Omul spiritual

Boala 399 să se judece pe ei înşişi şi să elimine acesteia, bizuire pe noi înşine sau lăco- greşeala respectivă din viaţa lor. mie în lucrare sau alt act de neascultare Disciplinându-Şi copiii, Dumnezeu Se faţă de Dumnezeu. În consecinţă, boala poartă cu toată gingăşia şi dragostea faţă este judecarea fără înconjur, de către de ei, ca să nu fie condamnaţi odată cu Dumnezeu, a păcatului. Dar nu trebuie să lumea. În cazul în care creştinii se vor deducem de aici că cel bolnav ar fi mai pocăi de greşelile lor, Dumnezeu nu-i va păcătos decât alţii (cf. Luca 13:2). mai disciplina. Nu am putea, atunci, evita Dimpotrivă, cei disciplinaţi de Domnul boala, dacă ne-am judeca singuri? sunt, de obicei, cei mai sfinţi. Iov e un Adesea conchidem că boala nu este exemplu edificator, în această privinţă. decât o problemă de ordin fizic, fără nici De fiecare dată când un credincios o legătură cu neprihănirea, sfinţenia sau este disciplinat de Dumnezeu, îmbolnă- judecata lui Dumnezeu. Dar apostolul vindu-se, e pasibil de mari binecuvântări, Pavel ne spune cât se poate de lămurit în căci Tatăl duhurilor „ne discipli­nează spre pasajul citat că boala este un efect al binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţe- păcatului şi o disciplinare din partea lui niei Lui“ (Evr. 12:10). Boala ne îndeam- Dumnezeu. Tare le mai place creştinilor nă să ne revizuim trecutul, căutând să să citeze istoria orbului din Ioan 9, în vedem dacă nu cumva există vreun păcat sprijinul argumentului că boala lor nu ar ascuns, niscaiva încăpăţânare sau dorinţă fi deloc o mustrare din partea Domnului de a ne face voia. Îndată ce procedăm datorată păcatului! Dar Domnul Isus nu a astfel, vom putea depista dacă există o spus că între păcat şi boală nu există nici barieră între noi şi Dumnezeu. Cotrobăind o legătură, ci doar Şi-a avertizat ucenicii prin ungherele inimii noastre, vom ajunge că nu-i condamne pe absolut toţi bolna- să ne dăm seama cât de plină de eul vii. Dacă Adam n-ar fi păcătuit, omul propriu, cât de lipsită de sfinţenia lui din Ioan 9 nu s-ar fi născut orb. Ba încă Dum­nezeu a fost până aici viaţa noastră. şi mai mult, omul respectiv s-a născut Aceste exerciţii ne vor învrednici să îna­ orb; prin urmare, natura bolii sale este intăm pe calea spirituală şi să căpătăm total diferită de aceea a bolilor proprii de la Dumnezeu vindecarea. credincioşilor. Neputinţele celor care se Aşadar, primul lucru pe care trebuie nasc infirmi nu se datorează, probabil, să-l facem când suntem bolnavi nu este propriilor lor păcate; dar, conform să ne agităm, în căutarea unui leac sau al Scripturilor, boala, după ce am crezut în unui vraci. Credinciosul nu trebuie nici să Domnul, are, de obicei, legătură cu păca- se îngrijoreze, nici să-i fie teamă. Mai tul. „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi degrabă, trebuie să se plaseze în lumina rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vinde- desăvârşită a lui Dumnezeu, ca să fie caţi“ (Iacov 5:16). Mai întâi, trebuie măr- cercetat, animat de dorinţa sinceră de a turisite păcatele, după care va veni vinde- afla dacă este disciplinat din pricina vreu- carea. Păcatul este rădăcina bolii. nei deficienţe. El va trebui să se judece. Boala este adesea disciplina la care Şi astfel, Duhul Sfânt îi va arăta unde a recurge Dumnezeu pentru a ne atrage greşit. Iar după ce i s-a arătat, va trebui atenţia cu privire la vreun păcat pe care să mărturisească imediat lucrul respectiv noi l-am trecut cu vederea, pentru ca să şi să se lase de el. Dacă păcatul respectiv ne putem lăsa de el. Dumnezeu îngăduie a produs vătămare altora, atunci va trebui acestor boli să se abată asupra noastră, ca să se străduiască să compenseze, să să ne disciplineze şi să ne curăţească de redreseze situaţia, crezând că Dumnezeu greşelile noastre. Mâna lui Dum­nezeu l-a acceptat. Va trebui să se predea din apasă asupra noastră, ca să ne îndrepte nou lui Dumnezeu, fiind dispus să ascul- privirile spre vreo fărădelege sau datorie te de El în toate privinţele. neachitată, sau mândrie sau iubire a lumii Dumnezeu „nu necăjeşte cu plăcere,

400 Omul spiritual, volumul III nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oame- negreşit Duhul Sfânt ne va arăta motivul nilor (Plângerile lui Ieremia 3:33). El va disciplinării noastre. Lui Dumnezeu Îi înceta acţiunea de disciplinare după ce va face plăcere să ne ierte păcatele şi să ne vedea că s-a atins obiectivul, credinciosul vindece toate bolile. Marea lucrare de judecându-se singur. Lui Dumnezeu Îi va răscumpărare săvârşită de Domnul Isus face cea mai mare plăc­ere să-Şi retragă cuprinde atât iertarea, cât şi vindecarea. disciplina când nu mai este nevoie de El nu va îngădui nici unui lucru să se aceasta. Biblia ne asigură că dacă ne interpună între noi şi El. El doreşte să judecăm singuri, nu vom fi judecaţi. trăim călăuziţi de El, într-o manieră mai Dumnezeu doreşte să fim elib­eraţi de profundă decât oricând înainte. Acum e păcat şi de eul nostru. De îndată ce s-a timpul să ne încredem în El şi să ascul- realizat acest deziderat, boala va dispare, tăm de El cu totul. Tatăl Ceresc nu pentru că şi-a îndeplin­it mis­iunea. Ceea doreşte să disciplineze. O, ce mult dor­eşte ce trebuie să înţeleagă creştinul astăzi este El să ne vindece, pentru ca, văzând dra- că Dumnezeu îl disciplinează cu un scop gostea şi puterea Sa, să putem avea o şi binedefinit. Prin urmare, să-I permiţi tot- mai intimă părtăşie cu El! deauna Duhului Sfânt să descopere des- pre ce păcat este vorba, pentru ca să se Boala şi eul poată realiza scopul lui Dumnezeu, iar Orice mediu înconjurător rău şi aspru disciplinarea să nu dureze mai mult decât are ca efect dezvăluirea adevăratei noastre este necesar. Apoi Dumnezeu va vinde- condiţii. Nici una din aceste împrejurări ca. potrivnice nu echivalează cu vreun păcat De îndată ce sfântul şi-a mărturisit pentru noi. Ele doar dezvăluie ce este în păcatul şi s-a lăsat de el, crezând, în ace- noi. Boala este unul din aceste medii prin laşi timp, că a fost iertat, va putea avea care putem să ne luăm temper­atura spiri- încredere în promisiunea lui Dumnezeu, tuală, să ne vedem adevărata stare. având toată certitudinea că Dumnezeu îl Niciodată nu ne dăm seama cât de va însănătoşi. Cu o con­ştiinţă eliberată de mult trăim pentru Dumnezeu şi cât de acuzaţii, el se apropie cu îndrăzneală de mult pentru eul nostru până nu suntem Dumnezeu, ca să primească har. Ne este loviţi de boală, în special dacă este o greu să credem sau nu îndrăznim să cre- boală care nu se vindecă uşor. În zilele dem atunci când suntem departe de El. dinaintea bolii, poate că declaram în gura Dar după ce păca­tul a fost lepădat şi mare că Îl vom sluji pe Dumnezeu cu iertat prin luminarea produsă de Duhul toată inima, fiind dispuşi să îndurăm orice Sfânt, prin ascultarea noastră de El, avem tratament vom primi din mâna Lui. Abia acces neîngrădit la Dumnezeu. Întrucât când vine peste noi boala vom descoperi cauza bolii a fost îndepărtată, boala pro- însă cât de sinceră a fost acea declaraţie. priu-zisă va fi eliminată. Acum credincio- Ceea ce doreşte să înfăptuiască Dumnezeu sului bolnav nu-i mai este greu să creadă în copiii Săi este ca ei să fie satisfăcuţi că „pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut cu voia şi cu calea Sa. Lui nu-I place peste El [Cristos], şi prin rănile Lui sun- să-Şi vadă copiii cârtind împotriva voii şi tem tămăduiţi“. În clipa aceea, prezenţa căii Sale, din pricina simţămintelor lor Domn­ului se va manifesta din plin şi imature. Din această pricină, Dumnezeu viaţa Domnului va pătrunde în trupul lui, îngăduie să vină boala peste cei mai aleşi dându-i viaţă. copii ai Săi, şi nu doar o singură dată, Suntem oare conştienţi de faptul că pentru ca prin asta să se dezvăluie atitu- nu-I suntem plăcuţi Tatălui ceresc în dinea lor faţă de voia Sa, aşa cum este multe privinţe? El Se foloseşte de boală aceasta manifestată în felul ei particular pentru a ne ajuta să ne vedem scăpările. faţă de fiecare credincios. Dacă nu vom suprima glasul conştiinţei, Cât de jalnic este să vezi un creştin

Boala 401 care, din pricina dorinţelor sale ce nu Dumnezeu vrea ca aceştia să uite de i-au fost satisfăcute, cârteşte împotriva lui boală. Da, să nu ia în seamă boala lor, Dumnezeu când este pus la încercare! ci să se uite ţintă la Dumnezeu. Să pre- Credinciosul acesta refuză să primească supunem că voia Sa pentru mine este să ceea ce are Dumnezeu mai bun pentru fiu bolnav şi să rămân aşa un timp înde- el. În loc să fie plin de mulţumire, inima lungat. Ei bine, voi fi eu gata s-o accept? lui este invadată de dorinţa de a fi vinde- Voi putea eu să mă smeresc sub mâna cat cât mai curând. (Prin boala venită din tare a lui Dumnezeu şi să nu mă împo- partea lui Dumnezeu înţelegem boala trivesc? Sau, în boala mea, voi jindui îngăduită de Dumnez­eu, căci, în realitate, starea de sănătate ce e în afara planului boala vine de la Satan. Dar oricare ar fi lui Dumnezeu pentru starea mea actuală? boala care se va abate asupra creştinului, Voi fi eu în stare să aştept până când se ea a fost posibilă cu permisiunea lui va fi împlinit scopul Său, şi abia atunci Dumnezeu şi pentru un anumit scop. să cer să fiu vindecat? Sau voi căuta alte Experienţa lui Iov, în acest sens, este mijloace de vindecare în timp ce El mă foarte elocventă.) Din pricina aceasta, disciplinează? Mă lupt eu oare, când sunt Dumnezeu este nevoit să prelungească în mare suferinţă, să am ceea ce El nu durata bolii. El nu-Şi va retrage instru- mi-a rânduit? Aceste întrebări ar trebui să mentul înainte ca acesta să-şi fi realizat străpungă adânc inima fiecărui credincios scopul. Or, scopul oricăror comunicaţii bolnav. între Dumnezeu şi credincios este ca Lui Dumnezeu nu-I face nici o plăce­ acesta să fie adus la o stare de supunere re să-Şi vadă copiii bolnavi. Mai degra­bă, necondiţionată în faţa Sa, gata să pri- în dragostea Sa pentru ei, le doreşte zile mească tot ce găseşte Domnul de cuviin- senine, pline de pace. Dar El ştie şi peri- ţă să-i dea. Lui Dumn­ezeu nu-i face colul care ne paşte, şi anume ca în zilele plăcere persoana care Îl laudă atunci când de tihnă, dragostea noastră faţă de El, toate îi merg bine, dar bombăneşte când cuvintele noastre de laudă şi slujirea drumul este aspru. Dumnezeu nu vrea ca noastră pentru El să fie cond­iţionate de ai Săi să se îndoiască de dragostea Sa traiul nostru paşnic. El ştie cât de uşor e sau să interpreteze greşit acţiunile pe care ca inima noastră să se îndepărteze de El le întreprinde El faţă de ei. El îi vrea să-i şi de voia Sa, alipindu-se de darurile fie ascultători chiar până la moarte. Sale. În consecinţă, El îngăduie bolii sau Dumnezeu vrea ca noi, copiii Săi, să altor fenomene similare să vină peste noi, ne dăm seama că tot ce vine peste noi pentru ca noi să ne dăm seama dacă pe este de la El. Oricât de periculoasă ar fi El Îl dorim sau doar darurile Sale. Dacă, împrejurarea fizică sau ambianţa, mâna în zilele când împrejurările ne sunt potriv- lui Dumnezeu este cea care o reglează. nice, nu vom căuta altceva, înseamnă că Chiar căderea unui fir de păr se înscrie Îl dorim cu adevărat pe Dumn­ezeu. Boala în voia Sa. Când cineva se împotriveşte are darul de a da pe faţă orice situaţie, împrejurărilor care se abat asupra sa, în arătând dacă dorim să ne facem pe plac realitate, el se împotriveşte Dumnezeu­lui sau, dimpotrivă, dacă suntem dispuşi să care îngăduie aceste împrejurări. Iar dacă acceptăm ceea ce ne-a rânduit Dum­ va ajunge să aibă ură în inimă, după o nezeu. perioadă îndelungată de boală, ura aceea Încă ţinem la dorinţele noastre perso- va fi, în realitate, exprimată la adresa lui nale. Asemenea aspiraţii demonstrează cât Dumnezeu, Care a îngăduit să vină peste de plină de propriile noastre gânduri este el acest necaz. Întrebarea care se pune viaţa noastră de fiecare zi. Atât în lucra- nu este dacă un credincios trebuie să fie rea lui Dumnezeu, cât şi în relaţiile cu bolnav, ci dacă acesta I se împotriveşte oamenii, noi ţinem morţiş la o mulţime lui Dumnezeu. Când sunt bolnavi, de gânduri şi opinii. Dum­nezeu este

402 Omul spiritual, volumul III nevoit să ne aducă până în pragul morţii, fost ruinat, după ce însăşi viaţa îi este în pentru a ne învăţa nebunia de a ne împo- pericol, după ce boala i-a măcinat, încetul trivi Lui. El îngăduie să trecem prin ape cu încetul, sănătatea, iar durerea l-a depo- adânci, ca să ne frângem şi să ne lepă- sedat de orice putere? De pe acum, cre- dăm de voinţa proprie – adică, de acel dinciosul acesta este gata să moară. Este comportament care Îi este cu deosebire lipsit de nădejde, dar şi de dragoste de neplăcut Lui. Ce numeroşi sunt creştinii sine! Ar fi culmea tragediei însă dacă, în care, în mod obişnuit, nu par să ţină cont aceste momente, nu s-ar întoarce la de nici un lucru pe care l-a rostit Domnul, Dumnezeu, stând pe promisiunile Sale, devenind ascultători doar după ce trupul pentru a cere să fie vindecat! lor a fost atins de suferinţă! Prin urmare, Inima credinciosului este departe de calea Domnului este negreşit aceasta: El inima lui Dumnezeu. Dumnezeu îi îngă- recurge la disciplină, după ce, în dragos- duie să fie bolnav pentru ca să uite de tea Sa, lucrarea de convingere nu-şi mai sine. Numai că, pe măsură de boala se face efectul în noi. Scopul disciplinării agravează, dragostea lui pentru el însuşi e este de a zdrobi voinţa proprie a credin- tot mai puternică. Nu se va putea dezlipi ciosului. Orice creştin bolnav trebuie să de rememorarea simptomelor sale, în cău- se judece cu toată seriozitatea în această tarea sa febrilă după un leac. Aproape privinţă. toate gândurile sale vor gravita în jurul Pe lângă dorinţa proprie şi voinţa pro- fiinţei sale. Ce atent este el acum la prie, ceea ce mai urăşte Dumnezeu la hrana sa – ce e indicat să mănânce şi ce credincios este o inimă plină de dragoste nu! Ce îngrijorat va fi când se va produ- de sine. Drag­ostea de sine periclitează ce cea mai mică perturbaţie! Va avea viaţa spirituală şi distruge lucrările spiritu- grijă să-şi asigure tot confortul şi să se ale. Dacă nu Se va îndura Dumnezeu de odihnească. Va intra în panică, dacă va noi, extirpând acest lucru din noi, nu simţi că-i este puţin cald sau rece sau vom putea alerga cu iuţeală în cursa dacă nu a dormit bine, ca şi când de noastră spirituală. Între dragostea de sine aceste lucruri depinde însăşi viaţa sa! Ce şi trupul nostru există o relaţie specială. sensibil va fi la modul în care este tratat A spune că ne iubim înseamnă că ne de oameni! Se gândesc, oare, aceştia sufi- preţuim trupul şi viaţa. De aici rezultă că cient la el? Au grijă de el? Îl vizitează pentru a distruge această trăsătură detesta- destul de des? Şi, uite-aşa, creştinul acesta bilă, Dumnezeu îngăduie să vină peste va irosi un număr disproporţionat de mare noi boala. Din pricina iubirii noastre de de ceasuri gândindu-se la trupul său, sine, ne este frică să nu fie afectat nega- nemaiavând timp să mediteze la Domnul tiv trupul nostru, să nu slăbească. Dar sau la ceea ce poate că vrea Domnul să Dumnezeu îl slăbeşte. El ne îngăduie să realizeze în viaţa sa. Am putea spune că trecem prin dureri. Şi tocmai când ne mulţi sunt „vrăjiţi“ de boala lor! Niciodată aşteptăm să ne facem bine, boala noastră nu vom şti cu adevărat cât de mult – din se agravează! Am vrea să trăim în conti- cale-afară de mult! – ne iubim pe noi nuare [în acest trup], dar nădejdea aceasta înşine, până ce nu cădem în vreo boală! pare să se destrame. Desigur, Dumnezeu Dumnezeu nu-Şi găseşte plăcerea în Se poartă diferit cu fiecare – cu unii dragostea noastră de sine. El vrea să înţe- aspru, cu alţii mai blând. Totuşi, scopul legem cât de dăunătoare este stricăciunea urmărit de Dumnezeu prin curăţirea ini- pe care o provoacă ea asupra noastră. mii de iubirea de sine rămâne acelaşi. O, Vrea să învăţăm în ceasul bolii să nu ne ce mulţi credincioşi puternici trebuie să afundăm în simptomele noastre, să ne fie aduşi în pragul morţii, pentru ca dra- adâncim în numai în El. Dorinţa Lui este gostea lor de sine să se topească! Ce a să ne predăm trupul în întregime Lui şi mai rămas acum, după ce trupul său a să-I permitem Lui să-l îngrijească. Ori de

Boala 403 câte ori descoperim vreun nou simptom, rezultatele dorite, vom lăuda harul lui aceasta trebuie să ne avertizeze să nu ne Dumnezeu. Dacă însă tămăduirea se lasă preocupăm de trupul nostru, ci mintea aşteptată, vom cădea în greşeala de a noastră să se ocupe cu Domnul. interpreta greşit dragostea Tatălui nostru. Din pricina iubirii de sine, credincio- Dar ia să ne întrebăm: dacă tot ce dorim sul va căuta vindecare de îndată ce s-a este să fim izbăviţi de durere, oare sun- îmbolnăvit. El nu va pricepe că trebuie tem noi călăuziţi de Duhul Sfânt? Nu ca inima să i se descotorosească de fap­ cumva credem că-L putem slăvi pe tele rele, înainte de a-L ruga fierbinte pe Dumnezeu prin puterea firii? Dumnezeu să-L vindece. Ochii lui sunt aţintiţi asupra vindecării. Nici nu se mai Medicamentele sinchiseşte să-L întrebe pe Dumn­ezeu de Evident, dragostea de sine produce ce a îngăduit să vină boala respectivă mijloace de sine! În loc să rezolve peste el, de ce trebuie să se pocăiască ră­dăcina bolii prin Dumnezeu, creştinii sau cum să lase ca lucrarea lui Dum­ jinduiesc vindecarea prin medicament­ele nezeu să fie desăvârşită în el. Doar la omului. Nu este intenţia noastră să iros­im asta se gândeşte: ce mare slăbănog a mult timp aici în dezbateri me­nite să ajuns! Tânjeşte după forţa şi vigoarea de stabilească dacă un credincios are sau nu altă dată, drept care caută pe toate căile voie să recurgă la medicamente. Totuşi posibile să se facă din nou bine. dorim să spunem că, întrucât Domnul Vindecarea rapidă o cere cu lac­rimi de la nostru Isus a pus la dispoziţie, prin mân- Dumnezeu, dar consultă şi omul. Când tuirea care ne-a adus-o, şi vindecarea tru- credinciosul bolnav se află într-o astfel de pului nostru, ni se pare cel puţin ignoran- stare, este cu neputinţă ca Dumnezeu ţă, dacă nu chiar necre­dinţă, ca noi să ne să-Şi împlinească scopul în el. Aşa se îndreptăm spre ajutorul născocit de om. explică de ce unii sunt tămăduiţi doar Mulţi iau parte la dezbateri pe tema pentru o vreme, neputinţele lor revenind dacă este îngăduit ca sfinţii să ia la un moment dat. Cum poate avea loc o me­dicamente. Ceea ce par să afirme vindecare trainică, dacă rădăcina păcatului aceştia este că, dacă această chestiune a nu a fost îndepărtată? fost rezolvată, toate celelalte vor fi fost, Boala este una din metodele prin care de asemenea, rezolvate. Dar ştiu ei oare binevoieşte Dumnezeu să ne vorbească. că principiul vieţii spirituale nu constă în El nu doreşte să ne neliniştim şi să cău- „am sau n-am voie“, ci în acela de a tăm imediat lecuirea. Mai degrabă, El ne stabili dacă ne călăuzeşte sau nu cere să ne rugăm într-un duh de asculta- Dumnezeu în acest fel? Prin urmare, re. Ce trist este ca persoana ce doreşte să întrebarea pe care trebuie s-o punem este fie vindecată să nu poată să-I spună următoarea: când un credincios, din prici- Domnului: „Vorbeşte, Doamne, căci robul na iubirii de sine, se bizuie pe medica- Tău ascultă“! Singurul nostru scop este mente, căutând să fie cât mai grabnic să scăpăm de durere şi slăbi­ciune. Ne vindecat, este el oare călăuzit de Duhul grăbim să găsim leacul cel mai eficient. Sfânt sau constituie aceasta exclusiv pro- Boala ne îndeamnă să inventăm o sume- pria sa activitate? Potrivit naturii ome- denie de leacuri. Fiec­are simptom ne neşti, până ce nu a experimentat cineva înspăimântă, declan­şând o activitate febri- multe împrejurări nefavorabile, nu va fi lă a creierului nostru. Ni se pare că dispus să fie mântuit prin credinţă. De Dumnezeu este dep­arte de noi. Şi astfel obicei, se va strădui să fie mântuit prin neglijăm bună­starea noastră spirituală. faptele sale. Nu este oare acest principiu Toate gândurile gravitează în jurul sufe- tot atât de adevărat în privinţa vindecării rinţelor noastre şi al mijloacelor posibile trupului cuiva? Poate că frământarea în de vindecare. Dacă medicamentele dau legătură cu vindecarea divină este chiar

404 Omul spiritual, volumul III mai int­ensă decât iertarea păcatului. Cre­ puterea lui Dumnezeu nu ar putea fi din­cioşii vor recunoaşte că, dacă nu-şi revărsată! Nici nu e de mirare că ei pun încrederea în Domnul Isus ca să fie manifestă semne de nelinişte, anxietate şi mântuiţi, nu pot intra în rai. Dar oare de teamă, căutând febril cele mai bune mij- ce, vor întreba aceştia, trebuie ei să depin- loace de vindecare ce există. Acestora le dă de salvarea Domnului în privinţa vin- lipseşte pacea ce izvorăşte din încrederea decării lor, când pot recurge la multe alte în Dum­nezeu. Cu inima astfel absorbită mijloace medicale? Deci atenţia noastră de în­trebuinţarea şi aplicarea medicamen­ nu se va concentra asupra întrebării dacă telor, ei se îndreaptă spre lume, sacrifi- are credinciosul voie să recurgă la medi- când prezenţa lui Dumnezeu. Dumn­ez­eu camente, ci asupra întrebării dacă, prin a rânduit ca prin boală să-Şi apro­pie această acţiune, el a bagatelizat mântuirea copiii Săi, dar efectul pare să fie exact lui Dumnezeu. Nu a izvodit oare lumea contrariul. Poate că unii sunt, într-adevăr, atâtea teorii despre modul în care poate fi capabili să folosească medicamentele, fără mântuit omul de păcat? Nu oferă lumea să-şi vatăme viaţa spirituală, dar puţini atâtea şcoli de filozofie, psihologie, etică sunt aceştia! Cei mai mulţi copii ai lui şi educaţie, precum şi ritualuri de tot Dumnezeu tind să se bizuie pe intermedi- felul, reguli şi practici menite să-l ajute ari mai mult decât pe El şi, în consecinţă, pe om să fie bun? Am putea noi credin- viaţa lor spirituală este vătămată prin cioşii să ac­cept­ăm aceste mijloace ca recurgerea la medicamente. fiind perfecte şi bune de pus în practică? Există o diferenţă uriaşă între vindeca- Suntem noi oare de partea lucrării ispră- rea prin medicamente şi vindecarea săvâr- vite a lui Isus Cristos pe cruce sau pentru şită de Dumnezeu. Puterea celei dintâi aceste născociri ale inventivităţii umane? este naturală, pe când puterea celei din Într-o manieră similară, lumea a inventat urmă este supranaturală. E deosebită şi o multitudine de medicamente menite să calea prin care se obţine vindecarea: prin le uşureze oamenilor durerile. Dar în folosirea medicamentelor, omul îşi pune egală măsură, Domnul a înfăptuit pe încrederea în ingeniozitatea umană; pe cruce acea lucrare de mântuire priv­itoare când, bizuindu-se pe Dumnezeu, omul îşi la trup. Vom căuta noi, prin ur­mare, pune încrederea în lucrarea şi viaţa tămăduirea prin metode omeneşti sau ne Domnului Isus. Chiar dacă se întâmplă vom bizui pe Domnul Isus pentru a fi ca medicul să fie un credincios care Îi vindecaţi? cere lui Dumnezeu înţelepciune şi binecu- Recunoaştem că, uneori Dumnezeu vântare asupra folosirii medicamentului, utilizează intermediari, prin care să-Şi totuşi el este neputincios să dăruiască manifeste puterea şi slava. Dar, judec­ând binecuvântare spirituală celui vindecat, după învăţătura Scripturii şi experienţa întrucât, fără să-şi dea seama, acesta şi-a creştinilor, suntem nevoiţi să mărturisim pus nădejdea vindecării în medicamente, că, după căderea omului, sim­ţurile noas- iar nu în puterea Domnului. Chiar dacă tre par să aibă stăpânire asupra vieţii va fi vindecat fizic, viaţa lui spirituală va noastre, creând în noi ten­dinţa de a ne suferi. Dacă omul respectiv se încrede cu bizui pe intermediari, mai degrabă decât adevărat în Dumnezeu, se va încredinţa pe Dumnezeu. Şi astfel vom observa că, iubirii şi puterii Sale. El va cerceta, cău- atunci când sunt bolnavi, creştinii vor tând să afle cauza bolii sale – în ce pri- acorda mai multă atenţie medicamentelor, vinţă i-a fost El neplăcut Domnului. Aşa decât puterii lui Dumnezeu. Deşi cu încât, atunci când va fi vindecat, va fi buzele s-ar putea ca ei să vestească încre- binecuvântat atât duhovniceşte, cât şi tru- derea în puterea lui Dumnezeu, cu inima peşte. însă să fie total dependenţi de medica- Mulţi susţin că, întrucât medicamente- mente, ca şi când fără ajutorul acestora, le sunt date de Dumnezeu, au voie să le

Boala 405 întrebuinţeze. Iată însă ce dorim să subli- răscumpărării. Ei adoptă aceeaşi poziţie niem: ne călăuzeşte oare Dumne­zeu să pe care o adoptă şi oamenii din lume. În recurgem la medicamente? Nu dorim să această privinţă, ei nu pot depune mărtu- dezbatem întrebarea dacă medicamentele rie pentru Dumnezeu. Înghiţind pastile, sunt sau nu de la Dumn­ezeu. Mai degra- ungându-se cu tot felul de alifii şi luând bă, am dori să aflăm dacă Domnul Isus tot felul de injecţii nu ne vom prevala de este sau nu dat de Dumnezeu copiilor viaţa Domnului Isus. Când ne punem Săi ca Mântuitor al neputinţelor lor fizice. încrederea în Dumne­zeu, suntem elevaţi Suntem îndreptăţiţi să căutăm vindecare la o poziţie superioară celei naturale. prin puterea naturală a medicamentelor, Vindecarea prin medicamente este adesea asemenea necre­dincioşilor sau creştinilor lentă şi durer­oasă; vindecarea lui slabi, sau trebuie să-L acceptăm pe Dumnezeu este rapidă şi binecuvântată. Domnul Isus, pe Care Dumnezeu ni L-a O observaţie, asupra căreia nu poate pregătit, şi să ne încredem în numele fi nici o îndoială, se impune aici: dacă ar Său? fi să fim tămăduiţi bizuindu-ne pe Încrederea în medicamente şi Dumnezeu, am beneficia de un profit ac­ceptarea vieţii Domnului Isus sunt două spiritual mult mai mare decât cel pe care stări diametral opuse. Recu­noaş­tem efica- ni l-ar putea pune la dispoziţie vindecarea citatea medicamentelor şi a altor invenţii prin medicamente. Când zac în pat bol- medicale, dar aceste remed­ii sunt naturale, navi, cu ce lacrimi de căinţă se pocă­iesc cu mult mai prejos de superlativul pe oamenii de trecutul lor! Dar după ce au care l-a pus Dumnezeu la dispoziţie pen- fost vindecaţi prin medicamente, se înde- tru ai Săi. Poate credincioşii Îl vor ruga părtează, cu timpul, de Dumnezeu. Ei pe Dumnezeu să bine­cuvânteze medica- însă nu ar cădea într-un astfel de efect mentele şi să fie vindecaţi. Ba chiar s-ar secundar nedorit al vindecării, dacă ar fi putea să-I mulţum­ ească lui Dumnezeu vindecaţi, ca atâţia alţi credincioşi, prin după ce au fost vin­decaţi prin intermediul bizuirea pe Domnul. Aceştia din urmă îşi acestor medi­c­amente, considerându-se mărturisesc păcat­ele, se leapădă de ei vindecaţi chiar de Dumnezeu. Numai că înşişi, se încred în dragostea lui Dumne­ această vindecare nu este totuna cu a zeu şi se bizuie pe puterea Sa. Ei accep- accepta viaţa Dom­nului Isus. Căci, proce- tă viaţa şi sfinţenia lui Dumnezeu şi sta- dând astfel, ei recurg la soluţia cea mai bilesc o relaţie nouă, indivizibilă cu El. facilă, părăsind câmpul de bătălie al cre- Lecţia practică pe care ne-o rânduieşte dinţei. Dacă, în conflictul nostru cu Satan, Dumnezeu s-o învăţăm când trecem prin vindecarea ar fi singurul obiectiv urmărit boală este să încetăm toate activităţile prin pre­zenţa bolii, atunci am fi justificaţi noas­tre şi să ne punem toată încrederea în să fo­los­im orice mijloace disponibile pen- El. De câte ori, când căutăm febril vinde- tru vindecare. Dar dacă sunt şi alte sco- carea, suntem mânaţi de o inimă plină de puri mai importante de îndepli­nit decât iubire de sine! Îl uităm pe Dumnezeu şi simpla vindecare, nu se cere a­tunci să lecţia pe care doreşte El să ne înveţe. Căci stăm în linişte înaintea lui Dum­nezeu, dacă aceşti copii ai lui Dumnezeu ar fi aşteptând calea Sa şi mom­ entul ales de lipsiţi de dragostea de ei înşişi, s-ar mai El? perpeli ei oare atâta să găsească vindeca- Nu dorim să fim dogmatici şi să afir- re? Dacă ar fi încetat cu adevărat propriile măm că Dumnezeu niciodată nu binecu- lor activităţi, s-ar mai îndrepta ei oare spre vântează medicamentele. În realitate, noi om, ca să caute ajutorul său medical? ştim că Dumnezeu de multe ori a bine- Nicidecum! Ci s-ar cerceta în li­nişte înain- cuvântat, căci El este atât de bun şi dă tea lui Dumnezeu, căutând să înţeleagă cu mână largă! Însă creştinii care se mai întâi semnificaţia bolii lor, iar apoi încred în medicamente nu stau pe terenul rugându-L pe El să-i vindece pe tem­ eiul

406 Omul spiritual, volumul III iubirii Tatălui. Contrastul dintre bizuirea pe iască prin credinţă acel tip de viaţă în asistenţa medicală şi bizuirea pe puterea lui care nu se încredea odi­nioară. El îşi predă Dumnezeu este că, în pri­mul caz, persoana şi trupul, şi duhul şi sufletul Tatălui său respectivă caută cu în­frigurare vindecarea, ceresc, descoperind că voia lui Dumnezeu pe când, în al doilea, ea aşteaptă în răbda- este de a etala puterea Domnului Isus şi re să desl­uş­ească voia lui Dumnezeu. dragostea Tatălui. El este călăuzit să-şi Tocmai pentru că credincioşii sunt atât de exercite credinţa în sensul de a dovedi că plini de dragostea de sine, atât de dornici Domnul răscumpără şi trupul şi duhul şi să rez­olve lucrurile cu propriile lor puteri, sufletul. caută ei vindecarea când sunt bolnavi. „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi Altfel ar reacţiona ei dacă ar învăţa să se de viaţa voastră“ (Mat. 6:25). Domnul va bizuie pe puterea lui Dumnezeu! Pentru a avea grijă de tot ceea ce-I încred­inţăm. se încrede în Dumnezeu ca să fie vinde- Dacă obţinem vindecare imed­iată, să-L caţi, credincio­şii trebuie să-şi mărturisească lăudăm pe Dumnezeu. Dacă însă simpto- păcatele, să se lase de ele şi să fie dispuşi mele se înrăutăţesc, să nu ne îndoim, ci să I se dăruiască în întregime Lui. să privim la promisiunea lui Dumnezeu, Mulţi sunt bolnavi în prezent. În fie­ nepermiţând iubirii de sine să reînvie. care din aceste cazuri de boală Domnul S-ar putea ca Dumnezeu să Se folosească are un scop aparte. Ori de câte ori „eul“ chiar de această situaţie pentru a stinge în îşi cedează puterea, Domnul va vindeca. noi ultimele picături de iubire pentru eul Dacă credincioşii refuză să se plece, dacă nostru. Dacă ne-am privi trupul, am înce- refuză să primească cu bucurie boala, ca pe să ne îndoim. Dar dacă privim la pe cel mai bun lucru care l-ar putea făgăduinţa lui Dumnezeu, ne vom apropia primi din partea lui Dumnezeu, şi dacă de El, cred­inţa noastră va creşte şi, în vor căuta alte mijloace în locul lui cele din urmă, vom avea parte de vinde- Dumnezeu, vor fi loviţi de boală din nou, care. chiar după ce au fost vindecaţi. Dacă se Trebuie însă să fim atenţi să nu cădem vor agăţa de dragostea lor de sine, preo- în extreme. Deşi Dumnezeu doreşte să ne cupându-se tot timpul de ei înşişi, bizuim exclusiv pe El, totuşi de îndată ce Dumnezeu le va da alte prilejuri să se am renunţat definitiv la activităţile noastre, autocompătimească. El le va arăta că punându-ne încrederea în El, cu credinţă medicamentele omeneşti nu pot vindeca desăvârşită, e posibil ca El să-Şi găsească definitiv. Dumnezeu vrea ca ai Săi copii plăcerea în a ne permite să folosim unele să ştie că un trup puternic şi sănătos nu remedii nat­urale pentru trupul nostru. Ne referim la articole cum sunt cele cuprinse este nici pentru a-şi face plăcere sieşi, nici în expresia „puţin vin“ ce a fost prescris pentru Timotei. Se ştie că Timotei avea pentru a fi folosit în scopul satisfacerii pro­bleme cu stomacul, fiind deseori bol- nav din pricina asta. În loc să-l mustre dorinţelor sale, ci pentru a fi folosit în pentru lipsa lui de credinţă şi eşecul de a exclusivitate pentru Dumne­zeu. Duhul fi vindecat prin intervenţia directă a lui vindecării este un duh de sfinţenie. Avem Dumnezeu, Pavel l-a convins pe Tim­ otei nevoie de sfinţenie, nu de vindecare. să folosească puţin vin, care îi făcea bine. Lucrul de care trebuie să fim izbăviţi mai Ceea ce ne îndeamnă Pavel să folosim întâi nu este boala, ci eul nostru. aici este un element neutru în ce priveşte Când un copil al lui Dumnezeu a caracterul moral, ceva care poate să ne renunţat să folosească mijloace omeneşti ajute – în cazul acesta, puţin vin. şi medicamente, încrezându-se, în schimb, Din acest caz am putea să învăţăm o în Tatăl ceresc din toată inima, el va lecţie. Da, e adevărat că trebuie să cre- observa cum creşte credinţa sa, devenind dem în Dumnezeu şi să ne bizuim pe El. mult mai puternică decât înainte. El a intrat, de acuma, pe un nou făgaş al unei noi relaţii cu Dumnezeu, începând să tră-

Boala 407 (cum, negreşit, va fi făcut şi Timotei.) sunt bolnavi. Recunoaştem şi faptul că Dar trebuie să evităm extremele. Dacă mulţi invalizi şi persoane infirme posedă trupul nostru este slab, va trebui să un grad ridicat de evlavie şi au parte de înv­ăţăm să fim călăuziţi de Domnul, con- experienţe spirituale deosebite. Dar trebu- sumând alimente cu un ridicat conţinut ie să mărturisim şi faptul că mulţi creş- nutritiv. Folosind aceste elemente nutritive, tini nu au o cunoaştere clară în pri­vinţa după călăuzirea Domnului, trupul nostru multora din acesta chestiuni. va fi întărit. Înainte ca trupul nostru să E posibil ca cei bolnavi să fie sfinţi, fie total răscumpărat, noi conti­nuăm să dar o atare sfinţenie este puţin deplasată. fim fiinţe umane, care, desigur, posedă Cine ştie dacă nu cumva cineva, după ce un trup fizic. Prin urmare, trebuie să fim a fost vindecat şi are din nou libertatea atenţi la nevoile naturale ale acestui trup. de a alege, nu se va întoarce în lume şi O atare folosire a elementelor nutritive se va ocupa din nou de el însuşi? Da, nu constituie o contradicţie a cre­dinţei. când este bolnav, este sfânt. Când e sănă- Dar credincioşii trebuie să fie atenţi, când tos, devine din nou lumesc. Domn­ul tre- folosesc aceste alimente, nutritive să nu buie, prin urmare, să-l menţină vreme înceteze să se încreadă în Dumnezeu. îndel­ungată într-o stare de boală, ca să-l păstreze sfânt. Sfinţenia sa depinde de Mai bine e să fie vindecaţi boala sa! Să înţelegem că viaţa cu Dom­ Unii din sfinţii lui Dumnezeu au tre- nul nu trebuie să fie limitată doar la cut în situaţia extremă. În mod natural ei momentele când suntem bolnavi. erau aspri şi încăpăţânaţi, dar au fost Nic­iodată să nu acceptăm concepţia gre- frânţi de Dumnezeu prin intermediul boli- şită că numai atunci când ne aflăm sub lor. Prin faptul că s-au supus scopului cu jugul bolii vom avea tăria de a-L slăvi care a adus Dumnezeu peste ei discipli- pe Dumnezeu în preocupările noastre zil- narea, ei au devenit oameni blânzi, calzi, nice. Dimpotrivă, trebuie să fim în stare amabili şi sfinţi. Dar, întrucât boala a să manifestăm viaţa lui Dumnezeu în avut un efect atât de mare în transforma- toate îndatoririle noastre zilnice. E bine rea vieţii lor, acum ei au ajuns să îndră- să putem îndura suferinţa, dar oare nu gească boala mai mult decât sănătatea. Ei este şi mai bine dacă putem fi ascultători consideră boala ca o enzimă a creşterii de Dumnezeu chiar atunci când suntem spirituale. Ei nu mai aspiră să fie vinde- plini de vigoare? caţi, ci acceptă situaţia nefirească de a fi Trebuie să recunoaştem că vindecarea bolnavi. Acum ei susţin că, dacă – respectiv, vindecarea divină – aparţine Dumnezeu ar dori ca ei să fie sănătoşi, exclusiv lui Dumnezeu. Pe când, dacă ne ar interveni El Însuşi, vindecându-i. străduim să fim vindecaţi prin medicina Potrivit raţionamentului lor, e mai puţin umană, vom fi, evident, despărţiţi de El. dificil să fii evlavios când eşti bolnav, Dar când dorim să fim vindecaţi de decât atunci când eşti sănătos, deoarece Dumnezeu, suntem atraşi mai aproape de când suferi şi eşti inactiv, te apropii mai El. Cel care este vindecat de Dumnezeu Îl mult de Dumnez­eu decât atunci când eşti slăveşte mai mult decât cel care este activ; că e mai bine să zaci în pat bol- mereu bolnav. Boala poate să-L slăv­ească nav, decât să fii sănătos şi să alergi înco- pe Dumnezeu, căci Îi dă prilejul ca să-Şi lo şi-ncoace. Prin urmare, ei nu mai arate puterea vindecătoare (Ioan 9:3). Dar doresc să aibă parte de vindecarea divină. cum poate fi slăvit Dumnezeu, dacă cre- Cum putem să-i ajutăm pe aceştia să dinciosul rămâne mereu bolnav? Când înţeleagă că sănătatea este mai de folos suntem vindecaţi de Dumnezeu, vedem decât boala? Da, recunoaştem că mulţi puterea şi slava Lui. credincioşi se lasă de căile lor rele şi au Domnul Isus nu a prezentat boala parte de o experienţă mai profundă, când ni­ciodată ca o binecuvântare pe care

408 Omul spiritual, volumul III urma­şii Săi trebuie s-o îndure până la mai sunt judecaţi. Textul de la 1 Corinteni moarte. Niciodată nu a lăsat El să se 11:31 vine în sprijinul acestei afirmaţii. înţeleagă că boala ar fi o expresie a iubi- Ideea de lege nu mai are ce căuta la noi, rii Tatălui. El îi cheamă pe ucenici să-şi de parcă de îndată ce s-a pomenit cuvân- ia crucea, dar nu le permite bolnav­ilor să tul „păcat“ trebuie să urmeze numaidecât zacă multă vreme în boala lor. El le o pedeapsă coresp­unzătoare! Avem aici spune cum să sufere pentru El, dar nicio- de a face nu cu o situaţie justiţiară, ci cu dată nu le spune că trebuie să fie bolnavi o problemă de familie. pentru El. Domnul prezice că vom avea Să revenim la învăţătura pozitivă a necazuri în lume, dar nu consideră boala Bibliei cu privire la trupul nostru. Un unul din aceste necazuri. El a suferit verset din Scriptură care poate să răstoar- când S-a aflat pe pământ, dar niciodată ne complet ideea unora este cel din 3 nu a fost bolnav. Mai mult, de fiecare Ioan 2: „Prea iubitule, doresc ca toate dată când a întâlnit un bolnav, l-a vinde- lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănăta- cat. El ne arată clar că boala provine din tea ta să sporească tot aşa cum sporeşte păcat, că este de la diavolul. sufletul tău“. Aceasta este rugăciunea Trebuie să tragem o linie de des­părţire apostolului Ioan, aşa cum i-a fost revelată între suferinţă şi boală. „De multe ori de Duhul Sfânt; deci ea exprimă gândul vine nenorocirea peste cel fără prihană, etern al lui Dumnezeu cu privire la trupul dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. credinciosului. Dumnezeu nu are nici o Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din intenţie ca ai Săi copii să fie bolnavi ele să nu i se sfărâme“ (Ps. 34:19-20). toată viaţa lor, neputând să-L slujească în „Este vreunul printre voi în sufe­rinţă?“ plinătatea puterii lor. Ci doreşte ca ei să întreabă Iacov. „Să se roage! Este vreunul aibă un trup sănătos, după cum este şi cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! sufletul lor. În consecinţă, putem conchi- Este vreunul printre voi bolnav? Să de fără nici un dubiu să boala prelungită cheme presbiterii“ ca să fie vindecat nu este după voia lui Dumnezeu. Da, se (Iacov 5:13-14). poate ca El să ne disciplineze temporar 1 Corinteni 11:30-32 se ocupă, pe larg, prin boală, dar El nu-Şi găseşte plăcerea de relaţia credincioşilor vizavi de boală. într-o boală prelungită. Boala este disciplinarea pe care ne-o apli- În plus, cuvintele lui Pavel de la 1 că Dumnezeu. Dacă un creştin este dis- Tesaloniceni 5:23 confirmă că o boală pus să se judece singur, Dumn­ezeu va prea îndelungată nu este după voia lui retrage boala. Dumnezeu nu doreşte să Dumnezeu. Cum sunt duhul şi sufletul, stăm multă vreme în starea de boală. aşa trebuie să fie şi trupul. Dumnezeu nu Nici o disciplinare nu este permanentă. e mulţumit ca duhul şi sufletul nostru să De îndată ce a fost îndepărtată cauza, va fie sănătoase şi fără prihană, în timp ce fi îndepărtată şi disciplinarea. „Este ade- trupul nostru rămâne slab, bolnav şi chi- vărat că orice disciplină, deocamdată pare nuit de dureri. Scopul Său este să sal­veze o pricină de întristare, şi nu de bucurie; omul în întregime, nu doar o parte din dar mai pe urmă....“ – ei, tocmai aici gre- el. şesc credincioşii, când uită de acest „mai Lucrarea Domnului Isus dezvăluie, de pe urmă“ – „aduce celor ce au trecut asemenea, voia lui Dumnezeu cu privire prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a la boală, deoarece El nu a făcut nimic în neprihănirii (Evr. 12:11). Astfel, aflăm că afara voii lui Dumnezeu. În vindecarea disciplinarea este de o clipă, dar după leprosului avem un exemplu deosebit care aceea va produce cea mai aleasă roadă a ne ajută să înţelegem mai bine inima neprihănirii. Să nu interpretăm greşit dis- Tatălui ceresc faţă de cei bolnavi. Leprosul ciplina lui Dumnezeu, spunând că ar fi s-a rugat fierbinte: „Doam­ne, dacă vrei, „pedeapsă“! La o adică, credincioşii nu poţi să mă cur­ăţeşti.“ Vedem aici un om

Boala 409 care bate la poarta cerului, întrebând dacă Ştim că boala, când se coace, duce la este voia lui Dumnezeu să vindece. moarte, căci este una din faţetele morţii. Domnul Şi-a întins mâna, „S-a atins de După cum Satan are puterea morţii, el el şi a zis: «Da, vreau, fii curăţit!» Îndată are şi puterea asupra bolii, căci moartea a fost curăţită lepra lui“ (Mat. 8:2-3). nu este altceva decât boala dusă la capăt. Adesea vindecarea reprezintă gândul Nu putem evita să tragem concluzia, (năzuinţa) lui Dumnezeu. Cel ce crede că din toate aceste texte, că boala îşi are Dumne­zeu nu e dispus să vindece nu originea în diavolul. Dumnezeu îi permi- cunoaşte voia Sa. Lucrarea pământească te lui Satan să-i atace pe copiii Săi a Dom­nu­lui Isus a inclus şi vindecarea deoarece aceştia au în viaţa lor anumite tuturor celor ce erau bolnavi (v. 16). Cum defecte. Dacă aceştia refuză să se lase de ne putem, atunci, permite să afirmăm, ceea ce le-a arătat şi le-a cerut Dumne­ arbitrar, că în prezent El Şi-a schimbat zeu să lepede, permiţând astfel bolii să se atitudinea? manifeste în viaţa lor, este ca şi când ar Scopul lui Dumnezeu pentru vremea fi uitat ce a poruncit Dumnezeu, salu- de acum este ca voia Sa să se facă pe tând, în schimb, boala. Procedând astfel, pământ, ca şi în cer (Matei 6:10). Voia ei se plasează pe ei înşişi de bună voie lui Dumnezeu se face în cer. Este oare sub asuprirea lui Satan. Cine poate să fie vreo boală acolo? Bineînţeles că nu! Voia atât de lipsit de logică încât să revină la lui Dumnezeu este total incompat­ibilă cu starea de robie după ce a ascultat de voia boala. Ce greşeală gravă co­mi­te, prin revelată a lui Dumnezeu? Real­izând că urmare, credinciosul, când, după ce a boala vine de la diavolul, trebuie să ne cerut vindecare de la Dum­nezeu şi a opunem ei. Trebuie să ne fie clar că renunţat apoi la orice speranţă de a fi aparţine vrăjmaşului nostru şi, ca atare, vindecat, spune cuvintele: „Facă-se voia nu trebuie s-o salutăm. Fiul lui Dumnezeu Domnului!“ – ca şi când voia Domnului vine să ne elibereze, nu să ne lase să ar fi sinonimă cu boala şi moartea! Voia fim legaţi. lui Dumnezeu nu este ca ai Săi copii să De ce nu înlătură Dumnezeu nepu­ fie bolnavi. Deşi uneori El îngăduie să se tinţa noastră, când nu mai este nevoie de îmbolnăvească spre binele lor, voia Sa ea? Este o întrebare ridicată de mulţi este sănătatea copiilor Săi. Faptul că în sfinţi. Să ascultăm de principiul după cer nu există boală demonstrează conclu- care Se călăuzeşte Dumnezeu în relaţiile dent care este voia lui Dumnezeu. cu noi, care este: „facă-ţi-se după cre­ Dacă am căuta sursa bolii, am fi de dinţa ta“ (Mat. 8:13). Adesea Dumnezeu două ori mai convinşi să dorim să fim doreşte să-Şi vindece copiii, dar e nevoit vindecaţi. Toţi bolnavii „erau asupriţi de să lase boala să continue să-şi facă lucra- diavolul“ (Fapte 10:38). Domnul Isus a rea din pricina necredinţei lor şi a faptu- descris-o pe femeia gârbovită ca fiind lui că nu se roagă. Dacă sfinţii lui una „pe care Satan o ţinea legată“ (Luca Dumnezeu acceptă boala, ba chiar o salu- 13:16). Când a vindecat-o pe soacra lui tă, ca pe ceva care poate să-i izbăvească Petru, El „a certat frigurile“ (Luca 4:39) de lume şi să-i facă să fie mai sfinţi, în acelaşi mod în care a certat demonii atunci Dumnezeu nu poate face altceva (cf. v. 31-41). Citind cartea Iov, aflăm că decât să le împlinească dorinţa. Adesea diavolul este cel ce a cauzat boala lui Iov Dumnezeu Se poartă cu ai Săi potrivit (cap. 1 şi 2), dar Dumnezeu este Cel ce cu ceea ce sunt ei în stare să primească. l-a vindecat (cap. 42). Þepuşul care l-a Poate Dumnezeu ar dori foarte mult să-i supărat şi l-a slăbit pe Pavel a fost „un vindece, dar, din pricina absenţei rugăciu- sol al lui Satan“ (2 Cor. 12:7). Cel care nii făcute cu credinţă, nu toţi au parte de l-a întărit este Dumnezeu. Cel care are acest dar de preţ. puterea morţii este diavolul (Evr. 2:14). Suntem noi oare mai înţelepţi decât

410 Omul spiritual, volumul III Dumnezeu? Putem noi depăşi ceea ce ne fost atinşi de El. În­tr-o vreme ca aceasta dezvăluie Biblia? Deşi salonul unde zace credincioşii Îl slă­vesc pe Dumn­ezeu mult bolnavul este uneori ca un sanctuar în mai mult decât pe vremea când aveau care omul dinăuntru este profund mişcat, sănătatea zdruncinată. totuşi boala nu este rânduită de Dumnezeu Prin urmare, copiii lui Dumnezeu tre- şi nu constituie superlativul Său pentru buie să se ridice şi să stăruie pentru vin- noi. Dacă vom da curs capriciului din decare. Mai întâi, ascultă, încercând să noi, nesocotind voia revelată a lui desluşeşti ce are Dumnezeu să-ţi spună Dumnezeu, El nu poate face altceva decât prin boala respectivă. Apoi fă ceea ce ţi să ne lase să avem ceea ce dorim. Ce s-a descoperit, fără nici o şovăire. Mai mulţi sunt copiii lui Dumnezeu care spun mult, încred­inţează-ţi din nou trupul cu pioşenie: „Eu mă las în mâna lui Domnului. Dacă ai prin preaj­mă presbi- Dumnezeu, fie că voi fi vindecat, fie că teri ai bisericii, care pot să te ungă cu voi fi bolnav. Îi dau voie lui Dumnezeu untdelemn (Iacov 5:14-15), atunci cheamă- să facă după cum voieşte El“. Dar aceştia i şi urmează instrucţiunile din Sfintele sunt, în general, oameni care recurg la Scripturi. Sau, cu linişte şi încredere, exer- medicamente. Este o atare atitudine un cită-ţi credinţa, apu­când promisiunea lui exemplu de predare cu totul lui Dumnezeu (Ex. 15:26). Dumnezeu ne va Dumnezeu? Cât de contradictorie este o vindeca. astfel de viaţă! Supunerea lor nu este decât un semn de letargie spirituală. În [Nota traducătorului din limba chin­eză: inima lor ei tânjesc după sănătate, dar S-a considerat că-i va fi de folos citito- simpla prezenţă a dorinţei nu este sufici- rului să includem în acest punct urmă- entă ca să-L determine pe Dumnezeu să torul mesaj despre boală şi vindecare, lucreze. Ei au acceptat boala cu pasi­vitate rostit de domnul Nee în 1948, ca o atâta amar de vreme, încât acum, pur şi anexă la ceea ce s-a spus în această simplu, capitulează în faţa ei, nemaiavând secţiune pe tema respectivă de către curajul de a căuta elibe­rarea. Tot ce pot autor. Deşi unele idei se repetă, s-a ei să facă este să spere că alţii vor crede considerat că e bine să reproducem în locul lor sau că Dumn­ezeu le va dărui mesajul integral.] credinţa de a crede. Dar credinţa dăruită de Dum­nezeu nu va veni, decât dacă Sunt câteva chestiuni privitoare la voinţa lor va fi activată ca să se împotri- boală pe care am dori să le parcurgem vească diavolului şi să se alipească de împreună înaintea lui Dumnezeu: Domnul Isus. Mulţi sunt infirmi nu din necesitate, ci din lipsă de putere în a 1. Relaţia dintre boală şi păcat apuca promi­siunea lui Dumnezeu. Înainte de căderea omenirii, nu exista Prin urmare, să înţelegem că binecu- nici un fel de neputinţă. Boala a apărut vântarea spirituală pe care o primim în doar după ce omul a păcătuit. Am putea boală este cu mult inferioară aceleia pe spune, în general, că atât boala, cât şi care o primim în refacere. Dacă ne biz­uim moartea sunt rezultatul păcatului. Căci pe Dumnezeu să ne vindece, atunci, evi- prin păcatul unui singur om a intrat dent, după ce am fost vindecaţi, vom moartea în lume (Rom. 5:12). Aseme­nea continua să umblăm în sfinţenie, pentru a morţii, boala s-a răspândit printre toţi ne păstra sănătatea. Prin faptul că ne vin- oamenii. Deşi nu toţi păcătuiesc în acelaşi decă, Domnul este stăpân as­upra trupului fel ca Adam, totuşi, din pricina fărădelegii nostru. Nespuse vor fi buc­uriile desco­perite sale, toţi mor. Unde este păcat este şi într-o nouă relaţie şi experienţă cu El, nu moarte. Între acestea două se află ceea ce pentru că am fost vind­ecaţi de boală, ci numim boală. Iată dar numitorul comun pentru că ni s-a dat o nouă viaţă, că am al tuturor bolilor. Dar există mai multe

Boala 411 cauze menite să explice boala care s-a regret (v. 9-10). Pavel a dat poruncă bise- abătut peste oameni. Unele boli izvorăsc ricii din Corint să-l ierte pe acest om (2 din păcat, altele nu. Cât priveşte omeni- Cor. 2:6-7). În 1 Corinteni 5 se vorb­eşte rea, boala într-adevăr derivă din păcat. despre carnea (nu viaţa) omului acestuia Dar în ce priveşte persoana individuală, că a fost dată pe mâna lui Satan. Cu alte păcatul poate sau nu să constituie cauza. cuvinte, urma să fie bolnav, dar nu şi să Treb­uie să facem distincţie între aceste moară. două aplicaţii ale bolii. Este adevărat că În continuare, Pavel scrie că cei din dacă n-ar exista păcat, n-ar exista nici biserica din Corint, care mâncau şi beau moarte, nici boală în lume. Căci dacă pâinea şi paharul Domnului fără să dis- n-ar exista moarte în lume, cum ar putea cearnă trupul Domnului, deveniseră slabi exista boală? Moartea apare prin păcat, şi bolnavi, iar unii dintre ei chiar murise- iar boala odată cu începutul morţii. Totuşi ră (1 Cor. 11:29-30). Asta relevă că neas- acest lucru nu se poate aplica concret şi cultarea faţă de Domnul a fost cauza nediscriminatoriu la fiecare individ, deoa- bolii lor. rece, deşi mulţi se îmbolnăvesc datorită Scripturile ne dau suficiente exemple păcatului, există alţii care se îmbolnăvesc că mulţi (dar nu toţi) sunt bolnavi din din alte motive decât păcatul. În această pricina păcatului. De unde urmează că relaţie dintre păcat şi boală, trebuie să prima acţiune pe care trebuie s-o întreprin- facem distincţie între aplicaţia relaţiei la dem când suntem bolnavi este să ne cer- omenire în totalitate şi aplicaţia sa la per- cetăm, pentru a stabili dacă am păcătuit soane individuale dintre oameni. sau nu împotriva lui Dumnezeu. În urma Ne amintim că în cărţi ale Vechiului acestei cercetări, mulţi constată că, într-ade- Testament cum sunt Levitic şi Numeri, văr, boala lor se datorează păca­tului. Într-o promisiunea pe care le-a dat-o Dumn­ezeu anumită ocazie ei s-au răzv­rătit împotriva israeliţilor, poporul Său, a fost că dacă lui Dumnezeu sau au fost neascultători vor umbla pe căile Sale, dacă nu se vor faţă de Cuvântul Său. S-au rătăcit. De răzvrăti împotriva legilor Sale şi nu vor îndată ce acest păcat concret este dat la păcătui împotriva Lui, atunci El îi va iveală şi mărturisit, boala va înceta. Fraţi şi păzi de multe boli. Aceste cuvinte ne surori fără număr în Domnul au avut arată limpede că multe maladii derivă din parte de asemenea experienţe. La scurt păcat sau din răzvrătire împotriva lui timp după ce a fost descoperită înaintea Dumnezeu. Dar în Noul Testament des­ Domnului cauza bolii, aceasta va dispare. cop­erim că unele boli nu sunt cauzate de Este un fenomen ce nu poate fi explicat faptul că persoana suferindă ar fi comis de ştiinţa medicală. vreo fărădelege. Boala nu rezultă neapărat în urma Pavel a scris odată că îl va da pe păcatului, dar de cele mai multe ori mâna lui Satan, pentru a-i fi nimicită rezultă! Recunoaştem că multe boli au carnea, pe un om care păcătuise cu soţia cauze naturale, dar, în egală măsură, sus- tatălui său (1 Cor. 5:4-5). Asta arată clar ţinem că nu putem pune toate bolile pe că unele boli sunt rezultatul păcatului. seama cauzelor naturale. Consecinţa păcatului este fie boala, dacă Îmi aduc aminte de un frate, un pro- păcatul respectiv nu este chiar atât de fesor de la facultatea de medicină, care le grav, fie moartea, dacă este un păcat grav. spunea studenţilor următoarele, la orele Judecând după cuvintele de la 2 Corinteni de curs: Am stabilit multe explicaţii natu- 7, omul acesta nu a fost atât de bolnav rale ale bolilor. De exemplu, un anumit încât să moară, deoarece, dintr-un simţă- tip de coc cauzează un anumit fel de mânt de întristare după voia lui boală. Ca medici, a continuat el, putem Dumnezeu, el a dat dovadă de pocăinţă stabili care tip de organism produce un care a dus la mântuire şi nu a produs anumit tip de maladie, dar nu avem nici

412 Omul spiritual, volumul III o explicaţie a faptului că, între oameni multe ori putem depista, la scurt timp expuşi în acelaşi grad, unii sunt contami- după ce am fost loviţi de vreo boală, naţi, în timp ce alţii rămân imuni. Să unde am păcătuit împotriva Domnului presupunem, de pildă, că zece persoane sau în ce mod am fost neascultători de intră simultan în aceeaşi încăpere. Ne-am Cuvântul Său. Când păcatul a fost mărtu- aştepta ca cei cu un fizic slab să fie con- risit, iar problema a fost rez­olvată, boala taminaţi. În realitate însă cei slabi sunt se destramă. Este un eveniment neasemu- cruţaţi, iar cei tari sunt afectaţi. Trebuie să it de frumos. Astfel, punctul iniţial pe recunoaştem, a spus el, în încheiere, că în care trebuie să-l cunoaştem este relaţia afară de cauzele naturale, mai există con- dintre păcat şi boală. În general, boala trolul Provi­denţei. Personal am o opinie decurge din pă­cat; şi pe plan individual, înaltă despre ceea ce a spus acest frate. ea poate decurge din păcat. De câte ori nu se îmbolnăvesc oamenii, în pofida tuturor măsurilor de precauţie! 2. Lucrarea Domnului şi boala De asemenea îmi amintesc ce mi-a „Totuşi El suferinţele noastre le-a pur- relatat unul din colegii mei de şcoală tat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui despre experienţa pe care a avut-o la şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Facultatea de Medicină din Peking. Era Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns acolo un profesor tobă de carte, dar lipsit pentru păcatele noastre, zdrobit pentru de răbdare. Prin urmare, punea întrebări fărădelegile noastre“ (Isa. 53:4-5). Dintre foarte simple la examene. Odată a între- toate scrierile Vechiului Testament, capito- bat de ce se îmbolnăvesc oamenii de lul 53 din Isaia este cel mai des citat în tuberculoză. O întrebare destul de simplă, Noul Testament. Îl are în vedere pe nu-i aşa? Şi totuşi, mulţi studenţi nu au Domnul Isus Cristos, în special în iposta- fost în stare să ofere răspunsul corect. za de Mântuitor. Versetul 4 afirmă că „El Cei mai mulţi au răspuns, scriind că unii a purtat suferinţele noastre şi durerile oameni au bacilul tubercul. Toate aceste noastre le-a luat asupra Lui“, pe când la răspunsuri au fost notate ca fiind incorec- Matei 8:17 citim următoarele: „...ca să se te. Profesorul a explicat că pă­mântul este împlinească ce fusese vestit prin proorocul plin de bacilul tuberculozei, dar că nu Isaia, care zice «El a luat asupra Lui toată lumea se îm­bolnăveşte de tuberculo- neputinţele noastre şi a purtat bolile noas- ză. Doar în anumite condiţii favorabile, a tre».“ Duhul Sfânt arată aici că Domnul precizat el, acest bacil poate provoca boala Isus a venit în lume ca să ia neputinţele numită tuberculoză. Bacilul în sine nu noastre şi să poarte bolile noastre. Anterior poate cauza boala. Cei mai mulţi studenţi răstignirii, El deja luase neputinţele noas- au uitat importanţa acestor condiţii favora- tre şi purtase bol­ile noastre, adică, în bile. Prin urmare, să realizăm faptul că, timpul lucrării Sale pământeşti, Domnul în pofida prezenţei multor factori naturali, Isus a făcut din vindecarea oamenilor creştinii se îmb­olnăvesc doar cu permisiu- sarcina şi povara Sa. Nu numai că El a nea lui Dumn­ezeu, acordată în condiţiile predicat, ci a şi vindecat. El a predicat corespunzătoare. vestea bună, pe de o parte, iar pe de alta, Noi credem din toată inima că există i-a întărit pe cei slabi, a refăcut mâna explicaţii naturale pentru boală – fapt uscată, l-a curăţit pe lepros şi i-a pus pe dovedit pe cale ştiinţifică. Totuşi, mărtu­ picioare pe cei bolnavi de dropică. Cât risim că multe maladii din rândul co­piilor S-a aflat pe pă­mânt, Domnul Isus S-a lui Dumnezeu sunt urmarea faptului că ei consacrat săvârşirii de minuni, dar şi ves- au păcătuit împotriva lui Dum­nez­eu, cum tirii Cuv­ântului. El mergea din loc în loc este cazul citat, din 1 Corinteni 11. Aşadar făcând bine, vindeca bolnavii şi scotea este esenţial să se ceară mai întâi iertarea, afară de­monii. Scopul lucrării Sale a fost abia după aceea urmând vindecarea. De să răstoarne boala, care este urmarea

Boala 413 păcatului. El a venit să Se ocupe de îngăduit să rămână această slăbiciune asu- moarte, de boală şi de păcat. pra robului Său. Astfel, în mântuirea pe Psalmul 103 le este cunoscut multor care ne-a asigurat-o Dum­nezeu, boala nu copii ai lui Dumnezeu. Şi mie îmi place a fost eradicată în aceeaşi măsură definiti- să-l citesc. „Binecuvântează, suflete, pe vă în care a fost şters păc­atul. Unii susţin Domnul, şi tot ce este în mine să bine- că Domnul Isus Se ocup­ă exclusiv de cuvânteze Numele Lui cel Sfânt! Bine­ păcat, iar nu şi de boală. Alţii consideră cuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu gradul de aplic­abilitate al tratamentului uita nici una din binefacerile Lui!“ Care aplicat de El bolii la fel de cuprinzător ca sunt binefacerile Lui? „El îţi iartă toate cel al păca­tului. Totuşi Scriptura ne arată fărădelegile tale El îţi vindecă toate bolile limpede că Domnul Isus Se ocupă atât de tale“ (Ps. 103:1-3). Aş dori, iubiţi fraţi şi păcat, cât şi de boală. Numai că tratamen- surori, să vedeţi că boala este legată de tul aplicat de El păcatului este nelimitat, două elemente: pe de o parte, moartea, pe când tratamentul aplicat bolii este limi- iar pe de alta, păcatul. Am arătat anterior tat. Trebuie să-L privim pe Mielul lui că moartea este urmarea păcatului, boala Dumnezeu luând tot păcatul lumii, căci El fiind inclusă aici. Atât boala, cât şi moar- a purtat păcatul fiecărei fiinţe umane. Prin tea izvorăsc din păcat. Aici, în Psalmul urmare, problema păcatului este rezolvată. 103, vedem că moartea este pusă în legă- Între timp însă problema bolii continuă tură cu păcatul. Din pricina păcatului din să-i apese pe copiii lui Dum­nezeu. suflet, în trup există boală. Împreună cu Totuşi noi susţinem că, întrucât Dom­ iertarea fărădelegilor noastre avem şi vin- nul Isus a purtat bolile noastre, nu ar decarea bolilor noastre. Necazul trupului trebui să existe atâtea boli în rândul copi- constă în păcat înăuntru şi boală în afară. ilor lui Dumnezeu. Când Isus S-a aflat Dar pe ambele le ia Domnul Isus. pe pământ, S-a devotat fără rezerve vin- Totuşi există o deosebire fundamentală decării bolnavilor. A inclus vindecarea în între modul în care tratează Dum­nezeu lucrarea Sa. Isaia 53:4 se împ­lineşte în fărădelegea noastră şi tratamentul aplicat Matei 8, nu în Matei 27. Cu alte cuvinte, bolii noastre. De ce această deosebire? se realizează înainte de cruce. Dacă ar fi Domnul nostru Isus a purtat păcatele fost realizat pe cruce, vindecarea ar fi noastre în trupul Său pe cruce. A mai nelimitată. Însă nu este aşa. Domnul Isus rămas vreun păcat neiertat? Ab­sol­ut nici a purtat bolile noastre anterior răstignirii. unul, căci lucrarea lui Dumn­ezeu este Prin urmare, acest aspect al lucrării Sale completă, aşa că păcatul este nimicit în nu este tot atât de nelimitat pe cât este întregime. Dar, luând neput­inţele noastre purtarea de către El a păcatelor noastre. şi purtând bolile noastre pe când S-a Totuşi, foarte mulţi sfinţi rămân bol- aflat pe pământ, Domnul Isus nu a eradi- navi pentru că au pierdut prilejul de a fi cat toate bolile şi toate neputinţele. A se vindecaţi. Ei nu văd că Domnul a purtat observa că Pavel nu spune: „când păcătu- bolile noastre. Permiteţi-mi să dezvolt iesc, atunci sunt sfinţ­it“, ci „când sunt această idee. Afară de cazul în care avem slab, atunci sunt tare“ (2 Cor. 12:10). Prin asigurarea pe care a avut-o Pavel, după urmare, păcat­ul este tratat definitiv şi ce s-a rugat de trei ori, că slăbi­ciunea sa nelimitat, pe când boala este tratată limi- nu-i va fi luată, deoarece îi era de folos, tat. trebuie să cerem să fim vindecaţi. Pavel În cadrul răscumpărării lui Dumnez­eu, a acceptat slăbiciunea sa abia după ce s-a tratarea bolii se face diferit de cea a păca- rugat a treia oară şi i s-a arătat clar de tului. În cazul păcatului, nimicirea sa este către Domnul că Harul Său îi era de total nelimitată. Nu tot aşa stau lu­crurile ajuns şi că tăria Sa avea să se desăvâr- cu boala. De pildă, Timotei a continuat să şească în slăbiciunea apostolului. Până aibă prob­leme cu stomacul. Domn­ul a când nu suntem siguri că Dumnezeu

414 Omul spiritual, volumul III doreşte să ne purtăm slăbi­ciunea, trebuie ta, când eşti plin de eu în zilele tale obiş- să ne rugăm Domnului să poarte slăbiciu- nuite? Cei ce sunt de obicei plini de eu nea noastră şi să ne ia boala. Copiii lui vor fi cei ce vor căuta febril vindecarea, Dumnezeu trăiesc pe pământ nu pentru a de îndată ce s-au îmbolnăvit. fi bolnavi, ci pentru a-L slăvi pe Daţi-mi voie să vă spun că neliniştea Dumnezeu. Dacă boala noastră este spre nu ajută la nimic. Întrucât eşti al lui slava lui Dumnezeu, totul e în ordine. Dumnezeu, vindecarea ta nu e chiar atât Dar nu este deloc sigur că toate bolile Îl de simplă. Chiar dacă vei fi tămăduit de slăvesc pe El. El a vindecat un număr data aceasta, te vei îmbolnăvi din nou. mare de oameni cât S-a aflat pe pământ. Trebuie să rezolvăm mai întâi această Or, El este acelaşi, ieri, astăzi şi în veci. problemă înaintea lui Dumnezeu, după Să-I predăm Lui neputinţa noastră şi să-L care vom putea rezolva şi problema din rugăm să ne vindece. trupul nostru. Învaţă să accepţi orice lecţie ce ţi se 3. Atitudinea credinciosului predă prin boala respectivă. Căci dacă ai faţă de boală părtăşie cu Domnul, multe din prob­lemele tale se vor rezolva rapid. Vei constata De fiecare dată când credinciosul se adesea că boala ta se datorează unui îmbolnăveşte, primul lucru pe care trebuie păcat sau unei greşeli pe care ai comis-o. să-l facă este să-L roage pe Domnul să-i După ce ţi-ai mărturisit păcatul şi ţi-ai descopere cauza bolii. Nu trebuie să fie cerut iertare, poţi să te aştepţi să fii vin- prea nerăbdător să caute vindecarea. Pavel decat de către Dumnezeu. Sau, dacă ne dă o pildă bună, arătându-ne cât de umbli de mai multă vreme cu Domnul, clar a ştiut el în ce constă slăbiciunea sa. s-ar putea să-ţi dai seama că la mijloc Trebuie să ne cercetăm să vedem dacă este atacul vrăjmaşului. Sau şubrezirea am fost neascultători faţă de Dom­nul, sănătăţii tale este urmarea unui act de dacă am păcătuit în vreo privinţă, dacă îi disciplinare din partea Domnului. suntem cuiva datori, dacă am încălcat Dumnezeu mustră prin intermediul bolii, vreo lege naturală sau dacă ne-am negli- ca să te facă să fii mai sfânt, mai malea- jat vreo îndatorire specială. Trebuie să bil, mai predat. Pe măsură ce te ocupi de ştim că adesea încălcarea unei legi natu- aceste probleme înaintea lui Dumnezeu, rale poate constitui un păcat săvârşit de vei fi învrednic­it să vezi exact motivul noi împotriva lui Dumnezeu, căci neputinţei tale. Uneori e posibil ca Dumnezeu a lăsat aceste legi naturale Dumnezeu să-ţi îngăduie să primeşti puţi- prin care guvernează universul. Multora le nă îngrijire naturală sau asistenţă medica- este frică de moarte. Când se îmbolnă- lă, deşi alte ori se poate ca El să te vin- vesc, caută imediat ajutorul medicilor, căci dece instantaneu, fără să fie nevoie de doresc din tot sufletul să fie vindecaţi. asistenţa umană. Credinciosul nu trebuie să ia o astfel de Trebuie să înţelegem că vindecarea atitudine. Mai întâi, el trebuie să încerce este în mâna lui Dumnezeu. Învaţă să te să identifice cauza maladiei sale. Dar vai, încrezi în Cel Care vindecă. În Vechiul cât de mică este răbdarea multor fraţi şi Testament unul din numele speciale ale surori! În clipa în care se îmbolnăvesc, ei lui Dumnezeu este: „Eu sunt Domnul, caută un remed­iu. Îţi este oare atât de vindecătorul tău“ (Ex. 15:26). Priveşte la teamă ca nu cumva să-ţi pierzi viaţa El, căci El este plin de îndurare cu ai scumpă încât, prin rugăciune, te alipeşti Săi, şi în această privinţă. de Dumnezeu ca să te vindece, deşi, con- Aşadar, primul pas pe care trebuie comitent, te legi de vreun doctor, să-ţi să-l facă un credincios când este bolnav administreze medicamente şi injecţii? Asta este să caute să găsească motivul pentru dovedeşte cât de plin de eu eşti. Dar cum care s-a îmbolnăvit. Apoi va putea re­curge ai putea fi mai puţin plin de eu în boala

Boala 415 la mai multe modalităţi de a fi vindecat, picioare chiar pe cei grav bolnavi. una din acestea fiind aceea de a-i chema Uneori explicaţia bolii cuiva se dove- pe presbiterii bisericii ca să se roage şi deşte a fi spiritul său individualist. Asta să-l ungă cu untdelemn. Aceas­ta este s-ar putea să fie cauza bolii sale. Unii singura poruncă din Biblie refe­ritoare la creştini sunt foarte individualişti. Tot ce boală. fac este după cum vor ei. Nu permit nimănui nici o contribuţie. Dacă mâna „Este vreunul printre voi bolnav? Să lui Dumnezeu vine peste ei, se îmbolnă- vesc, căci circulaţia trupului nu îi cuprin- cheme pe presbiterii (sau: bătrânii) de şi pe ei. Mi-e teamă să nu simplific prea mult această explicaţie. Motivele bi­sericii; şi să se roage pentru el, după îmbolnăvirii ar putea fi neascultarea de porunca lui Dumnezeu, refuzul de a ce-l vor unge cu untdelemn în Nu­me­le îndeplini voia Sa. Un alt motiv îl poate constitui comiterea unui păcat. Domnului. Rugăciunea făcut­ă cu cre­ Îmbolnăvirea mai poate fi o consecinţă a individualismului. În cazul anumitor indi- dinţă va mântui pe cel bolnav şi Dom­ vidualişti, Dumnezeu le trec­e cu vederea atitudinea, nedisciplin­ându-i. Dar în speci- nul îl va însănătoşi, iar dacă a făcut al în cazul celor care cunosc biserica, El îi mustră prin boală, dacă încep să acţio- păcate, îi vor fi iertate“ (Iacov 5:14-15). neze independent. Domnul nu-i va lăsa pe aceştia să scape fără puţină disciplină. Nu te grăbi să cauţi un leac, ci de la Mai există şi posibilitatea ca nep­utinţa început caută să rămâi în părtăşie cu să fi intervenit ca o consecinţă a unui Dumnezeu. Unul dintre lucrurile ce tre- trup întinat. Dacă cineva îşi în­ti­neaz­ă tru- buie făcute este să-i chemi pe presbiterii pul, Dumnezeu va nimici acel templu. bisericii ca să te ungă cu untdelemn. Mulţi sunt infirmi pentru că şi-au pătat Asta simbolizează untdelemnul care se trupul. scurge dinspre Cap către tine, unul din Rezumând, vom spune că nici o boală mădularele trupului Său. Untdelemnul pe nu vine fără să aibă o cauză. Dacă un care-l primeşte Capul se prelinge peste creştin se îmbolnăveşte, va trebui să tot trupul. Ca mădular al trupului lui găsească cauza ori cauzele îmbolnăvirii Cristos, te poţi aştepta ca untdelemnul ce sale. După ce a mărturisit pe rând, una se scurge de pe Capul Său să se prelingă câte una, înaintea lui Dumnezeu, cauzele şi asupra ta. Acolo unde curge viaţa, care l-au dus la boală, va trebui să cheme boala este înlăturată. Scopul ungerii nu presbiterii bisericii, pentru ca aceştia să este altul decât de a aduce untdelemnul poată mărturisi unul altuia şi să se roage de la Cap. Prin neascultare, printr-un unii pentru alţii. Presbiterii îl vor unge pe păcat sau din alt motiv, credinciosul a bolnav cu untdelemn, ca viaţa trupului lui ieşit din circulaţia trupului, nemaifiind Cristos să poată fi restaurată în el. Noul ocrotit de trup. În consecinţă, el trebuie suflu de viaţă va înghiţi boala. Noi cre- să cheme presbiterii bisericii ca să-l repu- dem în cauze naturale, dar, în plus, tre- nă în circulaţie, să-l reconecteze la viaţa buie să precizăm că aceste cauze sunt pe trupului lui Cristos. Este exact ca în tru- planul doi. Cele care primează sunt cau- pul fizic. Căci atunci când unul din zele spirituale. Dacă ne vom ocupa de mădulare este desprins de trup, viaţa tru- cauzele spirituale, boala va fi vindecată pului nu mai poate circula prin el. Astfel complet. ungerea are tocmai acest scop: de a refa- ce circuitul. Presbiterii reprezintă biserica 4. Disciplina lui Dumnezeu şi boala locală. Ei îl ung pe credincios în numele trupului lui Crist­os, pentru ca undelemnul Capului să curgă din nou spre el. Să curgă untdelemnul de pe Cap asupra ace- lui mădular, prin care viaţa a fost obstruc- ţionată! Experienţa ne arată că o atare ungere îi poate pune numaidecât pe

416 Omul spiritual, volumul III În Biblie găsim un fapt uimitor: anume ta produce în el sfinţenie. Condiţia spiri- că este relativ uşor pentru un „păg­ân“ să tuală a unora se înrăutăţeşte în timpul fie vindecat, dar mult mai greu pentru un bolii. Ei devin mai egoişti. De aceea, în creştin. Noul Testament abundă în exemple această perioadă se impune ca cel bolnav din care reiese că, ori de câte ori un să descopere lecţia pe care trebuie să şi-o necredincios Îl caută pe Domnul, este vin- însuşească. Ce folos sau rod se poate decat imediat. Acum darul vindecării este obţine de pe urma ei? Este mâna lui atât pentru credincioşi, cât şi pentru necre- Dumnezeu asupra mea ca să mă păstreze dincioşi. Totuşi Biblia arată că sunt unii într-o stare de smerenie, cum a fost cazul credincioşi ce nu au fost vindecaţi. Printre lui Pavel: „să mă împiedice să mă ei s-au numărat Trofim, Timotei şi Pavel îngâmf“ (2 Cor. 12:7)? Sau poate că – creştini de mâna întâi! Pavel l-a lăsat pe Dumnezeu doreşte să-mi slăbească indivi- Trofim bolnav la Milet (2 Tim. 4:20). Iar dualismul meu îndărătnic? Ce rost are pe Timotei l-a sfătuit să consume mici boala, dacă nu mă determină să învăţ cantităţi de vin, din pricina stomacului său lecţia slăbiciunii? Mulţi sunt bolnavi fără şi a deselor sale probleme (1 Tim. 5.23). rost, deoarece nu acceptă modul lui Pavel însuşi a avut un ţepuş în carne, de Dumnezeu de a se ocupa de ei, în pro­ pe urma căruia a suferit mult, având parte blemele prin care trec. de multă slăbiciune (2 Cor. 12:7). Indiferent Nu privi boala ca pe un lucru groaz- care va fi fost natura acelui ţepuş, fie că a nic. În mâna Cui se află bisturiul? Nu fost vorba de o problemă la ochi ori altă uita că este în mâna lui Dumnezeu. De boală, carnea sa a fost înţepată. Nu e ce să ne perpelim atunci din pricina nevoie decât de o mică înţepătură la un neputinţei noastre, ca şi când ar fi în deget, ca să ne producă mult disconfort. mâna vrăjmaşului? E bine să ştii că Dar în cazul lui Pavel a fost vorba de un Dumnezeu este Cel care a îngăduit să mare ţepuş. Avem, aşadar, trei fraţi minu- vină boala peste tine, în măsura permisă naţi care au suferit, dar nici unul nu a fost de El. Desigur, la originea bolii stă Satan. vindecat. Au fost nevoiţi să îndure boala. El este cel care îi îmbolnăveşte pe Este evident că boala este diferită de oameni. Totuşi, toţi cei care au citit cartea păcat, în privinţa rezultatelor. Păcatul nu Iov îşi vor dea seama că Satan nu poate produce vreo roadă a sfinţeniei, dar boala face decât ceea ce îi îngăduie Dumnezeu, produce un astfel de rod. Cu cât păcătu- că el se află total sub res­tricţia lui ieşte cineva mai mult, cu atât mai corupt Dumnezeu. Fără permisiunea lui devine. Dar boala poartă roada sfinţeniei, Dumnezeu, Satan nu poate îmbolnăvi pe deoarece mâna lui Dumnezeu care disci- nimeni. Dumnezeu este Cel care a îngă- plinează este asupra celui bolnav. În ase- duit ca Iov să fie încercat prin pierderea menea condiţii, este foarte indicat pentru sănătăţii, dar observaţi că nu i-a permis un copil al lui Dumnezeu să înveţe să se vrăjmaşului să se atingă de viaţa lui Iov. supună sub mâna tare a lui Dumnezeu. Atunci de ce suntem atât de agitaţi, atât Dacă este cineva bolnav, va trebui să de disperaţi, atât de nerăbdători de a fi se ocupe de toate cauzele bolii sale, îna- vindecaţi? De ce ne temem că vom muri, intea Domnului. Dacă, după ce totul a când suntem loviţi de boală? fost tratat, mâna lui Dumnezeu continuă E bine să ţinem mereu cont de faptul să fie peste el, atunci va trebui să înţelea- că orice boală este în mâna lui Dumnezeu gă că boala sa este cu scopul de a-l şi că aceasta a fost drămuită şi limitată înfrâna să nu fie mândru sau uşuratic sau de El. După ce Iov şi-a dus la bun sfârşit din altă pricină. Va trebui să accepte încercarea, boala a încetat, căci şi-a reali- boala respectivă şi să înveţe lecţia ce se zat scopul în el – „Aţi auzit vorbindu-se impune. Boala în sine nu-l sfinţeşte pe un despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce om, dar lecţia pe care şi-o însuşeşte aces- sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul

Boala 417 este plin de milă şi de îndurare“ (Iacov Mereu se simţea rău. Îi făcea o deosebită 5:11). Ce trist este că mulţi sunt bolnavi plăcere să le spună oamenilor despre fără să realizeze scopul bolii şi fără să neputinţele lui, pentru ca să stoarcă mila înveţe lecţia asociată cu această boală. lor. Nu avea alt subiect de discuţie decât Toate neputinţele sunt în mâna Domnului boala sa. Şi uneori se întreba de ce nu şi ne sunt dozate pentru ca să ne însuşim se vindecă niciodată! lecţiile rânduite de Dumnezeu. Cu cât Este greu să spui adevărul. Ba, uneori învăţăm mai repede lecţia, cu atât mai acest lucru te costă. Într-o zi am fost repede vom scăpa de aceste neputinţe. întărit lăuntric ca să-i pot spune fără Daţi-mi voie să fiu mai explicit: mulţi înconjur că lunga lui boală se datora fap- sunt bolnavi pentru simplul motiv că se tului că iubea boala. Evident, el a negat iubesc prea mult pe ei înşişi. Dacă acest lucru. Totuşi, am început să dezvolt Domnul nu îndepărtează această dra­goste ideea: „Þie îţi este frică să nu te pără- de sine din inima lor, nu Se va putea sească boala, deoarece tânjeşti după com- folosi de ei! De aceea, trebuie să învăţăm pasiune, dragoste şi atenţie. Întrucât nu le să fim oameni care nu se iubesc pe ei poţi obţine pe altă cale, le obţii prin înşişi. Unii oameni nu se gândesc decât îmbolnăvire. Va trebui însă să te lepezi la ei înşişi. Întregul univers pare să gravi- de această dorinţă egoistă, înainte ca teze în jurul lor. Ei sunt buricul pământu- Dumnezeu să te vindece. Când oamenii lui. Zi şi noapte sunt preocupaţi doar de te întreabă cum îţi merge, va trebui să ei înşişi. Orice creatură există doar pentru înveţi să răspunzi: «Totul este în ordine.» ei, totul gravitează în jurul lor. Chiar Ar fi asta oare o minciună dacă în noap- Dumnezeu din cer este pentru ei, Cristos tea precedentă ai avut probleme? Adu-ţi este pentru ei şi biserica este pentru ei. aminte de istoria Şunamitei. Ea a aşezat Cum poate distruge Dum­nezeu acest copilul ei mort pe patul omului lui egocentrism? Cum se face că unele mala- Dumnezeu şi s-a dus să-l vadă pe Elisei“. dii se vindecă atât de greu? O, cât de Şi am continuat, citând textul de la 2 mult solicită aceştia compătimirea oame- Regi 4:26: Când a fost întrebată: „Eşti nilor! Dacă ar fi gata să renunţe la com- bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?“ pătimirea oamenilor, neputinţele lor ar fi ea a răspuns: „Bine“. curând vindecate. „Cum a putut spune aşa ceva“, l-am Este uimitor să constatăm că mulţi întrebat, „ştiind că copilul ei a murit deja sunt bolnavi pentru că le place să fie şi că zăcea pe patul lui Elisei? A fost bolnavi. În boala lor, au parte de atenţia posibil deoarece a avut credinţă. Ea a şi de dragostea de care n-ar avea parte crezut că Dumnezeu îi va învia copilul. dacă ar fi sănătoşi. Adesea aceştia se Deci şi tu astăzi trebuie să crezi“. îmbolnăvesc pentru ca să poată fi iubiţi Oricare ar fi cauza, intrinsecă sau în mod permanent. Unii oameni trebuie extrinsecă, boala va înceta de îndată ce să fie aspru mustraţi; iar dacă vor fi dis- Dumnezeu Şi-a atins scopul. Oameni ca puşi să primească din partea lui Pavel, Timotei şi Trofim sunt excepţii. Dumnezeu această mustrare, vor fi curând Deşi boala lor a fost de lungă durată, ei vindecaţi. au recunoscut că ea era de folos pentru Cunosc un frate care totdeauna a cer- lucrarea lor. Ei au învăţat să aibă grijă de şit dragostea şi bunătatea altora. Ori de ei înşişi pentru slava lui Dumnezeu. Pavel câte ori oamenii îl întrebau cum o duce, l-a convins pe Timotei să bea puţin vin, răspundea printr-o enumerare a neputinţe- să fie atent la ce mănâncă şi ce bea. În lor şi slăbiciunilor sale fizice. Le oferea pofida slăbiciunilor lor, lucrarea nu a avut un raport detaliat despre câte minute a de suferit. Domul le-a dăruit suficient har suferit din cauza febrei, cât a durat dure- să-şi învingă neputinţele. Pavel a trudit rea de cap şi care a fost pulsul său. pentru Domnul, cuprins de slăbiciune.

418 Omul spiritual, volumul III Citind scrierile sale, ne este uşor să des- a răspuns: «Tu zici: „Dacă poţi!“... Toate prindem faptul că Pavel a realizat cât ar lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede! fi realizat alţi zece la un loc. Dumnezeu »“ (Marcu 9:21-23). Domnul nu a făcut S-a folosit de acest om slab, dându-i mai altceva decât să repete cele două cuvinte multă putere decât puterea a zece persoa- rostite de tatăl copilului. Tatăl a strigat: ne. Deşi trupul i-a fost slab, totuşi „Dacă poţi, ajută-ne!“ Domnul a răsp­uns: Dumnezeu i-a dat tărie şi viaţă. Acestea „Dacă poţi!... Toate lucrurile sunt cu sunt excepţiile din Biblie. S-ar putea ca putinţă celui ce crede!“ Problema care se unele din vasele speciale ale lui pune aici nu este „dacă poţi“, ci „dacă Dumnezeu să aibă parte de acelaşi trata- crezi“. ment. Dar creştinii de rând, în special Nu-i aşa că prima problemă care se începătorii, trebuie să se cerceteze să vadă iveşte în cazul bolii este îndoiala că Dum­ dacă nu cumva au păcătuit. Apoi, după nezeu ne poate vindeca? Sub micros­cop, ce şi-au mărturisit păcatele, vor vedea puterea bacteriilor pare a fi mai mare cum îi va vindeca Dumnezeu. de­cât puterea lui Dumnezeu. Foarte rare- În sfârşit, doresc să vezi înaintea ori i-a întrerupt Domnul pe alţii în timp Domn­ului că uneori Satan poate lansa un ce vorbeau, dar aici El pare să fie mâni- atac fulger, iar alteori se poate să fi încăl- os. (Să mă ierte Domnul că parafrazez în cat, din neştiinţă, o lege naturală. Chiar şi felul acesta!) Când l-a auzit pe tatăl copi- în acest caz, poţi să-ţi aduci problema lului spunând: „Dacă poţi, ai milă şi aju- înaintea Domnului. Dacă este vorba de tă-ne“, a reacţionat tăios, zicând: „De ce un atac al vrăjmaşului, mustră-l în nume- spui: dacă pot? Toate lucrurile sunt cu le Domnului. Odată o soră a avut febră putinţă celui care crede. În boală, întreba- vreme îndelungată. După ce a descoperit rea care se pune nu este dacă Eu pot sau că este un atac satanic, l-a mustrat în nu, ci dacă tu crezi sau nu“. numele Domnului, după care febra a Pasul iniţial ce trebuie să-l facă un părăsit-o. Dacă ai încălcat o lege naturală, copil al lui Dumnezeu este să ridice capul băgând mâna în foc, negreşit te vei arde. şi să spună: „Doamne, Tu poţi!“ Vă adu- Ai grijă de tine. Nu aştepta până când ceţi aminte, desigur, de primul caz de vei fi bolnav, ci mărturiseşte imediat vindecare a unui paralitic, săvârşit de neglijenţa ta. Este important să ai grijă de Domnul. I-a întrebat pe farisei: „Ce este trupul tău zi de zi. mai lesne: a zice slăb­ănogului: «Păcatele îţi sunt iertate» ori a zice: «Scoală-te, 5. Cum să cauţi vindecarea ridică-ţi patul, şi umblă?»“ (Marcu 2:9). Cum pot oamenii căuta vindecare îna- Fireşte, fariseii au crezut că e mai lesne a intea lui Dumnezeu? Trei propoziţii din spune păcatele îţi sunt iertate, căci cine ar Evanghelia după Marcu merită să ni le putea dovedi dacă acest lucru a avut sau însuşim. Eu le-am găsit foarte eficace şi, nu loc? Dar cuvintele Domnului şi rezul- cel puţin în cazul meu, s-au dovedit de tatele lor le-au demonstrat că El poate mare folos. Prima are tangenţă cu puterea vindeca boala şi, în acelaşi timp, poate Domnului. A doua are de a face cu voia ierta păcatele. El nu a întrebat care este Domnului. Iar a treia cu actul lui mai dificil, ci care este mai lesne. Pentru Dumnezeu. El ambele erau la fel de uşoare. A fost la a) Puterea Domnului: „Dumnezeu fel de uşor pentru Domnul să-i spună poate“. „Isus a întrebat pe tatăl lui: «Câtă slăbănogului să se ridice şi să umble cât vreme este de când îi vine aşa?» «Din să-i ierte păcatele. În schimb, pentru copilărie», a răspuns el. «Şi de multe ori far­isei ambele erau dificile. duhul l-a aruncat când în foc, când în b) Voia Domnului: „Dumnezeu apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face voi­eşte“. Da, El poate, dar de unde ştim ceva, fie-Þi milă de noi şi ajută-ne.» Isus că şi voieşte? Eu nu cunosc voia Sa.

Boala 419 Poate că El nu vrea să mă vindece. Din cuvântul, poţi să-I mulţumeşti, zicând: nou, ne ducem în Evanghelia după Matei: „Dumnezeu m-a vindecat. El deja a făcut „A venit la El un lepros, care s-a aruncat acest lucru!“ Mulţi credincioşi doar se în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I aşteaptă să fie vindecaţi. Aşteptarea sau zicea: «Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.» expectativa priveşte lucrurile în viitor, pe Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins când cre­dinţa se ocupă cu trecutul. Dacă mâna, S-a atins de el, şi i-a zis: «Da, am crez­ut cu adevărat, nu vom aştepta voiesc, fii curăţit! »“ (Marcu 1:40-41). două­zeci sau o sută de ani, ci ne vom Oricât ar fi de mare puterea lui ridica imediat şi vom zice: „Îţi mul­ Dumnezeu, dacă El nu voieşte să vinde- ţumesc, Doamne, că m-ai vindecat. Îţi ce, puterea Lui nu-mi este de nici un mulţ­umesc, Doamne. Am primit vindeca- ajutor. Problema ce trebuie rezolvată de rea Ta. Îţi mulţumesc, Doamne, că sunt la început este: Poate Dumnezeu? A curat! Îţi mulţumesc, Doamne, că sunt doua este: Voieşte Dumnezeu? (o va face sănătos“. Prin urmare, o credinţă desă­ El?) Nu este boală mai necurată decât vârşită poate să vestească adevărul: lepra. Este atât de necurată încât, con- Dumnezeu poate, Dumnezeu voieşte şi form legii, oricine se atinge de un lepros Dumnezeu deja a înfăptuit acest lucru. devine el însuşi necurat. Şi totuşi, Domnul Credinţa operează cu verbul „este“, nu Isus S-a atins de lepros, zicându-i: „Da, cu „a dori“. Daţi-mi voie să ilustrez voiesc“. Dacă a voit El să-l vindece pe ideea printr-un exemplu simplu. Să presu- lepros, cu atât mai mult voieşte să ne punem că predici evanghelia şi că cin­eva vindece pe noi de bolile noastre. De mărturiseşte că a crezut. Întreab­ă-l dacă aceea, putem declara cu îndrăzneală: este mântuit şi-ţi va răspunde pro­babil: „Dumnezeu poate“ şi „Dum­nezeu voieş- „Aş dori să fiu mântuit“. Îndată îţi vei da te“. seama că nu a răspuns corect. Chiar c) Actul Domnului: „Dumnezeu a....“ dacă răspunde: „Cred că neapărat voi fi Încă un lucru pe care îl poate face mântuit“, încă lipseşte ceva. Dar când Dumnezeu: „Adevărat vă spun că, dacă răspunde: „Sunt mântuit“, ştii că a dat va zice cineva muntelui acestuia: «Ridică- răspunsul corect. Dacă cineva crede, este te şi aruncă-te în mare» şi dacă nu se va mântuit. Orice cre­dinţă are de a face cu îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice trecutul. A spune că eu cred că voi fi se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vindecat nu este o credinţă adevărată. vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă Dacă crede, Îi va mulţumi lui Dumn­ezeu, rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l zicând: „Am primit vindecarea“. veţi avea“ (Marcu 11:23-24). Ce este cre- Să ne ţinem strâns de aceşti trei paşi: dinţa? Credinţa crede că Dum­n­ezeu poate, Dumnezeu poate, Dumnezeu voieşte şi că Dumnezeu voieşte şi că Dumnezeu Dumnezeu deja a făcut acest lucru. Când deja a făcut acest lucru. Dacă crezi că l-ai credinţa omului atinge etapa a treia, boala primit, îl vei avea. Dacă Dumnezeu îţi dă s-a terminat.

CAPITOLUL 3 DUMNEZEU, VIAŢA TRUPULUI Am remarcat anterior că trupul nostru viaţă, şi s-o aibă din belşug“ (Ioan 10:10). este templul Duhului Sfânt. Ceea ce Această viaţă mai îmbelşugată este sufici- reţ­ine atenţia noastră este accentul special entă pentru orice trebuinţă a trupului. pe care îl pune apostolul Pavel a­supra Pavel îl în­deamnă pe Timotei să apuce trup­ului. Concepţia foarte răsp­ândită este „viaţa veşnică“ (1 Tim. 6:12). Evident, nu că viaţa lui Cristos este pentru duhul este vorba aici de nevoia lui Timotei de a nostru, nu pentru trup. Puţini realizează apuca viaţa veşnică în sensul de a fi că mântuirea lui Dumnezeu cuprinde şi al mântuit, căci era deja mântuit. Mai degra- doilea element, după ce El dă viaţă pri- bă, aceasta e viaţa la care Pavel se referă mului. Dacă Dum­nezeu ar fi dorit ca ulterior în acelaşi capitol în cuvintele: „ca Duhul Său să locuiască doar în duhul să apuce adevărata viaţă“ (1 Tim. 6:19). nostru, pentru ca doar acesta să beneficie- Aşadar, el îl îndeamnă pe Timotei să ze de El, apostolul ar fi spus doar atâta: experimenteze viaţa veşnică în sensul de „Duhul vostru este templul lui Dumnezeu“ a învinge toate fenomenele morţii. şi nu ar fi menţionat şi trupul. Dar în Trebuie să-i informăm, fără întârz­iere, acest punct al studiului nostru ar trebui să pe cititorii noştri că nu am scăpat din înţelegem că sensul trupului nostru ca vedere faptul că trupul nostru este, într- templu al Duhului Sfânt e mai cuprinză- adevăr, un trup muritor. Dar chiar şi aşa, tor decât acela de receptor al unui privile- noi, cei care suntem ai Domnului, putem giu deosebit. El mai are şi sensul de poseda însăşi acel gen de viaţă care canal al unei puteri eficace. Duhul Sfânt, înghite moartea. În trupul nostru există care locuieşte în el, întăreşte omul nostru două forţe care acţionează: moart­ea şi dinăuntru, luminează ochii inimii noastre viaţa. Pe de o parte, este uzura, care ne şi însănătoşeşte trupul nostru. aduce în pragul morţii, iar pe de alta este Am remarcat deja că Duhul Sfânt dă refacerea prin alimentaţie şi odihnă, aces- viaţă acestui trup muritor al nostru. Nu tea întreţinând viaţa. Uzura excesivă slă- este nevoie să aşteptăm până când vom beşte organismul, deoarece forţa morţii muri, pentru ca El să ne învie, deoarece este prea puternică; dar, în mod similar, o în prezent El dăruieşte viaţă trupului alimentare excesivă rel­evă semne de con- nostru muritor. În viitor El va învia din gestie, deoarece forţa vieţii este prea morţi acest trup supus stricăciunii, dar puternică. Cel mai bine este să menţinem chiar astăzi El învigorează trupul muritor. aceste două forţe – a vieţii şi a morţii – Puterea vieţii Sale străbate toate celulele în echilibru. Dincolo de asta, trebuie să fiinţei noastre, ca să putem cunoaşte pute- înţelegem că oboseala pe care o resimt rea şi viaţa Sa în trup. credincioşii în trupul lor se deosebeşte, în Nu mai trebuie să privim învelişul multe privinţe, de cea a oamenilor obiş- nostru exterior ca pe o jalnică închi­soare, nuiţi. Uzura lor nu este doar fizică. căci putem vedea în el exprimată viaţa Întrucât umblă cu Domnul, poartă poveri, lui Dumnezeu. Acum putem exper­imenta, simt împreună cu fraţii, participând la într-un mod mai profund, cuvântul care durerile şi bucuriile lor, lucrează pentru proclamă că „nu mai sunt eu cel care Dumnezeu, mijlocesc înaintea Sa, se răz- trăiesc, ci Cristos, care trăieşte în mine“. boiesc cu forţele întunericului şi-şi ţin Cristos a devenit acum sursa vieţii pentru trupul în stăpânire, nu este suficientă noi. El trăieşte în noi astăzi cum a trăit hrana şi odihna ca să le împrospăteze odată în trup. Astfel, putem să aprofun- rezervele şi să înlocuiască pierderile de dăm mai mult implicaţia declaraţiei sale energie din trupul lor. Asta e de natură solemne: „Eu am venit ca oile să aibă să explice, parţial, de ce mulţi credincioşi, 442200

Dumnezeu, viaþţa trupului 421 care înainte de a fi fost chemaţi la slujire, trup au loc anumite fenomene, în real­itate, erau sănătoşi, constată la scurt timp după ele sunt chestiuni spirituale. A primi vinde- ce şi-au început slujba că sunt slăbiţi care divină şi a ni se mări tăria sunt expe- fizic. Tăria noastră trupească nu poate rienţe spirituale, nu doar fizice, cu toate că face faţă cerinţelor vieţii, lucrării şi luptei ele au loc în trup. Astfel de experienţe nu spirituale. Lupta cu păcatul, cu păcătoşii sunt altceva decât viaţa Domnului Isus şi cu duhurile rele ne secătuiesc vitalita- manifestată în trupul nostru muritor. După tea. Resursele naturale nu sunt de ajuns cum în trecut viaţa Domnului a făcut ca să ne revitalizeze cerinţele trupului. duhul nostru mort să învie, tot aşa acum Trebuie să ne bizuim pe viaţa lui Cristos, ea dă viaţă trupului muritor. Dumnezeu căci numai aceasta poate să ne susţină. vrea să învăţăm cum să lăsăm slăvita viaţă Dacă ne vom bizui pe hrana fizică, pe înviată, atotbiruitoare, a lui Cristos să se alimentaţie şi medicamente, vom comite exprime în fiecare părticică a fiinţei noas- o mare greşeală. Numai viaţa Domnului tre. El ne cheamă să ne înnoim vigoarea Isus poate împlini mai mult decât ne în fiecare zi şi ceas, prin El. Asta este, de putem da seama toate cerinţele fizice ale fapt, noua noastră viaţă. Deşi trupul nostru vieţii, lucrării şi luptei noastre spirituale. e încă animat de viaţa naturală a sufletului Numai El ne furnizează vitalitatea necesa- nostru, noi nu mai trăim prin puterea sa, ră de a ne angaja în lupta cu păcatul şi deoarece ne-am pus încrederea în viaţa cu Satan. De îndată ce credinciosul a Fiului lui Dum­nezeu, care imprimă mădu- apreciat la justa valoare ce este lupta spi- larelor noastre mult mai multă energie rituală şi cum se duce această luptă cu decât ar putea imprima viaţa sufletului. vrăjmaşul în duhul, el va începe să-şi dea Punem un mare accent pe această „viaţă“. seama cât de preţios este Domnul Isus ca În toate experienţele noastre spirituale, viaţă a trupului său. această misterioasă, dar minunată „viaţă“ Toţi creştinii trebuie să vadă realitatea ne copleşeşte. Dumnezeu dor­eşte să ne unirii lor cu Domnul. El este viţa, iar noi conducă spre faza în care ne vom însuşi suntem mlădiţele. După cum ramurile această viaţă a lui Cristos, ca tărie a noas- sunt unite cu trunchiul, aşa suntem noi tră. uniţi cu Domnul. Prin unirea cu trunchiul, Cuvântul lui Dumnezeu este viaţa tru- ramurile primesc viaţa care pulsează în pului nostru: „Omul nu trăieşte nu­mai cu tot trupul. Oare nu va produce unirea pâine, ci cu orice cuvânt care iese din noastră cu Domnul aceleaşi rezultate? gura lui Dumnezeu“ (Mat. 4:4). Aici Dacă restrângem această unire la duh, găsim dovada gândului exprimat ante­rior credinţa va protesta. Întrucât Domn­ul ne potrivit căruia Cuvântul lui Dumn­ezeu cheamă să demonstrăm real­itatea unirii poate să susţină trupul nostru. Omeneşte noastre cu El, de asemenea, El vrea să vorbind, omul trebuie să tră­iască consu- credem şi să pri­mim fluxul vieţii Sale în mând pâine, dar atunci când Cuvântul lui duhul, în sufletul şi în trupul nostru. Când Dumnezeu îşi emite puterea, omul poate părtăşia este întreruptă, duhul îşi va pier- trăi şi prin el. Aici găsim alăturate modul de pacea, dar şi trupul va fi privat de de viaţă natural şi cel supranatural. sănătate. O rămân­ere necurmată în El Dumnezeu nu spune că de acum încolo înseamnă că viaţa Sa va umple înconti- nu mai trebuie să mâncăm, ci, pur şi nuu duhul nostru, străbătând tot trupul simplu, ne infor­mează că în Cuvântul nostru. Dacă nu ne însuşim viaţa Său putem găsi o viaţă pe care hrana Domnului Isus, nu poate fi nici vindeca- (fizică) nu ne-o poate asigura. Când ali- re, nici sănătate. Astăzi Dumn­­ezeu îi mentele nu mai produc sau nu mai susţin cheamă pe copiii Lui să experimenteze o efectele dorite în trupul nostru, Cuvântul unire mai profundă cu Domnul Isus. Său ne poate da tot ce ne lipseşte. Unii Prin urmare, să recunoaştem că, deşi în trăiesc doar cu pâine, alţii cu pâine şi cu

422 OOmmuull spiritual, vvoolluummuullIIIIII Cuvântul lui Dumnezeu. Pâinea uneori tăria noastră. Crez­ând promisiunea lui este insuficientă, dar Cuvântul lui Dumnezeu, putem spune în fiecare dimi- Dumnezeu niciodată nu se schimbă. neaţă când ne sculăm şi vedem zorii zilei Dumnezeu Îşi investeşte viaţa în că Dum­nezeu trăieşte, drept care vom fi Cuvântul Său. În măsura în care El este învredniciţi să trăim ziua respectivă, atât viaţă, tot aşa este şi Cuvântul Său. Dacă fizic, cât şi spiritual. vom privi Cuvântul lui Dumnezeu ca Pentru sfinţii din vechime era la ordi- învăţătură, crez sau standard moral, nu se nea zilei să-L cunoască pe Dum­nezeu ca va dovedi foarte rodnic în noi. Mai degra- tărie a trupului lor sau să experimenteze bă, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie dige- viaţa lui Dumnezeu, care să le străbată rat şi unit cu noi în aceeaşi manieră în trupul. Putem observa acest lucru mai care este şi hrana. Cred­incioşii flămânzi îl întâi la Avraam: „Şi, fiindcă n-a fost slab consumă ca hrană. Dacă-l primesc cu în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, credinţă, Cuvântul devine viaţa lor. Potrivit care era îmbătrânit, avea aproape o sută lui Dumnezeu, Cu­vân­tul Său poate să ne de ani, nici la faptul că Sara nu mai întreţină viaţa. Când hrana naturală nu ne putea să aibă copii“ (Rom. 4:19). Prin mai hrăneşte, putem avea încredere în credinţă, l-a procreat pe Isaac. Puterea lui Dumnezeu, potrivit Cuvântului Său. Dumnezeu a fost manifestată într-un trup Atunci Îl vom percepe nu numai ca viaţă ce era ca şi mort. Ideea centrală care se a duhului nostru, ci şi ca viaţă a trupului desprinde de aici este că nu condiţia tru- nostru. Creştinii din vremea de acum au pului respectiv este cea care contează, ci parte de mari pierderi prin faptul că nu puterea lui Dumnezeu din acel trup. observă ce mult S-a îngrijit Dumnezeu de Scriptura descrie viaţa lui Moise, spu­­ cortul nostru pământesc. Noi tindem să nând că „era în vârstă de o sută douăzeci apli­căm promisiunile lui Dumnezeu doar de ani când a murit“, dar „ve­derea nu-i la duhul din lăuntrul nostru, neglijând slăbise şi puterea nu-i trecuse“ (Deut. aplicaţia lor la trupul nostru. Însă ne dăm 34:7). Asta vorbeşte, fără umbră de îndo- noi oare seama că cerinţele fizice sunt la ială, despre puterea lui Dumnezeu în tru- fel de importante ca cele spi­rituale? pul lui Moise. Biblia, de asemenea, descrie condiţia Experienţa sfinţilor din vechime fizică a lui Caleb. După ce au intrat isra- Dumnezeu niciodată nu doreşte să-Şi eliţii în Canaan, Caleb a depus următoa- vadă copiii slabi. Voia Sa este ca ei să rea mărturie: fie plini de vigoare şi sănătate. Cuvântul Său spune: „ca zilele tale, aşa va fi tăria Şi în ziua aceea Moise a jurat şi a zis: ta“ (Deut. 33:25). Evident, este o referire la trup. Câtă vreme trăim pe pământ, „Ţara în care a călcat piciorul tău va Domnul promite că ne va da tăria nece- sară pentru această viaţă. Dumnezeu nici- fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi odată nu ne-a promis că ne va da măcar o zi în plus fără să ne fi şi dat tăria pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în suplimentară pentru acea zi. Din pricina eşecului copiilor Săi de a-şi însuşi aceas- totul voia Domnului, Dumnezeului tă promisiune scumpă prin credinţă, ei constată că vitalitatea lor nu e pe măsura meu“. Acum iată că Domnul m-a ţin­ut cerinţelor lor pământeşti. Pentru a le asi- gura energia reclamată de zilele pe care în viaţă, cum a spus. Sunt patru­zeci şi li le dăruieşte El, Dumn­ezeu promite că Se va face pe Sine tăria lor. Cum trăieşte cinci de ani de când vorbea Domnul Dumnezeu şi cum trăim noi, aşa va fi astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie; şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani. Şi astăzi, sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie ca să merg în fruntea voas- tră“ (Ios. 14:9-11).

Dumnezeu, viaþţa trupului 423 Pentru acest copil al Său, care L-a urmat pe care o aplică Dumnezeu şi efectele şi L-a slujit cu toată inima, Dumnezeu a ei: devenit tăria sa, aşa cum promisese, aşa încât chiar după patruzeci şi cinci de ani, „Şi prin durere este mustrat omul în vigoarea lui nu s-a diminuat. culcuşul lui, când o luptă necurmată îi Citind cartea Judecători, aflăm de­spre frământă oasele. Atunci îi este greaţă forţa fizică a lui Samson. Deşi Samson a de pâine, chiar şi de bucatele cele mai săvârşit multe fapte imorale şi deşi Duhul alese. Carnea i se prăpădeşte şi piere, Sfânt s-ar putea să nu dăr­uiască o putere oasele care nu i se vedeau rămân atât de ieşită din comun tuturor credincio- goale; sufletul i se apropie de groapă şi şilor, totuşi un lucru este sigur: dacă ne viaţa de vestitorii morţii. Dar dacă se bizuim pe Duhul Sfânt, vom constata că găseşte un înger mijlocitor pentru el, puterea Sa ne va împlini toate nevoile. unul din miile acelea, care vestesc Din psalmii lui David, redaţi în versuri omului calea pe care trebuie s-o urme- şi sub formă de cântări, se desprinde ze, Dumnezeu Se îndură de el şi zice puterea lui Dumnezeu manifestată în tru- îngerului: „Izbăveşte-l, ca să nu se pul lui David. Să examinăm următoarele pogoare în groapă; am găsit un preţ de pasaje: răscumpărare pentru el!“ Şi atunci car- nea lui se face mai fragedă ca în „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!… copilărie, se întoarce la zilele tinereţii Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă lui“ (Iov 33:19-25). po­văţuieşte pe calea cea dreaptă. El îmi Asta arată cum se poate manifesta viaţa face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă lui Dumnezeu în cineva care este aproape aşează pe înălţimile mele. El îmi dep­rinde de moarte. mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind Profetul Isaia aduce şi el o mărturie în arcul din aramă“ (Ps. 18:1, 32-34). această privinţă: „Domnul [Iehova] este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie „Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, frică?“ (Ps. 27:1). voi fi plin de încredere, şi nu mă voi „Domnul dă tărie poporului Său“ (Ps. 29:11). teme de nimic; căci Domnul Dum­ „Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întăr­eşte, nezeu este tăria mea şi pricina laudelor Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi… mele, şi El m-a mântuit.“ (Isa. 12:21). Dumnezeul lui Israel dă poporului Său „El dă tărie celui obosit, şi măreşte tărie şi mare putere“ (Ps. 68: 28, 35). puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii „El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se să întinereşti iarăşi ca vulturul“ (Ps. clatină; dar cei ce se încred în Domnul 103:5). îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vultu- Alţi psalmi consemnează modul în rii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu care Dumnezeu a devenit tăria poporului ostenesc“ (Isa. 40:29-31). Său, ca de pildă: „Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va Toată puterea din aceste versete se referă fi pururea stânca inimii mele şi partea la trup, căci puterea lui Dumn­ezeu este mea de moştenire“ (Ps. 73:26). „Ferice generată în cei ce aşteaptă ajutorul Său. de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror Când Daniel a privit vedenia lui inimă locuieşte încrederea“ (Ps. 84:5). „Îl Dumnezeu, a şoptit: „Puterile m-au lăs­at, voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a mântuirea Mea“ (Ps. 91:16). sluţit şi am pierdut orice vlagă“ (Dan. 10:8). Dar Dumnezeu Şi-a trimis îngerul Elihu i-a relatat lui Iov disciplinarea ca să-i mărească lui Daniel tăria. Astfel,

424 OOmmuull spiritual, vvoolluummuullIIIIII când relatează incidentul, Daniel explică păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu ce s-a întâmplat: „Atunci cel ce avea nici una din bolile cu care am lovit pe înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi egipteni; căci Eu sunt Domnul, care te m-a întărit. Apoi mi-a zis: «Nu te teme vindecă“ (Ex. 15:26). Mai târziu găsim de nimic, om prea iubit! Pace ţie! Fii această promisiune pe deplin împlinită, tare şi cu inimă!» Şi pe când îmi vorbea aşa cum arată Psalmul 105: „şi nici unul el, am prins iar puteri şi am zis: «Vor­ n-a şovăit [n-a fost slab] dintre sem­ in­ţiile beşte, domnul meu, căci m-ai întărit.»“ Lui“ (Ps. 105:37). Prin urmare, se cuvine (Daniel 10:18-19). Din nou vedem cum să înţelegem că vindecarea divină cuprin- Dum­nezeu dăruieşte putere trupului unui de atât tămăduirea pe care o aplică om. Dumnezeu bolilor noastre, cât şi păzirea Copiii Domnului de azi ar trebui să de boli, ca acestea să nu ne atace, să ştie că Lui Îi pasă de trupul lor. Dum­ putem rămâne teferi. Dacă suntem pre- nezeu este tărie nu numai pentru duhul daţi pe deplin lui Dumnezeu, neîmpotri- nostru, ci, în egală măsură, şi pentru tru­ vindu-ne Lui în nici o privinţă, ci pri- pul nostru. Chiar în timpurile Vechiului mind cu credinţă viaţa Sa, ca tărie a tru- Testament, când harul nu se manifesta în pului nostru, vom dovedi încă o dată că aceeaşi măsură ca astăzi, sfinţii L-au Iehova vindecă. cunoscut în mod experimental pe Dum­ nezeu ca tărie pentru învelişul lor ext­erior, Experienţa lui Pavel trupul. Dacă acceptăm învăţătura biblică potri- E posibil ca binecuvântarea Sa pentru vit căreia trupurile noastre sunt mădulare cei de azi să fie mai prejos decât a celor ale lui Cristos, nu vom putea să nu recu- din trecut? Ar trebui să experimentăm cel noaştem şi învăţătura conform căreia puţin aceeaşi putere divină de învi­gorare viaţa lui Cristos curge prin ele. Viaţa lui pe care au experimentat-o şi cei din tre- Cristos curge dinspre Cap spre trup, asi- cut. Dacă suntem neinformaţi cu privire gurându-i energia şi vitalitatea. Întrucât la bogăţiile lui Dumnezeu, atunci probabil trupurile noastre sunt mădularele acelui vom avea tendinţa de a limita aceste trup, evident, ele au parte de această bogăţii la duhul nostru. Dar cei care au viaţă, care pulsează în ele. Dar acest ade- credinţă nu vor limita viaţa şi puterea Sa văr trebuie să ni-l însuşim prin credinţă. doar la duh, neglijând prin asta aplicarea Măsura credinţei prin care primim aceas- lor şi la trup. tă viaţă va stabili măsura în care o expe- Dorim să subliniem faptul că viaţa lui rimentăm în practică. Din Scriptură am Dumnezeu este adecvată nu doar pentru învăţat că viaţa Domnului Isus poate fi vindecarea bolii, ci şi pentru păstrarea primită pentru trupul credinciosului, dar noastră în condiţii de sănătate şi vigoare. pentru asta e nevoie de credinţă. Negreşit Dumnezeu, ca tărie a noastră, ne învred- creştinii, când li se propovăduiesc prima niceşte să învingem atât boala, cât şi slă- oară asemenea adevăruri, rămân uluiţi. biciunea. El nu ne vindecă, pentru ca Totuşi, nu ne putem permite să diluăm apoi să trăim în virtutea energiei noastre învăţătura clară a Cuvântului. O examina- naturale. El a rânduit să fie ener­gie pen- re a experienţei lui Pavel ne poate asigu- tru trupul nostru, pentru ca noi să trăim ra de frumuseţea şi realitatea acestei învă- prin El şi să primim toată energia nece- ţături. sară pentru slujirea Lui. Când israeliţii au Referindu-se la condiţia sa fizică, părăsit Egiptul, Dumnezeu le-a promis, Pavel a menţionat ţepuşul din trupul său. zicând: „Dacă vei asculta cu luare aminte De trei ori L-a rugat pe Domnul cu pri- glasul Domnului, Dumne­zeului tău, dacă vire la el, ca să-i fie luat. Dar Domnul vei face ce este bine înaintea Lui, dacă i-a răspuns: „Harul Meu îţi este de ajuns; vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei căci puterea Mea în slăbiciune este făcută

Dumnezeu, viaþţa trupului 425 desăvârşită.“ Iar ca răspuns, apostolul a muritor, ci doar îl umple cu toate energi- declarat: „Deci mă voi lăuda mult mai ile de care are acesta nevoie. Cât despre bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca condiţia sa naturală, Pavel a fost, negreşit, puterea lui Cristos să rămână în mine… printre cei mai slabi oameni. Cât priveşte căci când sunt slab, atunci sunt tare“ (2 însă puterea lui Cristos pe care o poseda Cor. 12:9-10). Nu trebuie să întrebăm în el, Pavel era cel mai puternic dintre toţi ce a constat ţepuşul respectiv, deoarece oamenii. Ştim cum a trudit zi şi noapte, Biblia nu ne dez­văluie acest lucru. Dar vărsân­du-şi viaţa şi energiile, făcând lucra- un lucru este sigur: consecinţa acestui rea pe care nu erau în stare mulţi bărbaţi ţepuş asupra apostolului a fost slăbirea zdraveni s-o facă. Atunci cum a putut un trupului său. Şi prin „slăbire“ se înţelege om slab ca Pavel să desfăşoare o atare o slăbiciune de na­tură fizică. Acelaşi lucrare, decât dacă Duhul Sfânt i-a învi- cuvânt se foloseşte la Matei 8:17. gorat trupul muritor? Este un adevăr Corintenii erau la curent cu slăbiciunea binestabilit că Dumnezeu a dăruit tărie fizică a lui Pavel (2 Cor. 10:10). Pavel trupului lui Pavel. însuşi a recunoscut că atunci când a fost Cum a realizat Dumnezeu acest lucru? printre ei prima oară, a fost slab din Pavel s-a referit la trupul său, când a ară- punct de vedere fizic (1 Cor. 2:3). tat în 2 Corinteni 4 cum el şi cei ce erau Debilitatea sa nu s-a datorat unei defici- cu el trăiau mereu următoarea experienţă: enţe de putere spirituală, căci ambele scri- „Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul sori către Corinteni relevă remarcabila nostru, omorârea Domnului Isus, pentru vigoare spirituală a apostolului. ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul Doar din aceste câteva paragrafe, nostru. Căci noi, cei vii, totdeauna suntem putem spicui câte ceva despre condiţia daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru fizică a lui Pavel. Da, a fost foarte slab în ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul trupul său, dar a rămas el multă vreme nostru muritor“ (2 Cor. 4:10-11). Ceea ce în această condiţie? Nu, deoarece el ne ne reţine în mod deosebit atenţia este că informează că puterea lui Cristos s-a versetul 11, în relaţie cu versetul 10, deşi odihnit peste el, făcându-l puternic. pare redundant, nu este totuşi o repetiţie. Observăm aici o „lege a contrastelor“. Versetul 10 are de a face cu viaţa lui Nici ţepuşul, nici slăbiciunea rezultată din Cristos man­ifestată în trupurile noastre, în acesta nu l-au părăsit pe Pavel. Dar pute- timp ce versetul 11 se referă la viaţa lui rea lui Cristos i-a inundat trupul firav, Isus arătată în carnea noastră muritoare. dându-i tăria de a face faţă oricărei nevoi. Mulţi sunt în stare să exprime viaţa lui Puterea lui Cristos a contrastat cu slăbi- Cristos în trupul lor, dar nu reuşesc să ciunea lui Pavel. Această putere nu a facă pasul următor, pentru ca această rea- înlăturat ţepuşul, după cum n-a eliminat litate să se împlin­ească în carnea lor slăbiciunea, ci a rămas în Pavel, ca acesta muritoare. Este o distincţie cu înrâuriri să poată face faţă oricărei situaţii căreia profunde. Când credincioşii se îmbolnă- trupul său slăbit nu-i putea face faţă. S-ar vesc, mulţi dintre ei sunt ascultători şi putea asemăna cu un muc, care, deşi este răbdători, neexprimându-şi vreo nemul­ţu­ aprins, nu se mistuie, deoarece este înmu- mire sau nelinişte. Ei simt prezenţa iat în ulei. Mucul este cât se poate de Domnului şi manifestă virtuţile Sale în firav, dar uleiul îi asigura focului tot ceea înfăţişarea feţei lor, în vorbire şi în purta- ce-i lipseşte acestuia. re. Prin Duhul Sfânt, ei dau o pildă vie, Aşadar, să ne însuşim principiul potri- autentică a vieţii lui Cristos în trupul lor. vit căruia viaţa lui Dumnezeu este pute- Totuşi, ei nu apreciază puterea vindecă- rea şi învrednicirea pe care i-o dăruieşte toare a Domnului Isus, după cum ei nu Dumnezeu trupului nostru. Viaţa Sa nu au auzit că viaţa Sa este şi pentru trupu- transformă natura trupului nostru slab şi rile lor umile. Ei nu reuşesc să-şi exercite

426 OOmmuull spiritual, vvoolluummuullIIIIII cred­inţa în scopul vindecării trupului lor, alte cuvinte, trebuie să ne lepădăm total cum au făcut înainte pentru curăţirea lor de viaţa noastră, înainte ca Domnul Isus de păcate şi trezirea duhului lor mort. să Se manifeste în trupurile noastre. Asta Prin urmare, ei sunt neputincioşi în a ne dezvăluie relaţia complexă care există manifesta viaţa lui Isus în trupul lor între o umblare spirituală altruistă şi un muritor. Ei primesc harul de a îndura trup sănătos. Puterea lui Dum­nezeu este durerea, dar nu primesc vindecarea. folosită exclusiv pentru El. Când Versetul 10 l-au experimentat, dar versetul Dumnezeu manifestă viaţa Sa în trupul 11 rămâne neatins! nostru, El face acest lucru de dragul pro- Cum ne vindecă şi ne întăreşte Dum­ priei Sale lucrări. El niciodată nu ne nezeu? Prin viaţa lui Isus! Este un fapt dăruieşte viaţa şi tăria Sa ca să le folo- cât se poate de important. Când carnea sim în scopuri egoiste. El nu dăruieşte noastră muritoare este revitalizată, natura energie trupului nostru ca acesta s-o risi- trupului nostru nu se schimbă în nemuri- pească, nici pentru ca noi să ne împlinim re, ci rămâne aceeaşi. Viaţa care transmi- scopurile noastre. Atunci cum Îşi va te vitalitate trupului este însă schimbată. revărsa El puterea peste noi, dacă nu Pe când, în zilele de odin­ioară, trăiam în trăim cu totul pentru El? Chiar aici găsim puterea vieţii naturale, acum trăim prin motivul pentru care nu primim răspuns la energia vieţii suprana­turale a lui Cristos. multe rugăciuni. De prea multe ori, cre- Întrucât viaţa Sa de înviat susţine trupul dincioşii tânjesc după sănătate şi vitalitate nostru, suntem învredniciţi să ne ducem exclusiv pentru a se simţi bine. Ei caută la îndeplinire sarcinile. să aibă tăria lui Dumnezeu pentru trupul Apostolul nu sugerează că, după ce a lor pentru ca să trăiască mai comod, să trăit călăuzit de Domnul, nu va mai fi aibă mai multă veselie, să fie mai slab niciodată. Nicidecum, căci ori de comozi. Ei doresc să poată să se mişte câte ori puterea lui Cristos nu-l vindeca, mai liber, fără impedimente majore. De era la fel slab ca mai înainte. Putem aceea, până în clipa de faţă sunt în con- împiedica manifestarea vieţii Domnului tinuare slabi. Dumnezeu nu ne va pune Isus în trupul nostru prin neatenţie, prin la dispoziţie viaţa Sa ca s-o folosim inde- spirit de independenţă sau prin păcat. pendent de El. Căci dacă ar proceda aşa, Uneori putem fi slăbiţi prin atacul pute­ oare n-am trăi noi are mai mult pentru rilor întunericului împotriva cărora am noi înşine şi n-ar suferi voia lui Dum­ înaintat cu atâta bărbăţie. Sau putem nezeu pierderi şi mai mari? Dumn­e­zeu îi îndura suferinţă de dragul trupului lui aşteaptă astăzi pe copiii Săi să ajungă la Cristos, dacă suntem adânc implicaţi în capătul puterilor lor, ca El să le poată lucrarea Lui. Dar numai în viaţa celor dărui apoi ceea ce caută ei de atâta profund spirituali au loc ambele manifes- vreme. tări. În orice caz, suntem siguri că, oricât Ce se înţelege prin „moartea lui Isus“? de slabi am fi, voia lui Dumnezeu pen- Este acea viaţă a Domnului care se dă tru noi nu va fi niciodată să nu mai pe sine întotdeauna la moarte. Întreaga putem lucra pentru El. Apostolul Pavel umblare a Domnului nostru a fost carac- era adesea slab, dar niciodată lucrarea lui terizată de lepădare de sine. Chiar până Dumnezeu n-a suferit din pricina slăbi- la moartea Sa, Domnul Isus n-a făcut ciunii sale. Recunoaştem suveranitatea niciodată nimic pe cont propriu, ci întot- absolută a lui Dumnezeu, dar creştinii nu deauna a făcut lucrarea Tatălui Său. pot invoca aceasta ca scuză. Acum apostolul ne infor­mează că, lăsând „Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul moartea lui Isus să lucreze în trupul său, nostru, omorârea Domnului Isus“ – viaţa lui Isus s-a manifestat, de aseme- aceasta este temelia, pentru ca „şi viaţa nea, în carnea sa muritoare. Suntem noi lui Isus să se arate în trupul nostru.“ Cu în stare să prim­ im această învăţătură?

Dumnezeu, viaþţa trupului 427 Actualmente Dumnezeu îi aşteaptă pe cei biciunea noastră cu tăria Sa. Deşi trupul ce sunt dispuşi să primească moartea lui acesta al nostru nu a fost încă transfor- Isus, pentru ca El să poată trăi în trupu- mat, viaţa în virtutea căreia trăieşte este rile lor. Cine este înclinat să urmeze deja o viaţă nouă. voia lui Dumnezeu în chip desăvârşit? Domnul Îşi găseşte plăcerea să ne Cine este cel ce nu va iniţia nimic de copleşească fiecare nerv, fiecare vas capi- unul singur? Cine va îndrăzni să atace, lar şi celulă din organismul nostru cu stând de partea lui Dumnezeu, puterile puterea Sa. El nu ne transformă natura întuner­icului fără încetare? Cine va refuza noastră slăbănogită într-una vi­guroasă, să folosească trupul său pentru propriul nici nu ne dă prea multă tărie ca s-o său succes? Viaţa Domnului Isus se va înmagazinăm în noi. El doreşte să fie ma­nifesta în trupurile acestor credincioşi. viaţa cărnii noastre muritoare, pentru ca Dacă ne ocupăm de latura morţii, să putem trăi clipă de clipă prin El. Poate Dumnezeu Se va ocupa de latura vieţii. că unii cred că a-L avea pe Domnul Isus Noi Îi oferim slăbiciunea noastră, iar El ca viaţă a trupului nostru înseamnă că, ne dăruieşte tăria Sa în noi. în chip miraculos, Dumn­ezeu ne va dărui o măsură deplină de viaţă trupească, ca Puterea naturală şi puterea lui Isus niciodată să nu mai suferim şi să nu ne Dacă ne-am adus pe noi înşine cu mai îmbolnăvim. Dar, evident, apostolul totul lui Dumnezeu, putem crede că El nu a avut o atare experienţă, căci nu-l ne-a pregătit un trup. Adesea ne ima­ auzim oare decla­rând răspicat: „Căci noi ginăm cât de frumos ar fi dacă am fi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte avut control asupra modului în care am din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui fost alcătuiţi. Ceea ce am dori cu precă- Isus să se arate în trupul nostru muritor“? dere este ca trupul nostru să nu aibă prea Trupul lui Pavel a fost deseori în slăbi- multe defecte inerente, ci să aibă o mare ciune, dar tăria Domnului Isus mereu a capacitate de rezistenţă la boli, ca să străbătut fiinţa sa. El a trăit clipă de clipă trăim vreme îndelungată, fără dureri şi prin viaţa Domnului. A-L accepta pe El fără maladii. Dar Dumnezeu nu ne-a ca viaţă a trupului nostru reclamă o încre- consultat. El ştie cel mai bine ce trebuie dere permanentă. În noi înşine, noi nu să avem. Nu trebuie să-i judec­ăm pe putem face faţă nici unei situaţii. Dar strămoşii noştri pentru greşelile şi păcate- încrezându-ne încontinuu în Domnul, pri- le lor. Nici nu trebuie să ne îndoim de mim, clipă de clipă, toată tăria necesară. dragostea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Asta se înţelege prin cuvintele rostite Tot ce ne priveşte ne-a fost rânduit de Dumnezeu prim Ieremia: „Iată, îţi voi dinainte de întemeierea lumii. Dumnezeu da ca pradă de război viaţa ta, în toate împlineşte voia Sa excelentă chiar în locurile unde vei merge“ (Ier. 45:5). Nu acest trup al durerilor şi morţii. Scopul trebuie să ne considerăm teferi şi în Său pentru noi nu este să părăsim trupul si­guranţă din pricina inerentei noastre acesta, ca şi când ar fi o povară apăsă- tării. Mai degrabă, trebuie să ne încre­ toare. Mai degrabă, El ne îndeamnă să dinţăm pe noi înşine vieţii Domnului apucăm un trup nou, prin Duhul Sfânt, nostru, cu fiece pas care-l facem, cu fie- Care locuieşte în noi. Pregătin­du-ne tru- care suflare a noastră. Numai în asta este pul pe care ni-l dă, Dumnezeu este pe siguranţă, căci numai El trăieşte în veac. deplin conştient de limitările şi pericolele Noi nu posedăm nici o rezervă de pute- ce-l pasc. Totuşi, El vrea, ca prin experi- re, care să ne învrednicească să ne miş- enţe dureroase să dorim un trup nou, ca căm cum am vrea. De fiecare dată când să nu mai trăim prin puterea noastră avem nevoie de tărie, trebuie să ne apro- acumulată în chip natural, ci prin puterea piem de Domnul, s-o cerem de la El. O lui Dumnezeu. Astfel, vom schimba slă- apropiere de o clipă este bună pentru o

428 OOmmuull spiritual, vvoolluummuullIIIIII trăire de o clipă. Nu există posibil­itatea naturală pe care le întâmpinăm, ci trebuie de a aduna pentru a ne face re­zerve. să cuprindă şi situaţiile în care experi- Aceasta e o viaţă complet unită cu mentăm tărie naturală. Poate că unii creş- Domnul, total dependentă de El. „După tini, ce se pot făli în prezent cu un trup cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe sănătos şi robust, vor fi de părere că nu Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, au nevoie să dorească această experienţă, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el până când nu vor deveni slabi. Dar a prin Mine“ (Ioan 6:57). Tocmai în asta proceda astfel ar fi o greşeală, căci atât constă secretul acestei vieţi. Dacă am celor slabi, din punct de vedere natural, putea să trăim independent de Domnul, cât şi celor natural tari le este necesară Cel dătător de viaţă, am ren­unţa la aceas- viaţa lui Dumnezeu. Nici un lucru pe tă inimă plină de încredere în El, trăind, care-l primim în cadrul vechii creaţii nu-I în schimb, după voia noastră! Dar nu am este plăcut Lui. Dacă credincioşii s-ar fi noi oare atunci aidoma celor din lume, lăsa să fie învăţaţi temeinic de către risipindu-ne energiile? Dumnezeu vrea să Domnul, atunci şi-ar preda propria lor avem o permanentă încredere şi o perma- put­e­ re, primind-o, în schimb, pe a lui nentă nevoie. După cum mana din pustie Dumnezeu, chiar în situaţia în care trupul trebuia adunată zilnic, tot aşa, trupurile lor este puternic şi nu pare să aibă nevo- noastre trebuie să trăiască, clipă de clipă, ie de viaţa Sa. Asta nu înseamnă că ei prin Dumnezeu. aleg slăbiciunea, cu voinţa lor, ci, mai Umblând în acest fel, nu ne vom degrabă, nu se încred în propria lor tărie, limita lucrarea datorită unei puteri ine­ după cum n-au încredere în talentele lor. rente, după cum nu vom fi întotdeauna O atare consacrare îi va păzi de pericolul îngrijoraţi din pricina trupului. Dacă este de a se supraestima pe ei înşişi, de a se voia lui Dumnezeu, va trebui să îndrăz­ bizui pe energia naturală – o racilă atât nim să umblăm în felul acesta, oricât de de des întâlnită în rândurile multor sluji- mult ne va spune înţelepciunea omului tori ai Domnului. Ei nu vor cuteza să că acest curs de acţiune este riscant. Căci facă nici un pas în afara ordinelor primite Dumnezeu este tăria noastră, iar noi de la Domnul. Ei se vor comporta cum doar aşteptăm să fim trimişi. În noi înşi- se comportă cei slabi din punct de vede- ne nu avem nici o putere ca să ne asu- re natural. Fără întărire din partea Dom­ măm nici o sarcină, dar ochii ne sunt nului, ei nu vor îndrăzni să facă nici o aţintiţi asupra Domnului. Suntem total mişcare. Se vor reţine de la excese de neajutoraţi, dar prin El vom merge înain- muncă şi vor evita traiul uşuratic, ca şi te şi vom învinge. Dar vai! Câţi dintre când ar fi în mod natural slabi. noi suntem prea puternici în noi înşine! Trăind în felul acesta, este imperativ Nu ştim cum să avem o doză sănătoasă ca „eul“ să fie ţinut în frâu de către de neîncredere în tăria noastră, pentru ca Duhul Sfânt. Altminteri, vom fi cu sigu- să ştim cum să ne încredem în El. Tăria ranţă învinşi. Unii admiră sincer viaţa de Sa este desăvârşită în slăbiciunile noastre. lepădare de sine, dar nu sunt în stare să Cu cât suntem mai neputincioşi (asta renunţe cu totul la propriile lor energii. În fiind o chestiune de atitudine), cu atât consecinţă, ei nesocotesc planul lui mai minunat se va manifesta puterea Sa Dumnezeu, procedând în funcţie de pre- în noi. Tăria noastră nu poate niciodată ferinţele lor. Deşi s-ar putea să beneficie- coopera cu Domnul. Dacă vom încerca ze, iniţial, de admiraţia temporară a să ranforsăm tăria Sa cu a noastră, nu oamenilor, trupurile lor vor cădea, în cele vom culege decât înfrângere şi ruşine. din urmă, de oboseală. Viaţa lui Dum­ Deoarece Domnul ne cere o astfel de nezeu nu se va lăsa înrobită de voinţa încredere în El, practica aceasta nu trebu- omului. Dum­nezeu niciodată nu va dărui ie să se limiteze la situaţiile de slăbiciune tărie pentru o lucrare neavizată de El.

Dumnezeu, viaþţa trupului 429 Dacă ne vom implica în activităţi aflate noi lucrul acesta. E treaba Lui. O noapte în afara domeniului voii lui Dumnezeu, fără somn nu ne va îngrijora. Indiferent vom desc­operi că viaţa lui Dumnezeu în ce mod neaşteptat Satan ne va ataca, pare să se scurgă din noi, sarcina trebu- ne vom aminti că bătălia este a Dom­ ind să fie purtată de trupul nostru fragil. nului, nu a noastră. Că în aceste clipe şi Pentru a putea trăi prin El, nu avem voie în aceste împrejurări, viaţa lui Dumn­ezeu să fim aroganţi. Trebuie să facem primul pulsează prin trupul nostru. În clipe ca pas numai atunci când suntem absolut acestea, alţii îşi vor pierde pacea, fiind siguri că aceasta este voia Sa. Doar prin încolţiţi de deznădejd­e şi îng­rijorare, cău- ascultare vom expe­rimenta realitatea vieţii tând disperaţi un remediu. Noi însă ne Sale pentru noi. Altminteri cum ar fi vom exersa în linişte cre­dinţa, trăind prin posibil ca El să ne dea tărie, ca să folo- Dumnezeu, deoarece ştim că de acum sim această tărie pentru a ne răzvrăti înainte nu mai trăim prin mâncare, băutu- împotriva Sa? ră, somn şi aşa mai departe, ci prin viaţa lui Dumnezeu. Aceste lucruri nu ne pot Binecuvântarea acestei vieţi face nici un rău. Dacă am primi viaţa Domnului Isus Înţelegând acum că Domnul este pen- pentru ca aceasta să fie viaţa trupului tru trupul său, creştinul poate să-şi însu­ nostru, am vedea chiar azi cum trupul şească toate bogăţiile lui Dumnezeu, pen- nostru este întărit de Domnul, având parte tru ca acestea să-i împlinească ne­voile. de binecuvântarea Sa şi în duhul nostru. Pentru orice nevoie ce se iveşte neaştep- Cât priveşte cunoştinţa noastră, deja ne tat, el are întotdeauna la dispo­ziţie resur- dăm seama că trupul nostru este pentru sele Sale. Prin urmare, inima credinciosu- Domnul. Totuşi, din pricina voinţei noas- lui se va odihni. El nu va so­licita mai tre proprii, El nu este în stare să ne mult decât i-a dat Dumne­zeu, dar nici nu umple pe deplin. Dar acum ne încre­ se va mulţumi cu nimic mai puţin decât dinţăm Lui cu tot ce suntem şi avem, ca ceea ce a promis El. Cre­dinciosul acesta El să Se poarte cu noi cum voieşte. Ne va refuza să utilizeze tăria sa în vreun fel aducem trupurile ca o jertfă vie, ne­având în care să vină în ajutorul lui Dumnezeu, stăpânire nici asupra vieţii noastre, nici înainte de clipa aleasă de El. În timp ce asupra viitorului nostru. Acum vom înţe- oamenii din lume aleargă disperaţi după lege, cu adevărat, ce înseamnă sintagma ajutor, când au parte de dureri şi suferinţe că trupul este pentru Domnul. Ceea ce în trup, el va aştepta în linişte timpul ne îngrijora înainte nu ne mai poate clăti- rânduit de Domnul şi bogăţiile pe care i na în prezent. Vrăjm­ aşul s-ar putea să ne le va pune El la dispoziţie, datorită unirii mai ispitească, amintindu-ne că această sale cu El. El nu-şi ţine viaţa în propriile cale este prea primejdioasă sau că ne-am sale mâini, ci Îl lasă pe Dumnezeu să neglijat prea mult pe noi înşine. Dar aibă grijă de el. O, ce pace minunată este chiar şi atunci, nu vom mai fi atât de aceasta! timoraţi ca mai înainte. Un lucru ştim: În această perioadă, credinciosul Îl va suntem cu totul ai Domnului. De aceea, slăvi pe Dumnezeu în toate privinţele. Va nimic nu ni se poate întâmpla fără cunoş- lua orice i se întâmplă ca un prilej pentru tinţa şi permisiunea Sa. Orice atac ar veni ca slava Lui să se arate. Nu va recurge la peste noi, nu va fi decât un indiciu al metodele sale, prin care ar putea impieta planului Său special pentru noi şi al ocro- asupra slavei ce I se cu­vine Domnului. tirii Sale faţă de noi, ce nu va da greş Dar când Dumnezeu Îşi va întinde braţul, niciodată. Tru­pul nostru nu ne mai aparţi- aducând izbăvire, va fi gata să izbucnească ne. Fie­care nerv, celulă şi mădular al său în laude la adresa Lui. i-au fost încredinţate Lui. Dacă vremea se Ţelul urmărit de copil nu va mai fi schimbă dintr-odată, nu ne priveşte pe acela de a obţine binecuvântarea Tatălui, ci

430 OOmmuull spiritual, vvoolluummuullIIIIII Dumnezeu Însuşi va fi mult mai preţios Dumn­ezeu, atunci credinciosul pref­eră să decât toate darurile Sale. Dacă vindecarea nu fie vindecat. Credincioşii trebuie să-şi sa nu-L va exprima pe Dumnezeu, atunci amintească fără încetare că, ori de câte ori nu va dori să fie vindecat. Dacă vom jin- mobilul care stă la baza acţiunii noastre dui doar protecţia şi purtarea de grijă a este dorinţa de a avea parte de darurile lui Tatălui, dacă vom striga doar pentru a fi Dumnezeu, mai degrabă decât de a-L avea izbăviţi de ispită, înseamnă că deja am chiar pe El, negreşit am început deja să ne căzut. Dumnezeu, ca viaţa noastră nu este clătinăm. Când un creştin trăieşte o viaţă o chestiune de afaceri. Cei care-L cunosc cu totul şi cu totul închinată Domnului, nu cu adevărat nu cerşesc vindecarea Sa, ci va căuta dispe­rat ajutor, binecuvântare sau întotdeauna Îl caută pe Tatăl. Dacă sănăta- purtare de grijă, ci se va încredinţa pe tea sa l-ar duce în rătăcire, răpind slava lui sine, necondiţionat, lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 4 BIRUIND MOARTEA Experienţa biruinţei asupra morţii a morţii. Ea poate lovi duhul nostru, este neobişnuită în rândul credincioşilor. deposedându-l de viaţă şi putere; poate Prin sângele mielului, israeliţii au fost lovi sufletul nostru, ciuntindu-i simţămin- ocrotiţi de mâna îngerului morţii, care i-a tele, gândur­ile şi voinţa; sau poate lovi ucis pe întâii născuţi ai Egiptului. În trupul nostru, slăbindu-l şi îmbolnăvindu- numele Domnului, David a fost salvat din l. ghearele leului şi ale ursului şi din mâna Citind Romani 5, aflăm că „moartea a lui Goliat. Iar Elisei, aruncând pu­ţină domnit“ (v. 17). Nu numai că moartea făină într-un vas, a izgonit moartea (2 există, dar ea şi domneşte. Domneşte în Re. 4:38-41). Şadrac, Meşac şi Abednego duh, în suflet şi în trup. Deşi trupul nos- nu au suferit nici o vătămare în cuptorul tru este încă viu, moartea deja domneşte de foc (Dan. 3:16-27). Daniel a văzut în el. Influenţa sa nu şi-a atins apogeul, cum Dumnezeu a închis gurile leilor, dar domneşte totuşi, lărgindu-şi hotar­e­le, când a fost aruncat în groapa lor. Pavel pentru a cuprinde întreg trupul. Div­erse şi-a scuturat mâna, arun­când astfel în foc simptome pe care le descoperim în trupul o viperă foarte periculoasă, fără să sufere nostru demonstrează elocvent cât de mult nici o vătămare (Fapte 28:3-5). Enoh şi ne afectează puterea sa. Or, aceste simp- Ilie au fost răpiţi la cer fără să guste tome îi vor duce, în cele din urmă, pe moartea – exemple strălucite de învingere oameni la moartea lor fizică. a morţii! Dacă există o domnie a morţii, există În prezent, ţelul lui Dumnezeu este de şi o domnie a vieţii (Rom. 5:17). a-Şi trece copiii Săi prin experienţa învin- Apostolul Pavel ne asigură că toţi cei ce gerii morţii. Este nevoie să avem biruinţă primesc belşugul de har şi darul fără asupra păcatului, eului, lumii şi a lui plată al neprihănirii „domnesc în viaţă“, o Satan. Dar biruinţa nu este completă fără forţă ce depăşeşte cu mult forţa prin care o biruinţă corespunzătoare asupra morţii. operează moartea. Dar creştinii de astăzi Dacă dorim să avem parte de o biruinţă sunt atât de preocupaţi de problema păca- completă, va trebui să-l nimicim şi pe tului, încât problema morţii a fost, practic, acest ultim duşman (1 Cor. 15:26). Vom dată uitării. Deşi biruinţa asupra păcatului lăsa un vrăjmaş necucerit, dacă nu vom este importantă, învingerea morţii (o pro- triumfa asupra morţii. blemă înrudită) nu trebuie neglijată. Ştim Există moarte în natură, moarte în noi că Romani 5–8 se ocupă foarte pe larg şi moarte de la Satan. Pământul este sub de chestiunea păcat­ului, dar acordă, în blestem; prin urmare, e dominat de acest egală, măsură, atenţie morţii: „plata păca- blestem. Dacă dorim să trăim biruitori pe tului este moartea“ (6:23). Pavel se ocupă pământ, va trebui să biruim moartea care de consecinţa păcatului, dar şi de păcatul este în lume. Moartea este în trupul nos- propriu-zis. Nu numai că prezintă contras- tru. În ziua în care ne-am născut, ea a tul dintre neprihănire şi fărădelege, dar început să opereze în noi, căci care dintre face şi o comparaţie între viaţă şi moarte. noi, chiar din acea zi, nu şi-a început Mulţi creştini subliniază importanţa de a călătoria spre mormânt? Nu trebuie să birui diversele manifestări ale păcatului în privim moartea doar ca pe o „criză“, căci viaţa de toate zilele, dar omit accentuarea ea este, prin excelenţă, o chestiune pro- modului în care se poate birui efectul gresivă. Ea deja este prezentă în noi, păcatului: moartea. Dar apostolul este măci­nându-ne încet, dar sigur. Eliberar­ea folosit de Dumnezeu în aceste câteva noastră din acest cort pământesc nu este capitole pentru a discuta nu atât altceva decât consumarea acţiunii amânate ma­nifestările păcatului în viaţa de zi cu 443311

432 Omul spiritual, volumul III zi, cât consecinţa păcatului, care este să biruim moartea, precum şi păca­tul. moartea. Întrucât Cristos a învins moartea, cre- Trebuie să vedem clar relaţia dintre dincioşii nu mai au nevoie să moară, deşi aceste două elemente. Cristos a murit ca s-ar putea totuşi ca ei să moară. Este la să ne salveze nu doar de păcatele noastre, fel ca şi realitatea faptului că Cristos a ci şi de moarte. Dumnezeu ne chea­mă condamnat păcatul în trup, pentru ca acum să învingem ambele feno­mene. Ca păcătoşii să nu mai trebuiască să păcătu- păcătoşi, noi eram morţi în păcate, căci iască, deşi s-ar putea ca ei totuşi să mai păcatul şi moartea domneau peste noi; păcătuiască. Dacă un creştin are drept ţel dar Domnul Isus, prin moartea Sa pentru să nu mai păcătuiască, atunci un alt ţel al noi, a înghiţit păcatul nostru şi moartea. său ar trebui să fie să nu moară. După La început, moartea domnea în trupul cum relaţia sa cu păcatul este reglementa- nostru, dar, identificându-ne cu moartea tă de moartea şi învierea lui Cristos, tot Sa, noi am murit faţă de păcat şi am fost aşa, legătura sa cu moartea este regle- înviaţi pentru Dumnezeu (6:11). Din pri- mentată de acestea. În Cristos creştinul a cina unirii noastre cu Cristos, „moartea învins definitiv şi păcatul, şi moartea. Prin nu mai are nici o stăpânire asupra lui (a urmare, Dumn­ezeu ne cheamă acum să noastră)“, nici nu ne mai poate ţine legaţi. triumfăm asupra acestor două elemente în Mântuirea lui Cristos înlocuieşte păcatul chip nemijlocit, experimental. De obicei, cu neprihănirea şi moartea cu viaţa. presupunem că, întrucât Cristos a învins Întrucât obiectivul principal al apostolului moartea în locul nostru, nu mai trebuie în acest pasaj din Scriptură este de a se să-i acordăm atenţie acestei realităţi sum- ocupa de păcat şi de moarte, acceptarea bre. Cum vom putea atunci mani­festa noastră nu poate fi completă dacă vom victoria Domnului pe plan practic, experi- asimila doar jumătatea acestei teme. Pavel mental? Să ne fie clar: nu avem nici un descrie mântuirea deplină realizată de temei să ne asumăm vreo biruinţă în Domnul Isus în aceste cuvinte: „legea afară de biruinţa câştigată de Cristos la Duhului de viaţă în Cristos Isus m-a Calvar. Dar a nu ne însuşi ceea ce a rea­ izbăvit de legea păcatului şi a morţii“ lizat Calvarul pentru noi înseamnă să nu (8:2). E drept că avem multă experienţă avem deloc biruinţă. Nu învingem păcatul în biruinţa asupra păcatului, dar oare cât rămânând pasivi, după cum nu biruim de mult ne-am deprins cu biruinţa asupra moartea ignorând-o. Dumnezeu vrea să morţii? avem o atitudine serioasă cu privire la După ce am primit viaţa necreată a biruinţa asupra morţii. Adică, prin moar- lui Dumnezeu în duhul nostru, noi, cei tea lui Cristos, trebuie ca şi noi, realmen- care am crezut în Domnul şi am fost te, să biruim puterea morţii în trupul reg­en­eraţi, evident, avem ca urmare o nostru. Până acum am învins multe ispite, anumită experienţă pe planul biruinţei precum şi firea veche, lumea şi pe Satan. asu­pra morţii, dar trebuie oare experienţa Acum trebuie să ne ridicăm şi să învin- noastră să se rezume la această mică gem puterea ultimului vrăjmaş. măs­ură? Cât de mult poate viaţa să Dacă suntem decişi să ne împotrivim bi­ruiască moartea? E cert că cei mai morţii în acelaşi mod în care ne-am mulţi dintre sfinţii Domnului nu au împotrivit păcatului, atitudinea noastră faţă ben­eficiat de întreaga gamă a acestei de moarte se va schimba radical. experienţe pe care le-a pus-o Dumnezeu Omenirea se îndreaptă spre mormânt şi la dispoziţie. Nu se cuvine oare să mărtu- fiindcă moartea este trăsătura comună a risim că moartea lucrează mult mai pro- întregii omeniri căzute, în mod natural fund în trupul nostru decât viaţa? Tre­buie avem tendinţa să adoptăm o atitudine să fim tot atât de atenţi faţă de păcat şi supusă. Nu am învăţat să ne ridicăm moarte cum este şi Dumnezeu. Treb­uie împotriva ei. În pofida cunoştinţelor

Biruind moartea 433 noastre despre ap­rop­iata revenire a Dom­­ nal, s-o cucerim în viaţa aceasta. Nu tre- nului nostru şi a nădejdii pe care o avem buie să-I cerem lui Dumnezeu să ne de a nu mai trece prin moarte, ci a fi dăruiască tăria de a face faţă puterii mor- răpiţi la cer, cei mai mulţi dintre noi ne ţii. Mai degrabă, trebuie să ne rugăm să-i pregătim, totuşi, să întâmpinăm moar­tea. doborâm puterea. Când neprihănirea lui Dumn­ezeu lucrează Întrucât moartea a provenit din păcat, în noi, ne este silă de păcat. Dar noi nu tot aşa, biruinţa asupra morţii a rezultat am permis vieţii lui Dumnezeu să lucre- în urma lucrării Domnului Isus, Care a ze în noi atât de mult încât să urâm, în murit pentru noi şi ne-a salvat de păcat. egală măsură, moartea. Lucrarea Sa de răscumpărare este strâns Pentru a învinge moartea, credincioşii legată de moarte: „Astfel, deci, deoarece trebuie să-şi modifice atitudinea de supu- copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot nere într-una de împotrivire faţă de moar- aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş te. Dacă nu vom renunţa la atitudinea la ele, pentru ca, prin moarte, să noastră pasivă, nu vom putea răsturna nim­ icească pe cel ce are puterea morţii, moartea, aceasta bătându-şi joc de noi adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi şi, în cele din urmă, punând prematur aceia, care, prin frica morţii, erau supuşi capăt vieţii noastre. Numeroşi sfinţi din robiei toată viaţa lor“ (Evr. 2:14, 15). vremea noastră confundă pasiv­itatea cu Crucea este temelia biruinţei asupra pute- credinţa, bazându-şi atitudinea pe argu- rii morţii. mentul că s-au predat cu totul lui Satan deţine această putere, care deri- Dumnezeu. Dacă El doreşte ca ei să vă din păcat: „De aceea, după cum prin- rămână în viaţă, atunci nu vor muri, iar tr-un singur om a intrat păcatul în lume, dacă El doreşte ca ei să moară, ­atunci, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel negreşit, vor muri – par ei să spună. moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, Numai voia Domnului să se facă! O din pricină că toţi au păcătuit...“ (Rom. asemenea atitudine pare corectă, dar se 5:12). Dar Domnul Isus a invadat dome- bazează ea, oare, pe credinţă? Nici­decum! niul morţii şi, prin lucrarea Sa de răs- Este, pur şi simplu, un caz de pasivitate cumpărare, a îndepărtat boldul morţii, şi lene. Când nu cunoaştem voia lui care este păcatul, dezarmându-l astfel pe Dumnezeu, este bine să ne rugăm: „nu Satan de puterea sa. Prin moartea lui voia Mea, ci a Ta să se facă“ (Luca Cristos, păcatul şi-a pierdut forţa şi astfel, 22:42). Asta nu înseamnă că nu trebuie moartea a fost, şi ea, jefuită de puterea să ne rugăm la obiect, aducând cererile ei. Prin răstignirea lui Cristos vom răstur- noastre la cunoştinţa lui Dumn­ezeu. Nu na, de acum înainte, puterea morţii, spăr- trebuie să ne supunem pasivi morţii, căci gând asediul cu care ne înconjura, însu- Dumnezeu ne învaţă să cooperăm activ şindu-ne biruinţa lui Cristos de la cruce. cu voia Sa. Cu excepţia cazului în care Trei căi diferite au fost puse la dispo- ştim precis că Dumnezeu vrea să murim, ziţia creştinilor ca să învingă moartea: (1) nu trebuie să-i permite, cu pasivitate, având încredere că nu vom muri înainte morţii să ne asuprească. Mai degrabă, de a ne încheia lucrarea; (2) neavând nici trebuie să cooperăm activ cu voia lui o frică de moarte, chiar dacă aceasta ar Dumnezeu, împotrivindu-ne morţii. veni, pentru că ştim că boldul ei a fost De ce trebuie să luăm o astfel de îndepărtat; şi (3) crezând că vom fi com- atitudine? Biblia tratează moartea ca pe plet izbăviţi de moarte, întrucât vom fi un vrăjmaş al nostru (1 Cor. 15:26). În răpiţi când Se va întoarce Domnul. Să consecinţă, trebuie să ne hotărâm să ne medităm asupra acestora, una câte una: opunem ei şi s-o învingem. Întrucât Domnul Isus a înfruntat şi a învins moar- Moartea, după ce ne-am încheiat lucrarea tea pentru noi, El vrea ca şi noi, perso- În afară ce cazul în care un creştin

434 Omul spiritual, volumul III ştie precis că şi-a isprăvit lucrarea şi că Cristos, căci ar fi cu mult mai bine; Domnul nu-i mai cere să rămână pe păm­ ânt, el trebuie să se împotrivească dar, pentru voi, este mai de trebuinţă mor­ţi­i din toate puterile. Dacă simptomele mor­ţii se întrevăd deja în trupul său, îna- să rămân în trup. Şi sunt încredinţat şi inte de a-şi fi încheiat el lucrarea, fără discuţie, va trebui să se împo­trivească ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi mor­ţi­i şi simptomelor ei. Tre­buie să crea- dă că Domnul aprobă a­ceastă îm­potrivire, toţi, pentru înaintarea şi bucuria cre­ deoarece mai are de lucru pentru el. Astfel, înainte de a ne fi dus la îndeplinire dinţei voastre (Filip. 1:22-25). sarcina, putem avea încredere în Domnul, odihnindu-ne chiar în pofida unor evidenţe Lui Pavel nu i-a fost frică de moare, fizice ale pericolului. Cooperând cu totuşi ştia, datorită credinţei sale în Domnul şi împotrivind­u-ne morţii, curând Dumnezeu, că nu va muri înainte de a-şi vom vedea cum El va înghiţi moartea fi încheiat lucrarea. Aceasta a fost biruinţa prin viaţa Sa. sa asupra morţii. Şi, către sfârşitul vieţii, Observaţi cum Domnul Isus S-a când a rostit cuvintele: „M-am luptat împ­otrivit ghearelor morţii, când oamenii lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, au încercat să-L prăvălească peste buza am păzit credinţa“, el a ştiut că „clipa unei stânci în prăpastie, croindu-Şi drum plecării [sale era] aproape“ (2 Tim. 4:7, printre ei şi plecând de acolo (Luca 4:29- 6). Nu trebuie să murim înainte de a ne 30). Odată, „Isus străbătea Galileea, [dar] fi sfârşit alergarea. nu voia să stea în Iudeea, pentru că iude- Petru şi-a cunoscut şi el clipa plecării: ii căutau să-L omoare“ (Ioan 7:1). Altă „căci ştiu că dezbrăcarea de cortul meu dată, iudeii „au luat pietre ca să arunce va veni deodată, după cum mi-a arătat în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Domnul nostru Isus Cristos“ (2 Petru Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa 1:14). Ar fi o greşeală din partea noastră, a plecat din Templu“ (Ioan 8:59). De ce dacă, judecând după împrejurări, după S-a împotrivit El de trei ori morţii? Pentru condiţia noastră fizică sau după sentimen- că nu sosise timpul. El ştia că era un tele noastre, am trage concluzia că ne-a ceas rânduit în care Mesia urma să fie sosit vremea. Mai degrabă, trebuie să ucis. El nu putea să moară înainte de a avem indicii clare de la Domnul în aceas- fi sosit clipa rânduită de Dumnezeu, după tă privinţă. Orice chemare de a pleca de cum nu putea muri în alt loc decât pe pe acest pământ ce nu vine de la Domnul Golgota. Nici noi nu trebuie să murim trebuie respinsă cu toată tăria. înainte de a ne fi sosit timpul. Citind Vechiul Testament, constatăm Apostolul Pavel a avut şi el această că toţi patriarhii au murit „sătui de zile“. experienţă de a se împotrivi morţii. Ce să însemne acest enunţ? Înseamnă că Forţele întunericului mereu făceau presi- şi-au împlinit sorocul rânduit de Dum­ uni, ca Pavel să moară prematur. Totuşi, nezeu. Dumnezeu ne-a rânduit fiecăruia de fiecare dată, apostolul le-a învins. dintre noi o anumită vârstă (Ioan 21). Odată, când era întemniţat, întrezărindu-se Dacă nu trăim până la această vârstă, posibilitatea morţii, el a făcut următoarea înseamnă că n-am învins moartea. Cum mărturie: putem şti sorocul rânduit de Domnul în cazul nostru? Biblia ne oferă un etalon Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, general: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să la optzeci de ani“ (Ps. 90:10). Nu sug­erăm, prin asta, că fiecare trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş trăiască cel puţin până la vârsta de şapte- zeci de ani, căci nu putem uzurpa suvera- dori să mă mut şi să fiu împreună cu nitatea lui Dumnezeu. Dar, dacă nu pri- mim nici un semn că vom trăi mai puţin, să acceptăm această vârstă ca normă şi

Biruind moartea 435 să respingem orice plecare prematură. teamă de moarte. O asemenea groază de Stând pe Cuvântul lui Dumn­ezeu, vom moarte demonstrează că deja ne-a învins vedea biruinţa. moartea. Să ne dea Domnul harul de a vedea că, şi dacă ne vom coborî în mor- Fără frică în moarte mânt, nu vom face altceva decât să tre- Vorbind despre biruinţa asupra morţii, cem dintr-o încăpere în alta. Nu există nu dorim să se înţeleagă că trupul nostru nici o justificare pentru a avea în lăuntrul nu va muri niciodată. Deşi credem că nostru sentimente de nesfârşită durere, de „nu vom adormi toţi“ (1 Cor. 15:51), frică sau de cutremur cu privire la moar- totuşi, ar fi o superstiţie din partea noas- te. tră să afirmăm că nu vom muri. Întrucât Iniţial, ne număram prin cei „care, Biblia sugerează ca etalon al vârstei noas- prin frica morţii, erau supuşi robiei toată tre cifra de şaptezeci de ani, ne putem viaţa lor“ (Evr. 2:15). Dar Domnul Isus aştepta să atingem această vârstă, dacă ne-a eliberat, drept care, nu ne mai avem credinţă. Dar nu ne putem aştepta temem. Durerea, întunericul şi singurăta- să trăim în veci, doar pentru că Domnul tea glacială a mormântului nu ne mai Isus este viaţa noastră. Ştim că Dumnezeu sperie. Un apostol care a trăit experienţa face de multe ori excepţii. Unii mor îna- biruinţei asupra morţii a făcut următoare inte de a atinge vârsta de şaptezeci de mărturie: „a muri este un câştig… aş ani. Atât poate face credinţa noastră: să-L dori să mă mut şi să fiu împreună cu roage pe Dumnezeu să nu plecăm înainte Cristos, căci ar fi cu mult mai bine“ (Filip. de a ne aduce la îndeplinire sarcina ce 1:21, 23). Nu se citeşte aici nici o umbră ne-a fost încredinţată. Fie că vom trăi o de teamă. Victoria asupra morţii a fost viaţă lungă, fie una mai scurtă, nu putem reală şi desăvârşită. pieri ca păcătoşii, înainte de a ni se fi sfârşit zilele ce ne-au fost rânduite. Anii Răpiţi fără să mai treacă prin moarte vieţii noastre trebuie să fie suficient de Ştim că la întoarcerea Domnului Isus, mulţi ca să ne putem îndeplini lucrarea mulţi vor fi răpiţi fără să mai treacă prin vieţii noastre. Apoi, când va veni sfârşitul, moarte. Este ultima din cele trei modali- vom putea pleca în pace, beneficiind de tăţi de a învinge moartea. Atât în 1 harul lui Dumnezeu asupra noastră, în Corinteni 15:51-52, cât şi în 1 Tesa­loniceni chipul cel mai natural, ca un fruct ajuns 4:14-17, este tratat acest fel de biruinţă la maturitate. Cartea Iov descrie astfel o asupra morţii. Ne dăm seama că nu exis- asemenea plecare: „Vei intra în mormânt tă o dată fixată pentru venirea Domnului. la bătrâneţe, ca snopul strâns la vremea El ar fi putut veni în oricare clipă din lui“ (Iov 5:26). ultimii două mii de ani. De aceea, cre- Biruind moartea nu înseamnă nea­părat dincioşii au fost mereu plini de nădejdea că vom fi scutiţi de mormânt, căci de a fi răpiţi fără să mai treacă prin Dumnezeu vrea ca unii s-o învingă prin moarte. Întrucât venirea Dom­nului Isus intermediul învierii, cum a făcut Dom­nul este, în prezent, mult mai apropiată decât nostru Isus. Trecând prin moarte, credin- în trecut, nădejdea noastră de a fi răpiţi cioşii, aidoma Domnului lor, nu trebuie la cer, fără să mai murim, este mai mare să aibă nici o teamă de ea. Dacă dorim să decât cea a predecesorilor noştri. Nu evităm moartea pentru că ne este frică de dorim să spunem prea multe, dar aceste ea sau nu suntem dispuşi să murim, cuvinte le putem rosti cu deplină siguran- înseamnă că deja am fost înfrânţi. S-ar ţă, anume că dacă Domnul Isus va veni putea ca Domnul să ne salveze definitiv în timpul vieţii noastre, oare nu vom dori de moarte, răpindu-ne la cer. Noi însă nu să fim în viaţă, pentru un eveniment atât trebuie să ne rugăm ca El să vină cât de măreţ, de a fi răpiţi la cer fără să mai mai curând doar pentru că nouă ne este trecem prin moarte? Dacă da, atunci tre-

436 Omul spiritual, volumul III buie să învingem moartea, neîngăduindu- viitor de celălalt cuvânt al Său: „Şi orici- ne să murim înainte de ceasul rânduit, ne trăieşte şi crede în Mine nu va muri pentru ca să fim răpiţi fără a mai muri. niciodată“. Mii şi mii de credincioşi deja Conform profeţiilor Scripturii, unii credin- au părăsit acest pământ, în credinţă. Dar cioşi vor fi răpiţi fără să mai treacă prin Dumnezeu spune că unii nu vor muri moarte. A fi răpiţi astfel constituie încă o niciodată – nu că unii nu vor fi niciodată biruinţă asupra morţii. Câtă vreme rămâ- înviaţi, ci că unii nu vor muri niciodată. nem în viaţă pe pământ, nu putem nega În consecinţă, nu avem nici un motiv să că şi noi ne-am putea număra printre cei insistăm că, mai întâi trebuie să murim, răpiţi. Nu trebuie, atunci, să fim pregătiţi şi abia apoi să fim înviaţi! Întrucât veni- să câştigăm biruinţa completă asupra rea Domnului Isus este aproape, de ce morţii? trebuie să murim mai întâi, şi apoi să Poate că vom muri, dar nu suntem aşteptăm învierea? De ce să nu aşteptăm obligaţi să facem acest lucru. Cuvintele ca Domnul să vină şi să ne răpească, Domnului Isus, rostite pe paginile pentru ca să putem fi izbăviţi total de Scripturii, vestesc limpede acest lucru. Pe sub puterea morţii? de o parte, Domnul a afirmat: „Cine Domnul arată că El va fi învierea mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu pentru mulţi, dar şi viaţa pentru unii. are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în Deşi este minunat să fii înviat din morţi, ziua de apoi“ (Ioan 6:54). Pe de altă o experienţă de care a avut parte Lazăr, parte, cu acelaşi prilej, Isus a mai făcut şi acest aspect nu epuizează deloc biruinţa următoarea declaraţie: „Aceasta este pâi- asupra morţii. Domnul mai are o me­todă: nea care s-a pogorât din cer, nu ca mana „nu va muri niciodată“. Ni s-a rânduit să pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi umblăm prin valea umbrei morţii. Pe de totuşi au murit: cine mănâncă pâinea altă parte, Dumnezeu a ridicat pentru noi aceasta, va trăi în veac“ (v. 58). Ceea ce un pod plutitor, ca să putem merge direct spune Domnul aici este că, dintre cei ce în cer. Acest pod plutitor este răpirea. vor crede în El, unii vor muri şi vor fi Timpul răpirii se apropie. Dacă cineva înviaţi, pe când alţii nu vor trece deloc doreşte să fie în viaţă când va avea loc prin moarte. răpirea, va trebui să înveţe de pe acum Domnul Isus a exprimat această vede- cum să învingă moartea. Înainte de răpi- re la moartea lui Lazăr: „Eu sunt învierea re, va trebui să fie învins şi ultim­ ul vrăj- şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă maş. Pe cruce, Domnul Isus l-a biruit ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi definitiv pe acest vrăjmaş. Astăzi crede în Mine nu va muri niciodată“ Dumnezeu vrea ca biserica Lui să expe­ (Ioan 11:25-26). Aici Dom­nul este nu rimenteze biruinţa lui Cristos. Simţim cu doar învierea, ci şi viaţa. Dar cei mai toţii că trăim în vremurile de pe urmă. mulţi dintre noi credem că El este învie- Duhul Sfânt ne conduce astăzi să purt­ăm rea noastră, uitând că este şi viaţa. ultima bătălie cu moartea, înainte de a Recunoaştem numaidecât că ne va învia veni răpirea. după ce vom muri, dar recun­oaştem noi Dându-şi seama că zilele-i sunt numă- oare în egală măsură că El, fiind viaţa rate, Satan exercită cele mai mari eforturi noastră, poate, de asemenea, să ne ţină în pentru a-i împiedica pe creştini de a fi viaţă? Domnul Isus ne explică cele două răpiţi. Asta e în măsură să exp­lice, parţial, lucrări ale Sale, dar noi nu credem decât de ce copiii lui Dumnezeu sunt atacaţi într-una. Credincioşii din cei două mii de atât de furibund în trupurile lor. Datorită ani ce s-au scurs vor fi experimentat asprimii acestor atacuri fi­zice, ei par să cuvântul Domnului care spune „cine inspire suflarea morţii, renunţând astfel la crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va nădejdea de a fi răpiţi fără a mai muri. trăi“. Mai sunt alţii care vor beneficia în Ei nu pricep că aceasta este o provocare

Biruind moartea 437 a vrăjmaşului, menită să le împiedice triva păcatului, a lumii şi a lui Satan, tot înălţarea. Dar dacă vor primi chemarea aşa trebuie să luptăm şi împotriva morţii. răpirii, evident, vor fi înzestraţi cu un Nu trebuie doar să cerem biruinţa, ci spirit de luptă împotriva morţii. Căci vor trebuie să ne-o şi însuşim. Trebuie să ne sesiza în duhul lor că moartea este un îmbrăcăm cu triumful lui Cristos asupra obstacol în calea răpirii, ce trebuie depă- morţii, în toată plinătatea acestuia. Dacă şit. ne vom exam­ ina experienţele din trecut Diavolul este un ucigaş (Ioan 8:44). în lumina lui Dumnezeu, vom descoperi Scopul lucrării lui Satan împotriva cre­ că de atâtea ori am fost atacaţi de moar- dincioşilor este de a-i ucide. El are o te fără să ne dăm seama. Tot timpul am tactică specială pentru zilele din urmă, atribuit aceste întâmplări altor cauze, pier- purtând un război de uzură împotriva zând astfel puterea de a ne împotrivi. sfinţilor care... „vor fi daţi în mâinile lui“ Dacă am fi recunoscut că anumite eveni- (Dan. 7:25). Dacă va reuşi să toarne mente au fost atacuri ale morţii, am fi puţină anxietate în duhul credinciosului, fost întăriţi de Dumnezeu să trăim în să sporească niţel neliniştea din mintea practică experienţa biruinţei asupra morţii. sa, să-l facă pe sfânt să nu doarmă o În acest caz, experienţa noastră s-ar fi noapte, să mănânce mai puţin data vii- asemănat traversării unei prăpăstii pe un toare, iar altă dată să se epuizeze mun- pod şubred sau călătoriei pe un drum cind, atunci înseamnă că l-a atacat cu accidentat. Căci în cadrul acelor experien- puterea morţii. Deşi o singură picătură de ţe toate împrejurările par să indice că apă este neputincioasă în ea însăşi, apa vom muri negreşit, dar iată, că nu putem care picură încontinuu poate, cum se ştie, muri! Şi astfel, de fiecare dată, ne apucă să erodeze stânca, făcând o gaură în ea. iarăşi disperarea, frica de moarte, şi totuşi, Fiind bine pus la punct cu acest adevăr, nu putem muri! Ne întrebăm de ce trebu- Satan ne întărâtă, ba un pic aici la îngri- ie să murim acum, căci, deşi bătălia se jorare, ba colo la puţină an­xietate sau încinge, atingând intensităţi tot mai alar- niscaiva neglijenţă, pentru ca, în cele din mante, nu suntem dispuşi să murim. urmă, să ne toace pe noi cei sfinţi în Mai degrabă, ne simţim îndemnaţi să acest război de uzură. stri­găm: Nu vreau să mor! Care este Uneori diavolul îi atacă direct pe cre- semnificaţia unei astfel de experienţe? dincioşi, provocând moartea lor. Multe Pur şi simplu faptul că Dumn­ezeu ne decese rezultă în urma unor atacuri de conduce să luptăm ultima noastră bătălie acest fel, deşi puţini identifică adevărata cu moartea, înainte de a fi răpiţi. Aceste lor natură. Poate că la mijloc nu este atacuri au drept scop să încerce să zădăr- decât un guturai, o insolaţie, o insomnie, nicească răpirea noastră, fără să mai tre- o epuizare sau o pierdere a poftei de cem prin moarte. mâncare. Poate că este vorba de necură- Porţile Hadesului ce se deschid laco- ţie, mânie, gelozie sau desfrâu. Eşecul de me trebuie să le închidem prin biruinţa a sesiza puterea morţii ce stă în spatele lui Cristos! Trebuie să stăm fermi împo- acestor fenomene riscă să pe­ricliteze biru- triva morţii, interzicându-i să mai facă inţa deplină a creştinilor. Dacă însă ei ar vreo incursiune asupra trupului nostru. recunoaşte în toate acestea atacuri ale Împotriviţi-vă oricărui lucru ce poartă morţii, împotrivindu-li-se pe dată, ar avea miasma morţii. Priviţi moartea, slăbiciu- biruinţă. De câte ori sfinţii pun aceste nea şi suferinţa prin prisma acestei atitu- tulburări pe seama vârstei lor sau a altor dini. Uneori e posibil ca trupul să nu fie factori, scăpân­du-le adevărata cauză! conştient de nimic, totuşi moartea este Domnul Isus vine în curând. Prin deja la lucru. Anxietatea din duh sau urmare, trebuie să purtăm război total întristarea din suflet pot să cauzeze, de împotriva morţii. Aşa cum luptăm împo- asemenea, moartea. Dumn­ezeu ne chea-

438 Omul spiritual, volumul III mă acum la răpire. În consecinţă, va tre- din toată inima. Este nevoie de credinţă, bui să subjugăm orice lucru care s-ar dar asta nu înseamnă căderea în pasivita- opune acestui măreţ eve­niment. te, fuga de responsabilităţi. Dacă credem Dumnezeu îi aşază pe copiii Săi în doar cu mintea că vom scăpa de moarte, diverse situaţii, care-i determină fără cru- însă, în mod pasiv, vom conti­nua să ne ţare şi fără nădejde să-şi încredinţeze viaţa supunem puterii ei, cum vom putea avea în mâna Domnului, uneori doar printr-un vreun câştig real? firicel de credinţă cât le-a mai rămas. Căci mâna Lui a ajuns singura lor spe- Păcatul de moarte ranţă. În această perioadă, e ca şi când ar Biblia menţionează un păcat de moar- striga din răsputeri: „Doamne, ajută-mă să te sau „păcatul care duce la moarte“ pe trăiesc!“ Bătălia din zilele noastre e o care îl pot comite credincioşii (1 Ioan bătălie pentru viaţă. 5:16). Moartea din acest verset nu se Duhuri rele ucigaşe sunt la lucru pre- referă la o moarte spirituală, căci viaţa tutindeni. Dacă sfinţii nu se vor împ­ot­rivi veşnică pe care o dăruieşte Dumnezeu nu şi nu se vor ruga, vor fi înfrânţi. Vor se poate stinge niciodată. Tot aşa, nu muri negreşit, dacă vor continua să rămâ- poate fi vorba despre o aluzie la „moar- nă pasivi. Dacă însă se vom ruga: tea a doua“, întrucât oile Dom­nului nu „Doamne, ajută-mă să înving moartea!“ pot pieri niciodată. Trebuie, prin urmare, El le va răspunde cu cuvintele: „Dacă te ca sensul ei să se refere la moartea tru- vei împotrivi morţii, îţi voi dărui biruinţa pului. asupra ei.“ Simpla rugăciune nu este sufi- Să observăm însă în ce constă esenţa cientă, dacă voinţa este pasivă. Ceea ce păcatului mortal. Procedând aşa, vom fi va trebui să spuneţi este: „Doamne, din învredniciţi să ştim cum să ne ferim de pricina biruinţei Tale asupra morţii, eu mă el, pentru ca (1) trupul nostru să nu fie împotrivesc acum tuturor ata­curilor ei. corupt, (2) să nu ratăm binecuvântarea de Sunt hotărât să biruiesc moartea imediat. a fi răpiţi înainte de moarte sau (3) să ne Doamne, dăruieşte-mi biruinţă!“ putem duce la bun sfârşit lucrarea rându- Domnul te va învrednici să biruieşti ită de Domnul înainte de a ni se fi moartea. Deci, apucă promisiunile pe care încheiat zilele şi de a muri, dacă va mai Dumnezeu ţi le-a dat, cere viaţă şi ai zăbovi Domnul şi va trebui să trecem încredere că nimic nu te poate vătăma. prin experienţa mormântului. Daţi-ne voie Nu fă concesii puterii morţii, fiindcă să spunem că, din pricina neglijenţei lor altminteri te va atinge. De pildă, s-ar în această privinţă, multor copii ai putea să locuieşti într-o zonă contaminată Domnului li s-au scurtat anii şi şi-au pier- de maladii. Totuşi, vei putea rezista tutu- dut cununile. Mulţi lucrători ai lui ror îmbolnăvirilor, nepermiţând nici uneia Dumnezeu, dacă ar fi acordat atenţie dintre ele să se atingă de tine. Nu-i per- acestei chestiuni, încă s-ar afla printre noi, mite morţii să te atace prin intermediul slujindu-L pe Domnul. bolii! Cuvântul nu precizează exact în ce Nu mai putem să ne permitem să constă acest păcat. Doar ne asigură că un aşteptăm pasivi întoarcerea Domnului, asemenea păcat este posibil. Din relatările mângâindu-ne cu gândul că vom fi răpiţi Scripturii, înţelegem că acest păcat varia- oricum. Trebuie să fim pregătiţi. Ca în ză, de la persoană la persoană. Pentru toate celelalte chestiuni, răpirea necesită unii, un anumit păcat este mortal, în timp cooperarea bisericii cu Dumnezeu. ce pentru alţii s-ar putea să nu fie un Credinţa niciodată nu permite lucrurilor să păcat care să ducă la moarte şi vicever- urmeze calea celei mai mici rezistenţe. sa. Asta din pricina diverselor grade de Trebuie să ne opunem morţii cu toată har primite, în funcţie de lumina accepta- tăria, iar răpirea trebuie să ne-o însuşim tă de noi şi de poziţia pe care o deţinem

Biruind moartea 439 în mijlocul credincioşilor. băgat pe mulţi într-un mormânt prematur. Deşi Biblia nu identifică acest păcat, Păcatul mortal nu este neapărat cine ştie putem însă observa că orice păcat ce ce fărădelege groazn­ică, deoarece nu se duce la moarte constituie un păcat mor- specifică nicăieri în ce a constat acesta; tal. Israeliţii au comis un astfel de păcat nu este ceva fix. Un păcat cum este cur- la Cadeş (Num. 13:25–14:12). Deşi Îl via, de care s-au făcut vinovaţi corintenii, mai ispitiseră pe Domnul de multe ori poate fi considerat păcat ce duce la până atunci (14:22), întotdeauna El i-a moarte. Dat tot aşa de bine pot fi consi- iertat. Dar, de data asta, deşi i-a iertat, derate şi cuvintele uşuratice rostite de după ce au refuzat să intre în Canaan, a Moise un păcat ce duce la moarte, deşi făcut însă ca trupurile lor să moară în iată cum îl caracte­rizează Scriptura pe pustie (14:32). Moise: „Moise însă era un om foarte La apele de la Meriba, Moise a fost blând, mai blând decât orice om de pe provocat să rostească cuvinte uşuratice faţa pământului“ (Num. 12:3). Prin urma- (Ps. 106:33). Acesta a fost păcatul său re, nici un păcat nu putea fi trecut cu mortal, el murind în afara hotarelor vederea în viaţa acestui om. Canaanului. Aaron a comis aceeaşi ofen- Acum este ziua harului. Dumnezeu să ca şi Moise, şi i s-a interzis şi lui să este plin de har. Prin urmare, fie ca ini- intre în ţara sfântă (Num. 20:24). Omul mile noastre să-şi găsească mângâi­erea! lui Dumnezeu care a venit din Iuda la Nu-i permite lui Satan să te acuze, suge- Betel nu a ascultat de porunca Domnului rându-ţi că ai comis deja păcatul de cu privire la mâncare şi băutură. În con- moarte şi, prin urmare, trebuie să mori! secinţă, a comis păcatul său mortal (1 Deşi Biblia nu ne încurajează să ne Regi 12:21-22). În Noul Tes­tament aflăm rugăm pentru cei ce au săvârşit acest cum Anania şi Safira au fost pedepsiţi cu păcat mortal, Dumnezeu ne va ierta dacă moartea pentru că au comis ceea ce pen- ne vom judeca pe noi înşine, poc­ăindu- tru ei a fost un păcat mortal, prin faptul ne sincer. Mulţi sunt de părere că omul că au încercat să-L mintă pe Duhul de la 2 Corinteni 2:6-7 este cel care a Sfânt, tăinuind o parte din câştigul obţi- trăit cu nevasta tatălui Său. În 1 Corinteni nut din vânzarea terenului lor (Fapte 5). 11:30-32 ni se aminteşte că, şi dacă am Omul din Corint care a trăit cu nevasta comis păcatul ce duce la moarte, putem tatălui său s-a făcut şi el vinovat de acest totuşi scăpa de moarte, dacă ne judecăm fel de păcat, obligân­du-l pe apostolul cu adevărat pe noi înşine. Prin urmare, Pavel să rostească judecata, spunându-le nu permite nici unui păcat să domnească celor din Corint ca acest om „să fie dat în trupul tău, ca nu cumva să devină pe mâna lui Satan, pentru nimicirea căr- păcatul tău mortal. Trupul nostru poate să nii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua slăbească, dar niciodată nu trebuie să ne Domnului Isus“ (1 Cor. 5:5). Nu puţini pierdem această inimă a judecăţii de sine. fraţi creştini din Corint au murit pentru Trebuie să ne judecăm păcatul nostru că s-au făcut vinovaţi de profanarea tru- fără cruţare. Este adevărat că nu vom pului şi sângelui Domnului (1 Cor. 11:27, putea atinge niciodată perfecţiunea de a fi 30). Ei au comis păcatul care duce la fără păcat în viaţa de acum, dar mărturi- moarte. sirile dese şi încrederea în harul lui Pentru a birui moartea, trebuie să biru- Dumnezeu sunt absolut indispensabile. im cu perseverenţă păcatul, deoa­rece Dumnezeu ne va ierta cu siguranţă. Cei moartea derivă din păcat. Dacă dorim să care urmăresc biruinţa asupra morţii tre- trăim până când ni s-au împlin­it zilele buie să-şi aducă aminte de acest lucru. hărăzite de Domnul sau până Se va întoarce El, trebuie să avem grijă să nu Le pune înainte faptele lor, fărăd­elegile păcătuim. Neglijenţa în această privinţă i-a lor, mândria lor. Îi înştiin­ţează ca să se

440 Omul spiritual, volumul III îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de fereşte de cursele morţii (14:27). la nelegiuire. Dacă asc­ultă şi se supun, O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma îşi sfârşesc zilele în fericire, şi anii în este putrezirea oaselor (14:30). bucurie. Dacă n-ascultă, pier ucişi de Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, sabie, mor în orbirea lor. Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când ca să-l abată de la locuinţa morţilor (Şeol), îi înlănţuie; îşi pierd viaţa în tinereţe, care este jos (15:24). mor ca cei desfrânaţi (Iov 36:9-14). Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufle- tul (15:32). Învăţătura Proverbelor Seninătatea feţei împăratului este viaţa (16:15). Proverbele sunt o carte în care este Acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra prezentată umblarea practică, de zi cu zi, căii sale (16:17). a credinciosului. Cartea aceasta ne în­vaţă Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte viaţa; cine multe lucruri despre căile prin care ne dispreţuieşte Cuvântul va muri (19:16). putem păstra viaţa. Ne vom concentra Frica de Domnul duce la viaţă (19:23). atenţia asupra instrucţiunilor sale privitoa- Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă re la modul în care putem învinge moar- sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la tea: moarte (21:6). Omul care se abate de la calea înţelepciunii Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în se va odihni în adunarea celor morţi inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor (21:16). lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea găseşte viaţă, neprihănire şi onoare (21:21). aduce multă pace (Prov. 3:1, 2). Pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu ne Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi călăuzeşte să învingem moartea, vom des- coperi sensuri noi ale acestor versete. răcorire oaselor tale (3:8). Suntem obişnuiţi să privim „viaţa“ ca pe Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, un fel de terminologie. Dar când vom fi luminaţi, vom începe să ne dăm seama păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi! (4:4). că viaţa fizică ne va fi prelungită, dacă Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii vom împlini condiţiile puse de Dumne­ zeu. În caz contrar, dacă vom nesocoti vieţii tale se vor înmulţi (4:10). aceste porunci, viaţa noastră se va duce, Þine învăţătura, n-o lăsa din mână; păs­trea­z-o, încetul cu încetul. De pildă, Dumnezeu ne porunceşte: „Cinsteşte pe tatăl tău şi căci ea este viaţa ta (4:13). pe mama ta, ca să-ţi meargă bine şi să Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi trăieşti zile multe pe pământ“ (Ex. 6:2-3). Dacă vom călca această poruncă, anii ne sănătate pentru tot trupul lor (4:22). vor fi împuţinaţi de păcat. Dumn­ezeu Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din doreşte să luăm aminte la cu­vintele Sale, să ne însuşim înţelepc­iu­nea, să urmărim ea ies izvoarele vieţii (4:23). neprihănirea şi să ne păzim inima, ca să Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un nu ne pierdem viaţa. Dacă dorim să avem viaţă, trebuie să învăţăm să ascul- om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine tăm. face aşa (Prov. 6:32). Căci cel ce mă găseşte (înţelepciunea), gă­seşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domn­ului (8:35). Prin mine (înţelepciunea) ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale (9:11). Neprihănirea izbăveşte de la moarte (10:2). Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui Puterile veacului viitor rău sunt scurtaţi (10:27). Ni se spune că în viitoarea împărăţie, Domnul Isus urmează să fie soarele Pe cărarea neprihănirii este viaţa, dar calea neprihănirii, având vindecarea pe aripile erorii duce la moarte (12:28). Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne

Biruind moartea 441 Sale (Mal. 4:2). Şi „nici un locuitor nu deplin această victorie, totuşi avem parte va zice: «Sunt bolnav»!“ (Isa. 33:24). de ea parţial, căci Îl avem pe Duhul Atunci noi, credincioşii, ne vom bucura Sfânt ca arvună. Duhul ni s-a dat ca să de acea stare pe care o descrie Scriptura gustăm de pe acum triumful viitor al în termenii următori: „Când trupul acesta vieţii. supus putrezirii se va îmbrăca în neputre- „Dar care [Dumnezeu] a fost des­ zire, şi trupul acesta muritor se va îmbră- coperit acum [S-a descoperit pe Sine] ca în nemurire, atunci se va împlini prin arătarea mântuitorului nostru Cristos cuvântul care este scris: «Moar­tea a fost Isus, care a abolit moartea şi a adus la înghiţită de biruinţ㻓 (1 Cor. 15:54). lumină viaţa şi neputrezirea, prin Pentru creştini, trăsătura definitorie a epo- Evanghelie“ (2 Tim. 1:10). Viaţa şi cii împărăţiei va fi faptul că nu va mai ne­murirea, declară apostolul, sunt moşte­ exista slăbiciune, nici boală, nici moarte, nirea de care au parte toţi cei ce primesc pentru că trupurile noastre vor fi fost evanghelia. De aceea, se ridică întrebarea: răscumpărate, iar Satan va fi fost supus, cât de departe poate să-l conducă Duhul călcat în picioare. Sfânt pe un credincios ca acesta să-şi ia De asemenea, Scriptura ne învaţă că în primirea partea sa? Veacul actual e putem gusta de pe acum puterile veacu- pe sfârşite. Având în vedere răpirea, lui viitor (Evr. 6:5). Deşi trupurile noastre Duhul Sfânt intenţion­eaz­ă să-i aducă pe aşteaptă încă să fie răscumpărate, astăzi credincioşi la experienţa de a-şi însuşi însă, prin credinţă, putem gusta în avan- mai mult din această parte de moştenire. premieră puterile veacului viitor, neavând Să credem că este posibil să gustăm nici o slăbiciune, nici o boală şi nici de pe acum puterile veacului viitor! Când moartea. Aceasta este o experienţă foarte Pavel exclamă: „Dar mulţumiri fie aduse profundă, dar dacă creştinul va întruni lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin condiţiile cerute de Dumnezeu, încrezân- Domnul nostru Isus Cristos!“ (1 Cor. du-se pe deplin în Cuvântul Său, va 15:57), el se referă la prezent, fiind preo- putea să beneficieze de o astfel de expe- cupat de problema morţii. Deşi el se rienţă. Credinţa nu cunoaşte hotare de referă la o victorie viitoare, totală, asupra timp: nu numai că poate să-şi extragă morţii, el nu se mulţumeşte însă să lase seva din ceea ce a făcut Dumnezeu pen- o atare experienţă cu totul pe seama vii- tru noi în trecut, ci poate să-şi însuşească torului. El susţine că putem învinge prin şi ceea ce va face Dumnezeu pentru noi Domnul Isus chiar de pe acum! în viitor. Între principiile Sale, Dumnezeu îl are Apostolul Pavel descrie schimbarea şi pe acesta: când intenţionează să facă trupului nostru în termenii următori: un anumit lucru într-un anumit veac, mai „Chiar în cortul acesta deci, gemem apă- întâi îl etalează în doar câţiva dintre copi- saţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de ii Săi. Ceea ce vom experimenta cu toţii trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu tru- în Mia de ani mădularele lui Cristos tre- pul celălalt peste acesta, pentru ca ce este buie să experimenteze de pe acum. Chiar muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. Şi în dispensaţiile trecute, au fost oameni Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este care au experimentat dinainte puterile Dumnezeu, care ne-a dat arvuna [în ori- veacului viitor. Cu atât mai mult trebuie ginal: garanţia, n.tr.] Duhului“ (2 Cor. biserica de azi trebuie să aibă experienţa 5:4-5). Termenul „garanţie“ denotă aici victoriei lui Cristos asupra morţii! ideea de „arvună“, adică o primă plată Dumnezeu doreşte să străpungem chiar care garantează că se va achita preţul de pe acum hotarele Hadesului. Domnul integral. Duhul Sfânt din noi este garanţia ne cheamă să bir­uim moartea, din pricina că „ce este muritor este înghiţit de viaţă.“ trupului Său. Dacă nu-l vom cuceri pe Deşi astăzi încă nu am expe­rimentat pe ultimul vrăjmaş, bătălia noastră nu se va

442 Omul spiritual, volumul III fi încheiat. 11:5). Aşa să credem şi noi! Crede că Prin urmare, fiecare din noi să caute moartea nu este necesară, că răpirea este gândul Domnului cu privire la viitor. Noi sigură, că nu mai este mult timp! „Căci nu subscriem la nici un concept supersti- înainte de mutarea lui, [Enoh] primise ţios potrivit căruia nu vom muri. Dar mărturia că este plăcut lui Dumnezeu“ dacă acum este vremea de pe urmă şi (Evr. 11:5). Dar noi cum stăm la acest venirea lui Cristos nu va mai zăbovi capitol? mult, ci va avea loc, probabil, în timpul Ce nespuse minunăţii ne aşteaptă în vieţii noastre, atunci trebuie să ne exer­ gloria viitoare! Ce desăvârşită este mântu- săm credinţa de a ne însuşi Cuvântul lui irea pe care Dumnezeu ne-a pregăt­it-o! Dumnezeu, având încred­ere că nu vom Să ne ridicăm şi să ne suim! Atât de muri, ci că vom vedea faţa Domnului în mult să ne umple „cerul“, încât carnea viaţă. Fie ca toţi cei ce suntem animaţi [firea veche] să nu mai găsească nici un de această nădejde să ne curăţim, după teren în noi, nici lumea să nu ne mai cum El este curat! Clipă de clipă, să atragă! Aşa să rămână în noi dragostea trăim pentru El, extrăgând­u-ne seva din Tatălui, încât să nu mai avem nici o viaţa Sa de înviere, pentru a ni se împlini comunicaţie cu vrăjmaşul Său! Domnul nevoile duhului, sufletului şi trupului nos- Isus să ne sature inimile încât să nu mai tru! dorim nimic altceva! Şi facă Duhul Sfânt „Prin credinţă a fost mutat Enoh de să se înalţe de pe buzele fiecărui credin- pe pământ, ca să nu vadă moartea.“ (Evr. cios rugăciunea: „Vino, Doamne Isuse!“