Omul spiritual

O viaţă de credinţă 299 ca stare de zăpăceală cu care era con­ înaintat mult, pătrunzând pe un teren de fruntat în trecut, deşi uneori s-ar putea să o mare puritate. Acolo unde este amestec mai fie tulburat de activitatea emoţiilor este şi impuritate. Biblia consideră impu­ sale. De aceea vegherea în rugăciune ritatea drept ceva întinat. Înainte ca cineva continuă să fie indispensabilă pentru el. să ajungă la acest teren lipsit de orice Prin urmare, să ne grăbim să adăugăm amestec, el nu poate exprima o umblare următoarele: să nu înţelegeţi greşit ceea pură. El trăieşte pentru Dumnezeu, dar ce s-a spus până aici, în sensul că, de trăieşte şi pentru sine. Îl iubeşte pe acum încolo nu va mai fi posibil să Domnul, dar se iubeşte şi pe sine. simtă fie bucurie, fie întristare. Câtă Intenţiile sale sunt îndreptate spre vreme organul prin care se exprimă emo­ Dumnezeu, dar, simultan, el are în vedere ţiile noastre nu a fost anihilat (de fapt, şi slava sa personală, plăcerea sa, confor­ niciodată nu va fi anihilat), sentimentele tul său. O asemenea viaţă este întinată. El şi simţurile noastre vor continua să se umblă prin credinţă, dar umblă şi prin manifeste. Vom simţi în continuare dure­ simţuri. Urmează călăuzirea duhului, dar re, întunecime, ariditate şi întristare. Dar şi pe aceea a sufletului. Deşi nu-şi rezer­ aceste suferinţe vor penetra doar omul vă lui însuşi partea cea mai mare, totuşi nostru din afară, lăsând intact omul dină­ şi această porţiune mai mică pe care a untru. Datorită diviziunii clare dintre duh pus-o deo­parte pentru el e suficientă ca şi suflet, în afară, sufletul nostru s-ar să-i facă viaţa impură. Numai ceea ce putea să fie tulburat, drept care va suferi, este pur este curat. Tot ce e amestecat cu dar înăuntru, duhul nostru rămâne calm şi elemente străine devine întinat. statornic, de parcă nimic nu s-ar fi întâm­ Când un credincios a experimentat tra­ plat. tamentul practic al crucii, el a ajuns, în După ce a atins această poziţie de fine, la o viaţă de puritate. Totul este pen­ odih­nă, credinciosul va constata că tot ce tru Dumnezeu şi în Dumnezeu, iar a pierdut până aici de dragul Domnului a Dumnezeu este şi El în toate. Nimic nu fost recuperat. El L-a câştigat pe Dum­ mai este pentru eul propriu. Chiar şi cea nezeu şi, prin urmare, tot ce este al lui mai mică dorinţă de a-şi fi plăcut sie Dumnezeu este şi al lui. Ceea ce i-a însuşi este răstignită. Iubirea de sine a fost retras Dumnezeu anterior acum el poate dată la moarte. Scopul actual al existenţei savura cu adevărat în El. Motivul pentru devine unul singur: să facă voia lui care l-a condus Dumnezeu la început prin Dumnezeu. Atâta timp cât lui Dumnezeu atâtea întristări a fost faptul că viaţa lui Îi face plăcere, nimic altceva nu mai con­ sufletească stătea în spatele tuturor lucruri­ tează. A asculta de El devine singurul ţel lor, în sensul că el căuta şi cerea prea al vieţii. Nu are importanţă cum se simte mult pentru el însuşi, dorind chiar lucruri el. Ceea ce contează este să asculte de aflate în afara voii lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu! Aceasta este o umblare pură. după ce s-a pierdut pe sine, adică viaţa sa Deşi Dumnezeu îi acordă pace, mân­gâiere naturală, creştinul e în postura să se poată şi binecuvântare, el nu le gustă de dragul bucura de fericirea lui Dum­nezeu, în limi­ satisfacerii dorinţei sale. De acum încolo tele sale legitime. Abia acum a fost el priveşte totul prin ochii lui Dumnezeu. învrednicit să fie într-o relaţie corectă cu Viaţa lui sufletească s-a încheiat, iar bucuria Sa. De aici încolo el poate să Domnul i-a dăruit o viaţă spirituală plină accepte cu mulţumire tot ce i se dă, deoa­ de curăţie, odihnă şi cre­dinţă. Deşi rece nerăbdarea de a obţine ceva pentru el Dumnezeu este Cel ce-l nim­ iceşte, tot El însuşi a fost redusă la zero. El nu mai este Cel ce-l zideşte. Ceea ce este sufle­ face cereri dezordonate pentru lucruri ce tesc a fost nimicit, dar ceea ce este spiri­ nu i-au fost hărăzite. tual a fost zidit. Un asemenea copil al lui Dumnezeu a

300 Omul spiritual, volumul II

Omul spiritual Volumul III

Cuprins VOLUMUL III 303 303 PARTEA A OPTA – ANALIZA SUFLETULUI: 318 MINTEA 327 338 1 Mintea – un câmp de luptă 2 Fenomenele unei minţi pasive 345 3 Calea izbăvirii 355 4 Legile minţii 363 PARTEA A NOUA – ANALIZA SUFLETULUI: 374 385 VOINŢA 397 1 Voinţa credinciosului 420 2 Pasivitatea şi pericolele ei 431 3 Greşeala credinciosului 4 Calea spre libertate PARTEA A ZECEA – TRUPUL 1 Credinciosul şi trupul său 2 Boala 3 Dumnezeu, viaţa trupului 4 Biruind moartea

PARTEA A OPTA ANALIZA SUFLETULUI: MINTEA 1. Mintea, un câmp de luptă 2. Fenomenele unei minţi pasive 3. Calea izbăvirii 4. Legile minţii CAPITOLUL 1 MINTEA, UN CÂMP DE LUPTĂ Mintea unui om este organul gândirii ascultării de Cristos“ (2 Cor. 10:3-5). sale. Prin intermediul ei, omul este capa- Iniţial el ne vorbeşte despre o bătălie, bil să cunoască, să gândească, să-şi spunându-ne apoi unde se duce bătălia am­ intească şi să înţeleagă. Intelectul aceasta, pentru ca, în fine, să precizeze uman, raţiunea, înţelepciunea şi price­perea obiectivul ei. Această luptă aparţine exclu- sunt toate atribuţii ale minţii. În gen­eral siv domeniului minţii omeneşti. Apostolul vorbind, mintea este creierul omului. Pavel compară argumentele şi raţionamen- Mintea este un termen psiholo­gic, pe tele omului cu fortăreţele inamicului. El când creierul este denumirea fiziologică. îşi ima­ginează mintea ca fiind sub stăpâ- Mintea din domeniul psihologiei este cre- nirea vrăjmaşului. Apostolul conchide că ierul din domeniul fiziologiei. Mintea multe gânduri de răzvrătire se adăpostesc omului ocupă un loc important în viaţa în aceste fortăreţe, care trebuie însă să fie sa, deoarece gândurile sale influenţează supuse ascultării de Cristos. Toate acestea acţiunile sale. demonstrează elocvent că mintea omului este teatrul unor lupte în cadrul cărora Înainte de regenerare duhurile rele luptă cu înverşunare împotri- Biblia relevă că mintea omenească va lui Dumnezeu. este neobişnuită, în sensul că este un Scriptura ne arată că înainte de rege­ câmp de bătălie în care Satan şi duhul nerare „dumnezeul acestei lumi a orbit său rău se luptă împotriva adevărului şi, minţile necredincioşilor, ca aceştia să nu implicit, împotriva credinciosului. Să ilus- vadă strălucind lumina Evangheliei slavei trăm această afirmaţie: Voinţa omului şi lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu“ duhul său sunt ca o citadelă pe care (2 Cor. 4:4). Versetul acesta confirmă duhurile rele se luptă încrâncenat s-o ceea ce afirmase versetul anterior, decla- cuc­erească. Terenul deschis în care se rând aici că Satan nu lasă din strânsoarea duce bătălia pentru cucerirea cetăţii este sa mintea şi că o orbeşte. Unii oameni se mintea omului. Observaţi descrierea consideră, probabil, foarte înţelepţi în a­postolului Pavel: „Deşi trăim în lume, nu capacitatea lor de a formula o mulţime purtăm un război lumesc, căci armele cu de argumente îm­potriva evangheliei. Alţii care ne luptăm noi nu sunt lumeşti, ci au s-ar putea să considere de la sine înţeles putere divină ca să distrugă fortăreţe. Noi că necredinţa se datorează unei incapaci- distrugem argumente şi orice obstacol tăţi de înţelegere. Dar adevărul, în ambele semeţ ce se ridică împotriva cunoştinţei cazuri, este că ochii minţii omului au fost lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob acoperiţi de Satan. Când este ţinută strâns 303

304 Omul spiritual, volumul III de Satan, mintea omului se îm­pie­treşte. re, vrăjmaşul creează câte un gând prin Oamenii dau curs dorinţelor trupului şi care să-l seducă pe om. Toate ispitele ne minţii lor, ca nişte copii ai mâniei, şi parvin sub forma unor gânduri. Întrucât astfel sunt înstrăinaţi în mintea lor, deoa- acestea din urmă sunt atât de expuse rece umblarea după lucrurile firii pămân- puterilor întunericului, va trebui să învă- teşti este vrăjmăşie împotriva lui ţăm să ne păzim gândurile. Dumnezeu (2 Cor. 3:14; Ef. 2:3; Col. Anterior regenerării, intelectul omului 1:21; Rom. 8:7). îl împiedica să-L cunoască pe Dumnezeu. Citind această gamă de versete, vedem A fost nevoie să intervină măreaţa Sa limpede că puterile întunericului au o putere pentru a distruge argumentele mare priză la mintea omului, aceasta fiind omului. Aceasta este o lucrare ce trebuie deosebit de susceptibilă la atacurile lui să aibă loc cu prilejul naşterii din nou – Satan. Cât priveşte voinţa omului, emoţii- ceea ce se şi întâmplă sub forma pocăin- le şi trupul său, puterile răului sunt nepu- ţei. Definiţia iniţială a pocăinţei este, pur tincioase de a face vreun lucru în mod şi simplu, „schimbarea minţii“. În mintea nemijlocit. Trebuie mai întâi ca ele să fi sa, omul este într-o stare de duşmănie câştigat o bucăţică de teren acolo. faţă de Dumn­ezeu. De aceea, Dumnezeu Comparând minţile oamenilor cu fortăre- trebuie să-i schimbe omului mintea, ca ţele vrăjmaşului, apostolul pare să spună să-i poată dărui apoi viaţă. În starea sa că Satan şi duhurile rele au stabilit deja o de om nenăscut din nou, omul posedă o profundă relaţie cu mintea omului, pe minte întunecată. La regenerarea sa, min- care o folosesc ca pe un bastion, în care tea trece printr-o transformare drastică. să-şi întemniţeze prizonierii. Prin mintea Întrucât a fost atât de unită cu diavolul, omului ele îşi impun autoritatea şi tot este vital ca omul să primească de la prin mintea prizonierilor lor ei transmit Dumnezeu o schimbare a minţii, o înnoi- gânduri otrăvite celor din jurul lor, pentru re, înainte de a putea primi o inimă nouă ca şi aceştia să se răzvră­tească împotriva (Fapte 11:18) lui Dumnezeu. E greu de apreciat cât de mult din filozofia, etica, cunoştinţele, cer- După regenerare cetările şi ştiinţa lumii sa provin, de fapt, Dar chiar şi după ce s-a pocăit, min- din pu­terile întunericului! Dar de un lucru tea credinciosului nu este încă total elibe- suntem siguri: toate argumentele şi obsta- rată de contactul cu Satan. După cum în colele arogante ce se ridică semeţ împo- trecut vrăjmaşul acţiona prin intermediul triva cunoştinţei lui Dumnezeu sunt fortă- minţii, tot aşa va proceda şi acum. reţe ale vrăjmaşului. Scriindu-le credincioşilor corinteni, Pavel a Este oare un lucru ciudat să constatăm mărturisit că se temea ca nu cumva cât de receptivă este mintea la puterile „după cum şarpele a amăgit-o pe Eva cu întunericului? Oare nu dorinţa de a şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre cunoaşte binele şi răul a constituit păcatul să nu se strice de la curăţia şi credincio- iniţial comis de omenire, la instigaţia lui şia care este faţă de Cristos“ (2 Cor. Satan? Prin urmare, mintea omului este 11:3). Bine spune apostolul că după cum extrem de receptivă la influenţa lui Satan. dumnezeul acestei lumi orbeşte mintea Dacă am întreprinde un studiu amănunţit necredincioşilor, tot aşa va amăgi el şi al Scripturilor, anali­zând experienţele sfin- mintea credincioşilor. Deşi ei sunt salvaţi, ţilor, am constata că toate comunicaţiile viaţa gândurilor lor rămâne ne­schimbată. dintre forţele omeneşti şi cele satanice au Prin urmare, acesta răm­ âne cel mai strate- loc în organ­ul gândirii, mintea. E drept gic câmp de bătălie: mintea. Aici, în minte, că Satan adesea se foloseşte de fire (de se înregistrează atacurile puterilor întune- carne) pentru a obţine consimţământul ricului, mai mult decât în oricare alt organ omului, dar în toate cazurile de ademeni- al fiinţei omeneşti. Trebuie să ştim că

Mintea, un câmp de luptă 305 duhurile satanice acordă atenţie deosebită lucrarea lui Satan în mintea creştinului. minţii noastre, atacând-o fără cruţare – Ce trist este să constatăm cât de puţini „după cum şarpele a amăgit-o pe Eva cu recunosc realitatea acestor activităţi! Da, şiretlicul lui“. Nu inima Evei a atacat-o puţini sunt cei dispuşi să creadă că dia- Satan mai întâi, ci capul ei. Tot aşa şi volul poate să strecoare asemenea gânduri astăzi, duhurile rele ne atacă mai întâi în mintea oamenilor! capul, nu inima, ca să ne corupă de la E posibil ca un copil al lui Dumnezeu simplitatea şi curăţia care este faţă de să posede o viaţă nouă şi o inimă nouă, Cristos. Aceste duhuri rele înţeleg prea dar nu şi o minte nouă! La prea mulţi bine că acesta este punctul cel mai sfinţi se constată că, deşi inima le-a fost nevralgic al întregii noastre fiinţe, deoare- înnoită, mintea le-a rămas tot cea veche. ce mintea fusese fortăreaţa lor înainte de Inima este plină de iubire, pe când capul a fi crezut noi şi chiar şi acum a rămas e total lipsit de pricepere. O, de câte ori sub influenţa lor. Lor le este cel mai nu se întâmplă ca intenţiile inimii să fie uşor să atace mintea pentru a-şi atinge curate cu desăvârşire, dar gândurile ce li scopurile. Inima Evei a fost fără păcat, şi se învârt în cap să fie într-o stare de con- totuşi ea a primit în cugetul ei gândurile fuzie. Fiindcă a fost îndopată cu un ade- sugerate de Satan. Astfel ea a fost ade- vărat ghiveci, cu tot soiul de lucruri, min- menită prin amăgire şi determinată să tea va duce lipsă de cel mai important renunţe la capacitatea de a gândi corect lucru dintre toate, anume pătrunderea spi- şi să cadă, astfel, în laţul vrăjmaşului. rituală. O mulţime de sfinţi iu­besc sincer Aşadar, credinciosul trebuie să fie atent pe toţi copiii lui Dumnezeu, dar, din când afirmă că are o inimă sinceră şi nefericire, creierul le este îndopat cu un onestă, căci dacă nu va învăţa cum să amalgam de teorii, opinii şi obiective. Nu respingă duhurile rele ce-i împresoară mic este numărul unora dintre cei mai mintea, va continua să fie ispitit şi înşe- buni şi mai credincioşi copii ai Domnului lat, pierzându-şi astfel controlul suveran care însă sunt printre cei mai înguşti la asupra voinţei. minte şi mai plini de prejudecăţi! Aceştia Pavel continuă această temă, arătandu- deja au decis ce este adevărul şi care sunt ne sursa acestui pericol: „În adevăr, dacă adevărurile pe care ei sunt dispuşi să le vine cineva să vă propovăduiască un alt accepte. Orice alt adevăr îl vor respinge, Isus, pe care noi nu l-am propovăduit, pe motiv că nu corespunde ideilor lor sau dacă este vorba să primiţi un alt duh, preconcepute. Capul lor nu este la fel de pe care nu l-aţi primit, sau o altă cuprinzător precum le este inima. Mai Evanghelie, pe care n-aţi primit-o, oh, mult, mai sunt şi alţi copii ai lui cum îl îngăduiţi de bine!“ (2 Cor. 11:4) Dumnezeu a căror minte nu poate zămis- Pericolul care-l pândeşte pe creştin este li nici un gând. Oricâte adevăruri ar fi de a i se injecta o învăţătură falsă în auzit, ei nu-şi pot aduce aminte de nici gândirea sa, care să-l rătăcească de la unul din ele, în consecinţă nefiind în stare calea dreaptă a devotamentului sincer şi să le transpună în practică şi să le trans- curat faţă de Cristos. Acestea sunt lucrări- mită altora. Oh, da, ei au auzit multe le cu care penetrează Satan în zilele lucruri, dat nu posedă capacitatea de a noastre. De fapt el s-a deghizat într-un transmite altora măcar o frântură din toate înger de lumină pentru a-i amăgi pe sfin- acestea. De ani de zile primesc întruna ţi să se închine cu intelectul lor altui Isus adevăruri, dar nici o fărâmă n-o pot pune decât Domnul, pentru a primi un alt duh la dispoziţia altora, spre a le fi acestora decât Duhul Sfânt şi prin aceasta să pro- de folos. Poate că se şi laudă cu cât de page o altă evanghelie decât evanghelia mult au fost umpluţi cu Duhul Sfânt! harului lui Dumnezeu. Pavel declară fără Acestea sunt, toate, simptomele unei minţi înconjur că acestea nu sunt altceva decât nes­chimbate.

306 Omul spiritual, volumul III Capul omului provoacă mai mult rău ele răspund tuturor nevoilor noastre? Da, decât inima sa! Dacă ar învăţa credincio- sunt im­portante, nu însă şi atotcuprinză- şii să facă distincţie între schimbarea ini- toare. Asta pentru că este la fel de vital mii şi schimbarea minţii, n-ar comite gre- ca mintea cuiva să fie înnoită, lărgită şi şeala de a crede în om. Creştinii trebuie întărită. Altminteri, vom asista la o viaţă să realizeze că până şi unul care are o deze­chilibrată. Mulţi susţin că un creştin părtăşie intimă cu Dumnezeu poate să fi spiritual nu trebuie să fie „de rând“ sau primit în mintea sa, din nebăgare de comun, de parcă a fi ieşit din comun şi, seamă, sugestiile lui Satan, care, la rândul prin urmare, nechibzuit ar fi de preferat! lor, vor declanşa greşeli de conduită, de Acum însă, exceptând faptul că pentru vorbire şi de gândire. În afara învăţături- asemenea creştini spir­ituali traiul este lor clare din Cuvântul Domnului, cuvinte- puţin mai uşor, aceşti credincioşi nu sunt le nici unui om nu sunt cu totul demne cu nimic mai utili decât alţii şi nu li se de crezare. Nu trebuie să trăim în virtutea poate încredinţa nici o lucrare. Să fim cuvintelor vreunui om, doar pentru că-l bineînţeleşi: nu recomandăm înţelepc­iunea admirăm sau respectăm. Vorbirea şi pur- şi cunoştinţa lumii, deoarece răscumpăra- tarea acestui om s-ar putea să fie sfinte, rea pe care ne-a dăruit-o Domnul nu dar gândirea lui să nu fie spirituală. Prin reclamă contribuţia minţii noastre întinate urmare, ceea ce vom vedea nu va fi vor- de păcat. Dar şi pe aceasta Dumn­ezeu o birea sau conduita sa, ci mintea sa. Dacă doreşte schimbată, asemenea duhului nos- am crede, judecând după linia de condui- tru! Dumnezeu doreşte să refacă viaţa tă a vieţii cuiva, că ceea ce afirmă un gândurilor noastre, aduc­ând-o la starea lucrător este adevărul lui Dumnezeu, iniţială de frumuseţe pe care o avea atunci înseamnă că am lua cuvintele şi aceasta când a creat-o Domnul, pentru ca, comportamentul exterior al cuiva drept de acum încolo, să-L slăvească pe El nu adevărul etalon după care trebuie să ne doar în umblarea noastră, ci şi în gândi- călăuzim, iar nu Biblia. Istoria este plină rea noastră. Cine poate aprecia îndeajuns de cazuri de sfinţi sfinţiţi care au propa- cât de mulţi sunt acei copii ai lui gat erezii, pentru simplul motiv că inima Dumnezeu care, datorită neglijării minţii le fusese înnoită, nu însă şi mintea, care lor, au devenit înguşti, încăpăţânaţi, îndă- rămăsese neschimbată. Vom recunoaşte rătnici şi, uneori, chiar întinaţi! Ei nu mai cu toţii adevărul incontestabil că viaţa corespund slavei lui Dumnezeu. Au greşit însăşi este mai importantă decât cunoştin- ţinta. Copiii Domnului trebuie să ştie că, ţa. De fapt, este de o mie de ori mai dacă doresc cu adevărat să trăiască o cov­âr­şitoare decât cunoştinţa. Totuşi, după viaţă de plinătate, mintea lor trebuie să se ce a crescut cineva cât de cât, este esen- schimbe. Unul din motivele pentru care ţial să caute cunoştinţa ce izvorăşte dintr- împărăţia lui Dumnezeu duce astăzi o o minte înnoită. Vom vedea cât de impe- acută lipsă de lucrători este faptul că prea rioasă este schimbarea atât a inimii, cât şi mulţi sunt cei ce nu pot să se apuce de a minţii. lucru şi cu mintea lor. Asta pentru că nu Dacă mintea creştinului rămâne înve- au avut grijă să ceară înnoirea ei, după chită, viaţa sa va fi, necesarmente, depla- ce au fost salvaţi, permiţând astfel apariţia sată şi îngustă. Va fi aproape imposibil ca multor piedici în calea lucrării lor. Biblia acest credincios să se angajeze în lucrare. declară fără înconjur că nu trebuie să ne Conform învăţăturii atât de des propagate potrivim chipului veacului acestuia, ci să în zilele noastre, viaţa creştinului trebuie fim transformaţi prin înnoirea minţii să fie plină de drag­oste, răbdare, smerenie noastre (Rom. 12:2). ş.a.m.d. Des­i­gur, aceste trăsături ale inimii sunt extrem de importante, ba chiar de O minte aflată sub atacul duhurilor rele neînlocuit. Totuşi, putem noi afirma că Dacă vom analiza cu atenţie experien-

Mintea, un câmp de luptă 307 ţele mentale ale creştinului, vom constata liberă (liberul arbitru). Dumnezeu a lăsat că el este nu numai îngust la minte, ci şi ca omul să aibă stăpânire de sine. Omul marcat de alte defecte. De pildă, în capul dispune de autoritatea de a-şi regla toate lui s-ar putea să se agite tot felul de gân- calităţile naturale cu care a fost înzestrat, duri şi închipuiri greu de stăpânit, imagini ceea ce înseamnă că procesele sale men- întinate, idei răzleţe şi noţiuni confuze. tale trebuie să fie supuse autorităţii voin- Dintr-o dată memoria pare să-l fi lăsat de ţei lui. Un creştin trebuie să se întrebe: izbelişte. Capacitatea lui de a se concen- Ale mele sunt aceste gânduri? Eu sunt tra s-a şubrezit. S-ar putea ca acum să cel ce le gândesc? Dacă nu eu sunt cel fie obsedat de prejudecăţi ivite din surse ce gândesc, atunci precis este duhul rău, necunoscute. Gândurile par a-i fi sugru- care este capabil să acţioneze în mintea mate, de parcă mintea i-a fost încuiată. omului. Din moment ce nu eu sunt cel Sau, dimpotrivă, capul îi vâjâie de gân- ce gândeşte aceste gânduri (şi aici trebuie duri care de care mai ciudate. Creştinul subliniat că mintea urmează, de obicei, va ajunge, probabil, la concluzia că nu călăuzirea voinţei), atunci gân­d­­urile ce-mi poate să-şi reglementeze viaţa sa mentală încolţesc în minte nu pot fi ale mele, ci şi s-o supună intenţiei voinţei sale. El va emană de la altă „persoană“, care profită uita deopotrivă lucruri importante şi de capacitatea minţii mele pentru a-mi neimportante. Se va angaja în activităţi ataca voinţa. Omul respectiv trebuie să discutabile, fără să se întrebe de ce şi ştie că, dacă nu avut intenţia de a zămis- fără să se obosească a găsi explicaţia li aceste gânduri, dar ele îi năpădesc corespunzătoare. Va fi sănătos, pe plan totuşi mintea, atunci singura concluzie fizic, dar cu mintea nu va înţelege sensul care se impune este că ele nu-i aparţin, acestor simptome. Mulţi sfinţi din vremea ci provin de la duhul cel rău. noastră sunt confruntaţi cu aceste dificul- Pentru a stabili dacă o idee îi aparţine tăţi, fără să ştie de ce. sau, dimpotrivă, dacă vine de la duhul Dacă cineva constată prezenţa acestor rău, creştinul trebuie să observe cum s-a manifestări, va trebui să verifice câteva născut acel gând. Dacă la început faculta- lucruri, pentru a stabili originea acestor tea sa mentală este senină şi statornică, semnalmente. Va trebui să-şi pună câteva reacţionând normal la împrejurările ivite, întrebări: Cine a pus stăpânire pe mintea dar dintr-o dată un gând sau o idee com- mea? Eu însumi? Dacă da, atunci cum pletă (fără nici o legătură cu împrejurările se face că n-o pot struni cum aş dori? actuale sau cu lucrarea în care este impli- Este Dumnezeu la cârma minţii mele? cat) îi străfulgeră creierul, asemenea gân- Numai că, potrivit principiilor expuse în duri dezordonate, ivite cu iuţeala fulgeru- Biblie, Dumnezeu nu-l înlocuieşte nicio- lui, sunt, după toate prob­abilităţile, rezul- dată pe om în guvernarea minţii acestuia. tatul acţiunii duhurilor rele. Acestea (Vom dezvolta curând şi acest principiu.) încearcă să injecteze în mintea credincio- Dacă nici eu, nici Dumnezeu nu reglează sului propriile lor gândurile, convingându- funcţionarea minţii, atunci cine deţine l că, de fapt, ar fi vorba de gândurile controlul asupra ei? Răspunsul e că, evi- credinciosului. E limpede că ideea pe dent, forţele întunericului generează şi care o strecoară duhurile rele în mintea agită aceste simptome mentale. Prin omului este o chestiune la care acesta nu urmare, ori de câte ori un copil al lui s-a gândit deloc în acel moment şi care Dumnezeu observă că nu mai este capa- nu se înşiră nicidecum în ordinea gându- bil să-şi stăpânească mintea, va trebui să rilor sale, ci este cu totul nouă, ceva la tragă imediat concluzia că vrăjmaşul a care el însuşi nu s-a gândit niciodată. A ajuns s-o dirijeze. apărut aşa din senin, de la sine. Când Un lucru de care trebuie să ţinem cineva primeşte un astfel de gând, e bine mereu cont este că omul posedă o voinţă să se întrebe: „Gândesc eu oare în felul

308 Omul spiritual, volumul III acesta? Oare eu sunt cel care gândesc duhurile rele. Dumnezeu nu intervine aceste lucruri? Doresc eu să gândesc în niciodată în modul de fun­cţion­are a capa- acest fel? Sau este un lucru care s-a ivit, cităţilor naturale ale omului. El nu ames- aparent, de la sine în mintea mea?“ tecă gândul Său cu gândul omului, după Copilul lui Dumnezeu trebuie să stabi- cum nu restrânge brusc şi nu distruge lească dacă el este cel care gândeşte funcţionarea intelectului uman. Încetarea aceste gânduri sau, dimpotrivă, altcineva. fulgerătoare a tuturor gândurilor, de parcă Dacă ideea respectivă nu a pornit de la creierul ar fi intrat într-un vid, injectarea el, fiind contrară modului său propriu de minţii sale cu gânduri diametral opuse a gândi, însă această idee persistă în cursului normal al gândurilor omului, sis- capul lui, atunci e îndreptăţit să presupu- tarea rapidă a memoriei, de parcă s-ar fi nă că ideea provine de la vrăjmaş. Orice rupt un fir, lăsând mintea total paralizată gând pe care omul nu este dispus să-l – toate acestea sunt rezultatele acţiunii gândească şi orice gând care se opune duşman­ului. Fiindcă duhul rău a pus stă- voinţei sale vine din afară; nu este gândul pânire pe organul gândirii, el va fi acum lui propriu. în stare fie să-l facă să-şi înceteze funcţi- Adesea creierul cuiva e plin de idei onarea, fie, slăbindu-şi strânsoarea asupra de tot felul, pe care el nu poate să le sa, să-i permită să funcţioneze din nou. stăvilească. Capul său este ca o maşină Trebuie să recunoaştem următorul princi- de gânduri, pusă în mişcare de o forţă piu: Cauzele naturale pot produce numai externă, care continuă să formuleze gân- simptome naturale. Străfulgerări ale gândi- duri, fără ca omul s-o poată opri. Poate rii sau pierderi de memorie sunt cu totul că, de multe ori, credinciosul dă din cap în afara capacităţii sau controlului minţii neputincios în faţa acestui şuvoi de gân- noastre, fiind contrare principiilor naturale duri pe care nu-l poate zăgăzui. Capul lui de cauză şi efect. În consecinţă, se impu- este împresurat de gânduri, aidoma talazu- ne concluzia că ele sunt inspirate de forţe rilor mării, vuind zi şi noapte. Ceea ce nocive din domeniul supranaturalului. nu realizează el este că toate acestea În scrisoarea sa către Efeseni, îl sur- reprezintă activitatea duhului rău. El tre- prindem pe Pavel referindu-se la „duhul buie să înţeleagă ce este un gând. Este o care lucrează acum în fiii neascultării“ entitate pe care încearcă să o capteze min- (Ef. 2:2). Este foarte important să ştim că tea sa. Dar în cazul acestor gânduri forţele întunericului lucrează nu doar în necontrolabile, nu mintea sa este aceea afară, ci şi în lăuntrul omului. Când care captează ceva, ci acel ceva îi captea- oamenii lucrează, ei pot face acest lucru, ză mintea. În cursul normal al evenimen- cel mult, folosindu-se de cuvintele lor, de telor, mintea sa este cea care se gândeşte gesticulaţia sau mişcarea trupului lor. Însă la diverse lucruri. Pe când, acum aceste duhurile rele se pot folosi de toate aces- lucruri forţează mintea să gândească în ce tea, lucrarea lor depăşind aceste graniţe. direcţie vor ele. De multe ori o persoană Astfel ele pot acţiona din afară, în acelaşi doreşte să înlăture o anumită chestiune, mod în care acţionează omul, dar mult dar o forţă externă i-o aduce mereu în mai profund, atacând şi din interior. Asta vizor, nepermiţân­du-i s-o dea uitării şi înseamnă că ele se pot strecura în activi- forţându-l să se gândească în continuare tatea gândurilor omului, acţionând in inte- la ea. În acest caz, avem de a face cu rior. Omul nu este capabil de o asemenea penetrarea duhurilor rele. lucrare. El nu poate pătrunde în creierul Prin urmare, recapitulând, vom spune altei fiinţe omeneşti, pentru a-l influenţa că trebuie să cercetăm orice semnal anor- în mod subtil sau pentru a perturba gân- mal ce se iveşte. Cu excepţia cauz­elor direa acestuia. Duhurile rele însă pot face naturale, cum ar fi cele de boală, toate acest lucru. Ele posedă o capacitate de celelalte indicii anormale îşi au obârşia în comunicare de care omul nu dispune.

Mintea, un câmp de luptă 309 Iniţial, ele acţionează în mintea omului, consecinţă, forţele acestea pot conecta sau după care îşi extind influenţa asupra deconecta gândurile omului, după bunul emoţiilor, deoarece între minte şi emoţii lor plac, nesocotind total propriile idei ale există o strânsă legătură. Deci duhurile victimei. Deşi capul este în conti­nuare rele îşi exercită influenţa mai întâi asupra ataşat de corpul credinciosului, suveranita- minţii, iar apoi acţionează asupra voinţei tea sa asupra acestui organ a fost preluată omului, căci mintea şi voinţa sunt, de de o altă entitate. Oricât ar protesta aces- asemenea, strâns înrudite. ta, prea puţin se poate face pentru a Maniera în care aceste duhuri ina­mice îndrepta această stare de lucruri. Ori de acţionează este de a sădi, pe furiş, în câte ori cineva le dă prilej duhurilor rele mintea omului tot felul de noţiuni îndră- să acţioneze, el nu mai poate urma gite de ele, cu scopul de a-şi atinge îndemnurile propriei sale voinţe, ci trebuie obiectivele sau, dimpotrivă, de a bloca să asculte de voia altuia. Când le cedează anumite gânduri care nu le convin, pen- teren acestor forţe în mintea sa, imediat tru ca omul să nu poată duce până la el îşi pierde suveran­itatea asupra ei. Asta capăt aceste gânduri. Biblia ne spune denotă că fac­ult­ăţile sale mentale sunt în limpede că forţele întunericului sunt deo- prezent ocupate de duhurile rele. Dacă potrivă capabile de a sădi idei în creierul n-ar fi fost atacată de aceste forţe, voinţa omului sau de a i le fura. Vers­etul 2 din credinciosului ar deţine în continuare con- Ioan 13: „Diavolul pusese în inima lui trolul asupra tuturor lucrurilor, el putând Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să gândească sau să înceteze să gândeas- să-L vândă“ demonstrează că Satan e că, la discreţie, după cum vo­ieşte, fără capabil să sădească acest gând în inima nici o oprelişte. omului. „Apoi vine diavolul şi ia Datorită acestei afinităţi dintre mint­ea Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să omului şi duhurile rele, creştinul adesea creadă, şi să fie mântuiţi“ (Luca 8:12). cedează în faţa acestor forţe. Terenul câş- Asta confirmă faptul că Satan elimină tigat de ele le conferă autoritatea de a orice cuvânt de care omul ar trebui să-şi opera nestingherite în capul credinciosu- aducă aminte, făcându-l să uite totul. lui. Dar să nu uităm un lucru: mintea Cele două versete citate relevă cele două omului îi aparţine acestuia. Fără permisi- piste de atac ale duhurilor rele asupra unea sa, vrăjmaşul nu ar avea nici o minţii omului: fie de a adăuga, fie de a putere de a se folosi de ea. Dacă nu scoate ceva din mintea sa. cedează omul de bună voie (conştient sau inconştient) mintea sa în folosul duhurilor Cauzele atacului duhurilor rele rele, acestea nu au nici un drept de a Oare de ce este activitatea minţii creş- răpi libertatea omului. Asta nu înseamnă tinului atât de împresurată de atac­urile însă că aceste forţe ale răului nu vor duhurilor rele? Răspunsul îl găsim într-o încerca să ne ispitească, ori de câte ori singură propoziţie: credincioşii le oferă vor putea, în gândirea noastră (e inevita- duhurilor rele (sau diav­olului) prilejul de bil ca aceste ispite să nu vină în viaţa de a ataca. Să ne fie clar tuturor că este acum), dar înseamnă că, în clipa în care posibil ca mintea noastră să fie atacată facem apel la voinţa noastră, împotrivin- de diavolul, fapt amplu confirmat de du-ne gândului ispititor, acesta va înceta experienţa multor sfinţi. Iar terenul prefe- imediat. Defectul multor credincioşi de rat de atac al vrăjm­ aşului este cel al astăzi constă în faptul că, deşi se împotri- gândirii, deoarece aceasta poate manifesta vesc adesea cu voinţa lor, gândul persistă. afinităţi în direcţia duhurilor rele. Această Nu ar trebui ca acest lucru să se întâm- facultate a raţiunii a scăpat parţial sau ple. Dacă se întâmplă totuşi, e un indiciu total de sub controlul suveran al omului, sigur al atacului du­hurilor rele. căzând pradă imixtiunii adversarului. În Cel mai mare pericol în legătură cu

310 Omul spiritual, volumul III activitatea duhurilor rele este să li se este o cedare de teren în favoarea duşma- cedeze teren. Fără această cedare, ele nu nului. Dacă un copil al lui Dumn­ezeu pot funcţiona. Gradul lor de activitate îndrăgeşte păcatul în inima sa, el le depinde de terenul ce li s-a cedat. Asta împrumută duhurilor rele mintea sa, ca deoarece tocmai în acest organ al gân­dirii acestea să se poată folosi de ea. Întrucât le cedează creştinul teren duhurilor rele, toate păcatele izvorăsc din forţele întuneri- pentru ca acestea să poată opera de pe cului, credinciosul este nep­utincios în a se această bază. În genere vorbind, terenul împotrivi acestor forţe din spatele oricăror din lăuntrul minţii care este cedat vrăjma- păcate pe care el le îngăduie să persiste şului este de şase feluri. Vom analiza în mintea sa. Atâta timp cât gândurile acum fiecare din acestea în amănunt. păcătoase persistă în inimă, pe toată dura- 1) O minte neschimbată. Carnea (firea ta aceasta duhurile rele vor putea acţiona. veche) continuă să-i pună vrăjmaşului la Toate ideile necurate, semeţe, mârşave şi dispoziţie baze din care să poată funcţio- perverse pun la dispoziţia acestor duhuri na. Dacă mintea omului nu este înnoită, capuri de pod de pe baza cărora să poată după ce a fost născut din nou (regenerat) acţiona. De îndată ce copilul lui Dumne­ duhul său, credinciosul va expune mult zeu permite unui astfel de gând să stăruie teritoriu maşinaţiilor duhului rău. Deşi în mintea sa, data viitoare când se iveşte mentalitatea multor sfinţi s-a schimbat acesta îi va fi cu atât mai greu să i se când a avut loc po­căinţa, ochii inimii lor împotrivească, deoarece puterile răului au însă, ce fuseseră odinioară orbiţi de Satan, pus deja stăpânire pe un cap de pod din se pare că nu au fost total luminaţi, mintea sa. având încă multe zone acoperite cu un Pe lângă cele păcătoase, mai sunt şi văl. Aceste unghere întunecate nu sunt alte gânduri necuvenite, care oferă vrăj- altceva decât vechile centre de pe baza maşului teren să opereze. Deseori oşti­rile cărora operau duhurile rele. Acum, deşi lui Satan vor introduce în mintea credin- activitatea lor a fost mult îngreunată, ciosului o idee. Dacă credinciosul o va aceste baze nu au fost cu desăvârşire eli- accepta, aceasta va prinde rădăcini în minate, continuând să faciliteze activitatea mintea sa. Orice teorie nedovedită, orice oştirilor nevăzute ale răutăţii. idee de mândrie deşartă sau gând necu- Oştirile diavolului au mare grijă să-şi noscut, vreo vorbă prinsă din zbor sau camufleze activitatea. Dacă un creştin va vreun rând pe care credinciosul l-a citit rămâne carnal, aceste forţe îl vor năpădi din întâmplare te miri unde, ei bine, toate cu tot felul de idei aparent conforme acestea îi oferă teren vrăjmaşului pentru temperamentului şi staturii sale, şoptindu-i ca acesta să declanşeze acţiuni viitoare de la ureche minciuna că acestea ar fi, de pe aceste baze. E posibil ca duşmanul să fapt, produsul propriei sale gândiri. umple pe cineva de atâtea prejudecăţi Conştiente de faptul că această minte încât acesta să ajungă chiar să se împotri- neînnoită constituie atelierul lor cel mai vească adevărului lui Dumnezeu şi să adecvat, forţele inamice vor rec­urge la îmbrăţişeze multe erezii. orice vicleşug pentru a-l ţine pe credin- 3) Interpretarea greşită a adevărului cios într-o stare de necu­noştinţă sau pen- lui Dumnezeu. Foarte rar li se întâmplă tru a-l împiedica să caute în­noirea minţii copiilor Domnului să-şi dea seama că, ori sale. O astfel de cedare de teren este de câte ori primesc în cugetul lor o min- foarte des întâlnită în rândul creştinilor. ciună din partea duhurilor rele, îi cedează Dacă ar fi singurul gen de teren pe care teren vrăjmaşului. În cazul în care copiii l-ar ceda, n-ar suferi atât de cumplit în Domnului nu înţeleg sau in­terpretează intelectul şi în memoria lor. Dar mai sunt greşit ceea ce au impus duh­urile rele şi altele, cum vom vedea îndată. asupra trupurilor lor, asupra mediului sau 2) O minte nepotrivită. Orice păcat faptelor lor, ca şi când acestea ar fi natu-

Mintea, un câmp de luptă 311 rale sau ar proveni de la ei înşişi, ei ră, neştiind că toate lucrurile au fost cedează teren de mare preţ acestor forţe aranjate de către forţele răului. Acestea ale întunericului, permiţându-le să-şi extin- nu vor face altceva la început decât să dă faptele necurate. O minciună odată sădească ideea, sub forma unei profeţii, îmbrăţişată formează baza de pe care vor apoi o vor introduce în mintea credincio- acţiona în viitor elementele satanice. Când sului, pentru a vedea dacă acesta o va interpretează greş­­it aceste fenomene, cre- accepta sau o va res­pinge. Dacă voinţa zând că sunt rezultatele propriei lor acti- credinciosului nu va obiecta, ci, dimpotri- vităţi, că izvorăsc din ei înşişi, creştinii le vă, va îmbrăţişa prof­eţia respectivă, duhu- permit acestor lucruri să rămână în ei, rile răutăţii vor fi obţinut un punct de fără ca ei să-şi dea seama. Deşi această sprijin pentru a putea pune în aplicare permi­siune este obţinută prin şiretlic, este acţiunea ce şi-au propus-o. Împlinirea suficientă ca să le ofere duhurilor rele un cuvintelor ghicitoarelor se bazează inte- cap de pod de pe baza căruia să poată gral pe acest principiu. opera. Uneori vrăjmaşul va injecta rostiri Pe de altă parte, mulţi creştini inter- profetice privitoare la trupul creştinului, pretează greşit adevărurile lui Dumnez­eu. prezicând, de pildă, o slăbiciune sau o Necunoscând adevăratul înţeles al morţii boală pe care o va avea acesta. Dacă va împreună cu Cristos, al predări, al lucrării accepta credinciosul acest gând în cugetul Duhului Sfânt şi al altor lucrări esenţiale, său, realmente se va îmbolnăvi sau va fi ei elaborează în inimile lor anumite inter- slăbit. Va crede că este cu adevărat bol- pretări asupra acestor adevăruri care ulte- nav. Specialiştii în acest domeniu vor rior le produc vătămări. Profitând de acest presupune că este vorba de o boală psi- lucru, duhurile rele îi injectează pe sfinţi hologică, dar cei cu pătrundere spirituală cu exact acele lucruri din adevărurile lui nu vor fi amăgiţi să tragă această conclu- Dumnezeu pe care aceştia le-au înţeles zie, ci vor şti că situaţia se datorează sau interpretat greşit. Manipulaţiile lor se exclusiv faptului că acea persoană a pretează la conc­epţiile greşite ale credin- acceptat sugestia duhului rău, cedându-i ciosului. Acesta consideră că toate lucru- acestuia teren ca ulterior să falsifice lucru- rile vin de la Dumnezeu, fără să-şi dea rile. Câte din aşa-zisele boli naturale şi seama că ele nu sunt altceva decât falsuri psihologice nu sunt, în realitate, maşinaţi- prove­nite de la duhurile rele, bazate pe ile duhurilor rele! Când un creştin nu pro­priile sale percepţii greşite. respinge gândurile venite direct de la 4) Primirea în cuget a unor sugestii. duhurile rele, el le acordă un cap de pod, Multe şi felurite sunt sugestiile pe care de la care să poată acţiona. Satan le plasează în mintea creştinului, în 5) O mintea spălată. Dumnezeu a special idei cu privire la împrejurările în creat omul şi l-a înzestrat cu o minte pe care se află şi la viitor. Predilecte sunt care s-o folosească – „cine aude cuvântul pentru cel rău profeţiile de un anumit şi-l înţelege“ (Mat. 13:23). Dumn­ezeu gen cu privire la credincios, căruia i se doreşte ca omul să înţeleagă Cuv­ântul sugerează ce va deveni el în viitor, ce se Său cu intelectul, iar prin acesta vor fi va întâmpla cu el. Dacă copilul Dom­ atinse emoţiile, voinţa şi duhul său. Prin nului nu va fi conştient de sursa acestor urmare, un cap activ este un obstacol în preziceri şi va permite acestor gânduri să calea lucrării duhurilor rele. Unul din persiste, duhurile rele, la momentul opor- scopurile principale urmărite de acestea tun, vor influenţa mediul în care vieţuieş- este de a aduce mintea credinciosului la te credinciosul pentru a determina o des- o stare de totală inactivitate, de spălare făşurare a evenimentelor conform profeţiei totală de orice conţinut. Aceasta presupu- rostite. Poate că însuşi credinciosul se va ne un vid interior. Puterile inamice se aştepta ca lucrurile să ia această întorsătu- vor folosi de şiretlicuri, încercând să

312 Omul spiritual, volumul III transforme facultatea mentală a creştinului mintea să înceteze de a mai gândi, de a într-o entitate complet ştearsă. Ele ştiu că mai căuta sau decide, ne­maiverificând atâta timp cât capul credinciosului este experienţa sa şi acţiunile sale în lumina gol, acesta nu poate gândi, căci a fost Scripturii, atunci înseamnă că, practic, l-a golit de orice raţiune şi pricepere şi va invitat pe Satan să-i invadeze mintea şi primi absolut toate învăţăturile acestor să-l înşele. duhuri rele, indiferent de natura lor ori de În dorinţa lor de a urma călăuzirea consecinţe. Duhului Sfânt, mulţi din copiii Domn­ului Creştinul trebuie să facă uz de mintea simt că nu au nevoie să măsoare, să sa, căci exersarea acesteia constituie un investigheze şi să judece în lumina Bibliei dezavantaj atât de mare pentru duhurile toate gândurile care par să vină de la rele încât acestea sunt obligate să recurgă Dumnezeu. Ei cred că a fi călăuzit de la toată forţa lor, pentru a „spă­la“ mintea Duhul înseamnă a fi mort faţă de tine credinciosului. Numai atunci când mintea însuţi şi a asculta de orice îndemn şi sa funcţionează normal va fi învrednicit impuls al creierului lor. Ei sunt cel mai creştinul să sesizeze aceste revelaţii supra- predispuşi să dea curs acelor gânduri care naturale fără sens şi di­versele sugestii se ivesc imediat după ce s-au rugat. De implantate de duhurile rele, recunoscând aici şi interesul lor de a avea o minte sursa rea din care provin. O minte goală pasivă în timpul rugăciunii şi după aceea. îi asigură un punct de sprijin duşmanului. Ei îşi curmă propriile gânduri şi celelalte Toate revelaţiile şi ideile primite de un activităţi mentale, pentru a putea fi gata cap gol emanează din surse inamice. să primească, zic ei, „gânduri de la Dacă un creştin va neglija, la un moment Dumnezeu“, urmarea fiind faptul că se dat, să facă uz de facultatea sa de a raţi- împietresc şi devin încăpăţânaţi, nemairaţi- ona, el va descoperi cât de repede îi vor onând şi angajându-se în multe acţiuni sări în ajutor forţele inamice! dure, pătimaşe şi iraţ­ionale. Ei nu ştiu că: 6) O minte pasivă. În mare vorbind, o (1) rugăciunea nu va transforma gândurile minte spălată nu se deosebeşte prea mult noastre, făcându-le evlavioase; (2) nu ştiu de o minte pasivă. Strict vorbind, un cap că a aştepta gânduri divine în timpul gol înseamnă un cap nefolosit, pe când rugăciunii şi după aceea înseamnă a invi- un cap pasiv înseamnă unul care aşteaptă ta falsuri din partea duhurilor rele; şi că ca o forţă din afară să vină şi să-l pună (3) călăuzirea lui Dumnezeu se face în în funcţiune. Acest stadiu din urmă este cadrul intuiţiei duhului, iar nu în mintea mai profund decât primul. Pasivitatea sufletului. Nu puţin sunt sfinţii care, necu- înseamnă a refuza să acţionezi de unul noscând voia lui Dumnezeu, potrivit căre- singur, lăsând forţele exterioare să te diri- ia El nu doreşte ca omul să fie pasiv, ci jeze. Un creier pasiv nu gândeşte singur, să coope­reze activ cu El, îşi petrec timpul ci permite unei forţe străine să gândească edu­cându-se pentru a avea o minte pasi- în locul său. Pasivitatea reduce omul la vă. Ei se forţează să nu gândească, pen- starea de automat, de maşină. tru a fi umpluţi cu gândurile lui Dumne­ Starea de pasivitate este cât se poate zeu. Cum de nu înţeleg ei că dacă ei de avantajoasă pentru duhurile rele, căci înşişi nu utilizează creierul, nici Dumnezeu le oferă prilejul de a pune stăpânire pe nu-l va utiliza şi nu va turna gânduri în voinţa şi chiar pe trupul credinciosului. el? Principiul lui Dumnezeu este ca După cum o minte întunecată este uşor oamenii să-şi ţină în stăpânire întreaga de indus în eroare, pentru că nu ştie ce fiinţă prin intermediul voinţei lor şi să face şi încotro se îndreaptă, tot aşa o conlucreze cu El. Numai diavolul ar minte pasivă este predispusă la atacuri, exploata prilejul unei minţi pasive, smul- deoarece nu are nici o pricepere, nu poate gându-le oamenilor control­ul asupra min- sesiza nimic. Dacă cineva va permite ca ţii. Dum­n­­­ezeu n-a voit niciodată ca oame-

Mintea, un câmp de luptă 313 nii să primească revelaţia Sa ca nişte exercita nici măcar un rol secundar. E roboţi. Doar duhurile rele vor ca oamenii drept că am comite o gravă eroare dacă să fie roboţi. Lor le convine de minune am eleva mintea la rolul de organ princi- pasiv­itatea, căci ele profită la maximum pal de comunicare directă cu Dumnezeu, de nechibzuinţa şi inactivitatea copiilor ca prin ea să avem părtăşie cu El şi să lui Dumnezeu, pentru a acţiona apoi în pri­mim informaţii de la El. Dar ea îşi are voie în interiorul minţii lor. rolul binedefinit. Rolul ce i s-a repartizat este de a da asistenţă intuiţiei. Căci prin Pasivitatea intuiţie ajungem să cunoaştem voia lui Orice teren cedat duhurilor rele este o Dumnezeu. În plus, avem nevoie şi de invitaţie la adresa acestora să poată acţio- minte, care să inspecteze prin percepţia na. Dintre acestea terenul sau pericolul aceasta lăuntrică pe care o avem şi să cel mai grav este pasivitatea. Pasivitatea stabilească dacă ceea ce ni se transmite reflectă atitudinea voinţei care, la rândul provine din intuiţia noastră sau este un ei, reprezintă fiinţa în totalitatea ei. fals, izvorât din emoţiile noastre; trebuie Pasivitatea acordă libertate forţelor răului să aflăm astfel dacă ceea ce am primit să acţioneze, deşi, de re­gulă, acestea acţi- este de la Dumnezeu sau nu, dacă se onează la adăpostul întunericului, încer- armonizează cu Cuvântul lui Dumnezeu când să-i amăgească pe sfinţi prin evita- sau nu. Cunoaştem prin intuiţie; doved­im rea luminii. Cauza pasivităţii este igno- cu ajutorul minţii. Ce uşor este să gre- ranţa creştinului. El înţelege greşit rolul şim! Fără ajutorul minţii, ne va fi greu să intelectului în viaţa spirituală; are o păre- decidem ce anume provine cu adevărat re prea înaltă despre el, dar, în acelaşi de la Dumnezeu. timp, şi foarte scăzută. Prin urmare, va În procesul normal al călăuzirii, este permite facultăţilor sale raţionale să intre nevoie şi de minte. Deşi călăuzirea intui- într-o stare de inerţie, salutând orice gând ţiei este de multe ori diametral opusă ce izvorăşte din acea stare de inerţie. raţiunii, va fi totuşi nevoie să apelăm la Aşadar, cât de mare este nevoia de a mintea noastră, dar nu pentru a contesta înţelege modul lui Dumn­ezeu de a-i călă- călăuzirea intuiţiei, ci pentru a examina uzi pe credincioşi! dacă lucrul respectiv vine cu adevărat de Pasivitatea minţii se datorează unei la Dumnezeu. Intuiţia sesizează voia lui concepţii greşite cu privire la sensul con- Dumnezeu foarte repede; dar creierului sacrării şi ascultării de Duhul Sfânt. Mulţi nostru îi trebuie timp ca să verifice şi să iau de-a gata faptul că gândurile lor ateste că ceea ce am sesizat vine cu ade- împiedică umblarea lor spirituală. Ei nu vărat din intuiţia noastră şi de la Duhul pricep că acel creier ce încetează să func- Sfânt. Dacă este într-adevăr de la ţioneze sau care funcţionează haot­ic este Dumnezeu, intuiţia noastră va emite o chiar cel care îngreunează viaţa spirituală, confirmare şi mai exactă a acestui proces pe când unul care funcţion­ează corect de sondare, întărind astfel şi mai mult în este nu doar de folos, ci chiar esenţial. O noi credinţa că lucrul respectiv vine, cu atare minte poate coopera cu Dumnezeu. adevărat, de la Dumnezeu. O astfel de Cum am sublin­iat anterior, calea normală exersare a intelectului – doar ca act de a călăuzirii este în intuiţia duhului şi cer­cetare – este benefică şi justificată. În acest lucru nu trebuie uitat niciodată. schimb, dacă această percepţie va proveni Credinciosul trebuie să dea curs revelaţiei din gândurile şi simţurile noastre fireşti, din intuiţia sa, nu gândului din capul său. atunci, în procesul examinării, conştiinţa Cel care ascultă de minte umblă după noastră îşi va manifesta opoz­iţia. În con- călăuzirea firii vechi şi, în consecinţă, se secinţă, acest gen de investigaţie cu aju- va rătăci. Totuşi, nu am afirmat că min- torul minţii pentru a înţelege dacă o tea este întru totul nefolositoare, că nu ar chestiune vine sau nu de la Dumnezeu

314 Omul spiritual, volumul III nu va fi o intruziune, ci, dimpotrivă, va călăuzeşte Dumnezeu, să alunece în pas­i­ da intuiţiei prilejul de a-şi demonstra vitate. Poate că se aşteaptă ca Dumn­ezeu autenticitatea. Dacă izvorăşte din intuiţie, să-Şi exprime voia Sa în gândurile sale şi de ce s-ar teme de investigaţia minţii? Pe astfel, el va urma orbeşte orice călăuzire de altă parte, tot ce se teme de a fi supus de natură supranaturală, fără să mai recur- investigaţiei provine, probabil, din eul nos- gă la inteligenţa sa pentru a verifica dacă tru. Capul nu trebuie niciodată lăsat să provine sau nu de la Dumnezeu. Ba chiar călăuzească ori să conducă, dar este, fără mai mult, un astfel de credincios se va îndoială, nevoie de el, pentru că prin el aştepta ca Dumnezeu să Se folosească de se certifică autenticitatea călăuzirii. diverse mădulare ale trupului său în afara O atare învăţătură este în acord cu sferei sale de conştienţă. Cu alte cuvinte, următoarele versete din Scriptură: „De el nu va apela la mintea sa, pentru a aceea, nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care pricepe, sau la voinţa sa, pentru a duce la este voia Domnului“ (Ef. 5:17) şi îndeplinire, în trupul său, voia lui „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Dom­ Dumnezeu. Con­secinţa unei atari ignoran- nului“ (v. 10). Nu ne putem permite să ţe este o inv­azie din partea inamicului, renunţăm la activitatea minţii, nu avem întrucât un asemenea fenomen se mani- voie s-o lăsăm în paragină. Dumnezeu nu festă cu pre­cădere pe fond de pasivitate. şterge cu buretele anumite componente (De acest lucru ne vom ocupa mai ale sufletului nostru, ci, mai întâi, le înno- pe-nde­lete în alt loc.) Dacă omul va refu- ieşte, pentru ca apoi să Se poată folosi de za să facă uz de inteligenţa sa, nici ele. Dumnezeu doreşte din partea copilu- Dumnezeu nu o va folosi, deoarece a lui Său ca acesta să ştie ce face atunci proceda aşa ar însemna să încalce princi- când ascultă. El nu doreşte de la noi o piul Său de lucru. În schimb, duhurile ascultare orbească, fără pricepere. El nu rele nu se vor sfii să beneficieze de inte- doreşte niciodată ca noi să dăm curs ori- lectul omului. Prin urmare, este cât se cărui lucru pe care îl auzim sau îl simţim poate de nechibzuit din partea omului să prin intermediul unei minţi năucite, fără permită minţii sale să cadă într-o stare de să ştie ce se întâmplă cu el, după cum pasi­vitate, întrucât duhurile potrivnice stau nu este voia Sa ca vreun mădular al tru- mereu la pândă, gata să sfâşie pe cine pului omului să fie folosit fără ştiinţa şi pot. consimţământul său. Dumnezeu voieşte Să analizăm în continuare această ches­ ca un creştin să înţeleagă voia Sa şi să tiune a pasivităţii, ca o condiţie prop­ice se angreneze în deplină cunoştinţă de pentru operarea duhurilor rele. Suntem la cauză cu diversele mădulare ale trupului curent cu existenţa unei categorii de său în aducerea la îndeplinire a voii Sale, oameni care şi-au făcut un scop major în ascultând astfel de El. În schimb, este o viaţă din comunicarea cu aceste duhuri. tendinţă tipică celor leneşi, care fug de De obicei, cei mai mulţi oameni nu doresc responsabilitate, aşteptându-se să fie să fie posedaţi de demoni, dar această mânaţi parţial sau integral de Dumnezeu, categorie aparte de oameni este ahtiată să rămână într-o stare de pasivitate. Dum­ după posesia demonică. Este vorba despre nezeu însă vrea ca omul să fie treaz, ghicitori, vrăjitori, medii şi necromanţi. căutând, mai întâi, să discearnă voia Sa, Obs­er­vând atent cauza acestui fel de pose- iar apoi să facă uz de voinţa sa pentru a dare demonică, putem ajunge să înţelegem împlini voia lui Dumnezeu, ascultând de principiul posesiunii demonice. Oamen­ii El. Dumnezeu reclamă conlucrarea arm­ o­ aceştia ne spun că, pentru a fi posedat de nioasă a intuiţiei omului cu con­ştienţa sa. ceea ce ei numesc dumnezei (care nu sunt Dar şi în acest caz, există pericolul ca altceva decât demoni), voinţa lor nu trebu- un credincios, întrucât nu recunoaşte că ie să opună nici o rezistenţă, ci să fie dis- acesta este modul normal prin care ne pusă să accepte tot ce vine asupra trupului

Mintea, un câmp de luptă 315 lor. Pentru ca voinţa lor să devină total cond­iţiile necesare pentru posedarea pasivă, mintea trebuie să le fie golită de demonică. Consecinţele sunt dintre cele conţinut. Un creier spălat va produce o mai grave. Poate mai târziu îşi vor da voinţă pasivă. Aceste sunt cele două seama că au salutat şi primit în lăuntrul ce­rinţe de bază pentru posed­area demoni- lor duhuri rele. că. În consecinţă, un necromant care Nu avem intenţia în aceste pagini să aşteaptă ca „dumne­zeul“ lui să-l copleşeas- ne ocupăm exhaustiv de această temă. că, devine pasiv, toate mişcările sale redu- Doar atât am dori: să-i familiarizăm pe cându-se la a da din cap o perioadă înde- copiii Domnului cu principiile care stau lungată de timp, până când ameţeşte, iar la baza practicilor artelor oculte, respectiv mintea este total neutralizată. În acest punct, buzele sale încep să se mişte incon- spălarea minţii şi reducerea la starea de ştient, trupul începe să tremure şi, curând, pasivitate a minţii şi voinţei. Duhurile rele „dumnezeul“ acestui om desc­inde asupra jubilează când întâlnesc aceste condiţii, sa. Este unul din modurile în care cineva întrucât se pot apuca numai­decât de poate deveni posedat de demoni. Deşi mai lucrul lor distructiv. sunt şi alte modalităţi, principiul la orice Este bine ca fiecare creştin să facă în fel de spiritişti este acelaşi, respectiv să se mintea sa distincţia de bază, de o impor- obţină pasivitatea voinţei printr-un creier tanţă crucială, între lucrarea duhurilor spălat de orice conţinut. Căci toţi spiritiştii rele şi aceea a Duhului Sfânt. Duhul sunt de acord că, atunci când demonii Sfânt va interveni atunci când omul va descind asupra lor, ei nu mai pot gândi, întruni condiţiile necesare lucrării Sale, mintea le este stăpânită, iar voinţa lor este pe când duhurile rele acţionează atunci incapabilă de a mai acţiona. Ei rămân când a fost întrunite propriile lor condi- neposedaţi atâta timp cât mintea nu le-a ţii de lucru. Dacă omul, deşi pare să fie le-a fost spălată şi voinţa adusă la o stare în căutarea Duhului Sfânt, întruneşte de totală inacti­vitate. condiţiile pentru funcţionarea duhurilor Hipnotismul aşa-zis ştiinţific din zilele rele, Duhul Sfânt nu va acţiona deloc. noastre, împreună cu metoda yoga de Duhurile rele nu obosesc aşteptând pri- nuanţă religioasă, practici menite să le lejul nimerit de a acţiona. Dacă cineva confere oamenilor capacitatea de telepatie, este incapabil de a deosebi ceea ce vine vindecare şi transformare, se întemeiază, cu adevărat de la Dumnezeu de ceea ce în realitate, pe aceste două principii. este contrafăcut, trebuie să-şi pună doar Recurgând la argumentul conform căruia o singură întrebare: în ce condiţie s-a anumite practici pot fi benefice pentru aflat el când a experimentat prima oară omenire, cei din categoria amintită, impli- un astfel de fenomen? Dacă a întrunit caţi în asemenea tehnici cum ar fi con- cerinţele necesare activităţii Duhului centrarea atenţiei, păstrarea tăcerii în pozi- Sfânt, atunci ce a trăit el trebuie să fi ţia de şezut, contemplare şi meditaţie, nu venit de la Dumnezeu. Dacă însă a fac altceva decât, prin aceste metode, să întrunit cerinţele necesare lucrării duhu­ reducă mintea oamenilor la starea de spă- rilor rele, atunci ceea ce a experimentat lare, iar voinţa să fie făcută pasivă, pentru a provenit de la duhul rău. Noi nu res­ ca apoi să poată fi invitate duhurile rele pingem toate fenomenele supranaturale. sau demonii, care să-i umple pe oameni Ceea ce dorim însă cu ardoare să facem cu tot felul de senzaţii plăcute şi experi- este o separaţie netă între cea ce este de enţe minunate. Scopul urmărit de noi aici la Dumnezeu şi ceea ce este de la nu este de a ne întreba dacă oamenii Satan. aceştia îşi dau seama că au invitat duhu- Deosebirea principală între condiţiile rile rele să vină peste ei. Doar vrem să prealabile pentru lucrarea Duhului Sfânt atragem atenţia că ei, de fapt, îndeplinesc şi cea a duhurilor rele se poate rezuma după cum urmează:

316 Omul spiritual, volumul III (1) Tot ce purcede de la Dumnezeu este sau parţial pasivă, victima nemai­putând să în acord cu natura lui Dumnezeu şi aibă libertatea uzului trupului său, parţial cu Cuvântul Său, Biblia. sau total. Aceasta este antiteza de bază dintre ceea ce este de la Dumnezeu şi (2) Toate revelaţiile, viziunile şi alte ceea ce este de la diavolul. Când este ma­nifestări ciudate, de origine sup­ra­ vorba de vorbirea în limbi, de pildă, vor- naturală, care necesită încetarea tot­a­lă bitorii deţin controlul deplin asupra lor a fa­cultăţilor mentale sau care se înşişi, fiind total conştienţi. În ziua de dobândesc după ce mintea a în­cet­at Rusalii, Petru a auzit batjocurile oameni- să funcţioneze sunt de natură străină lor, putând să le răspundă, dov­edind că şi nu provin de la Dumnezeu. nici el, nici colegii săi nu erau beţi, ci plini de Duhul Sfânt (Fapte 2). Cei care (3) Toate viziunile care provin de la vorbeau în limbi străine în biserica din Duhul Sfânt sunt conferite pe când Corint erau doar doi sau trei la număr. mint­ea credinciosului este lucidă, pe Apoi ei se putea stăpâni pentru a vorbi deplin activă. Este nevoie de angaja- pe rând, iar dacă nu se găsea cine să rea activă a diverselor facultăţi ale tălmăcească, puteau să tacă (1 Cor. 14). minţii pentru a putea avea aceste Toţi şi-au păstrat conştienţa, fiind în stare viz­iuni (vedenii). În schimb, duhurile să se reţină. Asta deoarece „duhu­rile pro­ rele procedează exact pe dos, recla­ orocilor sunt supuse proorocilor (1 Cor. mând suprimarea minţii. 14:32). Dar în experienţele contrafăcute, de obicei duhurile reclamă ca proorocii să le fie supuşi lor. De aici putem deosebi ce este de la Dumnezeu şi ce vine de la Să facem abstracţie de forma exteri- diavolul. oară – căci aceasta se va identifica de la Am scris pe larg cum putem să sine ca fiind de natură demonică sau se deo­sebim fenomenele speciale dăruite de va deghiza în ceva de natură divină (de Duhul Sfânt de cele provenite de la duhu- fapt, aceştia sunt şi termenii daţi) – şi, rile rele. Vom încheia prin observarea pur şi simplu, să ne întrebăm cu ce prin- deosebirilor dintre acestea două în cadrul cipiu avem aici de a face. Trebuie să unor împrejurări obişnuite. Permiteţi-mi re­cun­oaştem că toate revelaţiile supranatu- să dau doar un exemplu legat de călăuzi- rale venite de la forţele întunericului recla- rea lui Dumnezeu. Trebuie să ne amintim mă încetarea facultăţilor mentale. Dar tot că Duhul Sfânt ne doreşte luminaţi, ce vine de la Dumnezeu permite minţii având capacitatea de a cunoaşte (Ef. 1:17- să funcţioneze ca până acum, fără nici o 18). Duhul lui Dumnezeu niciodată nu-i interferenţă. Atât vedenia israe­liţilor din tratează pe oameni ca pe nişte marionete, spatele Muntelui Sinai, consemnată pe necerându-le niciodată să-L urmeze într-o paginile Vechiului Testam­ ent, cât şi vede- stare de inconştienţă. De fapt, nici când e nia pe care a avut-o Petru la Iopa, descri- vorba de a face bine nu le solicită acest să pe paginile Nou­lui Testament, afirmă lucru în maniera respectivă. De obicei El că oamenii aceştia au fost în deplinătatea Îşi exprimă gândul în străfundul omului, facultăţilor lor mintale. adică în duhul său. Prin urmare, călăuzi- Examinând fiecare caz din Noul rea Sa nu va fi niciodată confuză, vagă, Testament în care ni se relatează despre încuietoare sau obligatorie. Nu tot aşa revelaţia supranaturală a lui Dumnezeu, este cu duhurile rele. Observaţi, pe scurt, constatăm că toţi cei prezenţi care au cum funcţionează acestea: (1) Gândul lor experimentat o revelaţie au făcut-o cu totdeauna năvăleşte din afară, penetrând, mintea în stare de funcţionare şi cu capa- în principal, prin intermediul minţii. citatea de a se controla pe ei înşişi şi de a Gândul duhurilor rele nu vine din stră- mişca orice mădular al trupului lor. În schimb, revelaţiile supranaturale contrafă- cute reclamă ca mintea celui care este ţinta experienţei de acest gen să fie total

Mintea, un câmp de luptă 317 fundul fiinţei omeneşti, nu este o revelaţie paralizându-i mintea şi aducându-o în a intuiţiei, ci străfulge­rarea unui gând al incapacitatea de a mai gândi. minţii. (2) Gândul implantat de duhurile În consecinţă, vedem că, în toate rele este impertinent, exercitând coerciţie întâmplările din viaţa credinciosului, fie asupra omului ca acesta să acţioneze neobişnuite, fie obişnuite, tot ce provine imediat. Gândul duhurilor rele nu-i acor- de la duhurile rele îl depo­sedează de dă nici un timp omului să se gândească, uzul normal al minţii sale. Duhul Sfânt să cump­ă­nească sau să analizeze. (3) Îl nu procedează niciodată aşa. aruncă pe om într-o stare de zăpăceală,

CAPITOLUL 2 FENOMENELE UNEI MINŢI PASIVE E foarte trist să constatăm că atât de păzească de aceste învăţături ce sunt trans- mulţi creştini, necunoscând deosebirea de mise unei minţi pasive. Nu puţini sunt cei bază între activitatea duhurilor rele şi care cred că li s-a descoperit o nouă aceea a Duhului Sfânt, i-au permis vrăj- lumină din Scripturi când cer­cetează şi maşului, din nebăgare de seamă, să înţeleg chestiuni pe care predecesorii lor pătrundă în mintea lor şi s-o ocupe. Să nu le-au înţeles. Aceşti indivizi trebuie să ne ocupăm, pe scurt, de fenomenele unei fie cu mare băgare de seamă, întrucât minţi aflate sub atacul duhurilor rele. îndeosebi în aceste momente de meditaţie forţele răului le injectează credincioşilor, Gânduri fulgerătoare cu iuţeala fulgerului, aceste idei perverse După ce mintea cuiva a căzut în pasi- sau le combină cu propriile idei ale cre- vitate, acelei persoane i se vor injecta din dincioşilor. Nefiind conştienţi de posibilita- afară multe gânduri necurate, confuze şi tea de a primi în mintea lor învăţătura pline de blasfemie. Acestea vor asalta, duhurilor rele, creştinii vor presupune că unul după altul, mintea sa. Deşi omul tot ce i-a străfulgerat în timp ce stăteau în respectiv se va decide să le respin­gă, meditaţie ar fi o nouă descoperire pe care totuşi el nu va putea să le stăvilească sau au făcut-o ei înşişi. Apoi ei vor redacta în să-şi schimbe optica gândirii. Mintea lui scris ori vor predica pe marginea acestor va fi ca un perpetuum mobile, în sensul idei, tratându-le drept rodul muncii lor de că odată urnite, aceste gânduri nu mai cercetare. Când aud sau citesc aceste învă- pot fi oprite. Oricât s-ar opune cu voinţa ţături, oamenii se minunează în faţa sa, tot nu va putea elimina din capul său deşteptăciunii acestor creştini. Dar rea­ aceste gânduri. Duhurile rele îi vor injecta lizează ei oare că multe din aceste doctri- credinciosului idei total contrare voinţei ne vin, în realitate, din abis? O sumedenie sale. de erezii şi aşa-numite „învăţături spiritua- Uneori aceste idei vor asalta creierul le“, precum şi diverse interpretări ale persoanei respective ca un fulger. Cu aju- Cuvântului care produc sciz­iune în sânul torul acestor străfulgerări, persoana va înţe- bisericii lui Cristos, îşi au, de fapt, origi- lege sau descoperi lucruri ieşite din comun. nea în aceste gânduri fulgerătoare ce-i Aceste străfulgerări se vor prezenta sub atacă pe credincioşi chiar în timp ce aceş- forma unor sugestii, indicându-i-se victimei tia studiază Cuvântul Sfânt. Nu trebuie să să facă un lucru sau altul. Adesea el va ne lăsăm impresio­naţi de apar­enta străluci- avea impresia că aceste gânduri au izvorât re a acestor străfulgerări de iluminare a din el însuşi, dar, după o analiză atentă, îşi minţii. Mai degrabă, trebuie să ne între- va da seama că nu el le-a iniţiat. Acestea băm din ce sursă provin. Este oare vorba nu sunt altceva decât faptele duhurilor rele de o revelaţie făcută de Duhul Sfânt în din cadrul unei minţi pasive. Copilul lui intuiţia noastră? Sau a izvorât gândul Dumnezeu trebuie să se opună gândur­ilor respectiv din propria noastră gândire? Sau fulgerătoare ce reclamă din partea lui ini- poate că aceste idei au fost fabricate de ţierea unei acţiuni, deoarece aceste gânduri duhurile rele? nu vin de la Duhul Sfânt. De altfel, dacă Când mintea cuiva este pasivă, vrăj- le va cerceta mai îndeaproape, va vedea maşului îi va fi foarte uşor să-i injecteze cât de netrebnice sunt aceste gânduri. idei fără noimă, spunându-i, de pildă: Ştim că în aceste vremuri de pe urmă „Eşti un vas special în mâna lui duhurile rele sunt angrenate mai cu seamă Dumnezeu“ sau „Lucrarea ce o să­vâr­şeşti în propagarea multor învăţături (1 Tim. va cutremura lumea“ sau „Tu eşti cu 4:1). Copiii Domnului trebuie să se mult mai spiritual decât alţii“ sau „Trebuie 318

Fenomenele unei minţi pasive 319 să te înscrii la încă un curs“ sau „În pentru a-l izola de ceilalţi cred­incioşi. şi curând, Dumnezeu va deschide larg uşa astfel, ca urmare a in­stigării duhurilor lucrării tale de propovăduire“ sau „Va rele, lucrătorul va trage concluzia eronată trebui să păşeşti cu îndrăzneală înainte, şi neîntemeiată că cutare sau cutare gân- trăind prin credinţă“ sau „Res­ursele tale deşte ba una, ba alta despre el. şi uite- spirituale sunt nelimitate“. Asemenea gân- aşa s-a produs dezbinarea! În realitate, nu duri ameţitoare dezar­mează vigilenţa sfân- există nici o fărâmă de adevăr în toate tului. El va zăbovi zi şi noapte asupra astea, nici un temei pentru o atare con- acestor idei, alimentându-se cu impresia cluzie. Oh, dacă ar şti copilul Domnului că este un credincios nemaipomenit de cum să exa­mineze sursa acestor închipu- avansat! Refu­zând să facă uz de capacita- iri şi modul în care li se poate împotrivi, tea de a raţiona a minţii sale, el nu va nu s-ar mai produce dezbinare! Ce trist e băga de seamă cât de nocive şi de ridi- să vedem cum el va trata aceste gânduri cole sunt aceste idei pentru umblarea sa ca fiind propriile sale gânduri, total incon- spirituală. El se va complace în acestea, ştient de faptul că duhurile rele i le-au conti­nuând să viseze la gloriosul său vii- sădit! tor. Unii dintre cei care vestesc mesaje Imagini din partea Domnului sunt adesea guver- Vrăjmaşul poate uneori proiecta ima- naţi de aceste gânduri fulgerătoare. Ei vor gini de un anumit fel pe ecranul minţii predica despre ceea ce li s-a des­coperit credinciosului. Unele dintre acestea sunt într-o fracţiune de secundă, concluzionând bine conturate şi vrednice, pe când altele că aceste gânduri inopi­nate trebuie să fie sunt necurate şi păcătoase, conştiinţa res- neapărat de la Dumnezeu, drept care le pingându-le. Bune sau rele, plăcute sau acceptă în mod pasiv. Ei nu înţeleg că neplăcute, realitatea tristă e că credincio- Dumnezeu nu dăruieşte revelaţii aşa, din- sul va fi total neputincios de a opri tr-odată, iar când le transmite, acest lucru pătrunderea acestor imagini în mintea sa. nu se face către minte. În pofida faptului Împotriva vo­inţei sale, se vor derula îna- că aceste cuvinte la care recurge credin- intea ochi­lor minţii sale experienţe din ciosul în aceste situaţii par a fi pline de trecut, pre­ziceri cu privire la evenimente miez, trebuie totuşi să constatăm că sunt viitoare şi multe alte imagini de acest fel. produsul forţelor întunericului. Ba, mai Asta deoarece puterea de imaginaţie a mult, uneori, în timp ce predică, o mulţi- alunecat în pasivitate. Copilul lui me de versete din Scriptură năpădesc Dumnezeu trebuie să fie conştient de mintea şi gândurile credinciosului. faptul că tot ce nu izvorăşte din mintea Ascultătorii lui vor fi, după toate aparen- lui proprie vine, de fapt, de la forţele ţele, de-a dreptul încântaţi de strălucirea inamicului. acestor idei. Dar, după terminarea adună- rii, ascultătorii nu vor putea sesiza nici Vise un efect practic pozitiv în viaţa lor. Totul Visele pot fi naturale sau suprana­ va fi aidoma unui vis. Or, tocmai aici turale. Unele sunt inspirate de Dumnez­eu, s-ar putea să fie vorba de acţiunea puteri- pe când altele sunt generate de diavolul. lor întunericului. Cu excepţia celor rezultate în urma diver- După ce a cedat în mintea sa teren selor sale stări fiziologice şi psihologice, duhurilor rele, copilul lui Dumnezeu îşi toate celelalte sunt de factură supranatura- va da seama că acestea sunt capabile să lă. Dacă mintea cuiva a fost expusă trezească în el orice gând. Adesea duhu- influenţei duhurilor rele, visele avute de rile rele sădesc în colegii săi de lucrare acea persoană vor fi, în marea lor majo- îndoieli nejustificate sau atacă mintea vre- ritate, doar o altă variantă a „imaginilor“ unuia dintre ei cu gânduri de dezbinare, de peste zi cu care este asaltat acest om.

320 Omul spiritual, volumul III Forţele nevăzute ale răului creează ima- va fi ocupată cu un ghiveci de alte lucruri gini în timpul zilei şi vise în timpul nop- fără noimă şi fără legătură între ele. Ei ţii. Pentru a stabili dacă visele sale provin vor părea preocupaţi de o mulţime de sau nu de la diavolul, credinciosul va tre- idei, cum ar fi: ce trebuie să facă, cum bui doar să se întrebe: este mintea mea trebuie procedat şi care ar fi cel mai bun de obicei pasivă? Dacă da, atunci înseam- plan de atac. În plus, vor aborda proble- nă că aceste vise sunt nedemne de încre- mele ce-i aşteaptă în ziua ce le stă înain- dere. Mai mult, visele şi vedeniile pe te: cum să chibzuiască cel mai bine care le dăruieşte Dumnezeu omului îl lucrurile, ce întâmplări neprevăzute ar învrednicesc pe acesta să fie normal, paş- putea surveni sau cum ar putea face faţă nic, statornic, stăpânit de raţiune şi de cel mai bine unui evantai de situaţii. conştienţă. În schimb, duhurile rele îl Speculaţii de acest fel le vor inunda min- asaltează pe credincios cu idei bizare, tea ca nişte talazuri. Deşi oamenii aceştia pripite, fantastice şi neghioabe, transfor- ştiu că patul este destinat somnului, iar mându-l într-un om arogant, năucit, zăpă- nu gândurilor de tot felul pe care le-ar cit şi iraţional. putea avea, de pildă, când stau la masa Motivul pentru care forţele satanice de lucru, totuşi creierul lor nu cunoaşte pot să-l injecteze pe creştin cu vise atât astâmpăr. Rotiţele ceasornicului minţii se de ciudate este faptul că activitatea sa învârt încontinuu. Desigur, ei ştiu cât de mentală este dominată de pasivitate. important este somnul, în perspectiva sar- Despre cel ale cărui facultăţi mentale sunt cinilor ce-i aşteaptă a doua zi. Ei nu deja pasive, se poate afirma că nici unul doresc să se gândească, ci să doarmă, să din visele sale nu provine de la se odihnească. Cu toate acestea, din moti- Dumnezeu, nu se datorează unor cauze ve necunoscute, ei nu pot face acest naturale, ci sunt de la duhurile rele. În lucru. Mintea le este foarte activă, iar timpul nopţii creierul nu este tot atât de somnul nu se lipeşte de ei. Unii sfinţi activ ca în timpul zilei, drept care această suferă de ani de zile acest chin cumplit pasivitate îl face mai lesne de manipulat al nopţilor albe, numit insomnie. Ca de de către diavolul. Astfel de vise nocturne obicei, de îndată ce s-au dus la culcare, îl fac să se trezească a doua zi dimineaţa au încetat orice preocupare, făcând un cu capul tulbure şi cu duhul descurajat. efort conştient de a-şi pregăti mintea pen- Somnul nu i-a reîncărcat energiile, deoa- tru odihnă. Dar, oricât de obosiţi ar fi, rece, prin intermediul minţii lui pasive, când intră în aşternut, mintea nu le dă duhurile rele au afectat negativ întreaga nici un pic de odihnă. Ca o maşină ce fiinţă a acelui om. Oricine suferă de ase- refuză comanda de oprire, mintea lor menea vise nocturne este supus activităţii continuă febrila-i activitate. Voinţa lor nu nefaste a duhurilor rele în mintea sa. are nici o putere asupra creierului. Sunt Dacă se va opune lucrărilor lor, zi şi neputincioşi în a pune capăt şirului gân- noapte, îşi va recâştiga libertatea. durilor lor, singurul lucru care le mai rămâne de făcut fiind, de obicei, să aştep- Insomnia te până când, într-un târziu, mintea îşi va Insomnia este una din neputinţele cele înceta activitatea, ei reuşind, cu chiu-cu mai des întâlnite la sfinţi, fiind, în acelaşi vai, să aţipească. În cursul normal al timp, o lucrare cu caracter aparte a vrăj- lucrurilor, somnul are efect binefăcător maşului în mintea omului. Mulţi constată asupra duhului, înviorându-l. Dar când că, pe când stau întinşi în pat, prin cap li credinciosul a trăit nopţi întregi acest se perindă un noian de gânduri. De obi- fenomen al insomniei, i se va face groază cei, aceştia vor trece în revistă diversele numai la gândul că trebuie să meargă la activităţi de peste zi sau vor rememora culcare, va detesta somnul, patul şi noap- unele experienţe din trecut sau mintea le tea ca atare. Trebuie să se odihnească,

Fenomenele unei minţi pasive 321 dar în fiecare dimineaţă are senzaţia că trebuie să se bizuie pe carneţele, să-şi s-a desprins din ghearele unei lumi de scrie bileţele şi fiţuici, ca să nu uite. De groază. Capul îi este greu, voinţa este fapt, ei au devenit sclavii acestor tehnici amorţită, iar trupul pare total vlăguit. de memorare. Desigur, nu dorim să afir- Aflat într-o situaţie de acest fel, copi- măm că cineva trebuie să fie în stare să lul Domnului va fi înclinat să creadă că ţină minte totul. Normal, unele lucruri se asta se datorează stării sale trupeşti sau uită după mai mulţi ani sau imediat, oboselii sau surescitării nervilor. De multe dacă nu s-au întipărit bine în minte. ori însă aceste presupuneri sunt lipsite de Totuşi, multe evenimente petrecute într-un temei. Dacă acestea ar fi adevăratele timp nu prea îndepărtat, care au reţinut cauze ale insomniei sale, atunci, după un atenţia cuiva, ar trebui să fie readuse în timp de odihnă sau în urma vreunui alt memorie într-un anumit interval de timp, remediu natural, întregul său organism dacă sunt îndepliniţi anumiţi factori. s-ar reface. Numai că acest lucru nu se Atunci de ce se uită aceste chestiuni, de întâmplă, pentru că duhurile rele profită ce se pierd fără urmă, nemaiputând fi abil de aceste cauze naturale pentru a recupe­rate? Nici o cauză naturală nu camufla activităţile lor nevăzute. Astfel, poate constitui singurul răspuns posibil când un credincios va realiza că prin cap pentru această stare de lucruri. Cauza i se perindă tot felul de gânduri galopan- trebuie să se datoreze neapărat invaziei te, în timpul nopţii, e bine să-şi pună forţelor răului. Unele lucruri se uită de la întrebarea: de unde provin aceste gân- sine, pe când altele nu dispar în chip duri? Îmi aparţin ele sau sunt străine de natural. Orice pierdere suspectă de memo- mine? Gândesc eu oare aceste gânduri? rie, nedatorată unor cauze naturale, ne Sau gândesc eu în acest fel? Dar cum ar duce cu gândul la un atac viclean al oşti- putea să izvorască din lăuntrul meu, când, rilor Satanei. Mulţi creştini sunt supuşi de fapt, eu nici măcar nu doresc să mă unor astfel de atacuri. Şi cât de multe gândesc la nimic în asemenea momente? eforturi se irosesc în această încleştare! Cine sădeşte în mine acest noian de gân- Ce multe glume s-au făcut pe seama duri încâlcite, necurate şi apăsătoare? uitucilor! Încrederea şi utilitatea sunt ştir- Oare cine, dacă nu chiar duhurile necura- bite! te! Se poate observa un alt fenomen: întâlnim câte un credincios cu o foarte Uitarea bună ţinere de mine, dar căruia, în anu- Din pricina atacului diavolului, destul mite momente cruciale, îi este imposibil de mulţi sfinţi sunt văduviţi de capacita- să-şi amintească un anumit lucru. Mintea tea de a ţine minte, suferind cumplit din pare a i se fi transformat dintr-o dată, de pricina pierderii memoriei. Ei uită până şi vreme ce nu-şi poate aminti nimic, fapt ceea ce au rostit sau făcut adineaori. Ba care-i creează penibile încurcături. O atare nu găsesc un lucru pe care ei înşişi l-au încetare bruscă a capac­ităţii de memorare pus într-un anumit loc, chiar în cursul a minţii sale i se va părea un mister acelei zile. Uită promis­iunile pe care inexplicabil, deşi, de cele mai multe ori, le-au făcut cu puţin timp în urmă. şi, va pune această neţ­inere de minte pe judecând după cum se poartă, parcă ar fi seama unei scăderi temporare a nivelului bezmetici, oameni fără minte, de vreme său de energie nat­urală, al unui presupus ce mintea nu-i, aparent, în stare să reţină fenomen inev­itabil la anumite intervale. nimic. Sfinţii aceştia vor concluziona, Ceea ce nu înţelege el este că această probabil, că memoria lor e sub nivelul nepuţinţă de a-şi aduce aminte este un celor mai mulţi oameni, fără să-şi dea simptom al minţii aflatei sub atacul duhu- seama că, în realitate, mintea lor se află rilor rele. sub atacul duhurilor rele. În consecinţă,

322 Omul spiritual, volumul III Incapabil de a se concentra gândeşte la cu totul altceva. Credincioşii Trepăduşii aflaţi sub cârmuirea lui aceştia sunt inconştienţi de lucrarea pe Satan adesea îşi bagă coada, perturbând care o execută în prezent sau de textul pe capacitatea creştinului de a se concentra. care-l citesc. Poate vor motiva această Dar, din observaţiile acumulate în urma neatenţie prin faptul că s-au gândit la alt- analizării experienţelor creştinilor, am con- ceva, dar oare acest „altceva“ provine de statat că această capacitate a lor a suferit, la ei, sau din altă sursă? Sunt mulţi acei la cei mai mulţi dintre ei, o măsură mai creştini care, din senin, nu-şi mai aduc mică sau mai mare de deteriorare, prin aminte de nimic în timpul serviciilor de intermediul lucrării de risipă săvârşite de la adunare. Duhurile rele încearcă să-i duhurile rele. Unii par a fi total neputin- împiedice să audă ceea ce le-ar fi de cioşi de a se concentra, în gândirea lor. folos, dar nu prin încetarea funcţionării Alţii se descurcă mai bine, dar gândurile minţii lor, ci distrăgându-le atenţia la cu le sunt împrăştiate, după doar câteva totul alte chestiuni. minute de concentrare asupra unui anumit De îndată ce mintea a fost atacată de lucru. În special când se roagă sau când diavolul, credincioşilor le este greu să-i citesc Biblia sau ascultă mesaje din asculte pe alţii. Adesea le scapă cuvinte Cuvânt, creştinii constată că le este greu sau propoziţii întregi. Ca să-şi poată con- să menţină atenţia cuvenită, că le fug centra atenţia şi să prindă totuşi ceva, gândurile. Deşi ei au voinţa de a se con- trebuie să-şi încreţească frunţile, încercând centra, le lipseşte înfăptuirea. Poate că, să înţeleagă ceea ce se spune. Ades­ea le prin intermediul voinţei, vor reuşi un timp este greu să înţeleagă până şi cele mai să oprească gândurile din alergarea lor elementare cuvinte. Sau, alte ori, înţeleg galopantă, dar, din nefericire, efectul nu greşit învăţăturile ce li se predau. Toate durează prea mult. Uneori pierd definitiv acestea se datorează tulburărilor din min- controlul. E limpede că şi aici avem de a tea lor. Deja mintea le-a fost îndopată cu face cu un atac al vrăjmaşului. Motivul tot felul de prejudecăţi de către duhurile pentru care acesta depune eforturi atât de rele şi tot ce au primit este deja interpre- disperate este faptul că credinciosul a dat, tat de-a gata. Din această pricină, multor în mintea sa, prilej duhurilor rele să ac- creştini le este lehamite să audă ceea ce ţioneze. Ce trist e să vedem cum cineva au de spus alţii. Înainte ca interlocutorul risipeşte capacităţile sale mentale, nefiind să termine de vorbit, un astfel de creştin în stare să înfăptuiască nimic, ziua întrea- va interveni impacientat, întrerupându-l, gă, chiar sculându-se dis-de-dimineaţă şi deoarece duhurile rele l-au şi inspirat cu trudind din greu până noaptea târziu. Ca nenumărate gânduri ale lor, cerându-i cre- în cazul risipei de energie fizică, ce este dinciosului să le asculte pe ele şi apoi să atât de păguboasă, tot aşa este şi risipirea răspândească aceste învăţături şi la alţii. capacităţilor mentale. În zilele noastre un Aceşti indivizi au atenţia îndreptată atât număr mare de creştini cheltuiesc o groa- înăuntru, cât şi în afară. Înăuntru ei ascul- ză de timp, fără să aibă prea multe rezul- tă sug­estiile vrăjmaşului, iar în exterior tate cu care să se poată mândri. Mintea as­cultă oamenii cu care stau de vorbă. le este încolţită de duhurile rele, drept Vocea dinăuntrul minţii lor este mai care ei nu se mai pot concentra. puternică decât cea care se adresează ure- Din pricina acestui atac frontal al chii lor fizice, drept care, abia dacă aud respectivelor forţe ale întunericului, copiii ce li se spune. Asemenea simptome, cum lui Dumnezeu manifestă un anumit fel de sunt lipsa de atenţie, demonstrează că neatenţie. Mintea trebuie să se concentre- inima lor a fost răpită de către cei răi. ze asupra unei anumite ches­tiuni, dar ea Abia după ce vor fi fost eliberaţi de acti- îşi pierde brusc şirul ideilor, de parcă ar vitatea duhurilor rele vor putea ei să se fi fost ştearsă cu buretele, după care se concentreze cu adevărat.

Fenomenele unei minţi pasive 323 Din pricina acestor perturbaţii din cer. În special îi va fi teamă de tot ce lăuntrul minţii lor, creştinii adesea dau necesită gândire. Nu-i va mai plăcea să din cap, încercând să se descotorosească stea de vorbă cu oamenii, deoarece asta de aceste gânduri neliniştitoare. Ei sunt va reclama eforturi prea mari din partea nevoiţi să-şi vorbească lor înşişi cu glas sa. Pentru a continua cu statornicie şi tare, pentru ca să li se întipărească cât de râvnă să-şi facă datoria în slujba sa zilni- cât ceva în minte. Prin urmare, ei vor fi că este nevoie de viaţă. El este legat cu nevoiţi să şi gândească în acelaşi fel, cu un lanţ intangibil, pe care alţii nu-l obser- glas tare, altminteri mintea lor întun­ec­ată vă. Credinciosul acesta se va simţi încor- nu va înţelege. În plus, când cit­esc, tre- setat şi încolţit ca un sclav care ar dori buie să citească cu glas tare, ca să li se să se revolte, dar ştie că nu poate. întipărească ceea ce au citit. Toate acestea Şi astfel creştinul trăieşte ca într-un sunt consecinţe ale lipsei de concentrare. vis. Îşi risipeşte timpul, fără ca acesta să fie ocupat cu gânduri, imaginaţii, raţiuni Inactivitatea sau conştienţă. Pe măsură ce mintea îi Când este supusă unui atac furibund, este atacată, voinţa este şi ea afectată în mintea credinciosului îşi pierde capacita- mod automat, deoarece prima constituie tea de a gândi. Ea cade aproape integral o lumină pentru cea din urmă. Creştinul în mâinile duhurilor rele, credinciosul va îngădui să fie azvârlit de colo-colo, în nemaiputându-se folosi de ea. El nu poate pasivitatea sa, afectat de mediul înconju- gândi, nici măcar dacă ar vrea, deoarece rător, incapabil de a lua decizii proprii. este incapabil de a iniţia vreun gând pro- Când va fi umplut cu idei neliniştitoare, priu. În realitate, un şir nesfârşit de gân- fiind lipsit de pace, nu va putea să stră­ duri, asupra căruia el nu are nici un pungă această pâclă deasă pentru a-şi control, i se perindă prin minte. El nu dobândi libertatea. El pare împiedicat de are nici o putere de a opri aceste gânduri un impediment nevăzut. Numeroase şi de a le iniţia pe ale sale. Ideile străine lucruri pe care ar dori să le facă sunt sunt prea puternice pentru ca el să poată însă curmate chiar pe când se pregăteşte avea propriile sale idei. Uneori el va să le pună în aplicare, deoarece este putea găsi în mintea sa o portiţă prin copleşit de simţământul că trebuie să se care să continue să gândească. Dar atâtea op­rească, că totul este în zadar. Pentru el voci se aud şi atâtea subiecte sunt deja viaţa a devenit doar un şir nesfârşit de prezente în mintea lui încât pro­priile sale obstacole insurmontabile. Cum ar putea gânduri sunt înăbuşite. Dacă cineva doreş- el să fie mulţumit? te să gândească, desigur va trebui să dis- Acest tip de inactivitate contrastează pună de memorie, imaginaţie şi capacita- puternic cu inactivitatea obişnuită. În tea de a raţiona. Dar creştinul a pierdut, cazul din urmă, omul poate să-şi reacti- între timp, aceste capacităţi, nemaiputând, veze mintea ori de câte ori doreşte. Dar în consecinţă, gândi. El nu poate crea, nu când inactivitatea creierului se datorează poate deduce; nu-şi poate aminti, nu asupririi duhurilor rele, atunci oricât s-ar poate compara, judeca sau pricepe. Prin strădui credinciosul să-şi activeze mint­ea, urmare, nu poate gândi. Iar dacă va nu o va putea urni din loc. Pur şi simplu încerca totuşi s-o facă, va experimenta un va fi în incapacitatea de a mai gândi. gen de senzaţie uluitoare, care va înăbuşi Capul îi va fi îngreunat, de parcă o greu- orice gând productiv. tate uriaşă îl trage în jos. Acesta este Întrucât procesele sale mentale sunt fenomenul unei minţi puternic afectate de acum înrobite, credinciosul va manifesta, duhurile rele. necesarmente, un punct de vedere mult Mulţi sfinţi care se îngrijorează necon- deplasat. O movilă îi va părea un munte. tenit contractează acest tip de boală a Totul i se va părea ca o scară ce urcă la inactivităţii mentale. Dar dacă ar fi să ne

324 Omul spiritual, volumul III coborâm în mediu lui, la poz­iţia în care după aceea, să vină cu un alt fel de gân- se află credinciosul respectiv, am ajunge duri. Urmărind aceste concepte schimbă- inevitabil la concluzia că el are toate toare, rezultatul net va fi că, după un motivele să se simtă satisfăcut şi fericit. timp, creştinul va deveni o persoană foar- Realitatea este însă că acest cre­dincios te schimbătoare. Cei care se află în preaj- este măcinat de îngrijorări şi gânduri ma lui sau cei de la serviciu îl vor consi- nefericite. Rugaţi-l să precizeze motivul dera o persoană cu caracter instabil, deoa- pentru această stare de lucruri şi nu va fi rece veşnic se schimbă. Adevărul e însă în stare să găsească nici unul menit să că duhurile rele sunt acelea care îi schim- explice de ce a ajuns în această stare. bă gândurile şi opin­iile. De câte ori nu Sugeraţi-i să se descotorosească de aceste întâlnim creştini care o dată spun: „Da, gânduri, şi vă va spune că nu poate s-o pot“, pentru ca apoi să zică „Nu pot“. facă. El însuşi nu înţelege strâmtorarea în Dimineaţa vor declara: „Da, doresc să fac care se află. Pare a se fi scufundat într-o cutare lucru“, pentru ca în partea a doua mlaştină din care nu mai poate să se a zilei să spună: „Nu doresc să fac acest smulgă. Este atât de obişnuit cu îngrijoră- lucru“. Motivul acestei stări de lucruri stă rile, încât nu mai are tăria de a se ridica în faptul că duhurile rele sădesc în min- deasupra lor. Desigur, aici avem de face tea sa gândul ce-l determină pe credincios cu mâna apăsătoare a vrăjmaşului. Dacă să spună: „Da, pot“, convingându-l că, ar fi o chestiune de îngrijorare naturală, într-adevăr, poate. Însă duhurile rele vin atunci ar exista o explicaţie. Toate îngrijo- şi-i implantează apoi un alt gând contrar, rările lipsite de o cauză obiectivă sau o făcându-l pe credincios să se creadă inca- justificare suficientă au la origine duhurile pabil de acţiunea contemplată şi să excla- rele. Credinciosul a alunecat atât de tare me: „Nu pot.“ Aşadar, nu el este cel care deoarece la început a acceptat ideile şi-a modificat declaraţia anterioară. duhurilor rele, acum nemaiputându-se eli- În acestea şi într-o sumedenie de alte bera. Mintea sa este fixată într-o stare de atitudini schimbătoare vom depista luc­ra­ aparentă pasivitate, nemaidând nici un rea vrăjmaşului asupra minţii omului. S-ar semn de viaţă. O asemenea persoană este putea ca sfinţilor să le fie lehamite de o inconştientă de robia în care se află, din viaţă atât de schimbătoare, dar să constate pricina faptului că este încărcată de poveri. că n-au cum să se redreseze, pentru că El nu poate zări cerul senin, după cum aceste gânduri nu sunt ale lor înşişi. Dacă nu poate pricepe sensul adevărat al nici refuză să dea curs suges­tiilor străine, for- unei imagini ce i se prezintă. El nu poate ţele răului vor falsifica vocea conştiinţei, apela la capacitatea sa de a raţiona. Este acuzându-i că nu ascultă de voia lui un deţinut încarcerat, ducându-şi zilele în Dumnezeu. Dar, din dorinţa de a evita beznă şi deznădejde. Duhurile rele jubi- aceste acuzaţii, sfinţii respectivi nu vor lează când îi văd pe oameni că suferă. avea încotro, ci vor fi nevoiţi să-şi modifi- Toţi cei ce cad în mâinile lor vor păţi la ce poziţia adoptată anterior în faţa oame- fel. nilor. Aceste trăsături de instabilitate, de veşnică oscilaţie provin, cu toate, din ace- Atitudini schimbătoare eaşi sursă. Când ascultă în mintea lor În timp ce mintea unui credincios este sug­estiile duhurilor rele, creştinii iau dint­r- dominată de forţele întunericului, gânduri- odată decizia de a se angaja în cutare sau le sale sunt total nedemne de încredere, cutare lucrare, dar, pe măsură ce forţele întrucât cele mai multe dintre ele provin inamice le modifică aceste hotărâri, creşti- de la duhurile rele. Puţine gânduri sunt nii vor trece la alte şi alte lucrări. de la el însuşi. S-ar putea ca aceste Pe lângă fenomenele descrise mai sus, duhuri să genereze în el un anumit gen mai sunt şi acele situaţii în care duhurile de gânduri, pentru ca la foarte puţin timp rele adesea îi vor determina pe oameni să

Fenomenele unei minţi pasive 325 gândească, dar nu la momentul potrivit. na respectivă să vorbească. Limba a ieşit Astfel aceste duhuri rele îi vor trezi pe de sub controlul minţii şi al voinţei, aşa credincioşi în miez de noapte, instruindu- încât creştinul va rosti un puhoi de cuvin- i, de pildă, să facă cutare sau cutare te fără să cugete şi fără să şi le poată lucru. Dacă cel vizat va refuza, atunci stăpâni. Uneori aceste cuvinte sunt rostite duhurile rele vor începe să-l acuze. Sau, chiar împotriva voinţei celui care le pro- în puterea nopţii ele îi vor implanta gân- nunţă, contrar intenţiei sale. Când i se dul că poate n-ar fi rău să procedeze la aminteşte ulterior ce a spus, se miră, o modificare de poziţie, şi astfel credin- nevenindu-i să creadă că el a rostit acele ciosul va lua o decizie extrem de impor- cuvinte. Toate acestea se dato­rează pasivi- tantă în timpul nopţii, când mintea este tăţii minţii. Elementele satanice pot chiar cel mai puternic aflată în pericolul de a acţiona limba omului prin intermediul fi indusă în eroare. Urmărind originea minţii sale imobilizate. Ele vor începe multora dintre aceste oscilaţii, vom depis- prin injectarea gândurilor lor în gândurile ta o lucrare a duhurilor rele în mintea credinciosului, după care vor trece la faza omului. următoare, de a strecura cuvintele lor în cuvintele rostite de credincios. Limbuţia Creştinul va trebui să înţeleagă fără Aceia dintre copiii Domnului ale căror greş că toate aceste rostiri n-au cum să minţii sunt atacate deseori de Satan mani- fie rodul propriei sale gândiri. Orice festă o anumită reticenţă în a conversa cu cuvânt care ocoleşte procesul gândirii a oamenii, din pricina faptului că nu au fost, în realitate, formulat de duhurile tăria să asculte. Căci, în timp ce încearcă rele. să fie atenţi la ce spun alţii, gânduri asu- pra cărora nu au nici un control li se Încăpăţânarea perindă prin cap, ca nişte nori mânaţi de După ce facultatea mentală a unei furia furtunii. Dar, de obicei, aceşti cre- persoane a intrat în declinul pasivităţii, dincioşi sunt vorbăreţi. Întrucât capul le fiind pradă forţelor întunericului, ea va este plin de gânduri, cum se face că refuza cu încăpăţânare să asculte de acestea nu se exprimă printr-o mulţime raţ­iune sau de probe evidente, după ce va de vorbe? O minte care nu poate să fi luat deja o decizie. El va considera asculte interlocutorii, ci insistă ca aceştia orice încercare venită din partea cuiva de să asculte ce spune ea, este o minte bol- a-l face să înţeleagă mai bine care este navă. Deşi este adevărat că unii creştini realitatea drept o încălcare a libert­ăţii sale. sunt vorbăreţi din fire, totuşi, fără să-şi Îi va considera total nechib­zuiţi. „Ce ştiu dea seama, s-ar putea ca ei să fie unelte ei?“ îşi va spune el. Conceptele sale s-ar în slujba duhurilor rele. Mulţi creştini putea să fie complet greşite, dar el va sunt ca nişte morişti acţionate de forţe crede că are motive, deşi acestea sunt exterioare. inexplicabile. Întrucât mintea este total Ce mulţi sunt cei ce nu-şi pot înfrâna imobilizată, el nu va şti cum să cercete- limba, ca aceasta să nu rostească bârfe, ze, să distingă şi să judece cu ajutorul glume şi să nu vorbească de rău! Inima raţiunii. Lipsit de orice spirit de discernă- lor este curată, dar ei se văd neputincioşi mânt, va înghiţi de-a valma tot ce au de a pune capăt ori a înfrâna aceste propagat duhurile rele în mintea sa, con- cuvinte netrebnice. Se pare că de îndată siderând aceste lucruri cât se poate de ce în mintea lor au pătruns nişte idei, şi elevate. Când un astfel de individ aude înainte ca ei să poată să cântărească un glas supranatural, automat îl acceptă aceste gânduri, cât ai clipi din ochi ele ca fiind voia lui Dumnezeu. Pentru el au şi îmbrăcat forma cuvintelor. şi, uite- acest glas deja a devenit legea sa de con- aşa, gândurile dau năvală, forţând persoa- duită. Prin urmare, va transc­ende investi-

326 Omul spiritual, volumul III gaţia raţiunii, ocolind acest proces. dinciosul ajunge să nu mai audă ce spune Indiferent de ce gând sau glas sau învăţă- acesta, ci să dea ascultare noianului de tură ar fi vorba, el le va considera infaili- gânduri cu care i-au asaltat forţele răului bile şi absolut demne de crezare. mintea în clipa respectivă. Credinciosul va refuza să le pună la Va trebui să observăm dacă mişcarea încercare, să le examineze sau să le cân- ochilor noştri urmează conştienţa minţii tărească. Va ţine morţiş la ele, nevoind în noastre sau, dacă nu cumva, privirile ruptul capului să asculte alte păreri. Oricât noastre au luat-o razna, nemaiexprimând ai încerca să-l faci să asculte de glasul intenţiile inimii. Când o minte este pasi- raţiunii sau conştiinţei sale, indiferent ce vă, ochii acelui om sunt stupefiaţi. E explicaţii sau probe concrete i-ar aduce posibil ca el să contemple în mintea sa alţii, el va rămâne neclintit în refuzul de numeroase imagini ciudate, la care nu a asculta. Cei ce au puţină pricepere văd s-ar fi gândit deloc în condiţii normale, pericolul, în schimb credinciosul vizat va fiindu-i imposibil să vadă ceea ce ar înghiţi totul fără discernământ, ca un dori. copil pe care nu-l poţi opri de la dulciuri. Nu va fi deloc uşor să-l redresezi pe un În final astfel de cre­dincios. Să recapitulăm. Fenomenele minţii creş- tinului aflate sub atacul duhurilor rele sunt Simptomele ochilor multe şi variate. Totuşi, toate sunt străbătu- O minte pasivă, aflată sub atacul te de o singură constatare: persoana respec- duhurilor rele poate fi uşor depistată exa- tivă şi-a pierdut controlul. Conform ordinii minând ochii acelei persoane. Ochii omu- lăsate de Dum­nezeu, fiecare din aptitudini- lui au capacitatea de a dezvălui mintea sa le naturale cu care a fost înzestrat omul mai mult decât orice alt organ al său. (între care şi facultatea minţii de a gândi) Dacă mintea este pasivă, e posibil ca trebuie să fie supusă complet stăpânirii omul respectiv să aibă în faţă un text, exercitate de acel om. Dar dacă un creştin dar să n-aibă habar ce spune acel text, a cedat, inconştient, teren duhurilor rele, e căci nici o idee nu va pătrunde în creie- posibil ca acestea să pună stăpânire pe rul său şi nu se va întipări în mintea sa. viaţa sa mentală, iniţiind de pe acest tărâm Pe când va conversa cu oamenii, ochii îi acţiuni directe, fără să fie stânjenite de vor alerga în toate direcţiile, privirea îi va voinţa victimei. În consecinţă, dacă un aluneca în dreapta şi-n stânga, sus şi jos, creştin descoperă, la un moment dat, că numai stabilă nu va fi. Desigur, faptul mintea sa s-a angajat într-o acţiune inde- este calificat drept un act de impoliteţe, pendentă de el, va trebui să-şi dea seama dar omul respectiv nu-şi va putea privi că se află sub atacul forţelor întunericului. interlocutorul drept în faţă. Alteori va Inactivitate, în loc de activitate, neliniş- trece la polul opus, ţintindu-l pe interlocu- te, în loc de calm, neastâmpăr gener­at de tor cu o privire fixă, fără să clipească, de noiane de gânduri, neputinţa de a se con- parcă o forţă ascunsă ar fi îndărătul aces- centra sau de a face distincţie sau de a-şi tei străpungeri. aduce aminte, o stare de totală confuzie, O atare străpungere cu privirea poate trudă fără nici un rod, fuga de muncă în avea consecinţe cât se poate de grave, timpul zilei, pentru ca noaptea mintea să-i căci diavolul recurge la acest vicleşug fie invadată de vedenii, stări de insomnie, pentru a inculca în credincios a atitudine îndoieli, neveghere, o frică ira-ţională, tul- de necromanţier. De multe ori, după ce burări ajunse la paroxism – ei bine, toate l-a fixat vreme îndelungată pe interlocutor acestea sunt inspirate de forţele nocive ale cu această privire sfredelitoare, cre­ duhurilor rele.

CAPITOLUL 3 CALEA IZBĂVIRII Când mintea cuiva a căzut victimă persoana respectivă de a obţ­ine izbăvirea. fenomenelor discutate în capitolul anterior, Duhurile rele vor sugera tot felul de min- acea persoană trebuie să caute să fie ciuni, ca scuze menite să explice starea izbăvită. Ceea ce s-a discutat în acel credinciosului: capitol au fost doar simptomele generale ale unei minţi pasive. Nu putem prezenta Gândurile acestea minunate care ţi-au condiţia particulară a fiecăruia în parte, încolţit în mine dintr-odată sunt de la deoarece există o mare varietate de grade Dumnezeu. Acele revelaţii care ţi-au stră- de pasivitate, după cum diferă şi intensi- fulgerat mintea sunt, în realitate, rodul tatea atacurilor duhului rău şi, în conse- spiritua­lităţii. Acea problemă de memorare cinţă, vătămarea produsă asupra minţii. se dato­rează şubrezirii sănătăţii tale. E şi Totuşi, trebuie subliniat că, de îndată ce normal să începi să uiţi dintr-odată. şi-a dat cineva seama că a întâmpinat Hipersensibilitatea ta se datorează tempera- fenomenele menţionate anterior, va trebui mentului tău. Slaba ta ţinere de minte este să fie cu maximă băgare de seamă, deoa- ereditară. Insomnia ta se datorează unor rece e posibil să fi cedat teren duhurilor cauze pur medicale. Pur şi simplu eşti rele, de unde şi atacurile de care are prea istovit. Nu poţi gândi pentru că eşti parte. El va trebui să caute izbăvire. prea istovit. Starea ta de neîntreruptă con- Puţini vor fi credincioşii care nu vor templare în timpul nopţii se datorează rămâne surprinşi de ignoranţa lor faţă de suprasol­icitării minţii tale în timpul zilei. vătămarea produsă asupra minţii lor. Gândurile rele izvorăsc din păcatele tale. Dimpotrivă, ei vor rămâne miraţi de fap- Ai căzut deja. tul că atâta timp au fost în necunoştinţă Nu eşti în stare să fii atent la ce spun de cauză faţă de condiţia lor decăzută cu alţii datorită mediului în care te afli şi din privire la organul gândirii. În alte priv­inţe, pricina greşelilor tale. ei par să înţeleagă multe lucruri, dar în ce priveşte mintea lor decăzută, ei nu Duhurile rele sunt capabile să născoceas- cunosc aproape nimic. Ei nici măcar nu-şi că o sumedenie de alte scuze. Dacă nu-şi dau seama cât de gravă este vătămarea vor da copiii lui Dumnezeu seama că se produsă până când cineva nu le atrage află, de fapt, sub atac şi că au decăzut din atenţia asupra acestui lucru. Oare de ce starea lor normală, vrăjmaşul va recurge nu au descoperit ei înşişi acest lucru mai la acestea şi la alte scuze pentru a camu- înainte? Nu ne spune faptul acesta că fla terenul deja cucerit de ele. Dar adevă- mintea noastră şi duhurile rele au o anu- ratul motiv stă în faptul că mintea este mită afinitate, care, în consecinţă, slăbeşte pasivă şi golită de conţinut, fiind astfel cunoştinţa noastră despre minte? Toţi cei ocupată de aceste duhuri satanice. Fiecare care au suferit atari daune sunt chemaţi din aceste fenomene este urmarea lucrării să răspundă la această întrebare. lor nocive. Desigur, recunoaştem posibili- tatea ca între aceste scuze să existe şi Vicleşugurile duhurilor rele cauze naturale, dar experienţa atâtor sfinţi Dacă ochii i-au fost deschişi să-şi vadă a dovedit că puterile întunericului sunt starea, fireşte, credinciosul va căuta să fie extrem de viclene, desfăşurându-şi activi- izbăvit. Dar să nu uităm că duhurile rele tatea în paralel cu aceste cauze na­turale, nu-şi vor elibera captivii de la sine, fără pentru a-i amăgi pe sfinţi să accepte să aibă mai întâi loc o luptă pentru elibe- aceste cauze naturale – cum ar fi tempe- rarea acestora. Ele vor face presiuni, ramentul, condiţia fizică şi mediul încon- uzând de toate forţele, pentru a împiedica jurător – ca pe singura explicaţie, uitând 332277

328 Omul spiritual, volumul III cu desăvârşire imixtiunea şireată a duhu- creştinul să cedeze alt teren duhurilor rilor rele. Acestea sunt încântate când vor rele, chiar înainte ca vechiul teren să fie putea să-şi mascheze lucrările printr-o recâştigat. cauză cu adevărat naturală. Un singur test Din pricina faptului că de mult a putem aplica aici însă. Şi anume, faptul capitulat în faţa forţelor întunericului, e că, dacă este vorba de o cauză naturală, posibil ca cineva să comită eroarea fatală condiţia omului va fi refăcută şi readusă de a apăra opera­ţiile funeste ale duhurilor la starea sa normală, de îndată ce a fost rele. Trebuie să ne păzim cu tot dinadin- îndepărtat factorul natural. Dar când pe sul de acest lucru, deoarece altminteri ne lângă elementul natural avem şi unul vom trezi că am ajutat noi înşine duhuri- supranatural, a­tunci omul nu-şi va reveni, le rele să-şi mascheze adevărata cauză a chiar după ce a fost eliminat factorul atacului lor. Într-o astfel de situaţie, deşi natural. De pildă, dacă suferi de insom- se află la strâmtoare, credinciosul va fi de nie, vrăjmaşul va sugera că aceasta se partea duhurilor rele, ajutându-le să-şi datorează efortului fizic prea mare, supra- păstreze terenul. licitării minţii tale. În consecinţă, vei da În acest punct, oştirile diavolului vor ascultare acestui glas, încetând să lucrezi incita firea veche a credinciosului să coo- şi intrând într-o perioadă de repaus în pereze cu ele. De fapt, firea întotdeauna care mintea nu-ţi va fi solicitată deloc. va conlucra cu diavolul. Din dorinţa de a Dar mii de gânduri vor continua să-ţi ia salva aparenţele sau din alt motiv, creşti- cu asalt mintea, străbătându-ţi creierul în nul va refuza să creadă că mintea sa ar timp ce dormi. Asta demonstrează că putea fi cotropită de diavolul şi va protes- boala ta nu se datoreşte exclusiv unor ta când i se va vorbi despre Satan sau cauze naturale, ci că, în anumite privinţe, despre lucrările acestuia. Un atare dezgust aici este implicată şi o cauză supranatura- de a examina lucrurile, de teamă ca să lă. Dacă nu-ţi vei face timp să te ocupi nu-şi piardă „experienţa sa spirituală,“ va de acest aspect supranatural, eliminarea constitui o puternică piedică în calea elementului natural nu-ţi va ajuta la izbăvirii. Creştinul va riposta în mai nimic. multe feluri posibile: „N-am nevoie de Este de o importanţă crucială ca fraţii izbăvire. De ce să doresc să fiu izbăvit?“ din zilele noastre să examineze sursa sau „Prin Cristos, am biruit. Satan este acestor scuze. Puterile răului sunt de o un duşman pe care Cristos l-a învins dibăcie nemaipomenită când vine vorba deja. Prin urmare, eu nu-i mai dau deloc să-i amăgească pe oameni, pentru ca atenţie, ci las întreaga chestiune în mâini- aceştia să explice vicleşugurile lor perfide le lui Dumnezeu, concentrându-mi atenţia ca pe nişte fenomene pur naturale. Îi vor asupra lui Cristos“ sau „Misiunea mea împinge pe oameni să creadă că ei însuşi este să predic evanghelia. Ce rost ar avea sunt cei greşiţi. Aceşti indivizi vor muşa- să mă ocup de Satan?“ Prin aceste răs- maliza astfel, fără să-şi dea seama, pene- punsuri şi altele similare, credinciosul va trarea duhurilor rele. În consecinţă, creşti- desconsidera posibilitatea ca duhurile rele nul va trebui să cerceteze cu de-amănun- să acţioneze în viaţa sa. Iar celor care tul toate scuzele care-i trec prin cap. vor încerca să-i vină în ajutor, s-ar putea Fiecare motiv trebuie examinat cu atenţie chiar să li se adreseze cu cuvintele: şi orice simptom al minţii trebuie urmărit „Foarte bine! Ce-ar fi să te împotriveşti până la sursa sa. Altminteri, prin faptul tu în locul meu, rugându-te şi pentru că va confunda activitatea supranaturală mine.“ Credinciosul care face astfel de cu cea naturală, va ceda tot mai mult afirmaţii nu este sincer. El nu doreşte teren vrăjmaşului. Fiecare opinie pe care altceva decât să trăiască în tihnă, lăsându- o deţine despre el însuşi va trebui să fie i pe alţii să se ostenească, urmărindu-i pusă la încercare, pentru ca nu cumva izbăvirea.

Calea izbãăvirii 329 Dar, în toate acestea, va trebui să ne fi în stare să recu­noască că aici este punem întrebarea cum se face că cineva vorba de minciuna lui Satan, va fi învred- obiectează când i se spune despre Satan nicit să se ridice şi să se împotrivească. şi lucrările sale? Oare nu cumva mintea Negreşit, în acest caz, va fi biruitor. sa a fost deja infectată de Satan, fiind Experienţa ne învaţă că de îndată ce acum plină de aprehensiune, ca nu cumva un om a priceput adevărul potrivit căruia să sufere consecinţele, dacă situaţia va fi şi-a pierdut suveranitatea asupra minţii dată în vileag? Adevărul este că el deja sale şi, în consecinţă, va depune eforturi cunoaşte prea multe lucruri cu privire la ca să redobândească controlul asupra ei, diavolul, nemaidorind să afle lucruri noi. va suferi de multe ori mai tare ca în Îi ajung şi aşa cele pe care le cunoaşte zilele anterioare. Duhurile rele vor încerca deja. Dar evanghelia lui Isus Cristos îi să declanşeze un ultim atac pustiitor salvează pe oameni nu doar de păcat, ci împotriva sa. Ele vor recurge, în acest şi de diavolul. Atunci de ce s-ar teme sens, la obişnuita tactică de a minţi, şop- cineva, dacă se pomeneşte de diavol când tindu-i la ureche că n-are cum să-şi redo- se vesteşte evanghelia? Oare nu este o bândească libertatea, de vreme ce s-a situaţie similară cu aceea în care persoana cufundat atât de adânc în pasivitate sau care a comis o crimă se teme doar la că Dumnezeu n-ar mai fi dispus să-i auzul altei persoane care vorbeşte despre acorde iarăşi harul Său sau că mai bine o altă crimă? Datorită preocupării sale va fi dacă nu se va opune sau că, în faţă de diavolul, credinciosul va resimţi orice caz, niciodată nu va cunoaşte ziua un resentiment ori de câte ori oamenii izbăvirii, drept care ce rost mai are să se vor pomeni de el. În adâncul inimii lui, lupte şi să sufere în continuare? Dar toţi se cuibăreşte teama ca nu cumva adevă- copiii lui Dumnezeu trebuie să ştie că nu rul acestei stări triste de lucruri din viaţa au voie să trăiască prin harul satanic. Ei lui să fie dat la iveală. Să presupunem că trebuie să aibă libertatea, chiar dacă vor am fost cu adevărat invadat de duhuri muri redobândind-o. Nici unul din ei nu rele, îşi spune el cu gravitate. Ce aş putea va fi căzut în pasivitate până într-acolo face în acest caz? Şi astfel el va vorbi încât să nu mai poată fi izbăvit. Dum­ altora, cum am arătat, pentru a camufla nezeu este de partea lui, or asta înseamnă lucrurile şi pentru a se linişti pe el că el va fi eliberat! însuşi. De îndată ce a cunoscut adevărul şi a Dar dacă un credincios va primi şi va recunoscut că mintea sa nu a fost, de îmbrăţişa lumina, începând să caute izbă- fapt, izbăvită, ci doar parţial eliberată de virea, duhurile rele vor începe să toarne sub puterea întunericului, în modul cel în mintea lui tone de acuzaţii, care mai mai natural, copilul lui Dumnezeu se va de care mai eronate şi mai mincinoase, ridica, pornind la luptă împotriva duhu­ care îl vor condamna şi mustra cu atâta rilor rele, pentru ca fortăreţele deţin­ute de furie încât credinciosului nu-i va mai acestea în el să fie cucerite şi dărâmate. rămâne energia necesară să încerce să Atunci va afla el cu adevărat adevărul recâştige terenul pierdut. Duhurile rele vor potrivit căruia armele noastre de luptă fi la curent cu faptul că el a dobândit trebuie să fie de natură spirituală, întrucât lumina şi că, deci, lucrarea lor va înceta, cele fireşti nu-i sunt de nici un folos. El credinciosul nemaiputând fi amăgit. În nu se va putea elibera prin luarea de consecinţă, ele îşi vor schimba tactica, angajamente sau prin adoptarea unor lovindu-l cu un potop de acuzaţii: „Eşti măsuri de îmbunătăţire a memoriei sau greşit! Eşti greşit!“ În tot acest timp, cre- gândirii sale. Mintea sa este robită de dinciosul, fiindcă nu se arată nici un aju- forţe supranaturale ce nu pot fi izgonite tor la orizont, va simţi că se afundă într-o sau nimicite prin mijloace carnale. mlaştină a păcatului. Numai că, dacă va Credinciosului nu-i vine să creadă că a

330 Omul spiritual, volumul III fost cu putinţă ca forţele întunericului să-i nenţă o marionetă în mâna duhurilor fi uzurpat în aşa măsură stăpânirea asu- rele? El va trebui să opteze, deoarece pra minţii sale, până ce nu învaţă pe cont altfel nu va exista nici o posibilitate de propriu adevărul şi se pregăteşte să redo- izbăvire. Desigur, orice decizie în favoa- bândească terenul pierdut, pe care, cum rea lui Dumnezeu nu înseamnă că el era de aşteptat, aceste forţe ale răului vor deja a obţinut biruinţa, ci arată doar sta- lupta din răsputeri să nu-l lase din mâini. rea în care se află, respectiv dacă se Copilul lui Dumnezeu va ajunge să-şi împotriveşte cu adevărat vrăjmaşului. dea seama cât de întunecată, tocită, pasi- vă şi scăpată de sub control este mintea Terenul pierdut trebuie recuperat sa. Diavolul se va folosi de orice prilej Să ne amintim că, întrucât credincio- pentru a-i tortura mintea, ameninţându-l sul a cedat teren duhurilor rele, acestea ca nu cumva să întreprindă vreo acţiune au putut să opereze în mintea sa. Anterior în vederea recuperării teritoriului pierdut. am enumerat şase domenii prin care s-a Asta îl va convinge pe credincios, mai manifestat această pierdere de teren. mult ca oricând, că viaţa sa mentală este, Acum le vom reduce la trei tipuri princi- fără nici o îndoială, o fortăreaţă aflată în pale, după cum urmează: (1) o minte mâinile vrăjmaşului şi că nu el deţine neschimbată, (2) acceptarea minciunilor controlul asupra ei. El va înţelege că duhurilor rele şi (3) pasivitatea. vrăjmaşul va depune toate eforturile pen- Credinciosul trebuie să se cerceteze cu tru a împiedica mintea să înţeleagă ade- atenţie pentru a afla pe care dintre cele vărurile pe care el doreşte cu ardoare să trei terenuri le-a pus la dispoziţia duhuri- le cunoască, întrucât el e în stare să reţi- lor rele. Mintea neînnoită? Mintea pasi- nă chestiuni neesenţiale, dar e total nepu- vă? Sau acceptarea minciunii duhurilor tincios când vine vorba de a-şi aduce rele? Sau, nu cumva, le-a cedat pe toate aminte de lucruri vitale. El îşi dă seama trei? Judecând după experienţa creştinilor, că în capul lui sălăşluieşte o forţă potriv- un mare număr dintre ei au cedat toate nică, care se împotriveşte adevărului pen- aceste trei teritorii diavolului şi slujitorilor tru care deja şi-a dat consimţământul. săi. După ce a izolat punctul sau puncte- Acum începe războiul pentru elibe­ le prin care a cedat teren duhurilor rele, rarea minţii. Se mulţumeşte, oare, creş­ creştinul va trebui să înceapă numaidecât tinul să rămână în tabăra duhurilor rele? să recupereze tot teritoriul pierdut. Asta e Dacă răspunsul este „nu“, atunci întreba- singura lui salvare. Întrucât a degenerat în rea se pune: Cine trebuie să rezolve pro- actuala stare prin predarea cutărui sau blema? Dumnezeu? Nu, ci omul însuşi. cutărui cap de pod duhurilor rele, el va fi El trebuie să opteze dacă se va oferi pe cu adevărat liber doar atunci când aceste sine cu totul lui Dumnezeu sau dacă va capete de pod au fost recucerite. Mintea permite minţii, aparatului gândirii sale, să neînnoită trebuie înnoită. Min­ciuna trebu- rămână concesionat lui Satan. Li se va ie depistată şi tăgăduită. Iar pasivitatea permite forţelor întu­nericului să profite de trebuie transformată într-o acţiune liberă. mintea sa? Li se va îngădui să-şi verse Le vom discuta acum pe fiecare, la gândurile pervertite în mintea sa? Vor fi rând. lăsate ele să-i umple capul cu foc din iad? Pot ele să-şi propage după bunul Mintea înnoită plac învăţăturile prin intermediul minţii Dumnezeu doreşte nu doar o schim- sale? Va fi oare de acum încolo posibil bare a minţii copiilor Săi cu ocazia con- ca ele să se împotrivească adevărului lui vertirii lor. El doreşte, de asemenea, o Dumnezeu prin manipularea intelectului minte care să fie total înnoită, schimbată său? Creştinul însuşi trebuie să decidă şi limpede precum e cristalul, de o totală această chestiune. Va fi el oare în perma- transparenţă. Aşa ni se porunceşte în

Calea izbãăvirii 331 Cuvântul lui Dumnezeu. Motivul pentru prin intermediul crucii cuprinde nu doar o care Satan poate lucra este faptul că creş- viaţă nouă, ci şi înnoirea tuturor funcţiilor tinul nu a fost totalmente eliberat de sufletului. Mântuirea, care este adânc înră- mintea carnală. S-ar putea ca să por­ dăcinată în fiinţa noastră, trebuie să fie nească din start cu o mentalitate îngustă, treptat „elaborată“ („dusă până la capăt“). care nu-i poate tolera pe alţii sau cu o O carenţă gravă ce se constată astăzi în mentalitate întunecată, care nu poate pri- rândurile cre­din­cio­şilor este neînţelegerea cepe adevărul mai profund sau cu o faptului că şi mintea trebuie salvată (Ef. mentalitate nechibzuită, care nu poate 6:1); ei concep mântuirea în termeni să-şi asume nici o responsabilitate cât de ge­nerali şi destul de vag, nerecunoscând cât importantă. Iar după aceea va aluneca fapt­u­ l că Dumnezeu doreşte să-i salveze în păcate mai grele. Asta pentru că „min- până în cele mai mici amănunte, prin fap- tea care este axată pe fire este ostilă lui tul că toate capacităţile lor trebuie înnoite Dumnezeu“ (Rom. 8:7). După ce au şi făcute să corespundă pentru a putea fi cunoscut adevărul din Romani 6, mulţi folosite de El. Mintea este unul din lucru­ creştini se văd deja eliberaţi de mintea lor rile de preţ cu care a fost înzestrată natura carnală. Ceea ce nu înţeleg ei însă este omului. Dumnezeu îi cheamă pe ai Săi să faptul că crucea trebuie să opereze amă- creadă că vechiul lor om a fost răstignit nunţit în toate zonele omului. „Consideraţi- pe cruce. După aceea, ei trebuie să accep- vă morţi faţă de păcat“ trebuie să fie te fără şovăire judecata rostită de urmat de „prin urmare, nu mai lăsaţi Dumnezeu asupra omului vechi, făcând păcatul să stăpânească în trupurile voastre apel la voinţa lor pentru a se împotrivi sau muritoare“ (Rom. 6:11-12). După schim- pentru a se dezbrăca de faptele acestuia, barea mentalităţii, trebuie să urmeze şi inclusiv de gândurile lor din trecut. Ei tre- necesarul: „orice gând îl facem rob ascul- buie să vină la piciorul crucii, gata să tării de Cristos“ (2 Cor. 10:5). Mintea renunţe la vechile lor mentalităţi, pe deplin trebuie să fie complet reînnoită, întrucât convinşi că Dumnezeu le va dărui o minte orice rămăşiţă de carnalitate este ostilă lui nouă. Fraţilor, vechea natură trebuie să fie Dumnezeu. total lepădată. Da, Dumnezeu face înnoi- Pentru ca să ne fie înnoit intelectul, va rea, este lucrarea Lui, dar lepădarea, dez- trebui să ne apropiem de cruce. Este exact brăcarea şi renunţarea la vec­hiul tău organ ceea ce ne cheamă Efeseni patru să facem. al gândirii – ei bine, asta este partea ta! Apostolul Pavel descrie întune­ricul minţii Ţie îţi revine să faci acest lucru. Dacă-ţi carnale a omului în versetele 17 şi 18. Dar faci partea, Dumnezeu Şi-o va face pe a în versetele 22 şi 23 el ne informează Sa! Iar după ce ai realizat efectiv această cum poate fi înnoită mintea: „Dezbrăcaţi- lepădare, tot atât de efectiv trebuie să crezi vă de omul cel vechi [vechea natură], care că Dumnezeu îţi va înnoi mintea, deşi nu aparţine fostului vostru mod de viaţă şi ştii cum. este corupt prin pofte înşelătoare, şi fiţi Ce mulţi sunt acei copii ai Domnului înnoiţi în duhul minţii voastre“. Ştim că care, deşi sunt salvaţi şi posedă o viaţă omul nostru cel vechi a fost deja răstignit nouă de o bună bucată de timp, totuşi împreună cu Domnul (Rom. 6:6). Aici mai poartă o minte învechită, un cap suntem îndemnaţi să ne dezbrăcăm, pentru neschimbat. Nimic din vechile lor teorii, ca mintea noastră să poată fi înnoită. Asta procese mentale sau prejudecăţi nu s-a aduce în prim plan crucea, ca instrument schimbat. Doar învelişul exterior s-a de înnoire. Credinciosul trebuie să înţelea- schimbat. Ei recurg la vechiul lor creier gă că vechiul său creier face şi el parte pentru a accepta şi a propaga adevărul din acel om vechi de care Dumn­ezeu spiritual. Mai e oare de mirare că vor doreşte să ne debarasăm cu totul. cădea în atâtea greşeli, provocând Mântuirea pe care Dumnezeu o dăru­ieşte nes­fârşite conflicte în sânul bisericii?

332 Omul spiritual, volumul III După cum Dumnezeu nu-Şi poate găsi sau înnoită. El va trebui să se întrebe de plăcerea în omul rău, care utilizează pro- ce este gândirea sa confuză, plină de pria lui tărie pentru a desfăşura lucrul prejudecăţi, răzvrătită sau înfuriată – de Domnului, tot aşa El nu-Şi poate găsi ce se opune anumitor adevăruri, chiar plăcerea în omul rău care recurge la pro- înainte de a le examina – de ce este pria sa minte pentru a aprofunda adevărul împotriva unor creştini despre care abia lui Dumnezeu. O mentalitate neînnoită dacă a auzit (are vreun motiv destul de este moartă din punct de vedere spiritual. întemeiat să li se împo­trivească, ori, nu De aici urmează că tot ce izvorăşte din cumva, îi detestă pur şi simplu pentru că ea este, aşişderea, mort! Mulţi se fălesc aşa îl îndeamnă mintea naturală?). În cu vastele lor cunoştinţe biblice sau cu această perioadă de investigaţie, orice idee robusteţea teologiei lor, dar cei înzestraţi şi închipuire trebuie să fie cercetate minu- cu discernământ spiritual ştiu că aceste ţios, pentru ca cele izvorâte din vechea cunoştinţe sunt lipsite de viaţă. creaţie să fie depistate şi respinse. Celor După ce a ajuns să-şi dea seama cât care îşi trăiesc zilele cu nechibzuinţă un de searbădă este mintea sa, fiind dispus atare regim de viaţă li se va părea, evi- să se lepede de ea, prin lucrarea crucii, dent, insuportabil. Fiind gestionată de creştinul va trebui să practice zilnic către forţele întunericului, mintea lor este le­pădarea de toate gândurile carnale deslânată şi scăpată de sub control. Dar (fireşti). Altfel înnoirea nu poate avea loc. nu trebuie să scăpăm din vedere faptul Căci altfel cum va reuşi oare Dumnezeu că suntem în toiul războiului. Iar dacă nu în a-Şi aduce la îndeplinire răspunderea luptăm, cum ne putem aştepta să recuce- de a înnoi mintea credinciosului, dacă rim fortăreţele vrăjmaşului ce rezidă în acesta din urmă continuă să gândească mintea noastră? Duşmanul este cât se potrivit firii vechi? Cu răbdare şi perseve- poate de real. Atunci cum ne putem per- renţă, creştinul trebuie să-şi examineze mite să nu veghem? fiecare gând, dar în lumina lui Dumnezeu. Tot ce nu este de la El sau este contrar Tăgăduirea minciunilor adevărului Său trebuie eliminat sau Pe măsură ce mântuitul se situează „stors“ afară din mintea sa. De aseme- sub lumina lui Dumnezeu, va descoperi nea, simpla înţe­legere mentală a adevăru- că, de multe ori în trecut, a acceptat lui trebuie respinsă. Pavel a menţionat minciuni provenite de la duhurile rele, faptul că mintea noastră neînnoită este care au declanşat căderea sa în condiţia plină de argumente şi închipuiri deşarte actuală. Uneori a adoptat o atitudine sau (2 Cor. 10:5). Acestea îi împiedică pe o faptă greşită datorită înţelegerii greşite oameni să ajungă la adevărata cunoştinţă a adevărului lui Dumnezeu, după ce a a lui Dumnezeu. Creştinii trebuie să facă crezut minciuna vrăjmaşului. De pildă, toate aceste gânduri captive ascultării de interpretând greşit relaţia dintre Dumne­ Cristos. Apostolul spune „fiecare gând“; zeu şi om, s-ar putea ca el să cadă în în consecinţă, nu trebuie să permitem greşeala de a considera că Dumnezeu îi nici măcar unui singur gând să se sustra- împărtăşeşte gândul Său în mod nemij­ gă acestui tratament. Să n-aibă odihnă locit. Atunci el aşteaptă cu pasivitate, credinciosul până ce fiecare idee nu va fi până când primeşte primele comunicări, supusă domniei lui Cristos. Când creş­ pe care va presupune că Dumnezeu i tinul îşi examinează gândul, va trebui să le-a transmis. Duhurile rele au reuşit ast- stabilească dacă (1) vine din vechea lui fel în lucrarea lor de amăgire, de contra- minte sau (2) dacă emană din terenul pe facere, fiind de-acum libere să-l aprovizi- care l-a cedat anterior sau dacă (3) va oneze de nenumărate ori cu nesfârşite ceda noi teritorii duhurilor rele sau dacă variante ale aceluiaşi gând. Sau, altă dată, (4) acesta purcede dintr-o minte normală fiindcă îşi însuşeşte ceea ce i-a şoptit

Calea izbãăvirii 333 vrăjmaşul la ureche cu privire la sănătatea Diavolului îi este groază de lumină şi sa ori alte chestiuni ce-l privesc direct, el de adevăr, deoarece acestea îi răpesc constată că starea trupului său şi împreju- temeiul lucrării sale. Pentru fiecare cuvânt rările adiacente sunt aidoma celor ce i al adevărului trebuie să se ducă o luptă s-au prezis. De pildă, duhurile rele s-ar în mintea credinciosului. Duhurile rele putea să sugereze minţii acelui om că i încearcă să-l împiedice pe credincios să se vor întâmpla anumite lucruri. Dacă nu cunoască adevărul cu privire la maşinaţii- se va împotrivi sau dacă va accepta în le lor. Mai mult, ele încearcă să se dezică mod necritic sugestia respectivă, va con- de fenomenul anumit ce decurge din stata nu după mult timp că tot ce i-au acceptarea unei anumite minciuni. rânduit duhurile rele se va împlini întoc- Principiul după care se călăuzesc ele a mai. fost şi va fi mereu acelaşi: „să-i împiedi- Exersându-se, copilul Domnului va ce să vadă lumina“ (2 Cor. 4:4). Un descoperi că multe tulburări, slăbiciuni, creştin trebuie să fie foarte conştiincios să boli şi alte fenomene din viaţa sa actuală vadă adevărul în toate privinţele. Adevărul se datorează, direct sau indirect, faptului înseamnă, cel puţin, condiţia reală. Chiar că a acceptat minciunile ce i-au fost dacă nu va putea să-l alunge pe diavolul, implantate în trecut de către duhurile rele. alinierea credinciosului de partea adevăru- Aceste fenomene au fost fie direct cauza- lui îl va determina pe vrăjmaş să-şi piar- te prin faptul că a crezut în aceste min- dă terenul. Cel puţin atâta lucru va putea ciuni, fie sunt inculcate în el indirect face credinciosul: să declare prin voinţa după ce a crezut în ele. Pentru a-şi asigu- sa că doreşte adevărul, că doreşte să ra eliberarea, creştinul va trebui să cunoască şi să asculte de adevăr. Prin cu­noască experienţa luminii lui Dumne­ rugăciune şi prin opţiunea voinţei sale, el zeu, care este adevărul lui Dumnezeu. trebuie să se împotrivească oricărei min- Întrucât în trecut a pierdut teren pentru că ciuni satanice, indiferent de forma sub a crezut în minciuni, acum va trebui să care se prez­intă – un gând, o închipuire recupereze terenul respectiv prin tăgădui- sau un argument. Făcând aşa, I se dă rea tuturor minciunilor. După cum lumina prilejul Duhului Sfânt să călăuzească min- alungă întunericul, tot aşa adevărul ucide tea sa întunecată, ducând-o la lumina ade- minciunile. Prin urmare, sfântul va trebui vărului lui Dumnezeu. În experienţa prac- să aprofundeze toate adevărurile privitoare tică, cre­dinciosul va petrece uneori luni la el însuşi, la Dumnezeu şi la duhurile de zile înainte de a descoperi o singură rele. Va trebui să plătească un preţ ca să min­ciună satanică. Mai întâi, el va trebui intre în posesia acestor adevăruri. Va tre- să se împotrivească cu voinţa sa oricărui bui să se roage cu stăruinţă să i se dăru- teren al duhurilor rele iar apoi să răstoar- iască lumină, ca să-şi vadă condiţia reală ne, una câte una, minciunile pe care odi­ (adevărul) şi astfel să afle în ce fel a fost nioară le credea, dar acum nu le mai crede. înşelat, fiind apoi făcut să sufere. În con- În felul acesta, treptat el va recupera tot tinuare va trebui să-şi examineze toate teritoriul pe care l-a cedat anterior. El nu suferinţele fizice şi cele legate de mediul va mai crede, nici câtuşi de puţin, ceea înconjurător. De unde vine fiecare din ce spun duhurile rele. Şi astfel, acestea îşi aceste suferinţe? Ce a cauzat aceste neca- vor pierde puterea. zuri? S-a produs necazul respectiv în urma faptului că a crezut în minciuna lui Recunoaşterea normalităţii Satan, sau că a adoptat o acţiune greşită, Dacă cineva s-a cufundat în tot felul prin acceptarea vreunei minciuni? El va de necazuri datorită pasivităţii sau faptului trebui să mear­gă pe fir până la sursă şi că a crezut minciuna duhurilor rele, va apoi să se roage şi să aştepte în tăcere trebui să stabilească de urgenţă ce consti- să fie luminat de lumina lui Dumnezeu. tuie pentru el starea normală. Cu excepţia

334 Omul spiritual, volumul III minţii neînnoite, atât pasivitatea, cât şi recunoască în ce a constat starea sa nor- acceptarea minciunilor le asigură duhuri- mală. lor rele atâtea puncte de sprijin încât sta- Pentru a defini condiţia sa iniţială, rea mentală a credinciosului se va deteri- persoana respectivă trebuie să recun­oască ora tot mai mult, în toate privinţele. şi să creadă că iniţial a avut, într-adevăr, Capacităţile sale de a gândi, de a-şi aduce o stare normală. Deşi astăzi este într-o aminte, cât şi tăria lui fizică – toate aces- stare decăzută, cândva beneficia de o tea vor intra în declin tot mai pronunţat. stare normală. Tocmai aceasta e starea Dacă îşi va da seama de pericol, va tre- normală spre care trebuie să aspire, la bui să se scoale şi să caute izbăvirea. care să fie restaurat. Norma­litatea nu Dar ce va însemna „izbăvire“ pentru el? înseamnă nimic altceva decât starea sa Iată ce: el va trebui să fie readus la sta- normală. Dacă-i este greu să stabilească rea sa iniţială. De aici rezultă că este în ce consta această norma­litate, atunci esenţial pentru oricine urmăreşte redresa- n-are decât să-şi ream­ intească cea mai rea să stabilească în ce a constat starea frumoasă experienţă din viaţa sa, când sa iniţială. Fiecare persoană îşi are pro- duhul său era puternic, memoria şi gândi- pria sa condiţie normală, starea pe care a rea îi erau limpezi iar trupul cât se poate avut-o înainte de a cădea, datorită amăgi- de sănătos. Acesta să-i fie etalonul, starea rii vrăjmaşului. Lui trebuie să i se prezin- normală! Căci asta îi va pune la dispozi- te starea sa normală. Iar când a descope- ţie o măsură minimă spre care să aspire. rit că nu mai este cum a fost, trebuie Va trebui să nu se mulţumească cu nici să-şi pună întrebări de genul: Care a fost o măsură mai prejos de acest nivel starea mea anterioară? Cât de mult m-am minim. Şi nu există nici un motiv pentru îndepărtat între timp de ea? Cum pot fi care n-ar putea atinge acea stare, deoare- readus la această stare? ce s-a aflat cândva acolo. Dar nici măcar Fosta stare în care te aflai era starea aceasta nu este posibilitatea sa cea mai ta normală. Poziţia de la care ai alunecat înaltă. În consecinţă, va trebui ca, pe este etalonul. Dacă nu-ţi cunoşti starea puţin, să-şi redobândească normalitatea şi normală, trebuie să-ţi pui următoarea să refuze să mai coboare sub acest întrebare: S-a născut mintea mea într-o nivel. stare de confuzie sau a existat o perioadă Comparându-şi starea actuală cu cea în care judecam limpede? A fost oare din trecut, creştinul va putea stabili cât de memoria mea întotdeauna foarte scăzută mult s-a depărtat de punctul în care se sau a existat o perioadă în care aveam afla odată. Cel a cărui minte este atacată ţinere de minte? Totdeauna am avut poate vedea acum cât de mult i-au slăbit, insomnie sau cândva adormeam buşt­ean, între timp, memoria şi gândirea. Iar cel al de îndată ce puneam capul pe pernă? Mi cărui trup este atacat va putea aprecia cât se derulau înainte atâtea imagini prin faţa de mult i-a slăbit tăria între timp, faţă de ochilor, ca o peliculă de film pe un nivelul de energie pe care-l avea cândva. ecran, sau am avut în trecut şi clipe de De îndată ce realizează că a decăzut din luciditate? Totdeauna am fost atât de slă- această stare de normalitate, credinciosul bit sau a existat un timp în care m-am va trebui îndată să facă uz de voinţa sa, simţit mult mai întremat? E adevărat oare pentru a se împotrivi stării sale actuale că niciodată n-am putut să mă stăpânesc anormale, străduindu-se să fie restaurat la sau cândva eram mult mai echilibrat? condiţia sa normală. De obicei, du­hurile Răspunzând la aceste întrebări, omul rele se vor opune acestei încercări de a le respectiv va trebui să fie în stare să pri- fi luate cu asalt fortăreţele. Ele vor începe ceapă dacă îi lipseşte această stare nor- să-i şoptească credinciosului: Ai îm­bătrânit! mală, dacă se află sub atac sau dacă a Nu te poţi aştepta să ai aceeaşi minte devenit pasiv. În plus, va fi ajutat să ageră pe care o aveai în tinereţe.

Calea izbãăvirii 335 Capacităţile omului se deteriorează odată Revocarea pasivităţii cu trecerea anilor. Sau, dacă eşti tânăr, După ce a stabilit în ce constă norma- duhurile rele vor încerca să-ţi spună cam litatea sa, următorul pas important din aşa: Datorită unei deficienţe din naştere, e viaţa creştinului este să lupte pentru refa- normal să nu te poţi bucura, ca şi ceilalţi, cere. Să nu uităm însă că vrăjmaşul îşi de o minte limpede! Atenţia nu ţi-o poţi va da toate silinţele să reţină terenul pe păstra timp prea îndelungat. Sau îţi vor care l-a câştigat, tot aşa după cum dregă- sug­era că te-ai cu­fundat în această stare torii pământeşti îşi păzesc cu gelozie teri- datorită surmenajului, extenuării, etc. Ba toriile. Nu ne putem aştepta ca puterile chiar s-ar putea să fie atât de obraznice întunericului să cedeze cetăţile fără nici o încât să-ţi spună că, de fapt, asta e condi- luptă. Dimpotrivă, ele vor lupta până în ţia ta normală, că eşti mai prejos decât pânzele albe. Să fim conştienţi de faptul alţii deoarece ai primit un dar inferior. că, deşi este cât se poate de uşor să Scopul urmărit de duhurile rele este să-l cedăm teren, se cere un efor enorm din amăgească pe cred­incios să creadă că partea noastră să-l recuperăm. Dar trebuie explicaţia slăbic­iun­ii sale este cât se poate să ţinem seama de următoarea observaţie: de naturală, necesară şi că nu trebuie să după cum fiecare ţară îşi are legile şi constituie o surpriză. Dacă un copil al lui normele ei, pe care cetăţenii sunt obligaţi Dumnezeu nu se va lăsa amăgit, nici nu să le respecte, tot aşa, în universul lui va fi pasiv, ci absolut liber, atunci aceste Dumnezeu există legi spirituale, al căror cuvinte ar merita poate să fie investigate. conţinut este atât de impunător încât nici Dar dacă se va lăsa amăgit şi va fi pasiv, chiar dracii nu îndrăznesc să le nesoco- scuzele acestea sunt total neverosimile. Cel tească. Dacă vom învăţa aceste legi spiri- care a fost răscumpărat ca să se bucure de tuale, punându-le în practică, duhurile rele o viaţă mai bună decât cea pe care i-o vor ceda terenul cucerit. oferă condiţia sa actuală de slăbiciune nu Legea cea mai simplă, dar cu conse- trebuie să permită forţelor întunericului să-l cinţe enorme, din domeniul spiritual este apese, obligându-l să accepte această con­­­ că omul nu poate realiza nimic în el diţie decăzută. Fără nici o şovăire va trebui însuşi fără consimţământul voinţei sale. să respingă min­ciunile duhurilor rele. Căci prin ignoranţă a fost posibil ca sfin- Un punct se cere subliniat: o minte ce ţii lui Dumnezeu să accepte înşelăc­iun­ea a fost slăbită în urma bolii este total dife- duhurilor rele, permiţându-le acestora să rită de cea care a fost subminată prin lucreze în viaţa sa. Acum el va trebui să faptul că a cedat duhurilor rele. În primul recupereze terenul cedat. Şi astfel, va tre- caz, sistemul nervos al omului este şubre- bui să-şi exerseze voinţa, pentru a anula zit. În al doilea, lucrarea vrăj­ma­şului nu consimţământul acordat anterior, insistând şubrezeşte constituţia nervilor, ci doar asupra faptului că este stăpânul său pro- inhibă funcţionarea lor corectă. Dacă min- priu şi, ca atare, nu-i va tolera vrăjmaşu- tea omului nu este deteriorară organic, ci lui să manipuleze nici un domeniu al doar scoasă temporar din funcţie, creştinul fiinţei sale. În acest război, duhurile rele poate fi recuperat şi readus la vechea nu pot încălca legea spirituală. Prin urma- stare, de îndată ce au fost scoase afară re, vor fi nevoite să se retragă. La înce- duhurile rele. Multor alienaţi mintal li s-a put, mintea credinciosului era uzurpată de distrus sistemul nervos în urma unei boli forţele răului prin intermediul pasivităţii naturale, abia după aceea intervenind voinţei. Acum credinciosul trebuie să duhurile rele, ca să provoace tulburări. De declare, pe temei­ul legii lui Dumnezeu, aici rezultă că pe aceştia este mai greu că mintea sa îi aparţine şi că el se va să-i readuci la starea normală. folosi de ea, nepermiţând nici unei forţe din afară s-o agite, s-o folosească sau s-o stăpâ­nească. Dacă îşi va reveni fără şovă-

336 Omul spiritual, volumul III ire din pasivitatea sa, făcând uz de min- venită din partea vrăjmaşului trebuie să tea sa, aceasta va fi, treptat, eliberată, fie confruntată fără şovăire cu adevărul până când îşi va recupera starea iniţială. Bibliei. Îndoielilor trebuie să li se răspun- (Mai târziu, vom avea comentarii supli- dă cu texte ale credinţei; disperării cu mentare pe marginea recuperării terenului cuvintele nădejdii; fricii trebuie să-i opună şi a bătăliei ce se dă pentru aceasta.) cuvinte de pace. Dacă nu cunoaşte verse- În acest conflict, copilul lui Dumne­ tul potrivit, să se roage pentru călăuzire. zeu trebuie să-şi exerseze mintea. El tre- Dacă va recunoaşte că vreun lucru provi- buie să ia iniţiativa în toate acţiunile şi să ne de la duşmanii lui, atunci trebuie să le nu se bizuie pe nimeni. Dacă este posi- spună: „Asta e minciuna ta iar eu refuz bil, el va trebui să ia singur deciziile ce s-o primesc.“ Biruinţa se obţine prin se impun, fără să aştepte pasiv ca alţii să mânuirea Săbiei Duhului. intervină sau ca mediul să fie mai coope- În timpul luptei, să nu uite nici o rant. Nu are voie să privească îndărăt, clipă poziţia crucii. Va trebui să se bizuie după cum nu trebuie să se îngrijoreze cu pe Romani 6:11, socotindu-se mort faţă privire la viitor, ci trebuie să înveţe să de păcat, dar viu faţă de Dumnezeu, în trăiască pentru clipa prezentă. Cu rugă- Cristos Isus. El a murit deja şi, prin ciune şi veghere, el trebuie să înainteze urmare, a fost izbăvit de vechea natură pas cu pas. Trebuie să-şi exerseze mintea (creaţie). Duhurile rele nu mai pot face şi să se gândească: ce este de făcut, de nimic în viaţa sa, întrucât terenul pe care- spus sau de devenit. Trebuie să lepede l deţineau înainte le-a fost răpit de către toate cârjele, nepermiţând nici unui ele- cruce. De fiecare dată când un creştin îşi ment sau mijloc lumesc să uzurpe locul exercită mintea şi i se împotriveşte diavo- pe care trebuie să-l ocupe doar mintea lului, el se bizuie întru totul pe ceea ce a sa. El trebuie să se folosească de mintea înfăptuit crucea. El înţelege că moartea sa pentru a gândi, raţiona, rememora şi sa împreună cu Domnul este un fapt înţelege. împlinit, o realitate. Prin urmare, el va Întrucât viaţa mentală a individului a rămâne ancorat pe temelia acestei reali- rămas atâta vreme în stare pasivă, bătălia tăţi, ocupând cu îndrăzneală această pozi- pentru dobândirea libertăţii va dura, nece- ţie înaintea vrăjmaşului. El a murit; duhu- sarmente, vreme îndelungată. Să înţeleagă rile rele nu deţin nici o autoritate asupra creştinul că înainte de a-şi câştiga liberta- unui mort. Faraon n-a mai putut să le tea, multe din gândurile sale nu vor fi facă nici un rău copiilor lui Israel, când concepute de el însuşi, ci vor fi inspirate aceştia erau de cealaltă parte a Mării de duhuri rele, care îi vor uzurpa mintea. Roşii. Odihna creştinului în moartea Din această pricină, va trebui să cerceteze Domnului îi conferă un imens avantaj. cu atenţie fiecare idee, ca nu cumva să-i cedeze vrăj­maşului noi teritorii, înainte Libertate şi înnoire chiar de a fi recucerit vechile teritorii Pe măsură ce credinciosul recuperează cedate anterior. Prin urmare, în această terenul, centimetru cu centi­metru, efectele perioadă acuzaţiile ce se vor ivi nu vor nu vor întârzia să se arate. Deşi la înce- fi, neapărat, greşeala lui, după cum nu lui put s-ar putea ca situaţiile să ia o turnură i se vor cuveni elogiile pentru eventualele negativă, în timp ce el va încerca să-şi merite. Dacă mintea-i va fi umplută de revină, totuşi, dacă va persista, va putea gânduri deprimante, nu trebuie să-şi piar- vedea cum vrăjmaşul îşi va pierde tot dă nădejdea, după cum nu trebuie să fie mai mult puterea. Diverse simptome vor în culmea fericirii, dacă este plină de idei înceta să se manif­este, pe măsură ce se elevate. va recupera tot mai mult teren. El va În plus, credinciosul va trebui să atace percepe cum mintea sa, împreună cu minciunile duhurilor rele. Orice sugestie memoria, ima­ginaţia şi forţele raţiunii, vor

Calea izbãăvirii 337 deveni tot mai libere, pentru ca el să se (9) El insistă asupra exprimării suvera- poată din nou folosi de ele. Dar va trebui nităţii sale, fiind hotărât să-şi revină din să se păzească de un pericol, anume fap- pasivitate. tul că ar putea cădea într-o stare de mul- (10) Pasivitatea este revocată, iar el îşi ţumire de sine, încetând să mai lupte revine din declin. până la capăt, până ce fiecare porţiune a (11) Păstrându-şi voinţa, el nu numai terenului pierdut a fost recucerită. Şi ast- că a reuşit ca ulterior să-şi păstreze nor- fel el le va lăsa duhurilor rele un punct malitatea, dar, în plus, de sprijin, ca să poată penetra, în cadrul (12) Mintea sa este atât de mult recu- unui viitor atac. Credinciosul va trebui perată încât acum e în stare să facă ceea să-şi recuper­eze suveranitatea, ajungând să ce nu putea face înainte. fie com­plet emancipat. Dacă va rămâne Să înţelegem că o minte înnoită este ferm ancorat în cruce, exercitându-şi min­ mult mai profundă decât o minte pur şi tea ca să se opună uzurpaţiei vrăjmaşului, simplu eliberată. A recupera fortăreţele atunci va fi curând complet iz­băvit. Va pierdute datorită pasivităţii şi faptului că a deveni stăpân pe viaţa sa mentală. crezut minciunile vrăjmaşului înseamnă Să recapitulăm, pe scurt, fazele proce- doar a recuceri ceea ce s-a pierdut. Dar a sului de trecere de la pasivitate la liberta- fi înnoit cuprinde nu doar restaurarea a te: ceea ce s-a cedat, ci şi luarea în primire (1) Iniţial mintea creştinului era nor- a unui lucru mai înalt decât a avut creşti- mală. nul înainte. A ţi se înnoi mint­ea înseam- (2) El a căzut în pasivitate din pricina nă a atinge cel mai înalt grad de posibili- faptului că a dorit ca Dumnezeu să Se tate pe care l-a rânduit Dumnezeu pentru folosească de mintea sa. mintea credinciosului. Dumnezeu doreşte (3) El a fost amăgit să creadă că ca mintea credinciosului să fie nu doar acum posedă o minte nouă. descătuşată de sub puterea întunericului, (4) În realitate, el s-a coborât sub prin faptul că devine total stăpână pe ea nivelul normalităţii, în urma atacurilor însăşi, ci, pe lângă asta, să fie înnoită, ca duhurilor rele. să poată coopera deplin cu Duhul Sfânt. (5) Mintea sa a devenit tot mai slabă Dum­nezeu vrea ca mintea să fie plină de şi mai lipsită de putere. lumină, înţelepciune şi pricepere, toate (6) El se luptă acum să recupereze închipuirile şi raţionamentele ei fiind puri- terenul pierdut. ficate şi aduse la ascultarea desă­vârşită de (7) Mintea sa pare să fi devenit mai voia lui Dumnezeu (Col. 1:9). Prin urma- coruptă şi mai dezorientată decât oricând. re, să nu ne mulţumim doar cu biruinţe (8) De fapt, el este în curs de a-şi mici. redobândi libertatea.

CAPITOLUL 4 LEGILE MINŢII Având de-acum mintea înnoită, copi- înnoire, aceasta fiind înnoită zilnic, creşti- lul lui Dumnezeu se va minuna de forţa nul va trebui să-şi însuşească legile care ce rezidă în ea. Căci el a fost emancipat o guvernează. După cum duhul îşi are şi smuls din activităţi anevoioase şi nee- legile sale, tot aşa şi mintea şi le are pe senţiale. Capacitatea sa de a se concentra ale sale. Vom menţiona câteva dintre a devenit mult mai acută, înţel­egerea sa acestea, care, dacă vor fi puse în aplicare mai pătrunzătoare, memoria mai alertă, de credincios, îi vor asigura biruinţa. capacitatea de a raţiona mult mai explici- tă, iar privirea de ansamblu mai puţin Mintea conlucrând cu duhul obstrucţionată. Munca lui va fi mai efici- Analizând procesul triplu: „discerne- entă, va gândi mai cuprinzător şi va prin- înţelege-înfăptuieşte“ ce are loc într-un de gândul exprimat de alţii mult mai creştin spiritual, vom putea identifica trei uşor. În plus, va primi cun­oştinţele spiri- faze: (1) Duhul Sfânt dezvăluie voia lui tuale cu o minte deschisă, deoarece acum Dumnezeu în duhul omului, pentru ca a fost eliberat de limbajul propriei sale acesta s-o cunoască; (2) prin mintea sa, experienţe meschine, dându-i-se intrare el înţelege sensul acestei revelaţii; şi (3) liberă în lumea fără hotare a cunoştinţei cu voinţa sa, el îşi angrenează forţele spirituale. Toate pre­judecăţile şi ideile pre- spirituale pentru a da trupului tăria nece- concepute cu privire la lucrarea lui sară să ducă la îndeplinire voia lui Dum­ Dumnezeu au fost înlăturate, permiţându- nezeu. Nimic din viaţa cuiva nu este mai i-se minţii sale să desfăşoare lucrarea ce aproape de duhul său decât mintea sa. înainte îi era imposibil s-o realizeze şi să Ştim că ea este mecanismul prin care ne poarte răspunderi de două-trei ori mai însuşim cunoştinţe în domeniul intelectual mari decât putea purta în trecut. şi material, în timp ce duhul este elemen- Motivul pentru care mintea creştinului tul prin care se percep realităţile din este atât de lipsită de eficienţă în zilele domeniul spiritual. Un creştin cunoaşte noastre este faptul că nu a fost înnoită. toate lucrurile cu privire la el însuşi prin Dar chiar şi după ce a fost înn­oită, nu intermediul intelectului, pe când lucrur­ile există nici o garanţie că nu va fi din nou privitoare la Dumnezeu le cunoaşte prin hărţuită de vechea mentalitate. Dacă un intermediul duhului. Ambele sunt organe creştin nu se opune cu toată tăria modu- ale cunoaşterii, de unde şi relaţia mult lui tradiţional de a gândi, inconştient va mai apropiată dintre ele, vis a vis de rela- reveni la vechea mentalitate. După cum ţia dintre alte organe. În umblarea după va trebui să se lepede zilnic de lucrarea călăuzirea duhului, vom constata că min- firii şi să urmeze călăuzirea duhului, tot tea este cel mai bun ajutor al duhului. aşa el va trebui să se împotrivească Prin urmare, este nevoie să înţelegem vechiului mod de a gândi, gândind zilnic cum conlucrează aceste două elemente. potrivit cu mintea sa înnoită. O asemenea Biblia se referă cât se poate de expli­ vigilenţă este absolut esenţială; altminteri, cit la coordonarea duhului cu activităţile el va reveni la vechea stare. Pericolul minţii: „Şi mă rog ca Dumnezeul Dom­ regresiei este mult prea real în viaţa spiri- nului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei, să tuală. Dacă un copil al lui Dumnezeu nu vă dea un duh de înţelepciune şi de veghează, după ce i-a fost înnoită mintea, re­velaţie, în cunoaşterea Lui, şi să vă încă este posibil să creadă minciuna vrăj- lumineze ochii inimii, ca să cunoaşteţi maşului, pentru ca, prin intermediul pasi- care este nădejdea chemării Lui, care este vităţii, să-i cedeze apoi teren. Pentru a-şi bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi“ păstra mintea într-o permanentă stare de (Ef. 1:17-18). Am explicat deja sensul 333388

Legile minnþţiiii 339 expresiei „un duh de înţelepciune şi reve- nostru lăuntric să cunoască, pe când min- laţie“; înseamnă că Dumnezeu Se face pe tea îl determină pe omul din afară să Sine şi voia Sa cunoscute nouă, dăruindu- înţeleagă. Această cooperare se real­izează ne revelaţie în duhul nostru. Dar acum într-o secundă, deşi ia mai mult timp ca dorim să scoatem în evidenţă cum conlu- să fie redată în cuvinte, cu toc şi cerneală. crează revelaţia obţinută pe cale intuitivă Cele două elemente operează ca două în duhul nostru, cu mintea noastră. benzi: într-o clipeală de ochi duhul deja i-a „Ochii inimii“ este o referire figurată transmis minţii ceea ce a văzut. Toate la organul raţiunii şi al înţelegerii, adică la revelaţiile vin de la Duhul Sfânt, fiind pri- mintea noastră. În textul citat, termenii „a mite nu de minte, ci de duhul omului, cunoaşte“ şi „cunoaştere“ sunt folosiţi de pentru ca omul să cunoască prin intuiţie; două ori pentru a transmite două noţiuni ele sunt apoi studiate şi percepute prin distincte: prima este aceea a unei cunoaş- facultăţile mentale. teri intuitive, a doua o cunoaştere sau Trebuie să ne opunem fără şovăire să pricepere mentală. Duhul de revelaţie permitem minţii să servească drept ve­hicul sălăşluieşte în străfundul fiinţei noastre. principal pentru receptarea voii lui Dumnezeu Se descopere pe Sine duhului Dumnezeu. Dar nu trebuie s-o în­g­ră­dim nostru, ca să-L putem aprofunda prin de a servi drept aparat secundar pentru intuiţia noastră. Dar până aici aveam de-a înţelegerea acestei voi. Un creştin carnal face doar cu o cu­noaştere intuitivă; adică, (firesc) confundă gândul minţii, luând­u-l omul dinăuntru cunoaşte, în timp ce omul drept etalon al conduitei sale, deoarece nu din afară rămâne în necunoştinţă. a învăţat cum să umble călăuzit de duhul. Transmiterea către omul dinăuntru a ceea Un creştin spiritual se lasă călăuzit de ce îi este deja cunoscut omului dinăuntru duhul, dar, în acelaşi timp, permite minţii constituie o fază indispensabilă, care, dacă sale să priceapă ce vrea să spună mintea. lipseşte, va împiedica acea conlucrare din- În călăuzirea autentică aceste două ele- tre omul dinăuntru şi omul din afară. mente sunt una. În mod obişnuit, călăuzi- Aşadar, cum se transmite această rea duhului se opune acelui proces pe cu­noaştere? Scriptura ne informează că care oamenii îl numesc „raţiune“. Dar în duhul nostru va lumina facultatea noastră cazul persoanei a cărei putere de a raţio- mentală, învrednicind-o să înţeleagă sen- na a fost înnoită, ra­ţiunea aceasta lucrea- sul revelaţiei dăruite în intuiţia noastră. ză împreună cu duhul său, şi astfel călă- Întrucât omul nostru din afară depinde de uzirea sa i se pare perfect logică raţiunii minte pentru a putea în­ţel­ege, duhul tre- sale. Dar raţionalitatea persoanei al cărei buie să transmită minţii ceea ce cunoaşte om lăuntric nu a atins această poziţie pe cale intuitivă, pentru ca aceasta să elevată se va opune de cele mai multe poată pune mesajul la dispoziţia întregii ori călăuzirii duhului. fiinţe, învrednicindu-l astfel pe copilul lui Am observat la Efeseni 1 cum duhul Dumnezeu să umble după călăuzirea vine în sprijinul minţii. Când primeşte duhului. revelaţie de la Dumnezeu, duhul credin- Mai întâi ajungem să cunoaştem voia ciosului luminează intelectul. Mintea unui lui Dumnezeu în intuiţia noastră, după om spiritual nu se bizuie pe viaţa natura- care intelectul ne tălmăceşte acea voie. lă, ci depinde de luminarea pe care o Duhul Sfânt lucrează în duhul nostru, pro- aduce lumina revărsată de duh. Altminteri ducând în noi percepţia spirituală; apoi ea alunecă în întuneric. O mentalitate facem apel la creier, pentru a studia şi înnoită trebuie să fie îndrumată de lumina înţelege sensul acestei percepţii. Este nevo- duhului. Asta explică de ce e posibil ca ie de cooperarea dublă a duhului şi a gândurile cuiva să fie încâlcite şi întreaga minţii, ca să înţelegem pe deplin voia lui sa fiinţă să fie împrăştiată, dacă omul său Dumnezeu. Duhul îl învredniceşte pe omul lăuntric este blocat de duhuri rele.

340 Omul spiritual, volumul III Creierul unui om spiritual este susţinut pământeşti, umblă după lucrurile firii de către duh. Dar dacă acesta este sub pământeşti; pe când cei ce trăiesc după stare de asediu, puterea sa nu poate îndemnurile Duhului, umblă după lucruri- pătrunde direct până la creier, mintea le Duhului. Şi umblarea după lucrurile pierzându-şi, întrucâtva, controlul. Păstrarea firii pământeşti este moarte, pe când acestor două elemente în relaţia lor cores- umblarea după lucrurile Duhului este punzătoare necesită o stare de veghere, viaţă şi pace“ (Romani 8:5-6). A umbla ca nu cumva duhul nostru să fie asediat după îndemnurile duhului înseamnă a de duhurile rele şi să determine mintea avea o minte axată pe lucrurile duhului; noastră să renunţe la funcţionarea sa nor- de asemenea, înseamnă ca duhul să stă- mală. pânească mintea. Cei care acţionează Mintea unui credincios este organul după îndemnurile duhului nu sunt alţii prin care se exprimă Duhul Sfânt. Cum decât cei ce se ocupă cu lucrurile omului se exprimă Cel ce locuieşte în duhul lăuntric, mintea lor fiind astfel spirituală. omului? El nu Se mulţumeşte doar cu Umblarea după îndemnurile duhului nu faptul că omul crede că El sălăşluieşte în face altceva decât să demonstreze că o duhul său uman. Ţelul Său este să Se minte aflată sub controlul duhului se manifeste prin om în aşa fel încât şi alţii axează pe lucrurile duhului. Asta presu- să-L poată avea. Există o sumedenie de pune că mentalitatea noastră a fost înnoi- lucruri pentru care Duhul Sfânt reclamă tă, devenind stăpânită de duhul şi astfel cooperarea omului. capabilă că depisteze orice mişcare şi Nu este de ajuns ca El să locuiască orice tăcere din duh. în duhul omului, ci El mai doreşte să Se Vedem aici din nou relaţia dintre aces- şi exprime prin duhul omului. Iar organul te componente: „cei ce trăiesc după care exprimă duhul omului este mintea. îndemnurile firii pământeşti, umblă după Când aceasta este obstrucţionată, duhul lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce va fi privat de mijlocul său de exprimare trăiesc după îndemnurile duhului umblă şi, în acest caz, Duhul lui Dumnezeu nu după lucrurile duhului“. Capul omului Se mai poate revărsa din lăuntrul omului este capabil de a se lăsa călăuzit atât de către alţii. Mai mult, avem nevoie de fire (carne), cât şi de duh. Facultatea minte pentru a citi sensul cunoştinţei noastră mentală (sufletul) se află între noastre intuitive, deschizând astfel calea duh şi trup. Tot ce decide mintea să pentru ca Dumnezeu să ne poată trans- urmeze, după asta va umbla omul! Dacă mite gândul Său. Dacă mentalitatea noas- mintea se ocupă cu carnea, atunci după tră este îngustă şi nechibzuită, Duhul carne vom umbla! Şi invers, dacă se Sfânt Se găseşte în situaţia de a nu putea axează pe duh, vom urma călăuzirea avea părtăşie cu noi în modul în care ar duhului. Prin urmare, este nevoie să ne dori. întrebăm dacă umblăm sau nu călăuziţi de duhul. De fapt, nu trebuie să facem Mintea, duhul şi o minte spirituală altceva decât să ne întrebăm dacă ţinem Cu cât devine mai spiritual un copil cont de duhul, adică dacă suntem sensi- al lui Dumnezeu, cu atât mai conştient bili să sesizăm fie mişcarea acestuia, fie va fi de importanţa de a umbla călăuzit tăcerea sa. Nu este posibil să ne concen- de duhul şi de pericolele ce-l pândesc trăm asupra lucrurilor cărnii (firii), şi atunci când umblă după călăuzirea firii totuşi să umblăm după călăuzirea duhu- vechi. Dar cum va umbla el, practic, lui. Pe ce este axată mintea, pe asta vom călăuzit de duhul? Răspunsul pe care ni-l fi axaţi noi! Este o lege inexorabilă. Ce dă Romani 8 este să ţinem cont de duh gândeşte mintea noastră? Ce observă în şi să avem o minte spirituală: „În adevăr, experienţa de zi cu zi? Cui vom da cei ce trăiesc după îndemnurile firii ascultare? Ascultăm noi de omul dinăun-

Legile minþţii 341 tru sau de carne (de firea veche)? Fiind uşurinţă după aceasta. ocupaţi cu lucrurile duhului vom deveni Toate călăuzirile de la Dumnezeu sunt oameni spirituali, pe când a ne ocupa cu transmise prin intermediul acestor senzaţii lucrurile firii vechi înseamnă a deveni delicate din lăuntrul duhului. Dumnezeu oameni fireşti. Dacă mintea noastră nu nu recurge niciodată la ceva de felul unui este guvernată de duhul, atunci negreşit sentiment copleşitor, care să-l forţeze pe va fi guvernată de fire. Iar dacă nu este om să se supună. Întotdeauna El ne dă călăuzită de cer, atunci înseamnă că este posibilitatea de a opta. Tot ce ne este călăuzită de pământ. Dacă nu este dirijată impus nu vine de la Dumnezeu, ci este de sus, atunci înseamnă că este dirijată lucrarea duhurilor rele. Duhul Sfânt nu va de jos. Urmarea călăuzirii duhului aduce lucra până ce nu vom fi întrunit mai întâi viaţă şi pace, pe când urmarea îndemnu- condiţiile esenţiale pentru ca El să poată rilor cărnii duce la moarte. Din punctul lucra. De aici rezultă că ni se cere mai de vedere al lui Dumnezeu, nimic ce mult decât pur şi simplu a aştepta călău- izvorăşte din carne (fire) nu are vreo zirea Sa. Duhul nostru şi mintea noastră valoare spirituală. Un credincios este trebuie să funcţioneze, colaborând activ capabil de a trăi în „moarte“, cu toate că cu Duhul Sfânt şi în acelaşi timp folosind el posedă viaţa. omul nostru din afară pentru a urma miş- De ce este atât de important pentru o carea sau tăcerea din duhul nostru. viaţă trăită după îndemnurile duhului să se ocupe de realităţile duhului? Deoa­rece O minte deschisă aceasta este condiţia cea mai evidentă Pe lângă revelaţia pe care o primim în pentru a ne asigura călăuzirea în duhul. mod nemijlocit de la Dumnezeu, adesea O, ce mulţi sunt acei copii ai lui adevărul ne este transmis şi prin Cu­vântul Dumnezeu care aşteaptă ca El să le aran- vestit de alţi copii ai lui Dumnez­eu. Acest jeze împrejurările, în timp ce ei neglijează adevăr este primit mai întâi în intelect, nevoia de a da ascultare glasului duhului! după care ajunge în duh. Întru­cât luăm Cu alte cuvinte, ei nu ţin deloc seama de contactul cu rostirile sau scrier­ile altora şoapta din străfundul fiinţei lor. Adesea prin intermediul minţii, este, practic, impo- Dumnezeu, Care deja loc­uieşte în noi, sibil să pătrundă un astfel de adevăr în ne-a călăuzit în duhul nostru, şi totuşi, viaţa noastră în alt mod decât prin cana- din pricina facultăţii noastre mentale toci- lul minţii. Prin urmare, o minte deschisă te, noi nu apreciem la justa valoare acest este de o importanţă extraordinar de mare privilegiu enorm. Cu adevărat El a dat pentru viaţa spirituală. În condiţiile în intuiţiei noastre revelaţie, dar intelectul care creierul nostru este plin de prejude- nostru e ocupat cu o sumedenie de alte căţi faţă de adevăr sau faţă de predicator, lucruri decât mişcarea duhului. În aceste adevărul nu va pătrunde în el, după cum moment noi ne neglijăm percepţia noastră nu se va repercuta asupra vieţii noastre. spirituală. Uneori duhul nostru este nor- Nici nu e de mirare că unii credincioşi mal, dar mintea noastră dă greş şi astfel nu beneficiază de nici un ajutor, de suntem împiedicaţi de a da curs îndem- vreme ce au decis deja ce vor citi şi ce nurilor duhului. Tot ce se exprimă prin vor audia. intuiţie este delicat, blând şi fin; dacă nu Dacă un creştin este la curent cu pro- ne-am făcut obiceiul de a ţine cont de cesul prin care adevărul este tradus în realităţile sale, cum vom putea cunoaşte viaţă, el va aprecia cât de important este gândul duhului, umblând după călă­uzirea ca mintea să fie neîngrădită. Adevărul sa? Mintea noastră trebuie să vegheze ca este înţeles, iniţial, de către minte; apoi el un străjer, oricând gata să sesizeze mişca- pătrunde în duh, stârnindu-l; şi, în fine, rea din interiorul omului lăuntric, pentru adevărul se va manifesta în trăirea practi- ca omul nostru din afară să se muleze cu că. O minte închisă va împiedica pătrun-

342 Omul spiritual, volumul III derea adevărului în duh. O mentalitate neatenţie într-o privinţă va duce la izbuc- închisă este una dominată de prejudecată; nirea păcatului într-alta. O idee sădită va ea se va opune şi va critica orice chesti- da, în cele din urmă, roade, indiferent cât une care diferă de propriile sale idei; timp îi va trebui să se dezvolte. Putem fi ideile sale devin norma pentru stabilirea siguri că toate păcatele noastre conştiente adevărului; orice nu coresp­unde cu norma şi inconştiente îşi au originea în acei ger- sa nu poate constitui adevărul – conform meni ce i-am lăsat să fie sădiţi acolo. acestui principiu. Dar o atare mentalitate Dacă o idee păcătoasă este lăsată să per- împiedică multe din adevărurile lui siste în capul nostru, atunci, după o Dumnezeu să pătrundă în om. În conse- vreme, poate chiar după câţiva ani, ea va cinţă, ea va dăuna vieţii spirituale a cre- duce la comiterea unei fapte păcătoase. dinciosului. Mulţi sfinţi cu multă experi- Să presupunem, de pildă, că am conce- enţă pot depune mărturie despre necesita- put un gând împotriva altui frate. Dacă tea unei minţi lipsite de prejudecăţi, pen- acest gând nu va fi eliminat şi curăţit tru ca adevărul să poată fi revelat. Adesea imediat, în cele din urmă, îşi va produce ni s-a transmis suficient adevăr, dar noi, rodul urât mirositor. Creştinul trebuie să pur şi simplu, nu l-am înţeles, din pricina se ocupe cu toată tăria de gândurile sale. absenţei acelei minţi deschise. O, câţi ani Căci dacă va scăpa de sub control viaţa Îi trebuie lui Dumnezeu ca să înlăture sa mentală, nu va mai avea stăpânire toate obstacolele din calea acceptării de asupra nici unui lucru. Drept care aposto- către noi a adevărului! O mentalitate lul Petru ne îndeamnă să „încingem neobstrucţionată, conjugată cu un duh coapsele minţii“ (1 Petru 1:13), aceasta liber, ne va fi de cel mai mare folos în însemnând că trebuie să ne reglăm con- cunoaşterea adevărului. trolul asupra tuturor gândurilor noastre, Dacă mintea este deschisă, individul nelăsându-le niciodată să ne scape de sub va percepe în curând cât de preţios este control. un adevăr care la început i se părea şters, Ţelul urmărit de Dumnezeu este să dar acum este iluminat de lumina duhu- facă orice gând rob ascultării de Cristos. lui. Iată cum primeşte adesea un copil al Asta înseamnă că trebuie să examinăm lui Dumnezeu adevărul: la început i se cu atenţie orice gând în lumina lui pare cu totul lipsit de sens; după o Dumnezeu, nepermiţând nici unuia să vreme însă, lumina duhului străluceşte scape atenţiei sau judecăţii noastre. asupra minţii sale, învrednicindu-l să înţe- Indiferent de ce idee ar fi vorba, ea tre- leagă profunzimea acelui adevăr. Deşi buie examinată şi controlată. Dobândind s-ar putea să nu dispună de cuvintele controlul asupra vieţii sale mentale, creşti- potriv­ite pentru a-l explica, totuşi pe plan nul nu are voie să permită nici unui lăuntric el l-a înţeles perfect. O minte gând nepotrivit să mai rămână acolo. deschisă permite adevărului să păt­rundă, Orice lucru nepotrivit trebuie dat afară. dar iluminarea pe care o face lumina Mai mult, el nu are voie să-şi lase min- duhului face ca acel adevăr să fie de tea să lâncezească. Orice chestiune trebu- folos. ie cântărită cu atenţie, pentru ca el să poată fi un om cu scaun la cap, o per- O minte controlată soană spirituală. Nu trebuie să-i permită Fiecare parte a vieţii creştinului trebu- minţii s-o ia razna sau să rătăcească în ie să fie adusă sub stăpânire. Asta cuprin- voie, pentru ca nu cumva, prin asta, să li de şi mintea, chiar şi după ce a fost se permită duhurilor rele să-şi desfăşoare înnoită. Nu avem voie să scăpăm din lucrarea. Nu trebuie ca mintea să se lase mâini hăţurile, ca nu cumva duhurile rele pe tânjală, să fie inactivă. Mai degrabă, să profite. Să nu uităm că la originea întotdeauna trebuie să fie activă, să func- oricărei acţiuni se află un gând. O mică ţioneze corespunzător. Chiar după ce

Legile minnþţiiii 343 creştinul a primit revelaţia în duh, va tre- activitatea, neîngăduindu-şi să fie prea bui să-şi exercite intelectul, pentru a exa- activ şi astfel să-şi piardă controlul. mina, testa şi stabili dacă acest lucru vine Înfrângerea lui Ilie, pe când se afla sub de la Dumnezeu sau de la el însuşi. De ienupăr, s-a datorat activităţii excesive a asemenea, va trebui să afle dacă, prin minţii sale (1 Regi 19). trecerea la vreo acţiune, va urma întru Creştinul are datoria să păstreze min- totul călăuzirea duhului şi va respecta tea sa mereu înconjurată de pacea lui timpul stabilit de Dumnezeu sau dacă, Dumnezeu. „Pe cel cu inima statornicită dimpotrivă, acolo s-a interferat şi un ele- în Tine Tu-l păstreze într-o pace desăvâr- ment al său. O asemenea activitate men- şită“, remarcă Isaia, „deoarece se încrede tală va ajuta duhul să clarifice revelaţia în Tine“ (Isa. 26:3).Un creier fără astâm- primită în intuiţia sa şi să afle dacă există păr este un creier tulburat, ce aduce pre- discrepanţe. Orice gând care se axează pe judicii atât vieţii spirituale, cât şi slujbei eul propriu ne împiedică să cun­oaştem spirituale. Pe mulţi i-a adus în diverse voia lui Dumnezeu. Numai ceea ce zădăr- stări de rătăcire. O minte lipsită de pace niceşte lucrarea eului va avea rod. nu poate să funcţioneze normal. De aici Dumnezeu nu doreşte niciodată ca noi să şi îndemnul apostolului, să nu ne îngrijo- mergem orbeşte, ci El insistă ca noi să răm cu privire la nimic (Filip. 4:6). Dă-i cunoaştem gândul Său şi să-l aprofundăm lui Dumnezeu toate gândurile tale de cu luciditate. Tot ce este lipsit de claritate îngrijorare, de îndată ce au încol­ţit în este înşelător. mintea ta. Lasă ca pacea lui Dum­nezeu Când mintea funcţionează, aveţi grijă să-ţi domine şi să-ţi păzească inima şi ca să nu facă acest lucru de una singură, mintea (v. 7). Dar Pavel ne mai îndeam- adică să n-o lăsaţi să opereze independent nă să ne punem inimile la lucru, adică să de conducerea duhului. O minte eliberată nu le lăsăm să trândăvească: „Încolo, fra- de eul propriu va ajuta creştinul să înţe- ţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este leagă voia lui Dumnezeu, pe când o vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce minte independentă nu face altceva decât este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot să exhibe stricăciunea firii vechi. De pildă, ce este vrednic de prim­ it, orice faptă mulţi cercetează Scripturile cu creierul, bună, şi orice laudă, aceea să vă însufle- bizuindu-se pe capacităţile lor intelectuale. ţească (gândiţi-vă la aceste lucruri)“ (v. Dar adevărul pe care ei pretind că-l 8). cunosc e doar în capul lor. O asemenea Mintea nu are voie să fie guvernată acţiune mentală este cât se poate de peri- de emoţii, ci trebuie să se odihnească în culoasă, deoarece nu rea­lizează nimic în linişte în Dumnezeu şi să lucreze prin viaţa creştinului, decât să-i furnizeze câte- credinţă. Acesta este sensul unei „minţi va gânduri suplimentare şi, prin asta, să-i sănătoase“ pe care Pavel ne îndeamnă s-o dea temei în continuare pentru a se lăuda. cultivăm (2 Tim. 1:7). Un credincios tre- Fără şo­văire trebuie să respingem orice buie să urmeze intuiţia duhului său. El adevăruri ce sunt doar mentale, deoarece trebuie să lase ca domnia lui Dumn­ezeu, atari cunoştinţe îi dau lui Satan prilejul să etalonul Său cu privire la ceea ce e bine lucreze. Trebuie să ne înfrânăm orice şi ce e rău, să-şi dea verdictul în orice dorinţă care are ca scop unic dobândirea situaţie. de cunoştinţe intelectuale. Capul trebuie ţinut într-o stare de umi- Creierul trebuie să funcţioneze, dar linţă. Un gând semeţ ne va duce însă mai trebuie să se şi odihnească. Dacă un foarte repede în rătăcire. Orice idee de credincios i-ar permite să lucreze înconti- neprihănire de sine, de importanţă de sine nuu, fără nici un pic de odihnă, în cele sau de suficienţă de sine poate să ne din urmă, s-ar îmbolnăvi, asemenea tru­ ducă în rătăcire. Unii posedă un fond pului. Credinciosul trebuie să-şi regleze vast de cunoştinţe, dar se înşală singuri,

344 Omul spiritual, volumul III din pricina faptului că se gân­desc prea Un strigăt după o minte curăţită mult şi prea elogios la ei înşişi. Oricine Creştinul trebuie să-L roage necontenit doreşte sincer să-L slujească pe Domnul pe Dumnezeu să-i curăţească viaţa men- trebuie să facă acest lucru „cu toată sme- tală şi s-o păstreze proaspătă. El va trebui renia“ (Fapte 20:19). Va trebui să se să-L roage pe Dumnezeu să smulgă orice lepede de orice apreciere autoînşelătoare gând rău faţă de El şi orice idei excesive, şi să-şi descopere acel loc în trupul lui aşa încât ceea ce crede el să fie cu totul Cristos pe care i l-a rânduit Dumnezeu. şi cu totul de la Dumnezeu. Rugaţi-vă nu doar să vă gândiţi la El, ci să gândiţi O minte plină de Cuvântul lui Dumnezeu corect. Rugaţi-vă să nu izvorască nici un „Voi pune legile Mele în mintea lor gând din natura voastră rea, dar dacă (Ev. 8:10). Trebuie să citim şi să memo- totuşi va izvorî, să fie demascat şi înde- răm cât mai mult Cuvântul lui Dumne­ părtat imediat de lumina lui Dumnezeu. zeu, pentru ca atunci când avem nevoie Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ţină depar- urgentă de el, să nu bâjbâim. Dacă vom te de tiparul vostru vechi de gândire, citi Biblia cu sârguinţă, Dumnezeu va pentru ca biserica lui Dumnezeu să nu umple fiecare gând al nostru cu legile fie dezbinată de învăţături ciudate. Sale. Ne vom aduce aminte imediat de Rugaţi-L, de asemenea, să vă împiedice ce spune Biblia, când vom avea nevoie de a accepta vreo învăţătură specială cu de lumină pe cărare. Mulţi nu sunt dis­ mintea, care să vă despartă de ceilalţi puşi să-şi exercite mintea pentru a citi copii ai Săi. Rugaţi-L fierbinte să vă Cuvântul. Acestora le place să deschidă dăruiască unitate, să fiţi într-un singur Biblia la întâmplare, după ce s-au rugat, cuget cu ceilalţi credincioşi; iar dacă în şi să ia tot ce întâlnesc acolo drept vreo privinţă acest cuget unic lipseşte, venind de la Dumnezeu. Or, asta este o atunci aşteptaţi-l cu pasiune şi răbdare. îndeletnicire cât se poate de şubredă. Dar Rugaţi-L stăruitor să nu vă lase să îmbră- dacă mintea noastră va fi plină de ţişaţi idei sau învăţături eronate în noua Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va voastră viaţă. Imploraţi-L să vă facă să putea, prin intuiţia duhului nostru, să ne fiţi morţi nu doar faţă de această natură lumineze îndată mintea, amintindu-ne de rea pe care o aveţi, ci faţă de mentalita- vreun verset potrivit. tea voastră rea. Rugaţi-L fierbinte să facă Nu trebuie să ne spună nimeni că nu în aşa fel încât gândul vostru să nu fie, avem voie să furăm, căci ştim acest lucru în vreun fel, pricina dezbinării în trupul din Cuvântul lui Dumnezeu. Acest cuv­ânt lui Cristos. Imploraţi-L să nu vă lase să este deja întipărit în mintea noastră. Lucrul fiţi înşelaţi din nou. Stăruiţi înaintea Lui acesta este valabil şi în alte priv­inţe. Astfel, şi pentru alţi copii ai lui Dumnezeu, pen- dacă vom fi uniţi cu Biblia în felul acesta, tru ca şi ei să trăiască prin El, să nu se vom putea prinde năzuinţa lui Dumnezeu mai provoace unii pe alţii şi să nu se în toate privinţele. mai împrăştie, ci toţi să se bucure de o singură viaţă şi un singur cuget.

PARTEA A NOUA ANALIZA SUFLETULUI: VOINŢA 1. Voinţa credinciosului 2. Pasivitatea şi pericolele ei 3. Greşeala credinciosului 4. Calea spre libertate CAPITOLUL 1 VOINŢA CREDINCIOSULUI Voinţa omului este organul său oameni, numai o religie raţională este dec­izional. A dori sau a nu dori, a alege acceptabilă. Ceea ce nu ştiu ambele sau a nu alege – sunt doar două din mul­ cat­egorii este că religia adevărată, ca atare, tiplele alternative cu care operează voinţa. nu ţinteşte nici emoţiile, nici raţiunea, ci Este „cârma“ cu ajutorul căreia navighează doreşte să dea viaţă duhului omului şi să-i el pe marea vieţii. Voinţa omului poate fi conducă voinţa de aşa natură încât aceasta in­terp­retată drept sinele său, identitatea sa, să fie complet predată voii lui Dumnezeu. fiind o foarte fidelă reprezentare a sa. Dacă experienţa noastră rel­ig­ioasă nu va Când afirmăm: „voi face cutare sau cu­tare produce în noi o acc­eptare benevolă a lucru“, apelăm la voinţa noastră, îi dăm întregului sfat al lui Dumnez­eu, atunci prilejul să se manifeste. Când spun­em: înseamnă că este foarte superficială. De ce „Doresc“, sau „Am decis“, ia­răşi avem un folos i-ar fi unui om, dacă de-a lungul exemplu al voinţei în acţiune, ea fiind, de cărării sale spirituale în viaţă, voinţa nu ar fapt, cea care „doreşte“ şi „decide“. Voinţa etala nici un semn autentic al harului? Sau noastră ac­ţionează în numele întregii noas­ dacă voinţa nu este atinsă? tre fiinţe. Emoţiile noastre nu fac altceva Mântuirea adevărată şi desăvâr­şită sal­ decât să exprime ceea ce simţim. Mintea vează voinţa omului. Tot ce nu este sufi­ noastră, pur şi simplu, ne spune ce gân­ cient de profund pentru a cu­prinde şi dim. Dar voinţa este cea care transmite mântuirea voinţei omului nu este altceva ceea ce dorim. În consecinţă, este compo­ decât deşertăciune. Toate sentimentele plă­ nenta cea mai importantă a fiinţei noastre. cute şi toate gândurile lucide aparţin Este ceea ce defineşte persoana noastră. exclusiv domeniului ext­ern. Omul poate Voinţa este mai profundă decât emoţia sau să experimenteze buc­urie, mângâiere şi mintea. Deci, dacă doreşte să crească din pace prin credinţa sa în Dumnezeu; el punct de vedere spiritual, credinciosul nu poate să înţeleagă ma­iestatea Sa şi să poate să-şi permită să neglijeze aspectul acumuleze multe cunoş­tinţe minunate. voliţional din alcătuirea fiinţei sale. Dar întrebarea care se pune este: posedă Mulţii comit greşeala de a trata „reli­ el o unire autentică cu Domnul, dacă gia“ ca şi când ar fi o chestiune de emo­ voinţa sa nu este unită cu a lui ţie. Ei cred că ea are doar rolul de a Dumnezeu? Unirea celor două voi­nţe alina, de a stârni emoţiile omului, îmbucu­ constituie singura unire adevărată. În con­ rându-le. Alţii insistă că religia trebuie să secinţă, primind viaţă, credinciosul trebuie fie compatibilă cu raţiunea, nebizuindu-se să fie atent nu doar la inuiţia sa, ci şi la pe emoţii. Pentru această categorie de voinţa sa. 345

346 Omul spiritual, volumul III O voinţă liberă asculte de Dumnezeu, e nevoie să aibă Când discutăm despre om şi voinţa dispoziţia de a face acest lucru, deoarece sa, trebuie să ţinem cont de faptul extrem Dumnezeu niciodată nu-l va obliga să de important că acesta posedă o voinţă facă acest lucru. Desi­gur, Dumnezeu putea liberă (sau „liberul arbitru“, n.tr.). Asta recurge la o seamă de mijloace pentru a-l înseamnă că omul este suveran, că dispu­ face pe om să fie dispus să asculte de El; ne de o voinţă suverană. Prin urmare, nu totuşi, până când omul nu-şi dă consimţă­ trebuie să i se impună un lucru cu care mântul, Dumn­ezeu nu intervine în viaţa nu este de acord, nu are voie nimeni să-l omului, nu intră cu forţa. Este un princi­ forţeze să facă un lucru căruia i se opune. piu cât se poate de important. Vom vedea, Voinţa liberă înseamnă că omul e liber să mai târziu, cum Creatorul nu încalcă nici­ opteze, să aleagă ce doreşte. Nu este un odată acest principiu vital, în contrast cu automat, o jucărie mecanică pe care s-o duhurile rele, care tot timpul se fac vino­ acţioneze alţii. El răspunde de toate acţiu­ vate de această încălcare. Prin aceasta nile sale. Voinţa din el deţine controlul vom putea face distincţie între ceea ce asupra tuturor chestiunilor, dinăuntrul şi vine de la Dumnezeu şi ceea ce nu vine din afara sa. El nu este guvernat automat de la El. de vreo forţă externă, ci în el sălăşluieşte un principiu care stabileşte acţiunile sale. Căderea şi mântuirea Asta a fost starea omului când a fost Din nefericire, omenirea a căzut. Prin creat de Dumnezeu. Omul pe care l-a această prăbuşire, voinţa neînfrânată a făurit Creatorul nu a fost un automat. A omului a suferit o enormă pierdere. Am nu se uita că Dumnezeu i-a spus: „Poţi să putea spune că există două voinţe diame­ mănânci după plăcere din orice pom din tral opuse în univers. Pe de o parte, avem grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui voia sfântă şi desăvârşită a lui Dumnezeu. şi răului să nu mănânci, căci în ziua în Pe de alta, acesteia i se opune voia înti­ care vei mânca din el, vei muri negreşit“ nată şi întinătoare, voia mereu contrară a (Gen. 2:16-17). Cum i-a por­uncit lui Satan. Iar între acestea este voia suve­ Dumnezeu? Dumnezeu a convins, a inter­ rană, independentă şi liberă a omului. zis, dar niciodată nu a făcut uz de coerci­ Când omul ascultă de diavolul şi se răz­ ţie. Dacă Adam era dispus să asculte şi să vrăteşte împotriva lui Dumnezeu, el pare nu mănânce din fructul oprit, Adam era să spună un etern „nu“ voii lui Dumnezeu cel care a voit aşa. Dar dacă nu avea să şi un necurmat „da“ voii lui Satan. asculte, călcând porunca şi mâncând, nici Întrucât omul îşi exercită voinţa pentru a chiar Dumnezeu nu avea să-l reţină. Asta opta în favoarea voinţei diavolului, voinţa este voinţa liberă. Dumnezeu l-a însărcinat sa este robită de diavol. Prin urmare, pe om cu răspunderea de a mânca sau de toate faptele sale vor fi guvernate de a nu mânca, el putând să opteze, în func­ voinţa lui Satan. Până când nu va ajunge ţie de voinţa sa neîngrădită. Dumnezeu nu să răstoarne această supunere iniţială a sa a creat un Adam care să fie incapabil de în faţa voinţei lui Satan, omul va rămâne a păcătui, de a se răzvrăti sau de a fura, indubitabil oprimat de puterea vrăjmaşu­ întrucât dacă ar fi procedat aşa, ar fi lui. însemnat să creeze un automat. Da, Dum­ În postura şi condiţia sa decăzută, nezeu putea sfătui, interzice şi porunci. omul este firesc (carnal). Această fire Dar responsabilitatea de a asc­ulta sau nu (carne), prin care voinţa sa, împreună cu i-a aparţinut, în ultimă instanţă, omului. celelalte organe, este guvernată, este cu Din dragoste pentru el, Dumnezeu i-a dat totul coruptă. Cum ar putea oare să izvo­ dinainte porunca. Din neprihănire, El nu rască ceva plăcut lui Dumnezeu din l-a obligat pe om să facă ceea ce acesta această voinţă întunecată? Chiar şi căuta­ nu era dispus să facă. Pentru ca omul să rea sa după Dumnezeu izvorăşte din fire,

Voinţa credinciosului 347 fiind, prin urmare, lipsită de valoare spiri­ voinţa omului este total ineficace, când la tuală. Da, el poate inventa multe modali­ Apocalipsa 22:17 ni se spune: „celui ce îi tăţi de a se închina lui Dumnezeu în este sete, să vină; cine vrea, să ia apa epoca actuală, dar toate acestea sunt idei­ vieţii fără plată!“ (Apo. 22:17), ca şi când le sale proprii, ele nefiind altceva decât omului i-ar reveni întreaga responsabilitate în­chinarea în faţa voinţei sale proprii pentru a-şi asigura mântuirea. Apoi, desi­ (Col. 2:23), total inacceptabile înaintea lui gur, avem afirmaţia Domnului Isus, de la Dumnezeu. Ioan 5:40: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, Aşadar, să înţelegem că dacă un om ca să aveţi viaţa!“ Din nou, responsabili­ nu primeşte viaţa lui Dumnezeu şi nu-L tatea pentru pierzare pare să atârne de slujeşte din lăuntrul acelei vieţi, orice voinţa omului. Se poate, oare, ca Biblia slujbă adusă lui Dumnezeu, cât de mică, să se contrazică? Să fie vreun sens speci­ nu este decât lucrarea firii vechi. Intenţia al care să se ascundă în spatele acestor omului de a-L sluji, ba chiar de a suferi inconsecv­enţe? O înţelegere a acestei pentru El, este zadarnică. Înainte de a fi ches­tiuni ne va ajuta să apreciem ce cere regenerat omul, voinţa sa, deşi s-ar putea Dumn­ezeu de la noi în viaţa creştină. să fie înclinată spre bine şi spre Ne amintim că Dumnezeu doreşte ca Dumnezeu, este zadarnică. Căci nu ceea nimeni să nu piară, ci toţi să vină la ce intenţionează omul să facă pentru pocăinţă, pentru că El doreşte ca toţi Dumnezeu contează în ochii Domnului, oamenii să fie mântuiţi şi să ajungă la ci cum doreşte Dumnezeu să lucreze cunoştinţa adevărului“ (2 Petru 3:9; 1 omul pentru Dumnezeu – iată ce contea­ Tim. 2:4). Nu se iveşte nici o problemă ză! Omul poate concepe şi iniţia o sume­ cu privire la persoanele pe care doreşte denie de lucrări notabile pentru Dumnezeu să le mântuiască sau la cele Dumnezeu. Totuşi, dacă ele nu pleacă de pe care le va lăsa El să piară. Mai la Dumnezeu, nu sunt altceva decât închi­ deg­rabă, problema care ni se pune în faţă nare în faţa voinţei. este următoarea: care este atitudinea păcă­ Principiul este valabil şi cu privire la tosului faţă de voia lui Dumnezeu? Dacă mântuire. Când omul trăieşte carnal, nici omul doreşte să fie creştin din pric­ina măcar dorinţa sa de a fi mântuit nu este faptului că are o înclinaţie naturală spre acceptabilă înaintea lui Dumnezeu. Citim „religie“, având un dispreţ natural faţă de în Evanghelia după Ioan că „Dar tuturor lume sau fiind natural influenţat de eredi­ celor ce L-au primit, adică celor ce cred tate, mediu sau familie, el este tot atât de în Numele Lui, le-a dat dreptul să se departe de Dumnezeu şi de viaţa Sa pe facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu cât sunt şi alţi păcătoşi. Dacă păcătosul din sânge, nici din voia firii lor, nici din optează să fie creştin într-un moment de voia vreunui om, ci din Dumnezeu“ exaltare sau entuziasm, s-ar putea să nu (Ioan 1:12-13). Omul nu este regenerat aibă o soartă mai bună decât a celorlalţi pentru că aşa voieşte el. El trebuie să se oameni. Totul se reduce la aceasta: care nască din Dumnezeu. În zilele noastre este atitudinea sa faţă de voia lui creştinii aderă la conceptul greşit conform Dumnezeu? Duhul Sfânt doreşte să-i dea căruia oricine doreşte să fie salvat şi viaţă, dar este oare păcătosul dispus să se caută calea vieţii va fi, negreşit, un bun nască (din nou)? Voinţa sa este utilă doar ucenic al lui Cristos, căci ce poate fi mai dacă optează pentru voia lui Dumnezeu. bun decât această dorinţă a sa? Dar Dar întrebarea care se pune aici – singu­ Dumnezeu afirmă că în această privinţă a ra întrebare care trebuie pusă mai presus regenerării, precum şi în alte chestiuni de oricare alta – cum reacţionează voinţa legate de El, voinţa omului este total ine­ omului faţă de voinţa lui Dumnezeu? ficace. Mulţi copii ai lui Dumnezeu nu Aţi observat în ce constă deosebirea înţeleg de ce face Ioan 1 aserţiunea că aici? Dacă un om începe să caute mân­

348 Omul spiritual, volumul III tuirea pe cont propriu, înseamnă că se total ineficace. Dacă nu ne vom însuşi află mai departe pe calea pierzării. Diverşi acest principiu de viaţă în faza iniţială a întemeietori de religii fac parte din aceas­ mântuirii, vom întâmp­ina nesfârşite înfrân­ tă categorie. Dar dacă omul, când aude geri după aceea. evanghelia, este dispus să accepte oferta Mai mult, potrivit cu starea reală a lui Dumnezeu, va fi mântuit. În primul omului, câtă vreme el este un păcătos, caz, omul este cel care iniţiază. În al voinţa sa este răzvrătită împotriva lui doilea, el este pe postul de receptor. Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu trebuie Primul voieşte el însuşi, pe când celălalt să-i aducă pe oameni la El Însuşi şi să le acceptă voia lui Dum­nez­eu. Ioan 1 spune dea viaţă nouă. Acum însă, după cum că omul însuşi voieşte, pe când Ioan 5 şi voia omului reprezintă omul însuşi – căci Apocalipsa 22 se referă la acceptarea de este esenţa fiinţei sale – tot aşa, voia către om a voii lui Dumnezeu. Rezultă divină Îl personifică pe Dumnezeu Însuşi, că nu e nici o contradicţie între cele întrucât ea reprezintă însăşi viaţa Sa. A două. Mai degrabă, aici avem o lecţie de spune că Dumnezeu va duce omul la extremă importanţă, pe care trebuie să Sine înseamnă a spune că El va duce ne-o în­suşim. omul la voia Sa. Desigur, este nevoie de Dumnezeu ne instruieşte că într-o o viaţă întreagă să se realizeze acest chestiune atât de profundă şi importantă lucru, dar chiar de la începutul mântuirii cum este mântuirea tot ce izvorăşte din noastre, Dumnezeu începe să lucreze în eul propriu nu poate fi acceptat de El, vederea îndeplinirii acestui ţel. De aceea, fiind respins. Într-adevăr, dacă dorim să când Duhul Sfânt îl convinge şi-l mustră înaintăm în dezvoltarea noastră spirituală, pe cineva de păcatul său, omul acela nu va trebui să înţelegem şi să ţinem cont are nimic de spus, chiar dacă Dumnezeu de orice principiu vital de care S-a folosit l-ar condamna să petreacă veşnicia în iad. Dumnezeu în relaţiile Sale cu noi atunci Apoi, când omului respectiv Dumnezeu îi când am fost născuţi din nou. Aceste arată planul Său sigur de mântuire, prin principii iniţiale ne arată cum trebuie să crucea lui Cristos, omul îl va accepta cu continuăm în viaţa noastră spirituală. Ceea bucurie şi-şi va exprima disponibilitatea am discutat adi­neaori constituie unul din de a primi mântuirea lui Dumnezeu. cele mai mari dintre aceste principii. Astfel obser­văm că prima fază a mântui­ Orice izvorăşte din noi, adică din firea rii este, în esenţă, mântuirea voinţei sale. noastră veche, este total inacceptabil îna­ Credinţa unui păcătos şi acceptarea ei nu intea lui Dumn­ezeu. Chiar dacă ar fi să este altceva decât dorinţa lui de a primi căutăm un lucru atât de sub­lim şi indis­ apa vieţii şi a fi mântuit. Tot aşa, opoziţia pensabil cum este mântuir­ea, eforturile şi refuzul de a accepta mântuirea indică noastre ar fi respinse. Luc­rul de care tre­ faptul că omul acesta nu vrea să vină la buie să ţi­nem mereu cont este că Domnul, ca să primească viaţă, în conse­ Dumnezeu Se uită nu la înfă­ţişarea unui cinţă, având parte de pierzare. Bătălia lucru – fie bun, fie rău, fie ma­re, fie mic care se duce – pentru a fi salvat ori a – ci vede de unde vine luc­rul respectiv, pieri – se duce pe tărâmul voinţei omu­ care este originea sa, adică dacă vine de lui. Căderea iniţială a omului s-a datorat la El sau nu. În pri­vinţa mântuirii, sun­ răzvrătirii voinţei sale împotriva voinţei lui tem salvaţi nu pentru că vrem să fim Dumnezeu. Tot aşa acum, mântuirea sa salvaţi, ci pentru că Dumnezeu vrea să este realizată prin faptul că voia lui este ne salveze. Şi tot aşa este şi în restul adusă la ascultarea de Dumnezeu. vieţii noastre. Trebuie să vedem că, în Deşi în momentul în care are loc naş­ afară de lu­crurile pe care Dumnezeu terea din nou voinţa sa nu este pe deplin doreşte să le realizeze prin noi, toate cele­ unită cu Dumnezeu, totuşi voinţa sa decă­ lalte rea­lităţi, oricât de lăudabile ar fi, sunt zută este înălţată prin acceptarea Domnului