinirea păcat şi moarte. Este urmarea păcatului şi profeţiilor sale privitoare la lucrarea de preludiul morţii. Dacă n-ar exista păcat în răscumpărare a Domnului Isus. „Pedeapsa, lume, n-ar exista nici boală nici moarte. care ne dă pacea, a căzut peste El, şi Dacă Adam n-ar fi păcătuit, boala n-ar fi prin rănile Lui suntem tămăduiţi“ (Isa. descins asupra pământenilor – de asta 53:5). Aşadar, ni se spune în termeni putem fi absolut siguri! Dar, asemenea indubitabili că atât vindecarea trupului, cât multor altor neca­zuri, boala a fost introdu- şi pacea sufletului ne sunt (ne-au fost) să de păcat. acordate. Concluzia e întărită de utilizarea Fiinţele umane sunt alcătuite din două diferenţiată a verbului „a purta“ în cele naturi: materială şi nematerială. Ambele două enunţuri: „a purtat păcatele multora“ au suferit din pricina căderii lui Adam. (v. 12) şi „El suferinţele noastre le-a pur- Duhul şi sufletul au fost avariate de păcat tat“ (v. 4; în ebraică: bolile). Domnul iar trupul a fost năpădit de boală. Păcatul Isus poartă păc­atele noastre; El poartă şi duhului şi al sufletului, împreună cu boala bolile noastre! Pentru că a purtat păcate- trupului, stau mărturie faptului că omul le noastre, noi nu mai suntem nevoiţi să trebuie să moară. le purtăm; în manieră similară, întrucât El Când Domnul Isus a venit să mântu- a­ purtat bolile noastre, nici pe acestea nu iască, El nu numai că a iertat păcatul mai suntem nevoiţi să le purtăm.* Păcatul omului, dar a şi vindecat trupul omului. a avariat sufletul şi trupul nostru, drept El a salvat trupuri, precum şi suflete. De care Domnul le salvează pe amândouă. la începutul slujbei Sale, El a vindecat El ne salvează şi de boli, şi de păcate. boala omului. La finele lucrării Sale de Credincioşii din zilele noastre pot să-I dea slujire neobosită, El a ispăşit pe cruce pentru păcatele omului. Iată ce mulţi bol- navi au fost vindecaţi de El în timpul petrecut de El pe acest pământ! Mâinile _________ *Desigur, există o deosebire între sfera purtării de către Domnul a păcatelor noastre şi a purtă- rii de către El a bolilor noastre. Lucrul acesta este dezvoltat de autor în mesajul său despre boală şi vindecare, redat sub forma unei anexe la capitolul 2 al secţiunii actuale. (Nota traducă- torului în limba engleză.) 397

398 Omul spiritual, volumul III slavă lui Dumnezeu împreună cu David: şi du-te acasă”, după ce-i spune pa­raliticului: „Binecuvântează, suflete, pe Dom­nul, şi tot „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” (Luca ce este în mine să binecuvânteze Numele 5:24, 20). În ce ne priveşte pe noi, deşi Lui cel Sfânt… Care îţi iartă toate fărăde- suntem bântuiţi atât de păcate, cât şi de legile tale El îţi vindecă toate bolile tale“ boli, pare să ne fie de ajuns iertarea (Ps. 103:1, 3). Ce trist e că atâţia creştini Domnului, lăsându-ne mai departe împovă- rostesc doar prima parte a acestei laude raţi de boli şi căutând alte căi de vindeca- închinate lui Dumnezeu, din pricina faptu- re. Domnul Isus însă nu a vrut să-i lase lui că au experimentat doar jumătate din pe oameni să-l ducă pe pa­ralitic acasă, mântuire! Este o pierd­ere, atât pentru zăcând mai departe pe acel pat, după ce Dumnezeu, cât şi pentru om. i-au fost iertate pă­catele. Să observăm că mântuirea lui Spre deosebire de noi, Domnul are o Dumnezeu nu ar fi completă dacă Dom­ cu totul altă opinie despre relaţia dintre nul Isus, pur şi simplu, ne-ar ierta păcat şi boală. Noi credem că păcatul păc­atele, fără să ne vindece şi bolile. aparţine domeniului spiritual, fiind un Cum ar putea El să ne mântuiască sufle- lucru detestat şi condamnat de Dumn­ezeu, tul, lăsându-ne, însă, trupul să fie chinuit privind boala ca pe un lucru pământesc, de neputinţe? Oare n-a subliniat El amân- fără nici o legătură cu El. Pe de altă două aspectele, când a fost pe pământ? parte, Domnul Isus le consideră pe ambe- Uneori, mai întâi a iertat şi după aceea a le, păcatele sufletului şi neput­inţele trupu- vindecat, pe când alteori a inversat ordi- lui, drept lucrări ale lui Satan. El a venit nea. Citind cu atenţie Evangheliile, con- „ca să nimicească lucrările diavolului“ (1 statăm că lucrările de vindecare săvârşite Ioan 3:8), drept care Îl vedem pe paginile de Domnul Isus le întrec la număr cu Scripturii scoţând demoni şi vindecând mult pe celelalte lucrări ale Sale; asta boli. Când Petru, sub revelaţie divină, deoarece evreii din vremea aceea păreau vorbeşte despre slujba de vindecare a mai puţin dispuşi să creadă în iertarea pe Domnului Isus, spune că El „umbla din care le-o oferea Domnul, decât în vinde- loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi carea ce le-o punea El la dispoziţie cei ce erau apăsaţi de diavolul“ (Fapte (Matei 9:5). Dar creştinii de astăzi se 10:38). Păcatul şi boala sunt intim întreţe- manifestă exact invers. Pe vremea aceea, sute, asemenea sufletului şi trupului. oamenii credeau că Domnul are puterea Iertarea şi vindecarea sunt complementa- de a vindeca boala, dar se îndoiau de re. harul Său vindecător. Sfinţii din vremea de acum cred în puterea Sa de a ierta, Disciplina lui Dumnezeu dar se îndoiesc de harul Său vindecător. Acum, după ce am văzut cum priveş- Ei mărturisesc că Domnul Isus a venit te Domnul boala, ne vom îndrepta atenţia să-i mântuiască pe oameni de păcat, dar spre cauzele bolii la credincioşi. ignoră faptul că El este în egală măsură „Din pricina aceasta sunt între voi Mântuitorul Care tămăduieşte. Necredinţa mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţ­ini omului operează astfel în desăvârşitul dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am nostru Salvator o diviziune, în pofida ade- fi judecaţi. Dar când suntem judecaţi, vărului de netăgăduit că Isus Cristos este suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu în veci Salvatorul trupului şi sufletului fim osândiţi odată cu lumea (1 Cor. omului, competent şi să vindece, şi să 11:30-32). Pavel ne explică în acest frag- ierte. ment că boala este una din moda­lităţile În gândirea Domnului nostru, nu este prin care ne pedepseşte Domnul. Datorită de ajuns ca un om să fie iertat, pentru ca faptului că au greşit înaintea Domnului, apoi să nu fie şi vindecat. Drept care, Îl credincioşii se aleg cu o mustrare, expri- vedem poruncind: „Scoală-te, ridică-ţi patul mată printr-o boală, menită să-i determine