Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

1000 Evrei de importanţă primord­ială. De asemenea, cali- Melchisedec l-a binecuvântat pe Avraam, tatea sa de preot începea la naşterea sa şi se spunând: „Binecuvântat să fie Avram al încheia odată cu moartea lui. Dumnezeului Celui Preaînalt, Posesorul cerului Preoţia lui Melchisedec a fost total dife­rită. şi al pământului“ (Gen. 14:19, 20). El nu a moştenit preoţia prin naşterea sa într-o 7:7 Când un om îl binecuvântează pe altul, familie de preoţi. Ci Dumnezeu, pur şi sim- se înţelege că cel superior îl binecuvânt­ează plu, l-a ales şi l-a desemnat ca preot. Cât pri­ pe cel inferior. Desigur, asta nu presup­une nici veşte preoţia sa nu se consemnează nicăi­eri o inferioritate personală sau moral­ă, ci, pur şi existenţa tatălui sau mamei sau geneal­ogiei simplu, o inferioritate de poziţie. sale. În cazul acesta, faptul respectiv nu a Citind aceste argumente bazate pe VT, să contat, şi în ce priveşte consemnarea isto­rică, încercăm să ne imaginăm reacţiile pe care le nu se menţionează naşterea sau moartea sa; vor fi avut cititorii evrei, care, pe bună drep­ prin urmare, preoţia sa continuă. tate, întotdeauna îl respectaseră pe Avraam ca Nu trebuie să conchidem că Melchisedec pe unul dintre cei mai mari eroi naţionali. Dar nu a avut părinţi, că nu s-ar fi născut nicio­ acum ei află că Avraam a recunoscut un preot dată sau că nu ar fi murit niciodată. Nu „neevreu“ ca superior al său! Gân­diţi-vă aceasta contează, ci ideea subliniată aici este numai! Faptul acesta fusese prezent din tot- că, în ce priveşte preoţia sa, nu există nici o deauna în Biblia lor, dar nu fusese observat de consemnare scrisă, nici o cronică a acestor ei. statistici vitale, pe motiv că slujba sa de preot 7:8 În cadrul preoţiei aaronice, zeciuiel­ile nu a depins de acestea. erau primite de oameni care erau supuşi morţii. El nu a fost Fiul lui Dumnezeu, cum au Apoi exista o succesiune permanentă de preoţi, conchis unii eronat, dar a fost făcut ca Fiul lui fiecare din ei servindu-şi generaţia şi apoi ieşind Dumnezeu în această privinţă, în sensul că din scenă, fiind urmat de altul. În cazul lui preoţia sa a continuat fără întrerupere. Melchisedec, nu se aminteşte deloc că el ar fi Acum autorul va demonstra că preoţia lui murit. Prin urmare, el poate reprezenta o preoţie Melchisedec este superioară preoţiei lu Aaron. unică, prin faptul că este perpetuă. Demonstraţia este alcătuită din trei argumente: 7:9 Primind zeciuială de la Avraam, cel al zeciuielilor şi binecuvântă­rii; argumentul Melchisedec a primit-o, practic, din partea lui privitor la o schimbare care a avut loc, înlocu- Levi. Întrucât Levi a fost capul acestei semin­ţii ind preoţia aaronică; şi argumentul privitor la de preoţi, putem afirma că preoţia aaron­ică i-a continuitatea, perpetui­tatea preoţiei lui plătit zeciuială lui Melchisedec, recun­oscând Melchisedec. astfel superioritatea acestuia din urmă. 7:4 În versetele 4-10 avem primul argu­ 7:10 Prin ce fel de înlănţuire de raţiona­ ment, care începe cu o interjecţie neobişnui­tă, mente se poate afirma că Levi i-a plătit zeciu- în cadrul căreia cititorii sunt rugaţi să ia în ială lui Melchisedec? În primul rând, prin considerare măreţia lui Melchisedec. Chiar şi faptul că Avraam a fost cel care a plătit zeciu- patriarhul Avraam i-a dat o zecime din prada iala. El a fost străbunicul lui Levi. Deşi Levi de război. Întrucât Avraam a fost una din cele încă nu se născuse, el era prezent în coapsele mai strălucitoare stele de pe firmamentul evre- lui Avraam, adică era destinat să descindă din iesc, rezultă că Melchisedec trebuie să fi fost venerabilul patriarh. Avraam a procedat, în o stea şi mai mare decât el. realitate, ca reprezentant al întregii sale posteri- 7:5 Cât priveşte preoţii levitici, aceştia au tăţi, când a dat zeciuială lui Melchisedec. Prin fost autorizaţi de lege să colecteze zeciuielile urmare, Levi şi preoţia care a descins din el de la concetăţenii lor evrei. Atât preoţii, cât şi au ocupat locul secund faţă de Melchisedec şi oamenii de rând descind din Avraam, tatăl preoţia acestuia. celor credincioşi. 7:11 În versetele 11-20 găsim al doilea 7:6 Dar când Melchisedec a primit zeciu­ia­lă argument prin care se demonstrează că preoţia de la Avraam, aceasta a fost o tranzacţie ne­obiş­ lui Melchisedec este superioară preoţiei lui nuită şi contrară convenţiilor. Avraam, che­mat să Aaron, anume faptul că s-a prod­us o schimba- fie tatăl naţiunii din care avea să vină în cele re în cadrul preoţiei. Preoţia lui Cristos a tre- din urmă Mesia, a acordat res­­pect unuia care nu cut pe linie moartă preoţia levitică. Lucrul avea legătură cu poporul ales. Preoţia lui acesta n-ar fi fost necesar, dacă preoţia levitică Melchisedec a traversat barierele rasiale. şi-ar fi îndeplinit scopul, deplin şi până la Un alt fapt semnificativ este acela că capăt.

Evrei 1001 Realitatea este că prin sistemul levitic nu zadarnică? Oare nu Dumnezeu este Cel care a se putea atinge perfecţiunea. Păcatele nu au dat-o? Putea Dumnezeu să dea un lucru nepu- fost niciodată îndepărtate, iar închinătorii nu au tincios şi inutil? Răspunsul este că Dumnezeu obţinut niciodată odihna conştiinţei. Astfel, pre- niciodată nu a intenţionat ca a­ceastă lege să oţia înfiinţată pe vremea lui Moise nu a fost fie legea definitivă a preoţiei. Ea a avut mai cea definitivă. degrabă un caracter preparator pentru preoţia Un alt fel de preoţie este acum în vigoa­re, ideală a lui Dumnezeu, ce avea să vină. A după ce a sosit Preotul cel desăvârşit. Iar pre- fost o imagine temporară şi parţială a realităţii oţia Lui nu este socotită după rânduiala lui perfecte şi definitive ce avea să vină. Aaron, ci după rânduiala lui Melchisedec. 7:19 Ea a fost neputincioasă şi inutilă în 7:12 Faptul că preoţia s-a schimbat ne obligă sensul că n-a făcut nimic desăvârşit. Oa­menii să conchidem că întreaga structură legală pe care nu puteau merge nicicând în prezenţa lui se întemeia preoţia s-a schimb­at şi ea. Este un Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. Această distan- anunţ revoluţionar! Ca un clopot, el vesteşte ţare obligatorie dintre Dumnezeu şi om avea încheierea vechiului sis­tem, inaugurându-l pe cel menirea să le amintească în permanenţă că nou. Acum nu mai suntem sub lege. chestiunea păcatului nu fusese încă rezol­vată, 7:13 Că s-a produs o schimbare în lege o dată pentru totdeauna. rezultă şi din faptul că Domnul Isus aparţine Dar acum a fost introdusă o nădejde mai unei seminţii căreia i se interzicea să îndepli­ bună, prin care ne apropiem de Dum­nezeu. nească funcţia de preot în legea levitică. Acea nădejde mai bună este Dom­nul Isus 7:14 Domnul Isus descindea din seminţia Însuşi; cei care Îl au pe El ca singu­ra lor lui Iuda. Or, conform legislaţiei mozaice, nici nădejde au acces desăvârşit la Dumne­zeu în o persoană din acest trib nu era autorizat­ă să orice clipă. îndeplinească funcţia de preot. Şi totuşi Isus 7:20 Nu numai că s-a produs o modifica­re este Preot. Cum se explică acest lucru? în rânduiala preoţiei şi în legea preoţiei, ci, aşa Explicaţia constă în faptul că s-a produs o cum vom vedea îndată, s-a produs o schimbare modificare a legii. şi în metoda inducţiei. Raţiona­mentul gravitează 7:15 Autorul posedă probe suplimentare aici în jurul folosirii jură­mântului lui conform cărora a intervenit o schimbare Dumnezeu în legătură cu preoţia lui Cristos. maj­oră în legea preoţiei. A apărut un alt fel Jurământul semnifică introducerea a ceea ce de preot, după chipul lui Melchisedec, iar cali­ este neschimbător şi veşnic. Rainsbury spune: tăţile care-L îndrituiesc să ocupe acest post „Nimic mai prejos decât însuşi jurământul sunt total diferite de cele pe care trebuiau să Dumnezeului Celui Atotputernic este cel care le îndeplinească fiii lui Aaron. garantează eficaci­tatea şi caracterul etern al pre- 7:16 Preoţii levitici deveneau eligibili prin oţiei binecu­vântatu­lui nostru Domn Isus“.10 întrunirea criteriilor cerute de lege, conform 7:21 Preoţii aaronici au fost numiţi în descendenţei lor fizice. Ei trebuiau să se nască funcţie fără jurământ. Prin urmare, impli­caţia din seminţia lui Levi şi din fami­li­a lui Aaron. care se deduce de aici este că preoţia lor a Dar ceea ce-i conferă Domnului calitatea avut scopul de a fi provizorie, şi nicide­cum de Preot ca Melchisedec este viaţa Sa fără definitivă. sfârşit. Nu se pune aici problema unei spiţe, Dar Dumnezeu S-a adresat lui Cristos ci puterea personală, inerentă. El trăieşte în printr-un jurământ, când L-a desemnat ca veac. preot. Forma jurământului o găsim în Psal­mul 7:17 Lucrul acesta e confirmat de cuvin­ 110:4: „Domnul a jurat şi nu-I va părea rău: tele Psalmului 110:4, unde David anticipează «Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui preoţia lui Mesia: „Tu eşti un preot pe veci, Melchisedec»“. Henderson spune: după rânduiala lui Melchisedec“. Aici accen- tul cade pe cuvintele: pe veci. Slujba Lui nu Dumnezeu aşează în spatele împuternicirii lui va înceta niciodată, pentru că viaţa Lui nu va Cristos realităţile eterne ale tronului Său şi atribu- înceta niciodată. tele imuabile ale naturii Sale. Dacă acestea ar 7:18 Legea care a pus bazele preoţiei putea suferi modificări, atunci şi noua preoţie s-ar aaronice a fost contramandată din pricina putea schimba. Altminteri nu poate exista nici o neputinţei şi zădărniciei ei. Ea a fost abrog­ată schimbare.11 prin venirea lui Cristos. În ce sens a fost legea neputincioasă şi 7:22 Rezultă de aici că Isus este certitu­

1002 Evrei dinea (garantul) unui legământ mai bun. oţiei lui Aaron şi datorită excelenţei Persoanei Preoţia aaronică făcea parte din Vechiul Domnului Isus. El este sfânt în poziţia Sa Legământ. Preoţia lui Cristos este legată de înaintea lui Dumnezeu. El este nevinovat sau noul legământ. Legământul şi preoţia stau în fără vicleşug în relaţiile Sale cu oamenii. El picioare sau cad împreună. este neîntinat în caracterul Său personal. El Noul Legământ este acordul necondiţio­nat este despărţit de păcătoşi în viaţa pe care o de har pe care Dumnezeu îl va încheia cu trăieşte la dreapta lui Dumnezeu. El a fost casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, când Dom­ înălţat mai presus de ceruri în actuala şi eter- nul Isus îşi va întemeia împărăţia pe pământ na Sa splendoare. Şi tocmai un astfel de Mare (Ier. 31:33, 34). Credincioşii de azi se bucură Preot ne trebuia. de unele din binecuvântările Noului Legăm­ ânt, 7:27 Spre deosebire de preoţii levitici, dar deplina sa împlinire nu se va real­iza decât Marele nostru Preot n-are nevoie să aducă atunci când Israel va fi redresat şi răscumpărat jertfe în fiecare zi... căci lucrul acesta l-a făcut pe plan naţional. pentru noi o dată pentru totdeauna. El n-are Isus este certitudinea noului legământ nevoie să aducă jertfe pentru păca­tele Sale, în sensul că El Însuşi este Garantul. Prin pentru că El este absolut total lipsit de păcat. moartea, îngroparea şi învierea Lui, El a asi­ El se deosebeşte printr-un al treilea mod uimi- gurat baza neprihănită de pe care Dumne­zeu tor de foştii preoţi prin faptul că S-a adus putea împlini termenii legământului. Preoţia Sa jertfă pe Sine Însuşi pentru păcat­ele oameni- fără de sfârşit este de asemenea vital legată de lor. Preotul S-a dat pe El Însuşi ca jertfă. împlinirea fără greş a terme­nilor legământului. Nespus de minunat şi de adânc este harul lui 7:23 Am ajuns acum la al treilea şi ulti­ Isus! mul legământ privitor la superioritatea preoţiei 7:28 Legea pune preoţi care sunt nede­ melchisedechiene. săvârşiţi pe plan personal, ei fiind supuşi slăbi- Preoţii Israelului au fost mulţi la număr. ciunii şi greşelilor; ei sunt sfinţi doar din Se spune că au fost optzeci şi patru de mari punct de vedere ritualist. preoţi în istoria naţiunii şi, desigur, au exis­tat Jurământul lui Dumnezeu, dat după ce a nenumăraţi alţi preoţi mai mici. Funcţia de venit legea, Îl numeşte pe Fiul ca Preot care mare preot era ocupată mereu de altă persoa- a fost desăvârşit pentru veşnicie. La acest nă, din cauza morţii celui ce fusese mare jurământ s-a referit versetul 21 din acest capi- preot înainte. Slujba suferea astfel de pe urma tol, citând din Psalmul 110:4. acestor întreruperi inevitabile. Există extraordinare implicaţii în mater­ialul 7:24 În cazul preoţiei lui Cristos, nu există pe care tocmai l-am parcurs. Preoţia umană a nici un neajuns similar, întrucât El trăieşte în fost înlocuită cu o preoţie divină şi eternă. Prin veac. Preoţia Lui nu se transmite niciodată urmare, de câtă nepricepere dau dovadă oame- altcuiva şi nu există nici o întreru­pere a efica- nii când stabilesc sisteme preo­ţeşti după tiparul cităţii sale. Este neschimbătoare şi netransmi- Vechiului Testament, uzurpând funcţiile străluci- sibilă. tului nostru Mare Preot! 7:25 Pentru că El trăieşte în veac, poate B. Slujba lui Cristos este superioară sluj­bei să-i mântuiască în chip desăvârşit pe cei care se apropie prin El de Dumnezeu. În general lui Aaron (cap. 8) prin asta înţelegem lucrarea Sa de a-i mântui 8:1 În versetele următoare, se arată că sluj- pe păcătoşi de pedeapsa păcatului, dar, în rea- ba lui Cristos este superioară slujbei lui Aaron, litate, scriitorul se referă la lucra­rea lui Cristos pentru că El oficiază într-un sanctuar superior de a-i izbăvi pe sfinţi de puterea păcatului. (v. 1-5) şi în legătură cu un legă­mânt superior Aşadar, aici nu este avut în vedere atât de (v. 7-13). mult rolul său de Mântuitor, cât acela de Acum scriitorul a ajuns la punctul prin­ Mare Preot. Nu există nici un pericol că vreu- cipal al argumentaţiei sale. El nu rezumă aici nul din credincioşi se va pierde. Siguranţa lor cele spuse anterior, ci enunţă teza de bază eternă depinde de mijlocirea Lui perpetuă în spre care converg toate elementele din aceast­ă favoarea lor. El poate să-i mântuiască tot epistolă. timpul pentru că actuala Sa slujbă la dreapta Avem un astfel de Mare Preot. Cuvânt­ul lui Dumnezeu nu va mai putea fi niciodată avem transmite o notă de triumf, acesta fiind întreruptă prin moarte. răspunsul dat iudeilor care îi tachinau pe creş- 7:26 Preoţia lui Cristos este superioară pre- tinii de la început cu cuvintele: „Noi avem

Evrei 1003 tabernacolul; noi avem preoţia; noi avem Dumnezeu se putea apropia de El ca să I se minunatele veşminte preoţeşti“. La care credin- închine. Mai întâi, era uşa curţii exterioare, apoi ciosul răspunde plin de încredere: „Da, dar voi altarul jertfei arderii de tot, apoi lighea­nul. După nu aveţi decât umbrele acestor realităţi, pe aceea preoţii intrau în Locul Sfânt, iar marele când noi avem împlinirea lor. Voi aveţi cere- preot intra în Sfânta Sfintelor, unde Se manifes- moniile, dar noi Îl avem pe Cristos. Voi aveţi ta Însuşi Dumne­zeu. imaginile, dar noi avem Persoana. Şi Marele Cortul (tabernacolul) nu a avut niciodată nostru Preot este aşezat la dreapta tronului menirea de a fi sanctuarul definitiv, ci doar o Maiestăţii în ceruri. Nici un alt mare preot copie şi o umbră. Când Dumnezeu l-a chemat nu s-a aşezat vreodată, consi­derându-şi lucra- pe Moise să se suie pe Muntele Sinai şi i-a rea încheiată, după cum nici unul nu a ocupat spus să construiască cortul, El i-a dat un pro- nicicând un loc de ase­menea onoare şi pute- iect bine alcătuit, un plan tehnic după care să re“. se ghideze. Acest model a fost tipul unei 8:2 El slujeşte poporul în Locul prea­sfânt realităţi superioare, cereşti. din cer. Acesta este adevăratul cort (taberna- De ce subliniază scriitorul acest lucru cu col) ridicat de Domnul, nu de om, cum s-a atâta pregnanţă? Pentru a imprima în minţile întâmplat cu cortul pământesc. unora care ar fi ispitiţi să revină la iudaism că, 8:3 Întrucât una din funcţiile principale procedând astfel, ar schimba substanţa pe nişte îndeplinite de marele preot a fost de a aduce umbre, când, în realitate, se cuvine ca ei să atât daruri, cât şi jertfe, rezultă că şi Marele treacă de la umbre la realitatea pro­priu-zisă. nostru Preot trebuie să procedeze la fel. Versetul 5 ne învaţă fără echivoc că institu- Prin daruri se înţelege o gamă cuprinză­ ţiile din Vechiul Testament au fost tipuri ale toare de ofrande aduse lui Dumnezeu. Iar realităţilor cereşti; prin urmare, justifică învăţă- jertfele erau darurile în care era ucis un ani- tura tipologiei, atunci când aceasta este predată mal. Ce oferă Cristos? Acestei întrebări nu i în consonanţă cu Scrip­tura şi fără să dăm frâu se dă răspuns direct decât în capitolul 9. liber fanteziei. 8:4 Versetul acesta trece peste întrebarea 8:6 Versetul acesta este tranziţia de la tema referitoare la ce oferă Cristos, amintindu-ne că sanctuarului superior la discuţia despre legă- pe pământ El n-ar fi eligibil să ofere daruri în mântul mai bun. cort sau în templu. Domnul nostru descindea Mai întâi, avem o comparaţie. Slujba lui din seminţia lui Iuda, iar nu din aceea a lui Cristos este tot atât de superioară slujbei preo- Levi şi din familia lui Aaron. Din această ţilor aaronici, pe cât legământul mediat de El pricină, El nu era calificat să slujeas­că în tem- este superior celui vechi. plul pământesc. Când citim în evanghelii că În al doilea rând, ni se oferă un motiv: Isus S-a dus la templu (vezi Luca 19:45), tre- legământul este mai bun pentru că este legi- buie să înţelegem că S-a dus doar în zona din ferat pe făgăduinţe mai bune. jurul templului, iar nu în Locul Sfânt sau în Slujba lui Cristos este infinit mai bună. El Sfânta Sfintelor. nu a adus un animal ca jertfă, ci S-a adus pe Desigur cu asta se ridică întrebarea dacă Sine jertfă. El a înfăţişat valoarea propriu­lui Cristos a îndeplinit vreo funcţie de mare preot Său sânge, nu sângele taurilor şi al capre­lor. când S-a aflat pe pământ, sau dacă Şi-a început El a îndepărtat păcatele, spre deosebire de lucrarea preoţească doar după ce S-a suit la preoţii din vechiul legământ, care doar le aco- Cer? Ideea centrală a versetului 4 este că El nu pereau. El le-a dat credincioşilor o conştii­nţă a fost calificat pe pământ să acţio­neze ca preot desăvârşită, nu doar o amintire făcută o dată levitic şi nu putea sluji în templul de la Ierusalim. la un an asupra păcatelor. El ne-a deschis Dar asta nu înseamn­ă că El nu putea îndeplini calea ca să pătrundem în prezenţa lui funcţiile unui preot după rânduiala lui Dumnezeu, nu să stăm afară, la distanţă. Melchisedec. La urma urmelor, rugăciunea Lui El este Mediatorul unui legământ mai de la Ioan 17 este o rugăciune de mare preot bun. Ca Mediator El stă între Dumnezeu şi şi, desigur, aducerea Sa pe Sine Însuşi ca unică om, aruncând o punte peste prăpastia ce-i jertfă desăvârşită la Calvar a fost negreşit un act despărţea. Griffith Thomas face o comparaţ­ie preoţesc (vezi 2:17). succintă a legămintelor: 8:5 Tabernacolul (cortul) de pe pământ a fost copia sanctuarului ceresc. Conformaţia sa a Legământul este „mai bun“ pentru că este ab­solut, descris maniera în care poporul legăm­ ântului lui iar nu condiţionat; spiritual, iar nu carnal; univer-

1004 Evrei sal, iar nu local; etern, iar nu vremelnic; individu- legământ. Astfel când Mântu­itorul a dat uceni- al, iar nu naţional; şi intern, iar nu extern.12 cilor cupa cu vin, spunând: „Acesta este noul legământ în sângele Meu. Faceţi acest lucru, Este un legământ mai bun pentru că se ori de câte ori beţi din el, în amintirea Mea“ întemeiază pe făgăduinţe mai bune. Legă­ (1 Cor. 11:25). Henderson citează următoarele: mântul legii promitea binecuvântarea în schim- bul ascultării, dar ameninţa cu moartea pe cei Şi astfel facem distincţie între interpretarea pri­ ce erau neascultători. El reclama neprihănirea, mară referitoare la Israel şi aplicaţia secunda­ră, dar nu conferea şi putinţa de a îndeplini spir­ituală, la biserica de astăzi. În prezent ne această neprihănire. buc­urăm, în puterea Duhului Sfânt, de binecuv­ân­ Noul Legământ este un legământ necon­ tările noului legământ; şi totuşi, vor mai exista în diţionat al harului. El atribuie neprihănirea viitor alte manifestări faţă de Israel, după făgădu- acolo unde aceasta lipseşte cu desăvârşire. inţa lui Dumnezeu.13 Noul Legământ îi învaţă pe oameni cum să trăiască neprihănit, dându-le şi puterea să facă 8:9 Dumnezeu a făgăduit concret că Noul acest lucru şi răsplătindu-i atunci când proce- Legământ nu va fi ca legământul pe care l-a dează astfel. încheiat cu ei când i-a scos, de mână, din 8:7 Primul legământ nu era perfect, adică Egipt. În ce fel se va deosebi? El nu ne nu reuşea să realizeze o relaţie ideală între om spune, dar poate că răspunsul poate fi dedus şi Dumnezeu. El n-a avut nicicând menirea de din restul versetului, Pentru că n-au stăruit în a fi legământul definitiv, ci a îndeplinit doar legământul Meu, nici Mie nu Mi-a păsat de rolul de pregătitor al venirii lui Cristos. Faptul ei, zice Domnul. Legământ­ul legii a dat greş că se menţionează ulterior al doilea legământ pentru că a fost condiţion­at, recla­mând asculta- arată că primul nu a fost ideal. re de la un popor care nu era în stare de 8:8 În realitate neajunsul nu rezidă în pri- ascultare. Făcând Noul Legământ un legământ mul legământ: „legea este sfântă şi porun­ca necondiţionat al harului, Dumnez­eu evită orice sfântă şi dreaptă şi bună“ (Rom. 7:12). Mai posibilitate de eşec, întrucât împlinirea depinde degrabă, problema era la oamenii cărora le-a numai şi numai de El Însuşi. Or, El nu poate fost dat legământul dintâi, întrucât mate­rialul da greş! brut cu care trebuia să opereze legea nu era Citatul din Ieremia conţine o schimbare de calitate. Căci, ca o mustrare, El le-a spus.... radicală. Cuvintele din textul ebraic al citatu­lui El nu a mustrat legământul, ci oamenii legă- din Ieremia 31:32 sună astfel: „deşi le-am fost mântului Său. Primul legământ se baza pe soţ“. Unele traduceri de la început ale acestui promisiunea omului că va asculta (Ex. 19:8; text din Ieremia sunau astfel: „prin urmare, 24:7) şi, prin urmare, nu era desti­nat să dăinu- i-am desconsiderat (sau: M-am depărtat de ie multă vreme. Noul Legământ este o recita- ei)“. Duhul Sfânt, Care a inspirat cuvintele re, de la început până la sfârşit, a ceea ce rostite de Ieremia şi a supravegheat conserva- Dumnezeu Se învoieşte să facă; în asta constă rea Bibliei, l-a călăuzit pe scriitorul cărţii Evrei tăria sa. să selecteze această versiune alternativă. Scriitorul citează acum din Ieremia 31:31- 8:10 Observaţi repetarea cuvintelor: Eu 34, pentru a demonstra că în Scriptu­rile ebrai- voi. Vechiul Legământ îi spune omului ce ce Dumnezeu promisese un Legăm­ ânt Nou. trebuie să facă; Noul Legământ ne spune ce Întreaga argumentaţie gravitează în jurul cuvân- va face Dumnezeu. După ce au trecut zilele tului nou. Dacă vechiul ar fi fost suficient şi neascultării lui Israel, El va pune legile Lui în satisfăcător, ce nevoie ar mai fi fost să se mintea lor ca să le cunoască, şi în inima lor, introducă unul nou? ca să le iubească. Ei vor dori să asculte, nu Şi totuşi Dumnezeu a promis în mod spe- de teama pedepsei, ci din iubire pentru El. cial că va încheia un nou legământ cu casa Legile nu vor mai fi scrise în piatră, ci pe lui Israel şi cu casa lui Iuda. Cum s-a arătat tăbliile de carne ale inimii. mai sus, noul legământ are de a face, în prin- Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi popo- cipal, cu naţiunea Israel, nu cu biseri­ca. El îşi rul Meu. Asta denotă apropiere. VT îi spunea va găsi împlinirea deplină când va reveni omului să stea departe; harul îi spune să se Cristos să domnească peste Israel ca naţiune apropie. De asemenea, îi vorbeşte de­spre o pocăită şi răscumpărată. Între timp, credincioşii legătură neîntreruptă şi o siguranţă se înfruptă din unele binecuvân­tări ale acestui ne­condiţionată. Nimic nu va întrerupe aceas­tă

Evrei 1005 legătură cumpărată cu preţul sângelui. muită cu un gard alcătuit dintr-o serie de 8:11 Noul Legământ include şi cunoştin­ţa stâlpi de bronz între care era întinsă o pânză universală a Domnului. În timpul Glorioa­sei de in. Când israelitul intra în curtea cortului Domnii a lui Cristos, nu va mai fi nevoie ca prin poarta de răsărit, el se apropia de altarul un om să-şi înveţe aproapele sau fratele să-L arderii de tot, unde erau tăiate şi arse animale- cunoască pe Domnul. Căci toţi vor avea con- le de jertfă. Apoi ajungea la lig­hean­ul aşezat ştientizarea lăuntrică a Lui, de la cel mai mic pe un stativ mare de bronz, în a cărui apă până la cel mai mare: „Pământul va fi plin de preoţii îşi spălau mâinile şi picioarele. cunoştinţa Domnului cum sunt apele care Tabernacolul propriu-zis avea 45 de picioa- acoperă marea“ (Isa. 11:9). re lungime, 15 picioare lăţime şi 15 picioare 8:12 Dar bucuria cea mai mare va consta înălţime (13 m, 4,5 m şi 4,5 m). Era împărţit în faptul că Noul Legământ promite îndurare în două compartimente. Primul, Locul Sfânt, pentru cei nelegiuiţi şi uitare pe veci a păca­ avea 30 de picioare (circa 9 m) lungime, iar al telor lor. Legea era inflexibilă şi nemiloasă în doilea, Locul Preasfânt, avea 15 picioare lungi- această privinţă: „Orice abatere şi orice neas- me (4,5m). cultare primea o dreaptă răsplată“ (Ev. 2:2). Cortul era alcătuit dintr-un cadru de lemn Mai mult, legea nu putea să se ocupe acoperit cu perdele din păr de capră şi pentru efectiv de păcate. Ea asigura ispăşire de păca- protecţie împotriva ploii avea deasupra piei de te, dar nu şi îndepărtarea acestora. (Term­ enul animale. Aceste acoperământuri formau partea ebraic pentru ispăşire provine de la verbul a de deasupra, spatele şi laturile cortu­lui. Partea acoperi.) Jertfele prescrise de lege îl făceau pe din faţă a tabernacolului era un văl brodat. om curat din punct de vedere ceremonial, Locul Sfânt conţinea trei obiecte de mobi­ adică îl calificau să se angajeze în viaţa religi- lier: oasă a naţiunii. Dar această curăţire ritual­istă 1. Masa cu pâinile punerii înainte, pe care era externă şi nu se ating­ea de viaţa lăuntrică se aflau douăsprezece turte de pâine, reprezen- a omului. Nu asigura curăţirea morală, după tând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. cum nu-i dădea un cuget curat. Aceste turte se numeau „pâinea Prezenţei“ 8:13 Faptul că Dumnezeu introduce un pentru că erau aşezate înaintea feţei sau pre- Nou Legământ înseamnă că primul este zenţei lui Dumnezeu. învechit. Întrucât aşa stau lucrurile, nici nu 2. Sfeşnicul de aur cu şapte braţe îndrep­ mai trebuie să se pună problema revenirii la tate în sus şi purtând lămpi care ardeau cu lege. Şi totuşi, exact asta erau ispitiţi unii din- untdelemn. tre cei ce-şi spuneau credincioşi să facă. 3. Altarul aurit al tămâierii, pe care se Autorul le atrage atenţia că legământul legii ardea tămâie sfântă dimineaţa şi seara. este demodat; că a fost introdus un legământ 9:3 După perdeaua a doua se afla Locul mai bun. Prin urmare, trebuie să se pună de Preasfânt sau Sfânta Sfintelor. Aici Dumnezeu acord cu Dumnezeu. Se manifesta printr-un nor lumi­nos şi străluci- C. O franda adusă de Cristos este supe­rioară tor. Era singurul loc de pe pământ unde i se permitea omului să se apropie de El cu sânge- jertfelor din Vechiul Testament le ispăşirii. (9:1–10:18) 9:4 Acest al doilea compartiment al taber- 9:1 La 8:3 scriitorul a amintit în treacăt nacolului iniţial conţinea chivotul legământu- faptul că fiecare mare preot trebuie să aibă ce lui, un scrin mare de lemn aco­perit peste tot oferi. Acum el este gata să discute ofrand­a cu aur. Înăuntrul lui erau: vasul de aur conţi- adusă de minunatul nostru Mare Preot, con- nând mana, toiagul lui Aaron care înfrunzi- trastând-o cu ofrandele din VT. Pentru a intro- se, şi cele două table ale legii. (Mai târziu când duce tema de care se va ocupa, el face o tre- a fost înălţat templul, n-a mai fost nimic în cere rapidă în revistă a conformaţiei cortului şi chivot, decât tablele legii – vezi 1 Regi 8:9). a regulilor ce guvernau închina­rea. Versetul 4 spune că în Locul Preasfânt se 9:2 Tabernacolul a fost o construcţie ase- mai afla cădelniţa de aur. Cuvântul grec tra- mănătoare unui cort, în care Dumnezeu a dus prin cădelniţă14 poate însemna fie altarul locuit în mijlocul israeliţilor începând din peri- de tămâiere (menţionat la Ex. 30:6 ca fiind în oada încartiruirii lor la Muntele Sinai şi până Locul Sfânt), fie cădelniţa în care marele la zidirea templului. Zona din jurul tabernaco- preot purta tămâia. Explicaţia cea mai satisfă- lului se numea curtea exterioară, ce era împrej- cătoare este aceasta din urmă. În opinia scrii-

1006 Evrei torului, cădelniţa îşi avea locul în Locul chis închinătorilor. Preasfânt, întrucât marele preot o purta de la Accesul imperfect a continuat atâta timp altarul tămâierii în Locul Preas­fânt în Ziua cât a rămas în picioare cortul dintâi. În acest Ispăşirii. punct e preferabilă traducerea lui Dar­by: „Atâta 9:5 Capacul de aur al chivotului legă­ timp cât primul tabernacol îşi avea locul său“. mântului era cunoscut sub denumirea de sca- Tabernacolul a fost înlocuit cu templul ridicat unul îndurării. Deasupra lui erau două figuri- în timpul domniei lui Solomon, dar a continu- ne cunoscute sub denumirea de heru­vimi, at să-şi aibă locul până la moartea, îngroparea care se priveau faţă în faţă, cu aripile întinse şi învierea lui Cristos. Principiile pe care le şi cu capetele aplecate peste capacul chivotu- vestea referitor la apropierea de Dumnezeu au lui. fost încă valabile până când s-a rupt perdeaua Scriitorul se mărgineşte la această succin­tă din templu în două, de sus până jos. descriere, întrucât nu a avut intenţia de a vorbi 9:9 Sistemul cortului dintâi a fost simb­ olic cu de-amănuntul despre aceste lu­cruri, ci pentru vremea de acum. Ca imagine a unei doar a dorit să schiţeze conţinutul taberna­ realităţi superioare ce avea să vină, el repre- colului şi modul de apropiere de Dumnezeu zenta în mod nedesăvârşit lucrarea desăvârşită pe care îl întruchipa. a lui Cristos. 9:6 Întrucât scriitorul s-a decis să con­ Darurile şi jertfele nu puteau să-i facă trasteze ofranda lui Cristos cu ofrandele aduse niciodată pe închinători desăvârşiţi în ce pri- în cadrul iudaismului, el va trebui, mai întâi veşte con­ştiinţa. Dacă s-ar fi dobândit o totală de toate, să le prezinte pe cele prescrise de izbăvi­re de păcat, atunci conştiinţa celui care lege. La această categorie ar putea alege multe, aducea jertfa ar fi fost eliberată de vinovăţia dar el se opreşte asupra celor mai importante păcatului. Dar lucrul acesta nu s-a întâmplat din cadrul întregului sistem al legii, anume: niciodată. jertfa care se aducea în marea Zi a Ispăşirii 9:10 De fapt, jertfele levitice se ocupau (Lev. 16). Dacă va putea doved­i că lucrarea lui doar de întinările ritualiste. Ele se refereau la Cristos este superioară aceleia săvârşite de chestiuni exterioare, cum ar fi alimentele şi marele preot în această zi aparte din calenda- băuturile curate şi necurate şi spălările ceremo- rul religios al Israelului, îşi va fi susţinut cu niale care îi eliberau pe oameni de impuritatea succes punctul de vedere. rituală, neocupându-se de necu­răţia morală. Preoţii aveau acces la cortul exterior, adică Jertfele priveau un popor care se afla într-o Locul Sfânt, unde intrau în permanenţ­ă, adu- relaţie de legământ cu Dumnezeu. Ele aveau cându-şi la îndeplinire obligaţiile ritualiste. menirea de a menţine poporul într-o poziţie de Oamenii de rând nu aveau voie să pătrundă în puritate rituală, pentru ca să se poată închina. această încăpere, fiind obligaţi să rămână Ele nu aveau însă nimic de a face cu mântui- afară. rea sau cu curăţirea de păcat. Oamenii erau 9:7 Numai un singur om din lume putea salvaţi prin credinţa în Dom­nul, pe baza lucrării intra în Sfânta Sfintelor: marele preot al lui Cristos aflată încă în viitor. Israelului. Şi chiar şi acest unic om, dintr-o În fine, jertfele aveau un caracter vremel­ rasă unică, dintr-un trib unic şi dintr-o fami­lie nic, fiind impuse până la vremea reformăr­ ii. unică putea intra doar într-o singură zi din an: Ele anticipau venirea lui Cristos şi jertfa Sa Ziua Ispăşirii. Dar când intra, avea obli­gaţia de desăvârşită. Prin vremea reformării se are în a duce un lighean cu sânge, pe care îl aducea vedere aici epoca creştină. pentru sine însuşi şi pentru păcatele comise 9:11 Cristos S-a arătat ca mare Preot al din neştiinţă de oameni. bunurilor viitoare,15 adică al extraordinarel­or 9:8 Această acţiune semnifica profunde binecuvântări pe care le revarsă El peste cei adevăruri spirituale. Duhul Sfânt îi învăţa pe ce Îl primesc. oameni că păcatul a creat o distanţă între om Sanctuarul Său este un cort mai mare şi şi Dumnezeu şi că, prin urmare, omul trebuie mai desăvârşit, care nu e făcut de mâini să se apropie de Dumnezeu printr-un media­ omeneşti în sensul că nu e construit din mate- tor. Iar mediatorul se putea apropia de Dum­ riale de construcţie. Ci este sanctuarul din cer, nezeu numai prin intermediul sângelui victi­mei locuinţa lui Dumnezeu. sacrificate. Era o lecţie practică menită să-i înveţe pe oameni că drumul care ducea în Locul Lui de slujire nu e prezenţa lui Dumnezeu nu le fusese încă des- Un templu făcut de mâini omeneşti;

Evrei 1007 Ci El slujeşte chiar în cer, grave forme de întinăciune exterioară, cu cât mai puternic este sângele lui Cristos pentru a Preoţia Lui fiind cerească; curăţi de păcatele lăuntrice cele mai mur­ dare! În El umbrele legii Ofranda Sa S-a făcut prin Duhul Cel veş- nic. Există oarecari deosebiri de vederi cu Toate s-au împlinit, acum retrăgându-se. privire la sensul acestei sintagme. După unii, sensul ei ar fi: „printr-un duh veşnic“, adică – Thomas Kelly duhul binevoitor cu care a depus El jertfa Sa, în contrast cu caracterul involuntar al jertfe­lor 9:12 Domnul nostru a intrat, o dată pen- animale. În schimb, alţii cred că sensul ei tru totdeauna, în Locul Preasfânt. Când S-a corect este: „prin duhul Său veşnic“. Noi însă înălţat la Cer, El a intrat în prezen­ţa lui credem că aici este vorba despre Duhul Sfânt; Dumnezeu, după ce a încheiat lucrarea de Domnul a depus jertfa Sa în puterea Duhului răscumpărare de la Calvar. Cuvintele: o dată Sfânt. pentru totdeauna trebuie să producă o bucu- Jertfa a fost adusă lui Dumnezeu. El a rie necurmată în inimile noastre. Da, lucrarea fost Mielul lui Dumnezeu, fără pată şi fără e săvârşită. Domnul să fie lăudat! păcat, a cărui perfecţiune morală L-a calific­at El a oferit propriul Său sânge, nu sân­gele să fie purtătorul păcatelor noastre. Jertfel­e ani- taurilor şi al ţapilor. Sângele animalelor nu male trebuiau să fie de o perfecţiune fi­zică. El avea puterea de a îndepărta păcatele. El avea a fost de o perfecţiune morală. eficacitate doar în cazul ofenselor de ordin Sângele Lui curăţeşte conştiinţa de fapte- tehnic, respectiv al încălcării regulilor ritualiste. le moarte, ca să slujească Dumnezeului Celui Dar sângele lui Cristos are o valoare nemărgi- viu. nită, căci puterea sa este suficientă pentru a 9:15 Versetele anterioare au subliniat supe- curăţi toate păcatele tuturor oamenilor care au rioritatea sângelui Noului Legământ faţă de trăit vreodată, care trăiesc în prezent şi care sângele Vechiului Legământ. Asta ne conduce vor trăi vreodată. Desigur, puterea sa e aplica- la concluzia din versetul 15: anume că Cristos bilă doar în cazul celor care vin la El prin este Mediatorul Noului Legăm­ ânt, după cum credinţă. Dar potenţ­ialul său de curăţire este explică Wuest: nelimitat. Prin jertfa Sa El a obţinut răscumpăra­ Cuvântul „mediator“ este traducerea termenului rea eternă. Preoţii de odinioară obţineau doar mesites, care se referă la o persoană ce intervine o ispăşire anuală. Prin urmare, între cele două între alte două persoane, pentru a reface pacea jertfe este o diferenţă uriaşă. sau prietenia dintre acestea, pentru a încheia un 9:13 Pentru a ilustra diferenţa dintre jertfa contract sau a ratifica un legământ. Aici Mesia lui Cristos şi ceremoniile legii, scriitor­ul îşi joacă rolul de intermediar sau mediator între un îndreaptă acum atenţia spre ritualul vacii stro- Dumnezeu sfânt şi omul păcătos. Prin moartea pite. Potrivit legii, dacă un israelit se atingea Sa pe cruce, El îndepărtează obstacolul (păcatul) de un cadavru, devenea necurat din punct de care a provocat înstrăinarea dintre om şi Dum­ vedere ceremonial timp de şapte zile. Remediul nezeu. Când păcătosul acceptă meritele jertfei lui consta în amestecar­ea cenuşii unei vaci cu apă Mesia, vina şi pedeapsa păcatului său dispar, curată de izvor, persoana întinată fiind stropită puterea păcatului în viaţa lui este frântă, iar el în ziua a treia şi a şaptea, după care devenea devine receptorul naturii divine. Înstrăinarea dintre curată. Mantle precizează: el şi Dumnezeu, atât pe plan juridic, cât şi perso- nal, dispare.17 Cenuşa era considerată o concentrare a proprie­ tăţilor esenţiale ale ofrandei de păcat, la acest Acum cei care sunt chemaţi pot primi moş- element putându-se apela oricând, în condiţii de tenirea veşnică făgăduită. Prin lucrarea lui minim deranj şi fără pierdere de timp. O vacă Cristos sfinţii din Vechiul Testament precum şi roşie avea efect pentru veacuri de-a rândul. Se cei din Noul Testament se bucură de mântuire consemnează că a fost nevoie doar de şase în veşnică şi de răscumpărare veşnică. toată istoria evreilor, pentru că o cantitate cât de Ceea ce-i califică pe credincioşii din era mică de cenuşă avea un extraordinar de mare precreştină să aibă parte de moştenire este efect de curăţire când era amestecată cu apa faptul că moartea – adică moartea lui Cristos curată de izvor (Numeri 19:17).16 9:14 Dacă cenuşa unei vaci avea o putere atât de mare de a curăţi una din cele mai

1008 Evrei – a avut loc. Moartea Lui îi răscump­ără de La Exod 24:1-11 citim că Moise a stro­pit abaterile făptuite sub lege. altarul şi poporul; nu se aminteşte însă că Într-o anumită privinţă am putea spune că s-ar fi stropit şi cartea, după cum nu se Dumnezeu i-a salvat pe cei din VT „pe cre­ pomeneşte nimic despre apă, lâna stacojie dit“. Ei au fost îndreptăţiţi prin credinţă, aşa sau isopul. Este mai bine să considerăm aces- cum erau. Dar Cristos încă nu murise. Atunci te texte ca relatări separate, dar comple­ cum a putut Dumnezeu să-i mântui­ască? mentare. Răspunsul e că i-a mântuit pe baza a ceea ce Cele două părţi între care s-a încheiat con- ştia că va înfăptui Cristos. Ei nu ştiau aproape tractul au fost: Dumnezeu, reprezentat prin nimic despre ceea ce avea să înfăptuiască altar, şi poporul, legământul propriu-zis fiind Cristos la Calvar. Dar Dumnez­eu ştia şi a cartea. Sângele stropit obliga ambele părţi să trecut valoarea acelei lucrări în contul lor, respecte clauzele legământului. Poporul a pro- a­tunci când au crezut revelaţia pe care le-a mis că va asculta, iar Domnul a promis că îi dăruit-o El despre Sine. va binecuvânta pe israeliţi dacă vor face ce au Într-o privinţă, o mare datorie, rezultată în promis. urma abaterilor, s-a acumulat sub Vechiul 9:20 În timp ce stropea, Moise a spus: Legământ. Prin moartea Sa, Cristos i-a răs- Acesta este sângele legământului pe care vi cumpărat pe credincioşii din prima dis­pensaţie l-a poruncit Dumnezeu“. Această acţiun­e de aceste abateri. punea în joc viaţa poporului, dacă nu păzea Maniera în care Dumnezeu i-a salvat prin legea. lucrarea încă viitoare a lui Cristos este 9:21 În mod similar, Moise a stropit cu cun­oscută (în engleză, n.tr.) sub denumirea de sânge cortul şi toate vasele folosite în cadrul „pretermission“ (adică ispăşire sau iertare anti- închinării. Ritualul acesta nu se găseş­te în VT. cipată) a păcatelor. O discuţie pe tema aceasta Sângele nu figurează în pasajul de la Exod 40 o găsim la Romani 3:25, 26. referitor la consacrarea cortului. Totuşi simbo- 9:16 Aducând vorba despre moştenire în lismul este clar. Tot ce intră în contact cu versetul 15, autorul îşi aminteşte că înainte ca omul păcătos este întinat şi, prin urmare, tre- ultima voinţă sau testamentul cuiva să poată buie curăţit. fi omologat, trebuie să se dovedească moartea 9:22 Aproape tot ce se afla sub lege era testatorului. De obicei un certificat de deces curăţit cu sânge. Existau însă şi excepţii. De este o probă suficientă în acest sens. pildă, când un om era numărat în cadrul 9:17 Se poate ca testatorul să-şi fi alcăt­uit recensământului, fiind inclus în rândul copii­lor testamentul cu mulţi ani înainte şi să-l fi păs- lui Israel, el putea aduce o jumătate de siclu trat în siguranţă, dar el nu intră în vigoare de argint ca „bani pentru ispăşire“, în locul decât după moartea sa. Atâta timp cât este în unei jertfe de sânge (Ex. 30:11-16). Moneda viaţă, averea lui nu poate fi distribuită la cei era un semn ce simboliza ispăşirea pentru pe care i-a numit în testament. sufletul omului, ca el să poată fi socotit ca 9:18 Acum discuţia se deplasează de la făcând parte din poporul lui Dum­nezeu. O tema testamentului cuiva la aceea a Vechiu­lui altă excepţie o găsim la Levitic 5:11, unde Legământ dat de Dumnezeu prin inter­mediul anumite forme de necurăţie ritual­istă se puteau lui Moise. (Termenii din engleză: „covenant“ rezolva prin aducerea unei ofrande de floarea (legământ) şi „testament“ sunt traducerea unuia făinii. şi aceluiaşi termen din greacă, diatheke.) Şi Aceste excepţii tratau ispăşirea sau acope­ aici a fost necesar să aibă loc un deces, care rirea păcatului, deşi, în general vorb­ind, pentru a fost ratificat prin vărsarea de sânge. ispăşire era nevoie de o jertfă de sânge. Dar În vremurile de demult fiecare legământ în ce priveşte curăţirea de păcat, aici nu mai era validat prin moartea jertfitoare a unui ani- există excepţii, ci trebuie neapă­rat să aibă loc mal. Sângele constituia garanţia că se vor o vărsare de sânge. împlini termenii legământului. 9:23 Restul capitolului 9 compară şi con- 9:19 După ce Moise a recitit legile în trastează cele două legăminte. auzul Israelului, a luat sânge de viţei şi de ţapi, Mai întâi, cortul pământesc trebuia să fie cu apă, lână stacojie şi isop, stropind atât car- curăţit cu sângele taurilor şi al ţapilor. După tea însăşi, cât şi tot poporul. În felul acesta cum s-a arătat aceasta era o purificare ceremo- Moise a efectuat ceremonia pentru pecetluirea nială. Era o sfinţire simbolică a unui sanctuar solemnă a legământului. simbolic.

Evrei 1009 Sanctuarul ceresc era realitatea reprezen­tată păcatul prin jertfa Sa, adică jertfindu-Se pe printr-o copie: cortul de pe pământ, care tre- Sine, căci în propriul Său trup a purtat El buia curăţit cu jertfe mai bune decât acestea, pedeapsa pe care o meritau păcatele noastre. adică cu jertfele lui Cristos. Folosi­rea pluralu- lui pentru a descrie ofranda unică adusă de Purtând ruşinea şi sfidând ocara, Cristos este o figură de stil, cunosc­ută sub În locul Meu osândit El a stat, denumirea de „pluralul majestăţii“. Pecetluindu-mi iertarea cu sângele Lui. S-ar putea să ne surprindă faptul că şi Aleluia! Ce Mântuitor măreţ! locurile cereşti trebuie curăţite. În sensul acesta textul de la Iov 15:15 ne-ar putea oferi un – Philip P. Bliss indiciu. Acolo citim că „cerurile nu sunt curate înaintea Lui“. Asta se datorează negreşit faptu- 9:27 Versetele 27 şi 28 par să prezinte un lui că Satan a comis primul act de păcătuire alt contrast între Vechiul şi Noul Legă­mânt. în cer (Isa. 14:12-14) şi faptului că el încă are Legea îi condamna pe păcătoşi să moară o acces în prezenţa lui Dumne­zeu, ca pârâş al singură dată, iar după aceea vine judecata. fraţilor (Apo. 12:10). Legea a fost dată unor oameni care erau deja 9:24 Cristos n-a intrat în sanctuarul făcut păcătoşi şi care nu puteau s-o păzească în de mâini omeneşti, care era o întruchi­pare a mod desăvârşit. Prin urmare, ea a devenit un celui adevărat, ci a intrat chiar în cer, unde mijloc de osândire a tuturor celor care se se înfăţişează acum pentru noi, înaintea lui aflau sub ea. Dumnezeu. 9:28 Noul Legământ introduce jertfa infini- Este greu să înţelegem cum poate cineva tă a lui Cristos; El S-a adus jertfă o singură dori să se lase de realitate şi să revină la dată ca să poarte păcatele multo­ra. Noul copia acesteia. E de neînţeles cum cineva Legământ ne prezintă binecuvân­tata nădejde a poate să-L părăsească pe Marele Preot care iminentei Sale Reveniri; celor care Îl aşteaptă slujeşte în sanctuarul ceresc, pentru a reveni la cu nerăbdare El Se va arăta a doua oară. Dar preoţii Israelului, cei ce slujeau în cortul sim- când va veni El din nou, nu va veni pentru a bolic. Se ocupa de proble­ma păcatului, întrucât 9:25 Domnul Isus nu a adus jertfe repe­ lucrarea aceea a săvârş­­it-o deja pe cruce. El tate, cum proceda marele preot aaronic. va veni pentru a-i duce pe ai Săi acasă, în Acesta din urmă intra în Locul Preasfânt o cer. Aceasta va fi culminarea mântuirii lor; dată pe an – adică, în Ziua Ispăşirii, şi nu ei vor primi trupu­rile lor proslăvite şi vor fi pe aducea propriul său sânge ca jertfă, ci sânge­le veci feriţi de orice atingere a păcatului. animalelor de jertfă. Sintagma: cei care Îl aşteaptă cu nerăb­ 9:26 Dacă Cristos ar fi adus jertfe repeta­te, dare este o descriere a adevăraţilor credin­cioşi. asta ar fi presupus şi suferinţe repetate, întrucât Toţi copiii Domnului aşteaptă revenir­ea Lui, jertfa a constat din însăşi viaţa Sa. Este de deşi s-ar putea să nu fie întru totul de acord neconceput ca El să fi suferit agoniil­e cu privire la succesiunea exactă în care se vor Calvarului din timp în timp, de la înteme­ierea desfăşura evenimentele la a doua Sa venire. lumii! În plus, asta ar fi fost şi inutil! Biblia nu ne învaţă nicăieri că doar un Sub Noul Legământ există: anumit grup de creştini duhovniceşti vor fi 1. O finalitate pozitivă – El S-a arătat o luaţi în cer cu prilejul Răpirii. Mai degrabă, dată pentru totdeauna. Lucrarea nu mai trebu- participanţii sunt descrişi ca aparţinând la două ie repetată. categorii: „morţii în Cristos“ şi „noi cei vii, 2. Un timp potrivit – El S-a arătat la sfâr­ care rămânem“ (1 Tes. 4:16, 17). Asta înseam- şitul veacurilor, adică după ce Vechiul nă că toţi credincioşii, şi morţi, şi vii, vor fi Legământ a demonstrat concludent eşe­cul şi răpiţi la cer. La 1 Corinteni 15:23 participanţii neputinţa omului. sunt definiţi drept: „cei care sunt ai lui 3. O lucrare desăvârşită – El S-a arătat ca Cristos“. să înlăture păcatul. Accentul cade pe cuvân- Adesea s-a scos în evidenţă că avem trei tul a înlătura. Cu alte cuvinte, nu se mai arătări ale lui Cristos în versetele 24-28, care punea problema unei ispăşiri anuale, ci acum pot fi rezumate în felul următor: a intervenit iertarea veşnică. Versetul 26: El S-a arătat. Asta se referă la 4. O jertfă personală – El a îndepărtat prima Sa venire, când a venit pe pământ ca să ne salveze de pedeapsa păcatului (tim­pul tre­ cut al mântuirii).

1010 Evrei Versetul 24: El Se arată acum. Este o refe- superlative a lui Cristos. În chip de introduc­ere, rire la slujba (lucrarea) Sa actuală, desfă­şurată ni se permite să auzim monolog­ul rostit de în prezenţa lui Dumnezeu, pentru a ne salva Cristos cu prilejul încarnării Sale. Citând din de puterea păcatului (timpul prezent al mântu- Psalmul 40, El remarcă insatisfacţia lui irii). Dumnezeu faţă de jertfele şi ofrandele din Versetul 28: El Se va arăta. Asta se referă cadrul Vechiului Legământ. Dumnezeu este Cel la iminenta Sa întoarcere, când ne va salva de care a instituit aceste jertfe, dar ele nu au fost prezenţa păcatului (timpul viitor al mântuirii). rânduite de El să aibă un caracter permanent. 10:1 Legea era doar umbra bunurilor vii- Ele nu au avut menirea de a îndepărta păcatele, toare ce aveau să vină. Ea avea darul de a ci de a îndrepta privirile oamenilor spre Mielul îndrepta privirile oamenilor în viitor, spre lui Dumnezeu, care avea să ia păcatul lumii. Persoana şi lucrarea lui Cristos, dar era un Putea oare Dumnezeu să-Şi găsească plăce­rea palid înlocuitor al realităţii. A prefera legea în în râuri de sânge animal sau în mormane­le de schimbul lui Cristos este totuna cu a prefera hoituri ale acestor animale? fotografia cuiva, în locul persoanei pe care o Un alt motiv pentru care Dumnezeu nu reprezintă. Este o insultă adusă Majestăţii este mulţumit este faptul că oamenii credeau Sale! că-I fac plăcere când îndeplineau ceremo­niile, Slăbiciunea sistemului legii reiese şi din trăind însă în particular o viaţă lăuntrică de faptul că jertfele sale trebuiau aduse mereu, păcat şi de stricăciune. Mulţi din ei înde­ fiind repetabile. Această repetiţie demonstra plineau nesfârşitul ciclu de jertfe fără nici un totala lor incapacitate de a întruni cerinţele pe dram de pocăinţă sau mâhnire lăuntrică. Ei care le reclamă un Dumnezeu sfânt. Observaţi credeau că pot să-L îmbuneze pe Dumnezeu sintagmele folosite pentru a capta ideea reiteră- prin jertfirea animalelor, pe când El căuta jert- rii: aceleaşi jertfe; se aduc neîncetat; an de fa venită dintr-o inimă zdrobită. Ei nu-şi an. dădeau seama că Dumnezeu nu este un ritua- Jertfele erau total neputincioase de a-i list! desăvârşi pe închinători, adică ele nu le acor- Nemulţumit de jertfele de odinioară, dau oamenilor niciodată o conştiinţă desă­ Dumnezeu I-a pregătit Fiului Său un trup vârşită în ce priveşte păcatul. Israeliţii nu s-au omenesc, care a fost o parte integrantă din bucurat niciodată de conştiinţa eliberării depli- viaţa şi natura Sa umană. Desigur asta se refe- ne şi veşnice de vinovăţia păcatului. Ei nu ră la minunăţia şi taina de nepătruns a aveau niciodată o totală odih­nă a con­ştiinţei. Încarnării, când Trupul etern S-a întrupat, pen- 10:2 Dacă ofrandele ar fi adus o absolvi­re tru ca El, Om fiind, să poată muri pentru totală şi definitivă de păcat, atunci n-ar fi oameni. încetat ei oare să facă an de an drumul lor la Este interesant să observăm că sintagma: cort sau la templu? Or, tocmai faptul că aces- un trup Mi-ai pregătit, adaptată din Psalm­ ul te jertfe se repetau le făcea să fie inefic­iente. 40:6, este capabilă de încă alte două înţelesuri. Nu poţi spune că cineva este vinde­cat, dacă În Psalmul 40 se spune aşa: „Ure­chile Mi din oră în oră trebuie să ia medicam­ ente ca să le-ai deschis“ (în versiunea română: „mi-ai rămână în viaţă. străpuns urechile“), iar pe margine stă scris: 10:3 În loc să pacifice conştiinţa, sistem­ ul „urechile Mi le-ai străpuns“. Desigur urechea levitic îl înţepa, aducându-l la realitate în fieca- deschisă semnifică faptul că Mesia a fost re an. În spatele frumosului ritual din Ziua întotdeauna gata să primească instrucţ­iuni din Ispăşirii se ascundea amintirea anuală că păca- partea lui Dumnezeu şi să asculte ime­diat de tele nu erau decât acoperite, iar nu îndepărta- acestea. Iar urechea străpunsă ar putea fi o te. referire la sclavul evreu (Ex. 21:1-6), a cărui 10:4 Sângele taurilor şi al ţapilor pur şi ureche era străpunsă ca semn al faptului că se simplu nu avea puterea de a îndepărta păca­ supunea de bună voie să fie rob al stăpânului tele. Cum s-a arătat deja, jertfele acestea se său pe veci. La încarnarea Sa, Mântuitorul a ocupau doar de abateri de la ritual, oferind o spus, de fapt: „Îmi iubesc Stăpânul... de aceea, anumită curăţire ceremonială, dar fiind total nu mă voi prevala de libertate“. neputincioase în a le oferi oamenilor scăpare 10:6 Continuând citatul din Psalmul 40, de natura lor stricată sau de faptele lor rele. Mesia a repetat că Dumnezeu nu a găsit plă- 10:5 În contrast cu slăbiciunea ofrande­lor cere nici în arderi-de-tot, nici în jertfe pentru levitice, să ne ocupăm acum de tăria jertfei păcat. Animalele erau victime nedisp­use să

Evrei 1011 fie jertfite, al căror sânge nu avea puterea de a 17:17-19; 1 Tes. 5:23).18 curăţi. În plus, ele nu au reprez­entat niciodată dorinţa definitivă a lui Dum­nezeu. Ele au fost 10:11 În acest punct se arată contrastul mai degrabă tipare şi umbre care îndreptau frapant dintre slujba fiecărui preot aaronic şi privirile oamenilor spre jertfa pe care avea s-o aceea a lui Cristos. Preotul dintâi îşi înde­ aducă Cristos. Dar ca scop în sine, ele erau plinea zilnic îndatoririle sale, stând în picioa­re, total lipsite de valoare. căci nici în cort, nici în templu nu existau 10:7 Ceea ce I-a făcut însă plăcere lui scaune. Cu alte cuvinte, nu putea exista odih- Dumnezeu a fost dispoziţia lui Mesia de a nă pentru că lucrarea nu se încheia niciodată. face voia lui Dumnezeu, indiferent cât L-ar fi Ei aduceau de repetate ori aceleaşi jertfe. Era costat! El Şi-a dovedit ascultarea şi dispo­ziţia o rutină nesfârşită care lăsa păcat­ele neatinse de a asculta de voia lui Dumnezeu prin faptul şi conştiinţa neeliberată. că S-a adus pe Sine jertfă pe altar. Rostind Aceste jertfe nu puteau lua nicicând păca­ aceste cuvinte, Domnul Şi-a amintit de mărtu- tele. „Aaron“, scrie A. B. Bruce, „deşi era un ria adusă, de la un capăt la altul al său, de personaj important din sistemul levitic, nu era către Vechiul Testament cu privire la El şi la totuşi decât un fel de robot sacerdotal, care faptul că Şi-a găsit toată plăcerea în a împlini efectua mereu aceleaşi ceremonii lipsite de voia lui Dumnezeu. valoare reală“.19 10:8 În versetele 8-10 scriitorul oferă semni- 10:12 Binecuvântatul nostru Domn a adus ficaţia spirituală a monologului, văz­ând în el o singură jertfă pentru păcate. Şi niciodată semnalul apunerii vechiului sistem de jertfe şi nu va mai trebui adusă vreo jertfă! inaugurarea jertfei unice – desăvârşită, completă şi definitivă – a lui Isus Cristos. Gata cu sângele, gata cu altarul! El repetă citatul din Psalmul 40 în formă Jertfa s-a terminat! condensată, pentru a sublinia că Dumnezeu nu Nici flacăra, nici fumul nu se mai înalţă spre Şi-a găsit plăcerea în jertfele care au fost cer, aduse după lege. Căci mielul nu mai e ucis. 10:9 Apoi scriitorul vede semnificaţia fap- Dar din vine a curs tului că imediat după ce a declarat insatisf­acţia Un sânge mult mai nobil, lui Dumnezeu faţă de cel vechi, Mesia a păşit Ca să cureţe sufletul de vină înainte, ca să spunem aşa, făcând exact ceea şi să îndepărteze până şi cele mai înroşite dintre ce Îi aduce plăcere inimii Tatălui Său. pete. Concluzia: El îndepărtează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Adică El – Horatius Bonar aboleşte sistemul vechi al jertfelor cerute de După ce a isprăvit lucrarea de răscumpă­ lege, introducând propria Sa jertfă măreaţă rare, El „S-a aşezat în perpetuitate la dreapta pentru păcat. Legământul legii se retrage astfel lui Dumnezeu“ (JND). Versetul acesta poate fi de pe scenă, în centrul acesteia pătrunzând redat cu punctuaţia corectă, din care ar rezulta Noul Legământ. fie varianta: „a adus o jertfă pentru păcate pe 10:10 Prin voia lui Dumnezeu, de care veci“, fie varianta că El „pe veci S-a aşezat“. Isus a ascultat totdeauna, noi am fost sfinţiţi Ambele variante sunt adevărate, dar noi încli- prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, o dată năm să credem că tălmăcirea corectă este cea pentru totdeauna. George Landis comentea- din urmă. El este aşezat fără întrerupere pen- ză: tru că extraordinara reclama­ţie şi cerere a păcatului a fost pe veci satisfăc­ută. El este Aceasta este sfinţirea poziţională, ce este pre­ aşezat la dreapta lui Dumne­zeu, adică în zentată pe tot cuprinsul cărţii Evrei, cu excepţia locul de onoare, putere şi afec­ţiune. textului de la 12:14, şi se aplică la toţi credincioş­ii Cineva ar putea ridica obiecţia că El nu (1 Cor. 6:11), nu doar la o elită de „creştini poate fi aşezat pe veci întrucât într-o zi Se va avansaţi“. Ea este înfăptuită prin voia lui Dum­ scula să judece. Totuşi nu avem aici nici o nezeu şi prin jertfa lui Cristos. Noi suntem puşi contradicţie. În ce priveşte aducerea jertfei deoparte de Dumnezeu, către Dumnezeu şi pen- pentru păcat, El S-a aşezat în perpetuitate. În tru Dumnezeu. Ea nu trebuie confundată cu ce priveşte judecata, El nu este aşezat pe lucrarea progresivă a Duhului Sfânt în viaţa cre- veci. dinciosului, prin intermediul Cuvântului (Ioan 10:13 El aşteaptă până când vrăjmaşii Lui Îi vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Sale,

1012 Evrei adică până în ziua când orice genunchi I se Cristos, noi suntem apropiaţi prin sângele cru- va pleca şi orice limbă Îl va mărturisi ca cii Sale. De aceea, suntem îndemnaţi să ne Domn spre slava lui Dumnezeu Tatăl (Filip. apropiem. 2:10, 11). Aceasta se va întâmpla când va Acest îndemn presupune că toţi credinc­ioşii avea loc răzbunarea Sa publică pe pământ. sunt acum preoţi, căci ni se spune să avem 10:14 Valoarea surprinzătoare a jertfei îndrăzneala de a pătrunde în Sfânta Sfintelor, Sale reiese şi din faptul că prin ea El i-a prin sângele lui Isus. În econo­mia iudaică desăvârşit pe veci (sau în perpetuitate) pe cei oamenilor de rând nu li se îngă­duia să intre ce sunt în curs de a fi sfinţiţi. Cei ce sunt în în Locul Sfânt şi în Locul Prea­sfânt. Doar curs de a fi sfinţiţi înseamnă aici toţi cei ce au preoţii aveau voie să intre în prima încăpere, fost rezervaţi din lumea acea­sta, fiind puşi iar în a doua doar marele preot putea intra. deoparte pentru Dumnezeu, adică toţi credin- Acum însă toate acestea s-au schimbat. cioşii adevăraţi. Ei au fost desăvârşiţi în sens Dumnezeu nu are nici un asem­ enea loc, în dublu. Mai întâi, ei au o poziţie desăvârşită care doar o castă specială de oameni să se înaintea lui Dumnezeu; ei stau înaintea Tatălui poată apropia de El. Dimpotriv­ă, toţi credin- cu acelaşi statut de acceptabilitate pe care îl cioşii pot pătrunde în prezenţa Lui prin cre­ are Preaiubitul Său Fiu. În al doilea rând, ei dinţă, în orice clipă şi din orice loc de pe au o conştiinţă desăvârşită în ce priveşte vina pământ. şi pedeapsa păcatului, ştiind că preţul a fost plătit integral şi că Dumnezeu nu va mai pre- Prin perdea Dumnezeu mă îmbie să pătrund tinde plata a doua oară. Păşind pe calea nouă şi vie; 10:15 Şi Duhul Sfânt mărturiseşte asupra Nu cu teamă şi cutremur mă apropii, faptului că sub Noul Legământ păcat­ele aveau Ci plin de îmbărbătare de al Său glas ascult; să fie tratate în mod eficient, o dată pentru Acolo, cu Cristos Dumnezeul meu, mă întâlnesc totdeauna. El depune mărturie asupra acestui Cu Dumnezeu pe capacul îndurării! fapt de la un capăt la altul al Scripturilor Vechiului Testament. Toată vrednicia mea înaintea Lui 10:16 La Ieremia 31:31 Domnul a făgă- Constă în valoarea sângelui: duit că va încheia un nou legământ cu popo- Când plin de adoraţie ’naintea Lui mă-nfăţişez, rul său ales de pe acest pământ. Pe Cristos, roadele dintâi, Îl aduc lui Dumnezeu. 10:17 Apoi, în acelaşi pasaj, El adaugă: Căci pe El cu bucurie Îl priveşte Dumnezeu; „nu-Mi voi aduce aminte de păcatele lor, nici Şi aşa sunt eu primit înaintea lui Dumnezeu! de fărădelegile lor“. Este izbitor faptul că Ieremia 31:34 conţinea această făgăduinţă a –Autor necunoscut deplinei şi definitivei iertări de păcate, şi totuşi unii din cei ce trăiau pe vremea când a înce- 10:20 Noi ne apropiem de Dumnezeu put să se împlinească această făgăduinţ­ă erau printr-o cale nouă şi vie. Prin nouă aici se dispuşi să revină la jertfele fără sfârşit ale înţelege, probabil, „nou ucis“ sau „nou făcut“. iudaismului! Iar termenul vie pare să se refere la Isus în 10:18 Făgăduinţa iertării sub Noul Legă­ învierea Sa, deci la un Mântuitor viu. Această mânt înseamnă că nu mai este jertfă pentru cale a fost deschisă prin perdeaua dinăun- păcate. Cu aceste cuvinte: nu mai este jertfă tru, adică prin trupul Său. Asta ne învaţă pentru păcate, autorul încheie ceea ce am foarte limpede că perdeaua ce des­părţea cele putea numi partea doctrinară a epistolei. El două compartimente ale taberna­colului a fost doreşte ca aceste cuvinte să răsune în inimile un simbol, un tip, reprezentând trupul şi minţile noastre, când ne va prezenta, în Domnului nostru. Pentru ca noi să dobândim continuare, obligaţiile practice ce decurg din acces în prezenţa lui Dumnezeu, perdeaua tre- această învăţătură. buia sfâşiată, adică trupul Său trebuia zdrobit III. AVERTISMENT ŞI ÎNDEMNURI prin moarte. Asta ne aminteş­te că nu ne putem apropia prin viaţa fără de păcat a lui (10:19–13:17) Cristos, ci numai prin moartea Sa în locul A. A vertismentul de a nu-L dispreţui pe nostru. Numai prin rănile mortale suferite de Miel putem pătrunde în prezenţa lui Cristos (10:19-39) Dumnezeu. De fiecare dată când pătrund­em în 10:19 În vremurile Vechiului Testament prezenţa lui Dumnezeu prin rugăciun­e sau oamenii erau ţinuţi la distanţă; acum, în închinare, să nu uităm că privilegiul acesta

Evrei 1013 ne-a fost cumpărat cu un preţ extraor­dinar de zilnice. Noi suntem curăţiţi o dată pentru tot- mare! deauna de vinovăţia păcatului prin moar­tea lui 10:21 Nu numai că avem o mare încre­ Cristos, dar apoi suntem curăţiţi de repetate dere când păşim în prezenţa lui Dumnezeu, ci, ori de întinăciunea păcatului de către Duhul, în plus, avem un strălucit Mare Preot peste prin intermediul cuvântului (vezi Ioan 13:10). casa lui Dumnezeu. Deşi suntem preoţi (1 Astfel, rezumând, am putea spune că cele Pet. 2:9; Apo. 1:6), avem la rândul nostru patru cerinţe ce trebuiesc îndeplinite la intrarea nevoie de un Preot. Cristos este măre­ţul nostru în prezenţa lui Dumnezeu sunt: sinceritatea, Mare Preot şi actuala Sa slujbă pentru noi ne siguranţa, mântuirea şi sfinţirea. asigură că vom fi primiţi în conti­nuare în faţa 10:23 Al doilea îndemn este să ţinem fără lui Dumnezeu. şovăire la mărturia nădejdii noastre. Nu tre- 10:22 Să ne apropiem. Acesta este privile- buie să permitem nici unui lucru şi nici unei giul credinciosului, ce a fost cumpărat cu pre- persoane să ne abată de la mărturi­sirea fără ţul sângelui vărsat de Mântuitorul nostru. Ce şovăire a adevărului că singura noastră nădej- inexprimabil de mare şi de minu­nată este de este în Cristos. bucuria noastră când citim că sun­tem invitaţi Celor care erau ispitiţi să renunţe la la o audienţă, nu cu vreuna din celebrităţile bi­necuvântările nevăzute şi viitoare ale creşti acestei lumi, ci cu Însuşi Suve­ranul universu- nismului, de dragul lucrurilor imediate şi lui! Cât de mult preţuim ac­eastă invitaţie se viz­ibile ale iudaismului, li se aminteşte că Cel va vedea din răspunsul pe care i-l vom da. care a făcut făgăduinţa este credin­cios. În continuare ni se prezintă patru laturi ale Făgăduinţele Sale nu vor da greş nicio­dată; pregătirii duhovniceşti la care trebuie să ne nici unul care se încrede în El nu va fi deza- supunem când intrăm în sala tronului: măgit niciodată. Mântuitorul va veni, aşa cum 1. Cu o inimă adevărată. Israeliţii se apro- a promis, şi ai Săi vor fi cu El şi ca El pe piau de Dumnezeu cu gura şi-L cinsteau cu veci. buzele, dar inima lor era adesea departe de El 10:24 Noi trebuie să descoperim modali­tăţi (Mat. 15:8). Noi trebuie să ne aprop­iem cu prin care am putea să-i încurajăm pe fraţii toată sinceritatea. noştri de credinţă să manifeste dragost­e şi să 2. Cu deplina siguranţă a credinţei. Ne se angajeze în facerea de fapte bune. În înţe- apropiem cu încredere deplină în făgăduin­ţele lesul pe care îl are în Noul Testament, dra- lui Dumnezeu şi cu convingerea fermă că gostea nu este o emoţie, ci un act al voinţei. vom fi bine primiţi în prezenţa Lui. Nouă ni se porunceşte să iubim, ceea ce 3. Cu inimile stropite şi curăţite de o con- înseamnă că putem şi trebuie să facem acest ştiinţă rea. Asta se poate realiza doar prin lucru. Dragostea este rădăcina; faptele bune naşterea din nou. Când ne punem încred­erea sunt roada. Prin pilda pe care o dăm şi prin în Cristos, ne însuşim valoarea sânge­lui Lui. învăţătura pe care o răspândim, noi trebuie La figurat vorbind, ne stropim inimi­le cu acest să-i stârnim pe alţi credincioşi la acest fel de sânge, după cum israeliţii stro­peau uşile cu viaţă. sângele mielului pascal. Asta ne izbăveşte de o conştiinţă rea. Mărturia noastră este: Inimile iubitoare sunt grădini; Gândurile iubitoare sunt rădăcini; Conştiinţa nu ne mai osândeşte, Cuvintele iubitoare sunt flori; Întrucât sângele Lui preascump Iar faptele bune sunt roade. –Adaptare O dată pentru totdeauna ne-a spălat şi ne-a cură- ţit; 10:25 Apoi trebuie să continuăm să ne Da, în ochii lui Dumnezeu ne-a curăţit. strângem laolaltă, şi să nu părăsim adunarea noastră locală, cum au unii obiceiul. Aceste –Frances Bevan cuvinte ar putea fi considerate un îndemn general pentru toţi credincioşii să meargă la 4. Şi trupurile noastre spălate cu apă biserică cu regularitate. Fără nici o îndoială, curată. Din nou aici avem un limbaj simbo­ noi găsim tărie, mângâiere, hrană duhovni­ lic. Trupurile noastre reprezintă vieţile noas- cească şi bucurie la serviciul de închinăciune tre. Apa curată se referă fie la cuvânt (Ef. şi slujire colectivă. 5:25, 26), fie la Duhul Sfânt (Ioan 7:37-39), Dar îndemnul mai poate fi considerat o fie la Duhul Sfânt când El se foloseşte de îmbărbătare pentru creştinii care trec prin vre- Cuvânt pentru a ne curăţi viaţa de întină­rile

1014 Evrei muri de prigoană. Există întotdeauna ispita să gravitate. ne izolăm pentru a evita arestarea, ocara şi Faptul că autorul se exprimă la persoana suferinţa, devenind, în schimb, uce­nici secreţi. întâi plural nu înseamnă neapărat că se inclu- Dar, în principal, versetul este un avertis­ de pe sine în această categorie. În verset­ul 39 ment împotriva apostaziei. A părăsi adunarea el se exclude în mod hotărât, pe sine şi pe locală înseamnă aici a întoarce spatele creşti­ ceilalţi fraţi de credinţă din categoria celor nismului şi a reveni la iudaism. Unii făceau care dau înapoi, spre pierzare. exact aşa la data când a fost redactată aceas­tă 10:27 Nu mai rămâne decât o aşteptare scrisoare. Prin urmare, creştinii aveau nevoie sigură şi înfricoşată a judecăţii; nu mai este să se îndemne unii pe alţii, avându-se în vede- nădejde de scăpare. Este cu neputinţă să-l rea- re mai cu seamă faptul că Întoarcerea lui duci pe un apostat la pocăinţă (6:4). Căci el Cristos este atât de apropiată. Când va reveni s-a despărţit cu bună ştiinţă şi cu voia de El, se va vedea că credincioşii persec­utaţi, harul lui Dumnezeu în Cristos. Soarta lui este ostracizaţi şi dispreţuiţi au fost, de fapt, în văpaia unui foc care îi va mistui pe adversari. tabăra victorioasă. Dar până atunci este nevoie Este inutil să polemizăm pentru a afla dacă de statornicie. aici se are în vedere un foc ade­vărat, în sens 10:26 Acum scriitorul introduce al patru­lea fizic. Evident limbajul folosit se referă la o avertisment grav. Ca în cazurile celorlalte trei, pedeapsă care este groaznic de severă. este un avertisment împotriva apostazi­ei, descri- Observaţi că Dumnezeu îi cataloghează pe să aici ca un păcat deliberat. apostaţi drept adversari (sau „potrivn­ici“), După cum s-a arătat, există multe puncte prin asta indicându-se faptul că aceşt­ia mani- de vedere divergente între creştini cu privire la festă o opoziţie făţişă, nu doar o stare de natura exactă a acestui păcat. Pe scurt, proble- neutralitate blândă. ma se pune dacă el se referă la: 10:28 Pierzarea călcătorului de lege din 1. Creştinii adevăraţi, care ulterior se înde- VT este introdusă acum ca fond pe care se părtează de la Cristos, pierzându-se. prefigurează contrastul pierzării şi mai mari a 2. Creştinii adevăraţi, care alunecă de la apostatului. Un om care călca legea lui Moise, credinţă, dar care sunt totuşi mântuiţi. devenind un idolatru, murea fără milă atunci 3. Cei care mărturisesc că sunt creştini, un când această vină era dovedită prin mărturia timp, se identifică cu o biserică locală, dar a doi sau trei martori (Deut. 17:2-6). apoi se îndepărtează deliberat de la Cristos. Ei 10:29 Apostatul va fi socotit vrednic de o nu au fost niciodată născuţi din nou şi acum pedeapsă mult mai aspră, întrucât el a avut nu mai pot fi niciodată. parte de un privilegiu mult mai mare. Enor­ Indiferent la care din opinii subscriem, tre- mitatea păcatului său reiese din cele trei acuze buie să recunoaştem că textul prezintă unele ce i se aduc: dificultăţi. Noi credem că a treia opinie este 1. El a călcat în picioare pe Fiul lui cea corectă, întrucât este cea mai con­secventă Dumnezeu. După ce s-a declarat urmaş al lui cu tonul general al învăţăturilor din cartea Isus, acum afirmă cu neruşinare că nu mai Evrei şi cu întregul Nou Testament. vrea să aibă nimic de a face cu El, afirmând Aici în versetul 26 definiţia dată apostaz­iei că nu are nici o nevoie de Cristos ca este păcătuirea cu voia după ce cineva a pri- Mântuitor, respingându-L pe faţă ca Domn. mit cunoştinţa deplină a adevărului. În Japonia există un crucifix care a fost Asemenea lui Iuda, persoana în cauză a auzit folosit de autorităţi în vremurile de prigoană. Evanghelia. Omul acesta cunoaşte calea mân- Acesta era aşezat pe pământ şi toţi trebuiau să tuirii; el chiar a pretins că a primit-o; dar apoi calce în picioare faţa Celui răstignit. Necreştinii el o respinge deliberat. nu au şovăit deloc în a călca în picioare faţa Pentru un astfel de om nu mai rămâne Lui. Adevăraţii credincioşi au refuzat însă şi nici o jertfă pentru păcate. El a respins deci- au fost ucişi. Se spune că chipul lui Isus de siv şi definitiv jertfa adusă o dată pentru tot- pe acest crucifix a fost şters şi deteriorat de deauna de Cristos. Prin urmare, Dumnez­eu nu picioarele care au călcat pe el. mai are altă cale a mântuirii care să i-o 2. El a nesocotit sângele legământului cu ofere. care a fost sfinţit. Adică apostatul nu pune nici Într-o anumită privinţă, orice păcat este un preţ pe sângele lui Cristos, prin care s-a deliberat, dar autorul se referă aici la apostaz­ie, ratificat Noul Legământ, refuzând să-l conside- ca un păcat făcut cu voia, de o extraordi­nară re sfânt. Dar el a fost pus deopar­te prin acest

Evrei 1015 sânge, acordându-i-se un loc de privilegiu puternice pentru care primii creştini evrei aveau extern. Prin asocierea cu creştin­ii, el a fost datoria să rămână statornici şi fideli faţă de sfinţit, după cum soţul necredinc­ios este sfinţit Cristos. prin soţia sa credincioasă (1 Cor. 7:14). Dar 1. Experienţele pe care le-au avut la înce- asta nu înseamnă că a fost mântuit. put ar trebui să constituie un stimulent. 3. El a insultat Duhul harului. Duhul lui 2. Apoi apropiata răsplată de care vor avea Dumnezeu l-a iluminat cu privire la vestea parte ar trebui să-i întărească. bună, l-a convins de păcat şi l-a în­dreptat spre 3. Frica de a nu-I displace lui Dumnezeu Cristos, ca unic Loc de refugiu al sufletului ar trebui să-i împiedice de a mai dori să se său. Dar el a insultat pe Duhul care S-a pur- întoarcă de unde au plecat. tat cu atâta tandreţe cu el, dispreţ­uindu-L pe Mai întâi de toate, experienţele lor ante­ El şi mântuirea ce i-a oferit-o. rioare trebuie să fie pentru ei un imbold. 10:30 Respingerea cu voia a Preaiubitul­ui După ce au mărturisit credinţă în Cristos, ei Fiu al lui Dumnezeu este un păcat de o imen- au devenit ţinta unor aspre prigoane: fami­liile să gravitate. Dumnezeu îi va judeca pe toţi cei lor i-au dezmoştenit, prietenii i-au pără­sit, iar care se fac vinovaţi de acest păcat, căci El a vrăjmaşii s-au năpustit asupra lor. Dar în loc spus: „A mea este răzbunarea; Eu voi răs- să producă în ei laşitate şi frică, aceste sufe­ plăti“ (vezi Deut. 32:35). Răzbu­narea în rinţe i-au întărit în credinţa lor. Negreşit ei au acest context înseamnă justiţia deplină. Când simţit ceva din bucuria nespusă de a fi socotiţi Dumnezeu recurge la ea, nu cuprinde nici un vrednici de a suferi ocară pentru numele Lui sentiment de răzbunare, nici o încercare de a-i (Fapte 5:41). întoarce cuiva cu vârf şi îndesat. Ci înseamnă 10:33 Uneori suferinţa lor a fost indivi­ pur şi simplu a da unei persoa­ne exact ceea duală; ei au fost scoşi în faţă în mod indivi­ ce merită. Cunoscând caracter­ul lui Dumnezeu, dual şi supuşi la tot felul de înjosiri şi suferin­ noi putem fi siguri că El va proceda exact aşa ţe. Alteori ei au suferit împreună cu alţi creş- cum a spus că va pro­ceda, dându-i apostatului tini. ceea ce merită. 10:34 Lor nu le-a fost teamă să-i viziteze Şi în altă parte: „Domnul va judeca pe pe cei care erau întemniţaţi pentru Cristos, poporul Său“. Dumnezeu îi va răzbuna pe chiar dacă riscau să fie învinuiţi prin asociere cei ce sunt ai Lui cu adevărat, dar aici în cu aceştia. versetul 30 este o referire evidentă la judec­ata Când li s-au confiscat averile de către celor răi. aut­orităţi, ei au primit cu bucurie acest lucru. Dacă ne vine greu să acceptăm afirmaţia Ei au preferat să fie fideli faţă de Isus, mai prin care apostaţii sunt numiţi poporul Său, degrabă decât să ţină la bunurile lor materiale. să nu uităm că ei sunt ai Săi în virtutea crea- Ei ştiau că au „o moştenire neputre­zicioasă şi ţiei şi pentru un timp, atâta cât susţin mărturi- neîntinată, care nu se veştejeşte“ (1 Pet. 1:4). sirea de credinţă. El este Creatorul lor, deşi nu A fost cu adevărat un miracol al harului divin şi Răscumpărătorul lor; apoi cândva ei au care i-a învrednicit să pună un preţ atât de mărturisit că sunt ai Lui, chiar dacă nu L-au mic pe bunurile acestui pământ. cunoscut niciodată în chip personal. 10:35 Al doilea mare factor de care trebu- 10:31 Lecţia de mare importanţă care se ie să ţină seama este că apropierea timpului desprinde din toate acestea este: să nu vă răsplăţii ar trebui să fie în măsură să-i întă- număraţi printre cei care cad în mâinile lui rească. După ce au îndurat atât de mult în Dumnezeu, fiind judecaţi de El, căci acesta e trecut, nu se cade să capituleze acum. Autorul un lucru groaznic. spune, în fapt: „Nu vă pier­deţi recolta pe care Nici un element din acest pasaj al Scrip­ v-o vor aduce lacrimile voastre“ (F. B. Meyer). turii nu a avut menirea de a tulbura minţile Ei erau acum mai aproape ca oricând de celor care aparţin cu adevărat lui Cristos. împlinirea făgăduinţe­lor lui Dumnezeu. Hotărât Pasajul a fost scris în mod intenţionat pe un nu era momentul să dea înapoi. ton apăsat, de cercetare şi confruntare, pentru „Nu vă părăsiţi încrederea voastră – căci ca toţi cei care rostesc numele lui Cristos să ea aduce cu sine o bogată răsplată în lumea fie preveniţi cu privire la groaznicele conse­ de apoi“ (JBP). cinţe ale îndepărtării de El. 10:36 Ei aveau nevoie de răbdare, adică 10:32 În versetele care au mai rămas din de hotărârea de a rămâne în continuare în capitolul 10, scriitorul enumeră trei motive prigoane, mai degrabă decât să scape de aces-

1016 Evrei tea prin tăgăduirea lui Cristos. Apoi, după ce Matei, fie de a lui Ioan; în realitate toate aceste vor fi făcut voia lui Dumnezeu, ei vor primi scrieri sunt scrisul Său.21 răsplata făgăduită. 10:37 Răsplata viitoare e sincronizată cu 10:38 Un ultim stimulent care ar trebui să Revenirea Domnului Isus; de unde şi citatul ne determine să rămânem statornici este teama de la Habacuc 2:3: „Încă puţin, foarte puţin ca nu cumva să nu-I fim lui Dumne­zeu pe timp şi Cel care vine va veni şi nu va întâr- plac. Continuând citatul din Habacuc, autorul zia“. La Habacuc versetul sună astfel: „Căci arată că viaţa care Îi face plăcere lui este o viziune al cărei timp este hotărât, se Dumnezeu este viaţa de credinţă: cel drept22 apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă va trăi prin credinţă. Aceasta este viaţa care întârzie, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini pune preţ pe făgăduinţele lui Dumnezeu, care negreşit“. Iată ce spune Vinc­ent cu privire la vede nevăzutul şi care perseverează până la asta: sfârşit, rămânând sta­tornică până la capăt. Pe de altă parte, viaţa care nu-I este pe În cartea Evrei subiectul propoziţiei este viziu­nea plac lui Dumnezeu este viaţa omului care exterminării caldeilor.... Dar în textul din renunţă la Mesia, întorcându-se la jertfele Septuaginta fie Iehova, fie Mesia trebuie să fie demodate de la templu: Dar dacă cineva dă subiectul. Teologii evrei de mai târziu au inter­ înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el. pretat pasajul ca pe o referire la Mesia, după 10:39 Atât scriitorul, cât şi fraţii lui de cum este interpretat şi de scriitorul nos­tru.20 credinţă se desolidarizează rapid de aceia care dau înapoi spre pierzare. Prin asta se deose- A. J. Pollock comentează: besc apostaţii de creştinii autentici. Apostaţii dau înapoi şi se pierd. Credincioşii adevăraţi Pasajul din Vechiul Testament şi citatul modifi­cat cred, păstrându-şi astfel sufletele de pierzarea din Noul Testament sunt de aceeaşi inspiraţ­ie celor renegaţi. verbală, texte sacre ale Scripturii. Subiectul din Odată cu pomenirea cuvântului credinţă („a Habacuc este vedenia şi se referă la venirea lui crede“ şi „credinţă“ au aceeaşi rădăcină în Cristos ca să domnească. Iar la Evrei ceea ce era greacă), se aşează temelia pentru discuţia mai un pronume nehotărât devine pronumele personal amplă referitoare la viaţa care-I este plăcută El, referindu-se la Răpire. lui Dumnezeu. În felul acesta, ilus­trul capitol al unsprezecelea este o continu­are cât se poate Apoi continuă pe un ton mai general: de nimerită şi la locul ei. Când un scriitor inspirat citează din Vechiul B. Î ndemnul la credinţă, prin pilde din Testament, el foloseşte doar atât din pasajul citat Vechiul Testament (cap. 11) cât îi este de folos Înţelepciunii Divine, fără ca vreodat­ă textul citat să contrazică textul original. 11:1 Capitolul acesta se ocupă de viziu­nea Da, modificându-l pentru a transmite, nu sensul şi răbdarea credinţei, făcându-ne cunoş­tinţă exact din textul original al Vechiului Testament, ci cu bărbaţi şi femei din Vechiul Testa­ment a sensul mai deplin pe care a intenţionat Duhul căror vedere spirituală a fost perfectă şi care Sfânt să-l transmită în Noul Testament.... E lim- au îndurat suferinţe şi ocări de ne­descris, fără pede însă că numai Dumnezeu poate trata să se lase de credinţă. Scriptura în felul acesta. Faptul că se face acest Versetul 1 nu constituie definiţia oficială a lucru, şi încă pe scară largă, este o altă dovadă a credinţei, ci este, mai degrabă, o descriere a inspiraţiei cuvântului. Dumnezeu este Autorul ceea ce face credinţa pentru noi. Ea face ca Bibliei şi El poate să-Şi citeze PROPRIILE Sale lucrurile sperate să fie la fel de reale pentru cuvinte, modificându-le şi adăugând la ele după noi ca şi când le-am poseda deja, asigurând cum acest lucru corespunde scopului Său. În dovezile de nezdruncinat potrivit cărora bine- schimb, dacă vreunul din noi citează Scriptura, cuvântările spirituale ale creştin­ismului sunt trebuie s-o facem cu toată acurateţea şi grija. Noi absolut certe şi reale. Cu alte cuvinte, credinţa nu avem voie s-o modifică cu nici o iotă sau aduce viitorul în prezent, făcând ca nevăzutul părticică de literă. Dar Autorul Cărţii poate face să fie văzut. acest lucru. Nu are importanţă de a cui pană Se Credinţa este încrederea în probitatea lui slujeşte – fie de a lui Moise, fie de a lui Isaia; Dumnezeu. Convingerea că ceea ce spune fie de a lui Petru, fie de a lui Pavel; fie de a lui Dumnezeu este adevărat şi că ceea ce promi­te El se va împlini.

Evrei 1017 Credinţa trebuie să aibă o anumită reve­laţie lucruri care sunt vizibile. Energia este invizi- de la Dumnezeu, o oarecare făgăduinţă din bilă; tot aşa sunt atomii şi moleculele, şi gaze- partea lui Dumnezeu ca temelie. Căci ea nu le care nu pot fi văzute cu ochiul liber, dar este un salt în gol. Ea reclamă cele mai sigure care, în combinaţie, devin vizibile. dovezi din univers şi pe acestea le găseşte în Faptul creaţiei, aşa cum este expus aici la cuvântul lui Dumnezeu. Ea nu se mărgineşte Evrei 11:3, este imposibil de combătut. la posibilităţi, ci invadează dome­niul imposibi- Niciodată el nu a putut şi nu va putea fi lului. Cineva a afirmat: „Cred­inţa începe acolo îmbunătăţit, forma exprimării sale fiind desă- unde posibilităţile încetea­ză. Dacă un lucru vârşită. este cu putinţă, atunci nu mai e un prilej de 11:4 În lista de onoare a eroilor credinţei slăvire a lui Dumnezeu“. s-a trecut peste Adam şi Eva. Când Eva a trebuit să decidă dacă Dumnezeu sau Satan Credinţa, măreaţa credinţă pe care o vede făgă­ spunea adevărul, ea a decis în favoarea lui duinţa, Satan. Dar asta nu dovedeşte că mai târziu ei Ce priveşte doar la Dumnezeu; nu au fost totuşi mântuiţi prin credinţă, aşa Şi râde de imposibilităţi, cum o dovedesc pieile cu care s-au acoperit. strigând: „Se va face“. – Autor necunoscut Abel va fi avut neapărat o revelaţie a fap- tului că omul păcătos se poate apropia de În viaţa de credinţă sunt dificultăţi şi pro­ Dumnezeu numai pe temeiul sângelui vărsat. bleme, căci Dumnezeu ne încearcă cred­inţa în Poate că a învăţat lucrul acesta de la părinţii cuptorul de foc, ca să vadă dacă este au­tentică săi, care au fost repuşi în părtăşie cu Dumne­ (1 Pet. 1:7). Dar, cum spunea George Müller: zeu abia după ce El i-a îmbrăcat cu piei de „Credinţa se hrăneşte cu greutăţi“. animale (Gen. 3:21). În orice caz, el a dat 11:2 Pentru că au umblat prin credinţă, iar dovadă de credinţă prin faptul că s-a apro­piat nu prin vedere, vrednicii din VT au primit de Dumnezeu cu sângele unei jertfe. În aprobarea divină. Restul capitolului este o ilus- schimb, jertfa lui Cain a fost adusă din le­gume trare a modului în care Dumnezeu a confirmat sau fructe, fiind, deci, fără sânge. Abel ilus- mărturia lor. trează adevărul mântuirii prin har, prin inter- 11:3 Credinţa ne asigură singura relata­re mediul credinţei. Cain înfăţişează încer­carea faptică a creaţiei. Dumnezeu este Singurul zadarnică a omului de a se salva singur prin care S-a aflat acolo; El este Cel care ne spune fapte bune. ce s-a întâmplat. Noi credem cuvântul Său şi George Cutting scoate în evidenţă faptul că astfel ştim. McCue spune: „Conceptul despre „nu excelenţa personală a lui Abel a fost Dumnezeu, ca preexistent materiei, chem­ ând-o aceea care L-a determinat pe Dumnezeu să-l prin decret la fiinţă, este dincolo de domeniul socotească neprihănit, ci excelenţa jertfei aduse raţiunii sau al demonstraţiei. Este un fapt de el şi credinţa pe care o implica“. Şi tot aşa acceptat printr-un act de credin­ţă, şi atât“. este şi cu noi: nu suntem îndreptăţiţi datorită Prin credinţă înţelegem. Lumea spune: caracterului nostru sau faptelor noastre bune, ci „Nu cred dacă nu văd“ dar Dumnezeu spu­ne: numai şi numai datorită excelenţei jertfei lui „Crede şi vei vedea“. Isus i-a spus Mar­tei: Cristos şi faptului că L-am primit pe El. „Nu ţi-am spus că dacă vei crede vei vedea...“ Abel a fost ucis de Cain pentru că legea (Ioan 11:40). Apostolul Ioan a scris: „Lucrurile urăşte harul. Omul cu neprihănire de sine acestea vi le-am scris ca să credeţi... ca să urăşte adevărul conform căruia nu se poate ştiţi“ (1 Ioan 5:13). În chestiu­nile spirituale mântui singur, ci trebuie să ceară dragostea şi credinţa precede înţelegerea. îndurarea lui Dumnezeu. Lumile au fost întocmite prin cuvântul lui Dar mărturia lui Abel este perpetuată: Prin Dumnezeu. Dumnezeu a vorbit şi mater­ia a credinţa sa el vorbeşte încă. Există un sens în luat fiinţă. Lucrul aceste este în deplină con- care credinţa învredniceşte corzile vocale ale cordanţă cu descoperirea făcută de om, că unui om să funcţioneze multă vreme după ce materia este, în esenţă, energie. Când trupul lui a fost aşezat în mormânt. Dumnezeu a vorbit, s-a produs un curent de 11:5 La un moment dat în viaţa sa, Enoh energie, sub forma unor unde sonore. Aces­tea trebuie să fi primit o făgăduinţă de la Dum­ s-au transformat în materie şi astfel lumea a nezeu că va merge în cer fără să mai moară. luat fiinţă. Până atunci toţi muriseră – mai devreme sau Lucrurile care se văd nu au fost făcute din mai târziu. Nu se consemnează nicăieri că

1018 Evrei cineva ar fi fost luat de pe acest pământ fără Testament, amintindu-le că pe vremea lui să moară. Dar Dumnezeu a făgăduit, iar Enoh numai opt oameni erau pe calea cea bună şi a crezut. A fost actul cel mai raţional şi mai că restul lumii a pierit! înţelept pe care putea să-l înfăptuiască Enoh. 11:8 Avraam a fost probabil un idolatru, Căci ce este mai rezonabil decât ca o creatură trăind în Ur din Chaldeea, când Dumnezeu i să creadă în Creatorul său? s-a arătat şi i-a spus să se mute. Cu asculta­rea Şi aşa s-a întâmplat! Enoh a umblat cu credinţei, el şi-a părăsit casa şi patria, neştiind Dumnezeul Cel nevăzut timp de trei sute de care va fi destinaţia finală. Negreşit prietenii ani (Gen. 5:21-24), după care paşii l-au purtat lui vor fi râs de el, pentru că dădea dovadă, în în eternitate. Înainte de mutarea lui, primise opinia lor, de o nechibzuinţă atât de mare. mărturia că era plăcut lui Dumn­ ezeu. Viaţa Dar atitudinea lui a fost: de credinţă întotdeauna Îi este plăcută lui Dumnezeu. Lui Îi place să fie crezut. Merg înainte fără să ştiu – 11:6 Fără credinţă este cu neputinţă să-I Chiar de-aş vrea, n-aş putea afla. fim plăcuţi. Oricâte fapte bune am face, nu Prefer să umblu în întuneric, dar cu Dumnezeu, am putea compensa lipsa de credinţă. După Decât să umblu pe lumină, dar singur. ce s-a spus şi s-a făcut tot ce se putea, când Mai bine umblu prin credinţă cu El un om refuză să creadă în Dumnezeu, Îl face Decât singur prin vedere. mincinos. „Cel ce nu crede în Dum­nezeu L-a făcut mincinos“ (1 Ioan 5:10). Or, cum Îi vor – Helen Annis Casterline putea oare fi plăcuţi oamenii care Îl fac pe Dumnezeu mincinos? Umblarea credinţei adesea le creează altora Credinţa este singurul lucru care-I acordă impresia de imprudenţă sau de nechib­zuinţă, lui Dumnezeu locul ce I se cuvine, punân­du-l, dar omul care Îl cunoaşte pe Dumne­zeu e în acelaşi timp, şi pe om la locul său. „Îi mulţumit chiar şi când este dus legat la ochi, aduce nespus de multă slavă lui Dumne­zeu“, necunoscând drumul care îi stă înainte. scrie C. H. Mackintosh, „deoarece dovedeşte 11:9 Dumnezeu îi făgăduise lui Avraam că avem mai multă încredere în vederea Lui, ţara Canaan. Într-un sens foarte real, aceasta decât în a noastră“. îi aparţinea. Cu toate acestea, singurul petec Credinţa crede nu numai că Dumnez­eu de pământ pe care l-a cumpărat vreodată din există, ci se şi încrede în El, convinsă că El îi această ţară a fost terenul pentru îngroparea va răsplăti pe cei care Îl caută cu stăru­inţă. morţilor din familia sa. El s-a mulţumit să La Dumnezeu nu este nici un lucru care să-i locuiască în corturi, care sunt simbolul peleri- pună pe oameni în poziţia de a nu putea najului, mai degrabă decât să aibă un domici- crede. Dificultatea rezidă în voin­ţa omului. liu stabil. Pentru moment, a tratat Canaanul ca 11:7 Credinţa lui Noe s-a bazat pe avertis- şi când ar fi fost o ţară străină. mentul emis de Dumnezeu că va distruge El a fost însoţit în pelerinajul său de fiul şi lumea printr-un potop (Gen. 6:17). Omenirea nepotul său. Pilda lui evlavioasă şi-a lăsat nu mai cunoscuse până atunci experienţa unui amprenta asupra lor; deşi ei au fost moşteni­ potop. Ba mai mult, există temeiuri să credem tori împreună cu el ai aceleiaşi făgăduinţe că că până atunci nici nu căzuse nici o ploaie ţara va fi a lor. (Gen. 2:5, 6). Noe L-a crezut pe Dumnezeu şi 11:10 De ce s-a purtat Avraam cu atâta a construit o arcă, deşi se afla probabil foarte dezinvoltură faţă de proprietăţile imobiliare? departe de ape navigabile. Negreşit el va fi Pentru că aştepta cetatea care are temelii, al fost ţinta multor glume răutăcioase şi batjoco- cărei ziditor şi făcător este Dumnezeu. El nu ritoare. Dar credinţa lui Noe a fost răsplătită: şi-a lăsat inima acaparată de lucrurile mater­iale casa lui a fost salvată, lumea a fost condam- actuale, ci de cele veşnice. În original există un nată prin viaţa şi mărturia sa, iar el a devenit articol hotărât înaintea substantive­lor cetate şi moşteni­torul neprihănirii care se primeşte temelii. În socoteala credinţei, există doar o pe baza credinţei. singură cetate vrednică de a purta acest nume Poate că mulţi dintre creştinii iudei de la şi doar una cu temelii sigure. început cărora le este adresată scrisoarea aceas- Dumnezeu este arhitectul acestei cetăţi ta s-au întrebat de ce – dacă ei erau pe calea cereşti şi El este şi ziditorul ei. Este un oraş ce bună – constituiau totuşi o minori­tate atât model, fără cartiere mărginaşe dărăpănate, fără de mică. Noe iese de pe paginile Vechiului aer poluat, fără nici una din problemele care afectează centrele urbane din vremea noastră.

Evrei 1019 11:11 Prin credinţă Sara a fost împu­ ar fi dorit să revină în Mesopotamia, nimic nu ternicită miraculos să conceapă pe când avea l-ar fi împiedicat s-o facă, dar pentru el acele vreo nouăzeci de ani. Se consemnează clar că ţinuturi nu mai constituiau patria lui. ea trecuse de vârsta când mai putea concepe 11:16 Adevărata explicaţie constă în faptul un copil. Dar ea ştia că Dumnezeu îi promi­ că, desigur, ei căutau o patrie cereasc­ ă. Este sese un copilaş şi mai ştia că El nu-Şi poate re­marcabil, dacă ţinem seama de faptul că lua înapoi cuvântul. Ea avea o credinţă de majoritatea făgăduinţelor făcute poporului Israel nezdruncinat că El va face exact aşa cum au avut de a face cu binecuv­ântări materiale promisese. pe acest pământ. Dar ei aveau şi o nădejde 11:12 Avraam avea vreo nouăzeci şi nouă cerească, şi această nădejd­e i-a învrednicit să de ani când s-a născut Isaac. Omeneşte vor- trateze lumea aceasta ca pe o ţară străină. bind, era aproape imposibil să devină tată, şi Spiritul de pelerin Îi este deosebit de plă- totuşi Dumnezeu îi promisese un număr extra- cut lui Dumnezeu. „Lui nu-I este ruşine să fie ordinar de mare de urmaşi. Prin urmare, şi-a numit Dumnezeul celor ale căror inimă şi spus el, se va întâmpla exact aşa cum a făgă- parte sunt în cer“. El le-a pregătit o ceta­te, şi duit El. acolo ei găsesc odihnă şi satisfacţie şi pace Prin Isaac, Avraam a devenit tatăl fami­liei desăvârşită. pământeşti nenumărate, adică naţiunea ebrai- 11:17 Am ajuns acum la cea mai mare că. Prin Cristos, el a devenit tatăl unei familii încercare a credinţei lui Avraam. Dumnezeu spirituale nenumărate, adică, credin­cioşii ade- i-a spus să-şi aducă fiul, Isaac, ca jertfă pe văraţi din toate veacurile care s-au succedat altar. Cu ascultare fără şovăire, Avraam a por- după aceea. Nisipul de pe ţărmul mării înfăţi- nit la drum, să-I aducă lui Dumnezeu ca jertfă şează probabil descendenţii pământeşti, în cea mai scumpă comoară a inimii lui. Va fi timp ce stelele cerului ilus­trează locuitorii fost el inconştient de uriaşa dilemă cu care era cereşti. confruntat? Dumnezeu îi promisese urmaşi 11:13 Patriarhii au murit cu toţii în cre- fără număr de mulţi. Isaac era singur­ul său fiu dinţă. Ei nu au apucat să vadă în viaţă împli- născut. Avraam avea la acea dată vârsta de nirea făgăduinţelor divine. De pildă, Avraam 117 ani, iar Sarah 108! nu şi-a văzut niciodată descendenţii săi nume- 11:18 Promisiunea unui număr uriaş de roşi. Naţiunea ebraică nu a ocupat niciodată descendenţi avea să fie împlinită în Isaac. întreg teritoriul ce i-a fost promis. Sfinţii din Dilema consta în aceasta: dacă Avraam îl uci- VT n-au văzut niciodată împlini­rea făgăduinţei dea pe Isaac, cum mai putea să se împli­ lui Mesia. Dar viziunea lor telescopică a apro- nească promisiunea? Isaac avea pe atunci vreo piat de ei făgăduinţele atât de mult, încât şaptesprezece ani, fiind necăsătorit. acestea sunt prezentate ca şi când le-au făcut 11:19 Avraam ştia ce făgăduise Dumne­ cu mâna, într-un semn de anticipare bucuroa- zeu. Doar asta conta! El a conchis că dacă să. Dumnezeu îi cere să-şi ucidă fiul, Dumne­zeu Ei şi-au dat seama că lumea aceasta nu îl va învia, chiar din morţi, pentru a împlini este casa lor definitivă. Ei au fost mulţumiţi să făgăduinţa. fie străini şi călători, împotrivindu-se ispitei Până în acest punct nu se consemnează că de a-şi face un cuib cât mai conforta­bil aici ar fi fost vreo înviere din morţi. Experienţ­a pe pământ. Dorinţa lor a fost de a trece prin umană nu deţinea nici o statistică în acest lume fără să împrumute vreo trăsătură de sens. Într-un sens cât se poate de real, Avra­am caracter specifică acestei lumi. Inimile lor erau a inventat ideea învierii. Credinţa sa în făgădu- ataşate de pelerinajul lor (Ps. 84:5, Knox). inţa lui Dumnezeu l-a împins la con­cluzia că 11:14 Vieţile lor au indicat limpede că ei Dumnezeu îl va învia pe Isaac. erau în căutarea unei patrii. Credinţa a În sens figurat el l-a primit pe Isaac îna- im­plantat în ei un instinct asemănător poi din morţi. El se ataşase faptului că Isaac porumbe­ilor poştaşi, făcându-i ca să nu se trebuie să fie ucis. Şi Dumnezeu i-a trecut în mulţum­ ească cu desfătările Canaanului. Ei tân- cont acest gest. Dar, după cum arată Grant cu jeau, în schimb, după o ţară mai bună, căreia foarte mult dramatism, Domnul „l-a cruţat pe să-i poată spune cu adevărat patrie. Avraam de a avea inima stră­pun­să de durerea 11:15 Spunând că ei erau în căutarea unei de care inima Sa proprie nu Şi-a cruţat-o“. El patrii, scriitorul doreşte să arate clar că el nu i-a pus la dispoziţie lui Avra­am un berbec, ce se referă la ţara lor de baştină. Dacă Avraam a luat locul lui Isaac, şi singurul fiu născut a

1020 Evrei fost repus în inima şi casa tatălui său. lecţiei sale pentru Esau, şi-a dat seama că Înainte de a trece mai departe, lăsând în intervenţia lui Dumn­ezeu, în pofida slăbiciunii urmă această pildă exemplară de credinţă, tre- sale naturale, trebuie să rămână în picioare. buie să amintim două lucruri: mai întâi, 11:21 În viaţa lui Iacov au existat multe Dumnezeu niciodată nu a intenţionat ca episoade lipsite de glorie, şi totuşi el este ono- Avraam să-şi ucidă fiul. Jertfele umane nu au rat ca erou al credinţei. Caracterul său s-a avut niciodată loc în voia lui Dumnezeu pen- ameliorat cu timpul, decesul lui fiind încon­ tru poporul Său. El doar a pus la încercar­e jurat de glorie. Când l-a binecuvântat pe fiul credinţa lui Avraam şi, de îndată ce aceas­ta lui Iosif, Manase, şi-a încrucişat braţele, pentru s-a dovedit autentică, ordinul Său a fost con- ca binecuvântarea rezervată de obicei fiului tramandat. mai mare să cadă în schimb asupra celui mai În al doilea rând, credinţa lui Avraam în tânăr, Efraim. Cu toate protestele lui Iosif, făgăduinţa că va avea un număr mare de Iacov a insistat ca binecuvântările să rămână urmaşi a fost pusă la încercare pe parcursul aşa, pentru că aceasta era ordinea precizată de unei perioade de o sută de ani. Patriarhul avea Domnul. Deşi vederea lui fizică era slăbită, şaptezeci şi cinci de ani când i s-a promis un vederea sa spirituală era ageră. În scena de la fiu. El a aşteptat douăzeci şi cinci de ani până încheierea vieţii sale, îl găsim pe Iacov închi- când s-a născut Isaac. Iar Isaac a avut şapte- nându-se rezemat de vârful toiagului său. C. sprezece ani când Avraam l-a luat cu el pe H. Mackintosh rezumă această scenă în fru- Muntele Moria, ca să-l aducă jertfă lui mosul său stil caracte­ristic: Dumnezeu. Isaac a avut patruzeci de ani când s-a căsătorit, după care au mai trecut douăzeci Capitolul de încheiere a vieţii lui Iacov contras­ de ani până când i s-au născut cei doi copii tează cât se poate de plăcut cu toate scenele gemeni. Avraam a murit la vârsta de 175 de anterioare din tumultoasa sa istorie, amintindu-ne ani, când descendenţii săi constau dintr-un fiu de imaginea unei seri liniştite ce se aşterne după (de şaptezeci şi cinci de ani) şi doi nepoţi (de o zi furtunoasă: soarele, ce fusese ascuns în tim- cincisprezece ani). Cu toate acestea, în timpul pul zilei de nori şi ceaţă, se arată acum la asfinţit vieţii sale... „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui în toată splendoarea sa, ofer­ind perspectiva unei Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin cre- zile minunate care va urma. Tot aşa este şi cu dinţă, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încre- vârstnicul patriarh. Gestul substitu­ţiei, târguiala lui, dinţat că ce a făgăduit El poate să şi împli- viclenia, planu­rile sale, nestat­ornicia, instabilitatea nească“ (Rom. 4:20, 21). şi temerile rezultate din lipsa de credinţă – ei 11:20 Nouă, occidentalilor, ne este greu să bine, toţi aceşti nori întunecaţi ai firii vechi şi ai înţelegem de ce credinţa lui Isaac şi a lui pământu­lui s-au risipit între timp, patriarhul ieşind Iacov sau cea a lui Iosif, consemnată în la iveală pe culmile senine ale credinţei, pentru a următoarele trei versete, a fost neobişnuită. împărţi binecuvânt­ări şi distincţii, cu acea des­ Isaac, de pildă, a dobândit un loc pe lista de toinicie pe care o poate dărui doar comuniunea onoare a credinţei pentru că a invocat bine­ cu Dumne­zeu.23 cuvântări viitoare asupra lui Iacov şi Esau. Ce este remarcabil în asta? 11:22 Credinţa lui Iosif a fost, de aseme­ Înainte de a se naşte copiii, Domnul a nea, puternică când i s-a apropiat sfârşitul. El anunţat prin Rebeca faptul că din aceşti băieţi a crezut promisiunea lui Dumnezeu că va vor ieşi două naţiuni şi că cel mai vârstnic izbăvi poporul Israel din Egipt. Credinţa l-a (Esau) îl va sluji pe cel mai tânăr (Iacov). învrednicit să-şi imagineze deja scena exod­ului, Esau era favoritul lui Isaac şi, în virtutea fap- care era pentru el atât de certă, încât le-a dat tului că era cel mai mare, ar fi primit în mod fiilor săi instrucţiuni să ia cu ei oasele sale normal partea cea mai bună de la tatăl său. pentru a fi îngropate în Canaan. „Ast­fel“, scrie Dar Rebeca şi Iacov l-au înşelat pe Isaac, a William Lincoln, „deşi era înconj­urat de cărui vedere era la acea dată mult deteriorată, pompa şi splendoarea Egiptului, inima lui nu determinându-l să dea binecu­vântarea cea mai era deloc acolo, ci alături de poporul său, în aleasă lui Iacov. Când această urzeală a fost gloria şi binecuvântările de care avea să aibă dată în vileag, Isaac a fost cuprins de un tre- parte“. 24 mur violent. Dar el şi-a adus aminte de cuvân- 11:23 Ceea ce se are în vedere aici este tul lui Dumnezeu potrivit căruia cel mai mare mai mult credinţa părinţilor săi, decât aceea a îl va sluji pe cel mai mic şi, în pofida predi- lui Moise. Privindu-şi copilaşul, ei l-au văzut

Evrei 1021 frumos. Dar frumuseţea lui nu era doar de minut după moartea sa doar aceste bunuri ordin fizic. Ei au văzut că este un copil desti- spirituale vor conta. nat să aibă un viitor măreţ, el fiind cel pe 11:27 Apoi el a renunţat şi la monarhul care Dumnezeu l-a ales pentru o lucrare spe- Egiptului. Îmbărbătat de credinţă, el a ieşit cială. Credinţa lor că planurile lui Dum­nezeu din ţara robiei, nepăsându-i de furia regelui. A vor fi aduse la îndeplinire le-a dat curajul de a fost o delimitare netă de politicianismul acestei înfrunta porunca regelui şi de a-l ascunde pe lumi. El s-a temut atât de puţin de Faraon copil timp de trei luni. tocmai pentru că s-a temut atât de mult de 11:24 Prin credinţă Moise însuşi a reuşit Dumnezeu. El avea privirile aţintite asupra să renunţe cu atâta nobleţe la câteva lucruri „binecuvântatului şi singurului Stăpân­itor, însemnate. Deşi a fost crescut în luxul ce Regele regilor şi Domnul domnilor, singurul domnea la curtea împăratului Egip­tului, fiindu- care are nemurirea, care locuieşte într-o lumi- i asigurate toate lucrurile pentru care se luptă nă de care nu te poţi apropia, pe care nici un oamenii pe lumea aceasta, el a învăţat că „nu om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea; a posedarea bunurilor, ci renun­ţarea la acestea Lui să fie cinstea şi puterea veşnică! Amin“. aduce odihnă“ (J. Gregory Mantle). (1 Tim. 6:15, 16). Mai întâi, Moise a renunţat la faima În fine, el a respins religia Egiptului. Egiptului. El era fiul adoptiv al fiicei lui Instituind Paştele şi stropind sângele, el s-a Faraon şi, ca atare, îi era asigurat un loc de separat net şi irevocabil de idolatria egiptea­nă. seamă în elita ţării, poate chiar ca succesor al El a aruncat mănuşa, sfidând structurile religi- lui Faraon. Dar el se născuse dintr-o spiţă mai oase din vremea lui. Pentru el mântuir­ea a nobilă: aceea de membru al poporului ales al fost prin sângele mielului, nu prin apele lui Dumnezeu pe acest pământ. Or, el nu-şi Nilului. Ca urmare, întâii-născuţi ai Israelu­lui putea permite să coboare de la rangul acesta au fost cruţaţi, în vreme ce întâii-născuţi ai nobil la cel de membru al familiei regale a Egiptului au fost ucişi de nimicitor. Egiptului. Mai târziu, când a ajuns la maturita- 11:29 La început Marea Roşie li s-a părut te, el a ales, hotărându-se să nu ascundă ade- refugiaţilor evrei pierzarea lor, căci erau urmă- vărata sa naţionalitate, doar de dragul câtorva riţi aprig din spate de inamic, fiind, aparent, ani petrecuţi în mijlocul unei faime pămân- prinşi ca într-o cursă. Dar ascultând de cuvân- teşti. Urmarea? În loc să ocupe un rând sau tul lui Dumnezeu, ei au păşit înainte şi apele două de ieroglife pe vreo piatră funerară, el a s-au despicat înaintea lor: „Domnul a pus fost imortalizat în Cartea eter­nă a lui marea în mişcare toată noaptea printr-un vânt Dumnezeu. În loc să se regăsească azi ca puternic dinspre răsărit, care a uscat marea şi mumie egipteană în cine ştie ce muzeu din apele s-au despărţit în două“ (Ex. 14:21). Când lume, el este faimos ca un om al lui egipte­nii au încercat să se ia după evrei, roţile Dumnezeu. de la carele lor s-au împotmolit, iar apele au 11:25 În al doilea rând, el a respins plă- reve­nit la poziţia lor anterioară, oştile lui cerile Egiptului. Asocierea plină de smerenie Faraon înecându-se în mare. Astfel Marea cu poporul lui Dumnezeu aflat în suferinţă a Roşie a devenit o punte de izbăvire pentru însemnat pentru el mai mult decât satisfacerea Israel, dar înfundătură a pierzării pentru egip- vremelnică a apetiturilor sale. Privilegiile de a teni. împărtăşi tratamentul inum­ an de care a avut 11:30 Cetatea împrejmuită a Ierihonului a parte neamul său a fost pentru Moise o plăce- fost primul obiectiv militar de care s-au lovit re mai mare decât toate desfătările de la cur- israeliţii în campania de cucerire a Canaanului. tea lui Faraon. Raţiunea dicta ca o fortăreaţă atât de impreg- 11:26 În al treilea rând, el a întors spatele nabilă să poată fi cucerită numai cu ajutorul comorilor Egiptului. Credinţa l-a învredn­icit unor forţe militare super­ioare. Dar metodele să vadă că faimoasele case pline cu tezaure credinţei sunt altele. Pentru a-Şi aduce la înde- ale Egiptului erau total lipsite de valoare în plinire planurile, Dumnezeu recurge la strategii lumina veşniciei. Prin urmare, el a ales să ce li se par oamenilor lipsite de sens. El le-a sufere aceeaşi ocară pe care avea s-o sufere şi spus israeli­ţilor să înconjoare cetatea timp de Mesia. Loialitatea faţă de Dum­ne­zeu şi dra- şapte zile. Iar în ziua a şaptea ei au trebuit să gostea faţă de poporul Său au avut pentru el mărşălui­ască în jurul ei de şapte ori. Preoţilor un preţ mai mare decât toate bogăţ­iile lui li s-a spus să sune puternic din trâmbiţe, Faraon adunate la un loc. El ştia că la un oamenil­or li s-a indicat să strige, după care

1022 Evrei zidurile vor cădea. Experţii militari ar respinge rând în clipa propriului deces mai mulţi filis- num­ aidecât această metodă, considerând-o teni decât omorâse în tot timpul vieţii sale. vrednică de dispreţ. Dar ea a dat rezultate! Deşi a fost un copil nelegitim, Iefta a Armele luptei spirituale nu sunt lumeşti, ci au devenit, în cele din urmă, izbăvitorul poporu­lui putere divină, pentru a distruge fortăreţe (2 Israel de sub asuprirea amoniţilor. El ilustrează Cor. 10:4). adevărul conform căruia credinţa îl învredni- 11:31 Nu ştim când a devenit prostitu­ata ceşte pe un om să se ridice dincolo de poziţia Rahab o închinătoare la Iehova, dar este lim- pe care i-o conferă naşterea şi mediul în care pede că aşa s-a întâmplat. Ea a abandonat a trăit, devenind erou al lui Dumnezeu în isto- religia falsă a Canaanului, devenind o proze­lită rie. la religia iudaică. Credinţa ei a fost pusă la Credinţa lui David străluceşte în episo­dul grea încercare când au vizitat-o spionii evrei. confruntării cu Goliat, în purtarea sa nobilă Întrebarea care se punea era dacă ea va fi faţă de Saul, în capturarea Sionului şi în loială ţării şi compatrioţilor ei, sau va fi fidelă numeroase alte episoade. În psalmii săi, găsim Domnului? Rahab s-a decis însă să stea de o cristalizare a credinţei sale în atitud­inea de partea Domnului, chiar dacă aceasta a însem- penitenţă, laudă şi profeţie. nat să-şi trădeze patria. Primindu-i cu căldură Samuel a fost ultimul dintre judecătorii pe spioni, atât ea, cât şi familia ei au fost Israelului şi primul său profet. El a fost omul cruţaţi, în timp ce vecinii ei neascultători au lui Dumnezeu pentru poporul Israel, într-o pierit. vreme când preoţia era marcată de un mare 11:32 În acest punct, scriitorul pune o faliment pe plan spiritual. El a fost unul dintre întrebare retorică: „Şi ce voi mai zice?“ După cei mai mari lideri din istoria Israelu­lui. ce a prezentat această listă impresion­antă de Adăugaţi la această listă profeţii, o ceată bărbaţi şi femei care au dat dovadă de credin- nobilă de purtători de cuvânt ai lui Dumne­ ţă şi răbdare în perioada Vechiului Testament, zeu, bărbaţi care au întruchipat conştiinţa lor; câte alte persoane mai trebuie să citeze pentru oameni care mai bine ar fi murit, decât să a-şi demonstra argumentul? spună o minciună, care au preferat să meargă Desigur, exemplele suplimentare nu-i lip- în cer cu conştiinţa curată, decât să rămână pe sesc, dar nu mai are timp, căci i-ar trebui prea pământ cu cugetul pătat. mult să intre în detalii. Prin urmare, se va 11:33 Scriitorul îşi îndreaptă acum aten­ţia mărgini să enumere câteva nume şi să spre faptele de vitejie ale eroilor credin­ţei: ca­talogheze momentele de triumf şi încercă­rile Ei au cucerit împărăţii – şi gândul ne credinţei. duce imediat la Iosua, la judecători (care au Iată, aşadar, exemplul lui Ghedeon, a cărui fost adevărate căpetenii militare ale Israelul­ui), oştire a fost redusă de la 32.000 la 300. Mai la David şi la alţii. întâi au fost trimişi acasă cei timizi, apoi cei Ei au lucrat neprihănirea. Regi ca ce ţineau prea mult la confortul lor. Şi astfel Solomon, Asa, Iehosafat, Ioaş, Ezechia şi Iosia cu un corp redus de adevăraţi ucenici, s-au înscris în istorie pentru domnia lor, care, Ghedeon i-a fugărit pe madianiţi. deşi nu a fost perfectă, s-a caracte­rizat prin Apoi a fost Barac. Când a fost chemat să neprihănire (sau „dreptate“). conducă Israelul, în lupta împotriva canaani­ Ei au primit lucrurile făgăduite. Asta ar ţilor, el a acceptat doar cu condiţia ca Debo­ra putea însemna că Dumnezeu a încheiat cu ei să meargă cu el. În pofida acestei trăsături de legăminte, cum este cazul lui Avraam, al lui laşitate din caracterul său, Dumnezeu a văzut Moise, al lui David şi al lui Solomon; sau ar că acest om se încrede cu adevărat în El şi putea însemna că ei au primit împlinirea făgă- l-a trecut în lista bărbaţilor credinţei. duinţelor, demonstrând astfel adevărul cuvântu- Samson a fost un alt om marcat de evi- lui lui Dumnezeu. dente slăbiciuni. Totuşi, în pofida acestui lucru, Au astupat gurile leilor. Daniel este un Dumnezeu a detectat în el o credinţă care l-a exemplu concludent în această privinţă (Dan. învrednicit să omoare fără nici o armă, doar 6:22), dar să nu-l uităm nici pe Samson (Jud. cu mâinile, un leu tânăr, apoi să nimicească 14:5, 6), nici pe David (1 Sam. 17:34, 35). treizeci de filisteni la Aşchelon şi să ucidă o 11:34 Au stins puterea focului. Cupto­rul mie de filisteni cu o falcă de măgar; apoi să încins nu a reuşit să ardă decât legăturile cu ia în spinare porţile oraşului Gaza şi, în cele care erau legaţi cei trei tineri evrei, în fapt, din urmă, să dărâme templul lui Dagon, omo- eliberându-i (Dan. 3:25). Astfel focul s-a dove-

Evrei 1023 dit a fi, până la urmă, o binecuvân­tare. gestul primirii, după cum alteori ea prinde contur Au scăpat de ascuţişul sabiei. David a când cineva refuză ceea ce i se oferă. Există o scăpat de atacurile răutăcioase ale lui Saul (1 izbăvire pe care credinţa o îmbră­ţişează şi există Sam. 19:9, 10); Ilie a scăpat de ura ucigaşă a o izbăvire pe care credinţa o respinge. Deşi au Izabelei (1 Re. 19:1-3), iar Elisei a scăpat de fost torturaţi, ei n-au acceptat izbăvirea, acesta regele Siriei (2 Re. 6:15-19). constituind semnul şi pecetea faptului că au fost Din slabi au devenit tari. Multe simbo­luri credincioşi. Există ceasuri când cea mai puternică ale slăbiciunii găsim în analele credinţ­ei. De dovadă a credinţei este respingerea fără şovăire a pildă, Ehud era stângaci; totuşi el l-a ucis pe unui loc mai larg.25 regele Moabului (Jud. 3:12-22). Iael, membră a „sexului slab“, l-a ucis pe Sisera cu un ţăruş 11:36 Alţii au fost batjocoriţi şi biciuiţi; de cort (Jud. 4:21). Ghedeon s-a folosit de alţii au fost aruncaţi în temniţă. Datorită cre­ urcioare fragile de lut ca să-i înfrângă pe dincioşiei sale faţă de Dumnezeu, Ieremia a madianiţi (Jud. 7:20). Samson s-a folosit de o îndurat toate aceste forme de pedepsire (Ier. falcă de măgar pentru a ucide o mie de filis- 20:1-6; 37:15). Iosif a fost şi el întemniţ­at teni (Jud. 15:15). Toţi aceştia ilustrează adevă- pentru că a preferat să sufere, mai degrab­ă rul potrivit căruia Dumnezeu a ales lucrurile decât să păcătuiască (Gen. 39:20). slabe ale lumii pentru ca să le facă de ruşine 11:37 Au fost ucişi cu pietre. Isus le-a pe cele tari (1 Cor. 1:27). amintit cărturarilor şi fariseilor că aşa l-au ucis Ei au fost viteji în războaie. Credinţa i-a strămoşii lor pe Zaharia – între templu şi altar înzestrat pe oameni cu o forţă ce depăşea (Mat. 23:35). capacitatea lor naturală, învrednicindu-i să Au fost tăiaţi în două cu fierăstrăul. învingă în situaţii omeneşte vorbind absolut Conform tradiţiei, Manase l-a executat pe Isaia insurmontabile. în acest fel. Ei au pus pe fugă armatele vrăjmaşe. Au fost ispitiţi.26 Prin asta se înţelege, Deşi de multe ori erau inferior echipaţi şi dis- probabil, presiunile extraordinar de mari la puneau de efective mult mai mici, oştirile care au fost supuşi creştinii ca să-i determine Israelului au izbândit, lăsându-şi vrăjmaşii nău- să facă compromisuri, să se lepede de cred­inţa ciţi şi pe toţi ceilalţi în mare uimire. lor, să comită păcate sau să se dezică de 11:35 Femeile şi-au primit prin înviere Domnul lor în vreun alt fel. morţii. Văduva din Sarepta (1 Re. 17:22) şi Au fost ucişi cu sabia. Urie profetul a plă- femeia din Şunem (2 Re. 4:34) sunt două tit acest preţ pentru că a vestit mesajul lui exemple concludente în acest sens. Dumnezeu regelui Ioia­chim (Ier. 26:23); dar Dar credinţa mai are o faţetă. Pe lângă cei sintagma din acest verset se referă la uciderea care au săvârşit fapte de mare vitejie, au mai în masă care a avut loc în timpul macabeilor. fost şi cei ce au îndurat suferinţe cum­plite, pe Au pribegit îmbrăcaţi în piei de oaie şi de care Dumnezeu pune un preţ la fel de mare. capră, lipsiţi de toate, prigoniţi, primiţi rău. Datorită credinţei lor în Dom­nul, unii au fost Moorehead spune: supuşi la torturi de neînchip­uit. Dacă ar fi renunţat la Iehova, ar fi fost puşi în liberta­te. Ei ar fi putut să se lăfăie în mătăsuri şi catifele, Dar ei au preferat să moară şi să învie apoi în la palatele prinţilor, dacă ar fi acceptat să se slava cerească, decât să rămână în această le­pede de Dumnezeu şi să creadă minciuna lumii. viaţă ca trădători ai lui Dumnezeu. În vremea În schimb, ei au rătăcit îmbrăcaţi în piei de oaie macabeilor, o mamă şi cei şapte fii ai ei au şi de capră, ei înşişi nefiind socotiţi mai buni fost daţi la moarte, unul după altul, în faţa dec­ât caprele sau oile. Dimpotrivă, au fost consi­ celorlalţi, de către Antioh Epifa­nul. Ei au refu- de­raţi buni doar de tăiat, asemenea animalelor.27 zat să accepte eliberarea ca să dobând­ ească o înviere mai bună, adică mai bună decât sim- Ei au suferit sărăcie, privaţiuni şi prigoane. pla continua­re a vieţii pe acest pământ, cum 11:38 Lumea i-a tratat ca şi când nu ar fi arată şi Morrison: fost vrednici de a trăi. Dar Duhul lui Dum­ nezeu izbucneşte aici cu exclamaţia că lucru­ Aşadar şi aceasta este urmarea credinţei, în sensul rile au stat exact invers în sensul că lumea nu că nu îi aduce cuiva izbăvire, ci, uneori, când i era vrednică de ei. se oferă izbăvirea, îi dă curajul de a o refuza. Au rătăcit prin deşerturi şi munţi şi prin Există momente când credinţa se relief­ează prin peşteri şi prin crăpăturile pământu­lui.

1024 Evrei Deposedaţi de casele lor, despărţiţi de familiile buie să fim noi, cărora ni s-au dat lucrurile lor, hăituiţi ca animalele, excluşi din societate, mai bune ale creştinismului! ei au îndurat căldura şi frigul, strâmtorările şi Ei ne înconjoară ca un nor mare de mar- greutăţile, dar nu s-au lepădat cu nici un chip tori. Asta nu înseamnă că ei asistă ca specta- de Domnul lor. tori la ceea ce se întâmplă pe pământ. Mai 11:39 Deşi Dumnezeu Însuşi a depus măr­ degrabă, ei ne sunt martori prin viaţa de cre­ turie pentru credinţa acestor eroi ai Ve­chiu­lui dinţă şi răbdare ce au trăit-o şi prin înaltul Testament, ei au murit fără să pri­mească standard ce ni l-au lăsat, ca noi să-l urmăm. împlinirea făgăduinţei. Ei n-au a­pu­cat să Versetul acesta ridică invariabil întrebar­ea: vadă în viaţa de aici venirea mult-aş­te­ ptatului „Pot sfinţii din cer vedea viaţa trăită de noi pe Mesia sau să se bucure de bine­cuv­ântările ce pământ sau ştiu ei ce se întâmplă aici jos?“ aveau să decurgă din slujba Lui. Singurul lucru de care putem fi siguri că ei îl 11:40 Dar nouă Dumnezeu ne-a rezer­vat cunosc este atunci când un păcătos este mân- ceva mai bun. El a aranjat ca ei să nu ajungă tuit: „Tot aşa vă spun că va fi mai multă la desăvârşire fără noi. Ei niciodată nu s-au bucurie în cer pentru un singur păcătos care bucurat de o conştiinţă desăvârşită în ce pri- se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de veşte păcatul, după cum ei nu se vor bucura oameni drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă“ de deplina desăvârşire a trupului proslăvit în (Luca 15:7). cer până când vom fi răpiţi cu toţii pentru a-L Viaţa creştină este o cursă de alergări, care întâlni pe Domnul în văzduh (1 Tes. 4:13-18). reclamă disciplină şi răbdare. Noi tre­buie să Duhurile sfinţilor din VT sunt deja desăvârşite ne debarasăm de tot ce ne-ar putea îngreuna în prezenţa Domnului (Ev. 12:23), dar trupurile în alergarea la această cursă. Lucru­rile care ne lor nu vor fi înviate din morţi până când va îngreunează pot părea uneori inofensive în ele veni Domnul să-i ia pe ai Săi. Atunci ei se însele, dar mai apoi se vede că ne împiedică vor bucura de desă­vârşirea slavei învierii. înaintarea. Aici ar putea fi incluse bunurile Exprimând acest adevăr cu alte cuvinte, vom materiale pe care le pose­dăm, legăturile de spune că credincioşii din VT nu au fost la fel familie, ataşamentul nostru faţă de tihnă şi de privilegiaţi cum suntem noi. Cu toate acestea, confort, lipsa de mobi­litate, etc. Regulamentul gândiţi-vă la răsunătoarele lor triumf­uri şi la olimpic nu-i interzi­ce nici unui alergător să ia cumplitele încercări prin care au trecut! Gândiţi- cu el provizii de hrană şi băutură, dar care vă la faptele lor de vitejie şi la răbdarea lor! Ei alergător ar putea câştiga întrecerea, dacă s-ar au trăit de cealaltă parte a crucii. Şi totuşi, cum împovăra cu aceste lucruri? se compară vieţile noastre când sunt puse alături Noi trebuie să dăm la o parte... păcatul de ale lor? Acesta e îndemnul pătrunzător al care ne înfăşoară aşa de uşor. Prin asta s-ar capitolului 11 din Evrei. putea înţelege orice păcat, dar mai ales păcat­ul C. Îndemnul de a nădăjdui în Cristos(cap.12) necredinţei. Noi trebuie să avem încredere 12:1 Să nu uităm că epistola către Evrei a deplină în făgăduinţele lui Dumne­zeu şi încre- fost adresată unor oameni prigoniţi, care, dato- dere totală în faptul că viaţa de credinţă va rită faptului că au părăsit iudaismul şi L-au triumfa. îmbrăţişat pe Cristos, erau confruntaţi cu o Apoi trebuie să ne păzim de ideea potri­vit aprigă opoziţie. Exista pericolul ca ei să inter- căreia alergarea în care suntem angajaţi ar fi preteze suferinţele lor ca semn al deza­probării o simplă plimbare de agrement sau că viaţa lui Dumnezeu faţă de ei, prin urma­re, ei deve- creştină ar fi presărată cu flori. Dimpo­trivă, nind descurajaţi şi gata să renunţe la credinţa trebuie să fim pregătiţi să înaintăm cu stăruin- lor. Ceea ce era şi mai grav, exista pericolul ţă, chiar atunci când suntem confrunt­aţi cu ca ei să se întoarcă la templu şi la ceremoniile încercări şi ispite. din cadrul acestuia. 12:2 Pe tot parcursul acestei alergări, va Ei nu trebuiau însă să creadă că suferin­ţele trebui să ne dezlipim privirea de la orice alt lor erau unice. Mulţi dintre martorii menţionaţi obiectiv, aţintindu-ne-o în schimb în perma­ în capitolul 11 au suferit cumplit ca urmare a nenţă asupra lui Isus, Alergătorul cel mai loialităţii lor faţă de Domnul, şi totuşi ei au strălucit, cum arată şi A. B. Bruce: răbdat până la capăt. Or, dacă ei, care dispu- neau de mult mai puţine privilegii, au rămas Deasupra tuturor, iese în evidenţă, prin exce­lenţă, statornici, cu cât mai statornici şi neclintiţi tre- Unul cu totul şi cu totul deosebit... Omul care a realizat şi desăvârşit primul ideea trăirii prin cre-

Evrei 1025 dinţă..., care a îndurat fără să dea înapoi cumpli- Nici un lucru nu este întâmplător în viaţa tele suferinţe ale crucii, dispreţuindu-i ruşinea şi unui creştin. Tragediile ascund în ele binecu­ fiind susţinut de o credinţă care a conştientizat vântări, iar dezamăgirile sunt lăsate de El să atât de viu bucuria şi slava ce aveau să urmeze, vină în viaţa sa. Dumnezeu se foloseşte de încât a estompat conştiinţa durerii şi ruşinii prin împrejurările vitrege ale vieţii pentru a ne face care trecea în acele mo­mente.28 să ne conformăm tot mai mult chipului lui Cristos. El este autorul sau pionierul credinţei Prin urmare, creştinii evrei din epoca pri- noastre în sensul că El ne-a asigurat singu­rul mară a bisericii sunt îndemnaţi să-şi aducă exemplu desăvârşit a ceea ce trebuie să consti- aminte de Proverbe 3:11, 12, unde Dumne­zeu tuie o viaţă de credinţă. li se adresează cu apelativul: fii, după care îi Totodată El este desăvârşitorul credinţ­ei previne să nu dispreţuiască disciplina Sa şi să noastre. Cu alte cuvinte, nu numai că El a nu-şi piardă curajul când sunt mus­traţi de El. început alergarea, ci a şi dus-o până la capătul Dacă se vor răzvrăti sau se vor da bătuţi, vor ei triumfător. Traseul alergării Sale s-a întins pierde privilegiul ca El să Se ocupe de ei, de la cer până în Betleem, contin­uând apoi alegându-se şi cu eşecul de a-şi însuşi învăţă- până în Grădina Ghetsimani, şi crucea mintele rânduite de El pentru ei. Golgotei, apoi mormântul, după care a urmat 12:6 Când citim cuvântul disciplinare, revenirea în cer. În nici un punct al acestui avem tendinţa să-l echivalăm cu o biciuire. traseu El nu S-a poticnit şi nu a dat înapoi, ci Dar în contextul actual el are sensul de educa- Şi-a aţintit privirea asupra slavei viitoare, când ţie dată unui copil, formare a sa, în care intră toţi răscumpăraţii vor fi fost adunaţi laolaltă cu îndrumările, disciplina, îndreptarea şi avertis- El pe vecie. Asta L-a învrednicit să nu se mentul. Toate au menirea de a cultiva virtuţile gândească la ruşine şi să îndure sufer­inţa şi creştine şi de a alunga răul. În pasajul ce ne moartea. Iar astăzi El este aşezat la dreapta stă în faţă, disciplinarea nu era o pedeapsă tronului lui Dumnezeu. pentru faptele rele, ci o pre­gătire sau formare 12:3 Aici se trece de la tabloul unei curse prin intermediul prigoane­lor. de alergări la lupta împotriva păcatului. Pasajul de la Proverbe spune clar că disci- Căpitanul nostru neînfricat este Domnul Isus; plina lui Dumnezeu este o dovadă a dragostei nimeni altul nu a suferit din partea păcătoşi- Sale şi că nici un fiu nu este scutit de ea. lor o împotrivire atât de mare faţă de Sine. 12:7 Rămânând supuşi disciplinei pe care Ori de câte ori avem tendinţa să pierdem ne-o aplică Dumnezeu, noi Îi îngăduim să ne inima şi să cădem de obos­eală şi descurajare, modeleze prin această disciplină după chipul să ne gândim prin ce a trecut El. Şi atunci Său. Dar dacă încercăm să scurtcircu­ităm rela- încercările noastre ni se vor părea un fleac ţiile Sale cu noi, s-ar putea ca El să fie nevoit faţă de ale Sale. să prelungească termenul discipli­nării noastre, 12:4 Noi suntem angajaţi într-o luptă neîn- recurgând la metode mai in­structive şi, prin cetată împotriva păcatului. Totuşi noi nu ne-am urmare, mai dificile. În şcoala lui Dumnezeu împotrivit până la sânge – adică până la sunt clase, pe care le promovăm abia după ce moarte – în lupta aceasta. Dar El S-a împotri­ ne-am însuşit toate cunoştinţele prevăzute în vit! cadrul lor. 12:5 Acum ni se prezintă concepţia creşti- Prin urmare, când vin peste noi perioade nă despre suferinţă. De ce viaţa creşti­nului de încercare, să nu uităm că Dumnezeu ne este marcată de persecuţii, testări, încercări, tratează ca pe fii. Or, în orice relaţie normală boli, dureri, întristări şi necazuri? Să fie oare tată-fiu, tatăl îşi instruieşte fiul pentru că îl acestea un indiciu al supărării sau dezaprobării iubeşte şi-i doreşte numai binele suprem. lui Dumnezeu faţă de el? Vin oare toate aces- Dumnezeu ne iubeşte prea mult pentru ca să tea la întâmplare în viaţa noastră? Şi, în sfâr- ne lase să creştem de capul nostru (fireşte). şit, cum trebuie să reacţion­ăm la ele? 12:8 În domeniul spiritual, cei care nu au Versetele de aici ne învaţă că aceste lucruri parte de disciplina lui Dumnezeu sunt copii se înscriu în procesul de formare şi educare nelegitimi, şi nu fii adevăraţi. La urma urme- prin care Îşi trece Dumnezeu copiii. Deşi ele lor, un grădinar nu va curăţi tufele de spini, ci nu vin de la Dumnezeu, El le îngă­duie, după viţa de vie. Cum este în domeniul natural, aşa care le contramandează, spre slava Lui, spre este şi în cel duhovnicesc. binele nostru şi spre binecu­vântarea altora. 12:9 Cei mai mulţi dintre noi au avut

1026 Evrei parte de disciplinare din partea părinţilor noş- rienţele înălţătoare, marcate de sănătate, fericire şi tri omeneşti. Dar n-am interpretat aceas­tă dis- succes. Dar am învăţat mai mult despre Dum­ ciplină ca semn că ne urăsc, ci ne-am dat nezeu, despre viaţă şi despre mine însumi când seama că ei ne vreau binele şi le-am dat cin- am trecut prin întunericul fricii şi al eşecului, stea cuvenită. decât în toate momentele însorite ale vieţii. Da, Cu cât mai multă cinste trebuie să acor­ există aşa-numitele comori ale întunericului. Căci, dăm creşterii şi formării de care ne face parte slavă Domnului, întunericul trece. Numai că ceea Tatăl duhurilor şi să trăim! Dumne­zeu este ce ai învăţat când ai trecut prin întune­ric n-ai să Tatăl (sau sursa) tuturor fiinţelor înzestrate cu uiţi niciodată. „Lucrurile care ne copleş­esc şi ne duh. Omul este un duh care trăieşte îmbrăcat calcă pe mândrie ne fac mai mult bine decât tot într-un trup omenesc. Fiind supuşi lui ceea ce ne încântă şi ne inspiră“.30 Dumnezeu, ne bucurăm de viaţă în sensul ei cel mai autentic. Sau să luăm în considerare mărturia dată 12:10 Disciplina părinţilor pământeşti nu de C. H. Spurgeon: este perfectă. Ea ţine doar o vreme, adică cuprinde perioada copilăriei şi a tinereţii. Dacă Tare mi-e teamă că tot harul pe care l-am nu a dat rezultate în această perioadă, de aici dob­ândit în ceasurile de tihnă şi confort, în încolo nu mai poate face nimic. În plus această mom­ entele de fericire, aproape că nu valorează disciplină a fost: cum credeau ei că e bine, deşi cât o leţcaie. Dar bunurile pe care le-am primit uneori s-ar putea să nu fi fost tocmai bună. în urma întristărilor, durerilor şi mâhnirilor mele Dar disciplina lui Dumnezeu este întot­ sunt incomensurabil de mari. Posed eu oare vreun deauna perfectă. Dragostea Lui este nemăr­ bun de preţ pe care să nu-l datorez ciocan­ului şi ginită, iar înţelepciunea Sa infailibilă. El nu ne nicovalei, focului şi pilei prin care am fost şlefuit? disciplinează niciodată din vreo pornire sau Necazurile sunt bunurile cele mai de preţ din capriciu, ci întotdeauna o face spre folosul mobilierul casei mele.31 nostru. Obiectivul Său este ca să ne facă păr- taşi ai sfinţeniei Sale. Or, evlavia nu poate fi 12:12 Credincioşii nu trebuie să se lase produsă niciodată în afara şcolii lui Dumnezeu, doborâţi de împrejurările potrivnice ale vieţii, cum explică Jowett: căci orice şovăială a credinţei lor ar putea avea o influenţă negativă asupra altora. Mâinile Scopul disciplinării pe care ne-o aplică Dumne­ obosite trebuie reînvigorate, pentru ca să-L zeu nu este de natură punitivă, ci creativă. El ne slujească pe Cristosul Cel viu. Genunc­ hii disciplinează „pentru ca să avem parte de sfinţe­ slăbiţi trebuiesc întăriţi în ved­erea stăruinţei în nia Sa“. Sintagma: „pentru ca să avem parte“ rugăciune. presupune o direcţie, iar această direcţie conduce 12:13 Picioarele care şchiopătează treb­uie către o viaţă purificată şi înfrumuseţată. Iar focul îndreptate pe cărările drepte ale uceni­ciei creş- de aici nu este o văpaie necontrolată, ce mistuie tine, cum arată şi Williams: totul în cale, inclusiv lucrurile de preţ; ci este focul topitorului, care nu este lăsat în voia sa, ci Toţi cei care merg pe urmele Domnului netezesc controlat de Topitor, prin care El scoate, cu mână cărarea credinţei pentru fraţii mai slabi; dar cei tare, dar cu răbdare şi blândeţe, sfinţenie din care nu-L urmează din toată inima creează obsta- nepăsare şi statornicie din slăbiciune. Dumn­ezeu cole pentru picioarele altora, făcându-i nişte ologi este mereu angajat în procesul creaţiei, chiar spirituali.32 atunci când recurge la mijloacele mai întunecate ale harului. El produce roadele şi florile Duhului. G. H. Lang ne oferă o altă ilustraţie de Dragostea Lui este într-o perma­nentă căutare toată frumuseţea: după lucrurile frumoase.29 După ce a înfruntat vântul şi ploaia, străbă­ 12:11 Când are loc, orice disciplină pare tând anevoiosul drum, aflat la capătul puterilor dureroasă. Dar mai pe urmă aduce, celor fizice şi spirituale, călătorul se opreşte din mers, încercaţi de ea, roada dătătoare de pace a să-şi tragă sufletul. Cu umerii aplecaţi, cu mâini­le neprihănirii. De aceea întâlnim adesea măr- fără vlagă şi genunchii îndoiţi şi slăbă­nogiţi, el e turii ca cea depusă de Leslie Weather­head: gata să se prăbuşească. Este exact imaginea stării în care poate ajunge la un mom­ ent dat orice Ca toţi oamenii, şi mie îmi plac mai mult expe­ pelerin al lui Dumnezeu, aşa cum ne arată scrii-

Evrei 1027 torul. vârşită, care are loc atunci când un credincios Dar iată că de el se apropie un personaj plin merge în cer. Abia atunci el este pe veci eli- de încredere, ce-i spune, cu zâmbetul pe buze şi berat de păcat. Firea lui veche este înlăturată pe un ton ferm: „Curaj, frate! Sus! Stai drept! şi starea lui corespunde întru totul poziţiei Întăreşte-ţi picioarele şi lasă-ţi inima cuprinsă din sale. nou de har. Căci la capătul drumului te aşteaptă Aşadar, care sfinţenie trebuie s-o urmă­rim? o nobilă casă. Uite-o, se zăreşte drept în faţă. Dar Evident, sfinţirea practică, căci despre ea este cere-I Marelui Medic vindecare pentru starea ta vorba în acest pasaj. Noi nu căutăm să obţi- de slăbănogie.... Premergătorul tău a străbătut şi nem sfinţirea poziţională, întrucât a­ceasta ne el acelaşi drum anevoios ce duce la palatul lui aparţine în clipa în care ne naştem din nou. Şi Dumnezeu, pe care înaintează chiar acum şi alţi nu ne luptăm după sfinţirea perfectă, care ne pelerini, după ce atâţia l-au străbătut şi ei cu va fi dată atunci când Îi vom vedea faţa. Dar bine. Nu, nu eşti singur. Numai nu te da bătut, ci sfinţirea practică sau progresivă este un lucru mergi înainte şi vei ajunge negreşit la ţintă, câşti- care presupune ascultare şi cooperare din par- gând premiul. tea noastră. Or, tocmai această sfinţenie trebuie Ferice de cel ce ştie cum să-l susţină cu s-o cultivăm în permanenţă. Faptul că ni se cuvinte de îmbărbătare pe cel cu forţele sleite spune „s-o urmărim“ demonstrează că aici, în (Isa. 50:4). Ferice de cel ce primeşte acest sfat viaţa de acum, nu ajungem s-o dobândim pe (Ev. 13:22). Şi de trei ori ferice de cel a cărui deplin. (Vezi notele de la 2:11 pentru o descri- credinţă e simplă dar puternică, negăsind nici o ere mai detaliată a diverselor aspecte ale sfinţi­ pricină de poticnire în Domnul atunci când disci- rii.) Wuest scrie: plinarea Lui este aspră.33 Îndemnul, adresat iudeilor născuţi din nou care 12:14 Creştinii trebuie să-şi dea silinţa să ieşiseră din Templu, le spune să trăiască o viaţă trăiască întotdeauna în relaţii de pace cu toţi de sfinţenie consecventă şi să se ţină atât de oamenii. Dar acest îndemn este deosebit de strâns de noua lor credinţă, încât iudeii nemânt­uiţi folositor atunci când predomină prigoa­nele, care ieşiseră şi ei din Templu şi, cel puţin pe când unii se lasă de credinţă şi când nervii plan extern, îmbrăţişaseră adevărul Noului sunt tociţi. În asemenea împrejurări este foarte Testament, să fie încurajaţi să facă pasul urmă­tor, uşor să-ţi iasă din gură cuvinte de frustrare şi considerându-L pe Mesia Marele Preot, în loc să de teamă faţă de cei din jurul tău, care-ţi sunt revină la jertfele vechi din sistemul levi­tic, ce cei mai apropiaţi şi mai dragi. fuseseră deja abrogate. Aceşti iudei născuţi cu De asemenea trebuie să urmărim cu ardoa- adevărat din nou sunt preveniţi cu privire la fap- re sfinţenia fără de care nimeni nu-L va tul că o viaţă creştină şovăitoare ar putea să-i vedea pe Domnul. Despre ce sfinţenie este determine pe iudeii nemântuiţi să se abată din vorba aici? Răspunzând la această întrebare să drum.34 nu uităm că sfinţenia din acest context se aplică la credincioşii din Noul Testament în Dar mai rămâne o dificultate! Să fie oare cel puţin trei moduri: adevărat că nu-L putem vedea pe Domnul Mai întâi, credinciosul devine sfânt în ce fără sfinţirea practică? Da, într-o anumită pri- priveşte poziţia sa, atunci când este conver­tit, vinţă, acest lucru este adevărat. Dar să înţele- fiind pus deoparte pentru Dumnezeu şi detaşat gem că acest verset nu ne învaţă că noi de lume (1 Cor. 1:2; 6:11). Prin virtutea unirii dobândim dreptul de a-L vedea pe Dumne­zeu sale cu Cristos, el este sfinţit pe veci. La asta prin trăirea unei vieţi de sfinţenie. Isus Cristos s-a referit Martin Luther când a spus: este singurul nostru garant că vom merge în „Sfinţenia mea este în cer“. Cristos este sfinţe- cer. Ceea ce ne spune acest verset este că nia noastră, adică în ce priveşte poziţia noastră trebuie să avem o sfinţenie practică, demon- înaintea lui Dumne­zeu. strând prin aceasta că în lăuntrul nostru este o Apoi avem sfinţirea practică (1 Tes. 4:3; viaţă nouă. Dacă cineva nu înaintează pe calea 5:23). Deci ceea ce ar trebui să fim în fiecare sfinţeniei, înseamnă că nu este mântuit. Când zi. Noi trebuie să ne depărtăm de orice formă Duhul Sfânt locuieşte în lăuntrul unei persoa- de rău. Sfinţenia aceasta trebuie să fie pro­ ne, acea persoană manifestă prezenţa Sa printr- gresivă, adică în permanenţă trebuie să deve- o viaţă detaşată. Este o chestiune de cauză şi nim tot mai mult asemenea Domnului Isus. efect. Dacă cineva L-a primit pe Cristos, din În fine, avem sfinţirea completă sau desă­ inima lui vor curge fluvii de apă vie.

1028 Evrei 12:15 Următoarele două versete par să 12:19 Pe lângă aceste perturbaţii ale na­tu­ prezinte patru păcate distincte ce trebuie evi­ rii, s-au produs şi o seamă de fenomene tate. Dar există suficiente indicii în cont­ext că supranaturale, ca sunetul trâmbiţei şi glasul ar fi vorba aici de un alt avertisment împotriva care vorbea în aşa fel încât cei ce l-au auzit au păcatului unic al apostaziei şi că aceste patru cerut să nu li se mai vorbească. păcate au legătură cu el. 12:20 Israeliţii au fost complet dezorien­taţi Mai întâi, apostazia este eşecul de a obţine când au auzit edictul divin conform căruia: harul lui Dumnezeu. Persoana în cauză arată „Chiar o fiară dacă se va atinge de munte, să ca un creştin, vorbeşte ca un creştin şi declară fie ucisă cu pietre“.35 Ei ştiau că dacă asta că este creştin, dar nu s-a născut niciodată din însemna moartea pentru un animal necuvântă- nou. Acel om s-a aprop­iat foarte mult de tor şi lipsit de pricepere, cu cât mai mult ar fi Mântuitorul, dar nu L-a pri­mit niciodată cu însemnat moarte pentru cei ce înţelegeau aver- adevărat. Atât de aproa­pe, şi totuşi atât de tismentul. departe! 12:21 Întreaga scenă a fost atât de înfri­ Apostazia este rădăcina amărăciunii. coşătoare şi de zguduitoare, încât Moise Persoana respectivă se răceşte şi se înveni­ însuşi tremura. Toate acestea descriu eloc­vent nează faţă de Domnul, respingând credinţa natura şi slujba legii, care este o revelaţ­ie a creştină. Iar actul său de trădare este conta­ cerinţelor neprihănite ale lui Dumnezeu şi a gios, căci şi alţii sunt întinaţi de văicărelile mâniei Sale împotriva păcatului. Scopul legii sale, de nemulţumirile, îndoielile şi tăgăduir­ile nu a fost acela de a asigura cunoaşterea mân- sale. tuirii, ci de a produce cunoaşterea păca­tului. 12:16 Apostazia este strâns înrudită cu Ea ne vorbeşte despre prăpastia creată între imoralitatea. Un om care-şi spune creştin poate Dumnezeu şi om din cauza păcatului. Este să cadă în păcate de o gravă imoralita­te. În slujba osândirii, întunericului şi apăsă­rii. loc să-şi recunoască vinovăţia, el va da vina 12:22 Credincioşii nu s-au apropiat de pe Domnul şi se va lăsa de credinţă. În urmă- terorile zguduitoare ale Muntelui Sinai, ci de toarele texte din Scriptură se stabileşte legătura harul binevoitor: care există între apostazie şi păcatul sexual: 2 Petru 2:10, 14, 18 şi Iuda 8, 16, 18. Muntele cuprins de flăcări şi vălul mistic, În fine, apostazia este o formă de nereli­gie Împreună cu terorile şi vinovăţia noastră – toate (sau ireligiozitate) aşa cum o demons­trează acestea s-au dus; cazul lui Esau, care nu a preţuit dreptul de Conştiinţa noastră e stăpânită acum de o pace ce întâi-născut, ci l-a preschimbat cu uşurinţă în nu poate da greş nicicând: satisfacerea momentană a apetitu­lui său. Este Mielul ce stă acum pe scaunul de domnie, 12:17 Ulterior, Esau s-a căit, părându-i rău în locurile cereşti. –James G. Deck de pierderea părţii ce i se cuvenea ca frate mai mare, dar a fost prea târziu. Căci tatăl său Acum fiecare copil al lui Dumnezeu, cum- nu a mai putut contramanda binecu­vântarea ce părat cu sângele scump al lui Isus, poate i-o dăduse lui Iacov. spune: Tot aşa este şi cu apostatul. El nu pune nici un preţ pe valorile spirituale, ci, de bună Terorile legii şi ale lui Dumnezeu voie, renunţă la Cristos, pentru ca să scape de Nu mai au nimic de a face cu mine; ocară, de suferinţe şi de martiraj. Un aseme­ Ascultarea Mântuitorului meu şi sângele Său văr- nea om nu mai poate fi reînnoit prin pocăin­ţă. sat S-ar putea să fie cuprins de remuşcare, dar nu Au ascuns toate fărădelegile mele pe veci. de pocăinţă adevărată, cu evlavie. 12:18 Cei care sunt ispitiţi să revină la –A. M. Toplady lege trebuie să-şi aducă aminte de împrejură­ „Noi deja am ajuns în principiu la depli­na rile groaznice care au însoţit darea legii şi să realitate în care vom sălăşlui pe veci. Viitorul tragă învăţămintele spirituale necesare de aici. este deja prezent. În ziua de astăzi deja pose- Scena s-a petrecut pe Muntele Sinai, un munte dăm ziua de mâine. Pe pământ suntem deja real, tangibil ce fusese cuprins de foc. De beneficiarii Cerului“ (Text select). fapt,în jurul lui era un văl ce făcea ca totul să Noi nu ne apropiem de un munte tangibil fie nedesluşit, obscur şi nebulos. Iar împrejurul aici pe pământ. Privilegiul nostru este de a său se dezlănţuise o furtună cumplită. intra în templul din cer. Prin credinţă, noi ne apropiem de Dumnezeu prin mărturisire, laudă

Evrei 1029 şi rugăciune. Noi nu suntem limitaţi doar la o legământ, a trebuit ca Domnul Isus să moară. singură zi din an, ci putem intra în Sfânta El a trebuit să pecetluiască legământul cu pro- Sfintelor în orice clipă, cu deplina încredinţare priul Său sânge şi să Se dea pe Sine ca preţ că suntem bine primiţi oricând. Dumnezeu nu de răscumpărare pentru mulţi (1 Tim. 2:6). mai spune acum: „Staţi la distanţă!“, ci: El a asigurat binecuvântările noului legă- „Apropiaţi-vă cu încredere!“ mânt pentru poporul Său prin moartea Sa. Iar Pentru lege, Muntele Sinai este central, dar El le asigură aceste binecuvântări în continuare pentru credinţă Muntele Sion! Acest munte prin viaţa Sa fără de sfârşit. Apoi El îi păs- ceresc simbolizează toate binecuvân­tările harului trează pe ai Săi, ca să se poată bu­cura de – adică tot ce ne-a fost dăruit prin lucrarea binecuvântări într-o lume ostilă, prin slujba Sa răscumpărătoare a lui Cristos Isus. actuală la dreapta lui Dumnezeu. Toate acestea Legea îşi are Ierusalimul ei pământesc, dar sunt cuprinse în lucrarea Sa de mediere. credinţa îşi are capitala cerească, acolo sus. Purtând cicatricele Calvarului, Domnul Isus Cetatea Dumnezeului Celui viu este în cer, este înălţat la dreapta lui Dumnezeu, ca Prinţ cetatea cu temelii, al Cărei Arhitect şi Ziditor şi Mântuitor. este Dumnezeu. Când intrăm în prezenţa lui Dumnezeu, Nouă ne place să privim în sus şi să-L vedem suntem înconjuraţi de o adunare distinsă. Mai întâi, sunt miriadele de îngeri, care, deşi nu au acolo, fost întinaţi de păcat, nu pot cânta alături de noi, pentru că nu cunosc „bucuria pe care o Pe Mielul ce pentru ai Săi aleşi a fost junghiat; aduce mântuirea noastră“. 12:23 Apoi ne aflăm în adunarea gene­ Şi în curând ai Lui sfinţi se vor împărtăşi din rală a întâilor-născuţi, care sunt înscrişi în cer. Aceştia sunt membrii biseri­cii, Trupul şi gloriile Sale, Mireasa lui Cristos, care au murit de la Rusalii încoace, ce se bucură în acest timp, pe deplin Şi împreună cu Căpetenia şi Domnul lor domni- conştienţi, de prezenţa Domnului. Ei aşteaptă Ziua când trupurile lor vor fi înviate din mor- vor. – James G. Deck mânt şi îmbrăcate cu forma lor proslăvită, fiind reuniţi cu duhurile lor. În fine, avem sângele stropirii, care vor- Prin credinţă noi Îl vedem pe Dumnez­ eu, beşte mai bine decât sângele lui Abel. Când Judecătorul tuturor. Acum El nu mai este S-a suit la cer Cristos, El I-a prezentat lui învăluit de întuneric şi nori, ci în viziu­nea Dumnezeu toată valoarea sângelui vărsat la credinţei slava Lui este transcendentă. cruce. Nu se sugerează aici că el în chip Sfinţii Vechiului Testament se mai află li­teral Şi-ar fi purtat sângele în cer, ci mai acolo, adică duhurile celor drepţi făcuţi desă- degrabă meritele sângelui au fost făcute cunos- vârşiţi. Îndreptăţiţi prin credinţă, ei stau în cut în templu. Din nou J. G. Deck a îmbrăcat curăţia nepătată, datorită valorii lucrării lui adevărul în veşmânt poetic: Cristos ce le-a fost atribuită lor sau trecută în contul lor. Şi aceştia aşteaptă vremea când Scumpul Lui sânge e stropit acolo, mormintele străvechi îşi vor elibera robii şi ei În faţa tronului şi chiar pe acest scaun de dom­ vor primi trupurile proslăvite. nie; şi rănile Sale în Cer vestesc 12:24 Tot acolo se află şi Isus, Mijloci­ A mântuirii Sale măreaţă lucrare, de-acum deplin torul noului legământ. Există o deosebire încheiată. între Moise, mediatorul vechiului legământ, şi Isus, Mediatorul noului legământ. Moise a Sângele Lui scump este contrastat cu sân- slujit de mediator prin simplul fapt că a pri­mit gele lui Abel. Fie că prin asta înţelegem sân- legea de la Dumnezeu şi a transmis-o israeliţi- gele jertfei lui Abel, fie chiar sângele lui Abel, lor. El a fost astfel un intermediar sau repre- care a fost vărsat de Cain, adevărul e acelaşi zentant al poporului, aducând jertfele prin care că sângele lui Cristos vorbeşte mai elocvent. a fost ratificat legământul. Mesajul jertfei lui Abel era: „Aco­perit tempo- Cristos este Mediatorul noului legământ rar“. Pe când sângele lui Cristos spune: „Iertat într-un sens mult superior. Înainte ca Dum­ în veci“. Sângele lui Abel striga: „Răzbunare!“ nezeu să poată încheia în neprihănire acest Sângele lui Cristos strigă: „Îndurare, milă şi pace“. 12:25 Versetele cu care se încheie capi­tolul 12 stabilesc contrastul dintre revelaţia lui Dumnezeu de la Sinai şi revelaţia Sa în şi prin Cristos. Privilegiile şi gloriile incompa­ rabile ale credinţei creştine nu trebuiesc tratate

1030 Evrei cu uşurinţă. Dumnezeu vorbeşte, invită şi caută D. Îndemn la diverse haruri creştine(13:1-17) să cucerească prin dragostea Sa. A-L refuza 13:1 Secţiunea practică a cărţii Evrei conti- pe El înseamnă a pieri. nuă cu şase îndemnuri privitoare la harurile Cei care nu au ascultat de glasul lui care trebuie să se dezvolte în credinc­ioşi. Mai Dumnezeu aşa cum a fost acesta făcut întâi, dragostea frăţească (iubi­rea fraţilor). Cu cu­noscut prin lege au fost pedepsiţi cum se alte cuvinte, trebuie să existe acel sentiment de cuvine. Dar acolo unde privilegiul acordat este apartenenţă la o familie comună. Trebuie să mai mare, şi responsabilitatea ce însoţ­eşte acest avem aceste simţăminte faţă de toţi creştinii şi privilegiu este mai mare. În Cris­tos, Dumnezeu să dăm recunoaştere acestei realităţi, prin a dăruit revelaţia supremă şi definitivă. Cei cuvinte şi fapte pline de drag­oste (1 Ioan care resping glasul Său, aşa cum vorbeşte 3:18). acesta acum din cer, prin Evanghelie, poartă o 13:2 Cititorii sunt îndemnaţi să manifeste răspundere mai mare decât cei care au călcat ospitalitate faţă de străini. Asta se referă mai legea odinioară. Scăparea este imposibilă. întâi la credincioşii care fugeau din calea per- 12:26 La Sinai glasul lui Dumnezeu a secuţiilor, fiindu-le greu să găsească de-ale produs un cutremur de pământ. Dar când va gurii şi adăpost. Or, a le oferi adăpost însem- vorbi El în viitor, glasul Lui va produce „un na un pericol pentru gazde. Versetul ar putea cutremur de cer“. Acest lucru a fost prezis, în fi interpretat şi în sensul unei încurajări esenţă, de profetul Hagai (2:6): „Încă o dată ge­nerale de a arăta ospitalitate faţă de orice (peste puţină vreme) voi clătina cerurile şi credincios care are nevoie de un loc de adă- pământul, marea şi uscatul“. post. Acest cutremur va avea loc în intervalul de Se subliniază aici că procedând în felul la Răpire până la sfârşitul împărăţiei lui acesta avem oricând posibilitatea exaltantă de a Cristos. Înainte de venirea lui Cristos pe găzdui, fără să ştim, îngeri în casele noastre! pământ ca să domnească, se vor produce mari Desigur aceasta ne aminteşte de experienţa convulsiuni în natură, atât pe pământ, cât şi în trăită de Avraam când i-au călcat pragul casei ceruri. Planetele vor fi scoase de pe orbitele cei trei oameni, ce au fost în real­itate fiinţe lor, provocând mişcări uriaşe ale apelor mări- îngereşti (Gen. 18:1-15).36 Dar chiar dacă nu lor. Apoi, la sfârşitul Domniei de o Mie de vom avea harul să găzduim îngeri adevăraţi în ani a lui Cristos, pe pământ, ceru­rile stelare şi casele noastre, putem, în schimb, avea privile- cerurile atmosferice vor fi distruse de căldură giul de a primi fraţi şi surori a căror prezenţă intensă (2 Pet. 3:10-12). va fi o binecuvântare pentru noi şi a căror 12:27 Când Dumnezeu a zis: „Încă o influenţă evlavioasă asupra familiei noastre va dată“, El a anticipat o completă şi finală avea o înrâurire ce va merge până în veşni- mutare a cerurilor şi pământului. Acest eveni- cie. ment va răsturna definitiv mitul potrivit căruia 13:3 Al treilea îndemn se ocupă de grija doar ceea ce vedem şi pipăim este real, iar pentru credincioşii întemniţaţi, fiind o referir­e lucrurile nevăzute ar fi, chipurile, nereale. Când aproape sigură la cei ce erau închişi pen­tru Dumnezeu va încheia procesul de cernere şi mărturia dată despre Cristos. Ei aveau tre­ de clătinare, numai ceea ce este real va rămâ- buinţă de hrană, de îmbrăcăminte caldă, de ne. materiale de citit şi de îmbărbătare. Exista 12:28 Cei care erau preocupaţi de ritua­ ispita ca unii credincioşi să se ferească de a lismul tangibil şi vizibil al iudaismului se lua contact cu aceşti deţinuţi, evitând astfel agăţau de lucruri care pot fi clătinate. Dar pericolul de a fi puşi în aceeaşi oală şi găsiţi adevăraţii credincioşi au o împărăţie ce nu vinovaţi. Dar aceştia să nu uite că atunci când poate fi clătinată. Asta ar trebui să ne in­spire îi vizitează pe deţinuţi Îl vizitează chiar pe să-L adorăm şi să ne închinăm Lui cu şi mai Cristos. multă ardoare, lăudându-L necurmat cu De asemenea, trebuie manifestată compa­siune re­verenţă şi frică. faţă de cei maltrataţi. Din nou, aceasta e, aproa- 12:29 Dumnezeu este un foc mistuitor pe sigur, o referire la creştinii persec­utaţi. Cititorii pentru toţi cei ce refuză să asculte de El. Dar sunt sfătuiţi să reziste ispitei de a se feri de chiar şi pentru ai Săi, sfinţenia şi neprihănir­ea pericolul pe care l-ar implica compasiunea Sa sunt atât de mari încât ele ar trebui să demonstrată în acest fel. Pentru noi, cei ce azi, producă în noi cea mai profundă atitudine de am putea lărgi cadrul aplicaţ­iei versetului, inclu- omagiu şi respect faţă de El. zând grija pe care ar trebui s-o manifestăm faţă

Evrei 1031 de toţi sfinţii, aflaţi în orice suferinţe. Să nu şi împiedică progresul spiritu­al. uităm că suntem cu toţii în trup şi, prin urmare, Cele mai mari bogăţii pe care le poate supuşi la necazuri similare. avea cineva constau în a-L avea pe Cel care a 13:4 Căsătoria trebuie ţinută în toată cin- promis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un stea de toţi. Să nu uităm că ea a fost instituită chip nu te voi părăsi“. În greacă, o negaţie de Dumnezeu înainte ca păcatul să fi pătruns puternică se exprimă prin cumularea a două în lume şi că ea constituie voia sfântă a lui sau mai multe negative. (Este exact opusul Dumnezeu pentru omenire. A o trata ca pe limbii engleze, în a cărei structură două negaţii ceva necurat, cum procedează asceţii, sau chiar echivalează de obicei cu o afirmaţie.) În verse- a ne permite să facem glume pe seama ei, tul acesta construcţia este foarte emfatică, cum fac unii creştini, sunt acţiuni pe care accentul deosebit fiind real­izat prin prezenţa a Scriptura le interzice. cinci negative, care indică imposibilitatea ca Cei care sunt căsătoriţi trebuie să fie cre­ Cristos să-i pără­sească pe ai Săi! dincioşi juruinţelor pe care le-au făcut, păs- 13:6 Cuvintele Psalmului 118:6 sunt măr- trând astfel patul conjugal neîntinat. În pofida turisirea plină de încredere a celui care Îl are stării de libertinism şi a lipsei de norme mora- pe Cristos: „Domnul este ajutorul meu; nu le a oamenilor în această privinţ­ă, realitatea mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?“ rămâne că orice relaţii sexuale în afara cadru- Fapt este că în Cristos avem sigur­anţă desă- lui sacru al căsătoriei constituie un păcat. vârşită, protecţie desăvârşită, pace desăvârşită. Adulterul nu este o boală, ci un păcat. Şi este 13:7 Cititorii sunt îndemnaţi să-şi amin­ un păcat pe care Dumnezeu, în mod inevita- tească de liderii lor, de învăţătorii creştini care bil, îl va judeca. Nici o formă de imoralitate le-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu. Care a nu va rămâne nejudecată. El judecă imoralita- fost urmarea purtării lor? Ei nu s-au întors la tea în viaţa de acum – prin maladii fizice, sistemul levitic, ci şi-au păstrat mărturisirea cu prin familii destrămate, prin tulburări mentale statornicie până la sfârşit. Poate că unii dintre şi nervoase, prin deformări ale personalităţii. ei au fost martirizaţi din pricina lui Cristos. Iar dacă imoralitatea nu va fi iertată prin sân- Această credinţă a lor este cea pe care trebuie gele lui Cristos, El o va judeca prin focul s-o imităm – cred­inţa care se ţine strâns de etern. Cristos şi de doctrina creştină, care Îl aduce Episcopul Latimer, din perioada Refor­mei, pe Dumnezeu în toate compartimentele vieţii. i-a adus aminte imoralului Rege Henric VIII Nu suntem chemaţi cu toţii la aceleaşi forme de acest lucru, într-o manieră pe cât de con­ de slujire, dar cu toţii suntem chemaţi la ace- vingătoare, pe atât de curajoasă. Astfel i-a dat eaşi viaţă de credinţă. regelui în dar o Biblie învelită cu multă grijă. 13:8 Legătura acestui verset cu cel pre­ Pe învelişul exterior erau ins­cripţionate cuvinte- cedent nu este clară. Poate că cel mai simplu le: „Pe cei desfrânaţi şi pe cei adulteri mod de a-l înţelege este sub forma unui rezu- Dumnezeu îi va judeca“. mat al învăţăturii, ţelului şi credinţei acestor 13:5 A şasea virtute ce trebuie cultivată lideri. Esenţa învăţăturii constă în: Isus Cristos este mulţumirea. Să nu uităm că aderenţii la este acelaşi ieri, azi şi în veci. Ţelul vieţii lor iudaism spuneau încontinuu: „Noi avem un era Isus Cristos – acelaşi ieri, azi şi în veci. tabernacol. Avem preoţia. Avem ofrandele. Temelia credinţei lor era în faptul că Isus este Avem minunatul ritual. Voi ce aveţi?“ Aici Cristosul (Mesia), acelaşi ieri, azi şi în veci. scriitorul le spune creştinilor, parcă în şoapt­ă: 13:9 Apoi urmează un avertisment împo­ Purtarea voastră să fie fără lăcomie. triva învăţătorilor falşi ce propovăduiau legalis- Mulţumiţi-vă cu ceea ce aveţi. Aşa spun şi mul. Iudaizatorii insistau că sfinţenia depinde eu! Căci ceea ce are creştinul este cu nespus de lucruri exterioare, cum ar fi închinarea mai mult decât tot ce e mai de preţ în cadrul ceremonială şi alimentele curate, de pildă. iudaismului. Prin urmare, de ce nu ar fi el Adevărul este că sfinţenia se prod­uce prin mulţumit? El Îl are pe Cristos şi asta îi este har, nu prin lege. Legislaţia privi­toare la ali- de ajuns. mentele curate şi necurate a avut menirea de a Iubirea de bani poate fi o piedică enormă produce o curăţie rituală. Dar aceasta nu e în calea înaintării credinciosului. După cum o totuna cu sfinţenia lăuntrică. Un om ar putea mică monedă de argint când e aşezată înaintea fi curat din punct de vedere cer­emonial, şi ochiului său, va acoperi lumina soarelui, tot totuşi să fie în lăuntrul său plin de ură şi ipo- aşa lăcomia întrerupe părtăşia cu Dumnezeu crizie. Numai harul lui Dumnezeu poate să-i

1032 Evrei inspire şi să-i învredni­cească pe credincioşi să o cetate de acest fel. Cu inima el este ancorat trăiască o viaţă sfântă. Dragostea faţă de în cetatea cerească, noul Ierusalim, a cărui Mântuitorul, care a murit din pricina păcatelor unică slavă este cea a Mielului. noastre, ne moti­vează „să trăim în veacul de 13:15 În NT toţi credincioşii sunt preoţi. acum, cu cump­ătare, dreptate şi evlavie“ (Tit Ei sunt preoţi sfinţi, care se duc în templul lui 2:12). La urma urmelor, nesfârşitele reguli Dumnezeu să se închine (1 Pet. 2:5); şi sunt privitoare la alimente şi băuturi nu le-au adus preoţi regali ce ies în lume ca să mărtu­ nici un folos celor care le-au practicat. risească (1 Pet. 2:9). Cel puţin trei sunt jertfele 13:10 Să nu ne scape nota triumfătoare ce pe care le aduce un credincios-preot. Mai se ascunde în cuvintele: „Noi avem un altar“. întâi, este jertfa persoanei sale (Rom. 12:1). Ele sunt răspunsul plin de încredere al creşti- Apoi, aici în versetul 15 este a doua jertfă: nului la repetatele înţepături venite din partea jertfa de laudă, pe care o aduce lui iudaizatorilor. Altarul nostru este Cristos şi, Dumnezeu prin Domnul Isus. Toată lauda şi prin urmare, cuprinde toate binec­uvântările ce toate rugăciunile noastre trec prin El înainte se găsesc în El. Cei care sunt în legătură cu de a ajunge la Dumnezeu Tatăl; măreţul nos- sistemul levitic n-au dreptul de a se împărtăşi tru Mare Preot elimină toate impurităţile şi din lucrurile mai bune ale creştinismului. Mai imperfecţiunile din această jertfă, adăug­ându-i întâi, ei trebuie să se pocăiască de păcatele lor propria Sa virtute. şi să creadă în Isus Cristos ca singurul Domn şi Mântuitor al lor. Peste toate rugăciunile şi laudele noastre 13:11 Sub vechiul sistem de jertfe, anu­ Cristos toarnă al Său parfum de mare preţ; mite animale erau junghiate, iar sângele lor Apoi dragostea înalţă cădelniţa, era adus în Locul Preasfânt de către marele Savurând aceste miresme alese. preot, ca jertfă pentru păcat. Trupurile acelor animale erau transportate departe de cort şi – Mary B. Peters arse. Afară din tabără înseamnă în afara gar- dului exterior ce înconjura curtea cortului. Jertfa de laudă este rodul buzelor care 13:12 Animalele arse în afara taberei consti- recunosc Numele Lui. Singura închinare pe tuiau tipul; Domnul Isus este anti-tipul. El a care o acceptă Dumnezeu este aceea care fost răstignit în afara zidurilor Ierusalimului. În izvorăşte de pe buzele celor răscumpăraţi. afara taberei iudaismului organizat a sfinţit El 13:16 A treia jertfă este ofranda bunuril­or poporul cu însuşi sângele Lui. noastre. Avem datoria de a folosi resur­sele 13:13 Aplicaţia pentru cei cărora le-a fost materiale pentru a face bine şi pentru a adresată prima oară această epistolă a fost împărţi cu cei ce trec prin nevoi. Lui Dum­ următoarea: ei aveau datoria să o rupă defi­ nezeu jertfe ca acestea Îi plac. O astfel de nitiv cu iudaismul. O dată pentru totdeau­na ei trăire jertfitoare este exact opusul acumulării trebuiau să întoarcă spatele jertfelor de la tem- de bunuri şi averi pentru sine. plu, însuşindu-şi, în schimb, lucrarea terminată a lui Cristos ca jertfă a lor sufi­cientă. Cursa alergării preoţilor unşi ai lui Dumnezeu Aplicaţia la noi, cei de azi, este similară: Nicicând nu va pieri; tabăra de azi o constituie întregul sistem reli- Înaintea slăvitei Sale Feţe ei stau, gios care propovăduieşte că mântuirea vine Slujindu-L zi şi noapte. prin fapte, prin caracter, prin ritual sau prin Deşi raţiunea face ravagii, iar şuvoiul necre­dinţei rânduieli. Este sistemul bisericesc din e­poca Curge parcă nestăvilit, modernă, cu preoţia sa de origine şi rând­­uială Sunt acum şi fi-vor până la sfârşit omenească, cu elementele material­e a­ju­tătoa­re preoţii tainici ai lui Dumnezeu. din cadrul slujbei de închinăciun­e şi cu toate Sufletele Sale alese, de a căror zgură adausurile ceremon­iale. Este un creş­tinism Ele se dezbară în focul Lui sacru, corupt, o biserică fără Cristos. Domnul Isus Spre însăşi inima lui Dumnezeu se înalţă inimile Se află în afara ei, iar noi, la rând­ul nostru, lor, trebuie să ieşim afară din ea. mer­gând. în Cuprinse de flacăra profundei iubiri; schimb. la El, purtând ocara Lui. Tămâia închinării lor 13:14 Ierusalimul era scump inimilor celor Umple Sfânta Sfintelor din Cer; care slujeau în templu. Era centrul geografic al Uimite rămân Cerurile de-a lor cântare, „taberei“ lor. Creştinul nu are aici pe pământ De noua şi înviorătoarea cântare a harului. –Gerhard Tersteegen

Evrei 1033 13:17 În versetele 7 şi 8 cititorii au fost oile Sale (Ioan 10:11). Ca Marele Păstor, El sfătuiţi să-şi aducă aminte de liderii lor din a înviat din morţi, după ce a săvârşit răscum- trecut. Acum ei sunt îndrumaţi să asculte de părarea (Ev. 13:20). Ca Păstor al păstorilor, El liderii lor actuali – prin asta înţelegându-se, în va veni din nou să-Şi răsplătească slujitorii (1 principal, prezbiterii din biserica locală. Pet. 5:4). Noi Îl vedem ca Bunul Păstor în Oamenii aceştia îndeplinesc rolul de repre­ Psalmul 22, ca Marele Păstor în Psalmul 23, zentanţi ai lui Dumnezeu în adunare, ca unii iar ca Păstorul Păstorilor în Psalmul 24. cărora Dumnezeu le-a încredinţat autoritate. El a fost adus înapoi dintre cei morţi Credincioşii trebuie să fie supuşi acestei auto- potrivit cu legământul veşnic. Wuest comen­ rităţi. Ca păstori asistenţi, prezbiterii ve­ghează tează pe marginea acestei sintagme: asupra sufletelor oiţelor din cadrul turmei şi vor da socoteală lui Dumnez­eu cândva pentru Noul Testament se numeşte cel veşnic, în con­trast felul cum s-au achitat de această sarcină. Ei cu Primul Testament, care avea o natură vremel- vor face acest lucru fie cu bucurie, fie cu tris- nică. Or, tocmai în sfera legământului etern teţe, în funcţie de progres­ul spiritual al celor Mesia, după ce a murit pentru omul păcăt­os, a aflaţi în grija lor. Dacă vor fi întristaţi, asta va fost înviat dintre cei morţi. El nu putea fi mare însemna pierderea răsplăţii pentru sfinţii în preot după rânduiala lui Melchisedec dacă nu era cauză. Prin urmare, este în folosul tuturor să înviat din morţi. Omul păcătos are nevoie de un respecte nivelele de autoritate stabilite de Preot viu care să dea viaţă păcătosului credincios, Dumnezeu. iar nu de un preot mort, care doar să plătească IV. B ENEDICŢIA DE ÎNCHEIERE pentru păcatele sale. Astfel, s-a asigurat prin Noul (13:18-25) Testament ca preotul care S-a adus pe Sine ca 13:18 Apropiindu-se de încheierea scri­sorii jertfă să fie înviat din morţi.37 Sale, autorul adaugă un îndemn perso­nal la rugăciune. Restul versetului lasă să se înţeleagă 13:21 Rugăciunea începută în versetul 20 că el s-a aflat în centrul unui atac venit din este ca sfinţii să fie echipaţi cu orice lucrare partea criticilor. Nu e greu să ne dăm seama bună să facă voia lui Dumnezeu. Găsim aici cine erau aceşti critici: chiar cei care încercau o curioasă contopire a elementului divin cu să-i forţeze pe oameni să revină la închinarea cel uman. Dumnezeu ne echipează cu tot ce din cadrul Vechiului Legământ. Scriitorul se este bun. Dumnezeu lucrează în noi ceea ce apără, arătând că, în pofida tuturor învinuirilor este plăcut în ochii Lui. Şi face acest lucru ce i s-au adus, conştiinţa lui este curată şi prin Isus Cristos. Apoi noi facem voia Lui. dorinţa inimii sale nepătată. Cu alte cuvinte, El pune în noi dorinţa. El 13:19 Un motiv în plus pentru care trebu- este Cel care ne dă şi puterea să ducem la iau să se roage era nevoia ca el să le fie îndeplinire acest lucru. Apoi noi facem acest înapoiat cât mai curând. Poate că aceste lucru şi El ne răsplăteşte. cuvinte se referă la eliberarea din închisoare, Rugăciunea se termină cu recunoaşterea că deşi nu este sigur. Nu putem preciza înţeles­ul Isus Cristos este vrednic de slavă în vecii veci- acestor cuvinte. lor. 13:20 Apoi el introduce una din cele mai frumoase benedicţii din Biblie, alături de cele Vrednic de omagiu şi de laudă, de la Numeri 6:24-26; 2 Corinteni 13:14 şi Iuda Vrednic de toţi a fi adorat; 24, 25. Benedicţia este adresată Dumnezeului Nesfârşit va răsuna în ceruri toată veşnicia păcii. După cum s-a arătat, sfinţii din VT nu Refrenul: Vrednic, Doamne, vrednic eşti Isuse au dispus niciodată de o pace deplină a conşti- Doamne! –Frances Ridley Havergal inţei. Dar sub Noul Legământ noi avem pace cu Dumnezeu (Rom 5:1) şi pacea lui Dumnezeu 13:22 Scriitorul îşi îndeamnă acum cititorii (Filip. 4:7). Versetul explică apoi că această să ia aminte la îndemnul întregii epistole: pace este rodul lucrării lui Cristos. Dumnezeu adică să renunţe la religia bazată pe ri­tualuri şi L-a adus înapoi dintre cei morţi pe Domnul să se alipească de Cristos cu toată hotărârea nostru Isus, ca semn al faptului că lucrarea Sa inimii lor. de la cruce a rezolvat, o dată pentru totdeau­na, El spune că le-a scris pe scurt şi, într-ade- problema păcatului. văr, Epistola este scurtă, dacă avem în vedere Cristos, Bunul Păstor, Şi-a dat viaţa pentru câte alte lucruri ar fi putut spune despre siste- mul levitic şi împlinirea acestuia în Cristos.

1034 Evrei 13:23 Cuvintele: Să ştiţi că fratele nostru Scrisoarea către Evrei ne cheamă la detaşa- Timotei a fost pus în libertate constituie, după re şi delimitare de toate sistemele religioase în mulţi, confirmarea faptului că Pavel a fost cel care Cristos nu este onorat ca singurul Domn care a scris această scris­oare. Apoi scriitorul şi Mântuitor şi în care lucra­rea Lui nu este aminteşte că inten­ţionează să călătorească recunoscută ca fiind jertfa adusă de El, o dată împreună cu el, ceea ce, din nou, pare să-l pentru totdeauna, pentru păcat. indice pe Pavel. Dar nu putem fi totuşi siguri Evrei ne învaţă că tipurile şi umbrele siste- şi cel mai bine este să lăsăm chestiunea des- mului VT şi-au găsit împlinirea în Dom­nul chisă. nostru. El este măreţul nostru Mare Preot. El 13:24 Acum sunt transmise salutări tutu­ror este Jertfa noastră. El este Altarul nostru. El liderilor creştini şi tuturor sfinţilor. Nu trebuie slujeşte în sanctuarul ceresc şi preoţia Lui nu să trecem cu vederea numeroasel­e accente de se va sfârşi nicio­dată. curtoazie creştină întâlnite pe paginile Apoi epistola ne mai învaţă că toţi cre­ Epistolelor, care ar trebui să ne îndemne să dincioşii sunt preoţi şi că ei au acces instan­ procedăm la fel în epoca actuală. taneu în prezenţa lui Dumnezeu prin credin­ţă, Unii credincioşi din Italia erau în pre­zenţa în orice clipă. Ei aduc jertfe alcătuite din: per- scriitorului, drept care şi-au exprimat dorinţa soana lor, lauda lor şi bunurile lor, cum scrie de a transmite propriile lor salutări. Aceasta şi David Baron: sugerează că scrisoarea ori a fost redactată în Italia, ori către cei din Italia. A adopta modelul preoţiei levitice în biserica 13:25 Este deosebit de nimerit că această creştină, cum încearcă să facă acest curent al epistolă a Noului Legământ se încheie pe o rit­ualismului, nu este altceva decât încercarea de a notă a harului: Harul să fie cu voi toţi. Noul coase la loc, cu mâini necurate, perdeaua pe care Legământ este un legământ necondiţionat al binecuvântatul şi împăcatul Dumnezeu a sfâşiat-o harului gratuit, ce ne vorbeşte despre bună­ El Însuşi în două! Este ca şi când ai spune: voinţa nemărginită a lui Dumnezeu către păcă- „Daţi-vă la o parte! Nu vă apropiaţi de Dumne­ toşii lipsiţi de orice merite, prin lucrarea jertfi- zeu“ celor care „sunt apropiaţi prin sângele lui toare a Domnului Isus Cristos. Amin. Cristos“.39 MESAJUL EPISTOLEI CĂTRE EVREI Cartea Evrei ne învaţă că noi avem un PENTRU EPOCA ACTUA­LĂ legământ mai bun, făgăduinţe mai bune, o patrie mai bună, o preoţie mai bună şi pose­ Are epistola către Evrei un mesaj, pentru siuni mai bune – mai bune decât tot ce are noi, cei din veacul al douăzecilea? mai bun iudaismul să ne ofere. Epistola ne Deşi iudaismul nu este religia dominantă a asigură că avem răscumpărarea eternă, mân­ zilelor noastre în măsura în care fusese el tuirea eternă, legământul etern şi moştenirea pentru biserica primară, totuşi spiritul legal­ist a eternă. pătruns în creştinism. În binecunoscuta sa bro- Ea ne avertizează solemn cu privire la şură: Împărţind drept cuvântul adevă­rului păcatul apostaziei. Dacă cineva mărturiseşte că (Rightly Dividing the Word of Truth), Dr. C. I. este creştin, se alipeşte de o biserică creştină, Scofield scrie: dar apoi se îndepărtează de Cristos şi se uneş- te cu vrăjmaşii Domnului, este cu neputinţă Nu cred că greşim dacă afirmăm că procesul de să-l mai aduci pe un astfel de om să fie reîn- iudaizare a Bisericii a făcut mai mult pentru a noit prin pocăinţă. împiedica progresul ei, a-i perverti misiunea şi a Epistola către Evrei îi încurajează pe creşti- o distruge spiritual decât oricare din celelalte nii adevăraţi să umble prin credinţă, şi nu prin cauze la un loc. În loc să-şi urmeze calea rându­ vedere, pentru că aceasta este viaţa plăcută lui ită de despărţire de lume şi călcare pe urmele Cristos. De asemenea, ne îndeam­nă să răbdăm Domnului, răspunzând chemării ei cereşti, ea a cu stăruinţă când trecem prin suferinţe, încer- recurs la Scripturile Iudaice pentru a-şi justifica cări şi prigoane, pentru ca să primim răsplata acţiunea de scădere a ţelului ei, acomodându-se la promisă. normele civilizaţiei lumii, pretându-se la acumula- Evrei ne învaţă că, datorită numeroaselor rea de averi, la impunerea unui ritual, înălţarea lor privilegii, creştinii au o mare răspundere. unor biserici somptuoase... şi dezbina­rea unei fră- Superiorităţile lui Cristos le conferă statutul de ţietăţi, în care toţi sunt egali, în cele două catego- cei mai privilegiaţi oameni din lume. Or, dacă rii: „clerul“ şi „laicii“.38

Evrei 1035 aceste privilegii sunt neglijate, ei vor suferi 18(10:10) George M. Landis, Epistle to the pierdere pe măsura acestei neglijări, la Scaunul Hebrews: On to Maturity, p. 116. de Judecată al lui Cristos. De la ei se cere 19(10:11) Alexander Balmain Bruce: The mai mult decât de la cei ce trăiau sub lege; şi Epistle to the Hebrews: The First Apology for încă şi mai mult li se va cere în acea zi care Christianity, p. 34. va veni. 20(10:37) Marvin Vincent: Word Studies in „Să mergem, prin urmare, la El, afară din the New Testament, II:1150. tabără, purtând ocara Lui“ (13:13). ‡ 21(10:37) A. J. Pollock: Modernism Versus the Bible, p. 19. NOTE FINALE 22(10:38) În textul NU: „dreptul meu“. 1(3:6) Textul NU omite: „neclintită până la 23(11:21) C. H. Mackintosh: Genesis to sfârşit“. Deuteronomy: Notes on the Pentateuch, p. 2(3:18) Arthur T. Pierson, alte documente 133. nefiind disponibile. 24(11:22) William Lincoln: Lectures on the 3(4:15) Teologii rezumă doctrina la faptul Epistle to the Hebrews, p. 106. dacă Cristos putea sau nu să păcătuiască în 25(11:35) G. H. Morrison: “Morrison on două sintagme latineşti: „non posse peccare“ Luke,” The Glasgow Pulpit Series, I:42. – cu neputinţă de a păcătui şi „posse non pec- 26(11:37) Textul critic (NU) omite cuvin­ care“ – posibil de a nu păcătui. Adevă­rata tele: „au fost ispitiţi“. învăţătură este: non posse peccare: El nu putea 27(11:37) William G. Moorehead: Outline păcătui. Studies in the New Testament. Philippians to 4(4:16) G. Campbell Morgan: “Choice Hebrews, p. 248. Gleanings Calendar” (Calendarul cu spicuiri 28(12:2) A. B. Bruce: Hebrews, p. 415, alese). 416. 5(6:2) Cuvintele din original nu sunt la fel: 29(12:10) J. H. Jowett: Life in the Heights, termenul uzual pentru „botez“ este bap­tisma; p. 247, 248. aici cuvântul este baptismoi, „spălări rituale“. 30(12:11) Leslie Weatherhead: Prescrip­tion 6(6:3) În textul majoritar: „Şi să facem for Anxiety, p. 32. lucrul acesta...“ 31(12:11) C. H. Spurgeon: “Choice Glea­ 7(6:6) Textul marginal din versiunea NKJV nings Calendar.” este o traducere mai bună (întrucât forma şi 32(12:13) George Williams: The Student’s contextul sunt identice cu cele din propoz­iţiile Commentary on the Holy Scriptures, p. 989. anterioare): “and have fallen away” (şi au 33(12:13) G. H. Lang: The Epistle to the căzut). Hebrews, p. 240, 241. 8(6:18) În manuscrisele majoritare: „găs­im 34(12:14) Wuest: Hebrews, p. 222. o puternică încurajare“ (deci modul indicativ), 35(12:20) Cuvintele: „lovită cu o săgeată“ iar nu „să găsim o puternică încurajare“ (sub- lipsesc din majoritatea manuscriselor, inclus­iv jonctiv). Prima variantă este chiar mai sigură. din cele mai vechi, fiind, probabil, un adaos 9(6:20) D. Anderson-Berry: Pictures in the de dată mai recentă. Acts, p. 36ff. (Tablouri din cartea Fap­te). 36(13:2) Se crede că unul din aceştia trei a 10(7:20) A. W. Rainsbury: “Able to Save to fost Îngerul Domnului, adică Cristos înainte the Uttermost,” The Keswick Week, 1958, p. de încarnarea Sa. 78. 37(13:20) Wuest: Hebrews, p. 242. 11(7:21) George Henderson: Studies in the 38(Excurs) C. I. Scofield: Rightly Divid­ing Epistle to the Hebrews, p. 86. the Word of Truth, p. 17. 12(8:6) W. H. Griffith Thomas: Hebrews: A 39(Excurs) David Baron: The New Order of Devotional Commentary, p. 103. Priesthood, p. 39, 40. 13(8:8) Henderson: Hebrews, p. 92. 14(9:4) Cuvântul thumiaterion este un lucru BIBLIOGRAFIE sau loc în care se arde tămâie. Bruce, Alexander Balmain. The Epistle to the 15(9:11) În textul NU: „care au venit“. 16(9:13) J. Gregory Mantle: Better Things, Hebrews: The First Apology for Chris­tianity. p. 109. Edinburgh: T. & T. Clark, 1908. 17(9:15) Kenneth S. Wuest: Hebrews in the Govett, Robert. Christ Superior to Angels, Greek New Testament, p. 162, 163. Moses and Aaron. Londra: J. Nisbet, 1884.

1036 Evrei Henderson, G. D. Studies in the Epistle to the Rapids: Zondervan Publishing House, Hebrews. Barkingside, Anglia: Gl. F. 1950. Vallance, n.d. Moffatt, James. A Critical and Exegetical Commentary on the Epistle to the He­brews, Hewitt, Thomas. The Epistle to the He­brews, ICC. Edinburgh: T. & T. Clark, 1924. TBC. Grand Rapids: Eerdmans, 1960. Moule, H. C. G. Studies in Hebrews. Grand Rapids: Kregel Publications, 1977. Ironside, H. A. Hebrews and Titus. Nep­tune, Newell, W. R. Hebrews Verse by Verse. N.J.: Loizeaux Brothers, 1932. Chicago: Moody Press, 1947. Pfeiffer, Charles F. The Epistle to the He­brews. Kelly, William. Introduction Lectures to the Chicago: Moody Press, 1962. Epistle to the Hebrews and the Epistle to Rainsbury, A. W. “Able to Save to the Utter­ Philemon. Oak Park, IL: Bible Truth Pub­ most,” The Keswick Week. Londra: Mar­ lishers, n.d. shall, Morgan and Scott Ltd., 1958. Thomas. W. H. Griffith. Hebrews: A Devo­ Landis, G. M. Epistle to the Hebrews: On to tional Commentary. Grand Rapids: Wm. Maturity. Oak Park: Emmaus Bible School, B. Eerdmans Publishing Co., 1961. 1964. Vine, W. E. The Epistle to the Hebrews. Londra: Oliphants Ltd., 1952. Lang, G. H. The Epistle to the Hebrews. Westcott, B. F. The Epistle to the Hebrews. Londra: Paternoster Press, 1951. Londra: MacMillan, 1889. Wuest, K. S. Hebrews in the Greek New Lincoln, William. Lectures on the Epistle to the Testament. Grand Rapids: Eerdmans Pub­ Hebrews. Boston: Believers’ Book-Room, lishing Co., 1947. n.d. Mantle, J. Gregory. “Better Things”: A Series of Bible Readings on the Epistle to the Hebrews. New York: Christian Alliance Publishing Co., 1921. Meyer, F. B. The Way into the Holiest. Grand

EPISTOLA CĂTRE IACOV Introducere „[Iacov este] un predicator care vorbeşte ca un profet... într-un limbaj de o forţă nemaiîntâlnită în istoria literaturii creştine timpurii, cu excepţia discursurilor lui Isus“. – Theodor Zahn I­ . Locul unic în Canon Nici unul din acestea nu diferă mai mult Aprecierea scăzută pe care a acordat-o faţă de forma sa originală decât apelativul Martin Luther epistolei lui Iacov, nu­mind-o o „James“, care este traducerea termenului elin: „epistolă cu adevărat de paie“, este absolut gre- „Iakobos“, luat din termenul ebraic: „Yaakov“ şită! Ceea ce l-a făcut pe Reformator să gre- (Iacov). Termenul Iacov (sau Iacob) (în şească aici, pe când se lupta „pe viaţă şi pe engleză: „James“) era foarte răspândit între moarte“ cu cei ce propovăduiau că mântuirea iudei, patru bărbaţi din Noul Testament pur- este nu numai prin credinţă, ci şi prin fapte, a tând acest nume. Fiecare din ei a fost consi- fost neînţelegerea învăţăturii lui Iacov referitoare derat drept scriitorul acestei epistole, cu mai la faptele bune. Dar Martin Luther nu este sin- mult sau mai puţin temei sau probabilitate gurul care a judecat greşit cartea Iacov – una documentară. din primele epistole creştine. Unii au numit-o 1. Iacov Apostolul, fiul lui Zebedei şi fra­ „un şirag de mărgele“, sug­erând că epistola ar tele lui Ioan (Mat. 4:21). Dacă apostolul Iacov fi lipsită de coeziune, fiind alcătuită dintr-o ar fi autorul epistolei de faţă, paternita­tea sa seamă de paragrafe bineconturate, şi apoi însăi- asupra ei nu ar fi fost întâmpinată cu atâta late! reticenţă, atâta amar de vreme (vezi comentari- În realitate, această carte de dimensiuni ile ce urmează). În plus, Iacov a fost martiri- mici este o capodoperă a scrisului didactic, zat în anul 44 d.Cr., adică la o dată probabil având o puternică aromă iudaică, numind chiar anterioară redactării epistolei. şi adunarea creştină (2:2, în textul grec) o 2. Iacov fiul lui Alfeu (Mat. 10:3). Este un „sinagogă“ – care nu este altceva decât terme- personaj aproape necunoscut, în afară de faptul nul din greacă prin care se defineşte o aduna- că figurează pe listele apostolilor. Faptul că re – care a ajuns curând după aceea să fie un autorul se intitulează „Iacov“ fără să adauge termen folosit exclusiv pentru adu­nările iudai- vreun alt titlu distinctiv demonstrează că era ce, acesta fiind înţelesul actual al termenului. binecunoscut în vremea aceea. În doar cinci capitole scurte, Iacov re­curge 3. Iacov tatăl lui Iuda (nu Iscarioteanul, la nu mai puţin de treizeci de exemple din Luca 6:16). Acest om era şi mai puţin cunos- natură pentru a ilustra adevăruri spi­rituale – cut decât Iacov precedent şi fără nici o teamă acest lucru amintindu-ne de învăţăturile îl putem exclude din lista autorilor posibili ai Domnului nostru. epistolei. Este o epistolă foarte practică, ce tratează 4. Iacov fratele vitreg al Domnului (Mat. câteva subiecte nepopulare, cum ar fi stă­pâ­nirea 13:55; Gal. 1:19). Este aproape sigur autorul limbii, pericolul ploconirii în faţa celor bogaţi şi epistolei ce-i poartă numele. Este binecunoscut, necesitatea de a demonstra că cred­inţa noastră dar modest, întrucât nu menţionează relaţia este reală, prin viaţa pe care o trăim. fizică cu Cristos (vezi Introducerea la Iuda). II. Paternitatea Este cel care a prezidat Conciliul de la Multe nume din Biblie au suferit modifi- Ierusalim, rămânând în acest oraş până la cări în traiectoria străbătută de ele din ebraică, moartea sa. S-a remarcat ca un creştin cu o prin greacă, latină şi franceză, ajungând în puternică amprentă iudaică, cu un stil de viaţă cele din urmă în engleză (desig­ur o altă modi- extrem de strict. Pe scurt, el este consemnat în ficare au suferit unele din aceste nume când istorie (Josephus) şi în tradiţia bisericii exact au fost redate în română, n.tr.). ca unul care ar fi putut foarte bine să scrie o atare epistolă. 1037

1038 Iacov Dovezile externe cărţii între anul 45 şi 48 d.Cr. Iacov a avut parte de una din cele mai slabe mărturii externe, ea nefiind citată de IV. Fondul şi temele părinţii bisericii primare, ci doar pomenită în Deşi se poate ca aceasta să fi fost prima cadrul unor aluzii indirecte la ea. De aseme- carte din Noul Testament în ordinea apariţiei, nea nu figurează în Canonul Muratorian, pro- ceea ce ar fi în măsură să explice puternica ei babil datorită faptului că provenea de la amprentă iudaică, învăţăturile ei nu trebuie Ierusalim, se adresa iudeilor de răsărit şi mul- delimitate ca aparţinând altei epoci. Dimpotrivă, tora li se părea că răstoarnă învăţătura propo- ele sunt tot atât de valabile şi de aplicabile la văduită de Pavel referitor la îndreptăţirea prin noi, cei de azi, fiind foarte necesare. cre­dinţă. Pentru a-şi atinge scopul, Iacov face referiri Dar Iacov este citată de Chiril din Ieru­ frecvente la învăţăturile Domnului Isus din salim, de Gregorie din Nazianzus, de Atan­asiu Predica de pe Munte, aşa cum reiese din şi de Ieronim. Eusebiu ne spune că Iacov s-a comparaţia de mai jos: situat printre cărţile combătute de unii creştini Subiectul Iacov (antilegomena), deşi el personal o citează ca Paralela în fiind text biblic, din Sfânta Scriptură. Dovezile interne Necazuri Matei Dovezile interne pentru cartea Iacov sunt 1:2,12; 5:10 5:10-12 foarte puternice. Conţinutul cărţii este în acord Rugăciunea 1:5; 4:3; cu ceea ce cunoaştem despre stilul lui Iacov 6:6-13 din Fapte şi Galateni, precum şi cu istoria 5:13-18 Dispersaţiei, aşa cum se cunoaşte aceasta din 7:7-12 alte izvoare. Nu exista nici un motiv de a Ochiul bun 1:8; 4:8 plastografia o asemenea carte. Apoi ea nu 6:22, 23 conţine aproape nici o contribuţie doctrinară Bogăţiile 1:10,11; 2:6,7 6:19-21, majoră (spre deosebire de un fals din veacul al doilea, ce conţinea învăţături eretice majo- Mânia 24-34 re). Josephus ne spune că Iacov se bucura de 1:19,20; 4:1 5:22 o reputaţie deosebită între iudei, datorită devo- Legea 1:25;2:1,12,13 5:17-44 tamentului său pentru lege. Dar a fost martiri- zat pentru mărturia depusă de el în favoarea Profesiune doar 1:26, 27 6:1-18 lui Mesia, când i s-a interzis să mai vorbească despre El. Acest istoric evreu spune că Iacov de formă a fost omorât cu pietre din ordinul marelui preot Anania. Eusebiu ne spune că Iacov a Legea regală 2:8 7:12 fost aruncat de pe streaşina templului, pierind în cele din urmă sub ploaia ciomegelor. Îndurarea 2:13 5:7 Hegesippus combină cele două tradiţii. Argumentul invocat de unii conform căruia Credinţa şi 2:14-26 7:15-27 greaca folosită în epistola lui Iacov ar fi „prea elevată“ pentru a fi fost rodul unui iudeu din faptele Palestina demonstrează o crasă necunoaştere a extraordinarului spectru de talente întâlnite în Rădăcina şi 3:11, 12 7:16-20 rândul poporului ales. III. Data rodul Josephus afirmă că Iacov a fost ucis în anul 62, ceea ce înseamnă că Scrisoarea trebuie să fi Adevărata 3:13 7:24 apărut înainte de această dată. În­trucât epistol­a nu spune nimic despre deciz­iile faţă de lege înţelepciune luate cu prilejul Conciliului de la Ierus­alim (anul 48 sau 49 d.Cr.), prezidat de Iacov (Fapte Făcătorul de 3:17, 18 5:9 15), cei mai mulţi învăţaţi plasează data apariţiei pace Judecarea alto- 4:11, 12 7:1-5 ra Comorile ru- 5:2 6:19 ginite Jurămintele 5:12 5:33-37 În această scrisoare găsim referiri frecv­ent­e­ la lege, care este numită „legea de­săvârşită“ (1:25), „legea regală“ (2:8) şi „legea libertăţii“ (2:12). Iacov nu susţine că cititorii săi se află sub lege pentru mântuire sau ca regulă de viaţă. Mai degrabă, anumite porţiuni din lege sunt citate ca învăţătură în neprihănire pentru cei ce sunt sub har. Sunt, în cartea Iacov, multe asemănări cu Proverbe. Asemenea cărţii Proverbe, cartea e redactată într-un stil viguros şi aspru, cu ima- gini vii şi plastice, ce se pretează greu unei redări schematice a conţinutului. Cuvântul înţe- lepciune revine cu insistenţă. Un alt cuvânt cheie la Iacov este fraţi, care

Iacov 1039 apare de cincisprezece ori, amintindu-ne că cea mai autoritariană din Noul Test­ament. Iacov se adresează unor credincioşi, chiar dacă Adică Iacov emite instrucţiuni cu mai mare uneori pare să-i aibă în vedere şi pe cei frecvenţă decât oricare alt scriitor din Biblie. În neconvertiţi. spaţiul restrâns a 108 versete găsim cinci­zeci şi În unele privinţe, Scrisoarea lui Iacov este patru de porunci (forme de imperativ). SCHIŢA I. SALUTUL (1:1) II. ÎNCERCĂRI ŞI ISPITE (1:2-17) III. CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (1:18-27) IV. CONDAMNAREA PĂRTINIRII (2:1-13) V. CREDINŢA ŞI FAPTELE (2:14-26) VI. LIMBA: FOLOSIREA EI CORECTĂ ŞI INCORECTĂ (3:1-12) VII. ÎNŢELEPCIUNEA: CEA ADEVARATĂ ŞI CEA FALSĂ (3:13-18) VIII. LĂCOMIA: CAUZA ŞI LEACUL EI (capitolul 4) IX. BOGAŢII ŞI REMUŞCĂRILE DE CARE VOR AVEA ACEŞTIA PARTE (5:1-6) X. ÎNDEMN LA RĂBDARE (5:7-12) XI. RUGĂCIUNEA ŞI VINDECAREA BOLNAVILOR (5:13-20) Comentariu I. SALUTUL (1:1) sunt în Dispersiune (sau Diaspora, în greacă). Scriitorul se prezintă ca fiind Iacov, rob al Aceşti oameni erau evrei din naşter­e, aparţi- lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos. nând celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Dacă autorul a fost fratele vitreg al Domnului Din cauza păcatului Israelului, oamenii erau la – părere la care subscriem – a­tunci în viaţa această dată strămutaţi din ţara lor de baştină lui a intervenit o minunată schimbare. Cândva şi împrăştiaţi în ţările din jurul Mediteranei. el nu credea în Domnul Isus (Ioan 7:5). Ba Împrăştierea iniţială a avut loc atunci când se prea poate ca şi el să fi crezut despre Isus cele zece triburi au fost duse în captivitate de că nu e în toate minţile (Marcu 3:21). Dar asirieni în anul 721 î.Cr. Unii dintre aceştia au Domnul nostru a semă­nat cu răbdare sămânţa revenit însă în ţară pe vremea lui Ezra şi cuvântului. Deşi nu a fost apreciat, El a pre- Neemia, dar ei nu formau decât o mică rămă- dat marile principii ale împărăţiei lui şiţă. În Ziua Cincizecimii la Ierusalim se aflau Dumnezeu. Apoi sămânţa a încolţit în viaţa în vizită iudei evlavioşi din toate naţiunile lui Iacov şi ceea ce a urmat a fost o transfor- lumii cunoscute la acea dată (Fapte 2:4). Pe mare extraordinar de mare. Scepticul de altă aceştia îi putem numi pe bună dreptate iudeii dată a devenit un slujitor, căruia nu i-a fost Dispersiunii. Dar ulterior a avut loc o altă ruşine să se numească aşa! dispersiune a iudeilor creştini. La Fapte 8:1 Numindu-se, de fapt, rob al lui Dum­nezeu citim că primii creştini (proveniţi în marea lor şi al Domnului Isus Cristos, Iacov procedează majoritate dintre evrei) au fost împrăştiaţi prin corect, aşezând pe Dumnezeu şi pe Domnul toată Iudeea şi Samaria în urma prigoanelor Isus pe aceeaşi treaptă de egalitate. El Îl cin- dezlănţuite de Saul. Ac­eastă împrăştiere este steşte pe Fiul la fel de mult cât Îl cinsteşte pe pomenită din nou când citim că credincioşii Tatăl (Ioan 5:23). Iacov ştia că „nici un om au fost izgoniţi în Fenicia, Cipru şi Antiohia. nu poate sluji la doi stăpâni“ (Mat. 6:24). Şi Prin urmare, oamenii cărora li se adresează totuşi iată că se numeşte pe sine slujitor al lui Iacov s-ar fi putut să fi fost iudei ce fuseseră Dumnezeu şi al Domnului Isus. Nu avem însă împrăştiaţi în oricare din aceste perioade de nici o contradicţie aici, întrucât Dumnezeu criză. Tatăl şi Dumnezeu Fiul sunt coegali. Întrucât toţi credincioşii adevăraţi sunt stră- Scrisoarea e adresată celor douăspreze­ce ini şi călători în lumea aceasta (Filip. 3:20; 1 seminţii care sunt împrăştiate, textual: „care Pet. 2:11), putem aplica această Scrisoare la

1040 Iacov noi înşine, chiar dacă nu ne-a fost iniţial adre- adopta o atitudine mult mai bună, lăsând ca sată direct nouă. aceste dificultăţi şi perplexităţi ce vin peste noi O altă întrebare mai dificilă se ridică aici: să ne exerseze (Ev. 12:11). Noi putem spune, s-a adresat Iacov iudeilor necreştini, iudeilor de fapt: „Dumnezeu a îngăduit să vină peste care fuseseră convertiţi la Cristos, sau şi iudei- mine această încercare, întrucât El are în vede- lor credincioşi, şi celor necredin­cioşi? În prin- re un plan. El îmi doreşte binele prin acest cipal însă autorul pare să se adreseze credin- lucru. Eu nu ştiu care este scopul urmărit de cioşilor adevăraţi, născuţi din nou (1:18). Totuşi El, dar voi încerca să-l aflu. Oricum, eu vreau uneori el pare să se adreseze şi unora ce doar ca planurile Sale să se împlinească în viaţa îşi spuneau creşt­ini sau chiar celor neconvertiţi. mea“. Aceasta este atitudinea promovată de Una din dovezile faptului că Scrisoarea a fost Iacov: „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucu- redact­ată la o dată foarte timpurie rezidă în rie când treceţi prin felurite încercări“. Nu acea că ruptura dintre creştinii evrei şi iudeii vă răzvrătiţi! Nu cădeţi răpuşi de oboseală! Ci necredincioşi nu era încă un fapt împlinit. bucuraţi-vă! Căci problemele acestea nu vă II. ÎNCERCĂRI ŞI ISPITE (1:2-17) sunt inamice, dornice să vă distrugă, ci priete- 1:2 În secţiunea aceasta Iacov se ocupă de ne, venite să vă ajute să dezvoltaţi caracterul subiectul ispitei, folosind acest termen în două creştin. sensuri diferite. În versetele 2-12 ispitele sunt Dumnezeu vrea să producă în fiecare din ceea ce am putea numi încer­cări sfinte sau copiii Săi un caracter cristianic; se străduieşte probleme pe care Dumnezeu le trimite, cu să ne facă tot mai mult aseme­nea chipului lui scopul de a testa realitatea cre­dinţei noastre şi Cristos. Dar procesul acesta implică, necesar- de a ne face să fim tot mai mult asemenea mente, suferinţă, frustrări şi perplexitate. Roada chipului lui Cristos. Pe de altă parte, în verse- Duhului nu se poate produce în condiţii de tele 13-17 subiectul discuţiei îl constituie ispite- vreme exclusiv însorită, ci mai trebuie să vină le păcătoase, care vin dinlăuntru şi conduc la şi ploi şi nori întunecaţi. E drept că încercările păcat. Viaţa creştină este plină de probleme, nu vor fi niciodată plăcute, ci ni se vor părea care ne năpădesc când nici nu ne aşteptăm. grele şi dezagreabile. Dar după aceea ele vor Uneori ele vin singure, alteori sunt însoţite de produce roada paşnică a neprihănirii în cei o mulţime de alte probleme. Dar oricum ar fi care sunt astfel formaţi de ele (Ev. 12:11). De lucrurile, prob­lemele sunt inevitabile. Iacov nu câte ori nu auzim câte un creştin spunând, spune: „dacă treceţi prin felurite încerc­ ări“, după ce a trecut printr-o criză grea: „Nu mi-a ci când treceţi prin ele, asta însem­nând că nu fost deloc uşor, dar n-aş fi renunţat pentru putem scăpa de ele. Întrebarea se pune: „Ce nimic în lume la această experienţă“. vom face în acest caz? Cum vom reacţiona la 1:3 Iacov se referă la încercarea cred­ inţei încercările ce vin peste noi?“ voastre, imaginând credinţa ca un metal preţi- Există mai multe atitudini posibile pe care os ce este supus de Topitor (Dum­nezeu) la le putem adopta faţă de aceste testări şi încer- probă, ca să-i verifice autent­ic­itatea. Metalul cări ale vieţii. Ne putem răzvrăti împotriva lor este supus la flăcările pri­goanelor, bolilor, sufe- (Ev. 12:5), adoptând un duh de sfidare şi lău- rinţelor şi întristări­lor. Fără probleme, niciodată dându-ne că vom învinge prin propriile noastre nu am dezvol­ta în noi capacitatea de a răbda, puteri. Pe de altă parte, este posibil să cădem de a îndu­ra. Chiar oamenii din lume îşi dau frânţi de obo­seală, cu inima sleită, gata să ne seama că pro­blemele au capacitatea de a întări dăm bătuţi, când nu mai putem îndura presiu- caracterul. Vestitul industriaş Charles Ketter­ing nile exerci­tate asupra noastră (Ev. 12:5), dar spunea odată: „Problemele sunt preţul progre- asta ar echivala cu atitudinea de fatalism şi sului. Nu-mi aduceţi decât probleme, căci veş- ne-ar face să ne îndoim dacă Domnul mai are tile bune mă slăbesc“. grijă de noi. Şi apoi am putea să bombăn­im, 1:4 „Numai lăsaţi răbdarea să-şi facă să ne văietăm şi să prot­estăm împotriv­a neca- desăvârşit lucrarea“, spune Iacov. Uneori zurilor ce ne năp­ădesc. Este exact atitudinea când vin problemele, suntem cuprinşi de dis- de care ne previne Pavel la 1 Corinteni 10:10, perare şi recurgem la mijloace extraordin­are ca nu cumva să ne-o însuşim. O altă opţiune pentru a scurtcircuita încercarea. Fără să-L este să cădem în autocompătimire, gândindu- con­sultăm pe Domnul, pentru a vedea ce scop ne doar la noi înşine şi cerşind compătimirea a urmărit în încercarea respectivă, alerg­ăm, de celor din jurul nostru. Şi, în sfârşit, putem pildă, la doctor şi înghiţim doze uriaşe de medicamente, pentru a scurta încercarea.

Iacov 1041 Procedând însă aşa, am putea zădărnici pro- ne lipseşte priceperea duhovni­cească, trebuie să gramul lui Dumnezeu în viaţa noastră. Şi s-ar mergem îndată la Dumne­zeu, spunându-I totul prea putea ca să trebuiască să trecem printr-o despre starea noastră de năuceală şi de necu- încercare mai îndelungată în viitor, până când noştinţă de cauză. Toţi cei ce sunt exercitaţi se va fi realizat planul Său în viaţa noastră. astfel să descop­ere scopurile lui Dumnezeu în Nu trebuie să scurtcir­cuităm dezvoltarea capa- încercările ce vin peste ei vor fi răsplătiţi cu cităţii de răbdare în viaţa noastră. Cooperând mână largă. În plus, nu trebuie să ne îngrijo- cu Dumnezeu, noi devenim creştini maturi şi răm că Dumnezeu ne-ar certa, întrucât Lui Îi împliniţi, care nu duc lipsă de nimic în ce face plăcere atunci când ne lăsăm modelaţi şi priveşte harurile Duhului. învăţaţi. Toţi ducem lipsă de înţelepciu­ne. Niciodată nu trebuie să fim deznădăjd­uiţi Biblia nu dă răspunsuri spe­cifice la o sumede- sau descurajaţi când trecem prin încer­cări. Nici nie de probleme ce se ivesc în viaţă. Ea nu o problemă nu este prea mare pentru Tatăl rezolvă problema cum ne-am aştepta noi, în nostru. Sunt în viaţă unele probleme de care câteva cuvinte, dar cuvântul lui Dumnezeu ne nu scăpăm niciodată. Pe acestea trebuie să oferă totuşi principiile gener­­ale pe care noi învăţăm să le acceptăm şi să dovedim că trebuie să le aplicăm în prob­lemele concrete harul Lui este suficient. Pavel L-a rugat pe ce se ivesc zi de zi. De aceea, avem nevoie Domnul de trei ori să ia de la el o neputinţă de înţelepciune. Înţelepc­iunea spirituală este fizică. Domnul nu i-a luat-o, dar i-a dat harul aplicarea practică a învăţăturilor Domnului de a o suporta (2 Cor. 12:8-10). nostru la situaţiile ce se ivesc în viaţa noastră Când suntem confruntaţi cu probleme pe de toate zilele. care vedem bine că Dumnezeu nu le va eli­ 1:6-8 Trebuie să ne apropiem de Dum­ mina din viaţa noastră, cel mai bine este să nezeu cu credinţă, fără să ne îndoim. Trebuie ne supunem voii Sale. Talentata compo­zitoare să credem că ne iubeşte şi că Îi pasă de noi; nevăzătoare de imnuri creştine a scris aceste că nimic nu-I este cu neputinţă. Dacă ne îndo- rânduri pe când avea doar opt ani: im de bunătatea şi de puterea Sa, nu vom avea parte de stabilitate în vremur­ile de restriş- O, ce suflet fericit sunt eu, te. S-ar putea ca într-un mo­ment să ne odih- nim în linişte, bizuindu-ne pe făgăduinţele Chiar dacă n-am vedere; Sale, pentru ca în clipa următoare să simţim că Dumnezeu Şi-ar fi retras îndurarea de la Sunt hotărâtă ca-n astă lume noi. Astfel vom fi ca talazul mării, când sus pe înălţimi, când doborâţi în vale – tulburaţi şi Mulţumită să fiu mereu. aruncaţi încoace şi încolo. Lui Dumnezeu nu-I face cinste acest fel de cred­inţă care alternează De câte binecuvântări am eu parte, între optimism şi pesim­ ism. El nu dăruieşte pricepere duhov­nicească unor astfel de oameni Ce altora nu le-au fost date! instabili şi şovăielnici (v. 7, 8). În versetele 5-8, sursa înţelepciunii este Dum­nezeu; ea se Să plâng şi să susţin că sunt oarbă capătă prin rugăciune; şi se dă cu mână largă, fără reproşuri; condiţia esenţială pentru primi- Asta nu pot şi n-o voi face. rea ei este ca noi să cerem cu credinţă, fără să ne îndoim. – Fanny Crosby 1:9 La prima vedere, versetele 9-11 par să introducă un subiect cu totul nou sau, cel Pacea vine atunci când ne supunem voii lui puţin, o paranteză a subiectului deja tratat. Dar Dumnezeu. Iacov nu face altceva decât să continue tema Unele probleme sunt eliminate din viaţa încercărilor sfinte, sprijinind-o cu exemple con- noastră atunci când am învaţat lecţiile pentru crete. Fie că e sărac, fie că e bogat, un om care au fost lăsate aceste probleme să vină poate avea parte de foloase spirituale îndelun- peste noi. De îndată ce Topitorul poate să-Şi gate de pe urma calamită­ţilor şi crizelor ce recunoască chipul în metalul topit, El stinge vin peste el în viaţă. De pildă, când un frate focul. Celor mai mulţi dintre noi ne lipseşte dintr-o stare de jos se găseşte într-o stare de înţelepciunea de a privi presiunile vieţii din nemulţumire şi desc­urajare, întotdeauna se va perspectiva lui Dumne­zeu. Mai degrabă, noi putea bucura că este moştenitor al lui adoptăm un punct de vedere limitat, preocu- pându-ne de disconf­ortul imediat pe care ni-l aduce problema respectivă şi uitând că planul lui Dumnezeu (care nu Se grăbeşte niciodată) este de a ne lărgi prin presiunile exercitate asupra noas­tră (Ps. 4:1, JND). 1:5 Nu ni se cere să înfruntăm proble­mele vieţii în puterea propriei noastre înţe­lepciuni. Dacă, atunci când trecem printr-o încercare,

1042 Iacov Dumnezeu şi moşteni­tor împreună cu Isus „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel Cristos. El poate găsi mângâiere în adevărul tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se potrivit căruia toate lucrurile sunt ale sale, iar laude cu bogăţiile lui. Ci, cel care se laudă să se el este al lui Cristos, iar Cristos este al lui laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie Dumnezeu. Fratele dintr-o stare de jos nu are că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi proba­bil nici un control asupra împrejurărilor dreptate pe pământ! Căci în acestea Îmi găs­esc umile în care se află. Nu există motive să plăcerea“, zice Domnul. credem că starea lui se datorează atitudinii de lene sau nepăsare. Ci Dumnezeu a găsit de S-ar putea ca bogatul într-adevăr să desco- cuviinţă să-l aşeze într-o categorie de salariaţi pere motive de bucurie dacă se va întâmpla să cu remuneraţie mică, din care n-a ieşit nicio- fie deposedat de averile sale. Poate că pierde- dată. Poate că dacă ar fi fost bogat, niciodată rea suferită pe planul afacer­ilor îl va aduce la nu L-ar fi primit pe Crist­os. Dar acum, întru- Domnul. Sau dacă este deja creştin, va putea cât este în Cristos, a fost binecuvântat cu toate primi cu bucurie pier­derea bunurilor sale mate- binecuvântările spirituale în locurile cereşti. Ce riale, ştiind că în cer are o comoară mai bună trebuie să facă el? Să se revolte împotriva şi mai trainică (Ev. 10:34). Bogăţiile pămân- poz­iţiei pe care o ocupă în viaţă? Să se lase teşti sunt sortite pierzării, ca floarea ierbii (Is. um­plut de amărăciune şi gelozie? Nicidecum. 40:6, 7). Dacă un om nu are altceva decât Ci trebuie să accepte din mâna lui Dumnezeu bogăţii materiale, atunci toate planurile sale se împrejurările asupra cărora nu are control, vor sfârşi la mormânt. Iacov se ocupă de vre- bucurându-se în schimb de binecuvântările spi- melnicia ierbii pentru a ilustra cât de trecătoa- rituale. re este viaţa bogatului şi cât de mică valoarea Prea mulţi creştini îşi petrec toată viaţa avuţiilor sale. El se va veşte­ji... în căile sale. într-o stare de răzvrătire pentru că s-au născut Ideea subliniată aici este desigur aceea că nici aparţinând unuia sau altuia dintre sexe, pentru soarele, nici vântul nu pot afecta valorile spiri- vârsta lor, pentru statura lor şi chiar pentru tuale. Orice încer­care ce se lasă cu înţărcarea viaţa însăşi. Fetele cu înclinaţii spre baschet noastră de iubirea lucrurilor trecătoare şi cu şi-ar dori să fie băieţi. Tine­rii ar dori să fie alipirea noastră de lucrurile de sus este o mai maturi, iar cei maturi ar dori să fie din binecuv­ântare, chiar dacă la început nu pare nou tineri. Cei scunzi îi invidiază pe cei înalţi, deloc aşa. Iată deci cum acelaşi har care îi iar cei înalţi ar dori să nu bată la ochi atât de înalţă pe cei smeriţi îi smereşte pe cei bogaţi. mult cu statura lor. Ba unii chiar spun: „Aş Şi unii, şi alţii au motive să se bucure. vrea să mor!“ Toate acestea frizează absurdul. 1:12 Încheind discuţia despre încercările Atitudinea pe care trebuie s-o aibă creştinul sfinte, Iacov rosteşte o binecuvântare asupra este aceea de acceptare din mâna lui Dum­ celui care rămâne în picioare când trece prin nezeu a lucrurilor pe care nu le poate schim- strâmtorări. După ce acest om va fi trecut cu ba. Acestea ne-au fost rânduite de Dumnezeu, bine prin testul la care a fost supus, după ce au fost destinate pentru noi, ca noi să bene­ va fi găsit bun (aprobat), va primi cununa ficiem la maximum de pe urma lor spre slava vieţii. Cununa vieţii nu este aici diadema Lui şi binecuvântarea altora. Noi trebuie să regală, ci coroana dăruită învingătorului, ce va spunem alături de apostolul Pavel: „Prin harul fi dăruită ca răsplată la Scaunul de Judecată al lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt“ (1 Cor. lui Cristos. Desigur nu se su­gerează deloc că 15:10). Pe măsură ce nu ne mai gândim la viaţa veşnică ar fi răsplata pentru răbdarea şi neputinţele noastre, pierzân­du-ne, în schimb, în trecerea cu bine prin încercările vieţii. Mai slujirea altora, vom ajunge să ne dăm seama degrabă, cei care au rezistat eroic vor fi ono- că oamenii duhov­niceşti ne iubesc pentru ceea raţi pentru felul lor de trai, bucurându-se de o ce suntem, iar nu, spre exemplu, pentru înfăţi- apreciere mai profundă a vieţii veşnice, când şarea noastră. vor merge în cer. Paharul fiecăruia va fi plin 1:10, 11 În continuare Iacov îşi îndreap­tă în cer, dar paharele vor fi de dimensiuni dife- atenţia spre cei bogaţi. Interesant că el nu rite – cu alte cuvinte, nu toţi vor avea aceeaşi spune: „Bogatul să se bucure de bogăţiile capa­citate de a se bucura de cer. Asta se are sale“, ci afirmă că bogatul se poate bucura că în vedere probabil prin sintagma: cununa vie- a fost pus într-o stare de jos, învoindu-se ast- ţii – o referire la o savurare mai depli­nă a fel cu Ieremia 9:23, 24: gloriilor cerului. Haideţi acum să facem din această sec­

Iacov 1043 ţiune despre încercările sfinte ale vieţii un folosit în textul nostru. Pofta este asemănată capitol cu aplicaţie practică pentru viaţa noas- cu o femeie rea ce-şi etalează farmecele, ade- tră proprie. Cum reacţionăm noi când vin menindu-şi victime­le. Fiecare din noi este ispi- peste noi diverse forme de încercare? Ne plân- tit. Cu toţii avem pofte urâte şi atracţii necura- gem oare cu amărăciune împotriva dezavanta- te, ce ne în­deamnă mereu să păcătuim. Prin jelor de care avem parte în viaţă, sau ne urmare, suntem oare victime neputincioase bucurăm şi-I mulţumim Domnului pentru ele? atunci când suntem atraşi de dorinţele noastre Facem noi paradă de strâmtorăr­ile prin care şi ademeniţi? Nicidecum, deoarece ne stă în trecem, sau le suportăm în tăcere? Trăim noi putinţă să alungăm toate gândurile păcătoas­e în viitor, aşteptând întot­deauna ca împrejurările din mintea noastră, concentrân­du-ne în schimb să se schimbe, sau trăim în prezent, căutând asupra unor subiecte curate şi sfinte (Filip. să vedem mâna lui Dumnezeu în tot ce ni se 4:8). De asemenea, în clipa în care suntem întâmplă în viaţă? Ne lăsăm cuprinşi de sub jarul ispitei, Îl putem chema în ajutor pe autocompăti­mire, cerşind compasiunea altora, Domnul, aducându-ne aminte că „Numele sau, mai degrabă, ne afundăm într-o viaţă de Domnului este un turn puternic; cel drept fuge slujire a altora? în el şi este în siguranţă“ (Prov. 18:10). 1:13 Acum discuţia abordează tema ispitelor 1:15 Dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce păcătoase (v. 13-17). După cum încercările sfin- păcătuim? Iată răspunsul: Apoi pofta, când a te au menirea de a scoate la iveală tot ce este conceput, dă naştere păcatului. În loc să mai bun în noi, tot aşa ispitele păcătoase au demascăm gândul acela rău, e posibil ca noi menirea de a scoate din noi tot ce este mai să-l încurajăm, să-l nutrim şi să-l savurăm. rău. Trebuie însă să înţelegem bine un lucru: Acest act de încuviinţare se asea­mănă cu actul când suntem ispi­tiţi să păcătuim, ispita nu vine conjugal. Pofta concepe, după care se naşte un de la Dum­nezeu. E drept că Dum­nezeu îi bebeluş oribil, numit PĂCAT. Este un alt mod testează sau încearcă pe oameni, cu privire la de a afirma că dacă ne gândim suficient la un credinţa lor, dar El niciodată nu-l ispiteşte pe act interzis, sfârşim prin a-l comite. Întregul cineva să comită nici o formă de rău. El Însuşi proces al poftei care concepe şi dă naştere nu are nimic de a face cu răul şi nu ademe­ păcatului este ilustrat cu pregnanţă de inciden- neşte pe nimeni la păcat. tul de la 2 Sam. 11:1-27 dintre David şi 1:14 Omul este întotdeauna gata să dea Batşeba. vina pentru păcatele sale pe altcineva. Dacă nu Şi păcatul, odată făptuit, aduce moar­tea, poate da vina pe Dumnezeu, atunci se va spune Iacov. Păcatul nu este un obiect steril şi agăţa de psihologia modernă, spunând că sterp, ci el naşte proprii săi copii. Afirmaţia că păc­atul este o „maladie“. În felul acesta el păcatul produce moartea poate fi înţeleasă speră să scape de judecată. Dar păcatul nu în mai multe feluri. Mai întâi, păcatul lui este nici maladie, nici boală, ci un eşec moral, Adam a adus moarte fizică asupra sa şi a pentru care omul trebuie să dea socoteală. urmaşilor săi (Gen. 2:17). Dar păcatul conduce Unii chiar încearcă să dea vina pe obiectele şi la moartea veşnică, spirituală – despărţirea neînsufleţite din jurul nostru pentru păcatul definitivă a persoa­nei respective de Dumnezeu comis de ei. Dar lucrurile „materiale“ nu sunt şi de binecuv­ântare (Rom. 6:23a). Într-o anu- păcătoase în ele însele. Nu acolo îşi are păca- mită privinţ­ă, păcatul are ca urmare moartea şi tul obârşia. Iacov se duce până la vizuina pentru credincios. De pildă, la 1 Timotei 5:6 leului când spune: „Fiecare este ispitit când citim că o văduvă credincioasă care trăieşte în este atras şi ademenit de pofta lui însuşi“. plăceri este moartă, chiar dacă este încă în Păcatul izvorăşte din noi înşine, din natura viaţă. Asta înseamnă că ea îşi iroseşte viaţa şi noastră veche, căzută şi neregenerată. Isus a nu îm­plineşte deloc scopul pentru care a mân- spus: „Din inimă ies gândurile rele, uciderile, tuit-o Dumnezeu. A fi în afara părtăşiei cu adulterele, curviile, hoţiile, mărturia minci­noasă Dumn­ezeu pentru un creştin este o formă de şi blasfemiile“ (Mat. 15:19). moarte, chiar dacă mai este încă în viaţă. Cuvântul folosit de Iacov pentru dorinţ­e1 1:16, 17 Nu e neobişnuit ca cei care cad în versetul 14 ar putea fi o referire la orice în păcat să dea vina pe Dumnezeu, iar nu pe formă de dorinţă – şi bună, şi rea. Cuvântul ei, spunându-I, de fapt, Creatorului: „De ce în sine are o încărcătură morală neutră. Dar, m-ai făcut în felul acesta?“ Dar asta e o cu puţine excepţii, el este folosit în NT pentru formă de amăgire de sine, căci de la Dum­ a descrie dorinţe rele şi în mod cert aşa e nezeu nu vin decât daruri bune. De fapt, El

1044 Iacov este sursa oric­ ărui dar bun şi a oricărui dar aşa cum ni-l aplică Duhul Sfânt. Ni se spune desăvârşit. că: „Potrivit voii Sale, El ne-a născut, prin Iacov Îl descrie pe Dumnezeu ca pe Tatăl luminilor. În Biblie termenul Tată are uneori Cuvântul adevărului, să fim ca cele dintâi roade sensul de Creator sau Sursă (vezi Iov 38:28). ale creaturilor Sale“. Potrivit voii Sale – asta Prin urmare, Dumnezeu este Creatorul sau ne spune ce L-a determinat să ne mântuiască. Sursa luminilor. Dar ce se înţelege prin El nu a fost forţat s-o facă, de vreun merit lum­ ini? Negreşit aici sunt incluse corpurile din noi înşine. El a făcut-o din propria Lui cereşti – soarele, luna şi stelele (Gen. 1:14-18; voinţă, de bună voie. Noi n-am meritat dra- Ps. 136:7). Dar Dum­nezeu mai este şi Sursa gostea Lui pentru noi, după cum n-am cum- oricărei lumini spirituale. Prin urmare, trebuie părat-o şi n-am căutat-o. Ci ea a fost cu totul să ne gân­dim la El ca la Sursa oricărei forme un act voluntar din partea Sa. Este un lucru de lumină din univers. În care nu este nici care ar trebui să ne determine să ne închi­năm schimbare, nici umbră de mutare. Dum­nezeu Lui! Ne-a născut – descrie rea­li­tatea naşterii nu este ca aştrii cereşti pe care i-a creat. din nou. Prin această naştere spirit­uală noi Aceştia sunt într-o permanentă schimbare. Nu devenim copiii Săi – o relaţie care nu se însă şi Dumnezeu. El nu Se schimbă nicioda- poate schimba, întrucât o naştere nu poate fi tă. Poate că Iacov se gând­eşte nu numai la anulată. Prin Cuvântul adevăr­ ului – Biblia strălucirea soarelui şi a stelelor aflată în declin, este instrumentul naşterii din nou. În toate ci la relaţia lor schimb­ătoare faţă de pământ, cazurile de convertire autentică este implicată în funcţie de rotaţia planetei noastre şi a celor- Scriptura, fie pe cale orală, fie tipărită. În afară lalte planete. Soarele, luna şi stelele sunt carac- de Biblie noi n-am cunoaşte calea mântuirii. terizate prin schimbare. Sintagma: umbră de Într-adevăr, nici n-am şti că mântuirea este rotire (în versiunea engleză, n.tr.) ar putea disponibilă! însem­na umbră provocată de rotire, fiind Să fim ca cele dintâi roade ale creatur­ ilor Sale probab­il o referire la umbrele lăsate pe pământ – sunt trei gânduri care se desprind în legătură de rotaţia sa în jurul soarelui. Sau poate că e cu termenul roadele dintâi. Mai întâi, roadele o referire la eclipse. De pildă, o eclipsă solară dintâi ale recoltei erau primul snop de grâu are loc atunci când umbra lunii este proiec­tată care s-a copt. Creştinii cărora le scrie Iacov se pe pământ. La Dumnezeu este însă cu totul aflau printre primii credincioşi din cadrul altfel. În El nu este nici o schimbare sau Dispen­saţiei Creştine. Desigur, toţi credincioşii umbră provocată de rotire. Iar darurile Sale sunt un fel de roade dintâi ale creaturilor Sale, sunt tot atât de desăvârşite cum este El. Prin dar textul se referă în primul rând la creştinii urmare, este de neconcep­ut ca El să-l ademe- evrei cărora li se adresează Iacov. În al doilea nească vreodată pe om să păcătu­iască. Ispita rând, roadele dintâi erau dăru­ite lui Dumnezeu vine din interiorul naturii rele a omului. ca semn de recu­noştinţă pentru belşugul dat de Să ne punem la încercare credinţa noas­tră El şi ca recunoaştere a faptului că toate vin de pe tema ispitelor păcătoase. Încurajăm noi oare la El şi Îi aparţin. Astfel toţi credincioşii trebuie gândurile rele să-şi facă cuib în mintea noas- să se dăruiasc­ă pe ei lui Dumnezeu ca jertfe vii tră? Sau, mai degrabă, le alungăm imediat? (Rom. 12:1, 2). În al treilea rând, roadele din- Când păcătuim, spunem oare că n-am avut ce tâi erau o garanţie a recoltei depline ce urma. face, că nu s-a putut altfel? Îl învinuim noi Iacov îşi aseamănă cititorii cu primii snopi de oare pe Dumnezeu când suntem ispitiţi să grâu din secerişul lui Cristos. Ei aveau să fie păcătuim? urmaţi de alţii, de-a lungul veacurilor, dar ei au III. CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU fost trimişi ca sfinţi model, ca să etaleze roade- (1:18-27) le noii creaţii. În cele din urmă Domnul va Iacov s-a referit până acum la Dumnez­eu popula întregul pământ cu alţii asemenea lor cu apelativul de Tatăl (Părintele) lumin­ilor. (Rom. 8:19-23). Recolta deplină va fi atunci Acum el ne aminteşte că El mai este şi Tatăl când Domnul Isus Se va întoarce să domnească nostru şi că ne-a dat un rol unic în vasta Lui pe pământ. Între timp, ei trebuiau să dea dova- creaţie. Noi ne putem împlini rolul ascultând dă de aceeaşi ascultare faţă de Cristos pe care de cuvântul adevărului (v. 19-27). o vor manifesta toţi locuitorii lumii în timpul 1:18 Pasajul acesta subliniază rolul jucat la Mileniului. Şi deşi pasajul de faţă se referă în naşterea din nou de cuvântul lui Dumnez­eu, principal la creştinii din primul veac, el are aplicaţie pentru fiecare din noi cei care cinstim numele lui Cristos.

Iacov 1045 1:19a Restul capitolului ne oferă ins­trucţiuni alţii. Sau se referă la răul abundent, în care practice cu privire la modul în care putem fi caz Iacov nu descrie atât de mult excesele roadele dintâi ale creaturilor Sale. Ne prezintă răului, cât ca­racterul extrem de mârşav al neprihănirea practică ce ar trebui să-i caracteri- răului. Sensul global al versetului se des­ zeze pe cei ce au fost născuţi din nou prin prinde cu claritate. Pentru a primi adevărul Cuvântul Adevărului. Noi ştim că am fost cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să fim născuţi prin cuvânt, pentru ca să manifestăm curaţi din punct de vedere moral. adevărul lui Dum­nezeu. Aşa­dar2 să ne facem O altă cerinţă pentru a putea primi adevă- datoria acum. rul divin este blândeţea. Este posibil să citim Trebuie să fim grabnici la ascultare. Este o Biblia fără s-o lăsăm să ne vor­bească. O poruncă neobişnuită, cu uşoare accente de putem studia în manieră acade­mică, fără să umor. Este ca şi cum am spune: „Grăbeşte-te fim afectaţi de ea. Mândria noastră, împie­trirea să asculţi!“ Înseamnă că noi trebuie să fim inimii şi păcatul din noi ne fac să fim nere- gata să ascultăm (sau să auzim) cuvântul lui ceptivi, împiedicându-ne să răspundem la ea. Dumnezeu, precum şi orice sfat şi îndemn Numai cei care au duhul supus şi smer­it se evlavios. Trebuie să ne lăsăm învăţaţi de pot aştepta să derive binefaceri maxime din Duhul Sfânt. Trebuie să fim înceţi la vorbire. Scriptură. „Pe cei smeriţi El îi călăuzeşte în E surprinzător că Iacov are atâtea lucruri de dreptate, şi pe cei smeriţi El îi învaţă calea spus despre vorbirea noastră! El ne atrage Sa“ (Ps. 25:9). „Iată spre cine Îmi voi îndrepta atenţia la modul în care vorbim. Chiar natura privirile: spre cel care suferă şi are duhul ne învaţă acest lucru. Epictetus remarca cu mâhnit, spre cel care tremură la cuvântul multă vreme în urmă: „Natura i-a dat omu­lui Meu“ (Is. 66:2). o singură limbă, dar două urechi, ca să auzim Iacov numeşte Scriptura Cuvântul sădit în de la alţii de două ori mai mult decât vorbim voi, care vă poate mântui sufletele. Gân­dul noi înşine“. Solomon ar fi fost întru totul de care se desprinde de aici este că cu­vântul acord cu Iacov. El spunea odată: „Cine îşi devine un depozit sacru în viaţa creşt­inului, păzeşte gura îşi păzeşte viaţa, dar cine îşi des- când acesta se naşte din nou. Text­ul margi­nal chide larg buzele va avea parte de nimicire“ al versiunii RV sună astfel: „cuv­ântul înnăs- (Prov. 13:3). Tot el a mai spus: „În mulţimea cut“. Cuvântul vă poate mântui sufle­tele; cuvintelor păcatul nu lipseşte, dar cine îşi reţi- Biblia este instrumentul de care se foloseşte ne buzele este înţelept“ (Prov. 10:19). Vorbăreţii Dumnezeu la naşterea din nou. El recurge la fără control sfârşesc prin a păcătui. cuvânt pentru a mân­tui sufletul nu numai de 1:19b, 20 Trebuie să fim înceţi la mâ­nie. pedeapsa păcatului, ci şi de puterea acestuia. Un om care este iute la mânie nu pro­duce El Se foloseşte de cuv­ânt pentru a ne salva nu acel fel de neprihănire pe care îl aş­teaptă numai de o­sândă în veşnicie, ci şi de rava­giile Dumnezeu de la copiii Săi. Cei care îşi ies pe care le face păcatul în viaţa aceast­a.3 din pepeni dau oamenilor o impresie greşită Negreşit la acest aspect actual şi perma­nent al despre creştinism. Rămâne valabilă afirmaţia mântuirii se referă Iacov în versetul 21. de la Proverbe 16:32 că „cel care este încet la 1:22 Nu este de ajuns să primim cuvân­tul mânie este mai bun decât cei viteji; şi cine îşi sădit; ci mai trebuie să şi ascultăm de el. Nu stăpâneşte duhul e mai bun decât cel care este nici o virtute în a poseda o Biblie sau cucereşte o ceta­te“. chiar în a o citi ca pe o simplă lucrare litera- 1:21 Un alt mod de a ne manifesta ca ră. Trebuie să existe dorinţa puternică de a-L roa­dele dintâi ale creaturilor Sale este de a auzi pe Dumnezeu vorbindu-ne, precum şi lepăda orice necurăţie şi orice revărsare de dispoziţia de a face fără murmur tot ce ne răutate. Aceste vicii sunt asemănate cu hai- spune El. Trebuie să transpunem în practică nele murdare ce trebuiesc lepădate o dată Biblia, să acţionăm asupra celor citite. Cuvântul pentru totdeauna. În murdărie sunt incluse trebuie să devină trup în viaţa noastră, să prin- toate formele de necurăţie, fie spir­ituale, fie dă viaţă. Nu trebuie să existe nici un moment mentale sau fizice. Sintagma „revărsare de în care să ne aprop­iem de Scriptură fără să-i răutate“ se referă probabil la acele forme permitem să ne schimbe viaţa, înspre mai de rău ce mai dăinuie încă în viaţa credin- bine. A declara că iubim cuvântul lui ciosului, datând din zilele când era necon- Dumnezeu sau a ne da drept cerc­etători ai vertit. Se poate referi la păcatele ce se Bibliei este o formă de autoamăgire, dacă spo- revarsă din vieţile noastre, influenţându-i pe rirea cunoştinţelor noastre din Cuvânt nu pro-

1046 Iacov duce în viaţa noastră o asemănare tot mai bă decât la duhul lăuntric. Înseamnă exprima- mare cu Dom­nul Isus. A continua să acumu- rea externă a concepţiei prin închinare şi sluji- lăm o cu­noaştere intelectuală a Bibliei, fără să re, mai degrabă decât prin doctrinele în care şi ascultăm de ea, poate fi o capcană, iar nu crede cineva. o binecuvântare. Dacă învăţăm mereu ce tre- Oricine crede că este religios, dar nu-şi buie să facem, dar nu punem în practică aces- poate stăpâni limba.... religia unui astfel de om te lucruri, vom deveni deprimaţi, frust­raţi şi este zadarnică. S-ar putea ca acest om să res- nepăsători. „Im­presia neînsoţită de expresie pecte tot felul de ceremonii religioase, care-l duce la depresie“. De asemenea devenim mai fac să pară foarte cucernic. Dar el se înşeală răspunzători faţă de Dumnez­eu. Combinaţia singur. Lui Dumnezeu nu-I trebuie ritualurile. ideală este să citim Cuvân­tul şi să ascultăm Pe El Îl interesează o viaţă de neprihănire implicit de el. practică. 1:23, 24 Oricine aude cuvântul, dar nu-şi O limbă neînfrânată este doar unul din schimbă purtarea este ca un om care priveşte exemplele religiei zadarnice. Orice compor­ grăbit în oglindă în fiecare dimin­eaţă, după tament ce nu concordă cu credinţa creştină care uită ceea ce a văzut. El nu beneficiază în este lipsit de valoare. Se spune că un băcan nici un fel de faptul că s-a privit în oglindă. era în realitate un înşelător, care se ascun­dea Desigur, există anumite lucruri în înfăţişarea după un paravan de pioşenie. Locuinţa sa era noastră care nu pot fi schimbate. Dar chiar şi deasupra magazinului său. În fiecare dimi­neaţă atunci, privindu-le ar trebui să fim smeriţi! Iar îşi chema asistentul: când oglinda ne spune: „Spală-te!“ sau „John!“ „Bărbiereşte-te“ sau „Piaptănă-te!“ sau „Perie-ţi „Da, domnule“.. părul!“, se cuvine măcar să facem ceea ce ni „Ai botezat laptele?“ se spune. Altminteri oglinda n-ar mai avea „Da, domnule“. nici un folos practic pentru noi. „Ai colorat untul?“ Este posibil să citim Biblia cu uşurinţă sau „Da, domnule“. dintr-un sentiment al datoriei, fără să fim afec- „Ai pus cicoare în cafea?“ taţi de ceea ce citim. Noi vedem ce ar trebui „Da, domnule“. să facem, dar curând uităm şi trăim ca şi „Foarte bine. Acum vino sus, la citirea când am fi deja desăvârşiţi. Acest tip de auto- Cuvântului şi rugăciunea de fiecare dimi­ mulţumire împiedică pro­gresul spiritual. neaţă!“ 1:25 În contrast direct cu această situaţ­ie Iacov spune că o atare religie este zadar­nică. se află omul care îşi adânceşte privirile în Ceea ce doreşte să vadă Dumne­zeu este cuvântul lui Dumnezeu şi îşi face obicei din un gen de evlavie practică, marcată de un a-l pune mereu în practică. Privirea lui con­ interes real faţă de nevoile altora şi de dorinţa templativă, meditativă şi aţintită are ur­mări de a ne păstra viaţa neîntinată. Ca exemple de practice în viaţa sa. Pentru el Biblia e legea religie curată şi neîntinată, Iacov îl elogiază pe desăvârşită a libertăţii. Precept­ele sale nu omul care vizitează orfanii şi văduvele nev­oiaşe sunt o povară, ci îi spun să facă e­xact ceea ce şi care se păstrează neîntinat de lume. naturii lui noi îi place să facă. Pe măsură ce Cu alte cuvinte, elaborarea practică a naşte- ascultă tot mai mult de Scrip­tură, el desco­peră rii din nou se găseşte în „acte de har şi într-o adevărata libertate şi eli­berare de tradi­ţiile ome- umblare a detaşării de lume“. Guy King defi- neşti şi de raţionam­ ent­ele fireşti. Adevărul îl neşte aceste virtuţi drept dragoste practică şi face liber. Aces­ta e omul care beneficiază de sfinţire practică. pe urma Cu­vân­tului lui Dumnezeu, Biblia. El Noi trebuie să ne punem propria noas­tră nu uită ce a citit. Mai degrabă, caută să trăias­ credinţă la încercare în lumina următoa­relor că în viaţ­ă cele citite, punându-le în pract­ica întrebări: Citesc eu Biblia cu dorinţa smerită ziln­ică. Ascultarea lui simplă, de copil, aduce de a-L lăsa pe Dumnezeu să mă mustre, să binecuvântări incalculabile asupra sufletului mă înveţe şi să mă schimbe? Doresc eu să-mi său. Acesta va fi fericit în ceea ce face. înfrânez cu adevărat limb­a? Îmi scuz eu izbuc- 1:26, 27 Aici se face un contrast între reli- nirile de nervi? Sau vreau să dobândesc biru- gia zadarnică şi religia curată şi neîn­tinată. inţa asupra lor? Cum reacţionez când cineva Prin religie se înţelege aici tiparele externe de spune o glumă necuviincioasă? Se manifestă comportament legate de conving­erile religioa- credinţa mea prin fapte de milostenie şi ome- se. Se referă la formele exter­ioare, mai degra- nie faţă de cei care nu au cum să mă răsplă-

Iacov 1047 tească pentru acestea? partea din spate a bisericii sau, în cel mai bun IV.CONDAMNAREA PĂRTINIRII caz, un loc pe jos, la picioarele scaunului său (2:1-13) de uşier din antreu. Ni se pare incredibil că Prima jumătate a capitolului 2 înfierează cineva s-ar putea compor­ta în halul acesta. practica de a căuta la faţa omului. Favoritis­ Poate vom spune că este o ilustraţie exagerată, mul este cu desăvârşire străin de caracterul şi dar când privim în inima noastră, constatăm exemplul Domnului sau de învăţăturile NT. că adesea facem şi noi aceste distincţii bazate Nu este loc în creştinism pentru snob­ism sau pe pătura socială din care provine cineva, şi discriminare. astfel devenim judecători cu gânduri rele. 2:1 Mai întâi de toate, practica este interzisă Probabil că cel mai izbitor exemplu al cu desăvârşire. Observaţi de la înce­put că acestei purtări în biserica de astăzi este discri- îndemnul este adresat credincioş­ilor, cum reiese minarea manifestată faţă de oamenii de alte din cuvintele de salut: „Fraţii mei“. Credinţa rase sau culori. Credincioşii negri au fost Domnului nostru Isus Cristos se referă la cre- ostracizaţi în multe cazuri sau cel puţin au dinţa creştină. Nu este vorba de încrederea sau fost făcuţi să se simtă incomozi şi nedor­iţi. de probitat­ea Lui, ci de comoara de adevăr pe Iudeii convertiţi nu au fost întotdeauna accep- care ne-a încredinţat-o El. Însăilând toate aceste taţi cu braţele deschise în adunări creştine. gânduri, aflăm că Iacov spune, de fapt: „Fraţii Apoi creştinii din Orient au fost şi ei ţinta Mei, în practicarea zilnică a credinţ­ei creştine, unor forme de discriminare. Se re­cu­noaşte că să nu daţi dovadă de parţialit­ate“. Snobismul există probleme sociale enorm­ e în întregul şi deosebirile de clasă sunt total inconsecvente domeniu al relaţiilor rasiale. Dar creştinul tre- cu creştinismul adevărat. Servilismul sau ploco- buie să fie fidel principiilor divine. El are nirea în faţa unor mai mari de pe lumea aceas- obligaţia de a exprima în practică adevărul ta nu are ce căuta în prezenţa Domnului Slavei. potrivit căruia toţi credinc­ioşii sunt una în Dispreţul pentru alţii pe criterii ce ţin de origi- Cristos Isus. ne, de rasă, sex sau sărăcie constituie, practic, o 2:5, 6a Parţialitatea este total neconcord­antă tăgăduire a credinţei. Porunca aceasta nu contra- cu credinţa creştină. Iacov demons­trează acest zice alte porţiuni din NT unde credincioşii sunt lucru în versetele 5-13. El pre­zintă patru moti- învăţaţi să respecte dregătorii, stăpânii, bătrânii ve puternice pentru care este caraghios ca un şi părinţii. Existe anumite relaţii rânduite divin credincios să-i favori­zeze pe bogaţi şi să-i pri- care trebuiesc recunoscute (Rom. 13:7). În pasa­ vească de sus pe cei săraci. jul aceste se pune doar problema acelui respect Mai întâi, înseamnă că îl dezonorăm pe un servil faţă de oameni din pricina îmbrăcăminţii om pe care Dumnezeu îl onorează. Dumnezeu scumpe pe care o poartă sau a altor distincţii a ales pe oamenii săraci ai acestei lumi să fie artificiale. bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei 2:2-4 Lucrul acesta e confirmat de ilustra- pe care a făgăduit-o El celor care Îl iubesc. ţia vie pe care o dă Iacov în versetele 2-4. Săracii sunt aleşii lui Dumn­ezeu, elita lui Guy King a intitulat cu multă măiestrie aceas- Dumnezeu, moştenitori ai lui Dumnezeu şi tă secţiune drept: „Plasatorul miop“. Scena iubitori ai lui Dumnezeu. De nenumărate ori este o adunare locală4 de creştini. Iată că îşi în Scriptură constatăm că săracii, iar nu boga- face apariţia un domn distins, elegant îmbră- ţii, se alătură cauzei lui Cristos. Domnul nos- cat, cu un inel de aur în deget. Uşierul se tru Însuşi a spus: „Săracilor li se predică apleacă umil în faţa lui, după care îl conduce Evanghelia“ (Mat. 11:5). Tocmai oamenii de pe distinsul vizitator la un loc proeminent, în rând L-au ascult­at cu bucurie, nu bogaţii şi faţă. De îndată ce revine uşierul la uşa biseri- aristocraţii (Marcu 12:37). Nu mulţi nobili sunt cii, întâlneşte un alt vizitator, de data aceasta chem­ aţi, ci neştiutorii, slăbănogii, umilii, dis­ un om sărac, îmbrăcat în veşminte ponosite. preţuiţii şi neînsemnaţii acestei lumi (1 Cor. (Sintagma: îmbră­căminte murdară nu 1:26-29). Bogaţii sunt de regulă săraci în cre- înseamnă neapărat că hainele sale trebuiau dinţă, pentru că îşi pun încrederea în bogăţii, date la curăţat, cum reiese şi din versiunea în loc să şi-o pună în Domnul. Pe de altă română, unde se spune haine zdrenţăroase.) parte, săracii au fost aleşi de Dum­nezeu să fie De data aceasta uşierul îşi dă toate silinţele să bogaţi în credinţă. Un sondaj realizat în rându- salveze adunarea de la o scenă penibilă, ofe- rile cetăţenilor împărăţiei Sale ar releva că cei rindu-i vizitatorului doar un loc în pi­cioare, în mai mulţi dintre ei sunt săraci. În împărăţie, ei vor ocupa însă poziţii de bogăţie şi glorie. Ce

1048 Iacov mare nechibz­uinţă este atunci şi ce peri­culos am dori să fim trataţi noi înşine. Or, noi nu este să-i tratăm cu dispreţ pe cei care într-o zi am dori să fim dispreţuiţi, doar pentru faptul vor fi înălţaţi în împărăţia Domnului şi că suntem săraci, nu-i aşa? Atunci nici noi nu Mântuito­rului nostru! avem voie să-i dispreţuim pe alţii doar pentru 2:6b Un al doilea motiv pentru care este că sunt săraci! o nechibzuinţă să ne ploconim în faţa celor Dintre toate învăţăturile Bibliei, aceasta este bogaţi este că, în ansamblul lor, ca şi clasă, ei una dintre cele mai revoluţionare: Să-ţi iubeşti sunt cei care în mod caracteristic au asuprit aproapele ca pe tine însuţi. Gân­diţi-vă ce copiii lui Dumnezeu. Argumentul este stufos înseamnă aceasta! Înseamnă că trebuie să şi chiar puţin confuz în acest punct. Bogatul avem grijă de alţii exact aşa cum avem grijă menţionat anterior era negre­şit un credincios. de noi înşine. Cu alte cuvinte, ar trebui să Asta nu înseamnă că bogaţii din versetul 6 facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne sunt şi ei credincioşi. Ceea ce spune Iacov asigura că ei au prilejul de a-L cunoaşte pe este doar atât: „De ce să daţi dovadă de favo- binecuvântatul nostru Mântuit­or. Prea de multe ritism faţă de oameni doar pentru că sunt ori deciziile noastre se bazează pe modul în bogaţi? Procedând aşa, voi îi cinstiţi pe cei ce care credem că ne vor afecta acţiunile respec- v-au asuprit cei dintâi, ei care v-au târât la tive. Altfel spus: suntem egocentrici. Ne ploco- tribunale“. Calv­in a redat foarte succint esenţa nim în faţa celor bogaţi pentru că sperăm că argumentu­lui, în cuvintele: „De ce să-i cinstiţi ne vom alege cu ceva, fie pe plan social, fie pe călăi?“ materi­al. Iar pe cei săraci îi neglijăm întrucât 2:7 Un al treilea motiv pentru care este o puţine sunt speranţele să căpătăm ceva similar dovadă de nechibzuinţă să fim părtinitori faţă de de la ei. Legea regală interzice o atare exploa- cei bogaţi este faptul că ei în mod obişnuit folo- tare a altora. Ea ne învaţă să ne iubim aproa- sesc numele lui Cristos în limbaj necu­viincios pele ca pe noi înşine. Iar dacă întrebăm: sau de-a dreptul murd­ar. Or, acesta este nobilul „Cine este aproapele?“, răspunsul îl aflăm din nume prin care sunt numiţi credincioşii – creş- istoria bunului samaritean (Luca 10:29-37), tini sau urmaşi ai lui Cristos. Deşi păcatul batjo- unde aproapele este orice persoană căreia noi coririi numelui Domnului nu este monopolul putem să-i venim în ajutor. exclusiv al celor bogaţi, trebuie precizat însă că 2:9 A căuta la faţa omului este o viola­re a cei care îi persecută pe credincioşii săraci adesea legii regale. Este păcat şi încălcare a legii. însoţesc aceste acţiuni de cele mai grele cuvinte Păcatul este orice neconformare la voia lui care pot fi adresate Mântuitorului. Prin urmare, Dumnezeu, aşa cum ne-a fost revelată aceasta de ce ar manifesta credincioşii o atitudine de sau eşecul de a întruni normele Sale. Iar prin favoritism faţă de oricine, doar pentru faptul că încălcare se înţelege orice violare a unei legi este bogat? Trăsăturile care merg mână în mână cunoscute. Anumite fapte sunt păcătoase pen- cu bogăţiile nu aduc, de obicei, cinste Domnului tru că prin natura lor sunt inerent greşite, rele, Isus. Sintagma: nobilul nume prin care sunteţi dar ele devin încălcări ale legii atunci când numiţi ar putea fi tradusă şi prin: „numele acela sunt puse în evidenţă de o anumită lege pe frumos, care a fost chemat peste voi“. Unii cred care o încalc­ă. Parţialitatea este un păcat că aici ar fi o referire la botezul creş­tin. Cre­ întrucât este greşită în sine. Dar mai este şi o dincioşii sunt botezaţi în numele Domnului Isus. încălcare, prin faptul că există o lege care Este exact numele pe care Îl blasfe­miază de interzice acest comportament. obicei bogaţii. 2:10 A călca o singură părticică a legii 2:8 Al patrulea argument al lui Iacov înseamnă a te face vinovat de toate încălcă­rile. spune că orice atitudine de favoritism faţă de Legea este ca un lanţ cu zece verigi, căruia bogaţi violează legea conform căreia: trebuie dacă i-ai rupt o verigă, tot lanţul s-a rupt. „să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, care Dumnezeu nu ne îngăduie să păzim un anu- se numeşte legea regală, întrucât aparţine mit set de legi, iar pe altele să le călcăm. Regelui şi este regele tuturor legi­lor. Poate că 2:11 Acelaşi Dumnezeu care a interzis uşierul şi-a scuzat purtarea faţă de cel bogat, adulterul a interzis şi uciderea. Poate că cineva spunând că nu a făcut altceva decât să-şi nu s-a făcut vinovat de adulter, dar a ucis. iubească aproapele ca pe sine însuşi. Numai Este el un călcător al legii? Bineîn­ţeles că da! că faţă de cel sărac nu a mai aplicat acelaşi Duhul legii spune că trebuie să ne iubim principiu! Dacă ne-am iubi cu adevărat seme- aproapele ca pe noi înşine. Adult­erul este nii ca pe noi înşine, i-am trata exact aşa cum negreşit o încălcare a acestei porunci, dar tot

Iacov 1049 aşa este şi uciderea. După cum este şi snobis- porunci ce se repetă în epistole nu ne sunt mul şi discriminarea. Dacă săvârşim vreunul date ca pe o lege, ci ca îndrumări în nepri­ din aceste păcate, ne-am făcut vinovaţi de hănire, pentru copiii lui Dumnezeu. Cu alte eşecul de a împlini legea. cuvinte, Dumnezeu nu le spune creştinilor: „Dacă vei fura, vei fi condamnat la moar­te“. CELE ZECE PORUNCI Sau: „Dacă vei săvârşi o faptă imorală, îţi vei Acum trebuie să facem o pauză, în cadrul pierde mântuirea“. Mai degrabă, El spune: „Eu discuţiei noastre, pentru a ne ocupa pe larg de te-am mântuit prin harul Meu. Acum eu vreau o problemă de bază ce derivă din argumentul ca tu să trăieşti o viaţă sfântă, izvorâtă din lui Iacov. Problema care se pune este următoa- dragostea ta pentru Mine. Dacă doreşti să ştii rea: „Suntem noi, creşti­nii, sub lege, sau nu?“ ce aştept Eu de la tine, atunci răspunsul îl vei Negreşit s-ar părea că Iacov impune Cele găsi în Noul Testament. Acolo vei găsi nouă Zece Porunci asupra credincioşilor creştini. În din Cele Zece Porunci, repetate. Dar vei mai mod concret el se referă la a şasea şi a şaptea găsi şi învăţăturile Domnului Isus, care recla- poruncă, care interzic uciderea şi adulterul. De mă de fapt norme de conduită cu mult mai asemenea el rezumă ultimele cinci porunci în elevate decât cele cerute de lege“. Prin urmare, cuvinte­le: „Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine Iacov nu-i aşază pe credincioşi sub lege şi sub în­suţi“. Dar a-i pune pe credincioşi sub lege, osânda ei. El nu spune: „Dacă vei căuta la ca principiu de viaţă, ar constitui o contra­dicţie faţa omului, vei călca legea şi astfel vei fi a altor texte din NT, cum este cel de la condamnat la moarte“. ‡ Romani 6:14: „Voi nu sunteţi sub lege, ci sub 2:12 Iată ce spune Iacov: „Ca credin­cioşi, har“; Romani 7:6: „Noi am fost izbăviţi de voi nu mai sunteţi sub legea robiei, ci sub lege“; Romani 7:4: „Voi aţi murit faţă de lege legea libertăţii, adică a libertăţii de a fac­e tot prin trupul lui Cristos“ (vezi şi Gal. 2:19; 3:13, ce este bine şi drept. Legea lui Moise cerea 24, 25; 1 Tim. 1:8, 9; Ev. 7:19.) Faptul că să-ţi iubeşti aproapele dar nu-ţi dădea şi pute- creştinii nu se află sub Cele Zece Porunci este rea de a face acest lucru şi te con­damna dacă precizat fără echivoc la 2 Corinteni 3:7-11. greşeai. Sub har, ţi se dă puter­ea de a-ţi iubi Atunci de ce insistă Iacov să le prezinte aproapele şi eşti răsplă­tit când faci acest lucru. cre­dincioşilor din această epocă a harului ches­ Tu nu-ţi iubeşti a­proapele pentru ca să fii tiunea legii? Mai întâi, creştinii nu sunt sub mântuit, ci îl iubeşti tocmai pentru faptul că lege ca regulă sau principiu de viaţă. Crist­os, eşti deja mântuit, ca o urmare a acestui fapt. nu legea, este modelul credinciosul­ui. Acolo Îţi iubeşti aproapele nu de teama că vei fi unde este lege trebuie să fie şi pe­d­eapsă. Or, pedepsit, ci pentru că-L iubeşti pe Cel care a pedeapsa pentru călcarea legii este moartea. murit pentru tine şi a înviat din morţi. Când Cristos a murit ca să plătească ped­eapsa pen- vei sta înaintea Scaunului de judecată al lui tru călcarea legii. Cei care sunt în Cristos au Cristos, vei fi răsplătit sau vei suferi o pierde- fost, aşadar, izbăviţi de lege şi de pedeapsa ei. re, prin raportare la această normă. Nu se va Dar anumite princip­ii ale legii continuă să pune deloc chestiunea mântuirii, ci a răsplăţii“. aibă valabilitate, fiind de o valoare nepieritoare. Sintagma: „Aşa să vorbiţi şi aşa să faceţi“ se Aceste pre­cepte se aplică la toţi oamenii, din referă la cuvinte şi la fapte. Între mărtu­risire şi toate vea­curile. Idolatria, adulterul, uciderea şi trăirea în practică trebuie să existe o deplină hoţ­ia sunt rele în ele însele – greşite din punct concordanţă. Prin cuvintele şi faptele lor, cre- de vedere fundamental şi inerent. Ele sunt la dincioşii trebuie să evite orice favoritism, tre- fel de greşite, fie că sunt comise de cre­ buie să aibă grijă să nu caute la faţa omului, dincioşi, fie de necredincioşi. Mai mult, nouă să nu dea dovadă de părtinire, întrucât aseme- din Cele Zece Porunci sunt repetate în nea încălcări ale legii vor fi judecate la cup­rinsul epistolelor. Singura poruncă ce nu se Scaunul de Judecată al lui Cristos. repetă este cea privitoare la sabat. Nică­ieri nu 2:13 Versetul 13 trebuie înţeles în lumina li se spune creştinilor să ţină sabatul sau ziua contextului. Iacov se adresează credin­cioşilor. a şaptea a săptămânii, întrucât acea por­uncă Nu se pune deloc chestiunea pedepsei veşnice are un car­acter ceremonial, mai deg­rabă decât aici, întrucât acea pedeap­să a fost ispăşită o moral. Nu era greşit în sine ca un iudeu să dată pentru totdeauna de Cristos pe crucea de lucreze în ziua a şaptea. Era gre­şit doar pentru la Calvar. Mai degrabă, textul de faţă se referă că Dumnezeu pusese deo­parte acea zi. la modul în care Se poartă Dumnezeu cu noi În fine, trebuie să arătăm că cele nouă