Biblia Vulgata (Blaj, 1760-1761)

["TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON pastora]ie ale candida]ilor, p\u00e2n@ la \u00eentrebarea n@ucitoare pentru popii lenevi]i \u00een lumea satelor: \u201eSunt martiri pruncii uci}i de Irod?\u201d S-a instituit un jur@m\u00e2nt la intrarea \u00een slujb@, ca acela din 3 ianuarie 1758 al protopopului Samuil din Or@}tie. Prin }apte puncte solemne, acesta jur@ s@ apere unirea, s@-}i \u00eendrume preo]ii }i mirenii \u201espre celea cuvioase }i mai de lips@\u201d pentu m\u00e2ntuire, s@ nu \u00eenstr@ineze bunurile bisericii, ci s@ le \u00eenbog@]easc@, s@ fac@ \u201ejudecat@ drept@\u201d, adic@ s@ nu fie abuziv }i corupt, s@ fie supus celor mai mari, episcopului }i vicarului, \u201eprimind dup@ putin]a mea toate poruncile lor\u201d, s@ vegheze asupra veniturilor vl@dice}ti din tractul s@u }i, \u00een fine, s@ nu tolereze c@s@toriile }i divor]urile \u201ef@r@ de lege\u201d, ci s@ le \u00eenainteze forului episcopal spre judecat@. 397 \u00cen 1756 exista deja noul jur@m\u00e2nt, ca }i examinarea, dup@ cum reiese dintr-o s crisoare a vicarului Gherontie Cotorea c@tre Aron, referitoare la protopopul din Sebe}, se pare primul \u201ebeneficiar\u201d al nout@]ii.398 Nimic din ifosele \u201echorepiscope}ti\u201d nu mai r@m\u00e2n \u00een urma acestui jur@m\u00e2nt, care face din protopopi ni}te simpli slujba}i \u00een teritoriu ai episcopului, }i nu cop@rta}i cu acesta la p@storirea turmei unite, a}a cum instituise tradi]ia Bisericii R@s@ritene cu un mileniu \u00een urm@. Firea autoritar@ a lui Aron, arhiereu r@mas \u00een posteritate ca etalon al cinstei, cump@t@rii, disciplinei }i h@rniciei, a intuit cu decenii \u00eenaintea lui Bob eficacitatea modern@ a ipostazei arhidiaconale din Biserica Catolic@, fa]@ cu anarhia oriental@ \u00een care se compl@ceau seniorii locali ai bisericii rom\u00e2ne}ti din Transilvania. Prin protopopii astfel primeni]i, ra]ionalismul catolic dominant \u00een g\u00e2ndirea }i activitatea lui Aron trebuia s@ se propage \u00eenspre poporul b\u00e2ntuit de tropisme spirituale rebarbative, la pragul p@g\u00e2nismului, \u00een care se scufundase de spaima calvinilor399 }i pe care nici un episcop unit anterior nu a avut voin]a }i r@gazul s@ le combat@. \u00cen zorii iluminismului rom\u00e2nesc din Transilvania, \u00eel vedem pe episcpul de la Blaj pun\u00e2nd m\u00e2na pe condei, pentru a scoate biserica unit@ din acest marasm }i a o alinia la via]a duhovniceasc@ civilizat@ din Biserica Catolic@. Lucrarea sa P@storiceasca datorie,400 tip@rit@ pe c\u00e2nd b\u00e2ntuia stihia destabilizatoarea a lui Sofronie, fulger@ \u00eempotriva celor dou@ racile care m@cinau rectitudinea religioas@ ardelean@: credin]ele religioase \u201ede}arte\u201d }i supersti]iile populare cu iz p@g\u00e2n. Literatura biblic@ apocrif@ e prima ]int@, pentru c@ ea amenin]a acurate]ea dogmei. De sorginte antic@, dar cu un puternic reviriment \u00een evul mediu, care la rom\u00e2ni s-a prelungit istovitor de mult, textele \u00een cauz@ constituiau o delectare savuroas@ mai ales pentru lumea ]@r@neasc@, unde au avut o circula]ie [email protected] Aron pomene}te dou@ asemenea c@r]i care \u201eat\u00e2tea basne }i de}ert@ciuni propoveduiesc norodului, pentru necurat@ dob\u00e2nd@\u201d: Epistolia lui Savaoft 402 }i Povestea Sfintei Marie.403 Interesul episcopului pentru literatura popular@ a vremii sale, fie }i numai pentru a o combate, deschide o fant@ de lumin@ spre cunoa}terea culturii acestui om at\u00e2t de greu de descifrat. Cartea, uitat@ ast@zi, este surprinz@tor de bine scris@, tr@d\u00e2nd talentul literar al episcopului, condus de o logic@ ferm@. Numai \u00een acest fel putea combate stilul pe care \u00eel recunoa}te pl@cut al respectivelor \u201ebasne }i de}ert@ciuni\u201d ie}ite din f@ga}ul religiei acceptate. \u201eNici s@ se \u00een}ele cineva s@ le cread@ \u2013 zice \u2013 auzind dint-\u00eensele frumoase }i sfinte cuvinte. (...) Nici pentru aceea se se \u00een}ele cineva, v@z\u00e2nd pe mul]i c@ mai bucuro}i ascult@ acele minciuni dec\u00e2t Sf\u00e2nta Evanghelie, c@ a}a e n@ravul cel r@u omenesc, mai cur\u00e2nd a crede minciunilor, dec\u00e2t adev@rului\u201d. Concuren]a pe care aceast@ beletristic@ veche o f@cea literaturii religioase oficiale nu era o noutate, autorii }i colportorii prin nenum@rate c\u00f3pii ai c@r]ilor populare cu con]inut religios fiind preo]ii \u00een}i}i, dornici de a-}i atrage credincio}i prin licen]e, mai mari sau mai mici, de la \u00eenv@]@tura oficial@ }i mereu obligatorie a bisericii. 404 Comb@t\u00e2nd \u201eereziile\u201d \u00een cauz@, Aron vrea s@-i readuc@ pe preo]i }i credincio}i la autoritatea celor trei izvoare acceptate de biseric@, \u00een mod aparte de cea catolic@: Biblia, sfin]ii p@rin]i }i canoanele soboarelor bisericii. Pe o treapt@ mai jos, de data acesta la nivelul popular ad\u00e2nc, Aron descoper@ \u201eprimejdia\u201d uria}ei construc]ii a tradi]iilor populare, pe care desigur le cuno}tea foarte bine }i cu care se \u00eencumet@ s@ se ia la tr\u00e2nt@. Era o cauz@ dinainte pierdut@, dar intereseaz@ repertorierea pentru prima dat@ de un autor ardelean a acestor \u201eobiceiuri p@c@toase }i p@g\u00e2ne}ti\u201d. Preo]ii \u2013 porunce}te ierarhul preiluminist de la Blaj \u2013 au obliga]ia de a p@zi poporul de vr@jitorii, farmece, desc\u00e2ntece, s\u00e2nv@sii, focuri vii, s@rituri peste foc, \u201ede nedeile cele cu b@uturi }i cu jocuri\u201d, ie}irea cu crucea \u00eentre hotare etc. Un obicei mai ales \u00eel oripileaz@: dezgroparea mor]ilor, pe care o condamn@ cu argumentul ra]ionalist c@ \u201eacea tin@ sau trupul mortului nim@rui nu mai poate strica\u201d. Afl@m de la el }i despre obiceiul popular de a m\u00e2nca muguri \u00een locul cuminec@turii de Pa}ti, asemeni \u201edobitoacelor p@m\u00e2ntului\u201d. Comunitatea religioas@ vizat@ de episcopul bl@jean trebuia s@ fie una asanat@ de aceste de}ert@ciuni, dar }i de practici sociale neconforme cu viziunea sa occidental@. Un haos adev@rat domnea \u00een ce prive}te c@s@toriile, datorit@ permisivit@]ii 397 Ibid., p. 79. 398 Iat@ con]inutul scurtei adrese: \u201ePrealuminate doamne! Pentru r@ndul cinstitului protopop de la Sebi}, dac@-i g@ndul M@riii tale cu d@nsul a}a s@ faci, va trebui alt@ form@ de jur@m\u00e2nt, mai schimbat@ formula care iaste. {i \u00een ce loc }i cum s@ s@ schimbe, vei porunci M@ria ta, ca s@ concordeluiasc@ cu dona]iia. A}i}derea despre examen, de va fi lips@. Cu at@ta, a}tept\u00e2nd r@spuns, r@m@i al M@riii tale slug@ \u00een Hristos. \u00cen m@n@stire. Ieromonah Gherontie m. p.\u201d Rezolu]ia episcopului divulg@ data scrisorii: \u201e1756. Rsolutio. Super examinis et denominatione novae archid. Sabesiense. Curam alteris eparchiae suscipientis\u201d. Arhivele Na]ionale, Direc]ia Jude]ean@ Cluj, Fond. Blaj, colec]ia de documente, nr. 184. Exprimarea lui Cotorea v@ \u201eva trebui alt@ form@ de jur@m\u00e2nt\u201d sugereaz@ implicarea acestuia \u00een reforma statutului protopopilor. 399 D. Prodan, Supplex..., p. 107. 400 P@storiceasca datorie dumnezeie}tii turme vestit@, Blaj, 1759. Bibliografie despre lucrare la Ioan Chindri}, Cultur@ }i societate..., p. 278, n. 255. 401 Monografia problemei la Nicolae Cartojan, C@r]ile populare \u00een literatura rom\u00e2n@, I-II, Bucure}ti, 1974. 402 Necunoscut@ cercet@torilor no}tri sub acest titlu, povestea poate fi, de fapt, Legenda duminicii sau Epistolia domnului nostru Isus Hristos, prin elementul c@derii unei pietre din cer (vezi Nicolae Cartojan, Istoria literaturii rom\u00e2ne vechi , I, Bucure}ti, 1940, p. 69). 403 \u00cen acest caz este vorba cu certitudine de Visul Maicii Domnului, text derivat din apocriful Adormirea Maicii Domnului, p@strat din antichitate \u00een versiuni diverse (copt@, siriac@, arab@, greac@, latin@). \u00cen literatura noastr@ popular@ a avut un succes unic, prin con]inutul de mister patetic pe care \u00een ofer@, \u00eenregistr\u00e2ndu-se }i variante versificate (Nicolae Cartojan, C@r]ile populare..., II, p. 127-128). Iulia Hasdeu, copil@ fiind, dormea cu Visul Maicii Domnului sub pern@, spre surprinderea tat@lui s@u (ibid., p. 128). 404 Nicolae Cartojan, Istoria literaturii... , I, p. 65. LI","IOAN CHINDRI{ ortodoxe \u00een acest sens, \u00een total contrast cu codificarea riguroas@ a acestei institu]ii \u00een Biserica Catolic@. \u00cen sinodul general din 1754, Aron a introdus impedimentul clandestinit@]ii, prin care numai c@s@toriile oficiate de parohii proprii, \u00eenso]ite de doi martori }i de \u201estrig@rile\u201d de rigoare \u00een biserica parohial@ erau socotite legiuite. A cerut }i sprijinul autorit@]ilor laice pentru aplicarea acestui canon,405 dovad@ a ardorii cu care voia s@ st@vileasc@ \u00eemperecherile clandestine, \u00een cvasitotalitatea lor consangvine, prin preo]i str@ini, corup]i cu bani. Aceast@ clauz@ a c@zut at\u00e2t de r@u rom\u00e2nilor, \u00eenc\u00e2t Atanasie Rednic, emulul credincios }i urma}ul lui Aron \u00eentru episcopat, a exoperat de la Scaunul Apostolic enun]ul c@ acest impediment nu are valoare \u00een biserica unit@ rom\u00e2neasc@. Programul de modernizare \u00een sens occidental, catolic, a Bisericii Unite, era un deziderat izvor\u00e2t din chiar documentele primare ale unirii.406 Pe c\u00e2t@ vreme biserica ardelean@ a stat \u00een picioare \u00een forma unirii generalizate, deci p\u00e2n@ la dezmembrarea produs@ de Sofronie, nu exista o urgen]@ \u00een acest sens. Inochentie Micu-Klein, prin diziden]a sa furibund@ \u00een cele mai nepotrivite momente politice, a avut darul de a promova incriminarea permanent@ a reforma]ilor din Transilvania cum c@ rom\u00e2nii sunt uni]i f@]arnici, c@ nu sunt sinceri }i ata}a]i unirii, la rangul de problem@ pe care au ajus s@ }i-o pun@ autorit@]ile supreme de la Viena. Aceast@ suspiciune a adus mult v\u00e2nt \u00een p\u00e2nzele lui Sofronie }i a constituit fundamentul testului final la care i-a supus Buccow pe rom\u00e2ni. Dup@ acest test, ambiguitatea regent@ de la 1700 p\u00e2n@ la dezmembrare nu mai era posibil@: uni]ii trebuiau s@ fie uni]i, neuni]ii trebuiau s@ fie neuni]i. U}or pentru ace}tia din urm@, care au rec@zut pentru multe decenii \u00een starea larvar@ de tolera]i, de inexisten]i oficial }i deci \u201eliberi\u201d \u00een vechile cadre ale pravoslavismului revolut, mai greu \u00eens@ pentru uni]i. Existen]a revelatorului de contrast care erau neuni]ii lui Buccow, obliga Biserica Unit@ la construirea identit@]ii proprii, care nu mai putea fi aceea}i cu cea din timpul lui Inochentie. Criza profund@ impunea disjunc]ia de imagine, definirea unei alte biserici }i nu dublarea celei concurente. Sarcina, impresionant de dificil@, a c@zut tot \u00een spinarea lui Petru Pavel Aron, predestinat parc@ tuturor experien]elor trudnice pe care le poate suporta un cap bisericesc. Este greu de crezut c@ vreun document va scoate c\u00e2ndva la iveal@ gradul de fidelitate sincer@ a lui Aron \u00eensu}i fa]@ de unire. A f@cut \u00eens@ eforturi de a p@rea astfel, st\u00e2rnind observa]ia r@ut@cioas@ a lui Samuil Micu: \u201eAcest episcop, (...) ca s@ se arate cu adev@rat unit }i tot prepusul de neunire s@-l dep@rteaz@ de la sine, multe c@r]elui au tip@rit pentru unire, foarte def@im\u00e2nd }i os\u00e2ndind pe neuni]i\u201d.407 At\u00e2ta a putut sau at\u00e2ta a vrut s@ \u00een]eleag@ nepotul lui Inochentie din cultura identitar@ a Blajului p@storit de Aron, intuind corect doar efortul episcopului \u00een acest sens. Urm@rind mersul istoric al lucrurilor p\u00e2n@ la el, uni]ii aveau la \u00eendem\u00e2n@ dou@ alternative: fie s@ revin@ la matca ortodoxiei de dinaintea unirii, fie s@-}i creeze o biseric@ vizibil unit@, \u00een adev@ratul \u00een]eles al cuv\u00e2ntului. Aron s-a zb@tut pentru a doua variant@, adun\u00e2nd cu migal@ ruinele pe care dezastrul sofronian le l@sase din Biserica Unit@ cu Roma. Fenomenul rena}terii trebuia s@-}i aib@ izvorul chiar la nivelul ierarhiei, Blajul trebuia s@ fie modelul pe baza c@ruia pas@rea phoenix s@ poat@ rena}te din cenu}@. Aici se adunase, deocamdat@, totalitatea personalit@]ilor cu preg@tire apropiat@ de nivelul intelectual al Europei vremii. P@storia lui Aron este momentul \u00een care strategia confesiunii unite ardelene era nevoit@ se mute de pe adeziunea specioas@ a maselor, pe cultivarea elitelor }i pe activitatea creatoare a acestora. Via]a intern@ a Blajului se resimte \u00eens@ de aceea}i nelini}te comun@ \u00eentregii confesiuni, clasa cult@ superioar@, alc@tuit@ din oameni num@rabili pe degetele unei m\u00e2ini, sunt diviza]i \u00een mod dramatic, pe criterii stupide \u00een optica de ast@zi, vitale \u00een a celora care au tr@it }i sim]it atunci. Prea multe surse, \u00eencep\u00e2nd cu cele contemoprane evenimentelor, acord@ o importan]@ accentuat@ acestei st@ri nebuloase }i contorsionate din s\u00e2nul Blajului, pentru ca istoricul s@ le poat@ \u00eenseria \u00een r\u00e2ndul faptelor diverse. Inochentie Micu-Klein a avut norocul unei p@storiri de tip totalitar, \u00een lipsa clericilor competen]i cu care s@ colaboreze la nivelul re}edin]ei episcopale. Voin]a sa puternic@ s-a impus pe cale populist@, prin resuscitarea rolului protopopilor, pe care i-a cultivat }i care i s-au al@turat, dup@ cum am v@zut, cu entuziasm }i energie. Era o politic@ arhiereasc@ veche \u00een Biserica Oriental@,408 \u00eensu}it@ probabil de \u00eentemeietorul Blajului din lipsa colaboratorilor apropia]i. Uria}a sa diecez@ avea o osatur@ ierarhic@ difuz@, adaptat@ situa]iei, }i se manifesta ca putere efectiv@ prin mecanismul soboarelor generale, unde protopopii f@ceau legea. Niciodat@ \u00een istoria confesiunii n-au fost aceste soboare at\u00e2t de importante la rom\u00e2nii uni]i ca \u00een vremea lui Inochentie.409 Situa]ia de criz@ a bisericii l-a obligat pe Petru Pavel Aron s@ se restr\u00e2ng@ la metoda p@storiei centralizate, impus@ totodat@ de existen]a institu]iilor clericale }i culturale pe care le-a \u00eenfiin]at. M@n@stirea Sf\u00e2nta Treime era desigur cea mai important@, prin mesajul monahismului oriental, \u00eendr@git de popor, pe care \u00eel practicau \u00eens@ c@lug@ri de o factur@ cu totul nou@, la antipodul siha}trilor obscuri sau chiar dubio}i pe care tunurile lui Buccow, \u00een anii desmembr@rii, \u00eei \u00eempr@}tiaser@ de prin l@ca}ele lor improvizate. M@n@stirea Blajului avea un statut prestigios, ideea }i \u00eentemeierea ei identific\u00e2ndu-se cu istoria unirii de p\u00e2n@ la acea dat@. Articolul 12 al Secundei Leopoldine din 1701 instituia dreptul de patronat al \u00eemp@ratului de la Viena asupra Bisericii Rom\u00e2ne Unite, \u00een virtutea titlului s@u de rege apostolic, 405 Printr-o adres@ din 4 martie 1755 c@tre guvernatorul Transilvaniei (textul latin la Augustin Bunea, Episcopii... , p. 389, n. 1. 406 Andreas Freyberger, Historica relatio..., p. 20-21. 407 Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 333. 408 Unica sintez@ asupra acestei tradi]ii a protopopilor \u201echorepiscopi\u201d, cop@rta}i activi cu ierarhul la conducerea diecezei, de fapt unica lucrare competent@ asupra institu]iei protopopilor \u00een biserica rom\u00e2nasc@ este Protopapadichia lui Petru Maior, pe care vezi-o \u00een ed. cit., pass. O edi]ie ulterioar@, dup@ manuscrisul original, \u00eenso]it@ de un aparat critic \u00eembun@t@]it, la Petru Maior, Protopapadichia, edi]ie \u00eengrijit@ de Laura Stanciu, Alba Iulia, 1998. 409 Vezi pentru institu]ia sinodului general \u00een Biserica Unit@ la Greta Monica Miron, Biserica greco-catolic@ din Transilvania. Cler }i enoria}i (1697 \u2013 1782), Cluj-Napoca, 2004, p. 109-117. Dou@ dintre sinoadele lui Inochentie, din 26 ianuarie 1738 }i 25 mai 1739 se \u00eencadreaz@ perfect afirma]iei autoarei, c@ \u201eInochentie Micu a transformat sinoadele generale \u00een foruri de dezbatere a revendic@rilor ecleziastice }i laice deopotriv@\u201d (ibid., p. 115). Cf. }i Samuil Micu, Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 298-303, 419, n. 19. Pentru ecoul \u00een posteritate al problemei sinodului unit vezi Simion B@rnu]iu, S@borul cel mare al Episcopiei F@g@ra}ului, la Ioan Chindri}, Simion B@rnu]iu. Suveranitate na]ional@ }i integrare european@ , Cluj-Napoca, 1999, p. 62-68, 271-275. LII","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON confesiunii nou \u00eenfiin]ate interzic\u00e2ndu-i-se orice dona]ie, orice subsidiu material, din alt@ parte dec\u00e2t din munifiscen]a monarhului vienez. 410 D@rnicia acestuia se concretizeaz@ \u00een 1717, c\u00e2nd Carol VI \u00eenzestreaz@ Episcopia F@g@ra}ului cu o dot@ feudal@, poruncind ca imediat s@ se treac@ la ridicarea unei m@n@stiri \u00een care s@ fie a}eza]i c@lug@ri de rit grecesc, care s@ aib@ sarcini asem@n@toare canonicilor din m@n@stirile latine.411 Dezideratul l-a \u00eent@rit, \u00een 1721, bula papal@ \u201eRationi congruit\u201d, care este actul canonic de na}tere a episcopiei unite din Transilvania, poruncind ca \u201e\u00een aceea}i biseric@ a F@g@ra}ului s@ se consacre c@lug@ri }i preo]i dup@ canoanele ritului grecesc, care s@ ]in@ locul canonicilor }i capitulului\u201d. 412 Nu altminteri gr@ie}te diploma lui Carol VI din 1738, prin care se acord@ domeniul Blajului pe seama diecezei unite 413 }i unde se precizeaz@ expres c@ jum@tate din veniturile feudei vor fi destinate \u00eentre]inerii a \u201eunspr@zeace ieromona}i vasiliteani\u201d. 414 Prin toate aceste documente cu caracter constitu]ional, c@lug@rii bl@jeni erau destina]i unor activit@]i apropiate de ale celor din m@n@stirile catolice: s@-l secondeze pe episcop \u00een conducerea diecezei }i s@ gestioneze \u00eenv@]@m\u00e2ntul. \u00cenzestra]i cu asemenea patalamale }i \u00eens@rcin@ri prestigioase, c@lug@rii din prima garnitur@ bl@jean@ aveau un statut juridic }i economic independent de episcop, care era \u00eens@ superiorul lor \u00een toate care priveau via]a religioas@. \u00cen timpul p@storiei lui Aron, num@rul c@lug@rilor a dep@}it cifra de 11 din diploma dona]ional@. 415 C@lug@ria de tip occidental de la Blaj devenea atractiv@, tocmai prin acest statut elitist, \u00een mijlocul unui popor m@cinat de s@r@cie }i angoas@ confesional@. Se \u00eenregistreaz@ neofi]i }i din r\u00e2ndul mirenilor sau preo]ilor de mir, dispu}i s@-}i lase familiile pentru chilia m@n@stirii, cum a fost cazul nobilului Alexa Darabant din M@n@ul S@lajului, tat@l viitorului episcop Ignatie Darabant de la Oradea.416 Fr@]ia monahal@ ad@postea }i figuri pitore}ti, cum a fost orbul din copil@rie Vasile Neagoe, unchiul lui Samuil Micu, ins genial, care a \u00eenv@]at pe de rost toat@ literatura de cult bisericesc, mai pu]in Vechiul Testament.417 \u201eEra acesta \u2013 zice istoricul \u2013 alt Didim, m@car de nu alexandrean\u201d. O apari]ie fulgurant@ a fost artistul gravor Ioani]iu Endr\u00e9di, \u00eentrat \u00een m@n@stire pu]in \u00eenaintea anului 1760, personaj care a st\u00e2rnit interesul istoricilor at\u00e2t prin marele s@u talent, c\u00e2t }i prin destinul roman]ios ce l-a \u00eenso]it.418 Nu se pomenise \u00eentre rom\u00e2nii ardeleni o asemenea m@n@stire. Se hr@neau cu carne, peste reverend@ purtau dulam@ garnisit@ cu blan@ de jder iar pe cap p@[email protected] Era regimul }i portul clasic al c@lug@rilor latini din occident. Boieria aceasta a durat p\u00e2n@ \u00een 1750, c\u00e2nd li s-a al@turat monahilor de la Blaj prietenul de la Viena al lui Aron, Atanasie Rednic. \u00cenc@ insuficient deslu}ita lor leg@tur@ din anii 1744 \u2013 1745 se poate crede c@ a inclus }i o ini]iere a lui Aron de c@tre Rednic \u00een practica vie]ii c@lug@re}ti orientale de tip primar, dup@ regulele Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare, patronul cinului c@lug@resc greco-catolic din Transilvania. Samuil Micu spune cum Rednic i-a povestit c@ la Viena \u201es-au prob@luit la post\u201d \u00een asemenea m@sur@, \u00eenc\u00e2t un an de zile n-a m\u00e2ncat dec\u00e2t zeam@ } i p\u00e2ine de doi-trei cr@i]ari.420 Odat@ intrat Rednic \u00eentre c@lug@rii bl@jeni, Aron i s-a al@turat cu patim@ \u00eentr-o campanie de \u00een]@rcare a acestora de traiul boieresc pe care \u00eel duceau din 1747. Cu autoritatea superiorului spiritual, episcopul le-a interzis cu des@v\u00e2r}ire carnea, trec\u00e2ndu-i la \u201ebucate albe\u201d (br\u00e2nz@, ou@, lapte etc.). \u00cen plus, d\u00e2nd ei doi primul exemplu, Aron }i Rednic i-au obligat s@ poarte rasa c@lug@rilor orientali, potcap }i camilafc@. Pasul urm@tor trebuia s@ fie regimul alimentar pur vegetarian (postul strict), cu care \u00eens@ nu s-au gr@bit, lu\u00e2nd seama la faptul c@ Sf\u00e2nta Treime este funda]ie \u00eemp@r@teasc@ }i c@ se pot isca proteste. Se vor isca, }i chiar dure. P\u00e2n@ una-alta, dup@ constatarea lui Augustin Bunea, episcopul a organizat m@n@stirea dup@ a}ez@mintele Bisericii Orientale, \u201e}i a insuflat \u00eentr-\u00eensa acel spirit apusean [s. n.] care a f@cut-o capabil@ de a deveni centru puternic de cultur@ }i civiliza]iune\u201d. 421 Aceast@ stru]o-c@mil@ din mijlocul Blajului este testul suprem al b\u00e2jb\u00e2ielii identitare care a caracterizat via]a uni]ilor dup@ Sofronie }i dup@ \u201eruperea poporului \u00een dou@\u201d, cum constat@ cu luciditate Zolt\u00e1n I. T\u00f3th.422 \u201eR@zboiul bucatelor\u201d purtat la Blaj poate fi privit ca o veche lupt@ pentru calitatea vie]ii la rom\u00e2ni, care i-a impresionat puternic pe contemporanii evenimentelor. Op]iunea episcopului pentru o via]@ de pustnic paleocre}tin putea r@m\u00e2ne o problem@ 410 Andear Freyberger, Historica relatio..., p. 109; Samuil Micu, Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 277. 411 Zenovie P\u00e2cli}anu, Istoria Bisericii Rom\u00e2ne Unite, \u00een \u201eBun@ vestire\u201d, XVI, 1977, nr. 1-2, p. 40. 412 Ioan Chindri}, Cultur@ }i societate..., p. 43. 413 Vezi }i supra, nota 22. 414 Samuil Micu, Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 296. 415 Documentele consemneaz@ urm@torii c@lug@ri la Sf\u00e2nta Treime sub p@storia lui Aron: Leontie Mosconas, Grigore Maior, Silvestru Caliani, Gherontie Cotorea, Atanasie Rednic, Meletie Neagoe, Filotei Laslo, Alexie Mure}anu, Sava M\u00e2]u (Sabbatius Metz), Inochentie Boji, Macarie Pop, Onisim Chince}, Vasile Neagoe, Pahomie Ra]iu, Ioani]iu Endr\u00e9di (vezi Ioan Ra]iu, Blajul, p. 18-20; Zenovie P\u00e2cli}anu, op.cit aci supra, p. 59). 416 Samuil Micu, op. cit., p. 342. Istoricul este unica surs@ despre intrarea \u00een m@n@stire a preotului Iancu din S\u00e2ncel (ibid.), cu numele monahal de Isaia, care s-a c@lugorit \u00eempreun@ cu so]ia sa (\u201eiar muiarea lui se f@cuse c@lug@ri]@\u201d \u2013 Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 107). Acest Iancu din S\u00e2ncel studiase la Chiev }i cuno}tea limba slavon@, din care \u2013 conform aceleia}i informa]ii \u2013 a tradus Vedeniile Sf\u00e2ntului Grigore. Micu nu precizeaz@ c\u00e2nd a avut loc traducerea, \u00eenainte sau dup@ intrarea \u00een m@n@stire. 417 \u201eBine }tia }i Testam\u00e2ntul Vechiu, m@car c@ acesta de rost nu-l }tia\u201d (Samuil Micu, op. cit., p. 342). 418 Vezi despre el Timotei Cipariu, Acte }i fragmente... , p. 123-124, 144, Ioan Ra]iu, Din trecutul Ordinului Bazilitan, \u00een \u201eAnuarul institutelor de \u00eenv@]@m\u00e2nt gr. cat. din Blaj\u201d, Blaj, 1912, p. 14, 30; I. Moro}, Ioaniciu Endr\u00f6di (1765-1775). C@lug@r basilitan apostat de la m@n@stirea St. Treime din Blaj, \u00een \u201eCultura cre}tin@\u201d, X, 1921, nr. 79, p. 230-233; Alexandru Lupeanu-Melin, Xilografii de la Blaj, 1750 \u2013 1800, Blaj, 1929, p. 15; Nicolae Iorga, Tipografia la rom\u00e2ni, \u00een \u201eAlmanahul graficei rom\u00e2ne\u201d, 1931, p. 47; Augustin A. Pop, C@lug@rii de la Blaj }i rolul lor \u00een via]a cultural@ a neamului, \u00een \u201eCultura cre}tin@\u201d, XVII, 1937, nr. 4-5, p. 308-324; Gh. Oprescu, Grafica rom\u00e2neasc@ \u00een secolul al XIX-lea, I, Bucure}ti, 1942, p. 175; Mircea Tomescu, Istoria c@r]ii rom\u00e2ne}ti de la \u00eenceputuri p\u00e2n@ la 1918, Bucure}ti, 1968, p. 99; Cornel Tatai-Balt@, Gravorii \u00een lemn de la Blaj 1750 \u2013 1830, Blaj, 1995, p.64-75. 419 Pre]ioasa informa]ie vine de la Samuil Micu ( Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 331), care i-a v@zul pe ace}ti c@lug@ri neobi}nui]i pentru lumea oriental@ \u00een care se mi}ca mentalul rom\u00e2nesc al vremii. 420 Ibid., p. 331. 421 Episcopii..., p. 288. 422 Az erd\u00e9lyi rom\u00e1n nacionalizmus..., p. 227. LIII","IOAN CHINDRI{ personal@, un leg@m\u00e2nt drept mul]umire pentru darul ierarhic ce i-a fost h@r@zit. Dar a vrut s@ impun@ cu for]a }i altora acest mod de via]@. Samuil Micu \u00eel incrimineaz@ constant pe Atanasie Rednic, confesorul lui Aron, pentru toate faptele \u201enegative\u201d ale acestuia. Deci }i pentru impunerea postului vegetarian.423 Apologe]ii lui Aron se mul]umesc cu calificativul simplist \u201evia]@ de sf\u00e2nt\u201d, f@r@ cea mai vag@ \u00eencercare de a vedea dincolo de fa]ada lucrurilor. Pentru Atanasie Rednic, mai t\u00e2n@r dec\u00e2t Aron, via]a de pustnic putea fi o voca]ie real@, exersat@ \u00een tinere]e. Aron \u00eens@, dup@ informa]ia pre]ioas@ a lui Samuil Micu, a trecut brusc \u2013 \u201e\u00eentr-o zi }i \u00eentr-o cirt@\u201d, \u2013 la regimul anahore]ilor, o dat@ cu numirea sa ca episcop. Avea 43 de ani. Influen]a lui Rednic este o realitate, dar ea nu poate explica chinul exagerat de dur pe care noul episcop }i l-a impus }i la care \u201evinovatul\u201d s@u confesor nu s-a g\u00e2ndit vreodat@. Mai degrab@ este plauzibil@ manifestarea unei personalit@]i accentuate, demonstrative, care vrea s@ arate c@, iat@, el este cel mai credincios }i c@ merit@ s@ fie episcop, dup@ ce at\u00e2ta vreme a a}teptat fericitul moment. Mai poate fi vorba }i de o idee asupra imaginii personale pe care }i-o fi f@cut-o. \u00cenainte de a fi episcop, Aron era un om gras }i \u201ebine beutoriu de vin\u201d, \u00eenc\u00e2t ulterior }i-a numit aceast@ parte a vie]ii [email protected] Lovitura de imagine trebuia s@ conving@ poporul c@ este cu adev@rat un vl@dic@ oriental, dup@ ce vreme de un deceniu a fost considerat cal troian \u00een biserica lui Inochentie. De aici }i ideea vestimenta]iei c@lug@re}ti orientale afi}ate ostentativ, la care a recurs doar el }i Atanasie Rednic, \u00een \u00eentreaga istorie a Bisericii Unite. Iconografia vremii ni-i \u00eenf@]i}eaz@ astfel. C@lug@rii de la Sf\u00e2nta Treime nu agreau aceast@ conduit@ nou@, care contravenea statutului de a}ez@m\u00e2nt catolic }i afecta calitatea lumeasc@ a vie]ii. Nu pare s@-i fi impresionat percep]ia supralumeasc@ a vl@dicului despre sensul vie]ii monahale.425 Pasul a fost gre}it, d@un@tor pentru Aron. C@lug@rii Blajului nu duceau existen]a larvar@ a celor din orient, ci erau \u00eempov@ra]i chiar de el cu activit@]i liturgice, didactice }i literare, \u00een ritm impresionant de alert. De unde oricum nu era agreat de liderii de opinie ai ieromonahilor din m@n@stire, Grigore Maior }i Silvestru Caliani, cu care avea antecedente de adversitate }i competi]ie personal@, rela]iile se deterioreaz@ acum grav. {i, cum nu puteau comenta hot@r\u00e2rile episcopului \u00een cele biserice}ti, deci nu puteau respinge de plano via]a auster@ pe care le-o impunea acesta, l-au atacat dur pe cale administrativ@, accesibil@ }i legal@, chiar \u00een anii tulbur@rilor lui Sofronie. Aron era \u00een \u201eculp@\u201d \u00eendoit@ fa]@ de c@lug@rii m@n@stirii. Pe baza actelor de dona]ie, jum@tate din veniturile domeniului Blaj erau destinate c@lug@rilor, care aveau dreptul de a }i le administra singuri. Dar la instalarea ca episcop, \u00een 1754, tezaurariatul l-a \u00eenst@p\u00e2nit }i peste averea acestora, pe care o administra tot \u00een folosul lor, \u00eens@ \u00een spiritul austerit@]ii gastronomice care \u00eel caracteriza. \u201eR@zboiul bucatelor\u201d }i dorin]a bur]ii pline i-a \u00eendemnat atunci pe cei de la Sf\u00e2nta Troi]@ s@ g@seasc@ o cale de a-}i remedia singuri tac\u00e2mul.426 Maior }i Caliani \u00eei cer imperativ s@ predea averea c@lug@rilor \u00een administrarea lor, ceea ce episcopul }i face, printr-un act din 1 decembrie 1756.427 Concomitent, \u00eens@, l-a pus superior al m@n@stirii pe vicarul s@u general }i omul de \u00eencredere, Gherontie Cotorea, care nici m@car nu era c@lug@r. \u00cen numele autonomiei l@ca}ului, ace}tia \u00eel contest@ pe Cotorea }i revendic@ dreptul de a-}i alege singuri superiorul. Cu \u00eend\u00e2rjirea-i cunoscut@, episcopul le refuz@ cererea }i, ca s@ ad\u00e2nceasc@ }i mai mult dihonia, face apel la jur@m\u00e2ntul de obedien]@ a c@lug@rilor fa]@ de episcopul locului }i le impune s@-l asculte pe Cotorea. O mic@ revolu]ie s-a produs atunci la Blaj, care a antrenat }i }col@rimea, fire}te de partea lui Maior }i Caliani, cei mai buni profesori ai lor.428 Astfel \u00eencuraja]i, cei doi au luat calea Vienei }i au cerut dreptate de la \u00eemp@r@teas@. \u00cen mod surprinz@tor, suverana }i-a f@cut timp, \u00een plin r@zboi, }i pentru minusculele z\u00e2zanii dintr-o m@n@stire de la marginea uria}ului Imperiu, dovad@ a centralismului riguros care caracteriza administra]ia habsburgic@. Solomonic, Maria Tereza d@ dreptate ambelor p@r]i }i le mustr@ pe am\u00e2ndou@. \u201eSpre \u00eempiedecare vr@jbei \u00eentr@ m@n@stire }i \u00eentr@ curtea vl@dicului\u201d \u2013 scrie Petru Maior429 \u2013 a decis finalmente, \u00een sensul literelor funda]ionale, ca monahii bazilitani s@-}i administreze averea printr-un func]ionar (provisor) laic iar Gherontie Cotorea s@ fie scos din m@n@stire, p\u00e2n@ c\u00e2nd va face profesiune monahal@. C@lug@rii s@-}i aleag@ prepozit din r\u00e2ndul lor. Printr-un intimat c@tre Aron, suveran \u00eei cere acestuia s@ nu-i persecute pe Maior }i Caliani, oameni care s-au preg@tit \u00eendelung pentru binele poporului rom\u00e2n }i }i-au ar@tat competen]a p\u00e2n@ acum.430 S@ fie drept cu to]i }i s@ nu-l favorizeze pe Cotorea. Acesta, pentru a-}i asigura totu}i un loc \u00een bogata m@n@stire, s-a c@lug@rit \u00een 3 aprilie 1759, f@c\u00e2ndu-i fostului s@u protector o surpriz@ nepl@cut@: ca s@ se pun@ bine cu c@lug@rii, condamn@ postul sever instituit de episcop, consider\u00e2ndu-l inutil }i iritant.431 \u00cen fine, 423 Iat@ pasajul-cheie despre acest incident: \u201e\u00centr-aceaia Atanasie Readnic, ieromonahul din M@n@stirea Troi]ii, carele nu numai bucate albe cu carne, ci nici pea}te, nici ou@, nici lapte nu m\u00e2nca, ci numai bucate de post cu uleiu, adec@ maz@re, linte, fasole, bure]i, ierburi }i poame, pururea striga cum c@ ceialal]i c@lug@ri din acea m@n@stire a Sfintei Troi]@ nu ]in canonul c@lug@resc, pentru c@ m\u00e2nc@ bucate albe, nu postesc ca d\u00e2nsul }i ca vl@dica Aron, care lucru au scos dragostea din m@n@stire }i au b@gat \u00eemp@recherea }i vrajba de-a pururea\u201d (Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 337). 424 Ibid., p. 342. 425 De fapt, \u00een ochii celor mai reprezentativi oameni ai Bisericii Unite, \u00eentre care se impunea pe primul loc Grigore Maior, vl@dicia lui Aron nu a fost niciodat@ considerat@ legal@, prin faptul c@ Inochentie Micu-Klein era \u00een via]@, chiar \u201edemisionat\u201d fiind. Peste un deceniu, \u00een 28 mai 1765, Grigore Maior va scrie despre Aron nedreapta sentin]@ post mortem: \u201eSe f@cu cum se f@cu episcop peste altul }i astfel sub el pieri biserica\u201d. (Augustin Bunea, Episcopii..., p. 289, n. 2). Dup@ cum se vede, Maior, }i desigur nu numai el, punea r@scoala lui Sofronie pe seama lui Aron, c\u00e2nd mai degrab@ a fost aceasta \u2013 dac@ poate fi vorba de o \u00eenr\u00e2urire din interiorul unirii \u2013 influen]at@ de starea tulbure provocat@ \u00eentre uni]i de c@tre aderen]ii fanatici ai lui Inochentie, care nu au putut \u00een]elege c@ ierarhul lor iubit este condamnat definitiv \u00een ochii st@p\u00e2nirii de la Viena }i c@ orice \u00eencercare de a-l reactiva nu face dec\u00e2t s@ sl@beasc@ unirea }i biserica pe care o slujeau. 426 Dup@ opinia lui Augustin Bunea ( Episcopii..., p. 289). Aceast@ opinie, de crezut, sintetizeaz@ toate }tirile venite din contemporaneitatea lui Aron, cele furnizate de Samuil Micu \u00een primul r\u00e2nd. 427 Textul latin la ibid., p. 280-281, n. 2. 428 Zenovie P\u00e2cli}anu, Istoria Bisericii Rom\u00e2ne Unite. (Partea II, 1752 \u2013 1783) , \u00een \u201ePerspective\u201d, M\u00fcnchen, XIV-XVI, 1993, nr. 53-60, p. 61. 429 Istoria bisericii..., p. 173. 430 Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 216; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 292. 431 Zenovie P\u00e2cli}anu, op. cit. aci supra, p. 61, n. 141. LIV","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON dup@ ani de intrigi }i ac]iuni \u00eempotriva lui Aron, ca vicar }i apoi ca episcop al s@u, ambi]iosul Grigore Maior ajunge prepozit al M@n@stirii Sf\u00e2nta Treime din Blaj, ocazie cu care a d@ruit bibliotecii m@n@stire}ti o seam@ de c@r]i aduse de la Viena.432 Aceast@ \u00eenfr\u00e2ngere nu i-a fost de ajuns episcopului. Va mai achizi]iona una. Probabil ca o concesie f@cut@ arhiereului care le era superior spiritual, dar }i ca urmare a imput@rii pe care Maria Tereza le-a f@cut-o la Viena, c@ n-au respectat disciplina }i ascultarea monahal@, c@lug@rii au ales totodat@ }i un admonitor, care trebuia s@ supravegheze respectarea strict@ a regulelor monastice ale Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare. Persoana aleas@ era omul de \u00eencredere al episcopului, acela}i Atanasie Rednic, care }tie s@ se constituie repede \u00eentr-un al doilea }ef al m@n@stirii. Au urmat o serie de observa]ii }i imput@ri ale acestuia, c@ fra]ii nu tr@iesc conform regulelor, c@ nu respect@ clausura \u2013 cum, oare, puteau sta \u00eenchi}i \u00een chilii, la gradul de solicitare care \u00eei greva? \u2013, c@ nu postesc, c@ nu poart@ vestimenta]ia oriental@, c@, \u00een general, au un comportament prea mirenesc. 433 Totul a fost \u00eens@ \u00een zadar. Dorin]a de trai bun a \u00eenvins iar for]a unit@ a celor doi pustnici obseda]i de marota postului cu \u201ebucate negre\u201d a fost umilit@ de cei de la Sf\u00e2nta Treime. Din acest moment, scandalul alimentar de la Blaj s-a transformat \u00een drama, chiar tragedia \u00eenfomet@rii. Petru Pavel Aron n-a renun]at nicidecum la ideea c@lug@riei \u201eadev@rate\u201d la Blaj, unde monahismul paleocre}tin s@ fie respectat dup@ litera indica]iilor lui Vasile cel Mare. Este un moment ciudat din istoria Bisericii Unite, \u00eenc@ necercetat \u00eendeajuns. P\u00e2n@ la urm@ ce voia episcopul? S@ arate lumii c@ biserica lui este cu adev@rat oriental@, }i nu papista}@ cum o indigitau neuni]ii? S@ oblige c@lug@rimea Blajului la modul s@u de via]@? \u00cenainte de a se \u00eentreba dac@ vechile reguli vasiliene au fost respectate cu adev@rat \u00een nostalgica fr@]ie paleocre}tin@, sau au r@mas doar liter@ de tradi]ie, episcopul ia hot@r\u00e2rea s@ \u00eenfiin]eze o a doua m@n@stire la Blaj, tot bazilitan@, dar una a sa, unde legea s@ fie f@cut@ de el, }i nu de reglement@rile imperiale amintite. A suprapus ac]iunea sa cu aceea, mai veche, de \u00eenfiin]are a unui seminar teologic diecezan, diferit de cel deschis la 1754 \u00eempreun@ cu celelalte }coli bl@jene. G\u00e2ndirea \u00een dou@ ape a lui Aron a func]ionat din plin cu aceast@ oca zie. Deschiderea seminarului diecezan era o obliga]ie impus@ de Conciliul de la Trident din 1545 \u2013 1563, cel mai radical parlament catolic din toate timpurile,434 care \u00een sesiunea XXIII, capitolul XVIII impunea tuturor episcopilor catolici deschiderea de seminare, \u00een care viitorii preo]i s@ fie preg@ti]i de timpuriu, de la 12 ani, sub stricta supraveghere a st@p\u00e2nului diecezei. Aron a \u00eenceput s@ greveze clerul cu edificarea a}ez@m\u00e2ntului \u00eenc@ din 1754, arunc\u00e2nd asupra fiec@rui preot suma de un galben \u00een acest scop. \u201eAruncu}ul\u201d a avut un succes at\u00e2t de sc@zut, \u00eenc\u00e2t peste doi ani, \u00een august 1756, a fost nevoit s@ le trimit@ restan]ierilor o circular@ \u00een care \u00eei amenin]@ cu execu]ia judec@[email protected] Economicosul vl@dic@ a avut \u00eens@ suficiente resurse personale pentru deschiderea seminarului, f@r@ ajutorul popimii sl@bite de mi}carea sofronian@ \u00een plin@ desf@}urare. A ridicat o cl@dire nou@ pe seama institu]iei, chiar \u00een curtea castelului, o zidire baroc@ cu dou@ nivele, \u00eentre poarta de intrare }i biserica episcopal@. \u00cen toamna anului 1760 seminarul }i-a \u00eenceput activitatea,436 cu 12 \u201ealumni\u201d, \u00eentre care }i viitorul istoric Samuil Micu.437 O precizare important@ a acestui elev din prima garnitur@ este aceea c@ limba de predare era cea rom\u00e2neasc@. 438 Este plauzibil@ ideea c@ Aron }i-a dovedit prin deschiderea acestui seminar dorin]a de a implementa reforma catolic@ \u00een biserica sa, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u00eencearc@ s@ imite modelul oferit de Colegiul Urban de Propaganda Fide, al c@rui student fusese \u00een tinere]e. Acest 432 Samuil Micu este cel dint\u00e2i scriitor care pune \u00een valoare pasiunea bibliografic@ a lui Grigore Maior, cu aprecierea c@: \u201eCe mai mare parte din c@r]ile m@n@stirei de la Blajiu a lui Grigorie Maior agoniseal@ }i dar iaste\u201d (Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 335). Vezi }i Augustin Bunea, Episcopii..., p. 293; Magdalena Tampa, Din nou despre \u00eenceputurile bibliotecii de la Blaj. C@r]i }i posesori: Grigore Maior\u201d, \u00een \u201eBiblioteca }i cercetarea\u201d, buletin multiplicat al Bibliotecii Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Rom\u00e2ne, V, 1981, p. 93-105. 433 Cf. cel mai interesant document despre via]a intern@ a c@lug@rilor de la Blaj: un raport al misionarului Xaverius Roll\u00e8 trimis Congrega]iei de Propaganda Fide \u00een 18 februarie, urmare a misiunii sale de a ancheta situa]ia din m@n@stirea bl@jean@. Vezi la Zenovie P\u00e2cli}anu, op. cit., p. 62, n. 143. 434 O sintez@ a lucr@rilor conciliului la August Theiner, Acta genuina ss. Oecumenici Concilii Tridentini ab Angelo Massarello conscripta, Zagreb, 1874. 435 Textul drasticei porunci la Augustin Bunea, Episcopii..., p. 297, n. 1. 436 Exist@ o neconcordan]@ \u00eentre p@rerile cercet@trior referitor la data deschiderii seminarului Buna Vestire. Iacob M\u00e2rza, de exemplu, \u00een lucrarea sa {coal@ }i na]iune. ({colile din Blaj \u00een epoca rena}terii na]ionale) , Cluj-Napoca, 1987, p. 49 sus]ine c@ seminarul de la Buna Vestire s-a deschis \u00een 1754, o dat@ cu toate celelalte }coli bl@jene, pentru ca mai la vale (p. 61) s@ revin@ asupra datei: \u201eEdificiul seminarului a fost terminat \u00een 1760. Cursurile au \u00eenceput cu numai 12 studio}i\u201d. Pe de alt@ parte, Greta-Monica Miron (Forma]ia preo]imii parohiale greco-catolice \u00een secolul al XVIII-lea,p. 137, n. 5) sus]ine ca dat@ de deschidereefectiv@ a seminarului anul 1758, pe baza unui document care certific@ de fapt data fund@rii, adic@ a aprob@rii acestuia. Documentul este publicat de Zenovie P\u00e2cli}anu, Documente privitoare la istoria }coalelor din Blaj, p. 427, care autor precizeaz@ totu}i c@ deschiderea efectiv@ a seminarului a avut loc \u00een 1760 (Istoria Bisericii Rom\u00e2ne Unite. (Partea II, 1752 \u2013 1783), \u00een \u201ePerspective\u201d, M\u00fcnchen, XIV-XVI, 1993, nr. 53-60, p. 54). Cum noile date propuse nu au o baz@ documentar@ corect interpretat@, r@m\u00e2ne ca plauzibil@ cea indicat@ de Augustin Bunea (Episcopii..., p. 297, n. 4), adic@ anul 1760. De altfel, pentru toamna acestui an pledeaz@ clar un alt document din aceea}i lucrare a lui P\u00e2cli}anu, Documente privitoare..., p. 21-23, pe care Greta-Monica Miron l-a trecut cu vederea. Este vorba de regulamentul de orine interioar@ alc@tuit pentru seminarul lui Aron: Regulae seu ordo domesticus qui pro alumnis seminarii pauperum B. Virginis Anunciatae anno 1760 concinnatus et mense Nov. die 28 stylo veteri iisdem praelectus est. Pe c\u00e2t nu se justific@ data de 28 noiembrie 1760 pentru publicarea regulamentului de ordine interioar@, dac@ el era deschis cu doi ani \u00een amonte, pe at\u00e2t de justificat@ este ea \u00een cazul deschiderii \u00een toamna lui 1760. 437 \u201e\u00centru acesta }i eu \u00een doi ani am fost, c@ scrisease vl@dicul Clain de la Roma cum c@ bucuros ar avea deaca vreunul din nepo]ii lui, }i anume au frat-meu cel mai mare au eu, s-ar face c@lug@r. Deci vl@dicul Aron, \u00een]eleg\u00e2nd aceasta, m-au luoat \u00een seminarium, }i nu numai m\u00e2ncare, ci }i haine \u00eemi f@cea }i toat@ lipsa-mi plinea\u201d (Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 334). Trei ani mai t\u00e2rziu, num@rul elevilor de la Buna Vestire cre}te la 19, dispersa]i \u00een clase diverse: Demetrius Vidrai, Nicolaus Papp, Ioanneas Apoldi, Abrahamus Balomiri, Georgius Balomiri, Georgius Papp, Grigorius Papp, Basilius Vitez, Ladislaus Koruly, Michael L\u00e1szl\u00f3, Samuel Papp, Nicolaus Hoportany, Gabriel Tobias, Ioannes Vidrai, Georgius Tikosi, Thomas Pap, Ioannes Telmecsel, Alexander Aron }i Nicolaus Papp (Zenovie P\u00e2cli}anu, Documente privitoare la istoria }coalelor..., p. 17-20. 438 Informa]ia se g@se}te \u00een fragmentele istorice ale lui Samuil Micu pe care le-a publicat Timotei Cipariu \u00een Acte }i fragmente latine rom\u00e2ne}ti..., p. 109. LV","IOAN CHINDRI{ impuls \u00eel r@deaz@ }i impunerea ca manual de teologie moral@ \u00een noua }coal@ a unei lucr@ri de gen a iezuitului Gabriel Antonio, dup@ care se preda aceast@ materie }i \u00een marele Colegiu de la Roma.439 Ambi]ia de a concura situa]ia material@ din cerbicoasa m@n@stire de sorginte cezaro-cr@iasc@ a fost at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t Aron a f@cut efortul de a cump@ra pe seama seminarului \u201es@u\u201d un domeniu aparte de al Blajului, anume satul Cut, apar]in\u00e2nd contelui Gavril Bethlen, cancelarul aulic al Transilvaniei. A pl@tit pentru aceast@ feud@ suma impresionant@ de 32.000 de florini, }i \u00eenc@ se considera c@ e un pre] foarte bun, Bethlen av\u00e2nd nevoie urgent@ de lichidit@]i pentru r@zboiul cu Prusia. Intrarea \u00een posesia noii propriet@]i a avut loc \u00een 21 martie 1760.440 Este una dintre cele mai reu}ite afaceri economice din primul secol al Bisericii Rom\u00e2ne Unite. Din p@cate, motivul intim al zelului cu care s-a zb@tut Aron cu aceast@ ocazie va ie}i la iveal@ peste foarte pu]in timp. Asigurat acum material, trece la deschiderea noii m@n@stiri, cu hramul Buna Vestire, care urma s@ fie \u00eentre]inut@ din acela}i fond. Era secondat de fidelul s@u confrate de idei, Atanasie Rednic, pe care l-a instituit de altfel superior al l@ca}ului. Monograful lui Petru Pavel Aron, Augustin Bunea, sintetizeaz@ astfel inten]ia episcopului: \u201eLui \u00eei trebuiau c@lug@ri umili]i, postelnici p\u00e2n@ la rigoarea de a se nutri numai cu bucate negre, dar \u00een acela}i timp activi pe terenul }tiin]elor, instruc]iunei }i p@storiei sufletelor\u201d.441 Istoricul nu sesizeaz@ aici evidenta contradic]ie: ambi]ia de a \u00eemp@ca apa cu focul, pragmatismul apusean cu sih@stria exsangvinat@ }i pasiv@ a orientului. Ea s-a manifestat }i \u00een recrutarea c@lug@rilor care s@ populeze noul l@ca} monahal. Aron }i Rednic \u00ee}i pun ochii pe copiii de la seminar, \u00eenfiin]at tot de ei cu doi ani mai devreme dup@ normele ultracatolice ale Tridentinului, pentru a-i arunca \u00een aventura monahismului ortodox extrem. Primii c@lug@ri \u2013 spune Samuil Micu, cea mai important@ surs@ pentru acest episod \u2013 au fost \u201ecinci prunci, dintr@ care nici unul nu plinis@ }esespr@zece ani; eu \u00eensumi eram unul dintru ace}tia\u201d,442 c@rora Redic le smulge angajamentul c@ vor respecta \u201ecanonul vie]ii c@lug@re}ti \u00eentreg\u201d, }i nu pe jum@tate, cum fac cei de la Sf\u00e2nta Treime. Au devenit c@lug@ri \u00een 14 octombrie 1762, al@turi de Micu intr\u00e2nd \u00een m@n@stire, cu prenume schimbat dup@ tradi]ie, Iosafat Devai, Ambrozie Sadi, Ioachim Pop }i Onesim Chince}.443 Num@rul \u201ec@lug@ra}ilor\u201d, cum erau porecli]i prin compara]ie cu cei maturi de la Sf\u00e2nta Treime, va cre}te \u00eens@ cur\u00e2nd, \u00een mod for]at, \u201ef@r\u2019 de nici o prob@ mai \u00eenainte a vie]ii c@lug@re}ti\u201d, \u00een paralel cu num@rul seminari}tilor de la Buna Vestire.444 \u00cen 29 noiembrie 1763 episcopul a cerut \u00een scris autorit@]ilor ca }i c@lug@rii de la Buna Vestire s@ intre \u00een beneficiul s@rii gratuite, asemeni celor de la Sf\u00e2nta Treime, motiv\u00e2nd c@ num@rul acestora a crescut sim]itor (commode est mutiplicata). 445 C@lug@ra}ii de la Buna Vestire au fost b@ga]i \u00een postul dur al \u201ebucatelor negre\u201d chiar din prima zi. Nu poate fi \u00eentrecut@ nara]iunea lui Samuil Micu despre acest debut: \u201e{i fiindc@ era luni, ne-au dat bucate de post cu uleiu, c@ atunci lunea postea s@minaristele. A doao zi, mar]i, a}teptam noi s@ ne dea bucate albe }i vedem c@ ne dau iar de post cu uleiu. Atunci am cunoscut c@ nu ne vor da mai mult bucate albe. Au venit postul Cr@ciunului. Atunci lunea, mercurea }i vinerea nu ne da cin@. Socoteam noi c@ aceasta numai pe post va fi, fiindc@ \u00eentr-aceaste zile \u00een postul Cr@ciunului este aliluia }i s@ fac metanii. Vine Cr@ciunul: nici dup@ Cr@ciun nu ne dau \u00eentr-aceaste zile cin@. Vin P@reasimile. Atunci la }coal@ umblam, slujba besearecii }i metaniile toate, }i ceale de la canonul cel mare de la pavecerni]@, trebuia s@ le facem \u00een toat@ zioa. La pr\u00e2nz nu aveam alt@ f@r@ numai maz@re, au fasole, sau linte feart@, dar cu nici un uleiu direas@ }i doar@ poame, beutura era numai ap@, ca }i de alt@ dat@ lunea, mercurea }i vinerea. Iar s\u00e2mb@ta }i dumineca aveam bucate cu uleiu g@tite }i cin@, carea \u00een cealalte zile nu o aveam\u201d.446 Regimul impus tinerilor c@lug@ri este copia celui asumat cu propria voin]@ de Aron. Dar aici era vorba de copii la v\u00e2rsta dezvolt@rii organismului. Foarte cur\u00e2nd (\u201e\u00een miercurea a cincea, c\u00e2nd spre joi s-au schimbat canonul cel mare\u201d) postul negru face prima victim@: Onesim Chince} a c@zut de pe picioare \u201ede acel post greu\u201d }i \u00een 9 martie 1763 a murit. \u00cen mai 1764 a murit Ioachim Pop \u201e\u00eendelungat@ sl@biciune av\u00e2nd\u201d. Iosafat Devai a sc@pat mai usor: s-a \u00eemboln@vit dup@ Pa}ti, \u00een 1763, }i \u201emult@ vreame foarte greu au z@cut\u201d. Samuil Micu a sc@pat \u2013 este convins \u2013 ca prin urechile acului de aceea}i soart@, dup@ cum singur \u00ee}i aminte}te: \u201eEu \u00eenc@ mai tot bolnav am fost, c\u00e2t nici la }coale nu era s@ m@ mai dea, tem\u00e2ndu-s@ c@ voiu muri, pentru adeasele boln@viri. \u00cens@ \u00een anul 1765 m-au trimis la Viena la }coal@, unde, \u00een }ease ani c\u00e2t am fost acolo, p@n@ am ispr@vit filosofiia }i teologhiia, am m\u00e2ncat carne }i nici m@car odat@, c\u00e2t de pu]intel, n-am fost bolnav\u201d.447 Aceast@ ciudat@ cruciad@ a copiilor a fost un mare fiasco al vie]ii lui Aron }i a avut o durat@ efemer@. Trec\u00e2nd peste cazurile tragice amintite, scopul s@u de a crea \u00eenv@]a]i de tip occidental cu mijloacele ortodoxiei extreme a e}uat. Nici unul dintre c@lug@rii din M@n@stirea Buna Vestire nu s-a impus c\u00e2t de c\u00e2t \u00een sfera culturii iluministe \u00een plin@ ascensiune, numele lor au r@mas obscure, \u00eenc\u00e2t abia li se poate reconstitui lista exact@. Unica excep]ie str@lucit@, Samuil Micu, atesteaz@ \u00een istoria sa c@ \u00ee}i datoreaz@ via]a }i viitorul }ansei de a fi putut evada din acest infern al foamei. Dimpotriv@, aproape to]i c@lug@rii bine hr@ni]i de la Sf\u00e2nta Treime sunt nume care au r@mas }i care au constituit coloana de for]@ a marii rena}teri culturale \u00eenregistrate la Blaj, tocmai sub obl@duirea lui Aron. Acest om al paradoxurilor s-a slujit de colaborarea \u201edu}manilor\u201d s@i pentru a-}i face epoca }i numele glorioase peste veacuri, \u00eentemeind faza primar@, decisiv@, a ceea ce urma s@ fie curentul latinist al Blajului. 439 Greta-Monica Miron, Forma]ia preo]imii..., p. 137-138. 440 Vezi \u00een \u201eFoaie bisericeasc@\u201d, I, 1883, p. 93-95, 104-105, 156-158, 177-178 actele transpunerii mo}iei Cut \u00een proprietatea episcopiei de la Blaj. 441 Augustin Bunea, Episcopii..., p. 304. 442 Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 337. 443 Ibid., p. 337; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 305; Zenovie P\u00e2cli}anu, Istoria Bisericii Rom\u00e2ne Unite. (Partea II, 1752 \u2013 1783), \u00een \u201ePerspective\u201d, M\u00fcnchen, XIV-XVI, 1993, nr. 53-60, p. 56. 444 La 1 ianuarie 1763 s-au c@lug@rit Vasile Keresztesi (\u201es@cuiu de la Bodogaia\u201d) }i Augustin Ladai (\u201efeciorul protopopului Vasilie din B@g@u\u201d), dup@ informa]ia aceluia}i Samuil Micu (Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 338). 445 Textul adresei la Augustin Bunea, Epicopii... , p. 307, n. 1. 446 Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 337. 447 Ibid., p. 338. LVI","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON iblia lui Urm@rind avatarurile ie}ite din comun ale p@storiei lui Aron, cu deziluzii mai multe Petru Pavel Aron dec\u00e2t satisfac]ii, cu pr@bu}iri mai multe dec\u00e2t \u00een@l]@ri pentru Biserica Unit@, se poate observa cu u}urin]@ faptul c@ o component@ a directivei de la 1700 a \u00eenregistrat, aparent paradoxal, o evolu]ie ascendent@ tocmai \u00een aceast@ perioad@. Dar, fundamental, \u00eenflorirea cultural@ exploziv@ a Blajului }i remarcabilele realiz@ri din vremea lui Aron au r@d@cini obiective }i se \u00eencadreaz@ \u00een logica fenomenelor istorice. S-a v@zut c@ rezultatele catastrofale ale dezmembr@rii buccowiene nu au afectat cu nimic elita intelectual@ a uni]ilor. Nu s-a \u00eenregistrat nici o evadare a vreunui om de oarecare cultur@ \u00een tab@ra neuni]ilor, dac@ se exclude cazul cu semnifica]ie special@ a lui Nicolae Pop Balomireanul, anterior r@scoalei lui Sofronie. Cei mai de frunte dintre intelectualii uni]i au studiat }i \u00een bun@ parte au adus cu ei atmosfera curentelor de g\u00e2ndire ale Europei vremii, religioase sau laice. Ce era mai urgent, \u00eens@, au \u00eemp@m\u00e2ntenit modelul intelectualului pragmatic, propensiv spre ac]iune }i competi]ie. Absolven]ii Colegiului de Propaganda Fide depuseser@ acolo jur@m\u00e2ntul solemn de a servi propagarea catolicismului \u00een Transilvania, sub ritul oriental \u00een care acesta func]iona \u00eentre rom\u00e2ni.448 Nici absolven]ii altor institute catolice (Viena, Tirnavia) nu aveau alt@ ideologie. Cel dint\u00e2i \u00een ordine cronologic@ revenit \u00een Transilvania a fost chiar Petru Pavel Aron. Destinul prestabilit al tuturor era acela de c@lug@ri \u00een m@n@stirea Sf\u00e2nta Treime de la Blaj. Lui Aron i-au urmat Grigore Maior }i Silvestru Caliani, primul \u00een urma unui doctorat str@lucit \u00een filosofie sus]inut la faimosul Colegiu roman.449 Acela}i destin i-a diferen]iat \u00eens@ devreme pe ace}ti oameni de v\u00e2rste relativ egale. Aron, prin incidentul prezen]ei sale la Viena \u00eempreun@ cu Inochentiae Micu-Klein, \u00een 1744, a ajuns vicar episcopal la Blaj, apoi vicar apostolic, devenind superiorul ierarhic al fra]ilor s@i \u00eentru cin c@lug@resc. Ulterior a ajuns episcopul, deci st@p\u00e2nul lor, \u00een accep]iunea catolic@ a ierarhiei. Pentru prima dat@ \u00een istoria poporului rom\u00e2n din Transilvania, s-a constituit o structur@ confraternal@ de tip apusean, unde etica clerical@ a c@lug@riei era ata}at@ func]iei creatoare. \u00cen aceast@ sfer@ de manifestare, actorii celor dou@ tabere aparent adversare de la Blaj, Aron cu Atanasie Rednic }i cu Gherontie Cotorea pe de o parte, Grigore Maior, Silvestru Caliani }i ceilal]i sus]in@tori de la Sf\u00e2nta Treime pe de alt@ parte, au ac]ionat \u00een stil catolic }i occidental, ca o echip@ disciplinat@. Exist@ }i o explica]ie pur material@ pentru aceast@ diciplin@: prin actele constitutive ale ordinului, amintite deja, c@lug@rii erau obliga]i s@-i fie de ajutor episcopului, dup@ modelul viitorilor canonici, \u00een toate activit@]ile biserice}ti, }colare }i culturale. Aceast@ obligativitate putea fi \u00eens@ inoperant@ \u00een lipsa voca]iei profesionale a celor implica]i. \u201eCuvio}ii ieromona}i\u201d de la Blaj }i-au ar@tat pasiunea pentru cultur@ }i erudi]ie la prima ocazie: debutul propriu-zis al tipografiei de la Blaj, \u00een 1750. Dup@ Floarea adev@rului, hiatul cultural anterior s-a populat cu o suit@ de scrieri, a c@ror finalitate s-a bifurcat \u00een dou@ direc]ii esen]iale. Ca prim@ necesitate, \u00een cei 14 ani p\u00e2n@ la moartea lui Aron s-au pus bazele unei literaturi liturgice proprii Bisericii Unite, pentru a asana dependen]a de c@r]ile importate din Moldo-Valahia, \u00een mod aparte de la R\u00e2mnic. Acest import era cu severitate oprit de Maria Tereza, prin decretul din 23 noiembrie 1746, 450 iar pe de alt@ parte costa mult }i nu se realiza \u00een mod sistematic. Sub p@storia lui s-au tip@rit aproape toate c@r]ile de altar: Ceaslov (1751), Strastnic (1753), Liturghier (1756), Euhologhion (1757), Octoih (1760), Catavasier (1762), Acatist (1763), Psaltire (1764). Urma}ii lui Aron \u00eentru episcopie vor continu aceast@ oper@ impersionant@ prin noi titluri, dar mai ales prin succesiunea edi]iilor \u00een ritmul epuiz@rii celor anterioare.451 Era aspectul religios \u201ela vedere\u201d, cel mai apropiat de poporul unit cu Biserica Catolic@, dar fidel p\u00e2n@ la agresivitate \u2013 dup@ cum s-a v@zut \u2013 tipicului oriental \u00een toate aspectele de cult. De aceea, \u00eentreaga literatur@ de altar tip@rit@ de Aron la Blaj nu este altceva dec\u00e2t reeditarea fidel@ a tip@riturilor similare de peste Carpa]i. Psaltirea, de pild@, este reluarea ad literam a vechii edi]ii de la Buz@u din 1703, al c@rei text s-a impus \u00een toate Psaltirile rom\u00e2ne}ti din secolul al XVIII-lea 452 }i persist@ neschimbat \u00een esen]@ p\u00e2n@ ast@zi. Politica bisericeasc@ a episcopilor uni]i s-a axat prudent pe aceast@ dimensiune sociologic@, \u00een cazul lui Aron fidelitatea fa]@ de orient }i habitudinile lui merg\u00e2nd p\u00e2n@ la ostenta]ie periculoas@. A doua fa]@ a noii confesiuni, cea catolic@, s-a impus cu extrem@ greutate, din lipsa unei clase culte care s@ st@p\u00e2neasc@ instrumentele de transmitere a mesajului occidental. Abia sub Petru Pavel Aron s-a constituit aceast@ clas@ \u00eentr-o structur@ institu]ional@ capabil@ s@ proceseze aspectele teologice ale unirii. A doua direc]ie de manifestare creatoare a fost tocmai edificarea unei teologii unite proprii, domeniu ca }i inexistent p\u00e2n@ la Aron. \u00cen prima jum@tate de secol dup@ 1700, Biserica Unit@ a avut \u00een fruntea ei cel pu]in un teolog de for]@, \u00een persoana episcopului Ioan Giurgiu Patachi. De la acesta au r@mas numeroase }i importante manuscrise teologice, el \u00eensu}i fiind cel dint\u00e2i rom\u00e2n unit doctor \u00een teologie consemnat \u00een cultura noastr@, doctorat sus]inut la Roma \u00een 16 august 1710. 453 Influxul de carte 448 Vezi Ioan Chindri}, Cultur@ }i societate..., p. 250. 449 S-a p@strat la noi un exemplar din forma tip@rit@ pentru sus]inere a tezei sale de doctorat. Bro}ura, unicat bibliologic, are titlul complet: Conclusiones ex universa philosophia selectae, quas Sacrae Congregationi Eminentissimorum ac Reverendissimorum D.D. Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalium de Propaganda Fide Gregorius Maior S. Basilii Magni monachus Transylvanus, Venerabilis Colegii Urbani de Propaganda Fide alumnus D.D. D. [devotus dedicavit]. Romae, MDCCXLIII. Typis Sacrae Congregationis de Propaganda Fide. Superiorum facultate. Vezi K\u00e1roly Engel, Din tezaurele bibliotecii noastre: tezele disputei publice filozofice sus]inut@ de Grigore Maior la Colegiul de Propaganda Fide \u00een 1743, \u00een \u201eBiblioteca }i cercetarea\u201d, III, 1979, p. 146 \u2013 187 ; Ioan Chindri}, op. cit., p. 248-249. 450 Augustin Bunea, Episcopii..., p. 357, incl. n. 3. 451 Analiza am@nun]it@ a seriei acestor c@r]i \u00een ansamblul literaturii unite de altar din secolul al XVIII-lea, cu bibliografie exhaustiv@, la Ioan Chindri}, Cultur@ }i societate..., p. 265-271. 452 Vezi Alexandra Roman, Psaltirile rom\u00e2ne}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea. Probleme de filia]ie, \u00een \u201eLimba rom\u00e2n@\u201d, XXII, 1974, nr. 3, p. 233 \u2013 242; idem, Contribu]ii la problema unific@rii limbii rom\u00e2ne literare. (\u00cen leg@tur@ cu edi]iile rom\u00e2ne}ti din secolul al XVIII- lea ale \u201ePsaltirii\u201d), ibid., nr. 1, p. 13 \u201324. 453 Vezi A. Keress, Matricola et acta Hungarorum in universitatibus Italiae studentium, Budapesta, 1917, p. 110. Manuscrisele patachiene sunt c\u00f3pii sau prelucr@ri ale unor opere teologice de r@sunet din vremea studen]iei sale la Viena }i Roma: Tripartitus de incarnatione tractatus prologus (Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Rom\u00e2ne, ms. lat. 102), Tractatus de virtutibus theologicis (tot acolo, ms. LVII","IOAN CHINDRI{ \u00een Transilvania dup@ unire, reflectat \u00een bibliotecile personale }i institu]ionale rom\u00e2ne}ti, oglinde}te o propensiune puternic@ spre literatura teologic@ occidental@, catolic@ \u00een mod preponderent, a intelectualit@]ii noii confesiuni. Biblioteca lui Giurgiu Patachi,454 a lui Inochentie Micu-Klein,455 c@r]ile r@mase de la Leontie Mosconas456 sau dona]ia din 1757 a lui Grigore Maior,457 bibliotecile mirenilor {tefan Salciai }i Alexandru Fiscuti,458abund@ de lucr@ri ale unor teologi catolici notorii din sfera Contrareformei sau a marilor polemici antiortodoxe. La preluarea func]iei de vicar apostolic, \u00een 1747, Petru Pavel Aron a inventariat biblioteca de la Blaj,459 din care nu lipsesc scrierile lui Roberto Bellarmino, Martin van der Beek, Leo Allatius, Petrus Arcudius }i ale altor teologi de mare faim@, referin]e obligatorii pentru orice intelectual din lumea catolic@. O mare doz@ de re]inere a \u00eenv@]a]ilor de a da expresie rom\u00e2neasc@ acestei bog@]ii culturale a f@cut ca nimic din erudi]ia teologic@ dob\u00e2ndit@ \u00een apus s@ nu r@zbat@ \u00een scrieri publice. Valul de ostilitate st\u00e2rnit de grecii fanatici din sudul Transilvaniei mai \u00eent\u00e2i, de s\u00e2rbii at\u00e2rn\u00e2nd \u00een ancora politicii ruse}ti mai apoi, to]i ace}tia copios sprijini]i de puternicii politicieni reforma]i din principat, au f@cut ca partea catolic@ din glasul religiei unite s@ tac@ o jum@tate de secol. Aron a fost cel dint\u00e2i care a cutezat s@ sparg@ acest zid al t@cerii, o dat@ cu scrierea justificativ@ Floarea adev@rului din 1750. Calit@]ile acestei prime opere tip@rite din istoria Blajului a scos \u00een mod orbitor \u00een lumin@ competen]a autorilor de a m\u00e2nui abil uneltele exegezei teologice. Fidel tradi]iei orientale mai mult dec\u00e2t era necesar, Aron a cutezat totu}i s@ ini]ieze eviden]ierea }i a laturii catolice din esen]a religiei unite, exact \u00een perioada cea mai primejdioas@ pentru aceast@ religie. Ambi]ios poate, excesiv de autoritar, redundant \u00een aspectele formale din biserica sa, Aron a fost fundamental un om cinstit }i corect. Este primul ierarh unit care a \u00eencercat, }i a reu}it \u00een bun@ parte, s@ defineasc@ identitatea dubl@ a Bisericii Unite, catolic@ \u00een fond }i ortodox@ \u00een form@. A \u00een]eles c@ biserica sa, sub asaltul furibund al ortodoxiei, nu are }anse s@ supravie]uiasc@ f@r@ o identitate clar definit@. Nu po]i lupta pentru supravie]uire at\u00e2ta vreme c\u00e2t nu }tii cine e}ti. Teologia justificativ@ a continuat cu lucrarea \u00cenv@]@tur@ cre}tineasc@ din 1755,460 prin care aceia}i autori din 1750, cu Aron \u00een frunte, vor s@ transmit@ elementele unirii tinerei genera]ii din }colile Blajului, viitoarea coloan@ de for]@ pe care episcopul o cultiva pentru destinul aparent }ubrezit al greco-catolicismului. Cuprinsul acestei lucr@ri este ilustrativ pentru con]inutul de cuno}tin]e teologice pe care ierarhia bl@jean@ le considera suficiente \u00een preg@tirea tinerilor din }coala de ob}te }i din cea latineasc@, de la elementele simple de cultur@ biblic@, la aspecte mai ad\u00e2nci ale teologiei pastorale.461 Aspectele definitorii ale unirii sunt prezente acolo unde materia tratat@ le cerea. \u00cen acest scop este \u00eens@ ad@ugat la sf\u00e2r}it un Dialogos ucenicul cu dasc@lul, despre unire, unde se expun \u00een form@ catehetic@ adev@rurile unirii, a}a cum fuseser@ ele definite pentru rom\u00e2ni la 1750, \u00een Floarea adev@rului. {i aceast@ carte a fost tradus@ }i tip@rit@ \u00een versiune latin@,462 \u00een 1757, pe urmele dorin]ei din 1752 a lui Aron, c\u00e2nd a tip@rit la Viena Flosculus veritatis, de a face cunoscut@ str@inilor, mai cu seam@ autorit@]ilor catolice, fie ele biserice}ti sau laice, adev@rata fa]@ a bisericii sale unite, suspectat@ de catolici ca ortodox@, iar de ortodoc}i ca papista}@. Se observ@ clar tendin]a de a recurge la edi]ii duble \u00een cazuri de necesitate, c\u00e2nd definirea identitar@ este socotit@ prioritate. Astfel, \u00een plin@ criz@ a dezmembr@rii, \u00een 1761, ies de sub tipar, acum }i \u00een sincron cronologic, versiunile lucr@rii Adev@rata m\u00e2ng\u00e2iere \u00een vremi de lips@, respectiv Epistola consolatoria,463 de data aceasta scriere personal@ a episcopului. Lucrarea este conceput@ sub forma unei scrisori pastorale c@tre credincio}ii uni]i r@ma}i statornici, pe care \u00eei \u00eent@r}te \u00een convingerea lor c@ se afl@ \u00een dreapt@ credin]@ urm\u00e2nd \u00eenv@]@turile Bisericii Unite. Primejdia sofronian@ }i mai apoi opera]iunea de pacificare a lui Buccow, de care au profitat copios ortodoc}ii, i-au obligat pe teologii bl@jeni s@ coboare erudi]ia lat. 99), De beatitudine et actibus humanis(ms. lat. 105). Acest episcop cu \u00eenclina]ii catolice puternice s-a preocupat }i de fizica lui Aristotel, p@rintele scolasticismului apusean, \u00een dou@ manuscrise care sunt opere originale, \u00een sensul atribuit acestul aspect la vremea aceea: Institutiones dialecticae sive compendiaria in phisicam Aristotelis introductio, redactat la Viena \u00een 1704 (bibl. amintit@, ms. lat. 74) }i Tractatus in physicam generalem Aristotelis disertatio proemialis , tot la Viena, \u00een 1705 (ms. lat. 68). 454 Ioan Chindri}, Cultur@ }i societate..., p. 231-234. 455 Ibid., p. 45-76. 456 Augustin Bunea, Episcopii..., p. 277. 457 Samuil Micu, Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 335; Magdalena Tampa, Din nu despre \u00eenceputurile bibliotecii de la Blaj. C@r]i }i posesori: Grigore Maior, \u00een \u201eBiblioteca }i cercetarea\u201d, V, 1981, p. 93-105; Ioan Chindri}, op. cit., p. 239. 458 Dou@ biblioteci particulare rom\u00e2ne}ti de la sf\u00e2r}itul secolului al XVIII-lea, \u00een \u201eStudii }i cercet@ri de bibliologie\u201d, II, 1957, p. 261-269; Ioan Chindri}, op. cit., p. 239-241. 459 Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Rom\u00e2ne, ms. lat. 550; Magdalena Tampa, Din \u00eenceputurile bibliotecii de la Blaj. Despre inventarul manuscris din 14 iunie 1747, \u00een \u201eBiblioteca }i cercetarea\u201d, III, 1979, p. 126-145; Ioan Chindri}, op. cit., p. 45-76, 231-234. 460 \u00cenv@]@tur@ cre}tineasc@ prin \u00eentreb@ri }i r@spunsuri, pentru procopseala }coalelor. Cartea era tip@rit@ la 31 ianuarie 1755. S-a reeditat peste un an, \u00een 1756, fiind gata la 20 mai. 461 Iat@, spre exemplificare, cuprinsul c@r]ii, pe capitole: 1. Pentru sf\u00e2nta cruce; 2. Pentru un Dumnezeu \u00een Troi]@; 3. Pentru zidirea lumii ; 4. Pentru zidirea omului; 5. Pentru p@catul str@mo}esc; 6. Pentru venirea r@scump@r@torului; 7. Pentru \u00censu}i Mesia; 8. Pentru viia]a lui Hristos ; 9. Pentru moartea Domnului Hristos; 10. Pentru \u00een@l]area Domnului Hristos }i }i Trimiterea Duhului Sf\u00e2nt; 11. Penrtu biseric@ sau adunarea pravoslavnicilor ; 12. Pentru semnele adev@ratei biserici; 13. Pentru \u00eemp@rt@}irea sfin]ilor; 14. Pentru iertarea p@catelor; 15. Pentru moarte }i judecat@; 16. Pentru rug@ciune; 17. Pentru poruncile lui Dumnezeu; 18-26 despre porunci, afar@ de prima, care e cuprins@ \u00een cap. 2; 27. Pentru poruncile Sfintei Biserici ; 28. Pentru darul lui Dumnezeu; 29. Pentru sfintele taine; 30-36 despre teine pe r\u00e2nd; 37. Pentru rodurile Sf\u00e2ntului Duh ; 38. Pentru darurile Sf\u00e2ntului Duh ; 39. Pentru fericiri; 40. Pentru faptele sau lucrurile dragostei; 41. Pentru sfaturile Domnului Hristos ; 42. Pentru p@cate; 43. Pentru p@catele c@petenii [capitale-n.n]; 44. Pentru p@catele \u00eempotriva Duhului Sf\u00e2nt; 45. Pentru p@catele ce strig@ r@spl@tire de la Dumnezeu . 46. Pentru cele cinci sim]iri. Apud Zenovie P\u00e2cli}anu, Istoria Bisericii Rom\u00e2ne Unite. (Partea II, 1752 \u2013 1783) , \u00een \u201ePerspective\u201d, Freiburg, XIV-XVI, 1993, nr. 53-60, p. 66. 462 Doctrina christiana ex probatis authoribus collecta, ad usum hujus scholasticae juventutis cooptata, cum adjecto de Sacra Unione colloquio, Blaj, 1757. 463 Epistola consolatoria ex divinitus inspiratis scripturis. Opera Illustrissimi ac Reverendissimi domini Petri Pauli Aaron de Bisztra episcopi Fagarasiensis ad tempus tribulationum pro suis gregis utilitate collecta, et adaptata, cumque ejusdem benedictione Valachico nuper vulgata, nunc rursus Latino idiomate typis edita. Balasfalvae anno MDCCLXI . LVIII","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON \u00eenalt@, aproape geometric@, din Floarea adev@rului, la nivelul aplicativ al vie]ii institu]ionale }i al moni]iunii populare. Dac@ \u00cenv@]@tura cre}tineasc@ era menit@ s@ stabileasc@ baza teologic@ a procesului de \u00eenv@]@m\u00e2nt, Adev@rata m\u00e2ng\u00e2iere ...privea de pe acum poporul credincios. Aron mai dialogase cu turma sa \u00een 1759 }i 1760, cu alte dou@ pastorale importante, P@storiceasca datorie464 }i P@storiceasca poslanie,465 prima adresat@ preo]imii iar a doua poporului. Deosebit de important@ este aceasta din urm@, prin mesajul clar }i redimensionat privitor la esen]a unirii. Regret@ dezbinarea bisericilor cre}tine, pe c\u00e2t@ vreme M\u00e2ntuitorul Hristos a creat una singur@. Unirea nu a afectat \u201elegea }i obiceiurile legii\u201d, adic@ ritul, cum acuz@ adversarii. Unirea nu este \u00een obiceiuri, ci \u00een credin]@. De aceea, ea este adev@rat@ }i m\u00e2ntuitoare. Atinge }i un puct teologic de v\u00e2rf pentru genera]ia sa, prin precizarea c@ unirea nu este o treapt@ spre trecerea la confesiunea latin@ (\u201e...nici a fi slobod a trece de la o lege la alta sau a le amesteca\u201d), regul@ stabilit@ chiar de Scaunul Apostolic pentru func]ionarea confesiunilor orientale din cadrul Bisericii Catolice. Toate scrierile justificative ale unirii tip@rite sub Aron fac trimiteri constante la \u201ecredin]a acestui sf\u00e2nt S@bor de la Floren]iia\u201d466 din 1439, forul istoric \u00een care s-au stabilit criteriile unirii. Dar ce }tiau rom\u00e2nii de ob}te despre acest mare sinod ecumenic, dup@ mai bine de o jum@tate de secol de la unire? Probabil nimic, sau pe aproape. Aron a sim]it c@, \u00een mare parte, e}ecurile de mas@ ale unirii s-au datorat lipsei unei ideologii proprii a acesteia. Dezmembrarea de la 1761 a impus o atitudine \u00een acest sens, ca }ans@ a existen]ei pe mai departe. Aportul propriu al s@u, ca \u00eencheiere a ciclului justificativ, l-a constituit realizarea primei lucr@ri monografice din cultura noastr@ dedicat@ Conciliului de la Floren]a.467 {i acestei lucr@ri i-a dat o edi]ie latin@ paralel@,468 din acela}i impuls de a dovedi cui vrea s@ priceap@ c@ unirea este o structur@ istoric@ stabil@ conceptual, cu particularit@]ile ei specifice, }i nu un obiect de disput@ \u00eentre ortodoc}i }i catolici. Aron a fost cel dint\u00e2i ierarh din Transilvania care a \u00een]eles corect esen]a Bisericii Unite, dup@ inocentul \u00eentemeietor Atanasie Anghel, latinizantul Ioan Giurgiu Patachi }i filoortodoxul disimulat Inochentie Micu-Klein. Unitatea \u00een dualitate este aceast@ esen]@, iat@, o dovedesc canoanele de la Floren]a, cel mai impresionant sobor ecumenic din istoria cre}tinismului. Este ideea pentru care s-a zb@tut }i }i-a jertfit practic via]a arhiereul culturii bl@jene, }i aceast@ idee voia s-o transmit@ poporenilor s@i, prin punerea \u00een fa]@ a faptelor }i elaboratelor marelui for cre}tin din evul mediu. \u00cen atmosfera de cruzime comportamental@ pe care schisma ortodox@ a lui Sofronie a instaurat-o \u00eentre rom\u00e2ni, evocarea spritului florentin tolerant, \u00een vremuri mult mai vitrege, era un memento pentru cultivatorii intoleran]ei \u00een plinul secolului luminilor. Metodologic, }i aceast@ scriere \u00eembrac@ o form@ pastoral@, de dialog cu poporul, 469 c@ruia autorul dore}te s@-i transmit@ cel pu]in dou@ adev@ruri importante: c@ biserica cre}tin@ este unit@ \u00een fond din 1439, tradi]ia nepermi]\u00e2nd anularea canoanelor unui sinod de asemenea propor]ii }i c@ rom\u00e2nii au aprobat }i ei unirea, \u00eentre altele prin semn@turile mitropolitului Damian al Moldovei, \u201eprotopreotului\u201d Constantin din aceea}i ]ar@ }i a fostului egumen de la faimoasa m@n@stire din Perii Maramure}ului, Atanasie. La sf\u00e2r}itul c@r]ii este inserat@ declara]ia final@ a patriarhului Iosif de la Constantinopol, prin care capul bisericii din orient accept@ refacerea unirii distruse la anul 1054 }i recunoa}te suprema]ia Papei de la Roma \u00een biserica cre}tin@, ca urma} al lui Hristos pe p@m\u00e2nt. Pe r@d@cinile acestei vechi }i glorioase concordii se \u00eentemeiaz@ Biserica Unit@ din Transilvania, amputat@ sociologic dar pe cale de a se \u00eencastra \u00een istorie ca laborator de spiritualitate }i cultivare uman@, sugereaz@ autorul c@r]ii. Tip@riturile latine}ti din vremea lui Petru Pavel Aron au }i un \u00een]eles cultural independent de imperativul justific@rii dogmatice. Cuno}tin]ele teologice acumulate de la Unirea din 1700 }i p\u00e2n@ la mijlocul secolului, de asemenea resursele umane care de]ineau aceste cuno}tin]e, erau tributare culturii occidentale dob\u00e2ndite \u00een institu]ii de prestigiu ale vremii. 470 Imperiul limbii latine \u00een literatura religioas@ era \u00een floare \u00eenc@, \u00eentreaga erudi]ie de gen desf@}ur\u00e2ndu-se \u00een aceast@ limb@. Transla]ia spre universul cultural latinograf, inerent@ unei biserici identice dogmatic cu cea catolic@, s-a desf@}urat \u00eens@ greoi \u00een ce-i prive}te pe greco-catolicii ardeleni, din cauza piedicilor }i contest@rilor necontenite. Ea \u00ee}i are \u00eenceputurile sub Petru Pavel Aron, primul episcop unit care a cutezat s@ ignore \u00eentregul balast al ezit@rilor }i s@ dea glas propriu unirii, a}a cum o cultiva el \u00eensu}i prin via]a sa exemplar@. Episcopul bl@jean se dezv@luie ca un sprijinitor pasionat al patrologiei, fapt absolut firesc pentru un om obsedat de via]a sfin]ilor paleocre}tini, a c@ror mult popularizat@ ascez@ a dorit }i a reu}it s@ o urmeze. Prima tip@ritur@ bl@jean@ numai \u00een limba latin@ marcheaz@ }i debutul teologiei unite propriu-zise, independente de subsidiarul justificativ cu nuan]e polemice, mai mult sau mai pu]in evidente. Este vorba de o culegere de texte din opera lui Ioan Damaschin, \u00een dou@ volume elegante, compilat@ dup@ edi]ii vene]iene }i pariziene, conform specific@rii din titlu. 471 Autorul nu este precizat. El \u00eens@ nu putea 464 P@storiceasca datorie dumnezeie}tii turme vestit@, Blaj, 1759. 465 P@storiceasca poslanie sau dogmatica \u00eenv@]@tur@ a Besearicii R@s@ritului, c@tr@ cuv\u00e2nt@toarea turm@, Blaj, 1760. 466 Floarea adev@rului..., Blaj, 1750, p. 51. 467 \u00cenceaperea, a}ez@m\u00e2ntul }i isc@liturile sf\u00e2ntului }i a toat@ lumea S@bor de la Floren]iia, din ceale vechi grece}ti }i latine}ti spre \u00een]eleagerea }i folosul neamului nostru acum \u00eent\u00e2iu pref@cute }i \u00eentru acest chip tip@rite, cu blagosloveniia Preaosfin]itului }i Prealuminatului kiriu kir Petru Pavel Aron, vl@dicul F@g@ra}ului. La Sf\u00e2nta Trio]@ \u00een Blaj. \u00cen anul Domnului 1762, aprilie 26. 468 Exordium, et definitio Sanctae Oecumenicae Synodi Florentinae ex antiqua Graeco-Latina editione desumpta et ab Ilustrissimo, ac Reverendissimo Domino Petro Paulo Aaron de Bisztra episcopo Fagarasiensi ad suis gregis utilitatem, majus nempe unionis argumentum adaptata, cumque ejusdem benedictione prius Valachico, nunc rursus Latino idiomate typis edita, Blaj, 1762. 469 A se vedea }i Specificatio librorum in typographia Balasfalvensi impressorum, publicat@ de Alexa Ivi\u00b7, Documente referitoare la mi}carea literar@ }i cultural@ a rom\u00e2nilor din Ungaria \u00een secolele XVIII }i XIX, \u00een \u201eAnalele Academiei Rom\u00e2ne\u201d, memoriile Sec]iunii istorice, seria III, tom XVIII, 1936 \u2013 1937: \u201eEpiscopi Petri Pauli Aaron epistola ad suos dioecesanos definitionem Concilii Oecumenici Florentini circa quatuor puncta S. Unionis cum subscriptione patrum Concilii anno 1762 tum Latino tum Valachico idiomate impressa\u201d. 470 Vezi Ioan Chindri}, Cultur@ }i societate..., p. 231-261. 471 Sancti patris nostri Joannis Damasceni monachi et presbyteri Hyerosolimitani opera philosophica et theologica, quae eius nomine circumferuntur. Ex editione Veneta et Parisiensi. Pars prima coplectens dialecticam physicam et haereses. Cum Illustrissimi ac Reverendissimi DominiPetri Pauli Aaron de Bisztra episcopi Fogarasiensi benedictione, nunc primum hoc ordine typis edita. Balasfalvae anno MDCCLXIII. Titlul volumului al doilea este identic, cu spcificarea: Pars secunda complectens quatuor de fide orthodoxa libros. LIX","IOAN CHINDRI{ fi dec\u00e2t unul dintre c@lug@rii-c@rturari de la M@n@stirea Sf\u00e2nta Treime, cel mai probabil Atanasie Rednic, sub a c@rui p@storie va ie}i, \u00een 1768, o lucrare tot \u00een latin@, cuprinz\u00e2nd texte din opera ascetic@ a sfin]ilor Pahomie, Dorotei }i Teodor.472 Edi]ia din Ioan Damaschin cuprinde, pentru prima dat@ \u00een cultura noastr@, lucr@ri de c@petenie ale aceastuia: Dialectica, Physica, De haeresibus compendium sau De fide orthodoxa. Printre corectorii acestei c@r]i s-a num@rat }i foarte t\u00e2n@rul Samuil Micu,473 viitorul patrolog de for]@ al {colii Ardelene, c@ruia acest \u00eenceput putea s@-i trezeasc@ interesul pentru opera sfin]ilor p@rin]i ai bisericii. Interesul lui Petru Pavel Aron pentru limba latin@ avea \u00eens@ un t\u00e2lc ascuns \u00een sufletul acestui om devotat zidirii spirituale a poporului s@u de credincio}i. La o dat@ anterioar@ anului 1759, el l-a \u00eens@rcinat pe Grigore Maior cu alc@tuirea unui dic]ionar. \u00centr-o scrisoare c@tre acesta, din 17 octombrie 1759, Aron se intereseaz@ de stadiul lucr@rii: \u201eMai \u00eenainte ne-a]i f@g@duit \u00eenceperea }i s@v\u00e2r}irea lexiconului, spre slujba }i folosul ob}tii. Aceasta, de o a]i \u00eenceput }i o a]i contin@luit, nu }tim\u201d.474 Maior \u00eei r@spunde \u00een 2 noiembrie: \u201eLa ceale ce-mi scriseas@}i M@ria ta acum mai pe urm@, \u00een c\u00e2tu-i pentru ceale din cas@, adec@ despre paza sfintei biseareci, despre \u00eendreptarea micilor, despre lucrarea lexiconului [s.n.] iproci, voi sili din putin]@ p@rin]e}tii M@riii tale a r@spunde cu faptul\u201d.475 Interesul episcopului pentru r@spunsul \u00eencurajator, desigur a}teptat, reiese }i din cele dou@ adnot@ri de pe dosul scrisorii, din care una este a lui Aron: \u201eGr. Maior appromittit cooperationem ad lexicon\u201d }i \u201ePater Gregorius promittit cooperatio ad lexicon\u201d. Care era urgen]a episcopului }i cum se explic@ socotirea acestei lucr@ri \u00eentre proiectele importante ale ierarhului bl@jean? Grigore Maior a realizat nu doar lexiconul promis, sub forma unui dic]ionar latin-rom\u00e2n, dar }i o gramatic@ rom\u00e2neasc@ \u00een limba latin@, anterioar@ celebrei Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae a lui Samuil Micu }i Gheorghe {incai din 1780. Dubla contribu]ie a lui Maior, editat@ abia recent, dup@ manuscrisul r@mas inedit,476 este proba de for]@ a cuno}tin]elor de limba latin@ pe care le poseda intelectualitatea bl@jean@ precursoare a {colii Ardelene. C\u00e2t prive}te gramatica, autorul se aliniaz@ marii familii europene de gramatici latine ale vremii, tributare celebrei lucr@ri de gen a lui Emmanuel Alvarez.477 \u00cen afara unui model bine organizat, el eviden]iaz@ latinitatea limbii rom\u00e2ne nu doar pe baza unor liste de cuvinte similare, cum era la mod@ de dou@ secole, ci prin eviden]ierea consangvinit@]ii gramaticale a celor dou@ limbi. Astfel, gramatica se situeaz@ cronologic \u00een fruntea scrierilor lingvistice ale {colii Ardelene.478 Dic]ionarul are acela}i rol precursor. El con]ine un num@r de 12.654 de cuvinte-titlu, \u00eentr-un ansamblu redactat pe baza unei concep]ii }tiin]ifice ferme. Maior face o selec]ie deliberat@ a cuvintelor-titlu latine}ti, suger\u00e2nd o finalitate practic@ distinct@ a lucr@rii, c\u00e2t mai curat@ }i precis@. Autorul recentei edi]ii pune, \u00een mod firesc, problema dat@rii importantei opere lexicografice. Nesigur pe uneltele cercet@rii, el las@ datarea \u00eentr-o incertitudine nebuloas@: \u201eRedactarea celor dou@ manuscrise s-a f@cut \u00een perioade diferite\u201d,479 undeva \u00eentre 1759 \u2013 1765. Scoate \u00eens@ \u00een eviden]@, pe bun@ dreptate, contribu]ia lui Silvestru Caliani la dic]ionar, redus@ la 150 de cuvinte, dar real@. Mai substan]iale sunt complet@rile acestuia \u201e\u00een cadrul unor articole redactate deja de Grigore Maior\u201d.480 \u00cen scrisoarea amintit@ a lui Maior c@tre Aron din 2 noiembrie 1759, expeditorul vorbe}te }i \u00een numele lui Caliani,481 \u00een cuvinte memorabile: \u201e{i s@ prins@ }i celalalt frate, c@ aceasta ni-i chiemarea, plecarea, g@ndirea din tinerea]ele noastre\u201d. Iat@, dar, c@ ideea lexiconului nu data de la porunca lui Aron, ci acesta poruncise unor oameni de mult@ vreme preocupa]i de o asemenea lucrare. Important \u00een problema dat@rii este momentul \u00een care Caliani \u201es@ prins@\u201d (se apuc@) de lucru la dic]ionar: anterior epistolei mustr@toare a episcopului din octombrie 1759. Or, pentru ca \u201ecel@lalt frate\u201d s@ poat@ face complet@rile la materialul lui Maior, acesta trebuia s@ fi fost redactat. Cea mai simpl@ logic@ duce la concluzia c@ partea lui Maior din dic]ionar era terminat@ \u00eenaintea datei de 2 noiembrie 1759, pentru ca Silvestru Caliani s@ aib@ ce completa. Reperul specios luat \u00een discu]ie de editor, dedica]ia c@tre canonicul capitular romano-catolic de la Oradea, Francisc Xaver Rhier, care ar sugera anii 1762 \u2013 1776, \u00eel anuleaz@ chiar editorul, f@r@ s@-}i dea seama. Precizeaz@ c@ prefa]a dic]ionarului }i \u00eentrega gramatic@ sunt scrise cu o caligrafie diferit@ }i cu alt@ cerneal@ dec\u00e2t dic]ionarul \u00eensu}i. Ulterioare dic]ionarului, cel mai t\u00e2rziu \u00een 1765, acestea sunt, de fapt, adausuri la marea oper@ lexicografic@, pe care Maior voia s@ }i-o tip@reasc@, \u00eencerc\u00e2nd s@ capteze bun@voin]a influentului cleric bihorean Rhier, probabil cunostin]@ personal@ a bl@jeanului originar de la hotarul dintre Bihor }i S@laj. Cel@lalt reper, acela privind filigranele h\u00e2rtiei, este neserios, la o dat@ at\u00e2t de t\u00e2rzie cum este a doua jum@tate a secolului al XVIII-lea. Impresia }ov@ielnic@ a editorului, c@ anasamblul celor dou@ lucr@ri a fost realizat \u00een dou@ etape, este corect@, dar cu urm@toarea amendare: dic]ionarul era gata \u00een noiembrie 1759, minus adausurile lui Caliani, f@cute \u00een grab@ dup@ avertizarea episcopului, iar gramatica la o dat@ din intervalul r@mas p\u00e2n@ la trimiterea \u00een surghiun a lui Maior, \u00een prim@vara anului 1765. 472 Sanctorum patrum nostrorum Pachomii Aegyptici, Dorothei Thebani et Theodori Studitae ascetica. Nunc primum hoc ordine typis edita..., Blaj, 1768. 473 Zenovie P\u00e2cli}anu, Istoria Bisericii Rom\u00e2ne Unite. (Partea II, 1752 \u2013 1783) , \u00een \u201ePerspective\u201d, M\u00fcnchen, XIV-XVI, 1993, nr. 53-60, p. 72. 474 Elena Pervain, Un proiect de dic]ionar de la 1759 , \u00een \u201eStudia Uiversitatis Babe}-Bolyai\u201d, X, 1965, nr. 1, p. 128-130. 475 Scrisoare, pe care Timotei Cipariu nu a reu}it s@ o consulte (vezi Acte }i fragmente..., p. 224), se p@streaz@ la Arvivele Na]ionale, Direc]ia Jude]ean@ Cluj, Fond. Blaj, colec]ia de documente, nr. 312). 476 Grigore Maior, Institutiones lingvae Valachicae. Lexicon compendiarium Latino-Valachicum, edi]ie \u00eengrijit@ cu studiu introductiv de Iacob M\u00e2rza, I-II, Alba Iulia, 2001. 477 De institutiones grammatica Libri tres, ap@rut@ prima dat@ la Vene]ia, \u00een 1575, }i urmat@ de numeroase edi]ii ulterioare (Lisabona, 1572; Roma, 1637 etc.). Este cartea care a avut }i o edi]ie adaptat@ pentru japonezi, tip@rit@ de iezui]i \u00een 1595, pe h\u00e2rtie de soia (Jacques-Charles Brunet, Manuel de libraire et de l\u2019amateur de livres, I, Paris, 1842, p. 75). 478 Grigore Maior, op. cit., p. XXVI-XXVII. 479 Ibid., p. XXII. 480 Ibid., p. XXX. 481 Ibid., p. XIII. LX","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON Importan]a dic]ionarului latin-rom\u00e2n al lui Grigore Maior cre}te \u00een mod impresionant prin prisma unei noi viziuni asupra finalit@]ii lui imediate: a fost, \u00een mod cert, baza logistic@ a celei mai mari ini]iative culturale de care se leag@ numele lui Petru Pavel Aron. Este vorba de traducerea Bibliei \u00een limba rom\u00e2n@. Privind \u00een urm@ }i \u00een jurul lui Aron zbuciumul prin care trecea Biserica Unit@, implicit }i Blajul, hot@r\u00e2rea episcopului pare cel pu]in temerar@. Nu \u00eens@ }i pentru o voin]@ ca aceea a omului care s-a \u00eenfr\u00e2nt pe sine \u00eensu}i. Explozia c@r]ilor biserice}ti din vremea sa, \u00eenceputurile ascensive ale literaturii teologice, nu se explic@ doar prin simpla existen]@ }i func]ionare a tipografiei. Aceast@ providen]ial@ uzin@ tehnic@ trebuia alimentat@ cu material de stampat, \u00een jurul ei roiau un num@r de redactori, \u00een persoanele c@lug@rilor \u00eenv@]a]i, apoi corectori, zugravi ilustratori 482 }i, desigur, nelipsi]ii tipografi. \u00centreaga activitate era vegheat@ }i vizat@ de episcopul Aron, dup@ cum m@rturisesc foile de titlu ale tip@riturilor din vremea sa. Aceast@ realitate de a fi unit toate for]ele intelectuale \u00eentr-un corp organizat }i pragmatic, cu efecte f@r@ precedent \u00een cultura rom\u00e2nasc@ din Transilvania, pune sub semnul relativit@]ii ad\u00e2ncimea discordiei dintre frunta}ii intelectuali ai Blajului \u00een timpul p@storiei lui Aron, dintre episcopul \u00eensu}i }i unii din erudi]ii s@i c@lug@ri. Forma]ia clerical@ catolic@ a acestora, cultura de aceea}i esen]@, propensiunea spre ra]iune }i disciplin@, au f@cut ca din forja fr\u00e2m\u00e2ntat@ a elitei bl@jene s@ ias@ o mic@ dar redutabil@ oaste cultural@, \u00een mod canonic supus@ capului s@u ierarhic. Decizia de a pune \u00een lucrare versiunea rom\u00e2neasc@ a Bibliei a constituit un moment de culme al \u00eentregii activit@]i dedicate de Aron culturii. Este de presupus c@ voia s@-}i \u00eencununeze astfel, cu cea mai important@ carte a cre}tin@t@]ii, cariera de episcop }i totodat@ s@ \u00eentregeasc@, la parametrii g\u00e2ndi]i de el atunci, bogata literatur@ bisericeasc@ tip@rit@ la Blaj \u00een timpul p@storiei sale. Prima informa]ie despre aceast@ traducere ne parvine de la acela}i Samuil Micu, \u00een varianta latin@ a istoriei sale: \u201e...universamque SS. Scripturam ex Latino in Valachicum transtulit, juxta Vulgatam Latinorum\u201d.483 \u00cen versiunea integral@ rom\u00e2neasc@ de mai t\u00e2rziu, aceea}i pecizare: \u201e\u00centoars@ \u00een limba rom\u00e2neasc@ vl@dica Aron Biblia Vulgata cea latineasc@, carea voia s@ o tip@reasc@ \u00een Blajiu, ci pentru cuvioase pricini nu s-au tip@rit\u201d. 484 Cu ocazia scoaterii din bezna manuscriselor uitate a Bibliei lui Petru Pavel Aron, cea mai serioas@ problem@ pentru cercet@tor este originea op]iunii c@rturarului pentru Biblia Vulgata. Aron este cunoscut ca omul care a depus eforturi ca s@ se disting@ clar cele dou@ esen]e ale greco-catolicismului: aceea de confesiune catolic@, \u00eens@ de rit oriental curat, nealterabil. T@ierea unei grani]e netede nu a fost posibil@ nici atunci, cum nu va fi nici pe viitor. De pild@, ce fel de teologie este proprie Bisericii Unite, una catolic@, sau una oriental@? \u00centre cele dou@ exegeze exist@ deosebiri nu arareori dihotomice. Pu]ine sunt jaloanele certe. \u00cen m@sura \u00een care o scriere de teologie catolic@ trateaz@ o problem@ privind dogma, este justificat@ la uni]i. C@r]ile rituale se cuvine s@ fie orientale. Dincolo, \u00eens@, de aceste categorii vizibile, literatura cre}tin@ nereformat@ cunoa}te o mul]ime infinit@ de ramuri, genuri, specii, categorii }i variante de scrieri \u201ebiserice}ti\u201d, cu neputin]@ de atribuit cu rigoare catolicismului sau ortodoxiei. {i, mai presus de toate, unde trebuie \u00eencadrat@ Sf\u00e2nta Scriptur@, \u00eentre c@r]ile dogmatice sau rituale? Desigur, Biblia transcende ac east@ clasificare, \u00een calitatea ei de izvor istoric at\u00e2t pentru dogmele tuturor bisericilor cre}tine, c\u00e2t }i pentru riturile acestora. Totu}i, restr\u00e2ng\u00e2nd discu]ia la cele dou@ biserici de referin]@ \u00een cazul de fa]@, catolic@ }i ortodox@, istoria proces@rii }i transmiterii textului biblic a cunoscut o polarizare ascensiv@, simetric@ desp@r]irii Imperiului Roman \u00eentr-unul de Apus }i unul de R@s@rit, mai \u00eent\u00e2i, mai apoi desp@r]irii bisericii cre}tine, prin marea schism@ de la anul 1054, \u00eentr- una apusean@, numit@ \u00eendeob}te catolic@ sau latin@, }i alta r@s@ritean@, numit@ ortodox@ sau greceasc@. Tradi]ional, Biserica Oriental@ s-a ata}at de textul grecesc al Septuagintei, dup@ opinia speciali}tilor cea mai reu}it@ recenzie biblic@ din toate timpurile,485 lucru firesc \u00een condi]iile c\u00e2nd greaca s-a impus ca limb@ principal@ de cult \u00een r@s@rit. \u00cen simetrie, apusul era dominat de limba latin@, unde au circulat, \u00eencep\u00e2nd cu secolul al II-lea, recenzii \u00een aceast@ limb@ ale textului biblic, Vetus Latina fiind cea mai prestigioas@ dintre ele. Promotorul codific@rii latine a fost Papa Damasus I (366-384),486 el \u00eensu}i om de mare cultur@, care i-a cerut Sf\u00e2ntului Ieronim s@ revizuiasc@ textul. Recenzia ieronimian@ a cucerit sufragiile unor savan]i din primul mileniu, ca Grigore cel Mare, Cassiodor, Beda Venerabilul, Isidor din Sevilla }i al]ii, cre\u00e2nd la r\u00e2ndul ei o familie de subrecenzii (italica, hispanica, insulara, gallica). A fost inspira]ia umani}tilor (Erasmus din Rotterdam, C. Laf\u00e8bvre) s@ numeasc@ aceast@ \u00eentreprindere cu termenul generic de Vulgata, adic@ t@lm@cit@ pe limba poporului. Conciliul de la Trident, \u00een sesiunea din 8 aprilie 1546, decreteaz@ ca autentic@ pentru Biserica Catolic@ \u201evechea edi]ie a Vulgatei, aprobat@ de \u00eens@}i biserica 482 Vezi despre ace}tia excelenta sintez@ a lui Cornel Tatai-Balt@, Gravorii \u00een lemn de la Blaj, Blaj, 1995. 483 M@rturia este din 1778: \u201eA tradus din latin@ \u00een rom\u00e2n@ toat@ Sf\u00e2nta Scriptur@, dup@ Vulgata latinilor\u201d (Brevis historica notitia..., p. 289). 484 Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 336. 485 John Biddle, In Sacra Biblia Graeca ex versione LXX. Interpretum scholia simul et interpretum caeterorum lectiones variantes, Londra, 1653; Isaac Vosius, De Septuaginta interpretibus, eorumque translatione et chronologia dissertationes, Haga, 1661; Abraham Tromius, Concordantiae Graecae versionis vulgo dictae LXX interpretum, Amsterdam }i Utrecht, 1718; Zacharias Frankel, Vorstudien zu der Septuaginta, Leipzig, 1841; Eberthard Nestle, Septuagintastudien, Ulm, 1886; Edwin Hatch, A concordance to the Septuaginta and the other Greekversions of the Old Testament, Oxford, 1897; Charles Harold Donald, The Bible and the Greeks, Londra, 1935; Leo Prijs, J\u00fcdische Tradition in der Septuagint , Leiden, 1948; Gillis Gerleman, Studies in the Septuagint, Lund, 1956; David Tabachovitz, Die Septuaginta und das Neue Testament Stilstudien,Lund, 1956; Alfred Rahlfs }i Walter Bauer, Septuaginta \u2013 Studien, I \u2013 III, G\u00f6ttingen, 1965; Sebastian Brock, Charles T. Fritsch }i Sidney Jelicoe, A classified bibliography of the Septuagint, Leiden, 1973; Sidney Jelicoe, The Septuagint and the Modern Study, Oxford, 1968; Sidney Jelicoe, Studies in the Septuagint Origins, New York, 1974; Gilles Dorival, Marguerite Harl }i Oliver Munich, La Bible grecque des Septante du juda\u00efsme hellenistique au christianisme ancien, Paris, 1988; Erich Klostermann, Analecta zur Septuaginta, Hexapla und Patristik , Leipzig, 1995; Emanuel Tov, The tex-critical use of Septuagint in biblical research, Ierusalim, 1997. 486 Din literatura mai veche despre acest pap@ se impune masiva edi]ie Opuscula et gesta Damasi I cum notis M. Sarazini, Roma, 1754. Vezi }i Carlo Cartetti, Damaso y los martires de Roma , Pontificia Comision de Arqueologia Sacra, Ciudad del Vaticano, 1989; J. N. D. Kelly, The Oxford Dictionary of the Popes, Oxford Univ. Press, Oxford-New Zork, 1990, p. 32-34. LXI","IOAN CHINDRI{ spre folosin]@ de-a lungul veacurilor\u201d.487 De}i decretul tridentin nu exclude folosirea Septuagintei, Vulgata a ajuns s@ se identifice \u00een mentalul popoarelor Europei cu catolicismul.488 Rom\u00e2nii, \u00eens@, popor de religie oriental@ \u00eenc@ de pe vremea influen]ei slavo-bulgare, au ajuns la cuno}tin]a Bibliei \u00een limba lor nu prin Septuaginta oriental@, ci prin intermediul Vulgatei latine. Traducerile din secolul al XVI-lea, c\u00e2te cuprind materie Biblic@, s-au realizat \u00een Transilvania, sub influen]a catolicismului sau a Reformei, dup@ opiniile nu o dat@ divergente ale [email protected] Indiferent, \u00eens@, de culoarea influen]ei, arhetipul traducerilor este f@r@ excep]ie Vulgata, Biblia proprie at\u00e2t latinilor, c\u00e2t }i diziden]ilor reforma]i. \u00cen cele mai vechi traduceri manuscrise (Codicele vorone]ian, Psaltirea Scheian@, Psaltirea vorone]ian@, Psaltirea Hurmuzaki etc.), precum }i \u00een tip@riturile lui Coresi, acest fenomen este mai pu]in vizibil, av\u00e2nd de-a face cu Psaltirea sau cu texte din Noul Testament, unde diferen]ele dintre Vulgata }i Septuaginta sunt minime sau inexistente. Lucrul devine evident odat@ cu Palia de la Or@}tie din 1582,490 unde sunt publicate primele dou@ c@r]i biblice, Geneza }i Exodul, structuri ]in\u00e2nd de miezul dur al Bibliei, Pentateucul lui Moise. Dup@ un obicei care se va perpetua \u00een Biserica Ortodox@ Rom\u00e2n@,491 traduc@torii se laud@ cu urm@toarele surse ale originalului urmat: \u201e...scoase den limba jidoveasc@ pre grecea}te, de la greci, s\u00e2rbea}te }i \u00een alte limbi, den acealea scoase pre limb@ rum\u00e2neasc@\u201d.492 \u00cen realitate, sursa unic@ a Paliei este Pentateucul unguresc al lui G\u00e1sp\u00e1r Heltai, tip@rit la Cluj \u00een 1551, dovedit@ printre altele }i de numeroasele elemente de origine maghiar@ }i calcuri lingvistice maghiare \u201estr@ine spiritului limbii noastre\u201d. 493 Despre aceast@ surs@, cea real@, autorii precuv\u00e2nt@rii nu pomenesc nici un cuv\u00e2nt. Traducerea lui Heltai era ea \u00eens@}i dup@ Vulgata. Ca atare, cititorii rom\u00e2ni ai Paliei s-au \u00eent\u00e2lnit cu lec]iuni }i pasaje diferite de Septuaginta oriental@, cu care este de presupus c@ s-au familiarizat prioritar din Bibliile slavone sau grece}ti circulante anterior. Ca regul@ de baz@, l@s\u00e2nd la o parte diferen]ele minore survenite datorit@ arbitrariului autorilor de variante locale, copi}tilor sau tipografilor, \u00eentre Vulgata }i Septuaginta exist@ o serie de deosebiri emblematice }i locuri specifice, care le personalizeaz@ \u00een raport una cu alta. \u00cen cartea Genezei de la 1582, cel mai vizibil element de acest fel \u00eel constituie v\u00e2rstele patriarhilor biblici. Iat@ c\u00e2teva \u201ev\u00e2rste\u201d de patriarhi dintr-un singur capitol al Genezei (Bitiia) din Palia de la Or@}tie, capitolul 5, comparativ cu Septuaginta clasic@ a culturii noastre, Biblia de la Blaj din 1795: 494 Palia de la Or@}tie Biblia de la Blaj 1795 vers. 3, Adam, 130 ani 230 ani 205 ani vers. 6, Seth, 105 ani 190 ani vers. 9, Enos, 90 ani 170 ani vers. 12, Cainan, 70 ani 165 ani vers. 15, Maleleil, 65 ani 165 ani vers. 21, Enoh, 65 ani 188 ani495 vers. 28, Lameh, 182 ani Locurile din Palia corespund perfect cu cele din Vulgata aprobat@ de c@tre Conciliul de la Trident.496 Diferen]a cea mai mare dintre cele dou@ Biblii istorice, care deosebe}te ad\u00e2nc cele dou@ biserici una fa]@ de ceealalt@, survine 487 Giuseppe Alberigo, Giuseppe L. Dossetti, Pericles P. Joanou, Claudio Leonardi, Paolo Prodi, Conciliorum oecumenicorum decreta , Ed. Dehoniane, Bologna, 1991, p. 664-665. 488 Despre Vulgata mai consultate sunt \u00een momentul de fa]@ urm@toarele contribu]ii (\u00een ordinea alfabetic@ a autorilor): Samuel Berger, Histoire de Latin Vulgate Pedants les Premiers Siecles du Moyen Age , New York, 1958; Pierre-Maurice Bogaeret, Versions, Ancient (Latin), \u00een The Anchor Bible Dictionary , VI, New York, 1992, p. 799-803; John McClintock and James Strong, Vulgate, \u00een Cyclopedia of Biblical, Theological, and Ecclesiastical Literature, Grand Rapids, 1981, p. 824-839; J.M. Harden, Dictionary of the Vulgate. New Testament , Londra, 1921; Eberhard Nestle, Bible Versions. II. Latin Versions, \u00een The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, II, Grand Rapids, 1963, p. 121-127; W. E. Plater, H. J. White, A Grammar of the Vulgate, Oxford, 1926; Gene Stratton-Porter, Vulgate, \u00een The International Standard Bible Encyclopedia , V, Chicago, 1929, p. 3058-3063; B.F. Westcott, The Vulgate , \u00een Dictionary of the Bible , IV, Grand Rapids, 1981, p. 3451-3482; H.J. White, Vulgate, \u00een A Dictionary of the Bible, IV, Edinburgh, 1902, p. 873-890. 489 Ioan Bianu, Despre introducerea limbii rom\u00e2ne}ti \u00een biserica rom\u00e2nilor, Bucure}ti, 1904; Ovid Densusianu, Historie de la langue roumaine, II, fasc. I,Paris, 1914, p. 6; Al. Rosetti, Etude sur la rhotacisme en roumain , Paris, 1924, p. 13; Iosef Macurek, Husitstvi v rumunsckych zemicc , Brno, 1927; Ilie B@rbulescu, Curente literare la rom\u00e2ni \u00een perioada slavonismului cultural, Bucure}ti, 1928, p. 45-102; Sextil Pu}cariu, Istoria literaturii rom\u00e2ne. Epoca veche, Sibiu, 1930, p. 62-74; M. {esan, Originea }i timpul primelor traduceri rom\u00e2ne}ti ale Sf. Scripturi, Bucure}ti, 1939; Nicolae Cartojan, Istoria literaturii rom\u00e2ne vechi, I, Bucure}ti, 1940, p. 49-53; Istv\u00e1n Juh\u00e1sz, A reform\u00e1cio az erd\u00e9lyi rom\u00e1nok k\u00f6z\u00f6tt , Cluj, 1940; C. Iv@nescu, Probleme capitale ale vechii rom\u00e2ne literare, Ia}i, 1948; Al. Rosetti, Limba rom\u00e2n@ \u00een secolele XIII-XVI, Bucure}ti, 1956; idem, Despre data primelor traduceri rom\u00e2ne}ti de c@r]i religioase }i despre curentele literare din secolul al XVI-lea, \u00een \u201eLimba rom\u00e2n@\u201d, X, 1961, nr. 3, p. 241-245; Al. Piru, Literatura rom\u00e2n@ veche, Bucure}ti, 1962, p. 56-65; Istoria literaturii rom\u00e2ne, I, Bucure}ti, 1964, p. 302-306. 490 Vezi Palia de la Or@}tie 1581 \u2013 1582 , ed]ie \u00eengrijit@ de Viorica Pamfil, Bucure}ti, 1968. Cf. }i Mario Roques, L\u2019original de la \u201ePalia d\u2019Or@}tie\u201d , \u00een M\u00e9langes offeris \u00e0 M. Emile Picot, II, Paris, 1913, p. 515-521; Ion Ghe]ie, Palia de la Or@}tie,1851 \u2013 1852, XVII, 1968, \u00een \u201eLimba rom\u00e2n@\u201d, XVII, 1968, nr. 6; Gheorghe Chivu }i Mariana Costinescu, Bibliografia filologic@ rom\u00e2neasc@. Secolul al XVI-lea, Bucure}ti, 1974, p. 154-156. 491 Ioan Chindri}, Cultur@ }i societate..., p. 347-350. 492 Palia de la Or@}tie 1581 \u2013 1582, p. 2. 493 Viorica Pamfil \u00een Introducere la op. cit., p. VII. Cf }i idem, Calcuri rom\u00e2no-maghiare \u00een \u201ePalia de la Or@}tie\u201d, \u00een \u201eCercet@ri de lingvistic@\u201d, II, 1957, p. 209-219. Mario Roques sus]ine, totu}i, c@ traduc@torii nu s-au mul]umit cu cartea lui Heltai, ci au folosit o versiune latin@, un text al Vulgatei ( Palia d\u2019Or@}tie 1581 \u2013 1582, Paris, 1925, p.LII). 494 Biblia de la Blaj 1795. Edi]ie jubiliar@, editor coordonator Ioan Chindri}, Roma, 2000. 495 \u00cen general, v\u00e2rstele din Septuaginta sunt mai mari cu 100 de ani, f@r@ ca acest lucru s@ fie o regul@. 496 S-a comparat cu Biblia Sacra Vulgatae editionis Sixti V et Clementi VIII Pontif. Max. auctoritate recognita, uberrimis prolegomenis dogmaticis, et chronologicis illustrata. In hac novissima editione accedunt singulis capitibus notationes temporum, et quibusbam difficilioribus locis brevis LXII","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON \u00een Geneza 3, 15, unde Creatorul condamn@ }arpele pentru rolul jucat \u00een declan}area p@catului originar. \u00cen Vulgata femeia \u00eens@}i, Ea, prevestind-o pe Fecioara Maria, va fi cea care va zdrobi capul }arpelui, pe c\u00e2nd \u00een Septuaginta o va face rodul femeii, El, prevestindu-l pe Hristos. Un simplu pronume, interpretat ca feminin sau masculin, este cheia teologiei mariane dominante \u00een Biserica Catolic@, respectiv a teologiei hristologice \u00een Biserica Ortodox@. Traduc@torii Paliei de la Or@}tie497 nu puteau accepta aceast@ abatere de la ceea ce constituia o pre]ioas@ tradi]ie a bisericii lor. Ca atare, ei traduc originalul maghiar al Vulgatei \u00een spiritul septuagintic, apel\u00e2nd la pronumele masculin. Textul lui Heltai, unde pronumele nu are gen, le-a permis acest lucru cu u}urin]@: \u201eEs Ellenk\u00f6deseket szerzec Te k\u00f6zeted \u201eVrajb@ pune-voiu \u00eentre tine }i \u00eentre es az Aszszony\u00e1llat k\u00f6zett: a Te Magod muiarea, \u00eentre s@m\u00e2n]a ta }i s@m\u00e2n]a ei. {i el k\u00f6zett, es annac Magua k\u00f6zett: ES A T\u00d6RI MEG A FEYEDET: Es te harabdalod annac Sarkat\u201d va zbrobi capul t@u }i tu vei mu}ca }i \u00eempunge c@lc\u00e2iul lui\u201d. . Pentateucul lui Heltai Palia de la Or@}tie Interven]ia reveleaz@ spiritul activ \u00een care aparent mode}tii traduc@tori au lucrat asupra textului Vulgatei, acolo unde aceasta venea \u00een contradic]ie periculoas@ cu tradi]ia oriental@. Pronumele clar, el, este chiar prea tran}ant \u00een compara]ie cu Septuaginata clasic@, pentru c@ la Samuil Micu apare doar un neacordat \u201eacela\u201d: \u201e{i vr@jm@}ie voiu pune \u00eentr@ tine }i \u00eentr@ muiare, \u00eentr@ s@m\u00e2n]a ta }i \u00eentr@ s@m\u00e2n]a ei. Acela [s. n. ] va p@zi capul t@u, }i tu vei p@zi c@lc\u00e2iul lui\u201d.498 \u00cen Vulgata femininul este clar: \u201eInimicities ponam inter te & mulierem, & semen tuam & semen illius: ipsa [s.n.] conteret caput tuum, & tu infidiaberi calcaneo ejus\u201d. 499 Comparativ, Exodul din Palia de la Or@}tie ofer@ diferen]e mai pu]in importante fa]@ de Septuaginta }i se refer@ mai ales la num@rul de versete din diverse capitole. De exemplu, cap. 36: Palia (\u00een continuare P.) are 38 versete \u2013 Biblia de la Blaj (\u00een continuare B.B.) 37; cap. 37: P. 29 versete \u2013 B. B. 33; cap. 38: P. 31 versete \u2013 B.B. 31; cap. 40: P. 38 versete \u2013 B. B. 35 etc. \u00cen orice caz, Palia este cea dint\u00e2i scriere prin care Vulgata \u00ee}i etaleaz@ o mic@ parte a specificit@]ilor pentru cititorul rom\u00e2n de confesiune oriental@. Experien]a a fost palid@ }i de r@sunet minor, doar \u00een posteritate dovedindu-se un izvor pentru istoria limbii literare. Secolul al XVII-lea moldo-valah, prin str@lucirea culturii umaniste \u00eenfloritoare \u00een ambele principate extracarpatine, 500 a detronat prioritatea Transilvaniei \u00een na]ionalizarea limbii religioase, prioritate dob\u00e2ndit@ de autorii anonimi ai rotacizantelor }i de Coresi, printr-o cochet@rie cu reforma]ii care se va dovedi primejdie de moarte pentru biserica rom\u00e2neasc@, o dat@ cu \u00eenst@p\u00e2nirea calvinismului violent \u00een principat.501 Revolu]ia umanist@ din [ara Rom\u00e2neasc@ }i Moldova a avut, dimpotriv@, ra]iuni interne de desf@}urare, fie c@ era vorba de na]ionalizarea cultului divin, fie de \u00eentemeierea unei literaturi religioase independente de acest cult. Cea mai mare realizare a acestui secol, unic la noi prin str@lucire cultural@ a fost traducerea }i tip@rirea pentru prima dat@ a Bibliei rom\u00e2ne}ti \u00een \u00eentregime. Biblia de la Bucure}ti din 1688 a fost tradus@ din necesit@]i culturale, implic\u00e2nd persoane laice }i clericale, prezen]a \u00eentregii Scripturi nefiind necesar@, de fapt, desf@}ur@rii slujbelor biserice}ti.502 \u00cen condi]iile unei independen]e favorizate }i de existen]a aristocra]iei na]ionale puternice, spre deosebire de situa]ia disperat@ a rom\u00e2nilor intracarpatini, oamenii de carte din [@rile Rom\u00e2ne pot s@-}i manifeste liber op]iunile culturale, inclusiv \u00een ce prive}te pozi]ia Bibliei. Sp@tarul Nicolae Milescu, traduc@torul Vechiului Testament din Biblia de la Bucure}ti, a transpus \u00een rom\u00e2ne}te una din cele mai reu}ite edi]ii ale Septuagintei grece}ti, tip@rit@ la Frankfurt, \u00een 1597, apreciindu-l drept \u201eizvod carele-i mai ales dec\u00e2t toate\u201d.503 Odat@ ie}it@ de sub tipar, Biblia bucure}tean@ a aliniat cultura rom\u00e2neasc@ la nivelul culturilor posesoare de versiuni ale Scripturii \u00een limbile vernaculare. Succesul lucr@rii a fost impresionant: peste mai bine de un veac, \u00een 1795, Samuil Micu, pl\u00e2ng\u00e2ndu-se de raritatea ei, zice: \u201eAceale vechi Biblii at\u00e2ta s-au \u00eempu]inat, c\u00e2t foarte rar, s@ nu zic bun credincios cre}tin, ci preot, easte la carele s@ afl@, }i nici cu foarte mare pre] f@r\u2019 de mare trap@d }i osteneal@ nu s@ afl@, ca s@-}i poat@ ne}tine cump@ra\u201d.504 Informa]ia dovede}te c@ Biblia de la Bucure}ti era c@utat@ \u00eenc@ cu disperare \u00een Transilvania, nu numai de clerici, ci }i de \u201ebuni credincio}i cre}tini\u201d, adic@ de laici. Cunoa}terea am@nun]it@ a textului de c@tre unii }i ceilal]i este axiomatic@. Cu trei decenii \u00een amonte, pe vremea lui Petru Pavel Aron, situa]ia nu putea fi alta, ci aceea}i, de ata}ament fa]@ de Scriptura din [ara Rom\u00e2neasc@. {i totu}i, acestor clerici }i laici ai s@i, episcopul de la Blaj a hot@r\u00e2t s@ le dea pe mai departe o Biblie dup@ versiunea latin@, exact \u00een anii de culme ai mi}c@rii anticatolice declan}ate de Sofronie, 1760 \u2013 1761. Circumstan]a trebuie completat@ cu faptul c@, \u00een acea vreme, tr@irea religioas@ la scara unei genera]ii era cov\u00e2r}it@ de convingeri clare animadversiones chronologicae, aut dogmaticae. Cum loculpetissimis indicibus quinque. Venetiis, MDCCLVIII. Ex Typographio Remondiniano. Superiorum permissu ac privilegio, \u00een dou@ volume folio mare, LXXVI + 432 + 391 pagini. 497 Mihai Torda}, \u201eepiscopul rom\u00e2nilor din Ardeal\u201d, {tefan Herce, \u201epropov@duitorul Evangheliei \u00een Sebe}\u201d, Efrem Zacan, \u201edasc@lul de d@sc@lie a Sebe}ului\u201d, Moise Pe}ti}el, \u201e propov@duitorul Evangheliei \u00een Lugoj\u201d }i Achirie, \u201eprotopopul Hunedoarei\u201d (Palia de la Or@}tie 1581 \u2013 1582, p. VI). 498 Micu simte chiar nevoia unei explica]ii, \u00een nota urm@toare: \u201e{i \u00eentr@ s@m\u00e2n]a ei, adec@ cel ce s@ va na}te din s@m\u00e2n]a ei, Carele easte Mesiia, Hristos R@scump@r@toriul. Acela va p@zi capul t@u\u201d (Biblia de la Blaj 1795..., p. 45). 499 Biblia Sacra..., p. 3. {i editorul latin simte nevoia unei clarific@ri a pronumelui ipsa, \u00eentr-o not@ de la sf\u00e2r}itul capitolului: \u201eIpse alii legunt, referuntque ad Christum; alii ipsum, ut ad semen referatur. Vulgatae lectio suis stat gravibusque argumentis\u201d. 500 O sintez@ rstr\u00e2ns@ dar extrem de dens@ a fenomenului la Virgil C\u00e2ndea, Umanismul rom\u00e2nesc, \u00een vol. Ra]iunea dominant@, Cluj-Napoca, 1979, p. 9-31. Vezi }i \u00eentregul volum, pass. 501 Sinteza problemei la Ana Dumitran, Religie ortodox@ \u2013 religie reformat@..., pass. 502 Virgil C\u00e2ndea, Ra]iunea dominant@ , p. 114. 503 Ibid., p. 116. 504 Biblia de la Blaj... , p. 17. LXIII","IOAN CHINDRI{ }i imagini familiare, iar schimbarea era tradi]ional detestat@, chiar \u00een cele mai mici aspecte ale ei. Or, Vulgata urma s@ aduc@ \u00een fa]a cititorului schimb@ri vizibile fa]@ de textul de la Bucure}ti, care \u00een cazul Bibliei \u00eentregi nu aveau }ansa s@ treac@ neobservate, a}a cum poate au trecut cele din Palia de la Or@}tie, \u00eentr-o lume ardelean@ unde culoarea cea mai evident@ era mizeria social@ }i intelectual@ profund@ a rom\u00e2nilor. La }ase decenii de la Unirea cu Roma, \u00eentr-o Transilvanie schimbat@ din ad\u00e2nc de infuzia oamenilor cu }coli \u00eenalte }i a culturii occidentale, preponderent teologice,505 cititorul avut \u00een vedere era unul avizat, dar eventual influen]at de ideile lui Sofronie, care tr\u00e2mbi]ase pieirea \u201elegii str@mo}e}ti\u201d prin \u201eunia]ie\u201d }i catolicizare. Diferen]ele Vulgatei fa]@ de Septuaginta sunt observabile u}or, iar pentru oamenii vremii chiar eclatante. Cele structurale privesc unele c@r]i secundare, \u00eens@ foarte populare prin dimensiunile reduse }i prin mesajul lor aparte. Astfel, din Vulgata dispare, \u00een calitatea ei de carte biblic@, Scrisoarea lui Ieremia, devenind un ultim capitol al lui Baruh, al }aselea, cu 72 de versete \u00een loc de 62 c\u00e2te sunt \u00een Septuaginta. Dispare de asemenea C\u00e2ntarea celor trei tineri,506 text de o pietate accentuat@, care se contope}te cu Daniel, constituind versetele 24-100 din capitolul 3 al acestei c@r]i. Acela}i Daniel mai \u00eenghite }i alte dou@ c@r]i din Septuaginta. Populara }i \u00eendr@gita Susana, extraordinar izvor artistic \u00eencep\u00e2nd cu Rena}terea507, devine capitolul 13 la Daniel, cu 65 de versete \u00een loc de 64 c\u00e2te sunt \u00een versiunea LXX. Istoria balaurului }i a lui Bel, foarte \u00eendr@gita poveste a salv@rii lui Daniil din groapa cu lei, devine capitolul 14 \u00een Daniel, cu 42 de versete \u00een loc de 50 }i cu mersul nara]iunii u}or schimbat. O diferen]@ major@ \u00eentre Ieronim }i LXX este lipsa c@r]ilor 3 Macabei }i 4 Macabei din prima. Cartea 4 Macabei a fost ad@ugat@ Septuagintei \u00een primele secole cre}tine, ca oper@ atribuit@ scriitorului Iosephus Flavius, celebrul autor al Antichit@]ilor iudaice. Apreciat de mari scriitori paleocre}tini ca Eusebiu din Cezareea sau Sf\u00e2ntul Ieronim, acest mic tratat filosofic pe care autorul Vulgatei \u00eel calific@ drept \u201eliber valde elegans\u201d,508 carte deosebit de frumoas@, a f@cut carier@ \u00een Orient, sf\u00e2r}ind prin a fi introdus de copi}ti \u00eentre c@r]ile Septuagintei ca 4 Macabei. \u00cen realitate, aceast@ bijuterie literar@ nu este opera lui Iosephus Flavius, ea vine din antichitatea iudeo-alexandrin@, dar s-a r@sp\u00e2ndit o dat@ cu succesul scrierilor evreo-romanului \u00een Europa, primind }i un titlu distinct: De imperatrice ratione, \u00een rom\u00e2ne}te Ra]iunea dominant@. Nicolae Milescu a g@sit textul lui Pseudo-Iosephus \u00een edi]ia de la Frankfurt a Septuagintei }i l-a tradus sub titlul Pentru s\u00e2ngurul ]iitoriul g\u00e2nd.509 Pseudo-Iosephus sau 4 Macavei nu s-a fixat \u00een recenzia Vulgatei, cu toate c@ este semnalat@ prezen]a c@r]ii \u00een vechile variante europene.510 Acestor deosebiri esen]iale dintre cele dou@ mari variante ale Bibliei li se adaug@ foarte multe diferen]e implic\u00e2nd num@rul de capitole sau versete, desf@}urarea nara]iunii biblice \u00een cadrul acestora, numele de persoane }i locuri, dimensiunile unor capitole sau versete. Cultural, deci, Petru Pavel Aron a hot@r\u00e2t s@ dea rom\u00e2nilor un produs esen]ial nou, neobi}nuit. Ce l-a determinat s@ o fac@? \u00centreaga literatur@ bisericeasc@ tip@rit@ la Blaj \u00een timpul p@storiei sale urmeaz@ cuminte }i f@r@ cea mai mic@ schimbare vechile c@r]i ortodoxe venite din Moldo-Valahia, cele mai multe fiind simple reimprim@ri ale acestora. Nici o informa]ie nu vine \u00een sprijinul descifr@rii de tip clasic, documentar, a inten]iei sale. Ceea ce nu \u00eenseamn@ c@ gestul s@u r@m\u00e2ne neap@rat o enigm@. Cunosc\u00e2nd pasiunea pentru cultur@ a lui Aron, se poate aplica \u00een cazul de fa]@, cu mari }anse de verosimilitate, ideea teor etizat@ la noi de Virgil C\u00e2ndea, dup@ care traducerea Bibliei este, istoric, un act independent de cultul bisericesc, dar cu originea \u00een evolu]ia }i necesit@]ile culturale ale popoarelor.511 Sub Aron, dup@ cum s-a v@zut, a prins via]@ }i un \u00eenceput de teologie specific@ Bisericii Unite, pe care acest episcop s-a \u00eenc@p@]\u00e2nat s@ o vad@ \u00een esen]a ei dual@, catolic@ }i ortodox@ \u00een acela}i timp. Traducerea Bibliei era o provocare tentant@ pentru o voin]@ ca a lui Aron, mai ales dup@ ce nucleul c@rtur@resc al Blajului }i-a dovedit for]a prin seria c@r]ilor elegante, artistic \u00eempodobite, care ap@ruser@ \u00een demodata lor tiparni]@. Primatul voin]ei asupra condi]iilor concrete era dovedit. Aron nu voia \u00eens@ o concurare a Bibliei de la Bucure}ti din 1688, care \u00ee}i tr@ia gloria nestingherit@ de nimeni, ci o dublare a ei prin Vulgata. Esen]ei orientale a Bisericii Unite \u00eei era suficient@ Biblia care se generalizase la to]i rom\u00e2nii. R@m\u00e2nea \u00eens@ necesitatea mereu resim]it@ de el de a marca }i \u201ejum@tatea\u201d catolic@ a confesiunii pe care o p@storea. Acestei propensiuni i s-au ad@ugat, mai mult ca sigur, reminiscen]ele unui ata}ament din tinere]e fa]@ de Vulgata, Biblia \u00een prezen]a c@reia \u00ee}i desf@}urase fructuo}ii ani de studiu din tinere]e, exclusiv \u00een institute catolice. Prin traducerea Bibliei occidentale, Aron voia s@ umple un gol cultural pe care \u00eel resim]ea \u00een cadrul bisericii sale unite. Survine un fapt unic }i insolit \u00een istoria culturii rom\u00e2ne}ti: episcopul-c@lug@r cu via]@ de pustnic oriental demn@ de Muntele Athos, grupeaz@ for]ele intelectuale din Blaj \u00een opera de traducere a c@r]ii catolice de c@p@t\u00e2i, Biblia Vulgata. Cu debutul prim@verii 1760 se semnaleaz@ un prim rezultat: traducerea Genezei este \u00eencheiat@. La fila 74r a primului manuscris din V1,512 marginal, exist@ urm@toarea \u00eensemnare: \u201eEadem susceptae possessionis in Kuthfalv<a> 22 Martij 760 505 Ioan Chindri}, Cultur@ }i societate..., p. 231-275. 506 Aceast@ carte avea o situa]ie ambigu@ }i pentru septuagentistul riguros care a fost Samuil Micu. \u00cen Biblia tradus@ de el, aduce la titlul C\[email protected]@toarea not@: \u201eS@ ]in aceastea de capul 3 a lui Daniil\u201d(Biblia de la Blaj... , p. 1375). 507 Demetrio Ruiz Lopez, La historia de Susana y los viehosa traves de la pintura, \u00een Jesus Santiago }i Juli\u00e1n Pastor V\u00edctor (editori),Congreso international \u201eBiblia. Memoria Historica y Encrucijada de Culturas\u201d, Zamora, 2004, p. 694-703. 508 Virgil C\u00e2ndea, Ra]iunea dominant@, p. 177. 509 Vezi edi]ia modern@ a Bibliei de la Bucure}ti ( Biblia, adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Vechiului }i Noului Testament), Bucure}ti, 1997, p. 740-750. Exegeza la Virgil C\u00e2ndea, op. cit., p. 172-214. 510 Vezi James H. Charlesworth, The Old Testament Pseudoepigrapfa. Apocalyptic Literature and Testament, II, New-York, 1983, p. 531- 564. Mul]umiri pentru aceast@ informa]ie lui Remus Mircea Birtz. 511 Virgil C\u00e2ndea, op. cit., p. 114. 512 Biblia lui Petru Pavel Aron s-a p@strat \u00een dou@ grupe de manuscrise de la Biblioteca Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Rom\u00e2ne. Prima grup@, format@ din manuscrisele rom\u00e2ne}ti 30, 25, 68, 23, 21, 18 }i 22 (\u00een ordinea c@r]ilor biblice) formeaz@ familia primar@, \u201emaculatorul\u201d de lucru al traduc@torilor, dintre care unul lipse}te: cel cuprinz\u00e2nd c@r]ile biblice de la Proverbe p\u00e2n@ la Baruh inclusiv. Am numit acest grup de manuscrise V1. Al doilea grup \u00eel formeaz@ manuscrisele rom\u00e2ne}ti 29, 19, 28 }i 20 (\u00een aceea}i ordine), cuprinz\u00e2nd LXIV","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON ubi cometanei congregati\u201d (\u00cen acela}i loc al mo}iei primite, \u00een Cut, la 22 martie 1760, c\u00e2nd s-au adunat vecinii). Semnifica]ia \u201eadun@rii vecinilor\u201d este criptic@, \u00eens@ e foarte clar c@ Aron }i-a luat cu sine echipa de traduc@tori }i s-au a}ezat la mo}ia din satul Cut, unde \u00een 25 martie consemneaz@ \u00eencheierea traducerii Genezei. Ritmul de lucru a fost impresionant. Manuscrisul 18 din V1, ultimul din Vechiul Testament, se \u00eencheie cu \u00eensemnarea: \u201eSf@r}itul prefacerii Vechiului Testament, care cu mila lui Dumnezeu \u00een martie 12 s-au \u00eenceput }i, cu a Aceluia}i ajutoriu, \u00eentr-acela} an, dechemvrie 21, s-au s@v\u00e2r}it\u201d. Uluitoarea \u00eensemnare certific@ faptul c@ marele text al Vechiu- lui Testament a fost tradus \u00een mai pu]in de nou@ luni. Geneza, de pild@, a fost tradus@ \u00een numai 13 zile, \u00eentre 12 }i 25 martie 1760. Performan]a este ie}it@ din comun, o dat@ \u00een plus, prin faptul c@ s-a realizat o premier@ absolut@ \u00een cultura rom\u00e2- neasc@: prima traducere a acestui text din latin@. Nimic din ceea ce se f@cuse inaintea lor, nici o fil@ sau un r\u00e2nd, nici un cuv\u00e2nt nu le venea \u00een \u00eent\u00e2m- pinare, cu excep]ia Psaltirii, a c@rei situa]ie aparte \u00een corpul Vulgatei lui Aron va fi consemnat@ mai jos. Ceva mai mult, \u00eentreprinderea lui Aron este prima traducere \u00een rom\u00e2ne}te a unui text latin, except\u00e2nd sporadicele acte politice sau diplomatice sosite la cancelariile domne}ti. O premier@ la ase- menea dimensiuni presupunea for]e umane capabile s@ o duc@ la bun sf\u00e2r}it. Aron s-a bazat pe grupul de intelectuali bl@jeni din genera]ia imediat precursoare {colii Ardelene, \u00een fruntea c@rora s-a pus }i \u00eempreun@ cu care a purces la traducerea Scrisul lui Petru Pavel Aron Bibliei Vulgata. Manuscrisele din familia de macu- latoare V1 atest@ cel pu]in }apte grafii, deci prezen]a a tot at\u00e2]ia traduc@tori. Cine sunt ei, \u00een mod concret? Primul scris este cel al lui Petru Pavel Aron \u00eensu}i, unic prin gradul de dificultate \u00een lecturarea lui. A doua grafie este a lui Grigore Maior. Scrisul ferm, cu linii puternice, al lui Maior, tr@deaz@ firea voluntar@ a acestui personaj, care a marcat profund istoria Bisericii Unite din Transilvania, cultura Blajului \u00een perioada de maxim@ \u00eenflorire }i legendarul popular. Originar din S@rv@zel, sat situat \u00een S@laj, pe vechiul drum ce duce de la T@}nad spre Bihor, a fost printre cei dint\u00e2i absolven]i ai Propagandei Fide din Roma, de unde s-a \u00eentors \u00een 1747 }i a intrat c@lug@r \u00een m@n@stirea de la Blaj. S-a remarcat printre marile noastre personalit@]i clericale prin erudi]ie, energie }i patriotism \u00eenfocat, motiv pentru care a fost candidat de episcop \u00een 1751 }i 1764, ob]in\u00e2nd de fiecare dat@ cele mai numeroase voturi. Curtea vienez@ i-a numit, \u00eens@, pe Petru Pavel Aron }i Atanasie Rednic. Vederi deosebite fa]@ de Petru Pavel Aron }i Atanasie Rednic l-au adus \u00een ve}nic conflict cu ace}tia doi, \u00eenc\u00e2t ultimul \u00eel elimin@ \u00een 1765, arest\u00e2ndu-l }i trimi]\u00e2ndu-l \u00een recluziune la Munk\u00e1cs. De aici, existen]a lui Maior ia o turnur@ legendar@. Este mai mult sau mai pu]in cunoscut@ poezia popular@ \u2013 cu variante \u2013 alc@tuit@ pe tema captivit@]ii sale la Munk\u00e1cs: \u201ePlou@, plou@ prin copaci \/ Robu-i Maior la Muncaci, \/ \u00cen temni]@ sub p@m\u00e2nt \/ Nu simte boare nici v\u00e2nt; \/ \u00cen temni]@ \u00een prinsoare \/ Nu vede raz@ de soare. \/ \u201ePentru neamul rom\u00e2nesc \/ Eu aicea \u00eemi robesc \/ C-am vrut s@-l scot din robie \/ Dintr-a lui mare prostie \/ Care-i neunie, \/ {i-am vrut s@-l pun \u00een picioare \/ Inima m@ doare, \/ Plou@, plou@, iarba cre}te, \/ Muntele se \u00eenverze}te \/ {i-al meu dor nu mai sose}te \/ Nici nu se ive}te. \/ Floricica florilor \/ {i mie mi-e dor \/ De un frate de departe \/ Din str@in@tate. \/ Unde sunte]i, fra]ii mei, \/ Dragii diecei? \/ Unde e}ti, poporul meu \/ {i-al lui Dumnezeu? \/ C@ci voi pe min\u2019 m-a]i uitat, \/ Dar Domnul nu m-a l@sat \/ Ci m-a m\u00e2ng\u00e2iat, \/ C@ de vreun mare p@cat \/ N-am fost vinovat. \/ Ocolitu-s de du}mani \/ Ca drumul de bolovani \/ {i m\u00e2ncatu-s de str@ini \/ Ca iarba de boi b@tr\u00e2ni. \/ {i-s m\u00e2ncat }i de ai mei \/ Ca iarba de mielu}ei. \/ Dar mila str@inului \/ E ca umbra spinului, \/ Cade greu cre}tinului. \/ C\u00e2nd g\u00e2nde}ti c@ te umbre}ti \/ Mai tare de dogore}ti \/ Numai c\u00e2t te nec@je}ti\u201d. 513 Poezia este interesant@ pentru gustul heroizant al poporului, care crease anterior o aureol@ asem@n@toare }i \u00een jurul lui Inochentie Micu-Klein, autoexilat la Roma. Percep]ia eroic@ a antecesorului s@u a fost o piedic@ enorm@ \u00een calea accederii lui Aron la scaunul episcopal, a}a cum eroizarea popular@ a lui Maior a umbrit ulterior p@storia fructuoas@ a lui Ioan Bob. A fost eliberat \u00een 1771, personal de c@tre \u00eemp@ratul Iosif II, dus la Viena }i numit cenzor al c@r]ilor rom\u00e2ne}ti. Aici l-a prins moartea episcopului Atanasie Rednic, \u00een 1772. La noile alegeri, Maior e preferat de votizan]i cu peste 100 de voturi }i, de data aceasta, \u00ee mp@ratul \u00eel prefer@ la r\u00e2ndul s@u din lista celor trei persoane propuse de greco-catolici \u00een a}a numitul ternariu. Maior a p@storit, rodnic Vechiul Testament \u00een \u00eentregime. Acest grup l-am numit V2 }i constituie textul nemijlocit dup@ care s-a realizat edi]ia de fa]@. A se vedea descrierea am@nun]it@ a manuscriselor \u00een Nota asupra edi]iei. 513 Dup@ Ioan Ardeleanu senior, Oameni din S@laj, Zal@u, 1938, p. 18-19 514 Vezi supra, n. 449. LXV","IOAN CHINDRI{ dar zbuciumat, p\u00e2n@ \u00een 1782, c\u00e2nd, din cauza intrigilor c@lug@rilor, al c@ror lider \u00eendr@git fusese }i care l-au tr@dat acum }i au }tiut s@ exploateze cu abilitate laturile abrupte ale personalit@]ii sale, autoritatea vienez@ \u00eel oblig@ s@ demisioneze. A tr@it retras la m@n@stirea din Alba-Iulia, unde s-a stins \u00een primele zile ale lunii februarie 1785. Grigore Maior a avut toate calit@]ile pentru a deveni un mare c@rturar al neamului. Din activitatea lui de c@rturar a r@mas teza de doctorat luat@ la Roma \u00een 1743, Conclusiones ex universa philosophia...,514 tip@rit@ tot acolo, \u00een acela}i an. Este, cum s-a v@zut, autorul primei opere lexicografice a {colii Ardelene, Lexicon compendiarum...,515 deschiz@tor de drum al unui lung drum lexicografic ardelean, care se va finaliza cu Lexiconul de la Buda din 1825. Atest@ri nedocumentate \u00eenc@ vorbesc despre dou@ c@r]i ale sale: Starea bisericilor rom\u00e2nilor \u00een Ardeal }i Carte contra schismaticilor, pe care le-ar fi scris. La consacrarea ca episcop, \u00een 3 mai 1773, a elaborat o enciclic@, pasionant@ oper@ de oratorie, care s- a tip@rit \u00een acela}i an la Blaj. 516 Dar marele merit cultural al lui Grigore Maior a fost sus]inerea tenace a activit@]ii tipografiei din Blaj. Sub p@sto- rirea lui s-au tip@rit c@r]i ca: Strastnic (1773), Polustav (1773), Psaltire (1773), Acatist (1774), Liturghii (1775), Evanghelie (1776), Arhieraticon (1777), Catavasier (1777), Bucoavn@ (1777), Scrisul lui Grigore Maior Ceaslov (1778), Psaltire (1780), Minologhion (1781). O tip@ritur@ interesant@ scoas@ de el este aceea din 3 decembrie 1780, care con]ine \u00een foaie volant@ instruc]iunile sale privind slujbele la moartea Mariei Tereza.517 Dintre to]i traduc@torii Vulgatei bl@jene de la 1760, Grigore Maior este desigur cel mai calificat, a}a cum episcopul Aron era cel mai entuziast, dup@ cum arat@ p@r]ile masive din manuscris cu grafia lui inconfundabil@. Gherontie Cotorea a fost din capul locului un apropiat al lui Aron. Al@turi de Atanasie Rednic, a fost artizanul accederii la scaunul episcopal a vicarului apostolic antipatizat de c@tre uni]ii nostalgici ai vremurilor eroice de sub Inochentie Micu-Klein. S-a n@scut \u00een 1720 \u00een satul Totoiu, l\u00e2ng@ Alba-Iulia. A studiat la Blaj }i Tirnavia, dup@ care 515 Supra, n. 476. 516 Nu se cunoa}te dec\u00e2t manuscrisul lucr@rii, dar este sigur c@ s-a tip@rit. El se p@streaz@ la Arhivele Na]ionale, Direc]ia jude]ean@ Cluj, Fond Blaj, colec]ia de documente, nr. 548. 517 Despre el (selectiv); J\u00f3zsef Benk \u00f3\u00b4, Transilvania..., II, p. 233, 284-285; Joanicius Basilovits, Brevis notitia fundationis Theodori Koriathovitz, olim ducis de Munk\u00e1cs, pro religionis ruthenis ordinis Sancti Basilii Magni, in Monte Csernek ad Munk\u00e1cs, anno MCCCLX factae, exhibens seriem episcoporum graeco-catholicorum Munk\u00e1csiensium I, Ca}ovia, 1799, p. 174-175; Samuil Micu, Scurt@ cuno}tin]@ \u2026, p. 130; idem, Brevis historica notitia..., p. 398-400; idem, Istoria rom\u00e2nilor, II, p. 355-358, 452-456; Petru Maior, Istoria bisericii..., I, p.132; Basiliu Ra]iu, Istoria bisericeasc@ pentru folosul tinerimei rom\u00e2ne teologico-scolastice, Blaj, 1854, p. 296-297; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente \u2026, p. 39-55; Filip Docolin, Episcopul Gavriel Gregoriu Maior, \u00een \u201eObservatoriul \u201d, I, 1878, nr. 89, p. 1-2; nr. 90, p. 1; nr. 93, p. 1-2; Alexandru Grama, Istoria besericei \u2026, p. 144-147; Nicolaus Nilles, Symbolae \u2026, II, p. 619-657; George Bari], P@r]i alese..., I, p. 513-515; {emantismul veneratului cler al Archidiecezei metropolitane greco-catolice rom\u00e2ne pre anul Domnului 1900, de la S\u00eenta Unire 200, Blaj, 1900, p. 34- 38; Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente..., p. 246-250; Simeon Zehan, Un document vechi, \u00een \u201eUnirea\u201d, XI, 1901, nr. 47, p. 282-283; Ioan Ra]iu, Dasc@lii no}tri\u2026, p. X-XII; G. Bogdan-Duic@, O coresponden]@ de gazet@ de acum 145 de ani despre vl@dica Grigorie Maior, \u00een \u201eCultura cre}tin@\u201d, X, 1921, nr. 12, p. 343-344; Ioan Georgescu, Istoria bisericei \u2026, p. 224-228; Zenovie P\u00e2cli}anu, Din istoria bisericeasc@..., pass; Virgil {otropa, Dou@ scrisori arhiere}ti, \u00een \u201eRevista istoric@\u201d, IX, 1923, nr. 1-3, p. 20-25;[O adres@ a lui Grigore Maior c@tre Oficiul Comitatului Solnocul de Mijloc din 7 aprilie 1776], \u00een \u201eS@lajul\u201d, VII, 1926, nr. 9-10, p. 1-2; {tefan Mete}, Via]a bisericeasc@ a rom\u00e2nilor din [ara Oltului, \u00een \u201eTransilvania\u201d, LX, 1929, nr. 6, p. 449-464, 456-458; Iacob Radu, Fo}tii elevi rom\u00e2ni uni]i ai }coalelor din Roma, Beiu}, 1929, p. 11; D. G@zdaru, Contribu]ie la rela]iile lui Grigore Maior, Gheorghe {incai }i Petru Maior cu Roma, Ia}i, 1933, p. 6-12; Nicolae Lupu, Considera]ii asupra demisiei episcopului Grigorie Maior, \u00een \u201eBlajul\u201d, I, 1934, nr. 1, p. 24-32; Idem, Cuv\u00e2ntarea protopopului D@nil@ Pop de C@tina, \u00een Sinodul de la Blaj din 12 august 1782, c\u00e2nd episcopul Grigore Maior, silit de intrigi }i calomnii, }i-a dat demisia din scaunul episcopesc, retr@g\u00e2ndu-se \u00een m\u00e2n@stirea din Alba Iulia, \u00een \u201eBlajul\u201d, III, 1936, nr. 2, p. 103-106; Augustin A. Pop, C@lug@rii de la Blaj }i rolul lor \u00een via]a cultural@ a neamului, \u00een \u201eCultura cre}tin@\u201d, XVII, 1937, nr. 4-5, p. 308-324, pass.; Ioan Ardeleanu senior, Oameni din S@laj, Zal@u, 1938, p. 11-25, 187-193; {tefan Manciulea, Ctitorii }coalelor din Blaj, Blaj, f.a., p. 29-42; Nicolae Com}a, Dasc@lii Dasc@lii Blajului, Blaj, 1940, p. 171-8; Nicolae Albu, Istoria \u00eenv@]@m\u00e2ntului \u2026, p. 224, 250; Octavian B\u00e2rlea, Ex historia romena: Ioannes Bob, episcopus Fogarasiensis (1783-1830), Freiburg, 1951, pass; Ion Dumitriu-Snagov,Rom\u00e2nii \u00een arhivele Romei (Secolul XVIII), Bucure}ti, 1973 , pass.; Engel K\u00e1roly, Din tezaurele bibliotecii noastre: tezele disputei publice filosofice sus]inut@ de Grigore Maior la colegiul de Propagadanda Fide, \u00een \u201eBiblioteca }i cercetarea\u201d, III, 1979, p. 147-187; Magdalena Tampa, Din nou despre \u00eenceputurile bibliotecii de la Blaj. C@r]i }i posesori: Grigore Maior, ibid., V, 1981, p. 93-105; Ioan Chindri}, O tip@ritur@ necunoscut@: necrologul lui Grigore Maior, \u00een \u201eSteaua\u201d, XXXIV, 1983, nr. 8, p. 31; Grigore Ploe}teanu }i Ana-Maria Alexandra Buta, Un publicist de seam@ \u2013 Grigore Maior, \u00een \u201eMarisia\u201d, XXIII-XXIV, 1994, p. 289-344. LXVI","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON a intrat c@lug@r la M@n@stirea Sf\u00e2nta Treime din Blaj, \u00een 1747, o dat@ cu Grigore Maior }i Silvestru Caliani. A fost apreciat }i promovat de Petru Pavel Aron, dar a intrat \u00een conflict cu urma}ul acestuia, Atanasie Rednic, care l-a mutat disciplinar la M@n@stirea Str\u00e2mba Fize}ului, l\u00e2ng@ Gherla, \u00een 1765. Fire r@zb@t@toare, Cotorea s-a mutat paroh la Gherla, unde a zidit o biseric@ pentru rom\u00e2nii uni]i din cartierul Candia. Dup@ moartea lui Rednic, s-a \u00eentors \u00een m@n@stirea bl@jean@, unde a murit la o dat@ necunoscut@. Lucrarea lui De schismaticia grecilor, \u00eenso]it@ de compila]ia intitulat@ Despre articulu}urile ceale de price, de}i n-a v@zut lumina tiparului la Blaj, l-a impus \u00een r\u00e2ndul ideologilor unirii de foarte t\u00e2n@r. Traducerea din Louis Maim- bourg a f@cut-o pe c\u00e2nd era student la Tirnavia, \u00een 1746, sub influen]a literaturii prozelite dure a iezui- ]ilor. Iezuitul francez f@cuse }coal@ cu aceast@ lucrare (6 p@r]i \u00een dou@ volume), tip@rit@ mai \u00eent\u00e2i la Paris \u00een 1677, apoi tot acolo \u00een 1678, 1679, 1682, 1687 etc. A cunoscut traduceri \u00een mai multe limbi, \u00eentre care, iat@, }i una rom\u00e2neasc@, abreviat@ desigur, dar relativ timpurie (prima edi]ie german@ va ap@rea abia \u00een 1841, la Aachen). Compil\u00e2nd dup@ obiceiul vremii, Cotorea insereaz@ \u00een Despre articulu}urile... pasaje originale, \u00een care depl\u00e2nge situa]ia deplorabil@ a rom\u00e2nilor \u00een compara]ie cu trecutul glorios al str@mo}ilor: \u201eEra oarec\u00e2nd }i neamul rum\u00e2nesc neam vestit }i l@udat, iar@ acum f@r@ de veaste }i de to]i oc@r\u00e2t zace. Era oarec\u00e2nd viteaz }i \u00een r@zboiu tare, iar@ acum f@r@ de puteare }i mai fricos dec\u00e2t alte neamuri. Era oarec\u00e2nd \u00een]@lept, iar@ acum \u00eencunjurat de norul nesciin]ii. Era de cinste, iar@ acum de to]i l@p@dat. Poruncea oarec\u00e2nd }i Ardealului, iar@ acum nici ]@rii sale. \u00cei slujea oarec\u00e2nd alte neamuri, acum d\u00e2nsul este bajocura acestora\u201d.518 Cotorea incrimineaz@ pe Scrisul lui Gherontie Cotorea bun@ dreptate, pentru aceast@ situa]ie dezolant@ a rom\u00e2nimii din vremea sa, faptul infortunat c@ rom\u00e2nii s-au desp@r]it de vechea lor credin]@ apusean@, religia roman@ \u00een care s-au n@scut ca popor. Lamenta]ia este cea dint\u00e2i manifestare a unei marote dragi intelectualilor bl@jeni, atotputernic@ \u00een perioada creativ@ a {colii Ardelene: oftatul dup@ gloria str@mo}ilor romani }i dorin]a de a re\u00eenvia ceva din spiritul acestora. Senza]ional este \u00eens@ un fapt pe care to]i cunosc@torii textului l-au ignorat. Prin aser]iunea \u201ePoruncea oarec\u00e2nd }i Ardealului\u201d, autorul extinde conceptul de \u201eneam rom\u00e2nesc\u201d asupra tuturor rom\u00e2nilor, mut\u00e2nd centrul ontologic dincolo de Carpa]i }i intuind astfel corect ideea modern@ de na]iune rom\u00e2n@. Este o prim@ schi]@ a unit@]ii na]ionale, unde interesul general transcede rostul practic al scrierii: aceea de a defini }i ap@ra unirea rom\u00e2nilor ardeleni cu Biserica Catolic @. Gherontie Cotorea este b@nuit a fi ini]iatorul lucr@rii Floarea adev@rului de la 1750, datorit@ \u00eenc@rc@turii de idei prozelite catolice pe care le-a adus de la Tirnavia, centru iezuit cu o puternic@ activitate \u00een vremea Contrareformei.519 Dup@ unii autori,520 a scris o Carte de religie }i obiceaiurile turcilor, a c@rei soart@ nu se cunoa}te. Este probabil una }i aceea}i scriere cu aceea care s-a publicat mai t\u00e2rziu \u00een Calendarul de la Buda, cu titlu analog.521 Tot el ar fi autorul celebrei \u00cenv@]@turi cre}tine}ti de la Blaj din 1753 (cu a doua edi]ie \u00een 1756).522 518 Gherontie Cotore, Despre articulu}urile ceale de price, edi]ie \u00eengrijit@ de Laura Stanciu, Alba Iulia, 2000, p. 89. 519 Teodor Bodogae \u00een Despre cuno}tin]ele teologice ale preo]ilor no}tri..., p. 287. 520 Vezi de pild@ Ioan Ra]iu, Dasc@lii no}tri..., p. VIII-IX. 521 Nicolae Iorga, Istoria literaturii rom\u00e2ne \u00een secolul al XVIII-lea, II, p. 331, n. 176; Augustin Bunea, Episcopii... , p. 373. 522 Despre Gherontie Cotorea: Samuil Micu, Scurt@ cuno}tin]@..., p. 121-122; idem, Brevis historica notitia..., p. 373, 388, 394, 396-398; idem, Istoria rom\u00e2nilor , p. 331; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 101, 106, 115-117, 119, 121; Alexandru Grama, Istoria besericei rom\u00e2ne}ti... , p. 135, 142; Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 613, 661; Augustin Bunea, Din istoria rom\u00e2nilor... , p. 25, 233; idem, Episcopii..., p. 9, 34, 134, 143, 235, 277-295, 344, 368, 371-373; Nicolae Iorga, Istoria literaturii rom\u00e2ne}ti \u00een secolul al XVIII-lea, II, p. 61, 63, 139, 150, 355-356; Ioan Ra]iu, Dasc@lii no}tri..., p. VII-IX; Ioan Georgescu, Istoria bisericei cre}tine ..., p. 209, 219, 223, 225; D. G@zdaru, Contribu]ie la rela]iile lui Grigore Maior, Gheorghe {incai }i Petru Maior cu Roma, p. 7-11; Augustin A. Pop, C@lug@rii de la Blaj..., \u00een \u201eCultura cre}tin@\u201d, XVII, 1937, nr. 4-5, p. 308-324; Ion Mure}an, Ardealul, Bucure}ti, f.a., p. 214; N. Dr@ganu, Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines a fin du XVIII-e siecle, Bucure}ti, 1938, p. 56-59; Nicolae Com}a, Dasc@lii Blajului, p. 18; Lucian Predescu, Enciclopedia \u201eCugetarea\u201d, Bucure}ti, 1940, p. 229; Nicolae Albu, Istoria \u00eenv@]@m\u00e2ntului rom\u00e2nesc..., p. 118- 119, 138, 178, 195; Nicolae Com}a, Manuscrisele rom\u00e2ne}ti din Biblioteca Central@ de la Blaj, Blaj, 1944, p. 94-95; I. T\u00f3th Zolt\u00e1n, Cotore Gerontius \u00e9s az erd\u00e9lyi rom\u00e1n nemzeti \u00f6ntudat \u00e9bred\u00e9se , \u00cen \u201eHitel\u201d, 1944, p. 84-95; Octavian B\u00e2rlea, Ex historia romena... , pass; D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, p. 226, 229, 281; Istoria literaturii rom\u00e2ne, I, Bucure}ti, 1970, p. 512-514; Mircea Anghelescu, Preromantismul rom\u00e2nesc, Bucure}ti, 1971, p. 36; I. Dumitriu-Snagov, Rom\u00e2nii \u00een arhivele Romei..., p. 151, 158-161, 21, 222-225; Maria Protase, Petru Maior, un ctitor de con}tiin]e, Bucure}ti, 1973, p. 115, 184, 330; Adela Becleanu-Iancu, Geneza culturologiei rom\u00e2ne}ti, Ia}i, 1974, p. 75-76; Ion Lungu, {coala Ardelean@, Bucure}ti, 1978, p. 93-96; Dic]ionarul literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2n@ la 1900, Bucure}ti, 1979, p. 233-234; Ioan Chindri}, Transilvanica , p. 736. LXVII","IOAN CHINDRI{ Atanasie Rednic se num@r@ }i el \u00eentre tradu- c@torii cer]i ai Bibliei Vulgata de la Blaj. S-a n@scut la o dat@ necunoscut@, dintr-o familie nobil@ din Giule}tii Maramure}ului. A studiat teologia la Viena, dar adev@rata preg@tire doctrinar@ }i-a perfec]io- nat-o la Munk\u00e1cs, unde }i-a f@cut ucenicia de c@lug@r bazilitan. Munk\u00e1cs-ul era o episcopie unit@ cu vechime de c\u00e2teva decenii \u00een momentul c\u00e2nd rom\u00e2nii ader@ la Unirea cu Biserica Romei. Mai apoi, aceast@ diecez@ din nordul Ungariei a fost foarte bine controlat@ de iezui]i }i, deci, influen]a latin@ \u00een via]a greco-catolicilor ruteni era mult mai accentuat@ dec\u00e2t la rom\u00e2nii din Transilvania. Dar, \u00een acela}i timp, aici se p@strau c\u00e2teva tradi]ii monahale foarte rigide, de tip oriental, nealterate de la 1360, c\u00e2nd Teodor Koriatovici, principe rutean }i duce de Munk\u00e1cs, a \u00eenfiin]at m@n@stirea bazi- litan@ din Muntele Cernek. La venirea \u00een Transilvania, \u00een 1750, Rednic a adus cu sine acest amestec hibrid de monahism oriental excesiv }i fidelitate fa]@ de Roma }i iezui]i, pe care l-a inoculat }i vicarului apostolic }i mai apoi episcopului Aron. Via]a geam@n@ \u00eentru monahism excesiv a celor doi a produs admira]ie la nivelul popular, dar }i multe nemul]umiri \u00een r\u00e2ndul clericilor \u00eenv@]a]i de la Blaj. I-a fost sprijin de n@dejde episcopului s@u, domi- n\u00e2ndu-l \u00eens@ \u00een calitate de confesor. Rednic este omul care a }tiut s@-}i ascund@ cu cea mai mare Scrisul lui Atanasie Rednic grij@ meritele culturale, impun\u00e2nd, se pare, pseu- donimul de \u201eCuvio}ii ieromona}i\u201d pentru multe scrieri din timpul lui Aron. Modestia sa c@lug@reasc@ era \u00eens@ influen]at@ }i de celebra deviz@ iezuit@ \u201eAd maiorem Dei gloriam\u201d, dup@ care individualitatea se pierde \u00een spatele efortului pentru m@rirea ne\u00eencetat@ a lui Dumnezeu. Personaj antipatizat \u00een contemporaneitate }i posteritate, Rednic a fost totu}i de o consecven]@ rar@ cu sine \u00eensu}i, toat@ via]a. A urcat \u00een scaunul episcopal dup@ Petru Pavel Aron, \u00een urma Sinodului electoral de la Blaj din 30 iunie 1764. Dup@ \u00eensc@unare, Rednic s-a r@fuit cu rivalii s@i \u00een mod aspru. Ei erau \u00een acel moment cei mai \u00eenv@]a]i b@rba]i ai rom\u00e2nilor: Grigore Maior, care a fost condamnat s@ r@m\u00e2n@ pe via]@ \u00een \u00eenchisoarea M@n@stirii de la Munk\u00e1cs, Gherontie Cotorea, trimis la obscura m@n@stire Str\u00e2mba de l\u00e2ng@ Fize}ul Gherlei }i Silvestru Caliani, trimis la o m@n@stire tot at\u00e2t de s@lbatic@, M@gina. R@mas f@r@ opozi]ie, Atanasie Rednic a condus eparhia \u00een mod despotic, p\u00e2n@ \u00een 2 mai 1772, c\u00e2nd a murit. Dac@ poporul l-a simpatizat, totu}i, faptul se datoreaz@ vie]ii sale \u201eascetice\u201d, de \u201esf\u00e2nt\u201d. Samuil Micu scrie despre el: \u201eVl@dica Atanasie viia]@ sf\u00e2nt@ }i curat@ au petrecut, }i era foarte p@zitoriu r\u00e2nduialelor Besearecii R@s@ritului\u201d.523 La data traducerii Bibliei, Rednic forma o echip@ cu cei pe care \u00eei va mazili c\u00e2]iva ani mai t\u00e2rziu, dovad@ a talentului lui Aron de a st@p\u00e2ni patimile m@runte din jurul s@u, \u00een beneficiul scopului cultural.524 Silvestru Caliani, traduc@tor }i el, a fost una din marile speran]e neconfirmate ale Blajului iluminist. Originar din S\u00e2nm@rtinul de C\u00e2mpie, comitatul D@b\u00e2ca, a fost al treilea c@lug@r greco-catolic la noua m@n@stire din Blaj, dup@ Petru Pavel Aron }i Grigore Maior. Fiu de nobil rom\u00e2n, a fost trimis de Inochentie la studii \u00een Roma, \u00eempreun@ cu Grigore Maior, la Colegiul de Propaganda Fide, dup@ re\u00eentoarcerea de acolo a lui Aron, \u00een 1743. Colegiul roman i-a expediat, \u00eens@, \u00eenapoi spre ]ar@, c@ci le lipsea noviciatul bazilitan cerut. {i-au trecut noviciatul la Munk\u00e1cs, dup@ care s-au \u00eentors la Roma. La revenirea \u00een Blaj, Caliani a intrat \u00een m@n@stire, \u00een 1747. A fost partenerul fidel al lui Grigore Maior \u00een toate ac]inile acestuia, legate de speran]a revenirii \u00een ]ar@ a lui Inochentie Micu-Klein, de la Roma, }i de blocare a accesului lui Petru Pavel Aron la episcopie. La Sinodul electoral de la Blaj din 1751 a fost contracandidatul lui Aron, al@turi de Maior, fapt care va r@ci pe viitor }i mai mult rela]iile celor doi cu episcopul 523 Istoria bisericii, II, p. 354. 524 Despre Atanasie Rednic: J\u00f3szef Benk\u00f3\u00b4, Transilvania sive Magnus Transsilvaniae Principatus..., II, 235; Samuil Micu, Scurt@ cuno}tin]@..., p. 120-121; idem, Brevis historica notitia..., p. 394-398; idem, Istoria rom\u00e2nilor, p. 343-355; Petru Maior, Istoria bisericii... , p. 131-132; Joanicius Basilovits, Brevis notitia fundationis Theodori Koriathovitz..., II, p. 174-175; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 113-125; Alexandru Grama, Istoria bisericei rom\u00e2ne}ti..., p. 138-144; Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, 622-639; Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente din istoria rom\u00e2nilor, 240-246; {emantismul veneratului cler al Archidiecezei metropolitane greco-catolice rom\u00e2ne pre anul Domnului 1900, de la S\u00eenta Unire 200, p. 31-34; Augustin Bunea, Episcopii..., pass.; Ioan Ra]iu, Dasc@lii no}tri..., p. XI-XII; Ioan Georgescu, Istoria bisericei cre}tine ..., p. 224-226; Zenovie P\u00e2cli}anu, Din istoria bisericeasc@ a rom\u00e2nilor ardeleni..., p. 27; Alexandru Nicolescu, Arhiereii Blajului }i activitatea lor pentru neam, \u00een \u201eCultura cre}tin@\u201d, XVII, 1937, nr. 4-5, p. 218-229; Alexandru Lupeanu, Evoc@ri din via]a Blajului, Blaj, 1937, p. 69-80; {tefan Manciulea, Ctitorii }coalelor din Blaj, Blaj, f.a., p. 28-29; Nicolae Com}a, Dasc@lii Blajului, p.17; Nicolae Albu, Istoria \u00eenv@]@m\u00e2ntului rom\u00e2nesc..., p. 138, 143, 79, 187, 190, 197, 199, 225; Octavian B\u00e2rlea, Ex historia romena..., pass; I. Dumitriu-Snagov, Rom\u00e2nii \u00een arhivele Romei ..., pass. LXVIII","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON rezultat dup@ acest sinod, Aron desigur. Totu}i, s-a num@rat printre sfetnicii acestuia, iar \u00een 1754, la deschiderea }colilor bl@jene, a fost numit catehet }i prefect de studii la clerici, o func]ie didactic@ \u00eensemnat@ la acea dat@. A \u00eendeplinit }i func]ia de prepozit al m@n@stirii. Dup@ moartea lui Petru Pavel Aron a intrat \u00een conflict cu urm@torul episcop, Atanasie Rednic, din care cauz@ a fost trimis la M@n@stirea M@gina, pedeaps@ care i-a fost comu- tat@ \u00een aceea de portar la m@n@stirea din Blaj, unde fusese superior al c@lug@rilor. Nu i se cunosc contribu]ii scrise, \u00een afara colabor@rii la Vulgata lui Aron. Datele na}terii }i mor]ii nu-i sunt cunos- cute.525 Un personaj interesant \u00eentre traduc@tori este laicul Petru Pop de Daia,526 fostul secretar al lui Inochentie Micu-Klein. Originar din Daia Rom\u00e2n@, dintr-o familie de mici nobili rom\u00e2ni, era fratele protopopului Avram Pop de Daia, la r\u00e2ndul s@u secretar al lui Petru Pavel Aron. Asemeni multor tineri rom\u00e2ni uni]i, a urmat cursurile liceului iezuit din Cluj, generos deschis celor veni]i din noua confesiune ardelean@. S-a remarcat \u00een r\u00e2ndul acestora printr-o activitate aparte, finalizat@ cu un examen str@lucit de \u201ebacalaureat\u201d, \u00een 1738, form@ echivalent@ unei licen]e din zilele noastre. Lucrarea lui de absolvire, Synopsis Vitae Sancti Francisci Salesii, a v@zut lumina tiparului \u00een acela}i an, fiind Scrisul lui Silvestru Caliani prima carte a unui rom\u00e2n dedicat@ unui sf\u00e2nt apusean ap@rut@ \u00een mediu iezuit ardelean.527 A fost un bun cunosc@tor al limbii latine, dovad@ faptul c@ Inochentie l-a f@cut secretar al s@u }i l-a luat cu sine la Viena, \u00een 1744, al@turi de Petru Aron, recent venit de la studii din Roma. Dup@ fuga episcopului Inochentie }i \u00eentoarcerea la Blaj, Petru Pop de Daia va ajunge same} (rationista) al domeniului episcopal, ulterior urc\u00e2nd la treapta de administrator (provisor cameralis). \u00cen calitate de personaj important al zonei, ajunge asesor al comitatului Alba Inferioar@, post Scrisul probabil al lui Petru Pop de Daia 525 Informa]ii despre el: Samuil Micu, Istoria rom\u00e2nilor, p. 305, 331, 335, 345, 351; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 92- 125 (intermitent), 223; Alexandru Grama, Istoria bisericei rom\u00e2ne}ti..., p. 125, 135, 140-143, 145; Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 661; Augustin Bunea,Din istoria rom\u00e2nilor..., p. 24, 143, 222, 225-226, 233; idem,Episcopii... , p. 278-279, 284, 289-295, 309-311; Nicolae Iorga,Istoria literaturii rom\u00e2ne \u00een secolul al XVIII-lea,II, p. 61; Ioan Georgescu, Istoria bisericei cre}tine ..., p. 209, 225; Zenovie P\u00e2cli}anu, Coresponden]a din exil a episcopului Inochentie Micu-Klein (1746-1786), Bucu- re}ti, 1924, pass.; D. G@zdaru,Contribu]ie la rela]iile lui Grigore Maior, Gheorghe {incai }i Petru Maior cu Roma, p. 6-11; Augustin A. Pop, C@lug@rii de la Blaj ..., p. 310-311; Nicolae Com}a, Dasc@lii Blajului, p.19; Nicolae Albu, Istoria \u00eenv@]@ - m\u00e2ntului rom\u00e2nesc..., p. 119, 179-180; Octavian B\u00e2rlea, Ex historia romena..., p. 87; I. Dumitriu-Snagov, Rom\u00e2nii \u00een arhivele Romei..., pass.; Maria Protase,Petru Maior, p. 91, 236; Laura Stanciu, Biografia unei atitudini: Petru Maior (1760 \u2013 1821), Cluj-Napoca, 2003, p. 50, 54, 116. 526 Identificarea, cu pu]ine }anse de eroare, a lui Petru Pop de Daia, dup@ scrisul acestuia, a fost f@cut@ de colegele Laura Stanciu }i Gabriela Mircea, c@rora li se aduc cela mai calde mul]umiri. 527 Titlul \u00eentreg al c@r]ii, \u00een maniera baroc@ a tezelor de sus]inere, este: Synopsis Vitae Sancti Francisci Salesii, Episcopoi, et Principis Gebenensium, Dum in Alma, ac Regio-Principali Soc. Jesu Academia Claudiopolitana Posi- tiones Universae Philosophiae publicae propugnaret Nobilis, ac Eruditus D. Petrus D\u00e1llyai . AA. LL. et Philo - sophiae Baccalaureus, nec non pro suprema ejusdem Laurea Candidatus, \u00e8 Sem. S. Josephi. Praeside R.P. Nicolao Janosi \u00e8 Societ. Jesu AA. LL. et Philosophiae Doctore, ejusdemque Professore ordinario, et p. t. Seniore. Audito- ribus oblata. Anno Salutis MDCCXXXVIII. Mense ... die ... Claudiopoli. Typis Academicis Soc. Jesu. LXIX","IOAN CHINDRI{ echivalent cu acela de membru \u00een consiliul comita- tului. Era om cu familie, dup@ o m@rturie a agentului aulic al lui Inochentie, Georg Hardt.528 De la el a r@mas o relatare din 1747 despre cuv\u00e2ntarea lui Micu-Klein la sinodul care a avut loc \u00een Blaj, \u00een preajma plec@rii la Viena, \u00een 1744. 529 A }aptea grafie vizibil@ \u00een manuscrisul V1 este sub semnul incertitudinii. Ca presupunere, se poate avansa numele lui Ioan S@c@date, cel mai cunoscut protopop al Blajului din secolul al XVIII- lea, personaj implicat \u00een toate evenimentele care au str@b@tut centrul episcopesc }i religia unit@ vreme de decenii. S-a n@scut \u00een satul S@c@date din zona Sibiului, la o data necunoscut@, pe c\u00e2t de necunoscute sunt }i etapele biografiei sale p\u00e2n@ la a fi pomenit ca protopop al Blajului. Asemeni cvasitotalit@]ii protopopilor uni]i, a participat la eforturile zadarnice de a-l readuce \u00een ]ar@ pe Inochentie Micu-Klein din exilul de la Roma }i a-l reactiva \u00een scaunul episcopal. Se pare c@ Ino- chentie avea o \u00eencredere deosebit@ \u00een apropiatul s@u protopop, de unde }i numeroasele scrisori pe care i le adreseaz@ de la Roma, agit\u00e2ndu-l }i implic\u00e2ndu-l \u00een ac]iunile considerate sedi]ioase de c@tre autorit@]ile de la Viena. 530 A colaborat \u00eens@ armonios }i cu Petru Pavel Aron, care l-a inclus \u00een echipa celor dint\u00e2i profesori de la Blaj, \u00een 1754. Gherontie Cotorea }i \u201ecinstitul protopopul S@c@date\u201d Scrisul probabil al lui Ioan S@c@date trebuiau s@-i \u00eenve]e praxa bisericeasc@ pe elevii de la }coala cu program@ pur [email protected] \u00cen 1758 S@c@date f@cea parte din comisia teologilor aviza]i ai Blajului, menit@ s@-i examineze pe preo]ii candida]i la promovare. Prezen]a lui \u00een aceast@ comisie era imposibil@ f@r@ cunoa}tera temeinic@ a limbii latine, a}a cum era cazul celorlal]i membri (episcopul Aron, Grigore Maior, Silvestru Caliani }i Atanasie Rednic) }i f@r@ cuno}tin]e aprofundate de teologie catolic@. Altminteri, cooptarea lui, unicul nec@lug@r, nu \u00ee}i g@se}te explica]ia logic@. Echipa astfel alc@tuit@ a trecut la t@lm@cirea Vulgatei \u00een rom\u00e2ne}te, \u00eentr-o formul@ de lucru unic@, impus@ desigur de Aron. \u00cen mod firesc, trebuia s@ i se repartizeze fiec@ruia c\u00e2te o parte din textul latin, traduc\u00e2nd astfel to]i deodat@. Dimpotriv@, li s-a impus lucrul \u00een linie unic@, pe acela}i \u201eimpurum\u201d, text primar sau maculator. Este greu de crezut c@ procedeul are pereche \u00een cultura biblic@. Nu traducea odat@ dec\u00e2t un singur om, un num@r fluctuant de pagini, dup@ care urma altul la r\u00e2nd, continu\u00e2nd munca precedentului de la pagina, cartea, capitolul sau versetul unde se oprise cel de dinaintea lui. De la primele versete ale Genezei, toate grafiile sunt prezente \u00een manuscrisele V1, dovad@ c@ \u00eentregul grup de traduc@tori era la mo}ia episcopeasc@ din Cut \u00een martie 1760, c\u00e2nd se \u00eencheie aceast@ carte. Nu este de imaginat c@ ei s-au plimbat de la Blaj la Cut }i \u00eenapoi, numai pentru a traduce c\u00e2teva pagini }i a face apoi loc altuia. Nici prezen]a lor permanent@ la mo}ie, vreme de nou@ luni, nu este posibil@, c@ci Blajul clerical ar fi fost decapitat pur }i simplu \u00een lipsa \u00eentregii conduceri biserice}ti, aproape un an. Este de presupus c@ intervalul de circa dou@ s@pt@m\u00e2ni de la Cut a fost unul de acomodare }i testare a neobi}nuitei metode, dup@ care traducerea a continuat la Blaj, \u00een acela}i stil. Aceia}i oameni, oricum pu]ini la num@r, aveau diverse alte \u00eendatoriri pastorale, monahale, didactice, administrative }i culturale de \u00eendeplinit, dar traducerea a decurs f@r@ oprire. Om dup@ om, \u00een stil aproape militar, fiecare se apuca de lucru cu for]e proaspete, dup@ un interval variabil de timp. Cantitatea de munc@ pe om-repriz@ este de o inegalitate deconcertant@. Aron \u00eensu}i, care nu s-a cru]at deloc \u00een aceast@ munc@ istovitoare, traduce uneori 2-3 pagini, pentru ca alteori s@ nu se opreasc@ pre] de zeci de pagini. Dar ce l-a putut determina pe ierarhul de la Blaj s@ opteze pentru aceast@ metod@ insolit@? Aron era, f@r@ \u00eendoial@, convins de dificult@]ile unei prime traduceri rom\u00e2ne}ti din latin@, mai ales fiind vorba de textul Bibliei. Cei }apte traduc@tori \u00ee}i aveau fiecare personalitatea sa, gradul de familiarizare cu limba latin@, discrepan]e \u00een st@p\u00e2nirea limbii rom\u00e2ne \u00eense}i, av\u00e2nd \u00een vedere faptul c@ nici unul dintre ei nu f@cuse }coal@ 528 Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein..., II, partea \u00eent\u00e2i, p. 6. 529 Despre el: Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 268; Gheorghe Bogdan-Duic@, Procesul episcopului Ioan Inochentie Clain, p. 51-58; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 378; Zenovie P\u00e2cli}anu, Coresponden]a din exil a episcopului Inochentie Micu-Klein ..., p. 29, 57, 60, 115; Andrei Veress, Bibliografia rom\u00e2n@-ungar@, I, p. 222, 226, 233-234, 299; Aurel R@du]iu, Daia Rom\u00e2n@ la 1785, \u00een \u201eApulum\u201d, XVI, 1978, p. 311-322; Francisc Pall, op. cit., I, p. 14, 21, 67, 76, 82, 139, 190; II, partea \u00eent\u00e2i, p. 9, n. 9.; Ioan Chindri}, Transilvanica, p. 642-643. 530 Vezi Zenovie P\u00e2cli}anu, Coresponden]a din exil..., pass.; Francisc Pall, op. cit., I, p. 82, 94, 96, 99, 101-103, 105-106, 108-109, 111, 139-140, 209, 211; II\/1, p. 209, 233-234, 268, 280-281, 383; II\/2, p. 324-325. 531 Vezi supra, n. 253. LXX","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON rom\u00e2neasc@ dincolo de buchiseala din copil@rie, pe texte biserice}ti simple, \u00eempreun@ cu preotul sau cu cantorul satului. O traducere \u201epe felii\u201d ar fi putut scoate \u00een eviden]@ deosebiri mari \u00eentre traduc@tori, greu de armonizat ulterior. Astfel \u00eens@, av\u00e2nd fiecare sub ochi felul cum a lucrat precedentul, cum s-a lucrat \u00eenaintea sa, }ansele unui produs final unitar cre}teau considerabil. Chiar }i a}a, nu lipsesc diferen]ele, uneori b@t@toare la ochi, ale textului final, mai ales la capitolul ortografic. Se mai poate lua \u00een considerare }i un alt motiv, de ordin material de data aceasta, foarte serios pentru acea vreme: lipsa unui num@r de exemplare din aceea}i edi]ie latin@, dup@ care s@ poat@ lucra independent fiecare traduc@tor. Indiferent de motivul care a impus metoda, ea s-a dovedit operativ@ }i explic@ \u00een bun@ parte r@stimpul uimitor de scurt \u00een care s-a tradus Vechiul Testament. C@ci a traduce Vulgata \u00eentr-o limb@ oarecare, inclusiv rom\u00e2na, \u00eensemna de fapt traducerea Vechiului Testament. \u00cen mar}ul textului biblic prin istorie, Noul Testament s-a sintetizat \u00eentr-o recenzie unitar@, f@r@ deosebiri, fenomen care face ca la aceast@ diviziune a Bibliei at\u00e2t Vulgata c\u00e2t }i Septuaginta s@ ofere aceea}i desf@}urare structural@, narativ@ }i textual@, \u00een cele mai mici am@nunte. Altminteri st@teau \u00eens@ lucrurile cu Vechiul Testament. Recenzia LXX }i Vulgata lui Ieronim proveneau din protomodele diferite }i prezentau deosebiri care s-au clasicizat }i au coexistat \u00een paralel. Aceste deosebiri au ajuns emblematice \u00een momentul c\u00e2nd una }i alta dintre Biblii a devenit reprezentativ@ pentru un a sau alta dinte bisericile cre}tine. Sinodul de la Trident a fixat pentru viitorul Bisericii Catolice un model \u201eautorizat\u201d al Vulgatei lui Ieronim, care o \u00eendep@rteaz@ }i mai mult de LXX. P@rin]ii sinodului tridentin au scos din r\u00e2ndul c@r]ilor canonice Rug@ciunea lui Manasie, 3 Ezdra }i 4 Ezdra. Totu}i \u2013 precizeaz@ ei \u2013 aceste c@r]i \u201esunt pomenite uneori de unii sfin]i p@rin]i }i se \u00eent\u00e2lnesc \u00een c\u00e2teva Biblii latine, at\u00e2t manuscrise c\u00e2t }i tip@rite\u201d, astfel c@ li se destineaz@ un loc \u00een afara \u201ec@r]ilor sacre\u201d, la sf\u00e2r}itul textului biblic, f@r@ nici o concordan]@ sau alte interven]ii (nullae ad marginem concordatiae, nullae notae, nullae variae lectiones ) . \u00cen aceast@ form@ discrimina- torie s-a fixat Vulgata post tridentin@, prin redac]ia stabilit@ de Papii Sixt V }i Clement VIII, dup@ care s-au tip@rit o puzderie de edi]ii \u00een \u00eentreaga Europ@. O asemenea edi]ie au folosit }i traduc@torii de la Blaj, una pe care am avut }ansa s@ o identific@m nu doar ca edi]ie, dar }i ca exemplar efectiv de lucru. Este o Biblie tip@rit@ la Vene]ia \u00een 1690, cu un titlu sobru, Biblia Sacra, plasat \u00een mijlocul paginii realizate dintr-o compozi]ie grafic@ [email protected] Edi]iile istorice ale Vulgatei prezint@ mici diferen]e de ordin lexical \u00eentre ele. Cea de referin]@ \u00een cazul de fa]@ corespunde \u00een am@nunt traducerii rom\u00e2ne}ti. Dar exist@ familii \u00eentregi de Vulgate cu textul identic celui tradus de bl@jeni. Nici indicarea edi]iei nu \u00eendrituie}te la afirma]ia c@ se cunoa}te exemplarul concret dup@ care s-a lucrat. Pentru acest caz, \u00eens@, }ansele identific@rii indubitabile sunt certe. Cartea provine din cel mai vechi fond al bibliotecii c@lug@rilor bazilitani de la Blaj. Ea este \u00eemp\u00e2nzit@ de sublinieri fine }i bif@ri de pasaje cu creioane de dou@ culori, albastru }i ro}u, tr@d\u00e2nd cel pu]in doi dintre traduc@torii care au sim]it nevoia s@ se ajute astfel. Este exclus@ logic ideea c@ una sau dou@ persoane din mediul rom\u00e2nesc au citit \u00eentregul Testament Vechi, cu interes subliniat punctual, numai de dragul lecturii, f@r@ un scop lucrativ, \u00een condi]iile c\u00e2nd exista o Biblie rom\u00e2neasc@ generalizat@, cea de la Bucure}ti din 1688, deci anterioar@ Vulgatei de la Vene]ia. Din contr@, Noul Testament nu are nici o subliniere, \u00een pofida faptului c@ s-a dovedit de-a lungul vremii a fi o lectur@ mult mai \u00eendr@git@t, egal\u00e2nd popularitatea literar@ a psalmilor din Vechiul Testament. Se va explica motivul acestei lipse. \u00cent\u00e2mplarea fortunat@, de a fi \u00een posesia c@r]ii pe care au avut-o \u00een m\u00e2inile lor traduc@torii de la Blaj }i i-au admirat ilustra]ia bogat@ }i sugestiv@, dorind pentru poporul lor un lucru similar, a dus la hot@r\u00e2rea de a reproduce \u00een edi]ia de fa]@ gravurile din edi]ia venet@, la locurile pe care le secondeaz@ \u00een plan vizual. Se reconstituie astfel atmosfera imagistic@ a Vulgatelor din Europa occidental@, unde arti}ti de renume au ilustrat edi]ii ale Bibliei. Petru Pavel Aron }i colaboratorii s@i aveau a}adar \u00een fa]@ o edi]ie tridentin@ a Vulgatei, pe care voiau s@ o transpun@ \u00een limba rom\u00e2n@. Aici \u00eens@ versiunea LXX avea un trecut }i un prestigiu prea mare, pentru ca discrimin@rile operate la Trident s@ poat@ trece neamendate. \u00cen Biblia de la Bucure}ti, 3 Ezdra figureaz@ \u00een r\u00e2ndul celor \u201esfinte\u201d, canonice, iar Samuil Micu va include \u00een Biblia de la Blaj }i rug@ciunea lui Manasie. Din nou era pus Aron \u00een situa]ia de a naviga \u00een]elept \u00eentre cele dou@ esen]e ale bisericii pe care o p@storea. Un fapt era lipsa din Vulgata a unor c@r]i biblice existente \u00een LXX ( 3 Macavei, 4 Macavei), desfiin]area altora ca structuri autonome }i \u00eenglobarea lor \u00een locuri diferite (Scrisoarea lui Ieremia, C\u00e2ntarea celor trei tineri, Susana, Istoria balaurului }i a lui Bel), }i cu totul altceva marginalizarea c@r]ilor pe care ortodoc}ii le considerau sfinte. \u00cen ochii cititorului, demersul tridentin putea constitui o blasfemie. Aron a for]at ritmul traducerii \u00een ideea de a tip@ri Biblia sa \u00een forma Vulgatei. Trebuia, ca atare, s@ ia \u00een considerare reac]ia viitoare a cititorilor, pe care aruncarea celor dou@ c@r]i la sf\u00e2r}itul Bibliei \u00eei putea \u00eendep@rta, le putea trezi ostilitatea. Dincolo de t@cerea documentelor, postura episcopului }i a colaboratorilor s@i trebuie s@ fi fost delicat@. Conciliul de la Trident, punctul de start al Contrareformei catolice, generatoare de polemici dure nu doar pe rela]ia sud \u2013 nord, contra reforma]ilor \u201eeretici\u201d, ci }i pe vest \u2013 est, contra ortodoc}ilor \u201eschismatici\u201d, a revigorat puternic Biserica Catolic@, acum cu tendin]e de globlizare, prin aruncarea \u00een lupt@ a formidabilei armate care a fost Compania lui Isus. Iezui]ii, c@rora le datora o bun@ parte a preg@tirii sale intelectuale, nu erau pe placul lui Aron, sau cel pu]in nu ca elemente intruse \u00een Biserica Unit@, prin teologul impus de actele primare ale unirii. S@ 532 Aceast@ sobrietate contrasteaz@ puternic cu titlurile interminabile la mod@ \u00een acea vreme. Aceea}i ]inut@ simpl@, lipsit@ de adausurile erudite baroce, caracterizeaz@ }i edi]ia \u00een sine. Formatul c@r]ii in 8 o (18,5 x 11, 5 cm), 11 foi nenumerotate + 998 + 26 foi nenumerotate cuprinz\u00e2nd indicii de la sf\u00e2r}it. Foile liminare cuprind o Praefatio ad lectorem (f. 2r + v), decretul Papei Clement VIII din 9 noiembrie 1602 pentru tip@rirea Bibliei \u00een tipografia Vaticanului (3r), decretul Conciliului de la Trident,unde se stabile}te care c@r]i biblice sunt canonice }i care nu (3v) }i trei scrieri ale lui Ieronim, cea mai important@ fiind prefa]a la Pentateucul lui Moise. \u00centreaga tip@ritur@ este ilustrat@ cu gravuri care \u00eenso]esc textul \u00een plan vizual, \u00een tradi]ia Vulgatelor apusene bogat ilustrate. Indicarea tipografiei \u00een josul foii de titlu: \u201eVenetiis, apud Nicolaum Pezzana MDCLXXXX\u201d. Cartea provine din vechiul fond al c@lug@rilor bazilitani de la Blaj }i se p@streaz@ la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Rom\u00e2ne, cota B. 8738. LXXI","IOAN CHINDRI{ nu fi fost pustnicul de la Blaj de acord principial nici cu deliberatul tridentin referitor la Biblie? Fie din convingere proprie, fie din tactic@ de ierarh cunosc@tor al poporului s@u, el ignoreaz@ decretul din 8 aprilie 1546, \u00een pofida anatemei pe care sinodalii de la Trident o preconizau pentru cei care nu vor respecta hot@r\u00e2rea privind Biblia. C@r]ile Rug@ciunea lui Manasie, 3 Ezdra }i 4 Ezdra sunt scoase din izolare }i puse \u00een r\u00e2ndul c@r]ilor canonice, la sf\u00e2r}itul Vechiului Testament. Pentru compromis, reproduce totu}i, la \u00eenceputul Rug@ciunii lui Manasie , celebra explicare a izol@rii celor trei c@r]i, care s-a perpetuat prin toate edi]iile Vulgatei tridentine de p\u00e2n@ atunci: \u201eRug@ciunea lui Manasie }i doao c@r]i care supt nume de a treia }i a patra a lui Esdra s@ numesc, \u00eentr-acest loc, afar@ adec@ din r\u00e2ndul canonice}tilor c@r]i a Vechiului Testament carele sf\u00e2ntul Sinod de la Trident le-au cuprins }i ca ni}te canonice}ti a le priimi au poruncit, s@ pun, ca nu cumva de totul s@ se z@uite, fiind de oricarii sfin]i p@rin]i \u00een scrisorile sale c\u00e2ndva chiemate }i \u00een careva Biblii letine}ti, }i scrise }i tip@rite, afl\u00e2ndu-s@\u201d.533 \u00cen plus, aceste c@r]i nu sunt prev@zute cu concordan]e marginale. De fapt, \u00eentreaga Vulgat@ a lui Petru Pavel Aron reproduce fidel concordan]ele din edi]ia latin@, iar a c@uta concordn]e pentru c@r]ile \u00een cauz@ era dincolo de inten]ia [email protected] O problem@ aparte a Biblei Vulgata de la Blaj este Psaltirea. Aceast@ cea mai \u00eendr@git@ }i mai r@sp\u00e2ndit@ dintre toate c@r]ile Bibliei a alimentat prin secole pietatea, gustul pentru lectur@, erudi]ia }i impulsul creator al cititorilor, limita superioar@ a ata}amentului fa]@ de psalmi constituind-o versificarea acestora. \u00cen cultura noastr@, emblematic@ este \u00een acest ultim sens Psaltirea \u00een versuri a lui Dosoftei, tip@rit@ la Uniev, \u00een Polonia, \u00een 1673. 535 Acest interes r@scolitor a produs diferen]e chiar \u00eentre cele mai savante edi]ii ale Psaltirii, din dorin]a editorilor de a oferi lirica davidian@ \u00eentr-o form@ c\u00e2t mai atractiv@ cu putin]@. Iat@, \u00een acest sens, o compara]ie \u00eentre dou@ Biblii din sfera Vulgatei latine, ambele tip@rite la Vene]ia, \u00een 1690,536 respectiv 1758.537 Cea de a doua, cu caracter de edi]ie critic@, \u00eenso]e}te psalmii de rezumate antepuse ale acestora, relativ consistente, dup@ procedeul obi}nuit la capitolele celorlalte c@r]i biblice. \u00cen ideea editorului, psalmii sunt echivala]i metodologic cu capitolele, idee relativ justificat@, pe c\u00e2t@ vreme ei au fost codifica]i \u00een decursul vremii pe versete numerotate, asemeni tuturor versetelor din Biblie. Editorul de la 1758 n-a sim]it nici o deosebire \u00eentre psalmi }i celelalte texte biblice, din punctul s@u de vedere, unul erudit }i pragmatic. Cu totul altminteri g\u00e2nde}te editorul vene]ian de la 1690, care trateaz@ psalmii diferit fa]@ de restul c@r]ilor Bibliei. Toate acestea, inclusiv cele trei apocrife scoase din corpul canonic al textului, beneficiaz@ de rezumate ale capitolelor, tradi]ionalele introduceri \u00een materie fiind chiar foarte explicite, extinse. Nici un asemenea rezumat, \u00eens@, \u00een cazul psalmilor. Cele 150 de unit@]i ale Psaltirii urmeaz@ una dup@ alta, f@r@ nici o interven]ie a editorului, psalmii numerota]i pe versete urm\u00e2nd s@-}i dezv@luie singuri mesajul. \u00cencerc\u00e2nd o incizie \u00een g\u00e2ndirea editorului anonim, se poate intui demersul unui om inteligent }i cu sensibilitate artistic@ dezvoltat@, care a considerat fie redundant@, fie lipsit@ de gust }i elegan]@ rezumarea unor poezii, cum sunt psalmii \u00een cea mai pur@ accep]iune a cuv\u00e2ntului. Mul]i dintre psalmi, at\u00e2t \u00een Vulgata c\u00e2t }i \u00een LXX, au titluri de intare \u00een materie, cel mai frecvent fiind \u201eIn finem, Psalmus David\u201d (\u00cen sf\u00e2r}it, psalmul lui David). Exist@ titluri }i mai dezvoltate, cum ar fi la psalmul 3: \u201ePsalmus David, cum fugeret a facie Absalom filii sui\u201d (Psalmul lui David pe c\u00e2nd fugea din fa]a fiului s@u, Absalom) sau la 17: \u201eIn finem puero Domini David, qui locutus est Domino verba cantici hujus, in diem qua eripuit eum Dominus e manu omnium inimicorum ejus, & de manu Saul, & dixit\u201d (\u00cen sf\u00e2r}it, fiului Domnului, lui David, care a gr@it Domnului cuvintele c\u00e2nt@rii acesteia, \u00een ziua \u00een care l-a izb@vit pe el Domnul din m\u00e2na tuturor du}manilor lui }i din m\u00e2na lui Saul, }i zise\u201d). Textul Vulgatei a evoluat spre transformarea acestui titlu \u00een primul verset al psalmului, numerotat ca atare, \u00een vreme ce \u00een Septuaginta el este situat inaintea psalmului, de regul@ dup@ cifra de numerorate a acestuia. Originalitatea edi]iei vene]iene din 1690 const@ \u00een plasarea cifrei de numerotare dup@ acest titlu-verset, cu excep]ia psalmilor 1 }i 2: \u201eIn finem, 1. Ne disperdas, David in tituli inscriptionem, quando misit Saul, & cutodivit domum ejus, ut eum interficeret ( 1. Reg. 19,11.) LVIII\u201d. Exist@ cazuri c\u00e2nd numerotarea psalmului survine dup@ dou@ versete: \u201e In finem, 1. In carminibus intellectus David, 2. Cum venissent Ziph\u00e6i, & dixissent ad Saul: Nonne David absconditus est apud nos? (1 Reg. 23, 19. & 26. 1 .) LIII\u201d. Acest procedeu neobi}nuit este urmat de Cartea psalmilor din Vulgata lui Petru Pavel Aron, fidel }i f@r@ nici o abatere: \u201e\u00centru sf\u00e2r}it, 1. S@ nu pierzi! David, \u00een scrisoarea st@lpului, c\u00e2nd au trimis Saul }i au p@zit casa lui, ca s@-l omoar@ (1 \u00cemp@r. 19, 11), 58\u201d. Sau, \u00een al doilea caz,: \u201e\u00centru sf\u00e2r}it 1. \u00centru c\u00e2nt@rile \u00een]@leagerii lui David, 2. C\u00e2nd venise Zifei }i zisease c@tr@ Saul: 533 \u201eOratio Manass\u00e6, necnon Libri duo, qui sub Libri Tertii, & Quarti Esdr\u00e6 nomine circumferuntur, hoc in loco, extra scilicet seriem Canonicorum librorum, quos sancta Tridentina Synodus suscepit, & pro Canonicis suscipiendos decrevit sepositi sunt, ne prorsus interirent, quippe qui a nonnullis sanctis Patribus interdum citantur, & in aliquibus Bibliis Latinis tam manuscriptis, quam impresis reperiuntur\u201d. 534 Edi]ia Bibliei lui Samuil Micu din 1795 va cuprinde 3 Ezdra }i Rug@ciunea lui Manasie de asemenea f@r@ concordan]e. 535 Din literatura dedicat@ operei poetice a lui Dosoftei, vezi mai ales: {tefan Ciobanu, Dosoftei, mitropolitul Moldovei, }i activitatea lui literar@, Ia}i, 1918; Augustin Z. N. Pop, Glos@ri la opera mitropolitului Dosoftei , Cern@u]i, 1943; Henryk Misterski, \u201ePsaltirea \u00een versuri\u201d. Metropolity moldawskiego Dosoftei\u2019a a \u201ePsalterz Dawidow\u201d Iana Kochanowskiego, Poznan, 1970; Dan Horia Mazilu, Barocul \u00een literatura rom\u00e2n@ din secolul al XVII-lea, Bucure}ti, 1976, p. 283-296; Dan Buciumeanu, Dosoftei, poetul. O hermeneutic@ a \u201ePsaltirii \u00een versuri\u201d, Drobeta-Turnu Severin, 2001. 536 Vezi supra, n. 532. 537 Supra, n. 496. LXXII","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON \u201eAu nu David s-au ascuns la noi?\u201d (1 \u00cemp@r 23, 19 }i 26, 1.) 53 Identitatea absolut@ dintre Biblia Vulgata de la Blaj }i Biblia Sacra de la Vene]ia din 1690 la aranjarea \u00een acest fel a psalmilor \u00een cadrul Psaltirii este dovada cea mai ferm@ a faptului c@ traduc@torii rom\u00e2ni au avut ca original de lucru un exemplar din aceast@ edi]ie, \u00eentruc\u00e2t bibliotecile din Rom\u00e2nia nu de]in Vulgate din alte edi]ii cu acest mod de redactare. C\u00e2t despre identitatea exemplarului, element secundar, el este totu}i cert \u00een cazul de fa]@, prin elementele ar@tate mai sus. Iat@, dar, c@ formal Aron a respectat imaginea Psaltirii din Vulgata, ceva mai mult, dintr-o edi]ie care se \u00eendep@rteaz@ la maximum de LXX. Fondul traducerii \u00eel constituie \u00eens@ limba rom\u00e2n@ \u00een care s-a realizat versiunea. Psaltirea era un accesoriu de cult printre primele traduse \u00een limba rom\u00e2n@, \u00eencep\u00e2nd cu Scheiana, Vorone]iana }i Hurmuzachi, manuscrise de la \u00eenceputul secolului al XVI-lea. \u00cen 200 de ani, textul psalmilor \u00een limba rom\u00e2n@ }i-a }lefuit suficient forma }i }i-a acumulat fondul sociologic de cuvinte, pentru ca, la \u00eenceputul secolului al XVIII-lea, s@ se poat@ \u00eenchega o edi]ie de linie, un text na]ional al Psaltirii. Speciali}tii consider@ c@ Psaltirea na]ional@ s-a realizat \u00een 1703 la Buz@u, textul ei rezist\u00e2nd prin vreme p\u00e2n@ \u00een secolul al XX-lea, c\u00e2nd \u00eel reg@sim \u00een Biblia sinodal@ din 1914.538 Petru Pavel Aron s-a \u00eengrijit }i de tip@rirea Psaltirii, care a ap@rut la Blaj \u00een 1756, \u00een r\u00e2ndul c@r]ilor liturgice scoase de sub teascul inaugurat la 1750. Nu se cunoa}te \u00eens@ nici un exemplar din aceast@ edi]ie,539 a}a cum o enigm@ este }i edi]ia a doua. Edi]ia a treia, din care se cunosc exemplare }i este descris@ bibliologic,540 a ap@rut dup@ moartea episcopului. Se poate pune \u00eentrebarea fireasc@ dac@ exist@ vreo leg@tur@ de ordinul similitudinii \u00eentre Psaltirea bl@jean@ de cult }i cea din Vulgata tradus@ la Blaj. Din analiza Psaltirilor de la Blaj din 1764, 1773, 1780, 1786 precum }i cea cuprins@ \u00een Biblia de la Blaj din 1795, reiese c@ acestea au urmat, \u201ecu mici modific@ri\u201d, textul de la Buz@u al lui Grigore R\u00e2mniceanu.541 C\u00e2t prive}te organizarea materialului, orice apropiere este exclus@, Psaltirea din Vulgata lui Aron fiind copia fidel@ a schemei din edi]ia venet@ de la 1690. R@m\u00e2ne problema limbii, a expresiei rom\u00e2ne}ti. F@r@ a a}tepta confirmarea documentar@, se poate lua ca lucru sigur faptul c@ Aron a }tiut s@ diferen]ieze \u00eentre Psaltirea de cult, care a ie}it \u00een seria tip@riturilor accelerate sub p@storia sa, }i Psaltirea pe care o voia pentru edi]ia Bibliei. C@r]ile de altar ap@reau la Blaj sub \u00eengrijirea c@lug@rilor s@i savan]i }i reproduceau, probabil f@r@ nici o schimbare, texte similare din afara Transilvaniei, de la R\u00e2mnic mai ales. Psaltirea din Biblia Vulgata este opera personal@ a lui Aron. Manuscrisul maculator 21 din V1, cuprinz\u00e2nd pe 126 de pagini Psaltirea, poart@ grafia unui singur traduc@tor, a lui Aron. Nici un altul nu este prezent, \u00een \u00eenteraga Biblie, cu o contribu]ie at\u00e2t de mare \u201edintr-o bucat@\u201d, grafia lor survenind ritmic cu un num@r redus, uneori derizoriu, de pagini. Ambi]iosul episcop a luat astfel asupra sa rezolvarea celei mai atr@g@toare, dar }i mai dificile c@r]i biblice. Aici poate fi Aron urm@rit \u00een expresia sa literar@, versiunea aceasta a psalmilor fiindu-i cea mai important@ contribu]ie \u2013 cunoscut@ p\u00e2n@ acum \u2013 la \u00eenjghebarea culturii rom\u00e2ne}ti premoderne, \u00een pragul afirm@rii creatoare a {colii Ardelene mature. Psaltirea sa este una original@, traducere aparte, care sparge mecanismul reproducerii textului de la Buz@u din 1703. Analiza comparativ@ certific@ acest lucru. Psaltirea din Biblia de la Blaj din 1795 nu are un text original, Samuil Micu apel\u00e2nd la cel consacrat prin numeroasele edi]ii tip@rite la Blaj p\u00e2n@ la el. 542 Micu era condus }i de admira]ia sa fa]@ de limba rom\u00e2neasc@ din Moldo-Valahia, care l-a determinat s@ utilizeze Biblia de la Bucure}ti din 1688 ca pe un rezervor de cuvinte, ambi]ia lui fiind de a unifica limba literar@. 543 Compara]ia Psaltirii lui Aron cu aceea din Biblia lui Micu arat@ dintru bun \u00eenceput c@ este vorba de dou@ lucr@ti diferite : P. P. Aron Biblia de la Blaj Psalmul : Psalmul : 3, 5 Eu am dormit }i am dormitat }i m-am sculat, c@ 3,5 {i eu am adormit }i am dormit ; sculatu-m-am, Domnul m-au sprijinit. c@ Domnul m@ va sprijini. 3,6: Nu m@ voiu teame de miile norodului ce m@ 3,6 Nu m@ voiu teame de mii de noroade, cari \u00eemprejur \u00eempresoar@. m@ \u00eempresoar@. 4, 2 C\u00e2nd am chemat, auzitu-m-au Dumnezeul drept@]ii 4, 2 C\u00e2nd am strigat, auzitu-m-ai, Dumnezeul drept@]ii meale. meale. 4,5 M\u00e2niia]i-v@ }i s@ nu p@c@tui]i ; ceale ce zice]i \u00een 4,5 M\u00e2niia]i-v@ }i nu gre}i]i; ceale ce zice]i \u00een inimile inimile voastre, \u00een culcu}urile voastre v@ umili]i. voastre, \u00een a}ternuturile voastre v@ umili]i. 4, 9 \u00cen pace }i spre acesta}i voiu dormi }i m@ voiu odihni... 4, 8 Cu pace \u00eempreun@ m@ voiu culca }i voiu adormi... 5 (titlu) \u00centru sf\u00e2r}it, pentru ceaea ce mo}tenirea agiunge. 5 (titlu) \u00centru sf\u00e2r}it, pentru cea mo}tenitoare. 5, 2 Graiurile meale i-le \u00een urechi, Doamne, \u00een]eleage 5,1 Graiurile meale ascult@-le, Doamne, \u00een]@leage strigarea mea. strigarea mea. 538 Alexandra Moraru, Psaltirile rom\u00e2ne}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea. Probleme de filia]ie, \u00een \u201eLimba rom\u00e2n@\u201d, XXII, 1974, nr. 3, p. 233-242; idem, Contribu]ii la problema unific@rii limbii rom\u00e2ne literare. (\u00cen leg@tur@ cu edi]iile rom\u00e2ne}ti din secolul al XVIII-lea ale \u201ePsaltirii\u201d, ibid., nr.1, p. 13-24. 539 Certitudinea apari]iei ei o confirm@ o scrisoare din acela}i an a lui Aron c@tre episcopul latin de la Oradea, \u00een care \u00een informeaz@ c@ \u201e...nostra typographia alterum hoc anno ecclesiastici prtem...hoc est Psalterium edidit\u201d (Zenovie P\u00e2cli}anu, Istoria Bisericii Rom\u00e2ne Unite. (Partea II, 1752 \u2013 1783) , \u00een \u201ePerspective\u201d, M\u00fcnchen, XIV-XVI, 1993, nr. 53-60, p. 67-68). Pentru o Psaltire \u00een edi]ie princeps la Blaj, \u00een 1756, opineaz@ Zenovie P\u00e2cli}anu, Tipografia din Blaj, \u00een \u201eBoabe de gr\u00e2u\u201d, V, 1934, nr. 2, p. 105-108; Barbu Theodorescu, Complet@ri }i rectific@ri la Bibliografia rom\u00e2neasc@ veche, \u00een \u201eGlasul bisericii\u201d, XIX, 1960, nr. 11-12, p. 1044; Daniela Poenaru, Contribu]ii la Bibliografia rom\u00e2neasc@ veche, T\u00e2rgovi}te, 1973, p. 46. 540 Aurel Filimon, Nou@ contribu]iuni la Bibliografia veche rom\u00e2neasc@, \u00een \u201eDaroromania\u201d, VI, 1929 \u20131930, p. 381-382. 541 Eugen Pavel, Un monument de limb@ literar@: Biblia lui Samuil Micu , \u00een Biblia de la Blaj. Edi]ie jubiliar@, Roma, 2000, p. 2424. 542 Ibid. 543 Ioan Chindri}, Cultur@ }i societate..., p. 328. LXXIII","IOAN CHINDRI{ 5, 4 C@ci c@tr@ tine m@ voiu ruga, Doamne! Diminea]a vei 5, 3. Diminea]a vei auzi glasul mieu. Diminea]a voiu auzi glasul mieu. sta \u00eenaintea Ta }i m@ vei vedea. 5,5 Diminea]a voiu sta \u00eennaintea Ta }i voiu vedea c@ nu 5, 4 C@ Dumnezeu, Cel ce nu voie}ti f@r@delege, Tu Dumnezeul cel ce voie}ti f@r@delegea Tu e}ti. e}ti. \u00centregul text al celor dou@ Psaltiri poate fi parcurs astfel comparativ, recolt\u00e2nd sute de deosebiri semnificative dintre ele. \u00cen final, concluzia este c@ Psaltirea lui Aron e o traducere original@, nou@, p\u00e2n@ acum necunoscut@, \u00een limitele originalit@]ii pe care regulile epocii o admiteau. Textul psalmilor era unul b@tut \u00een cuie, una era }i limba rom\u00e2n@ \u00een care se traducea. Nu se pot a}tepta deosebiri radicale pentru a concluziona \u00een sensul unei t@lm@ciri noi de c@tre Aron, alta dec\u00e2t cele existente \u00een limba rom\u00e2n@ p\u00e2n@ la acea dat@. Este evident c@ el a avut \u00een fa]@ textul de linie post Buz@u 1703, pe care l-a folosit ca matrice de baz@ pentru versiunea proprie. Dar se abate de la el mult peste limitele \u00een care Psaltirea sa ar putea fi considerat@ o variant@ integrat@ seriei care reproduce Buz@ul. Atitudinea activ@ fa]@ de modelul rom\u00e2nesc are dou@ motive. Primul \u00eel constituie op]iunea estetic@ }i lingvistic@ a lui Aron. Un astfel de exemplu se poate vedea \u00een psalmul 115, 15: \u201eScump@ e \u00eenaintea Domnului moartea sfin]ilor Lui\u201d. La Samuil Micu, oglind@ fidel@ a Psaltirilor rom\u00e2ne}ti existente, versetul (numeroat 5, dup@ Septuaginta) sun@ astfel: \u201eScump@ e \u00eenaintea Domnului moartea cuvio}ilor Lui\u201d. Aron consider@ c@ harul lui Dumnezeu nu poate fi ob]inut printr-o simpl@ cuvio}enie, darul multora dintre oameni, ci prin sfin]enie \u00eentreag@. Obsesia sfin]eniei l-a urm@rit p\u00e2n@ la moarte, \u00een convingerea c@ ea poate fi \u00eensu}it@ pe p@m\u00e2nt, printr-o via]@ de mortificare necontenit@ a impulsurilor extraspirituale }i prin munc@ f@r@ r@gaz \u00eenso]it@ de rug@ciune, dup@ \u00eendemnul apostolului: \u201eRuga]i-v@ ne\u00eencetat!\u201d Dar grosul deosebirilor fa]@ de Psaltirile amintite \u00ee}i au izvorul \u00een dorin]a de a traduce, pe c\u00e2t era posibil, cu fidelitate originalul latin dup@ care s-a realizat \u00eentreaga Vulgat@ de la Blaj. Un exemplu la \u00eendem\u00e2n@ este chiar cel de mai sus, 5, 2: \u201eGraiurile meale ia-le \u00een urechi, Doamne, \u00een]eleage strigarea mea\u201d. Forma neobi}nuit@ se datoreaz@ traducerii fidele a textului latin: \u201eVerba mea auribus percipe Domine, intellige clamorem meum\u201d. Dubla dependen]@, de textul latin }i de cel rom\u00e2nesc circulant, secondat@ de inspira]ia proprie, l-a ajutat pe Aron s@ dea o versiune personalizat@ a Psaltirii, superioar@ estetic Vulgatei de la Blaj \u00een ansamblu, unde a func]ionat \u00een mod adesea ap@s@tor, p\u00e2n@ la calchiere, obedien]a fa]@ de singur textul latin. Astfel, Psaltirea este cea mai rom\u00e2neasc@, mai \u201ena]ional@\u201d dintre c@r]ile Bibliei de fa]@, un produs cultural excep]ional al Blajului iluminist, scos abia acum din \u00eentunericul manuscrisului inedit, a}a cum multe alte opere ale {colii Ardelene a}teapt@ \u00eenc@ momentul ie}irii la lumina tiparului. La 1778, \u00een varianta latin@ a istoriei sale, Samuil Micu spune, dup@ cum s-a v@zut, c@ Petru Pavel Aron \u201e...universam- que SS. Scripturam ex Latino in Valachicum transtulit, juxta Vulgatam Latinorum\u201d.544 Informa]ia trebuie privit@ cu circumspec]ie. Acela}i Micu, \u00een cuv\u00e2ntul C@tr@ cetitoriu la Biblia de la Blaj din 1795, spune dintr-un foc alte dou@ inexactit@]i despre Biblia lui Aron: 1. c@ acesta \u201etoat@ S. Scriptur@ pre limba rom\u00e2neasc@ \u00eensu}i [s. n.] o au t@lm@cit\u201d }i 2. c@ s-au p@strat numai \u201eni}te h\u00e2rtii\u201d din ea, restul s-a pierdut. Din analiza manuscriselor V1 se vede clar c@ la traducere au lucrat cel pu]in }apte traduc@tori, care se tr@deaz@ prin grafiile lor diferite. Nici a doua informa]ie nu este corect@: Biblia lui Aron s-a p@strat \u00een 11 manuscrise masive, legate \u00een volume cu coper]i contemporane, }i nu pe ni}te h\u00e2rtii. De fapt, echipa de la Blaj a t@lm@cit temeinic \u00een limba rom\u00e2n@ doar Vechiul Testament din Vulgata vene]ian@ de la 1690. Cele patru volume V2, cu forma lor definitiv@ preg@tit@ pentru tipar, arat@ clar inten]ia episcopului de da a la lumin@, deocamdat@, doar Vechiul Testament. \u00cen V1 exist@, totu}i, manuscrisul 22, care con]ine textele celor patru Evanghelii. La o privire superficial@, s-ar putea crede c@ acesta este un prim manuscris din Noul Testament, iar restul ori s-a pierdut, ori s-a oprit traducerea. Exist@ precedentul unui \u00eentreg volum realmente pierdut din V1, \u00een care erau traduse \u00een form@ primar@ c@r]ile biblice Pildele sau Proverbele lui Solomon, Ecleziastul, C\u00e2ntarea c\u00e2nt@rilor, Cartea \u00een]elepciunii, Ecleziasticul sau Isus Sirah, Isaia, Ieremia, Pl\u00e2ngerile lui Ieremia }i Baruch. Extrapolarea cazului o infirm@ \u00eens@}i forma \u00een care se prezint@ textul Evangheliilor traduse de echipa lui Aron. Textul lor nu curge firesc, ci este f@r\u00e2mi]at \u00een pericope, adic@ sec]iuni sau buc@]i prescrise a se citi la slujbele biserice}ti, cu indicarea exact@ a s@rb@torii sau prilejului cu care se citesc. Cele patru Evanghelii sunt traduse docil dup@ aceea}i surs@ latin@, cu rezumatele }i concordan]ele identice, dar sec]ionate pe fragmente pericopale. Iat@, de exemplu, \u00eenceputul Evangheliei dup@ Ioan: 190r SF\u00c2NTA LUI ISUS HRISTOS EVANGHELIIA DE LA IOAN Cap 1 Cuv\u00e2ntul e Dumnez@u, viia]@ }i lumin@ ce lumineaz@ pre tot omul; prin Carele toate s-au f@cut }i Carele om s-au f@cut, de Carele m@rturise}te Ioan, zic\u00e2ndu-s@ pre sine a-I fi glasul }i nevrednic a-I dezlega cureaoa \u00eenc@l]@mintelor }i cum c@-i Mielul lui Dumnezeu, Carele ia p@catul lumii. Andrei, unul din doi ucenicii lui Ioan carii au mers dup@ Isus, 544 Vezi supra, n. 483. LXXIV","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON aduce la El }i pre Simon, fratele s@u. {i Filip, de Isus fiind chemat, aduce la El pre Nathanail. Zac. 1. Dumineca Pa}tii, la Leturg. Zac. 1. *Math. 3, 1. 1 . ntru \u00eenceput era Cuv\u00e2ntul, }i Cuv\u00e2ntul era la Dumnez@u }i Dumnez@u era 190v Mar. 1, 2. Cuv\u00e2ntul. *Jos 3, 19. 2 . Acesta era \u00eentru \u00eenceput la Dumnez@u. *Ovr. 11, 3. 3. Toate printr-\u00censul s-au f@cut }i f@r@ El nimic@ nu s-au f@cut ce s-au f@cut. 4. \u00centr-\u00censul via]a era, }i via]a era lumina oamenilor. *Mth. 1, 16. 5. {i lumina \u00eentru \u00eentunerec lumineaz@, }i \u00eentunerecul nu o au cuprins. Luc. 2, 7. 6. *Fost-au om trimis de la Dumnez@u, c@ruie numele era Ioan. 7. Acesta au venit \u00eentru m@rturie, ca s@ m@rturisasc@ de lumin@, ca to]i s@ creaz@ printr-\u00censul. | *1 Tim 6, 8. Nu era el lumina, ci ca s@ m@rturisasc@ de lumin@. 17. 9. *Era lumina cea adev@rat@, carea lumineaz@ pre tot omul ce vine \u00eentru aceast@ lume. 10. \u00cen lume era *}i lumea printr-\u00censul s-au f@cut, }i lumea pre El nu L-au cunoscut. 11. \u00centru ale Sale au venit }i ai S@i nu L-au priimit. 12. Iar@ oric\u00e2]i L-au priimit, le-au dat putere a fi fiii lui Dumnez@u celor ce cred \u00eentru numele Lui. 13. Carii nu din s\u00e2ngiuri, nici din voia trupasc@, nici din voia b@rb@teasc@, ci din Dumnez@u S-au n@scut. 14. *{i Cuv\u00e2ntul trup S-au f@cut }i S-au s@l@}luit \u00eentru noi. {i am v@zut slava Lui, slava ca a Unuia-N@scut de la Tat@l, plin de dar }i de adev@r. 15. Ioan m@rturisea}te de El }i strig@, zic\u00e2nd: \u201eAcesta era de Carele am zis, Carele dup@ mine va s@ vie mai nainte de mine S-au f@cut, c@ mai nainte de mine era. 16. *{i din plinirea Lui noi to]i am luat }i dar pentru dar. 17. C@ leagea prin Moisi s-au dat, darul }i adev@rul prin Isus Hristos s-au f@cut. Zac. 2. Sf@rt. Pa}ti. Luni luminat. Zac. 2. *1 Tim. 6, *18. Pre Dumnez@u nime nu L-au v@zut, nici o|| d\u00e2n@oar@. Fiiul Unul-N@scut, 191r 17. Carele este \u00een sinul Tat@lui, Acela au spus. Pericopele sunt numite aici zacealuri, dup@ vechea form@ slavon@, cu care rom\u00e2nii erau obi}nui]i de secole. Ce finalitate putea s@ vizeze aceast@ form@ de lucrare? Indiciile, atent interpretate, arat@ inten]ia clar@ a lui Aron de a scote numai Vechiul Testament. De ce? Timpul }i energiile nu lipseau. Dac@ Vechiul Testament a fost tradus \u00een mai pu]in de nou@ luni, Evangheliile au fost gata \u00een ceva mai mult de o lun@, la 28 ianuarie 1761, dup@ o \u00eensemnare de la sf\u00e2r}itul manuscrisului 22. \u00cens@}i \u00eensemnarea pare s@ indice un sf\u00e2r}it al lucrului, un punct final. {i iar@}i trebuie sondat@ g\u00e2ndirea episcopului bl@jean, lucru dificil din cauza firii sale \u00eenchise, nu \u00eens@ imposibil. Dup@ analogia cu atitudinea fa]@ de Biblia de la Bucure}ti , pe care nu a vrut s@ o dubleze, ci a recurs la Vulgata, se poate lansa ipoteza c@ nu sim]ea nevoia Noului Testament rom\u00e2nesc, pe c\u00e2t@ vreme el exista, iar existen]a lui era una glorioas@. Este vorba de Noul Testament de la B@lgrad din 1648, 545 carte epocal@ care a fixat un model ardelean de prezentare a materialului neotestamentar. Cercet@torii v\u00e2n@tori de subiecte incitante au c@utat \u00een metoda predosloviilor din aceast@ carte sensuri teologice abisale, la limita hilarit@]ii. 546 \u00cen realitate, rostul acestor povestiri de la \u00eenceputul fiec@rei c@r]i, ca }i al rezumatelor copioase la capitole, era unul practic, foarte important. \u00centr-o lume rom\u00e2neasc@ strivit@ de incultur@, predosloviile picurau un strop de cultur@ la nivel popular, facilitau \u00een]elegerea a ceea ce urma s@ fie citit, ajut\u00e2ndu-i mai ales pe preo]i s@ g@seasc@ u}or exemplul sau pasajul c@utat. La 1795, c\u00e2nd s-a pus problema tip@ririi Bibliei lui Samuil Micu, pragmaticul episcop bl@jean Ioan Bob i-a dat traduc@torului peste cap \u00eentreaga metodologie, care era una savant@, a prezent@rii textului biblic \u00een stare nud@, mai ales \u00een cazul edi]iilor dup@ LXX. Convins de utilitatea popular@, deci }i comercial@, a predosloviilor, Bob l-a supus pe Micu la cazna \u00een plus a redact@rii de predoslovii la toate c@r]ile Bibliei, iar prin alte persoane a \u00eemp@nat-o cu rezumate la capitole.547 For]a modelului de la B@lgrad, de mare circula]ie \u00een Transilvania, mai are o explica]ie. \u00cen condi]iile terorii calviniste 545 Vezi edi]ie recent@: Noul Testament. Tip@rit pentru prima dat@ \u00een limba rom\u00e2n@ la 1648 de c@tre Simion {tefan. Reeditat dup@ 340 de ani din in]iativa }i purtarea de grij@ a sfin]itului Emilian, episcop al Alba Iuliei, Bucure}ti, 1988. Cf. }i Gabriel [epelea (G. T. Pop), Contribu]ii la studierea limbii }i literaturii vechi. Sinonimele \u00een Noul Testament de la B@lgrad (1648) , \u00een \u201eBiserica Ortodox@ Rom\u00e2n@\u201d, LXXX, 1962, nr. 7-8, p. 742 sqq.; G. Istrate, Un monument important \u00een istoria limbii rom\u00e2ne literare: \u201eNoul Testament\u201d de la B@lgrad (1648) , \u00een \u201eMitropolia Moldovei }i Sucevei\u201d, XLVIII, 1972, nr. 9-12, p. 749-774; Grigorie T. Marcu, Considera]ii asupra Noului Testament din 1648, \u00een \u201eStudii teologice\u201d, XXV, 1973, nr. 9-10, p. 605-618; 546 Grigorie Marcu, Valoarea isagogic@ }i biblico-teologic@ a celor 24 de predoslovii, \u00een Noul Testament..., ed. cit., p. 68-76. 547 Ioan Chindri}, Cultur@ }i societate..., p. 336-338. LXXV","IOAN CHINDRI{ asupra rom\u00e2nilor, de a-}i lep@da legea str@mo}easc@, abilul Simion {tefan a reu}it s@ dea o oper@ care nu se ab@tea deloc nici de la dreapta credin]@ ortodox@, nici de la limba rom\u00e2n@, care \u00een aceast@ unic@ tip@ritur@ de la Alba Iulia este ferit@ de noianul de ungurisme rebarbative, \u00eent\u00e2lnite \u00een cvasitotalitatea celorlalte. Opera b@lgr@dean@ este acreditat@, din neaprofundarea compara]iei, drept model al Bibliei de la Bucure}ti din 1688.548 Biblia bucure}tean@ este \u00een mod aparte lipsit@ de orice text original, nu are nici m@car rezumate la capitole, Nicolae Milescu urm\u00e2nd cu fidelitate modelul textului nud al edi]iei de la Frankfurt. Iar \u00een ce prive}te limba, orice asem@nare \u00eentre graiul moldovenesc al sp@tarului }i limba neao}e ardeleneasc@ a Noului Testament de la B@lgrad este o \u00eentreprindere hazardat@. Dac@ opera pus@ \u00een lumin@ de Simion {tefan a f@cut }coal@, acest lucru s-a petrecut acas@, \u00een Transilvania, prima influen]@ masiv@ fiind asupra Bibliei de la Blaj din 1795. Nu era Petru Pavel Aron, cel care s-a chinuit decenii la r\u00e2nd cu armonizarea dublei esen]e a bisericii unite, omul chemat s@ incerce dobor\u00e2rea \u00een plan cultural a Noului Testament familiar ardelenilor. Planul s@u cu Evangheliile din Vulgata era altul. \u00cen mod vizibil, el dorea s@ realizeze un Evangheliar, carte de prim@ importan]@ \u00eentre cele de altar, care la acea dat@ nu era \u00eenc@ tip@rit@ la Blaj. Acest plan a fost, se pare, abandonat ulterior, dovad@ soarta manuscrisului care nu a mai suscitat nici un interes, r@m\u00e2n\u00e2nd \u00een stadiul de maculator. La un an de dup@ moartea lui Aron, \u00een 1765, se va tip@ri la Blaj un Evangheliar, dar unul ortodox, la fel ca toate tip@riturile de altar scoase la Blaj p\u00e2n@ atunci, }i care vor fi scoase \u00een continuare tot astfel, p\u00e2n@ la episcopul Ioan Bob. Calea Evangheliarului dup@ Vulgata s-a dovedit gre}it@, mai exact, confundarea palierului bisericesc cu cel cultural era o gre}eal@. Din acest ultim punct de vedere, Vulgata sub con]inutul Vechiului Testament era suficient@ pentru ilustrarea alterit@]ii culturale \u00een cadrul bisericii cre}tine, gustul pentru cunoa}tere al cititorului satisf@cut, c@ci Noul Testament nu spunea absolut nimic \u00een plus fa]@ de ce se citea de secole \u00een Ardeal. Dimpotriv@, Vechiul Testament al Vulgatei, cu ampla implicare a textului masoretic, pe l\u00e2ng@ vechile recenzii latine pre - ieronimiene, aduce schimb@ri uria}e fa]@ de Septuaginta, unele, foarte pu]ine, marcate mai sus. Da, aici factorul cultural era regent }i el motiveaz@ munca traduc@torilor bl@jeni, uni]i cu to]ii \u00een jurul unei idei, al unui scop care nu viza exerci]iul bisericesc diurn \u00een nici un fel. Propensiunea cultural@ este accentuat@ de faptul c@ bl@jenii au desf@}urat, prin traducerea Vulgatei, opera de pionierat a primei transpuneri \u00een limba rom\u00e2n@ a unui text latin de propor]ii. \u00cen condi]iile limbii scrise de dinaintea codific@rii }i unific@rii ei de c@tre Samuil Micu prin Biblia de la Blaj din 1795, a \u00eembog@]irii ei explozive prin achizi]iile lexicale extracarpatine, sarcina bl@jenilor de la 1760 a fost de o dificultate greu de imaginat. Dou@ c@i spre cuv\u00e2ntul potrivit a g@sit Petru Pavel Aron }i coechipierii s@i, ambele justificate la acea dat@. Prin imperativ istoric ce \u00ee}i avea sorgintea \u00een ideologia social@ a unirii, ei au cotinuat opera de cur@]ire a limbii scrise rom\u00e2ne}ti de zgura ungurismelor pe care le-au impus tip@riturile rom\u00e2no-calvine de la Alba Iulia din secolul al XVII-lea, cu excep]ia unic@ a Noului Testament din 1648. Metoda autorilor acestor c@r]i parazitare era de a lua din limba maghiar@, limba \u201esf\u00e2nt@\u201d a calvini}tilor din Transilvania, toate cuvintele \u2013 mai ales termeni biserice}ti sau teologici \u2013 care nu aveau un corespondent consolidat \u00een limba rom\u00e2n@. Sarcina catolicilor rom\u00e2ni din Transilvania era de a ilustra op]iunea distan]@rii de calvinism }i prin eliminarea totemurilor lingvistice, mentalul popular al epocii fiind sensibil la haina verbal@ a religiei. Bl@jenilor inspira]i de Vulgata nu le-a r@mas la \u00eendem\u00e2n@ dec\u00e2t apelul la limba popular@ din Transilvania, alte aporturi lingvistice urm\u00e2nd s@ intre abia peste decenii. Cum cei mai prestigio}i dintre traduc@tori erau nativi din p@r]ile ardelene de la nordul Mure}ului (Petru Pavel Aron, Gherontie Cotorea, Atanasie Rednic, Grigore Maior), limba traducerii se resimte de coloritul nord-ardelean, pe care analiza lingvistic@ \u00eel poate releva cu u}urin]@. R@m\u00e2nea \u00eens@ marea problem@ a cuvintelor }i termenilor biblici pentru care limba popular@ nu avea grai. Inspira]ia genial@ a lui Samuil Micu, de a lua cuvintele necesare din Biblia de la Bucure}ti, era de domeniul viitorului. La 1760, traduc@torii Vulgatei se salveaz@ printr-o fidelitate excesiv@ fa]@ de originalul latin. Cuvintele care lipseau din limba rom\u00e2n@ sunt luate ca atare din latin@, \u00een mod prea pu]in analizat, }i \u201elipite\u201d de textul rom\u00e2nesc. Ideea \u00eembog@]irii limbii prin neologisme nu era \u00eenc@ activ@, con}tientizat@. {i totu}i, din aceast@ preluare masiv@ de cuvinte latine a rezultat un fond lexical important pentu istoricul limbii, \u00eentruc\u00e2t foarte multe cuvinte s-au validat \u00een timp }i se reg@sesc ast@zi \u00een limba noastr@ literar@. Nu mai pu]in, urmarea topicii latine de c@tre cei de la 1760 este \u00een multe privin]e un bun actual \u00een expresia stilistic@ a limbii rom\u00e2ne. Acest amestec de rom\u00e2neasc@ popular@ }i latin@ calchiat@ a dus la o limb@ unic@ \u00een cultura noastr@, cu originalit@]i }i frumuse]i, naivit@]i }i poticneli mai mari sau mai mici, toate \u00eens@ \u00een limitele unui ansamblu care define}te o capodoper@ a literaturii noastre vechi. \u00cen situa]ia c\u00e2nd limba de cultur@ din Moldo-Valahia, sufocat@ de fanariotism, \u00ee}i pierduse calitatea de nav@-amiral pe care o avuse \u00een miraculosul secol al XVII-lea, traduc@torii Vulgatei de la Blaj sunt cei dint\u00e2i care \u00eencearc@, }i reu}esc \u00een mod admirabil, s@ preia }tafeta \u201ecre}terii limbii rom\u00e2ne}ti\u201d, printr-o oper@ monumental@. Faptul c@ Vulgata de la Blaj nu s-a tip@rit nu \u00eenseamn@ c@ ea a r@mas oper@ moart@. Voin]a \u2013 iar acum }i experien]a! \u2013 }lefuirii }i \u00eembog@]irii limbii printr-o munc@ de propor]ii uria}e }i-a pus pecetea pe o genera]ie de intelectuali, care preg@teau tineretul }colar ca profesori sau preo]i. Ei sunt magma din ad\u00e2nc, din care va ]\u00e2}ni, nu peste mult timp, eflorescen]a impresionant@ a {colii Ardelene, Samuil Micu, Gheorghe {incai }i Petru Maior cunosc\u00e2ndu-i pe cei mai mul]i dintre t@lm@citorii Bibliei lui Petru Pavel Aron }i urm\u00e2ndu-le exemplul \u00een cultivarea limbii rom\u00e2ne. Exemplu deloc de lep@dat, dac@ citim acum din Vulgata lui Aron, cu ochii rom\u00e2nului care cunoa}te limba lui Eminescu, lec]iuni ce impresioneaz@ prin frumuse]ea de dincolo de timp a limbii. Baza sociologic@ popular@ a limbii de la 1760 se al@tur@ unei viziuni ruraliste, prezent@ \u00een litera Vulgatei rom\u00e2ne}ti, dar }i \u00een habitudinile personajelor care populeaz@ Biblia. \u00cens@}i opera Creatorului de pl@smuire a lumii are la bl@jenii no}tri savoarea meticuloas@ a me}te}ugitului popular, a me}terului mig@los }i atent cu detaliile muncii sale, gra]ie expresiei rustice a celui mai cunoscut pasaj din Biblie, pe care Aron }i ai s@i \u00eel rezolv@ astfel \u00een mod admirabil: 548 Dic]ionarul literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2n@ la 1900, Bucure}ti, 1979, p. 623. LXXVI","TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON 1 . ntru \u00eenceput au f@cut Dumnezeu ceriul }i p@m\u00e2ntul. 2 . Iar@ p@m\u00e2ntul era \u00eenz@darnic }i de}ert }i \u00eentunearec era preste fa]a ad\u00e2ncului }i Duhul lui Dumnezeu S@ purta preste ape. 3. {i au zis Dumnezeu: \u201eS@ s@ fac@ lumin@!\u201d {i s-au f@cut lumin@. 4. {i au v@zut Dumnezeu lumina c@ iaste bun@ }i au desp@r]it lumina de \u00eentunearec. 5. {i au numit lumina zio }i \u00eentunearecul noapte. {i s-au f@cut sar@ }i diminea]@: zi una. 6. {i au zis Dumnezeu: \u201eS@ s@ fac@ t@riia \u00een mijlocul apelor }i s@ despar]@ ape de ape\u201d. 7. {i au f@cut Dumnezeu t@riia }i au desp@r]it apele carele era supt t@riia de cele ce era deasupra t@riii. {i s-au f@cut a}a. 8. {i au numit Dumnezeu t@riia ceriu. {i s-au f@cut sar@ }i diminea]@: zioa a doua. 9. {i au zis Dumnezeu: \u201eS@ s@ adune apele cele de supt ceriu \u00eentr-un loc }i s@ s@ ar\u00e2te uscatul\u201d. {i s-au f@cut a}a. 10. {i au numit Dumnezeu uscatul p@m\u00e2nt }i adun@rile apelor le-au numit m@ri. {i au v@zut Dumnezeu c@ iaste bine. 11. {i au zis: \u201eS@ r@sar@ p@m\u00e2ntul iarb@ verde }i carea face s@m\u00e2n]@ }i lemn roditoriu, care face rod dup@ feliul s@u, a c@ruia s@m\u00e2n]@ s@ fie \u00eentr-\u00eensul pre p@m\u00e2nt\u201d. {i s-au f@cut a}a. 12. {i au scos p@m\u00e2ntul iarb@ verde }i care face s@m\u00e2n]@ dup@ feliul s@u }i lemn care face rod si are fie}tecarele s@m\u00e2n]@ dup@ feliul s@u. {i au v@zut Dumnezeu c@ iaste bine. 13. {i s-au f@cut sar@ }i diminea]@: zioa a triia. 14. {i au zis Dumnezeu: \u201eS@ s@ fac@ lumin@tori \u00eentru t@riia ceriului }i s@ despar]@ zioa }i noaptea }i s@ fie spre seamne }i spre vremi }i spre zile }i spre ani, 15. Ca s@ str@luceasc@ \u00eentru t@riia ceriului }i s@ lumineaze p@m\u00e2ntul\u201d. {i s-au f@cut a}a. 16. {i au f@cut Dumnezeu doi lumin@tori mari: lumin@toriu mai mare, spre st@p\u00e2nirea zilii }i lumin@toriu mai mic, spre st@p\u00e2nirea nop]ii }i stealele. 17. {i le-au pus \u00eentru t@riia ceriului, s@ lumineze pre p@m\u00e2nt, 18. {i s@ st@p\u00e2neasc@ peste zi }i peste noapte }i s@ despar]@ lumina }i \u00eentunearecul. {i au v@zut Dumnezeu c@ iaste bine. 19. {i s-au f@cut sar@ }i diminea]@: zioa a patra. 20. {i au zis Dumnezeu: \u201eS@ scoa]@ apele jivin@ ce s@ t\u00e2r@ie}te pre p@m\u00e2nt }i pasire zbur@toare supt t@riia ceriului. 21. {i au f@cut Dumnezeu chitu}i mari si tot sufletul viu }i ce s@ mi}c@, carele au scos apele dup@ feliurile sale }i tot ce zboar@ dup@ feliul s@u. {i au v@zut Dumnezeu c@ iaste bine. 22. {i le-au blagoslovit, zic\u00e2nd: \u201e Cre}te]i }i v@ \u00eenmul]i]i }i umple]i apele m@rii }i pasirile s@ s@ \u00eenmul]asc@ deasupra p@m\u00e2ntului\u201d. 23. {i s-au f@cut sar@ }i diminea]@: zioa a cincea. 24. {i au zis Dumnezeu: \u201eS@ scoa]@ p@m\u00e2ntul suflet viu dup@ feliul s@u, dobitoace }i ceale ce s@ t\u00e2r@iesc }i fierile p@m\u00e2ntului, dup@ feliurile sale\u201d. {i s-au f@cut a}a. 25. {i au f@cut Dumnezeu fier\u00e2le p@m\u00e2ntului dup@ feliurile sale }i dobitoacele }i tot ce s@ t\u00e2r@ia}te pre p@m\u00e2nt dup@ feliul s@u. {i au v@zut Dumnezeu c@ iaste bine. 26. {i au zis: \u201eS@ facem om dup@ chipul }i dup@ as@m\u00e2narea Noastr@ }i s@ st@p\u00e2neasc@ pe}tii m@rii }i pasirile ceriului }i fier\u00e2le }i tot p@m\u00e2ntul }i tot ce s@ t\u00e2r@ia mi}c\u00e2ndu-s@ pre p@m\u00e2nt\u201d. 27. {i au f@cut Dumnezeu pre om dup@ chipul S@u, dup@ chipul lui Dumnezeu l-au f@cut pre el, b@rbat }i f@meaia i-au f@cut pre ei. 28. {i i-au blagoslovit Dumnezeu }i au zis: \u201eCre}te]i }i v@ \u00eenmul]i] }i umple]i p@m\u00e2ntul }i-l supune]i }i st@p\u00e2ni]i preste pe}tii m@rii }i preste pasirile ceriului }i preste toate jiviniile ce s@ mi}c@ pre p@m\u00e2nt\u201d. 29. {i au zis Dumnezeu: \u201eIat@, v-am dat voao toat@ iarba care aduce s@m\u00e2n]@ pre p@m\u00e2nt }i toate lemnele carele au \u00een sine} s@m\u00e2n]@ dup@ feliul s@u, s@ v@ fie voao spre m\u00e2ncare. 30. {i tuturor jiviniilor p@m\u00e2ntului }i tuturor paserilor ceriului }i tuturor care s@ mi}c@ pre p@m\u00e2nt }i \u00een care iaste suflet viu, ca s@ aib@ de m\u00e2ncat\u201d. {i s-au f@cut a}a. 31. {i a au v@zut Dumnezeu toate care f@cuse }i era foarte bune. {i s-au f@cut sar@ }i s-au f@cut diminea]@: zioa a }asa. Un biograf al lui Petru Pavel Aron remarca, \u00een 1891, c@ acesta \u201e\u00ee}i m@rginise activitatea numai pe terenul cultural }i religios\u201d. 549 Aceast@ strategie i-a fost impus@ de interesele macropoliticii imperiale din timpul Mariei Tereza, suveran@ luminat@, dar cu domnia r@scolit@ de dou@ r@zboaie care, de}i fortunate p\u00e2n@ la urm@, au dinamitat \u00eentreaga g\u00e2ndire politic@ a celor doi cezari anteriori, Leopold I }i Carol VI. Sub aceste auspicii, for]ele 549 Mihail Str@janu, \u00cenceputul na}terii na]ionale prin }coli sau despre episcopul Petru Pavel Aron, Craiova, 1891, p. 22. LXXVII","IOAN CHINDRI{ politice de tip medieval din Transilvania au putut s@ atace cu eficien]@ elementul cel mai \u201eprimejdios\u201d pentru ele din reforma imperial@ de dup@ \u00eenglobarea principatului: unirea rom\u00e2nilor cu Biserica Catolic@. Nimicirea carierei lui Inochentie Micu-Klein a constituit un avertisment despre primejdiozitatea pentru rom\u00e2ni a c@ii politice militante, f@]i}e. Premisele pentru o asemenea metod@ erau \u00eenc@ foarte \u00eendep@rtate. Petru Pavel Aron nu a fost cu nimic mai pu]in rom\u00e2n }i iubitor de neamul s@u dec\u00e2t tulbur@torul s@u \u00eenainta}. Starea politic@ }i social@ oropsit@ a rom\u00e2nilor ardeleni nu-i era indiferent@ fiului de mo] din Mun]ii Apuseni, la fel cum nu-i erau necunoscute bazele istorice ale contenciosului din principat. Un pasaj din scrisoarea adresat@ Papei \u00een 15 septembrie 1756, despre poporul rom\u00e2n din Transilvania, este gr@itor \u00een acest sens: \u201eEste un popor numeros, r@m@}i]e ale lui Traian }i Adrian, cum spune istoria, pentru care \u00een limba lor se }i numesc pe sine rom\u00e2ni sau romani, p\u00e2n@ \u00een ziua de ast@zi. Graiul le este latinesc }i foarte asemenea cu cel italienesc. Din fire sunt foarte bl\u00e2nzi }i apleca]i la orice m@iestrii sau }tiin]e, la vicii ca }i la pietate. Dar p\u00e2n@ acum au fost cu totul p@r@si]i }i despre]ui]i de popoarele cari-i st@p\u00e2nesc }i de eretici. De aceea sunt }i foarte aspri }i f@r@ }tiin]@ de carte. Sunt aproape strivi]i de greut@]ile publice }i ale domnilor, ca fiii lui Iacob \u00een Egipt\u201d.550 \u00cen aceste cuvinte pu]ine, caracteristice firii sobre a pustnicului de la Blaj, se sintetizeaz@ \u00eentregul program politic }i social al lui Inochentie, dar }i miezul ideologiei culturale \u00eentemeiate pe istorie }i latinitate, care se contura pas cu pas \u00een r\u00e2ndul rom\u00e2nilor, o dat@ cu dezvoltarea noii elite intelectuale cu studii savante \u00een occidentul catolic. \u201eUnde-i gloria str@bun@, unde-i patria rom\u00e2n\u00e3? Ardeal, p@m\u00e2nt de jale, scump@ ]ar@ a mea!\u201d, exclam@ el cu alt@ ocazie. 551 \u00cen imposibilitatea c@ilor directe de a remedia aceast@ jale, Aron a mizat pe marea interioar@ a subterfugiului cultural, \u00een cuno}tin]a faptului c@ starea \u00eenfloritoare a popoarelor occidentale pe care le cuno}tea este direct propor]ional@ cu nivelul de cultur@ al acestora. \u00cen b@t@lia pentru cultur@, Aron a fost ne\u00eenvins, ini]iativele, energia, intui]ia }i reu}itele lui pun\u00e2nd adev@rata vatr@ a primatului unui \u201ep@m\u00e2nt de jale\u201d, Transilvania, \u00een na]ionalizarea vie]ii intelectuale rom\u00e2ne}ti la pragul epocii moderne. Inochentie }i-a dep@}it \u00een mod dramatic epoca. Aron, \u00een schimb, a fost con}tient \u2013 din dezastrul personal al pecursorului s@u \u2013 c@, pentru a conduce un popor spre cucerirea depturilor sale, acel popor trebuie s@ aib@ con}tiin]a de sine dob\u00e2ndit@ prin cultur@. La ce este bun@ sabia dac@ nu o po]i folosi? \u00centr-o scrisoare c@tre sora sa se poate citi un pasaj care \u00eei deconspir@ firea cald@, jertfelnic@ }i iubitoare fa]@ de neamul oropsit c@ruia \u00eei era c@petenie spiritual@: \u201eOh, Dumnezeule, dac@ neamul nostru s-ar putea m\u00e2ntui prin jertf@, ce n-a} fi eu \u00een stare s@ fac! Dar nu, de o mie de ori nu, sabia nu str@bate prin \u00eentunerec [s. n. ], numai lumina str@bate. Numai omul cult }i religios se poate entuziasma. Al]ii se pot fanatiza: va fi flac@r@, dar c@ldur@ }i lumin@ nu\u201d.552 Religia }i cultura au constituit sabia cu dublu t@i} a lui Aron, cu care a deschis calea spiritualit@]ii rom\u00e2ne}ti moderne. Episcopul nu }i-a putut \u00eens@ dep@}i destinul asumat, acela al muncii f@r@ r@gaz }i \u00eentru modestie absolut@. Al]ii vor culege roadele jertfei sale, care de fapt s-a inf@ptuit, tineri dintr-o genera]ie nou@ }i mai fortunat@ vor r@sp\u00e2ndi spre toate z@rile rom\u00e2ne}ti tor]a trezirii la cultur@ aprins@ de Aron la Blaj. Admira]ia aproape mistic@ fa]@ de {coala Ardelean@ }i opera ei str@lucit@, care va cuceri pentru totdeauna mentalul erudit rom\u00e2nesc, se \u00eentemeiaz@ pe diata cultural@ l@sat@ urma}ilor de Petru Pavel Aron, unde Vulgata tradus@ \u00een 1760 \u00ee}i g@se}te un loc de frunte. Testamentul propriu-zis }i l-a scris \u00een 6 noiembrie 1758.553 \u00centreaga sa avere o las@ pe seama }colilor, activitatea cea mai drag@ sufletului s@u, unde a cunoscut bucurii }i decep]ii, unde a avut realiz@ri eclatante }i unde a comis erori, din prea mare dorin]@ de via]@ sf\u00e2nt@, pe care o \u00eentrez@rea }i o credea realizabil@. Dar marele }i adev@ratul s@u testament este via]a exemplar@ }i unic@ pe care a dus-o, de mortificare a trupului }i \u00een@l]are a spiritului, de aspr@ urm@rire a unui ]el luminos: ridicarea poporului rom\u00e2n la cultura molipsitoare a secolului al XVIII-lea, care aprindea lumini pe tot cuprinsul continentului european. A murit \u00een 9 matrie 1764, la 55 de ani, \u00een Baia Mare, \u201ezdrobit de via]a lui auster@ }i de marea lui oboseal@ pentru bun@starea turmei \u00eencredin]ate p@storiei sale\u201d.554 Cu c\u00e2teva zile \u00eenainte, }i-a desprins de pe trup lan]ul }i obezile de tortur@, de care nu s-a desp@r]it pe tot timpul p@storiei sale, oferindu-le parc@ altor doritori de via]@ dedicat@ \u00een \u00eentregime spiritului. La ora c\u00e2nd arhiereul se stingea, icoana Mariei cu Pruncul Isus \u00een bra]e de pe iconostasul capelei sale din Blaj a pl\u00e2ns }i a v@rsat sudori, st\u00e2rnind un val uria} de popularitate }i uimire, ca \u00een fa]a minunilor.555 Asemeni eroilor autentici, a trebuit s@ moar@ pentru ca semenii s@i, oamenii, s@-}i dea seama c@ au avut \u00eentre ei un asemenea contemporan. \u00cen aceast@ lumin@ eroic@ \u00een sens mistic \u00eel vede Aron Cotru}, \u00een poezia sa Pe o carte: \u201e{i dincolo de r\u00e2nduri simt cum cresc \/ Umbre din trecutul rom\u00e2nesc... \/ Dintre ele v@d cum se ridic@, \/ Ca dintr-un deschis morm\u00e2nt, \/ \u00cen drum spre un nev@zut amvon \/ Umbra ta de sf\u00e2nt, \/ De om ce-n casne mari oprit-ai pl\u00e2nsu-]i \/ {i te-ai \u00eenvins de mii de ori pe tine \u00eensu]i, \/ Martir de m@re]ie }i r@bdare antic@, \/ Neprih@nit vl@dic@ Petru Pavel Aron\u201d. IOAN CHINDRI{ 550 Augustin Bunea, Episcopii..., p. 425-426. 551 Mihail Sr@janu, op. cit., p. 11. 552 Virgil Stanciu, Episcopul Petru Pavel Aron, p. 58-59. 553 La Timotei Cipariu, Acte }i fragmente... , p. 59. 554 Augustin Bunea, Episcopii..., p. 391. 555 Icon lacrymans Balasfalvensis..., pass. LXXVIII","CONCORDAN[A NUMELOR PROPRII oncordan]a numelor proprii prezente \u00een Sf\u00e2nta Scriptur@ este un instrument de lucru necesar nu numai teologilor, bibli}tilor \u00een special, ci }i filologilor sau lingvi}tilor, precum }i oric@rui intelectual preocupat de verbul divin. \u00cen cazul de fa]@, aceast@ concordan]@ devine un aparat complementar al indicelui lexical, dup@ cum ea este complementul obligatoriu unui indice tematic al Bibliei. Realizarea concordan]ei biblice pentru Vulgata presupune anumite dificult@]i, inerente acestei versiuni specifice a Bibliei. Dac@ Noul Testament nu ridic@ probleme deosebite, pentru c@ edi]iile notabile ale Scripturii (Vulgata, King James, edi]iile grece}ti) au preluat ca atare recenzia a}a numitului \u201etext majoritar\u201d, Vechiul Testament prezint@ diferen]e notabile, at\u00e2t de la o versiune la alta, c\u00e2t }i de la o recenzie biblic@ la alta. Septuaginta, bazat@ pe canonul alexandrin, are o cantitate de informa]ie biblic@ superioar@ textului masoretic, bazat pe canonul ebraic, \u00een plus aceast@ informa]ie este arhitecturat@ altfel dec\u00e2t \u00een textul masoretic, uneori chiar \u00een c@r]ile biblice comune. Un exemplu cunoscut este cel al C@r]ii lui Ieremia. Problema se ad\u00e2nce}te chiar \u00een cadrul celor dou@ Biblii cre}tine. Diferitele recenzii ale Septuagintei (Alexandrina, Aquila, Theodotion, Simmachus, Hexapla, Heptapla, Lucian) prezint@ diferen]e unele unele fa]@ de altele, sensibile pentru bibli}tii aviza]i, dar }i pentru iubitorii Scripturii. Vulgata a cunoscut }i ea diferite recenzii, \u00eencep\u00e2nd cu cea a Sf\u00e2ntului Ieronim, continu\u00e2nd cu Grigore cel Mare, Cassiodor, Beda Venerabilul, Alcuin, gener\u00e2ndu-se astfel familii de manuscrise. Edi]ia tipizat@ }i oficial@ a Vulgatei, sixto-clementina, se bazeaz@ \u00een principal pe Codex Caraffa, considerat ca cel mai acribic dintre diferitele recenzii accesibile la finele secolului al XVI-lea. O asemenea edi]ie oficial@ a stat la baza traducerii episcopului bl@jean Petru Pavel Aaron }i a celor 6 colaboratori ai s@i: Biblia Sacra , Venetiis apud Nicolaum Pezzana, MDCLXXXX. Vulgata, la r\u00e2ndul ei, prezint@ un material biblic similar at\u00e2t textului masoretic, c\u00e2t }i Septuagintei. De accentuat: similar dar nu identic, \u00eentruc\u00e2t, chiar }i \u00een cadrul c@r]ilor comune cu ale celorlalte versiuni, observ@m diferen]e sensibile \u00een ceea ce prive}te arhitecturarea informa]iei biblice, dar }i compozi]ia materialului biblic. C@r]ile comune cu textul masoretic (protocanonicele) sunt mai fidele acestuia \u00een cazul Vulgatei dec\u00e2t \u00een cazul Septuagintei, de pild@ informa]ia biblic@ din Cartea Facerii, din Exod, din Ieremia. Arhitectura psalmilor este mai apropiat@ de cea a Septuagintei dec\u00e2t cea masoretic@. \u00cen cazul c@r]ilor deuterocanonice comune cu Septuaginta, apar diferen]e notabile de informa]ie }i dispozi]ie a materialului biblic, cum se \u00eent\u00e2mpl@ \u00een Tobit, Iudith, Eclesiasticul (\u00cen]elepciunea lui Isus Sirah), la care Ieronim a dat o traducere dup@ versiunile aramaice }i nu dup@ versiunile grece}ti (alexandrine). \u00cen acele}i c@r]i biblice comune, Vulgata se diferen]iaz@ }i \u00een ceea ce prive}te numerotarea versetelor din capitole, astfel \u00eenc\u00e2t orientarea pe text presupune o aten]ie sporit@ din partea celui ce caut@ o referin]@ biblic@. Astfel, concordan]ele biblice realizate pentru Septuagint@ sau pentru Textul Masoretic au doar o valoare orientativ@ pentru Vulgata, ele nefiind \u00een un instrument precis de lucru. Concordan]a de fa]@ indic@ clasele numelor proprii \u00eent\u00e2lnite \u00een manuscrisul biblic tradus de Petru Pavel Aron }i colaboratorii s@i (Vechiul Testament }i Evangheliile). Cu alte cuvinte, \u00een cazul aceluia}i nume purtat de mai multe personaje biblice, se indic@ doar numele respectiv, f@r@ identificarea nominaliza]ilor, rostul concordan]ei fiind unul formal, de recunoa}tere. Numele biblice sunt indicate cu toate variantele ortografice ap@rute \u00een text. \u00cen parantez@ ele se dau \u00een forma \u00een care sunt accesibile }i cunoscute ast@zi cititorului rom\u00e2n, din diverese edi]ii la zi ale Bibliei, pentru ca acest cititor s@ poat@ personaliza numele respective, \u00een pofida diferen]elor de form@ dintre Vulgata de la Blaj }i textele biblice circulante. Toate numele sunt \u00eenso]ite de siglele a (antroponim), h (hieronim), t (toponim) sau a, t (antroponime cu valoare toponimic@), ultimul caz provenind din specificitatea limbii ebraice (de pild@ sintagma \u201efiii lui Iuda, fiii lui Israel\u201d indic\u00e2nd fie descenden]ii celor doi patriarhi, fie locuitorii celor dou@ regate ebraice). Urmeaz@ specificarea locului din textul biblic unde apar numele proprii, \u00een ordinea c@r]ilor din Vulgata, cu precizarea capitolelor }i versetelor aferente. O list@ de abrevieri este dat@ la sf\u00e2r}itul acestei note, pentru facilitarea orient@rii cititorului. Lista abrevierilor de la concordan]e este una aparte de cea folosit@ la celelalte compartimente ale edi]iei, indicat@ \u00een Not@ asupra edi]iei, deoarece aici s-a operat cu surse diverse, cu Biblii diverse, care reclam@ o abreviere pertinent@ fiec@reia \u00een parte. Numele biblice din paranteze, adic@ cele cunoscute omului zilelor noastre, reflect@ evolu]ia formei istoric@ a traducerilor spre o form@ c\u00e2t mai apropiat@ de originalul ebraic. Pentru fixarea formei contemporane s-a folosit Biblia Sf\u00e2ntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, a}a cum a fost ea stabilit@ \u00een edi]ia de la 1968 }i continuat@ \u00een cele ulterioare, \u00een paralel cu traducerea lui Dumitru Cornilescu, pe departe cea mai popular@ edi]ie rom\u00e2neasc@ a Scripturii, chiar dac@ incomplet@ sub raportul informa]iei biblice \u00een compara]ie cu Vulgata }i Septuaginta. Studiul monografic al lui Alexandru M@ianu, Via]a }i lucrarea lui Dumitru Cornilescu, traduc@torul Bibliei \u00een limba rom\u00e2n@ , Bucure}ti, 1995, estimeaz@ tirajul edi]iei Cornilescu, p\u00e2n@ \u00een anul 1981, la 5.000.000 de exemplare, imens fa]@ de cele c\u00e2teva sute de mii pe care edi]ia Sf\u00e2ntului Sinod le are p\u00e2n@ \u00een momentul de fa]@. \u00cen cazul \u00een care paranteza lipse}te, numele propriu este comun tuturor recenziilor rom\u00e2ne}ti }i se va lectura ca atare. C\u00e2nd sunt dou@ nume \u00een parantez@, primul este cel din edi]ia sinodal@ iar al doilea dup@ traducerea Cornilescu. Atunci c\u00e2nd survin trei sau mai multe nume \u00een parantez@, est e vorba de variantele diferite ale aceluia}i nume \u00een LXXIX","MIRCEA R. BIRTZ cadrul celor dou@ traduceri. \u00cen c@r]ile deuterocanonice sau anagoschiomena (bune de citit; 3 Ezdra, 4 Ezdra) exist@ sensibile diferen]e \u00eentre recenzia alexandrin@ }i cea latin@ (3 Ezdra).1 Caracteristic pentru Vulgata de la Blaj, \u00een ce prive}te numele proprii, este varietatea textual@ frecvent@ pentru acela}i nume, ce de exemplu Ruvim, Ruvin pentru Ruben; Israil, Izrail pentru Israel; Ieremoth, Ierimofth, Ierimoth pentru Ierimoth etc. Motivele acestei varit@]i sunt multiple: 1. Autorii versiunii rom\u00e2ne}ti difer@ \u00eentre ei sub raport ortografic, alfabetul chirilic, prin fonetismul s@u aproape perfect, fiind extrem de convenabil pentru transcrierea pronun]iei specifice a fiec@rui traduc@tor. Lipsa unui sistem ortografic prestabilit, a unei metodologii comune \u00een transliterarea numelor proprii, au favorizat desigur diversitatea ortografic@. 2. Instruirea diferit@ a traduc@torilor a putut constitui un alt factor favorizant pentru apari]ia variet@]ii ortografice. Unii traduc@tori au avut }i o cultur@ biblic@ slavon@, fapt care ar explica th prin thita chirilic }i ulterior prin consonanticul ft (ex. Ierimoth, Ierimoft). 3. Pronun]ia diferit@ a fiec@rui traduc@tor. Chiar dac@ proveneau din arii geografice \u00eenvecinate, rostirea curent@ a traduc@torilor putea avea varia]iuni de la persoan@ la persoan@. Scriind \u00een rom\u00e2ne}te cu ajutorul alfabetului chirilic, \u00een lipsa unui sistem ortografic unitar, traduc@torii au transcris numele biblice a}a cum auziser@ pronun]ate ei \u00een}i}i. 4. Alfabetul chirilic \u00een varianta ardelean@ nu a cunoscut o codificare clasic@ de felul celei din Moldo-Valahia. La data traducerii Vulgatei (1760 \u2013 1761), acest alfabet se afla aici \u00eentr-un declin accelerat, din cauza culturii }i \u00eenclina]iilor latinizante ale intelectualilor greco-catolici, d@t@torii de ton \u00een cultura din Transilvania. Foarte cur\u00e2nd, traduc@torii }i discipolii lor vor \u00eencepe lupta efectiv@ pentru scoaterea slovelor din scrierea rom\u00e2neasc@. \u00cen aceast@ situa]ie, textul Bibliei Vulgata reflect@ un stadiu crepuscular al alfabetului chirilic, criz@ prin prisma c@reia sunt explicabile multe inconsecven]e ortografice din text. 5. Traduc@torii au fost lega]i }i de spa]iul biblic informa]ional precedent activit@]ii lor. Biblia de la Bucure}ti (1688) beneficia \u00eenc@ de un prestigiu net@g@duit. Aceast@ Biblie, circulant@ atunci, a putut impune varianta lecturii neogrece}ti\/ slavone a numelor biblice. Numele biblice pronun]ate prin prisma lecturii neogrece}ti\/slavone s-au \u00eencet@]enit puternic \u00een cultura religioas@ a epocii, orice modificare \u00een acest sens put\u00e2nd fi perceput@ ca o inova]ie periculoas@, ca un atentat confesional. Predilec]ia pentru forme ca Veniamin, Vartolomeiu, Gavriil, Efrem, Iosue, Isaie, Irimie, Ieremie, Asriil reflect@ }i o puternic@, sufocant@, coerci]ie cultural@. Numele autentice au prezentat o dificultate deosebit@ pentru to]i traduc@torii limbilor clasice, din cauza anumitor sunete specifice (siflante, aspirate, guturale). Dac@ o consoan@ de tipul ] putea fi redat@ \u00een greac@ sau latin@ prin ts sau tz, o consoan@ de tip } nu putea fi reprodus@ \u00een alfabetul grec sau latin. Analog s-a petrecut cu anumite guturale. Astfel traduc@torii Septuagintei au fost sili]i adesea s@ adapteze sau s@ traduc@ numele ebraice \u00een limba greac@, procedeu urmat }i de Ieronim. Traduc@torii rom\u00e2ni din sec. XVIII au cunoscut astfel forma numelor ebraice prin interesul transliter@rilor sau al traducerilor grece}ti, latine}ti sau slavone. C\u00e2teva exemple sunt concludente: Ruben sau Reuben, patriarh biblic (Fac. 29: 32; Ie}. 1: 2, Num. 1: 5 etc.) este ortografiat \u00een ebraic@ prin literele: ro}, alef, vav, beth, nun (0\\\"{9). \u00ce n greac@ este ortografiat prin rho , omicron, ypsilon, beta , eta , ny (C@\u00d8$0<). Poate fi astfel lecturat Rub\u00ean sau Ruvin, \u00een func]ie de op]iunea erasmian@ sau de cea reuchlinian@ a lecturii. \u00cen neogreac@ este citit Ruvin, cum de altfel \u00eel transcrie }i Biblia de la Bucure}ti, cu varianta Ruvim. Acelea}i variante folosite de Biblia lui {erban se reg@sesc }i \u00een manuscrisul lui Petru Pavel Aron. Vulgata prefer@ lectura Ruben. Numele patriarhului biblic A}er (fac. 30: 13, Num. 1: 13 etc.) este ortografiat \u00een ebraic@ cu alef, }in, ro} (9\u2013!). \u00cen greaca Septuagintei cu alfa , sigma, eta, rho ( !F0D). Vulgata opteaz@ pentru Aser. Biblia de la Bucure}ti \u00eel ortografiaz@ Asir iar autorii traducerii Vulgatei de la Blaj vor oscila \u00eentre Asir, Aser sau Assir. Un caz mai complicat \u00eel reprezint@ numele patriarhului Beniamin (Fac. 35: 18, 43: 14, 16, 29 etc.). Numele Beniamin (\u201eFiul [m\u00e2inii] dreptei\u201d) este ortografiat \u00een ebraic@: beth, nun, iod, mem, iod, nun (0*\/*1\\\"). \u00cen greac@: beta, epsilon, ny, iota, alfa, my, iota , ny ( #,<4\\\":4<). Vulgata transcrie Beniamin, Biblia de la Bucure}ti Veniamin, form@ preferat@ }i de P. P. Aron. Apartenen]a la tribul lui Beniamin a cauzat dificult@]i de traducere at\u00e2t traduc@torilor greci, c\u00e2t }i celor latini; astfel beniamitul sau beniami]ii din Jud. 3: 15, 19: 16 sunt tradu}i \u00een Septuaginta fiul lui Iemoni la prima pozi]ie, }i fiii lui Veniamin (form@ corect@) la a doua, forme preluate ca atare }i de Biblia de la Bucure}ti. Vulgata traduce \u00een ambele cazuri fiul, fiii lui Iemini , form@ preluat@ }i de traduc@torii bl@jeni. Un caz analog \u00eel avem \u00een 1 Reg. 9: 1, unde sunt \u00een}irui]i: Beniamin, Chi}, Abiel, Zeror, Bechorath, Afiah beniamitul (\u00een textul masoretic). Septuaginta \u00eei prezint@ ca Veniamin, Chis, Aviil, Iared, Vahir, Afec andros Ieminaion, nume redate de Biblia de la 1688 prin Veniamin, Chis, Eviil, Iiared, Vahir, \u201eAfec fiiu de om emeniu\u201d. Vulgata \u00eei red@ ca Beniamin, Cis, Abiel, Seror, Bechorath, Afia fiul b@rbatului Iemini, \u00een timp ce traducerea Vulgatei de la Blaj \u00eei \u00een}ir@ pe Veniamin, Chis, Aviil, Serorf, Vehorath, Afia fiulu omului Iemini. Acela}i caz este \u00eent\u00e2lnit }i \u00een 1 Reg. 9: 21. Biblicul Esau (Fac. 33: 15), ortografiat \u00een ebraic@ prin ain, sin, vav (&:3), \u00een grece}te prin eta , sigma, alfa, ypsilon (YF\u201dL), este transcris \u00een Vulgata Esau, \u00een timp ce Biblia de la Bucure}ti prefer@ forma Isaf iar bl@jenii opteaz@ pentru forma Isav, dar }i Esav (Ios. 15: 3). 1 A se consulta edi]ia academic@ The Olt Testament Pseudoepigrapha. Apocalyptic Literature & Testaments, ed. James Charlesworth, I-II, New York, 1983. LXXX","CONCORDAN[A NUMELOR PROPRII Patriarhul Manase devine \u00een Septuagint@ Manassi (cu un eta final \u2013 0), Biblia lui {erban prelu\u00e2nd prompt forma Manasi, \u00een timp ce Vulgata va prefera Manasse, modificat de traduc@torii bl@jeni \u00een Manasiie (Fac. 48: 13), Manasse (Fac. 48: 14), M anasie (Fac. 48: 17). Localitatea biblic@ Beer-{eba devine pentru evreii alexandrini Virsavie (unde vocala i \u00eel reprezint@ pe grecul eta \u2013 0), form@ preluat@ }i de Biblia de la Bucure}ti, \u00een timp ce Ieronim o face cunoscut@ ca Bersabee (ex. 2 Cron. 19: 4, 24: 1), tradus@ la Blaj ca Versavia. Judec@torul Samuel (ortografiat de alexandrini Samouil (G\u201d:@\u00d808) \u2013 cu eta \u2013 }i de Vulgat@ Samuel) va fi f@cut cunoscut de Biblia lui {erban ca Samuil, \u00een timp ce bl@jenii vor oscila \u00eentre Samoil (1 Reg. 9: 14) sau Samuil (1 Reg. 9: 15). Alteori aceea}i form@ poate indica trei persoane biblice diferite: Iov (Iov, Ia}ub) \u00een Fac. 46: 13, (Ioab) \u00een 3 Ezd. 8: 38 sau Iov, protagonistul c@r]ii biblice omonime. O alt@ problem@ a fost cauzat@ de posibilitatea declin@rii numelor proprii, \u00een greac@ }i \u00een latin@, \u00een func]ie de cazurile gramaticale. O asemenea situa]ie ne este sugerat@ }i \u00een traducerea bl@jean@, \u00een care Mordehai \/ Mardoheu, unchiul Esterei, apare \u00een formele Marhoheu, Mardohee, Mardoheul, iar influentele personaje Me}ulam din Cartea Cronicilor }i din perioada st@p\u00e2nirii persane apar cu formele: Mosolam, Mosollam, Mosolamul. \u00cen textul masoretic sufixele -im }i -oth sugereaz@ cazul substantivelor pluralele masculine, respectiv feminine. Or, at\u00e2t formele grece}ti c\u00e2t }i cele latine}ti arareori indic@ acest fapt. Astfel forma Caftorit (Caftorim) (Fac. 10: 14) este indicat@ \u00een majoritatea traducerilor (inclusiv cele rom\u00e2ne}ti) ca un antroponim. Forma nu indic@ dec\u00e2t pluralul lui Caftor (suger\u00e2nd fie descenden] ii lui Caftor, fie locuitorii din Caftor \/ Creta). Analog pentru forma Ludit (Ludim) din Fac. 10: 13. Un caz notoriu, \u00eencet@]enit }i \u00een via]a cotidian@, este constituit de heruvim. Se folose}te curent pluralul pleonastic heruvimi, forma heruvim indic\u00e2nd deja pluralul ebraic al herub-ului, o categorie angelic@. Or, traducerea viziunilor angelice, cu prec@dere cele din Cartea profetului Ezechiel, folose} te forma heruvim la singular. Aceste dificult@]i au constituit piedici reale pentru to]i cei care au exercitat un pionierat \u00een traducerile biblice \u00een afara spa]iului lingvistic semitic. Nici traduc@torii Vulgatei de la Blajul nu au putut face excep]ie. Dificult@]ile traducerii exacte a unui text ebraic \u00een greac@ sau latin@, prezen]a mai multor traduc@tori, fiecare av\u00e2nd un impuls ortografic propriu, lipsa unei metodologii unitare, prestigiul spiritual }i cultural al unei edi]ii precedente a Scripturii (Biblia de la Bucure}ti), iat@ pe scurt, motivele apari]iei mai multor variante, nu doar \u00een cadrul unei clase onomastice, ci }i \u00een cazul unui anumit personaj sau toponim biblic. Concordan]a numelor proprii biblice, pentru un anumit tip de versiune (masoretic@, septuagintic@, Vulgata), impune consultarea concordan]elor realizate pentru celelalte versiuni. Astfel, ea devine un argument pentru complementaritatea versiunilor, \u00eentreaga informa]ie biblic@ fiind oferit@ prin acceptarea simultan@, concomitent@, a versiunilor principale. Textul septuagintic este complementar celui masoretic, iar Vulgata este complementar@ celorlalte dou@. Postularea unei singure versiuni, prin excluderea celorlalte (caz specific protestantismului) p@c@tuie}te metafizic prin reduc]ionism. Un asemenea pericol, cu toate consecin]ele lui, a fost con}tientizat de Episcopul Petru Pavel Aron }i de colaboratorii s@i, iar evitarea acestuia a constituit unul din imboldurile intime \u00een realizarea traducerii rom\u00e2ne}ti a Vulgatei.2 MIRCEA R. BIRTZ 2 Pentru o redare c\u00e2t mai acurat@ a numelor rom\u00e2ne}ti puse \u00een compara]ie istoric@, dar }i pentru precizarea fenomenelor lingvistice implicate, s-a apelat la urm@toarele surse selective: 1. Biblia Sacra Vulgatae Editionis, Sixte V. et Clementes VIII Pontif. Max. auctoritate recognita, uberrimis prolegomenis dogmaticis et chronologicus illustrata. Venetiis MDCCLVIII, Ex Typographio Remondiniano; 2. Biblia Sacra, Venetiis apud Nicolaum Pezzana, MDCLXXXX; 3. The Pentateuch and Hafthorahs. Hebrew Text, English Translation and Commentary, ed. Hertz, J. H., ed. II, Soncino Press, London, 1987; 5. The Septuagint with Apocrypha: Greek and English , by Sir Lancelot C. L. Brenton, Hendrickson Publ., ed. V, U. S. A., 1995; 6. La Bibbia di Gerusalemme, Ed. Dehoniane, Bologna, ed. XV, 1998;7. The Holy Bible, Containing the Old and New Testament, Reproduction of the first Scofield Reference Bible \u2013 King James Version, ed. by C. I. Scofield , GBV (Gute Botschaft Verlag), Dillenburg, f. a.; 8. Biblia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Vechiului }i Noului Testament. Tip@rit@ \u00eent\u00e2ia oar@ la 1688 \u00een timpul lui {erban Vod@ Cantacuzino Domnul [@rii Rom\u00e2ne}ti. Retip@rit@ dup@ 300 de ani \u00een facsimil }i transcriere cu aprobarea Sf\u00e2ntului Sinod, aceast@ edi]ie v@z\u00e2nd acum din nou lumina tiparului cu binecuv\u00e2ntarea Prea Fericitului P@rinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne , Bucure}ti, 1988; 9. Biblia de la Blaj 1795, edi]ie jubiliar@, Roma, 2000. 10. Biblia sau Sf\u00e2nta Scriptur@. Tip@rit@ sub \u00eendrumarea }i cu purtarea de grij@ a Prea Fericitului P@rinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne. Cu aprobarea Sf. Sinod, Ed. IBMBOR, Bucure}ti, 1988; 11. Biblia sau Sf\u00e2nta Scriptur@. Cu trimiteri, ed. \u00eengrijit@ de Daniel Br\u00e2nzei, f. l., f. a. (trad. Dumitru Cornilescu); 12. Biblia sau Sf\u00e2nta Scriptur@ \u2013 Vechiul }i Noul Testament, ed. GBV (Gute Botschaft Verlag) f. l. (Dillenburg), 1989; 13. Biblia sau Sf\u00e2nta Scriptur@. Edi]ie jubiliar@ a Sf. Sinod. Tip@rit@ cu binecuv\u00e2ntarea P.F. P@rinte Teoctist. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, Ed. IMBOR, Bucure}ti, 2001 (traducerea Bartolomeu Anania); 14. James Charlesworth (edited by), The Old Testament Pseudoepigrapha, Apocalyptic Literature and Testament, I-II, Doubleday & Co., Garden City, New York, 1983; 15. Dizionario Biblico, diretto da Francesco Spadafora, Editrice Studium, Roma, ed. III, 1963; 16. Nouveau Dictionnaire Biblique, Ed. Emmaus, Saint L\u00e9gier sur Vevey (Suisse), ed. V, 1983, sub red. Dr. Ren\u00e9 Pache; 17. The New International Dictionary of Biblical Archeology, sd. E.M. Blaiklock & R. K. Harrison, Regency, Zondervan Publ. House, Grand Rapids Michigan, 1983; 18. F.F. Bruce, Israel and the Nations , Exeter, The Paternoster Press, 1975.; 19. Constantin Daniel, Orientalia mirabilia, Ed. {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, Bucure}ti, 1976; 20. Eugen Munteanu, Studii de lexicologie biblic@, Ed. Universit@]ii \u201eAlex. Ioan Cuza\u201d, Ia}i, 1995; 21. Athanasie Negoi]@, Manuscrisele eseniene de la Marea Moart@, Ed. {tiin]ific@, Bucure}ti, 1993; 22. Alexander Schick, Il fascino din Qumran\u201d, Libreria editrice Vaticana, 1998. 23. G. Vermes, The Dead Sea Scrolls in English\u201d, Penguin Boks, London, 1987; 24. Ernst W\u00fcrthwein, The Text of the Old Testament, William B. Eerdmans Publ. Co., Grand Rapids, Michigan, 1987; 25. Lettera din Aristea a Filocrate, introduzione, traduzione e note di Francesca Calabi. Testo greco a fronte, Biblioteca Universale Rizzoli, Milano, 1995; 26. The Works of Josephus. Complete and Unabridged, Hendrickson Pub., Peabody, Massachusets, 1987; (A se vedea }i Flavius Josephus, Antichit@]i Iudaice I }i I\u201d \/ Hasefer, Bucure}ti, 2002, 2003, Istoria R@zboiului Iudeilor \u00eempotriva Romanilor \/ Hasefer, Bucure}ti, 2002 \/ \u00een traducerea I on Acsan); The Works of Philo. Complete and Unabridged, Hendrickon Pub., Peabody, Massachusets, 1993; Rinaldi Giancarlo \u2013 La Bibblia dei pagani (vol. I \u2013 Quadro storico, vol. 2 Testi e documenti), EDB, Dehoniane, Bologna, 1997. LXXXI","MIRCEA R. BIRTZ LISTA C~R[ILOR BIBLICE {I A SIGLELOR LOR FOLOSITE \u00ceN REALIZAREA CONCORDAN[EI I IV 1. Facere (Fac.) 27. Isaia (Is.) 2. Ie}ire (Exod) (Ie}.) 28. Ieremia (Ier.) 3. Levitic (Preo]i) (Lev.) 29. Pl\u00e2ngerile lui Ieremia (Pl\u00e2ng.) 4. Numeri (Num.) 30. Baruh (Bar.) 5. A II-a Lege (Deuteronom) (Deut.) 31. Iezechiel (Ezechiel) (Ezec.) 32. Daniel (Dan.) II 33. Osea (Ose.) 34. Ioel (Ioil) (Ioil) 6. Iosua (Ios.) 35. Amos (Am.) 7. Judec@tori (Jud.) 36. Avdie (Obadia) (Avd.) 8. Ruth (Rut.) 37. Avacum (Habacuc) (Ava.) 9. 1 Regi (1 Samuel) (1 Reg.) 38. Iona (Iona) 10. 2 Regi (2 Samuel) (2 Reg.) 39. Miheia (Mica) (Mi.) 11. 3 Regi (1 \u00cemp@ra]i) (3 Reg.) 40. Naum (Nahum) (Na.) 12. 4 Regi (2 \u00cemp@ra]i) (4 Reg.) 41. Sofonie (\u00deefania) (Sof.) 13. 1 Paralelipomena (1 Cronici) (1 Cron.) 42. Agheu (Hagai) (Ag.) 14. 2 Paralelipomena (2 Cronici) (2 Cron.) 43. Zaharia (Zah.) 44. Malahie (Maleahi) (Mal.) III 45. 1 Macabei (1 Mac.) 46. 2 Macabei (1 Mac.) 15. 1 Ezdra (1 Ezd.) 16. 2 Ezdra (Neemia) (2 Ezd.) V 17. Ester (Est.) 18. Iudith (Iud.) 47. 3 Ezdra (3 Ezd.) 19. Tobia (Tob.) 48. 4 Ezdra (4 Ezd.) 20. Psalmii (Ps.) 49. Rug@ciunea Regelui Manase (Man.) 21. Iov (Iov) 50. Evanghelia dup@ Matei (Mat.) 22. Eclesiastul (Predicatorul) (Ecl.) 51. Evanghelia dup@ Marcu (Mc.) 23. Iisus fiul lui Sirah (Eclesiasticul) (Ecles.) 52. Evanghelia dup@ Luca (Lc.) 24. Proverbele lui Solomon (Prov.) 53. Evanghelia dup@ Ioan (Io.) 25. C\u00e2ntarea c\u00e2nt@rilor (C\u00e2nt.) 26. \u00cen]elepciunea lui Solomon (\u00cen]el.) a = antroponim h = hieronim t = toponim LXXXII","CONCORDAN[A NUMELOR PROPRII A Adama, Adaman (Adma)t: Fac. 10: 19; 14: 2; Deut. 29: 23; Ose. 11: 8. Aar eil (Ahaahel)a: 1 Cron. 4: 8. Adami (Adami-Nedub)t: Ios. 19: 33. Aar ad, Aradt: Num. 21: 1; 33: 40. Adan (Adin)t: 1 Ezd. 8: 6. Aarona: Ie\u00ba. 4: 14, 27, 28; 5: 1, 4, 20; 6: 13, 20, 23, 25, 26, Adar (Hadar)a: Fac. 36: 39. 27; 7: 1, 6-10, 12, 19, 20; 8: 5, 6, 8, 12, 16, 17, 25; 9: 8; 10: Adarez er (Hadad-Ezer, Hadadezer)a: 2 Reg. 8: 3, 5, 7, 10, 3, 8, 16, 24; 11: 10; 12: 1, 28, 31, 43, 50; 15: 20; 16: 2, 6, 9, 12; 10: 16, 19; 3 Reg. 11: 23; 1 Cron. 18: 3, 5, 7-9, 10; 19: 10, 33, 34; 17: 10, 12; 19: 24; 24: 1, 9, 14; 27: 1; 28: 1-4, 12, 16, 19. 29, 30, 35, 38, 40, 41, 43; 29: 4, 5, 9, 19-21, 24, 26, 28, 29, Adaz er, Adarsa (Adasa)t: 1 Mac. 7: 40, 45. 32, 35, 49; 30: 7, 10, 19, 30; 31: 10; 32: 1-3, 5, 21, 25, 35; Adiada (Hadid)t: 1 Mac. 12: 38. 34: 30, 31; 35: 19; 38: 21; 39: 1, 25, 41; 40: 12, 29; Lev. 1: Addi (Adi)a: Lc. 3: 28. 11; 2: 2, 10; 3: 2, 8; 6: 8, 14, 16, 18, 20, 25; 7: 31, 33, 35; 8: Addim, Adin (Ido)a: 2 Ezd. 7: 20; 3 Ezd. 6: 1. 2, 6, 1 2, 14, 18, 22-24, 27, 30, 31; 9: 1, 7, 8, 21, 23; 10: 1, Addina: 3 Ezd. 5: 38; 9: 31. 3, 4, 6, 12, 16, 19; 11: 1; 13: 1, 2; 14: 33; 15: 1; 16: 1, 2, 23; Addo, Addon (Iddo, Ido)a: 3 Reg. 4: 14; 1 Cron. 6: 21; 2 Cron. 17: 2; 21: 1, 17, 24; 22: 2, 4; 24: 3, 9; Num. 1: 3, 17, 44; 2: 9: 31; 12: 15; 13: 22; 1 Ezd. 5: 1; 6: 14; 2 Ezd. 12: 4; Zah. 1: 1; 3: 1-4, 6, 10, 32, 38, 39, 48, 51; 4: 1, 5, 14, 15, 17, 19, 27, 1, 7. 33, 3 7; 6: 23, 41, 45, 46; 7: 8; 8: 2, 3, 11, 13, 19-22; 9: 6; 10: Addon (Adon)a: 2 Ezd. 7: 61. 7; 12: 1, 4, 5, 10; 13: 27; 14: 2, 5, 26; 15: 33; 16: 3, 11, 16, Addus, Adaida (Hadid)a: 1 Mac. 12: 38; 13: 13; 3 Ezd. 5: 34. 17, 18, 37, 40, 41, 43, 46, 47, 50; 17: 3, 6, 8; 18: 1, 8; 20: 2, Ader (Ha\u00fear-Ader)t: Num. 3 4: 4. 6, 8, 12, 24, 26, 28, 30; 26: 1, 59, 60, 64; 27: 13; 33: 1; Deut. Adereactia: 3 Ezd. 5: 15. 9: 20; 10: 6; 32: 50; Ios. 21: 4, 10, 13, 19; 24: 5, 33; Jud. 20: Adiil (Adiel)a: 1 Cron. 4: 36; 27: 1. 28; 1 Reg. 12: 6, 8; 1 Cron. 6: 3, 49, 50, 57; 12: 27; 15: 4; Adim (Udua)a: 3 Ezd. 5: 14. 23: 13, 28, 32; 24: 1; 19: 31; 2 Cron. 13: 9, 10; 26: 18; 29: Adina: 1 Ezd. 2: 15; 2 Ezd. 7: 20; 10. 16. 21; 31: 19; 35: 14; 1 Ezd. 7: 5; 2 Ezd. 10: 38; 12: 46; Ps. 76: Adiram (Adomiram) a: 3 Reg. 12: 18. 21; 98: 6; 104: 26; 105: 16; 113: 20; 117: 3; 132: 2; 134: 19; Aditaimt: Ios. 15: 36. Ecles 36: 19; 45: 7, 25; 50: 14, 18; Mi. 6: 4; 3 Ezd. 1: 14; 5: Adiu a: 1 Cron. 11: 42. 5; 8: 2; 4 Ezd. 1: 3, 13; Lc. 1: 5. Admath (Admata)a: Es t. 1: 14. Aazvai (Ahazbai, Ahasbai)a: 2 Reg. 23: 34. Adom (A dam)t: Ios. 3: 16. Avit ala: 1 Cron. 3: 3. Adommim (Adumin)t: Ios.15: 7; 18: 18. Acaim (Cain)t: Ios. 15: 57. Adom-Sedec (Adoni-\u00deedec)a: Ios. 10: 1, 3. Acalon, Ascalon (Ascalon)t: 1 Reg. 6: 17; 2 Reg. 1: 20, v. \u00bai Adon (Adan) t: 1 Ezd. 2: 59. Ascalon Adonaih: Ie\u00ba. 6: 3. Acana: Fac. 36: 27. Adoniaram (A doniram)a: 3 Reg. 4: 6; 5: 14. Acar on, Accaron (Ecron)t: Ios. 13: 3; 15: 1, 45, 46; 19: 43; Adonicama: 1 Ezd. 2: 13; 8: 13; 2 Ezd. 7: 18; 3 Ezd. 8: 42. Jud. 1: 18 1 Reg. 5: 10, 6: 16, 17; 7: 14; 17: 52; 4 R eg. 1: Adonide (Tamuz)h: Ezec. 8: 14. 2, 3, 6; Ier. 25: 20; Am. 1: 8; Zah. 9: 5, 7; 1 Mac. 10: 89. Adonie, Adonia (Adonia)a: 2 Reg. 3: 4; 3 Reg. 1: 5, 7-9, 11, Accaron (\u00aaicron) t: Ios. 15: 11. 13, 18, 24, 41-43, 49-51; 2: 13, 19, 21-24, 28; 1 Cron. 3: Acchetana: 3 Ezd. 8: 41. 2; 2 Cron. 17: 8; 2 Ezd. 10: 16. Accos, Accus (Haco\u00fe)t: 1 Cron. 24: 10; 1 Ezd. 2: 61; 2 Ezd. Adoniv ezec (Adoni-Bezec)a: Jud. 1: 5-7. 2: 3; 7: 63. Ador (Adoraim)t: 1 Mac. 13: 20. Accul (Hatu\u00ba)a: 3 Ezd. 8: 32. Adr ameleh, Adramelec (A dramelec)a: 4 Reg. 19: 37; Is. Accuv, Acuv (Acuv, Acub) a: 1 Cron. 3: 24; 9: 17; 1 Ezd. 2: 42, 37: 38. 45; 2 Ezd. 7: 46; 8: 7; 11: 19; 12: 25; 3 Ezd. 5: 30; 9: 48. Adrameleh, Adramelih (Adramelec)h: 4 Reg. 17: 31; Is. 37: 38. Achima: Mat. 1: 14. Adulamt: Ios. 15: 35. Achis (Iche\u00ba)t: 1 Cron. 11: 28; 27: 9. Adur a (Adoraim) t: 2 Cron. 11: 9. Acravathanie (Acrabatene)t:1 Mac. 5: 3. Aduram, A doram (Hadoram, A doram)a: Fac. 10: 27; 2 Reg. Acuga a: 3 Ezd. 5: 29. 20: 24; 1 Cron. 1: 21; 18: 10. Acusu (A cus, Haco\u00fe)a: 3 Ezd. 5: 31. Adur an (Adoniram, Hadoram) a: 2 Cron. 10: 18. Ada (Ada)a: Fac. 4: 19, 20, 23; 36: 1, 4, 10; 12. Adus, Addusa: 3 Ezd. 5: 34. Adaar (Adar)t: Ios. 15: 3. Adv eil (Adbeel)a: Fac. 25: 13. Adad, Adal (Hadad) a: Fac. 36: 35, 36; 3 Reg. 11: 14, 17, 19, Adv eil (Abdeil)a: 1 Cron. 1: 29. 21; 1 Cron. 1: 46, 47, 50, 51. Aea, Aia (Aia, Aiia)a: 2 Reg. 3: 7; 21: 8, 10, 11. Adadat: Ios. 15: 22. Af ara (Para)t: Ios. 18: 23. Adadremon (Hadadrimon)t: Zah. 12: 11. Af ec (Afec, Afic)t: Ios. 12: 18; 13: 4; 15: 53; 19: 20; Jud. 1: Adaia, Adaiia, Adaie, Aadaia (Adaia)a: 1 Cron. 6: 41; 8: 21; 9: 31; 1 Reg. 4: 1; 29: 1; 3 Reg. 20: 26, 30; 4 Reg. 13: 17. 12; 2 Cron. 23: 1; 1 Ezd. 10: 29, 39; 2 Ezd. 11: 5, 12; 12: 16. Af es, Aresa: 3 Ezd. 5: 10. Adaia, Idaie (Iedaia)a: Zah. 6: 10, 14. Af ese (Hapife\u00fe)a: 1 Cron. 2 4: 15. Adali (Hadlai)a: 2 Cron. 28: 12. Af ia (Afia, Afiah)a: 1 Reg. 9: 1. Adalia a: Es t. 9: 8. Af ihov, Ahitov (Ahituv)a: 1 Cron. 6: 7, 8, 12, 52; 9: 11; 18: 16. Adam (Adam) a: Fac. 2: 19-23, 25; 3: 8-9, 12, 17, 20, 21-22, Af ion Gavir, Asion Gaver (E\u00feion-Gheber)t: 3 Reg. 9: 26; 24; 4: 1, 25; 5; 5: 1-5; 11: 5; Ios. 14: 15; 2 R eg. 7: 19; 1 Cron. 22: 49. 1: 1; Ecl. 3: 21; Ecles. 35: 24; 40: 1; Tob. 8: 8; Ier. 32: 19; Ose. Africat: Ios. 18: 14; Ps. 77: 26; Is. 21: 1; 66: 19; Ezec. 20: 6: 7; 11: 4; Zah. 13: 5; 4 Ezd. 3: 5, 10, 21, 26; 6: 54, 56; 7: 46; Na. 3: 9. 46, 48; Lc. 3: 38. Af ses (Hapi\u00fee\u00fe)a: 1 Cron. 24: 15. LXXXIII","MIRCEA R. BIRTZ Agaga: Num. 24: 7; 1 Reg. 15: 8, 9, 20, 32; Est. 3: 1, 10; 9: 24. Ahion (Ahio)a: 2 Reg. 6: 3, 4; 1 Cron. 8: 14, 31; 9: 37. Agara: Fac. 16: 1, 3, 8, 15, 16; 21: 9, 17; 25: 12; Bar. 3: 23. Ahion (Ain)a: 2 Cron. 16: 4. Agarai (Hagri)a: 1 Cron. 11: 38. Ahion, Aion (Ain, Iion)t: 3 Reg. 15: 20; 4 Reg. 15: 29. Aggav (Agab)a: 3 Ezd. 5: 30. Ahior (Ahiacar, Ahicar)a: Tob. 11: 20. Aggheu, Aggai, Agghei (Agheu, Hagai)a: Ps. 110: 1; 111: 1; Ahior, Aheor (Ahior)a: Iud. 5: 5, 26, 28; 6: 1, 7, 9, 12, 1 5, 145: 1; 1 Ezd. 5: 1; 6: 14; A g. 1: 1, 3, 12, 13; 2: 2, 14, 1 5, 16; 13: 2 7, 29; 14: 6. 21; 3 Ezd. 6: 1; 4 Ezd. 1: 40. Ahir (Aher)a: 1 Cron. 7: 12. Agghi (Haghi)a: Num. 26: 15. Ahiraa: Num. 1: 15; 2: 29; 7: 78, 83; 10: 27. Agghia (Agai, Hagai)a: 3 Ezd. 5: 34. Ahirama: Num. 26: 38. Agghia (Haghia)a: 1 Cron. 6: 30. Ahis (Achi\u00ba)a: 1 Reg. 21: 10-12, 14; 27: 2, 3, 5, 6, 9, 10, 12; Aghea: 2 Reg. 23: 11. 28: 1, 2; 29: 3, 6, 8, 9, 30. Agheva (Gheba)t: 2 Ezd. 11: 31. Ahisa (Ahi\u00baar)a: 3 R eg. 4: 6. Aghisana: 3 Ezd. 5: 31. Ahisahar (Ahi\u00baahar)a: 1 Cron. 7: 10. Aghistia: 3 Ezd. 5: 32. Ahisameh (Ahisamac)a: Ie\u00ba. 31: 6; 38: 23. Aghita (Haghita)a: 1 Cron. 3: 2. Ahisos (Haco\u00fe)a: 3 Ezd. 5: 38. Ahas tari (Aha\u00batari)a: 1 Cron. 4: 6. Ahitofela: 2 Reg. 15: 12, 31, 34; 16: 15, 20, 21, 23; 17: 1, 6, Ahad (Acad) t: Fac. 10: 10. 7, 14, 15; 23: 34; 1 Cron. 27: 33, 34. Ahalav (Mahaleb, Ahlab)t: Jud. 1: 31. Ahitov (Ahitob)a: Iud. 8: 1. Aham, Ahan (Acan)a: Ios. 7: 1, 17-20, 2 4; 22: 20. Ahitov (Ahituv, Ahitub, Abitub)a: 1 Reg. 14: 3; 22: 9, 11, Ahar (Acar)a: 1 Cron. 2: 7; 27. 12; 2 Reg. 8: 17; 1 Ezd. 7: 2; 2 Ezd. 11: 11; 3 Ezd. 8: 2; Ahara (Ahrah)a: 1 Cron. 8: 1. 4 Ezd. 1: 1. Ahav (Ahab)a: 3 Reg. 16: 29, 30; 18: 1-3, 5-7, 9, 12, 16, 20; Ahiud (Ahihud)a: Num. 34: 28. 18: 41, 42, 44-66; 19: 1; 20: 2, 13, 14; 21: 1, 2, 4, 8, 16, 18, Ahod (Ohad)a: Ie\u00ba. 6: 15. 20, 21, 24, 25, 27, 29; 22: 20, 39, 40, 41, 50, 52; 4 Reg. Ahod, Aod (Aod, Ehud)a: 1 Cron. 7: 10; 8: 6. 1: 1; 3: 1, 5; 8: 18, 2 7, 28; 9: 7-9, 25, 29; 10: 1, 10, 11, 16, Ahoe (Ahoah)a: 1 Cron. 8: 4. 18, 30; 21: 3, 13 2 Cron. 18: 1-3, 19; 21: 6, 13; 22: 3-8; Ier. Ahor (Acor) a: Ios. 7: 24, 26; 15: 7; Ose. 2: 15. 29: 21, 22; Mi. 6: 16. Ahovan (Ahban)a: 1 Cron. 2: 29. Ahavat: 1 Ezd. 8: 15, 21, 31. Ahovor (A cbor)a: Fac. 36: 38; 4 Reg. 22: 12, 14; 1 Cron. 1: Ahaz, Ahas (Ahaz)a: 4 R eg. 15: 38; 16: 1, 7, 10, 11, 15-17, 49; Ier. 26: 22; 36: 12. 19, 20; 17: 1; 18: 1; 20: 11; 1 Cron. 3: 13; 8: 35, 36; 9: 41, Ahsa (Acsa)a: 1 Cron. 2: 49. 42; 2 Cron. 2 7: 9; 28: 1, 16, 19, 21, 22, 24, 27; Is. 1: 1; 7: Ahziv (Aczib)t: Ios. 15: 4 4; 19: 29. 1, 3, 10, 12; 14: 28; 38: 8; Ose. 1: 1; Mi. 1: 1; 4 Ezd. 7: 3 7; Aiaa: Fac. 36: 24; 1 Cron. 1: 40. Mat. 1: 9. Aialon, Ailon (Aialon)t: Ios. 10: 12; 19: 42; 21: 24; Jud. 1: Ahazi (Ahzai)a: 2 Ezd. 11: 13. 35; 1 Reg. 14: 31; 2 Cron. 11: 10; 28: 18. Ahaziv (Aczib)t: Jud. 1: 31. Aiam (Ahiam)a: 2 Reg. 23: 33. Ahelai (Hacalia)a: 2 Ezd. 10: 1. Aiath (Aiat)t: Is. 10: 28. Aheor, Ahior (Ahior) a: Iud. 5: 26, 28; 6: 1, 7, 12, 14, 16; 11: Ailat, Ailath (Elot, Eilat)t: 3 Reg. 9: 26; 4 Reg. 16: 6; 2 Cron. 7; 13: 27, 29; 14: 6. 8: 17, v. \u00bai Elath. Ahi, Ahas (Achi\u00ba)a: 3 Reg. 2: 39, 40. Aint: Ios. 15: 32; 19: 7; 21: 16; 1 Cron. 4: 32. Ahia, Ahi a: 1 Cron. 2: 25; 7: 34; 8: 7; 11: 36; 26: 20. Acheldamat: Mat. 27: 8. Ahialon (Elon)a: Jud. 12: 11. Achetan (Hacat an)a: 3 Ezd. 8: 41. Ahiama: 1 Cron. 11: 3 4. Alam (Elam)a: 1 Ezd. 8: 7. Ahica, Ahicam (Ahicam)a: 4 Reg. 22: 12, 14; 25: 22; 2 Cron. Alameled (Elimeleh)t: Ios. 19: 26. 34: 10; Ier. 26: 24; 39: 14; 40: 5-9, 11, 16; 41: 1, 2, 6, 10, 16, Alchim (Alchimos)a: 1 Mac. 7: 5, 9, 12, 20, 21, 23, 25; 9: 1, 18; 43: 6. 54-57; 2 Mac. 14: 3, 13, 26. Ahie, Ahia (Ahia, Ahiiah)a: 1 Reg. 14: 1, 18; 3 Reg. 4: 3; 11: Alean (Alian)a: 1 Cron. 1: 40. 29, 30; 12: 15; 14: 2, 5, 6, 18; 15: 27, 29; 21: 22; 4 Reg. 9: Alexandria (No, No- Amon)t: Ier. 46: 25; Na. 3: 8. 9; 2 Cron. 9: 29; 10: 15; 4 Ezd. 1: 2. Alfeu, Alfei (Alfeu)a: Mat. 10: 3; Mc. 2: 14; 3: 18; 6: 15. Ahiezer, Ahiez\u00e3r (Ahiezer)a: Num. 1: 12; 2: 25; 7: 66, 71; 10: Aliava (Eliahba)a: 2 Reg. 23: 32. 25; 1 Cron. 1 2: 3. Alicar nes (Halicarnas)t: 1 Mac. 15: 23. Ahiluda: 2 Reg. 8: 16; 20: 24; 3 Reg. 4: 3, 12. Alimis (Alema)t: 1 Mac. 5: 26. Ahim (Ahian) a: 1 Cron. 7: 19. Alixandria, Alixandriea (No, Nof, Teba)t: Ez ec. 30: 14-16. Ahimaas (Ahimaa\u00fe)a: 1 Reg. 14: 50; 2 Reg. 15: 27, 36; 17: Alixandru, Alexandrua: 1 Mac. 1: 1, 8; 6: 2; 10: 1, 4, 15, 18, 23, 17, 20; 18: 19, 22, 23, 27, 28, 29; 3 Reg. 4: 15; 1 Cron. 6: 47-49, 51, 58, 59, 68, 88; 11: 1, 2, 8, 12, 14-17, 39; Mc. 15: 21. 8, 9, 53. Allon (Alon)a: 1 Cron. 4: 37; v. \u00bai Elon. Ahimama: 1 Cron. 9:17. Almath (Alemet)a: 1 Cron. 7: 8; 8: 36; 9: 42. Ahimana: Num. 13: 23; Ios. 15: 14; Jud. 1: 10. Almont: Ios. 2: 18. Ahimeleh, Avimeleh (Abimelec)a: 1 Cron. 18: 16; 24: 3, 6; Alohes, Aloes (Halohe\u00ba)a: 2 Ezd. 3: 12; 10: 24. Ps. 33: 1; 51: 2. Alus (Alu\u00ba)t: Num. 33: 13, 14. Ahimeleh, Avimeleh (Ahimelec) a: 1 R eg. 21: 1, 2, 8; 22: 9, Alva (Alia)a: 1 Cron. 1: 51. 11, 12, 14, 16, 20; 22: 6; 26: 6; 30: 7; 2 Reg. 8: 17; 11: 21. Alvan, Alvaa: Fac. 36: 23, 40. Ahimpot: 1 Cron. 6: 25. Amaad (Amead)t: Ios. 19: 26. Ahinoam, Ahinuam, Ahima (Ahinoam)a: 1 Reg. 14: 50; 25: Amadathi, Amadath (Hamadata, Hamedata)a: Est. 3: 1, 10; 43; 30: 5; 2 Reg. 2: 2; 3: 2; 1 Cron. 3: 1. 9: 24; 12: 6; 16: 10. LXXXIV","CONCORDAN[A NUMELOR PROPRII Amalic, Amalih (Amalec)a: Fac. 36: 12, 16; Ie\u00ba. 17: 8-11, 13, Amnon a: 2 Reg. 3: 2; 13: 1, 3, 4, 6-10, 15, 20-22, 26-29, 32, 14, 15; Num. 24: 20; Deut. 24: 17; Jud. 3: 13; 5: 14; 6: 3, 33, 39. 33; 7: 12; 10: 12; 12: 15; 1 Reg. 14: 48; 15: 2, 3, 5-8, 15, Amoc, Amoes (Amoc) a: 2 Ezd. 1 2: 6, 20. 18, 19, 32; 28: 18; 2 Reg. 1: 1; 8: 1 2; 1 Cron. 1: 36; 18: 11; Amon (Amnon)a: 1 Cron. 3: 1. 2 Cr on. 18: 23; Iud. 4: 13; Ps. 82: 8. Amona (Hamona) t: Ez ec. 39: 16. Aman (Amam) t: Ios. 15: 26. Amos (Amos, Amo\u00fe)a: 4 Reg. 19: 3, 20; 20: 1; 2 Cron. 26: Aman (Aman, Haman)a: Es t. 3: 1, 2, 5, 7, 8; 3: 10, 15; 4: 22; 32: 20, 32; Is. 1: 1; 2: 1; 13: 1; 20: 2; 37: 2, 21; 38: 1; 7; 5: 4, 5, 8, 9; 6: 4, 6, 11, 12; 7: 1, 7, 9, 10; 8: 1-3, 5; 9: 6, 4 Ezd. 1: 39. 12-14, 2 4; 10: 7; 12: 6; 13: 3, 6, 12; 14: 1; 15: 2; 16: 10. Amosa (Mo\u00fea) t: Ios. 18: 26; v. \u00bai Mosa. Amanat: C\u00e2nt. 4: 8. Amra (Imri) a: 2 Ezd. 3: 2. Amanie, Ananie (Anania) a: 3 Ezd. 5: 16, 30; 9: 48; v. \u00bai Anania. Amr afil, Amrafer (Amrafel)a: Fac. 14: 1, 9. Amanitia (\u00dear a Amoni\u00feilor)t: 2 Mac. 4: 26; 5: 7. Amr ama: Ie\u00ba. 6: 18, 20; Num. 3: 19; 26: 59; 1 Ezd. 10: 34; Amarie (Amaria)a: 1 Cron. 6: 7, 11, 52; 23: 19; 24: 23; 2 Cron. 1 Cr on. 6: 2, 3, 18; 23: 12, 13; 24: 20. 19: 11; 31: 15; 1 Ezd. 7: 3; 10: 42; 2 Ezd. 10: 3; 11: 4; 12: 2; Amri (Omri)a: 3 Reg. 16: 16, 17, 21-23, 25, 27-29, 30; 1 Cron. Sof. 1: 1. 7: 8; 9: 4; 27: 18; 2 Cron. 22: 2; Mi. 6: 16. Amasai, Amasei (Ama\u00baai)a: 1 Cron. 12: 18; 15: 24. Amsii (Am\u00fei)a: 2 Ezd.11: 12. Amasaia (Amasai, Ama\u00baai)a: 2 Ezd. 11: 13. Amthar (Me thora): Ios. 19: 13. Amasai a: 1 Cron. 6: 25. Amut al (Hamutal)a: 4 Reg. 23: 3 1; 24: 8. Amase, Amassa, Ama\u00baa, Amasam (Amasa)a: 2 Reg. 17: 25; Amvoth (Amboth)t: 3 Reg. 4: 10. 19: 13; 20: 4, 5, 8-12; 3 Reg. 2: 5, 32; 1 Cron. 1: 17; 2 Cron. Ana: 3 Ezd. 5: 31. 28: 12. Anaasa: 3 Ezd. 5: 23. Amasie (Amasia, Ama\u00feia)a: 4 Reg. 13: 12; 14: 1, 8, 9, 11, 17, Ana (Ama) a: 1 Cron. 1: 38, 40. 18; 15: 1, 3; 1 Cron. 3: 12; 4: 3 4, 35; 2 Cron. 17: 16; 23: Ana (Hena) t: Is. 37: 13. 1; 25: 1, 5, 9-11, 13-15, 20, 21, 23, 25, 26; 26: 1, 4; 29: 12; Ana a: Fac. 36: 1, 14, 18, 24, 29; v. \u00bai Anna. Am. 7: 10, 12, 14. Anad (Anab)t: Ios. 11: 21; 15: 50, 52. Amathi (Amit ai)a: 4 Reg. 14: 25; Iona 1: 1. Anahar ath (Anaharat)t: Ios. 19: 19. Ame a: 3 Ezd. 5: 34. Anaie, Anie (Aneia, Anaia) a: 2 Ezd. 8: 4; 10: 32. Amelih a: 3 R eg. 22: 26. Anameleh (Anamelec)h: 4 Reg. 17: 31. Amenula: 3 Ezd. 8: 32. Anamim (Anamim)a: Fac. 10: 13. Amerie, Ameri (Amaria)a: 3 Ezd. 8: 2; 4 Ezd. 1: 2. Anani a: 1 Cron. 3: 24. Ame thida (Amatida)t: 1 Mac. 12: 25. Ananie (Anania, Hanania) a: 1 Cron. 3: 19, 21; 2 Ezd. 3: 23; Amian (Aniam)a: 1 Cron. 7: 19. 11: 32; Tob. 5: 18; Ier. 28: 1, 5, 10-13, 15, 17; Dan: 1: 6, 7, Amiil, Amihil, Ammiil (Amiel)a: Num. 13: 13; 1 Cron. 3: 5; 11, 19; 2: 17; 3: 88; 1 Mac. 2: 59. 2 Reg. 9: 4, 5; 17: 27. Anath (Anat) a: Jud. 3: 31; 5: 6. Amin (Hanun) a: 3 Ezd. 8: 49. Anatho th, Anathot, Anaftoth (Anatot)t: Ios. 21: 18; 2 Reg. Aminadav (Aminadav, Aminadab)a: Ie\u00ba. 6: 23; 35: 34; Num. 23: 27; 3 Reg. 2: 26; 1 Ezd. 2: 23; 2 Ezd. 7: 27; 10: 19; 11: 1: 7; 2: 3; 7: 12, 17; 10: 14; Rut. 4: 19, 20; 1 Cron. 1: 10, 32; Is. 10: 30; Ier. 1: 1; 11: 21, 23; 32: 7-9. 13; 6: 22; C\u00e2nt. 6: 11; Mat. 1: 4, 5; Lc. 3: 33. Anatola: 1 Cron. 7: 8. Amisadei, Amisadan (Ami\u00baadai)a: Num. 1: 12; 2: 25; 7: 66, Anatho thia (Antotia)a: 1 Cron. 8: 24. 71; 10: 25. Andr eia: Mat. 4: 18; 10: 2; Mc. 1: 16, 29; 3: 18; 13: 3; Lc. Amisai (Am\u00fei) a: 1 Cron. 6: 46. 6: 14; Io. 1: 40, 44; 6: 8; 12: 22. Amital (Hamutal)a: Ier. 52: 1; v. \u00bai Amutal. Andr onica: 2 Mac. 4: 3 4, 38; 5: 23. Amiud (Amihud, Amihur)a: 2 Reg. 13: 37. Anem a: 1 Cron. 6: 73. Amizadeb (Amiz edev)a: 1 Cron. 26: 6. Aner a: 1 Cron. 6: 70. Amma (A ca)t: Ios. 19: 30. Angha t: Iud. 1: 12. Ammi (Ami) a: 1 Ezd. 2: 57. Ani (U ni)a: 1 Cron. 15: 20. Ammiud (Amihud)a: Num. 1: 10; 2: 18; 7: 48, 53; 10: 22; Anim t: Ios. 15: 50. 34: 20; 28; 1 Cron. 7: 26; 9: 4. Anna (Ana)a: 1 R eg. 1: 2, 5, 8-10, 13, 15, 19, 20, 22, 26, 28; Ammon, Amon, Ammos (Amon)a: Fac. 19: 38.; Num. 21: 2: 21; Tob. 1: 9; 7: 1, 18; 8: 16; 10: 3; 11: 5; Lc. 2: 36. 24; 22: 5; Deut. 2: 19; 3: 11, 16; Jud. 3: 13; 10: 6, 7, 9, 11, Anna (Ina, Ilena) t: 4 Reg. 18: 34; 19: 13. 17, 18; 11: 4, 6, 8, 9, 12, 14, 27, 31, 32, 33; 12: 1, 3; 1 Reg. Anna, Ana (Anna, Hannan) a: Lc. 3: 1; Io. 18: 13, 24. 11: 11; 12: 12; 14: 47; 2 Reg. 8: 12; 10: 2, 3, 6, 8, 10, 11, Anner (Aner)a: Fac 14: 13, 24. 14; 11: 1; 12: 9, 26, 31; 17: 27; 23: 37; 3 Reg. 11: 7, 33; 22: Anov (Anub)a: 1 Cron. 4: 8. 26; 4 Reg. 21: 18, 19, 24, 25; 24: 2; 1 Cron. 3: 14; 4: 20; Antiohiia, Antiohida (Antiohia) t: 1 Mac. 3: 37; 4: 35; 6: 63; 18: 11; 19: 2, 3, 6, 7, 9, 11, 12, 15; 20: 1, 3; 2 Cron. 18: 25; 10: 68; 11: 13, 4 4, 56; 2 Mac. 4: 30, 36; 5: 21; 8: 35; 13: 20: 1, 10, 22, 23; 27: 5; 33: 20, 25; 2 Ezd. 7: 59; Iud. 5: 2, 23, 26; 14: 2 7. 5; 7: 8; Ps. 82: 8; Is. 11: 14; Ier. 1: 2; 9: 26; 25: 3, 21; 27: 3; Antiohul, Antioh (Antioh) a: 1 Mac. 1: 11, 17, 21, 43, 52, 40: 11, 14; 41: 15; 49: 1, 2, 6; Ezec. 21: 20, 28; 25: 2, 3, 5, 57, 63; 2: 15, 17, 19, 22, 25; 3: 27, 33; 6: 1, 15-17, 55; 7: 10; Dan. 11: 41; Am. 1: 13; Sof. 1: 1; 2: 7, 9; 1 Mac. 5: 6; 2; 8: 6; 10: 1; 11: 39, 54, 57; 12: 16, 39; 13: 31; 14: 22; 3 Ezd. 5: 29; Mat. 1: 10. 15: 1, 2, 10, 11, 13; 2 Mac. 1: 14, 16; 2: 21; 4: 21, 37; 5: Ammon a, t: Ios. 12: 2; 13: 25. 1, 5, 17, 21; 9: 1, 2, 19, 25, 29; 10: 9, 10, 13; 11: 27, 36; Ammos, Amos (Amos)a: Am. 1: 1; 7: 8, 10-12, 14; 8: 2; Lc. 13: 1, 3; 14: 2. 3: 25. Antipatr u (Antipater)a: 1 Mac. 12: 16; 14: 22. Amni (Ami)a: 1 Ezd. 2: 57. Aod (Aod, Ehud)a: Jud. 3: 15, 20, 21, 23, 26; 4: 1. LXXXV","MIRCEA R. BIRTZ Apa Prigonirii (Apa Cert\u00e3rii, Apele Meriba)t: Ps. 80: 8; Armahaa: 3 Ezd. 5: 30. 105:32. Armeniat: Fac. 8: 4. Apameia (Apameea)t: Iud. 3: 14. Armon (Hermon, Ar mon)t: Am. 4: 3. Apfarin (Apaim)a: 1 Cron. 2: 30, 31. Armonia: 2 Reg. 21: 8. Apfusa: 1 Mac. 2: 5. Arnaa: 4 Ezd. 1: 2. Apollofen (Apolofanes) a: 2 Mac. 10: 37. Arnana: 1 Cron. 3: 21. Apolonie (Apoloniu)a: 1 Mac. 3: 10, 12; 10: 69, 74, 75, 77, Arnont: Num. 21: 13, 14, 24, 28; 22: 36; Deut. 2: 24, 36; 79; 2 Mac. 3: 5, 7; 4: 4, 21; 5: 24; 12: 2. 3: 8, 12, 16; 4: 8; Ios. 12: 1, 2; 13: 9, 16; Jud. 11: 13, 18, Aprinderet (Tabeera)t: Num. 11: 3. 22; 4 Reg. 10: 33; Is. 16: 2. Art: Num. 21: 15, 28; Deut. 2: 9, 18, 29. Aroda: Num. 26: 17. Ar Moav (Ar-Moav) t: Is. 15: 1. Arodia: Fac. 46: 16 Araa: 1 Cron. 7: 38. Aroir (Aroer)a: Num. 32: 34. Araas (Harhas)a: 4 Reg. 22: 14. Aroir (Aroer)t: Deut. 2: 36; 3: 12; 4: 8; Ios. 12: 2; 13: 9, 16, Arad (Arad)t: Fac. 50: 10; Jud. 1: 16. 25; Jud. 11: 26, 33; 1 Reg. 30: 28; 4 Reg. 10: 33; 1 Cron. Arad, Arod (Ar ad)a: 1 Cron. 8: 15. 5: 8; Is. 17: 2; Ier. 48: 19. Arada (Hareda)t: Num. 33: 24. Arsa (Ar\u00fea)a: 3 Reg. 16: 9. Aradia (Ar vad)t: Ezec. 27: 8, 11. Arsachi (Arsace)a: 1 Mac. 14: 2, 3; 15: 22. Aradon (Aradus)t: 1 Mac. 15: 23. Arsareath (Arzareth)t: 4 Ezd. 13: 45. Arafa (Rafa)a: 2 Reg. 21: 16, 18, 20, 22. Artaxada: Lc. 3: 36. Arah (Erek)t: Fac. 10: 10. Artaxer s (Artaxer se)a: 1 Ezd. 4: 7, 8, 11, 23; 6: 14; 7: 1, 7, Araia (Harhaia) a: 2 Ezd. 3: 8. 12, 21; 8: 1; 2 Ezd. 2: 1; 5: 14; 13: 6; 3 Ezd. 2: 16, 30; 7: 4; Aram (Aram, Ram)a: Fac. 10: 22, 23; 11: 26-28; Rut. 4: 19. 8: 1, 6, 9, 10, 21, 31; 4 Ezd. 1: 3. Arama (Aran)a: F ac. 36: 28. Arun (Harum) a: 1 Cron. 4: 8. Arama (Horma)t: 1 Reg. 30: 30. Aruvoth (Ar ubot)t: 3 Reg. 4: 10. Arama (Rama)t: Ios. 19: 36. Arva (Chiriat- Arba) t: Fac. 23: 2; 35: 27. Arama: 1 Cron. 1: 17; 2: 23; 7: 3 4; Mat. 1: 3, 4; Lc. 3: 33. Arvati (Arbat a)t: 1 Mac. 5: 23. Aram\u00e3 (Aram)t: Num. 23: 7. Arveali (Arbel)t: 1 Mac. 9: 2. Aran (Haran)t: 1 Cron. 1: 42. Arvi (Arba, Ar ab)t: 2. Reg. 23: 35. Arar (Harar)t: 2 Reg. 23: 11. Asa, Osa (Asa)a: 3 Reg. 15: 8, 9, 14, 17, 18, 20, 22, 23, 28, Araratt: Is. 37: 38. 32, 33; 16: 8, 10, 15, 23, 29; 22: 41, 42, 47; 1 Cron. 3: 10; Aravia, Ar aviia, Arabiia (Arabia)t: 3 Reg. 10: 15; Ps. 71: 15; 9: 16; 2 Cron. 14: 1, 2, 8-10, 12, 13; 15: 2, 10; 16: 2, 6, 7, Is. 21: 13; Ier. 25: 24; Ezec. 27: 21; 1 Mac. 11: 16. 10-12; 17: 1; 20: 32; Ier. 41: 9; Mat. 1: 8. Ardona: 1 Cron. 2: 18. Asaf, Asav, Assav (Asaf)a: 4 Reg. 18: 18, 37; 1 Cron. 6: 39; Arecon (Haracon) t: Ios. 19: 46. 9: 15; 15: 19; 16: 5, 7; 25: 1, 2, 6, 9; 26: 1; 2 Cron. 5: 12; Ared (Ard) a: 46: 21. 20: 14; 29: 13, 30; 35: 15; 1 Ezd. 2: 41; 3: 10; 2 Ezd. 2: 8; Arei, Are, Areia (Arah)a: 1 Cron. 7: 39; 2 Ezd. 6: 18; 7: 10. 7: 45; 11: 17, 22; 12: 34, 46; Ps. 49: 1; 72: 1; 73: 1; 74: 1; Arelia: Fac. 46: 16. 75: 1; 76: 1; 77: 1; 78: 1; 79: 1; 80: 1; 81: 1; 82: 1; Is. 36: Arem (Harim)a: 2 Ezd. 7: 42. 3, 22; 3 Ezd. 1: 15; 5: 28, 59. Arenna (Aravna, Ornan)a: 2 R eg. 24: 16, 18, 20, 22, 23. Asaia (Harhaia)a: 2 Ezd. 3: 8. Areoras (Zaharia)a: 3 Ezd. 5: 8. Asaia, Asaie (Asaia)a: 4 Reg. 22: 12, 14; 1 Cron. 4: 36; 6: Arer va (Harabah)t: Ios. 15: 60. 30; 9: 5; 2 Cron. 3 4: 20. Aretaa: 2 Mac. 5: 8. Asail, Asahil (Asael)a: 2 Reg. 2: 18-23, 30, 32; 3: 27, 30; 23: Arfad (Arpad)t: 4 Reg. 18: 34; 19: 13; Is. 10: 9; 36: 19; Ier. 49: 23. 24; 1 Cron. 2: 16; 11: 26; 2 Cron. 31: 13. Arfaxad (Ar pac\u00baad, Arpaxad, Arfaxad)a: Fac. 10: 22, 24; 11: Asalelfuni (Ha\u00fealelponi) a: 1 Cron. 4: 3. 10-13; 1 Cron. 1: 17, 18, 2 4; Iud. 1: 1, 5. Asaliil, Asahel (Asael)a: 1 Cron. 11: 26: 27: 7. Argov, Ait ov (Argob)t: Deut. 3: 4, 13, 14; 3 Reg. 4: 13; 4 Reg. Asan (Asan, A\u00baan) t: Ios. 15: 42; 19: 7; 1 Cron. 4: 32; 6: 59. 15: 25. Asan (Cora\u00baan)t: 1 Reg. 30: 30. Arhad: 3 Ezd. 5: 13. Asana (Asenna, A\u00baenna)a: 1 Cron. 9: 7. Arhi (Archi)t: Ios. 16: 2. Asana: 2 Ezd. 10: 26. Arhielae (Arhelau)a: Mat. 2: 22. Asaramilt: 1 Mac. 14: 2 7. Arhvea (Erec)t: 1 Ezd. 4: 9. Asarela (A\u00baareela)a: 1 Cron. 25. 2. Ariarathi (Ariarate)a: 1 Mac. 15: 22. Asarhardon (Esar-Hadon, Asarhadon)a: 4 Reg. 19: 37; Is. 37: 38. Arida (Aridata)a: Est. 8: 8. Asarie (Seraia)a: 3 Ezd. 8. 1; v. \u00bai Seraia. Arie (Arah)a: 1 Ezd. 2: 5. Asarmoft, Asarmoth (Ha\u00fearmavet)a: Fac. 10: 26; 1 Cron. 1: 20. Arie (Arie, Areios)a: 1 Mac. 12: 7, 20. Asason-Thamar (Ha\u00fea\u00feon-Tamar)t: Fac. 14: 7; 2 Cron. 20: 2. Arii (Aridai)a: Est. 8: 9. Asbel (A\u00babel)a: 1 Cron. 8: 1. Ariil (Ariel)a: 1 Ezd. 8: 16. Ascalom, Ascalon (Ascalon)t: Jud. 1: 18; 14: 19; Ier. 25: 20; Ariil (Ariel)h: Ezec. 43: 15, 16. 47: 5, 7; Am. 1: 8; Sof. 2: 2, 7; Zah. 9: 5; 1 Mac. 10: 86; 11: Ariil (Ariel)t: Is. 29: 1, 2, 7. 60; 12: 33, v. \u00bai A calon. Arimathea (Arimatea) t: Mat. 27: 57; Mc. 15: 43; Lc. 23: 51; Aschenez, Ascheniz (A\u00bachenaz)a: F ac. 10: 3.; 1 Cron. 1: 6. Io. 19: 38. Asedim (\u00deidim)t: Ios. 19: 35. Arioh (Arioh, Arioc)a: Fac. 14: 1, 9; Dan. 2: 14, 15, 24, 25. Asedoth (A\u00badot)t: Ios. 10: 40; 12: 3, 8; 13: 20, v. \u00bai Azot. Arisai (Arizai)a: Es t. 8: 8. Asel (A\u00feel)a: 1 Cron. 8: 37, 38; 9: 43, 44. Aristovol (Aristobul) a: 2 Mac. 1: 10. Asel (Azael)a: 2 Cron. 17: 8. LXXXVI","CONCORDAN[A NUMELOR PROPRII Asemona (A\u00feemon , A\u00femon)t: Num. 3 4: 4, 5; Ios. 15: 4. 2, 5; 6: 8, 11, 24; 7: 4-6, 16; 8: 7, 28; 12: 17; 13: 3-6; 15: Asena (A\u00bana)t: Ios. 15: 33; 1 Ezd. 2: 50. 19, 20, 29, 37; 17: 2-6; Ps. 82: 9; 1 Ezd. 2: 2, 6; 4: 2; 6: 22; Asenaf ar (Asurbanipal, Osnapar)a: 1 Ezd. 4: 10. Is. 10: 5, 12, 24; 31: 8; 52: 4; Ier. 2: 36; 49: 28, 30, 33; 50: Asergadda (Ha\u00feer -Gada)t: Ios. 15: 27. 17, 18; Ezec. 23: 9; 27: 23; 31: 3; 32: 22; 48: 2, 3; Ose. 5: Asevaim (Pocheret-Ha\u00feebaim)a: 1 Ezd. 2: 57. 13; 8: 9; 10: 6; 11: 5; Mi. 5: 5; 7: 12; Na. 3: 18; Sof. 2: 13; Asevir, Assv er, Assvir, Asfir, Artaxer, Artaxers (Ar taxer se, Zah. 10: 11; 3 Ezd. 2: 8; 4 Ezd. 2: 8. Aha\u00bavero\u00ba)a: Est. 1: 1, 9, 15-17; 2: 1, 16; 3: 1, 6-8, 12; 7: Asur, Assura: 1 Cron. 1: 17; 2: 24. 5; 8: 1 , 7, 13; 10: 1; 11: 2; 12: 2; 13: 1; 16: 1; v. \u00bai Asfer. Asuva (Azuba)t: 1 Cron. 2: 18; 2 Cron. 20: 31. Asfart: 1 Mac. 9: 33. Asvai (Ezbai) a: 1 Cron. 11: 3 7. Asfazereth (Asurpanibal)a: 3 Ezd. 5: 69. Asv el, Asvil (A\u00babel)a: F ac. 46: 21; Num. 26: 38. Asfenez (A\u00bapenaz)a: Dan. 1: 3. Asviiam (Ha\u00baabia)a: 3 Ezd. 8: 49. Asfer, Asferi (Ar taxer x, Aha\u00bav ero\u00ba, Asuerus)a: 1 Ezd. 4: 6; Atanai (Etni)a: 1 Cron. 6: 41. Dan. 9: 11. Atara: 1 Cron. 2: 26. Asiama (Hasim) a: 3 Ezd. 5: 31. Atareea (Afaras)t: 1 Ezd. 4: 9. Asiia (Asia) t: 1 Mac. 8: 6; 11: 13; 12: 39; 13: 32; 2 Mac. 3: Atarot, Ateroth (A\u00batarot)t: Ios. 9: 10; 12: 3, 4; 13: 12, 32; 1 Cron. 3; 4 Ezd. 1 5: 46; 16: 1. 6: 71. Asiil, Asiel (Asiel)a: 1 Cron. 4: 35; 4 Ezd. 1: 2. Atarott: Num. 32: 1, 3 4. Asim (A\u00baem)t: Ios. 19: 3. Atarsathahia (Artasatec)t: 1 Ezd. 4: 9. Asima (A\u00baima)h: 4 Reg. 17: 30. Atera: 1 Ezd. 2: 42; 2 Ezd. 7: 21, 46; 10: 17. Asineth (Asineta, Asnat) a: Fac. 41: 45, 50; 46: 20. Athah (Atac)t: 1 R eg. 30: 30. Asion Ga vir, Asionga vir (E\u00feion-Gaber, E\u00feion-Gheber)t: Num. Athah, Athac (Hatac)a: Est. 4: 5, 6, 9. 33: 35; Deut. 2: 8; 2 Cr on. 8: 17; 20: 36. Athaie (Ataia)a: 2 Ezd. 11: 14. Asir (A\u00baer)a, t: 3 Reg. 4: 15. Athalai (Athai)a: 1 Ezd. 10: 28. Asir, Aser, Assir (A\u00baer)a: Fac. 30: 13; 35: 26; 46: 17; 49: 20; Ie\u00ba. Athalia, Athalie (Atalia)a: 4 Reg. 8: 26; 11: 1-3, 13, 20; 2 Cron. 1: 4; 6: 24; Num. 1: 13, 40; 2: 27; 7: 72; 10: 26; 13: 14; 26: 44, 22: 2, 10-12; 23: 12, 21; 24: 7; 1 Ezd. 8: 7. 46, 47; 34: 27; Deut. 27: 13, 33: 34; Ios.17: 7, 10, 11; 19: 24, Athar (Ether)t: Ios. 19: 3. 31, 34; 21: 6, 30; Jud. 1: 31; 5: 17; 6: 35; 7: 23; 1 Cron. 12: Atharoth (Atarot)t: Ios. 16: 2, 7. 36; 2 Cr on. 30: 11; Ezec. 48: 2, 3, 34; Lc. 2: 36. Atharoth Addar (A tarot-Adar)t: Ios. 16: 5; 18: 13. Asiria, Asiriile, Assirii, Assiria (Asiria)t: Fac. 25: 18; Iud. 3: Atheme (Apamina) a: 3 Ezd. 4: 29. 1; Tob. 1: 2; Is. 11: 11. Atheno vie (Atenobiu)a: 1 Mc. 15: 28, 32, 35. Asliea (A\u00fealia)a: 4 Reg. 22: 3. Ather (A ter)a: 1 Ezd. 2: 16, 42; 2 Ezd. 7: 21. Asmaveth, Asmoth (Azmavet)t: 1 Cron. 11: 32; 12: 3; 2 Ezd. Athmatha (Humta)t: Ios. 15: 54. 12: 29, v. \u00bai Azmoth. Atre (Ater)a: 3 Ezd. 5: 31. Asmodeuh: Tob. 3: 8. Attalo (Atalus)a: 1 Mac. 15: 22. Asna (Asena, Asna)a: 1 Ezd. 2: 50. August Chesar (August Cesar)a: Lc. 2: 1. Asnaa (Senaa) a: 2 Ezd. 3: 3. Aumai (Ahumai)a: 1 Cron. 4: 2. Asof ora: 3 Ezd. 5: 33. Ava (Iva)t: Is. 37: 13. Asom, Ason (O\u00feem)a: 1 Cron. 2: 15, 25. Ava, Avah (Ava)t: 4 Reg. 17: 24; 18: 34; 19: 13. Asont (E\u00feem)a: 1 Cron. 4: 8. Avacuc, Avacum (Avacum, Habacuc) a: Dan. 14: 32-34, 36, Asor, Azor (Ha\u00feor) t: Ios.11: 1, 10, 13; 12: 19; 15: 23, 25; 19: 38; A va. 1: 1; 3: 1; 4 Ezd. 1: 40. 36; Jud. 4: 2, 17; 4 Reg. 15: 29; 2 Ezd. 11: 33. Avana (Abana)t: 4 Reg. 5: 12. Asor Haddan, Asarhadon (Asarhadon, Esar-Hadon)a: 4 Reg. Avarim (Abarim)t: Deut. 32: 49. 19: 37; 1 Ezd. 4: 2. Avarim (Nebo)t: Num. 27: 12; 33: 47, 48. Aso t, Azot, Azut (A\u00badod)t: Ios. 11: 22; 15: 46, 47; 1 Reg. 5: Avar on (Avaran)a: 1 Mac. 2: 5. 1, 5, 7; 6: 17; Is. 20: 1; Ier. 25: 20; Am. 1: 8; 3: 9; Sof. 2: 4; Avda (Abda)a: 3 R eg. 4: 6; 2 Ezd. 11: 17. Zah. 9: 6. Avdeil (Abdul)a: Ier. 36: 26. Asriil (Asriel)a: Num. 29: 31; v. \u00bai Esriil. Avdenago (Abed-Nego)a: Dan. 1: 7; 2: 49; 3: 12-14, 16, 19, Assavia (Ha\u00baabia) a: 1 Cron. 25: 19. 20, 22, 23. Assea a: 3 Ezd. 9: 32. Avdi (Abdia, Abdi)a: 2 Cron. 29: 12; 1 Ezd. 10: 26. Assi (Asia) t: 4 Ezd. 15: 46; 16: 1. Avdie, Avdia (Avdie, Obadia)a: 3 Reg. 18: 3, 5, 6, 7, 16; 1 Cron. Assir (Asir)a: 1 Cron. 3: 17; 6: 22, 23, 37, 62, 74; 7: 30, 40. 27: 19; 2 Cron. 34: 12; Avd. 1: 1; 3 Ezd. 8: 38; 4 Ezd. 1: 39. Assor cea N ou\u00e3 (Ha\u00feor-Hadata)t: Ios. 15: 25. Avdimelec, Avlimelec (Ebed-Melec)a: Ier. 38: 7, 8, 10-12; 39: 15. Assurim (A\u00baurimi)a: Fac. 25: 3. Avdon, Avdo (Abdon)a: Jud. 12: 13; 1 Cron. 8: 23, 30; 9: As taroth, Astarot, Astar theu (Astartea, Astarte, I\u00batar)h: Deut. 36; 2 Cron. 34: 20. 1: 4; Jud. 2: 13; 3: 7; 10: 6; 1 Reg. 7: 3, 4; 12: 10; 31: 10; Aved (Ebed)a: 1 Ezd. 8: 6. 3 Reg. 10: 5; 11: 33; 4 Reg. 23: 13. Avel (Abel)a: Fac. 4: 2, 4, 8, 9, 25; Mat. 23: 35; Lc. 11: 51. As taroth Car naim (A\u00baterot-Carnaim) t: Fac. 14: 5. Avel (Abel-Cheramim)t: Jud. 11: 33. As thara (Atara)a: 3 Ezd. 5: 40. Avel Marele (Piatra cea Mare)t: 1 Reg. 6: 18. As tiaghis (Astiag)a: Dan. 1 3: 66. Avela, Avelam (Abel)t: 2 Reg. 20: 14, 15, 18. As tot, A\u00bamot (Azmavet)a: 1 Cron. 8: 36; 9: 42; 12: 3; 27: 25. Avelcasa, Aveldomul lui Maaha (Abel Beth-Maaca)t: 3 Reg. Asuba (Azuba) a: 1 Cron. 2: 18, 19. 15: 20; 4 Reg. 15: 29. Asur (A\u00bahur) a: 1 Cron. 4: 5. Avel Mahula, Avelmeula, Avelmehula (Abel-Mehol, Abel- Asur, Assur, Asiria (Assur, Asiria) t: Fac. 10: 11, 22; 3 Reg. Mehola)t: Jud. 7: 23; 3 Reg. 4: 12; 19: 16. 15: 18; 19: 15; 20: 1, 20, 23; 22: 3, 11, 31, 35; 4 Reg. 5: 1, Avelmaim (Abel-Maim, Abel-Beth)t: 2 Cron. 16: 4. LXXXVII","MIRCEA R. BIRTZ Avelsatim (Abel-\u00aaitim)t: Num. 33: 49. 19-27, 28, 30-33, 37; 4: 1, 12; 3 Reg. 2: 32; 1 Cron. 25: 28; Avenvoim (Aben-Bohan)t: Ios. 18: 18. 27: 21. Avesan (Ib\u00fean)a: Jud. 1 2: 8. Aviud (Abihud, Abiud)a: 1 Cron. 8: 3; Mat. 1: 13. Avgatha (Abgata, Abagta)a: Est. 1: 10. Avothiair (Satele lui Iair)t: 3 R eg. 4: 13. Avi (Abia, Avi)a: 4 Reg. 18: 2. Avovi (Abub)a: 1 Mac. 16: 11, 15. Avia, Avie, Aveie (Abia, Abiia)a: 1 Reg. 8: 2; 3 Reg. 14: 1; Avram, Avraam a: Fac. 11: 26, 27, 29, 31; 12: 1, 4, 6, 9, 10, 1 Cron. 2: 29; 3: 10; 6: 28; 7: 8; 24: 10; 2 Cr on. 11: 20, 22; 14, 16-18, 20; 13: 1, 5, 7, 8, 12, 14, 18; 14: 1 2-14, 19, 21, 12: 16; 13: 1-4, 15, 17, 19-22; 14: 1; 2 Ezd. 10: 7; 12; Mat. 23; 15: 1-3, 6, 11, 12, 18; 16: 1, 5, 6, 15, 16; 17: 3, 5, 9, 15, 1: 7, 8; Lc. 1: 5. 17, 19, 22-24, 26; 18: 6, 13, 16, 17, 19, 22, 27, 33; 19: 27, Avialvon (Abi-Baal)a: 2 Reg. 23: 31. 29; 20: 1, 9, 11, 14, 17, 1 8; 21: 3, 7-9, 11, 14, 22, 24, 2 7, Aviam, Avia (Abia, Abiam)a: 3 Reg. 14: 31; 15: 1, 7, 8. 28, 33; 22: 1, 3, 8, 11, 13, 15, 19, 20; 23: 2, 7, 10, 12, 16, Aviasaf (Abiasaf)a: Ie\u00ba. 6: 24. 18-20; 24: 1, 6, 9, 12, 27, 34, 42, 48, 52, 59; 25: 1, 5, 7, Aviasath (Ebiasaf)a: 1 Cron. 9: 19. 12, 19; 26: 1, 5, 18, 24; 28: 4, 9, 13; 31: 42, 53; 32: 9; 35: Aviatar, Aviathar (Abiatar)a: 1 Reg. 22: 20, 22; 23: 6, 9; 30: 12, 27; 48: 16; 49: 30; 50: 13, 23; Ie\u00ba. 2: 24; 3: 6, 15, 16; 7; 2 Reg. 8: 17; 15: 2 4, 27, 29, 35, 36; 17: 15; 19: 11; 20: 4: 5; 6: 3, 8; 32: 13; 33: 1; Lev. 26: 42; Num. 32: 11; Deut. 25; 3 Reg. 1: 7, 19, 25, 42; 2: 22, 26, 27, 35; 4: 4; 1 Cron. 1: 8; 9: 5, 27; 29: 13; 30: 20; 34: 4; Ios. 24: 3; 3 Reg. 18: 15: 11; 18: 16; 24: 6; 27: 34; Mc. 2: 26. 36; 4 Reg. 13: 23 1 Cron. 1: 2 7, 28, 32, 34; 16: 16; 29: 18 Avida (Abida)a: Fac. 25: 4; 1 Cron. 1: 33. 2 Cron. 20: 7; 30: 6; 2 Ezd. 9: 7; Est. 13: 15; 14: 18; Iud. 8: Avidiil (Abdiel)a: 1 Cron. 5: 15. 22; Tob. 6: 22; 7: 15; Ps. 46: 10; 104: 6, 9, 42; Ecles. 4 4: Avidan (Abidan)a: Num. 1: 11; 2: 22; 7: 60, 65; 10: 24. 16, 24; Is. 29: 22; 41: 8; 51: 2; 63: 16; Ier. 33: 26; Ezec. 33: Aviezir, Aviezer (Abiezer)a: Ios. 17: 2; Jud. 6: 34; 8: 2; 2 Reg. 24; Dan. 3: 35; Mi. 7: 20; 1 Mac. 2: 52; 12: 21; 2 Mac. 1: 23: 27; 1 Cron. 7: 18; 11: 28; 27: 12. 2; 1: 1, 5; 4 Ezd. 1: 39; 3:13; 6: 8; 7: 36; Mat. 1: 1; 2: 17; 3: Avift: Fac. 36: 35. 9; 8: 11; 22: 32; Mc. 12: 26; Lc. 1: 55, 73; 3: 8, 34; 13: 16, Avigail, Avihail, Avit al (Abigail, Abihail)a: Num. 3: 35; 1 Reg. 28; 16: 22-25, 29, 30; 19: 9; 20: 37; Io. 8: 33, 37, 39, 40, 25: 3, 14, 18, 23, 32, 36, 40, 42; 30: 5; 2 Reg. 2: 2; 3: 3; 52, 53, 56-58. 17: 25; 1 Cron. 2: 16, 17, 29; 3: 1, 3; 5: 14; 2 Cron. 11: 18; Avramul (Avraam)a: 3 Ezd. 9: 34; 4 Ezd. 1: 39; 3: 13; 6: 8; 7: 36. Est. 2: 15; 9: 29. Avran (Hauran, Havran)t: Ezec. 47: 16, 18. Avigavaon (Abigabaon)t: 1 Cron. 8: 29. Avravathanie (Acrabatene)t: 1 Mac. 5: 3. Avihaila: 1 Cron. 5: 14. Avustha (Ha\u00baum)a: 3 Ezd. 9: 44. Aviil (Abiel)a: 1 Reg. 9: 1; 14: 51; 1 Cron. 11: 32. Axaf, Ahsaf (Ac\u00baaf)t: Ios. 11: 1; 12: 20; 19: 25. Avilania (Abilene)t: Lc. 3: 1. Axam, Exam (Acsa)a: Ios. 15: 16, 17; Jud. 1: 12, 13. Avimail (Abimel, Abimael)a: Fac. 10: 28; 1 Cron. 1: 22. Aza (Uza)a: 1 Ezd. 2: 49; 2 Ezd. 7: 51. Avimeleh (Abimelec) a: Fac. 20: 2-4, 8, 9, 14, 17-18; 21: 22, 25- Azahel (Asael)a: 1 Ezd. 10: 15. 27, 29, 33; 26: 1, 8, 10, 16, 26; Jud. 8: 31; 9: 1, 3, 6, 16, 18-25. Azail (Hazael)a: Am. 1: 4. 28, 29, 31, 34, 35, 38, 40-42, 45, 47, 50, 52-53, 56; 10: 1. Azamaveth (Betazmavet, Azmavet)a: 1 Ezd. 2: 24. Avimt: Ios. 18: 23. Azan (Haran)t: 1 Cron. 23: 9. Avinadad, Avinadav, Aminadav (Aminadab, Abinadab) a: Azanathavor (Aznot-Tabor) t: Ios. 19: 24. 1 Reg. 7: 1; 16: 8; 17: 13, 20; 31: 2, 6; 3 Reg. 4: 14; 1 Cron. Azanie (Azania)a: 2 Ezd. 10: 9. 8: 33; 10: 2; 13: 7; 15: 10, 11. Azareil (Azariel)a: 1 Cron. 25: 18. Avinoim (Abinoam)a: Jud. 4: 6, 12; 5: 1, 12. Azareil, Azdriil (Azareel)a: 2 Ezd. 11: 13; 12: 35. Aviram (Abiram)a: 3 Reg. 16: 34. Azarie (Azaria)a: 3 Reg. 4: 2, 5; 4 Reg. 15: 1, 6, 8, 11, 17, 27; Aviron (Abiron, Abiram)a: Num. 16: 1, 12, 24, 25, 27; 26: 1 Cron. 2: 8, 38, 39; 3: 12; 6: 9-11, 14, 36; 9: 11; 2 Cron. 15: 9; Deut. 11: 6; Ps. 105: 17; Ecles. 45: 22. 1, 8; 23: 1; 26: 17, 20; 28: 12; 29: 12; 31: 10, 13; 1 Ezd. 7: Avis (Ebe\u00fe)a: Ios. 19: 20. 1, 3; 2 Ezd. 2: 23; 7: 7; 8: 7; 10: 2; 12: 33; Tob. 5: 18; 6: 7; 9: Avisag (Abi\u00baag)a: 3 Reg. 1: 3, 15; 2: 17, 21, 22. 1; Ier. 43: 2; Dan . 1: 6, 7, 11, 19; 2: 17; 3: 12-14, 16, 19, 20, Avisai (Abi\u00baai)a: 1 Reg. 26: 6-9; 2 Reg. 2: 18, 24; 3: 30; 10: 22, 23, 25, 49, 88, 98, 95-97; 2 Mac. 2: 59; 5: 18, 56, 60 10, 14; 16: 9, 11; 18: 2, 5, 1 2; 19: 21; 20: 6; 21: 17; 23: 18; 3 Ezd. 9: 21, 43, 48; 4 Ezd. 1: 1. 1 Cron. 2: 16; 11: 20; 18: 12; 19: 11, 15. Azav (Hazo) a: Fac. 22: 22. Avisalom, Avesalom (Abesalom, Absalom)a: 2 Reg. 3: 3; 13: 1, Azavul (Asael)a: 3 Ezd. 9: 30. 4, 20, 22, 23, 25-30, 32, 34, 37-39; 14: 1, 21, 23-25, 27, 28, Azaza: 1 Cron. 5: 8. 30-33; 15: 1-3, 7, 10-14, 34; 16: 8, 15-18, 20-23; 17: 1, 4-7, 9, Azecat: Ios. 10: 10,11; 15: 35; 1 Reg. 17: 1; 2 Cron. 11: 9 14, 18, 20, 24-26; 18: 5, 9, 10, 12, 14, 17, 18, 29, 32, 33; 19: 2 Ezd. 11: 30; Ier. 34: 7. 4, 10; 3 Reg. 1: 6; 2: 7; 15: 2, 10; 1 Cron. 3: 2; 2 Cron. 11: 20, Azgada: 1 Ezd. 2: 12; 8: 12; 2 Ezd. 7: 17; 10: 15. 21; Ps. 3: 1; 142: 1; 1 Mac. 11: 70; 13: 11; 2 Mac. 11: 17. Azian (Uzia)a: 2 Ezd. 11: 4. Avisei, Avisue (Abi\u00baua)a: 1 Cron. 6: 4, 5, 50; 8: 4; 1 Ezd. 7: Aziil (Uziel)a: 1 Cron. 4: 42. 5; 3 Ezd. 8: 2; 4 Ezd. 1: 2. Azizaa: 1 Ezd. 10: 27. Avisur (Abi\u00baur)a: 1 Cron. 2: 28, 29. Azmoth, Azmaveth (Azmavet)a: 2 Reg. 23: 31; 1 Cron. 8: Avital (Abit al)a: 2 Reg. 3: 4. 36; 27: 25; 1 Ezd. 2: 24. Avitov (Abitub)a: 1 Cron. 8: 11. Azni a: 3 Ezd. 5: 31. Avitht: 1 Cron. 1: 46. Azora: Mat. 1: 13, 14. Aviu (Abiud, Abihu)a: Lev. 10: 1; Num. 3: 2, 4; 26: 60, 61; Azoroca: 3 Ezd. 5: 15. Ie\u00ba. 6: 23; 24: 1, 9; 28: 1; 1 Cron. 24: 1, 2. Azot, Azoti (Azot, A\u00badod)t: 1 Reg. 5: 1, 5, 7; 6: 17; 2 Cron. Avner (Abner)a: 1 Reg. 14: 50, 51; 17: 55, 57; 20: 25; 26: 5, 26: 6; 1 Mac. 4: 15; 5: 68; 9: 15; 10: 78, 83, 84; 11: 4; 14: 14; 2 Reg. 2: 8, 12, 14, 17-26, 29-31; 3: 6, 7, 9, 12, 16, 17, 34, v. \u00bai Asedot. LXXXVIII","CONCORDAN[A NUMELOR PROPRII Azur a: 2 Ezd. 10: 17; Ier. 28: 1; Ezec. 11: 1. Caria t: 1 Mac. 15: 23. Azuva (Azuba)a: 3 Reg. 22: 42. Cariath (Chiriat)t: Ios. 18: 27. Azv oc (Azbuc)a: 2 Ezd. 2: 16. Cariathaim, (Chiriataim)t: Ios. 13: 19; Ier. 48: 1, 23; Ezec. 25: 9. Azzi (Uzi)a: 2 Ezd. 11: 22; 12: 41. Cariath Ar vi, Cariath Arve (Chiriat-Arba)t: Ios. 14: 15; 15: 13, 54; 20: 7; 21: 11; Jud. 1: 10; 2 Ezd. 11: 25. B Cariathiarim, Cariat arim, Cariath Iarim, Cariaat Iarim (Chiriat- Iearim, Chiriat- Arim)t: Ios. 9: 17; 15: 9, 60; 18: 14, 15; Jud. 18: Belfegor (Belfegor, Baalphegor)h: Ps. 105: 28. 12; 1 Reg. 6: 21; 7: 1, 2; 1 Cron. 2: 52, 53; 13: 5, 6; 2 Cron. Buzi a: Ezec. 1: 3. 1: 4; 1 Ezd. 2: 25; 2 Ezd. 7: 29; 11: 25; Ier. 26: 20. Cariath Sef ir (Chiriat-Sefer)t: Ios. 15: 15, 16; Jud. 1: 11. C Cariath vaal (Chiriat-Baal)t: Ios. 15: 60; 18: 14. Carii (Carea, Careah)a: Ier. 40: 8, 13, 15, 16; 41: 11, 13, 14, Cademoth, Cadimoth (Chedemot)t: Deut. 2: 26; 1 Cron. 6: 79. 16; 42: 1, 8; 43: 2, 4, 5. Cadis (Cade\u00ba)t: Fac. 14: 7; 16: 14; 20: 1; Num. 13: 27; 20: 1, Carioth (Cheriot)t: Ios. 15: 25; Ier. 48: 24, 41; Am. 2: 2. 14; 27: 14; 33: 36, 37; Deut. 32: 51; Ios. 12: 22; 15: 23; Jud. Carith (Cherit) t: 3 Reg. 17: 3, 5. 11: 16, 17; Ps. 28: 8; Ecles. 24: 18; Ezec. 47: 19; 48: 28; 1 Mac. Carithsena (Chiriat-Sana) t: Ios. 15: 49. 11: 63, 73. Carmelam (Cherub- Adan)a: 3 Ezd. 5: 36. Cadis-Varme, Cadisvarne, Cadisvarme, Cadis-Varne, Cadisvarni Carmi a: 1 Cron. 4: 1; 5: 3. (Cade\u00ba-Barne, Cade\u00ba-Barnea)t: Num. 34: 4; Deut. 1: 2, 19; 2: 14; Carmil (Carmel)t: Ios. 12: 22; 15: 55; 19: 26; 1 Reg. 15: 12; 9: 23; Ios. 10: 41; 14: 6, 7; 15: 3. 25: 2, 5, 7; 2 Reg. 23: 35; 2 Cron. 26: 10; 3 Reg. 18: 19, 42; Cadumint: Jud. 5: 21. 4 Reg. 2: 25; 4: 25; Iud. 1: 8; C\u00e2nt. 7: 5; Is. 10: 18; 16: 10; Cafarsalama (Cafarsalam)t: 1 Mac. 7: 31. 29: 17; 32: 15, 16; 33: 9; 35: 2; 37: 24; Ier. 2: 7; 4: 26; 48: Cafer a, Cafir a (Chefira)t: Ios. 9: 17; 18: 26. 33; 50: 19; Am. 1: 2; 9: 3; Mi. 7: 14; Na. 1: 4. Cafetetha (Cafenata)t: 1 Mac. 12: 37. Carnaimt: 1 Mac. 5: 26, 43, 4 4. Caf torit (Caf torim)a: Fac. 10: 14. Carnathtaim (Chiriataim)t: Num. 32: 37. Cahat, Cat, Caat, Caath, Haath (Cahat)a: Fac. 46: 11; Ie\u00ba. Carnion (Car naim)t: 2 Mac. 12: 21, 26. 6: 16, 18; Num. 3: 17, 19, 27; 4: 2, 4, 15, 18, 3 4, 37; 7: 9; Caronetha: 3 Ezd. 5: 34. 26: 57, 58; 1 Cron. 6: 1, 2, 18, 22, 33, 38, 66; 9: 32; 15: Cartha (Car ta)t: Ios. 21: 34. 5; 23: 6, 12; 2 Cron. 20: 19; 29: 12; 3 4: 12. Casaia (Cu\u00baaia) a: 1 Cron. 15: 17. Caiaf aa: Mat. 25: 3; 26: 57; Lc. 3: 2; Io. 11: 49; 18: 13, 14, Casaloth (Chisalot)t: Ios. 19: 18. 24, 28. Caselon (Chislon) a: Num. 34: 21. Cain (Cain) a: F ac. 4: 1-3, 5, 8, 9, 13, 15-17, 24, 25. Case t (Chesed)a: Fac: 22: 22. Cainan (Cainam) a: Lc. 3: 36, 37. Case vaa: 3 Ezd. 5: 31. Cainan (Cainan)a: Fac. 5: 9, 12-14. Casf ia (Casifia)t: 1 Ezd. 8: 17. Calano (Calno)t: Is. 10: 9. Casf in (Caspin)t: 2 Mac. 12: 13. Calcul (Chelal)a: 3 Ezd. 9: 31. Casis (Emec-Che\u00fei\u00fe): Ios. 18: 21. Calfia (Alfeu)a: 1 Mac. 11: 70. Cassia (Chef ia)a: Iov. 42: 14. Calita, Calite (Chelita)a: 1 Ezd. 10: 23; 3 Ezd. 9:23, 48. Casvon, Casfor (Casfon) t: 1 Mac. 5: 26, 36. Calisthine (Calis tene)a: 2 Mac. 8: 33. Cathit (Cat at)t: Ios. 19: 15. Caliv, Caluvi (Caleb, Chelubai)a: 1 Cron. 2: 9, 18, 19, 24, 42, Ca v (Cab)t: Ios. 19: 27. 46, 49, 50; 4: 11, 15; 6: 56. Ca vseil (Cab\u00feeel)t: Ios. 15: 21; 2 Reg. 23: 20; 1 Cron. 11: 22. Caliv , (Caleb)a: Num. 13: 7, 31; 14: 6, 24, 30, 38; 26: 65; Ca vseil (Iecab\u00feeel)t: 2 Ezd. 11: 25. 32: 12; Deut. 1: 36; Ios. 21: 4, 5, 10, 20; Jud. 1: 12, 13-15, Ce tatea Finicilor (Cetatea Palmierilor)t: Jud. 1: 16; 3: 13. 20; 3: 9; 1 R eg. 25: 3; 30: 14; Ecles. 46: 9, 11; 1 Mac. 2: 56. Ce tatea S\u00e3rii (Ir-Melah)t: Ios. 15: 62. Camon t: Jud. 10: 5. Ce tatea Schitelor (Schitopolis, Bet\u00baean)t: 2 Mac. 12: 29. Camuil (Chemuel)a: Fac. 22: 21; Num. 34: 24; 1 Cr on. 27: 17. Cheaghet: 3 Ezd. 5: 20. Cain (Chenan, Cainan)a: 1 Cron. 1: 2. Cheddelti (Ghidalti) a: 1 Cron. 25: 29. Canat: Ios. 19: 28. Chedimot (Chedemo t)t: Ios. 13: 18. Cana Galileiit: Io. 2: 1, 11; 4: 46; 21: 2. Chedis (Chede\u00ba)t: Ios. 19: 37; 20: 7; 21: 32; 1 Cron. 6: 72, 76. Canath (Chenat) t: Num. 32: 42. Chedis N ethali (Chede\u00baul Neftalimului, Chede\u00ba-Neftali)t: Cannaa: 3 Ezd. 5; 30. Jud. 4: 6, 9, 11. Capadochia (Capadochia, Caf tor) t: Deut. 2: 23; Ier. 47: 5; Chedmihi, Chetmihel, Chedmihel, Chedmihil (Cadmiel)a: 1 Ezd. Am. 9: 7. 2: 40; 3: 9; 2 Ezd. 7: 43; 9: 4, 5; 10: 9; 12: 8, 24. Capernaum, Capernaom (Caper naum)t: Mat. 4: 13; 8: 5; Chedron, Chedru, Chedrion, Chedran (Chedr on)t: 2 Reg. 11: 23; 17: 23; Mc. 1: 21; 2: 1; 9: 32; Lc. 4: 23, 31; 7: 1; 10: 15: 23; 3 Reg. 2: 37; 15: 13; 4 Reg. 23: 4, 6, 12; 2 Cron. 15: 15; Io. 2: 12; 4: 46; 6: 17, 24, 60; 21: 2. 16; 29: 16; 30: 14; 1 Mac. 16: 9; Io. 18: 1; v. Chidron. Carcaat: Ios. 15: 3. Chef irat: 1 Ezd. 2: 25; 2 Ezd. 7: 29. Carcamis (Carchemi\u00ba) t: Is. 10: 9; 3 Ezd. 1: 25. Chef taa: 3 Ezd. 5: 30. Care (Harea) a: 3 Ezd. 5: 25. Chef tim (Chitim)a: Fac. 10: 4. Careaneula: 3 Ezd. 9: 33. Cheila (Chehila)t: Ios. 15: 44; 1 Reg. 23: 1-8, 10-13; 1 Cron. Caree (Careah)a: 4 R eg. 25: 23. 4: 19; 2 Ezd. 3: 17, 18. Carehimt: 1 Cron. 1 2: 6. Chelai (Calai)a: 2 Ezd. 12: 20. Careth (Haraath)a: 3 Ezd. 5: 36. Chelaie (Chelaia) a: 1 Ezd. 10: 23. Carfthan (Carta)t: Ios. 21: 32. Chelata (Chelat a)t: Num. 33: 22. LXXXIX","MIRCEA R. BIRTZ Chelesiria, Chelo Siriia, Chele Siriia, Cheli Siriia (Cele-Siria)t: Colvaa: 3 Ezd. 9: 23. 1 Mac. 10: 69; 2 Mac. 3: 5, 8; 4: 4; 3 Ezd. 2: 17, 24, 27; 6: Coos (Cos)t: 1 Mac. 15: 23. 29; 7: 1; 8: 68. Corava (Cor aba)a: 3 Ezd. 1: 9. Chelia: 3 Ezd. 5: 33. Core, Corea (Core)a: Fac. 36: 5, 14, 16, 18; Ie\u00ba. 6: 21, 24; Chelitaa: 1 Ezd. 10. 23; 2 Ezd. 3: 7; 10: 10. Num. 16: 1, 5, 6, 8, 16, 24, 40, 49; 26: 10, 11, 58; 1 Cron. Chellont: Iud. 2: 13. 1: 35; 2: 43; 6: 22; 9: 19; 26: 1; 2 Cron. 20: 19; 31: 14; Ps. Chenez, Chenis, Cheniz, Chinez (Chenez)a: Fac. 36: 11, 15; 41: 1; 43: 1; 4 4: 1; 45: 1; 46: 1; 47: 1; 48: 1; 83: 1; 84: 1; 1 Cron. 1: 36, 53; 4: 13, 15. 86: 1; 87: 1; Ecles. 45: 22. Chenia: 1 Reg. 27: 10; 30: 29. Cornul Fluierului (Cheren-Hapuc)a: Iov. 42: 14. Cheret, Cherit (Cheret)t: 1 Reg. 30: 14; 2 Reg. 8: 18. Cos (Co\u00fe)a: 1 Cron. 4: 8. Cherethamusa: 3 Ezd. 5: 18. Cosama: Lc. 3: 28. Cherie (Chereea)a: 2 Mac. 10: 32, 37. Cotha (Cuta)t: 4 Reg. 17: 24. Cheros (Cheros)a: 1 Ezd. 2: 44; 2 Ezd. 7: 48. Cozvi (Cozbi)a: Num. 25: 15, 18. Chesariei a lui Filip (Cezareea lui Filip)t: Mat. 16: 13; Mc. Crearpatrosa: 3 Ezd. 5: 19. 8: 27. Crit, Creta (Creta)t: 1 Mac. 10: 67; 2 Mac. 10: 13. Cheseleththavor (Chiselot-Tabor) t: Ios. 19: 12. Cvintul Herumie (Quintus Memius)a: 2 Mac. 11: 3 4. Chesilt: Ios. 15: 30. Chesion (Chi\u00baion)t: Ios. 19: 20; 21: 28. D Chethim, Chethin (Chitim)t: Is. 23: 1, 12; Ier. 2: 10; 1 Mac. 1: 1. Chetron (Chitron)t: Jud. 1: 30. Dadan, Dadam (Dedan)a: Fac. 10: 7; 25: 3; 1 Cron. 1: 9, 32. Cheturaa: 1 Cron. 1: 32, 33; v. \u00bai Chitura. Dafca (Dofca)t: Num. 33: 12, 13. Che\u00feim (Chi\u00feim)a: 1 Cron. 1: 7. Dafnimt: Num. 34: 11. Chevron (Hebron) t: 1 Mac. 5: 65; v. \u00bai Hevron. Dafnis (Dafne)t: 2 Mac. 4: 33. Chiaza: 3 Ezd. 5: 15. Dagonh: Jud. 16: 23; 1 Reg. 5: 2-5; 1 Cron. 10: 10; 1 Mac. Chidar (Chedar)a: Fac. 25: 13. 10: 8 4; 11: 4. Chidar (Chedar)t: Iud. 1: 8; 1 Cron. 1: 29; C\u00e2nt. 1: 4; Ps. Dalae, Dalaie, Dalasa, Dalari (Delaia)a: 1 Ezd. 2: 60; 2 Ezd. 119: 5; Is. 21: 16, 17; 42: 11; 60: 7; Ier. 2: 10; 49: 28; Ezec. 6: 10; 7: 62; Ier. 36: 12, 25; 3 Ezd. 5: 37. 27: 21. Dalaiu (Delaia)a: 1 Cron. 24: 18. Chidma (Chedma)a: F ac. 25: 15; 1 Cron. 1: 31. Dalia (Adalia)a: Est. 9: 7. Chidron (Chedron)t: Ier. 31: 40. Dalilaa: Jud. 16: 4, 6, 7, 10, 12-15. Chifa (Chefa)a: Io. 1: 42. Dalmanutha (Dalmanuta)t: Mc. 8: 10. Chif tlis (Chitli\u00ba)t: Ios. 15: 40. Damasc, Damaschin (Damasc)t: Fac. 14: 15; 2 Reg. 8: 5, 6; Chilichia (Cilicia)t: Iud. 1: 7; 2: 12, 15; 3: 1; 1 Mac. 11: 14; 3 Reg. 11: 24; 15: 18; 19: 15; 20: 34; 4 Reg. 5: 12; 8: 7; 14: 2 Mac. 4: 36; 8: 8. 28; 16: 9-12; 2 Cron. 16: 2; 24: 23; 28: 5, 23; Iud. 1: 7; 2: Chin (Cain)a: Num. 24: 22. 17; C\u00e2nt. 7: 4; Is. 7: 8; 8: 4; 10: 9; 17: 1, 3; Ez ec. 27: 18; 47: Chinat: Ios. 15: 22. 17; 48: 1; Am. 1: 3; 3: 12; 5: 27; Zah. 9: 1; 1 Mc. 11: 62; Chindeveu, Chendeveu (Cendebeu)a: 1 Mc. 15: 38, 40; 16: 4, 8. 12: 32. Chineret, Chenerot, Chinereth, Chenerit (Chinerot, Chineret)t: Damna (Dimna)t: Ios. 21: 35. Deut. 3: 17; Ios. 11: 2; 12: 3, 27; 19: 35. Dan (Dan)t: Fac. 14: 14; 1 Reg. 2: 20; 2 Reg. 3: 10; 17: 11; Chines, Chinez (Chenaz)a: Ios. 15: 17; Jud. 1: 13, 16; 3: 9, 11. 24: 2, 15. Chipru (Cipru)t: 1 Mac. 15: 23; 2 Mac. 4: 29. Dan (Vedan)t: Ezec. 27: 19. Chir, Chirul (Cirus, Cir)a: 2 Cron. 36: 22, 23; 1 Ezd. 1: 1, 2; Dana, t: 3 Reg. 4: 25; 12: 29, 30; 15: 20; 4 R eg. 10: 29; Ezec. 3: 7; 4: 3, 5; 5: 13, 17; 6: 3, 14; Is. 45: 1; Dan. 1: 21; 6: 28; 48: 1, 2, 32. 10: 1; 13: 66; 3 Ezd. 2: 1-3, 10, 11; 4: 57; 5: 55; 6: 17, 18, Dana: Fac. 30: 6; 35: 25; 49: 16-17; Ie\u00ba. 1: 4; 31: 6; 35: 3 4; 21, 22, 24, 25. 38: 23; Lev. 24: 11; Num. 1: 12, 28; 2: 25, 31; 7: 66; 10: 25; Chirene (Cirene)t: 1 Mac. 15: 23. 13: 13; 26: 42; 3 4: 22; Deut. 27: 13; 33: 22; 34: 1; Ios. 19: Chirene, Chireane (Chir)t: 4 Reg. 16: 9; Am. 1: 5. 40, 47, 48; 21: 5, 23; Jud. 1: 34; 5: 17; 13: 2, 25; 18: 1, 2, Chirineu (Quirinius)a: Lc. 2: 2. 11, 12, 25, 30; 20: 1; 1 Cron. 2: 2, 12: 35; 27: 22; 2 Cron. Chis, Kis (Chi\u00ba, Chis)a: 1 Reg. 9: 1, 3; 10: 11, 21; 14: 51; 2 Reg. 2: 14; 16: 4; 30: 5; Ier. 4: 15; Am. 8: 14. 21: 14; 1 Cron. 30, 33; 9: 36, 39; 12: 1; 23: 21; 24: 29; 26: 28; Daniil (Daniel)a: 1 Cron. 3: 1; 1 Ezd. 8: 2; 2 Ezd. 10: 6; Ezec. 14: 2 Cron. 29: 12; Est. 2: 5; 11: 2. 14, 20; 28: 3; Dan. 6-11, 19, 21; 2: 13-15, 18, 19, 24-27; 4: 5, 16; Chisei (Hamat)a: 1 Cron. 2: 55. 5: 12, 17, 29; 6: 2-4, 17, 20, 21, 23, 24, 26-28; 7: 1, 15, 28; 9: 2, Chison (Chi\u00baon, Chison)t: Jud. 4: 7, 13; 5: 21; 3 Reg. 18: 40; 22; 10: 1, 2, 7, 11, 12; 12: 4, 5, 9, 13; 13: 45, 51, 55, 59, 61, 65; Ps. 82: 10. 14: 1, 3, 6, 8, 9, 11, 13, 15, 16, 18, 21, 23, 24, 26, 28, 29, 31, 33, Chitura (Che tura)a: Fac. 25: 1, 4. 36, 38-40, 42; 1 Mac. 2: 60; 4 Ezd. 12: 11; Mat. 24: 15. Chivsaim (Chib\u00feaim)t: Ios. 21: 22. Danna (Dana)t: Ios. 15: 49. Cleomnesa: 3 Ezd. 5: 22. Daraa: 1 Cron. 2: 6. Cleopa, Cleofa (Cleopa)a: Lc. 24: 18; Io. 19: 25. Darcona: 2 Ezd. 7: 58. Cleopatraa: Est. 11: 1; 1 Mac. 10: 57, 58. Darie (Darie, Darius)a: 1 Ezd. 4: 5, 24; 5: 6, 7; 6: 1, 12, 13- Clithe, Calita (Chelita)a: 3 Ezd. 9: 23, 48. 15; 2 Ezd. 12: 22; Dan. 5: 31; 6: 1, 25; 9: 1; 11: 1; Ag. 1: Coa (Coa, Cheve)t: 3 Reg. 10: 28. 1; 2: 1, 11; Zah. 1: 1, 7; 7: 1; 1 Mac. 1: 1; 3 Ezd. 2: 31; 3: 1, Coesiia: 3 Ezd. 5: 32. 3, 7, 8; 4: 47; 5: 2, 6, 73; 6: 1, 7, 23, 34; 7: 4, 5. Colaie, Colie (Colaia) a: 2 Ezd. 11: 7; Ier. 29: 21. Datan, Dathan (Datan)a: N um. 16: 1, 12, 24, 27; 26: 9; Deut. Colnii (Chelaia)a: 3 Ezd. 9: 23. 11: 6; Ps. 105: 17; Ecles 45: 22. XC","CONCORDAN[A NUMELOR PROPRII Dathaim (Dotaim)t: Iud. 4: 5; 7: 3, v. \u00bai Dothaim. Davri (Dabri) a: Lev. 24: 11. Datheman (Datema) t: 1 Mac. 5: 9. Decla (Dicla) a: 1 Cron. 1: 21. Davida: Rut. 4: 17, 22; 1 Reg. 16: 13, 19-23; 17: 12, 14, 15, Dedan, Dedanim (Dedan)t: Is. 21: 13; Ier. 25: 23; 49: 8; 17, 20, 22, 23, 26, 28, 29, 33, 34, 37-39, 41-45, 48, 50, 54, Ezec. 27: 15; 38: 13. 55, 57, 58; 18: 1, 3-9, 11, 12, 16-30; 19: 1, 2, 4, 5, 7-11, 14, Dedon a: 3 Ezd. 5: 33. 15, 18-20, 22; 20: 1, 3-6, 10-12, 15-17, 24, 25, 27, 33-35, Degeaba tr age jafurile, curund prad\u00e3 (Maher-\u00aaalah-Ha\u00ba-Baz)a: 39, 41-43; 21: 1, 2, 4, 5, 8-1 2; 22: 1, 3-6, 14, 17, 20, 22; 23: Is. 8: 1, 3. 1-10, 12-16, 18, 19, 24-26, 28; 24: 1-6, 8-10, 17, 18, 23; 25: Deir a (Dura, Deir) t: Dan. 3: 1. 4, 8-10, 12-14, 20-23, 32, 35, 39, 40, 43; 26: 1-3, 4, 6-10, Delean (Dilean)t: Ios. 15: 38. 12-15, 17, 21, 22, 25; 2 7: 1-5, 7-12; 28: 1, 2, 17; 29: 2, 3, Delfon (Dalfon)a: Est. 9: 7. 5, 6, 8, 9, 11; 30: 1, 3-11, 15, 17, 18-23, 26, 31; 2 Reg. 1: Delum (Delos)t: 1 Mac. 15: 23. 2-5, 11, 13-17; 2: 1-5, 10, 13, 15, 17, 30, 31; 3: 1, 2, 5, 6, Demoa: 3 Ezd. 5: 12. 8-10, 12, 14, 17-22, 26, 31-33, 35; 4: 8, 9, 12; 5: 1, 3, 4, 6- Demof ona: 2 Mac. 12: 2. 9, 11-13, 17, 19-21, 23, 25; 6: 1, 2, 5, 8-10, 12, 14-17, 20- Denava (Dinhaba) t: Fac. 36: 32. 22; 7: 5, 8, 17, 18; 8: 1-11, 13-15, 18; 9: 1, 5-8; 10: 2-7, 17, Dercon (Darcon)a: 1 Ezd. 2: 56. 18; 11: 1, 2, 4-8, 10-14, 17, 18, 22, 23, 25, 27; 12: 1, 5, 7, Desav (Adasa)t: 2 Mac. 14: 16. 13, 15, 16, 18-20, 24, 27, 29-31; 13: 1, 21, 30, 32, 37, 39; Devaseth (Dabe\u00bae t)t: Ios. 19: 11. 15: 7, 9, 22, 30-33, 37; 16: 1 , 5, 6, 10, 13, 23; 17: 16, 17, Devereft, Daverith (Dabrat) t: Ios.19: 12; 21: 28 21, 22, 27, 29; 18: 1, 9, 24; 19: 11, 41, 43; 20: 1; 21: 3, 7, Devlatha (Diblat, Dibla)t: Ezec. 6: 14. 11, 1 2, 15-17, 22; 22: 1, 51; 23: 1, 8, 9, 13-16; 24: 1, 1-14, Devlathaim (Be th-Diblataim)t: Ier. 48: 22. 18, 21, 24; 3 Reg. 1: 1, 8, 11, 13, 28, 31, 32, 37, 38, 43, 47; Devora, Devvora (Debora)a: Fac. 35: 8; Jud. 4: 4, 9, 10, 14; 2: 1, 10-12, 24, 26, 32, 33, 4 4, 45; 3: 3, 7; 5: 1, 3, 5, 7; 6: 5: 1, 1 2, 15. 12; 7: 51; 8: 1, 15, 17, 18, 20, 24-26, 65; 9: 5; 11: 4, 6, 12, Dicapoli, Decapole (Decapole)t: Mat. 4: 25; Mc. 7: 31. 13, 15, 24, 32, 34, 36, 38, 39, 43; 12: 16, 19, 20, 26; 13: Dicla (Dicla) a: Fac. 10: 27. 2; 14: 8, 31; 15: 3-5, 8, 11, 24; 22: 51; 4 R eg. 8: 19; 9: 28; Dielul a: 3 Ezd. 9: 34. 11: 10; 12: 21; 14: 3, 20; 15: 7, 38; 16: 2, 20; 18: 3; 19: 34; Dieva (Dehava, Deva)t: 1 Ezd. 4: 9. 20: 5, 6; 21: 7; 22: 2; 1 Cron. 2: 15; 3:1; 4: 31; 7: 2; 9: 22; Dimitrie a: 1 Mac. 7: 1, 4; 8: 31; 9: 1; 10: 2, 3, 15, 22, 25, 48- 10: 14; 11: 3-5, 7, 9-11, 13, 15-18; 12: 16-19, 21, 22, 31, 38, 50, 67, 69; 11: 8, 12, 19, 30, 32, 38-42; 52, 55, 63; 12: 34; 39; 13: 1 , 5, 6, 8, 11, 13; 14: 1-3, 8, 10-12, 14, 16, 17; 15: 13: 34-36; 14: 1-3, 38; 15: 1, 22; 2 Mac. 1: 7; 14: 1, 4, 5, 26. 1, 2, 11, 16, 25, 27, 29; 16: 1, 2, 7, 43; 17: 1, 2, 4, 7, 15, Dimonat: Ios. 15: 22. 16, 18; 18: 1, 3, 5, 7, 10, 11-14, 17; 19: 2-6, 8, 19; 20: 1, 2, Dina (Din)t: 1 Ezd. 4: 9. 7; 21: 1, 2, 5, 8-11, 13, 16-19, 22-25, 28, 30; 22: 1, 3-5, 7, Dinaa: Fac. 30: 21; 34: 1, 25, 26; 46: 15. 17; 23: 1, 25, 27; 24: 3, 31; 25: 1; 26: 31, 32; 27: 23, 24, Disan (Di\u00baan) a: Fac. 36: 21, 28; 1 Cron. 1: 38, 42. 31, 32; 28: 1, 11, 20; 29: 1, 9, 20, 22-24, 26, 29; 2 Cron. Dison (Di\u00baon)a: Fac. 36: 21, 25, 26, 30; 1 Cron. 1: 38, 40, 41. 1: 1, 4, 8, 9; 2: 3, 7, 14, 17; 3: 1, 2; 6: 4, 6, 7, 10, 15-17, 42; Divlaim (Diblaim)a: Ose. 1: 3. 7: 6, 10, 18; 8: 11, 14; 9: 31; 10: 16, 19; 11: 16, 17, 18; 12: Divon (Dibon)t: Num. 21: 30; 32: 3; 33: 34; Ios. 13: 9, 17; 16; 13: 5, 6, 8; 14: 1; 16: 14; 17: 3; 21: 1, 20; 23: 3; 24: 9, 2 Ezd. 11: 25; Is. 15: 2, 9; 48: 18, 22. 16, 25; 25: 28; 27: 9; 28: 1; 29: 1, 25-27, 30; 30: 26; 32: Divongad (Dibon-Gad)t: Num. 33: 45. 5, 30, 33; 33: 7, 14; 3 4: 2, 3; 35: 3, 4, 15; 1 Ezd. 8: 2, 20; Dodan (Doda va)a: 2 Cron. 20: 37. 2 Ezd. 3: 15, 16; 12: 24, 35, 36, 45, 46; Ps. 3: 1; 4: 1; 5: 1; Dodanim (Dodanim)a: Fac. 10: 4. 6: 1; 7: 1; 8: 1; 9: 1; 10: 1; 11: 1; 12: 1; 13: 1; 14: 1; 15: 1; Doeg, Doig (Doeg)a: 1 Reg. 21: 7; 22: 9, 18, 22; Ps. 51: 2. 16: 1; 17: 1, 51; 18: 1; 19: 1; 20: 1; 21: 1; 22: 1; 23: 1; 24: Doftan (Dotan)t: 4 Reg. 6: 13. 1; 25: 1; 26: 1; 2 7: 1; 28: 1; 29: 1; 30: 1; 31: 1; 32: 1; 33: Doh (Doc)t: 1 Mac. 16: 15. 1; 3 4: 1; 35: 1; 36: 1; 37: 1; 38: 1; 39: 1; 40: 1; 42: 1; 50: Domim (Efes-Damim)t: 1 R eg. 17: 1. 1; 51: 1; 52: 1; 53: 1, 2; 54: 1; 55: 1; 56: 1; 57: 1; 58: 1; 59: Domnul veade, Domnul va vedea (Jah ve-Ireh, Iehova-Ire)t: 1; 60: 1; 61: 1; 62: 1; 63: 1; 64: 1; 65: 1; 66: 1; 67: 1; 68: Fac. 22: 14; 24: 62; 25: 11. 1; 69: 1; 70: 1; 71: 20; 77: 70; 85: 1; 88: 4, 21, 36; 90: 1; Dor a, Doram (Dora)t: 1 Mac. 15: 11, 13, 25. 92: 1; 93: 1; 94: 1; 95: 1; 96: 1; 97: 1; 100: 1; 102: 1; 107: Dor da (Darda)a: 3 Reg. 4: 31. 1; 108: 1; 109: 1; 121: 1; 123: 1; 130: 1; 131: 1, 10, 11, 17; Dorimini (Dorimene)a: 1 Mac. 3: 38. 132: 1; 137: 1; 138: 1; 139: 1; 140: 1; 141: 1; 142: 1; 143: Dor t: Ios. 11: 2; 12: 23; 17: 11; Jud. 1: 27. 1, 10; 144: 1; Ecl. 1: 1; Ecles. 24: 3 4; 45: 31; 47: 1, 2, 25; Dositheiu, Dosithei (Dositei)a: Est. 11: 1; 2 Mac. 12: 19, 24, 35. 48: 17, 25; 49: 5; Prov. 1: 1; C\u00e2nt. 4: 4; Is. 7: 2, 13; 9: 7; 16: Do thaim (Dotain)t: Fac. 37: 17, v. \u00bai Dataim. 5; 22: 9, 22; 29: 1; 37: 35; 38: 5; Ier. 13: 13; 17: 25; 21: 12; Dudie (Dodai)a: 1 Cron. 2 7: 4. 22: 2, 4, 30; 23: 5; 29: 16; 33: 15, 21, 26; 36: 30; 49: 23, Duil (Raguel, R eguel, Deuel)a: Num. 1: 14; 2: 14; 7: 42, 47; 27; Ezec. 3 7: 24, 25; Ose. 3: 5; Am: 6: 5; 9: 11; Zah. 12: 7, 10: 20; v. \u00bai Raguel. 8, 10, 12; 13: 1; 1 Mac. 1: 35; 2: 31, 57; 4: 30; 7: 32; 14: Duma (Edom) t: Is. 21: 11 29, 36; 2 Mac. 2: 13; 3 Ezd. 1: 3, 5, 15; 5: 5, 60; 8: 32, 50; Dumaa: Fac. 25: 14. 4 Ezd. 3: 23; 7: 38; Mat. 1: 1, 5, 6, 20; 9: 27; 12: 3; 15: 22; Dumear av (Dumarab)t: Is. 21: 13. 20: 30, 31; 21: 9, 15; 22: 42, 43, 45; Mc. 10: 47, 48; 11: 10; 12: 35-37; Lc. 1: 27, 32, 69; 2: 4, 11; 3: 31; 6: 3; 18: 38, E 39; 20: 41, 42, 44; Io. 7: 42. Davir (Debir)a: Ios. 10: 3; 21: 15. Ecchelon (Ariel)a: 3 Ezd. 8: 45. Davira, Davir (Debir) t: Ios. 10: 38; 11: 21; 12: 13; 13: 26; Ecche tan (Hacatan)a: 1 Ezd. 8: 12. 15: 7, 15, 49; 1 Cr on. 6: 58. Eclesiastul: Ecl. 1: 1, 2, 12; 7: 28. XCI","MIRCEA R. BIRTZ Ectan, Iectan (Ioctan)a: F ac. 10: 25, 26. Efront: Ios. 15: 9; 2 Cron. 13: 19; 1 Mac. 5: 46; 2 Mac. 12: 2 7. Ecvatana, Ecvatanis (Ecbatana) t: 1 Ezd. 6: 2; Iud. 1: 1; Tob. Eftai, Ethai (Itai)a: 2 Reg. 15: 19, 21, 22; 18: 2, 5, 12. 5: 8; 2 Mac. 9: 3; 3 Ezd. 6: 23. Eftan (Etan)a: 3 Reg. 4: 31; v. \u00bai Et am, Etan . Edaa: 1 Cron. 1: 33. Efte, Ief te, Iefti (Ieftae, Iefta)a: Jud. 11: 1, 2, 5, 8, 9, 11, 14, Eddon (Ido)a: 1 Ezd. 8: 17; v. \u00bai Addo. 15, 28, 29, 32, 34, 40; 12: 1, 8. Edem (Eden)t: Ez ec. 27: 23. Eghei (Hegai)a: Est. 2: 3, 8. Edema (Adit aim)t: Ios. 19: 36. Eghipt, Eghipet, Egip t (Egipt) t: Fac. 12: 10, 11, 14; 13: 1, Eden (Eden)t: Fac. 4: 16. 10; 2 1: 21; 25: 18; 26: 2; 3 7: 25, 28, 36; 39: 1; 40: 1; 41: Eden, Edin (Eden)a: 4 Reg. 19: 12; 2 Cron. 28: 12; 31: 15 8, 19, 33, 36, 41, 43-47, 53, 57; 42: 1, 2-5; 45: 4, 5, 8, 9, Is. 37: 1 2. 13, 18-20, 23, 25, 26; 46: 3, 6, 20, 26, 27; 47: 6, 11, 13, Edera: 1 Cron. 23: 23; 21: 30. 15, 20, 21, 26, 27; 50: 3, 7, 11, 14, 22, 25; Ie\u00ba. 1: 1, 5, 8, Edie (Iadua)a: 3 Ezd. 5: 26. 15, 17; 2: 23; 3: 7, 10-12, 16-20, 22; 4: 19-21; 5: 4; 6: 11, Edin (Eden)a: Is. 37: 12. 13, 26-29; 7: 3-5, 19, 21; 8: 5-7, 16, 17; 8: 9, 11, 18, 22, Edir (Eder)t: Ios. 15: 21. 25; 10: 13-15, 19, 20; 11: 3, 4, 6, 9; 12: 12, 13, 17, 27, 29, Edisa (Hadasa)a: Est. 2: 7. 30, 39-42, 51; 13: 3, 8, 9, 14-18; 14: 7, 8, 11, 1 2; 15: 26; Edna (Adna)a: 2 Cron. 17: 14; 1 Ezd. 10: 30; 2 Ezd. 12: 15. 16: 1, 3, 6, 32; 18: 1, 10; 19: 1; 20: 2; 22: 21; 23: 9, 14; Edoma, t: Fac. 25: 30; 32: 3; 36: 1, 8, 9, 16, 17, 19, 31, 43; 29: 46; 32: 4, 8, 11, 33: 1; 3 4: 18; Lev. 18: 3; 19: 36; 22: Ie\u00ba. 15: 15; Num. 20: 14, 18, 22; 39: 37; 34: 3; 2 Cron. 8: 33; 23: 43; 25: 38, 42, 55; 26: 45; Num. 1: 1; 3: 13; 8: 17; 17; 21: 8-10; 25: 19, 20; Is. 34: 6; 63: 1; Ier. 9: 26; 27: 3; 11: 5, 18, 20; 13: 23; 14: 3, 4, 22; 1 5: 41; 20: 1, 15, 16; 49: 20; Pl\u00e2ng. 4: 21, 22; Ezec. 25: 14; Am 1: 11; Avd. 1: 1. 21: 6; 22: 5, 11; 23: 22; 26: 59; 33: 38; 34: 5; Deut. 1: 27, Edoma: Jud. 5: 1; 11: 17, 18; 1 Reg. 14: 47; 1 Cron. 1: 43, 30; 4: 20, 3 4, 45, 46; 5: 6, 15; 6: 21, 22; 7: 8, 15; 8: 14; 51, 54; 18: 1 2, 13; Ps. 136: 7. 9: 7, 12, 26; 10: 19; 11: 3; 13: 5, 10; 15: 15; 16: 1, 6; 20: Edomeea, Idumeea (Edom)t: Ps. 59: 2, 9, 11; 62: 1; 107: 11; 1; 23: 4; 24: 9, 18, 22; 25: 17; 26: 8; 28: 27; 29: 7, 25; 34: v. \u00bai Idumeea. 11; Ios. 2: 10; 5: 4, 9; 9: 9; 13: 3; 15: 4; 24: 5, 6, 7, 14, 32; Edomt: Ios. 15: 1, 21;3 Reg. 11: 14; 22: 48; 4 Reg. 3: 9, 12, Jud. 2: 1, 12; 6: 8, 13; 11: 16; 19: 30; 1 Reg. 1: 27; 4: 8; 20, 26; 8: 20, 22; 14: 7-10. 8: 8; 10: 18; 12: 6, 8; 15: 6; 27: 8; 2 Reg. 7: 6; 3 Reg. 3: Edrai (Edna, Edra)t: Ios. 12: 4; 13: 12, 31. 1; 4: 21; 6: 1; 8: 9, 51, 53, 65; 9: 16; 10: 28, 29; 11: 17- Edrai, Edrain (Edrea, Edrei)t: Num. 21: 33; Deut. 1: 4; 3: 1, 19, 21, 40; 12: 28; 4 Reg. 17: 4, 7, 36; 18: 21, 2 4; 23: 29, 10; Ios. 19: 37. 34; 24: 7; 25: 26; 1 Cron. 13: 5; 17: 2; 2 Cron. 5: 10; 6: Edriil (Azriel)a: Ier. 36: 26. 5; 7: 8, 22; 9: 26, 28; 10: 2; 12: 2, 3, 9; 20: 10; 35: 20; 36: Efaa: Fac. 25: 4; 1 Cron. 1: 33; 2: 46, 47. 3, 4; 2 Ezd. 9: 9, 18; Es t. 13: 16; Iud. 5: 10; Tob. 8: 3; Ps. Efan (Efa)t: Is. 60: 6. 67: 32; 77: 12, 43, 51; 79: 9; 80: 6, 11; 104: 23, 38; 105: Efata, Efrata (Efrata)t: Fac. 35: 16, 19; 48: 7. 7, 21; 135: 8, 9; Ecles. Prolog; Prov. 7: 16; Is. 7: 18; 10: 24, Efef (Elef)t: Ios. 18: 2 7. 26; 11, 15, 16; 19: 1, 3, 4, 12-14, 16-23, 25; 20: 3-5; 23: Efer (Hefer)t: 3 Reg. 4: 10; 1 Cron. 1: 33; 4: 17. 5; 27: 12, 13; 30: 2, 3, 7; 31: 1; 36: 6, 9; 43: 3; 45: 14; 52: Efra (Ofra)a: Jud. 6: 11, 24; 8: 32; 9: 5. 4; Ier. 2: 6, 18, 36; 7: 25; 9: 26; 11: 4, 7; 23: 7; 24: 8; 25: Efra (Ofra)t: 1 Reg. 13: 17. 19; 26: 21-23; 31: 32; 32: 20, 21; 3 4: 13; 37: 4, 6; 41: 18; Efraim, Efrem, Efreim, Efraiem, Efr eem, Efren (Efraim) a: 42: 14, 16, 19; 43: 7, 11-13; 44: 1, 13-15, 24; 46: 2, 8, 11, Fac. 41: 52; 46: 20; 48: 1, 5, 13, 14, 17, 20; 50: 22; Num. 13, 14, 19, 20, 25; Bar. 1: 20; 2: 11; Ezec. 16: 26; 17: 15; 1: 10, 32; 2: 18, 24; 7: 48, 53; 10: 22; 13: 9; 26: 28, 35, 37; 20: 5-10, 36; 23: 3, 8, 19, 21, 2 7; 27: 7; 29: 2, 3, 6, 9, 10, Deut. 33: 17; 34: 2; Jud. 1: 29; 2: 9; 3: 27; 4: 5; 5: 14; 7: 12, 14, 19, 20; 30: 4, 6, 8-11, 13, 15, 16, 19, 21-23, 25, 24; 8: 1, 2; 10: 1, 9; 12: 1, 4-6, 15; 17: 1, 8; 18: 2; 19: 1, 18; 26; 31: 2; 32: 2, 12, 15, 18; Dan. 9: 15; 11: 8, 43; Ose. 7: 1 Cron. 6: 67; 7: 20; 9: 3; 12: 30; 2 7: 14, 20; 2 Cron. 13: 11, 16; 8: 13; 9: 36; 11: 1, 5, 11; 12: 1, 9; 13: 4; Ioil 3: 19; 4; 15: 8, 9; 17: 2; 19: 4; 25: 7, 10, 23; 28: 7, 12; 30: 1, 10, Am. 2: 10; 3: 1, 9; 4: 10; 8: 8; 9: 5, 7; 6: 4; Mi. 7: 15; Na. 18; 31: 1; 34: 6, 9; 2 Ezd. 8: 16; 12: 38; Ps. 59: 9; 7 7: 9, 67; 3: 9; Ag. 2: 6; Zah. 10: 10, 11; 1 Mac. 1: 17-21; 2: 53; 3: 79: 3; 109: 9; Ecles. 47: 23, 29. 32; 10: 51, 57; 11: 1, 13, 59; 2 Mac. 1: 1, 10; 4: 21; 5: 8, Efrat, Efrath, Eufrat (Eufrat)t: Fac. 2: 14; 15: 18; Deut. 1: 7; 11; 9: 29; 3 Ezd.1: 25, 26, 35, 37, 38; 4 Ezd. 3: 17; 14: 3, Ios. 1: 4 Ecles. 24: 36. 4; 15: 10, 12. Efrata (Efrata, Efrat)a: 1 Cron. 2: 19, 24, 50. Eglaa: 2 Reg. 3: 5. Efrata, Efratha (Efrata)t: Rut. 4: 11 Ps. 131: 6; Mi. 5: 2. Eglat: 1 Cron. 3: 3. Efree (Hofra)a: Ier. 4 4: 30. Eglona: Jud. 3: 12, 14, 15, 17. Efrei (Ieatrai)a: 1 Cron. 6: 21. Eglont: Ios. 10: 3, 5, 23, 3 4, 36; 12: 12; 15: 39. Efrem (Efraim)a, t : Ios. 14: 4; 16: 4, 5, 8-10; 17: 9, 10, 15, 17; Ehaie (Akia, Ahia)a: 2 Ezd. 10: 26; v. \u00bai Ahia. 19: 50; 20: 7; 21: 21; 2 4: 30, 33. Ehia: Fac. 46: 21. Efrem, Iefrem, Efr eim (Efraim)t: 1 Reg. 1: 1; 9: 3; 14: 22; Ehiil (Ieiel)a: 1 Cron. 5: 7; v. \u00bai Iehiil. 2 Reg. 2: 9; 1 3: 23; 18: 6; 20: 21; 3 Reg. 4: 8; 4 Reg. 5: Ela, Eli (Ela)a: Fac. 36: 41; 3 Reg. 4: 18; 16: 8, 9, 13, 14; 4 Reg. 22; 14: 13; Is. 7: 2, 5, 8, 9, 17; 9: 9, 20; 11: 13; 17: 3; 28: 15: 30; 17: 1; 18: 1, 9; 1 Cron. 1: 52; 4: 15; 9: 8. 3; Ier. 4: 15; 7: 15, 31: 6, 9, 18, 20; 50: 19; Ezec. 37: 16, Elai (Elai, Elkia)a: Iud. 8: 1. 19; 48: 5, 6; Ose. 4: 17; 5: 3, 5, 9, 11-14; 6: 4, 10; 7: 1, Elam (Elam)a: Fac. 10: 22; 1 Cron. 1: 17; 8: 24; 26: 3; 1 Ezd. 8, 11; 8: 9, 11; 9: 3, 8, 11, 13, 16; 10: 6, 11; 11: 3, 8, 9, 2: 7, 31; 10: 26 2 Ezd. 7: 12, 34; 10: 14; 12: 41. 12; 12: 1 , 8, 13; 1 3: 1, 12; A vd. 1: 19; Zah. 9: 10, 13; 10: Elam, Ellam, Eliam (Elam)t: Is. 11: 11; 21: 2; 22: 6; Ier. 25: 7; Io. 11: 54. 25; 49: 34-39; Ezec. 32: 24; Dan. 8: 2. Efron (Efron)a: Fac. 23: 8, 10, 13, 14, 16, 17; 25: 9; 49: 29- Elasa (Eleasa)a: Ier. 29: 3. 30; 50: 13. Elasa (Elesa)a: 1 Ezd. 10: 22. XCII","CONCORDAN[A NUMELOR PROPRII Elasa a: 1 Cron. 2: 39. Elioenai, Eliaenai (Elioenai)a:. 1 Cron. 3: 23, 2 4; 4: 36; 7: Elath, Elat (Elat)t: Deut. 2: 8; 4 Reg. 14: 22, 25, v. \u00bai Ailat. 8; 8: 20; 26: 3; 1 Ezd. 8: 4; 10: 22, 27; 2 Ezd. 12: 10. Elcanat: Ie\u00ba. 6: 24; 1 Reg. 1: 1, 4, 8, 19, 21, 23; 2: 11, 20; Elionaa: 3 Ezd. 9: 23. 1 Cr on. 6: 25, 26, 2 7, 34-36; 12: 6; 15: 23; 2 Cron. 28: 7. Eliozer a: 3 Ezd. 9: 19. Eldaaa: Fac. 25: 4. Elisa (Eli\u00baa)a: Fac. 10: 4; 1 Cron. 1: 7. Eldada: Num. 11: 26, 27. Elisa (Eli\u00baa)t: Ezec. 27: 7. Eleada (Eliada)a: 1 Cron. 3: 8. Elisabet (Elisabe ta, Eli\u00baeba) a: Ie\u00ba. 6: 23. Eleale, Eleala (Eleale) t: Is. 15: 4; 16: 9; Ier. 48: 34. Elisafa: Num. 1: 14; 2: 14; 7: 42, 47. Eleasar, Eliasar, Eliazar, Eliezer, Eliaser, Eleazar (Eleazar)a: Elisafan, Elisafen (Eli\u00baafan, El\u00baafan, Eli\u00feafan , El\u00feafan)a: Ie\u00ba. Num. 3: 2, 32; 4: 15; 16: 37, 39; 19; 3; 20: 26, 28, 29; 25: 6: 22; Lev. 10: 4; Num. 3: 30; 34: 25; 1 Cron. 15: 8; 2 Cron. 7, 11; 26: 1, 3; 27: 2, 19, 21, 22; 31: 6, 12, 13, 21, 26, 29, 23: 1; 29: 13. 31, 41, 51; 33: 28; 3 4: 17; Le v. 10: 6, 12, 16; Deut. 10: 6; Elisama, Elisat a, Elizama, Elisam (Eli\u00baama)a: Num. 1: 10; 2: 18; Ios. 14: 1; 17: 4; 19: 51; 21: 1; 22: 13, 31; 24: 33; Jud. 20: 7: 48, 53; 10: 22; 2 R eg. 5: 16; 4 Reg. 25: 25; 1 Cron. 2: 41; 28; 1 Reg. 7: 1; 2 Reg. 23: 9; 1 Cron. 6: 3, 50; 9: 20; 11: 12; 3: 6, 8; 7: 26; 4: 7; 2 Cron. 17: 8; Ier. 36: 12, 20, 21; 41: 1. 23: 15, 22; 24: 2-6, 28; 26: 25; 27: 16; 1 Ezd. 7: 5; 8: 16, Elisatha (Elisabeta)a: Lc. 1: 5, 7, 13, 24, 36, 40, 41, 57. 33; 10: 18, 23, 31; 2 Ezd. 12: 41; Ecles. 45: 28; 1 Mac. 2: Elissei, Eliseu, Ielisseu, Ielisei, Ilisei (Elisei, Eliseu)a: 3 Reg. 5; 6: 43; 8: 17; 2 Mac. 6: 18; 4 Ezd. 1: 2. 19: 16, 17, 19; 4 Reg. 2: 1-5, 9, 12, 14, 15, 19, 22; 3: 11, 13, Eleasih (Elia\u00baib) a: 3 Ezd. 5: 24. 14; 4: 1, 2, 8, 32, 38; 5: 8-10; 6: 1, 12, 17-21, 31, 32; 7: 1; Eled (Heled) a: 1 Cron. 11: 30. 8: 1, 4, 5, 7, 10, 13; 9: 1; 13: 14-17, 20, 21; Lc. 4: 27. Elehanan, Elhanan (Elhanan)a: 2 Reg. 23: 24; 1 Cron.11: 26. Elisua (Eli\u00baua) a: 2 Reg. 5: 15; 1 Cron. 14: 5. Eleuther, Eliutherie (Elef teros)t: 1 Mac. 11: 7; 12: 30. Elisur, Helisur (Eli\u00feur)a: Num. 1: 5; 2: 10; 7: 30, 35; 10: 18. Elfaal (Elpaal)a: 1 Cron. 8: 11, 12, 18. Eliu, Eleu, Elleu (Elihu)a: 1 Cron. 12: 20; 26: 7; 27: 18; Iov. Eli a: Lc. 3: 23. 32: 2, 4, 6; 3 4: 1; 35: 1; 36: 1. Eliachim, Eliahim, (Eliachim)a: 4 Reg. 18: 18, 26, 37; 19: 2; Eliuda: Mat. 1; 14, 15. 23: 3 4; 2 Cron. 36:4; 2 Ezd. 12: 40; Is. 22: 20; 36: 3, 22; Eliv (Elihu) a: 1 R eg. 1: 1. 37: 2; Mat. 1: 13; Lc. 3: 30. Elmodad (Almodad)a: Fac. 10: 26. Eliad (Eliad) a: 2 Cron. 17: 17. Elmodam (Elmadam)a: Lc. 3: 28. Eliadaa: 3 Ezd. 9: 28. Elnathan , Elnathin (Elnatan)a: 4 Reg. 24: 8; 1 Ezd. 8: 16; Ier. Eliali (Eleale) t: Num. 32: 37. 26: 22; 36: 12, 25. Eliasaf, Eliasar (Eliasaf)a: Num. 3: 24; 10: 20. Eloin, Elon (Elon) a: Fac. 26: 34; 36: 2; 46: 14; Num. 26: 26. Eliaser (Eleasar)a: 3 Ezd. 8: 2, 45, 64; 9: 26; 4 Ezd. 1: 2. Elon (Alon)t: Ios. 19: 33; v. \u00bai Allon. Eliasiv, Eliasi, Eliaziv, Eliazib, Eliasuv, Eliav (Elia\u00baib)a: 1 Cron. Elont: Ios. 19: 43. 3: 2 4; 24: 1 2; 1 Ezd. 10: 6, 24, 27, 36; 2 Ezd. 3: 1, 20, 21; Elon (Ialam)a: Fac. 36: 14. 12: 10, 22, 23; 13: 4, 7 3 Ezd. 9: 24, 34. Eltecont: Ios. 15: 59. Eliasumula: 3 Ezd. 9: 28. Eltheco, Elfteche (Elteche)t: Ios. 19: 44; 21: 23. Eliatha a: 1 Cron. 25: 4, 27. Eltholad (Eltolad)t: Ios. 15: 30. Elia v, Ilia v, Eliab (Eliab)a: Num. 1: 9; 2: 7; 7: 24, 29; 10: 16; Eluzaia: 1 Cron. 1 2: 5. 16: 1, 12; 26: 8.; Deut. 11: 6; 1 Reg. 16: 6; 17: 13, 28; 1 Cron. Elza vad, Elzevad (Elzabad)a: 1 Cron.12: 1 2; 26: 7. 2: 13; 6: 27; 12: 9; 15: 18, 20; 16: 5; 2 Cron. 11: 18. Emalhuil (Iamblic)a: 1 Mac. 11: 39. Elidada: Num. 34: 21. Eman (Heman)a: 1 Cron. 2: 6; 2 Cron. 5: 12. Elie (Elia)a: 1 Cron. 8: 27. Eman Eszdr aeliteanul (Heman Ezrahitul)a: Ps. 87: 1. Eliez er din Damasca: Fac. 15: 2. Emaniona: 3 Ezd. 5: 8. Eliez er, Eliazar, Eleazar, Elioz er (Eliezer)a: Ie\u00ba. 2: 22; 6: 23, Emanuil (Emanuel)a: Is. 7: 14; 8: 8; Mat. 1: 23. 25; 18: 4; 27: 16; 28: 1; 2 Cron. 20: 37; 1 Ezd. 10: 23, 31; Emat, Emath, Amath, Emathi (Hamat)t: Num. 13: 2; 34: 3 Ezd. 9: 19; Lc. 3: 29. 8; Ios. 13: 5; 2 Reg. 8: 9; 3 R eg. 8: 65; 4 Reg. 14: 25, 28; Elifaleh, Elifalam (Elifele t)a: 3 Ezd. 8: 42, 4 4; 9: 33. 17: 24, 30, 3 4; 19: 13; 23: 33; 25: 21; 2 Cr on. 7: 8; 8: 4; Elifaleth, Elifalet, Ilifalet, Elifelet, Elif eleth (Ielifelet, Elifele t)a: 2 Ezd. 12: 28; Is. 10: 9; 11: 11; 36: 19; 37: 13; 39: 5; Ier. 2 Reg. 5: 16; 23: 34; 1 Cron. 3: 7, 8; 8: 39; 14: 5, 7; 1 Ezd. 49: 23; 52: 9, 2 7; Ezec. 47: 16, 17, 20; 48: 1; Am. 6: 2, 15; 8: 13; 10: 33. Zah. 9: 1. Elifalu (Elifeleh)a: 1 Cron.15: 18, 21. Emathsuva (Hamat-\u00deoba)t: 2 Cron. 8: 3. Elifaza: Fac. 36: 10-12, 16; Iov. 2: 11; 4: 1; 15: 1; 22: 1; 42: Emaus, Emmaum, Emmaus (Emaus) t: 1 Mac. 3: 40, 57; 4: 7, 9; 1 Cr on. 1: 35, 36. 3; 9: 50; Lc. 24: 13. Elifol (Elifele t, Elifal)a: 1 Cron. 11: 35. Emer (Imer)t: 1 Ezd. 2: 59. Elihorefa: 3 Reg. 4: 3. Emeresa: 3 Ezd. 5: 24. Eliil, Ieliil (Eliel)a: 1 Cron. 5: 24; 8: 20, 22; 11: 46; 12: 11; Emeul a: 3 Ezd. 9: 29. 15: 9, 11. Emim (Emimi) a: F ac. 14: 5; Deut. 2: 10. Elim (Beer -Elim)t: Is. 15: 8. Emleh (Iamlec) a: 1 Cron. 4: 34. Elimaide (Elimaida)t: 1 Mac. 6: 1. Emmer, Emer (Imar)a: 1 Ezd. 10: 20; 2 Ezd. 3: 29; 7: 40, 61; Elimeleha: Rut. 1: 2, 3; 2: 3; 4: 3, 9. 11: 13. Elimeona: 3 Ezd. 5: 8. Emmer, Emmear (Imer, Immer)a: 1 Cron. 9: 12; 24: 14; 1 Ezd. Elin , Elim (Elim)t: Ie\u00ba. 15: 27; 16: 1; Num. 33: 9. 2: 37, 59; 10: 20; Ier. 20: 1. Elioda (Eliada) a: 2 R eg. 5: 16. Emoniaa: 3 Ezd. 5: 8. Eliodora: 2 Mac. 3: 7, 8, 14, 25, 27, 31-33, 35, 37, 40; 4: 1; Emor (Hemor) a: Jud. 9: 28. 5: 18. Emona (Chefar-Amoresi) t: Ios. 18: 24. XCIII","MIRCEA R. BIRTZ Enac, Enachim (Enac, Anac) a: Num. 13: 23, 29, 34; Deut. Esron, Esrom (Esron, Esrom, He\u00feron)a: Rut. 4: 18, 19; 1 Cron. 1: 28; 2: 10, 11, 21; 9: 2; Ios. 11: 21, 22: 14: 12, 15; 15: 13, 5: 3; Mat. 1: 3; Lc. 3: 33. 14; 21: 11; Jud. 1: 20. Estahol, Es taol, Esvaol, Esthaol (E\u00bathaol)t: Ios. 45. 33; 19: Enadad (Henadad)a: 2 Ezd. 3: 18, v. \u00bai Henadad. 41; Jud. 13: 25; 16: 31; 18: 2, 8, 11. Enaim (Enam)t: Ios. 15: 3 4. Esthemo (E\u00batemoa)t: Ios. 21: 14; 1 Reg. 30: 28. Enan (E nan, Eliav)a: Iud. 8: 1. Esthir, Iesthir (Estera)a: Est. 2: 7, 11, 15, 20, 22; 4: 4, 9, 13, Enan, Enon (Ha\u00fear-Enan, Ha\u00fear-Enon)t: Num. 34: 9, 10; Ezec. 15, 17; 5: 1-3, 5, 7, 12; 7: 2, 6-8; 8: 1, 2, 7; 9: 25, 29, 31, 47: 17; 48: 1. 32; 10: 6; 13: 7; 14: 1; 15: 1, 12; 16: 13. Enana: Num. 1: 15; 2: 29; 7: 78, 83; 10: 27. Esthon (E\u00baton)a: 1 Cron. 4: 11, 12. Endor t: Ios. 17: 11; 1 R eg. 28: 7; Ps. 82: 11. Es\u00e2ham (Estemoa)a: 1 Cron. 4: 19. Endumea (Idumea) t: Num. 24: 18; v. \u00bai Idumeea. E\u00baevan, Esevan (E\u00baban) a: 1 Cron. 1: 41. Engad, E ngaddi, Engaddii (En-Ghedi, Enghedi, En-Gadi)t: Eta (Etam)a: 2 Cron. 11: 6. Ios. 15: 62; 1 Reg. 24: 1, 2; 2 Cron. 20: 2; C\u00e2nt. 1: 13; Etai (Hitai)a: 1 Cron. 11: 31. Ezec. 47: 10. Etam, Etani (Etam)a: Jud. 15: 8, 11, 13; 1 Cron. 4: 3. Engallim (En-Eglaim)t: Ezec. 47: 10. Etam, Ethan (Etam)t: Ie\u00ba. 13: 20; Num. 33: 6; 1 Cron. 4: 32. Engannim, Engannin (En-Ganim) t: Ios. 15: 34; 19: 21; 21: 29. Ethana: 1 Cron. 2: 6, 8; 15: 17, 19; Ps. 88: 1 Enhada (En-Hada)t: Ios. 19: 21. Ethan (Itan)t: Ps. 73: 15. Enhasor (En-Ha\u00feor)t: Ios. 19: 37. Ethai (Atai)a: 2 Cron. 11: 20. Ennagam (Elnatan)a: 3 Ezd. 8. 45. Etharvuzanai (\u00aae tar-Boznai) a: 1 Ezd. 5: 3. Ennom (Beth-Hinom)t: Ios. 15: 8; 18: 16. Etheil (Itiel)a: 2 Ezd. 11: 7 Ennom (Ghehinom)t: 2 Ezd. 11: 30. Ether (Eter)t: Ios. 15: 42. Ennon (Enom, Enon)t: Io. 3: 23. Ethiopia, Etiopiea, Etiopia, Ethiopiia (Etiopia, Cu\u00ba)t: Fac. 2: Enocadiea: 3 Ezd. 5: 19. 13; 4 Reg. 19: 9; Est. 1: 1; 8: 7; 13: 1; Iud. 1: 9; Ps. 67: 32; Enoh, Enoc (Enoh)a: Fac. 4: 17, 18; 5: 18, 19, 21-23; 25: 4; Iov. 28: 19; Is. 11: 11; 18: 1; 20: 3-5; 37: 9; 43: 3; 45: 14; 46: 9; Ie\u00ba. 16: 14; Num. 26: 5; 1 Cron. 1: 3, 33; 5: 3; Ecles. Ier. 46: 9; Ezec. 29: 10; 30: 4, 5, 9; Dan. 11: 43; Na. 3: 9; 44: 16; 49: 16; 4 Ezd. 6: 49, 51; Lc. 3: 37. Ava. 3: 7; Sof. 3: 10; 3 Ezd. 3: 2. Enoradie a: 3 Ezd. 5: 19. Ethro, Ethron, Iethro (Ietro)a: Ie\u00ba. 3: 1; 4: 18; 18: 1, 5, 6, Enos (Enos)a: Fac. 4: 26; 5: 6, 7, 9, 11; 1 Cron. 1: 1; Lc. 9, 12. 3: 38. Ethi (Atai)a: 1 Cron. 12:11. Ensemes (En-\u00aaeme\u00ba)t: Ios. 18: 17. Etnana: 1 Cron. 4: 7. Eramiil, Ier amiel (Ierahmiel) a: 1 Cron. 2: 9, 25, 27, 33, 42. Etnas (Adnah)a: 1 Cron. 1 2: 20. Ercul, Harcul (Hercule)h: 2 Mac. 4: 19, 20. Etrot (Atarot-\u00aaofan)t: Num. 32: 35. Erec (E\u00baec) a: 1 Cron. 8: 39. Eufrat, Eufrath, Evfr ate, Evrath, Eufrate (Eufrat) t: 2 Reg. 8: Eremie (Ieremia)a: Ecles. 49: 8; v. \u00bai Ieremie. 3; 4 Reg. 23: 29; 24: 7; 1 Cron. 5: 9; 18: 3; 2 Cron. 9: 26; Ericus (Erek)a: 3 Ezd. 5: 23. 35: 20; Iud. 1: 6; 2: 14; Ier. 13: 5, 6, 7; 46: 2, 10; 51: 63; Erihon, Ierihon (Ierihon) t: Num. 22: 1; 26: 3; 31: 12; 33: 48; 1 Mac. 3: 32, 37; 3 Ezd. 1: 25, 27; 4 Ezd. 13: 43, v. \u00bai Efrath. 35: 1; Iud. 4: 3; 2 Ezd. 7: 36; Ecles. 24: 18; Mat. 20: 29; Mc. Euraa: 3 Ezd. 5: 34. 10: 46; Lc. 10: 30; 18: 35; 19: 1. Eva (E va)a: Fac. 10: 28; Tob. 8: 8. Erimoth (Ieremot)a: 1 Ezd. 10: 26, 27, v. \u00bai Ierimoth. Evahar (Ibher) a: 1 Cron. 14: 5. Er mon (Hermon)t: Ps. 41: 7; 88: 13; 132: 3. Eval (Ebal)a: Fac. 36: 23; 1 Cron. 1: 40. Eron (Ir eon, Iir eon)t: Ios. 19: 38. Eval (Obal)a: Fac. 10: 28. Esaan (E\u00baean)t: Ios. 15: 52. Ever (Eber)a: Fac. 10: 21, 25; 11: 14-17 Lc. 3: 35. Esav (Esau)t: Ios. 15: 3. Evia: Num. 31: 8. Esav, Isav (Esau)a, t: 1 Mac. 5: 3, 65. Eviaam (Ibleam, Iibleam) a: Jud. 1: 27. Esav, Isav (Esau)a: Ier. 49: 8, 10; v. \u00bai Isav. Evila (Havila)a: Fac. 10: 7, 29. Escol (E\u00bacol)a: Fac. 14: 8, 24. Evilath, He vila (Havila)t: Fac. 2: 11; 25: 18. Esdra, Ezdra, Ezsra (Ezdr a, Ezra)a: 1 Ezd. 7: 1, 6, 10-12, 21, Evilmerodah, Evil-Merodah (E vil-Merodac) a: 4 Reg. 25: 27; 25; 10: 1, 5, 6, 10, 16; 2 Ezd. 8: 1, 2, 4, 5, 6, 9; 12: 1, 13, Ier. 52: 13. 26; 33; 2 Mac. 8: 23; 3 Ezd. 8: 1, 3, 8, 8, 10, 21, 26, 97; 9: Evmen (Eumene) a: 1 Mac. 8: 8. 1, 7, 16, 39, 40; 45, 50, 52; 4 Ezd. 1: 1; 2: 10, 33; 6: 10; 7: Evoc (Iaboc)t: Num. 21: 24; v. \u00bai Iavoc. 2, 25; 8: 2, 20; 14: 2. Evpatru, Evpator (Eupator) a: 1 Mac. 6: 17; 2 Mac. 2: 21; 10: Esdrelon (Esdrelon) t: Iud. 1: 8; 4: 5; 7: 3. 13; 13: 1 . Esdrim (Esdris)a: 2 Mac. 12: 36. Evpolem (Eupolemos)a: 1 Mac. 8: 17; 2 Mac. 4: 11. Eselie (A\u00fealia)a: 2 Cron. 34: 8. Evthera: 3 Ezd. 5: 24. Eser (E\u00feer)a: Fac. 36: 21, 27, 30; 1 Cron. 1: 38. Ezdra (Abrezer)a: Jud. 6: 11, 2 4; 8: 32. Esevan (E\u00baban)a: Fac. 36: 26. Ezdrel (Azariel, Azareel)a: 1 Ezd. 10: 41. Esevon (E\u00febon)a: Fac. 46: 16. Ezead (Azgad)a: 3 Ezd. 8: 41. Esfatha (Aspata)a: Est. 9: 7. Ezechiil (Iezechiel, Ezechiel)a: Ez ec. 1: 3; 24: 24; v. \u00bai Iezechiil. Esim (Atem)t: Ios. 15: 29. Ezehiel (Iahaziel)a: 1 Ezd. 8: 5. Eslia: Lc. 3: 25. Ezehie, Ezechie, Ezechia, Ezehiie, Azehie, Iezehie, Iezechie Esmenia: 3 Ezd. 5: 29. (Iezechia, Ezechia)a: 4 Reg. 17: 20; 18: 1, 9, 10, 13-16, 17, Esna (A\u00bana)t: Ios. 15: 43. 19, 22, 29, 31; 19: 1, 5, 10, 14, 20, 29; 20: 1, 3, 5, 8, 10, Esraie (Izrahia)a: 2 Ezd. 12: 42. 12-16, 19-21; 2 Cron. 28: 17; 29: 1, 18, 20, 27, 30, 31, 36; Esriil (Asriel)a: Ios. 17: 2; 1 Cron. 7: 14; v. \u00bai Asriel. 30: 1, 18, 22, 24; 31: 2, 8, 9, 11, 20; 32: 2, 9, 12, 15-17, 20, XCIV","CONCORDAN[A NUMELOR PROPRII 22-24, 26, 27, 30, 32, 33; 33: 3; 1 Ezd. 2: 16; Ecles. 48: 19, Farida (Perida)a: 2 Ezd. 7: 57. 25; 49: 5; Prov. 25: 1; Is. 1: 1; 36: 1, 2, 4, 7, 14-16, 18; 37: Farmeatha (Parma\u00bat a)a: Est. 9: 9. 1, 3; 38: 1-3, 5, 9, 22; 39: 1-5, 8; Ier. 15: 4; 26: 18; Ose. 1: Farnac (Parnac)a: Num. 34: 25. 1; Sof. 1: 1; 2 Mac. 1 5: 22; 3 Ezd. 9: 43; 4 Ezd. 7: 40; v. \u00bai Faros (Fares, Paros, Pareos, Pareo\u00ba)a: 1 Ezd. 2: 3; 8: 3; 10: Iezechie. 25; 2 Ezd. 3: 25; 7: 8; 10: 14. Ezelaie (Iez echia, Ezechie)a: 1 Cron. 3: 13, 23. Farsandatha (Par\u00baandata)a: Es t. 9: 7. Ezel t: 1 Reg. 20: 19. Faruda (Per uda)a: 1 Ezd. 2: 55. Ezer a: 1 Cron. 12: 9; 2 Ezd. 3: 19; 12: 42. Farue (Paruah) a: 3 R eg. 4: 17. Eziil (Uziel)a: 2 Ezd. 3: 8. Farurim (Parurim)t: 4 Reg. 23: 11. Ezraa: 1 Cron. 4: 17. Fasalona: 3 Ezd. 5: 31. Ezri a: 1 Cron. 27: 26. Faseron (Fasir on)a: 1 Mac. 9: 66. Ezrica (Azricam) t: 2 Cron. 28: 7. Fasea, Faseia (Paseah)a: 1 Ezd. 2: 49; 2 Ezd. 3: 6; 7: 51. Ezricam, Azaricam (Azricam) a: 1 Cron. 3: 23; 8: 38; 9: 14, Faselide (Faselis)t: 1 Mac. 15: 23. 4 4; 2 Ezd. 11: 15. Faseuria: 3 Ezd. 5: 25. Ezrihil (Azareel)a: 1 Cron. 27: 22. Fasfa (Pis pa)a: 1 Cron. 7: 38. Fasfata: 3 Ezd. 5: 34. F Fasta, Fasga (Fazga, Pisga)t: Ios. 12: 3; 13: 20. Fasur, F assur, Feshur, F ashur, Fesfur (Pa\u00bahurr, Pa\u00bahur)a: Fachee, Fachei, Fachel (Pecah)a: 4 Reg. 15: 25, 27, 29-32, 1 Cron. 9: 12.; 1 Ezd. 2: 38; 10: 22; 2 Ezd. 7: 41; 10: 3; 37; 2 Cron. 28: 6; Is. 7: 1. 11: 12.; Ier. 20: 1-3, 6; 21: 1; 38: 1. Facheia (Pecahia)a: 4 Reg. 15: 22, 23, 26. Fatuil (Petuel)a: Ioil 1: 1. Factia (Petahia)a: 3 Ezd. 9: 23. Fatures, Faturis, Fetros (Patros)t: Is. 11: 11; 44: 1, 15; Ezec. Fadaia, Fadaie, Fadeul (Pedaia)a: 4 Reg. 23: 36; 1 Cron. 3: 29: 14; 30: 14. 18, 19; 2 Ezd. 3: 25; 8: 4; 11: 7; 13: 13; 3 Ezd. 9: 14. Faut: (Pau, Pahi)a: 1 Cron. 1: 50. Fada\u00baur, Fadassur (Peda\u00baur, Pedah\u00baur)a: Num. 1: 10; 2: 20; Favona: 3 Ezd. 5: 31. 7: 54, 59; 10: 23. Fazga, Fazge, Fasga (Fazga, Pizga)t: Num. 21: 20; 23: 14; Fadnon (Padon)a: 2 Ezd. 7: 48. Deut. 3: 17, 2 7; 4: 49; 34: 1. Fadona: 1 Ezd. 2: 4 4. F\u00e3r\u00e3mil\u00e3 (Lo-Ruhama, Cea Neiubit\u00e3, Cea f\u00e3r\u00e3 \u00cendurare)a: Fahatmoav, Fahat-Moav (Pahat-Moab) a: 1 Ezd. 2: 6; 8: 4; Ose. 1: 6. 10: 30; 2 Ezd. 3: 11; 7: 11; 10: 74. F\u00e2nt\u00e2na B\u00e3laur ului (Izvorul Dragonului) t: 2 Ezd. 2: 13. Fahereth (Pocheret)a: 1 Ezd. 2: 57. Fedeil (Pedael)a: Num. 3 4: 28. Faian (Pelatia)a: 1 Cron. 4: 42. Feghiul (Paghiel; Paguiel) a: Num. 1: 13; 2: 2 7; 7: 72, 77; Falaie (Pelaia)a: 2 Ezd. 8: 7; 10: 10. 10: 26. Faldeula: 3 Ezd. 9: 4 4. Felda (Pildas) a: Fac. 22: 22. Falea (Pileha, Pilha) a: 2 Ezd. 10: 24. Feleie (Pelaia)a: 1 Cron. 3: 24. Faleat, Falet (Pelet)a: 1 Cron. 2: 33; 12: 3. Felelis (Pelalia)a: 2 Ezd. 11: 12. Falel (Palal)a: 2 Ezd. 3: 25. Fele t, Fele th (Pelet)a: Num. 16: 1; 2 Reg. 8: 18. Falig, Faleg (Faleg, Falec, Peleg)a: Fac. 10: 25; 11: 16-19; Feltaie, Feltie (Pelatia)a: 2 Ezd. 10: 22; Ezec. 11: 1, 13. 1 Cron. 1: 19, 25; Lc. 3: 35. Felti (Piltai)a: 2 Ezd. 12: 17. Fallud, Fallu (Falu)a: Fac. 46: 9; Ie\u00ba. 6: 14; Num. 26: 5, 8; Femo a: 3 Ezd. 5: 11. 1 Cr on. 5: 3. Fenenna, Finenna (Penina)a: 1 R eg. 1: 2, 4. Falsida (Farida)a: 3 Ezd. 5: 33. Fenesa: 3 Ezd. 5: 11. Falti (Paltiel, Palti)a: 1 Reg. 25: 4 4; 2 Reg. 3: 15. Fenichia (Fenicia)t: 2 Mac. 3: 5; 4: 4, 22; 8: 8; v. \u00bai Finiche. Falti (Pelet)t: 2 Reg. 23: 26. Feteia, Fataia, Fathahie (Petahia)a: 1 Cron. 24: 16; 1 Ezd. Falti (Piltai)a: 2 Ezd. 12: 17. 10: 23; 2 Ezd. 9: 5; 11: 24. Faltiil (Paltiel)a: Num. 3 4: 26. Fetrusim (Patrusim)a: F ac. 10: 14. Faltin (Palti)a: Num: 13: 10. Ficol (Ficol, Picol)a: Fac. 21: 22, 33; 26: 26. Fan (Pan)t: Fac. 36: 39. Fihahir ot, (Pi-Hahirot)t: Ie\u00ba. 14: 2, 9; Num. 33: 7, 8. Fanuil (Panuel, Fanuel, Penuel)a: Jud. 8: 8, 17; 1 Cron. 4: Filarheu (Filarh)a: 2 Mac. 8: 32. 4; 8: 25; Lc. 2: 36. Filie (Pelaia)a: 3 Ezd. 9: 48. Fanuil (Peniel, Penuel)t: Fac. 32: 30, 31.; 3 Reg. 12: 25. Filip a: 1 Mac. 1: 1; 6: 2, 14, 55, 63; 8: 5; 2 Mac. 5: 22; 6: Fara (Farathon)t: 1 Mac. 9: 50. 11; 8: 8; 13: 23; Mat. 10: 3; Mc. 3: 18; 6: 17; Lc. 3: 1; 6: 14; Fara (Pura)a: Jud. 7: 10, 11. Io. 1: 43-45; 6: 7; 12, 22; 14: 8, 9. Farai (Paarai)a: 2 Reg. 23: 35. Filis tia, Filistiia, Filis tim (Filisteia, Palestina)t: Ie\u00ba. 13: 17; 15: Farai (Piream)a: Ios. 10: 3. 14; Is. 14: 29, 31. Faran, Farai, Faraan (El-Faran, Faran , Paran)t: Fac. 14: 6; Filome toriu (Filometor) a: 2 Mac. 4: 21; 9: 29; 10: 13. 21: 21; N um. 10: 12; 13: 1, 27; Deut. 1: 1; 33: 2; 1 Reg. 25: Filt ai (Peult ai)a: 1 Cron. 26: 5. 1; 3 R eg. 11: 18; Ava. 3: 3. Finees, Fines, Fineis, Feneis, Finies, Finiies, Fineisu (Finees, Faratha (Porata)a: Est. 9: 8. Fineas, Pinhas) a: Ie\u00ba. 6: 25; Num. 25: 7, 11; 21: 6; Ios. 22: 13, Fares (Fares, Pere\u00fe)a: Fac. 38: 29; 46: 12; Num. 26: 20, 21; 30, 31; Jud. 20: 28; 1 Reg. 1: 3; 2: 34; 4: 4, 17, 19; 14: 3; Rut. 4: 12, 18; 1 Cron. 2: 4, 5; 3: 1; 9: 4; 27: 3; 2 Ezd. 11: 1 Cron. 6: 4, 50; 9: 20; 1 Ezd. 7: 5; 8: 2, 33; Ps. 105: 30; Ecles. 46; 3 Ezd. 5: 5, 9; 8: 32; Mat. 1: 3; Lc. 3: 33. 45: 28; 1 Mac. 2: 26, 54 3 Ezd. 5: 5; 8: 2, 64; 4 Ezd. 1: 2. Farfar (Farfar, Parpar)t: 4 Reg. 5: 12. Finiche, Fenichia (Fenicia)t: 3 Ezd. 2: 17, 24, 27; 4: 48; 6: Fargheleua: 3 Ezd. 5: 38. 3, 7, 29; 7: 1; 8: 21, 26, 68. XCV","MIRCEA R. BIRTZ Finon (Pinon)a: Fac. 36: 41. 3: 19; 1 Reg. 7: 16; 10: 8; 11: 14, 15; 13: 4, 7, 12, 15; 15: 12, Fison (Fison)t: Fac. 2: 11; Ecles. 24: 35. 21, 33; 19: 15, 40; 2 Reg. 19: 40; 4 Reg. 2: 1; 4: 38; Ose. 4: Fitom (Pitom)t: Ie\u00ba. 1: 11. 15; 9: 15; 12: 11; Am. 4: 4; 5: 5; Mi. 6: 5; 1 Mc. 9: 2. Fogor (Beth-Peor)t: Deut. 3: 29; 4: 46; 34: 6. Galilea, Galileia (Galilea)t: Ios. 13: 2; 20: 7; 21: 23; 3 Reg. Fogor (Peor)t: Num. 23: 28; 25: 18; 31; 16. 9: 11; 4 Reg. 15: 29; 1 Cron. 6: 76; Iud. 1: 8; Tob. 1: 1; Is. Fohereth (Pocheret-Ha\u00feebaim)a: 1 Ezd. 2: 57. 9: 1; 1 Mac. 5: 14, 15, 17, 20, 21, 23, 55; 10: 30; 11: 63; Foro (Fares) a: 3 Ezd. 9: 26. 12: 49; Mat. 2: 23; 3: 13; 4: 12, 15, 18, 23, 25; 17: 21; 19: Fosere (P a\u00bahur)a: 3 Ezd. 9: 22. 1; 21: 11; 26: 32; 27: 55; 28: 7, 10, 16; Mc. 1: 9, 14, 28, 39; Fua (Fua, Fuva, Puva, Pua)a: Fac. 46: 13; Ie\u00ba. 1: 15; Num. 3: 7; 6: 21; 9: 29; 14: 28; 15: 41; 16: 7; Lc. 1: 26; 2: 4, 39; 26: 23; Jud. 10: 1. 3: 1; 4: 14, 31; 5: 17; 8: 26; 17: 11; 23: 5, 6, 49, 55; 24: 6; Ful (Tigladfalasar, Pul)a: 4 Reg. 15: 19; 1 Cron. 5: 26. Io. 1: 43; 4: 3, 43, 45, 47, 54; 7: 1, 6, 9, 41, 52; 12: 21. Funon (Punon)t: Num. 33: 42, 43. Galimt: 1 Reg. 25: 4 4; Is. 10: 30. Fusaa: 3 Ezd. 5: 32. Galvaa, Gavaath, Gavaa (Ghibea, Deal)t: 1 Reg. 7: 1; 10: 26; Futh, Fud (Put)a: Fac. 10: 6; 1 Cron. 1: 8. 11: 4; 13: 2, 3, 15, 16; 14: 2, 5, 16; 15: 34; 22: 6; 23: 19; Futiil (Putiel)a: Ie\u00ba. 6: 25. 26: 1, 3; 2 Reg. 6: 3, 4; 21: 6; 23: 29, v. \u00bai Gavaa. Gamaliil, Gamalail (Gamaliel)a: Num. 1: 10; 2: 20; 7: 54, 59; G 10: 23. Gammarie, Gamarie (Ghemaria)a: Ier. 29: 3; 36: 10-12, 25. Gaala: Jud. 9: 26, 28, 30, 31, 35-37, 39, 41. Gamula: 1 Cron. 24: 17. Gaam (Gaham)a: Fac. 22: 24. Gaolon, Gaulon (Golan) t: Ios. 20: 8; 21: 27; 1 Cron. 6: 71. Gaas (Gaa\u00ba, Nahale-Gaa\u00ba, Nahali-Gaa\u00ba) t: Ios. 24: 30; Jud. Gardia (Gordia)t: 3 Ezd. 5: 19. 2: 9; 2 Reg. 23: 30; 1 Cron. 11: 32. Garib (Gareb)t: Ier. 31: 39. Gaava, Gavat (Ghibea)t: 1 Cron. 2: 49; 11: 31. Gariv (Gareb)a: 2 Reg. 23: 38; 1 Cr on. 11: 40. Gaazir, Gazir (Ghezer)t: Ios. 10: 33; 12: 12; 16: 3, 10; v. \u00bai Garizimt: Deut. 11: 29; 27: 12; Ios. 8: 33; Jud. 9: 7; 2 Mac. Gazir. 5: 23; 6: 2. Gad, Gaad, Gaat (Gad)a: Fac. 30: 11; 35: 26; 46: 16; 19: 19; Garmi a: 1 Cron. 4: 19. Ie\u00ba. 1: 4; Num. 1: 14, 24; 2: 14; 7: 42; 10: 20; 13: 16; 26: 15, Gaseroth (Ghederot)t: 2 Cron. 28: 18; v. \u00bai Ghideroth. 18; 32: 1, 25, 28, 29, 31, 34; 34: 14; Deut. 3: 12, 16; 4: 43; 27: Gasfa (Ghi\u00bapa)t: 2 Ezd. 11: 21. 13; 29: 8; 33: 20; Ios. 4: 12; 13: 24, 28; 18: 7; 20: 8; 21: 7, 37; Gasfaa: 3 Ezd. 5: 30. 22: 9, 11, 15, 21, 22, 25, 30, 34; 1 Reg. 13: 7; 22: 5; 2 Reg. Gasir (Ghezer)t: Ios. 21: 21; v. \u00bai Gazir. 24: 11, 13, 14, 18, 19; 1 Cron. 2: 2; 5: 11, 18, 26; 6: 63, 80; Gat an (Gatem)a: 1 Cron. 1: 36. 12: 14; 21: 9, 11, 13, 18, 19; 29: 29; Ezec. 48: 2 7, 28, 34. Gatham, Gathan (Gatam) a: Fac. 36: 11, 16. Gada, t: 4 Reg. 10: 33. Gavaa (Ghibeea, Gabaon)t: Iud. 3: 14. Gadt: 2 Reg. 23: 36; 24: 5; Ier. 49: 1. Gavaa, Gava, Gavaal, Gavea, Gavai, Gavei (Ghibea, Gheba)t: Gadahea: 3 Ezd. 5: 33. Ios. 15: 57; 3 Reg. 15: 22; 4 Reg. 23: 8; 1 Cron. 6: 60; 8: 6; Gaddi, Gadi (Gadi) a: Num. 1 3: 12; 4 Reg. 15: 14, 17. Is. 10: 29; 2 Cron. 13: 1; 16: 6; Ose. 5: 8; 9: 9; 10: 9; 1 Ezd. Gadgad (Gudgod, Gudgoda)t: Deut. 10: 7. 2: 26; Ios. 18: 24; 21: 7. Gadir (Gheder)t: Ios. 12: 13. Gavaam, Gavan (Ghibeon, Gheba)t: 2 Reg. 5: 25; 20: 8. Gaddisa: 1 Mac. 2: 2. Gavaath, Gavath (Ghibeat)t: Ios. 18: 2 7; 1 Cron. 11: 31. Gador (Ghedor)t: 1 Cron. 4: 39, v. \u00bai Ghedor. Gavaath Fines (Ghibeea)t: Ios. 24: 33. Gaduhelt: 3 Ezd. 5: 26. Gavaon, Ghibeon, Ga veon , Gavaa, Ga vaoa (Ghibeon, Gaher (Gahar)a: 1 Ezd. 2: 47. Gabaon)t: Ios. 9: 3, 17; 10: 2, 4, 5, 6, 9, 12, 41; 11: 19; Gaid (Gad)a: 2 Cron. 29: 25. 18: 25; 21: 17; Jud. 19: 12, 14, 16; 20: 4, 9, 10, 13-15, 21, Gaizo (Ghimzo)t: 2 Cron. 28: 18. 25, 29, 31; 2 Reg. 2: 12, 13, 16, 24; 3: 30; 3 Reg. 3: 4; 9: Gala: 1 Cron. 9: 15, 16; v. \u00bai Gaal. 2; 1 Cron. 8: 29; 9: 35; 14: 16; 16: 39; 21: 29; 2 Cron. 1: Galaad, Galaat, Galead, Galad, Galaadite, Galeaditida 3, 13; 2 Ezd. 3: 7; 7: 25; Is. 28: 21; Ier. 28: 1; 49: 12, 16. (Galaad)t: Fac. 31: 21, 23, 25, 48; 37: 25; 2: 36; 3: 12, 13, 15, Gavath (Ghibeea, Ghibea)t: Is. 10: 29. 16; 4: 43; 34: 1; Num. 32: 39; Ios. 12: 2, 5; 13: 11, 25, 21; Gavevora: 1 Ezd. 1: 8. 17: 1, 5, 6; 20: 8; 21: 37; 22: 9, 13, 32;; Jud. 5: 17; 7: 3; 10: Gavil, Gaviil (Gabael)a: Tob. 1: 17; 4: 21; 5: 8, 14; 9: 3, 6, 4, 8, 17, 18; 11: 1, 2, 5, 8, 11, 29; 12: 4, 8; 20: 1; 1 Reg. 13: 8; 10: 2; 11: 18; 12: 3. 7; 2 Reg. 2: 9; 17: 26; 24: 6; 3 Reg. 4: 13, 19; 17: 1; 4 Reg. Gavim (Ghebim)t: Is. 10: 31. 10: 33; 15: 29; 1 Cron. 2: 22, 23; 5: 10, 14, 16, 80; 27: 21; Gavir (Gur)t: 4 R eg. 9: 27. Ps. 59: 9; 107: 9; C\u00e2nt. 4: 1; 6: 4; Ier. 8: 22; 22: 6; 46: 11; 50: Gavir, Gaver (Gheber)a: 3 Reg. 4: 19. 19; Ezec. 47: 18; Ose. 6: 8; 12: 11; Am. 1: 3, 13; Avd. 1: 19; Gavothon (Ghibeton)t: Ios. 21: 23. Mi. 7: 14; Zah. 10: 10; 1 Mac. 5: 9, 17, 20, 25, 27, 36, 45, 55; Gavriil, Gavril (Gabriel)h: Dan. 9: 21; Lc. 1: 19, 26. 13: 22. Gavvatha (Gabata)t: Io. 19: 13. Galaada: Num. 26: 29, 30; 27: 1; 32: 1, 26, 28, 29; 36: 1. Gazam (Gazam)a: 1 Ezd. 2. 48. Galaim (Eglaim)t: Is. 15: 8. Gazam, Gaza, Gazan (Gaza)t: Fac. 10: 19; Deut. 2: 23; Ios. Galala: 2 Ezd. 11: 17. 10: 41; 11: 22: 13: 3; 15: 47; Jud. 1: 18; 6: 4; 16: 1, 21; Galalai (Ghilalai)a: 2 Ezd. 12: 35. 1 Reg. 6: 17; 3 Reg. 4: 24; 4 Reg. 18: 8; Ier. 25: 20; 47: 1, Galatiia (Galatia)t: 1 Mac. 8: 2. 5; Am. 1: 7; Sof. 2: 4; Zah. 9: 5. Galgal (Beth-Ghilgal)t: 2 Ezd. 12: 29. Gazan, Gazam, Gozan (Gozan)t: Is. 37:12; 4 Reg. 17: 6; 18: Galgala, Galgula, Galgalam (Ghilgal)t: Deut. 11: 30; Ios. 4: 19, 11; 19: 12. 20; 9: 6; 10: 6, 7, 9, 15, 43; 12: 23; 14: 6; 15: 7, 3; Jud. 2: 1; Gazara, Gaza (Gaza)t: 1 Mac. 11: 61; 13: 43, 54. XCVI","CONCORDAN[A NUMELOR PROPRII Gazir (Iaz er, Iezer)t: 1 Mac. 5: 8. Ghevvar (Ghibar)a: 1 Ezd. 2: 20. Gazir, Gazer, Gazera, Gazar, Ghezaron, Guzanam (Ghezer)t: Ghevvethon (Ghibeton)t: 3 R eg. 15: 27; 16: 17. Jud. 1: 29; 2 Reg. 5: 25; 3 Reg. 9: 15-17; 1 Cron. 6: 67; 7: 28; Ghez ert: 2 Reg. 5: 25; v. \u00bai Gasir. 14: 16; 20: 4; 1 Mac. 4: 15; 7: 45; 9: 52; 13: 5 4; 14: 7, 34; Ghezi, Gheazi (Ghehazi)a: 4 R eg. 4: 12, 14, 25, 27, 29, 31, 15: 28, 35; 16: 1, 19; 2 Mac. 10: 32. 36; 5: 20, 21, 25; 8: 4, 5. Gheat, Ghe th, Ghet, Gheft (Gat)t: Ios. 11: 22; 1 Reg. 6: 17; Gheziz (Gaz ez)a: 1 Cron. 2: 46. 7: 14; 17: 4, 23, 52; 21: 10, 12; 27: 2-4, 11; 2 Reg. 1: 20; 15: Ghez oron (Ghezer)t: 1 Mac. 4: 15, v. \u00bai Gasir. 18; 18; 2; 21: 20, 22; 3 Reg. 2: 39-41; 4 Reg. 12: 17; 14: 25; Ghideroth (Ghederot)t: Ios. 15: 41. 1 Cr on. 7: 21; 20: 6; 2 Cron. 11: 8; 26: 6; Ps. 55: 1; Am. 6: Ghidor (Ghedor)a: 1 Cron. 4: 4, 18; 9: 37; 1 2: 7. 2; Mi. 1: 10, 14. Ghihon t: 3 Reg. 1: 33, 38, 45; 2 Cron. 32: 30. Ghedalie, Godolie (Ghedalia, Godolia)a: Ier. 38: 1; 39: 14; 40: Ghillo, Ghilot: Ios. 15: 51; 2 Reg. 15: 12. 5-9, 12-14, 16; 41: 1, 2-5, 9, 10, 16, 18; 43: 6; v. \u00bai Godolie. Ghinet (Ghinat)a: 3 Reg. 16: 21, 22. Gheddelti (Ghidelti)a: 1 Cron. 25: 4. Ghion (Ghihon)t: Ecles. 24: 37. Gheddie a: 3 Ezd. 9: 26. Ghir ariu, Gher ara (Gher ar)t: Fac. 20: 1, 2; 26: 1, 6, 17, Ghedel, Gaddel, Gheddel (Ghidel)a: 1 Ezd. 2: 47, 56; 2 Ezd. 20, 26. 7: 49. Ghivla (Ghebal)t: Ezec. 27: 9: v. \u00bai Ghebal. Ghedeon (Ghedeon , Ghideoni)a: Num. 1: 11; 2: 22; 7: 60, Ghivlii (Biblos, Ghibli)t: 3 Reg. 5: 18. 65; 10: 24; Jud. 6: 11, 13, 19, 22, 24, 27, 29, 32, 34, 36; Ghiv oin, Ghelvoi (Ghilboa)t: 1 Reg. 28: 4; 31: 1, 8; 2 Reg. 7: 1, 2, 4, 5, 7, 13-15, 18-20, 24, 25; 8: 4, 11, 12, 21, 22, 1: 6, 21; 21: 12. 27, 28, 32, 33, 35; Iud. 8: 1. Gnidum (C nidus)t: 1 Mac. 15: 23. Ghederat: Ios. 15: 36. Goatha (Goa, Goat) t: Ier. 31: 39. Ghederothaim (Ghederotaim) t: Ios.15: 36. Godoliam, Godolie, Go tholie (Godolia, Ghedalia)a: 4 Reg. Ghediil (Gadiel)a: Num. 13: 11. 25: 22-25; 1 Ezd. 10: 18; Ier. 38: 1; 39: 14; 40: 5-9, 12-14, Ghedor eea (Chedron, Cedron)t: 1 Mac. 15: 39, 40; v. \u00bai 16; 41: 1, 2-5, 9, 10, 16, 18; 43: 6; Sof. 1: 1; 3 Ezd. 8: 36. Chedron. Goga: 1 Cron. 5: 4. Ghedor t: Ios. 15: 58; 1 Cron. 4: 39; 12: 7, v. \u00bai Gador. Gogh: Ezec. 38: 2, 3, 14, 16, 18; 39: 1, 11, 15. Ghedua: 3 Ezd. 5: 30. Golant: Deut. 4: 43. Gheemon (V alea Hinom, Ghehinom)t: Ios. 15: 8; 18: 16. Golgotha (Golgota)t: Mat. 27: 33; Mc. 15: 22; Io. 19: 17. Gheenna (Ghehimon)t: Lc. 12: 5. Goliat, Goliath (Goliat)a: 1 Reg. 17: 4, 23; 21: 9; 22: 10; Ghef ter (Gheter)a: Fac. 10: 23. 2 Reg. 21: 19; 1 Cron. 20: 5; Ps. 143: 1; Ecles. 47: 5. Ghef tremon, Ghethremon (Gat-Rimon)t: Ios. 19: 45; 21: 24, 25. Gomer (Gomer)a: Fac. 10: 2, 3; 1 Cron. 1: 5, 6. Ghegara, Gherara (Gher ar)t: 2 Cron. 14: 13, 14. Gomer (Gomer, Gomera)a: Ose. 1: 3. Ghelbon (Ghilboa) t: 1 Cron. 10: 1, 8. Gomor (Gomer) t: Ezec. 38: 6. Ghemalli (Ghemali) a: Num. 13: 13. Gomora, Gomor (Gomora)t: Fac. 10: 19; 13: 10; 14: 2, 8, Ghenesar, Ghenesar eth (Ghenizaret, Marea Tiberiadei, 10, 11; 18: 20; 19: 24, 28; Deut. 29: 23; 32: 32; Is. 1: 9, 10; Ghenisaret, Ghenezaret) t: 1 Mac. 11: 6 7; Mat. 14: 2 4; 13: 19; Ier. 23: 14; 49: 18; 50: 40; Am. 4: 11; Sof. 2: 9; Mc. 6: 53; Lc. 5: 1. 4 Ezd. 2: 8; Mat. 10: 15. Ghenthon (Ghineton)a: 2 Ezd. 10: 6; 12: 4, 16. Gordie, Gorghie, Gheorghie (Gorgias)a: 1 Mac. 3: 38; 4: 1, Ghenuvath (Ghenubat)a: 3 Reg. 11: 20. 5, 18, 20, 59; 2 Mac. 8: 9; 10: 14; 12: 32, 35, 37. Gheon (Gihon, Ghihon)t: F ac. 2: 13. Gortinat: 1 Mac. 15: 23. Gher aa: Fac. 46: 21; Jud. 3: 15; 2 Reg. 16: 5; 19: 16, 18; Goseam, Gossem (Ghe\u00baem)a: 2 Ezd. 2: 19; 6: 1, 2, 6. 3 R eg. 2: 8; 1 Cron. 8: 3, 5, 7. Gosim, Gosim (Gosen) t: Ios. 10: 41; 11: 16; 15: 51. Ghermei, (Gheneu, Geneu)a: 2 Mac. 12: 2. Go thonail, Gothoniil (Otniel)a: 1 Cron. 27: 15; Iud. 6: 11; v. Ghersa, Gherson, Ghersom, Ghersomul, Ghersoni (Gher\u00baom, \u00bai Othoniel. Gher\u00baon)a: Fac. 46: 11; Ie\u00ba. 2: 22; 6: 16, 17; 18: 3; Num. 3: 17, Go v (Gob)t: 2 Reg. 21: 18, 19. 18, 21; 4: 22, 24, 27, 38; 7: 7; Ios. 21: 6, 27, 33; Jud. 18: 30; Gozan t: 1 Cron. 5: 26. 1 Cron. 6: 1, 16, 20, 43, 62, 71; 15: 7; 23: 6, 7, 15, 16; 26: 21, Gramat: 3 Ezd. 5: 19. 24; 2 Cron. 29: 12; 1 Ezd. 8: 2; 3 Ezd. 8: 32. Gr\u00e3mada M\u00e3rturisirii (Galaad, Galed)t: Fac. 31: 47; v. \u00bai Ghesan (Ghe\u00baan) a: 1 Cron. 2: 47. Galaad. Ghesem (Gazam) a: 2 Ezd. 7: 51. Greciia, Greciea (Grecia, Iavan)t: Is. 66: 19; Ezec. 27: 13, 19. Ghessen, Ghesen, Ghessim (Go\u00baen) t: Fac. 45: 10; Fac. 46: Gremmon, Remmon (Rimon, Rimon) a: Jud. 20: 45; 21: 13; 28, 3 4; 47: 1, 4, 6, 27; 50: 8; Ie\u00ba. 8: 22; 9: 26. v. \u00bai Remmon. Ghesur (Ghe\u00baur) a: 1 Cron. 2: 23; 3: 2. Guil (Gheuel) a: Num. 13: 16. Ghessur, Ghesur, Ghesuri (Ghe\u00baur)t: Deut. 3: 14; Ios. 12: 5; Guni a: F ac. 46: 24; 1 Cron. 5: 15. 13: 2, 11, 13; 2 Reg. 3: 3; 13: 37, 38; 14: 23, 32. Gur vaal (Gur-Baal)t: 2 Cron. 26: 7. Ghethaim (Ghitaim)a: 2 Ezd. 11: 33. Ghethaim (Ghitaim)t: 2 Reg. 4: 3. H Ghethefer (Ghet-Hefer)t: Ios. 19: 13. Ghetreemmon (Gat-Rimon)t: 1 Cron. 6: 69. Haath (Cahat) a: F ac. 46: 11v. \u00bai Cahat. Ghetsemani (Ghetsimani) t: Mat. 26: 36; Mc. 14: 32. Hacuf aa: 1 Ezd. 2: 51; 2 Ezd. 7: 53. Gheva (Gheba)t: 2 Ezd. 7: 30; 12: 29; v. \u00bai Ga va. Hacus (Haco\u00fe) a: 2 Ezd. 3: 21; v. \u00bai Acusu. Gheval (Gheval)t: Ps. 82: 8. Hadaia (Adaia)a: 4 Reg. 22: 1; v. \u00bai A daia. Ghevil (Ieiel)a: 3 Ezd. 8: 42; ; v. \u00bai Iehiil, Ehiil. Hadasa (Hada\u00baa)t: Ios. 15: 37. Ghevvai (Ghebai, Gabai) a: 2 Ezd. 11: 8. Hadda (Hadad) a: 1 Cron. 1: 30. XCVII","MIRCEA R. BIRTZ Hadidt: 1 Ezd. 2: 33. Hanani, Hani (Hanani)a: 3 Reg. 16: 1, 7; 1 Cron. 25: 4, 25; Hador (Hadad)a: Fac. 25: 15. 2 Cron. 16: 7; 19: 2; 20: 34; 2 Ezd. 1: 2; 7: 2; 9: 4; 12: 35; Hadriel (Adriel)a: 1 R eg. 18: 19; 2 Reg. 21: 8. 3 Ezd. 8: 49. Hafam (Hupim)a: 1 Cron. 7: 1 2. Hanania, Hananie, Hanamie, Aneme (Anania, Hanania)a: Hafaraimt: Ios. 19: 19. 1 Cron. 8: 24; 25: 4, 23; 2 Cron. 26: 11; 1 Ezd. 10: 28; Hagav (Hagab)a: 1 Ezd. 2: 46. 2 Ezd. 3: 8; 3: 30; 7: 2; 10: 23; 12: 1 2, 40; Ier. 36: 12; 37: Hagava (Hagaba)a: 1 Ezd. 2: 45; 2 Ezd. 7: 48. 12; v. \u00bai Ananie. Hagghi (Haghi)a: Fac. 46: 16. Hananiil (Hananeel)a: Ier. 31: 38; Zah. 14: 10. Haghiith, Haghita (Haghita)a: 2 Reg. 3: 4; 3 Reg. 1: 5; 2: 13. Hananiil (Hananeel)t: 2 Ezd. 3: 1; 12: 38. Hagot (S\u00e3la\u00bauri)t: Num. 32: 41. Hanathont: Ios. 19: 14. Hahamoni (Hacmoni)a: 1 Cron. 27: 32. Hane\u00bai (Hane\u00ba)t: Is. 30: 4. Hahar (Zecher)a: 1 Cron. 8: 31. Haniil (Haniel)a: 1 Cron. 7: 39. Hahila (Hachila)t: 1 Reg. 23: 19; 26: 1, 3. Hannan (Hanan)a: 1 Ezd. 2: 46. Hai, Hain (Hai, Ai)t: Fac. 12: 8; 13: 3; Ios. 7: 2, 5; 8: 1-3, 9, Hanoan, Hanaa: 2 Ezd. 7: 49; 8: 7; 10: 10, 22, 26; 13: 13. 12, 14, 17, 18, 21, 23; 25, 26; 9: 3; 10: 1, 2; 12: 9; 1 Ezd. Hanon (Hanun)a: 2 Reg. 10: 1-4; 1 Cron. 19: 2-4, 6. 2: 28; 2 Ezd. 7: 32; Ier. 49: 3. Hanonia: 1 Ezd. 10: 20. Hain (Aia)t: 2 Ezd. 11: 31. Hanul, Hanum (Hanum)a: 2 Ezd. 3: 13, 30. Hala (Halach, Halah)t: 4 Reg. 17: 6; 18: 11. Hapsanie (Haba\u00feinia, Habazinia)a: Ier. 35: 3. Halaa (Helea)a: 1 Cron. 4: 5, 7. Haracat: 2 Mc. 12: 17. Halal (Chelai)a: 1 Ezd. 10: 30. Harad (En-Harod)t: Jud. 7: 1. Halanie, Halane (Calne)t: Fac. 10: 10; Am. 6: 2. Haran , Haram, Harem (Haran)t: Fac. 13: 18; 23: 2, 19; 35: Halcat (Helcat)t: Ios. 19: 25. 27; 37: 14; 4 Reg. 19: 12; Iud. 5: 9; Tob. 11: 1; Is. 37: 12; Halcol (Calcol)a: 3 Reg. 4: 31. Ezec. 27: 23. Haldeea, Haldea (Caldeea, Haldea)t: Ier. 50: 10; Ezec. 11: Harana: 1 Cron. 2: 46. 24; 23: 16. Harbona, Harvona (Harbona)a: Est. 1: 10; 7: 9. Hale (Calah) t: Fac. 10: 1 2. Harcan, Harhamis (Carchemi\u00ba)t: 2 Cr on. 35: 20; Ier. 46: 2; Halhal (Calcol, Calcal)a: 1 Cron. 2: 6. v. \u00bai Carcamis. Halhutt: Ios. 15: 58. Harem, Hearean, Haram (Harim)a: 1 Ezd. 10: 21, 31; 2 Ezd. Halis (Lachi\u00ba)t: 4 Reg. 18: 14; v. \u00bai Lahis. 3: 11; 7: 35; 10: 5; 12: 15. Halit: Ios. 19: 25. Haret (Heret)t: 1 Reg. 25: 5. Halmi (Ia\u00baubi-Lehem)t: 1 Cron. 4: 22. Hareth (Harif)a: 2 Ezd. 7: 24. Ham (Ham)a: Fac. 5: 32; 6: 10; 7: 13; 9: 18, 22; 10: 1, 6, 20; Harhas (Carcas) a: Est. 1: 10. Num. 21: 29; 1 Cron.1: 48; 4: 40; Ps. 77: 51; 104: 23, 27; Harhura: 1 Ezd. 2: 51; 2 Ezd. 7: 53. 105: 22; 3 Ezd. 5: 14. Hari (Haref)a: 1 Cron. 2: 51. Hamaa: 3 Ezd. 9. 27. Harim, Herem, Har ghia (Harim)a: 1 Cron. 24: 8; 1 Ezd. 2: Hamaal (Bimhaal)a: 1 Cron. 7: 33. 32, 39; 10: 21, 31, v. \u00bai Herem. Hamaam (Chimham)a: 2 R eg. 19: 37, 38. Harma, Herma (Hor ma)t: Ios. 12: 14; 15: 30; 19: 4, 29. Hamaam (Chimham)t: Ier. 41: 18. Harmi (Carmi)a: Fac. 46: 9; Ie\u00ba. 6: 14; Num. 26: 6; 1 Cron. 2: 7. Hamdan (Hendan): Fac. 36: 26. Harmi (Harmi\u00ba) a: Iud. 6: 11; 8: 9. Hamni (Uni)a: 2 Ezd. 12: 9. Harnefer (Harnefer)a: 1 Cron. 7: 36. Hamont: Ios. 19: 28; 1 Cron. 7: 76. Harodi (Harod)t: 2 Reg. 23: 25. Hamos (Chemo\u00ba)h: Jud. 11: 24; 3 Reg. 11: 7, 33; 4 Reg. 23: Haromaf (Har umof)a: 2 Ezd. 3: 10. 13; Ier. 48: 7, 13, 46. Harose th, Harosith (Haro\u00baet-Goim)t: Jud. 4: 1, 13. Hamothdor (Hamot-Dor)t: Ios. 21: 32. Harsa (Har\u00baa)a: 1 Ezd. 2: 52; 2 Ezd. 7: 5 4. Hamuil (Hamuel)a: 1 Cron. 4: 26. Harsena (Car\u00baena)a: Est. 1: 14. Hamula: Fac. 46: 12; Num. 26: 31; 1 Cron. 2: 5. Hartul (Hatu\u00ba)a: 2 Ezd. 10: 4. Hanaan (Canaan)a, t: Fac. 9: 22, 25, 26, 27; 10: 6, 1 5, 19; Harus (Haru\u00fe)a: 4 R eg. 21: 19. 11: 31; 12: 5; 13: 12; 17: 8; 23: 2, 19; 28: 1, 6, 8; 31: 18; Haruv (Cherub, Adan-Imer, Cherub-Adan) a: 1 Ezd. 2: 59. 33: 18; 35: 6; 36: 5, 6; 3 7: 1; 42: 5, 7, 13, 29, 32; 4 4: 8; Hasadian (Hasedie)a: 1 Cron. 3: 20. 45: 17, 25; 46: 6, 12, 31; 47: 1, 4, 13; 48: 7; 49: 30; 50: Hasarsuhal, Hasersual, Haser (Ha\u00feer-\u00aaual, Ha\u00fear-\u00aaual) t: Ios. 5, 11, 13. 15: 28; 19: 3; 1 Cron. 4: 28; 2 Ezd. 11: 27. Hanaan, Hannan (Canaan)a: Jud. 4: 20, 23, 24; 5: 19; 10: Hasarsusim (Ha\u00feer-Sunim)t: 1 Cron. 4: 31. 12; 1 Cron. 1: 8, 13; 16: 18. Hasavam (Ha\u00bauba) a: 1 Cron. 3: 20. Hanaan, Hannan (Canaan)t: Ie\u00ba. 6: 4; 15: 16; 16: 34; Lev. Hasavie, Hassavie, Haza vie, Hasevie (Ha\u00baabia)a: 1 Cron. 6: 14: 34; 18: 3; 25: 38; Num. 13: 3, 18; 32: 32, 41, 51; 34: 45; 25: 3; 26: 30; 2 Cron. 35: 9; 1 Ezd. 8: 19, 24; 2 Ezd. 3: 2, 29; 35: 10, 14; Deut. 32: 49; Ios. 5: 1, 12; 1 3: 3, 4; 14: 17; 10: 11; 11: 15, 2; 12: 21, 24; 3 Ezd. 1: 9; v. \u00bai Assavia. 1; 21: 2; 22: 10, 32; Ps. 104: 11; 105: 38; 134: 11; Is. 19: Haserimt: Deut. 2: 23. 18; 23: 11; Bar. 3: 22; Ez ec. 16: 3, 29; 17: 4; Dan. 13: 56; Haseroth, Has\u00e3rot (Ha\u00baerot, Ha\u00feerot)t: N um. 11: 34; 13: 1; Ose. 12: 7; Sof. 1: 11; 2: 5; 1 Mc. 9: 37. 33: 17, 18; Deut. 1: 1. Hanaana (Chenaana) a: 3 Reg. 22: 11, 24; 2 Cron. 18: Hasevia, Hasevonia (Ha\u00baabneia)a: 2 Ezd. 3: 10; 9: 5. 10, 23. Hasevua (Ha\u00feabua)a: 2 Ezd. 10: 25. Hanana: 1 Cron. 4: 20; 8: 23, 38; 9: 44; 11: 43; 1 Ezd. 2: Hasie (Ne\u00feiah)a: 2 Ezd. 7: 56; v. \u00bai Nasia. 46; Ier. 35: 4. Hasim (Hu\u00baim)a: 1 Cron. 7: 12. Hananeil (Hanameel)a: Ier. 32: 7-9, 1 2. Hasom, Hasu (Ha\u00baum)a: 1 Ezd. 2: 19; 10: 33. XCVIII","CONCORDAN[A NUMELOR PROPRII Hasor (Ha\u00feor)t: 1 Reg. 12: 9; v. \u00bai Asor. Heluv (Chelub) a: 1 Cron. 27: 26. Hasteaa: 3 Ezd. 5: 31. Helva (Helba)t: Jud. 1: 31. Hastra (Hasra)a: 2 Cron. 3 4: 22. Heman , Hema (Heman)a: Fac. 36: 22; 3 Reg. 4: 31; 1 Cron. Hasufan, Hasuf a (Hasufa)a: 1 Ezd. 2: 43; 2 Ezd. 7: 47. 6: 33; 15: 17, 19; 16: 41, 42; 25: 1, 4, 5; 2 Cron. 35: 15. Hasum, Hasu, Hosem (Ha\u00baum) a: 1 Ezd. 2: 19; 2 Ezd. 7: 22; Hemat (Hamat) t: 1 Cron. 18: 3; v. \u00bai Emat. 10: 18. Hemor (Hemor, Hamor)a: Fac. 33: 19; 34: 2, 4, 6, 8, 18, 26; Hasuv (Ha\u00baub)a: 1 Cron. 9: 14; 2 Ezd. 3: 11, 23; 10: 23. Ios. 2 4: 32. Hasvadana (Ha\u00babadana)a: 2 Ezd. 8: 4. Henadad, Enadad (Henadad)a: 1 Ezd. 3: 9; 2 Ezd. 3: 18, 24; Hatif aa: 1 Ezd. 2: 54; 2 Ezd. 7: 56. 10: 9. Hatila: 1 Ezd. 2: 57; 2 Ezd. 7: 59. Heni (Cane, Caneh) t: Ezec. 27: 23. Hatit aa: 1 Ezd. 2: 42; 2 Ezd. 7: 46. Her, Hir (Ir, Er)a: Fac. 38: 3, 6, 7; 46: 12, Num. 26: 18; Hattul (Hatu\u00ba) a: 1 Cron. 3: 22; 1 Ezd. 8: 2. 1 Cron. 2: 3, v. \u00bai Ir. Ha va (Huba)a: 1 Cron. 7: 34. Hir (Er) a:. Ha vie (Hobaia)a: 2 Ezd. 7: 63; v. \u00bai Ho vie. Her an (Eran)a: Num. 26: 36. Ha vir (Heber)a: Jud. 4: 11, 17, 21; 5: 24. Her ed (Arad) t: Ios. 12: 14; v. \u00bai Arad. Ha vor (Habor)t: 4 R eg. 17: 6; 18: 11. Her ef, Hareth (Haref)a: 2 Ezd. 7: 2 4; 10: 19. Ha voth Iairh: Jud. 10: 4. Heri (Eri)a: Fac. 46: 16. Ha vri (Habri\u00ba)a: Iud. 8: 9. Herid (Ard)a: Num. 26: 40. Ha vsiva (Hef\u00feibah, Hef\u00feiba)a: 4 Reg. 21: 1. Her mon, Hernon (Hermon)t: Deut. 3: 8; 4: 48; Ios. 11: 3, Ha vul (Cabul)t: 3 Reg. 9: 13. 17; 12: 1, 4; 13: 5, 11; C\u00e2nt. 4: 8. Hazail, Zahail (Hazael)a: 2 Cron. 22: 5; 3 Reg. 19: 15, 17; Her uv (Cherub-Adon)t: 1 Ezd. 2: 59; 2 Ezd. 7: 61. 4 Reg. 8: 8, 9, 12, 13, 15, 28, 29; 9: 14, 15; 10: 32; 12: 17, Hesemon (He\u00bamon)t: Ios. 15: 27. 18; 13: 2, 22, 24, 25; 15: 8; v. \u00bai Azail. Heser (Ha\u00feor) t: 3 R eg. 9: 15; v. \u00bai Asor, Hasor. Hazaria, Azarie, Zaharie (Zaharia)a: 4 Reg. 14: 29; 15: 8, 11, Hese von, He\u00baevon (He\u00babon , Hesbon)a: Num. 21: 25-28, 17; 18: 2; v. \u00bai Zaharie. 30, 3 4; 32: 3; 1 Cron. 6: 81. Hazie (Hazaia)a: 2 Ezd. 11: 5. Hesevon, Hezevon (He\u00babon, Hesbon)t: Num. 32: 37; Deut. Hazir (Hezir)a: 2 Ezd. 10: 20. 1: 4; 2: 24, 26, 30; 3: 2, 6; 4: 46; 29: 7; Ios. 9: 10; 12: 5; Heaf ir (Hefer)a: 1 Cron. 4: 6. 13: 26, 27; 21: 27; Jud. 11: 19, 26; 2 Ezd. 9: 22; C\u00e2nt. 7: Healu a: 3 Ezd. 5: 30. 4; Is. 15: 4; 16: 9; Ier. 48: 2, 34, 45; 49: 3. Heatthim (Heteilor, Heti\u00feilor)t: Jud. 1: 26. Hesira: 1 Cron. 2 4: 15. Hebe\u00ba (Hebe\u00fe) a: 1 Cron. 2: 39. Hesmona (Ha\u00bamona)a: Num. 23: 29, 30. Heddai (Hidai)a: 2 Reg. 23: 30. Hesrai (He\u00fer ai)a: 2 R eg. 23: 35. Heder (Eder)a: 1 Cron. 8: 15; v. \u00bai Eder. Hesron (Cheriot-He\u00feron)t: Ios. 15: 25. Hedrah (Hadr ac)t: Zah. 9: 1. Hesron, Iefson, Ier son, Hesrom, Hezron (Esron, He\u00feron)a: Hefir (Hefer)a: Num. 26: 33; 27: 1; Ios. 17: 2, 3. Fac. 46: 9; Ie\u00ba. 6: 14; Num. 26: 6, 21; 1 Cron. 2: 5, 18, 21, Hegla (Hogla)a: Num. 26: 33; 27: 1; 36: 11; Ios. 17: 3. 24, 25; 4: 1. Hela (Helam)t: 2 Reg. 10: 17. Hesson (Chesalon)t: Ios. 15: 10. Helchia, Helchie (Hilchia) a: 4 Reg. 18: 18, 26; 22: 4, 8, 10, Hesvadana (Ha\u00babadana)a: 2 Ezd. 8: 4. 12, 14; 23: 4, 24; 1 Cron. 6: 13, 3, 5; 9: 11; 26: 11; 2 Cron. He thalon (Hetlon)t: Ezec. 47: 15; 48: 1. 34: 9, 14, 18, 20, 22; 35: 8; 1 Ezd. 7: 1; 2 Ezd. 8: 4; 11: 11; Heth, Hith (Het)a: Fac. 23: 3, 5, 7, 10, 16, 20; 25: 10; 27: 43, 46. 12: 6, 21; Bar. 1: 1, 7; Dan. 13: 2, 29, 63; Is. 22: 20; 36: 3, He val (Ebal)a: 1 Cron. 1: 22. 22; Ier. 1: 1; 29: 3; 3 Ezd. 8: 1; 4 Ezd. 1: 1 . He val (Ebal)t: Ios. 8: 30, 33. Helchie (Hecalia, Hacalia) a: 2 Ezd. 1: 2. He ver, Hevir (Heber)a: Fac. 46: 17; Num. 26: 45 1 Cron. 7: Helchi (Helcai) a: 2 Ezd. 12: 15. 32, 3 4; 8: 12, 22. Helec a: Num. 26: 30; Ios. 17: 2. He vila (Havila)a: 1 Cron. 1: 9, 23. Heli (Eli)a: 1 Reg. 1: 3, 12, 13, 17, 25; 2: 11, 12, 20, 22, 27; He vila (Havila)t: 1 Reg. 15: 7. 3: 1, 2, 5, 8, 9, 12, 14, 16; 4: 13-16; 14: 3; 3 Reg. 2: 27; Hevir (Eber)a: 1 Cron. 1: 19, 25; 4: 8; 2 Ezd. 12: 20; v. \u00bai Ever. 4 Ezd. 1: 2; v. \u00bai Eli. He vri (Ibri)a: 1 Cron. 24: 27. Heliav (Cheluhu) a: 1 Ezd. 10: 35. He vron (Hebron) a: Ie\u00ba. 6: 18; Num. 3: 19; 13: 23; 26: 58; Heliav (Chileab) a: 2 Reg. 3: 3. 1 Cr on. 5: 23. Helid (Heleb) a: 2 R eg. 23: 29. He vron, Evron (Hebron)t: Fac. 13: 18; 23: 2, 19; 35: 27; 37: Helie (Elias) a: 3 Ezd. 9: 27. 14; Ios. 10: 3, 5, 23, 36, 37, 39; 11: 21; 12: 10; 14: 13-15; Helim (Helem)a: 1 Cron. 7: 35; Zah. 6: 14. 15: 54; 20: 7; 2 1: 11, 13; Jud. 1: 10, 20; 16: 3; 1 Reg. 30: Helion (Chilion) a: Rut. 1: 2, 5; 4: 9. 31; 2 Reg. 2: 1, 3, 32; 3: 2, 5, 19, 20, 27; 4: 1, 12; 5: 1, 5; Heliopol (Iliopolis, On) t: Fac. 41: 45, 50; 46: 20. 15: 7; 3 Reg. 2: 11; 1 Cron. 3: 4; 6: 55, 57; 11: 1, 3, 12, 23, Helis, Helles (Hele\u00fe)a: 2 Reg. 23: 26; 1 Cron. 2: 39; 11: 27; 38; 15: 9, 29: 27; 2 Cron. 11: 10. 27: 10. He vrona (Abrona)t: Num. 33: 34, 35. Heliv (Helev)t: Ios. 19: 33. Hezechie (Iezechia, Ezechia)a: 2 Ezd. 7: 21; 10: 7. Helledam (Elada)t: 1 Mac. 8: 9. Hezechiil (Iezechil)a: 1 Cron. 2 4: 16. Helmad (Chilmad)t: Ezec. 27: 23. Hezion (He\u00feion)a: 3 Reg. 15: 18. Helmon (Chiamon)t: Iud. 7: 3. Hidon (Chidon) a: 1 Cron. 13: 9. Helmondevlathain (Almon-Diblataim) t: Num. 33: 46, 47. Hiel a: 3 R eg. 16: 3 4. Helon (Holon)t: Ier. 48: 21. Hiliopol (On)t: Ezec. 30: 17. Helona: Num. 1: 9; 2: 7; 7: 24; 29; 10: 16. Him (Hen)a: Zah. 6: 14. XCIX","MIRCEA R. BIRTZ Hir (Eri)a: Num. 26: 16. Hur (Hur)t: Ios. 13: 21. Hir (Ir, Iru)a: 1 Cron. 4: 15. Hur (Or)a: Ie\u00ba. 17: 10, 12; 24: 14; 31: 2; 35: 30; 38: 22. Hira (Ira)a: 2 Reg. 23: 26; 1 Cron. 27: 9. Huraia: 1 Cron. 11: 32. Hiram (Ir am)a: F ac. 36: 43; 1 Cron. 1: 54. Huri (Hori)a: Num. 13: 6. Hiram, Hiran, Hira (Hiram)a: 2 Reg. 5: 11; 3 Reg. 5: 1, 2, 7, Huri (Uri)a: 1 Cron. 5: 14. 8, 10-12; 7: 13, 40, 45; 9: 11, 12, 14, 27; 10: 11, 22; 1 Cron. Hus (Hu\u00fe)a: 1 Cron. 1: 17, 42. 14: 1; 2 Cron. 2: 3, 11, 13; 4: 11, 16; 8: 2, 18; 9: 10, 21. Hus (Uz, U\u00fe)t: Ier. 4: 21; Iov. 1: 1. Hiram, Hir a\u00ba (Hira)a: Fac 38: 1, 12. Hus, Husi (Cu\u00ba)a: Fac. 10: 6-8; 1 Cr on. 1: 8-10; Ps. 7: 1. Hircana: 2 Mac. 3: 11. Husa, Husam (Hu\u00baam)a: F ac. 36: 34 1 Cron. 1: 45, 46. Hirsemes (Ir -\u00aaeme\u00ba): Ios. 19: 41. Husai, Husi (Hu\u00baai)a: 2 Reg. 15: 32, 37; 16: 16, 18; 17: 5- Hismaenii (Ismael)a: 3 Ezd. 9: 22; v. \u00bai Ismael. 8, 14, 15; 3 Reg. 4: 16; 1 Cron. 27: 33. Hival (Ebal)t: Deut. 11: 29; 27: 4, 13. Husan-Rasathaim (Cu\u00baan-Ri\u00baeataim) a: Jud. 3: 8, 10. Hoda: 1 Cron. 7: 37. Husati (Hu\u00baati)t: 2 Reg. 21: 18; 23: 27. Hodi\u00ba (Hude\u00baa)a: 1 Cron. 8: 9. Husi (Cu\u00bai)a: Ier. 36: 14; Sof. 1: 1. Hodorlahomor (Kedar laomer)a: Fac. 14: 1, 4, 5, 9, 17. Husim (Hu\u00baim)a: Fac. 46: 23; 1 Cron. 8: 8. Hodzi (Tathim-Hod\u00bai)t: 2 Reg. 24: 6. Huv (Cub)t: Ezec. 30: 5. Holdai (Helt ai, Heldai) a: 1 Cron. 27: 15; Zah. 6: 10, 14. Huzaa: Lc. 8: 3. Holdam (Hulda)a: 4 R eg. 22: 14. Huzal (Uzal)a: 1 Cron. 1: 21. Holhoza, Holhoze (Col-Hoze)a: 2 Ezd. 3: 15; 11: 5. Holofern, Hohofern, Lohofer n (Olofern)a: Iud. 2: 4, 7; 3: 1, I 13; 5: 1, 26; 6: 1, 7, 8, 12; 7: 1, 6, 8, 10, 17; 10: 13, 16, 19, 20; 11: 1, 18, 20; 12: 3, 10, 16, 17, 20; 13: 4, 11, 19, 28, Iaasia (Iahzeia)a: 1 Ezd. 10: 15. 29; 14: 4, 7, 8, 14; 15: 1, 14; 16: 23. Iacam (Iaacan)a: Deut. 10: 6. Holont: Ios. 21: 15. Iachima: 1 Cron. 8: 19; 2 4: 12. Hon (On)a: Num. 16: 1. Iacov (Iacov, Iacob)a: Fac. 25: 25, 27-29, 33; 27: 6, 19, 22, Honenie (Cheneia, Chenania)a: 1 Cron. 15: 27; 26: 29. 30, 36, 41, 42, 46; 28: 1, 6, 7, 10, 16; 29: 1, 7, 10, 18, 20; Honenie (Conania)a: 2 Cron. 31: 12, 13; 35: 9. 30: 2, 16, 25, 37, 40, 42; 31: 1, 11, 17, 20, 22, 24-26, 29, Hopfa (Hufa)a: 1 Cron. 2 4: 13. 31, 33, 36, 45, 47, 51; 32: 1, 4, 6, 7, 9, 18, 20, 27-30, 32; Hort: Num. 20: 25, 27; 21: 4; 33: 37, 38, 41; Deut. 32: 50. 33: 1, 10, 13, 17; 34: 6, 7, 25, 27, 30; 35: 1, 2, 6, 9, 10, 20, Horama: Ios. 10: 33. 22, 26, 29; 36: 6; 37: 1; 42: 1, 4, 29, 36; 43: 2; 45: 25, 16; Horavan a: 3 Ezd. 5: 12. 46: 1, 2, 5, 16, 19, 22, 26; 49: 2; 50: 12, 23; Ie\u00ba. 1: 1; 2: 24; Horev, Horiv, Horib (Horeb)t: Ie\u00ba. 3: 1; 17: 6; 33: 6; Deut. 3: 6; 4: 5; 6: 3; 19: 3; 33: 1 Lev. 26: 42; Num. 23: 7, 10, 21, 1: 6, 19; 4: 10, 15; 5: 2; 9: 8; 3 Reg. 8: 9; 19: 8; 2 Cron. 5: 23; 24: 5, 17, 19; 32: 11; Deut. 1: 8; 9: 27; 29: 13; 30: 20; 10; Ps. 105: 19; Ecles. 48: 7; Mal. 4: 4. 33: 4, 10; 34: 4; Ios. 24: 4; 1 Reg. 12: 8; 2 Reg. 23: 1; 3 Reg. Horia: Fac. 36: 22; 1 Cron. 1: 39. 18: 31; 4 Reg. 1 3: 23; 17: 34; 1 Cr on. 15: 13, 17; Iud. 8: 23; Horim (Horem)t: Ios. 19: 38 13: 31; Tob. 7: 15; Ps. 19: 2; 21: 24; 23: 6; 43: 5; 45: 8, 1 2; Horis (Har-Here\u00ba)t: Jud. 1: 35. 46: 5; 52: 7; 74: 10; 75: 7; 76: 16; 77: 4, 21, 41, 71; 78: 7; Horman (Herman, Homen) a: 1 Cron. 1: 39. 80: 2, 5; 83: 9; 84: 2; 98: 4; 104: 6, 10; 113: 1 , 7; 131: 2, Hormat: Num. 2: 3; 14: 45; 21: 3; Deut. 1: 44; Jud. 1: 17; 5; 145: 5; 147: 1, 19; Ecles. 24: 13, 33; 44: 25; 45: 6, 21; 1 Cron. 4: 30. 47: 25; 48: 10; 49: 12; Is. 2: 3, 6; 8: 17; 10: 20; 14: 1; 17: 4; Horozaim, Corozaim (Hor azin)t: Mat. 11: 21; Lc. 10: 13. 27: 6, 9; 29: 22; 40: 27; 41: 8, 14, 21; 42: 24; 43: 1, 22, 28; Hosa, Hotsa (Hosa)a: 1 Cron. 16: 38; 26: 10, 11, 16. 44: 1, 2, 5, 21; 45: 4; 46: 3; 48: 1, 12, 20; 45: 5; 59: 20; 60: Hosat: Ios. 19: 29. 16; 65: 9; Ier. 2: 4; 5: 20; 10: 16, 25; 30: 10, 18; 31: 7, 11; Hosiil (Haziel)a: 1 Cron. 23: 9. 33: 26; 46: 27, 28; 51: 19; Pl\u00e2ng. 1: 17; 2: 2, 3; Bar. 2: 3 4; Hotama: 1 Cron. 7: 32. 4: 2; Ezec. 20: 5; 28: 25; 39: 25; Ose. 10: 11; 12: 2, 12; Am. Hova (Hoba)t: Fac. 14: 15. 3: 13; 6: 8; 7: 2, 5; 8: 7; 9: 8; Avd. 1: 10, 17; Mi. 1: 5; 2: 7, Hovar (Chebar)t: Ezec. 1: 1, 3; 3: 15, 23; 10: 15, 20, 22; 12; 3: 9; 4: 2; 5: 7, 8; 7: 20; Na. 2: 2; Mal. 1: 2; 2: 12; 3: 6; 43: 3. 1 Mac. 3: 7; 5: 2; 8: 17; 2 Mac. 1: 2; 4 Ezd. 1: 24, 39; 3: 15, Hovav (Hobab)a: Num. 10: 29; Jud. 4: 11. 16, 19, 32; 5: 35; 6: 8, 9; 9: 30; Man. 1: 1, 5; Mat. 1: 2, 15, Hovie (Hobaia, Habaia)a: 1 Ezd. 2: 61. 16; 4: 21; 8: 11; 10: 3; 13: 55; 17: 1, 22, 32; 27: 56; Mc. 1: Hozaia: 2 Cron. 33: 19. 19, 29; 3: 17, 18; 5: 37; 6: 3; 9: 1; 10: 35, 41; 12: 26; 13: Hristosh: Ecles. 48: 7; Dan. 9: 25, 26; Ava. 3: 13; Mat. 1: 1, 3; 14: 33; 15: 40; 16: 1; Lc. 1: 32; 3: 34; 5: 10; 6: 14, 15, 16; 2: 4; 11: 2; 16: 16; 22: 42; 23: 10; 24: 5, 23; 26: 63, 68; 16; 8: 51; 9: 28, 5 4; 13: 28; 20: 37; 24: 10; Io. 4: 5, 6, 12. Mc. 1: 1; 8: 29; 9: 40; 13: 21; 14: 61, 15: 32; Lc. 2: 11, 26; Iacova (Iaacoba)a: 1 Cron. 4: 36. 3: 15; 4: 41; 9: 20; 20: 41; 22: 66; 23: 35; 24: 46; Io. 1: 17, Iadaa: 1 Cron. 2: 32. 20, 25; 3: 28; 4: 25, 29; 6: 71; 7: 26, 27, 31, 41; 9: 22; 10: Iadaie, Idaie, Iedaie, Iedaia, Idaia (Iedaia, Iedaeia)a: 1 Cron. 24; 11: 2 7; 12: 34; 20: 31. 4: 37; 9: 10; 24: 7; 1 Ezd. 2: 36; 2 Ezd. 3: 10; 7: 39; 11: 10; Hucac (Hucoc)a: 1 Cron. 6: 75. 12: 6, 19, 21; v. \u00bai Adaie. Hucuca (Hucoc)t: Ios. 19: 3 4. Iadason (Ilidaspe)t: Iud. 1: 6. Hufami (Hufam)a: Num. 26: 39. Iaddim (Iamin)a: 3 Ezd. 9: 49. Hula: 1 Cron. 1: 17. Iaddo (Ido)a: 1 Cron. 2 7: 21. Hun (Cun)t: 1 Cron. 18: 8. Iadie (Iehdia)a: 1 Cron. 2 7: 30. Hur (Hur)a: Num. 31: 8; 1 Cron. 2: 19, 20, 50; 4: 1, 4, 7; 7: Iadihil, Iadihel (Iediael)a: 1 Cron. 7: 10, 11; 26: 2. 2; 2 Cron. 1: 5; 2 Ezd. 3: 9. Iadon (Iadon)a: 2 Ezd. 3: 7. C"]