Omul spiritual

Watchman Nee: Omul Spiritual Traducerea din limba engleză: Dorin Motz iunie 2009



Cuprins general CUVÂNT ÎNAINTE 5 PRIMA PREFAŢĂ 7 A DOUA PREFAŢĂ 13 19 VOLUMUL I 49 91 PARTEA ÎNTÂI – INTRODUCERE: DUH, SUFLET ŞI TRUP 139 177 PARTEA A DOUA – CARNEA (FIREA) 217 PARTEA A TREIA – SUFLETUL 255 VOLUMUL II 303 345 PARTEA A PATRA – DUHUL 385 PARTEA A CINCEA – O ANALIZĂ A DUHULUI PARTEA A ŞASEA – UMBLAREA DUPĂ ÎNDEMNURILE DUHULUI PARTEA A ŞAPTEA – ANALIZA SUFLETULUI: EMOŢIILE VOLUMUL III PARTEA A OPTA – O ANALIZĂ A SUFLETULUI: MINTEA PARTEA A NOUA – O ANALIZĂ A SUFLETULUI: VOINŢA PARTEA A ZECEA – TRUPUL



Cuvânt înainte Watchman Nee este traducerea în en­gle­ tatea şi autenticitatea vieţii lui schimbate. ză şi forma anglicizată a numelui a­ces­tui De la acea misionară prin care a primit mare scriitor creştin chinez, numit, pe Cuvântul a învăţat să se încreadă numai limba lui: Ni To-sheng. În ro­mân­eşte s-ar şi numai în Dumnezeu, în toate nevoile putea traduce: „Ni Stră­jerul“. prin care a trecut. S-a născut la 4 noiembrie 1903, în În 1934 Watchman Nee se căsătoreşte Swatow, China, primul băiat din cei nouă cu Charity Chang. În 1956 el apare în copii ai familiei. Copilăria şi-a petrecut-o faţa Curţii Supreme din Şanhai, fiind acu­ în oraşul Foochow, capitala provinciei zat de a fi acţionat împotriva guvernului Fukien – un port însemnat la Marea prin activitatea sa religioasă, de a fi ajutat Chinei de Sud. impe­rialismul şi regimul naţional­ist, de a În 1920, la invitaţia mamei sale, Nee fi corupt tineretul, de a fi sabotat produc­ s-a dus s-o asculte pe Dora Yu, o misio­ ţia. Este condamnat la 15 ani închisoare, nară care lucrase în nordul Chinei şi în începând cu anul 1952, când a fost ares­ Coreea. În cadrul acestei campanii de tat. În 1967 Nee şi-a ispăşit sentinţa dar evanghelizare, la vestirea Cuvântului lui n-a fost eliberat. În 1967, la vârsta de 66 Dumnezeu, Watch­man Nee s-a pocăit şi ani, este mutat într-o în­chisoare cu regim L-a primit pe Isus Cristos ca Mântuitor al mai blând. Starea sănătăţii se înrăutăţeşte său. însă în tot acest timp, soţia – mult slăbită Îndată după primirea vieţii veşnice, şi ea – îl aştepta să se întoarcă acasă. În Nee s-a predat cu totul lui Dumnezeu, 1971, în urma unui accident, soţia lui este pentru lucrarea în mijlocul poporului său. chemată Acasă. La un an după aceea, Curând a dat peste cuvintele apostolului Watchman Nee trece şi el la Domnul. Pavel: „Aduceţi-vă pe voi înşivă ca dar lui De-a lungul anilor, Watchman Nee a Dum­nezeu ca unii care aţi fost înviaţi din devenit foarte cunoscut în China, ca un morţi, iar mădularele voastre să-L slujeas­ predicator binecuvântat de Dumnezeu, a că asemenea unor instrumente ale neprihă­ cărui expunere originală a Cuvântului lui nirii“. „Ceea ce îmi cerea Dumn­ezeu“ – a Dumnezeu a dat roade bogate în mulţi spus el mai târziu – „era să socotesc că oameni. tot ceea ce sunt şi tot ceea ce am aparţin Omul Spiritual este singura carte pe acum Altuia. Din pricina aceasta, n-am care a scris-o Watchman Nee – mai pre­ îndrăznit să irosesc nimic din banii, timpul cis, singura pe care a redactat-o el însuşi. sau energiile mele psihice şi fizice, deoa­ Toate celelalte cărţi care-i poartă semnătu­ rece consideram că nu mai sunt ale mele, ra au fost iniţial prelegeri sau predici ci ale Lui. A fost uim­ itor să descopăr ţinute oral, pe care mai târziu editorii lui lucrul acesta. Abia atunci a început adevă­ le-au redactat sub formă de carte. rata viaţă creştină pentru mine“. Se spune despre Watchman Nee că Eugene Motz purta cu el Biblia pretutindeni pe unde Fondatorul revistei „Lucruri noi şi mergea. Pe măsură ce înainta cu lectura vechi“, în care a apărut, între 1984 şi Bibliei, a început să mărturisească şi altora 1990, în foileton, primul şi o parte din comorile ei, mai întâi colegilor de din al doilea volum al trilogiei Omul şcoală, reuşind să-i cu­ce­rească prin sinceri­ Spiritual. 5

6

Prefaţă Domnului pe care Îl slujesc Îi aduc prin întuneric. Atunci am cunoscut că mulţumiri din toată inima pentru că mi-a Domnul mi-a încre­dinţat mie sarcina dat privilegiul de a scrie această carte. redactării acestei lucrări. Aşadar, am înce- Întotdeauna sperasem ca altul mai capabil put să compun capitolele care se ocupă să-şi asume sarcina de a scrie această de deosebirea dintre duh, suflet şi trup. lucrare, dar Domnul a găsit cu cale să Acestea au fost ur­mate de un capitol asu- mă cheme pe mine. Dacă ar fi să aleg, pra trupului şi apoi prima parte a capito- aş fi ultimul care să scriu această carte, lului care tratează viaţa sufletului. Curând căci am cea mai mică dorinţă de a o însă am încetat să scriu. Pe lângă lucrul scrie. Şovăiala mea nu provine dintr-o la carte, aveam o sumedenie de alte obli­ încercare de a mă eschiva de la datorie, gaţii de îndeplinit. Dar nu acesta a fost ci mai degrabă din convingerea că o ase- motivul pentru care m-am oprit din scris, menea carte, care tratează viaţa spirituală căci tot mi-aş fi găsit timp să scriu. Am şi stratagemele războiului spiritual, depă­ pus pana jos în primul rând pentru că şeşte cu mult posibilităţile unuia care am constatat că ajunsesem să scriu multe nu-L cunoaşte pe Domnul decât de zece adevăruri ce nu fuseseră dovedite prin ani. E adevărat că Biblia îi îngăduie unui propria mea experienţă. Or, ştiam că acest credincios să-şi relateze experienţele. neajuns ar fi putut slăbi valoarea şi pute- Duhul Sfânt chiar ne îndeamnă să facem rea cărţii. Preferam să mai învăţ de la aşa. Dar în cazul meu aş fi preferat să se Domnul şi să trăiesc în practică adevăru- poată spune, ca şi despre Pavel, „că a rile Sale, ur­mând ca ceea ce voi scrie avut experienţe de genul răpirii la cer, după aceea să fie realităţi spirituale, şi nu după pai­sprezece ani“. Eu însă n-am avut doar teorii. Astfel, lucrarea a fost suspen- experienţe de acest fel şi nici nu am pri- dată timp de trei ani. mit vreo descoperire nemaipomenită, dar Pot afirma că îm aceşti trei ani am am învăţat prin harul Său să-L urmez pe avut cartea pe inimă în fiecare zi. Deşi Domnul până şi în lucrurile cele mai unii s-ar putea să fie de părere că aceasta mici care se ivesc în fiecare zi. Prin e o întârziere nejustificată, eu unul am urmare, tot ce încerc să fac este să îm­păr­ văzut clar mâna Domnului în tot acest tă­şesc copiilor lui Dumnezeu ceea ce am timp, căci adevărurile cuprinse în carte – primit de la Domnul în aceşti ani. în special cele din ultimul vol­um – m-au În urmă cu vreo patru ani, am fost eli­berat de puterea întune­ricului, demon- chem­ at de Dumnezeu să scriu această strând că am atins, în sfârşit, realitatea lucrare. Pe vremea aceea, mă retrăsesem spirituală. Prin harul deosebit al Domnului, într-o colibă de pe malul râului, ca să mă am fost învrednicit să înţeleg mai bine refac în urma unei slăbiciuni fizice. Îmi planul lui Dumnezeu de răscumpărare a petreceam timpul odihnindu-mă, citind oamenilor, în separarea vechii creaţii de Cuvântul şi rugându-mă. Simţ­eam acut cea nouă. Laud pe Domnul pentru asta. nevoia unei cărţi bazate pe Cuvânt, care În plus, Domnul mi-a dat prilejul să fac să relateze experienţele copiilor lui cunoştinţă cu mulţi din co­piii Lui aleşi, în Dumnezeu în domeniul unei înţelegeri timpul numeroaselor mele deplasări. mai profunde a vieţii spirituale, pentru ca Faptul acesta mi-a mărit simţul observa- Duhul Sfânt s-o poată folosi în a-i duce ţiei, al cunoaşterii şi al experienţei. În înainte pe sfinţi şi a-i izbăvi de bâjbâiala contactele avute cu oa­menii, Domnul 7

8 Omul spiritual mi-a descoperit nu num­ ai ceea ce lipseşte unele părţi s-ar putea să pună mai mult în mijlocul copiilor Săi, dar şi remediul accent pe viaţa spirituală, în vreme ce dat de Cuvântul Său pentru rezolvarea altele pun accentul pe războiul spir­itual. acestor probleme. De aceea, daţi-mi voie Scopul principal al cărţii este acela de a să spun cititorilor mei că lucrarea de faţă fi un îndrumar – de unde şi accentul este un man­ual pentru trăirea spirituală şi mare pus pe nevoia de a le arăta oameni- fiecare punct din el poate fi demonstrat lor cum să umble pe această cale, mai experimental. înainte de a-i îndemna să facă prim­ ii Datorită experienţelor deosebite avute în paşii pe ea. Cartea a fost scrisă nu atât trup, în timpul acestor ani, mi-a fost dat să pentru a-i îndemna pe oameni să caute cunosc mai profund realitatea veşniciei şi, calea spirituală, cât să-i ajute pe cei care prin urmare, datoria mare pe care o am deja caută să cunoască cu adevărat aceas- faţă de Biserica lui Dum­nezeu. Astfel, spe- tă cale. Facă Domnul ca toţi cei ale căror ram că voi fi în stare să termin această inimi Îl caută pe Domnul să găsească carte într-un timp scurt. Mulţum­ iri să-I fie ajutor pe paginile ei. aduse lui Dumnezeu Tatăl şi unuia dintre Sunt pe deplin conştient că viaţa spi­ prietenii mei în Domnul, pentru faptul că rituală a unor cititori se deosebeşte foarte mi-a pus la dispoziţie un loc unde să pot mult de a altora. Dacă vei ajunge, prin scrie în tihnă. În câteva luni am terminat urmare, la unele puncte greu de înţeles, primele patru capitole. Deşi nu am început să nu le respingi, nici să nu înc­erci să le celelalte capitole, sunt sigur că Dumnezeu pătrunzi doar cu mintea. Asemenea ade- Tatăl îmi va da harul necesar, la vrem­­ ea văruri trebuie rezervate pentru o fază ulte- cuv­enită. rioară, când viaţa ta va cunoaşte o mai Acum, când volumul de faţă urmează mare profunzime. Recitind acea parte mai să fie publicat în curând, fiind urmat ulte- târziu – să zicem, după două săptămâni rior de celelalte, daţi-mi voie s-o spun sau chiar după o lună – s-ar putea s-o deschis: Nu a fost uşor să învăţ adevăru- înţelegi mai bine. De la un capăt la altul rile cuprinse în această carte. Dar şi mai în a­ceastă carte, se subli­niază importanţa greu a fost să le aştern pe hârtie. Pot experienţei, a trăirii practice, fapt care e o afirma că timp de două luni am trăit zil- condiţie indispensabilă pentru adevărata nic în ghearele lui Satan. Ce bătălie a înţelegere a cărţii. Ceea ce poate părea­ fost! Ce împotrivire! A fost nevoie de mai puţin atrăgător la început se va putea toate puterile duhului, sufletului şi ale dovedi mai târziu de mare valoare. Vei trupului pentru a face faţă iadului. Luptele înţelege prob­lema respectivă atunci când acestea au încetat deocamdată, dar negre- vei ajunge în faza respectivă. Dar oare şit vor reveni, căci mai sunt cărţi de scris! este nevoie să aştepţi până vei ajunge în Tu, care eşti un Moise, pe munte, să nu-l stadiul acela înainte de a înţelege? Dacă uiţi pe Iosua din câmpie! Ştiu că vrăjma- aşa ar sta lucrurile, atunci ce rost ar mai şul urăşte cu înverşunare lucrarea aceasta avea această carte? Un mare mister învă- şi va recurge la orice mijloace aflate la luie experienţa spirituală a credinciosului. dispoziţia sa pentru a o împiedica să Înainte ca Domnul să ne conducă la ajungă în mâna poporului, ca nu cumva deplina trăire a unei vieţi de adâncă păr- oamenii s-o citească. Facă Domnul ca tăşie cu El, întotdeauna El ne va prezenta pla­nul vrăjmaşului să nu reuşească. acea viaţă dinainte, ca s-o putem contem- Cartea aceasta, care va cuprinde trei pla din timp. Mulţi cred­incioşi confundă vo­lume, nu e scrisă sub formă de expu- această arvună cu plinătatea propriu-zisă a nere sau de predică. Lucrul acesta se vieţii respective, fără să-şi dea seama că poate vedea şi din spaţiul acordat diferite- Domnul nu a făcut altceva decât să-i ia lor subiecte. Deşi toate volumele se ocupă de mână şi să-i ducă abia la începutul de viaţa spirituală şi de războiul spiritual, acelei vieţi. Învăţătura din această carte

Prefaţă 9 va împlini nevoia acelora care au gustat, afirmaţiile pe Biblie şi dovedim toate dar n-au băut încă din plin din această lucrurile prin experienţa spirituală. viaţă. Rezultatul descoperirilor noastre, obţin­ut Trebuie să ne păzim însă de un lucru: atât prin studierea Cuvântului scris, cât şi nu trebuie să folosim niciodată cun­oştinţa prin experienţe personale, ne spune că dobândită pe paginile acestei cărţi pentru pentru fiecare experienţă spirituală (cum e a ne autoanaliza. Dacă, aflând­u-ne în naşterea din nou) există o schimbare spe- lumina lui Dumnezeu, aj­un­gem să vedem cială în omul nostru dinăuntru. Con­ lumina, ne vom cu­noaşte pe noi înşine chidem, prin urmare, că Biblia împarte fără să ne pierdem libertatea noastră în omul în trei părţi: duh, suflet şi trup. Domnul. Dar dacă în fiecare zi, de dimi- Vom vedea, în continuare, cât de diferite neaţa şi până seara, nu facem altceva sunt aceste funcţii şi domeniile acestor decât să ne analizăm pe noi înşine, să elemente, în special cele alte duhului şi disecăm gândurile şi sentimentele noastre, sufletului. În acest context, se cuvine să atunci lucrul acesta nu ne va îngădui să precizăm câteva lucruri în legătură Partea ne pierdem cu totul pe noi înşine în Întâi a primului volum al acestei trilogii. Cristos. Dacă un credincios nu e învăţat Reliefarea deosebirilor dintre duh şi suflet, profund de către Domnul, cu greu va precum şi sublinierea deosebirilor dintre putea cunoaşte adevărul deplin. Acest funcţiile lor – toate acestea sunt cunoştin- proces de introspecţie şi de autoanaliză e ţe esenţiale pentru cei ce doresc să creas- dăunător vieţii spi­rituale. că în viaţa spirituală. Numai după ce au Ar fi bine să reflectăm asupra planu- ajuns ei să recunoască duhul şi tot ceea lui de răscumpărare al lui Dumnezeu. ce e duhovnicesc, vor putea ei umbla Planul Său prevede ca prin noua viaţă ce după îndemnurile Duhului. Din pricina ni s-a dat, la vremea când am fost năs- unor mari lacune la acest capitol, ce pot cuţi din nou, El să ne poată izbăvi de: fi observate la majoritatea credin­cio­şilor, (1) păcat, de (2) natural şi de (3) am încercat să explic lucrul acesta cât suprana­tural, adică de forţa satanică a mai deta­liat. Celor care au unele cunoş- răului din domeniul nevăzut. Aceşti trei tinţe de bază în acest prim domeniu nu paşi ai izbăvirii sunt esenţiali. Nici unul le va fi greu să înţeleagă, în vreme ce nu poate fi omis. Dacă un creştin se unii, care nu sunt familiar­izaţi cu acest mărgineşte la lucrarea de răscumpărare a studiu, vor trebui să zăbovească un timp lui Dumnezeu, mulţumindu-se doar cu asupra concluziilor capitolului res­pectiv, biruinţa asupra păcatului, el nu va împlini abia apoi putând continua stud­iul. Prin scopul deplin al lui Dumnezeu. Viaţa urmare, Partea Întâi nu se ocupă în mod naturală – „eul“ – trebuie să fie adusă la propriu-zis de viaţa spir­ituală, ci doar ne supunere, după cum trebuie învins duş- oferă cunoştinţele de bază necesare înţe- manul supranatural. Cu siguranţă, e bine legerii vieţii spirituale. Partea aceasta va să biruieşti păcatul, dar lucrarea nu e fi mai bine înţeleasă dacă va fi recitită la isprăvită dacă acel „eu“ împreună cu răul sfârşit, după ce s-a parcurs întreaga trilo- supranatural rămân necuceriţi. Crucea gie. nu-şi poate permite o asemenea victorie Nu sunt eu primul care a scos în parţială. Nădăjduiesc, prin harul lui Dum­ evidenţă deosebirea dintre duh şi suflet. nezeu, că voi putea sublinia îndeajuns Andrew Murray a spus odată că Biser­ica, aceste puncte importante pe parcursul în totalitatea ei, şi credincioşii luaţi fiecare lu­crării. în parte trebuie să se îngrozească mai cu În afară de ultima parte a volumului seamă de un lucru: anume de activitatea al treilea, în care voi discuta despre trup, dezordonată a sufletului, cu puterea lui de cartea poate fi considerată un manual de subjugare a minţii şi a voinţei. Apoi F. psihologie biblică. Noi ne bazăm în toate B. Meyer a declarat că dacă nu ar fi

10 Omul spiritual cunoscut deosebirea dintre duh şi suflet, pentru a-i ajuta să primească viaţa lui nu şi-ar fi putut imagina cum este viaţa Dumnezeu în duhul lor. Dacă noi, cei lui spirituală. Şi mulţi alţii, ca Stockmayer, care răspundem de predicarea Evang­heliei, Jessie Penn-Lewis, Evan Roberts, Madame vom înţelege cu adevărat faptul că, dacă Guyon, au mărturisit acelaşi lucru. Am oamenii nu primesc viaţa lui Dumnezeu apelat fără oprelişti la aceste scrieri, întru- în străfundul fiinţei lor, nu am rea­lizat cât cu toţii am pri­mit aceeaşi încredinţare nici o lucrare cu adevărat va­loroasă, atunci din partea Domnului. Aşa se explică de ce radicală transformare se va produce în ce am hotărât să renunţ la menţionarea lucrarea noastră! O atare cunoştinţă ne va tuturor trimiter­ilor ori de câte ori am face să ne dăm seama că mulţi din cei recurs la scrierile unuia dintre aceşti care mărturisesc credinţa în Domnul Isus autori. nu au crezut, de fapt, cu adevărat în El. Cartea aceasta nu a fost scrisă doar Lacrimile, pocăinţa, schimbarea purtării, pentru credincioşii maturi, ci şi pentru cei râvna şi toată munca lor neobosită nu mai tineri, cu mai puţină experienţă în sunt nici pe departe adevăratele semne ale slujba Domnului. Noi, cei care răspundem unui creştin. Fericiţi suntem dacă am de viaţa spirituală a altora, ar trebui să ajuns să ne cunoaştem adevărata respon- ştim de ce să-i păzim şi spre ce să-i sabilitate: de a-l conduce pe om la poziţia îndreptăm; de asemenea, de unde şi până de a primi viaţa necreată a lui unde să-i ducem. Dacă îi ajutăm pe Dumnezeu. oa­meni, dinspre latura negativă, îndem- Amintindu-mi cum a încercat vrăjma- nându-i să nu păcătuiască, şi dinspre latu- şul să mă împiedice să învăţ adevărurile ra pozitivă, să fie plini de râvnă, oare prezentate în ultimul volum, nu pot să nu doar la aceasta se rezumă lucrarea pe încerc un sentiment de nelinişte la gândul care doreşte Domnul s-o facem? Sau că unii, deşi vor intra în posesia cărţii, se există şi o altă lucrare, mai profundă? vor lăsa înduplecaţi de Satan să nu citeas- Personal sunt de părere că Biblia ne oferă că, până la urmă, cartea. Sau, dacă o vor un răspuns foarte precis în această privin- citi, vor putea fi manevraţi de Satan să ţă. Planul lui Dumnezeu este ca toţi copi- uite tot ce au citit. Prin urmare, îi previn ii Săi să fie izbăviţi cu desăvârşire de pe cititorii mei: cereţi Domnului să-l vechea creaţie şi să intre pe deplin în împiedice pe Satan de a vă face să nu noua creaţie. Indiferent cum i-ar părea citiţi această carte, iar atunci când aţi vechea creaţie omului, ea este cu totul şi ajuns s-o citiţi, rugaţi-vă! Transformaţi cu totul osândită de Dumnezeu. Dacă ceea ce aţi citit în rugă­ciune. Rugaţi-vă noi, lucrătorii creştini, ştim ce trebuie să ca Dumnezeu să vă acopere cu coiful facem – adică ce trebuie nimicit şi ce mântuirii, să nu uitaţi ceea ce aţi citit şi trebuie păstrat şi zidit, atunci nu vom mai să nu rămâneţi la stadiul în care doar fi nişte orbi care îi conduc pe alţi orbi. mintea să fie hrănită cu o sumedenie de Naşterea din nou – adică primirea vie- teorii. ţii lui Dumnezeu – este punctul de pleca- Se cuvine acum să adresez câteva re în tot ce urmează în viaţa spirituală. cu­vinte celor care deja posedă adevărurile Ce lipsit de sens ar fi, a­tunci, dacă rezul- cu­prinse în paginile următoare. Dacă tatul final al tuturor argumentărilor şi Dumnezeu te-a eliberat, prin harul Său, îndemnurilor noastre, al explicaţiilor şi al de carne şi de puterea întunericului, at­unci studiilor noastre n-ar fi altul decât acela ai datoria, la rândul tău, să împ­ărtăşeşti de a-i ajuta pe oameni să priceapă cu aceste adevăruri şi altora. Astfel, după ce mintea, să ia anumite hotărâri cu voinţa ai digerat profund cartea şi ţi-ai însuşit lor, să simtă anumite sentimente şi să fie temeinic adevărurile cuprinse în ea, strân- pătrunşi de anumite emoţii, lucrurile ge în jurul tău câţiva sfinţi şi predă-le oprin­du-se aici! Asta nu ar fi de ajuns aceste adevăruri. Dacă îţi este peste mână

Prefaţă 11 să foloseşti tot materialul din carte, atunci creşterii spirituale şi a victoriei pe plan alege un capitol sau două. Eu nădăjdu- spiritual, atât în mine, cât şi în mulţi din- iesc că adevărurile din ea nu vor rămâne tre fraţii şi surorile mele! Voia Dom­nului neobservate. Chiar împrumutarea cărţii să se facă, iar duşmanul să fie înfrânt! altora, ca s-o citească, poate fi de mare Vie Domnul Isus Cristos cât mai curând, folos. să domnească El pe veci! Amin. Acum, după ce acest mic tratat se află deja în mâna Domnului, dacă El va Watchman Nee găsi cu cale, să-l binecuvânteze în ve­derea Şanhai, 4 iunie 1927

12 Omul spiritual

A doua prefaţă Sunt nespus de fericit astăzi că am voia Lui cea desă­vârşită! reuşit să închei ultima parte a acestei Fraţilor, e considerat un lucru bun ca cărţi. Îmi amintesc când am scris prefaţa un autor să nu dea dovadă de prea mult anterioară că nu terminasem decât pri­ entuz­iasm pentru propria sa lucrare. Dar mele patru părţi. Cu aceste ultime şase eu acum voi nesocoti această înţelegere părţi isprăvite, îmi dau seama că am omenească. Fac asta nu pentru că eu sunt multe de împărtăşit cititorilor mei. De acela care am scris cartea, ci datorită can­ aceea, am şi redactat această a doua pre­ tităţii mari de adevăr cuprins în ea. Dacă faţă. ar fi fost scrisă de altul, cred că aş avea Multe luni au trecut de când am înce­ şi mai multă libertate de a o pop­ulariza, put să scriu această porţiune finală a căr­ încercând să atrag atenţia oamenilor asu­ ţii. Pot să spun, în adevăr, că în timpul pra ei. Prin urmare, trebuie să vă rog acestor luni povara lucrării acesteia a fost să-mi îngăduiţi să am aceste sentimente asupra mea zilnic. E firesc ca vrăjmaşul înălţătoare despre ea. Cunosc importanţa să urască răs­pândirea adevărului lui adevărurilor cuprin­se în ea şi, potrivit Dumnezeu. În consecinţă, am fost atacat cunoaşterii pe care o am despre voia lui şi asaltat fără în­cetare. Mul­ţumiri să-I fie Dumnezeu, ştiu că aceste adevăruri vor aduse lui Dumnez­eu! Harul Său până aici împlini nevoia urgentă a acestei epoci. m-a ajutat. Adesea am crezut că va fi Indiferent cât de greşit aş fi, de un lucru imposibil să termin de scris, din pricina sunt sigur: că nu am avut nici cea mai presiunii prea mari exercitate asupra duhu­ mică intenţie de a-mi asuma sarcina lui meu, în contrast cu forţele mele mult redactării ei. Am scris doar pentru că am prea slăbite. Da, într-adevăr, m-am temut fost încredinţat de Domnul să fac acest că-mi voi pierde chiar viaţa. De câte ori lucru. Adev­ărurile cuprinse în paginile însă am disper­at, de atâtea ori am fost cărţii de faţă nu-mi aparţin, ci mi-au fost întărit de Dumnezeul pe care-L slujesc, dăruite de Dumnezeu. Chiar în timp ce după promisiunea Sa şi prin rugăciunile scriam, El m-a binecuvântat în multe alte multora. Astăzi sarcina e isprăvită. Şi priv­inţe. povara a fost luată. Ce clipe de dulce Doresc ca cititorii mei să înţeleagă mângâiere îmi sunt date să tră­iesc acum! bine că această lucrare nu e considerată Aduc aşadar astăzi, cu reverenţă, în nici un fel un tratat teoretic asupra această carte şi o înfăţişez Dumnezeului vieţii spirituale şi a luptei pe tărâm spi­ nostru, întrucât El este cel care a dus la ritual. Eu însumi pot să mărturisesc că înd­eplinire ceea ce a început. Rugăciun­ea am învăţat aceste adevăruri prin multe mea înaintea Lui este ca El să binecu­ suferinţe, încercări şi eşecuri. S-ar putea vânteze paginile acestea, pentru a împlini chiar spune că fiecare din aceste învăţă­ misiunea dată de Dumnezeu Bisericii turi a fost imprimată cu fierul roşu în Sale. Îl rog pe Dumn­ezeu să binecuvânte­ mine. Şi aceste cuvinte nu sunt folosite ze pe fiecare cititor ca să găsească calea cu uşurinţă ori la întâmplare, ci ele izvo­ cea dreaptă şi să înveţe cum să-L urmeze răsc din adâncul inimii. Dumnezeu ştie pe Domnul cu desă­vâr­şire. Duhul meu, de unde vin aceste adevăruri! împreună cu rugăc­iunea mea de acum Când am compus volumele, nu am înainte, va urma cu viu interes răspândi­ încercat să grupez principiile similare sau rea cărţii. Dumnezeu s-o folosească după înrudite, ci pur şi simplu le-am înş­irat 13

14 Omul spiritual după cum a fost nevoie. Datorită impor­ nimeni nu poate să ajungă la un adevăr tanţei lor extrem de mari, am amintit profund. Astfel, unii vor trata aceste prin­ uneori un adevăr de mai multe ori, spe­ cipii doar ca pe un ideal de atins. Prin rând că astfel cop­iii lui Dumnez­eu îl vor urmare, să fim atenţi ca nu cumva să reţine mai lesne. Numai prin repetare se acceptăm adevărurile din această carte va putea reţine adevărul şi numai prin numai cu mintea, amăgindu-ne cu gândul revizuire se va putea învăţa. Şi pentru că ni le-am însuşit cu adevărat. Este cea cititori e bun dictonul Script­urii: mai primejdioasă situaţie, căci amăgirea ,,Învăţătură peste învăţătură, po­runcă peste provenită din carne şi de la duhul rău va poruncă, puţin aici, puţin acolo“ (Isaia creşte pe zi ce trece. 28:13). Cititorul, de asemenea, să vegheze ca Îmi dau seama că, la prima vedere, nu cumva să folosească greşit învăţătura lucrar­ea poate părea presărată cu incon­ şi cu­noştinţele pe care le obţine din aces­ secvenţe, dar să nu uite cititorul că aces­ te pa­gini pentru a-i critica pe alţii. E tea nu sunt decât aparenţe. Dat fiind fap­ foarte uşor pentru noi să spunem că un tul că sunt tratate în carte multe chestiuni anumit lucru vine de la Duhul, iar că din domeniul spiritual, nu se poate să nu altul vine din carne. Dar oare nu ştim că apară anumite lucruri care pot păr­ea, la nici noi înşine nu suntem scutiţi de ace­ început, contradicţii teoretice. Înt­r-ade­văr, laşi cântar cu care îi cântărim pe alţii? lucrurile spirituale par adesea cont­radictorii Ade­vărul este dat pentru a-i elibera pe (Vezi 2 Cor. 4:8, 9). Toate acestea însă oam­ eni, şi nu pentru a le vâna gre­şelile. îşi găsesc armonia perfectă în experienţă. Crit­icând, noi dovedim că suntem tot atât De aici rezultă că şi dacă ar fi unele de sufleteşti şi de carnali cum sunt cei pe locuri unde se pare că înţelegerea e cam care-i criticăm. Pericolul e cât se poate de anevoioasă, eu îl rog pe cititor să-şi dea mare aici. În consecinţă, trebuie să dăm toate silinţele să înţeleagă. Dacă cineva dovadă de multă atenţie. doreşte să nu înţeleagă, atunci negreşit va În prima prefaţă am amintit o ches­ citi în acele pagini cu totul altceva decât tiune care merită să fie repetată şi dezvol­ a fost intenţia autorului. tată aici, căci este de o importanţă extra­ Am convingerea profundă că numai o ordinară: să nu încercăm niciodată să ne anumită categorie de oameni va înţelege, analizăm pe noi înşine. Citind un aseme­ de fapt, această carte. Scopul meu iniţial nea tratat, s-ar putea, fără să ne dăm a fost de a su­plini nevoile unui număr seama, să devenim dintr-odată extrem de cât mai mare de credincioşi. Evident, predispuşi la auto­analiză. Observând sta­ numai cei care simt nev­oia tratării unui rea vieţii noastre lăuntrice, vom avea ten­ asemenea subiect vor aprecia cum se dinţa de a supraanaliz­a gândurile, senti­ cuvine cartea. Aceştia vor găsi în ea o mentele şi fluctuaţiile omului nostru lăun­ călăuză şi un îndrumar. Alţii însă vor tric. La prima vedere, s-ar părea că asta privi aceste adevăruri ca pe nişte idealuri duce la un evident progres spiritual, în sau le vor critica, consi­derându-le nepotri­ realitate însă va îngreuna tratarea vieţii vite. După măsura ne­voii sale va fi şi „eului“. Dacă în permanenţă ne îndrep­ înţelegerea cre­din­ciosului cu privire la tăm atenţia asupra fiinţei noastre lăuntrice, adevărurile expuse aici. Dacă nu va simţi ne vom pierde cu totul pacea, căci în o nevoie acută de propăşire spirituală, nu curând vom descoperi discrepanţa dintre va găsi nici o rezolvare la nici o proble­ aşteptările noastre şi trista realitate. Noi mă prin citirea paginilor de faţă. Iată de ne vrem umpluţi de sfinţenie, dar suntem ce trebuie să se ferească cititorul! găsiţi mereu în minus la acest capitol. Cu cât e mai profund un adevăr, cu Lucrul acesta ne dă un sentiment de neli­ atât e mai lesne e ca el să dev­ină doar o nişte. Dumnezeu niciodată nu ne cere să simplă teorie. Fără lucrarea Duhului Sfânt, fim introspectivi – căci introspecţia este

A doua prefaţă 15 una din cauzele majore ale stagnării odată nu trebuie r­ed­usă funcţia sufletului noastre spirituale. Odihna noastră stă nostru la o stare de totală inacti­vitate. numai şi numai în privirea aţintită asupra Probabil înainte nu ne priveam cu îngrijo­ Domn­ului, şi nu asupra noastră. În măsu­ rare emoţiile şi sentimen­tele noastre sufle­ ra în care privim la El suntem şi eliberaţi teşti, iar umb­larea noastră era pe măsura de eul nostru. Noi ne odihnim pe lucra­ acestei stări. Mai târziu însă, recu­noscându- rea isprăvită a Domnului Isus Cristos, şi ne greşeala, am trecut în cea­laltă extremă, nu pe experienţele noastre fluctuante. suprimând total aceste emoţii. Chiar dacă Ade­vărata viaţă spirituală nu depinde de o asemenea atitudine ni s-ar părea nouă capacitatea noastră de a pătrunde gându­ bună, ea nu ne va face să fim cu nici un rile şi sentimentele noastre din zori şi pic mai „duh­ovn­iceşti“. O înţelegere greşi­ până seara, ci numai şi numai de privirea tă a acestei chestiuni, oricât de mică ar fi aţintită la Mântuitorul! ea, va face ca viaţa cititorului să fie „foar­ Să nu fie indus în eroare cititorul, te moartă“. De ce? Fiindcă duhul lui, lipsit crezând că poate să se opună tutur­or de capacitatea de a se exprima, va fi fenom­ enelor şi lucrărilor supranaturale. încarcerat, încorsetat printr-o suprimare a Scopul meu e, pur şi simplu, de a impri­ emotivităţii. Or, dincolo de acest prag zace ma asupra ta nevoia de a testa fiecare un alt pericol, şi anume ca în acest proces lucru, de a vedea dacă vine de la Dum­ de suprimare excesivă a emoţ­iilor sale, nezeu sau nu. Sincer să fiu, cred că credinciosul să se transforme, în cele din multe experienţe spi­rituale vin de la urmă, într-un om raţional, dar nu într-unul Dumn­ezeu. Am fost martorul multora spir­itual; şi astfel, deşi într-altă formă, el din ele. Dar trebuie să recunosc că multe va rămâne tot sufle­tesc! To­tuşi, efervescen­ din fenomenele supranaturale de astăzi ţa sentimentelor su­flet­ului său, atunci când sunt false şi amăgitoare. Nu am nici cea ex­primă sim­ţirea duhului, este extrem de mai mică intenţie de a convinge pe cine­ val­o­roasă. Tot aşa şi gândul sufletului, dacă va să renunţe la tot ce e de natură supra­ dezv­ăluie mintea duhului, poate fi cât se naturală. Doar vreau să scot în evidenţă, poate de instructiv. în această carte, diferenţele principale din­ Aş dori să spun câteva cuvinte despre tre aceste două tipuri de manifestări. ultima parte a cărţii. Având în ved­ere Atunci când un credincios este confruntat propria mea slăbiciune trupească, s-ar cu orice fenomen supranatu­ral, el trebuie părea că sunt cel mai puţin îndrituit să să-l cerceteze cu atenţie în lumina princi­ mă pronunţ asupra acestui subiect. Totuşi, piilor re­velate în Biblie, înainte de a hotă­ s-ar putea ca însăşi slăbiciunea aceasta rî dacă-l va primi sau respinge. să-mi confere o mai mare păt­rundere Cât priveşte chestiunea sufletului, cred interioară, întrucât sufăr mai mult de pe sincer că majoritatea credincioşilor osci­ urma ne­putinţei, bolii şi durerii decât lează între cele două extreme. Pe de o majoritatea oamenilor. De nenumărate ori parte, considerăm emoţiile ca fiind sufle­ aveam impresia că mă lasă pu­terile, dar teşti şi astfel, cei uşor mişcaţi în inima lor slavă Domnului, am reuşit să termin de sau foarte emotivi sunt clasaţi de noi drept scris şi această secţiu­ne. Sper că cei care suf­leteşti. Pe de altă parte, pierdem din au avut experienţe similare în „corturile“ vedere faptul că a fi raţio­nal nu înseamnă lor păm­ ânteşti vor accepta ceea ce am deloc a fi şi spiritual. Trebuie să ne păzim scris ca pe o lumină adusă de mine din tot atât de mult de confuzia spirituală de a întune­ricul prin care am trecut. Fireşte, spiritualiza o viaţă raţio­nală, după cum nenumărate sunt controversele care s-au trebuie să ne păzim de greşeala de a con­ ivit în jurul vindecării divine. Întrucât sidera că o viaţă în care predomină emo­ cartea de faţă se ocupă, în gen­eral, de ţiile e neapărat şi o viaţă spirituală. principii, mă voi abţine de la orice fel de Mergând mai departe, vom spune că nici­ polemici în ches­tiuni de amănunt. Am

16 Omul spiritual spus în această carte ceea ce m-am simţit Cartea se află astăzi în mâinile cititori­ îndemnat să spun. Acum îl rog pe cititor lor şi asta numai şi numai prin harul lui ca în fenomenele legate de boală să dis­ Dumnezeu. Dacă vei avea curajul şi cearnă singur şi să deosebească între ceea persev­erenţa să citeşti în întregime prima ce vine de la el însuşi şi ceea ce vine de parte şi să continui apoi cu celelalte, la Dumnezeu. poate că Dumnezeu te va binecuvânta şi Mărturisesc însă că multe lucruri rămân pe tine cu adevărul Său. Dacă ai terminat neterminate în această carte. În ce mă pri­ deja de citit toată lucrarea, pot să te rog veşte însă, am făcut tot ce se putea şi, prin s-o reciteşti după câtva timp? Preaiubiţilor, urmare, vă ofer ce am mai bun. Cun­oscând haideţi să ne îndreptăm inimile încă o importanţa imensă a mesajului cuprins în dată spre Tatăl nostru, arun­cân­du-ne la această carte, L-am rugat pe Dumn­ezeu, pieptul Său prin cre­dinţă şi primind de la cu frică şi cu­tremur, să mă treacă şi pe El viaţa Sa. Să mărturisim din nou că mine prin toate experienţele descrise. noi suntem săraci, dar El e bogat, că noi Prezint cele expuse în această carte cuge­ n-avem nimic, dar El are totul. Dacă nu tului copiilor lui Dumnezeu – ca ei să ne dă El har, nu suntem decât nişte cântărească tot ce s-a spus. păcătoşi lipsiţi de apărare. Să-I mulţumim Recunosc că o lucrare care încearcă să cu recunoştinţă în inimile noastre, pentru des­copere vicleşugurile vrăjmaşului va faptul că Domnul Isus ne-a dat har! dev­eni îndată ţinta celor mai furibunde Sfinte Tată, tot ce mi-ai încredinţat se atacuri din partea puterilor întu­nericului şi află cuprins acum în această carte. Dacă a opoz­iţiei multor oam­ eni. N-am scris din vei găsi cu cale, binecuvânteaz-o! Păzeşte- dorinţa de a căuta bu­năvoinţa şi aproba­ ţi, Doamne, copiii în aceste zile de pe rea oamenilor. Prin urmare, orice împotri­ urmă, de întinarea cărnii şi de duhurile viri de acest gen le voi considera lipsite rele! Zideşte, Tată, trupul Fiului Tău, de importanţă. De asemenea, mai ştiu şi nimiceşte pe vrăjmaşul Fiului Tău şi gră­ aceea că dacă lucrarea va fi de folos beşte venirea Împărăţiei Fiului Tău! copiilor lui Dum­nezeu, unii vor avea des­ Dumnezeule Tată, la Tine privesc acum şi pre mine o păr­ere mai înaltă decât s-ar mă arunc în braţele Tale! Pe Tine Te cuveni. Daţi-mi voie s-o spun deschis că doresc! şi eu sunt un biet om, şi încă cel mai slab dintre toţi. Învăţăturile acestor pagini Watchman Nee relevă experienţele slăbiciunilor mele. Şanhai, 25 iunie, 1928

Omul spiritual Volumul I

Cuprins VOLUMUL I 19 25 PARTEA ÎNTÂI – INTRODUCERE: 32 DUH, SUFLET ŞI TRUP 40 49 1 Duh, suflet şi trup 59 2 Duh şi suflet 66 3 Căderea omului 74 4 Mântuirea 81 91 PARTEA A DOUA – CARNEA (FIREA) 103 1 Carnea (firea) şi mântuirea 112 2 Credinciosul firesc sau carnal 119 3 Crucea şi Duhul Sfânt 128 4 Lăudăroşeniile firii 5 Care trebuie să fie, în ultimă analiză, atitudinea c­redinciosului faţă de fire PARTEA A TREIA – SUFLETUL 1 Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 2 Experienţa credincioşilor sufleteşti 3 Pericolele vieţii sufleteşti 4 Crucea şi sufletul 5 Credincioşii spirituali şi sufletul

PARTEA ÎNTÂI INTRODUCERE: DUH, SUFLET ŞI TRUP 1. Duh, suflet şi trup 2. Duh şi suflet 3. Căderea omului 4. Mântuirea CAPITOLUL 1 deplin.“ Dar cum este sfinţit cineva de deplin, după apostolul Pavel? Prin păzirea DUH, SUFLET ŞI TRUP duhului lui, a sufletului şi a trupului lui. De aici putem înţelege limpede că întrea- Concepţia cea mai răspândită despre ga persoană se compune din aceste trei alcătuirea fiinţei umane este dua­listă – componente. Versetul citat mai face o adică cei mai mulţi oameni cred că omul distincţie: între duh şi suflet; altfel, dacă se compune din două părţi: sufletul şi n-ar fi nici o deosebire între acestea, trupul său. Astfel, potrivit acestei concep- Pavel ar fi spus pur şi simplu: „sufletul ţii, sufletul este acea parte lăuntrică, nevă- vostru“. Întrucât Dumnezeu a făcut dis- zută a trupului, în vreme ce trupul e tincţie între duhul omului şi sufletul său, partea viz­ibilă – corpul, ca atare. Deşi noi tragem concluzia că omul se compu- există un sâmbure de adevăr în această ne nu din două, ci din trei părţi: duh, concepţie, afirmaţia e inexactă sau suflet şi trup. in­completă. O astfel de opinie provine de Întrebarea se pune acum: are oare o la omul căzut, nu de la Dumnezeu, căci importanţă atât de mare deosebirea duhu- nu ne putem bizui pe nici un concept, lui de suflet? Răspunsul: da, are o impor- dacă nu ne-a fost descoperit de Dum­ tanţă supremă, întrucât această deosebire nezeu. Acum e adevărat că trupul omului afectează profund viaţa spirituală a credin- este învelişul său exterior, dar Bi­blia nu ciosului. Cum va putea înţelege un cre- face niciodată confuzie între duh şi suflet, dincios viaţa sa duhovn­icească, dacă nu ca şi când acestea ar fi identice. Realitatea cunoaşte nici măcar existenţa duhului? A e că aceste două elemente nu numai că nu face distincţie între duh şi suflet poate se deosebesc prin de­finiţia lor, ci au opri fatal dezvoltarea spirituală a cuiva. naturi total diferite unul faţă de altul. Adesea creşt­inii trec drept duhovnicesc Cuvântul lui Dumn­ez­eu nu-l îm­parte pe ceea ce, de fapt, este sufletesc şi astfel om în două părţi: suflet şi trup, ci, dim- rămân la niv­elul sufletului, nemai­căutând potrivă, îl tratează ca pe o fiinţă tripartită ceea ce este spiritual cu adevărat. Cum – duh, suflet şi trup. La 1 Te­saloniceni vom pu­tea evita o pierdere atât de mare, 5:23 citim: „Dum­nezeul păcii să vă sfin- când confundăm două elemente pe care ţească El Însuşi pe deplin; şi duhul vos- Dumnezeu le-a despărţit? tru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie Cunoştinţa spirituală este deosebit de păzite întregi, fără prihană la venirea însemnată pentru viaţa spirituală. Dar vom Domnului nostru Isus Cristos.“ Versetul spune că este tot atât de important, dacă acesta ne arată fără echivoc faptul că omul e împărţit în trei părţi. Apostolul Pavel se referă aici la sfinţirea deplină a credincioşilor – „să vă sfinţească pe 19

20 Omul spiritual, volumul I nu chiar mai important, ca un cred­incios şi duhul pot fi deosebite, negreşit se vor să se smerească şi să fie gata să primeas- deosebi şi în natura lor. Astfel e limpede că învăţătura Duhului Sfânt. Căci atunci că omul se compune din trei părţi. când va face astfel, Duhul Sfânt îi va dărui binecuvântata experienţă de a putea Crearea omului deosebi duhul de suflet, chiar dacă nu va „Şi Iehova Dumnezeu l-a făurit pe om avea la început prea multe cunoştinţe cu din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări privire la acest adevăr. Pe de o parte, suflare de viaţă; şi omul a devenit un până şi cel mai neştiutor credincios, care suflet viu“ (Gen. 2:7 ASV).1 Când l-a nu are nici cea mai vagă idee despre creat Dumnezeu pe om la început, l-a deosebirea dintre duh şi suflet, poate, în făcut din ţărâna pământului şi apoi i-a schimb, să trăiască în practică această suflat în nări „suflarea de viaţă“. De deosebire. Pe de altă parte, e posibil ca îndată ce suflarea de viaţă, care a devenit până şi cel mai informat credincios, care duhul omului, a intrat în contact cu trup­ul e la curent cu adevărul despre duh şi omului, a dat ca rezultat sufletul. De aici suflet, să nu aibă totuşi o experienţă vie înseamnă că sufletul este combinaţia din- a acestei cu­noaşteri. Evident, cel mai bine tre trupul şi duhul omului. Scriptura îl e ca nu numai să avem cunoştinţă despre numeşte, prin urmare, pe om un „suflet acest adevăr, ci şi să-l trăim în practică. viu“. Suflarea de viaţă a dev­enit duhul Dar tocmai aceasta îi lipseşte marii omului; adică, principiul de viaţă din el. maj­orităţi a credincioşilor: experienţa. De Domnul Isus ne spune că „duhul este aceea, e bine ca la de la bun început să-i acela care dă viaţă“ (Ioan 6:63). Această călăuz­im pe aceştia spre o cunoaştere a suflare de viaţă vine de la Domnul diferitelor funcţii ale duhului şi ale sufle- Creaţiei. Nu trebuie însă să confundăm tului şi apoi să-i îndemnăm să caute ceea duhul omului cu Duhul Sfânt al lui ce este spiritual. Dumnezeu. Acesta se deos­ebeşte de duhul Mai sunt multe alte versete din nostru omenesc. Romani 8:16 demon- Scriptură care fac aceeaşi distincţie între strează lămurit deo­sebirea dintre cele două duh şi suflet. „Căci Cuvântul lui Dum­ duhuri, prin afirmaţia după care „Duhul nezeu este viu şi lucrător, mai tăietor însuşi mărturiseşte împreună cu duhul decât orice sabie cu două tăişuri: pă­trunde nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu“. până acolo că desparte sufletul şi duhul, Cuv­ântul original care corespunde cuvân- încheieturile şi măduva, judecă gândurile tului „viaţă“ din expresia „suflare de şi intenţiile inimii“ (Ev. 4:12). În acest viaţă“ găsită în tradu­cerea noastră este ver­s­et scriitorul împarte elementele chay şi este la plural. Asta ar putea să ne­corporale ale omului în două părţi: însemne că insuflarea lui Dumnezeu a „suflet şi duh“. Despre partea corporală produs o viaţă dublă, cu două laturi: cea se spune că include încheieturile şi sufletească şi cea duhovnicească. Când măd­uva – adică organele de mişcare şi suflarea lui Dumnezeu a pătruns în trupul senzaţie. Când preotul ia în mână sabia omului, a devenit duhul omului; iar când ca să junghie şi să disece jertfa, nimic duhul a reacţionat cu trupul, a rezultat din interiorul animalului nu mai rămâne sufletul. Aceasta explică sursa vieţii noas- ascuns. Fiecare încheietură şi măduvă este tre spi­rituale şi a celei sufleteşti. Trebuie despărţită. Tot aşa şi Domnul Isus se să recunoaştem însă că acest duh nu este foloseşte de Cuvântul lui Dumnezeu, apli- viaţa proprie a lui Dumnezeu, căci aşa cându-l asupra copiilor Săi pentru a des- citim la Iov 33:4: „suflarea Celui părţi cum se cuvine şi pentru a pătrunde Atotputernic îmi dă viaţă“. Nu este până acolo încât să deosebească între păt­runderea vieţii necreate a lui Dumnezeu ceea ce este spiritual ori sufletesc ori tru- în om, după cum nu este acea viaţă a lui pesc. De aici, rezultă că întrucât sufletul Dumnezeu pe care o primim cu ocazia

Duh, suflet şi trup 21 regenerării. Ceea ce primim când ne naş- numită „cerneală“. Tot aşa, cele două tem din nou este chiar viaţa proprie a lui elemente independente, duhul şi trupul, Dumnezeu, simbolizată prin pomul vieţii. s-au combinat pentru a forma un suflet Dar duhul nostru omenesc, deşi există viu. (Analogia şchioapătă în sensul că veşnic, este lipsit de „viaţă veş­nică“. sufletul produs prin combinarea duhului „L-a făurit pe om din ţărâna pământu- cu trupul a devenit un element indepen- lui“ se referă, mai cu seamă, la trupul dent şi indisolubil, la fel ca duhul şi tru- omului; „i-a suflat în nări suflare de viaţă“ pul.) se referă la du­hul omului, care a provenit Dumnezeu a tratat sufletul omului ca de la Dumn­ezeu; iar enunţul „omul a pe ceva unic. După cum îngerii au fost devenit un suflet viu“ se referă la sufletul creaţi să fie duhuri, tot aşa omul a fost omului, atunci când trupul a prins viaţă în principal creat să fie un suflet viu. sub impulsul duhului şi astfel s-a născut Omul nu numai că a avut un trup – un omul – o fiinţă vie şi con­ştientă de sine. trup cu suflare de viaţă –, ci a şi devenit Omul complet este o trinitate, fiind com- un suflet viu. Aşa se explică de ce pus din duh (sau spi­rit), suflet şi trup. Dumnezeu îi numeşte pe oameni în Potrivit textului de la Geneza 2:7, omul a Scriptură „suflete“. Care e explicaţia? fost alcătuit numai din două elemente Omul se poate numi suflet, deoarece aşa independente, cel cor­poral şi spiritual; dar va fi acel om cum îi va fi sufletul, căci atunci când Dum­nezeu a aşezat duhul în sufletul îl reprezintă şi-i exprimă indivi- învelişul de ţărână, a rezultat sufletul. dualitatea. Este organul voinţei libere a Duhul omului, prin atingerea de trupul omului, organul în cadrul căruia duhul şi mort, a produs sufletul. Fără duh trupul trupul sunt complet fuzionate. Dacă sufle- era mort, dar prin adăugarea duhului omul tul unui om găseşte de cuviinţă să ascul- a devenit viu. Mădularul astfel animat s-a te de Dumnezeu, va permite duhului să numit suflet. stă­pânească asupra întregii fiinţe a omu- „Omul a devenit un suflet viu“ expri- lui, aşa cum a rânduit Dumnezeu. Dacă, mă nu numai faptul că din combinarea dimpo­trivă, sufletul hotărăşte altfel, poate duhului cu trupul s-a născut sufletul, ci şi suprima duhul, făcând din altă delectare faptul că duhul şi trupul au fuzionat stă­pânul fiinţei sale. Această trinitate a complet în sufletul său. Cu alte cuvinte, duhului, a sufletului şi a trupului ar putea sufletul şi trupul au fost combinate cu fi ilustrată în parte prin asemănarea cu duhul, iar duhul şi trupul au fuzionat în becul electric. În cadrul becului – care-l suflet. „În starea sa de dinainte de căde- reprezintă pe om în totalitatea sa – găsim: re, Adam n-a cunoscut nimic din frămân- curent electric, lumină şi un filament. În tările dintre duhul şi trupul nostru, de cadrul acestei analogii, duhul este curen- care noi avem parte în fiecare zi. Cele tul electric, sufletul lumina, iar trupul fila- trei naturi ale sale se contopeau astfel mentul. Cu­rentul electric este cauza care perfect, iar sufletul, ca element unificator, dă naştere luminii, iar lumina este efectul a devenit cauza individua­lităţii sale, a curentului electric. Filamentul este sub- existenţei sale, ca fiinţă dist­inctă“ (din stanţa mater­ială necesară transmiterii lucrarea lui Pember: Earth’s Earliest Age). curentului electric, dar şi punerii în evi- Omul a fost destinat să fie un suflet viu, denţă a luminii. Combinaţia dintre duh şi căci acolo se întâlneau duhul şi trupul lui trup produce suf­letul – acea parte unică a şi prin acest organ i s-a făcut cunoscută omului. După cum curentul electric, trans- individualitatea sa. Să ni se îngăduie să mis de filament, se exprimă prin lumină, folosim o ilustraţie imperfectă a acestui tot aşa duhul acţionează asupra sufletului, adevăr: Turnaţi câteva picături de co­lorant iar sufletul, la rândul lui, se exprimă prin î­ntr-un pahar. Colo­rantul se va combina intermediul tru­pului. cu apa, formând o a treia substanţă, Să nu uităm însă că, deşi sufletul este

22 Omul spiritual, volumul I punctul de întâlnire al elementelor alcătui- lumea materială prin trup. În plus, posedă toare ale fiinţei noastre în viaţa de acum, capacitatea opţiunii, proprie liberului arbi- duhul va fi acela care va conduce în sta- tru, întrucât este în stare să aleagă mediul rea nouă pe care o vom avea după înviere, conve­nabil din jur. Duhul nu poate acţio- căci Biblia ne spune că: „este semănat un na direct asupra trupului, ci are nevoie de trup fizic, dar este înviat un trup spi­ritual“ un intermediar. Acest intermediar este (1 Cor. 15:44). Dar tocmai aici dăm peste sufletul, produs prin atingerea duhului de un element de o importanţă vitală: noi, cei trup. Prin urmare, sufletul stă între duh şi care am fost uniţi cu Domnul nostru învi- trup, făcând legătura dintre aceste două. at, putem face în aşa fel încât duhul nos- Prin intermediul sufletului, duhul poate tru să stăpânească peste întreaga fiinţă. Noi supune trupul, aşa încât acesta să asculte nu suntem uniţi cu primul Adam, care a de voia lui Dumnezeu. Tot aşa, prin fost făcut un suflet viu, ci cu ultim­ ul intermediul sufletului, trupul poate atrage Adam, Care este un duh dătător de viaţă duhul, făcându-l să iubească lumea. (versetul 45). Dintre aceste trei elemente, duhul este partea cea mai nobilă, căci se uneşte cu Dumnezeu. Trupul este cea mai de jos, Funcţiile proprii duhului, deoarece e în contact cu materia. Sufletul se află între cele două extreme, legând­u-le sufletului şi trupului şi însuşin­du-şi caracterul lor. Sufletul înles- Omul ia contact cu lumea materială neşte comunicarea şi coo­perarea dintre prin trupul său. Prin urmare, am putea duh şi trup. Sufletul are mis­iunea de a spune că trupul este acea parte din fiinţa menţine aceste două elemente la locul omului care îi conferă conştiinţa despre corespunzător, aşa încât ele să nu-şi piardă lume. Sufletul cuprinde intelectul, care ne relaţia propice dintre ele, potrivit căreia, ajută în etapa actuală a existenţei noast­re, partea cea mai de jos, trupul, e supusă precum şi emo­ţiile, pe care le nasc simţu- duhului, în vreme ce partea cea mai înal- rile. Întrucât sufletul face parte din eul tă, duhul, trebuie să domnească asupra propriu al fiinţei, dez­văluind persona­litatea trupului prin intermediul sufletului. Factorul cuiva, vom spune că este acea parte care primordial al omului este, fără îndoială, ne dă conştiinţa de sine. Duhul este acea sufletul. El îşi îndreaptă privirile spre duh, parte prin care avem comun­iune cu ca să pri­mească de la acesta ceea ce i-a Dumnezeu – singura componentă prin care comunicat Duhul Sfânt, pentru ca apoi putem să intrăm în legătură cu El şi să ne sufletul, după ce a fost desăvârşit, să poată înc­hinăm Lui. Deoarece duhul ne vorbeşte transmite această comunicare trupului şi despre re­laţia noastră cu Dumnezeu, îl astfel până şi trupul să aibă parte de de­să­ vom num­ i conştiinţa despre Dumnezeu. vârşirea Duhului Sfânt, devenind astfel un Dum­nezeu locuieşte în lăuntrul duhului, trup spiritual. eul în suflet, iar simţurile sălăşluiesc în Duhul este partea cea mai nobilă din trup. om şi ocupă zona cea mai lăuntrică a După cum am mai spus, sufletul este fiinţei sale. Trupul este partea cea mai de punctul de întâlnire dintre duh şi trup, jos şi ocupă zona cea exterioară. Între căci acolo ele se unesc. Prin duhul lui acestea două lo­cuieşte sufletul, cu rolul omul are legătură cu lumea spirituală şi său de intermediar. Trupul este învelişul cu Duhul lui Dumnezeu, primind şi exterior al sufletului, în vreme ce sufletul exprimând puterea şi viaţa din domeniul este învelişul exterior al duhului. Duhul spiritual. Prin trupul său omul este în transmite gândirea sa sufletului, iar sufle- contact cu lumea exterioară a simţurilor, tul îşi exercită influenţa asupra trupului, pe care o afectează şi este afectat la rân- determinându-l pe acesta să asculte de dul lui de ea. Sufletul stă între aceste ordinele duhului. Tocmai de aceea spu- două lumi, dar aparţine amândurora. Este legat de lumea spirituală prin duh şi de

Duh, suflet şi trup 23 nem că sufletul este un intermediar. sufletul se răzvrăteşte împotriva acestei Înainte de căderea omului, duh­ul controla atitudini, duhul devine neputincios de a întreaga fiinţă a omului prin intermediul mai domni. Aşa se explică voinţa liberă sufletului. a omului sau liberul arbitru. Omul nu Puterea sufletului este cât se poate de este un automat, care să nu poată face mare, întrucât duhul şi trupul sunt nici o mişcare decât cu voia lui fu­zionate, sediul personalităţii şi al Dumnezeu. Mai degrabă, omul are in­fluenţei ce o poate exercita omul aflân- put­erea suverană de a decide singur. El du-se în suflet. Înainte de a fi săvârşit posedă orga­nul voinţei şi poate opta între omul păcatul, puterea sufletului se afla cu a urma voia lui Dumnezeu şi a I se totul sub stăpânirea duhului. Tăria sa era, împotrivi, urmând voia lui Satan. Dum­ prin urmare, tăria duhului. Duhul nu ne­zeu doreşte ca spiritul, înt­rucât e par­tea poate acţiona singur asupra trupului, ci o cea mai nobilă a omului, să stăp­ânească face prin intermediul sufletului. Vedem întreaga fiinţă. Dar voinţa – partea cea lucrul acesta din textul de la Luca 1:46- mai crucială a individualităţii – aparţine 47: „Sufletul meu preamăreşte pe Domnul sufletului. Voinţa este aceea care stabileş- şi duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, te dacă duhul sau sufletul sau chiar tru- Mântuitorul meu“ (versiu­nea Darby). pul va fi acela care va domni. Având în „Aici trecerea de la pre­zent la perfectul vedere faptul că sufletul posedă o putere compus arată că duhul a conceput mai atât de mare, fiind organul individualităţii întâi bucuria în Dumnez­eu şi apoi, comu- omului, Biblia îl numeşte pe om „suflet nicându-i-o sufletului, 1-a făcut pe acesta viu“. să dea glas simţirii lăuntrice prin interme- diul unui mădular din trup“. (Din lucra- Templul sfânt si omul rea lui Pember: Earth’s Earliest Age.) „Nu ştiţi“, scrie apostolul Pavel, „că Recapitulând, vom spune că sufletul voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că este sediul personalităţii. Acolo se află Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?“ voinţa, intelectul şi emoţiile omului. După (1 Cor. 3:16) El a primit o revelaţie de la cum duhul e obişnuit să comunice cu Dumnezeu, care i-a permis să asemuie lumea spirituală, tot aşa şi sufletul stă omul cu un templu. După cum Dum­ între duh şi trup, exercitându-şi puterea nezeu locuia odinioară în templu, tot aşa de discernământ, hotărând dacă lumea Duhul Sfânt locuieşte astăzi în om. spirituală va domni în viaţa cuiva sau, Comparându-l cu un templu, vom putea dimpotrivă, lumea naturală. Uneori chiar observa natura tripartită a elementelor sale suf­letul însuşi pune stăpânire pe om prin componente. in­telect, creând astfel o lume ideaţională, Ştim că templul este împărţit în trei care ajunge să domine omul. Pentru ca părţi. Prima este curtea din afară, care duhul să poată guverna, sufletul trebuie poate fi văzută de toţi. Aici se aduceau să-şi dea mai întâi consimţământul, deoa- toate formele de închinăciune exterioară. rece altfel duhul nu are puterea de a Mergând mai departe, vom da de Locul reglementa relaţiile dintre suflet şi trup. Sfânt, în care nu pot intra decât preoţii, Dar decizia aceasta e lăsată pe seama aducând untdelemn, tămâie şi pâine, ca sufletului, căci acolo îşi are reşedinţa per- ofrande lui Dumnezeu. Ei sunt destul de sonalitatea omului. aproape de Dumnezeu, dar nu cel mai De fapt, sufletul este pivotul întregii aproape, întrucât încă se află în afara fiinţe, întrucât lui îi aparţine voinţa omu- ca­tapetesmei şi, prin urmare, nu pot sta lui – sau capacitatea de a lua decizii. chiar în prezenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu Numai atunci când sufletul e dispus să-şi locuieşte în partea cea mai lăuntrică: în asume un rol smerit va putea duhul să Sfânta Sfintelor, unde întunericul este conducă întreaga fiinţă a omului. Dacă copleşit de lumina strălucitoare şi unde nu

24 Omul spiritual, volumul I poate intra nici un om. Deşi marele preot ideaţională. Trupul poate fi asemănat cu putea intra o singură dată pe an, rămâne curtea din afară, care poate fi văzută de semnificativ faptul că înainte de sfâşierea toţi. Acţiunile trupului pot fi văzute de perdelei (prin moartea şi învierea Domnului toţi. Isus) nici un om nu putea intra în Sfânta În mod invariabil, ordinea pe care Sfintelor. ne-o prezintă Dumnezeu totdeauna: Omul este şi el templul lui Dumnez­eu, „duhul vostru, sufletul vostru şi trupul având şi el trei părţi. Trupul se poate ase- vostru“ (1 Tes. 5:23). Nu se spune măna cu curtea din afară, ocupând poziţia „suf­letul şi duhul şi trupul vostru“, nici externă, cu viaţa sa vizibilă pentru toţi. „trupul şi sufletul şi duhul vostru“. Duhul Aici omul ar trebui să asculte de toate este prin excelenţă partea cea mai impor- legile lui Dumnezeu. Aici Fiul lui tantă, şi astfel e numit primul. Trupul Dumnezeu a slujit ca înlocuitor, murind este cel mai de jos, de aceea e menţionat în locul nostru pentru omenire. Înăuntru la urmă. Iar sufletul stă între ele, fiind se află sufletul omului, care constituie amintit la mijloc. După ce am văzut viaţa lăuntrică a omului, cuprinzând emo­ acum ordinea lui Dumnezeu, vom putea ţiile omului, voinţa şi mintea sa. Aşa este înţelege şi mai bine înţelepciunea deose- Locul Sfânt al unei persoane regen­erate, bită a Bibliei, atunci când îl aseamănă pe căci dragostea sa, voinţa şi gândirea sunt om cu templul. Vom putea recunoaşte pe deplin luminate, pentru a putea sluji pe armonia desăvârşită care există între tem- Dumnezeu, cum făceau şi preoţii de odi- plu şi om, atât cu privire la ordine, cât şi nioară. În partea cea mai dinăuntru, dinco- la valoare. lo de perdea, se află Sfânta Sfintelor, în Slujba de la templu se desfăşoară potri- care n-a pătruns nici o lumină omenească vit cu revelaţia primită din Sfânta Sfintelor. şi nici un ochi n-a privit. Este „locul tai- Toate activităţile din Locul Sfânt şi din nic al Celui Preaînalt“, locuinţa lui curtea din afară sunt reglementate de pre- Dumnezeu. Omul nu poate ajunge acolo zenţa lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. decât dacă Dumnezeu binevoieşte să sfâ- Acesta e locul cel mai sfânt, locul spre şie ca­tapeteasma. Aşa este duhul omului. care converg cele patru colţuri ale templu- El se află dincolo de cunoaşterea de sine lui şi tot ce se găseşte acolo. Ni s-ar părea a omului, mai presus de sensibilitatea sa. la prima vedere că nimic nu se face în Aici omul se uneşte cu Dumnezeu, având Sfânta Sfintelor, deoarece e întuneric pâclă. comuniune cu El. Toate activ­ităţile sunt în Locul Sfânt; chiar Nu e prevăzută nici o lumină pentru şi acele activităţi din curtea din afară sunt Sfânta Sfintelor, deoarece Dumnezeu controlate de preoţii din Locul Sfânt. În locuieşte acol­o. În Locul Sfânt lumina e realitate însă toate activităţile din Locul asigurată de sfeş­nicul cu şapte braţe. Sfânt sunt dirijate de revelaţia primită în Curtea din afară e scăldată de lumina liniştea şi pacea desăvârşită din Sfânta zilei. Toate acestea au rolul de a sluji Sfintelor. drept imagini, tipuri sau umbre ale unei Nu e greu să observăm aici aplicaţia persoane regen­erate. Duhul unui astfel de spirituală. Sufletul, organul per­son­alităţ­ii om, asemenea Sfintei Sfintelor, este noastre, e compus din minte, voinţă şi umplut de prezenţa lui Dumnezeu, unde emoţii. S-ar părea că sufletul este stăpâ- totul se des­făşoară după principiul cre­ nul tuturor acţiunilor, căci trupul îi dinţei, dincolo de vedere, de simţuri sau urmează comenzile. Dar înainte de de înţelegerea credinciosului. Sufletul se căderea omului în păcat, sufletul, în aseamănă cu Locul Sfânt, căci este bine ciuda multelor sale activ­ităţi, era guver- luminat de multe gânduri şi precepte ra- nat de duh. Şi aceasta este ordinea dori- ţionale, de ample cunoştinţe şi de o înţe- tă de Dumnezeu: mai întâi, duhul, apoi legere a lucrurilor din lumea mater­ial­ă şi sufletul şi, la urmă, trupul.

CAPITOLUL 2 DUH ŞI SUFLET Duhul pendentă şi directă; ea nu se pleacă în Este imperativ ca un credincios să ştie că faţa părerilor din afară. Dacă omul gre­ are un duh, întrucât, aşa cum vom afla şeşte, îndată ea îşi va ridica glasul acuza­ îndată, toate comunicaţiile lui Dum­nezeu tor. Intuiţia este organul de simţire al cu omul au loc în duh. Dacă cre­dinciosul duhului omenesc. Se deosebeşte atât de nu discerne duhul său, negreşit el nu va mult de simţirea fizică şi sufletească, încât şti cum să comunice cu Dumnezeu în e numit intuiţie. Intuiţia presupune o per­ duh. Numaidecât el va pune gândurile şi cepţie directă, independentă de orice influ­ emoţiile sufletului pe seama lucrărilor enţă din afară. Acea cunoaştere pe care o duhului. Şi astfel se va mărgini la dome­ do­bândim fără nici un ajutor din partea niul din afară, nemaifiind în stare să minţii, a emoţiilor ori a voinţei ne este pătrundă pe tărâmul spiritual. dată pe cale intuitivă. „Cunoaştem“ cu adevărat prin intuiţia noastră; mintea doar 1 Corinteni 2:11 vorbeşte despre „duhul ne ajută să „înţ­elegem“. Descop­e­ririle din omului care este în el“. partea lui Dumn­e­zeu şi toate mişcările Duhului Sfânt îi sunt aduse la cunoştinţa 1 Corinteni 5:4 aminteşte cuvintele „duhul credinciosului prin interme­diul intuiţiei meu“. sale. Comuniunea este în­chin­­area la Dumn­ezeu. Organele sufletului nu sunt în Romani 8:16 spune: „duhul nostru“. stare să se închine lui Dum­n­ezeu. 1 Corinteni 14:14 foloseşte cuvintele: Dumnezeu nu poate fi cu­prins de gându­ rile, sentimentele sau intenţiile noastre, „duhul meu“. căci El nu poate fi cunoscut neimjlocit 1 Corinteni 14:32 vorbeşte despre „duhu­ decât în duhul nostru. Când ne închinăm lui Dum­nezeu şi comunicăm cu El, aces­ rile proorocilor“. te lucruri se fac direct în duhul nostru. Proverbe 25:28 spune „duhul lui propriu“. Aceste activităţi au loc în „omul dinăun­ tru“, nu în suflet sau în omul din afară. (Darby) În concluzie, vom spune că aceste trei Iar la Evrei 12:23 citim: „duhurile oame­ elemente: conştiinţa, intuiţia şi comuniu­ nea sunt strâns înrudite între ele şi func- nilor drepţi“. ţionează în coordonare unele cu altele. Zaharia 12:1 spune că „Domnul... a făurit Relaţia dintre con­ştiinţă şi intuiţie este următoarea: con­ştiinţa judecă potrivit cu duhul omului din el“. intuiţia; ea condamnă toate purt­ările care nu corespund îndrumărilor date de intui­ Versetele de mai sus sunt suficiente pentru ţie. Intuiţia este înrudită cu comu­niu­nea a dovedi că fiinţele umane posedă un duh sau închinarea în sensul că Dumnezeu e omenesc. Acest duh (sau spirit) nu este cunoscut de om pe cale intuitivă şi-Şi si­non­im cu sufletul şi nu este tot una cu descoperă voia Sa omului prin intuiţie. Duhul Sfânt. Noi ne închinăm lui Dum­ Oricât ne-am strădui, numai deducţia sau nezeu în duhul acesta. aşteptările noastre nu vor fi în stare să ne Potrivit învăţăturii Bibliei şi experienţei ofere cu­noaşterea lui Dumnezeu. credincioşilor, putem spune că duhul Din următoarele trei grupe de versete omenesc e compus din trei părţi; sau, din Scriptură se va observa îndată că altfel spus, duhul are trei funcţii: conştiin­ duhul nostru posedă funcţia conştiinţei ţa, intuiţia şi co­muniunea. Con­ştiinţa este (nu vom spune însă că duhul nostru este organul discer­nământului, care deosebeşte binele de rău; dar nu prin influenţa cunoştinţelor înmagazinate în minte, ci printr-o capacitat­e spontană de a judeca. Adesea raţiunea va justifica anumite ac- ţiuni pe care con­ştiinţa noastră le va condamna. Lucrarea conş­tiinţei este inde­ 2255

26 Omul spiritual, volumul I conştiinţa), funcţia intuiţiei (sau simţul C) Funcţia comuniunii din duhul omului spiritual) şi funcţia comuniunii (sau a „Mi se bucură duhul în Dumnezeu, mân­ închinării). tuirea mea“ Luca 1:47. A) Funcţia conştiinţei din duhul omului „Adevăraţii închinători se vor închina „Domnul Dumnezeul tău i-a împietrit Tatălui în duh şi adevăr“ Ioan 4:23. duhul“ Deut. 2:30. „Pe care-L slujesc cu duhul meu“ Rom. „Îi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit“ 1:9. Ps. 34:18. „Noi slujim. . . în noua viaţă a duhului“ „Pune în mine... un duh nou şi drept“ Rom. 7:6. Ps. 51:10. „Voi aţi primit duhul înfierii, care ne face „După ce a terminat Isus de vorbit astfel, să strigăm Ava Tată“ Rom. 8:15. a fost tulburat în duhul Lui“ Ioan „Duhul Însuşi mărturiseşte împreună cu 13:21. „Duhul lui s-a tulburat la vederea cetăţii duhul nostru“ Rom. 8:16. pline de idoli“ Fapte 17:16. „Dar cine se lipeşte de Domnul este un „Duhul Însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui singur duh cu El“ 1 Cor. 6:17. Dumnezeu“ Romani 8:16. „Voi cânta cu duhul“ 1 Cor. 14:15. „Căci eu, măcar că n-am fost la voi în „Dacă binecuvântaţi cu duhul“ 1 Cor. trup, dar fiind de faţă în duh, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă“ 14:16. 1 Cor. 5:3. „Şi m-a dus, în duh, pe un munte...“ Ap. „N-am avut odihnă în duhul meu“ 2 Cor. 2:13 AV. 21:10. „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică“ Din versetele de mai sus aflăm că 2 Tim. 1:7. duhul nostru posedă cel puţin aceste trei funcţii. Deşi oamenii nenăscuţi din nou B) Funcţia intuiţiei din duhul omului nu au încă viaţă, totuşi ei posedă aceste „Duhul este plin de râvnă“ Mat. 26:41. trei funcţii (cu deosebirea că ei se închi­ „Isus îndată a cunoscut în duhul Său“ nă la duhurile rele). Unii oameni mani­ festă mai multe din aceste funcţii, alţii Marcu 2:8. mai puţine. Asta nu înseamnă însă că nu „Isus a suspinat adânc în duhul Său“ sunt morţi în păcatele şi fără­delegile lor. Noul Testament nu-i consid­eră salvaţi pe Marcu 8:12. oameni doar pentru că posedă un cuget „Isus... S-a înfiorat în duhul Său“ Ioan sensibil, o intuiţie pătrunzătoare sau ten­ dinţe şi interes deosebit faţă de domeniul 11:33. spiritual. Cei care manifestă aceste calităţi „Pavel era presat în duhul“ Fapte 18:5 nu fac altceva decât să demonstreze că, pe lângă mintea, emoţiile şi voinţa sufle­ versiu­nea AV. tului nostru, mai avem şi un duh. Înainte „El... avea un duh înfocat“ Fapte 18:25. de naşterea din nou, duhul este despărţit „împins de duhul, mă duc la Ierusalim“ de viaţa lui Dum­nezeu; numai după naş­ terea din nou viaţa lui Dumnezeu şi a Fapte 20:22. Duhului Sfânt ajunge să locuiască în „Cine dintre oameni cunoaşte lucrurile duhul nostru. Abia atunci duhul a fost înviat pentru a putea fi folosit ca instru­ omului, afară de duhul omului, care ment în mâna Duhului Sfânt. este în el?“ 1 Cor. 2:11 Ţelul urmărit de noi în studierea sem­ „căci mi-au răcorit duhul meu şi al vos­ nificaţiei duhului este de a ne da seama tru“ 1 Cor. 16:18. că, întrucât suntem fiinţe umane, pose­ „ne-am bucurat şi mai mult de bucuria dăm un duh, care-şi are entitatea lui lui Tit, al cărui duh a fast răcorit de separată. Acest duh nu se poate confunda voi toţi“ 2 Cor. 7:13. cu mintea omului, cu voinţa lui sau cu

Duh ºşi suflet 27 emoţiile lui; dimpotrivă, el cuprinde func­ Aceste versete ne arată lucrările duhu­ ţiile conştiinţei, intuiţiei şi co­mun­iunii. lui nenăscut din nou şi scot în relief cât Tocmai în duhul nostru efec­tuează de asemănătoare sunt aceste acţiuni cu Dumnezeu naşterea din nou; acolo ne cele ale sufletului. Motivul pentru care nu învaţă şi ne conduce El la odihna Lui. se amint­eşte sufletul, ci duhul este faptul Din păcate însă mulţi creştini, după ani şi că se are în vedere ce s-a întâmplat în ani de robie sub controlul sufletului, nu adâncul fiinţei omului. Ni se arată cât de mai ştiu aproape nimic despre existenţa mult a ajuns duhul omului stăpânit şi duhului. Ar trebui să tremurăm înaintea influenţat de sufletul său, până acolo încât lui Dumnezeu, rugându-L să ne înveţe să să manifeste lucrările sufletului. Cu toate deosebim prin experienţa noastră persona­ acestea, deşi stăpânit de suflet, duhul nu lă ce este du­hovnicesc (spiritual) de ceea îşi încetează existenţa ca organ. ce este sufletesc. Înainte de a se naşte credinciosul din Sufletul nou, duhul lui devine atât de cufundat şi Pe lângă duh, care îl ajută să aibă comu­ de înconjurat de sufletul său, încât îi este niune cu Dumnezeu, omul mai posedă şi cu neputinţă să ştie dacă un lucru oareca­ un suflet – conştiinţa sa de sine. EI devi­ re emană din sufletul sau din duhul lui ne conştient de existenţa sa prin lucrarea – într-atât de mult s-au confundat func­ sufletului său, care este sediul per­sonalităţii ţiile duhului cu cele ale sufletului. În sale. Elementele care ne conferă umanita­ plus, duhul şi-a pierdut funcţia sa princi­ tea noastră aparţin sufletului. Intelectul, pală: cea care se referă la Dumnezeu – gândirea, idealurile, dragostea, emoţiile, asta pentru că e mort faţă de Dumnezeu. discernământul, ca­pa­citatea de a opta, de Şi astfel a ajuns să pară doar ca o anexă a lua decizii, etc. nu sunt altceva dec­ât a sufletului. Şi pe măsură ce mintea, diverse experienţe ale sufletului. emoţiile şi voinţa devin tot mai puternice, Deja s-a arătat că duhul şi trupul funcţiile duhului ajung să fie atât de fuz­ion­ează în cadrul sufletului, care, la eclipsate, încât să nu mai poată fi recu­ rândul lui, formează organul personal­ităţii noscute. De aceea, trebuie să existe lucra­ noastre. De aceea Biblia uneori îl numeş­ rea de deosebire între suflet şi duh, după te pe om „suflet“, ca şi când omul nu ar ce a avut loc naşterea din nou la un cre­ avea decât acest singur element. De pildă, dincios. la Geneza 12:5 oamenii sunt numiţi Când cercetăm Scripturile, căpătăm „suflete“ (ASV). Şi din nou, când Iacov im­presia că un duh nenăscut din nou nu şi-a adus întreaga familie în Egipt, se fun­cţionează cu nimic diferit faţă de un spune că „toate sufletele casei lui Iacov, suflet, aşa cum reiese din următoarele care au venit în Egipt, au fost şaptezeci“ versete: (Gen. 46:27 ASV). Găsim numeroase alte cazuri în textul original al Bibliei, când „Duhul lui a fost tulburat“ Gen. 41:8. prin „suflet“ se înţelege omul ca atare, „Atunci duhul lor a fost potolit faţă de deoarece sediul şi esenţa personalităţii este sufletul. A înţelege personalitatea unui om el“ Jud. 8:3 (traducerea Darby). înseamnă a-i înţelege persoana. Existenţa „Cel cu duhul pripit face multe prostii“ omului, trăsăturile şi viaţa sa – toate îşi găsesc izvorul în suflet. Prin urmare, Prov. 14:29 (Darby). Biblia îl numeşte pe om „suflet“. „Un duh posomorât usucă oasele“ Prov. Personalitatea omului e compusă din cele trei facultăţi principale: voinţa, mintea 17:22. şi emo­ţiile. Voinţa este instrumentul prin „Cei rătăciţi cu duhul“ Isa. 29:24. care luăm decizii şi ne dezvăluim capacita­ „...şi vă veţi boci, de mâhnit ce vă va fi tea op­ţiu­nii. Ea ex­primă acordul sau deza­ duhul“ Isa. 65:14. „Duhul i s-a împietrit“ Dan. 5:20.

28 Omul spiritual, volumul I cordul nostru: „voi face“ sau „nu voi face puterea sufletului de a-şi exercita voinţa. cutare lucru“. Fără această facultate omul ar fi un simplu automat. Mintea, instru­ B) Facultatea intelectului sau a minţii mentul gân­dirii noastre, ne dezvăluie capa­ din sufletul omului citatea int­electuală. Din ea izvorăsc: înţelep­ ciu­nea, cun­oştinţa şi raţiunea. Absenţa ,,...lucrul spre care îşi înalţă ei sufletul, pe acestei facultăţi îl face pe om să fie fiii şi fiicele lor“ Ezech. 24:25 Darby. nătâng şi „lipsit de personalitate“. Instrumentul prin care îndrăgim sau urâm ,,Lipsa cunoştinţei este o pagubă pentru un lucru sau o fiinţă este instrumentul suflet“ Prov. 19:2 Darby. emoţiei. Prin ea putem să ne exprimăm dragostea sau ura şi să ne simţim bucu­ „Până când voi avea sufletul plin de roşi, mânioşi; trişti sau fericiţi. Orice de- griji“ (în siriacă şi în ebraică: „Până ficienţă la acest capitol va avea drept când mă voi sfătui cu sufletul meu“) rezultat un caracter insensibil şi împietrit. Ps. 13:2. Când studiem Biblia atent, vom ajun­ ge ine­vitabil la concluzia că aceste trei „Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine funcţii de bază ale personalităţii aparţin ştie sufletul meu lucrul acesta!“ Ps. negreşit sufletului. În acest sens, textele 139:14. din Scriptură sunt prea nu­meroase pentru a putea fi citate aici. Iată doar câteva din „Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele: ele, este mâhnit în mine“ Plângerile lui Ieremia 3:20. A) F acultatea voinţei din sufletul omului „Nu mă lăsa în voia (în original „sufle­ ,,Cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău“ Prov. 2:10. tul“) duşmanilor mei“ Ps. 27:12. „Tu nu-l laşi în voia (în original „sufle­ ,,Păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! Căci ele vor fi viaţa sufletului tău“ tul“) duşmanilor lui“ Ps. 41:2. Prov. 3:21,22. „lăsat în voia (în original „sufletul“) vrăj­ ,,Înţelepciunea este bună pentru sufletul maşelor tale“ (Ez. 16:27). tău“ Prov. 24:14. „S-o laşi să plece unde va voi“ (în ori­ Aici „cunoştinţă“, „înţelepciune“, pre­ ginal „sufletul“) Deut. 21:14. cum şi „a se gândi“, „a-şi aduce am­ inte“ „Aha, iată ce-mi dorea sufletul“ Ps. sunt toate activităţi ale intelectului sau ale minţii omului, despre care Biblia ne 35:25. spune că emană din suflet. ,,Puneţi-vă acum inima şi sufletul să caute C) Facultatea emotiei din sufletul omu- pe Domnul, Dumnezeul vostru“ 1 Cro. lui 22:19. ,,Unde doresc şi-şi înalţă sufletul să se 1) Emoţii care exprimă afecţiun­ea întoarcă să locuiască iarăşi“ Ier. 44:14, ,,Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a ali- Versiunea amplificată. ,,De aceste suferinţe sufletul meu refuză pit de sufletul lui David şi Ionatan l-a să se atingă“ Iov 6:7, Versiunea iubit ca pe sufletul lui“ 1 Sam. 18:1. amp­lificată. „Tu, pe care te iubeşte inima mea“ Cânt. ,Ah! Sufletul meu ar vrea mai bine gâtu­ 1:7. irea, mai bine moartea decât aceste ,,Sufletul meu preamăreşte pe Domnul“ oase!“ Iov 7:15. Luca 1:46. ,,Voia“ sau „sufletul“ din textele de ,,Care sunt urâţi de sufletul lui David“ 2 mai sus se referă toate la voinţa umană. Sam. 5:8. „A-şi pune inima“, „a-şi înălţa sufletul“ ,,Sufletul Meu nu-i mai răbda“ Zah. sau „a vrea mai bine să“ exprimă toate 11:8. „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău… din tot sufletul tău“ Deut. 6:5. „Voi vorbi în amarăciunea sufletului

Duh ºşi suflet 29 meu“ Iov 10:1. ,,Căci neprihănitul acesta, care locuia ,,Sufletul lor se dezgustase de orice hrană“ în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit…“ 2 Ps. 107:18. Petru 2:8. 2) Emoţii care exprimă dorinţa Vom observa din textele de mai sus că ,,Să cumperi tot ce-ţi va dori sufletul“ sufletul e în stare de a iubi, de a urî, de a dori, de a aspira şi de a simţi. Deut. 14:26 Darby. După ce am făcut acest scurt studiu ,,Sufletul meu tânjeşte după curţile biblic, ne va fi foarte uşor să constatăm că sufletul omului cuprinde în el acea Domnului“ Ps. 84:2. parte numită voinţa, apoi intelectul şi, în ,,Dorinţa sufletului tău“ Ezech. 24:21 sfârşit, emotia. Darby. Viaţa sufletului „Aşa tânjeşte sufletul meu după Tine, Unii cercetători ai Bibliei au scos în evidenţă faptul că în limba greacă s-au Doamne“ Ps. 42:1. folosit trei cuvinte pentru a exprima „Sufletul meu Te doreşte noaptea“ Isa. cuvântul „viaţă“: (1) bios (2) psyche (3) zoe. Toate trei exprimă ideea de viaţă, 26:9 dar sensurile lor se deosebesc întrucâtva. ,,În care îşi găseşte sufletul meu toată Bios se referă la mijlocul prin care avem viaţă. Domnul Isus a folosit acest cuvînt plăcerea“ Mat. 12:18. când a lăudat-o pe femeia care a aruncat în cutia cu bani din templu toata averea 3) Emoţii care exprimă simţăminte ei – „tot traiul ei“. Zoe este forma cea „O sabie îţi va străpunge sufletul“ Luca mai înaltă de viaţă – viaţa spiritului. Ori de câte ori Biblia vorbeşte despre viaţa 2:35. veşn­ică, foloseşte acest cuvânt. Psyche se ,,Toţi erau amărâţi în suflet“ 1 Sam. referă la viaţa animată a omului, la viaţa lui naturală sau la viaţa sufletulul lui. 30:6. Biblia foloseşte acest termen atunci când „Las-o, căci este tare amărâtă“ 2 Regi descrie viaţa umană. Se cuvine să observăm aici că terme­ 4:27. nii: „suflet“ şi „viaţa sufletului“ din Biblie „Sufletul Lui a fost întristat pentru sufe­ sunt identici în original. În Vechiul Testament cuvântul ebraic pentru „suflet“ rinţele lui Israel“ Jud. 10:16 Darby. – nefeş – este folosit în egală măsură ,,Până când îmi veţi întrista sufletul?“ Iov pentru „viaţa sufletului“. În consecinţă, Noul Testament foloseşte cuvintul psyche 19:2. atât pentru „suflet“, cât şi pentru „viaţa ,,Şi sufletul meu este plin de veselie în sufletului“. Rezultă că „sufletul“ nu numai că este unul din cele trei elemente alcătu­ Dumnezeul meu“ Is. 61:10. itoare ale omului, ci chiar viaţa omului – „Înveseleşte sufletul robului tău“ Ps. viaţa sa nat­urală. În multe locuri din Biblie, cuvântul „suflet“ este tradus prin 86:4. ,,viaţă“. „Le tânjea sufletul în ei“ Ps. 107:5. ,,De ce te mâhneşti, suflete“ Ps. 42:5. ,,Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ,,Întoarce-te, suflete, la odihna ta“ Ps. ei, să nu mâncaţi“ Gen. 9:4, 5. 116:7. ,,Mi se topeşte sufletul de dor“ Ps. 119:20. ,,Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănă­ toase pentru oase“ Prov. 16:24. „...şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase“ Isa. 55:2. ,,Când îmi tânjea sufletul în mine“ Iona 2:7. „Sufletul Meu este cuprins de o întris- tare de moarte“ Mat 26.38. ,,Acum sufletul Meu este tulburat“ Ioan 12:27.

30 Omul spiritual, volumul I „Viaţa trupului este în sânge“ Lev. 17.11. devine viaţa omu1ui. Viaţa este fenome­ ,,Cei care căutau să ia viaţa copilului au nul sufletului. Biblia consi­deriră trupul actual al omului un „trup sufletesc“ (1 murit“ Mat. 2:20. Cor. 15:44 în original), deoarece viaţa ,,Este îngăduit în ziua Sabatului… a trupului nostru actual este cea a sufletu­ lui. Prin urmare, viaţa omului nu este scăpa o viaţă sau a o pierde?“ Luca altceva decât expresia unităţii dintre ener­ 6:9. giile mentale, emotive şi voliţionale ale ,,Oameni… care şi-au pus în joc viaţa sale. „Pers­o­nalitatea“ cuprinde şi ea aces­ pentru Numele Domnului nostru Isus te părţi diferite, dar viaţa sufletului este Cristos“ Fapte 15:26. viaţa propriu-zisă a omului. ,,Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea“ Este cât se poate de important de Fapte 20:24. reţinut faptul că sufletul este viaţa omu­ ,,Ca să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpă­ lui, deoarece acest lucru hotărăşte ce fel rare pentru mulţi“ Mat. 20:28. de creştini vom fi – spirituali (duhovni­ ,,Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi“ ceşti) sau sufleteşti. Lucrul acesta va fi Ioan 10:11, 15, 17. explicat mai pe larg în continuare. Cuvântul „viaţă“ din aceste versete nu Sufletul şi eul omului este altul decât termenul „suflet“ în ori­ Întrucât am văzut că sufletul este ginal. Este tradus astfel deoarece ar fi sediul personalităţii noastre, organul voin­ greu de înteles în forma în care se află ţei şi însăşi viaţa noastră naturală, conchi­ în original. Dar sufletul este însăşi viaţa dem că sufletul este adevăratul nostru omului. „eu“. Eul nostru este sufletul. Şi lucrul Aşa cum am arătat deja, „sufletul“ aceste poate fi demonstrat din Cuvântul este unul din cele trei elemente ale omu­ lui Dumnezeu. La Numeri 30, sintagma lui. „Viaţa sufletului“ este viaţa naturală a „să se lege pe sine“ apare de zece ori. În omului, care-i conferă existenţa, care îl original se spune „să-şi lege sufletul“. De animă. Este viaţa prin care trăieşte omul aici rezultă că suntem îndreptăţiţi să spu­ azi; este puter­ea prin care omul devine nem că sufletul nostru este eul nostru. În ceea ce este. Întrucât Biblia aplică terme­ multe alte texte din Biblic găsim cuvântul nii nefeş şi psyche atât la suflet, cât şi la „suflet“ tradus prin cuvântul „eu“ sau viaţa omului, e limpede că deşi aceste „sine însuşi“. De pildă: două elemente se pot deosebi unul de altul, nu se pot separa. Ele se disting în ,,Să nu vă spurcaţi [pe voi înşivă] prin măsura în care, spre exemplu, în anumite ele“ Lev. 11:43. locuri psyche trebuie tradus fie prin „suflet“, fie prin „viaţă\". Traducerile nu ,,Să nu vă întinaţi“ Lev. 11:44. se pot inversa aici, nu sunt interschimba­ ,,Pentru ei înşişi şi urmaşii lor“ Est. 9:31. bile. De pildă, „suflet“ şi „viaţă“ din ,,Tu, care te sfâşii în mânia ta“ Iov 18:4. Luca 12:19-23 şi Marcu 3:4 sunt de fapt „s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, unul şi acelaşi cuvânt în original, dar nu ar avea nici un sens dacă le-am traduce pentru că zicea că este fără vină îna­ cu aceşi cuvânt în limba engleză (şi în intea lui Dumnezeu“ Iov 32:2. limba română, n.traducătorului). Totuşi ele ,,Dar ei înşişi vor merge în robie“ Is. sunt inseparabile, deoarece la om sunt 46:2. complet fuzionate. Fără suflet omul nu ,,Veţi putea numai să pregătiţi mâncarea poate trăi. Biblia nu ne spune niciodată fiecărui ins (în original: ,,a fiecărui că omul ar poseda viaţa în afara sufletu­ suflet“)“ Ex. 12:16. lui lui. Viaţa omului nu este altceva decât ,,Cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa sufletul lui, care pătrunde în tot trupul ucigaşul care va omorî pe cineva (în lui. Când sufletul este ali­pit de trup, el original: „care va omorî pe un om

Duh ºşi suflet 31 („un suflet“) fără voie“ Num. dintre evanghelii. La Matei 16:26 se 35:11,15. spune astfel: „Şi ce i-ar folosi unui om ,,O, de-aş muri (în original: „de-ar muri să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul meu“) moartea celor neprihă­ viaţa? (psyche) Sau, ce ar da un om în niţi“ Num. 23:10. schimb pentru viaţa [sufletul] său?“ (psy- „Când aduce cineva (în original: „vreun che) Pe când Luca 9:25 redă astfel aces­ suflet“) ca dar Domnului o jertfă de te cuvinte: „Şi ce i-ar folosi unui om să mâncare“ Lev. 2:1 câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau ,,Mi-am liniştit sufletul“ Ps. 131:2. s-ar pierde pe sine însuşi? (eautov)“ „Să nu-ţi închipui că numai tu (în origi­ Ambii evanghelişti redau aceleaşi cuvinte nal: „numai sufletul tău“) vei scăpa ale Domnului Isus, totuşi unul foloseşte dintre toţi iudeii“ Est. 4:13. cuvântul „suflet“, altul „el însuşi“. Rezultă ,,Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine de aici că Duhul Sfânt Se foloseşte de Însuşi (în original: „pe sufletul Lui“)“ Matei pentru a explica sensul lui ,,el Amos 6:8. însuşi“ din Luca, iar de Luca se foloseşte pentru a explica sensul lui „suflet“ din Aceste versete din Vechiul Testa­ment ne Matei. Sufletul omului sau viaţa este arată în multe feluri cum sufletul omului omul însuşi şi vice versa. este chiar eul lui. Un asemenea studiu ne ajută să înţe­ Şi Noul Testament ne dă aceeaşi legem că pentru a fi om trebuie să împăr­ impresie. ,,Sufletele“ de la 1 Petru 3:20 tăşim tot ceea ce cuprinde sufletul omului. nu sunt altceva decât cele opt persoane. Fiecare om natural posedă acest element La fel la Fapte 27:37 este vorba de două împreună cu tot ce cuprinde el, deoarece sute şaptezeci şi şase de persoane. Iată sufletul este viaţa comună de care au ce spune Romani 2:9: „Necaz şi strâmto­ parte toţi oamenii. Înainte de naşterea din rare va veni însă peste orice suflet ome­ nou, tot ce cuprinde termenul viaţă – eul, nesc care face răul“. Deci a avertiza forţa, viaţa însăşi, tăria, capacitatea opţiu­ sufletul unui om care face rău înseamnă nii, gândirea, opiniile, dragostea, sentimen­ a-l avertiza pe omul respectiv. La Iacov tele – face parte din suflet. Cu alte cuvin­ 5:20 a salva un suflet este totuna cu a te, viaţa sufletului este viaţa pe care o salva un păcătos. Iar la Luca 12:19 cuvin­ moşteneşte un om când se naşte. Tot ce tele pe care le rosteşte omul nechibzuit posedă această viaţă şi tot ce poate deveni către sufletul lui şi le spune de fapt 1ui se găsesc în domeniul sufletului. Dacă însuşi. Prin urmare, este limpede că toată vom reuşi să distingem ceea ce este sufle­ Biblia consideră sufletul omului sau viaţa tesc, ulterior ne va fi mai uşor să recu­ sufletului drept omul însuşi. noaştem ce este spiritual şi astfel vom fi Găsim o confirmare a acestui fapt în în stare să deosebim ce este duhovnicesc cuvintele Domnului Isus, redate în două de ceea ce este doar sufletesc.

CAPITOLUL 3 duhul trebuie să stea pe locul întâi, sufle- tul pe locul doi, iar trupul pe locul trei – CĂDEREA OMULUI a fost răsturnată. Dumnezeu i-a dat omului puterea Omul, aşa cum l-a creat Dumnezeu, suverană de a alege şi i-a înzestrat sufle- s-a deosebit radical de toate celelalte fiin- tul cu tot felul de daruri, dintre care ţe, căci omul a posedat un spirit, sim­ ilar gândirea şi voinţa sau intelectul şi intenţia cu cel al îngerilor şi, în acelaşi timp, a ies cel mai bine în relief. Scopul urmărit avut un suflet asemănător cu cel al ani- de la început de Dumnezeu a fost ca malelor inferioare. Când l-a creat Dum­ sufletul omenesc să primească şi să asi- nezeu pe om, i-a dat libertate deplină. Nu mileze adevărul şi substanţa vieţii spiritu- l-a făcut o maşină automată, pe care s-o ale a lui Dumnezeu: El a dat daruri poată dirija cum voieşte El. Lucrul acesta oamenilor, pentru ca aceştia să-şi poată reiese limpede din Geneza 2, unde citim însuşi cunoştinţa şi voinţa lui Dumnezeu. că Dumnezeu i-a spus lămurit omului de Să privim lucrurile din perspectiva aceasta la început din care fructe are voie să a primului om. Să vedem ce va face el mănânce şi din care nu. Aşadar, omul în faţa acestei alternative: Dacă sufletul creat de Dumnezeu nu a fost un robot, ci lui îşi va păstra starea de perfecţiune în o fiinţă înzestrată cu libertatea desăvârşită care a fost creat, atunci trupul va putea de a alege. Era liber să asculte de trăi veşnic, necunoscând nici o schimbare. Dumnezeu, după cum era liber să se Dacă omul îşi va exercita voinţa, mân- răzvrătească împotriva Lui. când din rodul vieţii – adică din însăşi Omul a posedat de la început o suve­ viaţa lui Dumnezeu – negreşit această ranitate, prin care putea să-şi exercite viaţă va pătrunde în duhul şi în sufletul voinţa de a asculta sau nu. Lucrul acesta său, transformându-i nu numai partea are o importanţă extraordinară, deoarece lăuntrică, dar şi învelişul exterior al trupu- trebuie să ne dăm seama că în viaţa lui, care va deveni astfel incoruptibil – noastră spirituală Dumnezeu niciodată nu nesupus putrezirii. Literalmente, omul va ne privează de libertate. Dacă nu coope- intra atunci în posesia vieţii veşnice. În răm activ cu El, Dumnezeu nu va iniţia acest caz, viaţa lui sufletească va fi nici o acţiune în numele nostru. Nici umplută pe deplin cu viaţa spirituală, Dumnezeu, nici diavolul nu pot face vreo întreaga lui fiinţă devenind spirituală. lucrare fără să obţină mai întâi consimţă- Dimpotrivă, dacă omul va inversa ordi- mântul nostru, căci voinţa omului este nea: duh-suflet, punând sufletul pe planul liberă. întâi, atunci întreaga lui fiinţă va fi cufun- La început, duhul omului era partea dată în întuneric. În acest caz, nici trupul cea mai elevată a fiinţei sale, în faţa căru- lui nu va mai dăinui multă vreme, ci va ia sufletul şi trupul se supuneau. În con- începe curând să putre­zească. diţii normale, duhul este ca o stăp­ână, Ştim cum s-au terminat lucrurile: sufletul ca un administrator, iar trupul ca Omul a ales cunoştinţa binelui şi a răului, un slujitor. Stăpâna încred­in­ţează treburile în loc să aleagă pomul vieţii. E imposibil casei administratorului, care, la rândul ei, să nu ne dăm seama că voia lui îi porunceşte slujitorului să execute aceste Dumnezeu a fost ca Adam să mănânce ordine. Stăpâna po­runceşte administratoru- din pomul vieţii, căci înainte de a-i inter- lui, iar acesta îi porunceşte trupului. Deşi zice să mănânce din pomul binelui şi al administratorul pare a conduce toate răului, înainte de a-l avertiza că în ziua în lucrurile, în realitate stăpâna este cea care care va mânca din el va muri (Geneza deţine controlul în casă. Din nefericire, omul a căzut. El a fost înfrânt şi a păcă- tuit. Drept urmare a acestui fapt, ordinea bună, lăsată de Dumnezeu – după care 3322

Cãăderea omului 33 2:17), i-a poruncit mai întâi să mănânce existenţei sale. Spiritul nostru provine cât vrea din orice pom al grădinii şi, în direct din Dumnezeu, căci El este cel mod deosebit, i-a atras atenţia asupra care i l-a dat (Numeri 16:22). În schimb, pomului vieţii din mijlocul grădinii. Cine sufletul nostru nu este chiar atât de direct poate spune că altfel au stat lucrurile? legat de Dumnezeu, căci a luat naştere „Roada cunoştinţei binelui şi a răului“ abia după ce duhul a intrat în contact cu înalţă sufletul uman şi înăbuşă duhul. trupul. Prin urmare, cum era şi normal, el Dumnezeu nu i-a interzis omului să se înrudeşte cu fiinţele create, fiind viaţă mănânce din acest fruct doar pentru a-l naturală, creată. Utilitatea sufletului este pune la încercare, ci pentru că ştia că, însă foarte mare, cu condiţia ca el să-şi odată mâncând din el, sufletul omului va păstreze locul ce i se cuvine, de adminis- fi atât de stimulat încât va stinge duhul. trator, permiţând duhului să fie la cârmă. Mai exact, omul va pierde adevărata În aceste cond­iţii, omul poate primi viaţa cunoaştere a lui Dumnezeu, ajungând să lui Dum­nezeu, fiind legat indisolubil de fie ca mort faţă de El. Prohibiţia lui El. Dacă însă domeniul sufletesc se înalţă Dumnezeu nu face altceva decât să ne prea sus, atunci duhul va fi înăbuşit. dezvăluie dragostea Sa. Cunoaşterea bine- Toate lucrările omului se vor mărgini în lui şi a răului din lumea aceasta este în acest caz la domeniul natural al creaţiei, sine ceva rău. O asemenea cunoştinţă omul nemaiputând fi unit cu elementul izvorăşte din intelectul sufletului omenesc, supran­atural al lui Dumnezeu – cu viaţa umplând sufletul de trufie şi secătuind Sa necreată. Primul om s-a lăsat înfrânt duhul de viaţa sa, până când acesta pier- de moarte prin faptul că a mâncat din de şi ultima fărâmă de cunoaştere a lui roada cunoştinţei binelui şi a răului, dez- Dumnezeu, fiind ca mort. voltându-şi astfel în mod anormal viaţa Mulţi slujitori ai lui Dumnezeu sunt suflet­ească. Satan a ispitit-o pe Eva cu o de părere că acest pom al vieţii este chiar înt­rebare. Ştia el că întrebarea respectivă Dumnezeu Însuşi, dând viaţă lumii prin va stârni gândirea femeii. Dar dacă fem­ eia Fiul Său, Domnul Isus. Aceasta este viaţa ar fi rămas sub controlul duhului, ar fi veşnică – natura lui Dumnezeu, viaţa respins numaidecât orice întrebare a lui necreată. Prin urmare, avem aici doi Satan şi sămânţa de îndoială sădită prin pomi: unul care germinează viaţă spiritua- aceasta. Încercând însă să răspundă, ea lă şi altul care dezvoltă viaţa sufletească. şi-a exercitat puterea minţii, care a îndem- Omul, în starea sa iniţială, nu este nici nat-o la neascultare faţă de duh. Fără păcătos, nici sfânt, nici căzut, nici nepri- îndoială, întrebarea lui Satan a fost plină hănit. El stă la distanţă egală faţă de de erori grave, căci motivul lui principal aceste două extreme. E liber să accepte a fost pur şi simplu s-o determine pe viaţa lui Dumnezeu, devenind astfel un Eva să facă uz de puterea de gândire a om spiritual şi părtaş al naturii divine, minţii. Poate la început se va fi aşteptat după cum, tot aşa de bine, poate să-şi ca Eva să-l corecteze imediat, dar vai! înalţe viaţa lui proprie, creată, devenind Eva a îndrăznit să schimbe Cuvântul lui sufletesc şi, prin ur­mare, aducând moartea Dumnezeu în conversaţia ei cu Satan. Şi asupra duhului său. Dumnezeu, în dragos- atunci vrăjmaşul a prins curaj, făcând tea Sa nespus de mare, a lăsat un echili- pasul următor şi ispitind-o pe Eva să bru perfect între cele trei părţi din care e mănânce din fructul oprit, având grijă să-i alcătuit omul. Ori de câte ori una din ele promită că prin asta i se vor deschide se dezvoltă peste măsură, celelalte două ochii şi va fi ca Dumnezeu – adică, va vor avea de suferit. cunoaşte binele şi răul. „Femeia a văzut Umblarea noastră spirituală va fi mult că pomul era bun de mâncat şi plăcut de îmbunătăţită dacă vom înţelege originea privit, şi că pomul era de dorit ca să sufletului şi principiul care stă la baza deschidă cuiva mintea. A luat deci din

34 Omul spiritual, volumul I rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului tului. Când cineva încearcă să-şi dezvolte ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mân- cunoştinţele, făcând gimnastică mintală, cat şi el“ (Geneza 3:6). Aşa a privit Eva prin intermediul căr­ţilor, fără să aştepte chestiunea aceasta. Mai întâi, Satan a ajutorul lui Dum­nezeu şi fără să ceară provocat gândirea ei sufletească; apoi a călăuzirea Duhului Sfânt, sufletul său este făcut încă un pas, punând stăpânire pe atunci în deplină desfăşurare. Lucrul aces- voinţa ei. Rezul­tatul: Eva a căzut în ta îi va diminua viaţa spirituală. Deoarece păcat. căderea omului a fost prilejuită de căuta- Atacul lui Satan e totdeauna îndreptat rea cunoaşt­erii, Dumnezeu foloseşte acum asupra unei nevoi fizice. Şi în acest caz, „nebu­nia crucii, ca să nimicească nimic n-a fost mai simplu decât să-i înţelepciu­nea celor înţelepţi“. Intelectul a amintească Evei să mănânce din roadă – fost cauza principală a căderii. Prin urma- deci o chestiune de ordin fizic. Apoi a re, pentru ca cineva să poată fi mântuit, trecut la ispitirea sufletului ei, sugerând trebuie să creadă în nebunia Cuvântului că, dacă va ceda plăcerii, i se vor deschi- crucii, iar nu să se bizuie pe intelectul de ochii şi va cunoaşte binele şi răul. său. Pomul cunoştinţei îl face pe om să Deşi o atare căutare după cunoaşt­ere era cadă; de aceea, Dumnezeu foloseşte perfect legitimă în sine, ea a dus însă la „pomul nebuniei“ – lemnul crucii (1 răzvrătirea duhului femeii faţă de Petru 2.24) pentru a mântui suflete. Dumnezeu, deoarece ea a interpretat gre- „Dacă cineva dintre voi se crede înţelept şit interdicţia lui Dumnezeu, bănuindu-L în felul veacului acestuia, să se facă pe Dumnezeu că ar fi avut intenţii rele nebun, ca să ajungă înţelept“ (I Cor. când le-a interzis să mănânce din pomul 3:18-20; vezi şi I Cor. 1:18-25). respectiv. Ispita lui Satan are în vedere După ce am analizat cu atenţie relata- mai întâi trupul, dar apoi pătrunde până rea căderii omului, acum vom vedea că, în adâncul sufletului, ajungând în cele răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, din urmă la duh. Adam şi Eva şi-au dezvoltat anormal Îndată ce a fost ispitită, Eva şi-a dat sufletul, până acolo încât l-au aşezat în verdictul. La început, pomul era bun pen- detrimentul spiritului lor, prăbuşindu-se în tru hrană. Aceasta este „pofta cărn­ii“. întuneric. Elementele proeminente ale Carnea Evei a fost prima aţâţată. Apoi a sufletului sunt: voinţa, mintea şi emoţiile fost o plăcere pentru ochi. Aceasta e omului. Voinţa este organul deciziei, deci, „pofta ochilor“. Atât trupul, cât şi sufletul stăpânul omului. Mintea este organul îi erau deja ademenite. În al treilea rând, gândirii, în vreme ce emoţiile fac parte „era de dorit ca să-l facă pe cineva înţe- din domeniul afectelor. Apostolul Pavel lept“. Aceasta e „lăudăr­oşenia vieţii“. O ne spune că „nu Adam a fost amăgit asemenea dorinţă a dezvăluit nestatornicia [înşelat]“, indicând prin aceasta faptul că emoţiilor ei şi şovăiala care i-a cuprins mintea lui Adam a rămas intactă în ziua voinţa. Sufletul îi era acum agitat peste aceea fatală. Mintea Evei a fost cuprinsă măsură. Nu mai asista ca un simplu de slăbiciun­e: „Femeia a fost amăgită şi spectator, ci îşi luase deja un rol activ, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii“ poftind cu tot dinadinsul fructul. Ce pri- (1 Timotei 2:14). Conform relatării mejdioase sunt emoţiile oamenilor! Gen­ezei, este scris că femeia a zis: Dar oare de ce a dorit Eva fructul? „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din Nu era numai pofta cărnii şi a ochilor la pom“ (Geneza 3:13). Despre bărbat se mijloc, ci şi curiozitatea firească de a spune însă că a zis: „Femeia mi-a dat cunoaşte înţelepciunea. În urmărirea înţe- [nu „m-a amăgit“]“ (Gen. 3:12). E limpe- lepciunii şi a cunoştinţei – da, chiar şi a de că nu Adam a fost cel înşelat. Mintea acelei cunoştinţe aşa-zise „duh­ovn­iceşti“ lui a rămas trează. EI a ştiut bine că – adesea se pot depista activ­ităţile sufle- mănâncă din fructul oprit, şi totuşi a con-

Cãăderea omului 35 tinuat să mănânce, din pricina afecţiunii sale şi făcându-l să exercite puterea voin- sale pentru Eva. Adam a priceput îndată ţei asupra trupului, pentru aducerea la că ceea ce spunea şarpele nu era decât îndeplinire a voii lui Dumn­ezeu. Toate înşelă­ciunea vrăjmaşului. Din cuvintele lucrările satanice sunt executate din exteri- apostolului, suntem înclinaţi să credem că or spre interior. Toate lucrările divine se Adam a păcătuit cu voia. A iubit-o pe săvârşesc din interior spre exterior. În Eva mai mult decât s-a iubit pe sine felul acesta, putem distinge foarte uşor însuşi. A făcut din ea idolul lui şi, din când o lucrare vine de la Dumnezeu şi pricina ei, a fost gata să se răzvrătească când vine de la cel rău. În plus, toate împotriva poruncii creatorului Său. Ce acestea ne învaţă că odată ce Satan a pus trist că mintea i-a fost dominată de emo- stăpânire pe voinţa omului, practic a ajuns ţii, iar raţiunea biruită de afecţiunile sale! să aibă stăpânire pe întreaga sa fiinţă. Oare de ce n-au crezut oamenii adevărul? Ar trebui să observăm cu atenţie că Fiindcă au găsit plăcere în fărădelege (2 sufletul este acolo unde omul îşi ex­pri­mă Tes. 2:12). Adevărul nu este lipsit de raţi- voinţa sa liberă şi stăpânirea sa proprie. une, dar oamenii nu-l iubesc. Prin urma- Biblia, prin urmare, adesea spune că re, când cineva se întoarce cu adevărat la sufletul este acela care păcătuieşte. De Dumnezeu, el crede cu inima sa (nu cu pildă, la Mica 6:7 se spune astfel: mintea) şi aşa este îndreptăţit (Romani „Păcatul sufletului meu“. Ezechiel 18:4- 10:10). 20: „Sufletul care păcătuieşte“. Iar în căr- Satan l-a făcut pe Adam să păcătuias- ţile Levitic şi Numeri se aminteşte adesea că, punând stăpânire pe voinţa sa, prin că „sufletul păcătuieşte“. De ce? Fiindcă intermediul emoţiilor sale, în vreme ce pe sufletul este cel care se hotărăşte să păcă- Eva Satan a ispitit-o să păcătuiască, robin- tuiască. O definiţie a păcatului ar putea fi du-i voinţa, prin mintea ei întun­ecată. următoarea: „Voinţa care îşi dă consimţă- Când voinţa, mintea şi emoţiile sale au mântul de a ceda în faţa ispitei“. Păcă- fost otrăvite de şarpe, omul luându-se tuirea ţine direct de voinţa sufletului. Prin după Satan, în loc să-L urmeze pe urmare, şi ispăşirea trebuie făcută pentru Dumnezeu, duhul lui – care fusese capa- suflet. (Vezi Exod 30:5.) „Căci sufletul bil să comunice cu Dumnezeu – a sufer­it cărnii [trupului] este în sânge. Vi l-am o lovitură de moarte. Aici putem vedea dat ca să facă ispăşire pentru sufletele legea care guvernează puterea lui Satan. voastre, căci sângele este acela care face El foloseşte lucrurile care au atracţie pen- ispăşire pentru sufletele voastre înaintea tru trup (consumul fructului) pentru a lui Iehova“ (Numeri 31:50, Darby). ispiti sufletul omului la păcat. De îndată Întrucât sufletul este acela care păcătuieş- ce sufletul păcătuieşte, duhul se afundă în te, e normal ca sufletul să aibă nevoie de beznă totală. Ordinea lucrării sale e întot- ispăşire. Şi nu poate să fie ispăşit decât deauna următoarea: din exterior spre inte- tot printr-un suflet: rior. Dacă nu începe cu trupul, atunci începe acţionând asupra minţii sau a „Domnul a găsit cu cale să-L zdro­bească emoţiilor, ca apoi să ajungă la voinţa omului. În clipa în care voinţa omului a prin suferinţă...Va vedea rodul muncii cedat în faţa lui Satan, îndată acesta pune stăpânire pe întreaga fiinţă a omului, sufletului Lui şi Se va înviora . . . S-a dat omorând duhul. Cât de deos­ebită este lucrarea lui Dumnezeu! El întotdeauna pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în lucrează din interior spre exterior. Dumnezeu începe să opereze în duhul numărul celor fărădelege, pentru că a pur- omului, continuând apoi cu luminarea minţii lui, producând o trezire a emoţiilor tat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi“ (Isaia 53:10-12). Cercetând natura păcatului Iui Adam, descoperim că, pe lângă răzvrătire, mai era şi un fel de independenţă la mijloc. Să nu pierdem din vedere faptul că voin-

36 Omul spiritual, volumul I ţa lui era liberă. Pe de o parte, pomul put, El a zis: „În ziua în care vei mânca vieţii implică un sentiment de dependen- din el [adică, din rodul pomului binelui ţă. Omul în vremea aceea nu poseda şi al răului] vei muri negreşit“ (Geneza natura lui Dumnezeu, dar dacă ar fi luat 2:17). Adam şi Eva au continuat totuşi să din roada pomului vieţii, ar fi putut să trăiască sute de ani după ce au mâncat dobândească viaţa lui Dumnezeu. Atunci din fructul oprit. Lucrul acesta indică în ar fi putut atinge culmea, posedând însăşi mod evident faptul că moartea pe care viaţa lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă Dumnezeu a prezis-o nu era cea fizică. dependenţă. Pe de altă parte, pomul Moartea lui Adam a început în duhul cunoştinţei binelui şi răului sugerează său. independenţă, întrucât omul, prin exerci- Ce este, de fapt, moartea? Conform tarea voinţei sale libere, s-a străduit să definiţilor ştiinţifice, este „încetarea comu- ajungă la o cunoştinţă ce nu fu­sese pro- nicării cu mediul înconjurător“. Moartea misă – la un lucru pe care Dumnezeu duhului este încetarea comunicării cu nu i-l acordase. Răzvrătirea sa a fost o Dumnezeu. Moartea trupului este întreru- declaraţie a independenţei sale. perea comunicării dintre duh şi trup. Deci Răzvrătindu-se, el a arătat că nu mai are atunci când spunem că duhul este mort nevoie de Dumnezeu. Mai mult, căutând nu înţelegem prin aceasta că duhul nu cunoştinţa binelui şi a răului a mai mai există, ci, pur şi simplu, vrem să demonstrat independenţa sa, prin faptul spunem că duhul şi-a pierdut sensibilita- că nu era mulţumit cu ceea ce îi dăduse tea faţă de Dumnezeu, fiind astfel mort deja Dumnezeu. Diferenţa dintre ceea ce în relaţie cu El. Situaţia exactă este urmă- este duhovnicesc şi sufletesc este foarte toarea: duhul a devenit neputincios, clară aici. Cel duhovnicesc depinde „în nemaiputând să comunice cu Dumnezeu. totul totului tot“ de Dumnezeu, fiind pe Să dăm un exemplu: O persoană mută deplin satisfăcut cu ceea ce a dăruit are gură şi plămâni, dar, din pricina unui Dumnezeu. În schimb, cei sufleteşti se defect al corzilor vocale, nu poate să vor- îndepărtează de Dum­nezeu. poftind după bească. Cât priveşte limbajul său ome- ceea ce nu a dăruit Dumnezeu, mai ales nesc, gura lui poate fi considerată moartă. după „cunoştinţă“. Independenţa este un Tot aşa, duhul lui Adam a murit din pri- semn caracteristic al celor sufleteşti. cina neascultării sale faţă de Dumnezeu. Lucrul acela – oricât de bun ar fi, chiar El avea în continuare un duh, dar acesta închinarea la Dumnezeu – este din dome- era mort faţă de Dumnezeu, căci îşi pier- niul sufletului, dacă nu presupune o duse instinctul spiritual. Tot aşa este şi încredere deplină în Dumnezeu, ci se acum. Păcatul a distrus cunoştinţa intuiti- bazează, mai degrabă, pe forţele proprii vă, de mare fineţe, a duhului, prin care ale omului. Pomul vieţii nu poate să să-L poată cunoaşte pe Dumnezeu, şi l-a crească în lăuntrul nostru alături de pomul făcut pe om să fie mort din punct de cunoştinţei. Răzvrătirea şi independenţa vedere spiritual. S-ar putea totuşi ca el să stau la rădăcina tuturor păcatelor, atât ale fie în continuare un om religios, moral, celor păcătoşi, cât şi ale „sfinţilor“. învăţat, capabil, puternic, înţelept, dar faţă de Dumnezeu e mort. S-ar putea chiar să Duhul, sufletul şi trupul după cădere vorbească despre Dumnezeu, să facă Adam a trăit prin suflarea vieţii, care dovada unei raţiuni elevate, să predice a devenit un duh în el. Prin duhul, el L-a despre Dumnezeu, dar să fie în continua- simţit pe Dumnezeu, i-a cunoscut glasul re mort faţă de Dumnezeu. Omul nu şi a comunicat cu El. A avut o cunoştin- mai poate să audă sau să perceapă glasul ţă foarte acută despre Dumne­zeu, dar lui Dumnezeu. Prin urmare, în Noul după căderea sa, duhul său a murit. Când Testament Dumnezeu adesea Se referă la Dumnezeu i-a vorbit lui Adam, la înce- cei care trăiesc prin fire (sau în carne) ca

Cãăderea omului 37 fiind de fapt morţi. ne activ în multe alte privinţe. Une­ori Moartea, care a început în duhul stră- duhul unui om căzut poate fi chiar mai moşului nostru, a pătruns tot mai adânc, puternic decât sufletul sau trupul său, până când a cuprins şi trupul lui. Deşi el ajungând să câştige supremaţia asupra a trăit mulţi ani după ce a păcătuit, în întregii fiinţe. Asemenea pers­oane sunt duhul lui a murit de la început. Moartea numite „spirituale“, în comp­a­r­a­ţie cu a lucrat fără încetare în el, până când atât majoritatea oamenilor de rând, care sunt duhul, cât şi sufletul şi trupul lui au fost mai mult sufleteşti sau fizici, deoarece moarte. Trupul său, care putea fi transfor- duhurile celor dintâi sunt mai puternice mat şi cuprins de slavă, a fost, în schimb, decât ale celor din ult­imele două catego- readus la ţărâna din care fusese luat – şi rii. Aici găsim vrăjitorii şi vrăjitoarele. asta numai din pricina faptului că omul Aceste persoane întreţin le­gături cu lumea dinlăuntru a căzut în haos. Trupul din spirituală, dar o fac prin du­hu­rile rele, nu afară trebuia să moară şi el până la prin Duhul Sfânt. Du­hul omului căzut se urmă. aliază astfel cu Satan şi cu duhurile sale Şi astfel, duhul lui Adam şi al tuturor rele. Duhul unui astfel de om este mort urmaşilor lui a căzut sub asuprirea sufle- fată de Dumnezeu, dar cât se poate de tului, până când, în cele din urmă, s-a viu şi de activ faţă de Satan, dând curs contopit cu sufletul, cele două părţi îndemnur­ilor acestuia, care lucrează din nemaideosebindu-se una de alta. Scriit­orul plin în el. cărţii Evrei declară la 4:12 despre Cedând pornirilor şi poftelor sale, Cuvântul lui Dumnezeu că este mai ascu- sufletul a devenit robul trupului, aşa încât ţit decât o sabie cu două tăişuri, pătrun- Duhul Sfânt găseşte inutilă încercarea de zând până acolo încât desparte sufletul de a se mai lupta pentru câştigarea unui duh. Această despărţire este necesară din locşor cât de mic pentru Dumnezeu în pricina faptului că spiritul şi sufletul au acel om. De aceea, găsim scrise în devenit una. Când sunt intim legate între Scriptură cuvintele: „Duhul Meu nu Se ele, îl coboară pe om într-o lume psihică. va lupta veşnic cu omul, căci el nu este Totul se face potrivit puterilor intelectului altceva decât carne“ (Geneza 6:3, Darby). sau sentimentelor sale. Duhul şi-a pierdut Biblia se referă la trup (sau carnea omu- puterea şi sensibilitatea sa proprie, ca şi lui) drept compusul rezultat din unirea când s-ar afla într-un somn al morţii. sufletului nenăscut din nou cu viaţa fizi- Orice instinct care l-ar mai avea de a-L că, deşi mai adesea se referă la păcatul sluji pe Dumnezeu este cu totul paralizat; care locuieşte în trup. Ori de câte ori rămâne într-o comă, ca şi când n-ar mai omul a ajuns sub totala stăpânire a cărnii, exista. Aceasta vrea să spună textul de la el nu mai are posibilitatea de a se elibe- Iuda 19 prin cuvintele: „natural, neavând ra. Sufletul a înlocuit autoritatea duhului. duh“ (traducere literală, n.tr.).* Totuşi Acum totul se face în mod independent, lucrul acesta nu înseamnă că duhul omu- conform pornirilor minţii sale – sau, altfel lui şi-a încetat existenţa, căci la Numeri spus, „după cum îl duce mintea“. Chiar 16:22 ni se spune că Dumnezeu este în cea mai aprinsă căutare după „Dumnezeul duhurilor oricărei făpturi“. Dumnezeu, totul e făcut cu forţele sufle- Fiecare fiinţă umană încă posedă un duh, tului uman, lipsit de revelaţia Duhului deşi acesta este întunecat de păcat şi Sfânt. Sufletul nu este doar independent neputincios în ce priveşte uniunea cu Dumnezeu. *Termenul „duh“ din acest context nu se Oricât de mort ar fi duhul acesta faţă referă la Duhul Sfânt, ci la duhul omului, de Dumnezeu, el poate să rămână la fel deoarece este precedat de cuvântul „natural“, de activ ca mintea sau trupul său. Este care, în original, este „sufletesc“. Or, întrucât socotit mort faţă de Dumnezeu, dar rămâ- adjectivul „sufletesc“ se referă la om, şi sub- stantivul „duh“ se referă la el.

38 Omul spiritual, volumul I de spirit, ci a ajuns să fie stăpânit în totuşi să nu-şi dea consimţământul la întregime de trup. Acum i se cere să se lucrurile Duhului lui Dumnezeu, nefiind supună şi să împlinească poftele trupului. gata să accepte revel­aţia Duhului Sfânt. Prin urmare, toţi urm­ aşii lui Adam sunt O asemenea revelaţie se deosebeşte radi- nu numai morţi în duhul lor, ci, în plus, cal de ideile omeneşti. Omul s-ar putea oameni „din ţărână“ (1 Cor. 15:47). să creadă că intelectul şi raţiunea sunt Oamenii căzuţi sunt guvernaţi în întregi- atotputernice. Poate îşi imaginează că va me de trup, um­blând totdeauna conform fi în stare să cuprindă toată ştiinţa şi pri- dorinţelor vieţii lor sufleteşti, după pasiu- ceperea lumii cu intelectul lui ascuţit, dar nile lor fizice. Aceştia nu pot să aibă verdictul lui Dumnezeu, rostit prin comuniune cu Dumnezeu. Uneori ei îşi Cuvântul Său, sună fără echivoc: „O, pun în evidenţă intelectul şi pasiunile. deşertăciunea deşertăciunilor!“ Nemai­existând nici un fel de bariere, car- Atâta vreme cât omul rămâne în sta- nea se desfăşoară în largul ei, punând rea lui sufletească, deşi adesea simte stăpânire totală pe om. nesiguranţa veacului de acum şi, speriat, Lucrul acesta este arătat clar la Iuda năzuieşte după viaţa de apoi, totuşi rămâ- 18 şi 19, unde se spune: „Cum vă spu­ ne neputincios în a descoperi Cuvântul neam că în vremurile din urmă vor fi vieţii, dacă se mărgineşte la gândirea sa batjocoritori, care vor trăi după poftele lor – oricât de strălucită ar fi aceasta. Cât de nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere şubrede sunt teoriile şi raţiunile omeneşti! la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, Adesea observăm cum persoane foarte care n-au duh“. A fi su­fletesc înseamnă inteligente se ceartă între ele din pricina a fi antagonist faţă de tot ceea ce e unor simple păreri. Adesea teoriile pot duhovnicesc. Duhul – cea mai nobilă să-i ducă pe oameni în rătăcire, deoarece parte din noi, acea parte care se poate sunt ca nişte castele clădite pe nisip, care uni cu Dumnezeu şi care ar trebui să îi duc la prăbuşirea în întunericul veşnic. conducă sufletul şi trupul – acum se află Cât de adevărat este că, fără că­lăuzirea sub stăpânirea sufletului, care, de fapt, Duhului Sfânt, nu numai că nu te poţi este elementul de natură pământească din bizui pe intelect, ci constaţi că este cel noi. Atât în motivaţiile spirituale, cât şi în mai primejdios duşman, fiindcă adesea scopurile sale, duhul a fost deposedat de face confuzie între bine şi rău. Doar un poziţia avută la început. Condiţia actuală pic de neatenţie, şi răul produs nu e doar a omului este anormală, el fiind înfăţişat o pierdere vremelnică, ci chiar una veşni- ca neavând duh. Când cineva este sufle- că. Mintea întunecată a omului adesea îl tesc, lucrul acesta se va oglindi în faptul duce la moartea veşnică. O, dacă ar putea că va dev­eni un batjocoritor, dând curs vedea sufletele nenăscute din nou lucrul poftelor şi pasiunilor sale rele şi creând acesta! De s-ar trezi din adormirea lor! dezbinări. Câtă vreme omul rămâne în starea lui 1 Cor. 2:12 vorbeşte despre asemenea firească, s-ar putea să fie stăpânit nu persoane nenăscute din nou în felul numai de sufletul lui, ci şi de trupul său, următor: „Omul firesc (sufletesc) nu pri- căci sufletul şi trupul sunt strâns legate meşte lucrurile Duhului lui Dumnez­eu, unul de altul, trupul păcatului fiind plin de căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu dorinţe şi pasiuni. Omul e în stare să le poate înţelege, pentru că ele trebuie comită cele mai hidoase păcate. Deoarece judecate duhovniceşte“. Astfel de oameni trupul e din ţărână, ne trage mereu în jos, se află sub stăpânirea sufletului lor, duhul către pământ. Introducerea de către şarpe a din ei fiind suprimat. În ce priveşte con- otrăvii în trupul omului transformă toate trastul direct cu oamenii spirituali, cei dorinţele sale legitime în pofte. După ce a sufleteşti s-ar putea să fie inteligenţi, gata cedat o dată trupului, refuzând să asculte să prezinte teorii şi idei minunate, şi de Dumnezeu, sufletul se găseşte obligat

Cãăderea omului 39 să cedeze de fiecare dată. Prin urmare, duhului la cea a controlului sufletului, dorinţele josnice ale trupului se pot expri- pentru ca să se ajungă apoi la ultima ma prin suflet. Puterea trupului devine atât treaptă, când întreaga fiinţă e stăpânită de copleşitoare încât sufletul nu mai poate întru totul de trup. Şi alunecarea e tot face altceva decât să se dea bătut şi să mai adâncă. Ce jalnică stare, să fii total devină robul umil al trupului. stăpânit de trup! Planul lui Dumnezeu însă este ca Păcatul a ucis duhul. Prin urmare, duhul să aibă primordialitate şi stă­pânire moartea spirituală a devenit partea tutu­ror, asupra sufletului nostru. Dar de îndată căci toţi sunt morţi în păcate şi fărăde- ce omul devine firesc, duhul lui se legi. Păcatul l-a făcut pe suflet indepen- cufundă în servitute faţă de suflet. dent – viaţa sufletească a deve­nit, deci, o Urmează de aici o degradare rapidă, în viaţă a eului propriu, o viaţă egoistă. urma căreia omul devine de-a dreptul Păcatul, în cele din urmă, a pus stăpânire trupesc, deci pe ultima treaptă a existen- pe trup şi astfel natura păcătoasă a ajuns ţei. Deci s-a trecut de la faza controlului să stăpânească trupul.

CAPITOLUL 4 MÂNTUIREA Judecata Calvarului pentru omenirea păcătoasă. El a murit ca Moartea a intrat în lume prin căderea înlocuitor, a suferit toată pedeapsa păcatului omului. Aici e vorba de moartea spiritua- şi Şi-a adus viaţa ca preţ de răscumpărare lă, care îl desparte pe om de Dumnezeu. pentru mulţi. În consecinţă, oricine crede Prin păcat ea a intrat la început în lume acum în El nu va mai fi judecat (Ioan şi de atunci a rămas acolo. Moartea întot- 5:24). deauna vine prin păcat. Observaţi ce ne Când Cuvântul a devenit trup uman, spune Cuvântul de la Romani 5:12 în El a cuprins în Sine toată suflarea ome- legătură cu aceasta: Mai întâi păcatul a nească. După cum acţiunea unui singur intrat în lume printr-un singur om. Adam om, Adam, reprezintă acţiunea întregii a păcătuit şi a introdus păcatul în lume. omeniri, tot aşa lucrarea unui singur om, În al doilea rând, moartea a intrat în Cristos, reprezintă lucrarea tuturor. Îna­inte lume prin păcat. Moartea este rezultatul de a putea înţelege ce înseamnă cu ade- neschimbător al păcatului şi, în cele din vărat răscumpărarea, trebuie să ne dăm urmă, ea s-a răspândit la toţi oamenii, din seama mai întâi cât de cuprinzător este pricina faptului că toţi au păcătuit. Nu Cristos. Cum se face că păcatul unui numai că moartea „s-a răspândit la toţi singur om, Adam, este socotit drept oamenii“ (Darby), ci, literalmente, „a tre- pă­catul tuturor oamenilor, atât al celor de cut asupra tuturor oamenilor“ (traducerea acum, cât şi al celor din trecut? Pentru că lui Young). Moartea a pătruns până în Adam este capul omenirii din care se adâncul duhului, sufletului şi trupului tutu- trag toţi oamenii care au trăit vreodată pe ror oamenilor. Nu e nici o parte a vreu- pământ. Tot aşa şi ascultarea unui singur nei fiinţe umane în care să nu se fi cui- om, Cristos, devine neprihănirea multora, bărit ea. Prin urmare, omul are nevoie atât din prezent, cât şi din trecut, întrucât urgentă să primească viaţa lui Dum­ne­zeu. Cristos este Căpetenia unei noi omeniri, Calea mântuirii nu poate veni prin inter- rezultate prin intermediul unei noi naşteri. mediul reformelor omeneşti, căci moartea Vom ilustra acest punct printr-un are efect ireparabil. Păcatul trebuie să fie exemplu din Evrei 7. Pentru a dovedi că judecat, şi abia după aceea poate veni preoţia lui Melchisedec este mai mare izbăvirea de moarte. Tocmai lucrul acesta decât preoţia lui Levi, scriitorul cărţii ne l-a făcut posibil Domnul Isus prin mântu- aminteşte că Avraam îi adusese odată irea adusă de El. zeciuială lui Melchisedec şi primise de la Omul care păcătuieşte trebuie să moară. acesta o binecuvântare; prin urmare, trage Lucrul acesta e enunţat foarte clar în Biblie. concluzia că zeciuiala şi binecuvântarea Nici un animal, şi nici un înger nu poate au fost de fapt ale lui Levi. Dar cum să sufere pedeapsa păcat­ului în locul omu- vine asta? Foarte simplu, pentru că Levi lui. Natura tripartită a omului este aceea se afla în coapsele strămoşului său care păcătuieşte. Prin urmare, omul trebuie (Avraam) la vremea când l-a întâlnit să moară. Numai omenirea poate să ispă- Melchisedec (versetul 10). Noi ştim că şească pentru omenire, dar fiindcă păcatul Avraam a fost tatăl lui Isaac, Isaac tatăl săl­ăşluieşte în umanitatea sa, propria moarte lui Iacov, iar Iacov tatăl lui Levi. Levi a a omului nu poate face ispăşire pentru fost strănepotul lui Avraam. Când Avraam păcatul lui. Domnul Isus a venit şi S-a a adus zeciuială şi a primit o binecuvân- îmbrăcat cu natura umană, pentru ca El să tare, Levi încă nu se născuse, ba încă nici poată fi judecat în locul omenirii. Nefiind tatăl sau bunicul lui nu se născuseră. întinată de păcat, sfânta Lui natură umană Totuşi Biblia consideră zeciuiala lui a putut, prin urmare, să ispăşească murind Avraam şi binecuvântarea primită drept 4400

Omul spMirâintutuailr, evaolumul I 41 ale lui Levi, întrucât Avraam e mai mic cu spini, căci şi ei îi place să păcătuiască. decât Melchisedec, şi Levi este de mai Tot ce trebuia să sufere trupul uman a puţină importanţă decât Melchisedec. fost aruncat asupra trupului lui Isus Cazul de mai sus ne poate ajuta să înţe- Cristos. Astfel El a suferit fizic, şi încă legem de ce păcatul lui Adam e conside- până la moarte. Îi stătea în putinţă să rat a fi păcatul tuturor oamenilor şi de ce scape de aceste suferinţe, dar El de bună judecata care a venit peste Cristos e jude- voie Şi-a adus trupul ca jertfă, să sufere cata tuturor. Simplu: pentru că la vremea dureri şi încercări de neînchipuit, fără să când a păcătuit Adam, toţi oamenii erau Se dea înapoi o clipă măcar, până când, prezenţi în coapsele sale. Tot aşa, când a la urmă, a putut spune: „S-a sfârşit“ (Ioan fost judecat Cristos, toţi cei care au fost 19:28). Numai atunci Şi-a dat El duhul. şi vor fi regeneraţi se aflau în Cristos. Dar nu numai trupul Lui a suferit, ci Judecata Lui este, prin urmare, judecata şi sufletul Lui. Sufletul este organul con- lor şi toţi cei care au crezut în Cristos nu ştiinţei de sine. Înainte de a fi răstignit, vor mai fi judecaţi. lui Cristos I s-a dat vin amestecat cu Întrucât omenirea trebuie judecată, Fiul smirnă, ca sedativ, menit să-i uşureze lui Dumnezeu – omul Isus Cristos – a durerea, dar El l-a refuzat, întrucât n-a suferit în duhul Său, în sufletul şi în tru- voit să-şi piardă cunoştinţa. Sufletele ome- pul Său pe cruce pentru păcatele lumii. neşti s-au complăcut din plin în toate Să ne ocupăm mai întâi de suferinţele plăcerile păcatului; prin urmare, în sufletul fizice. Omul păcătuieşte prin trupul său şi Lui, Isus avea să îndure durerea păcatelor. în această componentă a fiinţei sale se El a preferat să bea cupa ce i-a dat-o bucură de plăcerea trecătoare a păcatului. Dumnezeu, decât cupa care putea să-i Prin urmare, trupul trebuia să fie recepto- amorţească simţurile. Ce ruşinoasă este rul pedepsei. Cine va putea pă­trunde vre- pedeapsa crucii! Era metoda folos­ită pen- odată adâncimile suferinţelor fizice îndu- tru executarea sclavilor fugari. Un sclav rate de Domnul Isus pe cruce? Oare n-au nu avea nici proprietate, nici drepturi. fost prezise suferinţele lui Cristos în trup Trupul lui aparţinea stăpânului lui; deci, în scrierile mesianice? „Mi-au străpuns el putea fi pedepsit cu cea mai ruşinoasă mâinile şi picioarele“ (Ps. 22:16). Profetul cruce. Domnul Isus a luat loc­ul unui Zaharia a atras atenţia asupra aceluia „pe sclav şi a fost răstignit. Isaia L-a numit care L-au străpuns“ (12:10). Mâinile, „robul“. Pavel a spus că Isus a luat înfă- picioarele, fruntea, coasta Sa şi inima Sa ţişarea unui sclav. Da, ca sclav El a venit au fost toate străpunse de oameni, stră- să ne răscumpere pe noi, cei ce fu­seserăm punse de omenirea păcătoasă şi străpunse supuşi toată viaţa robiei păcatului şi lui pentru omenirea păcătoasă. Multe au fost Satan. Noi suntem sclavii patim­ ilor, nervi- rănile sale, în cumplitele suferinţe provo- lor, năravurilor şi felului de vieţuire al cate de fierbinţeala ce I-a cuprins trupul acestei lumi. Suntem vânduţi păcatului. şi creierul, datorită greutăţii trupului Său Totuşi El a murit pentru a ne scăpa de atârnat fără nici un sprijin pe cruce, cu robie şi a purtat toată ruşinea noastră. îngreunarea circulaţiei sângelui. La un Biblia consemnează faptul că soldaţii moment dat, setea arzătoare L-a făcut să au luat hainele Domnului Isus (Ioan strige: „Mi s-a lipit limba de cerul gurii“ 19:23). Astfel când a fost răstignit, El a – „pentru setea mea, mi-au dat să beau ajuns aproape gol. Este doar unul din oţet“ (Ps. 22:15, 69:21). Şi mâinile trebu- aspectele ruşinoase ale crucii. Păcatul ne iau să fie străpunse, căci mult le place şi fură haina strălucitoare, lăsându-ne goi. lor să păcătuiască. Gura trebuia şi ea să Domnul nostru a fost despuiat înaintea sufere, căci iubeşte păcatul. Picioarele tre- lui Pilat şi apoi din nou pe Golgota. Oare buiau ţintuite, căci nu se dau în lături de cum va fi reacţionat sufletul Lui sfânt la păcat. Fruntea trebuia să fie încununată faţă de o asemenea samavolnicie? Nu-i

42 Omul spiritual, volumul I era insultată sfinţenia personalităţii Sale, când atârna pe cruce – şi dacă a existat o riscând să fie acoperită de ruşine? Cine zi când Fiul lui Dumnezeu să aibă nevoie va putea răspunde vreodată, arătând ce a disperată de prezenţa lui Dumnezeu, atunci simţit în clipa aceea cumplită Domnul ziua aceea sosise – El a strigat cu glas nostru? Deoarece toţi oamenii s-au bucu- tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, rat de slava amăgitoare a păcatului, şi de ce M-ai părăsit?“ (Mat. 27:46). Duhul Mântuitorul a trebuit să îndure adevărata Lui a fost rupt de Dumnezeu. Ce intensă ruşine a păcatului. Negreşit s-au împlinit trebuie să fi fost singurătatea care L-a atunci cuvintele: „O, Doamne, Tu l-ai cuprins pe Isus, sentimentul despărţirii şi al acoperit cu ruşinea... cu care duşmanii tăi părăsirii! Fiul se supunea în continuare; îl întărâtă, O, Doamne, cu care batjoco- Fiul era şi atunci în deplină ascultare de resc paşii Unsului Tău“; totuşi El „a voia lui Dumnezeu-Tatăl, dar, cu toate îndurat crucea, a dispreţuit ruşinea“ (Ps. acestea, Fiul era părăsit: nu din pricina Sa, 89:45, 51; Ev. 12:2). Nimeni nu va putea ci din pricina altora. stabili pe deplin cât de mult a suferit Păcatul afectează cel mai adânc duhul sufletul Mântuitorului pe cruce. Noi ade- omului. Prin urmare, oricât de sfânt era sea contemplăm sufe­rinţa Sa fizică, dar Fiul lui Dumnezeu, El a trebuit să fie neglijăm chinul Lui sufletesc de pe cruce. despărţit de Tatăl pentru că a purtat păca- Cu o săptămână înainte de Paşte, Isus a tul altora. Este adevărat că în zilele fost auzit zicând: „Acum sufletul Meu e nesfârşite ale veşniciei trecute, se poate întristat de moarte“ (Ioan 12:27). Lucrul spune despre El aşa: „Eu şi cu Tatăl acesta ne îndreaptă atenţia spre cruce. Pe suntem una“ (Ioan 10:30). Chiar şi în când se afla în grădina Ghetsimane, Isus timpul vieţii Sale pe acest pământ, lucrul a fost din nou auzit zicând: ,,Sufletul acesta a rămas valabil, căci umanitatea Sa Meu e foarte întristat, chiar până la moar- nu-L putea despărţi de Dumnezeu. Numai te“ (Mat. 26:38). Dacă n-ar fi fost aceste păcatul îl putea despărţi: chiar dacă acest cuvinte, poate nici nu ne-am fi gândit că păcat era al altora. Isus a suferit această şi sufletul Lui a suferit. Isaia aminteşte despărţire spirituală pentru noi, ca duhul de trei ori că sufletul Lui a fost făcut o nostru să se poată întoarce la Dumnezeu. jertfă pentru păcat, că S-a chinuit, şi că Când a privit moartea lui Lazăr, Isus El Şi-a vărsat sufletul, murind pentru noi Se va fi gândit la propria Sa moarte care (versetele 10-12). Pentru că Isus a purtat se apropia, şi astfel a fost adânc mişcat blestemul şi ruşinea crucii, oricine crede şi tulburat în duhul Său: (Ioan 11:33). De în El nu va mai fi blestem­ at şi nu va îndată ce a anunţat că va fi trădat şi că mai fi dat de ruşine. va muri pe cruce, iarăşi El a fost tulburat Duhul Lui a suferit imens. Duhul este în duhul Său (Ioan 13:21). Lucrul acesta acea parte a omului prin care el este înzes- ne arată de ce a strigat El: „Dumn­ezeul trat să aibă comuniune cu Dumn­ezeu. Fiul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai pără- lui Dumnezeu a fost sfânt, fără vină, nepă- sit?“ ,,Căci Eu Mă gândesc la Dumnezeu tat, despărţit de toţi păcătoşii. Duhul Lui a şi gem; meditez şi duhul Meu se prăpă- fost unit cu Duhul Sfânt într-o perfectă deşte“ (Mat. 27:46, ca ecou al cuvintelor sudură. Nici o clipă de îndoială sau tulbu- din Ps. 22:1; Ps. 77:3). El a fost depose- rare n-a existat, căci El întotdeauna avea dat de puternica întărire a Duhului Sfânt prezenţa lui Dumnezeu cu El. „Nu numai în duhul Său (Ef. 3:16) deoarece duhul Eu singur“ declara Isus, „ci Eu şi cu Cel Său a fost despărţit de Duhul lui care M-a trimis... Şi Cel care M-a trimis Dumnezeu. Prin urmare, El a suspinat: este cu Mine“ (Ioan 8:16, 29). Din această „Eu sunt turnat ca apa şi toate oasele pricină, El S-a putut ruga: „Tată, Îţi mulţu- mele sunt ieşite din încheieturi; inima mesc că M-ai ascultat. Ştiam că Tu întot- mi-e ca ceara, mi se topeşte în piept; mi deauna Mă asculţi“ (Ioan 11:41-42). Totuşi, se usucă vlaga ca un ciob şi limba mi se

Mântuirea 43 lipeşte de cerul gurii; tu Mă arunci în (Rom. 8:1). colbul morţii“ (Ps. 22:14-15). Iată ce a realizat El pentru noi! lată Pe de o parte, Duhul Sfânt al lui care este adevărata noastră poziţie înaintea Dumnezeu L-a părăsit; pe de alta, duhul lui Dumnezeu! „Căci cel care a murit rău al lui Satan îl batjocorea. Se pare că este eliberat de păcat“ (Rom. 6:7). În ce la această fază se referă Psalmul 22:11- priveşte poziţia noastră, noi deja am murit 13: „Nu te depărta de Mine... nu e nimeni împreună cu Domnul Isus; nu mai rămâ- care să Mă ajute. Mulţi tauri Mă încon- ne decât ca Duhul Sfânt să traducă acest joară, tauri puternici din Basan Mă împre- fapt în experienţa noastră de zi cu zi. soară; ei îşi deschid gurile larg spre Mine, Crucea este acel loc unde păcătosul – cu ca un leu care răcneşte, gata să înghită“. duhul, sufletul şi trupul lui – a fost jude- Duhul Lui a suferit desp­ărţ­irea de cat pe deplin. Prin moartea şi învierea Dumnezeu pe de o parte, iar pe de alta Domnului, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu s-a opus batjocurilor duhului rău. Duhul poate să ne îmbrace cu natura lui omului s-a înstrăinat atât de mult de Dumnezeu. Crucea poartă judecata păcă- Dumnezeu şi s-a preamărit pe sine într- tosului, proclamă nevrednicia păcătosului, atâta, ducându-se după duhul rău, încât îl răstigneşte pe păcătos şi rupe zăgazurile acum era nevoie ca duhul omului să fie ca să se reverse din plin viaţa Domnului complet zdrobit, pentru ca să nu se mai Isus Cristos. De aici urmează că oricine poată împotrivi lui Dumnezeu şi să nu se acceptă crucea va fi născut din nou de mai alieze cu vrăjmaşul. Domnul Isus a către Duhul Sfânt şi va primi viaţa devenit păcat pentru noi, pe cruce. Sfânta Domnului Isus. Lui umanitate lăuntrică a fost zdrobită de-a binelea, când Dumnezeu a adus Regenerarea judecata asupra omenirii păcătoase. Părăsit Conceptul regenerării [sau al naşterii de Dumnezeu, Cristos a suferit astfel cea din nou], aşa cum îl găsim în Biblie, mai amară durere a păcatului, îndurând descrie procesul trecerii din moarte la cuprins de beznă mânia lui Dumn­ezeu viaţă. Duhul omului înainte de regene­rare îndreptată asupra păcatului, lipsit fiind de este departe de Dumnezeu, fiind conside- sprijinul dragostei lui Dumnezeu sau de rat mort, căci moartea înseamnă ruperea lumina feţei Sale. A te părăsi Dumnezeu de viaţă şi de Dumnezeu, Care este izvo- este urmarea păcatului. rul vieţii. Prin urmare, moartea este des- Acum umanitatea noastră păcătoasă a părţire de Dumnezeu. Duhul omului este fost judecată pe de-a-ntregul, deoarece a mort şi astfel nu poate să comunice sau fost judecată în cadrul umanităţii fără să aibă părtăşie cu El. Fie sufletul omului păcat a lui Isus. În El, umanitatea sfântă este cel care îl stă­pâneşte, cufundându-l a câştigat biruinţa. Orice judecată s-ar fi in lumea ideilor şi a închipuirilor de tot cuvenit să cadă asupra trupului, sufletului felul, fie poftele şi obiceiurile trupului său şi duhului păcătoşilor, s-a abătut în sunt cele care îl stimulează, reducând schimb asupra Sa. El este reprezentantul sufletul la su­punere totală. nostru. Prin credinţă suntem uniţi cu El. Duhul omului trebuie să fie înviat Moartea Lui este socotită drept moartea „reanimat“, deoarece se naşte mort. Noua noastră, iar judecata Lui judecata noastră. naştere [numită şi „naşterea din nou“], Duhul nostru, sufletul şi trupul nostru au despre care i-a vorbit Isus lui Nicodim, fost judecate întru totul şi penalizate în este noua naştere a duhului. Nicidecum El. Nici dacă realmente am fi fost jude- nu este vorba de o naştere fizică, de felul caţi noi înşine în persoană, lucrurile nu celei imaginate de Nicodim, nici de o s-ar schimba cu nimic. „Prin urmare, renaştere a sufletului. Trebuie să băgăm acum nu mai este nici o condamnare de seamă foarte atent că naşterea din nou pentru cei care sunt în Cristos Isus“ conferă viaţa lui Dumnezeu duhului omu-

44 Omul spiritual, volumul I lui. După cum Cristos a ispăşit pentru doar că, aşa cum am discutat ante­rior, sufletul nostru, nimicind principiul cărnii duhul omului a abdicat de la poziţia (al firii vechi), tot aşa şi noi cei care sa înaltă, în favoarea sufletului, care suntem uniţi cu El avem parte de viaţa preia conducerea. Ori de câte ori omul lui Cristos Cel înviat. Noi am fost uniţi dinăuntru al cuiva [duhul său] ascultă cu El în moartea Sa; în consecinţă, duhul de pornirile omului din afară [sufletul], nostru este acela care trebuie să culeagă pierde contactul cu Dumn­ezeu şi este primul roadele vieţii lui Isus Cel Viu în adus la moarte spirituală. „Voi eraţi vecii vecilor. Naşterea din nou este un morţi prin fără­delegile şi păcatele voas- lucru care se întâmplă cu totul în lăuntrul tre în care umblaţi odinioară, mergând duhului; nu are nici o legătură cu sufletul după do­rinţele trupului şi ale minţii“ sau cu trupul. (Ef. 2:1-3). Ceea ce-l face pe om unic în cadrul Viaţa unei persoane neregenerate este creaţiei lui Dumnezeu nu este faptul că stăpânită aproape în întregime de suflet. posedă suflet, ci că are un duh, care, prin El poate trăi cuprins de frică, curiozitate, unirea cu sufletul, face să rezulte fiinţa bucurie, mândrie, compătimire, plăcere, omenească. O asemenea unire îl scoate desfătare, încântare, ru­şine, dragoste, pe om în evidenţă ca fiind unic în uni­ remuşcare, înălţare. Sau poate fi plin de vers. Sufletul omului nu este legat dir­ect idealuri, închipuiri, su­perstiţii, îndoieli, de Dumnezeu; potrivit Bibliei, duhul supoziţii, întrebări, de­ducţii, presupuneri, o­mu­lui este acela care stabileşte legătura analize, introspecţii. Sau poate fi mişcat cu Dumnezeu. Dumnezeu este Duh; toţi – de dorinţa după putere, bogăţie, renu- cei care I se închină trebuie, prin ur­mare, me, libertate, po­ziţie înaltă, laudă, cunoş- să I se închine în duh. Numai el poate tinţă – să ia multe decizii îndrăzneţe, să să aibă părtăşie cu Dumnezeu. Num­ ai arbitreze, să exprime păreri foarte înrădă- duhul se poate închina Duhului [duh, cu cinate, sau chiar să sufere în răbdare un „d“, pentru duhul omului şi Duhul, cu anumit lucru. Toate acestea şi multe alte- „D“, pentru Duhul lui Dum­nezeu, n.tr.] le ca ele nu sunt altceva decât manifestări Astfel dăm în Biblie peste expresii de ale celor trei funcţii principale ale sufletu- genul: ,,slujind cu duhul meu“ (Rom. lui: emoţia, mintea şi voinţa. Oare nu 1:9, 7.6, 12:11); „cunos­când prin duhul“ din acestea se compune în principal (1 Cor. 2:9-12); „închinându-se în duh“ viaţa? Dar regenerarea nu se va putea ivi (Ioan 4:23-24; Fil. 3:3.); „primind în duh niciodată din sânul acestora. A fi cu­prins descoperirea lui Dumnezeu“ (Apo. 1:10; de remuşcare, a-ţi părea rău de păcatul 1 Cor. 2:10). comis, a vărsa lacrimi, chiar a lua hotă- Având în vedere acest fapt, să nu râri – nu-ţi va asigura mântuirea. uităm că Dumnezeu a rânduit să se Mărturisirea, decizia şi multe alte acte ocupe de om numai prin duhul acestu- religioase nu pot fi şi nu trebuie să fie ia, urmând ca planurile Sale să se rea­ considerate niciodată drept naşterea din lizeze prin duhul omului. Dacă aşa nou. Judecata raţională, înţelegerea inte­ stau lucrurile, cât de necesar este ca ligentă, acceptarea mentală a realităţii spi- duhul omului să rămână în permanentă rituale sau urmărirea binelui, a frumosului unire cu Dumnezeu, fără să fie nici o şi a adevărului – nu sunt altceva decât clipă ispitit să nesocotească legile divi- activităţi sufleteşti, dacă n-au fost atinse ne, dând curs sentimentelor, dor­inţelor corzile duhului şi nu i s-a câştigat parti- şi idealurilor sufletului său din afară. ciparea activă. Deşi îi pot fi de mult Altfel, survine imediat moartea; iar folos omului, ideile, sentimentele şi opţiu­ duhului i se interzice să mai aibă păr- nile sale nu pot sluji ca stăpâni şi, prin tăşie cu viaţa lui Dum­nezeu. Asta nu urmare, sunt de importantă secundară în înseamnă că omul nu mai are duh, ci ce priveşte mântuirea. Astfel Biblia

Mântuirea 45 nic­iodată nu priveşte naşterea din nou sufletul şi cu trupul lui Domn­ului Isus, drept o chestiune de asprime faţă de trup, unindu-se cu El. Cu alte cu­vinte, el tre- doar o purificare a sentimentelor, o buie să socotească moartea Dom­nului cimentare a voinţei sau o îndreptare a Isus drept propria sa moarte, iar învierea căilor omului, rezultate în urma înţel­egerii Domnului Isus ca pe propria lui înviere. cu mintea. Naşterea din nou de­scrisă de Acesta e înţelesul lui Ioan 3:16: „Oricine Biblie are loc într-o sferă mult mai pro- crede în El [literalmente] să nu piară, ci fundă decât cea a trupului şi a sufletului, să aibă viaţă veşnică“. Păcătosul trebuie pătrunzând chiar în duhul omului, unde să facă uz de credinţă, crezând în Domnul el primeşte viaţa lui Dum­nezeu prin Isus. Făcând astfel, el este unit cu El în Duhul Sfânt. moartea şi învierea Sa, primind viata veş- Scriitorul Proverbelor ne spune că nică (Ioan 17:3) – care este viaţa spiritua- ,,duhul omului este candela Domnului“ lă – în vederea regenerării. (20:27). Când are loc regenerarea, Duh­ul Să fim atenţi să nu despărţim ca şi Sfânt pătrunde în duhul omului, aducân- când ar fi elemente distincte moartea du-l la viaţă ca pe o lampă ce o aprinzi. Domnului Isus în locul nostru şi moartea Acesta e ,,duhul nou“ amintit la Ezechiel noastră cu El. Cei care pun accentul pe o 36:26; vechiul duh mort este adus la înţelegere mentală a mântuirii negreşit vor viaţă atunci când Duhul Sfânt îi face o face aşa, dar în viaţa spirituală aceste transfuzie de viaţă de la Dumn­ezeu, două elemente sunt cu totul inseparabile. necreată. Moartea substitutivă şi co-moartea pot fi Înainte de regenerare, sufletul omului distinse, dar niciodată separate. Dacă cine- deţine controlul asupra duhului, în timp va crede în moartea Domnului Isus în ce ,,eul“ omului domneşte asupra sufletu- locul lui, el deja a fost unit cu Domnul lui, iar pasiunile sale îi domină trupul. Isus în moartea Sa (Rom. 6:2). Pentru Sufletul a devenit viaţa trupului. La rege- mine a crede în lucrarea substitutivă a nerare omul primeşte însăşi viaţa lui Domnului Isus înseamnă a crede că deja Dumnezeu în duhul său, fiind născut din am fost pedepsit în Domnul Isus. Dumnezeu. Drept urmare, Duhul Sfânt Pedeapsa păcatului meu este moartea; dar este Acela care domneşte acum asupra Domnul Isus a suferit moartea pentru duhului omului, care, la rândul lui, este mine, deci eu am murit în El. În nici un echipat să redobândească controlul asupra alt fel nu poate fi mântuire. A spune că sufletului şi, prin suflet, să stăpânească El a murit pentru mine înseamnă a spune trupul. Deoarece Duhul Sfânt devine viaţa că eu deja am fost pedepsit şi am murit duhului omului, acesta din urmă devine în El. Toţi cei care cred acest fapt îi vor viaţa întregii fiinţe a omului. Duhul, sufle- trăi practic realitatea. tul şi trupul sunt refăcute după planul Vom zice dar că credinţa prin care un iniţial al lui Dumn­ezeu în orice persoană păcătos crede în moartea Domnului Isus în născută din nou. locul lui înseamnă „a crede în“ Cristos şi Aşadar, ce trebuie să facă cineva pen- a fi astfel unit cu El. Deşi o persoană s-ar tru a se naşte din nou în duhul lui? Ştim putea să fie preocupată numai de pedeapsa că Domnul Isus a murit în locul păcăto- pentru păcat, şi nu şi de puterea păcatului, sului. El a suferit în trupul Său pe cruce unirea sa cu Domnul este totuşi moşteni- pentru toate păcatele lumii. Dumnezeu rea sa comună pe care o împărtăşeşte cu priveşte moartea Domnului Isus drept toţi cei care cred în Cristos. Cel care nu moartea tuturor oamenilor lumii. Uma­ este unit cu Domnul nu a crezut încă şi, nitatea Lui sfântă a suferit moartea pentru prin urmare, nu are deloc parte de El. toată umanitatea nesfântă. Dar îi revine şi Crezând – iată cum este unit cineva cu omului un rol: el trebuie să facă uz de Domnul. A fi unit cu El înseamnă a trăi credinţă, pentru a se preda cu duhul, cu tot ce a trăit El. În Ioan 3 Domnul nostru

46 Omul spiritual, volumul I ne arată cum suntem uniţi cu El: prin uni- nezeu în poziţia perfectă de a fi consi­ rea Sa cu El în răstignirea şi în moartea derat mort, înviat şi înălţat cu Domnul. Sa (versetele 14-15). Orice credincios, cel Cel care este acceptat în Cristos este tot puţin din punct de vedere al poziţiei sale atât de acceptabil înaintea lui Dumnezeu de fapt, a fost unit cu Domnul în moartea ca şi Cristos. Asta se înţelege prin Sa, dar evident, „dacă am fost uniţi cu El „poz­iţie“. Şi poziţia sa înaintea lui într-o moarte ca a Sa, negreşit vom fi uniţi Dumne­zeu este următoarea: tot ce a cu El într-o înviere ca a Sa“ (Rom. 6:5). experimentat Cristos este şi al lui. Iar Prin urmar­e, cel care crede în moartea poziţia aceasta îl face să trăiască experi- Domnului Isus în locul său este de aseme- mental noua naştere, deoarece ea nu se nea înviat cu Cristos şi din punctul de bazează pe cât de profund a trăit el vedere al poziţiei pe care o ocupă înaintea moartea, învierea şi înălţarea Domnului lui Dumnezeu. Deşi s-ar putea ca el să nu Isus, ci pe faptul că a crezut în El. Chiar trăiască încă din plin întregul sens al morţii dacă la modul experimental un credincios Domnului Isus, totuşi Dumnezeu l-a înviat ar fi total ignorant faţă de puterea învierii împreună cu Cristos şi el a obţinut – viaţă lui Cristos (Filipeni 3:10), el a fost înviat nouă în puterea Domn­ului Isus Cel Înviat. împreună cu Cristos, înălţat cu El şi Aceasta este naşterea din nou. a­şezat cu El în locurile cereşti (Ef. 2:5- Să ne păzim să nu cădem în greşeala 6). de a susţine că un om nu s-a născut din Încă un lucru ar trebui observat cu nou decât dacă a trăit experimental moar- toată luarea aminte în legătură cu regene- tea şi învierea cu Domnul. Scriptura îl rarea, anume că prin ea am dob­ândit socoteşte deja regenerat pe oricine care mult mai mult decât ce avusesem în crede în Domnul Isus. „Toţi cei care Adam înainte de cădere. În ziua aceea L-au primit, care au crezut în numele Adam poseda un spirit; dar fusese creat Lui... au fost... născuţi din Dumnezeu“ de Dumnezeu. Nu era viaţa necreată a (Ioan 1:12-13). lui Dumnezeu întruchipată prin pomul Să se înţeleagă deci că a fi înviat vieţii. Nici o relaţie vie nu exista între împreună cu Domnul nu este o experien- Adam şi Dumnezeu. Faptul că e numit ţă antecedentă naşterii din nou. „fiul lui Dumnezeu“ trebuie înţeles în Regenerarea este unirea noastră cu acelaşi fel în care se aplică numirea Domnul în învierea Sa, precum şi în respectivă îngerilor, căci Adam a fost moartea Sa. Moartea Sa a pus capăt creat direct de Dumnezeu. Noi, cei care umblării noastre păcătoase, iar învierea credem în Domnul Isus suntem însă Sa ne-a dat viaţă nouă şi a iniţiat în noi „născuţi din Dumnezeu“ (Ioan 1:12-13). viaţa de creştin. Apostolul ne asigură că Prin urmare, există o relaţie vie. Un copil „ne-am născut din nou la o nădejde vie născut moşteneşte viaţa tatălui său; noi prin învierea lui Isus Cristos din morţi“ suntem născuţi din Dumnezeu; de aceea, (1 Petru 1:3). El lasă să se înţeleagă că avem viaţa Sa (2 Petru 1:4). Dacă Adam orice creştin născut din nou a şi fost deja ar fi primit viaţa pe care Dumnezeu i-a înviat cu Domnul. Totuşi, apostolul Pavel oferit-o prin pomul vieţii, îndată el ar fi în Filipeni ne îndeamnă să trăim „puterea obţinut viaţa eternă necreată a lui învierii Lui“ (3:10). Mulţi creştini s-au Dumnezeu. Duhul lui a venit de la născut din nou şi astfel au fost înviaţi cu Dumnezeu şi astfel este veşnic. Cum va Domnul, deşi le lipseşte manifestarea în trăi acest duh veşnic depinde de felul în practică a puterii învierii. care priveşte cineva ordinul lui Dumnezeu Aşadar, nu confundaţi poziţia cu şi de alegerea pe care o face. Viaţa pe ex­perienţa. Când crede cineva în Domnul care o obţinem noi creştinii prin regene- Isus, chiar dacă este cât se poate de slab rare este aceeaşi pe care ar fi putut-o şi neştiutor, el este totuşi aşezat de Dum­ obţine şi Adam, dar niciodată nu a

Mântuirea 47 dobândit-o: respectiv, viaţa lui Dumn­ezeu. învăţaţi sau de animaţi de râvnă ar fi Regenerarea nu numai că scoate din întu- aceştia. Cei care nu au viaţa lui nericul haotic ordinea duhului şi a sufle- Dumnezeu sunt morţi. tului omului, ci în plus îi conferă omului Pentru cei care s-au născut din nou, viaţa supranaturală a lui Dum­nezeu. există posibilităţi foarte mari de creştere Duhul căzut şi întunecat al omului spirituală. Deşi viaţa primită este desăvâr- este înviat prin faptul că este învrednicit şită, ea trebuie să se maturizeze. În clipa de Duhul Sfânt să primească viaţa lui naşterii din nou, viaţa nu poate cunoaşte Dumnezeu. Aceasta este naşterea din nou. de la început o dezvoltare imediată. Este Baza de pe care Duhul Sfânt poate să-l ca fructele verzi – perfecte, dar necoapte. regenereze pe un om este crucea (Ioan De aceea, există un potenţial uriaş 3:14-15). Viaţa veşnică declarată la Ioan pentru dezvoltare. Duhul Sfânt poate să 3:16 este viaţa lui Dumnezeu, pe care aducă acea persoană care s-a născut din Duhul Sfânt o sădeşte în duhul omului. nou la biruinţă completă asupra trupului Întrucât această viaţă este a lui Dumnezeu şi asupra sufletului. şi nu poate muri, urmează că oricine e născut din nou să posede această viaţă Două feluri de creştini poate fi declarat ca având deja viaţa veş- Apostolul Pavel la 1 Corinteni 3:1 nică. După cum viaţa lui Dumnezeu e împarte toţi creştinii în două categorii: spiri- total străină de moarte, tot aşa viaţa veş- tuali şi fireşti (carnali). Creştinul spiritual nică din om nu mai moare niciodată. este cel în care Duhul Sfânt ocupă pe de-a- O relaţie vie se stabileşte cu Dum­ ntregul duhul acelui cre­dincios, stăpânindu-i nezeu în cadrul acestei naşteri din nou. întreaga fiinţă. Dar ce înseamnă a fi firesc? Ea se aseamănă cu vechea naştere, din Biblia foloseşte cuvântul „fire“ când ne trup, prin faptul că se face odată pentru arată viaţa şi va­loarea unui om neregenerat. totdeauna. Când un om s-a născut din Firea cuprinde tot ce izvorăşte din sufletul Dumnezeu, el nu mai poate fi tratat nici- şi trupul păcătos al omului (Rom. 7:19). De odată ca şi când nu s-ar fi născut din unde rezultă că un creştin firesc [sau „car- Dumnezeu. După cum veşnicia nu se nal“] este acela care, deşi s-a născut din sfârş­eşte niciodată, tot aşa relaţia şi po­ziţia nou şi posedă viaţa lui Dumnezeu, în loc ocupată de credincios nu încetează nicio- sa-şi învingă firea veche, se lasă învins de dată. Asta pentru că ceea ce pri­meşte ea. Ştim că duhul unui om căzut este mort, credinciosul la naşterea din nou nu depin- fiind dominat de sufletul şi de trupul Său. de de o umblare sfântă după lucrurile de Prin urmare, un creştin firesc este cel al sus, nici chiar de creşterea lui tot mai cărui duh a fost înviat, dar care continuă să mult în lucrurile duhov­niceşti, ci este, pur dea curs pornirilor păcătoase ale sufletului şi simplu, darul lui Dumnezeu. Creştinul şi ale trupului său. e înzestrat cu viaţa veşnică. Nu mai exis- Dacă un creştin rămâne în starea tă nici o posibilitate ca această viaţă şi aceasta firească multă vreme după ce a poziţie să fie abrogate. experimentat naşterea din nou, el nu lasă Punctul de pornire al umblării creştine ca mântuirea lui Dumnezeu să-şi dezvolte – minimum necesar pentru un credincios tot potenţialul şi să se manifeste în toată – este ca acesta să primească viaţa lui frumuseţea ei. Numai atunci când ajunge Dumnezeu, cuprinsă în naşterea din nou. acest credincios să crească în har, fiind Cei care încă n-au crezut în moartea mereu stăpânit de duhul său, va putea să Domnului Isus şi n-au primit viaţa supra- se împlinească pe deplin mântuirea lui naturală (numită astfel deoarece n-o pot Dumnezeu în el. Dumnez­eu a asigurat avea pe nici o altă cale naturală) sunt prin Calvar o mântuire deplină pentru socotiţi în faţa lui Dumnezeu drept morţi, păcătoşi şi biruinţă totală asupra naturii indiferent cât de religioşi, de morali, de vechi a credinciosului.

48 Omul spiritual, volumul I