Omul spiritual

Un om spiritual 149 prin credinţă, că El locuieşte în ei. fie întăriţi cu putere de Duhul, în omul Creştinii nu ar trebui să se mulţumească dinăuntru (Ef. 3:16). Pavel se roagă astfel doar cu faptul că au ajuns la o cunoaşte­ deoarece con­sideră acest lucru un fapt re mentală a doctrinei Du­hului Sfânt, aşa infinit de important. El Îl roagă pe cum este aceasta prezentată în Biblie, ci Dumnezeu să-i întărească pe credincioşi ar mai trebui să cunoască lucrul acesta şi prin Duhul Său, în omul dinăunt­ru, la modul real, în experienţa lor pro­prie. respectiv omul nou primit de ei după ce Doar atunci se vor putea preda fără s-au încrezut în Domnul Isus. Aşadar re­zerve Lui, ca să fie reînnoiţi şi fiecare rugăciu­nea lui este ca duhul credinciosu­ parte a sufletului şi trupului lor să se lui să fie în­tărit de Duhul lui Dumnezeu. supună acţiunii de corectare a Duhului. De aici putem deduce că duhurile Apostolul le pune Corintenilor urmă­ unor sfinţi sunt slabe, în vreme ce ale toarea întrebare: „Nu ştiţi că Duhul lui altora sunt puter­nice. Dacă suntem plini Dumnezeu locuieşte în voi?“ (1 Cor. de putere sau neputin­cioşi – asta va 3:16). Pavel părea surprins de ignoranţa depinde foarte mult de faptul că am pri­ lor cu privire la un fapt atât de incontes­ mit sau nu întărirea Duhului Sfânt. tabil. El privea locuirea Du­hului Sfânt în în­trucât cei din Efes fuseseră deja pecet­ credincioşi drept cea mai im­portantă con­ luiţi cu Duhul Sfânt (Ef. 1:13-14), aposto­ secinţă a mântuirii. Atunci, cum se face lul se roagă pentru ei să fie preocupaţi de că ei n-au recunoscut-o? Oricât de mică un dar deosebit de cel al locuirii prezen­ ar fi măsura spirituală a unui creştin, ţei Duhului în ei. Apost­olul se roagă chiar ca aceea a creştinilor din Corint (şi, pentru credincioşi ca aceştia nu numai să din păcate, mulţi nu se ridică peste nive­ aibă Duhul Sfânt în ei, ci şi puterea Lui lul acesta), totuşi el ar trebui să nu aibă deosebită, care să inunde duhul lor şi să nici o îndoială asupra acestui fapt, fără de dea putere omului dinăuntru. Lucrul aces­ care va rămâne multă vreme carnal şi ta e imp­ortant, deoarece se poate să avem niciodată nu va deveni spirit­ual. Chiar în noi pre­zenţa lui Dumnezeu, fără ca dacă nu ai experimentat prezenţa Sa în duhul nostru să fie puternic! tine, oare nu s-ar cădea să crezi că El Creştinii au o extraordinar de mare locuieşte cu adevărat în tine? nevoie de a fi umpluţi cu putere în omul Putem să nu ne închinăm, să nu res­ lăuntric. Totuşi, dacă credinciosul nu-şi va pectăm şi să nu slăvim, când ne gândim da seama cât de slab este duhul lui, nu va că Duhul Sfânt – care este El însuşi cere această învior­are şi întărire a Duhului Dumnezeu, una din cele Trei Persoane Sfânt. Adesea copiii lui Dumn­ezeu nu se ale Dumnezeului Triun, însăşi viaţa pot ridica să răspundă la chemarea pe care Tatălui şi a Fiului – vine să locuiască în le-o face Domnul de a-L sluji pe El, întru­ noi, cei care aparţinem cărnii? Ce har să cât, deşi condiţia lor fi­zică este bună, sen­ locuiască Duhul Sfânt în chipul cărnii timentele lor sunt reci şi lipsite de viaţă. păcătoase, după cum şi Domnul Isus a Sau, chiar atunci când emoţiile lor sunt vii luat odată asupra Sa acelaşi chip! şi pline de pasiune, ei constată însă că nu pot să-L slujească pe Domnul, deoarece Întărirea Duhului Sfânt trupul lor rea­c-ţionează cu întârziere. Pentru ca organul cel mai lăuntric al Asemenea fenomene trădează starea de omului să poată câştiga stăpânire asupra slăbiciune a duhului lor, care este de fapt sufletului şi astfel să slujească de canal sub stăpânirea trupului şi a simţurilor. pentru viaţa duhul­ui, ca aceasta să fie Ucenicii s-au aflat exact în starea aceasta transmisă şi altora, acest organ lăuntric în grădina Ghetsimane: „Duhul e într-­ trebuie să fie întărit de Duhul Sfânt. adevăr plin de râvnă, dar carnea este Pavel se roagă pentru credincioşi ca slabă“. În schimb, dacă duhul are vigoare, a­ceştia, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să va birui neputinţa cărnii. De ce se constată

150 Omul spiritual, volumul II la credincioşi că uneori abia îşi trag picioa­ Sfânt va cuprinde duhul lor, întărind rele şi nu par să înainteze deloc în câşti­ omul dinăuntru pentru viaţa de toate zile­ garea de suflete pentru Domnul? Explicaţia le şi pentru slujirea lui Dumnezeu. Unii se găseşte în lipsa de pu­tere a duhului lor. ar putea să primească această umplere a Acelaşi lucru e adevărat în cazul mediului Duhului imediat după ce s-au predat înconjurător. Ce uşor suntem afectaţi de Domnu­lui, căci deja au îndeplinit condiţi­ starea de confuzie şi învălmăşeală ce dom­ ile pentru această umplere. neşte în jurul nostru! Dacă duhul nostru ar Această invazie a puterii lui Dum­ fi întărit, atunci am putea face faţă celor nezeu în noi, această umplere cu Duhul mai tulburătoare situaţii cu pace şi odih­nă. Sfânt are loc în duhul omenesc. Omul Rugăciunea este piatra de încercare a tăriei dinăuntru, şi nu cel din afară, este activat lăuntrice a unui om. Un duh puternic se de puterea Sa. E un fapt deosebit de va ruga mult şi stăruitor, până ce va primi important de recunoscut, care ne va ajuta răsp­uns la rugăciunea sa. Un duh slab însă să exercităm o credinţă simplă de copil va obosi numaidecât şi nu va stărui în în dorinţa noastră de a fi umpluţi cu rugăciune. Duhul viguros va putea înainta Duhul Sfânt (Gal. 3:14), ca nu cumva să chiar în mijloc­ul unor împrejurări dificile ne aşteptăm la cine ştie ce senzaţii tru­ sau a unor simţ­ăminte ostile, în vreme ce peşti deoseb­ite, cum ar fi zvârcoliri sau duhul neputincios nu va putea să reziste aruncări la păm­ ânt. Trebuie doar să fie când e confruntat cu împotrivire. Mare împlinite condiţiile pentru umplere şi este nevoia de putere în duh, ca să putem aceasta va urma de la sine, căci învinge în lupta spirituală cu Satan! Numai Dumnezeu negreşit Îşi va împlini făgădu­ cei care au trăit în omul lăunt­ric ştiu cum inţa. să-şi exercite această tărie spiri­tuală pentru Citind ce afirmă apostolul în versetele a se împotrivi vrăjmaşului şi a-l ataca! urm­ ătoare din Efeseni 3 cu privire la Altfel bătălia va fi de formă şi se va purta „apucarea“, cunoaşterea şi umplerea pro­ doar în imaginaţia minţii sau în pasiun­ile priu-zisă, noi suntem siguri că ac­eastă trezite ale cărnii. Va fi mai degrabă o întărire cu putere a omul­ui di­năuntru îl luptă a cărnii şi a sângelui. face pe om să fie foarte sensi­bil. Pentru ca omul dinăuntru să fie întărit Asemenea trupului, duhul îşi are funcţiile cu putere de la Duhul Sfânt, cop­iii lui sale şi conştiinţa sa. Înainte de a avea loc Dumnezeu tre­buie să-şi aducă şi ei con­ ac­eastă umplere cu puterea Duhului Sfânt tribuţia. Ei trebuie să se predea în mod în duhul credincioşilor, aceştia arareori precis lui Dumnezeu, să părăs­ească orice deoseb­esc sau descoperă puterea intuitivă aspect dubios din viaţa lor şi să dorească a du­hului. După ump­lere însă capacitatea să asculte pe deplin de voia lui de in­tuiţie se va remarca foarte bine. De Dumnezeu, crezând că, prin rugăciune, El îndată ce omul dinăuntru este umplut cu va inunda şi va copleşi duhul lor cu energie, pu­terea sa intuitivă este mărită puterea Sa, răspunzând fără întârziere la conside­rabil. Credincioşii vor putea sesiza aşteptările inimii lor, după ce toate obsta­ cele mai uşoare schimbări pe plan spiri­ colele au fost înlătu­rate. Cre­dincioşii nu tual. trebuie să aştepte ump­lerea cu Duhul Efectul de a fi umplut cu puterea lui Sfânt, deoarece El deja a coborât o dată Dum­nezeu în duhul nostru se va mani­ peste Biserică; mai de­grabă, ei trebuie să festa pe plan practic în controlul preluat îndeplinească cond­iţiile necesare pentru de duh asupra suf­letului şi al trupului. ca Duhul Sfânt să-i umple cu puterea Sa. Fiecare gând, fiecare dor­inţă, senzaţie sau Ei treb­uie să lase crucea să-şi efectueze intenţie vor fi acum guvern­ate de duh. acea oper­aţie adâncă asupra lor. Dacă vor Sufletul nu va mai putea acţiona de capul fi ascultători de Domnul, atunci, într-o lui, ci va fi doar un ispravnic al du­hului. perioadă foarte scurt­ă, puterea Duhului Mai mult, prin duhul credinciosului,

Un om spiritual 151 Duhul Sfânt va putea împărtăşi viaţa lui guvernat şi împuternicit de el. Acest lucru Dumnezeu unor oameni setoşi, aflaţi pe îl va păstra pe sfânt în viaţă şi în pace. moarte din punct de vedere spiritual. Întrucât nu poate să rămână într-o stare Totuşi această umplere a Duhului Sfânt spirituală decât dacă umblă după îndem­ se deosebeşte de botezul cu Duhul Sfânt, nurile Duhului, atunci măcar atât ar tre­ deoarece acesta din urmă este în vederea bui să facă sfântul: să înţeleagă diversele slujirii, în vreme ce ump­lerea Duhului lui funcţii şi legi, dacă doreşte să aibă o Sfânt rezolvă problema vieţii (evident, umblare corespun­zătoare. afectând şi ches­tiunea slujbei). A trăi după îndemnurile duhului este sarcin­a sfântă a creştinului. El ar trebui Umblarea după îndemnurile Duhului să înţeleag­ă faptul că nu putem trăi nici Această transformare din sufletesc în după cele mai nobile sentimente, nici duhovn­icesc nu garantează că credincioşii după cele mai înalte gânduri. Nu trebuie nu vor mai umbla de aici încolo după să umblăm decât după călău­zirea ce ne-o îndemnurile firii. Dimpotrivă, există un dă intuiţia noastră. Duhul Sfânt Îşi expri­ pericol mereu prez­ent de a reveni la mă sentimentele prin simţul foarte fin al umblarea în fire. Satan e întotdeauna duhului nostru. El nu operează direct treaz, gata să prindă orice prilej de a-i asup­ra minţii noastre şi nu ne face să ne face pe credincioşi să cadă de pe poziţia gândim imediat la ceva. Toate lucrările lor înaltă la o viaţă care nu este pentru Sale sunt e­fectuate în fiinţa noastră cea ei. Prin urmare, este foarte necesar pentru mai lăuntrică. Dacă dorim să cunoaştem copiii lui Dumnezeu să ve­gheze întot­ [mintea] gândul Său, trebuie să ne com­ deauna şi să ur­meze îndemnurile Duhului, portăm potrivit cu intuiţia duhului nostru. pentru ca astfel să rămână duhovniceşti. Totuşi uneori vom sesiza un lucru fără să ,,Pentru ca cerinţa dreaptă a legii să înţelegem ce înseamnă, ce anume ni se poată fi împlinită în noi, cei care nu mai cere să facem sau ce ni se comunică. umblăm după fire, ci după îndemnurile Ori de câte ori se va întâmpla acest lucru Duhului... (Acum) cei care trăiesc după va trebui să începem să ne rugăm stărui­ îndemnurile Duhului şi-a­u concentrat tor, cerând ca mintea noastră să primeas­ mintea lor asupra lucrurilor Du­hului. A-ţi că înţel­egerea nece­sară. Odată ce am concentra... mintea asupra Duhu­lui dobândit sensul acelui lucru ce ne-a fost înseamnă viaţă şi pace“ (Rom. 8:4-6). A transmis pe cale intuitivă, trebuie însă să umbla după îndemnurile Duhului ne comportăm ca atare, să facem tot ce îns­eamnă a umbla contrar cărnii. A nu ni se cere prin acel lucru. Mintea poate umbla după îndem­nurile Duhului în­seam­ fi îndată luminată şi făcută să înţeleagă nă a umbla călăuziţi de carne. Mulţi sensul intuiţiei, dar gândurile abrupte care creştini oscilează între acestea două. Când se nasc în mintea lipsită de capacitatea urmează pe unul, când pe celălalt. Ar intuiţiei nu trebuie urmate. Învăţătura pur trebui însă să umble potrivit numai cu intuitivă reprezintă gândirea sau mintea omul dinăuntru, adică să umble după Duhului. Numai aceasta trebuie urmată. intuiţia duhului, şi nici o clipă după O asemenea umblare prin duhul cere îndemnurile sufle­tului sau ale trupului. bizuire şi credinţă. Am văzut mai înainte Urmând astfel, după îndemnurile duhului, cum toate acţiunile bune ale firii desfă­ negreşit ei „îşi vor con­centra mintea asu­ şoară o atitudine de independenţă faţă de pra lucrurilor Du­hului“. Rez­ultatul va fi: Dumnezeu. Însă na­tura sufletului este „viaţă şi pace.“ independentă. Dacă cre­dincioşii acţionea­ A trăi prin duhul înseamnă a umbla ză potrivit cu gândurile lor, cu sentimen­ potrivit cu intuiţia. Înseamnă a avea toată tele şi dorinţele lor, nu mai au nevoie să viaţa cuiva, slujirea sa, acţiunile sale – petreacă timp înaintea lui Dumnez­eu, să toate făcute prin duhul şi de a fi mereu aştepte călăuzirea Lui. Cei care umblă

152 Omul spiritual, volumul II după ,,dorinţele trupului şi ale minţii“ Nici acest lucru nu este cu putinţă, căci (Ef. 2:3) nu mai au nevoie să se bizuie cum vine asta: să începi cu Duhul Sfânt pe Domnul. Dacă credincioşii nu îşi vor şi să sfârşeşti în carne? Cei care-L da seama cât de inutile, cât de şubrede şi urmează pe Dom­nul trebuie aduşi la sta­ total neputincioase sunt efort­urile lor pro­ rea de totală neîncre­dere în firea veche prii de a căuta să cunoască voia lui [în carne]. Ei trebuie să mărturisească Dumnezeu, ei nu vor cultiva niciodată o faptul că nu pot genera nici o idee bună inimă ce se bizuie pe Domnul. Pentru a şi trebuie să admită că nu posedă nici o primi călăuzirea lui Dumnezeu în duhul putere de a împlini lucrarea Duhului lor, ei vor trebui să-L aştepte pe Domnul; Sfânt. Toate gândurile lor, toată deş­ vor trebui să se abţină de a se călăuzi teptăciun­ea, cunoştinţa, talentul şi orice după sentimentele sau gândurile lor. Să dar al lor – lucruri la care lumea super­ nu uităm că tot ce facem şi tot ce putem stiţioasă se închină – trebuie date la o face fără să ne punem încrederea în parte, pentru ca apoi să-şi pună încrede­ Dumnezeu, fără să-L căutăm pe El şi rea numai în Domnul. Co­piii Dom­nului fără să-L aşteptăm pe El, este o lucrare trebuie să recunoască mereu propria lor firească. Cu frică şi cutremur trebuie să nevrednicie şi incompetenţă. Ei nu trebuie ne bizuim pe Dumne­zeu, primind numai să-şi permită să iniţieze nici o ac­ţiune călăuzirea Lui în adâncul fiinţei noastre. înainte de a primi ordinul Domn­ului; nici Aceasta e singura cale de a umbla călău­ nu trebuie să încerce să execute porunca zit de îndemnurile duhului. Domnului bizuindu-se pe sine. A umbla în această manieră reclamă A trăi călăuzit de duhul înseamnă că cre­dinţă din partea credinciosului. Cre­ trebuie să fim în ton cu simţul fin al dinţa este opusul vederii şi simţirii. Cel intuiţiei şi să ne bizuim pe capacitatea lui sufletesc îşi ca­pătă asigurarea agăţându-se de a ne învrednici să aducem la îndepli­ de lucrurile care pot fi văzute şi simţite; nire sarcina ce ne-a fost desc­operită. Vom dar cel care se călăuz­eşte după duh tră­ porni bine la drum, dacă vom urma ieşte prin credinţă, nu prin vedere. El nu îndemnurile intuiţiei, în loc de cele ale se va tulbura când nu primeşte ajutor gândurilor, opiniilor, sentimentelor şi ten­ omenesc, nici nu se va clătina în faţa dinţelor sufletului; vom sfârşi cu bine împotrivirilor oamenilor. El va fi în stare drumul, dacă ne vom bizui pe puterea să-şi pună încrederea în Dumnezeu chiar Duhului, şi nu pe talentul, puterea sau atunci când va trece prin întuneric total, capacitatea noastră. Nu uitaţi că în clipa deoarece el are cre­dinţă în Dumnezeu. în care încetăm să dăm curs simţului Întrucât nu se bizuie pe el însuşi, el se intuitiv al duhului, îndată am încep­ut să va bizui pe puterea nevăzută, mai degra­ umblăm după firea veche şi vom sfârşi bă decât pe puterea ce se poate observa. prin a ne ocupa de lucrurile firii vechi. Umblarea după îndemnurile duhului Asta, la rândul ei, va aduce moarte în presupune atât intuiţia unei lucrări prin duhul nostru. Numai dacă nu vom umbla revelaţie, cât şi executarea acestei lucrări călăuziţi de carne, vom putea umbla călă­ prin puterea Domnului. Adesea credincio­ uziţi de duh. şii Îi cer lui Dumnezeu putere spirit­uală Ţinta noastră este de a fi un om spi­ pentru a face o lucrare ce nu le-a fost ritual, nu un spirit. Dacă ţinem seama de deloc descoperită în intuiţia lor. Or, asta această dis­tincţie importantă în viaţa noas­ e cu nepu­tinţă, căci ceea ce aparţine căr­ tră, niciodată nu vom fi uscaţi şi lipsiţi nii este carne! Pe de altă parte, credincio­ de viaţă. Astăzi suntem fiinţe umane şi şii adesea cunosc voia lui Dumnezeu aşa vom fi veşnicia întreagă, dar cea mai prin descoperirea adusă de intuiţia lor, înaltă realizare a unei fiinţe uman­e este dar apoi fac apel la propria lor putere să se dezvolte până la starea de om spi­ pentru a duce la îndeplinire acea luc­rare.1 ritual. Îngerii sunt duhuri; ei nu au nici

Un om spiritual 153 trup, nici suflet. Dar noi oamenii le avem total cu intuiţia pentru înaintarea pe dru­ pe amândouă. Noi trebuie să devenim mul spiri­tual. Dacă spiritul dă la iveală oameni spi­rituali, nu spirite. Omul spiritu­ vreo descoper­ire, mintea îi discerne sen­ al va poseda în continuare sufletul şi tru­ sul. Ea va ajuta duhul în luptă, dacă pul său; altfel ar în­semna că e redus la acesta se decide să se avânte în vreun starea de spirit, şi nu la cea de om. Nu, război spir­it­ual. Dacă Duhul Sfânt doreşte ci ceea ce se înţelege prin a fi un om ca omul să înveţe vreun adevăr, mintea spiritual este faptul că el este sub stăpâni­ va ajuta duhul să înţeleagă. Acesta însă rea duhului său, care a devenit organul are autor­itatea de a opri gândirea minţii cel mai înalt din toată fiinţa sa. Să nu ne sau de a o iniţia. înşelăm în această privinţă. Un om spiri­ Omul spiritual îşi mai păstrează şi tual îşi va păstra sufletul şi trupul său; a voinţa sa, dar aceasta nu va mai fi inde­ fi spiritual nu anihil­ează aceste organe, pendentă de Dumnezeu, ci acum va deci­ nici funcţiile lor caracter­istice, deoarece de potrivit cu ce-i dictează duhul, întrucât acestea îl fac pe om să fie ceea ce este. a renunţat de a mai face din eul propriu Aşadar, deşi omul spiritual nu mai trăieş­ centrul fiinţei. Voinţa nu mai insistă să i te călăuzit de sufletul şi trupul său, el se facă voia, ca mai înainte. În consecin­ nici nu le anihilează. Mai degrabă ele au ţă, ea va fi gata să asculte de Dumnez­eu. fost înnoite prin moarte şi înviere, pentru Nu va mai fi ţeapănă şi îm­pietrită, ci ca să fie perfect unite cu duhul său şi să complet frântă. Prin urmare, nu se va devină instrum­ entele prin care se va mai pu­tea împotrivi lui Dum­nezeu şi nu exprima acesta. De aici urmează că emo­ va mai lupta împotriva Lui. De-acum ea ţiile, mintea şi voinţa vor con­tinua să a fost îmblânzită de natura ei sălbatică. existe într-un om spiritual, numai că ele Astăzi, când duhul prim­ eşte vreo desco­ vor fi supuse întru totul călăuzirii perire şi prinde gândul şi do­rinţa lui in­tuiţiei. Dumnezeu, voinţa imediat se decide să Emoţiile unui om spiritual sunt cu coopereze. Ea stă la uşa duhului ca un totul sub controlul duhului, fără să li se curier, aşteptând în orice clipă să pri­ mai dea voie să-şi stabilească drumul mească poruncile. propriu, cum făceau odată. Ele nu vor Trupul unui om spiritual este şi el bloca duhul, nici nu se vor împotrivi supus duhului. Întrucât a fost curăţit prin imboldului Său, deoarece nu vor mai sângele scump al lui Isus Cristos şi crucea insista asupra afecţiunilor şi sentimentelor s-a ocupat de poftele şi patimile sale, astăzi produse de ele. Emoţiile se bucură acum poate să slu­jească asemenea unui slujitor numai de ceea ce-i place duhului, iubesc supus poruncii duhului, pe măsură ce acea numai călăuzirea sa şi simt numai acele poruncă este trans­misă trupului de către lu­cruri permise de duhul. Emoţiile au duh, prin intermediul sufletului. Nicidecum devenit adevărata viaţă a duhului: când nu va mai ademeni su­fletul în mulţimea duhul dă ghes, emoţiile răspund la de păcate săvârşite odinioa­ră prin poftele şi îndemn! patimile lui. Prin intermed­iul voinţei înnoi­ Mintea omului spiritual, de asemenea, te, duhul va avea acum auto­ritate completă coop­erează cu duhul, fără să mai bată asupra trupului. S-au dus zil­ele când trupul câmpii ca în trecut. Ea nu mai obiectează exercita presiuni asupra unui om lăuntric în faţa revelaţiei duhului prin propriile slab. Duhul unui om spiritual s-a întărit sale argumente şi ra­ţiuni, nici nu mai tul­ acum şi trupul e sub stăpânirea sa. bură pacea duhului cu mulţimea de gân­ Apostolul Pavel a descris condiţia duri încâlcite, nici nu se mai răzvrăteşte au­tentică a omului spiritual în Întâi împotriva duhului, lăudându-se cu propria Tesaloniceni: „Dumnezeul păcii Însuşi să sa înţelepciune. Dimpotrivă, chiar in­vers vă sfinţească pe deplin; şi duhul şi trupul se întâmplă: mintea cooperează acum şi sufletul vostru să fie păzite întregi, fără

154 Omul spiritual, volumul II vină, până la venirea Domnului nostru cuvânt pe care-l rosteşte şi nici o faptă Isus Cristos“ (5:23). De aici se desprinde pe care o săvârşeşte nu vor mai fi după portretul unui om spiritual, alc­ătuit din tot bunul plac al eului său, ci, mai degrabă, ce s-a spus până acum: el îşi va tăgădui puterea sa firească de (1) Dumnezeu locuieşte în duhul său, fiecare dată, pentru a-şi extrage tăria din sfinţindu-l în întregime. Viaţa lui Dum­ duh. Într-un cu­vânt, omul spiritual trăieşte nezeu i­nundă întreaga sa persoană, aşa prin spiritul său. încât fiecare componentă a vieţii sale În încheiere, putem spune că un om trăieşte prin viaţa duhului şi funcţion­ează spiritual este un om care aparţine spiri­ prin tăria duhului. tului. Întregul om e guvernat de omul (2) El nu trăieşte prin viaţa sufletului. dinăuntru. Toate or­ganele fiinţei sale îi Toate gândurile, închipuirile, sentimentele, sunt supuse în întregime lui. Duhul său i­deile, afecţiunile, dorinţele şi opiniile sale este cel care îşi pune amprenta unică sunt reînnoite şi purificate de Duhul peste întreaga viaţă – totul va izvorî din Sfânt, după ce au fost aduse la supunerea duhul său, în vreme ce omul îi va acor­ faţă de duhul omul­ui. Ele nu mai func- da supunere absolută. Nici un cuvânt pe ţionează acum indepen­dent de el. care-l va rosti, nici o faptă pe care o va (3) Omul spiritual şi-a păstrat trupul face nu vor mai fi după capul lui, ci, său, căci nu e un duh fără trup. Totuşi mai degrabă, el va tăgădui puterea natura­ oboseala, durerile şi cerinţele sale nu fac lă, de fiecare dată, pentru a-şi extrage ca duhul să coboare de pe poziţia sa puterea numai de la duh. Într-un cu­vânt, elevată. Fiecare organ al trupului a deve­ omul spiritual trăieşte călăuzit de duhul nit un instrument al neprih­ănirii. Nici un său!

CAPITOLUL 3 de a realiza ceea ce doreşte Dumnezeu ca ei să facă, vor fi săturaţi. Foamea spirituală LUCRAREA SPIRITUALĂ este, pur şi simplu, de a face voia Sa. Preocuparea pentru împlinirea propriilor ­Mergând pe cărarea lui spirituală, nevoi provoacă lipsuri, pe când preocupa- treptat credinciosul începe să realizeze că rea pentru Împărăţia lui Dumnezeu aduce a trăi pentru el este un păcat, ba chiar împlinire. Cel ce e preocupat cu lucrarea cel mai mare păcat din viaţa sa. A trăi Tatălui, iar nu cu a sa, va constata că e pentru sine e ca şi când un grăunte de mereu sătul. grâu, după ce a căzut în pământ, ar refu- Copilul lui Dumnezeu nu trebuie să za să moară, rămânând, prin urmare, sin- se silească prea mult de a obţine noi gur. A urmări umplerea Duhului Sfânt câştiguri; el are nevoie, în primul rând, să pentru a fi o persoană spirituală puternică păstreze ceea deja posedă, căci a nu pier- înseamnă a-şi fi pe placul său, a se face de este deja un câştig în sine. Calea de a pe sine fericit. Asta pentru că dacă ar trăi reţine ceea ce posedă este de a introduce exclusiv pentru Dumnezeu şi lucrarea Lui, în lucru ceea ce deja are, căci a îngropa credinciosul acesta nu ar lua în considera- ceea ce posedă este calea sigură de a re fericirea sa personală sau sentimentele pierde acest avut. Când un credincios sale. El ar înţelege cu adevărat sensul permite vieţii din duhul său să curgă spiritualităţii. Dar în adâncul inimii lui nestingherit, el nu numai că îi va câştiga încă sălăşluieşte dragostea de sine a sufle- pe alţii, ci se va câştiga şi pe sine însuşi. tului. Câştigi pierzându-te pe tine însuţi pentru Toţi copiii lui Dumnezeu sunt servii lui alţii, şi nicidecum agonisind cu grijă totul Dumnezeu. Fiecare din ei primeşte un pentru tine însuţi. Viaţa din lăuntrul unui anumit dar de la Domnul – nici unul nu e om spiritual trebuie să fie eliberată, prin lăsat afară (Mat. 25:15). Dumnezeu îi efectuarea unei munci spirituale. Dacă aşază în biserica Sa şi le repartizează fie- fiinţa lăuntrică a cuiva este mereu deschi- căruia din ei o slujbă de îndeplinit. să şi liberă să se reverse spre alţii (evi- Obiectivul avut în vedere de Dumnezeu dent, fiind însă închisă accesului vrăjma- nu este de a face din duhul credinciosului şului!), viaţa lui Dumnezeu va curge din un rezervor de viaţă spirituală, care să se credincios spre salvarea şi edificarea mul- usuce după un timp, căci dacă viaţa lui tora. În clipa în care înc­etează această Dumnezeu devine stătută în el, credinciosul exersare a spiritului, în clipa aceea se începe să se simtă ofilit. Dimpotrivă, viaţa blochează viaţa spirituală. Cele două sunt spirituală este destinată lucrării spi­ri­tuale. intrinsec legate. Or, lucrarea spirituală se exprimă prin viaţa Indiferent care ar fi ocupaţia pămân- spirituală. Secretul acestui fel de trăire stă tească a credinciosului, lui i s-a repartizat o într-o neîncetată curgere a acelei vieţi către anumită măsură a lucrării, de către Însuşi alţii. Dumnezeu. Cel care este spiritual îşi Hrana spirituală a credinciosului este, cunoaşte locul în trupul lui Cristos. Prin nimic mai mult sau mai puţin, decât a urmare, el îşi cunoaşte şi limitele lucrării înfăptui lucrarea lui Dumnezeu (Ioan 4:34). sale. Fiecare mădular îşi are scopul său, Împărăţia lui Dumnezeu suferă mult de pe rolul unic de îndeplinit. Lu­crarea sa constă urma „credincioşilor spirituali“ care sunt în a-şi desfăşura acea slujbă, în a-şi exersa preocupaţi de rugăciune şi studierea Bibliei, utilitatea. Unele daruri sunt exersate pentru ocupându-se însă doar de propriile lor a veni în folosul anumitor mădulare, pe nevoi spirituale. Oamenii Domnului trebuie, când, altele se desfăşoară pentru a fi de în schimb, să se încreadă în Dumnezeu ca El să le dăruiască vlaga necesară, atât pen- tru nevoile lor fizice, cât şi spirituale. Dacă sunt dispuşi să sufere de foame cu scopul 15555

156 Omul spiritual, volumul II folos întregului trup. Un creştin trebuie este: mai întâi Calvarul, şi apoi Rusaliile. să-şi recunoască limitele da­rului ce i s-a Duhul Sfânt nu e dispus să acorde putere încredinţat şi să munc­ească cu sârg în oamenilor şi femeilor de care încă nu s-a lăuntrul acelor hotare. Dar mulţi dau greş. ocupat crucea. Cărarea care duce către Fie că se retrag din lucrarea lor, înăbuşind odaia de sus din Ierusalim trece pe la astfel dezvoltarea vieţii lor spirituale, fie că Calvar. Numai aceia care sunt mângâiaţi se extind peste măsură, în detrimentul lor. de moartea Domnului pot primi puterea A-şi utiliza greşit mâinile şi picioarele îi Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu afirmă: poate aduce tot atâta pierdere cuiva, cât „să nu se toarne (undelemnul sfânt pentru i-ar aduce nefolosirea deloc a mâinilor şi a ungere) peste carnea vreunui om“ (Ex. picioar­elor. Un mijloc sigur de a-ţi pierde 30:32 Darby). Untdelemnul Sfânt al lui viaţa, cum am văzut, este de a încerca să Dumnezeu nu se va turna asupra firii păs­trezi acea viaţa spirituală doar pentru vechi, indiferent dacă aceasta este din cale- tine. Totuşi, a lucra fără noimă poate să afară de întinată sau extrem de rafinată. cauz­eze pierderi la fel de mari acelei Acolo unde lipseşte semnul crucii, lipseşte vieţi. şi undelemnul Duhului. Prin moartea Domnului Isus Dumnezeu rost­eşte verdic- Puterea spirituală tul Său asupra tuturor celor ce sunt în Trebuie să dorim să fim umpluţi cu Adam: „toţi trebuie să moară“. După cum Duhul Sfânt la nivelul experienţei, dacă puterea din cer nu a coborât înainte ca dorim să avem puterea de a-L mărturisi Domnul Isus să fi murit, tot aşa nici cre- pe Cristos şi a lupta împotriva lui Satan. dinciosul nu trebuie să se aştepte să pri- Tot mai mulţi oameni doresc cu ardoare mească acea Putere, dacă încă nu a cunos- atari experienţe în zilele noastre. Dar tre- cut moartea Domnului Isus la nivelul buie să ne întrebăm ce se află în spatele experienţei sale. Din punct de vedere isto- unei atari căutări. Câţi jinduiesc ca să se ric, Rusaliile au urmat Calva­rului; pe pla- poată făli! Câţi nu speră altceva decât ca nul experienţei, um­plerea cu puterea oamenii să cadă cât ai clipi din ochi sub Duhului Sfânt e ulterioară purtării crucii. propria lor putere! Trebuie să avem un Carnea (firea veche) este de-a pururea discernământ foarte clar asupra motivului condamnată înaintea lui Dumnezeu şi de real pentru care soli­cităm puterea respecti- către Dumnezeu, asupra ei fiind rostită vă. Dacă motivaţia noastră nu e de la sentinţa de moarte. Oare nu încercăm noi Dumnezeu sau dacă nu e în comuniune să facem imposibilul dacă, în loc de a-i cu Dumnezeu, nu vom fi deloc în stare să dori moartea, căutăm să împodobim firea căpătăm putere. Duhul Sfânt al lui Dum­ veche cu Duhul Sfânt, ca să poată, chipu- nezeu nu cade peste „carn­­­ea“ cuiva; El Se rile, să fie mai puternică în cadrul slujirii? coboară doar asupra duhului nou creat al Care este intenţia noastră, în ultimă instan- lui Dumnez­eu din om. Nu putem să-i ţă? Atracţie personală? Faimă? Popularitate? permitem omului din afară, firii vechi, Admiraţia credincioşilor spirituali? Succes? cărnii, să persiste, în timp ce Îl rugăm pe Să fim pe placul omului? Edificarea de Dumne­zeu să cufunde omul nostru dină- sine? Oamenii dominaţi de mobiluri diver- untru, adică duhul, în Duhul Său cel Sfânt. se, cei cu inima împărţită nu vor putea Atâta timp cât firea îşi continuă nestin­ primi botezul în Duhul Sfânt. Poate că am gherită activitatea, Duhul Sfânt al lui considerat motivaţia noastră drept curată, Dumnezeu nu Se va pogorî niciodată dar Marele nostru Preot, prin diverse peste duhul omului, căci omul acela nu ar împrejurări, ne va învrednici să cunoaştem face altceva decât să devină şi mai firesc adevărata stare a inimii noastre. Abia şi mai lăudăros, dacă i s-ar acorda mai atunci când lucrarea imediată în care sun- multă putere. tem angajaţi a dat greş, urmarea fiind dis- Adesea s-a remarcat faptul că ordinea preţul şi respingerea de care avem parte,

Lucrarea spiritualãă 157 vom putea începe să discernem intenţia prin Duhul. inimii noastre. Oricine doreşte sincer să Fiecare creştin trebuie să caute să pri- poată fi folosit de Domnul va trebui nea- mească puterea Duhului Sfânt. Nu e de părat să parcurgă această cale. Puterea o ajuns s-o înţelegem mental. Duhul credin- vom primi abia după ce crucea îşi va fi ciosului trebuie să fie inundat de Puterea săvârşit lucrarea. Cerească. Eficacitatea lucrării cuiva depin- Dar oare nu sunt mulţi copii ai lui de de faptul dacă acea persoană a trăit Dumnezeu care, deşi niciodată nu au avut experienţa unei astfel de cufundări în experienţa mai profundă a crucii, totuşi Duhul Sfânt. Duhul lui Dumnezeu recla- mărturisesc cu putere, părând să fie folosiţi mă o supapă, dar, vai, în câţi va găsi El intens de Domnul? Biblia arată că există oare acea supapă? Căci sunt o sumedenie un untdelemn foarte asemănător untdelem- de piedici, ale păcatului, mândriei, răcelii, nului sfânt pentru ungere (Ex. 30:33). El voinţei proprii sau bizuirii pe viaţa sufle- este alcătuit în mod asemănător undelem- tului. Puterea lui Dumnezeu nu se poate nului sfânt pentru ungere, dar nu este astfel manifesta, deoarece nu are supapă totuşi uleiul sfânt pentru ungere. Să nu vă de ieşire! Căci noi avem prea multe alte lăsaţi amăgiţi sau flataţi de propriul dvs. surse de energie, în afară de sursa Lui! succes sau faimă. Aveţi doar grijă ca În timp ce căutăm să avem parte de vechea creaţie, care cuprinde şi tot ce ne puterea Duhului Sfânt, trebuie să avem parvine din naştere, să fi trecut pe la mintea limpede şi voinţa vie, pentru a ne cruce, să fi fost supusă acţiunii sale. Orice păzi de falsurile vrăjmaşului. De aseme- putere de care dispunem înainte ca firea nea trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să noastră să fi fost dată la moarte în mod ne cureţe viaţa de orice este păcătos, înti- cert nu este puterea Duhului Sfânt. Cei nat sau discutabil în viaţa noastră, ca să dotaţi cu pătrundere spirituală, care trăiesc ne putem aduce pe noi înşine, cu întreaga de cealaltă parte a cortinei, vor fi de părere fiinţă, Domnului. Atunci suntem pregă­tiţi că un atare succes nu are pic de valoare să „primim făgăduinţa Duhului prin cre- spirituală. dinţă“ (Gal. 3:14). Odihneşte-te în Numai după ce şi-a condamnat cineva Dumnezeu, plin de încredere că El Îşi va firea veche şi a început să umble după împlini Cuvântul la vremea cuvenită. Dar îndemnurile duhului, va primi persoana nu uita făgăduinţa Sa! Dacă întârzie, nu-i aceea adevărata putere de la Dumnezeu. nimic. Poţi folosi acest prilej pentru o Altminteri ar însemna că firea sa veche mai bună examinare a vieţii tale sub ar fi înzestrată cu putere spirituală. Cum lumina reflectorului Său. Acceptă cu poate duhul cuiva să primească o putere bucurie orice sentiment care e însoţit de specială, dacă firea nu a cunoscut expe- putere. Dar dacă Dumnezeu găseşte cu rienţa morţii, întrucât firea veche se ghi- cale să nu însoţească acea putere cu o dează după propria sa energie, în mod simţire adecvată, nu-i nimic; pur şi sim- inevitabil suprimând duhul? Pu­terea lui plu crede că El Şi-a adus negreşit la Dumnezeu se poate coborî doar asupra îndeplinire Cuvântul. acelui duh care este plin de Duhul Său Cum putem sesiza dacă am primit sau cel Sfânt. Asta e singura cale posibilă. nu făgăduinţa? Examinând experienţa Nu poate fi altă cale prin care să se noastră. Cel care a primit puterea constată reverse dinamismul Duhului. Oare nu este că i s-au ascuţit simţurile spirituale, fiind, adevărat că atunci când un vas este deja în acelaşi timp, înzestrat cu o rostire – ce plin, oricât de mic ar fi surplusul de nu e din lumea aceasta – de a-L mărturi- putere, acesta va duce evident la o revăr- si pe Domnul. Lucrarea lui este, în acest sare peste margini? Prin urmare, pentru a caz, eficientă, aducând mult rod trainic. primi putere, e nevoie să fi murit faţă de Puterea este ingredientul de bază în sluji- vechea creaţie şi să învăţăm să umblăm rea spirituală.

158 Omul spiritual, volumul II Primind această înzestrare de la Duhul caz, în ce priveşte măsura ei. Experienţa Sfânt, credinciosul devine foarte con­ştient Calvarului pe care o are un creştin e pe de simţurile duhului său. El trebuie să măsura aceleia a Rusaliilor. Dacă duhul păstreze omul său dinăuntru mereu liber, unui om nu este legat, Duhul lui permiţându-I Duhului Sfânt să-Şi reverse Dumnezeu poate să lucreze. viaţa în şi prin fiinţa sa. A păstra omul Uneori, când îşi desfăşoară lucrarea, e dinăuntru liber înseamnă a-l men­ţine într-o posibil ca un creştin să constate că omul stare de funcţionare, gata să Se poată folo- său dinăuntru este ferecat, în special în si de el Duhul Sfânt. Să presupunem, de efectuarea lucrării personale. S-ar putea pildă, că Dumnezeu trimite un credincios ca asta să se datoreze stării în care se ca să conducă a întrunire. Duhul acestui află cealaltă persoană. E posibil ca duhul credincios trebuie să fie deschis. El nu are sau mintea acestei persoane să nu fie voie să vină la întrunire cu un duh încăr- deschise pentru a primi adevărul sau s-ar cat de prea multe griji sau poveri. putea ca ea să fie dominată de gânduri Altminteri, asta va avea înrâurire asupra necorespunzătoare, care împiedică duhul întregii adunări, punând o povară asupra ei să se reverse. O atare stare va închista şi creând o situaţie dificilă şi insuportabilă. duhul lucrătorului. Adesea ne dăm seama Oricine se bizuie pe răsp­unsul adunării ca dacă suntem în stare să efectuăm vreo să fie el însuşi eliberat de povara sa e, slujbă spirituală prin simpla observare a negreşit, sortit eşecului. Când va păşi în atitudinii interlocutorului. Constatând că locul de adunare, duhul celui care conduce fiinţa noastră lăuntrică ne este încorsetată acea adunare trebuie să fie dezlegat şi de acea persoană, ne va fi imposibil să-i suplu. Mulţi dintre cei prezenţi la adunare transmitem mesajul. sunt împo­văraţi de felurile grijuri. Prin Dacă vom încerca să ne avântăm în urmare, mai întâi cel ce conduce adunarea lucru, când suntem confruntaţi cu închis- trebuie să-i eli­bereze prin rugăciune, cânta- tarea duhului nostru, probabil că vom re sau adevăr, înainte de a putea transmite lucra nu cu duhul, ci cu mintea noastră. mesajul lui Dumnezeu. El nu se poate Dar numai lucrarea săvârşită cu duhul aştepta să-i descătuşeze pe alţii, dacă el nostru va înfăptui o lucrare durabilă. însuşi este încă ferecat cu lanţuri. Orice rezultate produse de mintea noastră Nu trebuie scăpat din vedere că o vor fi lipsite de putere spirituală. Eforturile strângere spirituală este comuniunea de la noastre îşi vor pierde eficienţa, dacă nu spirit la spirit. Mesagerul transmite mes­ajul ne vom pregăti de la început prin rugă- izvorând din duhul său, iar ascultătorul ciune şi prin eliberarea duhului nostru priveşte Cuvântul lui Dumn­e­zeu cu duhul pentru transmiterea Cuvântului lui său. Dacă duhul mesa­gerului sau al ascul- Dumnezeu. Trebuie să învăţăm să tătorului este împovă­rat sau robit, nu va umblăm călăuziţi de duhul, pentru ca, în avea putere să se des­chidă în faţa lui cele din urmă, să ştim cum să lucrăm Dumnezeu şi să răspundă la Cuvântul călăuziţi de el. Lui. În consecinţă, duhul con­ducătorului trebuie să fie liber pentru ca de la început Inaugurarea lucrării spirituale să poată dezlega duhul adunării, după care Nu e lucru de şagă să inaugurezi o să poată să le transmită ascultătorilor lucrare. Creştinii nu au voie să iniţieze mesajul lui Dumnezeu. nici o lucrare la voia întâmplării, mânaţi Pentru a realiza o lucrare plină de de nevoie, profit sau merite. S-ar putea putere, trebuie să avem Puterea Cer­ească. ca aceste considerente să nu ne des­ Dar trebuie să avem duhul nostru în per- copere deloc voia lui Dumnezeu. Poate manenţă deschis, pentru a permite acelei că El îi va ridica pe alţii care să-şi puteri să curgă liber prin duhul nostru. asume sarcina sau s-o suspende până la Manifestarea puterii variază de la caz la o altă dată. Oamenilor s-ar putea să le

Lucrarea spiritualãă 159 pară rău, dar Dumnezeu ştie ce este mai Sfânt“ (13:4); „după ce li s-a interzis de bine pentru noi. De aici, rezultă că nevo- către Duhul Sfânt“ (16:6). În afara situaţi- ia, profi­tul şi meritele nu pot constitui ilor în care execută ordinele, nimeni nu indicii pentru temeinicia sau netemeinicia are autoritatea de a decide asupra nici lucrării noastre. unui lucru. În zilele acelea lucrările apos- Cartea Faptelor Apostolilor este îndru- tolilor au fost săvârşite prin ascultarea de marul cel mai bun în abordarea lucrării năzuinţa (mintea, gândul) Duhului Sfânt, noastre. Nu găsim în această carte pe aşa cum a fost aceasta prinsă de intuiţia nimeni consacrându-se pe sine ca predica- lor. Ce simplu e! Dacă lucrarea spirituală tor, după cum nu vedem pe nimeni hotă- e să fie concepută şi controlată de credin- rându-se să facă lucrarea Domnului, deve- cioşii înşişi, cine deţin atunci competenţa, nind misionar sau pastor. Ceea ce vedem decât cei în mod natural înzestraţi, capa- însă este că Duhul Sfânt Însuşi îi numeşte bili, deştepţi sau învăţaţi? Dar Dumn­ezeu şi-i trimite pe oameni să efectueze lucra- a nesocotit tot ce aparţine firii vechi. rea. Dumnezeu nu-i înrolează niciodată pe Credincioşii pot fi folosiţi de Domnul oameni în slujba Sa – El, pur şi simplu, îi pentru a efectua cea mai eficace lucrare, trimite pe cei pe care vrea El. Nu vedem dar numai în măsura în care duhul lor pe nimeni alegându-se pe sine – ci este sfânt, viu şi plin de putere înaintea Dumnezeu este Cel care Îşi alege lucrăto- Domnului. Dumnezeu niciodată nu le-a rul. Nu e absolut nici un loc pentru lucra- delegat credincioşilor autoritatea de a deţi- rea firii vechi. Când Dumnezeu se­lectează, ne controlul asupra lucrării Sale, deoarece nici măcar un Saul din Tars nu se poate El doreşte ca ei să asculte de ce le spune împotrivi; când Dumnezeu nu selectează, El în duhul lor. nici măcar un Simon nu poate cumpăra În pofida unei mari treziri în Samaria, cu bani această slujbă. Dumnezeu este nu lui Filip i-a revenit meritul pentru stăpânul absolut al lucrării Sale, deoarece lucrarea ulterioară de întărire a credincio- El nu va permite imixtiunea nici unei şilor. Mai degrabă, el a trebuit numaide- fiinţe umane în această lucrare. Niciodată cât să plece în pustiu, pentru ca un eunuc nu se prezintă omul la lucrare, ci întot- „păgân“ să fie salvat. Anania nu auzise deauna Dumnez­eu este Cel care trimite de convertirea lui Saul, dar n-a putut oamenii să desfăşoare lucrarea Sa. Prin refuza să se ducă să se roage pentru el urmare, slujba duhovnicească trebuie să fie când a fost trimis, deşi, prin prisma stan- inaugurată de Domnul Însuşi. Ea nu are dardelor omeneşti de a cântări lucrurile, voie să fie iniţiată prin intermediul muncii îşi risca viaţa, intrând de bunăv­oie în laţul de convingere a predicatorilor, prin încura- temutului prigonitor. Petru nu a putut să jările prietenilor sau ţinând cont de încli- se împotrivească situaţiei pe care i-o pre- naţiile naturale ale temperamentului nostru. gătise Duhul Sfânt, deşi tradiţia iudaică le Nici unul care e încălţat cu încălţămintea interzicea iudeilor să-i viziteze pe cei de firii vechi nu poate sta pe terenul sfânt al alt neam sau să aibă ceva de a face cu slujirii lui Dumnezeu. Multe din eşecurile ei. Pavel şi Barnaba au fost trimişi de rezultate, multă risipă şi confuzie se dato- Duhul Sfânt; dar El este Cel care Şi-a rează faptului că oamenii s-au apropiat de păstrat autoritatea, inter­zicându-le să lucrare, în loc să fie trimişi în lucrare. pătrundă în Asia; ulterior însă El l-a con- Lucrătorul ales nu are libertatea de dus totuşi pe Pavel în Asia şi a înfiinţat mişcare, chiar după ce a fost ales. Din biserica din Efes. Toate faptele sunt în punctul de vedere al firii vechi, nici o mâinile Duhului; credincioşii nu fac altce- muncă nu este atât de restrânsă ca munca va decât să asculte. Dacă ar fi fost lăsate spirituală. Citim în cartea Faptelor la latitudinea gândurilor şi dorinţelor ome- Apostolilor expresii precum: „Duhul i-a neşti, multe locuri ce trebuiau vizitate ar spus“ (10:10); „fiind trimişi de Duhul fi rămas nevizitate, fiind vizitate multe

160 Omul spiritual, volumul II care nu trebuiau vizitate. Experienţele Aceştia pot fi buni ispravnici, dar negreşit prezentate nouă în cartea Fapte ne con- ei nu sunt stăpâni buni. Vom fi înfrânţi duc la concluzia de netăgăduit că şi noi dacă le vom da curs. Slujirea spirituală trebuie să urmăm călăuzirea Duhului trebuie să purceadă din spirit – căci Sfânt în intuiţia noastră, neluându-ne după doar aici Îşi va dezvălui Dumnezeu gândurile noastre, motivele sau dorinţele voia! noastre. Ele mai demonstrează că El nu Lucrătorii nu trebuie să permită nicio- ne călăuzeşte în funcţie de sfaturile noas- dată senzaţiilor sufleteşti să transc­eandă tre, de dorinţele sau judecăţile noastre de relaţiile spirituale, în timp ce vin în ajuto- valoare, deoarece acestea sunt adesea în rul altora. Ei trebuie să desf­ăşoare ajuto- contradicţie cu călăuzirea Duhului Sfânt rarea spirituală cu toată curăţia; orice sen- în duhurile noastre. Cum am îndrăzni timent sufletesc poate fi dăunător. Acesta atunci să dăm curs îndemnurilor minţii, constituie adesea un pericol şi o cursă emoţiilor sau voinţei noastre, când nici pentru lucrători. Chiar dragostea noastră, apostolii nu au acţio­nat pe baza acesto- afecţiunea, preocuparea, povara, interesul ra? şi râvna noastră trebuie să fie în întregi- Toate lucrările pe care ne cheamă me sub călăuzirea duhului. Neglijenţa în Dumnezeu să le înfăptuim ne sunt reve- respectarea acestei legi provoacă nespuse late în intuiţia duhului nostru (a se vedea înfrângeri morale şi spirituale. Dacă per- Partea a cincea, Capitolul 1). Vom devia mitem atracţiei naturale şi admiraţiei de la voia lui Dumnezeu, dacă vom da omeneşti sau lipsei acestora să guverneze curs gândului minţii noastre, sentimentului eforturile noastre, vom eşua negreşit în emoţiilor noastre sau dorinţei voinţei lucrarea noastră, iar vieţile noastre vor fi noastre. Numai ceea ce se naşte din ruinate. Pentru a avea o rodnicie autentică Duhul este duh, şi nimic altceva! În toate adesea va trebui să nesocotim relaţ­iile strădaniile lor, creştinii trebuie să aştepte fireşti sau, în cazul celor mai apropiaţi pe Dumnezeu, până ce primesc revelaţia nouă, cel puţin să le acordăm un rol în intuiţia lor; altminteri, firea se va afir- secundar. Gândurile şi dorinţele noastre ma. Negreşit Dumnezeu ne va dărui tăria trebuie oferite cu totul Domnului. spirituală pe măsura sarcinii ce ne stă în Vom întreprinde tot ce vom cunoaşte faţă, pe care El ne-a chemat s-o înfăptu- pe cale intuitivă prin călăuzirea Duhului im. Iată, dar, un excelent principiu de Sfânt. Firea veche nu are nici o posibilita- care trebuie să ţinem seama: niciodată să te de a participa la lucrarea lui Dumnezeu. nu ne întindem dincolo de tăria din duhul Măsura utilităţii noastre spirituale depinde nostru. Dacă ne vom asuma mai mult de gradul de penetrare al crucii în firea decât posedăm în duhul nostru, vom fi noastră veche. Nu te uita la succesele nevoiţi neapărat să recurgem la tăria aparente. Mai degrabă, priveşte la cât au noastră naturală pentru a ieşi din încurcă- realizat cei răstigniţi ai lui Dumnezeu. tură. Iar asta va declanşa în noi un pro- Nimic nu poate acoperi firea veche, nici ces de tracasare. Suprasolicitarea din măcar intenţiile bune, râvna sau truda şi cadrul lucrării noastre ne va împiedica să chiar dacă ele sunt în numele Domnului umblăm după îndemnurile duhului, împie- Isus şi de dragul împărăţiei cerurilor. dicându-ne de a realiza lucrări cu adevă- Dumnezeu Însuşi este cel care va lucra. rat spirituale. El nu acceptă nici un amestec din partea Vedem cât de mult au acaparat oame- firii vechi. Noi trebuie să realizăm că în nii de azi raţiunea, gândurile, ideile, senti- chestiunea slujirii lui Dumnezeu există mentele, dorinţele şi înclinaţiile lor natu- chiar posibilitatea de a aduce „foc străin“, rale ca factori decisivi în lucrarea lor! adică ceea ce e neduhovnicesc. Or, asta Dar toate acestea emană din suflet şi nu va atrage mânia lui Dumnezeu. Orice foc au nici un dram de valoare spirituală. neaprins de Duhul Sfânt în duhul nostru

Lucrarea spiritualãă 161 nu este altceva decât un foc străin, nesfânt, total zadarnică, ba chiar mai dăunătoare fiind considerat păcătos în ochii lui decât dacă n-ar fi nici o lucrare, întrucât Dumnezeu. Nu toate faptele făcute pentru risipa de timp este imensă! Dumnezeu sunt faptele Sale. Nu e de Omul poate fi mişcat până la lacrimi, ajuns să înfăptuim pentru El. Întrebarea se poate să-şi mărturisească păcatele, poate pune: cine înfăptuieşte lucrarea? Dumnezeu considera răscumpărarea rezonabilă, îşi nu va recunoaşte nici o lucrare ca fiind a poate manifesta interesul pentru religie, Sa, dacă aceasta nu face altceva decât să poate semna un cartonaş pe care e tipări- reflecte activ­itatea credinciosului, fiind tă o decizie, poate citi Biblia şi se poate efectuată cu propria sa tărie. Lucrarea lui ruga, ba chiar poate mărturisi cu bucurie; Dumnezeu, recunoscută ca atare, trebuie şi totuşi, e posibil ca duhul său să nu fi înfăptuită chiar de către Dumnezeu Însuşi primit viaţa lui Dumnezeu, rămânând, prin duhul credinciosului. Tot ce vine din prin urmare, la fel de mort ca mai înain- fire va pieri odată cu firea; numai ce vine te. De ce? Pentru că sufletul omului este de la Dumnezeu dăinuie în veac. Făcând capabil de a efectua mecanic toate aceste ceea ce El porunceşte nu va da nicicând lucruri. Să fim înţeleşi: nu dispreţuim greş. aceste activităţi. Totuşi, suntem conştienţi că dacă duhul nu este înviat, toate aceste Ţelul lucrării spirituale fapte de pioşenie nu sunt altceva decât Lucrarea spirituală are drept ţintă să fire de iarbă fără rădăcini, care se vor dea viaţă duhului omului sau să consoli- ofili numaidecât sub dogoarea soarelui deze viaţa duhului. Strădaniile noastre vor puternic. Când un duh se naşte din nou, fi total nevrednice şi ineficace, dacă nu le s-ar putea să manifeste aceleaşi semne vom direcţiona către duhul din adâncul exterioare în sufletul său. Dar, în adâncul fiinţei omeneşti. Un păcătos are nevoie fiinţei sale s-a primit o viaţă nouă, care îi de viaţă, nu de gânduri frumoase. Un dă putere să-L cunoască pe Dumnezeu şi credincios se va folosi de tot ce poate să să-L cunoască pe Isus Cristos pe Care hrănească viaţa lui spirituală, nu numai Dumnezeu L-a trimis. Nici o lucrare nu de cunoştinţa Bibliei. Dacă tot ce vom are nici o eficacitate spirituală, decât transmite vor fi excelente pre­dici, pilde aceea care dă viaţă duhului, trezindu-l la minunate, abstracţii transcendentale, cuvin- cunoaşterea intuitivă a lui Dumnezeu. te meşteşugite sau argumente lo­gice, nu Ar trebui să realizăm că este întru totul vom face decât să sădim un bagaj supli- posibil ca cineva să exercite o „credinţă mentar de idei în minţile oamenilor, tre- falsă“ şi să experimenteze o „regenerare zind din nou emoţiile lor sau acţionând falsă“. Mulţi confundă înţelegerea cu cre- voinţa lor, ca să ia noi decizii. În cazul dinţa. Prima înseamnă doar că mintea acesta, cu duhul muribund vin, şi tot cu înţelege motivul adevărului şi-l consideră duhul mur­ibund pleacă, în pofida caznei vrednic de crezare. Dar a doua, potrivit depuse de noi în folosul lor! Unui păcă- sensului spiritual, presupune a fi unit; tos trebuie să i se învie duhul, nu doar adică, prin credinţa în faptul că Domnul să fie ajutat să mânuiască mai dibaci Isus a murit pentru noi, ne unim cu El în argumentele, să verse lacrimi din belşug moartea Sa. E posibil ca oamenii să înţe- sau să ia hotărâri mai ferme. Tot aşa un leagă doctrina, fără ca neapărat să creadă credincios nu are nevoie de edificare în Domnul Isus Cristos. Ceea ce dorim să exterioară. Întrucât nevoia lui imperioasă subliniem este că oamenii nu sunt salvaţi este în omul său lăuntric, cum va creşte prin faptele lor bune, ci mai degrabă el pe plan spiritual fără să i se dea aten- dobândesc viaţa veşnică crezând în Fiul lui ţie acestuia? Dacă ne vom concentra Dumnezeu. Oamenii trebuie să creadă în atenţia asupra omului din afară, neglijând Fiul lui Dumnezeu. Mulţi cred în doctrina omul dinăuntru, lucrarea noastră va fi ispăşirii, dar nu reuşesc să creadă în

162 OOmmuull ssppiirriittuuaall,,vvoolluummuullIIIIă Mântuitorul Care face ispăşirea. Rege- pe sufletul, prin intermediul căruia trăim, nerarea lor este falsă, dacă se vor mulţumi e normal ca să nu apreciem cât de slab să umple ligheanul cu sângele mielului, este, în realitate, duhul nostru. Acum însă, fără să stropească cu acest sânge uşile după ce am ajuns să ne încredem cu inimii lor. E uimitor de mare numărul totul în puterea duhului, vom putea să celor ce se declară creştini, dar cărora le percepem adevărata dinamică a vieţii lipseşte cunoaşterea intuitivă a lui noastre spirituale. Dacă suntem hotărâţi Dumnezeu, chiar dacă ei trăiesc ca nişte să dăm viaţă duhului omului, nu doar să creştini născuţi din nou – oameni curaţi, ajutăm mintea să înţeleagă, emoţiile să evlavioşi, gata să-ţi sară în ajutor, rugându- fie stârnite sau voinţa să decidă, ne vom se deseori şi citind Biblia, ba chiar partici- da îndată seama că dacă Duhul Sfânt nu pând la serviciile de la adunare. Ei dau ne foloseşte cu adevărat, nu suntem de ascultare şi participă la discuţiile despre absolut nici un folos. „Care s-au născut Dumnezeu, dar nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu din sânge sau din voia cărnii, ci din nu au nici o cunoaştere personală a Sa. Dumnezeu“ (Ioan 1:13). Cum îi vom „Ele Mă cunosc pe Mine... ele vor asculta putea naşte, dacă Dumnezeu nu-i naşte? de glasul Meu“ (Ioan 10:14, 16). Cei care Acum noi ştim că toate lucrările trebuie nu-L cunosc pe Domnul, nici nu-I cunosc făcute de către Dumnezeu; noi nu sun- glasul nu sunt oile Lui. tem decât nişte vase goale. Nimic din Întrucât relaţia unui om cu Dum­nezeu noi nu este în stare să le dea naştere, începe la naşterea din nou, desfăşurându- după cum nimic din ei înşişi nu poate se integral în duhul, este limpede că toată să-i ajute să se nască singuri. Dumnezeu lucrarea noastră trebuie să-şi aibă aici este Cel care Îşi varsă viaţa prin duhul centrul. A încerca să obţii succese apa- nostru. Lucrarea spirituală este, prin urma- rente, prin simpla însufleţire a entuzias- re, Dumnezeu la lucru, sărvârşindu-Şi mului oamenilor, nu va face altceva decât lucrarea. Nici un lucru care nu este săvâr- să înfăptuiască o lucrare fără Dumnezeu. şit de El nu este cotat ca atare. După ce am învăţat locul central ocupat Va trebui să-L rugăm pe Dumnezeu să de duh, eforturile noastre trebuie să sufe- ne descopere natura şi măreţia lucrării Sale re o drastică transformare. Noi nu trudim în noi. Dacă vom înţelege în ce măsură fără noimă, dând curs gândurilor care ni covârşitoare lucrarea Sa necesită măreaţa se par nouă bune, ci noi avem o ţintă Lui putere, ni se va face ruşine de ideile precisă: aceea de a zidi omul dinăuntru noastre, pocăindu-ne că ne-am bizuit pe al cuiva. În trecut puneam accentul pe noi înşine. Vom vedea că toate eforturile latura naturală. Acum trebuie să accentu- noastre sunt „fapte moarte“. Deşi uneori ăm latura spirituală. Slujba spirituală nu Dumnezeu, în îndurarea Sa, binecuvântea- înseamnă altceva decât să lucrăm prin ză truda noastră cu mult peste cât s-ar duhul nostru, pentru trezirea la viaţă a cuveni, va trebui totuşi să avem grijă să duhurilor altora. Nici o altă lucrare nu nu interpretăm acest lucru drept unda poate fi astfel definită. verde care să încuviinţeze apucarea acestui Când vom recunoaşte că, de fapt, curs de acţiune. Tot ce se face prin efortu- nimic din ce posedăm noi înşine nu rile noastre este nu doar inutil, ci de-a poate să dea viaţă omului, atunci vom dreptul periculos. Trebuie să recunoaştem descoperi cât de zadarnici suntem în noi că lucrarea lui Dumnezeu se realizează nu înşine. Când vom înceta de a ne bizui pe printr-o atmosferă încărcată, nu printr-un noi înşine şi de a uza de ceea ce pose- program de divertisment, nu prin gânduri dăm noi, vom vedea cu adevărat cât de poetice, nu prin concepţii idealiste, nu prin slabi suntem. Abia atunci vom învăţa de sugestii raţionale, nu prin pasiuni aprinse, câtă putere dispune omul nostru lăuntric. nici printr-o voinţă exaltată. Toate acestea Întrucât de obicei ne bizuim atât de mult ar putea fi nimerite, dacă lucrarea spiritua-

Lucrarea spiritualãă 163 lă ar fi doar un vis, şi nu o realitate. Dar le înviat duhul de către Dumnezeu. o atare strădanie are drept scop regenera- Altminteri, ceea ce le vom da va fi doar rea spiritului omului, dăruindu-i viaţă învi- o ideea stră­lucită, care-i va anima pentru ată. Prin urmare, va fi înfăptuită doar de o vreme, dar nu va produce o lucrare Dumnezeu Însuşi, în acea Putere care L-a trainică. Aceeaşi lucrare se poate utiliza în înviat pe Domnul Isus din morţi. ambele cazuri, dar ceea ce izvorăşte din Vedem astfel că dacă nu vom transmi- puterea duhului va deveni viaţă spirituală, te oamenilor viaţa lui Dumnezeu, eforturi- pe când ceea ce se va bizui pe puterea le noastre nu vor fi vrednice de laudă în eului se va transforma într-o ra­ţiu­ne cer. Tot ce nu izvorăşte din omul dinăun- firească. Mai mult, tot ce se face în ener- tru, în care locuieşte Duhul lui Dumnezeu, gia vieţii noastre naturale va aprinde în va fi lipsit de putere, neputând da viaţă, oameni setea după mai multe sentimente indiferent cât de compatibilă sau incom- şi raţionamente similare, în mod automat patibilă ar fi acea lucrare cu raţiunea sau şi inevitabil atrăgându-i spre acela care le cu sentimentele. Deşi s-ar putea ca o poate satisface atari nevoi. Cei neştiutori falsă înzestrare spir­ituală să producă rezul- vor considera acesta drept un succes spi- tate aparent similare, ea va fi însă total ritual, deoarece mulţi vor fi atraşi; dar cei neputincioasă în a-i da viaţă duhului mort cu discernământ vor real­iza că în duhul al omului. S-ar putea să realizeze de acestor oameni nu este viaţă. Efectul unor toate, cu excepţia adevăratului obiectiv atari strădanii în domeniul religiei sunt care contează: lucrarea spirituală. similare cu cele produse de opium sau Dacă intenţionăm cu adevărat să adu- alcool asupra trupului. Omul are nevoie cem altora viaţă, puterea la care recurgem de viaţă, nu de idei sau de divertisment. trebuie să-I aparţină, evident, lui Responsabilitatea creştinilor este, prin Dumnezeu. Dar în cazul în care vom urmare, doar aceasta: să-şi aducă duhurile utiliza puterea sufletului, eşecul va fi ine- lor în faţa lui Dumnezeu ca vase şi să dea vitabil, deoarece sufletul, chiar dacă este la moarte tot ce ţine de ei înşişi. Dacă vor el însuşi viu (Gen. 2:7), nu va putea să-i avea grijă să nu-I blocheze Duhul şi să nu învie pe alţii; căci „duhul este cel care dă încerce să le dea altora ceea ce posedă în viaţă“ (Ioan 6:63). Observaţi, de aseme- ei înşişi şi de la ei înşişi, atunci Dum­nezeu nea, că „ultimul Adam (Domnul Isus) a Se va putea folosi în chip măreţ de copiii devenit un duh dătător de viaţă“ (1 Cor. Săi ca de nişte canale ale vieţii pentru 15:54). După cum Domnul Isus „Şi-a mântuirea păcătoşilor şi zidirea sfinţ­ilor. În turnat sufletul la moarte“ (Is. 53:12, ver- absenţa acestui lucru, orice va primi ascul- siunea Cornilescu 1931), tot aşa oricine tătorul nu va fi decât gândurile, raţiunea şi doreşte să fie un canal prin care să se sentimentele lucrătorului, căci el nu-L va reverse viaţa Sa trebuie să-şi dea şi el primi pe Domnul ca Mântuitor, după cum viaţa la moarte, pentru ca să poată lucra duhul său mort nu-i va fi înviat. Realizând cu viaţa duhului pentru regenerarea altora. că scopul urmărit de noi este de a da Oricât de atrăgătoare ar fi viaţa sufletului, viaţă duhului omului, evident, noi înşine ea nu posedă în ea nici un pic de forţă trebuie să fim pregătiţi cum se cuvine. reproductivă. Este cu neputinţă să recur- Renunţând cu adevărat la viaţa sufletului gem la forţa naturală ca forţă energizantă nostru, bizundu-ne, în schimb, cu totul pe pentru desfăşurarea muncii spirituale. omul dinăuntru, vom constata că acele Vechea creaţie nu va putea fi nicicând cuvinte pe care Domnul le va rosti prin izvorul noii creaţii, după cum cea veche gura noastră, cu buzele noastre vor conti- nu va putea fi de nici un ajutor pentru nua să fie „duh şi viaţă“ (Ioan 6:53). cea nouă. Dacă vom lucra prin revelaţia dată nouă de Duhul Sfânt şi prin tăria Încetarea lucrării spirituale Sa, auditoriul nostru va fi convins, fiindu- Lucrarea spirituală va curge fără

164 Omul spiritual, volumul II excepţie odată cu curentul Duhului Sfânt cum şi la forţele sale fizice, pentru a – niciodată din obligaţie sau cu lehamite continua acea lucrare. În slujirea spirituală şi, prin aceasta, se înţelege, fără să fie trebuie să ne lepădăm cu totul de talente- nevoie de tăria firii vechi. Asta nu presu- le şi darurile noastre naturale. Numai în pune, desigur, că nu va exista opoziţie felul acesta vom putea aduce roadă pen- din partea lumii sau atacuri din partea tru Dumnezeu. În caz contrar, orice efort vrăjmaşului. Dar înseamnă ne­gre­şit că care nu e condus de Duhul Sfânt se va lucrarea se va face în Domnul, având prăbuşi, afară doar dacă nu va fi întreţi­ convingerea că posedăm ungerea Sa. nut prin intermediul creierului, talentelor Dacă Dumnezeu va avea în continuare sau darurilor cuiva. nevoie de această lucrare, credinciosul va Un lucrător va trebui să ia aminte cu continua să se simtă angrenat în şuvoiul toată băgarea de seamă, pentru a vedea acesta curgător, indiferent cât de dificilă care parte a lucrării sale va fi unsă de ar putea fi situaţia în care se află. Duhul Duhul Sfânt. Abia atunci va putea coope- Sfânt urmăreşte să-Şi exprime viaţa spiri- ra cu El, acţionând în cadrul curentului tuală. Truda depusă în slujba Lui va avea puterii Sale. Datoria lucrătorului este de a drept consecinţă dezvoltarea vieţii în discerne curentul Duhului şi a-i da curs, duhul. Din nefericire mulţi din servii lui de a se lăsat purtat de el. Trebuie să Dumnezeu sunt adesea presaţi de me­diul renunţăm la o sarcină, dacă aceasta nu înconjurător sau de alţi factori spre a mai beneficiază de ungerea lui Dumnezeu, lucra mecanic. De îndată ce individul va dacă a ieşit din matca curentului Său sau deveni conştient de aceasta, va trebui să dacă a ajuns să creeze un sentiment de se întrebe dacă o atare „trudă meca­nică“ încet­ineală şi de lâncezeală. Trebuie găs­ită este dorită de Duhul sau dacă nu cumva o altă sarcină de lucru, care să curgă, Dumnezeu îl cheamă spre alt sector de fiind purtată de curent. Omul spiritual va slujire. Servii lui Dumnezeu trebuie să fi mai în măsură să discearnă mai rapid ştie că o sarcină începută duhovniceşte – acest lucru decât alţii. Pentru el chestiu- adică în Duhul – nu va continua, neapă- nea care se pune este de a stabili încotro rat, în felul acesta. Multe lucrări sunt bate vântul Duhului Sfânt. Care e direcţia începute de El, dar după ce El a înc­etat curentului? Orice lucrare ce duce la o să mai aibă nevoie de ei, oamenii adesea suprimare a vieţii spirituale, ce nu reuşeş- ar dori ca lucrarea lor să nu se sfârşeas- te să exprime viaţa spiritului sau care că. A privi drept de-a pururea spiritual de-a dreptul împiedică Duhul lui tot ce este iniţiat de către Duhul Sfânt Dumnezeu să curgă liber, a devenit un înseamnă a sfârşi prin a transforma ceea obstacol neîndoios, oricât de bine ar fi ce este spiritual în ceva carnal, firesc. pornit odată la drum. Lucrarea respectivă Un creştin spiritual nu se va mai va trebui fie să fie reziliată sau corectată, putea bucura de ungerea Duhului într-o aşa încât credinciosul să poată da asculta- lucrare ce a devenit între timp mecanică. re vieţii în duhul. S-ar prea putea ca Când Dumnezeu renunţă la o lucrare ca lucrătorul să trebuiască să-şi modifice fiind de-acum inutilă, dar pe care creşti- relaţia sa cu lucrarea. nul o menţine în continuare din pricina S-ar putea da multe exemple prin care organizaţiei exterioare (cu sau fără formă) să se ilustreze modul în care copiii în care e ancorată acea lucrare, atunci Domnului se lasă angrenaţi şi înfâşuraţi în acea lucrare se va desfăşura prin apelarea mrejele unei „organizaţii“, în detrimentul la propriile sale resurse, mai degrabă vieţii lor. La început aceşti servi ai lui decât la puterea lui Dumnezeu. Dacă un Dumnezeu au primit o nemaip­omenită sfânt va stărui în această trudă după putere spirituală, fiind folosiţi cu putere de încheierea lucrării spirituale, el va fi nevo- Dumnezeu pentru a-i salva şi zidi pe it să recurgă la puterea sufletească, pre- oameni. Ulterior s-a ivit nevoia unui gen

Lucrarea spiritualãă 165 de „organizaţie“ sau „metodă“ care să păs- tre şi cea în care Satan îi pune beţe în treze harul dăruit. Din pricina nevoilor, a roate! Şi totuşi câtă confuzie zace în min- cerinţelor şi uneori a ordinelor, aceşti sluji- tea oamenilor cu privire la aceste două tori au trebuit să facă o aşa-numită „lucra- cazuri de întrerupere. Dacă Dum-nezeu va re de zidire“. Astfel ei ajuns să fie con- zice: „Stop!“, dar credinciosul va continua, strânşi de mediul înconjurător, iar nu de va intra într-un picaj, încetând de a mai libertatea de a fi călăuziţi de Duhul Sfânt. lucra cu duhul său şi întreţinând lucrarea Treptat, viaţa lor spirituală a lânce­zit, chiar cu ajutorul creierului său, al telentelor sau dacă organizaţia exterioară a continuat să al forţelor sale proprii. S-ar putea să încer- înflorească. Este cazul clasic al multor eşe- ce să se împotrivească vrăjma­şu­lui, dar, curi de acest fel. lipsit de ungerea Duhului Sfânt, nu va Ce tragedie ne paşte în zilele noastre reuşi. Întreaga luptă va fi compromisă. Ori pe chiar tărâmul lucrării spirituale! Mulţi de câte ori un copil al lui Dumnezeu va consideră lucrul pentru Domnul o trudă întâmpina rezistenţă în duhul său va trebui nesfârşită, o povară apăsătoare. Oare câţi îndată să discearnă dacă opoziţia aceasta nu spun: „Sunt atât de prins cu lucrul, că emană de la Dumnezeu, sau e rezultatul nici timp nu mai am pentru părtăşie cu atacului vrăjmaşului. Dacă a doua variant­ă Domnul. Sper să fac o pauză, pentru ca se aplică, împotrivirea sa prin duhul, cu să mă ocup de duhul meu neglijat, pen- rugăciune, va elibera omul său dinăuntru, tru a putea să mă apuc de următoarea putând înainta astfel cu Dumnezeu. Dar sarcină ce-mi stă în faţă“. Ce periculoasă dacă atacul nu vine din partea vrăjmaşu- este o asemenea situaţie! Lucrarea noastră lui, credinciosul va constata că, pe măsură trebuie să fie roada părtăşiei duhului nos- ce înaintează, duhul său devine tot mai tru cu Domnul. Fiecare sarcină trebuie oprimat, tot mai apăsat şi văduvit de liber- abordată cu bucurie, ca o emanaţie a vie- tate. ţii duhului. Dacă se va dovedi o povară, Recapitulând, vom spune că slujitorii despărţind viaţa duhului de Domnul Isus, lui Dumnezeu de astăzi trebuie să pună va trebui să fie numaidecât suspendată. deoparte orice lucrare ce nu le este încre- Întrucât curentul Duhului şi-a schimbat dinţată de El, la care ar fi trebuit demult cursul, va trebui să depistăm noul curs, să renunţe, care monopolizează totul, dar corectând traiectoria noastră în funcţie de care nu izvorăşte din duhul, care oprimă noua direcţie de mers. duhul şi schimbă traiectoria lucrării spiri- Ce mare e discrepanţa dintre situaţia în tuale, care este chiar bună, dar îi văduveşte care Duhul Sfânt pune capăt lucrării noas- de alte sarcini mai nobile.

CAPITOLUL 4 RUGĂCIUNEA ŞI LUPTA SPIRITUALĂ Orice rugăciune ar trebui să fie spiri- rost are rugăciunea şi ce poate să însem- tuală. Rugăciunile nespirituale nu sunt ne ea? autentice şi nu pot produce nici un rezultat Rugăciunea spirituală nu izvorăşte din pozitiv. Ce abundenţă de succese spir­ituale fire, nici din gânduri, dorinţe sau deciziile ar exista, dacă fiecare rugăciune rostită de credinciosului. Mai degrabă, decurge din credincioşii de pe pământ ar fi spirituală! ceea ce este prezentat după voia lui Dar e trist să afirmăm că prea adesea pre- Dumnezeu. Dacă se face în duhul, ca să domină rugăciunile făcute în firea veche. spunem aşa, rugăciunea spirituală este Voinţa proprie ce sălăşluieşte în ele le făcută de cineva după ce acea persoană a văduveşte de rodnicia spirituală. În zilele desluşit voia lui Dumnezeu în intuiţia sa. noastre, creştinii par să trateze rugăciunea Porunca asupra căruia stăruie Biblia este ca un mijloc pentru atingerea scopurilor şi de a ne ruga în orice vreme în duhul ideilor lor. Dacă ar dispune doar de puţină (Ef. 6:8). Dacă nu aşa ne rugăm, atunci înţelegere mai profundă, ar recunoaşte că negreşit ne rugăm în fire. Nu trebuie să rugăciunea nu este altceva decât omul ros- ne deschidem gura prea repede când ne tind către Dumnezeu ceea ce este voia lui apropiem de Dumnezeu. Dimpotrivă, mai Dumnezeu. Firea, oriunde s-ar manifesta, întâi trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să trebuie răstignită; nu este permis să se ne arate pentru ce şi cum să ne rugăm, manifeste nici măcar în rugăciune. Nu este înainte de a-I aduce la cunoştinţă cererea posibilă nici o imixtiune din partea ei, nici noastră. Oare nu am irosit în trecut timp chiar în rugăciune. Nu e cu putinţă nici un îndelungat cerând ceea ce noi am dorit? amestec al voii omului în lucrarea lui Ce-ar fi să cerem acum ceea ce Dumnezeu, căci El res­pinge chiar cele mai Dumnezeu doreşte? Nu ceea ce dorim strălucite intenţii omeneşti şi mai profitabi- noi, ci ceea ce doreşte El. Dacă aşa stau le perspective ale omului. Dumnezeu nu lucrurile, atunci firii nu i se mai acordă doreşte să urmeze ceea ce a iniţiat omul. nici un loc. E nevoie de un om spiritual În afară de a urma calea trasată de ca să facă o rugăciune autentică. Dumnezeu, noi nu avem nici un drept de Toate rugăciunile spirituale îşi au sursa a-L dirija pe El. Noi nu avem nici o capa- în Dumnezeu. Dumnezeu ne aduce la citate de a face o ofertă, ci doar de a da cunoştinţă pentru ce trebuie să ne rugăm, curs călăuzirii lui Dumnezeu. Dumnezeu desfăşurând înaintea privirilor noastre nevo- nu va săvârşi nici o lucrare care îşi are ia respectivă ca o povară în duhul nostru obârşia în om, indiferent cât de mult s-ar intuitiv. Numai o povară intuitivă poate ruga omul. El condamnă atari rugăciuni constitui chemarea noastră de a ne ruga. ca fiind fireşti. Şi totuşi, cât de mult am neglijat multe Pe măsură ce credincioşii pătrund pe comunicări importante care s-au înregistrat adevăratul tărâm spiritual, îndată vor con- în intuiţia noastră, datorită nebăgării noastre stata cât sunt de goi, căci nimic din lăun- de seamă. Rugăciunea noastră nu trebuie trul lor nu poate să dea viaţă altora sau niciodată să depăşească povara intuiţiei să pună pe fugă pe vrăjmaş. Prin urmare, noastre. Rugăciunile ce nu sunt iniţiate sau instinctiv ei se vor bizui pe Dumnezeu. cărora nu li se răspunde în duh îşi au, de În aceste condiţii, rugăciunea devine impe- fapt, originea în credincios. Ele sunt, prin rativă. Adevărata rugăciune dezvăluie goli- urmare, făcute în fire. Pentru ca rugă­ciunea ciunea celui ce se roagă, subliniind, în lui să nu fie firească, ci eficace pe tărâmul schimb, plinătatea Celui căruia Îi este spiritual, copilul lui Dumnezeu trebuie să-şi adresată rugăciunea. Dacă firea veche nu mărturisească slăbiciunea că nu ştie să se a fost redusă la zero de către cruce, ce roage (Rom 8:28) şi să-L roage pe Duhul 116666

Rugãăciunea ºşi lupta spiritualãă 167 Sfânt să-l înveţe. Apoi trebuie să se roage nici un om duhovnicesc nu se roagă nea- conform instrucţiunilor Sale. Dumnezeu ne părat duhovniceşte, căci dacă nu este dăruieşte cuvintele cu care să ne rugăm, urmărit, va cădea şi el în fire. Totuşi, după cum ne dăruieşte cuvintele cu care dacă omul duhovnicesc se va ruga adesea să predicăm. Nevoia de a avea parte de cu duhul său, însăşi rugăciunea sa va primul element este la fel de mare ca păstra duhul şi mintea sa în permanenţă nevoia de a beneficia de al doilea. acordate pe unda lui Dumnezeu. Rugă­ Recunoscând totala noastră slăbiciune, vom ciunea exersează duhul care, la rândul putea apoi să ne bizuim pe îndemnul său, este întărit prin asemenea exerciţii. Duhului Sfânt din duhul nostru, care să ne Neglijenţa în rugăc­iune îl usucă pe omul dea cuvintele potrivite cu care să ne rugăm dinăuntru. Nimic nu poate înlocui aceasta, rugăciunea pusă de El pe buzele noastre. nici măcar lucrarea creştină. Mulţi creştini Ce searbădă este lucrarea săvârşită de firea sunt atât de prinşi de lucrare, încât îşi veche! Şi tot atât de neroditoare este rugă- rezervă foarte puţin timp pentru rugăciu- ciunea făcută în fire. ne. Astfel, ei nu pot scoate demoni. Nu numai că trebuie să ne rugăm în Rugăc­iunea ne învredniceşte mai întâi să-l duhul, ci trebuie să ne rugăm şi cu min­ biruim pe vrăjmaş în lăuntrul nostru şi tea (1 Cor. 14:15). În rugăciune acestea apoi să ne ocupăm de el în exterior. Toţi două trebuie să se îmbine. Un credincios cei care au luptat împotriva vrăjmaşului primeşte în duhul său luc­rurile pentru pe genunchi îl vor vedea pus pe fugă care trebuie să se roage şi înţelege cu când se scoală de pe genunchi. mintea sa ceea ce a primit. Duhul său Trebuie subliniat că omul spiritual acceptă povara rugăciunii, în timp ce creşte în urma unor astfel de exerciţii. mintea formulează acea povară în cuvin- Căci dacă un credincios se roagă adesea tele rostite în rugăciune. Numai în felul în duhul său, eficienţa sa spirituală va fi acesta rugăciunea unui credincios este sporită enorm. El va dezvolta în el o desăvârşită. De câte ori nu se roagă creş- sensibilitate acută în chestiunile spirituale tinul potrivit cu gândurile din mintea sa, şi va fi izbăvit de orice apatie spirituală. fără să posede nici o revelaţie în duhul Nevoia actuală a creştinului spiritual său. El devine originea rugăc­iunii respec- este de a învăţa prin intermediul revelaţiei tive. Dar adevărata rugăciune trebuie să-şi lui Dumnezeu în duhul său cum să depis- aibă originea la tronul lui Dumnezeu. teze atacul vrăjmaşului şi apoi, prin rugă- Mai întâi ea îşi face simţită prezenţa în ciune, cum să-l dea în vileag. El trebuie să duhul cuiva, nu în mintea sa, şi în cele înţeleagă numaidecât orice mişcare din din urmă este rostită prin puterea Duhului. duhul său, pentru ca să realizeze imediat Duhul omului şi rugăciu­nea sa sunt inse- prin rugăciune ce doreşte Dumnezeu de la parabile. el să realizeze. Rugăciunea înseamnă A fi în stare să se roage cu duhul un muncă. Experienţele multor copii ai lui creştin va trebui mai întâi să înveţe să Dumnezeu demonstrează că ea realizează umble după îndemnurile duhului. Nim­ eni mult mai mult decât orice altă formă de nu se poate ruga cu duhul său, dacă muncă. Ea este în acelaşi timp şi o luptă toată ziua va umbla după îndemnurile spirituală, căci este una din armele cu care firii vechi. Starea vieţii de rugăc­iu­nea a luptăm împotriva vrăjmaşului (Ef. 6:18). cuiva nu poate fi prea deconectată de Dar numai rugăciunea făcută în duhul dă condiţia umblării sale zilnice. Condiţia cu adevărat rezultate. spirituală a multora adesea îi descalifică Rugăciunea în duhul este cea mai rod- de a se ruga în duhul. Calitatea rugăciu- nică în atacarea vrăjmaşului sau în împo- nii cuiva depinde de felul cum trăieşte. trivirea noastră faţă de stratage­mele sale. Cum poate o persoană firească să facă Ea poate deopotrivă să distrugă sau să rugăciuni duhovniceşti? Pe de altă parte, zidească. Ea distruge tot ce emană din

168 Omul spiritual, volumul II păcat sau de la Satan, edificând, în în urma multor încercări), el va fi con- schimb, tot ce aparţine lui Dumnezeu. fruntat cu Satan. Numai cei ce sunt spi­ Rugăciunea este astfel unul din cele mai rituali percep realitatea vrăjmaşului spi­ eficace instrumente în lucrarea şi lupta ritual, angajându-se astfel în luptă (Ef. spirituală. Da, lucrarea şi lupta spirituală 6:12). O atare luptă nu se dă cu armele depind de rugăciune. Dacă un credincios firii vechi (2 Cor. 10:4). Întrucât conflic- va neglija rugă­ciunea, va neglija totul. tul este spiritual, spirituale trebuie să fie şi armele. Este o luptă între duhul omu- Lupta spirituală lui şi cel al vrăjmaşului – o confruntare În mare vorbind, un creştin care nu a de la duh la duh. experimentat încă botezul în Duhul Sfânt Înainte de a ajunge la această con- încă bâjbâie cu privire la realitatea tărâ- junctură în umblarea sa spirituală, copi­lul mului spiritual. El este ca robul lui Elisei, lui Dumnezeu nici nu va înţelege, nici nu ai cărui ochi au rămas închişi pentru se va putea angaja în bătălia spiritelor. această sferă. S-ar putea ca el să pri- Numai după ce omul său dinăuntru a mească instrucţiuni din Biblie, dar înţele- fost întărit de Duhul Sfânt va şti el cum gerea sa se va mărgini la nivelul minţii să se lupte cu vrăjmaşul în duhul său. Pe sale, deoarece încă îi va lipsi rev­elaţia în măsură ce face progrese spirituale, va duhul său. Dar după ce a experimentat începe să realizeze realitatea lui Satan şi botezul, intuiţia sa va deveni extrem de a împărăţiei sale, în acest punct dându-i- sensibilă, descoperind în duhul său cum i se să înţeleagă modul în care se poate se deschide o lume a spiritului. Prin împotrivi şi îl poate ataca pe vrăjmaşul experienţa botezului în Duhul Sfânt, el cu duhul său. nu numai că va intra în contact cu pute- Motivele acestui conflict sunt nume­ rea supranaturală a lui Dumnezeu, ci cu roase, cele principale constând din tactica însăşi Persoana lui Dumnezeu. de atac şi blocaj a vrăjmaşului. Adesea Or, tocmai acolo începe lupta spiritu- Satan fie că va tulbura emoţiile trupurilor ală! Aceasta va fi perioada în care pute- fizice ale credincioşilor spirituali, fie va rea întunericului se va deghiza într-un bloca lucrările celor spirituali sau va tor- înger de lumină, încercând chiar să fure pila mediul lor înconjurător. Nevoia de a identitatea Persoanei şi lucrării Duhului lupta pentru Dumnezeu constituie încă un Sfânt. Acesta va fi de asemenea momen- motiv pentru această luptă spirituală. tul în care intuiţia va deveni conştientă După cum Satan unelteşte în văzduh şi de existenţa unui tărâm spiritual şi de lucrează pe pământ împotriva lui realitatea lui Satan şi a duhurilor sale Dumnezeu, tot aşa copiii Domnului ripos- rele. Apostolii au fost învăţaţi din tează prin puterea spirituală, nimicind Scripturi de către Domnul după Calvar. uneltirile şi planurile vrăjmaşului prin Dar lor li s-a adus la cunoştinţă existenţa rugăciunile lor. Deşi uneori sfinţii nu ştiu reală a domeniului spiritual după Rusalii. precis care este vicleşugul lui Satan, nici Botezul cu Duhul marchează punctul de ce face el exact la un moment dat, totuşi plecare în războiul spiritual. ei conti­nuă să lupte fără preget, ştiind că Odată ce un credincios a contactat este cel care li se împotriveşte. Persoana lui Dumnezeu prin botezul în Dincolo de cele două explicaţii de mai Duhul Sfânt, duhul său este eliberat. sus, lupta spirituală îşi justifică existenţa şi Acum el va sesiza realitatea lucrurilor şi din alt motiv: anume, necesitatea de a fi a fiinţelor din domeniul spiritual. Având izbăviţi de amăgirea lui Satan şi de a o atare cunoaştere (trebuie să precizăm izbăvi sufletele înşelate. În pofida faptului aici că cunoştinţa unui om spiritual nu se că intuiţia duhului lor se acutizează şi se acumulează dintr-o dată; o parte din ea sensibilizează după ce sunt botezaţi în s-ar putea să parvină (şi de fapt parvine Duhul Sfânt, încă este posibil să cadă

Rugãăciunea ºşi lupta spiritualãă 169 pradă amăgirii. Pentru a evita căderea în Tot ce emană din afară, oricât de supra- vicleşugurile vrăjmaşului, ei au nevoie nu natural ar fi, nu este niciodată de natură numai de sensibilitate spi­rit­uală, ci şi de spirituală. cunoştinţă spirituală. Căci dacă vor fi în Sfinţii Domnului nu au voie să pri- necunoştinţă cu priv­ire la maniera în care mească tot ce este supranatural fără spirit conduce Duhul Sfânt, s-ar putea să adopte de discernământ, căci şi Satan este în o poziţie de pasivitate, căzând astfel prizo- stare să producă lucrări supranaturale. nieri vrăjmaşului. Cea mai facilă eroare pe Indiferent care ar fi sentimentul care-i care pot s-o comită creştinii în această încearcă în momentul respectiv sau cum fază este de a da curs vreunui sentiment s-ar prezenta fenomenul, credincioşii au sau experienţă iraţionale, mai degrabă decât totdeauna datoria să cerceteze sursa din să se lase călăuziţi de omul dinăuntru. care provine. Trebuie să respectăm ad lit- Odată ce au fost botezaţi în Duhul Sfânt, teram imperativul de la 1 Ioan 4:1: ei au păşit pe tărâmul supran­atural. Dacă „Preaiubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, credincioşii nu ajung să-şi recun­oască slă- ci testaţi duhurile ca să vedeţi dacă sunt biciunea, adică să ştie cât de incompetenţi de la Dumnezeu; căci mulţi profeţi min- sunt în ei înşişi pentru a face faţă suprana- cinoşi au ieşit în lume“. Falsurile vrăjma- turalului, nu pot evita să nu fie amăgiţi. şului depăşesc adesea aşteptările credin- Duhul creştinului poate fi influenţat de ciosului. Dacă oamenii Domnului se vor oricare din cele două forţe: Duhul Sfânt smeri, recunoscând că este prea cu putin- sau duhul rău. Credinciosul va comite o ţă să fie amăgiţi, ei vor cădea mai puţin eroare fatală crezând că duhul său poate în amăgire. Datorită falsurilor vrăjmaşului, fi controlat exclusiv de către Duhul Sfânt, lupta spirituală se arată a fi inevitabilă. şi nu şi de către duhul rău. Să se înţelea- Dacă ostaşii lui Cristos nu vor ieşi pe gă pentru totdeauna că în afară de Duhul câmpul de bătălie, înfruntându-l deschis care este de la Dum­nezeu, mai există şi pe inamic prin duhul lor, vor constata că „duhul lumii“ (1 Cor. 2:12), care este, de acesta îi va invada, încercând să le sub- fapt, vrăjmaşul spiritual de la Efeseni mineze tăria spirituală. În conflictul spiri- 6:12. Dacă nu va avea grijă să-şi proteje- tual duhul creştinului se războieşte cu ze duhul, împotri­vindu-se, va constata că duhul rău al vrăjmaşului. Numai că dacă cel rău îi va uzurpa duhul prin înşelăciu- creştinul a şi fost deja înşelat, lupta sa se ne şi falsuri. va duce în scopul eliberării sale. Iar dacă Când un copil al lui Dumnezeu devi- nu, atunci el se va lupta ca să-i scape pe ne spiritual, va fi ţinta influenţei lumii alţii şi să preîntâmpine alte atacuri ale spirituale. În acest punct este vital pentru vrăjma­şului. El va ocupa poziţia pozitivă el să cunoască diferenţa dintre „spiritual“ de a-l subjuga pe vrăjmaş prin opoziţia şi „supranatural“, confundarea acestora manifestată faţă de toate planurile şi fiind cauza multor înşelăciuni. Experienţele lucrările lui Satan. spirituale sunt cele care izvorăsc din duhul Atari bătălii se desfăşoară în tăria credinciosului, pe când cele de origine duhului. Ele reclamă puterea de a face supranaturală nu-şi au neapărat punctul de război. Creştinul trebuie să înţeleagă cum plecare în duhul credinciosului. Ele se pot să se lupte cu duşmanul prin duhul său. ivi din simţurile fizice sau din domeniul Altminteri cum va putea sesiza când atacă sufletului. Un creştin nu are voie să inter- vrăjmaşul sau cum va discerne modul în preteze o experienţă supranaturală ca fiind care îl va călăuzi Dumnezeu să lupte. întotdeauna de natură spirituală. El trebuie Dar dacă va umbla prin duhul, va învăţa să-şi analizeze experienţele sale şi să sta- cum să se roage neîncetat, ţinând astfel bilească dacă ele pătrund prin intermediul piept forţelor răutăţii. Şi cu fiecare bătălie organelor sale senzoriale din exterior sau omul său dinăuntru va fi tot mai tare. El intră direct pe calea duhului său lăuntric. va ajunge să-şi dea seama că, aplicând

170 Omul spiritual, volumul II legea duhului, el va putea să învingă nu participă în cadrul concursurilor, tot aşa doar păca­tul, ci şi pe Satan. tăria duhului credinciosului sporeşte pe Din acea parte a Scripturilor în care măsură ce se luptă cu vrăjmaşul. Acesta Apostolul se referă la lupta spirituală va porni la atac, cu scopul de a-l depri- putem deduce numaidecât cât de impor- ma pe omul dinăuntru al credinciosului, tantă este tăria în acest conflict. Înainte chinuindu-i astfel sufletul. Dacă copilul de a menţiona problema luptei spirituale lui Dumnezeu a ajuns să recunoască (Ef. 6:11-18), Pavel îşi îndeamnă mai întâi vicleşugurile potrivnicului, nu se va preda cititorii să fie „tari în Domnul şi în tăria nicicând, ci se va împotrivi; iar sufletul, puterii Lui“ (v. 10). Unde rezidă această cu emoţiile sale, va fi astfel protejat. tărie la care se referă el? Pavel ne spune Împotrivirea în omul dinăuntru îl va obli- în capitolul 3: „întăriţi cu putere prin ga pe vrăjmaş să treacă în defensivă. Duhul în omul dinăuntru“ (v. 16). Omul Împotrivirea este unul din elementele dinăuntru este centrul fiinţei, duhul omu- indispensabile în lupta spirituală. Cea mai lui. Şi chiar acolo îl atacă pe om puterile bună apărare este un atac continuu. întunericului. Acum, dacă omul dinăuntru Opuneţi-vă atât cu voinţa, cât şi cu tăria este slab, totul devine slab. Un duh slab duhului! Opunându-vă înseamnă să vă produce frică în inimă, care automat slă- desprindeţi din strânsoarea de cleşte a beşte rezistenţa credinciosului în ziua rea. vrăjmaşului. Acesta va fi pus pe fugă, de El are nevoie, mai presus de toate, de un către duh. Dar dacă i se va permite vrăj- duh ferm. Dacă nu va înţelege natura maşului să atace, fără să ne împotrivim conflictului, credinciosul nu va fi în stare lui, atunci duhul nostru va fi negreşit să se opună în duhul său căpeteniilor şi deprimat, dându-se la fund şi necesitând puterilor întunericului. zile întregi ca să-şi recâştige poziţia de Mulţi creştini constată că duhul lor plutire şi de înălţare. Duhul care nu se zburdă liber, când totul în jur este pace împotriveşte duşmanului este adesea un şi bucurie. Dar ia să izbucnească războ- duh suprimat. iul, şi duhul lor va fi tulburat, plin de Prin urmare, cum ne vom împotrivi? frică şi îngrijorare, până când, în cele din Prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este urmă, se va prăbuşi! Şi astfel nici nu ştiu Sabia Duhului Sfânt. Primind Cuvântul de ce sunt înfrânţi. Scopul lui Satan este lui Dumnezeu, acesta devine în credin- să obţină biruinţa şi în atingerea acestui cios „duh şi viaţă“. Prin urmare, el poate scop va încerca să-i smulgă pe credin- să-l folosească asemenea unei arme de cioşi de pe poziţia lor de ascensiune, împotrivire. Un credincios ceresc ştie făcând duhul să se cufunde până când el, cum să se folosească de Cuvântul lui Satan, va putea să se înalţe. Poziţia ocupă Dumnezeu în mod avantajos, pentru a un rol primordial în cadrul bătăliei. Când dărâma minciuna vrăjmaşului. Chiar în duhul sfântului se prăbuşeşte, el îşi pierde clipa de faţă are loc o cruntă bătălie în poziţia cerească. Creştinii trebuie, prin lumea spirituală. Deşi neobservată de urmare, să menţ­ină un duh puternic şi să ochii firii vechi, ea este sesizată şi dove- nu cedeze deloc teren vrăjmaşului. dită de cei ce urmăresc progresul ceresc. Dându-şi seama cât de mult este întă- Mulţi dintre cei înşelaţi şi legaţi de vrăj- rit omul său dinăuntru prin Duhul Sfânt, maşul au nevoie să fie dezlegaţi. Nu un copil spiritual al lui Dumnezeu învaţă numai că este nevoie de eliberare de necesitatea absolută de a-l birui pe vrăj- păcat şi de neprihănirea de sine, dar maş. Omul său dinăuntru e tot mai rezis- mulţi care sunt legaţi şi de experienţe tent, pe măsură ce el îl va ataca pe su­pra­naturale au şi ei nevoie să fie eli­ vrăjmaş rugându-se şi luptându-se. În beraţi. Datorită curiozităţii şi perspectivei aceeaşi manieră în care muşchii luptăto- unor senzaţii plăcute, creştinii salută bucu- rului se dezvoltă în urma luptelor la care roşi asemenea fenomene supranaturale,

Rugãăciunea ºşi lupta spiritualãă 171 nefiind în stare să recunoască faptul că dincioşilor nespirituali. Prin urmare, să nu acestea nu fac altceva decât să le zgândă- vă închipuiţi nici o clipă măcar că atunci re firea, umplându-i de mândrie, fără să când cineva atinge acest nivel spiritual, producă vreun rezultat real sau de durată este în afara pericolului, încet­ând orice pe planul unei vieţi de sfinţenie şi nepri- conflict. Creştinul n-are cum să pună hănire sau de lucrare spirituală. Când armele jos până nu vine acea clipă când duhurile rele reuşesc să-şi aducă la înde- va sta înaintea Domnului. Câtă vreme plinire amăgirea, câştigă în acest fel un este sufletesc, va fi confruntat cu firea cap de pod în credincios. Din acest punct veche şi pericolele acesteia. Când va fi de sprijin iniţial vrăjmaşul îşi va lărgi spiritual, va întâmpina bătălia spirituală, treptat hotarele, până când îl va determi- cu pericolele specifice ei. Iniţial se va na pe credincios să fie ca unul care duce o bătălie împotriva lui Amalec în umblă în fire. pustie. Când va intra în Canaan, va lupta Or, evident, cel ce este el însuşi legat împo­triva celor şapte triburi de canaaniţi. nu are cum să-i dezlege pe alţii. Abia În schimb, atacul lui Satan şi al oştilor după ce el însuşi a fost eliberat la nivelul sale de forţe ale întunericului îndreptate experienţei de sub puterile întunericului împotriva duhului credinciosului va fi va putea credinciosul însuşi să-l bir­uiască declanşat doar după ce credinciosul a pe vrăjmaş şi să-i elibereze pe alţii. devenit spiritual. Pericolul amăgirii spo­reşte proporţional cu Întrucât duşmanul îşi va concentra numărul celor care trăiesc experienţa bote- atenţia asupra duhului, ce mare nevoie au zului în Duhul Sfânt. Astăzi este nevoie credincioşii spirituali să-şi menţină duhul de o ceată de credincioşi biruitori care să lor în starea sa normală şi, mai mult, să ştie cum să lupte pentru eliberarea celor şi-l şi exerseze cât mai des. Ei trebuie prinşi în amăgirea vrăjmaşului. Biserica să-şi stăpânească cu toată atenţia toate lui Dumnez­eu va fi înfrântă dacă nu va senzaţiile trupului şi să facă cu băgare de avea prin­tre membrii ei pe cei care să seamă distincţie între orice fel de fenome- ştie să umble în duhul şi să lupte împre- ne naturale şi supranaturale. Mintea lor ună cu acesta împotriva duşmanului. trebuie ţinută mereu calmă, fără tulburări. Domnul să ridice asemenea ajutor! Simţurile lor fizice trebuie de asemenea ţinute într-un echilibru calm, fără agitaţie. Un lucru de care trebuie să ne păzim în Creştinii spirituali trebuie să-şi exerseze lupta spirituală voinţa pentru a nu ceda, ci, dimpotrivă a Fiecare etapă din umblarea credincio- se opune oricărei falsităţi, căutând să dea sului prezintă pericolele sale specifice. curs omului dinăuntru, cu toată inima. Noua viaţă din noi e angajată într-un Dacă se va întâmpla la un moment dat război necurmat împotriva a tot ce se să urmeze îndemnurile sufletului, iar nu opune acestei creşteri. În timpul etapei ale omului dinăuntru, vor constata că au fizice, este un război împotriva pă­catelor; pierdut teren de mare preţ în lupta spiri- în faza sufletească, este o bătălie împotri- tuală. Mai mult, trebuie să fie cu deosebi- va vieţii naturale; şi, în fine, la nivel spi- tă băgare de seamă să-şi păzească duhul ritual, este o campanie susţinută împotriva de pasivitate în acest război. duşmanului supran­at­ural. Cu precizie Aşa cum am amintit deja, toată călău- matematică, atunci când un creştin devine zirea noastră trebuie să purceadă din omul spiritual, duhul rău din acel domeniu îşi dinăuntru. Noi trebuie să aşt­eptăm cu va lansa atacul împotriva duhului omului. duhul nostru călăuzirea Duhului Sfânt. Aşa se explică de ce această bătălie se Acum, toate acestea sunt, pe ansamblu, numeşte lupta spirituală. Căci ea se dă adevărate. Dar trebuie să fim cu deosebită între spirite şi cu spir­itul. Arareori se va băgare de seamă ca nu cumva să cădem întâlni un atare fenomen în cazul cre­ într-o gravă eroare. Căci în timp ce aştep-

172 Omul spiritual, volumul II tăm cu duhul nostru ca Duhul Sfânt să prin omul nostru dinăuntru şi că trebuie, Se mişte şi să ne călăuzească, se va ivi prin urmare, să aşteptăm cu duhul nostru pericolul ca duhul nostru şi întreaga fiinţă revelaţia de la Dumnezeu. Da, ceea ce să alunece într-o stare de pasivitate. am afirmat este cu totul adevărat. Şi Nimic nu-i poate oferi lui Satan mai binecuvântat este cel dispus să urmeze mult teren ca să poată strica decât aceas- acest adevăr. Totuşi, aici zace unul din tă stare de inactivitate! Pe de o parte, nu cele mai grave pericole dintre toate – avem voie să facem nimic cu propria acela de a cădea în extreme datorită noastră tărie, decât să ascultăm de Duhul înţelegerii greşite. Credincioşi cu duiumul Sfânt. Pe de altă parte, trebuie să veghem iau această afirmaţie a adevărului drept ca nu cumva duhul nostru sau orice altă un îndemn la inerţie. Ei concep ideea componentă a fiinţei noastre să devină potrivit căreia mintea trebuie să fie golită mecanice şi să cadă într-o stare de iner- pentru ca Duhul Sfânt să poată gândi în ţie. Omul nostru dinăuntru trebuie să locul lor, iar emoţiile lor să le fie supri- guverneze cu vital­itate întreaga noastră mate, pentru ca El să le poată umple cu fiinţă, după cum are datoria să coo­pereze afecţiunea Sa şi voinţa lor să nu ia nici o activ cu Duhul lui Dumnezeu. decizie, pentru ca El să decidă în locul Când duhul nostru alunecă în pasivita- lor. Ei presupun eronat că trebuie să te, Duhului Sfânt nu I se mai dă nici o accepte fără murmur tot ce le parvine. şansă de a se folosi de el. Asta pentru că Spiritul lor să nu coopereze activ cu modul Său de operare în viaţa oamenilor Duhul Sfânt, ci să aştepte pasiv ca El să este diametral opus celui folosit de Satan. intervină. Iar când are loc o intervenţie, Duhul Sfânt îi cere omului să coopereze aceasta va fi considerată ca venind în viu cu El. El doreşte ca omul să lucreze mod indubitabil de la El. activ cu El pentru, că El niciodată nu Cele de mai sus constituie o gravă violează personalitatea. În contrast cu eroare de judecată. Da, este adevărat că Duhul Sfânt, Satan pretinde ca totul să Dumnezeu doreşte să distrugă orice lucra- înceteze în om, pentru ca el să poată re a firii noastre vechi, dar El nu doreşte prelua controlul absolut, făcând totul în niciodată să ne distrugă person­ alitatea. locul omului. El doreşte ca omul să Lui nu-I face nici o plăcere să ne trans- accepte lucrarea sa în mod pasiv. Satan forme în nişte automate. Mai degrabă, El doreşte să-l transforme pe om într-un Îşi găseşte desfătarea în cooperarea noas- automat. O, cât de multă atenţie trebuie tră cu El. Dumnezeu nu doreşte să fim să avem să ne păzim de tot ce este oameni goliţi de gânduri, de sentimente extrem şi de orice rătăcire în domeniul şi de decizii. Dimpotrivă, El tânjeşte de învăţăturii spirituale! Negreşit, nu trebuie dor ca noi să gândim ce gândeşte El, să să ne fie frică la gândul că am putea simţim ce simte El, să dorim ce doreşte deveni prea radicali în ascultarea de El. Duhul Sfânt nu ne înlocuieşte nicio- Domnul, după cum nu avem nici un dată gândurile, simţă­mintele şi dorinţele motiv să fim îngrijoraţi că am putea lua noastre. Noi înşine suntem cei ce trebuie o atitudine extremă în negarea faptelor să gândim, să simţim şi să dorim, însă firii. Dar trebuie să fim cât se poate de totul să se facă după voia lui Dumnezeu. vigilenţi ca să nu devenim extremişti Dacă mintea noastră, emoţiile şi voinţa datorită unor înţelegeri greşite. noastră vor cădea într-o stare de accepta- Am afirmat cât se poate de apăsat re pasivă – în care noi nu mai suntem anterior că trebuie să căutăm lucrarea lui activi, ci aşteptăm într-o stare de lânce- Dumnezeu, căci tot ce ţine de om, ce zeală ca o forţă din afară să ne activeze, izvorăşte din el este în zadar. Am spus atunci nici duhul nostru nu va putea evita că nici o valoare spirituală nu este posibi- căderea într-o stare de pasivitate. Şi astfel lă decât aceea realizată de Duhul Sfânt Satan va beneficia imens de mult când

Rugãăciunea ºşi lupta spiritualãă 173 noi nu vom putea să ne exersăm duhul Duhului Sfânt, cât şi a duhului rău. Când nostru, aşteptând, în schimb, să fim trăiesc realitatea botezului în duhul, vor mânaţi de vreo forţă exterioară. considera toate experienţele lor supranatu- O diferenţă fundamentală intervine rale drept botezul în Duhul Sfânt. între lucrarea Duhului Sfânt şi aceea a Negreşit au fost botezaţi în duhul, dar duhului rău. Duhul Sfânt îi antrenează pe întrebarea stăruitoare care se pune este: în care duh au fost botezaţi – în cel oameni să lucreze, având grijă să nu anu- Sfânt sau în cel rău? Ambele experienţe pot fi considerate „botezul în duhul“. leze personalitatea omului; duhul rău le Deoarece nu recunosc faptul că Duhul Sfânt reclamă cooperare din partea duhu- pretinde oamenilor să fie total inactivi, lui lor şi că El nu va violenta niciodată personalitatea lor, mulţi sfinţi permit omu- pentru ca el să poată lucra în locul lor, lui lor dinăuntru să cadă în pasivitate, permiţând vreunei forţe din afară să-i reducând spiritul omului la starea de ardă, distorsioneze sau să-i dea peste cap. robot. De unde rezultă faptul că un spirit Cu alte cuvinte, ei au fost botezaţi în pasiv nu numai că-i va pune celui rău la duhul rău. dispoziţie oportunitatea de a funcţiona, ci, Unii creştini au fost realmente botez­aţi în acelaşi timp, leagă mâna Duhului în Duhul Sfânt, dar, nefiind în stare să Sfânt, deoarece El nu va opera fără coo- facă distincţie între suflet şi spirit, ei sunt perarea credinciosului. În aceste condiţii, ulterior amăgiţi. Datorită experienţei lor în mod inevitabil puterea răului va încer- speciale, ei susţin că, întrucât acum Duhul ca să exploateze situaţia. Înainte de a Sfânt este integral la cârmă, ei nu trebuie deveni spiritual, un creştin nu este con- să facă nici un pas activ, ci să rămână fruntat cu acest pericol de a fi contactat total pasivi. Şi astfel omul lor dinăuntru de o putere satanică. Dar de îndată ce este cufundat într-o stare de totală inerţie. devine spiritual, cel rău va încerca, fireşte, Satan începe să-i hrăn­ească cu tot felul să-i dea târcoale omului său dinăuntru. de senzaţii excesive şi o avalanşă de ve- Creştinul firesc nu va cunoaşte niciodată denii, vise şi experienţe supranaturale. Ei această pasivitate a spiritului; numai cel le primesc astfel pe toate ca şi când ar spiritual se loveşte de pericolul de a dez- proveni de la Duhul Sfânt, nerealizând că volta un duh rătă­citor. duhul lor inert, asemenea unui magnet, Datorită concepţiei greşite despre atrage aceste experienţe false. Dacă ar fi nimicirea cărnii, copilul lui Dumnezeu ştiut cum să facă deosebirea între senza- poate permite omului său dinăuntru să se ţional şi supranatural, pe de o parte, şi cufunde într-o stare de inerţie. Asta îi va ceea ce este spiritual, pe de alta, credin- da celui rău prilejul de a simula lucrarea cioşii aceştia ar fi examinat aceste expe- şi prezenţa Duhului Sfânt. Dacă credin- rienţe. Acum însă, din pricina lipsei de ciosul va uita că duşmanul îi poate influ- discernământ, combinate cu un spirit enţa duhul în aceeaşi măsură în care pasiv, ei se afundă tot mai adânc în amă- Duhul Sfânt o poate face, atunci el s-ar girea vrăjmaşului. putea să accepte fără să-şi dea seama Pe măsură ce duhul credinciosului orice mişcare din duhul său ca venind de devine tot mai pasiv şi mai supus, cum la Duhul Sfânt, cedând, prin urmare, era şi firesc, conştiinţa sa va urma exem- teren lui Satan ca acesta să-şi poată plul duhului. De îndată ce conştiinţa sa urmări scopurile de a distruge bunăstarea va fi redusă la pasivitate, în cadrul pasu- morală, mentală şi fizică a sfântului, pro- lui următor credinciosul se va aştepta să vocându-i dureri de nedescris. fie condus direct de Duhul Sfânt, fie Asta este exact ceea ce s-a întâmplat prin glas audibil, fie printr-un verset din cu mulţi care au experimentat „botezul în Duhul Sfânt.“ Ei nu înţeleg că o atare experienţă în mod necesar îi iniţiază într- o relaţie mai intimă cu lumea duhurilor şi-i expune deopotrivă la influenţa

174 Omul spiritual, volumul II Scriptură. El va conchide că Duhul Sfânt tă să nu lăsăm ca omul nostru dinăuntru nu-l va mai conduce prin conştiinţa sa, să intre într-o stare inactivă, ci întotdeauna nici prin deciziile ce emană din intuiţia să fie predat activ Duhului Sfânt, dar nu sa, ci că va fi călău­zit pe această cale într-o stare de pasivitate. Alt­minteri vom fi superioară. El va presupune că acum înşelaţi de vrăjmaş. Chiar dacă duşmanul Duhul Sfânt îi va vorbi fie nemijlocit, fie nu ne va ataca, ne vom retrage într-o indirect, prin anumite versete din Biblie. poziţie închistată, dacă duhul nostru nu va Încetând să mai facă uz de conştiinţa sa, fi operaţional şi ext­ins. Căci vrăjmaşul ar lăsându-se antrenat de inerţie, sfântul va avea, în acest caz, prilejul de a astupa fi amăgit de a ţine cont de Satan în orificiile prin care s-ar manifesta duhul umblarea sa zilnică. Dar Duhul Sfânt, nostru, pentru a lucra, pentru a sluji şi rămânând pururea credincios propriului pentru a lupta. Ar suferi ca şi când ar fi Său principiu de lucru, Se va feri întot- suprimat. Omul nostru dinăuntru trebuie, deauna de a prelua controlul asupra con- prin urmare, să fie activ şi energic. El tre- ştiinţei omului şi de a opera în locul său. buie să se împot­rivească lui Satan în per- Numai Satan va prinde prilejul, înlocuind manenţă, fiindcă altminteri va fi atacat din călăuzirea din conştiinţa şi intuiţia credin- toate părţile. ciosului cu voci supranaturale şi alte şiret- Un alt principiu foarte important pe licuri. care trebuie să ni-l însuşim în lupta spi­ Pe măsură ce conştiinţa sa va deveni rituală este că trebuie să-l atacăm pe tot mai pasivă, duhul rău venind cu pro- Satan în permanenţă. Asta pentru a nu pria sa călăuzire, unii creştini vor începe fi noi înşine atacaţi. Când un credincios să-şi coboare standardul lor moral – cre- a păşit pragul pe tărâmul spiritual, zilnic zând că de aici înainte ei trăiesc potrivit el va trebui să menţină o atitudine com- unui principiu de viaţă superior şi, prin batantă în duhul său, rugându-se ca să urmare, tratând chestiunile imorale ca fie răsturnate toate lucrările lui Satan nemaifiind chiar atât de imorale. În plus, desfăşurate prin puterile răului. În caz ei vor înceta de a mai face progres în contrar, el va constata că duhul său va viaţa sau lucrarea lor. În loc să-şi exerse- cădea din cer, va cădea repede de obo- ze forţele lor intuitive, pentru a prinde seală, slăbind enorm şi pierzându-şi năzuinţa Duhului Sfânt sau a-şi angaja simţurile, până când va fi aproape conştiinţa lor ca să poată discerne binele imperceptibil. Şi toate acestea se vor şi răul, ei se vor lăsa, pur şi simplu, furaţi datora faptului că omul lăuntric al omu- de vocea supranaturală ce vine din afară, lui a suferit un colaps, atingând o aşa reducându-se la starea de roboţi. Creştinii stare de impasivitate, încât va înc­eta să aceştia vor confunda vocea supranaturală mai lanseze vreun atac. În consecinţă, cu vocea lui Dumnezeu. Ei vor nesocoti se va ceda teren vrăjmaşului de pe raţiunea lor, conştiinţa lor şi sfaturile ce le baza căruia să împresoare, să atace şi sunt oferite. Ei se vor dovedi a fi cei mai să înăbuşe duhul credinciosului. Dar încăpăţânaţi indivizi din lume, refuzând să dacă zilnic creştinul va da prilej duhului asculte de orice persoană. Ei se vor consi- său să se manifeste, împot­riv­ind­u-se dera ca unii care ascultă de o lege mai necontenit vrăjma­şului, îşi va menţine înaltă a vieţii decât restul confraţilor lor. duhul mobilizat. Şi cu fiecare zi ce va Ce bine li se potriveşte descrierea trece va lupta cu tot mai multă izbân- Apostolului: „al căror cuget este însemnat dă. cu fierul roşu“! (1 Timotei 4:2) Conştiinţa Un creştin va trebui să fie izbăvit de lor este cu neputinţă de a mai accepta orice concepţie greşită cu privire la viaţa mustrarea! spirituală. El adesea va concluziona, îna- Aşadar să rezumăm: în lupta noastră inte de a păşi pe tărâmul spiritual, că spirituală trebuie să avem grijă ca nicioda- dacă va putea fi la fel de spiritual ca

Rugãăciunea ºşi lupta spiritualãă 175 fratele său, totul va fi în ordine! El vizu- Dumnezeu şi trăită în totală nesocotire a alizează odiseea sa spirituală ca pe o fericirii sale personale. Când un credincios chestiune cât se poate de fericită. Şi astfel este carnal, va trăi în folosul său şi pentru el se gândeşte că-şi va petrece zilele într- delectarea sa „spirituală“. De puţină valoa- o stare de bucurie perfectă. Dar ce puţin re va fi el în mâna lui Dumnezeu. Numai ştie el că situaţia este diametral opusă. în măsura în care va muri faţă de păcat Calea spirituală nu va duce la o desfătare şi faţă de propria sa viaţă, va putea el să personală a persoanei respective, ci, dim- fie folosit de Dumnezeu. potrivă, la lupte zilnice. A elimina lupta O viaţă spirituală este o viaţă de rodni- spirituală din viaţa spirituală înseamnă a cie spirituală, pentru că este trăită din atac face ca acea viaţă să nu mai fie spiritua- în atac lansat împotriva duşmanului spiritu- lă. Viaţa în duhul este calea suferinţei, al al lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim plină de veghere, de trudă şi împovărată plini de râvnă pentru Dumnezeu, atacând de nesfârşite greutăţi şi încercări, punctată fără cruţare pe vrăjmaş şi nepermiţându-i de dureri de inimă şi conflicte. Este o niciodată acestui duh cât se poate de util viaţă total turnată pentru Împărăţia lui al nostru să alunece în pasivitate.

176 Omul spiritual, volumul II

PARTEA A CINCEA O ANALIZĂ A DUHULUI 1. Intuiţia 2. Comuniunea 3. Conştiinţa CAPITOLUL 1 nici un credincios nu va putea trăi călău- zit de duhul. INTUIŢIA Funcţiile duhului Pentru a înţelege mai bine ce este viaţa Ne-am referit anterior la funcţiile spirituală, va trebui să analizăm explicit duhului, arătând că ar putea fi grupate în duhul şi să asimilăm toate legile sale. trei categorii: intuiţia, comuniunea şi con- Numai după ce vom putea fi cu adevărat ştiinţa. Deşi e adevărat că acestea se pot familiarizaţi cu diversele lui funcţii, vom distinge, totuşi, între ele există un grad cunoaşte legile care îl guvernează. Nu­mai înalt de întrepătrundere. Prin urmare, este după ce ne vom familiariza cu aceste legi dificil s-o tratăm pe fiecare în parte fără vom putea umbla călăuziţi de duhul. Cu să ne referim şi la celelalte. De pildă, alte cuvinte, după legile spiri­tului. Aceasta când ne referim la intuiţie, trebuie neapă- este o operaţie indispensabilă pentru a rat să includem aici şi comuniunea şi putea experimenta viaţa spirituală. Nu tre- conştiinţa. Astfel, când vom diseca duhul, buie să ne temem niciodată că s-ar putea vom analiza şi chestiunea triplei sale să fi acumulat prea multe cunoştinţe cu funcţiuni. Întrucât am văzut deja că spiri- privire la duh. Dar trebuie să fim cu foarte tul cuprinde aceste trei capacităţi, vom multă băgare de seamă dacă vom ajunge trece, în continuare, la descoperirea lor, să utilizăm mintea noastră prea mult într-o pentru ca să putem fi ajutaţi să umblăm atare preocupare. călăuziţi de duhul. Am putea spune că o Vestea bună a lui Dumnezeu către atare umblare este o umblare prin intuiţie, oameni este că cei căzuţi pot fi regene­ comuniune şi conştiinţă. raţi, iar cei fireşti (carnali) pot primi un Acestea trei sunt doar funcţiile duhului. duh nou. Acest duh nou serveşte ca bază (Mai mult, ele nu sunt singurele; potrivit pentru viaţa nouă. Ceea ce numim, de Bibliei, ele sunt doar funcţiile principale obicei, trăirea spirituală nu este altceva ale duhului.) Nici una din ele nu este decât a umbla călăuziţi de duhul acesta duhul, căci duhul însuşi este substanţial, pe care îl obţinem la regenerare. Este de personal, invizibil. Stă în afara comprehen- plâns situaţia în care credincioşii sunt atât siunii noastre actuale să putem cuprinde de neinformaţi cu privire la funcţiile substanţa duhului. Tot ce ştim în prezent duhului precum şi la celelalte chestiuni despre substanţa sa ne parvine prin mani- adiacente. Deşi s-ar putea ca ei să cunoas- festările sale în noi. Nu vom încerca să că relaţia dintre spirit şi om la modul rezolvăm tainele viitoare, ci doar vom teoretic, ei nu vor putea identifica spiritul încerca să des­coperim viaţa spirituală; e de (duhul) în experienţa lor. Fie că nu-şi dau ajuns pentru noi cu­noaşt­erea acestor capa- seama unde se află duhul lor, fie inter- pretează simţurile sau gândurile lor ca pe funcţii ale duhului. O analiză a funcţiilor sale devine absolut esenţială, căci fără ele 177

178 Omul spiritual, volumul II cităţi sau funcţii şi mod­ul în care putem n-au avut altă călăuză decât arca, dar au da curs duhului. Duhul (sau spiritul nostru) urmat-o cu străşnicie. Luptând împotriva nu este mater­ial, şi totuşi el există indepen- Ierihonului, ei n-au făcut nimic altceva dent în trupul nostru. Prin urmare, el tre- decât să mărş­ăluiască în spatele ei. Mai buie neapărat să posede propria sa sub- târziu, ei n-au mai putut să ţină piept filis- stanţă spirituală, din care se ivesc diversele tenilor când au încercat să folosească arca capacităţi de îndeplinire a ce­rin­ţelor pe după felul lor de gândire. N-a fost oare care i le-a încredinţat Dumnezeu omului. lovit Uza mortal, când a întins mâna de De aici conchidem că ceea ce dorim să carne să susţină arca? Ce mare bucurie a aflăm nu este substanţa, ci funcţiile duhu- cuprins Israelul, când i-au pregătit arcii un lui. loc de şedere (Ps. 132)! Aceste incidente Anterior am comparat omul cu tem- ar trebui să ne înveţe să fim cu deosebită plul, iar duhul omului cu Sfânta Sfin­telor. băgare de seamă faţă de arca noastră, care Vom continua această metaforă, compa- este duhul nostru cu cele trei funcţii tri- rând intuiţia, comuniunea şi conştiinţa partite ale sale. Dacă vom umbla în felul duhului cu arca din Sfânta Sfintelor. Mai acesta, vom avea viaţă şi pace; dacă vom întâi, în arcă se află legea lui Dumnezeu, permite firii să se amestece, nu vom avea care îi instruieşte pe israeliţi, spunându-le parte decât de eşec total. Victoria depinde ce trebuie să facă. Prin urmare, Dumnezeu nu de ce credea Israelul sau cum gândea Se revelează pe Sine şi voia Sa prin el, ci de direcţia în care îi conducea arca intermediul legii. În manieră similară, pe israeliţi. O rodnicie neobişnuită stă în Dumnezeu Se face pe Sine şi voia Sa învăţătura pe care ne-o pun la dispoziţie cunoscute intuiţiei omului, pentru ca aces- intuiţia, comuniunea şi conştiinţa noastră, ta să poată trăi potrivit cu această cunoaş- iar nu gândirea omului. tere. În al doilea rând, deasupra arcii (chivotului), stropit cu sânge, este capacul Intuiţia îndurării, asupra căruia Dumne­zeu Îşi După cum sufletul îşi are simţurile manifestă gloria şi primeşte închinarea sale, tot aşa şi duhul şi le are pe-ale omului. În mod similar, oricărei persoane sale. Duhul este intim legat de suflet, şi răscumpărate prin sânge i se învie duhul; totuşi este cu totul deosebit de acesta. prin duhul său înviat el se închină şi are Sufletul posedă diverse simţuri; dar un comuniune cu Dumnezeu. După cum om spiritual este în stare să depisteze un Dumnezeu odi­nioară avea comuniune cu alt set de simţuri – situat în partea cea Israel pe scaunul îndurării, tot aşa El are mai lăuntrică a fiinţei sale – care sunt astăzi comuniune cu credinciosul în duhul radical deosebite de setul său de simţuri său curăţit prin sânge. În al treilea rând, sufleteşti. Acolo, în străfundul fiinţei sale, arca este numită „arca (sau chivotul) măr- el se poate bucura, se poate întrista, turiei“ deoarece în ea sunt ţinute cele poate anticipa, poate iubi, se poate teme, zece porunci ale mărturiei lui Dumnezeu poate aproba, poate condamna, decide, către Israel. După cum cele două tăblii discerne. Aceste oscilaţii sunt captate în ale legii acuzau fără cuvinte sau achitau duhul, fiind foarte diferite de cele expri- faptele poporului Israel, tot aşa conştiinţa mate de suflet, prin intermediul trupului. credinciosului, în care Duhul lui Putem afla despre capacitatea de sesi- Dumnezeu a înscris leg­ea lui Dumnezeu, zare a duhului şi despre caracterul său cu poartă mărturie împ­otriva sau în favoarea multe faţete din următoarele versete: conduitei credinciosului. „Conştiinţa mea „Duhul, într-adevăr, este plin de râvnă“ mărtu­riseşte cu mine în Duhul Sfânt“ Mat. 26:41. (Rom. 9.1). „Percepând în duhul Său“ Marcu 2:8. Observaţi cu ce respect tratau israeliţii „A suspinat adânc în duhul Său“ Marcu arca! Cu prilejul traversării Iordanului, ei 8:12.

Intuiţia 179 „Duhul meu se bucură în Dumnezeu, al simţurile sale spirituale (duhov­niceşti) Mântuitorul meu“ Luca 1:47. se vor dezvolta plenar. Înainte de a expe- „Adevăraţii închinători se vor închina rimenta despărţirea sufletului de duh şi Tatălui în duh şi adevăr“ Ioan 4:23. unirea cu Domnul într-un singur duh, „El a fost profund mişcat în duhul Lui simţurile sale spirituale sunt cam tocite. şi S-a tulburat“ Ioan 11:13. Dar de îndată ce i se toarnă puterea „După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a Duhului Sfânt în duhul său, omul său tulburat în duhul Lui“ Ioan 13:21. dinăuntru este întărit, dobân­dind acea „Duhul său a fost întărâtat la vederea capacitate senzorială a celor maturi. Abia acestei cetăţi pline de idoli“ Fapte 17:16. atunci va putea sonda diversele simţuri „El era învăţat în ce priveşte Calea (capacităţi senzoriale) ale duhului (spiritu- Domnului, avea un duh înfocat...“ Fapte lui) său. 18:25. Această capacitate senzorială a spiritu- „Pavel şi-a propus în duh să meargă la lui se numeşte „intuiţie“, deoarece se Ierusalim“ Fapte 19:21 ASV. manifestă direct şi independent, fără nici „Şi acum mă duc legat în duhul la o raţiune sau cauză. Fără să treacă prin Ierusalim“ Fapte 20:22 ASV. vreo procedură, această capacitate ne par- vine într-o manieră directă. Capacitatea „Fiţi plini de râvnă în duhul“ Rom. senzorială obişnuită a omului este cauzată 12:11 ASV. sau declanşată de persoane sau obiecte „Cine dintre oameni cunoaşte gândurile sau evenimente. Ne bucurăm când avem omului decât duhul omului care este în motive să ne bucurăm, suntem întristaţi el“ 1 Cor. 2:11. când o cer împrejurările şi aşa mai depar- „Voi cânta cu duhul meu“ 1 Cor. 14:15. te. Fiecare din aceste simţuri îşi are ante- „Dacă binecuvântaţi cu duhul“ 1 Cor. cedentul. De aici, rezultă că nu putem 14:16. afirma despre ele că ar fi expresii ale „Nu aveam odihnă în duhul meu“ 2 intuiţiei sau percepţiei senzoriale nemijlo- Cor. 2:13. cite. Pe de altă parte, percepţia spirituală „Avem acelaşi duh de credinţă“ 2 Cor. nu necesită o cauză exterioară, ci purcede 4:13 Darby. din lăuntrul omului. „Un duh de înţelepciune şi revelaţie“ Mari asemănări există între suflet şi Ef. 1:17. duh. Dar credincioşii nu trebuie să umble „Dragostea voastră în duh“ (Col. 1:8 călăuziţi de suflet, adică, nu trebuie să textual). dea curs gândurilor sale, sentimentelor şi dorinţelor acestuia. Calea pe care doreşte Din aceste pasaje numeroase se poate Dumnezeu să umble copiii Săi este una vedea clar că duhul sesizează şi această de călăuzire după îndemnurile duhului. sesizare este foarte variată. Biblia nu ne Toate celelalte căi aparţin vechii creaţii, spune aici cum sesizează inima, ci, mai neavând astfel absolut nici o valoare spi- degrabă, cum sesizează duhul. Capacitatea rituală. Dar cum vom umbla călăuziţi de de sesizare a duhului este la fel cuprinză- duhul? Asta înseamnă să trăim după intu- toare ca aceea a sufletului, după câte se iţia sa, deoarece aceasta din urmă expri- pare. Asemenea sufletului, duhul îşi are mă gândul duhului, care, la rândul său, gândurile sale, sentimentele şi dorinţele exprimă mintea (modul de a gândi) al lui proprii. O, dar ce mare nevoie avem să Dumnezeu. deosebim ce este duhovnicesc (spiritual) Adesea credem că avem motive înte- de ceea ce este sufletesc! Vom ajunge să meiate să facem cutare şi cutare lucru. sesizăm această deosebire. dacă vom Inima noastră cooperează, salutând deci- deveni suficient de maturi în urma lucră- zia, şi, în final, voinţa noastră aprobă rii mai profunde a crucii şi a Duhului. acţiunea. Totuşi, în sanctuarul nostru tai- În timpul cât un creştin va trăi spiritu-

180 Omul spiritual, volumul II nic abia distingem un glas, fără cuvinte şi ne aprţine, nefiind de la Duhul Sfânt; căci fără sunet, care se opune răspicat voinţei tot ce este al Său trebuie să purceadă din noastre, emoţiilor şi voliţiei noastre care adânc. Aceeaşi distincţie se aplică la tot au cântărit, sesizat sau decis lucrul respec- ce vine de la Satan (cu excepţia celor tiv. Acest complex straniu pare să deducă, posedaţi de demoni). El nu locuieşte în să ne conducă la concluzia că respectivul duhul nostru, ci în lume: „Cel care este în lucru nu ar trebui făcut. O atare condiţie voi (Duhul Sfânt) este mai mare decât cel însă s-ar putea să sufere modificări, în care este în lume (Satan)“ (1 Ioan 4:4). funcţie de modificarea factorilor externi. Satan nu ne poate ataca decât dinspre Căci alteori s-ar putea să distingem în exterior spre interior. S-ar putea să acţio- adâncul fiinţei acelaşi monitor, fără cuvin- neze prin in­termediul poftelor şi senzaţiilor te şi fără zgomot, care ne va îndemna corpului sau prin mintea şi emoţiile sufle- stăruitor, ne va determina şi ne va con- tului, căci acestea din urmă aparţin omului strânge să facem un anumit lucru pe care din afară. Prin urmare, se cuvine să învă- noi înşine s-ar putea să-l considerăm total ţăm să distingem simţirile (sentimentele) nerezonabil sau contrar obiceiului sau noastre, stabilind dacă ele provin din omul dorinţei noastre, ajungând să facem un nostru lăuntric sau din cel exterior. lucru pe care nu am dori să-l facem. Ce este acest complex ce se deosebeş- Ungerea lui Dumnezeu te atât de mult de mintea noastră, de Intuiţia la care ne-am referit până emoţiile şi de voinţa noastră? Este intuiţia acum este exact locul în care are loc spiritului sau duhului. Duhul nostru se acea ungere care ne învaţă: „voi aţi fost exprimă prin intermediul intuiţiei noastre. unşi de către Cel Sfânt şi voi toţi Cât de mult se deosebeşte intuiţia noastră cu­noaşteţi.... Dar ungerea pe care aţi pri­ de sentimentele şi emoţiile noastre obişnu- mit-o de la El rămâne în voi, şi voi ite! De multe ori vom fi înclinaţi să n-aveţi trebuinţă să vă înveţe nimeni; întru- facem un anumit lucru, dar această intuiţie cât ungerea Sa vă învaţă cu privire la lăuntrică, nearticulată va trage un puternic toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este semnal de alarmă, avertizându-ne să nu-l o minciună, aşa cum aţi fost învăţaţi, facem! Şi asta, în pofida faptului că este rămâneţi în El“ (1 Ioan 2:20, 27). Această contrar minţii noastre! Aceasta din urmă e porţiune din Scriptură ne informează cât localizată în creierul nostru, fiind, prin se poate de limpede unde şi cum se face definiţie, înzestrată cu capacitatea de a ungerea noastră de către Duhul Sfânt. raţiona, pe când intuiţia se găseşte în cu Dar înainte de a purcede la ana­lizarea totul alt loc, fiind adesea opusă raţiunii. pasajului, trebuie, mai întâi, să explicăm Duhul Sfânt Îşi exprimă gândul prin intu- sensul termenilor „a cunoaşte“ şi „a înţe- iţie. Când afirmăm, cum o facem de atâ- lege“. De multe ori nu facem distincţie tea ori, că am fost îndemnaţi de Duhul, între aceşti doi termeni. Însă în chestiuni asta nu înseamnă altceva decât că Duhul spirituale, deosebirea dintre ei este incal- Sfânt ne comunică voinţa Sa pe cale intu- culabil de mare: duhul „cunoaşte“, în itivă, acţionând asupra duhului nostru. Or, timp ce mintea „înţ­e­lege“. Un credincios tocmai aici putem diferenţia ceea ce vine „cunoaşte“ lucru­rile lui Dumnezeu prin de la Duhul lui Dumnezeu de ceea provi- intuiţia duhului său. De fapt, dacă dorim ne de la noi înşine şi de la Satan. Ce să ne exp­rimăm mai exact, vom spune că diametral opusă este aceasta, faţă de gân- mintea nu poate decât să „înţeleagă“; nu dul nostru, care se conturează undeva la va putea niciodată să „cunoască“. Cunoaş­ periferia fiinţei noastre! Dacă o ideea ne terea este activitatea intuiţiei noastre; înţe- parvine de la omul nostru din afară – legerea – domeniul de activitate al minţii. adică de la mintea sau emoţ­iile noastre – Duhul Sfânt învredniceşte duhul nostru să atunci ne vom da seama că este ceva ce cunoască; duhul nostru îi dă instrucţiuni

Intuiţia 181 minţii să înţeleagă. În mod abstract este aşa intuiţia ne înv­aţă în chestiunile spiri- poate prea greu să facem distincţie între tuale. Ungerea înseamnă în original „să acestea două, dar ele sunt la fel de dispa- aplici ungere“. Asta su­gerează modul în rate cum este grâul şi buruienile pe pla- care ne învaţă Duhul Sfânt şi-i vorbeşte nul experienţei. Atât de ignoranţi sunt minţii omului. El nu vorbeşte cu glas de credincioşii din zilele noastre în căutarea tunet din cer, după cum nu-l trânteşte pe lor de a cunoaşte gândul Duhului Sfânt, credincios la pământ, cu o forţă irezistibi- încât nici măcar nu-şi dau seama cum să lă. Mai degrabă, El lucrează în tăcere, în facă distincţie între „a cunoaşte“ şi „a duhul cuiva, pentru a imprima un anumit înţelege“! lucru în intuiţia noastră. În acelaşi fel în Nu-i aşa că de multe ori cunoaştem care trupul cuiva se simte alinat când i în lăuntrul nostru acest sentiment cu se aplică ungerea, tot aşa duhul nostru neputinţă de descris, care ne face să ştim simte ungerea alinătoare a Duhului Sfânt. dacă trebuie să facem un lucru sau nu? Când intuiţia este conştientă de ceva, S-ar putea să afirmăm că ştim care este duhul pricepe ce spune El. năzuinţa (mintea) Duhului Sfânt în duhul Pentru a face voia lui Dumnezeu, un nostru. Totuşi, s-ar putea ca mintea noas- creştin nu trebuie să facă altceva decât să tră să nu înţeleagă ce înseamnă toate dea curs direcţiei intuiţiei sale. Nu e voie acestea. În chestiunile spirituale e posibil să întrebe pe alţii, nici măcar pe el însuşi. ca să cunoaştem un anumit lucru, fără ca Ungerea îl învaţă cu privire la toate. Nici să-l şi înţelegem. Oare nu sunt situaţii în măcar o dată nu-l va părăsi Ungerea, nici care, după ce ne-am căznit să ştim, pri- nu-i va îngădui să aleagă în mod inde- mim învăţătura Duhului Sfânt în duhul pendent. Toţi cei care doresc să umble nostru, jubilând de bucurie şi strigând călăuziţi de duhul trebuie să recunoască „Acuma ştiu!“? Iar alteori nu avem sen- acest adevăr. Noi nu avem altă responsa- zaţia că mintea noastră primeşte lumină bilitate, decât să acceptăm instrucţiunile şi înţelege ce a vrut să spună Duhul din partea Ungerii. Nu e nevoie să deci- Sfânt la mult timp după ce am dat ascul- dem de capul nostru: de fapt, nici nu ne tare şi am acţionat în funcţie de ceea ce va permite să facem acest lucru. Tot ce El a exprimat în intuiţia noastră? Nu nu constituie călăuzirea Ungerii este exclamăm noi oare în acele momente rezultatul eforturilor noastre. Ungerea „Acum înţeleg!“? Aceste experienţe ne funcţionează independent. El nu are nevo- arată că noi „cunoaştem“ gândul lui ie de ajutorul nostru. El Îşi exprimă Dumnezeu în intuiţia duhului nostru, dar gândul (mintea) în mod independent de „înţelegem“ călăuzirea Sa în mintea sufle- căutarea minţii noastre sau de agitaţia tului nostru. emoţiilor noastre. Ungerea operează la Apostolul Ioan se referă la modul de nivelul spiritului omului, pentru a învred- funcţionare a intuiţiei noastre, când afirmă nici intuiţia să cunoască gândul Său. că ungerea Domnului, Care loc­u­ieşte în credincios, îl va instrui în toate lucrurile Discernământul şi-l va învrednici să cunoască totul, ca să Citind contextul acestei porţiuni din nu aibă trebuinţă să-l înveţe nimeni. Scriptură, vom vedea că Apostolul e pre- Domnul dăruieşte Duhul Sfânt fiecărui ocupat de chestiunea numeroaselor învă- sfânt pentru ca El să locuiască în credin- ţături false şi a anticriştilor. El îşi asigură cios şi să-l conducă în tot adevărul. Cum cititorii că acelaşi Sfânt Care îi unge îi şi conduce El? Prin intuiţie. El Îşi desfăşoa- învaţă să facă deosebirea dintre adevăr şi ră mintea în duhul credinciosului. Intuiţia minciună şi între ceea ce vine de la posedă capacitatea inerentă de a discerne Cristos şi ce provine de la anticrişti. mişcarea şi sensul Lui. După cum mintea Creştinii nu au nevoie de alţii ca să-i dă instrucţiuni în chestiuni comune, tot instruiască, deoarece Ungerea care locu-

182 Omul spiritual, volumul II ieşte în ei îi învaţă totul. Acesta este dis- cum ar fi intelectul său nativ, orice indi- cernământul spiritual, de care este atâta vid care Îl urmează pe Domnul onest şi nevoie astăzi! Dacă ar trebui să buchisim fidel va fi învăţat de către Ungere. tot felul de cărţi teologice sau de raţiune, Învăţatul cu cele mai multe doctorate e comparând, cercetând şi observând, căz- capabil de aceeaşi prostie ca şi cel mai nindu-ne din răsputeri cu mintea noastră simplu om de la ţară, când este vorba de să înţelegem, în cele din urmă, şi să domeniul spiritual. Ba, chiar, învăţatul s-ar facem deosebirea dintre minciună şi ade- putea să facă mai multe greşeli decât cel văr, atunci ar însemna că numai creştinii fără carte. Învăţăturile false ne pasc la tot înzestraţi cu o minte străl­ucită, ce au pasul, în contextul actual. Mulţi sunt aceia beneficiat de o educaţie superioară, ar care, uzând de cuvinte linguşitoare, dar putea evita inducerea în eroare. Dar mincinoase, îmbracă minciuna în straie Dumnezeu nu are nici o consideraţie pen- înşelătoare, de parcă ar fi adevărul. În tru vechea creaţie. El declară că totul, în consecinţă, ce mare e nevoia după aceas- afară de duhul nou creat din om, trebuie tă putere de discernământ în duhul! Cea să moară şi să fie distrus. Poate oare mai atrăgătoare învăţătură, cel mai strălu- înţelepciunea asupra căreia Dumnezeu S-a cit creier şi cei mai luminaţi sfetnici sunt pronunţat, sort­ind-o nimicirii, să-i ajute pe cu totul nevrednici de încredere; nu te oameni să cunoască binele şi răul? Nu, poţi bizui pe ei. Doar cei ce aderă intui- în mod apăsat, nu! Dumnezeu aşază tiv la învăţătura Ungerii sunt păziţi de Duhul Său în duhul fiecărui credincios, înşelăciune, în aceste vremuri de confuzie indiferent cât de păcătos sau de tare de pe plan teologic şi de manifestări supra- cap ar fi acesta. Duhul Sfânt care locu- naturale. Trebuie să-L rugăm pe Domnul ieşte în credincios îl va învăţa ce este de să ne facă duhul mai activ şi mai curat. la Dumnezeu şi ce nu este de la El. Aşa Trebuie să dăm ascultare acelui glas ca se explică de ce uneori nu putem distinge de susur ce purcede din intuiţia noastră, nici un motiv logic de a ne opune unei în loc de a ne lăsa copleşiţi de cunoştin- anumite învăţături, deşi în străfundul fiin- ţele oamenilor şi smulşi de lângă semna- ţei noastre duhul din lăuntrul nostru ne lul de alarmă pe care l-am auzit în duhul spune că este o învăţătură greşită. Sau, nostru. Altminteri, vom cădea în erezie dimpotrivă, s-ar putea să auzim o învăţă- sau fanatism. Dacă vom da ascultare, în tură care e diametral opusă opiniei noas- tăcere, învăţăturii Un­gerii, vom fi izbăviţi tre de până acum cu privire la ea, şi pe de copleşit­oarele şi zgomotoasele emoţii care nu am dori s-o urmăm, dar oare nu şi ema­naţii ale unei minţi confuze. auzim uneori acest glas blând şi liniştit din lăuntrul nostru, care ne vorbeşte insis- Având de a face cu oamenii tent în noi, susţinând că, în ciuda aparen- Niciodată nu avem voie să-i judecăm ţelor, aceasta este calea de urmat, deci nu pe alţii; şi totuşi, e nevoie să-i cun­oaştem, mai sta pe gânduri, ci porneşte la drum? pentru a putea avea discer­nământul de a Deşi s-ar putea să invocăm o mulţime de şti cum să trăim cu ei şi cum să le argumente împotriva ei, chiar formulând venim în ajutor. De obicei, pentru a motive plauzibile izvorâte din raţiune, cunoaşte, oamenii se interesează, observă totuşi această voce în surdină insistă că şi cercetează – aceste acţiuni, din neferici- nu avem dreptate. re, adesea conducând la gafe. Desigur, nu Asemenea experienţe ne informează că sugerăm că aceste acţiuni sunt neapărat intuiţia noastră, organul destinat lucrării inutile, dar afirmăm că ele ocupă un loc Duhului Sfânt, este El Însuşi capabil să secundar în cunoaşterea oamenilor. Un deosebească binele de rău fără să aibă duh pur va dezvălui adesea un indubitabil nevoie de nici un ajutor din partea obser- spirit de discernământ. Ne amintim cu vaţiei şi investigaţiei minţii. Indiferent toţii când, copii fiind, am făcut anumite

Intuiţia 183 remarci privitoare la anumite persoane pe Revelaţia care le-am văzut. După ani şi ani, cât de A cunoaşte lucruri în intuiţia noastră întemeiate s-au dovedit a fi aceste aser- este ceea ce Biblia numeşte revelaţie. ţiuni! Între timp, au trecut mulţi ani. Revelaţia nu are alt sens decât acela că Cu­noştinţele noastre, experienţa şi obser- Duhul Sfânt îl învredniceşte pe un cre­ vaţiile făcute au sporit simţitor. Şi totuşi, dincios să prindă sensul unei chestiuni, capacitatea noastră de a-i cunoaşte pe indicându-i duhului său realitatea acelui oameni pare să se fi diminuat. Când am lucru. Nu există decât un singur fel de făcut acele remarci, pe când eram copii, cunoştinţă fie cu privire la Biblie, fie cu nu dispuneam de nici un temei pentru a privire la Dumnezeu care are valoare, şi le face, decât că aşa simţeam in inima aceea este adevărul revelat duhului nostru noastră. Anii au trecut şi „simţul“ avut de către Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu la vremea respectivă s-a dovedit a fi nu Se explică pe Sine prin intermediul corect. Când eram copii, nu am dez­văluit raţiunii omului; omul niciodată nu ajunge observaţiile şi cercetările noastre minuţi- să-L cunoască pe Dumnezeu prin inter- oase, de fapt, nici n-am fi putut motiva mediul raţionamentelor. Indiferent cât de judecăţile de valoare emise de noi atât de inteligentă ar fi mintea omului sau cât de spontan. Atunci ce a fost la mijloc? mult ar înţelege despre Dumnezeu, Nimic altceva, decât pura intuiţie! Evident, cunoaşterea sa cu privire la Dumnezeu exemplul tocmai enunţat este din sfera va rămâne totdeauna acoperită cu un văl. naturalului. Totuşi, în lucrurile lui Tot ce poate face este să raţioneze, încer- Dumnezeu condiţia noastră spirituală tre- când să speculeze ce se află dincolo de buie să fie convertită, iar noi trebuie să văl, pentru că nu a pătruns dincolo de devenim ca nişte copilaşi, dacă dorim să acest înveliş exterior, cunoscând realitatea putem discerne spiritual. ascunsă privirilor. Întrucât încă nu a Să ne uităm cu atenţie la Domnul „văzut“, omul poate „înţelege“, dar nu nostru Isus. „Şi imediat Isus, sesizând în poate niciodată să „cunoască“. Dacă nu duhul Său că ei astfel se întrebau, le-a există revelaţie, adică relevaţie perso­nală, zis...“ (Marcu 2:8). Oare nu vom sesiza creştinismul nu are nici o valoare. Oricine lucrarea intuiţiei? Scriptura nu afirmă că crede în Dumnezeu trebuie să aibă reve- Domnul Isus a gândit sau a simţit în laţia despre El în duhul său. Altminteri el inima Sa, după cum nu spune că Duhul crede în ceva care nu este Dumnezeu, ci Sfânt i-ar fi adus la cunoştinţă aceste pură înţelepciune omenească, idealuri sau lucruri. Duhul Său a etalat această per- cuvinte ale oamenilor. O astfel de credin- fectă abilitate. Simţul spiritual din omul ţă nu poate rezista când este pusă la Isus Cristos era din cale-afară de pur, încercare. sensibil şi nobil; prin urmare, duhul Lui Acest fel de revelaţie nu este o vede- a detectat imediat îndoielile din inima nie, un glas din cer sau un vis, ori vreo oamenilor din jur. El le-a vorbit potrivit forţă exterioară care să-l clatine pe om. E cu cunoaşterea pe care o avea El pe cale posibil ca cineva să dea peste aceste intuitivă. Asta ar trebui să fie starea nor- fenomene, şi totuşi să nu aibă revelaţie. mală a fiecărei persoane spirituale. Duhul Revelaţia are loc în cadrul intuiţiei – fără nostru, în care locuieşte Duhul Sfânt, este surle, fără fanfară, nici în grabă, nici liber să lucreze şi, umplut cu puterea încet, fără nici un cuvânt, şi totuşi enun- cu­noştinţei, poate să-şi exercite controlul ţând un mesaj cât se poate de clar. Oare asupra întregii noastre fiinţe. După cum câţi nu sunt aceia care se intitulează duhul uman al Domnului Isus a funcţio- „creştini“, deşi creştinismul pe care-l nat în timpul pelerinajului Său pământesc, îmbrăţişează ei nu este altceva decât un tot aşa şi duhul nostru va fi activat de gen de filosofie a vieţii sau un sistem către Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. etic, aderarea la câteva articole de adevăr

184 Omul spiritual, volumul II sau la anumite manifestări supranaturale. înţeleagă Biblia, şi totuşi duhul lor să O atare atitudine nu va avea rezultat nici locuiască în moarte. S-ar putea ca ei să naşterea din nou, nici un duh nou. fie familiarizaţi cu teologia, dar duhul lor Numeroşi sunt aceşti „creştini“ a căror să rămână neînviat. Ba chiar s-ar putea utilitate spirituală este nulă. Nu tot aşa ca ei să slujească plini de râvnă în nume- este cu cei ce L-au primit pe Cristos, le Domnului, dar în duhul lor să nu fie căci, prin harul lui Dumnezeu, ei au per- generată nici o viaţă nouă. Biblia pune ceput în duhul lor realitatea tărâmului următoarea întrebare plină de perspicacita- spiritual, care li se deschide aidoma ridi- te: „Poţi tu, cercetând, să-L descoperi pe cării unui văl. Ceea ce cunosc ei astăzi Dumnezeu? Poţi tu să-L descoperi, desă- este mult mai profund decât ceea ce doar vârşit, pe Cel Atotp­uternic?“ (Iov 11:7 înţeleseseră sau pricepuseră în trecut. „Biblia, traducere literală nouă“ GBV, Acum totul e cunoscut în mod temeinic 2001). Oricâte sforţări am face pe plan şi autentic, deoarece duhul lor a văzut intelectual, nu vom putea să-L cunoaştem această realitate. „Noi vorbim despre ceea pe Dumnezeu pe această cale. În absenţa ce cunoaştem şi mărturisim despre ceea unui duh înviat în lăuntrul omului, nimeni ce am văzut“ (Ioan 3:11). Acesta este nu va fi în stare să-L cunoască, nici creştinismul! Căutarea cu facultăţile măcar cu creierul său. Biblia recunoaşte int­electului nu-i va izbăvi niciodată pe doar un singur fel de cunoaştere: în lăun- oameni. Revelaţia în duh este singura trul intuiţiei duhului. care le conferă oamenilor adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. Modul lui Dumnezeu de a călăuzi După cum la început un credincios Viaţa veşnică dobândeşte primele cunoştinţe despre Oamenii spun: „Dacă vom crede, vom Dumnezeu în duhul său, tot aşa el trebu- avea viaţă veşnică“. Ce este această viaţă ie să continue să-L cunoască pe pe care ne-o asigurăm? Negreşit, ea indi- Dumnezeu în duhul său. În viaţa creştină că o binecuvântare în viitor. Dar ce nimic nu este de vreun folos spiritual, înseamnă viaţa veşnică pentru ziua de dacă nu decurge din revelaţia intuiţiei. Tot astăzi? „Şi viaţa veşnică este aceasta să ce nu purcede din duh nu este din voia Te cunoască pe Tine, singurul Dum­nezeu lui Dumnezeu. Tot ce gândim simţim sau adevărat, şi pe Isus Cristos, pe Care Tu decidem, dacă nu este precedat de revela- L-ai trimis“ (Ioan 17:3). Viaţa aceasta ţie în duh, este socotit ca mort în ochii constituie pentru timpul acesta, cât sun- lui Dumnezeu. Dacă se va întâmpla ca tem în acest trup, o nouă capacitate de credinciosul să dea curs gândului său a-L cunoaşte pe Dumn­ezeu şi pe Domnul spontan, „focului mistuitor“ din inima sa, Isus. Aceasta este negreşit adevărat. înclinaţiei sale na­turale, raţiunii sale per- Oricine crede în Domnul şi se bucură de fecte sau raţionamentelor sale, el nu va viaţă veşnică a obţinut o cunoaştere intui- face altceva decât să-şi reactiveze omul tivă a lui Dumnezeu, pe care n-o avea său cel vechi. Nu aşa se poate afla voia înainte. A avea viaţă veşnică nu este un lui Dumnezeu. El Se descopere pe Sine slogan; este o realitate, care se poate exclusiv duhului omului. Tot ce nu este demonstra şi etala la ora actuală. Cei lip- revelat acolo este pură activitate umană. siţi de această viaţă pot face tot felul de Capul este acolo unde voia lui raţio­namente şi speculaţii cu privire la Dumnezeu este înţeleasă, dar nu este nici- Dumnezeu, dar ei nu beneficiază de nici odată sursa voii Sale. Voia lui Dumnezeu o cunoaştere personală a Sa. Numai după emană de la El Însuşi, Care, prin Duhul ce cineva a primit noua viaţă prin regene- Său cel Sfânt, o revelează duhului omu- rare Îl cunoaşte, la modul intuitiv şi real, lui. La rândul său, acesta face omul din pe Dumnezeu! E posibil ca oamenii să afară să înţeleagă, prin intermediul minţii,

Intuiţia 185 ceea ce a cunoscut omul dinăuntru. Adevărata cunoaştere spirituală o vom Astfel, creştinul este învrednicit să practi- găsi doar în ceea ce este însuşit în duhul, ce voia lui Dum­nezeu. Acum însă, dacă adică cunoştinţe spirituale. Rest­ul sunt în loc să caute scopul Său în duh, un toate de gen mental. Să ne oprim puţin creştin îşi va cerc­eta zilnic mintea, va şi să punem următoarea întrebare: Cum intra într-o stare de confuzie, întrucât cunoaşte Dumnezeu? Cum ia El deciziile gândurile sunt adesea schimbătoare. Cel Sale? Prin intermediul cărei cunoştinţe care se va lăsa călăuzit de mintea sa nu controlează El universul? Stabileşte El va putea spune în orice clipă: „Eu ştiu aceasta prin mintea Sa, asemenea omu- cu adevărat că aceasta este voia lui lui? Are El nevoie să Se gândească atent Dumnezeu.“ O astfel de credinţă şi o înainte de a înţelege? Depinde El de filo- asigurare atât de profundă intervin doar sofie, de logică şi de comparaţie, pentru atunci când cineva a primit descoperire a putea cunoaşte un lucru? Are El nevoie în duhul său. să cerceteze şi să investigheze înainte de Revelaţia lui Dumnezeu în duhul nos- a găsi soluţia optimă? Este oare Cel tru este de două feluri: directă şi solicita- Atotputernic obligat să Se bizuie pe cre- tă. Prin revelaţie directă înţelegem că ierul Său? Nu, nicidecum! Dumnezeu nu Dumnezeu, dorind ca un credincios să are nevoie să Se implice în exerciţii atât facă un anumit lucru, Se apropie şi-i de istovitoare. Cun­oştinţa şi judecata Sa descopere acest lucru în duhul acestuia. sunt intuitive. De fapt, intuiţia este facul- Primind o atare revelaţie în intuiţia sa, tatea pe care toate fiinţele spirituale o au credinciosul procedează în consecinţă. în comun. Îngerii se supun voii lui Prin revelaţie solicitată înţelegem că un Dumnezeu, pe care o cunosc pe cale credincios, având o nevoie specială, se intuitivă; ei nu trag o concluzie prin apropie de Dumn­ezeu cu acea nevoie, intermediul argumentaţiei, raţiunii sau căutând şi aşteptând să primească un contemplării. Deosebirea între cunoaşterea răspuns prin acţiu­nea lui Dumnezeu în intuitivă şi cunoaşterea mentală este inco- duhul său. Revelaţia pe care cei tineri în mensurabilă. Tocmai de această distincţie credinţă o primesc este, de cele mai depinde rezultatul pe plan spiritual: izbân- multe ori, de tipul celei solicitate, pe dă sau înfrângere. Dacă s-ar fi avut în când cea a cred­incioşilor mai maturi este vedere ca acţiunile sau slujirea unui cre- de obicei directă. Trebuie să adăugăm dincios să fie guvernate de raţionamente însă numaidecât, că nu întotdeauna se şi de bunul simţ, nimeni n-ar fi îndrăznit prezintă astfel lucrurile, ci doar de cele să înfăptuiască acele fapte glorioase de mai multe ori. În asta constă dificultatea mare însemnătate spirituală din trecut sau celui tânăr în credinţă. Pe când el ar tre- din prezent, deoarece toate transcend raţi- bui să aştepte înaintea Domnului, le­pă- unea omenească. Cine ar fi îndrăznit să dându-se de gândurile, sentimentele şi le înfăptuiască, dacă n-ar fi ştiut mai dorinţele sale, adesea el devine nerăbdător întâi, în mod intuitiv, că aceasta era voia în timp ce aşteaptă să primească revelaţia lui Dum­nezeu? Domnului, înlocuind-o pe aceasta cu pro- Oricine umblă într-o părtăşie intimă pria sa voie. În consecinţă, el va cădea cu Dumnezeu, bucurându-se de acea tai- sub osânda conştiinţei sale. Neîndoios el nică comuniune şi unire spirituală, va e pătruns de dorinţa sinceră de a face primi revelaţia lui Dumnezeu în intuiţia voia lui Dumnezeu, în schimb, fără să-şi sa, ştiind, fără putinţă de tăgadă, că tre- dea seama, va face după îndemnurile buie să facă lucrul respectiv. Evident, gândurilor minţii sale, pentru că nu are acţiunile sale nu vor atrage simpatia cunoaşterea spirituală. Cine va putea evita oamenilor, căci ei nu cunosc ceea ce a greşelile, dacă va umbla fără să dispună văzut el. Potrivit înţelepciunii omeneşti, de revelaţie? acţiunile sale sunt total lipsite de sens.

186 Omul spiritual, volumul II Oare nu suferă credincioşii spirituali trupul, de îndată ce a fost supus, devine numeroase opoz­iţii de acest fel? Oare nu slujitorul sufletului. Duhul primeşte revela- i-au etichetat cei înţelepţi în felul lumii ţia de la Dumnezeu prin facultatea intuiţi- drept nebuni? Ba chiar fraţii lor fireşti ei, în timp ce sufletul şi trupul execută i-au judecat la fel. Motivul? Pentru că într-un tot unitar voinţa duhului. Un atare vechea viaţă creată din cei lumeşti sau progres nu va cu­noaşte limite. S-ar putea din cre­dincioşi nu poate înţelege modul ca unii din oamenii Domnului să aibă de a lucra al Duhului Sfânt. De câte ori mai multe lucruri la care trebuie să nu-i vedem pe credincioşii mai raţionali renunţe decât alţii, deoarece duhul lor nu cri­ticându-i pe cei mai puţini raţionali este tot atât de curat, întrucât de prea drept călăuziţi de un „fanatism orb“, cum mult timp aceştia au fost saturaţi de spun ei, nerealizând că aceşti aşa-zişi cunoştinţe mentale şi afecţiuni. Mulţi sunt fanatici orbi sunt, de fapt, cei cu adevărat atât de plini de prejudecată, încât nu pot spirituali, care umblă potrivit revelaţiei pe suferi un duh deschis, care să accepte care au primit-o pe cale intuitivă. adevărul lui Dumnezeu. Aceştia au nevoie Trebuie să avem grijă să nu confun- de acel tratament care să le elibereze dăm intuiţia cu emoţiile. În râvna lor, intuiţia, ca să poată primi totul de la creştinii emotivi manifestă uneori feno­ Dumnezeu. mene similare cu cele ale credincioşilor Trebuie să fim în stare să apreciem spirituali, dar originea acestor fenomene cât de fundamentală este diferenţa dintre nu poate fi pusă pe seama intuiţiei. Tot experienţele lor spirituale şi cele sufleteşti. aşa, în ce priveşte discernământul, creşti- Experienţa spirituală este astfel desemnată nii raţionali s-ar putea să se poarte într-o deoarece începe cu Dumnezeu şi este manieră similară creştinilor spirituali, şi cunoscută în duhul nostru. În schimb, totuşi, şi de data aceasta, nu avem de a experienţa suflet­ească izvorăşte din omul face cu nici o re­velaţie oferită pe calea însuşi, iar nu din duhul său. Prin urmare, intuiţiei. După cum sunt de sufleteşti cre- este întru totul posibil ca omul neregene- dincioşii emotivi, tot aşa sunt şi cei raţio- rat să cunoască Biblia în întregime, să nali! Duhul posedă o râvnă ce o întrece înţeleagă cu acurateţe şi pricepere doctri- pe cea emotivă. Cei spirituali sunt „justi- nele de bază ale creştinismului, să utilize- ficaţi în duhul“ (1 Tim. 3:16 ASV), nu ze cu râvnă toate talentele sale în cadrul aprobaţi de afecţiunile sau raţiunile firii slujirii creştine şi să-şi impresioneze audi- (cărnii). Dacă însă vom decădea din pozi- toriul cu elocvenţa sa strălucită, şi totuşi ţia elevată a duhului, luându-ne după sen- să rămână la nivelul sufletului, fără să fi timentele şi raţionamentele firii, vom pier- făcut un singur pas pe tărâmul spiritual, de teren numaidecât, bătând în re­tragere, duhul său rămânând mort de-a binelea. ca Avraam din vechime, cău­tând ajutor în Oamenii nu vor intra niciodată în Egiptul vizibil şi tangibil. Duhul şi sufle- Împărăţia lui Dumnezeu prin intermediul tul se mişcă independent unul de altul. încurajărilor noastre, al puterii noastre de Atâta timp cât duhul nu a dobândit ascen- persuasiune, argumentării noastre înteme- denţa necesară exercitării unei influenţe iate, prin capacitatea noastră de a-i îndu- asupra întregii fiinţe a omului, sufletul nu pleca sau entuziasma ori prin puterea va înceta niciodată să se lupte împotriva noastră de atracţie. În Împărăţia lui sa. Dumnezeu se poate intra doar prin naşte- Când duhul cuiva a fost înviat şi, prin rea din nou. Prin nimic altceva decât prin urmare, întărit de puterea şi disciplina învierea duhului. Noua viaţă care ne inva- Duhului Sfânt, sufletul său cedează po­ziţia dează în momentul regenerării aduce cu pe care o uzurpase, revenind la starea de sine o seamă de capacităţi inerente, dintre supunere. În măsură tot mai mare, sufle- care la loc de frunte este forţa intuitivă tul va deveni slujitorul duhului; tot aşa, ine­rentă cunoaşterii lui Dumnezeu.

Intuiţia 187 Să însemne aceasta că mintea omului, le trupului se supun îndea­proape voii lui respectiv creierul său, este fără nici un Dumnezeu, percepută pe cale intuitivă. folos? Bineînţeles că nu. Mintea are rolul Dorim să subliniem punctul nostru de ei propriu, funcţia pe care trebuie s-o vedere că regenerarea este absolut indis- îndeplinească. Dar să nu uităm că inte- pensabilă. Facultăţile sufleteşti ale omului lectul este de importanţă secundară, nu nu pot să-l per­ceapă pe Dumnezeu. primară. Noi nu-L percepem pe Intuiţia nu poate fi înlocuită cu nimic. Dumnezeu şi realităţile lui Dumnezeu Dacă un om nu primeşte viaţa nouă de prin intermediul intelectului nostru. la Dumnezeu şi nu-i este înviată intuiţia Altminteri viaţa veşnică ar fi lipsită de sa, el rămâne despărţit pe veci de sens. Această viaţă veşnică, respectiv Dumnezeu. Cât de esenţială este, prin noua viaţă, este duhul menţionat în capi- urmare, naşterea din nou! Ea nu este tolul 3 din Evanghelia după Ioan. Noi Îl doar o noţiune, care să definească o sim- percepem pe Dumnezeu prin această plă modificare morală, ci este însăşi viaţa viaţă veşnică nou-dobândită sau prin lui Dumnezeu care pătrunde în duhul duhul nou pe care l-am primit. Rolul nostru, animând intuiţia acestuia. Cât de minţii este de a-i explica omului din zadarnic este orice efort al omului de a-I exterior ceea ce noi cunoaştem în duhul fi plăcut lui Dumnezeu prin propriile sale nostru, mergând apoi mai departe, expri- fapte bune, deoarece acestea nu sunt alt- mând în cuvinte această cu­noştinţă, ca şi ceva decât emanaţii ale sufletului său. alţii să înţeleagă. Pavel subliniază cât se Intuiţia este moartă faţă de Dumnezeu. poate de apăsat în epistolele sale că La fel de zadarnică este orice încercare a Evanghelia pe care o predică el nu este omului de a se naşte pe sine din nou, de origine omenească; nu se dobândeşte deoarece în el nu se află nimic care să printr-un transfer integral de la o minte poată produce noua viaţă. Dacă Dum­ omenească către alte minţi omeneşti, ci nezeu nu-l naşte din nou, el nu se poate se descopere prin re­velaţie. Chiar dacă un naşte pe sine. Inutilă şi zadarnică în om credincios ar poseda cea mai străluci- cadrul lucrării lui Dumnezeu este înţele- tă minte, învăţătura sa nu trebuie să deri- gerea de către om a învăţăturilor, deoare- ve din gândirea sa, oricât de alertă sau ce lucrarea trebuie săvârşită de către de progresivă ar fi aceasta. Mintea sa nu Dumnezeu. Ce poate atunci face omul face altceva decât să colaboreze cu duhul decât să se predea în mâinile lui său în operaţiunea de a le comunica alto- Dumnezeu, lăsându-L pe El să lucreze?! ra rev­elaţia pe care a primit-o intuiţia sa. Duhul omului va rămâne pe veci mort Creierul nu este altceva decât instrumen- dacă omul nu va mărturisi că tot ce-i tul de transmitere, iar nu de receptare a aparţine este inutil, dacă nu va ocupa cunoştinţelor spirituale. poziţia de moarte împreună cu Domnul, Dumnezeu are comuniune cu noi acceptând, în schimb, viaţa Lui. exclusiv în duh. În afară de intuiţie, nu Omul nu poate concepe că trebuie există altă cale de a-L cunoaşte pe să-L primească pe Domnul Isus ca Dumnezeu. În duhul său, omul se avântă Mântuitor şi să i se învie intuiţia spiritu- pe culmile eternului tărâm nevăzut al lui lui său, insistând, mai degrabă, ca în Dumnezeu. Intuiţia ar putea fi caracteri- locul intuiţiei să-şi vâre mintea sa. El va zată drept creierul sanctuarului lăuntric. gândi şi va cugeta, până când va ajunge Când spunem că duhul cuiva este mort, să dea naştere la tot felul de filozofii, înţelegem prin asta că intuiţia sa este principii de etică sau curente religioase. insensibilă faţă de Dumnezeu şi rea­lităţile Dar care este verdictul pe care-l dă sale. Când spunem că duhul controlează Dumnezeu la toate acestea? „Cât sunt de întregul om, prin asta înţelegem că diver- sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sele părţi ale sufletului şi toate mădulare- sus căile Mele faţă de căile voastre şi

188 Omul spiritual, volumul II gândurile Mele faţă de gândurile voastre“ sufletul sunt în conflict, când opiniile lor (Is. 55:9). Oricât de intensă ar fi contem- se contrazic? Asta va stabili cine va plarea omului, gândurile sale tot pămân- domni în viaţa noastră şi care este calea teşti vor rămâne, iar nu cereşti. După pe care o vom urma. Omul nostru din regenerare, Dumnezeu învredniceşte intui- afară şi omul nostru dinăuntru – adică ţia noastră să cunoască gândirea Sa şi să omul de carne şi omul duhului – se luptă priceapă căile Sale, pentru ca astfel să pentru supremaţie. În zilele de la începu- putem să le urmăm. Şi totuşi, ce uituci tul umblării noastre creştine duhul nostru sunt credincioşii! Uităm ce am învăţat la lupta cu poftele trupului sau firii noastre regenerare. Nenumăraţi sunt sfinţii care vechi. Astăzi bătălia se duce între duhul umblă zilnic după călăuzirea capului şi a nostru şi sufletul nostru. În trecut era o inimii lor. În cadrul slujirii încă încercăm încleştare pe tema păcatului. În prezent să mişcăm mintea oamenilor, emoţiile şi nu se pune problema binelui şi a răului, voinţa lor cu ajutorul intelectului nostru, ci a bunătăţii noastre naturale faţă de prin râvna şi eforturile noastre. Dumnezeu bunătatea lui Dumne­zeu. În trecut ne doreşte să ne înveţe faptul că în slujire, străduiam pentru calitatea lucrurilor; acum sufletul – al nostru şi al tuturor – este ne străduim pentru sursa lucrurilor. Este lipsit de orice valoare spirituală. De fapt, un conflict între partea lăuntrică şi omul El îngăduie să fim înfrânţi în lucrarea din afară, un război între voia lui spi­rituală şi dă devenim deznădăjduiţi, reci Dumnezeu şi intenţiile bune ale omului. şi neroditori pentru ca să distrugă viaţa A învăţa cum să umblăm călăuziţi de noastră naturală cu a sa înţelepciune, fer- duhul este o preocupare de o viaţă întrea- voare şi capacitate. O atare lecţie nu se gă pentru omul cel nou. Dacă cineva se poate învăţa într-o zi sau două. Dumnezeu lasă călăuzit întru totul de duh, va birui trebuie să ne instruiască de-a lungul între- cu desăvârşire omul firesc. Prin întărirea gii noastre vieţi, ca să ne facă să ne dăm Duhului Sfânt, credinciosul va putea dis- seama că în afară de umblarea după călă- truge total purtarea de grijă a firii, pentru uzirea duhului totul este în zadar. a se putea concentra întru totul asupra Acum urmează criza. Pe care dintre lucrurilor duhului. Aceasta este viaţă şi cele două o vom urma, când intuiţia şi pace.

CAPITOLUL 2 COMUNIUNEA Cu lumea materială comunicăm prin Ceea ce a pregătit El nu poate fi nici intermediul trupului. Cu lumea spirituală văzut, nici auzit de către latura exterioară comunicăm prin intermediul duhului. a omului, trupul său, tot aşa după cum Această comunicare cu lumea spirituală nu poate fi conceput de către partea sa nu se face prin intermediul minţii sau al lăuntrică, inima. În „inima omului“ găsim, emoţiilor, ci prin duhul sau prin facultatea printre alte faţete, capacitatea sa de a înţe­ intuiţiei pe care o posedă acesta. Ne este lege, mintea şi intelectul său. Gândirea uşor să înţelegem natura co­mun­iunii din­ omului nu poate să cuprindă lucrarea lui tre Dumnezeu şi om dacă vom fi înţeles Dumnezeu, deoarece aceasta transcende modul de funcţionare a intuiţiei noastre. inima omului. Prin urmare, este limpede Pentru a se putea închina lui Dumnezeu că cel care doreşte să-L cunoască şi să şi a avea părtăşie cu El, omul trebuie să aibă comuniune cu Dumnezeu nu se posede o natură similară cu a Sa. poate bizui exclusiv pe gândirea sa. „Dumnezeu este duh şi cei ce I se închi­ nă trebuie să se închine în duh şi adevăr“ Duhul Sfânt (Ioan 4:24). Nu poate fi nici o comunica­ „Dumnezeu ni le-a descoperit prin re între naturi diferite. De aici rezultă că Duhul Său, pentru că Duhul cercetează atât cei nenăscuţi din nou (cei neregene­ toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu“ (v. raţi), al căror duh, evident, nu a fost 10, Biblia, traducere literală, GBV, 2001). înviat, precum şi cei născuţi din nou, dar Acest verset prezintă faptul că Duhul care nu recurg la duhul lor pentru a se Sfânt cercetează toate lucrurile, iar nu că închina – ei bine, şi unii, şi alţii sunt la mintea noastră ar fi în stare să conceapă fel de necalificaţi pentru a avea păr­tăşie toate lucrurile. Numai Duhul Sfânt reală cu Dumnezeu. Senti­men­tele înăl­ cunoaşte adâncimile lui Dumne­zeu. El ţătoare şi cugetările nobile nu au da­rul de ştie ceea ce omul nu ştie. Prin intuiţia Sa a-i duce pe oameni la realitatea spirituală, Duhul cercetează totul. Dumnezeu este după cum ele nu facilitează com­ uniunea astfel în stare să desc­opere prin El ceea personală cu Dumnezeu. Păr­t­ă­şia noastră ce inima n-a conceput niciodată. Această cu El se realizează în lo­cul cel mai lăun­ „descoperire“ nu se dobândeşte în urma tric al fiinţei noastre, la un nivel mai pro­ unei gândiri îndelungate, căci inima noas­ fund decât gândirea noas­tră, sentimentele tră nici nu poate că conceapă acest lucru. şi voinţa noastră, res­pectiv în însăşi intuiţia Mai degrabă, este o revelaţie, ce nu are duhului nostru. ne­voie de ajutorul gândirii noastre. O examinare atentă a textului de la 1 Următoarele două versete ne spun Corinteni 2:9–3:2 ne oferă o imagine cum Se descoperă Dumnezeu pe Sine. foarte clară a modului în care omul are co­muniune cu Dumnezeu şi în care Duhul omului cunoaşte el realităţile lui Dumnezeu prin „În adevăr, cine dintre oameni intermediul intuiţiei spiritului. cu­noaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa, nimeni Inima omului nu cunoaşte lucrurile lui Dumn­ezeu, afară „Ceea ce ochiul nu a văzut şi urechea de Duhul lui Dumn­ezeu. Şi noi n-am nu a auzit şi inima omului nu a conceput primit duhul lumii, ci Duhul care vine de este ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru la Dumnezeu, ca să putem cu­noaşte cei care-L iubesc“ (v. 9). Contextul lărgit lucrurile pe care ni le-a dat Dumn­ezeu al acestui verset vorbeşte despre prin harul Său“ (v. 11 şi 12) Nim­ eni nu Dumnezeu şi lucrurile lui Dumnezeu. cunoaşte gândurile omului de­cât duhul 189

190 Omul spiritual, volumul II omului. Tot aşa, nimeni nu cun­oaşte ca între Dumnezeu şi om să se aştearnă lucrurile lui Dumnezeu decât Du­hul Sfânt. o punte, ci pururea cei doi vor rămâne Duhul omului, precum şi Duh­ul lui despărţiţi. Primul pas către o comuniune Dumnezeu percep lucrurile în mod nemij­ între Dumnezeu şi om trebuie să-l consti­ locit, iar nu prin deducţie sau cercetare. tuie această înviere a duhului omului. Şi unul, şi altul percep prin facultatea Întrucât omul beneficiază de o voinţă intuiţiei. Întrucât numai Duhul Sfânt liberă („liberul arbitru“), el dispune de cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, trebuie autoritatea de a decide în chestiunile ce-l să primim Duhul Sfânt, dacă dorim şi privesc. Aşa se explică de ce el continuă noi să cunoaştem aceste lucruri. Duhul să întâmpine multe ispite chiar după ce a lumii este rupt de orice comunicare cu avut loc naşterea din nou. Datorită nepri­ Dumnezeu. Este un duh mort; nu poate ceperii sale sau poate prejudec­ăţ­ilor sale, stabili nici o comunicare cu El. Pe de s-ar putea ca el să nu cedeze duhului şi altă parte, Duhul Sfânt înţelege şi pătrun­ intuiţiei acestuia poziţia ce li se cuvine. de lucrurile lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu acceptă acest duh ca singurul primind în intuiţia noastră ceea ce cunoaş­ loc în care va avea El comuniune cu te Duhul Sfânt, şi noi vom înţelege reali­ om­ ul şi omul cu El. Dar credinciosul tăţile lui Dumnezeu. „Noi [am primit]... continuă să umble călăuzit de mintea sau Duhul care vine de la Dumn­ezeu, ca să de emoţiile sale. De câte ori nu se întâm­ putem cunoaşte lucrur­ile pe care ni le-a plă oare ca el să ignore cu totul glasul dat Dumnezeu prin harul Său“. intuiţiei sale! Principiul său de viaţă este Aşadar cum cunoaştem? Versetul 11 de a adera la tot ce consideră el a fi ne spune că omul cunoaşte prin duhul rezonabil, frumos, încântător sau intere­ său. Duhul Sfânt îi descopere şi îi des­ sant. Chiar dacă va fi îndemnat în inima făşoară duhului nostru ceea ce cunoaşte lui să facă voia lui Dumnezeu, va consi­ El intuitiv, pentru ca şi noi să putem dera fie ideea impulsivă ce l-a cuprins la cunoaşte intuitiv. Când Duhul Sfânt des­ un moment dat, fie gândirea sa mai coperă lucrurile ce aparţin lui Dumne­zeu, lo­gică drept mintea lui Dumnezeu, nerea­ El face acest lucru nu pentru mintea lizând că ar trebui, mai degrabă, să se noastră, nici pentru vreun alt organ al călău­zească după gândul exprimat de nostru, ci pentru duhul nostru. Dumn­ezeu Duhul Sfânt în intuiţia sa. Uneori el va fi ştie că acesta este singurul loc din om în dispus să asculte vocea intuiţiei sale, dar, care se pot percepe lucrurile omului, pre­ ne­reuş­ind să-şi potolească sentimentele, cum şi lucrurile Sale. Nu mintea este voc­ea aceea va fi neclară pentru el. Prin locul în care să poată fi cunoscute aceste urmare, umblarea după călă­uzirea duhului lucruri. Deşi este adevărat că mintea poate va deveni o chestiune de circumstanţă, iar gândi şi concepe multe lucruri, totuşi ea nu o experienţă ne­curma­tă în viaţa aces­ nu le poate cunoaşte. tui credincios. Putem astfel să ne dăm seama ce Dacă este atât de greu să cunoaştem mare preţ pune Dumnezeu pe duhul rege­ voia lui Dumnezeu la început, oare ne nerat al omului. Înainte de a fi avut loc mai mirăm de ce nu vom avea revelaţii naşterea din nou, duhul omului era mort. mai profunde şi mai frecvente pe parcurs? Dumnezeu nu avea cum să-Şi desfăşoare Cum vom putea atunci cunoaşte cu ade­ mintea Sa unui astfel de om. Nici cel vărat în duhul nostru planul lui Dumnezeu mai inteligent creier nu va fi în stare să pentru sfârşitul veacului acestuia sau reali­ cunoască mintea lui Dumnezeu. Atât păr­ tatea luptei spirituale sau adevărurile mai tăşia lui Dumnezeu cu omul, cât şi închi­ profunde ale Bi­bliei? Închinarea noastră narea adusă de om lui Dumnezeu depind va corespunde cu ceea ce credem noi că de duhul regenerat al omului. Fără aceas­ este mai nimerit sau cu ceea ce simţim tă componentă revitalizată nu este nădejde sub imp­ulsul clipei prezente. Or, a avea

Comuniunea 191 comuniune cu Domnul în intuiţia noastră Apostolul articulează realităţile lui va deveni, cum e şi normal, în aceste Dumnezeu cu ajutorul unor expresii pe con­diţii, un fenomen extrem de rar. care i le-a transmis Duhul Sfânt. În intu­ Un credincios trebuie să recunoască iţia sa el primeşte instrucţiunile Sale. faptul că Duhul Sfânt este singurul care Nimic din viaţa credinciosului nu e de cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu şi că vreo valoare decât ceea ce este în duhul face acest lucru pe cale intuitivă. El este său. Chiar în relaţionarea cu cun­oşt­inţele Singura Persoană care poate să transmită spirituale el are nevoie să recurgă la această cunoaştere omului. Dar pentru ca cuvinte spirituale. Intuiţia îşi însuşeşte nu cineva să poată obţine o atare cunoaştere, doar lucrurile pe care le etalează Duhul el trebuie să şi-o însuşească prin mijloa­ Sfânt, ci şi cuvintele pe care le trans­mite cele corespunzătoare, adică, trebuie să acelaşi Duh, pentru ca să explice altora primească prin intermediul intuiţiei sale descoperirea făcută. De câte ori nu ceea ce cunoaşte Duhul Sfânt pe cale încearcă un credincios să împărtăşească intuitivă. Contopirea acestor două intuiţii altora ceea ce i-a des­coperit lui însuşi îl învredniceşte pe om să perceapă gân­ Dumnezeu atât de desluşit! Şi totuşi, ori­ dul lui Dumnezeu. cât s-ar strădui, el nu va găsi cuvintele „Şi transmitem aceasta nu prin cuvin­ cele mai adecvate prin care să transmită tele pe care ni le dă înţelepciunea ome­ sensul de bază al lucrurilor ce i s-au nească, ci prin cele pe care ni le dă descoperit lui însuşi. De ce? Pentru că el Duhul, interpretând adevărurile spirituale nu a primit cuvintele în duhul său. pentru cei care au Duhul“ (v. 13, traduce­ Alteori, în timp ce aşteaptă smerit înain­ re literală după textul englez, n.tr.). Cum tea Domnului, credinciosul sesizează că vom împărtăşi altora lucru­rile lui se înalţă ceva din străfundul fiinţei sale Dumnezeu pe care le-am obţinut cu aju­ – poate doar câteva cuvinte. Dar cu aces­ torul discernământului prin intuiţia duhu­ te cuvinte puţine la număr el va fi în lui nostru? Odată ce am ajuns să cunoaş­ stare să transmită în cadrul unei adunări tem realităţile lui Dumnezeu, suntem ceea ce i s-a desc­op­erit. El îşi va da îndatoraţi să le vestim şi altora. Apostolul seama cum Se folo­seşte efectiv Pavel declară că el nu le transmite în Dumnezeu de el pentru a da mărturie termenii înţelepciunii omen­eşti, deoarece pentru Domnul. înţelepciunea aceea ţine de mintea omu­ Asemenea experienţe confirmă lui, fiind produsul creier­ului său. Pavel imp­ortanţa „rostirii“ dăruite de Duhul afirmă categoric că nu utilizează cuvintele Sfânt. Există două feluri de rostiri: cea ce izvorăsc din minte pentru a comunica naturală şi cea dăruită de Duhul. Tipul de ceea ce cu­noaşte duhul său cu privire la rostire consemnat în Fapte 2:4 este indis­ lucrurile lui Dumnezeu. Pavel poseda un pensabil pentru slujirea spirituală. Oricât mare grad de înţelepciune în sine, fiind de elocventă ar fi rostirea noastră natura­ în stare să formuleze multe gânduri lă, ea rămâne neputincioasă când e vorba minunate, exprimând elocvent multe idei, de a transmite lucrurile lui Dum­nezeu. E transmiţând mesajul său într-o manieră posibil să avem o părere înaltă despre organizată, presărat cu multe ilustraţii şi noi înşine după ce am vorbit. Dar se pilde. El ştia cum să-şi facă ascultătorii prea poate ca noi să nu fi reuşit să să înţeleagă terminologia transmisă de exprimăm gândul Duhului. Cuvintele spi­ înţelepciunea omenească. Această dec­la­ ­rituale, adică terminologia primită în raţie şi atitudine a apostolului Pavel indi­ duhul, sunt singurele care pot să arti­cu­ că faptul că mintea omului este nu doar leze cunoştinţele spirituale. Dacă avem cu inutilă în a cunoaşte lucrurile lui adevărat pe inimă mesajul Domnului, Dumnezeu, ci şi secundară pe planul simţind această povară în duhul nostru, împărtăşirii de cunoştinţe spirituale. ca şi cum în lăuntrul nostru ar arde un

192 Omul spiritual, volumul II foc, dar constatăm că nu dispunem de nu primeşte darurile Duhului lui Dum­ mijlocul necesar pentru a transmite acest nezeu, căci acestea sunt o nebunie pentru mesaj, eliberându-ne astfel de povară, va el, şi nu e în stare să le înţeleagă, pentru trebui să aşteptăm până vom primi „rosti­ că ele se discern în mod spiritual“ (v. rea“ din partea Duhului, pentru ca să 14). Sufleteşti sunt cei ce nu s-au născut putem propovădui mesajul din duhul nos­ încă din nou şi, în consecinţă, nu posedă tru, eliberându-ne astfel de povară. Dacă un duh nou. Întrucât facultatea lor intuiti­ vom recurge, din nebăgare de sea­mă, la vă este moartă faţă de Dum­nezeu, tot ce limbajul omenesc, acumulat prin interme­ posedă ei sunt facultăţile sufletului. diul înţelepciunii omeneşti, în loc să Acestora nu le este greu să afle ce le aşteptăm cuvintele dăruite pe cale intuiti­ place, prin intermediul raţiunii şi al afec­ vă de către Duhul Sfânt, vom constata că telor, dar, întrucât nu posedă un duh eficacitatea noastră spirituală este zadarni­ regenerat, nu pot primi lucrurile Duhului că. Vorbirea întemeiată exc­lusiv pe înţe­ lui Dumnezeu. Deşi aceşti indivizi au lepciunea omenească nu-i poate mişca pe capacitatea de a gândi şi de a observa, oameni să spună decât că teoria astfel totuşi le lipseşte capacitatea fundamentală prezentată este într-adevăr bună. Uneori a intuiţiei. Ei nu pot să-şi însuşească ceea avem parte de multe experienţe spirituale, ce Dumnezeu revelează exclusiv duhului dar nu suntem în stare să le articulăm omului. Cât de jalnică este neputinţa până când alţi credincioşi nu ni le descu­ capacităţilor naturale cu care a fost înzes­ ie cu un singur cuvânt. Asta pentru că trat omul! E drept că acestea sunt multe până când nu-i vom auzi pe alţii rostind la număr, dar nimic nu va putea înlocui experienţa noastră, în termeni simpli, încă funcţia îndeplinită de intuiţie. Deoarece nu vom fi primit în duhul nostru cuvinte­ omul este mort faţă de Dumnezeu, nu le explicite din partea Domnului. există în el nici un organ prin care să-şi Adevărurile spirituale trebuie explicate poată însuşi lucrurile lui Dumnezeu. cu ajutorul unor expresii spirituale. Trebuie Nimic din omul sufletesc nu poate să să recurgem la mijloace spirituale pentru comunice cu Dumnezeu. Chiar cea mai a ne atinge scopurile spirituale. Asta respectabilă minte, cel mai strălucit inte­ doreşte cu precădere să ne înveţe Domnul lect sau cea mai pătrunzătoare raţiune a în vremea de acum. Ţel­urile spirituale omului – ei bine, şi acestea sunt la fel de trebuie atinse şi desă­vârşite prin interme­ corupte ca şi poftele şi pasiunile sale. Şi diul unor procese spirituale corespunză­ unele, şi altele sunt total neputincioase în toare. Ce este firesc rămâne firesc, nepu­ a-L înţelege pe Dumnezeu. Chiar un om tând fi în stare să devină spiritual. A regenerat, dacă va încerca să comunice spera să putem atinge obiectivele spiritua­ cu Dumnezeu apelând la mintea şi simţul le cu ajutorul minţii şi al emoţiilor e ca său de observaţie (cum procedează omul şi când ne-am aştepta ca dintr-o fântână neregener­at), în loc să facă uz de spiritul cu apă sălcie să ţâş­nească apă dulce. său înnoit, va fi total neputincios în a Toate chestiunile ce ţin de Dumnezeu – percepe realităţile lui Dumnezeu. Acele cum ar fi căutarea voii Sale, ascultarea de elemente cu care suntem înzestraţi în poruncile Sale şi vestirea mesajului Său mod natural nu-şi schimbă modul de – vor avea eficacitate dacă vor izvorî din funcţ­ion­are după naşterea noastră din nou. părtăşia cu Dumnezeu în duhul nostru. Min­tea va rămâne tot minte, voinţa tot Orice se face prin intermediul gândurilor voinţă – ele neputându-se transforma în noastre, tal­entelor sau metodelor noastre organe capabile de a avea comuniune cu este socotit de Dumnezeu ca fiind mort. Dumnezeu. Nu numai că omul sufletesc nu poate Cei sufleteşti şi cei duhovniceşti primi lucrurile lui Dumnezeu, dar le şi „Cel nespiritual (în original sufletesc) priveşte o nebunie. Conform sistemului

Comuniunea 193 de valori al minţii sale, chestiunile perce­ care are El comuniune cu omul? Scopul pute prin intermediul intuiţiei sunt, pur şi central al acestui pasaj din Scriptură este simplu, o nebunie, deoarece nu se supun de a dovedi şi demonstra că duhul omu­ legilor raţiunii, fiind contrare nat­urii lui este esenţial şi exclusiv pentru orice umane, contrazicând înţelepciun­ea ome­ părtăşie cu Dumn­ezeu şi pentru orice nească sau fiind în conflict cu bunul cunoaştere a chestiunilor divine. simţ. Mintea este încântată de tot ce este Fiecare element îşi are locul precis şi logic, analizabil şi atractiv pe plan psiho­ întrebuinţarea proprie. Pentru a cunoaşte logic. Dar Dumnezeu nu Se guver­nează realităţile spiritule este absolut esenţial să după legile omului, de unde şi percepţia se recurgă la funcţiile duhului. Des­igur, celor sufleteşti conform căreia acţiunile nu nesocotim utilitatea facultăţilor sufletu­ Sale ar fi o nebunie. Neb­u­nia sau nechib­ lui. Ele îşi au rostul lor, dar aici ele zuinţa menţionată în acest capitol se refe­ joacă un rol secundar. Ele trebuie să se ră negreşit la răstignirea Domnului Isus supună, iar nu să domine. Mintea trebuie Cristos. Cuvântul crucii ne vorbeşte nu să se supună domniei duhului, dând curs numai despre Mânt­uitorul, care a murit lucrurilor pe care intuiţia le des­coperă cu în locul nostru, ci şi despre credincioşi, privire la voia lui Dumnezeu. Sufletul nu care au murit împreună cu Mântuitorul. are voie să conceapă prop­riile sale idei, Tot ce posedă cre­dincioşii în chip natural insistând apoi ca întreaga fiinţă a omului trebuie să treacă prin moartea crucii. E să se conformeze. La rândul lor emoţiile posibil ca mintea să înţeleagă acest lucru trebuie să asculte de poruncile duhului. la nivel teoretic, dar i se va opune pe Dragostea care ani­mă sufletul trebuie să plan practic. urmeze linia căl­ăuzitoare a duhului, iar Întrucât cel sufletesc nu agreează acest nu propria sa linie. De asemenea, voinţa cuvânt al crucii, evident el nu va fi în trebuie să se muleze după ceea ce i-a stare să înţeleagă despre ce este vorba. descoperit Dumnezeu pe cale intuitivă Dar primirea trebuie să preceadă cunoaş­ duhului. Ea nu are voie să prefere alte terea. Capacitatea sau incapacitatea de a opţiuni decât cele trasate de voia lui primi demonstrează prezenţa sau absenţa Dumnezeu. Cu ce paşi uriaşi ar înainta unui duh înviat. Capacitatea sau incapaci­ credinciosul în umblarea spirituală, dacă tatea de a cunoaşte va de­monstra dacă aceste funcţii ale sufletului ar fi ţinute pe facultatea intuiţiei este vie sau moartă. planul doi, unde le este locul! Din neferi­ Duhul trebuie să fie înainte de toate învi­ cire cei mai mulţi creştini le acordă locul at, pentru ca cineva să-şi poată însuşi numărul unu, eliminând astfel poziţia lucrurile lui Dumnez­eu. O dată cu duhul duhului. Mai e de mirare că ei nu trăiesc înviat, persoana respectivă primeşte şi o viaţă spirituală şi că nu sunt buni de capacitatea intuitivă de a-şi însuşi lucruri­ nimic pe plan spiritual? Duhul trebuie să le lui Dum­nezeu. Cine cunoaşte gândurile fie resta­urat la poziţia ce i s-a hărăzit. unui om, în afară de duhul omului? O Cred­inciosul trebuie să înveţe să aştepte persoană sufletească nu va putea discerne să primească în duhul revelaţia lui Dum­ realităţile lui Dumnezeu, deoarece nu va nezeu. Dacă duhul nu este înălţat la locul aprecia acel duh nou, care posedă capa­ ce i se cuvine, omul nu va putea cun­oaşte citatea intuitivă a discernământului. ceea ce doar duhul poate cu­noaşte. De Apostolul Pavel explică în conti­nua­re aceea versetul 13 adaugă: „interpretând de ce nu poate cel sufletesc primi şi adevărurile spirituale celor care au cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu – „pen­ Duhul“, căci numai cei ce au discernă­ tru că ele se discern în mod spiritual.“ mânt spiritual pot cunoaşte lucruri în Oare nu observăm cum Duhul Sfânt rei­ duhul lor. terează faptul că duhul omului este locul „Omul spiritual judecă toate luc­ru­rile, în care comunică Dumnezeu cu omul, în dar el însuşi nu este judecat de nim­ eni“

194 Omul spiritual, volumul II (v. 15). Omul spiritual este cel în care oamenii sufleteşti. Pe de altă parte, cei duhul domină şi care are o intuiţie extrem spirituali cunosc mintea Domnului, deoa­ de sensibilă. Este calificat să-şi exercite rece ei posedă o intuiţie receptivă. Dar funcţiile deoarece liniştea sa nu este tul­ cei sufleteşti nu o pot cunoaşte întrucât burată de minte, emoţii sau de voinţa intuiţia lor nu este în stare de funcţionare. sufletului. Prin urmare, ei nu au nici o părtăşie cu Cum se face că omul spiritual poate Dumnezeu. Sensul avut în vedere aici să judece toate lucrurile? Explicaţia constă este faptul că cei sufleteşti nu pot deloc în faptul că intuiţia lui se bizuie pe să cunoască mintea Domnului sau min­tea Duhul Sfânt, dobândind de la El cun­oş­ celor spi­rituali, care sunt pe deplin predaţi tinţele sale. De ce nu este el judecat de Domnului. nimeni? Pur şi simplu pentru că nimeni „Dar noi...“ arată clar o schimbare de nu ştie cum şi ce-i transmite Duhul Sfânt pronume, aceşti „noi“ în opoziţie cu „ei“, intuiţiei sale. Dacă ceea ce cunoaşte un cei sufleteşti. În aceşti „noi“ sunt incluşi credincios depinde de intel­ectul său, toţi credincioşii mântuiţi, mulţi dintre atunci înseamnă că, în afara celor înzes­ aceştia continuând să fie fireşti. „Dar noi traţi natural cu un intelect superior, nimeni avem mintea lui Cristos.“ Noi, cei care nu poate judeca în toate pri­vinţele. am fost regeneraţi, fie că suntem la starea Învăţătura şi educaţia lumii ar fi de bebeluşi, fie la cea de persoane matu­ ind­ispensabile în acest caz. Iar un astfel re, posedăm mintea lui Cristos, putând, în de erudit ar fi şi el, la rândul său, judecat consecinţă, discerne gândurile Sale. de cei ce sunt la fel de înţelepţi sau mai Întrucât avem o intuiţie readusă la viaţă, înţelepţi decât el, deoarece negreşit ei ar suntem în stare să cun­oaştem şi am putea înţelege semnificaţia gândirii sale. cunoscut deja ceea ce ne-a pregătit Cristos Dar cunoştinţa spirituală se bazează pe în viitor (v. 9). Cei sufleteşti nu cunosc, intuiţia duhului. Nu există margini pentru dar noi, cei rege­neraţi, cunoaştem. cunoştinţa unui creştin, dacă acesta este Deosebirea constă în a avea sau a nu spiritual şi dacă posedă o intuiţie sensibi­ avea duhul. lă. E posibil ca mintea lui să nu fie prea ageră, dar Duhul Sfânt îl va putea condu­ Cei spirituali şi cei fireşti ce la realitatea spirituală, iar duhul acelui „Dar eu, fraţilor, nu m-am putut adre­ credincios îi va put­ea lumina mintea. sa vouă ca unor oameni spirituali, ci ca Modul în care Duhul Se des­co­peră pe unor oameni fireşti, ca unor bebeluşi în Sine într-adevăr întrece orice aşteptări ale Cristos. V-am hrănit cu lapte, iar nu cu omului. bucate tari, căci nu eraţi gata pentru ele. „Căci cine a cunoscut mintea Dom­nu­ Şi nici măcar acum nu sunteţi gata“ (3:1- lui, ca să-L instruiască pe El? Dar noi 2). Cuvintele acestea au o certă le­găt­ură avem mintea lui Cristos“ (v. 16). Aici se cu versetele precedente şi învăţătura trans­ ridică o problemă. Nimeni de pe lumea misă de ele urmează ideea prezentată mai asta nu a cunoscut mintea Dom­nului, ca sus, unde ni se vorbeşte despre duhul să-L instruiască pe El, deoarece toţi omului. Fireşte, ştim cu toţii că împărţirea oamenii sunt sufleteşti. Singurul mod de Scripturii pe capitole şi versete a fost a-L percepe şi înţelege pe Dumnezeu este efectuată din raţiuni de convenienţă a prin intermediul intuiţiei. Cum poate o cititorului, nefiind o revelaţie a Duhului persoană al cărei duh este mort să ajungă Sfânt. Aceste cuvinte din versetele 1 şi 2 să cunoască mintea lui Dumnezeu? Aşa din 1 Corinteni 3 trebuie citite în legătură se explică de ce astfel de persoane nu cu cele din capitolul precedent. pot să-l judece pe omul spiritual, deoare­ Cât de pătrunzător este simţul spiritual ce nici o astfel de persoană nu a cunos­ al apostolului Pavel! El este famil­ia­rizat cut mintea Domn­ului. Natural aceştia sunt cu toţi cititorii săi, fie că aceştia sunt spi­

Comuniunea 195 rituali, fie fireşti, stăpâniţi în în­tre­gime de te ceea ce ar putea cunoaşte. Creştinii duhul sau, dimpotrivă, aflaţi adesea sub spirituali nu umblă călăuziţi de viaţa imperiul firii. Prin urmare, el nu nesoco­ sufletului lor, ci şi-au răstignit toate facul­ teşte condiţia receptivităţii cititorilor săi, tăţile sufletului lor, dându-le locul de turnându-şi gândurile la întâmplare, din supunere, pentru ca intuiţia lor să poată simplul motiv că se referă la chestiuni primi fără oprelişti revelaţia lui Dumnezeu. spirituale. El transmite doar „lucruri spiri­ După aceea mint­ea lor, emoţiile şi voinţa tuale celor spirituali“ (v. 13 RSV, text lor se vor supune de bunăvoie acestei marginal). Co­municarea lui Pavel depinde revelaţii. Nu tot aşa este cu credincioşii nu atât de mult de gradul de cunoaştere fireşti. Fiind regeneraţi şi vii faţă de al lui Pavel, cât de capacitatea cititorilor Dumnezeu pe planul intuiţiei, ei au toate săi de a asimila cunoştinţele transmise. prilejurile de a fi spirituali. Dar ei rămân Nu există aici nici urmă de lăudăroşenie în continuare legaţi de firea lor veche. din partea lui Pavel cu propriile sale Poftele firii la aceşti creştini sunt în con­ cu­noştinţele. Apostolul pose­dă atât limba­ tinuare atât de puternice încât ei se lasă jul spiritual adecvat, cât şi cunoştinţele târâţi în păcat. Mintea lor carnală este spirituale descrise de acesta. Prin urmare, încă plină de gânduri dezordonate, motive el ştie cum să se ocupe de cre­dincioşi de şi planuri aleatorii. Emoţiile lor o iau tot felul. Nu toţi termenii care articulează razna, sub imperiul multor interese, dorin­ tainele adânci ale lui Dumnezeu sunt ţe şi tend­inţe carnale. Iar voinţa lor for­ termeni spirituali. Numai aceia pe care mulează o mulţime de judecăţi de valoa­ Duhul Sfânt îi predă duhului nostru sunt re ome­neşti, argumente şi opinii nespi­ cu adevărat spirituali. Însă aceste cuvinte rituale. Ei sunt atât de preocupaţi de a nu sunt neapărat profunde. Dimpotrivă, urma îndemnurile firii, încât nu mai au s-ar putea ca ele să fie cuvinte obişnuite. timpul necesar sau înclinaţia de a da Totuşi aceste cuvinte sunt predate sau ascultare glasului intuiţiei lor. Întrucât transmise de Duhul Sfânt şi asimilate de vocea duhului este de obicei foarte fină, duhul nostru. Când sunt rostite, aceste ea nu va putea fi auzită, decât dacă per­ cuvinte vor avea rezultate spirituale cu soana respectivă va asculta cu luare adevărat remarcabile. aminte, reducând toate celelalte voci la Ceea ce scrie apostolul Pavel în aceste tăcere. Cum va putea fi auzită vocea două versete şi în versetul 15 al capitolu­ intuiţiei, dacă diversele mădulare ale firii lui anterior rezolvă un paradox interesant: sunt din cale-afară de active? Când cre­ anume faptul că dacă duhul omului dincioşii sunt guvernaţi de firea lor veche, cunoaşte lucrurile care aparţin omului, iar ei ajung să fie atât de influenţaţi de ea, omul spiritual judecă toate luc­rurile, încât duhul lor este estompat, ei namaifi­ atunci de ce avem atâţia creştini cu duhul ind în stare să consume bucate tari. înnoit care, totuşi, nu par să realizeze că Biblia compară un credincios născut posedă un duh sau care nu sunt în stare din nou cu un bebeluş. Viaţa din duhul să cunoască lucrurile adânci ale lui său pe care o posedă el acum este plă­ Dumnezeu prin intermediul duhului lor? pândă, cum e normal să fie la toţi copiii Răspunsul: „omul spiritual judecă toate născuţi din carne şi sânge. Nu e greşit să lucrurile“ (v. 15). Deşi toţi creştinii pose- fie bebeluş, atâta timp cât cred­inciosul dă un duh regenerat, nu toţi creştinii sunt respectiv nu va rămâne prea mult în spirituali. Mulţi sunt în continuare fireşti. această fază a creşterii sale. Toţi adulţii Intuiţia omului a fost, într-adevăr, înviată, trebuie să-şi înceapă viaţa de la starea de dar omul trebuie să-i acorde intuiţiei locul pruncie. Dar dacă rămân în această fază cuvenit, dându-i prilejul să se manifeste. un timp îndelungat, duhul lor nemaipro­ Altminteri, ea va fi suprimată, nemaipu­ gresând dincolo de starea în care se afla tând comunica cu Dum­nezeu sau cunoaş­ în clipa regenerării, în urmă cu câţiva ani,

196 Omul spiritual, volumul II atunci înseamnă că ceva nu este în regulă. Intuiţia lor nu a sporit. Creşterea înregis­ Duhul omului poate să crească. Intuiţia trată pe planul elocvenţei în predicare, duhului poate să crească şi mai mult. O cunoaşterii Bibliei şi darului spiritual nu persoană regenerată este ca un bebeluş este socotită o creştere pe planul vieţii care nu posedă conştiinţa despre sine şi ai spirituale! Dacă duhul credinciosului – cărui nervi au o funcţionare foarte firavă. care este capabil de a avea comuniune Viaţa sa spirituală poate fi comparată cu o cu Dumnezeu – nu se dezvoltă şi nu scânteie. Forţa sa intuitivă este extrem de do­bân­deşte o mai mare acuitate, Dum­ slabă şi ineficace. Dar un bebeluş trebuie nezeu consideră că acel credincios nu a să crească zilnic. Cunoştinţele sale trebuie crescut deloc! să sporească zilnic prin intermediul exerci­ Mulţi copii ai Domnului din ziua de ţiilor, antrenamentului şi dezvoltării, până azi se dezvoltă, dar în direcţia greşită! va ajun­ge la starea deplinei conştiinţe de Mulţi presupun că odată ce au fost sal­ sine, ştiind să-şi exercite cu dibăcie toate vaţi, trebuie să caute să dobândească o simţurile. Tot aşa trebuie să procedeze şi cunoaştere mai profundă a Bibliei, să fie un credincios. După ce a fost născut din mai elocvenţi în predicile lor şi să posede nou, el trebuie să-şi exerseze treptat in­tuiţia mai multe daruri spirituale. Ei uită că cel sa. Cu fiecare exerciţiu pe care-l face vor care trebuie să înainteze este duhul lor. creşte experienţa sa, cunoştinţa şi statura Vorbirea, cunoştinţa şi darul sunt ches- sa spirituală. Aşa după cum simţurile unui tiuni eminamente exterioare. Prin contrast om nu se nasc dintr-o dată mature, tot aşa cu acestea, intuiţia este lăuntrică. Ce tristă intuiţia unui credincios nu se naşte cu un este imaginea acelui creştin care permite înalt grad de recepti­vitate. sufletului său să rămână în faza de bebe­ Toate acestea nu înseamnă însă că luş, umplându-şi însă, concomitent cu acei creştini care sunt sufleteşti, răm­ ânând aceasta, viaţa sufletului cu vorbire, cunoş­ vreme îndelungată în faza de bebeluşi, nu tinţă şi daruri! Aceste articole sunt de se ocupă de păcatele lor exterioare, după preţ, dar cum ar putea fi puse alături de cum nu înseamnă că nu cresc în cunoaş­ valoarea duhului? Ceea ce a creat terea Bibliei, că nu depun nici un efort Dumnezeu în noi, de la zero, este acest de a-L sluji pe Domnul sau că nu ar duh (sau viaţă spirituală). Prin urmare, primi nici un dar din partea Duhului ceea ce trebuie să se dezvolte până la Sfânt. Sfinţii din Corint au trăit toate maturitate este, evident, duhul din noi. acestea. Ei au fost îmbogăţiţi în (Cristos) Dacă vom co­mite eroarea gravă de a cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă... căuta îmb­o­găţirea vieţii sufletului, iar nu neducând lipsă de nici un fel de dar spi­ creş­ter­ea vieţii spirituale, cu sporirea con­ ritual (1 Cor. 1:5, 7). Din punct de vede­ comitentă a intuiţiei, vom constata că nu re omenesc, oare nu e normal să consi­ am progresat deloc în ochii lui Dum­ derăm toate acestea drept semne ale unei nezeu. Dumnezeu consideră duhul nostru certe dezvoltări? Probabil i-am considera de o importanţă supremă, în consecinţă pe corinteni credincioşi cât se poate de El fiind deosebit de preocupat de creşte­ spirituali, dar apostolul i-a calificat drept rea lui. Indiferent cât ar câştiga mintea, copii în cele spirituale, respectiv oameni emo­ţiile şi voinţa noastră prin vorbire, fireşti. De ce oare creşterea înregistrată cunoştinţă şi daruri, toate sunt consider­ate de ei pe planul vorbirii, cunoştinţei şi al de Dumnezeu o deşertă­ciune, dacă duhul darurilor nu a fost considerată o creştere? nostru nu se dezvoltă. Acest lucru ne dezvăluie un fapt foarte Zilnic ne aşteptăm să avem mai mul­tă semnificativ, anume că, în pofida creşterii putere, mai multă cunoştinţă, mai mul­te­ exterioare a corintenilor în ce priveşte daruri, mai multă elocvenţă. Şi tot­uşi, înzestrarea cu aceste daruri, ei n-au cres­ Biblia susţine că şi dacă vom avea mai cut şi pe plan spiritual, în duhul lor. din abundenţă aceste elemente, nu

Comuniunea 197 înseamnă neapărat că am progresat în ne lepădăm de tot ce aparţine vechii cre­ viaţa spirituală. Dimpotrivă, s-ar putea ca aţii. umblarea noastră spirituală să rămână Un credincios va eşua în efortul de a neschimbată, fără să avansăm nici un fi spiritual din pricina faptului că este cent­im­ etru. Pavel le aminteşte, cu fran­ influenţat prea mult de fire. Numai cel a cheţe, credincioşilor din Corint: „Nu cărui intuiţie este vie şi care se bucură de eraţi gata să le primiţi. Nici chiar acum comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu va nu sunteţi încă gata“. În ce sens nu erau cunoaşte adevărurile profunde ale lui ei gata? Nu erau gata să-I slujească lui Dumnezeu. Când capacitatea intuitivă este Dumnezeu cu intuiţia lor, după cum nu slabă, oare ce vom putea asimila în afară erau pregătiţi să-L cunoască mai mult pe de lapte? Laptele este un aliment predige­ Dumnezeu în mod intuitiv, să primească rat. În consecinţă, credinciosul sufletesc revelaţia Sa în intuiţia lor. Evident, nu nu-şi poate păstra o părtăşie neîntreruptă erau gata când au crezut prima oară în cu Dumnezeu în intuiţia duhului, în Domnul. Dar nici acum, după atâţia ani, schimb, trebuind să depindă de alţi creş­ încă nu erau gata. Chiar dacă au fost tini, mai spirituali, pentru a beneficia de îmbogăţiţi în vorbire, cunoştinţă şi daruri, lucrurile lui Dumnezeu. Creştinii maturi au tot nu erau pregătiţi. Prin aceste două părtăşie cu Dum­nezeu în intuiţia lor, după cuvinte „nu încă“ apostolul a vrut să care transformă ceea ce li s-a arătat în spună că deşi erau plini de bogăţii exteri­ lapte pentru uzul pruncilor în Cristos. oare, pe planul vieţii spirituale ei nu au Domnul permite un atare lucru în viaţa progresat deloc din clipa în care au cre­ unui începător, dar nu-I face plăcere să-Şi zut. Adevărata înaintare se măs­oară prin vadă copiii rămânând nereceptivi şi nedez­ creşterea pe planul duhului şi al intuiţiei voltaţi, lipsiţi de putere în comunicarea acestuia. Toate celelalte aparţin firii. Iată directă cu El. Faptul că se hrăneşte cu ce trebuie imprimat cu litere de neşters lapte este un indiciu că acel credincios în inimile noastre! este mult prea incapabil de a avea comu­ Ce trist e să-i vezi pe credincioşii de niune nemjlocită cu Dumne­zeu, bizuindu- azi părând a face progrese în aproape se, în schimb, pe alţii ca să-i transmită toate domeniile cu excepţia celui spiritual! mesajul lui Dum­nezeu. Cel matur îşi exer­ După ce s-au încrezut în Domnul atâţia cită la maximum intuiţia, pentru a putea ani, ei continuă să se lamenteze: „Nu deosebi binele de rău. Nu suntem de nici simt că am un duh; nu recunosc această un folos pe plan spirit­ual, dacă avem o componentă“. Ce uriaşă este deo­­sebirea mulţime de idei, dar nu posedăm capacita­ dintre mintea noastră şi mintea lui tea de a avea comuniune cu Dum­nezeu şi Dumnezeu! Noi, aidoma celor din Corint, nu cunoaştem real­ităţile Sale prin interme­ ne străduim, cu diverse grade de succes, diul intuiţiei noastre. Creştinii din Corint să dobândim multe aşa-numite cunoştinţe erau renumiţi pentru vorbirea lor, cunoştin­ spirituale, exersându-ne in­telectul minţii ţele şi darurile lor, dar cum se prezenta noastre. Din nefericire creşterea pe planul viaţa lor spirituală? Aproape total inactivă! minţii noastre nu înlocuieşte şi nu poate Biser­ica din Corint era o biserică firească, înlocui matur­i­zarea intuiţiei noastre. În una carnală, căci tot ce poseda era din faţa lui Dum­nezeu apărem tot neschim­ dome­niul minţii. baţi. De acum înainte trebuie să ne adu­ Mulţi dintre copiii Domnului din vre­ cem aminte că felul de creştere pe care-l murile noastre comit aceeaşi greşeală în doreşte Dum­nezeu mai cu seamă nu este care căzuseră sfinţii din Corint. Cuvin­tele în omul din afară, ci în cel dinăuntru şi Domnului sunt duh şi viaţă, dar oamenii în intuiţia sa. El aşteaptă să vadă o dez­ aceştia nu acceptă aceste cuv­inte ca atare. voltare a vieţii noi pe care am primit-o la Ei investighează pro­blemele teologice cu regenerare. El mai aşteaptă să vadă cum o minte foarte rece, căutând sensul ascuns

198 Omul spiritual, volumul II al Bibliei cu scopul de a prezenta cea tru comu­niunea cuiva cu Dumnezeu. De mai bună interpretare. Ei îşi satisfac ape­ asemenea, constatăm că se poate obţine titul pentru cunoştinţe. Ei comunică ceea prin rugăciune. ce au desc­operit, fie în scris, fie în pre­ Deşi intuiţia noastră este capabilă de a dici. Oricât de alese ar fi gândurile, argu­ avea comuniune cu Dumnezeu, ea are mentaţiile şi schiţele lor, ba încă, după nevoie de înţelepciune şi revelaţie. Treb­uie câte se pare, chiar spirituale, totuşi ca intuiţia noastră să ştie ce este de la Dumne­zeu pri­veşte aceste realizări drept Dumnezeu şi ce este de la noi înşine. Se balast, de­oarece ele nu au fost făcute în cere să avem înţelepciune pentru a discer­ duhul. Tot ce s-a realizat a fost un trans­ ne falsurile vrăjmaşului, precum şi atacu­ fer de la o minte la alta. E posibil ca rile sale. De asemenea, intuiţia noastră unii cititori sau ascultători să protesteze, trebuie să ştie cum trebuie să ne compor­ spunând că aceste lucruri sunt de ajutor tăm printre oameni. Avem nev­oie de înţe­ pentru ei, dar întrebarea care se pune lepciunea lui Dumnezeu în mii şi mii de este: cărei componente a fiinţei lor îi sunt cazuri concrete, deoarece în noi înşine de ajutor aceste lucruri? În afară de aju­ suntem nechibzuiţi şi supuşi greşelilor. torul acordat minţii în dobândirea de noi Cât de greu ne este să facem voia lui idei, ni­mic altceva nu s-a întâmplat. Ase­ Dum­nezeu în toate privinţele! Dar El ne menea cunoştinţe nu sporesc eficacitatea va dărui înzestrarea de care avem nevoie. noastră spirituală. Numai ceea ce purc­ede El nu o dăruieşte însă cre­ierului nostru, din duh poate pătrunde duhul altora. Ceea ci, mai degrabă, ne a­cor­dă duhul de înţe­ ce izvorăşte din minte nu poate face alt­ lepciune ca să avem înţel­epciune în duhul ceva decât să influenţeze minţile altora. În nostru. Dumnezeu dăr­uieşte acest duh schimb, ceea ce vine de la Duhul Sfânt intuiţiei, căci El ne călăuzeşte prin inter­ pătrunde în duhul nostru, iar tot ce trans­ mediul intuiţiei spre calea înţelep­ciu­nii. mite Duhul Sfânt prin duhul nostru poate Deşi mintea noastră s-ar putea să rămână atinge duhul altora. înceţoşată şi nereceptivă, intuiţia noastră este plină de înţelepciune. Adesea, când Duhul de înţelepciune şi revelaţia propria noas­tră înţelep­ciune pare să fi În comuniunea noastră cu Dumnezeu ajuns la capăt, treptat va creşte în noi un duhul de înţelepciune şi revelaţie este de alt gen de înţelepciune, care ne va călău­ o importanţă covârşitoare. „Dumnezeul zi. În­ţelepciunea şi re­velaţia sunt strâns Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl sla­vei, înrudite, deoarece toate lucrurile pe care să vă dăruiască un duh de înţelepc­iune şi ni le descoperă Dum­nezeu sunt prin înţe­ revelaţie în cunoaşterea Lui“ (Ef. 1:1). lepciune. Dacă trăim în fire, n-avem cum Când un credincios pri­meşte un duh nou să-L recunoaştem pe Dumnezeu. În omul prin actul regenerării, funcţ­iile sale urmea­ firesc nu să­lăşluieşte altceva decât întune­ ză să se dezvolte, deoarece în această ric. Dumnezeu şi lucrurile spirituale depă­ fază iniţială sunt latente. A­post­olul Pavel şesc cu mult, nespus de mult, hotarele s-a rugat pentru credincioşii regeneraţi din minţii noastre. Şi deşi s-ar putea ca duhul Efes, dorind ca ei să primească duhul de nostru să fie chiar înviat, el va continua înţelepciune şi revelaţie, pentru ca să-L să zacă în întuneric, dacă nu va interveni poată cun­oaşte pe Dumnezeu intuitiv. o descoperire din partea Du­hului Sfânt. Dacă această capac­itate este o funcţie Un duh înviat indică doar faptul că este ascunsă a duhului cred­inciosului, ce este activată prin rugăciune sau dacă este ceva cel puţin capabil de a recepta revelaţia din ce Duhul Sfânt adaugă la duhul credin­ partea lui Dumne­zeu. Nu este, în nici un ciosului ca urmare a rugăciunii – nu ştim. Un lucru ştim însă că acest duh de caz, un indiciu că acum duhul acesta poate înţelepciune şi revelaţie este esenţial pen­ acţiona independent. În comuniunea noastră cu Dumnez­eu, El ne dăruieşte adesea revelaţie. Este un