Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

Galateni 699 este însoţită de blestem pentru toţi cei ce în­ [după convertirea sa] el a lucrat indepen­dent cearcă s-o modifice. de ceilalţi apostoli. Acum Pavel de­mon­strează 1:10 Pavel îşi aminteşte, probabil, aici că independenţa sa faţă de alţi oameni în legătura duşmanii lui l-au învinuit că şi-a modificat cu Evanghelia sa. După convertirea sa, el nu a mesajul din dorinţa de a fi pe placul ascultă­ conferit imediat cu liderii pămân­teşti, nici nu torilor săi. Prin urmare, el întreabă: „Când in­ s-a suit la Ierusal­im, unde se aflau ceilalţi sist că nu există decât o singură Evanghel­ie, apostoli, ci s-a dus în Arabia, după care a re­ încerc eu oare să fiu pe placul oameni­lor, sau venit la Damasc. Hotărârea lui de a evita Ieru­ al lui Dumnezeu?“ E limpede că el nu în­ salimul nu izv­ora din lipsa de resp­ect pentru cearcă să fie pe placul oamenilor, întru­cât ei colegii săi apostoli, ci era urmarea faptului că urăsc ideea potrivit căreia nu există decât o fusese împuternicit chiar de Domnul Isus Cris­ singură cale de a merge în rai. Dacă Pavel şi- tos, Cel Înviat, şi primise o slujbă unică, de ar modifica mesajul pentru a fi pe placul oa­ vestire a Evangheliei la Neamuri (2:8). De aici menilor, atunci n-ar mai fi un rob al lui Cris­ reiese clar că Evanghelia şi slujba sa nu aveau tos şi, în acest caz, şi-ar atrage asupra sa mâ­ nevoie de autorizaţia nici unui om, el fiind nia lui Dumnezeu. total independent de oameni. B. P avel îşi apără mesajul şi slujba În aceste versete găsim o seamă de sintag­ (1:11–2:10) me ce se cer examinate cu luare aminte, cum 1:11, 12 Apostolul prezintă acum şase ar­ ar fi cea din versetul 15: Dumnezeu... m-a pus gumente întru apărarea mesajului şi a slujbei deoparte din pântecele mamei mele. Pavel şi-a sale. Mai întâi, Evanghelia a fost pri­mită prin dat seama că încă înainte de a se fi născut, el revelaţie divină, independent de om. Nu a fost a fost pus deoparte de Dumne­zeu pentru o lu­ omenească, în sensul că nu o­mul a iniţiat-o. crare specială. El adaugă apoi că Dumnezeu l-a Să medităm puţin la acest gând şi îndată vom chemat prin harul Său – referire evidentă la vedea că aşa stau lucruri­le. Evanghelia lui Pa­ convertirea sa pe drumul Damascului. Dacă ar vel este în întregime de la Dumnezeu, nea­ fi fost să primească ce merita atunci, ar fi fost, vând nici un element ome­nesc. Nu este genul negreşit, aruncat în iad. Dar Cristos, în harul de mântuire pe care oa­menii să-l poată conce­ Său minunat, l-a mântuit şi l-a trimis să predice pe! Pavel n-a primit Evan­ghelia de la vreo altă tocmai cre­dinţa pe care se străduia el s-o distru­ persoană, după cum n-a învăţat-o de la vreun gă. În versetul 16 el arată că Dumnezeu a găsit om, ci i-a fost dată prin revelaţia de la Isus cu cale să-L descopere pe Fiul Său în el. Asta Cristos. ne dă prilejul să vedem planul minunat avut în 1:13, 14 În al doilea rând, eşecul lui Pavel vedere de Dumnezeu când ne-a chemat – să-L de a include legea iudaică în Evanghe­lia sa nu descopere pe Fiul Său în noi, pentru ca noi poate fi pus pe seama vreunei presupuse igno­ să-L putem reprezenta pe Domnul Isus în faţa ranţe a sa cu privire la iuda­ism, deoarece din lumii. El ni-L descoperă pe Cristos ini­milor naştere şi prin pregătirea sa intelectuală, el fu­ noastre (v. 16), pentru ca El să-L poată înfăţişa sese adânc ancorat în lege. Din proprie ini­ pe Cristos prin noi (v. 16-23), aşa încât Dumne­ ţiativă, el devenise un înfocat prigonitor al bi- zeu să fie proslăvit prin această etalare (v. 24). sericii, căruia i se dusese groaza. În râvna lui Misiunea specială încredinţa­tă lui Pavel a con­ greşit canalizată pentru tradiţiile părinţilor stat în a-L predica pe Cris­tos printre Neamuri. lui, el i-a întrecut pe mulţi alţi iudei de vârsta În versetul 17 el spune: „M-am dus în lui. Prin urmare, Evanghelia propovăduită de Arabia“. Fiecare slujitor al Domnului treb­uie el, conform căreia mântuirea se capătă numai să petreacă din când în când un timp de me­ prin cre­dinţă, fără lege, nu ar putea nicidecum ditaţie, izolat de toţi ceilalţi şi stând numai în fi pusă pe seama necunoaşterii de către Pavel prezenţa Domnului. Astfel Moise a petrecut a legii. Atunci de ce omitea el legea din pro­ patruzeci de ani în pustiu. David a fost singur povăduirea sa? De ce se situa Evanghelia lui cu Dumnezeu pe când păştea oile pe dealurile pe poziţii antagoniste fondului său, încli­naţiilor din Iudeea. sale naturale şi întregii sale formaţii religioase? 1:18-20 În al patrulea rând, când Pavel a Pur şi simplu pentru că nu era urmarea pro­ vizitat, în cele din urmă, Ierusalimul, s-a întâl­ priei sale gândiri, ci o primise direct de la nit doar cu Petru şi cu Iacov. În afară de Dumnezeu. aceştia, el era relativ necunoscut de bise­ricile 1:15-17 În al treilea rând, în primii trei ani din Iudeea (1:21-24). Pentru a demon­stra şi mai mult independenţa sa faţă de ceilalţi apos­

700 Galateni toli, Pavel relatează că nu a vizitat Ierusalimul dreptăţit prin metoda legal­istă de păzire a legii, decât la mai puţin de trei ani după convertirea tăgăduind astfel înseşi temeliile harului.3 sa. S-a suit acolo pentru a face cunoştinţă cu Petru2 – aceasta fiind o vizită personală, nu 2:2 Când a ajuns Pavel la Ierusalim, le-a oficială (Fapte 9:26-29). Pe când se afla acolo, transmis Evanghelia pe care o predica el des­ s-a întâlnit şi cu Iacov, fratele Domnului. chis între Neamuri, dar în particular celor cu Şederea lui în compania lui Petru a durat nu­ reputaţie, ca nu cumva să alerge sau să fi mai cincisprezece zile – timp insuficient ca alergat în zadar. De ce vorbea Pavel în parti­ să-şi fi însuşit un curs de pregătire teologică! cular cu liderii spirituali, şi nu în plenul adu­ Mai mult, textul lasă să se înţeleagă că se afla nării? Voia el ca aceştia să-i aprobe, în preala­ pe picior de egalitate cu aceşti slujitori ai bil, Evanghelia, verificând astfel că nu a predi­ Domnului. cat o evanghelie falsă? Evident că nu! Căci ar 1:21-24 După aceea, a petrecut o mare fi un fapt contrar tuturor declaraţiilor lui Pavel. parte a timpului său în regiunile Siriei şi Ci- Oare nu insistase el că mesajul propovăduit i liciei, până acolo încât bisericile din Iudeea se descoperise pe căi divine? Hotărât lucru, el nu au ajuns să-l cunoască personal. Tot ce nu avea nici un fel de dubii cu privire la fap­ ştiau era că cel ce-i prigonise atât de mult pe tul că Evanghelia sa era, într-adevăr, adevărul creşt­ini era acum el însuşi creştin, predicân- divin! Explicaţia trebuie găsită în altă parte, în du-L pe Cristos la alţii. Din această cauză ei Îl faptul că era o chestiu­ne de bun simţ să stea slăveau pe Dumnezeu pentru ceea ce făcuse de vorbă, mai întâi, cu liderii. De asemenea în viaţa lui Pavel. (Îl slăvesc oare alţii pe era recomandabil ca liderii să fie convinşi pe Dumnezeu din pricina schimbă­rii care s-a pro­ deplin de autentici­tatea Evangheliei lui Pavel, dus în viaţa noastră?) căci dacă ei ar fi avut îndoieli sau dificultăţi 2:1 În al cincilea rând, în timpul unei vizi­ în acceptarea mesajului lui Pavel, atunci Pavel te ulterioare a lui Pavel la Ierusalim, apostolii ar fi putut răspunde pe loc la acestea, putând de acolo au convenit că Evanghelia vestită de merge după aceea în faţa bisericii cu sprijinul el era de origine divină (2:1-10). Având în ve­ dep­lin al celorlalţi apostoli. Ori de câte ori ai dere că biserica s-a născut la Ierusalim şi că de a face cu un număr mare de oameni, exis­ apostolii au făcut, practic, din acest oraş se­diul tă pericolul ca mulţimea să fie influenţ­ată de lor, anumiţi creştini consid­erau că biserica de elem­ ente emotive. Prin urmare, Pavel a dorit acolo era „biserica mamă“. Astfel Pavel a fost să prezinte mai întâi Evanghelia sa în particu- confruntat cu învinuirea că ar fi fost inferior, lar, într-o atmosferă ferită de orice izbucniri deoarece nu se număra printre apostolii de la isterice din partea mulţimii. Dacă Pavel ar fi Ierusalim. Pavel răspunde acestei acuzaţii, de­ procedat altfel, s-ar fi iscat o dispută aprinsă, scriind în amănunt călătoria sa la Ierusalim. care ar fi putut dezbina biserica, scindând-o în Dacă aceasta a avut loc la paisprezece ani ramura iudaică şi cea neiudaică. În acest caz, după convertirea sa sau după prima sa călăto­ scopul călătoriei lui Pavel la Ierusalim ar fi rie – nu ştim. Ceea ce ştim este că a primit o fost zădărnicit, căci asta vrea să spună el prin rev­elaţie de la Cristos să se ducă, împreună cu cuvintele: ca nu cumva să alerg sau să fi aler- Barnaba, colaboratorul său, şi cu Tit, un ne- gat în zadar. evreu convertit în urma propovăduirii lui Pavel. 2:3 Întreaga chestiune a legalismului a fost Iudaizatorii insistaseră ca Tit să fie tă­iat împre­ adusă în centrul dezbaterii în cazul lui Tit. jur, pentru a putea fi considerat mântuit cu Avea să-l primească biserica de la Ieru­salim pe adevărat. Apostolul Pavel se opusese din răs­ acest convertit dintre Neamuri în părtăşia sa, puteri acestei pretenţii, deoa­rece îşi dădea sea­ sau avea să insiste ca acesta să fie tăiat împre­ ma că dacă ceda, punea în joc însuşi adevărul jur, mai întâi?4 După discuţii şi dezbateri înde­ Evangheliei. (Ulterior, când Pavel însuşi l-a tă­ lungate, apostolii au hotărât că circumcizia nu iat împrejur pe Timot­ei, nu era implicat nici era necesară pentru ca cineva să poată fi mân­ un principiu major – Fapte 16:3.) E. F. Kevan tuit. Şi astfel Pavel a câştigat o biruinţă răsu­ spune: nătoare.5 2:4 Motivul care a stat la baza călăuzirii Pavel a văzut că circumcizia în vederea îndrep­ lui Pavel să se ducă la Ierusalim devine clar tăţirii nu era un simplu ritual nevinov­at, aşa cum dacă legăm începutul versetului 2 cu începu­tul ar fi crezut un om fără discernă­mânt. A te supu­ versetului 4: „M-am suit prin revelaţie... şi ne tăierii împrejur însemna a crede că poţi fi în­ aceasta s-a întâmplat din cauza fraţilor min-

Galateni 701 cinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi“. Cu­ mului dintre răspunsurile lui Pavel la con­ vintele acestea se referă la ceea ce se petrecu­ testarea apostoliei sale, el aminteşte aici cum a se anterior la Antiohia (Fapte 15:1, 2). Unii fost nevoit să-l mustre pe apostolul Petru6 – învăţători iudei de la Ierusalim, dându-se drept considerat de mulţi creştini iudei drept frunta­ creştini, fuseseră introduşi pe furiş în biserica şul apostolilor. (Pasajul acesta infirmă fără din Antiohia, unde propovă­duiau că circumci­ echivoc ideea susţinută de unii, potrivit căreia zia este esenţială pentru mântuire. Petru ar fi fost liderul infailibil al bisericii.) 2:5 Pavel şi Barnaba s-au opus vehement 2:12 Când Petru a venit prima oară la An­ unei asemenea învăţături. Pentru a rezolva tiohia, el mânca împreună cu cei dintre Nea- chestiunea, Pavel, Barnaba şi ceilalţi s-au dus muri, bucurându-se pe deplin de libertat­ea sa la Ierusalim, ca să obţină opinia apostolil­or şi creştină. Dar tradiţia iudaică nu-i îngăduia să presbiterilor de acolo. facă aceasta. După câtva timp, au ve­nit unii de 2:6 Cei ce erau stimaţi ca lideri la Ierusa­ la Iacov, de la Ierusalim în vizită la Antiohia, lim nu au adăugat nimic, nici la mesajul lui, pretinzând că-l reprezent­au pe Iacov. Mai târz­iu nici la calitatea lui de apostol – fapt cu totul însă Iacov a dezmin­ţit acest lucru (Fapte 15:24). remarcabil! În capitolul precedent, el sublinia­ Aceştia erau probabil creştini iudei, care încă se că contactele sale cu ceilalţi apost­oli fuse­ aderau la ceremonialurile legate de legea iudai­ seră foarte reduse. Acum, când, în fine, a stat că. Când au sosit ei, Petru a încetat de a mai de vorbă cu ei, ei au convenit că el a predicat avea părtăşie cu Neamurile, temându-se că ves­ aceeaşi Evanghelie pe care o vestiseră şi ei. tea despre purtarea sa va ajunge la urechile le­ Ce importantă este ideea care se desprinde de galiştilor din Ierusalim. Procedând aşa, el tăgă­ aici! Aceşti lideri iudei au fost de acord că duia unul din marile adevăruri ale Evang­heliei Evanghelia sa nu era în nici o privinţă defici­ – că toţi cre­dincioşii sunt una în Cristos Isus şi tară. Deşi Pavel acţionase independent de ei, că deosebirile naţionale nu afectează părtăşia. şi nu fusese învăţat de ei, Evanghelia pe care Findlay spune: „Refuzând să mănânce cu cei o predicau ei era exact identică cu aceea pre­ netăiaţi împrejur, el a afirmat implicit că, deşi dicată de Pavel! (Pavel nu are nici o intenţie aceştia erau credinc­ioşi în Cristos, pentru el de a-i subestima pe ceilalţi apostoli, ci afirmă erau tot oameni de rând şi necuraţi, întrucât, în doar că orice ar fi fost ei – adică unii care opinia lui, ritual­urile mozaice ar fi conferit o trăiseră în prezenţa Domnului Isus, pe când sfinţenie supe­rioară neprihănirii pe care o dă umblase El pe pă­mânt – asta nu le conferea cred­inţa“. vreo autoritate superioară, după părerea sa. 2:13 Exemplul lui Petru a fost urmat cu­ Dumnezeu nu acceptă pe cineva pe baza unor rând de alţii, între care şi Barnaba, cola­ consideraţii exterioare de genul acesta.) boratorul preţuit al lui Pavel. Dându-şi seama 2:7, 8 Apostolii de la Ierusalim au recu­ de gravitatea acestei acţiuni, Pavel l-a mustrat noscut că Pavel fusese împuternicit, fără să fi fără menajamente pe Petru pentru făţărnicia meritat acest lucru, ca să vestească Evan­ghelia lui, în versetele 14-21. 7 către cei necircumcişi (Neamuri), după cum 2:14 Ca creştin, Petru ştia că Dumnezeu Petru fusese trimis la iudei. Ambii oameni au nu mai făcea deosebire între naţionalităţi; el predicat aceeaşi Evanghe­lie, dar unor grupări trăise ca Neamurile şi mâncase hrana lor. Dar diferite de naţionalităţi. prin actul său de la urmă, când a refuzat să 2:9, 10 Chiar Iacov, Chifa (Petru) şi Ioan, mănânce cu Neamurile, Petru a lăsat să se consideraţi stâlpii bisericii, au pricep­ ut că înţeleagă că era necesar să se respecte legea Dumnezeu lucra prin Pavel şi i-au dat lui şi iudaică, dacă cineva voia să fie sfânt, şi că lui Barnaba mâna dreaptă a părtăşiei în vesti­ credincioşii dintre Neamuri trebuiau, în opinia rea Evangheliei către Neamuri. Acesta nu a lui, să trăiască ca iudeii. fost un act oficial de ordinare, ci expre­sia dra­ 2:15 Pavel pare să recurgă aici la ironie. gostei şi interesului lor pentru lucrarea lui Pa­ Oare nu trăda comportamentului lui Petru o vel. Singura sugestie pe care au făcut-o ei a dependenţă de convingerea că iudeii erau su­ fost ca Pavel şi Barnaba să-şi aducă aminte de periori, iar Neamurile vrednice de dispreţ? De cei săraci – ceea ce, de altfel, chiar Pavel afir­ la Petru s-ar fi aşteptat mai mult, întrucât mă că era dornic s-o facă. Dumnezeu îl învăţase înaintea convertirii ne- C. Pavel îl mustră pe Petru (2:11-21) evreului Corneliu să nu-l numească pe nici un 2:11 În cadrul celui de-al şaptelea şi ulti­ om necurat sau ordinar (Fapte 10 şi 11:1-18). 2:16 Iudeii care fuseseră mântuiţi ştiau că

702 Galateni nu este mântuire prin lege. Legea îi cond­amna că credinciosul are libertatea de a călca Cele la moarte pe cei ce nu reuşeau s-o respecte în Zece Porunci, după cum vrea? Nu, căci el toate privinţele. Aceasta aducea blesteme peste trăieşte o viaţă sfântă, nu de teama legii, ci toţi, întrucât toţi au călcat preceptele ei sfinte. din dragoste pentru Cel ce a murit pentru el. Mântuitorul este prezent­at aici ca singurul obiect Creştinii care doresc să fie sub lege ca model adevărat al credin­ţei. Pavel îi a­mint­eşte lui Petru de comportament nu-şi dau seama că asta îi că „până şi noi, iudeii“ am ajuns la concluzia pune sub blestemul legii. Mai mult, ei nu se că mântui­rea este prin credinţa în Cristos şi nu pot atinge de lege, fără ca prin aceasta să de­ prin păzirea legii. Ce rost avea ca acum Petru vină răspunzători de păzirea ei în întregi­me, în să-i pună pe neevrei sub lege? Legea le spunea toate punctele. Singurul mod în care putem oamenilor ce să facă, dar nu le dădea puterea trăi pentru Dumnezeu este să fim morţi faţă de a face acele lucruri. Legea fusese dată pen­ de lege. Legea nu ar putea prod­uce niciodată tru a descoperi păcatul, nu pe Mântuito­rul. o viaţă sfântă; Dumnezeu nu a rânduit nicio­ 2:17 Pavel şi Petru, împreună cu ceilalţi, au dată acest lucru. Calea lui Dumnezeu de sfin­ căutat îndreptăţirea în Cristos şi numai în Cris­ ţenie este explicată în versetul 20. tos. Acţiunile lui Petru de la Antiohia păreau să 2:20 Credinciosul este identificat cu Cris- indice însă că el nu este complet îndreptăţit, ci tos în moartea Sa. Nu numai că El a fost trebuia să revină la lege, pentru a fi mântuit. răstignit la Calvar, ci şi eu am fost răstignit Dacă aşa stăteau lucrurile, atunci însemna că acolo – în El. Asta înseamnă sfârşitul meu ca Cristos nu este un Mântuit­or desăvârşit şi sufi­ păcătos înaintea lui Dumnezeu. Înseamnă sfâr­ cient. Dacă apelăm la El să ne ierte păcatele, şitul meu ca persoană care caută să merite sau trebuind după aceea să mergem şi în alt loc, să câştige mântuirea prin propriile sale eforturi. atunci nu înseamnă oare că Cristos este un Înseamnă sfârşitul meu ca copil al lui Adam, slujitor al păcatului, prin faptul că nu Şi-a ţi­ ca om aflat sub osânda legii – sfârşi­tul eului nut făgăduinţele? Iar dacă, după ce am mărturi­ meu vechi, nenăscut din nou. Vechiul meu sit că ne bizuim pe Cristos ca să fim îndreptă­ „eu“, neregenerat, a fost răstign­it şi nu mai ţiţi, ne întoarcem apoi la lege (care nu poate are nici un drept asupra vieţii mele zilnice. decât să ne osân­dească, pe noi păcătoşii), ne Asta este adevărat în ce priveşt­e poziţia mea mai purtăm noi ca şi credincioşi? Putem noi înaintea lui Dumnezeu; şi, bineînţeles, ar tre­ spera să avem aprobarea lui Cristos asupra unei bui să fie şi realitatea trăirii mele zilnice. acţiuni de genul acesta, care face din El, practic, Credinciosul nu-şi încetează existenţa ca un slujitor al păcat­ului? Răspunsul lui Pavel personalitate sau ca individ. Dar cel ce e vă­ este un vehement: Nicidecum! zut de Dumnezeu ca unul care a murit nu 2:18 Petru renunţase la tot sistemul legii, mai este acelaşi care trăieşte. Nu mai trăiesc în favoarea credinţei în Cristos. El repudiase eu, ci Cristos, care trăieşte în mine. Mântu­ orice deosebire dintre iudei şi Neamuri, în ce itorul nu a murit pentru mine, ca eu să-mi priveşte acceptarea lor de către Dumnezeu. trăiesc în continuare viaţa cum doresc eu. El a Dar acum, refuzând să mănânce cu Neamu­ murit pentru mine, pentru ca de acum înainte rile, el începe din nou să clădească pe ceea ce El să-Şi poată trăi viaţa în mine. Viaţa pe ca- distrusese cândva. Procedând astfel, el se dove­ re o trăiesc acum în acest trup omenesc o deşte a fi un călcător de lege. Căci fie că trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu. greşise iniţial, când se lepădase de lege, în fa­ Cred­inţă înseamnă bizuire sau dependenţă. voarea lui Cristos, fie că era greşit acum, lepă­ Creştinul trăieşte printr-o necurm­ ată bizuire pe dându-se de Cristos, în favoarea legii! Cristos, predându-I-se Lui, permiţându-I lui 2:19 Pedeapsa pentru călcarea legii este Cristos să-Şi trăiască viaţa în el. moartea. Ca păcătos, eu am călcat legea. Prin Astfel principiul de viaţă al credinciosul­ui urmare, ea m-a condamnat la moarte. Dar este Cristos, nu legea. Nu se mai pune proble­ Cristos a plătit plata pentru călcarea legii ce ma să te zbaţi, ci să te încrezi în El. Credin­ trebuia plătită de mine. Astfel, când a murit ciosul trăieşte o viaţă de sfinţenie nu din tea­ Cristos, am murit şi eu. El a murit faţă de ma de pedeapsă, ci din dragoste pen­tru Fiul lege, în sensul că a împlinit toate cerinţele ei lui Dumnezeu, care L-a iubit şi S-a dat pen- de dreptate; prin urmare, în Cristos, şi eu am tru el. murit faţă de lege. Ţi-ai predat tu viaţa Domnului Isus, rugân­ Creştinul a murit faţă de lege; el nu mai du-te ca viaţa Lui să se manifeste în trupul are nimic de a face cu ea. Înseamnă oare asta tău?

Galateni 703 2:21 Harul lui Dumnezeu se vede în da­ păzirea legii. rul necondiţionat al mântuirii ce ne-o oferă. 3:3 Dacă ei ar putea obţine mântuirea prin Când omul caută să câştige această mântuire, fapte, s-ar putea ei aştepta să crească în sfinţe­ prin merite, el nu face altceva decât s-o anu­ nie sau să ajungă la maturitate creştină prin leze. Căci ea nu mai este prin har, dacă omul lege? Dacă a fost nevoie de puterea Duhului o poate dobândi sau merita. Ultima salvă în­ pentru a-i mântui, ar putea ei duce la capăt dreptată de Pavel către Petru este deosebit de procesul, prin eforturile lor pămân­teşti? eficace. Dacă Petru ar putea dobândi bună­ 3:4 Când galatenii şi-au pus prima dată voinţa lui Dumnezeu prin păzirea legi­lor iuda­ încrederea în Cristos, ei s-au expus la aspre ice, atunci Cristos a murit în zadar; literal­ prigoane, venite parţial din partea zeloţilor iu­ mente, El şi-a irosit viaţa. Dar Cristos a murit dei, care urau Evanghelia harului. Să fi fost pentru că omul nu a putut dobândi neprihă- oare toate suferinţele acelea în zadar? Reve­ nirea pe nici o altă cale – nici măcar prin nind la lege oare nu afirmau ei prin aceasta păzirea legii, cum spune şi Clow: că prigonitorii lor au avut, totuşi, dreptate? Dacă într-adevăr a fost în zadar. Pavel îşi Cea mai profundă erezie dintre toate, care corupe exprimă aici în continuare speranţa că ei vor bisericile, adăugând la crezuri aluatul nebuniei, reveni la Evanghelia pentru care au suferit umflând inima omenească de mândrie, este ideea cândva. că mântuirea s-ar putea obţine prin săvârşirea de 3:5 Se pune acum întrebarea dacă El (sau fapte bune. „Eu cred“, scrie John Ruskin, „că el)10 din versetul 5 se referă la Dumne­zeu, la rădăcina ori­cărei schisme şi erezii de care a sufe­ Pavel, sau la altcineva care le vestea galatenilor rit biser­ica creştină a fost efortul de a câştiga Evanghelia, pe când scria această epistolă. În mânt­uirea prin merite, mai degrabă decât a o ultimă instanţă, pronumele acesta trebuie să se primi în dar; şi acesta este un motiv pentru care refere la Dumnezeu, întrucât numai El poate predicile sunt atât de lipsite de efect, pentru că să dea Duhul Sfânt. Dar, într-un sens secun­ mai degrabă îi cheamă pe oameni să lucreze dar, s-ar putea aplica la un lucrător creştin, ca pentru Dumnezeu, decât să-L privească pe Dum­ instrument prin care Dum­nezeu Îşi împlineşte nezeu lucrând pentru ei“.8 voia. Asta i-ar con­feri slujbei creştine un rol foarte elevat. Cin­eva a spus: „Adevărata lucra­ II. D OCTRINARĂ: PAVEL APĂRĂ ÎN- re creştină, de oric­e fel, este de a transmite DREPTĂŢIREA PRIN CREDINŢĂ Duhul Sfânt că­tre alţii; este realmente distribu­ (3:1–5:1) irea Duhu­lui“. Dacă apostolul se referă la el însuşi, a­tunci A. Marele adevăr al Evangheliei (3:1-9) probabil se gândeşte la minunile care au înso­ 3:1 Acţiunile lor vădeau o lipsă de price­ ţit predicarea lui şi la felul cum L-au pri­m­ it ei pere şi raţiune. A te întoarce de la har înapoi pe Cristos (Ev. 2:4). Dar timpul gram­­ atical al la lege înseamnă a fi vrăjit. Înseamnă a te verbului nu indică un lucru ce s-a pe­trecut în lăsa amăgit de un farmec şi de a accepta, fără trecut, ci ceva care are loc con­com­ itent cu re­ să-ţi dai seama, o minciună în locul adevăru­ dactarea scrisorii. Pavel se re­fe­ră, probabil, la lui. Când Pavel întreabă: „Cine v-a vrăjit?“, darul miraculos dăruit de Du­h­ul Sfânt cre­ pronumele cine este la singular (tis în grea­ dincioşilor după convertirea lor, aşa cum ni se că),9 şi nu la plural, ceea ce lasă să se înţelea­ arată la 1 Cor. 12:8-11. gă că dia­volul ar fi autorul acestei învăţături ...le face oare prin faptele legii, sau prin false. Pavel însuşi Îl predicase pe Isus Cristos auzirea credinţei? Răspunsul este: prin au- galatenilor ca răstignit, sublini­ind că crucea zirea credinţei. Duhul Sfânt care locui­eşte în trebuia să-i separe pe veci de blestem şi de credincios şi lucrarea Sa ulte­rioară în viaţa robia legii. Cum se puteau ei întoarce la lege, credinciosului nu sunt nicio­dată meri­tate sau nesocotind astfel crucea? Oare nu-i pă­trunsese dobândite de acesta, ci se dau întotd­eauna prin adevărul la nivel prac­tic? har şi se primesc prin credinţă. Astfel galate­ 3:2 O singură întrebare ar trebui să fie de nii trebuia să-şi fi dat seama, din propriile lor ajuns să rezolve întreaga chestiune. Ei trebui­e experienţe, că bine­cuvântarea vine prin credin­ să se întoarcă la timpul când au fost con­vertiţi ţă, nu prin păzirea legii. – când Duhul Sfânt a venit să locu­iască în Pentru a doua sa dovadă, Pavel apelează trupurile lor. Cum au primit ei Duhul? Prin acum chiar la acele texte din Scriptură pe care săvârşirea de fapte, sau prin credinţă? Evident le foloseau învăţătorii falşi, când încerc­au să prin credinţă. Nimeni nu a primit Duhul prin

704 Galateni demonstreze că pentru mântuire este necesară cei ce sunt mântuiţi prin har. La Romani 4:10, şi circumcizia! Ce spune Vechiul Testament în 11, Pavel arată că Avraam a fost socotit nepri­ această privinţă? hănit înainte de a fi fost circumcis. Cu alte 3:6 Pavel demonstrase că relaţiile lui Dum­ cuvinte, el a fost îndreptăţit pe când se afla nezeu cu galatenii erau bazate în între­gime pe încă pe teren neevreu. credinţă. Acum el arată că oamenii au fost 3:8 Vechiul Testament este descris aici sub mântuiţi în aceeaşi manieră, în Vec­hiul Testa­ forma unui profet, care priveşte de-a lungul ment. Întrebarea din versetul 5 a fost: „Le fa­ veacurilor, prevăzând că Dumnezeu îi va în­ ce oare prin faptele legii, sau prin auzirea dreptăţi pe neevrei, ca şi pe evrei, pe baza credinţei?“ Având acel răspuns în minte, verse­ principiului credinţei. Binecuvântarea Neamuri­ tul 6 începe cu cuvintele: Aşa şi Avraam... El lor prin credinţă nu a fost doar prevăzută de a fost îndreptăţit în acelaşi mod – prin auzirea VT, ci şi anunţată de Avraam la Geneza 12:3 credinţei. – „În tine vor fi binecuvân­tate toate familiile Poate că învăţătorii iudei apelau la Avra­am pământului“. ca erou şi exemplu al lor, bazându-şi teoriile Când citim prima dată acest citat din Ge­ privind necesitatea circumciziei pe experienţa neza, ne este greu să vedem cum a găsit Pavel lui (Gen. 17:24, 26). Dacă aşa stau lucrurile, acest sens în el. Dar Duhul Sfânt, care a scris Pavel va lupta chiar de pe tărâmul lor propriu. acest verset din Vechiul Testament, ştia că el Cum a fost Avraam mântuit? Avraam L-a conţine Evanghelia mântuirii prin cre­dinţă către crezut pe Dumnez­ eu. Deci Avraam nu a fost toate naţiunile. Întrucât Pavel a scris sub inspira­ mântuit prin meritele sale, ci, pur şi simplu, ţia aceluiaşi Duh Sfânt, el a fost învrednicit să L-a crezut pe Dumnezeu. Or, aici nu este ni-l explice, în toate sen­su­rile sale ascunse, anu­ nici un merit. De fapt, e prost cine nu crede me în tine – adică îm­preună cu Avraam şi în în Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu este acelaşi mod ca A­vraam. Toate naţiunile – şi singurul lucru pe care îl poate face cineva cu Neamurile, şi ev­reii – vor fi bi­ne­cuvântate, privire la mântu­irea sa, ceea ce nu-i mai lasă adică vor fi mânt­uite. Cum a fost mântuit Avra­ nici un motiv să se laude. Nu este „o faptă am? Prin cred­ inţă. Cum vor fi mântuite bună“, care să presupună efortul omului. Firea naţiuni­le? În a­ce­laşi fel ca Avraam – prin cre­ n-are nici un rol în asta. Ce este oare mai dinţă. Mai mult, ele vor fi mântuite ca Nea­ drept pentru creatură decât să-şi pună încrede­ muri, iar nu ca iudei convertiţi. rea în Crea­torul său, sau pentru un copil să se 3:9 Toţi cei care-şi exercită credinţa în încreadă în Tatăl lui? Dumnezeu sunt îndreptăţiţi, împreună cu Avra­ Îndreptăţirea este un act al lui Dumnezeu am care a crezut, conform mărturiei Scripturi­ prin care El îi declară neprihăniţi (îndreptă­ţiţi) lor iudaice. pe toţi cei ce cred în El. Dumnezeu Se poate B. Legea confruntată cu făgăduinţa ocupa eficace de păcătoşi în felul acesta, întru­ (3:10-18) cât Cristos a murit în locul păcă­toşilor, pe cru­ 3:10 Pavel arată din Sfintele Scripturi că, cea Calvarului, plătind datoria pentru păcatele departe de a conferi o binecuvântare, legea nu lor. Îndreptăţirea nu înseamn­ă că Dumnezeu îl poate aduce decât blestem. Versetul acesta nu face pe credincios nepri­hănit şi păcătos în sine. spune: „Toţi cei care au călcat legea“, ci: Toţi Ci îl socoteşte nepri­hănit, pe baza lucrării Mân­ cei ce se întemeiază pe faptele legii, adică, toţi tuitorului. Dum­nezeu îi dă păcătosului care cre­ cei ce încearcă să obţină bunăvo­inţa lui Dum­ de o poziţie neprihănită, care îl învredniceşte nezeu pe baza respectării legii. Toţi aceştia sunt pentru cer, şi apoi aşteaptă de la el să trăiască sub blestem, adică con­damnaţi la moarte. Pen- o viaţă de recunoştinţă, pentru ceea ce a făcut tru că este scris (la Deut. 27:26): „Blestemat El pentru credincios. Ceea ce este important de este oricine nu stăruie în toate lucrurile...“ Nu notat aici este că îndreptăţirea nu are nimic de este de ajuns să ţii legea o zi, o lună sau un a face cu păzirea legii, ci este întru totul bazată an, ci trebuie să stărui în păzirea ei. Ascultarea pe principiul credinţei. trebuie să fie totală. Nu este de ajuns să păzeşti 3:7 Fără îndoială, învăţătorii iudei susţi­neau cele zece porunci, ci trebuie să res­pecţi toate că pentru a fi cu adevărat fii ai lui Avraam, cele peste şase sute de legi, din toate cele cinci galatenii trebuie să fie tăiaţi împrej­ur. Dar Pa­ cărţi ale lui Moise! vel combate această teorie, ară­tând că adevăra­ 3:11 Învăţătorii falşi sunt din nou infirm­ aţi, ţii fii ai lui Avraam nu sunt cei ce s-au născut cu argumente din VT. Pavel citează din profe­ iudei sau cei ce au devenit convertiţi iudei, ci

Galateni 705 tul Habacuc, pentru a arăta că Dumne­zeu în­ pe noi neprihăniţi. Mai degrabă, El i-a izbăvit totdeauna i-a îndreptăţit pe oameni prin cre- pe oameni de lege prin faptul că a purtat dinţă şi nu prin lege. Iată cum sună cita­tul, în groaz­nicul ei blestem în moartea Sa. Căci fără topica originalului grec: „Cel drept prin credin­ moartea Sa nu ar putea fi mântuire. Legea ţă va trăi“. Cu alte cuvinte, cei ce au fost so­ spunea că atunci când un criminal condam­nat cotiţi neprihăn­iţi prin credinţă, nu prin fapte, era atârnat pe un lemn, acesta era un semn al vor avea viaţă veşnică. Cei în­dreptăţiţi prin faptului că se află sub blestemul lui Dumne­ credinţă vor trăi. zeu (Deut. 21:23). Aici Duhul Sfânt vede în 3:12 Legea nu le cere oamenilor să crea­ acel pasaj o profeţie a modului în care avea dă. Nici măcar nu le cere oamenilor să încer­ să moară Mântuitorul, pentru a putea purta ce să păzească poruncile. Ea pretinde ascultare blestemul ce plana asupra creatur­ilor Sale. El totală, strictă şi desăvârşită, aşa cum se arată a fost atârnat între cer şi pă­mânt, ca şi când clar în Levitic. Este contrară principiului cre­ ar fi fost nevrednic de ambele. În moartea Sa dinţei. Legea spune: „Fă şi vei trăi“. Credinţa prin răstignire, se afirmă despre El că a fost spune: „Crede şi vei trăi“. Prin urmare, argu­ atârnat pe un lemn (Fapte 5:30; 1 Pet. 2:24). mentul lui Pavel este urmă­torul: Cel drept va 3:14 Dumnezeu făgăduise că-l va bine­ trăi prin credinţă. Dar cel ce e sub lege nu cuvânta pe Avraam şi că prin el va binecu­ trăieşte prin credinţ­ă. Prin urmare, el nu este vânta toată lumea. Binecuvântarea lui Avra- drept înaintea lui Dumne­zeu. Când spune Pa­ am nu este altceva decât mântuirea prin har, vel: „Acela care va face aceste lucruri va trăi prin credinţă. Pedeapsa morţii pe care o cerea prin ele“, el enunţă o axiomă teoretică sau un Dumnezeu trebuia plătită însă mai întâi. Şi ideal care este însă imposibil de atins. astfel Domnul Isus a fost făcut blestem, pentru 3:13 A răscumpăra înseamnă a cumpăra ca Dumnezeu să poată să-i câştige atât pe iu­ din nou un lucru sau a-l izbăvi, plătind un dei, cât şi pe neamuri, prin harul Său. Acum preţ. Blestemul legii este moartea – ped­eapsa în Cristos (un descendent al lui Avraam), na- pentru călcarea poruncilor sale. Cristos i-a iz­ ţiunile sunt binecuvântate. băvit pe cei aflaţi sub lege, plătind pedeapsa Făgăduinţa pe care i-a făcut-o Dumnezeu morţii pe care o cerea legea. (Pavel se referă în Geneza 12:3 nu Îl menţionează pe Duhul aici, negreşit, la iudeii credincioşi, când folo­ Sfânt. Dar Pavel ne spune aici, prin inspiraţie seşte pronumele noi, deci incluzându-se şi pe de la Dumnezeu, că darul Duhului Sfânt era el, deşi iudeii reprez­entau întreaga omenire.) cuprins în legământul necondiţionat al mân­ Cynddylan Jones spune: tuirii, încheiat cu Avraam. Acesta se afla acolo, în embrion. Duhul Sfânt nu putea veni atâta Galatenii îşi imaginau că Cristos i-a răscum­părat timp cât legea stătea în cale. Trebuia ca Cris­ numai pe jumătate, fiind de datoria lor să răs­ tos să moară şi să fie proslăvit, înainte ca cumpere cealaltă jumătate, prin supu­nerea lor la Duhul să poată fi dat (Ioan 16:7). ritualul circumciziei şi la alte ceremonii iudaice. Apostolul a demonstrat că mântuirea se De aici şi disponibilitatea lor de a se lăsa amă­giţi capătă prin credinţă, nu prin lege, prin (1) ex­ de învăţătorii falşi şi de a amesteca creştinis­mul perienţa galatenilor şi (2) prin mărturia Scrip­ cu iudaismul. Pavel spune aici (conform tradu­cerii turilor din VT. Acum el recurge la o ilustraţie velşe): „Cristos ne-a cumpărat în întregime de din viaţa de toate zilele. Argument­ul lui Pavel sub blestemul legii“.11 din această secţiune ar putea fi rezumat astfel: La Geneza 12:3 Dumnezeu a promis că va Cristos i-a răscumpărat pe oameni mu­ binecuvânta toate familiile pământului în rind în locul lor, suferind groaznica mânie a Avram. Promisiunea mântui­rii cuprindea atât lui Dumnezeu împotriva noastră. Blestemul Neamurile, cât şi iudeii. La Geneza 22:18 mai lui Dumnezeu a căzut asupra Lui, a Celui ca­ făgăduise următoarele: „În sămânţa ta toate re a fost înlocuitorul omului. El nu a devenit naţiunile pământului vor fi binecuvântate“. El păcătos în El Însuşi, ci păcatele omului au a spus sămânţă, deci singular, nu „seminţe“, fost puse asupra Lui. plural. Dumnezeu se referea la Persoana Dom­ Cristos nu i-a răscumpărat pe oameni de nului Isus, care era descendent direct al lui sub blestemul legii prin păzirea exemplară a Avraam (Luca 3:34). Cu alte cuvinte, Dumne­ Celor Zece porunci în timpul vieţii Sale pă­ zeu a promis că va binecuvânta toate naţiunile, mânteşti. Scriptura nu ne învaţă că asculta­rea atât Neamurile, cât şi evreii, prin Cristos. Pro­ Lui desăvârşită de lege este cea care ne face misiunea era necondiţionată şi nu cerea nici

706 Galateni fapte bune, nici ascultarea de lege. Era o sim­ amic, pe când Iacov se pregătea să intre în plă promi­siune, ce se cerea primită prin cre­ Egipt (Gen. 46:1-4) şi se extind şi asupra dării dinţă sim­plă. legii, la circa trei luni după ieşirea din Egipt. Acum legea, dată Israelului cu 430 de ani 3:18 Moştenirea trebuie să fie ori prin mai târziu, nu putea adăuga condiţii la aceas­tă credinţă, ori prin fapte, nu prin amândouă. promisiune, nici nu o putea modifica în nici Scriptura arată clar că moştenirea i-a fost dată un fel. Chiar în treburile omeneşti, o atare lui Avraam printr-o promisiune necon­diţionată. modificare ar fi ilegală, dar în cele divine lu­ Tot aşa este şi cu mântuirea. Ea este oferită în crul acesta este de neconceput. Concluzia care dar, fără condiţii, fiind exclusă orice idee a se desprinde deci este că promisiunea făcută necesităţii săvârşirii unor fapte bune. de Dumnezeu, potrivit căreia va binecuvânta C. Scopul legii (3:19-29) Neamurile, a avut menirea de a fi prin Cris­ 3:19 Ce scop serveşte atunci legea? Dacă, tos, prin credinţă, şi nu prin păzirea legii. aşa cum a argumentat Pavel, legea nu a anulat 3:15 În treburile oamenilor, când un legă- şi nu a adăugat condiţii la făgăduinţ­a făcută mânt sau un testament este semnat şi si­gilat, de Dumnezeu lui Avraam, care a fost scopul nimănui nu i-ar trece prin gând să-l modifice legii? Legea a avut menirea de a des­coperi sau să adauge la el. Dacă testamen­tele ome­ păcatul în adevăratul său caracter, de fărădele­ neşti nu pot fi călcate, cu atât mai puţin testa­ ge. Păcatul existase şi înainte de lege, dar mentele lui Dumnezeu! omul nu l-a recunoscut ca fărăde­lege până nu 3:16 Fără îndoială iudaizatorii argumen­ a venit legea. Fărădelegea este călcarea un­ei taseră că deşi promisiunile au fost făcute ini­ legi cunoscute. ţial lui Avraam şi seminţei sale (israeliţii) prin Legea a fost dată unei naţiuni de păcă­toşi. credinţă, totuşi aceiaşi israeliţi au fost puşi ul­ Membrii ei nu puteau obţine niciodată nepri­ terior sub lege. Prin urmare, galatenii, deşi au hănirea prin păzirea legii, pentru că le lipsea fost iniţial mântuiţi prin credinţă, acum – po­ puterea de a asculta de această lege. Legea trivit acestor învăţători – ar trebui să păzească avea menirea de a le arăta oamenilor că sunt şi Cele Zece Porunci. Făgăduinţele au fost păcătoşi nenorociţi şi astfel să se trezească şi făcute lui Avraam şi Seminţei lui (la singular). să-I ceară lui Dumnezeu ajuto­rul, pentru ca El Substantivul „sămânţă“ poate însemna uneori să-i poată mântui prin harul Lui. Legământul o mulţime, dar aici el denotă o singură Per­ lui Dumnezeu cu Avraam a fost promisiunea soană, adică Cristos. Poate că noi înşine nicio­ necondiţionată a binecuv­ântării, în schimb le­ dată nu am fi fost în stare să descoperim gea a dus numai la blestem. Legea demonstra sensul ascuns al acestui verset din Vechiul nevrednicia omu­lui de a primi binecuvântarea Testament, dar Duhul lui Dumnezeu este Cel gratuită şi necondiţionată. Dacă omul voia să ce ne luminea­ză.) fie bine­cuvântat, atunci acest lucru se putea 3:17 Făgăduinţa lui Dumnezeu către Avra­ realiza numai prin harul lui Dumnezeu. am a fost necondiţionată; ea nu a depins deloc Sămânţa este Cristos. Prin urmare, legea de săvârşirea unor fapte bune, ci Dum­nezeu a fost dată ca măsură temporară până la veni­ pur şi simplu S-a învoit să-i dea lui Avraam o rea lui Cristos. Binecuvântarea promisă lui Sămânţă (Cristos). Deşi nu avea copii, Avraam Avraam avea să vină prin Cristos. Un contract L-a crezut pe Dumnez­eu, crezând astfel şi în încheiat între două părţi presupune un media- Cristos Cel ce avea să vină, şi astfel a fost tor, un intermediar. Legea presup­unea două îndreptăţit. Venirea legii – cu patru sute de ani părţi, participante la acest con­tract: Dumnezeu mai târziu – nu putea afecta cu nimic făgădu­ şi Israelul. Moise a îndepli­nit rolul de interme­ inţa mântuirii. Ea nu putea nici revoca promi­ diar (Deut. 5:5). Îngerii au fost solii lui Dum­ siunea, nici nu putea adăuga condiţii la ea. nezeu în transmiterea legii către Moise (Deut. Poate că iudaizatorii sugerau că legea, ce a 33:2; Ps. 68:17; Fapte 7:53; Ev. 2:2). Participa­ urmat promisiunii, 430 de ani mai târziu, ar fi rea lui Moise şi a îngerilor ne arată cât de avut un efect de anulare. „Nicidecum!“ excla­ mare era prăpastia dintre Dumnezeu şi popo­ mă Pavel, spunând: „Promisiunea a fost ca un rul Său de oameni, total nedemni de a sta în testament, fiind ratificată printr-o moarte (jertfa prezenţa Sa. legământului, Gen. 15:7-11; vezi şi Ev. 9:15- 3:20 Dacă la contract ar fi participat doar 22). Ea nu putea fi revocată. o singură parte, făcând promisiunea necondi­ Cei 430 de ani sunt socotiţi de când Dum­ ţionată, fără să i se ceară nimic celeilalte părţi, nezeu i-a confirmat lui Iacov legămân­tul avra­

Galateni 707 atunci nu ar mai fi fost nevoie de un media­ de ispăşire. Aici termenul este folosit pentru tor. Faptul că legea cerea un mediator presu­ a-l descrie pe cel ce exerc­ită discipli­nă şi su­ pune că omul trebuie să-şi respecte partea ce-i praveghere generală asupra minorilor sau asu­ revine la acest acord. Tocmai în asta consta pra celor nematuri­zaţi, necopţi. slăbiciunea legii, căci cerea ascultare de la cei Cuvintele: ca să ne aducă nu se găsesc în ce nu aveau puterea să asculte. Când Dumne- textul original, ci au fost adăugate de tradu­ zeu i-a făcut făgăduinţa lui Avraam, El a fost cătorii versiunii King James. Dacă omitem singura parte participantă la contract. Tocmai aceşti termeni, versetul ne spune că legea a în asta a constat tăria promisiunii: totul depin­ fost tutorele iudaic până la Cristos, adică pâ­ dea de Dumnezeu, şi nimic nu depindea de nă la venirea lui Cristos sau având în vedere om. Nu era implicat nici un mediator, pentru venirea lui Cristos. Există un sens în care le­ că nu era nevoie de el.12 gea a păstrat poporul Israel ca naţiune dis­tinc­­ 3:21 A dat legea la o parte promisiunile tă, deosebită de celelalte, prin toate ins­trucţiu­ sau le-a luat ea locul? Nicidecum! Dacă ar fi nile privitoare la căsător­ie, propriet­ate, alimen­ posibil să se dea o lege prin care păcătoşii să taţie, etc. Când a venit „credinţ­a“, a fost poată atinge perfecţiunea cerută de Dumne­zeu, vestită mai întâi acestei naţiuni ce fusese păs­ atunci negreşit mântuirea ar fi prin păz­irea le­ trată în chip atât de miraculos de-a lungul gii. În acest caz, Dumnezeu nu L-ar mai fi veacurilor. Îndreptăţir­ea prin credin­ţă a fost trimis pe Fiul Lui să moară pentru păcătoşi, făgăduită pe baza lucrării isprăvite a lui Cris­ dacă ar fi putut obţine acelaşi rezultat într-un tos, Răscumpără­torul. mod mai puţin costisitor. Dar legea a avut şi 3:25 Legea este tutorele, dar odată pri­ timp îndelungat, şi oameni suficienţi prin care mită credinţa creştină, iudeii credincioşi nu să demonstreze că nu-i putea mântui pe păcă­ mai sunt sub lege. Cu atât mai puţin Neamu­ toşi. Aşa se explică de ce era „slabă prin car­ rile, în speţă, galatenii, care niciodată n-au ne“ (Rom. 8:3). Tot ce putea face legea era să fost sub un tutore! Versetul 24 ne înva­ţă că le arate oamenilor starea deznădăjduită în care omul nu este îndreptăţit prin lege; versetul 25 se aflau şi să le imprime adevărul că nu pot ne învaţă că legea nu este princip­ iul de viaţă al fi mântuiţi decât prin harul lui Dumnezeu. celui îndreptăţit. 3:22 Vechiul Testament arăta că toţi oame­ 3:26 Observaţi trecerea de la pronumele nii sunt păcătoşi, inclusiv cei aflaţi sub lege. „noi“ la voi. Referindu-se la iudei cu pronu­ Era nevoie ca omul să fie astfel total convins mel­e „noi“, Pavel a arătat că ei au fost ţinuţi că este păcătos, pentru ca promisiu­nea mântu­ sub lege până la venirea lui Cristos. Legea i-a irii, prin credinţa în Isus Cristos, să le poată fi menţinut ca popor separat, cărora să li se poa­ dată celor care cred. Cuvintele cheie din ver­ tă vesti mai târziu îndreptăţirea prin cred­inţă. setul 22 sunt: credinţa, dată şi cred. Nu se Când au fost îndreptăţiţi, ei au încetat de a pomeneşte nimic despre necesit­atea de a face mai fi sub lege şi astfel a încetat şi caracterul fapte bune sau de a păzi legea. distinctiv de iudeu. Pronumele voi folosit înce­ 3:23 Credinţa de aici este, desigur, cre­ pând din acest punct şi până la sfârşitul capi­ dinţa creştină. Ea se referă la era inaugur­ată tolului îi cuprinde atât pe iudeii mântuiţi, cât de moartea, îngroparea, învierea şi înălţarea la şi pe Neamurile mântuite. Oamenii aceştia cer a Domnului Isus şi la predic­area Evanghe­ sunt toţi fii ai lui Dumnez­ eu prin credinţa în liei la Rusalii. Anterior acestei perioa­de, iudeii Cristos Isus. erau sub pază, ca şi când s-ar fi aflat în închi­ 3:27 Mărturia despre unirea cu Cristos, ce soare sau în custodie. Ei erau îngrădiţi de ce­ are loc la convertire, se dă în apa botezul­ui. rinţele legii şi, întrucât nu le puteau împlini, Botezul nu face din cineva un membru al erau nevoiţi să recur­gă la credinţă, pentru a fi trupului lui Cristos sau un moştenitor al împă­ mântuiţi. Cei aflaţi sub lege erau astfel încor­ răţiei lui Dumnezeu, ci este o identifica­re pu­ setaţi, până a venit vestea minunată a izbăvirii blică cu Cristos, numită de Pavel „îm­brăcarea“ de sub robia legii, pe care a adus-o Evanghe­ cu Cristos. După cum un ostaş se proclamă lia. membru al armatei, prin „îmbrăcar­ea“ unifor­ 3:24 Legea este înfăţişată aici ca un tutore, mei sale, tot aşa un credincios se identifică ca îngrijitor sau învăţător al copiilor.13 Se subli- unul ce aparţine lui Cristos prin botezul în niază astfel ideea de predare, de instruir­e. Le­ apă. Prin acest act public el îşi exprimă pe gea preda lecţiile privitoare la sfinţenia lui faţă, în public supunerea sa faţă de conducerea Dumnezeu, la păcătoşenia omu­lui şi la nevoia şi autoritatea lui Cristos. El zugrăveşte într-o

708 Galateni manieră vizibilă adevărul potrivit căruia este Noul Testament conţine in­strucţiuni concrete un fiu al lui Dumnezeu. adresate fiecărui părţi. De asemen­ea, se adre­ Este cert că apostolul nu sugerează că bo­ sează separat sclavilor şi separat stăpâni­lor de tezul în apă îl uneşte pe cineva cu Cristos, sclavi. Dar aceste luc­ruri nu au nici o impor­ căci o atare afirmaţie ar fi o repudiere fla­ tanţă în ce priveşte obţinerea binecu­vântării grantă a tezei de bază, potrivit căreia mântui­ din partea lui Dum­nezeu. Ceea ce contează rea se capătă numai prin credinţă. cel mai mult este să fii în Cristos ­Isus. (Asta Aici Pavel nu se referă nici la botezul Du­ se referă la poziţia noast­ră cer­ească, nu la hului, care îl aşază pe un credincios în trupul condiţia pământeas­că.) Înaintea lui Dumnezeu lui Cristos (1 Cor. 12:13). Botezul Duhului iudeul credincios nu este cu nimic superior Sfânt este invizibil, neavând nimic care să co­ păgânului convert­it! Govett spune: „Toate dis­ respundă cu „îmbrăcarea“ publică cu Cristos. tincţiile pe care le făcea legea sunt înghiţite de Acesta este botezul către (întru) Cristos mormântul comun pe care l-a asi­gurat Dum­ (JND). După cum israeliţii au fost botezaţi nezeu“. Prin urmare, ce mare greş­eală şi ne­ către (întru) Moise, identificându-se cu el ca chibzuinţă este din partea creş­tinilor, atunci lider al lor, tot aşa credincioşii sunt botezaţi când încearcă să-şi aroge o sfinţenie suplimen­ astăzi către (întru) Cristos, semnificând prin tară, prin impunerea unor distincţii pe care aceasta că-L recunosc ca Domn legitim al Cristos le-a abolit. lor. 3:29 Galatenii fuseseră amăgiţi să creadă Prin botez credinciosul semnifică de as­e­ că ar putea deveni sămânţa lui Avraam prin me­n­ea îngroparea trupului şi a eforturilor sale păzirea legii. Pavel le arată că altfel stau lucru­ de a dobândi neprihănirea. El semnifică înce­ rile. Cristos este sămânţa lui Avraam; moşteni­ tarea vechiului mod de viaţă şi începutul celui rea făgăduită lui Avraam a fost împlinită în nou. În botezul cu apă galatenii au mărturisit Cristos. Când păcătoşii cred în El, ei devin că au murit cu Cristos şi au fost îngropaţi cu una cu El. Astfel ei devin să­mânţa lui Avra- El. După cum Cristos a murit faţă de lege, tot am şi, în Cristos, ei moşten­esc toate binecu­ aşa şi ei erau morţi faţă de lege şi, prin urma­ vântările lui Dumnezeu. re, nu mai trebuie să do­rească să se afle sub D. Copii şi fii (4:1-16) lege, ca principiu călău­zitor în viaţă. După 4:1, 2 Aici avem imaginea unui tată bogat, cum Cristos a desfiinţat, prin moartea Sa, dis­ care intenţionează să-i dea fiului său stă­pânirea tincţia dintre iudeu şi neiudeu, tot aşa şi ei au asupra bogăţiei sale, când acesta ajun­ge la murit faţă de asemenea deosebiri de ordin et­ vârsta maturităţii. Dar atâta timp cât el este nic. Ei s-au îmbrăc­ at cu Cristos în sensul că încă un copil, statutul de moştenit­or este ase­ acum trăiesc o viaţă cu totul diferită – viaţa menea celui de sclav. Lui i se spune în per­ lui Cristos. manenţă ce trebuie să facă. Apoi are adminis­ 3:28 Legea făcea distincţie între aceste ca­ tratori, care au grijă de proprieta­tea sa şi tu- tegorii. De pildă, distincţia dintre evreu şi ne- tori care au grijă de persoana sa. Astfel, deşi evreu este subliniată la Deuteronom 7:6; 14:1, moştenirea este cu siguranţă a lui, el nu intră 2. În rugăciunea sa de dimineaţă, iudeul Îi în stăpânirea ei decât atunci când ajunge la mulţumea lui Dumnezeu pentru faptul că nu maturitate. l-a făcut să fie unul dintre Neam­ uri sau sclav 4:3 Aceasta era condiţia iudeilor sub lege. sau femeie. În Cristos Isus aceste deosebiri Ei erau copii, legea poruncindu-le ce să facă, dispar, adică, în ce priveşte principiul acceptă­ aidoma unor sclavi. Ei erau în robie sub ele- rii înaintea lui Dumnezeu. Iudeul nu este cu mentele lumii, adică principiile elementare ale nimic mai acceptabil decât un om dintre Nea­ religiei iudaice. Ceremoniile şi ritualurile iuda­ muri, un om liber nu este mai privilegiat îna­ ismului au fost destinate celor care nu-L cu­ intea lui Dumnezeu decât un sclav, după cum noşteau pe Dumnezeu Tatăl aşa cum este El un bărbat nu se bucură de mai multă aprobare revelat în Cristos. O ilustraţie a acestui adevăr decât o femeie. Toţi sunt la acelaşi nivel, pen­ o putem găsi în imaginea copilului care învaţă tru că sunt în Cris­tos Isus. să scrie folo­sindu-se de cubuleţe pe care sunt Versetul acesta nu trebuie însă denaturat, imprimate litere sau care învaţă denumirea pentru a scoate din el sensuri inexistente. Cât obiectelor prin intermediul unor ilustraţii. Le­ priveşte viaţa de zi cu zi (ca să nu mai vor­ gea era plină de umbre şi imagini, care făceau bim de slujba din cadrul bisericii), Dumne­zeu apel la simţurile spirituale, prin intermediul recun­ oaşte distincţia dintre bărb­at şi femeie.

Galateni 709 unor elemente externe şi fizice. Circumcizia de copil (vezi Ioan 1:12), accentul punându-se este un exemplu elocvent în această privinţă. aici pe realitatea naşterii divine, nu pe privi­ Iudaismul era de natură fizică, exterioară şi legiile şi responsabilităţile ce decurg din calita­ temporară; creştinismul este de natură spiri­ tea de fiu. Credinciosul este adoptat în familie tuală, interioară şi permanentă. Aceste elem­ ente ca fiu. Fiecare creştin este imediat un fiu, fi­ externe au constituit o formă de robie pentru ind introdus în moştenirea pentru care a fost copii. făcut moştenitor. Astfel instrucţiunile date creş­ 4:4 Împlinirea vremii se referă la tim­pul tinilor în NT nu presu­pun faza intermediară de rânduit de Tatăl Ceresc pentru atinger­ea de infantilitate în rândul sfinţil­or, ci toţi sunt tra­ către moştenitori a vârstei maturităţii (vezi v. taţi ca fii maturi. 2). Adopţiunea în cultura romană se deose­ În versetul acesta avem, în câteva cuvin­te, bea de modul în care este concepută în vre­ o afirmaţie minunată cu privire la Dum­ne­ mea noastră. Astfel noi concepem adopţia în zeirea şi umanitatea Mântuitorului. El este Fiul sensul că un copil ce aparţinea altei pers­oane etern al lui Dumnezeu; dar El S-a năs­cut devine acum copilul celor care îl adoptă. Dar dintr-o femeie. Dacă Isus nu ar fi fost decât în NT adopţiunea înseamnă a-i aşeza pe un om, ar fi fost total inutil să se facă afirma­ credincioşi în poziţia de fii maturi, cu toate ţia că S-a născut din femeie. În defi­nitiv, privilegiile şi responsabilităţile ce le incumbă există o altă cale prin care să se nască un om acea poziţie. – orice om? Dar, în cazul Domnului nostru, 4:6 Pentru ca cei ce sunt fii ai lui Dum­ sintagma este încărcată de sens, constituind o nezeu să-şi dea seama de demnitatea poziţiei mărturie elocventă a caracteru­lui unic al Per­ ce le-o acordă El, Dumnezeu a trimis Duhul soanei Sale şi a caracterului unic al naşterii Sfânt la Rusalii ca să locuiască în ei. Duhul Sale. este Cel care creează în noi conştiinţa calităţii Întrucât S-a născut israelit, Domnul a fost, de fiu, făcându-i pe sfinţi să I se adreseze lui prin urmare, născut sub lege. Ca Fiu al lui Dumnezeu cu apelativul de Tată. „Aba, Ta- Dumnezeu, Domnul Isus nu ar fi fost nicioda­ tă“ este un termen intim de adresare, folosit tă sub lege, căci El Însuşi este Cel care a dat de copii în cadrul familiei, combinând termenii legea. Dar, în harul, îngăduitor faţă de noi, El aramaic şi grec ce denotă substantivul „tată“. S-a plasat pe Sine sub legea pe care El Însuşi Nici un sclav nu se putea adresa capului fami­ a creat-o, pentru ca s-o preamărească în viaţa liei cu un ase­menea apelativ, deoarece acesta Sa şi să-i aducă bleste­mul, în moartea Sa. era rezervat în exclusivitate membrilor familiei, 4:5 Legea le cerea celor ce o încălcau să expri­mând dragostea şi încrederea ce şi-o acor­ plătească un preţ – preţul morţii. Înainte ca dau unii altora. Observaţi cum prezintă verse­ Dumnezeu să-i poată aduce pe oameni în po­ tul acesta Sfânta Treime: Duhul, Fiul şi Tatăl ziţia minunată de fii, mai trebuia achitat acest – în ordinea aceasta. preţ. Prin urmare, Domnul Isus, venind în lu­ 4:7 Credinciosul nu mai este rob; el nu se me ca membru al omenirii şi al naţiunii iuda­ află sub lege. Acum el este fiu al lui Dumne­ ice, a plătit preţul cerut de lege. Pentru că El zeu. Întrucât Cristos, ca Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu, moartea Sa este infinit de va­ este moştenitorul tuturor bogăţii­lor lui Dumne­ loroasă, adică întru totul suficientă pentru a zeu, creştinul este şi el moşte­nitor al lui asigura plata deplină pentru un număr infinit Dumnezeu prin Cristos.14 Tot ce are Dumne­ de mare de păcătoşi. Pentru că a fost Om, a zeu îi aparţine şi credinciosu­lui, prin cre­dinţă. putut muri ca înlocuitor al omului, cum spune În instituţiile rabinice de învăţământ ale Govett: „Cristos, prin natură Fiul lui Dumne­ Isra­elului contemporan cursanţilor nu li se per­ zeu, a devenit Fiul omului, pentru ca noi, fiind mite să citească Cântarea Cântărilor sau Eze­ prin natură fii ai omului, să putem deveni fii chiel 1 până când au împlinit vârsta de patru­ ai lui Dumnezeu. Ce schimb minunat!“ zeci de ani. Cântarea lui Solomon (cum se Atâta timp cât oamenii erau sclavi, ei nu numeşte această carte în engleză, n.tr.), este putea fi fii. Cristos i-a izbăvit de robia legii, considerată ca având un conţinut sexual prea pentru ca ei să fie adoptaţi ca fii. Observaţi explicit pentru a putea fi corect înţeles de min­ distincţia care se face aici între a deveni copil tea unor persoane prea tinere, iar Ezechiel 1 al lui Dumnezeu şi fiu al lui Dumnezeu conţine o descriere a gloriei Dumnezeului ine­ (com­paraţi cu Romani 8:14, 16). Credincio­sul fabil. Talmudul spune că atunci când o a­nu­ se naşte în familia lui Dumnezeu în calitate mită persoană sub patru­zeci de ani începea să

710 Galateni citească Ezechiel 1, din pagina cărţii izbucnea Cristos, revenind la lege. un foc care mis­tuia acea persoană. Asta ne 4:10, 11 Galatenii respectau calendarul iuda­ arată că cineva aflat sub lege nu era conside­rat ic, cu sabaturile sale, sărbătorile şi vre­mu­rile un om matur până nu a împlinit patruzeci de sale. Pavel îşi exprimă teama pentru cei ce ani. (Binecu­noscu­tul bar mitzvah care are loc susţineau că sunt creştini, continuând însă să la vârsta de treisprezece ani îl face pe un bă­iat încerce să obţină bunăvoinţa lui Dumne­zeu prin evreu doar „fiu al legământului“ – acesta fiind respectarea unor ritualuri legaliste. Chiar oame­ de fapt sensul termenului de „bar mitzvah“ – nii nenăscuţi din nou pot ţine zile speciale şi el devenind astfel răspunzător de a păzi legea.) ani. Unii oameni dobândesc o satisfacţie deose­ Până la vârsta de patruzeci de ani un bărbat bită când cred că pot face ceva, cu puterile lor ortodox este considerat un minor. proprii, pentru a câştiga bunăv­oinţa lui Dumne­ Nu tot aşa stau lucrurile însă cu credin­ zeu. Dar asta presupu­ne că omul are tărie în el cioşii aflaţi sub har. În clipa în care ei sunt însuşi şi, prin urmare, nu mai are, în această mântuiţi, toată moştenirea este pusă la dispo­ privinţă nevo­ie de Mântuitorul. ziţia lor, ei fiind trataţi ca fii şi fiice, adulţi şi Dacă Pavel a putut să le scrie în această maturi, întreaga Biblie fiind pusă la dispo­ziţia manieră galatenilor, ce le-ar scrie el atunci ce­ lor, ca s-o citească, s-o savureze şi s-o împli­ lor care îşi spun creştini în vremea noastră, nească în viaţa lor. În lumina acestor adevă­ care caută să obţină sfinţenia prin respecta­rea ruri, îndemnul lui Harrison este foarte bine­ legii? Oare nu ar osândi el tradiţiile introduse venit: în cadrul creştinismului prin filiera iudaismului – o preoţie ordinată de om, o hirotonisire fă­ Copilule mult preaiubit de El: toate lucrurile sunt cută de oameni, apoi toate odăj­diile şi veştmin­ alte tale, căci aşa îţi spune El la 1 Corinteni 3:22, tele preoţeşti, păzirea sabatu­lui, a locurilor sfin­ 23, ca să te facă să-ţi dai seama ce bogăţii ini­ te, folosirea lumânărilor, a „apei sfinte“, maginabil de mari ţi-au fost puse la dispozi­ţie, ş.a.m.d.? dincolo de puterea ta de pricepere sau imagin­aţ­ie. 4:12 Se pare că galatenii uitaseră recu­ Gândeşte-te, de pildă, la univers: al cui este, dacă noştinţa ce i-o arătaseră lui Pavel, când le-a nu chiar al Lui şi al tău! Prin urmare, trăieşte ca vestit prima oară Evanghelia. Dar el li se un rege!15 adresează cu apelativul „Fraţi“, în pofida eşe­ curilor lor şi a temerilor nutrite de el cu privi­ 4:8 Galatenii fuseseră cândva sub robia re la ei. Pavel fusese iudeu sub lege. Acum, idolilor. Înainte de convertirea lor, ei fusese­ră în Cristos, el era eliberat de lege, liber în Cris­ păgâni, ce se închinau idolilor de lemn şi de tos. Prin urmare, el spune: „De­veniţi ca mine piatră – acei dumnezei falşi. Dar iată că – izbăviţi de lege şi nemai­trăind sub ea“. Ga­ acum ei se lăsau supuşi unei noi forme de latenii neevrei nu fuseseră niciodată sub lege robie: robia faţă de lege. şi nici acum nu se aflau sub lege. Astfel apos­ 4:9 Cum puteau ei să-şi scuze purtarea? tolul spune: „Am deve­nit ca voi. Eu, care am Ei ajunseseră să-L cunoască pe Dumnezeu fost un iudeu, acum mă bucur de aceeaşi li­ sau, dacă nu-L cunoşteau la nivelul unei pro­ bertate faţă de lege ce v-a caracterizat din funde experienţe cu El, cel puţin ei erau cu- totdeauna pe voi, Nea­murilor“. noscuţi de El, adică, erau mântuiţi. Cu toate Nu mi-aţi făcut nici o nedreptate. Nu se acestea, ei se întorceau acum de la puterea şi poate stabili ce a vrut Pavel să spună aici. bogăţiile Sale (asupra cărora fuseseră făcuţi Poate vrea să spună că nu se simţea personal moştenitori) la lucrurile slabe şi sărace, legate nedreptăţit de modul în care s-au purtat faţă de lege, cum ar fi circumci­zia, zilele sfinte şi de el. Faptul că s-au îndepărtat de el, alătu­rân­ regulile dietetice. Ei se puneau din nou sub du-li-se învăţătorilor falşi, nu era atât de mult robie faţă de lucrurile care nici nu pot mân­ o lovitură personală, la adresa apostolu­lui, cât tui, nici nu le pot edifica viaţa, ci aduc oame­ împotriva adevărului lui Dumnezeu şi astfel o nilor numai sărăcie. lovitură împotriva lor înşişi. Pavel etichetează legea cu toate ceremo­ 4:13 Evanghelia a fost mai întâi predi­ nialurile drept slabă şi sărăcăcioasă. Legile cată în neputinţa trupului.16 Dumnezeu ade­ lui Dumnezeu fuseseră minunate la vremea lor sea se foloseşte de instrumente slabe, dispreţu­ şi la locul lor, dar ele sunt negreşit o piedică ite şi sărace pentru a realiza lucrarea Sa, pen­ atunci când tind să-L înlocuiască pe Domnul tru ca gloria să fie a Lui, şi nu a omului. Isus. Este o idolatrie să-I întorci spatele lui 4:14 Boala lui Pavel a fost o încercare

Galateni 711 pentru el şi pentru cei ce-l ascultau. Dar gala­ 4:19 Adresându-se galatenilor cu apelati­vul tenii nu l-au respins din cauza înfăţişării sale copilaşi, Pavel vrea să le aducă aminte că el fizice sau datorită vreunui impediment al vor­ este cel ce i-a adus la Cristos, el, care trece birii. Dimpotrivă, l-au primit ca pe un înger acum din nou prin durerile naşterii din pricina al lui Dumnezeu, adică ca pe un sol trimis de lor, dar nu în privinţa mântuirii lor, ci pentru Dumnezeu şi chiar ca pe Cristos ­Isus Însuşi. ca Cristos să ia chip în ei. Transform­ area Întrucât el Îl reprezenta pe Domn­ul, galatenii noastră după chipul lui Cristos – iată care este l-au primit ca şi cum L-ar fi primit pe Dom­ obiectivul deplin urmărit de Dum­nezeu în via­ nul (Mat. 10:40). Ei au accep­tat mesajul lui ţa copiilor Săi! (Ef. 4:13; Col. 1:28) Pavel ca pe însuşi cuvântul lui Dumnezeu. 4:20 Versetul acesta ar putea însemna că Asta ar trebui să fie de învăţă­minte pentru toţi Pavel era nedumerit cu privire la adevărata creştinii cu privire la felul cum îi tratează pe stare în care se găseau galatenii. Abaterea lor solii Domnului. Când îi primim cu căldură, Îl de la adevăr îi strecurase îndoieli în suflet. primim chiar pe Domn­ul Isus în acelaşi fel Acum el dorea să-şi poată schimba tonul, (Luca 10:16). vorbind despre ei cu certitudine şi convinge­re. 4:15 Când au auzit ei prima oară Evan­ Sau poate că era perplex cu privire la reacţia ghelia, au recunoscut extraordinar de marea avută de ei faţă de scrisoarea sa. De aceea, ar binecuvântare pe care a adus-o aceasta ini­ fi preferat să stea de vorbă cu ei în persoană, milor lor. Atât de mare a fost aprecierea lor, putând astfel să se exprime mai bine, schim­ încât şi-ar fi dat şi ochii din cap pentru Pavel, bând tonul vocii sale. Dacă vor fi receptivi la dacă acest lucru ar fi fost posibil. (S-ar putea mustrările lui, el va da dovadă de îngăduinţă. deduce de aici că „ţepuşul din carnea“ lui Pa­ Dar dacă se vor semeţi şi răzvrăti, atunci vel ar fi fost o boală de ochi.) Ce s-a întâm­ apostolul ar putea adopta o atitudine de aspri­ plat între timp cu acest sentiment de recunoş­ me. Aşa cum stăteau lucrur­ile însă, apostolul tinţă? Din nefericire, s-a evaporat ca roua di­ era perplex, căci nu avea cum să ştie care va mineţii. fi reacţia lor la mesajul transmis de el. 4:16 Cărui fapt se datorează schimbarea Întrucât învăţătorii iudei făcuseră atâta caz atitudinii lor faţă de Pavel? Doar predica ace­ de Avraam, insistând că credincioşii tre­buie laşi mesaj, luptându-se din răsputeri pentru să-i urmeze exemplul, tăindu-se împre­jur, Pavel adevărul Evangheliei. Dacă asta l-a făcut să se referă acum la aspecte din fa­milia lui Avra­ devină duşmanul lor, atunci poziţia lor era am, pentru a demonstra că le­galismul înseam­ într-adevăr periculoasă. nă sclavie şi că nu poate fi am­ estecat cu ha­ E. Robie sau libertate (4:17–5:1) rul. 4:17 Motivele care-i animau pe învăţăto­rii Dumnezeu îi promisese lui Avraam că va falşi se deosebeau de ale lui Pavel: ei doreau avea un fiu, în pofida faptului că atât el, cât şi să-şi facă adepţi, pe când Pavel era interesat Sara erau prea înaintaţi în vârstă – ome­neşte de bunăstarea spirituală a galatenil­or (4:17-20). vorbind – pentru a mai avea copii. Avraam Învăţătorii falşi erau foarte zeloşi în eforturile L-a crezut pe Dumnezeu şi astfel a fost în­ lor de a câştiga afecţiunea galatenilor, dar mo­ dreptăţit (Gen. 15:1-6). La câtva timp după tivele lor erau nesincere. Ei vor să vă dezli- aceea, Sara, tot aşteptând să primească fiul pească de noi. Iudaizatorii doreau să-i dezli­ promis, a căzut în descurajare şi astfel i-a pro­ pească pe galateni de apost­olul Pavel şi de pus lui Avraam să aibă un copil de la roaba ceilalţi învăţători. Ei doreau să-şi facă ad­epţi, ei, Hagar. Avraam i-a urmat sfatul şi astfel s-a căutând să formeze o sectă, în acest sens. născut Işmael, care nu era moşteni­torul promis Stott ne avertizează în această privinţă: „Când de Dumnezeu, ci fiul nerăbdării, carnalităţii şi creştinismul este transformat într-o robie faţă lipsei de încredere a lui Avra­am (Gen. 16). de regulamente şi obligaţii, victimele acestei Apoi, pe când Avraam avea o sută de ani, robii devin supuşi orbi ai învăţătorilor lor, în­ s-a născut Isaac, copilul făgăduinţei. Evident tocmai ca în Evul Me­diu“.17 naşterea aceasta a fost miraculoasă, căci a de­ 4:18 Pavel spune, în realitate: „Nu mă de­ venit posibilă numai prin puterea măreaţă a lui ranjează că alţii se preocupă atâta de voi, chiar Dumnezeu (Gen. 21:1-5). Cu prilejul ospăţului dacă eu nu sunt în mijlocul vostru, atâta timp tradiţional, marcând înţăr­carea lui Isaac, Sara cât fac asta din motive curate şi pentru o cau­ l-a văzut pe Işmael bătându-şi joc de fiul ei. ză bună. Prin urmare, i-a poruncit lui Avraam să-l alun­ ge pe Işmael împreună cu mama lui din casa

712 Galateni lor, spunând: „Fiul acestei roabe nu va fi moş­ află toţi – şi Nea­muri, şi iudei – care se apro­ tenitor cu fiul meu, adică cu Isaac“ (Gen. pie de Dumnez­eu prin credinţă, fiind mult 21:8-11). Acesta e fondul pe care proiectează mai mulţi decât copiii lui Hagar, care rămân acum apostolul argumentarea sa. sub lege. 4:21 Legea din versetul acesta e folosită 4:28 Adevăraţii credincioşi sunt născuţi nu în două sensuri diferite. Primul se referă la din voia omului ori din voia cărnii, ci a lui lege ca mijloc de a atinge sfinţenia, iar al Dumnezeu. Nu descendenţa naturală este cea doilea la cărţile Vechiului Testament privit­oare care contează, ci naşterea divină miracul­oasă la lege (Geneza la Deuteronom), în special prin credinţa în Domnul Isus. Geneza. Pavel spune: „Spuneţi-mi voi, care 4:29 Işmael şi-a bătut joc de Isaac şi aşa doriţi să obţineţi bunăvoinţa lui Dumnezeu a fost întotdeauna: cei născuţi din carne i-au prin păzirea legii, n-ascultaţi voi în realitate persecutat pe cei născuţi din Duhul. Gân­ de mesajul legii?“ diţi-vă la suferinţele îndurate de Domnul nos­ 4:22, 23 Cei doi fii au fost Işmael şi Isaac. tru şi de apostolul Pavel din partea celor ne­ Roaba a fost Hagar, iar femeia liberă a fost mântuiţi. Poate ni s-ar părea o scăpare neîn­ Sara. Işmael s-a născut ca urmare a interven- semnată faptul că Işmael şi-a bătut joc de ţiei intrigante a lui Avraam. Pe de altă parte, Isaac, dar Scriptura consemnează această in­ Isaac i-a fost dat lui Avraam prin făgăduinţa fracţiune, iar Pavel vede în ea un principiu ce lui Dumnezeu. stă în picioare şi astăzi: vrăjmăşia dintre carne 4:24 Istoria aceasta din VT este simboli­ (firea veche) şi Duhul. că, având un sens mult mai profund decât cel 4:30 Prin urmare, galatenii sunt îndem­naţi aparent. Adevărata semnificaţie a evenim­ entelor să se întoarcă la Scriptură, unde vor găsi ver­ nu este enunţată explicit, ci subîn­ţeleasă. Ast­ dictul. Legea şi harul nu pot fi amestecat­e; fel, istoria lui Isaac şi Işmael reprezintă un este cu neputinţă să moşteneşti binecu­vântările profund adevăr spiritual, pe care Pavel începe lui Dumnezeu pe baza meritelor omeneşti sau acum să-l explice. ale eforturilor firii. Cele două femei reprezintă două legă­ 4:31 Cei ce şi-au pus încrederea în Cris­tos minte: Hagar legământul legii, şi Sara, legă­ nu au nici o legătură cu legea, ca mijloc de mântul harului. Legea a fost dată pe Muntele obţinere a bunăvoinţei divine. Ei sunt copii ai Sinai. Ciudat este că termenul „Hagar“ (în femeii libere, urmând condiţia social­ă a mamei versiunea română: „Agar“, n.tr.) înseamnă în lor. limba arabă: „stâncă“, iar arabii numesc Mun­ 5:1 Ultimul verset din capitolul 4 descrie tele Sinai „Stânca“. poziţia credinciosului: el este liber! Primul 4:25 Legământul dat la Sinai a produs verset din capitolul 5 se referă la practica creş­ sclavie; astfel Hagar, roaba, a fost un tip re­ tinului: el trebuie să trăiască ca un om liber! prezentativ al legii. Hagar reprezintă Ierusali- Aici avem o foarte elocventă ilustrare a deose­ mul, capitala naţiunii ebraice şi centrul israeli­ birii dintre lege şi har. Legea ar spune: „Dacă ţilor nemântuiţi, care mai căutau să capete ne­ vă veţi dobândi libertatea, veţi fi liberi“. Dar prihănirea prin păzirea legii. Aceştia, împreună harul spune: „Aţi fost eliberaţi, cu preţul extra­ cu copiii şi urmaşii lor, sunt în robie. A fost ordinar de mare al morţii lui Cristos. În semn o caracterizare usturătoare ca Pavel să-i lege de recunoştinţă faţă de El, trebuie să rămâ- pe israeliţii necredincioşi de Hagar, mai degra­ neţi deci tari în libertatea cu care v-a eliberat bă decât de Sara, şi de Işmael, mai degrabă Cristos şi să nu vă supuneţi iarăşi sub jugul decât de Isaac. robiei“. Legea porunceşte, dar nu-ţi dă şi pu­ 4:26 Capitala celor îndreptăţiţi prin cre­dinţă terea de a duce la îndeplinire porunca. Harul este Ierusalimul ceresc – mama tutur­or cre­ asigură ceea ce cere legea, învrednicindu-l dincioşilor, atât evrei, cât şi neevrei. apoi pe om să tră­iască o viaţă pe măsura po­ 4:27 Citatul acesta din Isaia 54:1 este o ziţiei pe care o ocupă, prin puterea Duhului prezicere, potrivit căreia copiii cetăţii cereşti Sfânt, răsplătin­du-l pentru că face acest lucru. vor fi mai numeroşi decât cei ai Ieru­salimu­lui După cum s-a exprimat C. H. Mackin­tosh: pământesc. Sara a fost femeia ce fusese de „Legea cere tărie de la cel total lipsit de tărie, atâta timp stearpă. Hagar a fost femeia care blestemându-l dacă nu face dovada acestei tă­ are soţ. În ce fel trebuie să înţelegem triumful rii. Evanghelia dă tărie celui care nu are nici o final al Sarei sau al Ieru­salimului ceresc? Răs­ tărie, binecuvântându-l atunci când o manifes­ punsul este că în ceata copiilor făgăduinţei se tă“.18

Galateni 713 „Aleargă, Ioane, şi trăieşte!“ – porunceşte leg­ea. ţi, în general, în trei categorii, după cum ur­ Dar apoi nu-mi dă nici picioare, nici mâini. Cu mează: mult mai bună este vestea pe care mi-o aduce 1. Mulţi susţin că Pavel ar afirma aici că Evanghelia, căci mă şi înaripează, când mă în­ este posibil ca cineva să fie mântuit cu ade­ deamnă să zbor! vărat, dar după aceea să cadă în păcat şi, prin urmare, să cadă din har, fiind pierdut pe veci. III. PRACTICĂ: PAVEL APĂRĂ LI­BER­ Această doctrină a ajuns să fie cunos­cută sub TATEA CREŞTINĂ ÎN DUHUL denumirea de „căderea din har“. Noi credem însă că o atare interpretare nu (5:2–6:18) poate sta în picioare, din două motive princi­ A. Pericolul legalismului (5:2-15) pale: mai întâi, versetul acesta nu descrie per­ 5:2 Legalismul anulează orice valoare pe soanele mântuite care cad în păcat. În realitate, care ar putea-o avea Cristos pentru noi. Iudai­ nici nu se pomeneşte deloc despre căderea în zatorii insistau asupra necesităţii credin­cioşilor păcat. Mai degrabă, versetul se referă la cei dintre Neamuri de a fi circumcişi, dacă vor care trăiesc o viaţă morală, resp­ectabilă şi să fie mântuiţi. Dar Pavel, vorbind cu autorita­ dreaptă, sperând că vor fi mântuiţi prin aceas­ tea sa de apostol, insistă că depend­enţa de ta. Astfel pasajul are efectul de bumerang circumcizie ar însemna a-L face pe Cristos să asupra celor care susţin teoria căderii din har. nu le folosească la nimic, cum arată şi Jack Aceştia propagă învăţătura potrivit căreia un Hunter: creştin trebuie să ţină legea, să trăiască o viaţă desăvârşită şi să se abţină de la păcătuire, În situaţia galatenilor, circumcizia nu era o ope­ pentru a putea rămâne mântuit. Dar Scriptura raţie chirurgicală, nici o simplă împlinire a unui arată răspicat că cei ce caută să fie îndreptăţiţi ritual religios, ci reprezenta un sistem de mântuire prin faptele legii sau prin eforturi proprii sunt prin săvârşirea de fapte bune. El proc­lama o cei care au căzut din har. evanghelie a eforturilor omeneşti, fără harul divin. În al doilea rând, interpretarea aceasta con­ Era înlocuirea harului cu legea sau a lui Cristos trazice mărturia consecventă şi uniformă a cu Moise. Căci a adăuga la Cristos însemna a Noului Testament, potrivit căreia adevăra­tul lua din Cristos. Cristos suplimentat însemna Cris­ credincios în Domnul Isus Cristos este mântu­ tos înlocuit. Cristos este singurul Mântuitor – unic it pe vecie, că nici o oaie a lui Cristos nu va şi exclusiv. Circumcizia însemna excizie de la pieri şi că mântuirea depinde întru totul de Cristos.19 lucrarea isprăvită a Mântuitorului, şi nu de jalnicele eforturi ale omului (Ioan 3:16, 36; 5:3 Legalismul le cerea oamenilor să îm- 5:24; 6:47; 10:28). plinească toată legea. Oamenii aflaţi sub lege 2. O a doua interpretare a versetului 4 din nu-şi pot permite să accepte doar porun­cile capitolul 5 este că acesta s-ar referi la cei ce uşor de îndeplinit, respingându-le pe cele difi­ au fost iniţial mântuiţi prin credinţa în Dom­ cile. Dacă cineva se străduieşte să-I fie plăcut nul Isus, dar care după aceea s-au aşe­zat pe ei lui Dumnezeu prin circumcizie, atunci are înşişi din nou sub lege, pentru a-şi păstra în obligaţia de a împlini toată legea. Astfel fie continuare mântuirea sau pentru a atinge sfin­ cineva se află cu totul sub lege, fie nu este ţenia. Cu alte cuvinte, ei au fost mântuiţi prin deloc sub lege. Evident, dacă este cu totul sub har, dar acum caută să se păstreze mântuiţi lege, Cristos nu este de nici un folos pentru prin lege. În cazul acesta, a cădea din har în­ el. Domnul Isus este nu numai Mântuitorul seamnă, după cum se exprimă Philip Mauro: complet, ci şi Mântuitorul exclu­siv. Pavel nu „a se întoarce de la calea lui Dumnezeu, prin se referă în acest verset la unii care vor fi fost care El îşi desăvârş­eşte sfinţii prin lucrarea circumcişi în trecut, ci doar la cei ce ar putea Duhului în ei, şi a căuta să realizeze acea lu­ să se supună acestui ritual în viitor, din dorin­ crare prin împlini­rea unor ritualuri şi ceremonii ţa de a se bucura de o îndrep­tăţire mai com­ externe, pe care le pot împlini atât oamenii pletă. El se adresează doar celor care susţineau fireşti, cât şi sfinţii lui Dumnezeu“. că pentru a putea fi acceptat de Dumnezeu, Această concepţie este nebiblică, mai întâi cineva trebuie să păzească legea. pentru că versetul în cauză nu-i descrie pe 5:4 Legalismul înseamnă abandonarea lui creştinii care caută sfinţenia sau sfinţirea, ci Cristos ca singura nădejde a neprihănirii. Ver­ mai degrabă pe cei nemântuiţi, care caută în­ setul acesta a trezit vii dezbateri şi s-au oferit dreptăţirea prin păzirea legii. Observaţi ordi­ o sumedenie de interpretări, care se pot împăr­

714 Galateni nea cuvintelor: Voi, care căutaţi să fiţi îndrep- ce-l priv­eşte pe cel ce este în Cristos Isus tăţiţi prin lege. Şi în al doilea rând, această (adică cel ce este creştin), circumcizia nu-l explicare a versetului presupune posibilitatea ca face cu ni­mic mai bun, după cum necircum- cei mântuiţi să poată fi ulteri­or des­părţiţi de cizia nu-l face mai rău. Ceea ce caută Dum­ Cristos. Or, această opinie este contrară con­ nezeu în credincios este credinţa care lucrea- cepţiilor corecte cu privire la harul lui Dumne­ ză prin dragoste. Credinţa este totala bizuire zeu. pe Dumnezeu. Credinţa nu stă cu mâinile în 3. A treia interpretare este că Pavel s-ar sân, ci se manifestă prin slujirea plină de ab­ referi aici la oameni care ar declara că sunt negaţie pentru Dumnezeu şi pentru om. Moti­ creştini, nefiind în realitate mântuiţi. Că aceşti vaţia care stă la baza unei asemenea slujiri oameni caută să fie îndreptăţiţi prin păzirea este dragostea. Astfel, credinţa lucrează prin legii. Or, apostolul le spune că nu pot avea dragoste, fiind îmboldită de dragoste, nu de doi mântuitori, ci că trebuie să aleagă între lege. Este un adevăr întâlnit de multe ori în Cristos şi lege. Dacă vor alege legea, atunci Scriptură – că pe Dumnezeu nu-L interesează vor fi des­părţiţi de Cristos, ca singura lor nă­ ritualurile, ci realitatea unei vieţi trăite cu evla­ dejde posibilă de neprihănire; în cazul acesta, vie. ei au căzut din har. Hogg şi Vine exprimă 5:7 Legalismul este neascultare de adev­­ ăr. foarte clar acest adevăr: Galatenii porniseră bine în viaţa creştină, dar cineva le-a tăiat calea, împiedicându-i. Desi­ Cristos trebuie să fie ori totul, ori nimic pentru gur, este vorba de iudaizatori, de lega­lişti, de om. Domnul nu acceptă nici o încre­dere împărţi­ aceşti apostoli falşi. Acceptând învăţăturile lor tă, nici o loialitate înjumătăţită. Omul care este eronate, sfinţii s-au făcut vinovaţi de neasculta­ îndreptăţit prin harul Domnu­lui Isus Cristos este re faţă de adevărul lui Dumnezeu. un creştin; omul care caută să fie îndreptăţit prin 5:8 Legalismul nu este o învăţătură divină. faptele legii nu este.20 Înduplecarea înseamnă în acest context cre­ zul sau doctrina. Cel care vă cheamă se referă 5:5 Apostolul arată că nădejdea credin­ la Dumnezeu. Astfel crez­ul potrivit căruia cir­ ciosului adevărat se deosebeşte foarte mult de cumcizia şi păzirea legii ar trebui adăugate la aceea a legalistului. Creştinul aşteaptă nădej­ credinţa în Cristos nu vine de la Dumnezeu, dea neprihănirii. El îşi pune nădejdea în acel ci de la diavolul. timp când Domnul va veni, când va primi 5:9 Legalismul nu face altceva decât să trupul slăvit şi când nu va mai păcătui. Obser­ conducă la şi mai mult rău. Aluatul în Scrip­ vaţi că nu se spune că creştinul nădăj­duieşte tură este un simbol permanent al răului. Aici în neprihănire, întrucât deja el are o poziţie se referă la doctrina rea a iudaizatorilor. Ten­ neprihănită înaintea lui Dumnezeu, prin Dom­ dinţa naturală a aluatului sau drojdiei de a nul Isus Cristos (2 Cor. 5:21). Dar el aşteaptă afecta toată făina cu care vine în contact este clipa când va fi deplin neprihănit în el însuşi. folosită aici pentru a arăta că puţină învăţătu­ El nu speră să realizeze acest lucru prin vreun ră greşită va conduce, în mod inevit­abil, la şi lucru pe care-l poate face el însuşi, ci mai mai multă rătăcire. Răul nu stă niciodată pe degrabă prin Duhul şi prin credinţă. Duhul loc, pentru că în permanenţă trebuie să-şi ape­ Sfânt va face toate acestea, iar credinciosul va re minciunile cu altele noi. Legalismul este ca privi doar la Dumnezeu, prin cre­dinţă aştep­ usturoiul: efectul său este foarte puternic. Nici tând ca El să le îndepli­nească în via­ţa lui. Pe o fărâmă nu poate fi considerată „doar puţin“. de altă parte, legalistul speră să dobândească Dacă o mână de oameni din bi­serică susţin o neprihănirea prin propriile sale fapte, prin păzi­ învăţătură falsă, ei vor face şi mai mulţi rea legii sau prin îndeplinirea unor ritualuri adepţi, dacă nu vor întâmpina o acţiune aspră religioase. Este însă o nădejde deşartă, pentru de combatere. că nepri­hănirea nu se poate dobândi în acest 5:10 Legalismul aduce judecată asupra ce­ fel. lor care îl propagă. Pavel era încrezător că Observaţi că Pavel foloseşte pronumele noi ga­latenii vor respinge învăţăturile false. În­ în acest verset, referindu-se la adevăraţii creş­ crederea lui era în Domnul, care ar putea în­ tini, pe când în versetul 4 el a folosit pronu­ semna că Domnul i-a dat lui Pavel asigur­ări mele „voi“, referindu-se la cei ce caută îndrep­ în această privinţă. Sau, cunoscându-L pe tăţirea prin lege. Domnul atât de bine, el era sigur că Marele 5:6 Legalismul nu ajută la nimic. În ceea Păstor avea să readucă în staul oiţele rătăcite,

Galateni 715 poate chiar prin scrisoarea pe care Pavel toc­ libertatea, există întotdeuna pericolul de a trece mai le-o scria. de la o formă extremă de robie la una de to­ Cât priveşte pe învăţătorii falşi, ei aveau să tală nepăsare. Echilibrul corect este acea liber­ fie pedepsiţi de Dumnezeu. Este un lucru grav tate care se află între lege şi liberti­nism. să fii pedepsit de Dumnezeu. Este lucru grav Creştinul este liber faţă de lege, dar nu e fără­ să propagi o învăţătură greşită, prin care să delege. ru­in­ezi o biserică (1 Cor. 3:17). Este însă şi 5:13 Libertatea creştină nu permite păca­ mai grav să-i înveţi pe oameni că beţia este tul, ci mai degrabă îl încurajează pe creştin să permis­ă, decât să fii tu însuţi beţiv, întrucât slujească din dragoste. Dragostea este văzută învăţătorul fals va face o mulţime de adepţi ca ca motivaţia tuturor manifestăr­ilor comporta­ el. mentului creştin, pe când sub lege motivaţia 5:11 Legalismul anulează poticnirea cru- era teama de pedeapsă. Findl­ay spune: „Robii cii. Pavel răspunde acum acestei acuzaţii ab­ iubirii sunt adevăraţii oameni liberi“. surde, potrivit căreia el însuşi ar fi predi­cat, Libertatea creştinului este în Cristos Isus uneori, despre necesitatea circumciziei. El con­ (2:4) şi asta exclude orice gând posibil că ar tinuă să sufere prigoane din partea iudeilor. putea include şi libertatea de a păcătui. Nu Aceste prigoane ar înceta însă ca prin minune, avem voie niciodată să transformăm libertat­ea dacă el ar consimţi să predice circumcizia, de care ne bucurăm într-o bază de plecar­e a pentru că asta ar însemna că a renunţat la unor operaţiuni desfăşurate în folosul firii predicarea crucii. Crucea este o pricină de vechi. După cum o armată invadatoare va poticnire pentru om, ofensându-l şi făcându-l căuta să cucerească un cap de pod, folo­sin­du-l să se poticnească, deoarece îi spune că nu ca bază de operaţiuni pentru alte cuceriri, tot poate face nimic pentru a do­bândi singur ne­ aşa şi firea veche va utiliza numai puţintică prihănirea. Ea nu acordă nici un loc firii vechi libertate pentru a-şi extinde teritoriul. O mani­ şi eforturilor ei, ci pune capăt faptelor omului. festare justă a libertăţii noastre este aceasta: Dacă Pavel ar începe să predice mântuirea „Faceţi-vă obiceiul să vă fiţi unii altora robi“. prin fapte, susţinând necesitatea circumciziei, Cum spune şi A. T. Pierson: atunci ar însemna că dă la o parte întreg sen­ sul crucii. Adevărata libertate se găseşte doar în ascultarea 5:12 Dorinţa apostolului este ca cei ce-i de constrângerile îndreptăţite. Un râu are liberta­ tulburau pe galateni să se taie pe ei înşişi – ea tea de a curge doar în limitele impuse de maluri­ putând fi interpretată textual, în sensul că el le sale, căci fără acestea s-ar dispersa, deve­nind o dorea ca ei să se castreze. Ei erau atât de ze­ mlaştină de apă stătătoare, urât mirositoa­re. Plane­ loşi în a mânui cuţitul pentru a-i tăia pe alţii tele, dacă nu ar fi controlate de legi pre­cise, şi-ar împrejur. Ce-ar fi dacă cuţitul ar face acum aduce propria lor distrugere şi aceea a universu­ din ei înşişi eunuci! Probabil este preferabil să lui. Aceeaşi lege care ne îngră­deşte pe noi, ţinân­ interpretăm la figurat aceste cuvinte. Cu alte du-ne în staul, îi îngrădeşte pe alţii, ţinân­du-i cuvinte, Pavel doreşte ca învăţătorii falşi să fie afară. Constrângerile care impun reguli li­bertăţii tăiaţi sau îndepărtaţi cu totul de galateni. noastre îi asigură, în acelaşi timp, continuitatea şi Evangheliei harului i s-au adus întotdea­una protecţia ei. Nu controlul, ci controlul necesar şi acuzaţii că le-ar permite oamenilor să trăi­ască ascultarea noastră benev­olă de acest control – iată cum vor. Oamenii spun: „Dacă mântuirea este ce ne face oameni liberi.21 în exclusivitate prin credinţă, at­unci nu mai există nici un control asupra condui­tei persoa­ 5:14 La început, se pare ciudat că Pavel nei respective în urma mânt­­u­ irii“. Dar aposto­ introduce aici legea, după ce pe tot parcursul lul se grăbeşte să precizeze că libertatea creşti­ epistolei a subliniat că credincioşii nu se află nă nu înseamnă libertinism sau mână liberă să sub ea. El nu-şi îndeamnă cititorii să revină la păcătuim. Norma după care se călăuzeşte cre­ lege, ci arată că ceea ce cerea legea, dar nu dinciosul este viaţa Domnului Isus, iar dragos­ putea produce, este tocmai ceea ce decur­ge tea lui Cristos îl constrânge să urască păcatul din exercitarea libertăţii creştine. şi să iubească sfinţenia. 5:15 Legalismul conduce numai la cert­uri, Poate că era foarte necesar ca Pavel să-şi aşa cum s-a întâmplat şi în Galatia. Ce ciudat avertizeze cititorii împotriva libertinismului, în să vedem aici oameni care doreau să se în­ acest punct. Când oamenii s-au aflat sub jugul toarcă sub lege! Legea le cere însă să-şi iu­ legii atâta amar de timp, primind dint­r-odată bească semenii. Dar în realitate s-a întâm­plat

716 Galateni tocmai pe dos, ei angajându-se în cioro­văieli tagma: călăuziţi de Duhul îi descrie pe toţi şi sfâşiindu-se unii pe alţii. Această comportare creştinii. Prin urmare, nici un creştin nu se izvorăşte din firea veche, căreia legea îi dă te­ află sub lege şi nu se bizuie pe propriile sale ren de afirmare şi de pe baza căreia acţionea­ eforturi. Duhul este Cel care se împotri­veşte ză. impulsurilor rele dinăuntrul lor, nu ei înşişi. De asemenea, a fi călăuzit de Duhul înseam­ B. Puterea sfinţeniei (5:16-25) nă a fi ridicat deasupra firii vechi, preocupân­ 5:16 Credinciosul trebuie să umble în Du- du-te de Domnul. Când cineva este astfel hul, nu în firea veche. A umbla în (sau prin) preocupat, el nu se mai gândeşte la lege sau Duhul înseamnă a-L lăsa să-Şi facă voia în la firea veche. Duhul lui Dumne­zeu nu-i călă­ viaţa noastră. Înseamnă a rămâne în părtăşie uzeşte pe oameni să considere legea un mijloc cu El. A lua decizii în lumina sfinţen­iei Lui de îndreptăţire, ci le îndreap­tă privirile spre înseamnă a fi preocupat cu Cristos, întrucât Cristos Cel Înviat, ca singu­rul temei de accep­ lucrarea Duhului este de a-l angaja pe credin­ tare înaintea lui Dumne­zeu. cios, făcându-l să se preocupe cu Domnul 5:19-21 Am arătat deja că legea apelează Isus. Când umblăm în Duhul astfel, firea ve- la energia firii vechi. Ce fel de fapte produce che sau viaţa eului este trata­tă ca şi când ar fi natura omenească căzută? Nu este deloc greu moartă. Noi nu ne putem preocupa în acelaşi să identificăm faptele firii vechi, căci aces­tea timp şi de Cristos, şi de păcat, cum spune sunt evidente pentru toţi. Adulterul23 este Scofield: infidelitatea în relaţia căsniciei. Desfrâ­narea este întreţinerea de relaţii sexuale nelegitime. Problema vieţii creştine se bazează pe faptul că Necurăţia este decăderea mora­lă, senzualita­ atâta timp cât creştinul trăieşte în lumea aceasta, tea. Destrăbălarea este condui­ta neruşinată el este, ca să spunem aşa, alcătuit din doi pomi: din care lipseşte stăpânirea de sine. Idolatria pomul vechi al firii şi pomul nou, al naturii divi­ nu este doar închinarea la idoli, ci şi imoralita­ ne, sădit de naşterea din nou. Problema constă în tea ce însoţeşte această închinare în faţa de­ a şti cum să menţii pomul vechi în stare de ne­ monilor. Vrăjitoriile se referă la artele magi­ rodnicie, făcând, în schimb, pomul nou să ducă ce, termenul din greacă fiind înrudit cu drogu­ roade îmbelşugate. Problema este rezolvată prin rile (pharmakeia). Întrucât vrăjitoria presupunea umblarea în Duhul.22 folosirea drog­urilor, termenul a ajuns să în­ semne întreţin­erea de raporturi cu duhuri rele Versetul acesta şi cele următoare arată că sau rostirea unor incantaţii magice. Aici ar firea veche este încă prezentă în creştin, ideea putea fi inclu­se şi superstiţiile sau „ghinion­ul“ eradicării naturii păcătoase din creştin fiind şi toate celelalte de acest fel. Vrăjmă­şiile în­ astfel infirmată. seamnă sentimentele de ură şi răutate faţă de 5:17 Duhul şi firea veche sunt într-un per­ alte persoane. Certurile sunt discor­diile, cioro­ manent conflict. Dumnezeu ar fi putut elimina văielile, neînţelegerile. Ge­loziile se referă la din credincioşi firea lor veche, la convertirea absenţa încrederii, la suspiciuni. Mânia se re­ lor, dar El nu a găsit cu cale să procedeze feră la izbucnirile sau accesele de mânie şi aşa. De ce? Pentru că a dorit să le amintească supărare. Ambiţiile egoiste sunt strădaniile în permanenţă de slăbiciunea lor şi să-i ţină egoiste de a fi „numărul unu“, chiar în detri­ mereu într-o stare de bizuire pe Cristos, Preo­ mentul altora. Disensiunile sunt dezbinările tul şi Avocatul lor; şi să-i facă să-L laude ne­ provocate de dezacorduri. Erezii­le sunt sectele încetat pe Cel care a mântuit nişte bieţi ­viermi create de oameni tari la cerbi­ce. Invidia este ca ei. În loc să elimine natura veche, Dumne­ nemulţumirea manifestată faţă de succesul sau zeu ne-a dat Duhul lui Sfânt, care să locuiască prosperitatea altora. Ucideril­e24 se referă la în noi. Duhul lui Dumnezeu şi firea noastră omorârea nelegitimă a altora. Beţia se referă la veche sunt în război permanent şi vor conti­ starea de ebrietate cauzată de consumul băutu­ nua să rămână în această stare de război, până rilor alcoolice. Petreceri­le dezmăţate sunt când vom fi duşi acasă. Partea credinciosului adunările zgom­ otoase pentru a se distra, înso­ în acest conflict este de a ceda în faţa Duhu­ ţite de beţie. lui, de a I se preda. Pavel îşi avertizează cititorii, cum le-a mai 5:18 Cei ce sunt călăuziţi de Duhul nu spus deja, că cei ce practică asemenea lucruri sunt sub lege. Versetul acesta ar putea fi înţe­ nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Pa­ les în două feluri: mai întâi, în sensul că sin­ sajul acesta nu ne învaţă că un beţiv nu poate

Galateni 717 fi mântuit, ci ne spune că cei a căror viaţă Viaţa noastră trebuie să fie disciplinată. Poftele, este caracterizată de toate lucrurile care alcă­ patimile, apetiturile şi nervii trebuie toate stăpâ­ tuiesc lista faptelor firii vechi nu sunt mântu­ nite. Apoi trebuie să practicăm moderaţia, după iţi.25 cum arată şi Samuel Chadwick: Cum se face că Pavel le scrie în această manieră bisericilor alcătuite din creştini? Moti­ În engleza lapidară a cotidianelor engleze, pasaj­ul vul este că nu toţi cei ce afirmă că sunt mân­ acesta sună cam aşa: roada Duhului este o dispo­ tuiţi sunt copii adevăraţi ai lui Dumnez­eu. ziţie plină de afecţiune şi dragoste; un duh radi­ Astfel, pretutindeni în Noul Testament Duhul ind de bucurie şi un temperament voios; o minte Sfânt adesea însoţeşte prezentarea unor minu­ liniştită şi o comportare aşezată; o răbdare îngă­ nate adevăruri spirituale de cele mai solemne duitoare, în împrejurări stresante şi în pre­zenţa avertismente la adresa celor care rostesc nume­ unor oameni provocatori; o pătrundere interioară le lui Cristos. plină de compasiune şi o atitudine săritoare, dar 5:22, 23 Este semnificativ faptul că aposto­ plină de tact; o judecată generoasă şi un spirit lul face distincţie între faptele firii vechi şi cuprinzător de caritate; loialitate şi probitate în roada Duhului. Faptele sunt pro­duse de toate împrejurările; smerenie care se uită pe sine e­nergia omului. Roada creşte în măsura în în bucuria altora; în toate lucrurile o atitudine de care ramura rămâne ataşată de viţă (Ioan 15:5). autocontrol şi stăpânire de sine, care este semnul Este aceeaşi deosebire dintre o fabrică şi o distinctiv suprem al desăvârşir­ii. Ce izbitoare este grădină. Observaţi că roada este la singular, această imagine în raport cu Întâi Corinteni 13!26 nu la plural. Duhul Sfânt produce un singur fel de roadă, adică transformarea după chip­ul Pavel încheie lista cu comentariul criptic: lui Cristos. Toate virtuţile enu­merate acum „Împotriva unor astfel de lucruri nu este le- descriu viaţa copilului lui Dumnezeu. Dr. C. I. ge“. Desigur că nu este! Căci aceste virtuţi Îi Scofield a subliniat că fiecare dintre ele este sunt plăcute lui Dumnezeu, benefice pent­ru străină în solul inimii omeneşti. alţii şi bune pentru noi înşine. Dar cum se Dragostea este exact ceea ce este Dum­ produce această roadă? Prin eforturile omul­ui? nezeu şi ceea ce trebuie să fim şi noi. Este Nicidecum! Ci este produsă în măsura în care minunat descrisă la Întâi Corinteni 13, fiind creştinii trăiesc în părtăşie cu Domnul. În mă­ enunţată în toată plinătatea pe crucea Calva­rului. sura în care au privirile aţintite asupra Mântu­ Bucuria este mulţumirea şi satisfacţia faţă de itorului, privindu-l cu adoraţie şi ascultând­u-L Dumnezeu şi felul în care se poartă El cu noi. în viaţa de zi cu zi, Duhul Sfânt produce Cristos a etalat-o la Ioan 4:34. Pacea ar putea acest miracol minunat. El îi transformă după cuprinde şi pacea lui Dumnezeu, şi relaţiile de chipul lui Cristos. Iar ei devin ca El, aţintindu- armonie dintre creştini. În ce priveşte pacea în şi privirile asupra Lui (2 Cor. 3:18). După viaţa Răscumpărătorului, vezi Luca 8:22-25. În- cum mlădiţa îşi trage toată seva, toate substan­ delunga răbdare este răbdarea în suferinţe, în ţele nutritive de care are nevoie pentru ca să momente agasante şi în prigoane. Exemplul tră­iască din viţă, tot aşa şi cred­inciosul în suprem îl găsim la Luca 23:34. Bunătatea Cristos îşi extrage tăria din Adevărata Viţă, fi­ este blândeţea şi gingăşia manifestate faţă de ind astfel învred­nicit să trăiască o viaţă rodnică alţii, poate cel mai bine exemplificată în atitudi­ pentru Dum­nezeu. nea Domnului faţă de copii (Marcu 10:14). 5:24 Cei care sunt ai lui Cristos Isus şi-au Facerea de bine este bunătatea arătată altora, răstignit firea păcătoasă. Timpul gramatical concretiz­ată prin fapte de bunătate. Pentru a al verbului din această propoziţ­ie27 indică ceva vedea facerea de bine în acţiune, nu trebuie care s-a petrecut cu siguran­ţă în trecut. De decât să citim Luca 10:30-35. Cre­dincioşia ar fapt, s-a petrecut la converti­rea lor. Când ne- putea însemna încrederea în Dumnezeu, încre­ am pocăit, într-o privinţă, am ţintuit pe cruce derea în fraţii şi surorile noastre de credinţă, vechea natură rea şi coruptă, cu toate afecţiu­ fidelitatea sau probitatea. Probabil că probitatea nile şi poftele ei. Am luat atunci hotărârea că este sensul cel mai e­xact avut în vedere aici. nu vom mai trăi pentru a face pe placul natu­ Blândeţea este ocuparea locului smerit, aşa rii noastre decă­zute, că nu o vom mai lăsa să cum a procedat Isus când a spălat picioarele ne domine. Desigur, această decizie trebuie ucenicilor (Ioan 13:1-17). Stăpânirea de sine reînnoită în permanenţă, în viaţa noastră. În­ înseamnă literalmente să te abţii, să te stăpâ­ continuu treb­uie să dăm la moarte firea noas­ neşti, mai cu seamă în privinţa sexualităţii. tră veche.

718 Galateni 5:25 „Dacă“ din acest verset are sensul în vreo greşeală se referă la cel ce a comis de „întrucât“. Cu alte cuvinte, întrucât avem un act de păcat, mai degrabă decât la cel ce via­ţă veşnică prin lucrarea Duhului Sfânt din păcătuieşte în mod obişnuit. O atare persoană noi, să trăim în practică viaţa cea nouă, prin trebuie tratată de creştini duhovnic­ eşti, întru­ puterea aceluiaşi Duh. Legea nu ar putea să cât un creştin carnal – printr-o atitudine rece ne dea niciodată viaţă şi niciodată nu a fost şi inflexibilă – ar putea face mai mult rău rânduită să fie principiul de viaţă al creştinu­ decât bine. În acest caz, cel ce a greşit nu va lui. fi dispus să prim­ ească mustrar­ea din partea C. Îndemnuri practice (5:26–6:10) celui ce este el însuşi în afara părtăşiei cu 5:26 În versetul acesta, trei sunt atitudini­le Domnul. de care trebuie să ne ferim: Versetul acesta ridică o întrebare intere­ 1. Slava deşartă – Să nu umblăm după santă. Dacă un creştin este cu adevărat du­ slava deşartă sau să nu avem o opinie falsă hovnicesc, va recunoaşte el acest lucru? Oare ori deşartă despre noi înşine. Dumnezeu nu nu sunt oamenii spirituali cei mai conştienţi de vrea ca creştinii să se laude sau să se îngâm­ slăbiciunile lor? Atunci cine s-ar mai angaj­a în fe, căci asta nu-i stă bine unui păcătos mânt­uit lucrarea de refacere a unui frate ce a căzut prin har. Oamenii care trăiesc sub lege adesea într-o greşeală, dacă această lucrare l-ar marca se laudă şi se mândresc cu realizările lor pali­ drept un frate duhovnicesc? Oare nu ar trăda de, dispreţuindu-i pe cei ce nu sunt pe măsura aceasta o anumită lipsă de mo­destie? Răspun­ normelor stabilite de ei. Tot aşa şi creştinii le­ sul este următorul: Un om cu adevă­rat duhov­ galişti adesea îi vor privi cu disp­reţ pe alţi nicesc nu se va lăuda nicioda­tă cu starea lui, creştini care nu au aceleaşi liste cu lucrurile ci va avea inima plină de tandreţe a unui păs­ îngăduite şi neîngăduite, în consecinţă, con­ tor, dorind să-l refacă pe cel ce a greşit. O damnându-i. atare persoană nu va acţion­a dintr-un spirit de 2. Provocare – provocându-ne unii pe al- mândrie sau superiorita­te, ci cu duhul blânde- ţii. Este o tăgăduire a vieţii pline de Duhul ţii, amintindu-şi că şi el ar putea fi ispitit. să-i provoci sau să-i întărâţi pe alţii să se con­ 6:2 Sarcinile se referă la eşecurile, ispitele, formeze propriilor tale puncte de vedere. Asta încercările şi necazurile prin care trecem. În pentru că niciodată nu putem şti proble­mele şi loc să stăm deoparte şi să critic­ăm, mai bine ispitele cu care este confruntată inima cuiva, am pune umărul, ajutându-l pe fratele aflat la dacă nu ne-am aflat în poziţia sa. strâmtoare, cu tot ce ne va sta în putinţă. 3. Invidia – invidiindu-ne unii pe alţii. In­ Legea lui Cristos cuprinde toate porunc­ile vidia este în mod concret păcatul de a dori un Domnului Isus adresate copiilor Săi în Noul lucru ce aparţine altuia, un folos necuve­nit, un Testament, ele putând fi rezumate prin porun­ lucru pentru care nu suntem îndreptăţ­iţi. Invi­ ca: „să vă iubiţi unii pe alţii“ (Ioan 13:34; dia este resentimentul avut faţă de succesul 15:12). Noi împlinim această poruncă atunci superior al altei persoane, talentele, averile sau când ne purtăm unii altora sarcinile. Legea frumuseţea acelei persoane. Cei mai puţin ta­ lui Cristos se deosebeşte de cea a lui Moise. lentaţi sau dominaţi de un caract­er slab vor fi Legea lui Moise promitea viaţă în schimbul ispitiţi să-i invidieze pe cei ce par a fi mai ascultării, dar nu te învrednicea să poţi asculta pricepuţi în păzirea legii. Toate aceste atribute şi singura încurajare de a asculta de lege era sunt însă străine harului. Un credincios adevă­ frica de pedeapsă. Pe de altă parte, legea lui rat ar trebui să-i stimeze pe alţii mai presus Cristos cuprinde îndrumări izvorâte din dra­ decât se stimează pe sine. Cei ce păzesc legea goste către unii care au deja viaţă. Credincioşii sunt însă dornici după slava deşartă. Dar cei sunt învredniciţi să-i împlinească preceptele ce posedă un caracter mare slujesc, de cele prin puterea Duhului Sfânt, acţiunile lor fiind mai multe ori nebăgaţi în seamă, trudind în motivate de dragos­tea lor pentru Cristos. tăcere şi seninătate. 6:3 Cu toţii suntem făcuţi din aceeaşi ţărâ­ 6:1 Avem aici o minunată reţetă despre nă. Când vedem că un frate păcătuieşte, să nu modul în care ar trebui tratat un credincios ce uităm că tot atât de uşor ar fi fost ca noi înşi­ a păcătuit de către alţi creştini. Desigur, este o ne să fim în locul lui. Este o amăgire din reţetă ce contrastează puternic cu legea, care îi partea unui creştin să aibă un complex de su­ supunea imediat la judecată pe cei ce se fă­ perioritate. Cu siguranţă niciodată nu ar trebui ceau vinovaţi de vreo infracţiune. A fi prins să ne gândim că ne demitem dacă purtăm sarcinile altora.

Galateni 719 6:4 Acesta pare să fie un semnal de alarmă, stată că firea veche sau carnea pen­tru care au ca să nu ne facem obiceiul de a ne comp­ara cu trăit, împlinindu-i poftele, se deg­radează tot alţii şi a constata că avem mo­ti­ve de satisfacţie. mai mult, apropiindu-se cu rep­eziciune de Apostolul scoate în evi­denţ­ă faptul că vom fi moarte, după care, în viaţa de apoi îşi pierd şi examinaţi fiecare în parte, şi nu în comparaţie răsplăţile veşnice. Dar cel ce seamănă în Du- cu alţii, la Scaunul de Judecată al lui Cristos. hul va secera din Duhul viaţa veşnică. Două Prin urmare, să luăm seama la noi înşine, pen­ sunt modalităţile în care fol­oseşte Biblia sin­ tru ca să ne bucurăm de lucrarea noastră, mai tagma: viaţa veşnică. (1) Ea este bunul de ca­ degrabă decât de eşecurile altora. re se bucură în prezent toţi cred­incioşii (Ioan 6:5 În versetul 2, Pavel ne învaţă că trebu­ 3:36). (2) Este în a­celaşi timp viaţa pe care ie să împărtăşim necazurile, întristările şi sufe­ credinciosul o va prim­ i la sfârşitul alergării rinţele altora, problemele prin care trec în sale pe acest pă­mânt (Rom. 6:22). Cei ce această viaţă. Gândul care se desprind­e din seamănă în Duhul se bucură de viaţă veşnică versetul 5 este că fiecare din noi va trebui să- aici pe pământ, într-o manieră în care alţi şi poarte propria sa povară de responsabilitate creştini nu se bucură de ea. Şi apoi ei vor la Scaunul de Judecată al lui Cristos. culege răsplăţ­ile care însoţesc credincioşia, 6:6 Credincioşii răspund de întreţinerea în­ atunci când vor ajunge în casa lor cerească. văţătorilor lor creştini. A face parte din toate 6:9 Pentru ca nimeni să nu fie descurajat, bunurile materiale înseamnă a împărţi cu ei Pavel le aminteşte cititorilor săi că răsplăţile lucrurile materiale ale vieţii şi de a-i susţine în acestea sunt sigure, chiar dacă nu se dau ime­ rugăciune şi în interesul manifestat pentru lu­ diat – tot aşa după cum nu seceri lanul de crarea lor. grâu în ziua în care l-ai însămânţat. Exact aşa 6:7 Deşi alţii poate nu vor observa când îi este şi pe plan spiritual: răsplăţile vor urma neglijăm pe slujitorii lui Dumnezeu, El va negreşit la vremea cuvenită, dacă vom semă­ observa şi va da şi răsplata, după măsură. na cu credincioşie. Vom culege ceea ce semănăm şi vom culege 6:10 În casa credinţei sunt cuprinşi toţi mai mult decât am semănat. Când un agri­ cei mântuiţi, fără deosebire de confesiunea din cultor seamănă grâu, va culege grâu de trei­ care fac parte sau clasificarea în care se în­ zeci de ori, de şaizeci de ori sau de o sută de cadrează. Bunătatea noastră nu trebuie să se ori cantitatea însămânţată. Scofield arată că mărginească la credincioşi, dar faţă de aceştia „Duhul nu Se adresează aici păcătoşilor cu trebuie să se manifeste în mod deoseb­it. Pro­ privire la păcatele lor, ci la sfinţi, cu privire la blema nu se pune la modul negativ – cât de meschinăria lor“. puţin rău am putea face, ci pozitiv – deci, cât Desigur, în sens mai larg, este adevărat că de mult bine am putea face. Acesta trebuie să „cei ce ară fărădelegea şi seamănă neleg­iuirea fie ţelul nostru, după cum s-a exprimat foarte îi seceră roadele“ (Iov 4:8), iar cei ce „sea­ succint şi John Wesley: „Fă tot binele care-ţi mănă vânt vor secera furtună“ (Osea 8:7). Is­ stă în putinţă, pe toate căile posibile, către toţi toricul J. A. Froude spunea: „Istoria se repetă oamenii cu putinţă, atâta timp cât poţi“. în privinţa unei singure învăţăminte şi anume D. Încheiere (6:11-18) că lumea e clădită pe temelii mo­rale şi că, în 6:11 Uitaţi-vă cu ce litere mari v-am scris, ultimă instanţă, celor buni le merge bine, dar, cu însăşi mâna mea! În loc să dicteze conţi­ tot în ultimă instanţă, de cei răi va fi rău“.28 nutul scrisorii unui asistent al său, cum făcea 6:8 Deşi, în general, e adevărat că sece­răm de obicei, Pavel a scris această scrisoar­e cu ceea ce am semănat, trebuie observat că aceas­ mâna lui. Literele mari cu care a scris ar tă prevenire urmează îndemnului la dărnicia putea indica sentimentele sale profunde impli­ creştină. Privind lucrurile în această perspecti­ cate în combaterea legaliştilor, precum şi peri­ vă, vedem că semănarea pentru fire înseamnă colul grav pe care considera Pavel că îl pre­ a-ţi cheltui banii doar pentru tine însuţi, pentru zenta învăţătura greşită a iudaizatorilor. După confortul tău şi pentru plăcerile tale. Dar se­ cum, tot atât de bine ar putea fi o refe­rire la mănarea pentru Duhul înseamnă a-ţi folosi faptul că vederea lui Pavel slăbise – aşa cum banii pentru propăşirea intereselor lui Dumne­ susţin unii, pornind de la acest text şi de la zeu. altele. Noi considerăm că interpreta­rea aceasta Cei ce seamănă pentru fire seceră o re­coltă din urmă este cea corectă. de dezamăgire şi pierdere, aici pe pământ, în­ 6:12 Iudaizatorii voiau să arate bine în fa- trucât, pe măsură ce înaintează în vârstă, con­

720 Galateni ţa oamenilor (în firea veche), adunându-şi un legalismul. Apoi Pavel adaugă: nici necircum- număr mare de adepţi. Or, lucrul acesta îl cizia. Asta pentru că există unii care se mân­ puteau face insistând asupra circumciziei. Oa­ dresc cu absenţa acestui ritual, întregul lor menii sunt adesea dispuşi să îndeplinească ri­ serviciu bisericesc fiind întemeiat pe revolta tualuri şi ceremonii, câtă vreme nu li se cere împotriva acestei ceremonii. Dar nici asta nu să-şi schimbe obiceiurile. Este o practi­că des are valoare. întâlnită în zilele noastre ca unele bi­serici să-şi Ceea ce contează la Dumnezeu este o no- strângă un mare număr de memb­ri, prin cobo­ uă creaţie. El doreşte să vadă viaţa trans­ rârea standardelor. Pavel de­mască nesinceritatea formată, cum spune din nou Findlay: „Ade­ acestor învăţători falşi, acuzându-i că se strădu­ văratul creştinism este cel care-i transformă pe iesc să evite prigoan­ ele pentru crucea lui oamenii răi în oameni buni, care-i transf­ormă Cristos. Crucea înseamnă moartea pentru firea pe robii păcatului în fii ai lui Dumne­zeu“. Toţi veche, păcă­toasă, chiar în cele mai nobile oamenii se află într-una din aceste două crea­ eforturi ale acesteia. Crucea îns­eamnă depărta­ ţii. Ca oameni născuţi pe lumea aceasta, ei re şi des­părţire de tot ce este rău. Prin urmare, sunt păcătoşi, neajutoraţi şi con­damnaţi. Toate oamen­ii urăsc slăvitul mesaj al crucii, perse­ eforturile lor de a se mântui singuri sau de a-I cutân­du-i pe cei ce predică acest mesaj. da o mână de ajutor lui Dumnezeu în salvarea 6:13 Legaliştii nu erau însă interesaţi de a lor, prin intermediul unui caracter frumos sau păzi legea. Tot ce voiau ei era să facă adepţi, al faptelor bune, sunt zadarnice, lăsându-i total convertindu-i pe oameni cu uşurinţă la doctri­ neschimbaţi. Noua creaţie are drept căpetenie nele lor greşite, pentru ca apoi să se poată lă­ pe Cristos Cel Înviat, cuprinzându-i pe toţi cei uda cu numărul mare de susţinători ai cauzei ce au fost răscumpăraţi de păcat şi au primit lor, cum spune şi Boice: „A fost o încercare viaţa nouă în El. Întrucât noua creaţie este a de a-i câştiga pe alţii la o cauză falimentară; lui Cristos, de la început până la sfârşit, ea căci nici măcar cei ce erau circumcişi nu erau exclude orice gând de a câştiga bunăvoinţa lui în stare să păzească le­gea“. Dumnezeu prin caracter sau prin faptele bune 6:14 Temeiul de laudă al lui Pavel nu este ale cuiva. Viaţa de sfinţenie poate fi produsă în carnea oamenilor, ci în crucea Dom­nului nu prin îndeplinirea unui ritual, ci prin preda­ nostru Isus Cristos. Pe acea cruce lumea a rea faţă de Cristos, lăsându-L pe El să-Şi tră­ murit faţă de Pavel şi Pavel faţă de lume. iască viaţa în credincios. Noua creaţie nu este Când omul este salvat, lumea îşi ia adio de la o ameliorare, o îmbunătăţire sau o adăugire la el, după cum şi el îşi ia adio de la lume. Cât vechea creaţie, ci una cu totul nouă. priveşte lumea, el nu mai este bun pentru 6:16 Despre ce regulă vorbeşte Pavel aici? aceasta, pentru că nu mai este interes­at de Este regula noii creaţii. El rosteşte binecuvân­ plăcerile ei trecătoare; lumea şi-a pierdut pen­ tarea dublă a păcii şi îndurării peste toţi cei tru el puterea de atracţie, pentru că El L-a ce judecă învăţătura prin pris­ma întrebării: găsit pe Cel ce satisface pe deplin sufletul şi „Provine lucrul acesta din noua creaţie?“, res­ duhul credinciosului, cum spune şi Findlay: pingând tot ce nu vine din această creaţie. „El nu mai poate crede în ea, nu se mai poa­ Şi peste Israelul lui Dumnezeu. Mulţi cred te mândri cu ea, nici nu-i mai poate aduce că această sintagmă se referă la biserică. To­ omagiu, întrucât lumea, pentru credin­cios, a tuşi Israelul lui Dumnezeu se referă la cei ce fost golită de gloria sa, văduvită de puterea de se nasc iudei, dar Îl acceptă pe Dom­nul ­Isus a-l încânta sau de a-l guverna“. Astfel crucea ca Mesia. Pentru cei ce trăiau sub lege nu era este o mare barieră sau linie de demarcaţie nici pace, nici îndurare, dar cei ce sunt în no­ între lume şi copilul lui Dum­nezeu. ua creaţie au şi pace, şi îndura­re. 6:15 Deşi la prima vedere s-ar părea că 6:17 Pavel, cândva rob faţă de lege, a fost nu este aşa, versetul acesta constituie una din izbăvit de robia ei, prin Domnul Isus. Acum cele mai importante declaraţii ale adevărului el aparţinea Domnului, ca rob de bună voie. creştin din întreaga epistolă. După cum sclavii erau însemnaţi cu fierul ro­ Circumcizia era un ritual extern. Învăţă­ şu, pentru a se arăta că sunt propriet­atea stă­ torii iudaici făceau ca totul să depindă de în­ pânului lor, tot aşa Pavel purta semn­ ele de deplinirea acestei ceremonii. Circumcizia era proprietate ale Domnului Isus în trupul său. temelia iudaismului. Pavel însă o dă la o par­ Ce erau aceste semne? Erau cicatricele lăsate te, cu eleganţă: „circumcizia nu este nimic“. în trupul său de prigonitorii săi. Acum el spu­ Nu contează nici ritualul, nici iudaism­ ul, nici ne: „Nu-i daţi nimănui voie să încerce să mă

Galateni 721 revendice ca proprietate a lui. Nu-mi vorbiţi Legea lui Moise, în special în privinţ­a porun­ despre semnul circumci­ziei, care indică robia cii de a păzi sabatul. (Sabatul este, desigur, faţă de lege, căci eu port semnul Stăpânului ziua a şaptea a săptămânii sau sâmbăta.) meu, Isus Cristos“. Cum îndrăznesc ei să facă una ca asta, în 6:18 Apostolul este acum pe punctul de a lumina învăţăturii clare a lui Pavel, potrivit pune jos pana. Dar el trebuie să încheie cu căreia creştinul este mort faţă de lege? Cum încă un cuvânt. Care va fi acest cuvânt? HA- reuşesc ei să evite afirmaţiile clare din Gala­ RUL – cuvântul care caracterizează prin exce­ teni? Răspunsul este că ei fac distincţie netă lenţă Evanghelia sa. Harul, nu legea! Este între legea morală şi legea ceremonială. Legea exact tema cu care a început (1:3) şi cu care morală o constituie Cele Zece Por­unci. Legea încheie. Harul Domnului nostru Isus Cristos ceremonială cuprinde reguli date de Dumne­ să fie cu duhul vostru. Amin. zeu, cum ar fi regulile privitoare la alimentele necurate, lepră, ofrandele aduse lui Dumnezeu LEGALISMUL şi aşa mai departe. Încheind studiul cărţii Galateni, am putea fi Legea morală – afirmă ei – nu a fost re­ înclinaţi să conchidem că Pavel i-a înfrânt pe vocată niciodată, ci este o expresie a ade­ învăţătorii legalismului atât de eficace încât vărului etern al lui Dumnezeu. A comite ido­ această chestiune nu mai avea să tulbu­re bise­ latrie, a ucide sau a te face vinovat de adulter rica în viitor. Dar istoria şi experienţa ne arată vor fi întotdeauna acte contrare legii lui Dum­ că altfel s-au întâmplat lucrurile! Legalismul a nezeu. În schimb, legea ceremonială a fost devenit o parte atât de impor­tantă a creştinătă­ desfiinţată în Cristos. Prin urmare – conchid ei ţii, încât majoritatea oame­nilor cred că această – când Pavel ne învaţă că creştin­ul este mort învăţătură aparţine realmente creştinismului. faţă de lege, el se referă la legea ceremonială, Da, legaliştii sunt încă printre noi. Cum i- nu la Cele Zece Porunci! am putea defini altfel pe cei ce-şi spun slu­ Întrucât legea morală continuă să fie în vi­ jitori ai lui Cristos, dar care propovădu­iesc, de goare, creştinii sunt obligaţi s-o respecte – sus­ pildă, că botezul, confirmarea sau aparten­enţa ţin aceşti oameni. Asta înseamnă că ei trebuie la o biserică sunt necesare pentru ca cineva să să ţină sabatul şi să nu lucreze în acea zi. Ei poată fi mântuit? Sau care spun că legea este afirmă că unul din papii bisericii romano-cato­ principiul de viaţă al credincios­ului? Că noi lice ar fi ordonat schimbarea de la res­pectarea am fi mântuiţi prin credinţă, dar păstraţi prin zilei de sabat la respectarea zilei de duminică, săvârşirea de fapte bune? Ce este aceasta dacă în flagrantă încălcare a Scripturii. nu vechea învăţătură a iudaismului, transpusă Acest raţionament sună foarte logic, fiind pe planul creştinismu­lui, când suntem rugaţi să foarte atrăgător. Dar aspectul cel mai osândit­or acceptăm preoţia rânduită de om, cu îmbrăcă­ din el este faptul că este întru totul con­trar mintea ei distinc­tivă, cu clădirile modelate du­ cuvântului lui Dumnezeu! Observaţi următoa­ pă templul din vechime, cu altarele săpate şi rele: toate ritualurile acelea complexe, cu un calen­ 1. La 2 Corinteni 3:7-11, se spune limpe­de dar bisericesc, conţinând postul mare, praznice­ că cele zece porunci au fost desfiinţate pentru le şi posturile sale? credinciosul în Cristos. În versetul 7 legea este Şi ce altceva este dacă nu erezia galatean­ă descrisă ca fiind „slujba morţii, gravată în lite­ atunci când credincioşii sunt avertizaţi că tre­ re pe piatră“. Asta nu poate fi decât o referire buie să ţină ziua de sabat, dacă vor să fie la legea morală, iar nu la legea ceremonială. mântuiţi, în cele din urmă? Predicatorii mo­ Numai Cele Zece Porunci au fost gravate în derni ai legalismului fac ravagii în rându­rile piatră de degetul lui Dum­nezeu (Ex. 31:18). În celor care mărturisesc credinţa în Cristos şi versetul 11, citim că slujba morţii, deşi slăvită, din această cauză fiecare credincios trebu­ie să a fost desfiinţată. Nimic nu ar putea fi mai fie avertizat cu privire la învăţătura lor şi in­ decisiv decât aceas­ta. Sabatul nu mai are nici struit cum să le răspundă. un drept asupra creşti­nului. Profeţii sabatului încep de obicei prin pre­ 2. Nici unui neevreu nu i s-a poruncit dicarea Evangheliei mântuirii prin cred­inţa în vreod­ată să ţină sabatul. Legea a fost dată Cristos. Ei recurg la cântări evanghelice minu­ numai naţiunii ebraice (Ex. 31:13). Deşi Dum­ nate, pentru a-i amăgi pe cei neveghet­ori, şi nezeu Însuşi S-a odihnit în ziua a şapt­ea, El par să pună mare accent pe Scriptură. Dar nu nu i-a poruncit nimănui să facă la fel, până după mult timp, ei îi pun pe adepţii lor sub când nu a dat legea copiilor lui Israel.

722 Galateni 3. Creştinii nu au trecut de la sabat la ziua noastre pentru Cristos. Neprihănirea cerută de întâi a săptămânii din pricina vreunui decret al lege este împlinită de toţi cei ce nu umblă unui papă. Noi punem deoparte Ziua Domnu­ după îndemnurile firii vechi, ci după îndem­ lui în mod special pentru închi­năciune şi sluji­ nurile Duhului (Rom. 8:4). re pentru că Domnul Isus a înviat din morţi Astfel, învăţătura potrivit căreia credin­cioşii în acea zi, ca dovadă că lucrarea de răscum­ trebuie să ţină sabatul este total contrar­ă Scrip­ părare s-a încheiat (Ioan 20:1). De asemenea, turii (Col. 2:16), fiind, pur şi simplu, „o altă în ziua aceea primii ucenici s-au adunat ca să evanghelie“, asupra căreia Dumnezeu rosteşte frângă pâinea, arătând moartea Domnului un blestem (Gal. 1:7, 9). (Fapte 20:7); de asemenea, ziua întâi a fost Dea Domnul ca fiecare să primească înţ­e­ rânduită de Dum­nezeu creştinilor ca în ea să lepciunea de la Dumnezeu de a discerne în­­ pună deoparte darurile oferite Domnului, după văţăturile rele ale legalismului, în orice for­mă cum îi făcea Domnul să prospere (1 Cor. 16:1, s-ar prezenta! Dea Domnul ca nicio­dată să nu 2). Mai mult, Duhul Sfânt a fost trimis din căutăm să fim îndreptăţiţi sau sfinţ­iţi prin ce­ cer în ziua întâi a săptămânii. remonii sau eforturi omeneşti, ci să ne bizuim Creştinii nu „ţin“ Ziua Domnului ca mijloc cu totul numai şi numai pe Domnul Isus Cris­ prin care să dobândească sfinţenia sau de tea­ tos, în toate nevoile noas­tre. Dea Domnul să ma că vor fi pedepsiţi, ci o pun deoparte da­ ne amintim că legalis­mul este o insultă la torită devotamentului plin de iubire faţă de Cel adresa lui Dumnezeu, întrucât înlocuieşte Rea­ care S-a dat pe Sine pentru ei. litatea cu umbra – aşezând ceremonialismul în 4. Pavel nu face distincţie între legea mora­ locul pe care trebuie să-L ocupe Cris­tos! ‡ lă şi legea ceremonială. Mai degrabă, el insistă că legea este o unitate omogenă şi că bleste­ NOTE FINALE mul planează asupra tuturor celor ce caută să 1(1:8, 9) John Stott, Only One Way: The atingă neprihănirea prin ea, nereuş­ind însă s-o Message of Galatians, p. 27, 28. împlinească, oricât ar încerca. 2(1:18-20) În textul critic găsim varianta 5. Nouă din cele zece porunci sunt repe­tate Cephas (sau Chifa, varianta aramaică a nume­ în Noul Testament ca îndrumări morale pentru lui Petru). copiii lui Dumnezeu. Ele au de a face cu lu­ 3(2:1) E. F. Kevan, The Keswick Week crurile inerent corecte sau greşite. Sin­gura po­ 1955, p. 29. runcă ce este omisă este legea saba­tului. Ţine­ 4(2:3) Circumcizia este o operaţie chirur­ rea unei zile nu este un lucru inerent corect gicală minoră, la care sunt supuşi cei de parte sau greşit. Nu li se dă nici un fel de instruc- bărbătească. Când Dumnezeu i-a po­runcit lui ţiuni creştinilor să ţină sabatul. Mai degrabă, Avraam şi descendenţilor lui să efectueze Scriptura arată clar că creştinul nu poate fi această operaţie, El a rânduit ca acesta să fie condamnat pentru că nu a ţinut această zi! un semn al legământului închei­at de El cu ei, (Col. 2:16) potrivit căruia El era Dumne­zeul lor, iar ei 6. Pedeapsa pentru călcarea sabatului în aveau să fie poporul Lui (Gen. 17:1-11). Nu Vechiul Testament era moartea (Ex. 35:2). Dar era doar un semn fizic, ci şi un simbol spiritu­ cei ce insistă că credincioşii trebuie să ţină al. Avraam a fost circumcis ca semn al faptu­ sabatul în zilele noastre nu execută această lui că s-a încrezut în Dumnezeu (Rom. 4:11). pedeapsă asupra celor care calcă această lege. Iudeii au uitat în curând semni­ficaţia spiritua­ Astfel ei dezonorează legea, distrugându-i au­ lă a circumciziei, îndeplinind-o doar ca pe o toritatea, prin eşecul de a insista ca să i se simplă ceremonie. Astfel ritualul şi-a pierdut împlinească cerinţele. Ei spun, de fapt: „Aceas­ valoarea în faţa lui Dum­nezeu. ta este legea lui Dumn­ezeu, pe care trebuie În Noul Testament, circumcizia nu mai es­ s-o împliniţi, dar nimic nu se va întâmpla da­ te poruncită, întrucât Dumnezeu Se ocupă că o veţi călca“. acum prin har, atât cu Neamurile, cât şi cu 7. Cristos, nu legea, este principiul călău­ iudeii. În primele zile ale bisericii, o grupare zitor în viaţa credinciosului! Noi trebuie să de credincioşi iudei insista că pentru a putea fi umblăm cum a umblat El. Acesta este un mântuit, trebuie să fii circumcis. De aici şi standard şi mai înalt decât cel stabilit de lege denumirea acestei partide, „a circumciziei“ (Mat. 5:17-48). Noi suntem împuterniciţi să (Gal. 2:12). trăim o viaţă sfântă prin Duhul Sfânt. Noi 5(2:3) O relatare destul de completă a dorim să trăim o viaţă sfântă, datorită iubirii

Galateni 723 acestei întâlniri de la Ierusalim o găsim la de la şcoală. Uneori chiar persoana resp­ectivă Fapte 15. Ea merită să fie studiată cum se îi preda cunoştinţe acelui copil. cuvine. 14(4:7) În textul critic găsim doar cuvinte­le: 6(2:11) Vezi nota 2. un moştenitor prin Dumnezeu. 7(2:13) Punctuaţia – inclusiv semnele citării 15(4:7) Norman B. Harrison, His Side Ver­ – face parte din intervenţia editoru­lui. Unii sus Our Side, p. 71. comentatori pun aici semnele sfârşi­tului citatu­ 16(4:13) Au fost propuse mai multe teorii lui, considerând versetele 15-21 drept explicaţia cu privire la „infirmitatea“ lui Pavel. Printre ulterioară a lui Pavel privi­tor la ceea ce i-a a­cestea se află şi teoria că ar fi fost vorba de spus lui Petru. vreo boală de ochi, des întâlnită în Orientul 8(2:21) W. M. Clow, The Cross in the Mijlociu. Alţii au sugerat că a fost vorba de Christian Experience, p. 114. malarie, de migrenă, de epilepsie sau alte ne­ 9(3:1) Deşi limba greacă are forme sepa­ putinţe. rate ale pronumelui care, pentru singular şi 17(4:17) Stott, Galateni, p. 116. plural, nu este exclusă aici posibilitatea plura­ 18(5:1) C. H. Mackintosh, Genesis to Deu­ lului. teronomy, p. 232, 233. 10(3:5) Cele mai vechi manuscrise au fost 19(5:2) Jack Hunter, What the Bible Tea­ scrise în întregime în litere majuscule, întru­cât ches, Galatians – Philemon, p. 78. literele mici au evoluat abia mai târziu. Prin 20(5:4) C. F. Hogg şi W. E. Vine, Epistle urmare, scrierea cu iniţiale majuscule reflectă of Paul the Apostle to the Galatians, p. 241. intervenţia editorului. Astfel în engleză pronu­ 21(5:13) Arthur T. Pierson, alte documen­te mele He (El sau el) este bine să fie scris cu nu sunt disponibile. majuscule în acest context (în româneşte „Cel“ 22(5:16) C. I. Scofield, In Many Pulpits apare la începutul versetului, nemaipunându-se with Dr. C. I. Scofield, p. 234. problema iniţialei majus­cule, n.tr.). 23(5:19-21) Textul critic (NU) omite cu­ 11(3:13) J. Cynddylan Jones, Studies in the vântul adulter. Curvie (porneia în grea­că) Gospel According to St. John, p. 113. este tradus adesea prin imoralitate se­xuală, în 12(3:20) Deşi pare să fie o contradicţie în­ care este inclus adulterul. Este im­probabil însă tre argumentul de aici şi faptul că Cristos este ca Pavel să fi omis să men­ţion­eze acest păcat numit mai târziu Mediatorul Noului Le­gământ atât de răspândit de in­fidelitate în căsnicie, din (Ev. 9:15), cuvântul mediator este fol­o­ sit în catalogul viciilor fi­rii vechi. două sensuri diferite în aceste două lo­c­uri. 24(5:19-21) Textul critic omite termenul uci­ Moise a slujit ca mediator prin sim­plul fapt că deri (phonoi). Întrucât acest cuvânt sea­mănă a primit legea din partea lui Dum­nezeu şi a atât de mult cu cel anterior (phthonoi, „invi- transmis-o poporului Israel. El a fost interme­ die“), era foarte uşor să se omită în procesul diarul sau reprezentantul po­por­ului. Cristos es­ copierii manuscriselor. te Mediatorul Noului Leg­ăm­ ânt într-un sens 25(5:19-21) Vezi nota de la 1 Cor. 6:9. mult mai profund. Înain­te ca Dumnezeu să 26(5:22, 23) Samuel Chadwick, citat de poată distribui binecuv­ânt­ările acestui legământ, James A. Stewart, Pastures of Tender Grass, p. Domnul Isus a treb­uit să moară. După cum 253. numai moartea dă validitate testamentului lăsat 27(5:24) Uzanţele limbii engleze cer ca ao­ de cineva, tot aşa Noul Legământ a trebuit să ristul estaurosan să fie tradus ca perfectul fie pecet­lui­t prin sângele Lui. El a trebuit să compus, dar aoristul indicativ subliniază fapta, Se dea pe Sin­e ca preţ de răscumpărare pen­ nu rezultatele durabile. tru toţi (1 Tim. 2:6). Cristos nu numai că asi­ 28(6:7) J. A. Froude, alte comentarii nu gură bine­cu­vântările legământului pentru copiii sunt disponibile. Săi, ci-i şi menţine pe copiii Lui într-o lume care le este antagonică. Asta o face El ca BIBLIOGRAFIE mare Preot şi Avocat, fiind de asemenea parte Cole, Alan. The Epistle of Paul to the Gala­ int­egrantă din lucrarea Sa de mijlocire. 13(3:24) Termenul grec paidagogos (de la tians. Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans care am moştenit termenul de pedagog şi pe­ Publishing Company, 1965. dagogie) înseamnă textual „învăţător de co­pil“. Eadie, John. Commentary on the Epistle of O asemenea persoană, de obicei un sclav, avea Paul to the Galatians. Edinburgh: T. and T. grijă de copil când acesta se ducea şi venea Clark, 1884. Harrison, Norman B. His Side Versus Our Side.

724 Galateni Minneapolis: The Harrison Service, 1940. Morrish, n.d. Hogg, C.F. şi W.E. Vine. Epistle to the Ga­ Lightfoot, J. B. The Epistle of St. Paul to the latians. Glasgow: Pickering and Ing­lis, Galatians. Grand Rapids: Zondervan Pub­ 1922. lishing House, 1962. Ironside, Harry A. Expository Messages on the Mackintosh, C. H. Genesis to Deuteronomy. Epistles to the Galatians. New York: Loi­ Neptune, N.J.: Loizeaux Bros. zeaux Brothers, 1941. Stott, John. R. Only One Way: The Message of Kelly, William. Lectures on the Epistles of Paul Galatians. Dowers Grove, IL: Inter-Varsi­ty the Apostle to the Galatians. Lond­ra: G. Press, 1968.





728 Efeseni Efeseni – anume că atât iudeii credincioşi, cât (Mat. 27:46). Alteori Îl numeşte Tată (Ioan şi Neamurile credincioase formează un singur 10:30). Binecuvântatul este în acelaşi timp şi Trup în Cristos. Cel ce binecuvânteaz­ă. Noi Îl binecuvântăm. Harul... şi pacea vin de la Dumnezeu El ne binecuvânt­ează şi ne umple de bucurie, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cris­tos. revărsând peste noi bogăţiile harului Său. Pavel nu a ezitat să-L aşeze pe Domn­ ul Isus El ne-a binecuvântat cu orice binecu­ la acelaşi nivel, pe treaptă de egalitate cu vântare duhovnicească în locurile cereşti, în Dumnezeu Tatăl. Apostolul Îl onora pe Fiul Cristos. Aici avem piramida harului: la fel de mult ca pe Tatăl. Tot aşa trebuie să procedăm şi noi (Ioan 5:23). binecuvântare Să nu trecem cu vederea minunata sintag­ binecuvântare duhovnicească mă: Dumnezeu Tatăl nostru. Cuvânt­ul orice binecuvântare în locurile cereşti Dumnezeu, luat separat, ar putea trans­mite orice binecuvântare în locurile cereşti în Cristos impresia Unuia care este infinit de departe de noi şi inabordabil, sus de tot. Pe de altă parte, Observaţi mai întâi de câtă generozitate dă Tată se referă la Cel care este apropiat de dovadă inima şi mâna Lui: orice binec­ u­ noi, accesibil, chiar intim. Unind cei doi ter­ vântare duhovnicească. Observaţi, vă rog, şi meni prin pronumele nos­tru, avem adevărul faptul că aceste binecuvântări sunt duhov­ cutremurător de mare că Dumnezeul măreţ, niceşti. Cel mai simplu mod de a explica cel care străbate veşnicia, este, în acelaşi timp, acest lucru este de a le contrasta cu binecu­ Tatăl tuturor celor care s-au născut din nou vântările Israelului sub lege. În VT, un iudeu prin credinţa în Domnul Isus. credincios şi ascultător era răsplătit cu viaţă Titlul complet al Mântuitorului este lungă, familie mare, recolte îmbelş­ugate şi Domnul Isus Cristos. Ca Domn, El este protecţie în faţa duşmanilor lui (Deut. 28:2-8). Stăpânul nostru absolut, cu drepturi depline Binecuvânt­ările creştinismul­ui sunt însă de asupra a tot ceea ce suntem şi avem noi. Ca natură spirituală, adică ele au de a face cu Isus El este Mântuitorul nostru de păcat. Ca com­ ori nemateriale, nevăzut­e şi nepieritoare. Cristos El este Profetul, Preotul şi Regele Este adevărat că sfinţii din VT se bucurau de nostru divin rânduit. Ce bogăţie de adevăr unele binecuvântări spirituale, dar, aşa cum etalează numele Lui pentru orice ureche pre­ vom vedea, creşti­nul din ziua de azi se bucură gătită să audă! de binecuvânt­ări necunoscute în timpurile ante­ B. Lauda adusă de Pavel lui Dumne­zeu pen­ rioare. Binecuvântările noastre sunt în locu­rile tru binecuvântările harului (1:3-14) cereşti, adică literalmente „în cele cereşti“. În 1:3 După acest scurt salut, apostolul îşi loc să fie binecuvântări mate­riale, în locuri ridică glasul într-un minunat imn de laudă, pământeşti, ele sunt binecu­vântări spirituale atingând câteva din cele mai sublime culmi în locurile cereşti. Sin­tagma: în locurile cereşti ale închinării din Noul Testament. Avem aici e folosită de cinci ori în Efeseni: inima prea plină de adorare a apostolul­ui, pen­ tru binecuvântările harului. În aceste versete 1:3 Sfera binecuvântării noastre du­hov­ni­ceşti (3-14), Pavel urmăreşte activitatea de mântuire 1:20 Scena întronării actuale a lui Cris­tos desfăşurată de Dumnezeu de-a lungul veşnici­ 2:6 Scena întronării noastre actuale în Cristos ei, în trecut, prezent şi viitor. Şi, bineînţeles, 3:10 Locul din care îngerii asistă la înţel­epciunea aceasta presupune discutarea tainei voii lui Dumnezeu – ca iudeii cre­dincioşi şi Neamurile lui Dumnezeu, etalată în bise­rică credincioase să fie părtaşi ai glorioasei moşte­ 6:12 Regiunea care este sursa actualului nostru niri. El începe făcând apel la toţi cei ce-L conflict cu duhurile rele cu­nosc pe Dumnezeu să-L binecuvânteze, adică să-I aducă bucurie lui Dumnezeu, lău­ Când unim aceste pasaje, dobândim defi­niţia dându-L şi închinându-I-se cu iubire în inima biblică a locurilor cereşti. Cum arată Unger, lor. Binecuvântatul este Dumnezeul şi Tatăl ele sunt „domeniul poziţiei credin­ciosului şi Domnului nostru Isus Cristos. Uneori Isus experienţa sa, ca urmare a faptu­lui că este unit S-a adresat lui Dumnezeu ca lui Dumnezeu cu Cristos prin botezul Duhului“. Toate bine­ cuvântările duhovnic­ eşti sunt în Cristos. El este Cel care le-a procurat pentru ei prin lucrarea Lui isprăvi­tă de la Calvar. Acum ele

Efeseni 729 sunt disponibile prin El. Tot ce are Dumnezeu Credincioşii sunt Credincioşii trebuie pentru cre­dincios se află în Domnul Isus. desăvârşiţi (Ev. să fie desăvârşiţi Pentru a primi binecuvântările, noi trebuie să 10:14) (Mat. 5:48) fim uniţi cu Cristos prin cre­dinţă. În clipa în Credincioşii sunt Credincioşii trebuie care un om este în Cristos, el devine pose­ morţi faţă de păcat să se socotească sorul tuturor acestor binecu­vântări, cum arată (Rom. 6:2) morţi faţă de păcat şi Chafer: „A fi în Cristos – partea tuturor (Rom. 6:11) celor mântuiţi – înseamnă a ne împărtăşi din Credincioşii sunt o Credincioşii trebuie tot ce a făcut Cristos, din tot ce este El şi din naţiune sfântă (1 să fie sfinţi (1 Pet. tot ce va fi El vreodată“.2 Pet. 2:9) 1:15) În Cristos este una din sintagmele cheie ale epistolei către Efeseni. Există două linii Prima coloană se referă la poziţia noastră, iar strâns înrudite de adevăr în NT: adevărul pozi­ a doua la practica noastră. ţiei credinciosului şi adevărul practicii sale. Chiar scrisoarea lui Pavel către Efes­eni este Mai întâi, poziţia credinciosului. Toţi oame­ împărţită în două secţiuni, ce reflectă cele nii din lume sunt fie „în Adam“, fie „în două aspecte ale acestui ade­văr: capi­tolele 1 la Cristos“. Cei ce sunt „în Adam“ sunt în păca­ 3 se ocupă de poziţia noastră – faptul că sun­ tele lor şi, prin urmare, sunt con­damn­aţi înain­ tem în Cristos. Pe când capitol­ele 4 la 6, tea lui Dumnezeu. Ei nu pot face absolut reflectă practica noastră – ceea ce ar trebui să nimic în ei înşişi prin care să-I fie plăcuţi lui fim în noi înşine. Prima jumătate are de a Dumnezeu ori să-I câştige bună­voinţa. Ei nu face cu doctrină, iar a doua cu îndatoriri. În au nici un drept la Dumnezeu şi, dacă ar fi să pri­mele trei capitole poziţia noastră este ade­sea primească ceea ce merită, ar fi pierduţi pe descrisă prin sintagme de genul: „în Cristos“, veci. „în Cristos Isus“, „în El“, „în care“. În ultime­ Când cineva este convertit, Dumnezeu nu-l le trei capitole expresia „în Domnul“ e folosită mai priveşte ca pe un copil osândit al lui frecvent pentru a defi­ni responsabilitatea cre­ Adam, ci îl vede ca fiind în Cristos, accep­ dinciosului faţă de Cristos Domnul. Bine a tându-l de pe acel temei. Păcătosul care crede spus cineva că prima parte a scrisorii îl înfăţi­ este acceptat nu pe baza a ceea ce este în el şează pe credincios în cele cereşti, în Cristos, însuşi, ci pentru faptul că este în Cristos. pe când ultima parte îl prezintă în bucătărie. Când este în Cristos, el stă îmbrăcat în toată Acum suntem gata de a examina câteva acceptabilitatea lui Cristos Însuşi. Şi se va din binecuvântările duhovniceşti din locu­rile bucura de bunăvoi­nţa lui Dumnezeu şi accep­ cereşti, pe care le avem în Cristos. tarea Lui cât timp se va bucura Cristos de 1:4 Prima este cunoscută sub denumi­rea acestea, adică în veci de veci. de alegere. „După cum ne-a ales în El î­nainte Prin urmare, poziţia credinciosului constă de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără în faptul că el este în Cristos. Dar mai exis­ pată înaintea Lui, în dragos­te. tă o latură: trăirea în practică a vieţii credin­ Observaţi mai întâi faptul pozitiv al alege­ ciosului – adică ceea ce este el în sine. rii, în cuvintele: El ne-a ales. Apoi vine aspec­ Poziţia lui este perfectă, dar practi­ca lui tul poziţiei din cadrul adevărul­ui: în El. În imperfectă. Acum voia lui Dumnezeu este Persoana şi lucrarea Dom­nului Isus se împli­ ca practica lui să cores­pundă tot mai mult nesc toate planurile lui Dumne­zeu pentru co- cu poziţia lui. Dar practica credincio­sului nu piii Săi. Data la care a avut loc alegerea lui va corespunde întru totul cu poziţia sa, până Dumnezeu e indic­ată prin sintagma: înainte când credin­ciosul nu va ajunge în cer. Însă de întemeier­ ea lumii. Iar planul este următo­ procesul sfinţirii, maturizării şi transformării rul: ca noi să fim sfinţi şi fără pată înaintea tot mai mult după chipul lui Cristos trebuie Lui, în dragoste. Scopul acesta nu va fi pe să se desfăşoare încontinuu, câtă vreme el deplin atins decât atunci când vom fi cu El în se află pe pământ. cer (1 Ioan 3:2), dar procesul trebuie să se Când înţelegem deosebirea dintre poziţia desfăşoare încontinuu în viaţa noastră de pe credinciosului şi starea sa, asta ne va în­vrednici pământ. să reconciliem versete apa­rent diametral opuse, Rugăciune: „Doamne, fă-mă sfânt acum, cum ar fi următoa­rele: întrucât acesta este planul Tău final pentru mine. Amin“.

730 Efeseni ALEGEREA DIVINĂ şi pe cel ce vine la Mine cu nici un chip nu-l Doctrina alegerii ridică probleme serioa­se voi alunga“ (Ioan 6:37). Prima parte a verse­ în mintea omului. Prin urmare, trebuie să exa­ tului se referă la alege­rea suverană a lui minăm mai cu atenţie ce spune (şi ce nu Dumnezeu; ultima arată că îndurarea este ofe­ spune) Biblia pe această temă. rită tuturor. Mai întâi, ea ne spune că Dumnezeu îi Asta prezintă însă dificultăţi pentru mintea al­e­g­e pe oameni în vederea mântuirii (2 Tes. omului. Cum poate Dumnezeu să-i aleagă pe 2:13). Ea se adresează credincioşilor care sunt unii, şi totuşi să ofere mântuirea fără plată, „aleşi potrivit cu cunoştinţa mai di­nainte a lui tuturor oamenilor? Să fim sin­ceri, este o taină. Dumnezeu“ (1 Pet. 1:2). Ea ne învaţă că Dar taina este doar de partea noastră, nu şi a oamenii pot şti dacă sunt aleşi prin răspunsul lui Dumnezeu. Cel mai bun mod de a proce­ care îl dau Evangheliei: cei care o aud şi o da este de a crede ambele doctrine, pentru că cred, sunt aleşi (1 Tesalonic­eni 1:4-7). Biblia le propov­ăduieşte pe ambele. Adevărul Pe de altă parte, Biblia niciodată nu ne nu se găseşt­e undeva între alegere şi liberul învaţă că Dumnezeu îi alege pe oameni să fie arbitru al omului, ci în ambele extreme, cum pierduţi. Faptul că El îi alege pe unii să fie relevă şi W. G. Blaikie: mântuiţi nu presupune că El i-ar cond­amna pe ceilalţi în mod arbitrar. El nu-i condamnă nici­ Suveranitatea divină, responsabilitatea omului şi odată pe oamenii care merită să fie mântuiţi oferta gratuită şi universală a îndurării sunt cu (deşi nu există asemenea oameni), dar El îi toate prezente pe pagini­le Scripturii şi deşi noi nu mântuieşte pe unii care ar merita să fie con­ le putem armo­niza cu logica noastră, toate trebuie damnaţi. Când Pavel îi descrie pe cei aleşi, el să ocupe un loc în mintea noa­stră.3 îi numeşte „vase ale îndurării pe care El le-a pregătit dinainte pentru slavă“ (Rom. 9:23). 1:5 A doua binecuvântare spirituală din Când se referă însă la cei pierduţi, el spune comoara harului lui Dumnezeu este predes­ doar atât: „vase ale mâniei pre­gătite pentru tinaţia sau rânduirea dinainte. Deşi e întru­câtva nimicire“ (Rom. 9:22). Dumn­ezeu pregăteşte înrudită cu alegerea, nu este unul şi a­celaşi vasele îndurării pentru slavă, dar El nu-i pre­ lucru. Alegerea prezintă alegerea de către găteşte pe oameni pentru nimicire, ci ei fac Dumnezeu a oamenilor în vederea mân­tuirii. singuri acest lucru, prin necredinţa lor. Dar predestinaţia este o avanpre­mieră a aceste­ Doctrina alegerii Îl lasă pe Dumnezeu să ia, însem­nând că Dumne­zeu a stabilit dinainte fie Dumnezeu. El este suveran, adică poate ca toţi cei ce vor fi mân­tuiţi să fie şi adoptaţi face tot ce doreşte, deşi niciodată nu-I face în sânul familiei Sale, ca fii. El ne-ar fi putut plăcere să facă vreun lucru nedrept. Dacă ar fi mântui fără să ne facă fiii Lui, dar a ales să lăsaţi de capul lor, toţi oamenii ar fi pierduţi. facă şi una şi alta. Are Dumnezeu dreptul să-Şi arate îndurarea Multe traduceri leagă ultimele două cuvinte faţă de unii? din versetul 4 de versetul 5, astfel: în dragos­ Dar problema mai comportă un alt aspect. te El ne-a predestinat (sau ne-a rânduit mai Aceeaşi Biblie care propovăduieşte aleger­ea dinainte). Asta ne aminteşte de afecţiunea de suverană prezintă şi responsabilitat­ea omul­ui. o rară frumuseţ­e care L-a făcut pe Dumnezeu Nimeni nu se poate folosi de doctrina alegerii să Se poarte cu noi atât de minunat. pentru a se scuza că nu este mântui­t. Noi avem realitatea slăvitei noastre înfieri Dumnezeu le face tuturor oamenilor de pretu­ în sintagma: ne-a predestinat să fim adoptaţi tindeni oferta autentică a mântuirii (Ioan 3:16: ca fii. În NT, adopţia în­seamnă plasarea cre­ 3:36: 5:24: Rom. 10:9, 13). Oricine poate fi dinciosului în familia lui Dumnezeu ca fiu mântuit dacă se pocăi­eşte de păcatele sale şi adult, matur, cu toate privilegiile şi respon­ crede în Domnul Isus Cristos. Prin urmare, sabilităţile ce decurg din calitatea de fiu (Gal. dacă cineva se pierde, asta se dato­rează faptu­ 4:4-7). Duhul înfierii sădeşte în credincios lui că el sau ea alege să se piardă, nu pentru instinctul de a I se adresa lui Dumnezeu cu că Dumne­zeu do­reşte acest lucru. apelativul de Tată (Rom. 8:15). Faptul rămâne că aceeaşi Biblie prop­ovădu­ Înfierea noastră se face de către Isus ieşte şi alegerea, şi mântuirea gratui­tă pent­ru Cristos. Dumnezeu nu ne-ar fi putut aduce toţi cei ce sunt dispuşi s-o pri­mească. Ambele niciodată la poziţia de apropiere şi intimit­ate doctrine se găsesc într-un singur verset: „Toţi cu Sine atâta timp cât eram în păcatele noas­ cei pe care Tatăl Mi i-a dat vor veni la Mine tre. Dar Domnul Isus a venit pe păm­ ânt şi,

Efeseni 731 prin moartea, îngroparea şi învierea Sa, a părării noastre, căci nimic altceva nu ar putea rezolvat chestiunea păcatul­ui spre deplina satis­ să ne răscumpere. facţie a lui Dumne­zeu. Or, tocmai valoarea Unul din rezultatele răscumpărării este ier­ infinită a jertfei Sale de pe Calvar asigură tarea păcatelor. Iertarea nu este totuna cu temeiul neprihăn­irii de pe baza căruia răscumpărarea, ci ea este una din roadele Dumnezeu ne poate adopta ca fii. răscumpărării. Cristos a trebuit să satisfacă pe Şi toate se fac după buna plăcere a voii deplin cerinţele necesitate de păcatele noastre, Lui. Aceasta este motivaţia suverană de la înainte ca noi să putem fi iertaţi. Lucrul acesta baza predestinării noastre, răspun­zând la între­ s-a făcut la cruce, iar acum: barea: „De ce a făcut El acest lu­cru?“ Pur şi simplu pentru că aceasta a fost buna Sa plă­ Justiţia neînduplecată nu mai poate cere. El nu putea fi satisfăcut până nu S-a avea pre­tenţii, înconjurat de fii, care să se conformeze chipu­ Îndurarea putându-şi etala bogăţia. lui singurului Lui Fiu născut, cu El şi ca El pe veci. Măsura iertării noastre o constituie urmă­ 1:6 Spre lauda slavei harului Său, prin toarele cuvinte: după bogăţiile harul­ui Său. care ne-a făcut să fim acceptaţi în Preaiubitul. Dacă am putea măsura bogăţiile harului lui Contemplând harul lui Dumnez­eu, care de la Dumnezeu, atunci am putea măsura cât de început ne-a ales şi apoi ne-a predestinat să mult ne-a iertat El. Harul Lui este nemărgi­ fim fiii Lui, Pavel îşi punct­ează meditaţia cu nit! Şi tot aşa este şi ierta­rea Lui! acest refren ce constituie, în acelaşi timp, o 1:8 Harul a fost acela care L-a determi­nat exclamaţie, o explicaţie şi un îndemn. Aşadar, să ne aleagă, să ne predestineze şi să ne răs­ exclamaţie – deci o tresăltare sfântă în faţa cumpere. Dar lucrurile nu se opresc aici. gloriilor transcen­dente ale unui har atât de Dumnezeu a făcut să se reverse în supraabun­ mare. Apoi o explicaţie în sensul că obiectul denţă acelaşi har peste noi în toată înţelep­ şi rezultatul tutur­or relaţiilor lui Dumnezeu cu ciunea şi priceperea. Asta înseamnă că El noi (rela­ţii bazate pe har) îl constituia slava ne-a împărtăşit de bunăvoie planurile şi scopu­ Sa. Lui I se cuvine adoraţie eternă pentru un rile Sale cu privire la noi. El vrea ca noi să har atât de nemărginit. Observaţi termenii fim în cunoştinţă de cauză cu privire la planu­ harului Său: El ne-a făcut (fără plată) să fim rile Sale pentru biserică şi pentru univers. Şi acceptaţi. Receptorii harului Său suntem astfel El ne-a făcut confi­denţe, des­coperindu- noi. Canalul prin care ni se transmi­te harul: în ne marele deznodământ spre care converge Preaiubitul. Apoi urmează îndemnul. Pavel întreaga istorie. spune: „Să-L lăudăm pentru harul Lui slă­ 1:9 Pavel explică acum modul special în vit“. Haideţi dar să facem acest lucru, înainte care Dumnezeu a făcut să abunde spre noi de a trece mai departe: toată înţelepciunea şi priceperea, adu­cân­du-ne la cunoştinţă taina voii Sale. Aceasta e chiar Dumnezeu măreţ, al minunilor! tema dominantă a epistolei către Efeseni: slă­ vitul adevăr privitor la Cristos şi biserică. Este Toate căile Tale o taină nu pentru că ar fi ceva misterios, ci pentru că este un adevăr sacru, ţinut ascuns Vorbesc despre atributele Tale divine; înainte, dar des­coperit acum sfinţilor. Acest plan glorios a fost iniţiat de voia suverană a Dar gloriile harului Tău lui Dumne­zeu, fără nici o influenţă din afară, căci ni se spune că a luat fiinţă potrivit Întrec în strălucire chiar minunile Tale: bunei Sale plăceri. Iar subiectul măreţ al acestui plan este chiar Domnul Isus Cristos – Căci ce alt Dumnezeu care să ierte există? după cum reiese clar din cuvintele: pe care şi-o alcătuise în Sine Însuşi. Şi cine mai are un har atât de minunat şi fără de 1:10 Acum Pavel începe o explicaţie mai detaliată a acestui plan secret al lui Dumnezeu plată? – Samuel Davies şi în acest capitol el se gândeşte în special la aspectul viitor al acestei taine. Capitolele 2 şi 1:7 Trecând în revistă sublimul plan etern 3 vor face şi mai multă lumină în privinţa al lui Dumnezeu pentru copiii Săi, am ajuns aspectului actual al tainei. acum la realitatea răscumpărării – prin care se înţelege aspectul lucrării lui Cristos prin intermediul căreia noi suntem eliberaţi de robia şi vinovăţia păcatului, fiind introduşi la o viaţă de libertate. Dom­nul Isus este Răscumpărătorul (În El avem răscum­părarea). Noi suntem răscumpăraţi. Sângele Lui este preţul răscum­

732 Efeseni Timpul avut în vedere de Pavel este indicat lor de a se împărtăşi din ea nu se bazează pe de sintagma: dispensaţia (sau admi­nistraţia, fostele lor privilegii, ci numai şi numai pe în greacă oikonomia) plinătăţii timpurilor. unirea lor cu Cristos. Moşteni­rea din acest Noi credem că aceasta e o referire la Mileniu, verset se referă la acel timp din viitor când ei, când Cristos va reveni pe pământ, pentru a împreună cu toţi credin­cioşii adevăraţi vor fi domni ca Rege al regilor şi Domn al domni­ făcuţi cunoscuţi, în faţa unei lumi uimite, care lor. Dumnezeu are o eco­nom­ ie specială sau va vedea că ei constituie Trupul lui Cristos, un plan deosebit de admi­nistraţie pentru epoca Mireasa Mie­lului. finală a isto­riei umane pe acest pământ. Din toată veşnicia aceşti creştini iudei au Planul constă din a face ca toate lucrur­ile fost însemnaţi de Dumnezeu şi destinaţi, în să conducă la un punct culminant în Cristos, voia Lui suverană, să se bucure de privi­legiul cum se exprimă traducerea JND. În timpul acesta suprem – adică să fie pred­ estinaţi domniei de o mie de ani a lui Cris­tos, toate potrivit cu hotărârea Celui care lucrează lucrurile din cer şi de pe pă­mânt vor fi însu­ toate lucrurile după sfatul voii Sale. mate în Cristos. Mântuito­rul, care este acum 1:12 Scopul acestei predestinări a fost ca respins şi dezmoştenit, va fi atunci Cel ei să fie spre lauda slavei Sale. Cu alte cuvin­ Preeminent, Domnul tuturor şi ţinta închin­ării te, ei sunt trofeele harului lui Dumne­zeu, ară­ universale. Acesta este ţelul suprem al lui tând ce poate face El cu materia primă atât Dumnezeu: să-L aşeze pe Cristos căpetenie de nepromiţătoare pe care o reprezentăm noi, peste toate lucrurile, şi cele cereşti, şi cele aducându-I totuşi slavă. pământeşti, din cadrul împărăţiei. Apostolul se referă la el şi la alţi iudei Gradul de răspândire a domniei lui Cristos credincioşi cu cuvintele: noi cei care ne-am se poate desluşi din cuvintele: „lu­crurile din încrezut mai întâi în Cristos. El se gândeşte ceruri şi lucrurile de pe pământ“ (JND). Bellett la rămăşiţa de evrei care au răs­puns la mesa­ afirmă: jul Evangheliei în era primară a creşti­nismului. Vestea bună a fost predi­cată mai întâi iudeilor. Acesta e un secret ce nu mai fusese făcut Cei mai mulţi din poporul Israel au respins cun­oscut până acum. În profetul Isaia, avem ima­ categoric această veste bună. Dar o mică parte ginea minunată a pământului în timpul mileniu­lui. dintre ei – rămăşiţa – au crezut în Domnul Dar ni se oferă oare acolo vreo posibili­tate de a Isus. Pavel face parte din această categorie. întrevedea cerurile, în timpul domniei de o mie Altfel va fi la a doua venire a Mântuito­ de ani a lui Cristos, când El va fi căpe­tenia lor? rului pe pământ. Atunci întreaga naţiune Îl va A rostit oare Isaia cuvintele potrivit cărora toate privi pe cel pe care L-a străpuns şi Îl va jeli lucrurile din cer şi de pe pământ vor fi conduse ca pe un Fiu singur la părinţi (Zah. 12:10). de Omul [acesta] proslă­vit? 4 „Şi astfel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: «Izbăvitorul va veni din Sion şi va Unii oameni folosesc versetul 10 drept aco­ îndepărta toată nelegiuirea din Iacob»“ (Rom. perire pentru falsa doctrină a mântuirii univer­ 11:26). sale. Ei răstălmăcesc adevărul, susţin­ând că Pavel şi contemporanii săi creştini ce pro­ toate lucrurile şi toate fiinţele vor fi, în cele veneau din rândul evreilor S-au încrezut în din urmă, restaurate şi reconciliate în Cristos. Mesia cu mult înainte ca întreg poporul evreu Dar textul de faţă nu spune deloc acest lucru. să facă acest lucru. De aceea spune apostolul: Pavel se referă la domnia universală, nu la „noi... care ne-am pus încrederea mai dinainte mântuirea universală! în Cristos“ (FWG). 1:11 O trăsătură vitală a tainei o consti­tuie Cei ce „au nădăjduit mai dinainte“ în faptul că atât iudeii credincioşi, cât şi Mesia vor domni cu El pe pământ. Ceilalţi Neamurile credincioase se împărtăşesc cu toţii membri ai poporului evreu vor fi supuşii Săi din acest program măreţ al lui Dumne­zeu. în împărăţia Sa. Apostolul se referă la taină în raport cu cre­ 1:13 Acum Pavel trece de la credincioş­ii dincioşii iudei, în versetele 11 şi 12: în raport proveniţi dintre evrei la cei proveniţi dintre cu credincioşii dintre Neamuri, în versetul 13: Neamuri, renunţând la pronumele personal per­ şi apoi le combină pe cele două raporturi, în soana întâi plural „noi“ la voi. Acei dintre versetul 14. păgâni care au fost salvaţi se împărtăşesc din Cât priveşte creştinii de etnie iudaică, Pavel taina voii lui Dumnezeu, alături de iudeii con­ scrie: În El am primit şi o moştenir­ e. Dreptul vertiţi. Şi astfel aposto­lul urmăreşte aici paşii

Efeseni 733 prin care efesenii şi alţi credincioşi neevrei au confirmă că se va efectua plata integrală. Este fost uniţi cu Cristos. totuna cu plata integrală, doar că nu e aceeaşi sumă. Ei au auzit Evanghelia. De îndată ce suntem mântuiţi, Duhul Sfânt Au crezut în Cristos. începe să ne descopere câteva din bogăţiile de Au fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt al făgăduinţei. care dispunem în Cristos. El ne dă posibilita­ tea să gustăm dinainte câte ceva din gloria Mai întâi, ei au auzit cuvântul adevăr­ ului, viitoare. Dar cum putem fi siguri că vom Evanghelia mântuirii lor. În esenţă, aceasta obţine toată moştenirea, în viitor? Duhul Sfânt se referă la vestea bună a mântuirii prin cre­ Însuşi este arvuna sau garan­tul nostru. dinţa în Domnul Isus. Dar într-o accepţiune Fiind pecetea, El garantează că noi înşine mai largă, aici sunt cuprinse toate învăţăturile vom fi păziţi şi păstraţi teferi pentru a ne lua lui Cristos şi ale apostoli­lor. în primire moştenirea. Iar ca arvu­nă, El garan­ După ce au auzit mesajul acesta, ei s-au tează că moştenirea ne va fi păstrată în con­ predat pe ei înşişi lui Cristos, printr-un act diţii de siguranţă. hotărât al credinţei. Domnul Isus este ade­ Duhul este arvuna până la răscumpă­ văratul obiect al credinţei. Mântuirea se află rarea stăpânirii dobândite. Arvuna ne duce numai în El. cu privirea la momentul când va avea loc De îndată ce au crezut, ei au fost pecetlu­ răscumpărarea, după cum roadele dintâi ne iţi cu Duhul Sfânt al făgăduinţei. Asta fac să ne gândim la momentul când vom înseamnă că toţi credincioşii adevăraţi primesc culege recolta deplină. Rolul de arvună al Duhul lui Dumnezeu ca semn al faptului că Duhului Sfânt va înceta atunci când se va sunt ai lui Dumnezeu şi că El îi va păzi până face răscumpărarea stăpânirii dobândite. Dar când ei vor primi trupurile lor glorificate. ce vrea să spună Pavel prin cuvintele stăpâni­ După cum în problemele de ordin juridic un rea dobândită? sigiliu indică dreptul de proprietate şi securita­ 1. S-ar putea să se refere la moştenirea te, tot aşa este şi în cele divine. Duhul Sfânt noastră. Tot ce posedă Dumnezeu este al din lăuntrul nostru ne înseamnă, punând în nostru prin Domnul Isus: noi suntem moşte­ noi pecetea potrivit căreia suntem proprietatea nitori ai lui Dumnezeu şi comoştenitori cu lui Dumnezeu (1 Cor. 6:19, 20), garantând Isus Cristos (Rom. 8:17; 1 Cor. 3:21-23). faptul că vom fi păziţi şi păstraţi până în ziua Universul însuşi a fost întinat prin pătrunde­rea răscumpărării (Ef. 4:30). păcatului şi trebuie să fie reconciliat şi purifi­ Pecetea noastră se numeşte Duhul Sfânt al cat (Col. 1:20; Ev. 9:23). Când va reveni făgăduinţei. Mai întâi, El este Duhul Sfânt; Cristos pe pământ ca să domnească, creaţia ce asta e El în Sine. El a fost făgăduit de Tatăl geme acum va fi izbăvită de robia putreziciu­ (Ioel 2:28; Fapte 1:4) şi de Domn­ul Isus (Ioan nii, dându-i-se glorioasa libertate de care se 16:7). În plus, El este garan­ţia că toate făgădu­ bucură copiii lui Dum­nezeu (Rom. 8:19-22). inţele făcute de Dumne­zeu credinciosului se 2. Sintagma stăpânirea dobândită ar vor împlini. putea însemna trupul credinciosului. Duhul şi Versetul 13 face prima din numeroasele sufletul nostru sunt răscumpărate în clipa când referiri la Trinitate din această epistolă: credem, dar răscumpărarea trupurilor noastre este încă un eveniment viitor. Fapt­ul că sufe­ Dumnezeu Tatăl (v. 3) rim, că îmbătrânim şi murim do­vedeşte că Dumnezeu Fiul (v. 7) trupul nostru nu a fost încă răscumpărat. Când Dumnezeu Duhul (v. 13) va reveni Cristos să ne ia la El (1 Tes. 4:13- 1:14 Din nou Pavel procedează la o schim­ 18), trupurile noastre vor fi refăcute, pentru a bare de pronume, de la „noi“ din versetele 11 se conforma trupul­ui slavei Sale (Fil. 3:21). şi 12 la „voi“ din versetul 13, ajungând apoi la Atunci vom fi pe deplin şi pe veci răscumpă­ noi din versetul 14. Prin acest iscusit procedeu raţi (Rom. 8:23). literar, el face o aluzie la lucrurile pe care le 3. În fine, stăpânirea dobândită ar putea va explica mai detaliat în capitolele 2 şi 3 – să se refere la biserică (1 Pet. 2:9: „poporul uniunea iudeilor credincioşi cu Neamurile Său special“). În acest caz, răs­cumpărarea ei credin­cioas­e, care împreună formează un nou este de asemenea aşteptată, când va avea loc organ­ism: biserica. Răpirea, ocazie cu care Cristos Îşi va prezenta Duhul Sfânt este arvuna [garanţia] moş­ biserica Sa ca pe o biserică slăvită, fără pată tenirii noastre. Este acontul sau avan­sul, ce

734 Efeseni sau zbârcitură (Ef. 5:27). Unii cred că, în tola de faţă nu a fost adresată exclusiv efeseni­ cadrul acestei interp­retări, stăpânirea lui lor citează acest verset în sprijinul teoriei lor. Dumnezeu ar putea cuprinde şi sfinţii din Pavel se referă aici la faptul că a auzit despre Vechiul Testament. credinţa cititorilor săi – ca şi când nu s-ar fi Indiferent de interpretarea la care sub­ întâlnit niciodată cu ei. Dar în realitate el scriem, rezultatul final este acelaşi: spre lauda petrecuse cel puţin trei ani la Efes (Fapte slavei Sale. Minunatul plan al lui Dumnezeu 20:31). Prin urmare, aceşti cercetători susţin că pentru copiii Lui va fi ajuns a­tunci la gloriosul Epistola a fost expediată la mai multe adunări său deznodământ, El fiind ţinta laudelor necon­ locale, între care se număra şi Efesul. tenite. De trei ori în acest capitol Pavel ne Din fericire, chestiunea nu afectează cu aminteşte că ţelul urmărit şi rezultatul inevita­ nimic învăţămintele pe care le putem trage din bil al tuturor acţiunilor lui Dumnezeu este ca acest verset. De pildă, vedem că Dom­nul este El să fie preamărit şi proslăvit. prezentat ca adevăratul obiect al cre­dinţei: cre­ Spre lauda slavei harului Său (v. 6) dinţa voastră în Domnul Isus. Nu ni se spune Ca noi să fim spre lauda slavei Sale (v. 12) să credem într-un „crez“, într-o biserică sau în Spre lauda slavei Sale (v. 14) creştini. Cred­inţa mântuitoare este doar în C. Mulţumirile şi rugăciunile lui Pavel pen­ Cristos cel înviat şi înălţat la cer, unde este acum preamărit la dreapta lui Dumnezeu. tru sfinţi (1:15-23) O altă învăţătură pe care o desprindem 1:15 În pasajul anterior, de la versetul 3 la este cea cuprinsă în sintagma: dragostea voas­ 14 (totul fiind o singură frază în textul or­iginal tră pentru toţi sfinţii. Dragostea noast­ră nu grec!), apostolul a trecut în revistă tri­umfătorul trebuie să se mărginească doar la cei din gru­ program al lui Dumnezeu, din veşn­icie până pul nostru, ci trebuie să se reverse peste toţi în viitor. În acest proces, el s-a referit la câte­ cei ce au fost curăţiţi prin sângele lui Cristos, va dintre cele mai înălţă­toare gânduri care pot către toată casa credinţei. ocupa mintea noas­tră, gânduri atât de măreţe A treia învăţătură o găsim în combinaţia încât acum Pavel le împărtăşeşte ascultătorilor cuvintelor credinţă şi dragoste. Unii oa­meni săi povara adâncă ce o resimţea el în rugăciu­ spun că au credinţă, dar este greu să găseşti nile sale, fiind convins că trebuie să-i poarte vreo fărâmă de dragoste în viaţa lor. Alţii mereu în rugăciune ca ei să poată fi luminaţi susţin că au multă dragoste, dar sunt nepăsă­ cu privire la aceste concepte atât de măreţe. tori faţă de nevoia de a avea credinţă în Dorinţa lui fierbinte pentru ei este ca ei să Cristos. Adevăratul creştinism îmbină în­văţătura poate aprecia slăvitele privilegii pe care le au sănătoasă cu trăirea sănătoasă. în Cristos şi extraordinara putere de care a 1:16 Credinţa şi dragostea credincioşilor l-a fost nevoie ca Cristos să fie dat bisericii în determinat pe Pavel să dea slavă lui Dumnezeu calitatea Sa de căpetenie peste întreaga crea­ pentru ei şi să se roage neîncetat pentru ei, ţie. după cum se exprimă foarte plastic şi Cuvintele de aceea de la începutul paragra­ Scroggie: fului trec în revistă tot ceea ce a făcut Dumnezeu şi va face pentru cei ce sunt mem­ Mulţumirile sunt aduse pentru temelia ce fusese bri ai trupului lui Cristos, aşa cum se arată în deja pusă, dar mijlocirile sunt necesare pe parcur­ versetele 3-14. sul înălţării edificiului. Mulţumirile sunt pentru După ce am auzit despre credinţa voastră realizările anterioare, dar mijlocirile sunt pentru în Domnul Isus şi dragostea voastră pentru progresele viitoare. Mulţumirile sunt pentru acea toţi sfinţii. Tocmai după ce a primit aceste parte din realitate ce a fost însuşită prin propria informaţii, a fost asigurat Pavel că cititorii epis­ lor experienţă, dar mijlocirile sunt pentru întreg tolei sale sunt posesori ai binecuvântărilor spiri­ potenţialul pus la dispoziţie de Dumnezeu, în tuale pe care tocmai le-a descris, fiind astfel planul Său pentru viaţa lor. îndemnat să se roage pentru ei. Credinţa lor în Domnul Isus le-a adus în vieţile lor minu­ 1:17 Ce privilegiu este să putem arunca o nea mânt­uirii. Dragostea lor pentru toţi sfinţii privire asupra vieţii de rugăciune a unui om al a demonstrat realitatea transformatoare a con­ lui Dumnezeu! De fapt, găsim două asemenea vertirii lor. prilejuri în această epistolă: aici şi la 3:14-21. Acei cărturari ai Bibliei care susţin că epis­ Aici rugăciunea este înălţată spre Dumnezeu pentru iluminarea lor spirit­uală; în pasajul

Efeseni 735 menţionat ea este rostită în scopul întăririi lor faţa slavei transcendente a „lucrurilor nevăzute şi spirituale. Aici rugăciun­ea este adresată lui veşnice“. 5 Dumnezeu; acolo ea se adresează Tatălui. Dar în toate cazurile rugăciunile lui Pavel erau 1:18 Am văzut că sursa iluminării spiri­ necurmate, con­crete şi axate pe nevoile reale tuale este Dumnezeu; canalul este Duhul Sfânt; ale oame­nilor. Aici rugăciunea se adresează iar subiectul suprem este deplina cunoştinţă a Dumnez­ eului Domnului nostru Isus Cristos, lui Dumnezeu. Acum am ajuns la organele Tatăl slav­ ei. Sintagma Tatăl slavei ar putea iluminării: ochii inimilor voas­tre (NKJV text însemna că Dumnezeu este fie: marginal6) să vă fie lumi­naţi. Această expresie figurată ne învaţă că înţe­ 1. Izvorul sau sursa oricărei glorii, legerea corectă a realităţilor divine nu depinde 2. Cel căruia I se cuvine toată slava, de capacitatea intelectuală deosebi­tă a cuiva, ci 3. Tatăl Domnului Isus, care este ma­nifestarea tot ce se cere este să ai o inimă simţitoare, sensibilă, plină de duioşie. Este o chestiune ce slavei lui Dumnezeu. ţine de afecţiuni, dar şi de minte. Revelaţiile lui Dumnezeu sunt dăruite celor care Îl iubesc. Rugăciunea continuă, cerând să li se dea Asta deschide extraordinare posibilităţi pentru duhul înţelepciunii şi descoperirii în cunoaş­ toţi credinc­ioşii, pentru că, deşi s-ar putea ca terea Lui. Duhul Sfânt este Duhul înţelepc­iunii nu toţi să fim înzestraţi cu minţi de geniu, toţi (Is. 11:2) şi al descoperirii (1 Cor. 2:10). Dar putem însă avea inimi pline de iubire. întrucât în fiecare credincios locuieşte Duhul În continuare, Pavel precizează cele trei Sfânt, nu e posibil ca Pavel să se fi rugat ca zone de cunoştinţă divină pe care ar dori să le cititorii săi să primească Persoana Duhului aibă sfinţii: Sfânt, ci mai degrabă ca ei să primească o 1. nădejdea chemării Sale măsură deosebit de mare de iluminare din 2. bogăţiile gloriei moştenirii Sale în sfinţi partea lui. 3. puterea Lui nespus de mare pentru toţi cei Descoperirea (sau revelaţia) se referă la transmiterea cunoştinţei; înţelepciunea are de a ce cred. face cu folosirea corectă a cunoş­tinţei în viaţa Nădejdea chemării Sale ne duce cu gân­ noastră. Apostolul nu se gândeşte la cunoştinţă dul la viitor, relevând destinul final pe care în general, ci la un anumit fel de cunoştinţă L-a avut El în vedere pentru noi când ne-a (epignosis în greacă), adică cunoaşterea Sa. El chemat. Aici este inclus şi faptul că vom fi cu doreşte ca cititorii săi să aibă o cunoaştere pro­ Cristos şi ca Cristos, în veci de veci. Vom fi fundă, spirituală şi obţinută prin propria lor arătaţi universului ca fii ai lui Dumnezeu, ca exper­ienţă despre Dumnezeu – o cunoaştere Mireasa fără pată a lui Crist­os, domnind care nu se poate dobândi prin capacitatea inte­ împreună cu El. Noi nădăjdu­im în aceste lectuală, ci numai prin lucrarea gratuită a lucruri nu în sensul că ne-am îndoi câtuşi de Duhului, cum explică şi Dale: puţin, ci, mai degrabă, pentru că este acel aspect al mântuirii noastre care este încă la Aceşti creştini efeseni primiseră deja iluminarea timpul viitor; e un lucru care încă aşteptăm să divină, căci altfel nu ar fi devenit creştini. Dar se întâmple. Pavel s-a rugat ca Duhul Divin, care locuia în ei, Bogăţiile slavei moştenirii Sale în sfinţi să le dea posibilitatea să vadă mai desluşit, mai este al doilea domeniu de extraordina­ră măre­ clar şi mai profund, aşa încât puterea, dragostea ţie ce le este dat sfinţilor să-l explor­eze. şi măreţia Divină să le fie descoper­ite mai deplin. Observaţi modul în care clădeşte Pavel cuvin­ Şi poate că în zilele acestea în care oamenii fac tele, ca într-o piramidă, pentru a produce efec­ descoperiri rapide în domenii inferioare ale gândi­ tul imensităţii şi grandorii: rii, descoperiri atât de fascinante şi de palpitante, încât ai zice că tind să rivalizeze cu manifestarea Moştenirea Sa lui Dumnezeu în Cristos, suscitând până şi intere­ Moştenirea Sa în sfinţi sul creştinilor, se constată tot mai mult nevoia ca Slava moştenirii Sale în sfinţi biserica să se roage ca Dumnezeu să-i dăruiască „duhul înţelepciunii şi descoperirii“; dacă ni s-ar Există două posibilităţi de înţelegere a da răspuns la această rugăciune, nu am mai fi acestui lucru, ambele fiind semnificative. copleşiţi de cunoştinţele ce privesc „lucrurile Potrivit primei interpretări, sfinţii sunt moşte­ văzute şi trecătoare“, ci toate acestea ar păli în nirea Sa, iar El îi priveşte ca pe o comoară

736 Efeseni de valoare nespus de mare. La Tit 2:14 şi la 1 Se pare că toate oştirile iadului au fost angaja­ Petru 2:9 credincioşii sunt numiţi „poporul te pentru a încerca să zădărnicească planurile Său special“. Negreşit este o etalare de har lui Dumnezeu, ţinându-L pe Crist­os în mor­ nespus de mare să vedem cum nişte păcătoşi mânt sau împiedicându-L să se înalţe la cer, nevrednici pot ocupa, după ce au fost mântuiţi după ce a înviat. Dar Dumne­zeu a ieşit învin­ prin Cristos, un loc atât de înalt în inima lui gător asupra tuturor forme­lor de opoziţie. Dumnezeu, încât El să-i numească moşteni­ Învierea şi proslăvirea lui Cristos au constituit rea Sa. o lovitură zdrobitoare dată Satanei şi oştirilor Cealaltă interpretare este că moştenirea se sale, de totală învin­gere a sa şi o slăvită etala­ referă la tot ce vom moşteni noi. Pe scurt, re a puterii lui Dumnezeu. înseamnă întregul univers adus sub dom­nia lui Nimeni nu este în stare să descrie aceas­tă Cristos, iar noi, Mireasa Lui, domnind împre- putere la adevărata ei valoare. Prin urma­re, ună cu El. Dacă apreciem bogăţia slavei tutu­ Pavel împrumută câteva cuvinte din vocabula­ ror lucrurilor pe care le-a pregătit El pentru rul dinamicii, pentru a descrie puterea la care noi, vom pierde gustul pentru atracţiile şi plă­ s-a recurs în folosul nostru: „potrivit cu lucra­ cerile acestei lumi. rea tăriei puterii Lui, pe care El a energizat-o 1:19 Al treilea lucru pe care îl cere Pavel în Cristos, când L-a înviat din morţi“. în rugăciune pentru sfinţi este ca ei să aibă o Cuvintele par să se încovoaie sub greutatea apreciere profundă a puterii pe care o pune ideii. Nici nu e nevoie să facem distincţie între Dumnezeu în mişcare pentru a face toate diversele cuvinte. Este de ajuns să ne minu­ acestea posibile: puterea Lui nespus de mare năm în faţa imensităţii puterii lui Dumnezeu, faţă de toţi cei ce cred. închi­nându-ne în faţa Lui, pentru atotputernicia F. B. Meyer spune: „Este putere. Este Sa! Meyer exclamă: puterea Lui. Este o putere mare; nimic altceva nu ar da rezultate. Este puterea nespus de O extraordinară lansare şi înălţare, de la mor­ mare, dincolo de orice putinţă a minţii de a-şi mântul morţii la tronul Dumnezeului veşnic, sin­ imagina“. 7  gurul care posedă nemurirea! De la întuneric­ul Aceasta este puterea la care a recurs mormântului la lumina orbitoare. Din această Dumnezeu în procesul răscumpărării noast­re, lume mică până în centrul şi metropola universu­ şi pe care o foloseşte El în procesul păstrării lui. Deschideţi-vă compasul credinţei voastre, pen­ noastre, puterea pe care o va folosi la proslă­ tru a măsura abisul incomensurabil. Apoi minu­ virea noastră, cum arată şi Lewis Sperry naţi-vă de puterea care v-a adus la Cristos, stră­ Chafer: bătând acest abis.9 Pavel doreşte să imprime în credincios gândul În ce priveşte Scriptura, învierea lui Cristos măreţiei puterii angajate pentru rea­lizarea, în a fost primul eveniment de acest fel din istoria fol­osul lui, a tot ce a plănuit Dumnezeu, în omenirii (1 Cor. 15:23). Au mai fost înviaţi şi con­fo­ rmitate cu planul Său de alegere, predesti­ alţii, dar după aceea au murit din nou. Domnul naţie şi adopţiune suverană.8 Isus a fost primul care a înv­iat în puterea unei 1:20 Pentru a sublinia şi mai mult magni­ vieţi fără de sfârşit. După învierea şi înălţarea tudinea acestei puteri, apostolul de­scrie în con­ la cer a lui Cris­tos, Dumnezeu L-a aşezat la tinuare cea mai mare etalare de putere divină dreapta Sa în locurile cereşti. Dreapta lui pe care a cunoscut-o lumea vreodată: puterea Dumnezeu sem­nifică locul de privilegiu (Ev. care L-a înviat pe Cristos din morţi, întro­ 1:13), pu­tere (Mat. 26:64), distincţie (Ev. 1:3), nându-L la dreapta lui Dumnezeu. Poate am desfă­tare (Ps. 16:11) şi stăpânire (1 Pet. 3:22). fi înclinaţi să credem că crearea universului a Ne sunt oferite amănunte suplimentare de- fost cea mai mare etalare a pu­terii lui spre acest loc: în locurile cereşti – prin asta Dumnezeu. Sau poate modul miraculos în înţelegându-se că tot acolo se află şi locuinţa care Şi-a izbăvit Dum­nezeu poporul din Egipt, lui Dumnezeu. Acolo Se află Domn­ul Isus în când a despărţit Marea Roşie în două. Dar nu momentul de faţă, într-un trup real, din carne aşa stau lucrurile. Noul Tes­tament ne învaţă că şi oase, un trup proslăvit, care nu mai poate învierea şi înălţarea lui Cristos au necesitat cea muri. Dar unde este El acolo vom fi şi noi, în mai mare scurgere de energie divină. curând! Cu ce scop au fost făcute toate acestea? 1:21 Proslăvirea Mântuitorului este descrisă în continuare ca fiind cu mult mai presus de

Efeseni 737 orice domnie, de orice stăpâni­re, de orice re asupra întregu­lui univers. putere, de orice autoritate şi de orice nume În versetul 21 aflăm că Cristos este cu care se poate numi, nu numai în veacul aces­ mult mai presus de orice creatură din cer şi ta, ci şi în cel viitor. Domnul Isus este superior de pe pământ, din veacul acesta şi din cel oricărui dregător sau autorităţi, omeneşti sau viitor. În prima parte a versetului 22, am aflat îngereşti, de acum şi din veci. că toate lucrurile, cât şi toate fiinţele create În locurile cereşti există diverse ranguri de sunt supuse, sub picioarele Lui. Acum aflăm fiinţe îngereşti, unele rele, altele bune, fiecare că biserica beneficiază de chemarea unică de a cu gradul său propriu de putere. Unele, de fi asociată cu El în stăpânirea Sa nemărginită. pildă, ar putea fi corespondenţele funcţiilor Tot restul crea­ţiei va fi sub domnia Lui. omeneşti de preşedinte, guverna­tor, primar sau 1:23 În acest ultim verset din capitolul 1, consilier. Indiferent cât de mare este domnia, aflăm cât de apropiată este relaţia dintre autoritatea, puterea şi stă­pânirea lor, Cristos Cristos şi biserică, două fiind imaginile prin este cu mult mai presus de toate acestea. care este redată aceasta: (1) Biserica este tru­ Şi asta nu e doar pentru actuala epocă în pul Său; (2) Ea este plinătatea Celui care care trăim, ci şi în cea viitoare, adică literal­ umple totul în toţi. mente Domnia de o Mie de ani a lui Cristos Nu există nici o relaţie mai apropiată decât pe pământ. Atunci El va fi Rege peste toţi aceea dintre cap şi trup, cele două elemente regii şi Domn peste toţi domnii. El va fi prea­ aflându-se într-o unitate vitală, fiind locuite de mărit şi înălţat peste toate fiinţele create, de la acelaşi Duh. Biserica este ceata tuturor oame­ această regulă nefăcân­du-se nici o excepţie. nilor chemaţi din lume, în intervalul dintre 1:22 În plus, Dumnezeu a pus toate lucru­ Rusalii şi Răpire, mân­tuiţi prin harul minunat rile create sub picioarele Sale. Asta înseamnă şi bucurându-se de privilegiul unic de a fi stăpânirea universală, nu numai peste oameni trupul lui Cristos. Nici un alt grup de credin­ şi îngeri, ci şi peste restul creaţiei Sale, anima­ cioşi din nici o altă eră nu s-a bucurat şi nu te şi neanimate. Scriitor­ul cărţii Evrei ne amin­ se va bucura vreodată de această distincţie teşte că în timpul de faţă noi nu vedem toate unică. lucrurile puse sub stă­pânirea Lui (Ev. 2:8). Şi Apoi biserica este definită drept plinăt­atea aşa este. Deşi stă­pânirea universală aparţine lui Celui ce umple totul în toţi, adică biserica este Cristos, El nu Şi-o exercită încă. Aşa, de complementul lui Cristos, care Se află pretu­ pildă, oame­nii conti­nuă să se răzvrătească tindeni şi acelaşi timp. Numim complement împotriva Lui şi să-L tăgăduiască sau să I se ceea ce complementează sau umple golul exis­ împotri­vească. Dar Dumnezeu a decretat că tent. Implicaţia este că două elemente au fost Fiul Său va avea sceptrul stăpânirii univer­sale, unite, formând acum un singur tot. După cum şi acest lucru se va întâmpla cu sigu­ranţă. trupul este com­plementul capului, tot aşa bise­ În continuare avem o scenă incredibilă. Cel rica este complementul lui Cristos. a cărui mână, purtând urmele cuielor, va exerci­ Dar pentru ca nu cumva cineva să creadă ta autoritatea suverană asupra întregul­ui univers că în Cristos există vreo incomple­teţe sau este Acelaşi slăvit Mântui­tor, pe care Dumnezeu imperfecţiune, Pavel se grăbeşte să adauge L-a dăruit Bisericii! Aici Pavel face uimitoarea cuvintele: plinătatea Celui ce umple totul în revelaţie cu privire la taina voii lui Dumnezeu; toţi. Fiind exclus ca El să aibă nevoie să I se pas cu pas aposto­lul ne-a condus spre acest completeze ceva sau să I se adauge ceva, dezno­dământ uluitor. Cu măiestrie de neîntrecut, Domnul Isus este chiar El Însuşi Cel care Pavel a descris învierea, proslăvirea şi stăpânirea umple totul în toţi, Cel care pătrunde întreg lui Cristos. Iar apoi, pe când inimile noastre universul şi-i asigură toate cele de trebuinţă. sunt pline de contemplare a atotslăvitului nostru Trebuie să recunoaştem că aceste cunoş­ Domn şi Mântuitor, apostolul afirmă: „Tocmai tinţe depăşesc puterea noastră de pricepere. în această capa­citate a Sa, de Cap peste toate Trebuie să ne mulţumim doar să admirăm lucrurile a fost Cristos dăruit bisericii“. mintea infinit de înţeleaptă şi planul de nepă­ Dacă n-am citi cu atenţie acest verset, am truns al lui Dumnezeu de a fi creat toate putea trage concluzia că Cristos este Ca­pul aceste lucruri. bisericii. Deşi lucrul acesta este, de­sigur, ade­ D.Puterea lui Dumnezeu, manifestată în mân­ vărat, versetul de faţă are în vede­re un adevăr mult mai profund, afirm­ ând că bis­ erica este tuirea Neamurilor şi a iudeilor (2:1-10) strâns asociată cu Cel căruia I s-a dat stăpâni­ 2:1 Faptul că aici intervine începutul unui

738 Efeseni nou capitol nu trebuie să ştirbească cu nimic Ba mai mult: comportarea lor era diabo­ legătura vitală dintre ultima parte a capitolului lică, căci ei urmau exemplul diavolului, prin­ 1 şi primele versete din capitolul 2. În ultima ţul puterii văzduhului. Ei erau călău­ziţi de parte a capitolului 1 am urmărit puterea extra­ principalul exponent al duhurilor rele, al căror ordinară a lui Dumnezeu, folosită la învierea tărâm este în atmosferă. Ei ascultau de bună­ lui Cristos din mormânt şi la încununarea Lui voie de dumnezeul acestui veac. Asta explică cu slavă şi onoare. Ac­um vedem cum aceeaşi de ce oamenii neconver­tiţi se pret­ează uneori putere a lucrat în vieţile noastre, înviindu-ne la forme atât de josnice de comportament ce din moartea noastră spirituală şi aşezându-ne depăşesc în răutate chiar felul de a fi al ani­ împreună cu Cris­tos în locurile cereşti. malelor. Fragmentul acesta se aseamănă cu primul În fine, ei erau neascultători, umblând după capitol din Geneza, căci în ambele locuri duhul celui care lucrează acum în fiii neas­ avem: (1) scena pustiului, haosului şi ruinei cultării. Toţi oamenii nemântuiţi sunt fiii (Gen. 1:2a: Ef. 2:1-3); (2) intervenţia puterii neascultării în sensul că sunt caracteriz­aţi de divine (Gen. 1:2b; Ef. 2:4); (3) crearea vieţii neascultarea faţă de Dum­nezeu. Ei sunt noi (Gen. 1:3-31; Ef. 2:5-22). impulsionaţi de Satan, fiind, prin urmare, dis­ În momentul surprins de Efeseni 2, noi puşi să sfideze, să necins­tească şi să-L dezo­ suntem nişte cadavre spirituale, zăcând în valea noreze pe Domnul. morţii. Iar la încheierea capitolului 2 din 2:3 Trecerea apostolului de la pronum­ ele Efeseni nu numai că suntem aşezaţi cu Cristos personal voi la noi indică faptul că se ref­eră, în locurile cereşti, ci formăm o locuinţă a lui în principal, la credincioşii iudei (deşi cele Dumnezeu prin Duhul Lui. Iar între cele două spuse de el se potrivesc la toţi cei­l­a­lţi oameni ipostaze avem miracolul extraordinar care a în starea lor de dinainte de con­vertire). Trei produs această remarca­bilă transformare. sunt cuvintele ce definesc statutul lor: carnali, Primele zece versete descriu puterea lui corupţi şi condamnaţi. Dumnezeu în actul de mântuire a Neamuril­or Între ei eram şi noi toţi odinioară, când şi a iudeilor. Nici o Cenuşăreasă nu s-a putut trăiam în poftele firii noastre păcă­toase. ridica vreodată de la o stare atât de umilă la Înainte de a se naşte din nou, chiar Pavel şi bogăţii atât de extraordinare! ceilalţi creştini trăiau în mijlocul fiilor neascul­ În versetele 1 şi 2, Pavel le aminteşte citito­ tării. Viaţa lor era carnală, având ca scop rilor săi neevrei că înainte de conver­tirea lor, ei unic satisfacerea dorinţelor şi apetiturilor firii erau morţi, depravaţi, diabolici şi neascultători. vechi. Pavel însuşi trăise, în afară, o viaţă Ei erau morţi din punct de vedere spiritual, ca morală, dar acum apostolul îşi dă seama cât urmare a păcatelor şi fărădelegilor lor. Asta de egocentristă era viaţa sa. Or, ceea ce era înseamnă că erau fără viaţă faţă de Dumnezeu, Pavel în lăuntrul său era cu mult mai rău neavând nici o legătură vitală cu El. Cauza decât tot ce a făcut în afară. morţii o constituiau: păcatele şi fărădelegile Iudeii neconvertiţi erau de asemenea lor. Păcatele sunt toate formele de greşeli, corupţi, împlinind dorinţele firii vechi şi ale comise conştient sau inconştient, cu gândul, cu minţii. Asta indică o dedare la toată gama de fapta sau cu vorba, prin care ne îndepăr­tăm de dorinţe ale firii. Dorinţele firii vechi şi ale standardul de perfecţiune stabilit de Dumnezeu. minţii cuprind o gamă foarte largă, de la ape­ Fărădelegile sunt păcatele săvârşite cu bună titurile naturale la diversele forme de imoralita­ ştiinţă, prin călcarea cu voia a legilor cunoscute. te şi perversiune; accen­tul se pune aici proba­ În sens mai larg, aici s-ar include orice gafe, bil pe păcatele groso­lane. Ob­servaţi, vă rog, că orice abateri şi mişcări greşite. Pavel se referă la păcatele gândirii, precum şi 2:2 Efesenii fuseseră peste măsură de la păcatele propriu-zise, manifestate prin fapte depravaţi – cu totul morţi duhovniceşte. Ei rele, după cum arată F. B. Meyer: trăiau odinioară după mersul lumii aces­teia. Adică se conformau duhului acestui veac, Este tot atât de mare paguba produsă prin com­ complăcându-se în păcatele specifice epocii în pla­cerea în dorinţele minţii cum este cea a com­­ care trăiau. Lumea are o matriţă, în care îi placerii în dorinţele firii vechi. Prin minu­natul dar toarnă pe toţi adepţii ei. Este matriţa înşelăciu­ al imaginaţiei, cu care am fost înzest­raţi, este nii, imoralităţii, nelegiuirii, egoismului, violenţei posibil să ne complăcem în tot fe­lul de sit­u­aţii şi răzvrătirii – adică exact cum erau odinioară păcătoase imaginare, punând însă frâu pof­telor efesenii. propriu-zise şi nelăsând ca a­ceste gân­duri necura­

Efeseni 739 te să se transforme în fapte. Nimeni nu poate Dragostea lui Dumne­zeu este mare datorită vedea sufletul unui om, când se com­place în a preţului plătit de El. Dragostea a fost aceea dansa cu satirii sau când o ia pe toate căile lătu­ care L-a determinat pe Domnul Isus – singu­ ralnice ale poftelor. Su­fletul se poate aventura rul Fiu născut al lui Dumnezeu – să moară nestingherit pe aceste căi, re­venind apoi fără ca pentru noi în agonia Calvarului. Dragostea lui vreun ochi omenesc să-l fi văzut. Şi astfel omul Dumnezeu este mare datorită bogăţiilor de respectiv nu-şi ştir­beşte cu nimic reputaţia purităţii nepătruns pe care le revarsă din plin peste sale „albe ca ză­pada“, acelui suflet îngăduindu-se obiectele acestei iubiri. să vegheze mai departe alături de fecioare, aştep­ 2:5 Apoi dragostea lui Dumnezeu este tând so­sirea Mirelui. Dar dacă acest obicei rămâ­ mare datorită totalei nevrednicii a persoane­lor ne neo­sând­it şi nemărturisit, îl va marca pe omul peste care se revarsă ea, precum şi faptului că resp­ectiv ca fiu al neascultării şi copil al ele nu au nimic în ele însele care să atragă mân­iei.10 această iubire. Noi eram morţi în greşelile noastre. Eram vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, lip­ În încheiere, Pavel îi defineşte pe iudeii siţi de orice merite şi de­gradaţi. Totuşi, El ne-a nemântuiţi ca fiind din fire copii ai mân­ iei, ca iubit în pofida tuturor acestor lucruri. şi ceilalţi. Asta înseamnă că ei aveau o predis­ Ca urmare a iubirii manifestate de poziţie naturală faţă de mân­ie, răutate, amără­ Dumnezeu faţă de noi şi a lucrării răscum­ ciune şi un temperament aprins, ei nedeose­ părătoare a lui Cristos, noi am fost: (1) aduşi bindu-se în această privin­ţă de restul oameni­ la viaţă împreună cu Cristos; (2) înviaţi lor. Desigur, acest lucru este valabil şi în cazul împreună cu El; (3) aşezaţi împreună cu El. celor aflaţi sub mânia lui Dum­nezeu. Ei sunt Aceste sintagme descriu poziţia noastră spi­ rânduiţi în vederea morţii şi judecăţii. Observaţi rituală, ca urmare a unirii noastre cu El. El a că în versetele 2 şi 3 sunt menţionaţi cei trei acţionat ca Reprezentant al nostru – nu numai duşmani ai omului: lumea (v. 2), diavolul (v. pentru noi, ci şi în locul nostru. Prin urmare, 2) şi firea veche (v. 3). când a murit El, am murit şi noi. Când a fost 2:4 Cuvintele dar Dumnezeu constituie El îngropat, am fost îngro­paţi şi noi. una din cele mai semnificative, elocvente şi Când a fost adus la viaţă El şi aşezat în inspirate tranziţii din întreaga literatură, sublini­ locurile cereşti, tot aşa am fost şi noi. Noi ne ind faptul că s-a petrecut o schimbare fără bucurăm de toate binefacerile ce decurg din precedent. Este schimbarea de la osând­a şi lucrarea Sa ispăşitoare datorită legăturii noastre disperararea văii morţii la nespusele desfătări cu El. A fi aduşi la viaţă împreună cu El ale iubirii Fiului lui Dumnezeu. înseamnă că iudeii conver­tiţi şi Neamurile Autorul schimbării este chiar Dumne­zeu. convertite sunt acum într-o relaţie de asociere, Nimeni altul nu putea face aşa ceva şi nimeni prin noua viaţă adusă de El. Aceeaşi putere altul n-ar fi dorit s-o facă. care i-a dăruit Lui viaţa ce L-a înviat ne-a O trăsătură a acestui Binecuvântat pers­onaj fost pusă la dispoziţie şi nouă. este faptul că El este bogat în îndur­ are, ară­ Măreţia acestei realităţi îl face pe Pavel tându-şi faţă de noi îndurarea prin faptul că să-şi întrerupă firul gândirii şi să exclame: nu ne tratează după meritele noastre (Ps. Prin har aţi fost mântuiţi. Apostolul este 103:10). „Deşi (îndurarea Lui) s-a revărsat copleşit de bunăvoinţa şi îndurarea fără mar­ necontenit timp de şase milenii, peste nenumă­ gini pe care a arătat-o Dumnezeu faţă de cei rate fiinţe omeneşti, ea conti­nuă să fie o sursă ce meritau exact opusul! Acesta e harul! inepuizabilă“ – cum se exprimă Eadie.11 Am arătat deja că îndurarea înseamnă să Motivul intervenţiei Sale este redat de nu fim pedepsiţi pentru ceea ce merităm. cuvintele: pentru dragostea Lui cea mare cu Harul înseamnă să obţinem mântuirea pe care care ne-a iubit. Dragostea Lui este mare pen­ nu o meritam. O primim în dar, şi nu ca pe tru că El este izvorul ei. După cum măreţia ceva care se poate dobândi sau câşti­ga prin unei persoane se reflectă în magnitudinea meritele noastre. Şi ne este dată de Cel care darului său, tot aşa nespus de măreaţa străluci­ nu era obligat s-o dăruiască, cum se exprimă re şi îndurare a lui Dumne­zeu adaugă parcă şi A. T. Pierson: ceva în plus la dragostea Sa. De pildă, este cu mult mai minunat să fii iubit de Suveranul Este o exercitare benevolă a dragostei, El nea­vând atotputernic al univer­sului, decât de o altă fiin­ nici o obligaţie să manifeste această dra­goste. ţă omenească, de un semen al nostru. Ceea ce a constituit gloria harului a fost faptul că

740 Efeseni este exercitarea total neîncătuşată şi neconstrânsă Acum e limpede că dacă Dumnezeu ne va de către Dumnezeu a iubirii Sale faţă de sărmanii descoperi toate acestea, pe parcursul veşn­iciei, păcătoşi.12 atunci înseamnă că vom fi pe veci în şcoala Lui, învăţând. Cerul va fi şcoala noastră, iar 2:6 Nu numai că am fost aduşi la viaţă Dumnezeu va fi învăţăto­rul nostru. Harul Lui împreună cu Cristos, ci am fost şi înviaţi cu va fi materia noastră de studiu. Iar durata cur­ El. După cum moartea şi judecata sunt acum sului va fi toată veşnicia. în urma Lui, tot aşa sunt ele şi faţă de noi, Asta ar trebui să ne izbăvească de ideea cei care stăm în faţa mormântului gol al învi­ greşită potrivit căreia când vom ajunge în cer erii. Aceasta este poziţia pe care o ocupăm vom cunoaşte toate lucrurile. Numai Dumnezeu noi, ca urmare a unirii noastre cu El. Şi, fiind­ cunoaşte toate lucrurile, iar noi nu vom fi că acest lucru este valabil în ce priveşte pozi­ niciodată egali cu El.13 ţia noastră, noi ar trebui să trăim ca atare şi în De asemenea, textul ridică o întrebare inte­ practica de zi cu zi, ca unii care am fost învi­ resantă: Cât de mare va fi gradul cunoş­tinţei aţi din morţi. noastre când vom ajunge în cer? Un răspuns Un alt aspect al poziţiei ocupate de noi posibil ar fi că ne putem pregăti pentru uni­ este faptul că suntem aşezaţi împreună cu El versitatea cerească înscriindu-ne fără întârziere în locurile cereşti în Cristos. Prin unirea noas­ la cursul de studiere a Bi­bliei. tră cu El noi suntem văzuţi ca fiind izbăviţi 2:8 Următoarele trei versete ne prezintă de actuala lume rea şi aşezaţi în Cristos în una din cele mai clare expuneri ale planului slavă. Aşa ne vede Dumnez­eu. Dacă ne însu­ simplu al mântuirii din toată Biblia – plan şim această realitate prin cred­inţă, ea ne va care începe cu harul lui Dumnezeu, căci Lui schimba caracterul vieţii noastre. În acest caz, Îi aparţine iniţiativa de a pune la dispo­ziţie nu vom mai fi legaţi de acest pământ, nu ne acest plan. Mântuirea este dată în dar celor vom mai preocupa cu lucrurile mărunte şi care nu o merită, pe baza Persoanei şi lucrării trecătoare ale acestei lumi, ci vom căuta acele Domnului Isus Cristos. Ea este dată ca un lucruri care sunt de sus, unde Cristos este bun actual. Cei mântuiţi o pot cun­oaşte. aşezat la dreapta lui Dumnezeu (Col. 3:1). Scriindu-le efesenilor, Pavel a spus: Voi aţi Cheia versetelor 5 şi 6 o constituie sintag­ fost mântuiţi. El ştia acest lucru şi ei de ase­ ma: în Cristos Isus. În El am fost aduşi noi menea ştiau. la viaţă, înviaţi şi aşezaţi împreu­nă cu El. El Ei au primit darul vieţii veşnice prin cre­ este Reprezentantul nostru; prin urmare, biruin­ dinţă. Credinţa înseamnă că omul ocupă ţele Sale şi poziţia pe care o ocupă El sunt şi locul unui păcătos pierdut şi vinovat, primin­ ale noastre. George Williams exclamă: „Ce du-L pe Domnul Isus ca singura lui nădejde gând măreţ! Anume faptul ca o Marie de mântuire. Adevărata credinţă mântuitoare Magdalena şi un tâlhar răstignit să fie alături constă în predarea unei persoan­e către altă de Fiul lui Dumnezeu în slavă!“ persoană. 2:7 Miracolul acesta al harului transfor­ Orice idee potrivit căreia omul ar putea mator va constitui subiectul revelaţiei eter­ne. dobândi sau merita mântuirea este risipită defi­ De-a lungul tuturor veacurilor nesfârşite, nitiv prin cuvintele: Şi aceasta nu vine de la Dumnezeu va descoperi oştirii cereşti cât L-a voi. Morţii nu pot face nimic, iar păcătoşii nu costat să-L trimită pe Fiul Său în această jun­ merită nimic decât pedeapsa. glă a păcatului şi cât L-a costat pe Dom­nul Ci este darul lui Dumnezeu. Desigur, un Isus să poarte păcatele noastre pe cruce. Este dar este un cadou gratuit şi necondiţion­at. un subiect care nu se va epuiza nici­când. Din Asta e singura bază de pe care Dumnez­eu nou, Pavel aşează cu măiestrie cuvintele într- oferă mântuirea. Darul lui Dumnezeu este un fel de piramidă, pentru a sugera imensita­ mântuirea prin har şi prin credinţă. Ea este tea realităţii descrise: oferită tuturor oamenilor de pretu­tindeni. 2:9 Nu este prin fapte, adică nu e un Bunătatea Lui faţă de noi lucru pe care cineva să-l poată dobândi sau Harul Lui în bunătatea Lui faţă de noi câştiga prin fapte, chipurile, meritorii. Ea nu se Bogăţiile harului Său în bunătatea Sa faţă poate câştiga prin lucruri cum ar fi:  1. Confirmarea de noi  2. Botezul Nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bună­  3. Apartenenţa la o biserică tatea Sa faţă de noi

Efeseni 741 4. Frecventarea unei biserici nu ne putem încrede în El, atunci în cine ne 5. Luarea Cinei Domnului putem încrede? 6. Încercarea de a asculta de cele zece 2:10 Rezultatul mântuirii noastre este fap­ tul că suntem lucrarea Lui – lucrarea lui porunci Dumnezeu, nu a noastră. Un credincios născut 7. Trăirea după preceptele Predicii de din nou este o capodoperă a lui Dumnezeu. Când ne gândim la materia prim­ ă cu care pe Munte trebuie să lucreze El, ne dăm seama că reali­ 8. Milostenia (facerea de bine) zarea produsului finit este cu atât mai remar­ 9. Trăirea în pace cu semenii cabilă! Într-adevăr, capodope­ra aceasta nu este 10. Trăirea unei vieţi morale, resp­ecta­ altceva decât o nouă creaţie, prin unirea cu Cristos, căci: „dacă este cineva în Cristos, este bile o nouă creaţie; cele vechi s-au dus; iată că Oamenii nu sunt mântuiţi prin fapte. Şi nu toate lucru­rile au devenit noi“ (2 Cor. 5:17). sunt mântuiţi prin credinţă plus fapte, ci sunt Iar obiectul acestei noi creaţii se găseşte în mântuiţi prin credinţă şi numai prin credinţă! sintagma: pentru fapte bune. Deşi e adevărat În clipa în care adăugăm fapte de orice fel, ca că noi nu suntem mântuiţi prin fapte bune, mijloc de câştigare a vieţii veşnice, mântuirea nu tot atât de adevărat este că sunt­em mântuiţi mai este prin har (Rom. 11:6). Un motiv pentru pentru fapte bune. Faptele bun­ e nu sunt care faptele sunt excluse definitiv este pentru a rădăcina, ci roada. Noi nu fa­cem fapte pen­ nu-i da omului prilejul să se laude. Dacă cineva tru a fi mântuiţi, ci pentru că suntem mântuiţi. ar putea fi mântuit prin faptele sale, atunci ar Tocmai acest aspect al adevărului este sub­ avea motiv să se laude înaintea lui Dumne­zeu. liniat la Iacov 2:14-26. Când Iacov spune că Or, asta este cu neputinţă (Rom. 3:27). „credinţa fără fapte este moartă“, el nu spune Dacă cineva ar putea fi mântuit prin pro­ că suntem mântuiţi prin credin­ţă plus fapte, ci priile sale fapte bune, atunci moartea lui prin acel fel de credinţă care are ca urmare o Cristos nu şi-ar mai avea rostul (Gal. 2:21). viaţă plină de fapte bune. Faptele demon­ Dar noi ştim că motivul pentru care El a strează realitatea credinţei noastre, lucru cu murit a fost pentru că nu s-a găsit o altă cale care Pavel este întru totul de acord: Noi sun­ prin care păcătoşii vinovaţi să poată fi mântu­ tem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pen­ iţi. tru fapte bune. Dacă cineva ar putea fi mântuit prin pro­ Prin urmare, ordinea lui Dumnezeu este priile sale fapte bune, atunci ar fi pro­priul său următoarea: mântuitor şi s-ar putea închina lui însuşi. Dar credinţă -> mântuire-> fapte bune -> răsplată asta ar fi idolatrie, pe care Dumnezeu o inter­ Credinţa duce la mântuire. Mântuirea are drept zice categoric (Ex. 20:3). rezultat faptele bune. Iar faptele bune vor fi Chiar dacă cineva ar putea fi mântuit prin răsplătite de El. credinţa în Cristos, plus propriile sale fapte Se ridică însă întrebarea: Ce fel de fapte bune, ne-am găsi confruntaţi cu situa­ţia impo­ bune se aşteaptă din partea mea? La care sibilă a doi mântuitori: Isus şi păcătosul. Pavel răspunde: Fapte bune, pe care Atunci Cristos ar trebui să împar­tă slava de Dumnezeu le-a pregătit dinainte ca să mântuitor cu altul. Or, El nu va face niciodată umblăm în ele. Cu alte cuvinte, Dumnezeu acest lucru (Is. 42:8). are un plan pentru viaţa fiecăruia. Înainte de În fine, dacă cineva ar putea contribui la convertirea noastră, El ne-a trasat o carieră mântuirea sa prin fapte, atunci Dumnezeu i-ar spirituală. Responsabilitatea noastră este de a fi dator. Or, şi acest lucru este imposibil. descoperi voia Sa pentru noi şi apoi de a Dumnezeu nu poate fi dator nimănui (Rom. asculta de voia Sa. Noi nu trebuie să ne ela­ 11:35). borăm propriul plan pentru viaţa noastră, ci În contrast cu faptele, credinţa exclude lău­ doar să acceptăm planul elaborat de El pentru dăroşenia (Rom. 3:27), pentru că nu se bazea­ viaţa noastră. Asta ne eliberea­ză de frământări ză pe merite. Un om nu are nici un motiv să şi îngrijorări, asigurându-ne că viaţa noastră Îi se mândrească cu faptul că s-a înc­rezut în va aduce slavă maxi­mă Lui şi binecuvântarea Domnul. Credinţa în El este lucrul cel mai cea mai mare pentru alţii, dar şi răsplata cea sănătos, raţional şi logic pe care l-ar putea săvârşi cineva. A-ţi pune încrede­rea în Creatorul şi Răscumpărătorul tău este singurul lucru cu adevărat logic şi raţional, căci dacă

742 Efeseni mai mare pentru noi înşine. încheiat un legământ, ei nu posedau şi realita­ Pentru a descoperi faptele bune plănuit­e tea lăuntrică a adevăratei credinţe în Domnul. de El pentru viaţa fiecăruia dintre noi, trebuie „Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară să (1) ne mărturisim şi să ne lăsăm de păcat, şi circumcizie nu este aceea care este pe dina­ de îndată ce am devenit conştienţi că a pătruns fară, în carne; ci iudeu este acela care este în viaţa noastră; (2) să-I fim predaţi în perma­ înăuntru şi circumcizie este aceea a inimii, în nenţă şi necondiţionat; (3) să studiem Cuvântul duh, nu în literă, şi a cărui laudă este nu de lui Dumnezeu, pentru a discerne voia Lui şi la oameni, ci de la Dumnezeu“ (Rom. 2:28, apoi să facem tot ce ne spune El să facem; 29). (4) să petrecem zilnic un timp în rugăciune; Dar fie că iudeii erau sau nu circumcişi în (5) să prindem orice prilej ce se iveşte pentru inimă, ideea subliniată de versetul 11 este că a-L sluji pe El; (6) să cultivăm părtăşia şi în ochii lor ei erau singurul popor ales al lui sfatul altor creş­tini. Dumnezeu ne pregăteşte Dumnezeu, Neamurile fiind dispreţuite de ei. pentru fapte bune. El pregăteşte faptele bune Această vrăjmăşie dintre iudei şi Neamuri a pe care să le săvârşim noi. Apoi El ne răsplă­ constituit cea mai mare barieră rasială şi reli- teşte când le săvârşim. Aşa este harul! gioasă pe care a cunosc­ut-o vreodată lumea. E. Unitatea credincioşilor – evrei şi neevrei – Iudeul se bucura de o poziţie de mare privile­ giu înaintea lui Dumnezeu (Rom. 9:4, 5). în Cristos (2:11-22) Neevreul era însă un străin. Dacă dorea să se În prima jumătate a capitolului 2 Pavel a închine adevăratului Dumnezeu, în maniera urmărit firul mântuirii unor persoane individu­ rânduită de El, trebuia realmente să devină un ale dintre Neamuri şi dintre iudei. Acum el con­vertit iudeu (vezi Rahab şi Rut). Templul trece mai departe de la abolirea fostelor deose­ iudeu de la Ierusalim era singurul loc de pe biri naţionale, la unitatea lor în Cristos şi la pământ în care Dumnezeu Îşi pusese nume­le sudarea lor într-o singură biserică, un templu şi unde oamenii se puteau apropia de El. sfânt în Domnul. Neamurilor li se interzicea să intre în curţile 2:11 În versetele 11 şi 12 apostolul le interioare ale templului, sub pedeapsa cu moar­ aminteşte cititorilor săi că înainte de a fi con­ tea. vertiţi ei erau Neamuri prin naştere şi, prin În conversaţia Sa cu femeia neevreică din urmare, proscrişi, în raport cu iudeii. Mai întâi, regiunea Tirului şi Sidonului, Domnul Isus a ei erau dispreţuiţi – cum reiese din faptul că pus la încercare credinţa ei, compa­rându-i pe iudeii îi numeau necircum­cişi. Asta înseamnă iudei cu nişte copii din casă, iar pe Neamuri că Neamurile nu aveau în ei acel semn chirur­ cu nişte căţei aflaţi sub masă. Ea a recunoscut gical care îi marca pe israeliţi ca popor al lui că nu era decât o căţeluşă, dar a cerut să i se Dumnezeu, cu care El a încheiat un legământ. dea firimiturile care cad de la masa copiilor. E Termenul de „necircumcişi“ era o insultă cu de prisos s-o spu­nem, credinţa ei nu a rămas substrat etnic, similar epitetelor atribuite în vre­ nerăsplătită (Marcu 7:24-30). Aici la Efeseni mea noastră de unii pentru anumite popoare 2:11 apostolul le aminteşte cititorilor săi că şi dispreţuite. Ne putem da seama cât de înţepă­ ei erau cândva Neamuri şi, prin urmare, dis­ tor era acest termen când îl auzim pe David preţuiţi. spunând despre neevreul Goliat: „Cine este 2:12 Neamurile erau de asemenea fără acest filistean netăiat împrejur, de cutează să Cristos, pentru că ele nu aveau un Mesia al sfideze oştirile Dumnezeului Celui viu?“ (1 lor. Mesia fusese făgăduit doar poporului Sam. 17:26). Is­rael. Deşi s-a profeţit că binecuvântările se În contrast cu aceştia, iudeii se numeau pe vor revărsa peste naţiuni, prin lucrarea lui ei înşişi Circumcizia (sau „circum­cişii“). Era Mesia (Is. 11:10; 60:3), totuşi El urma să se un nume cu care se mândreau nevoie mare, nască evreu, slujba Lui fiind îndrepta­tă în căci le conferea identitatea de popor ales al lui principal către „oile pierdute ale casei lui Dumnezeu pe acest pă­mânt, pus deoparte faţă Israel“ (Mat. 15:24). Pe lângă faptul că erau de toate celelalte naţiuni de pe pământ. Pavel lipsiţi de Mesia, Neamurile erau fără drept de pare să facă excepţie de la această regulă, cetăţenie în Israel. Adică străini, fără drepturi­ refuzând să se laude şi spunând că circumcizia le şi privilegiile ce decurg din cetă­ţenie. Cât lor era făcută doar în carne, de mâna omului. priveşte comunitatea Israelu­lui, Neamurile Era doar de natură fizică. Deşi ei aveau sem­ erau afară, privind spre cei dinăuntru. Apoi nul exterior de popor cu care Dumnezeu a neevreii erau străini de legămintele făgăduin­

Efeseni 743 ţei. Dumnezeu închei­ase legăminte cu popo­ Observaţi că nu se spune: „El a făcut pace“, rul Israel prin oameni ca Avraam, Isaac, Iacov, deşi, desigur, acest lucru este adevă­rat, aşa Moise, David şi Solomon. Aceste legăminte cum vom vedea în versetul următor. Ideea le pro­miteau iudeilor o seamă de binecuvân­ versetului este că El Însuşi este pacea noastră. tări. Din toate punctele de vedere, Neamu­rile Dar cum poate o persoană să fie pace? Iată erau fără nădejde, atât pe plan naţional, cât şi cum: când un iudeu crede în Domnul Isus, el indi­vidual. Pe plan naţional, ele nu aveau nici îşi pierde identitatea naţion­ală, de acum încolo o asigurare că pământul lor, guvernul sau el fiind „în Cristos“. Tot aşa, când un neevreu locuitorii ţărilor lor vor supra­vieţui. Iar pe plan Îl primeşte pe Mântuitorul, el nu mai este un individual, orizontul lor era lipsit de speranţă, neevreu, un Neam, ci de acum încolo este „în căci nu aveau nici o nădejde dincolo de mor­ Cristos“. Cu alte cuvinte, iudeul credincios şi mânt. Cineva a spus că viitorul lor era ca Neam­ ul credincios, pe care îi separa cândva bezna nopţii, când nu se zăreşte nici o stea pe zidul de vrăjmăşie, sunt acum una în Cris­tos. cer. În fine, ei erau fără Dumnezeu în lume. Unirea lor cu Cristos îi uneşte necesar­mente şi Asta nu înseamnă că erau atei. Ei îşi aveau pe ei. Prin urmare, un Om este pacea, exact propriii lor zei de lemn şi de piatră, la care se aşa cum a prezis Mica (Mica 5:5). închinau. Dar nu Îl cunoşteau pe singurul şi Amploarea lucrării Sale la categoria: pacea adevăratul Dumnezeu. Ei erau fără Dumn­ezeu noastră este descrisă în amănunt în versetele într-o lume ostilă, ce nu-L cunoştea pe 14-18. Mai întâi este lucrarea unirii, pe care Dumne­zeu. tocmai am descris-o. Adică faptul că El din 2:13 Cuvintele dar acum semnalează o doi (din evreul credincios şi din neevreul cre­ altă trecere bruscă (cf. 2:4). Neevreii efe­seni dincios) a făcut unu. Ei nu mai sunt creştini fuseseră izbăviţi din acel loc îndepărtat, de iudei sau creştini dintre Neamuri, căci toate alienare, fiind ridicaţi la poziţia de aprop­iere deosebirile fireşti, cum ar fi naţionalitatea, au faţă de Dumnezeu – fapt petrecut cu ocazia fost răstignite pe cruce. convertirii lor. Când şi-au pus încre­derea în A doua fază a lucrării lui Cristos ar putea Mântuitorul, Dumnezeu i-a aşezat în Cristos fi definită drept demolare: El a surp­ at zidul de Isus şi i-a acceptat în Preaiubi­tul. Din acea la mijloc al despărţirii. Desigur, nu a fost un clipă, ei au fost tot atât de aproape de zid în sens literal, ci o barieră invizibilă, pe Dumnezeu cum este şi Cristos, pentru că erau care o stabilise legea lui Moise, prin poruncile în Cristos Isus. Costul producerii acestei şi rânduielile ce-i separau pe israeliţi de cele­ minunate schimbări l-a constituit sângele lui lalte popoare – separaţie simbolizată şi prin Cristos. Înainte ca aceşti păcătoşi dintre zidul care-i ţinea pe neevrei în Curtea Neamuri să se poată bucura de privilegiul Neamurilor, din zona Templului. Pe acest zid apropierii de Dumne­zeu, ei trebuiau să fie s-au afişat avertismente care sunau astfel: „Nici curăţiţi de păcatele lor. Numai sângele lui o persoană din alt neam să nu treacă gardul şi Cristos vărsat la Calvar putea realiza acest bariera ce înconjoară Locul Sfânt. Oricine va lucru. Când L-au primit pe Domnul Isus prin­ fi prins făcând acest lucru va răspunde de tr-un act clar al credinţei, toată valoarea curăţi­ moartea care se va abate asupra sa“. toare a sângel­ui Lui scump a fost trecută în 2:15 Un al treilea aspect al lucrării lui contul lor. Cristos a fost abolirea vrăjmăşiei ce moc­nea Isus nu numai că i-a apropiat, ci a creat între iudei şi Neamuri, ca de altfel între om şi o societate nouă, în care vechea vrăj­măşie Dumnezeu. Pavel identifică legea drept cauza dintre iudei şi Neamuri a fost abolită pe veci. nevinovată a vrăjmăşiei, adică legea poruncilor Până în perioada Noului Testa­ment, toată în rânduielile ei. Legea lui Moise era un singur lumea era împărţită în două clase: iudei şi cod legislativ uni­tar, dar era alcătuită din multe Neamuri (evrei şi neevrei). Mântuitorul nostru porunci separate. La rândul lor, acestea erau a introdus acum o a treia categorie de oameni: alcătuit­e din dogme sau decrete, ce acopereau biserica lui Dumn­ezeu (1 Cor. 10:32). În ver­ majoritatea domeniilor vieţii. Legea în sine era setele următoare vom vedea cum din iudeii sfântă, dreaptă şi bună (Rom. 7:12), dar natura credincioşi şi din Neamurile credincioase păcătoasă a omului a profitat de lege, pentru a Dumnezeu a făcut un singur corp, în Cristos, recurge la ură. Datorită faptul­ui că legea într- şi unii şi alţii fiind introduşi în această nouă adevăr separa poporul Israel de celelalte popoa­ societate. re, ca popor ales al lui Dumnezeu pe acest 2:14 Căci El Însuşi este pacea noast­ră. pământ, mulţi iudei au devenit aroganţi, tratân­

744 Efeseni du-i pe neevrei cu dispreţ. Neamurile au ripos­ iudeu şi pe neiudeu, Cristos i-a împăcat pe tat, cu multă ostilitate, în maniera cunoscută, în amândoi cu Dumnezeu. Deşi Israelul şi cele­ cele din urmă, sub denumirea de antisemitism. lalte popoare se aflau într-o stare de profundă Dar cum a înlăturat Cristos legea, ca pricină de vrăjmăşie, ambele categorii erau unite în pri­ duşmănie? Mai întâi, El a murit pentru a plăti vinţa ostilităţii lor faţă de Dumn­ezeu. Cauza plata cerută pentru călcarea legii, împlinind ast­ ostilităţii era păcatul. Prin moartea Sa pe cruce, fel întru totul ce­rinţele de neprihănire ale lui Domnul Isus a înlătu­rat vrăjmăşia prin înlă­ Dumnezeu. Acum legea nu mai are nimic de turarea cauzei. Cei care Îl primesc pe El sunt spus celor care sunt „în Cristos“, deoarece în socotiţi neprihăn­iţi, iertaţi, răscumpăraţi, absol­ cazul lor plata integrală a fost achitată. viţi şi izbăv­iţi de puterea păcatului. Vrăjmăşia Credincioşii nu sunt sub lege, ci sub har. Dar a dispă­rut, ei având acum pace cu Dumnezeu. asta nu în­seamnă că ei pot trăi cum vor, căci Domnul Isus îi uneşte pe iudeul credincios şi acum ei sunt robi ai lui Cristos şi, prin urmare, neiudeul credincios într-un singur trup, bise­ trebuie să trăiască cum voieşte El. rica, înfăţişând acest Trup lui Dumne­zeu total Ca urmare a abolirii ostilităţii stârnite de eliberat de orice urmă de antago­nism. lege, Domnul a putut introduce o nouă creaţie, Dumnezeu nu a avut niciodată nevoie să făcând din doi – adică din evreul credincios şi Se împace cu noi, căci nu ne-a urât nicioda­tă. din neevreul credincios – un singur om nou: Mai degrabă, noi am avut nevoie să fim biserica. Fiind uniţi acum cu El, foştii adver­ împăcaţi cu El. Lucrarea Domnului nostru pe sari sunt uniţi şi între ei, printr-o nouă părtăşie. cruce a asigurat baza neprihănirii de pe care Biserica este nouă, în sensul că este un orga­ noi să putem fi aduşi în prezenţa Sa ca prie­ nism inexistent înain­te, şi acest lucru nu trebu­ teni, iar nu ca vrăjmaşi. ie scăpat din vedere. Biserica din Noul 2:17 În versetul 14 Cristos este pacea Testament nu e o continuare a Israelului din noastră. În versetul 15 El a făcut pace. Acum Vechiul Testa­ment, ci o entitate cu totul deose­ descoperim că El a venit şi a predi­cat pacea. bită de tot ce a existat înainte de ea sau de ce Când şi cum a venit El? Mai întâi, El a venit va exista după ea – după cum reiese din personal, la înviere. În al doilea rând, a venit următoarele: în chip reprezentativ, prin Duhul Sfânt. El a 1. Este nouă în sensul că Neamurile au acum predicat pacea prin învierea sa. De fapt, pace a fost unul dintre primele cuvinte rostite de El drepturi şi privilegii egale cu iudeii. după ce a înviat din morţi (Luca 24:36; Ioan 2. Este nouă în sensul că atât iudeii, cât şi 20:19, 21, 26). Apoi i-a trimis pe apostoli în pute­rea Duhului Sfânt şi a predicat pacea Neamurile îşi pierd identitatea naţională, prin ei (Fapte 10:36). Vestea bună a păcii v-a când devin creştini. fost adusă vouă, care eraţi departe (Neamu­rile) 3. Este nouă în sensul că şi evreii credin­cioşi, şi celor care erau aproape (iudeii), aceasta şi neevreii credincioşi sunt îm­preună mem­ fiind o minunată împlinire a făgădu­inţei făcută bri ai Trupului lui Cristos. de Dumnezeu la Isaia 57:19. 4. Este nouă în sensul că iudeul credincios 2:18 Dovada practică că acum există o stare are nădejdea că va domni împreună cu de pace între membrii aceluiaşi Trup şi Cristos, iar nu doar că va fi un supus al Dumnezeu o constituie faptul că ei au acces împărăţiei Sale. oricând în prezenţa lui Dumnezeu. Asta contras­ 5. Este nouă în sensul că iudeul nu mai este tează puternic cu economia Vechiului Testament, sub lege. în care doar marele preot putea intra în Sfânta Biserica este, fără îndoială, o creaţie nouă, Sfintelor, unde se afla în prezenţa lui Dumnezeu. cu o chemare distinctă şi un destin distinct, Şi chiar şi preotul putea intra doar o singură zi ocupând un loc unic în planurile lui pe an, cum arată Eadie: Dumnezeu. Dar amploarea lucrării lui Dumnezeu nu se opreşte aici. El a făcut pace Dar acum şi cel mai îndepărtat neevreu, care este între iudeu şi neiudeu, înlăturând cauza ostili­ însă în Cristos, se poate bucura în perman­enţă şi tăţii şi dându-le şi unora, şi altora o nouă în chip real de acest privilegiu fără seamăn de natură, creând o nouă unitate. Crucea este mare, de care în trecut doar un singur om, dintr- răspunsul dat de Dumnezeu discriminării rasia­ o singură seminţie, a unei singure na­ţiuni, şi într- le, segregaţiei şi antisemitismului, bigotismului o singură zi a anului, se bucura în chip simbolic şi tuturor forme­lor de vrăjmăşie dintre şi temporar.14 oameni. 2:16 Pe lângă faptul că l-a împăcat pe

Efeseni 745 Prin rugăciune orice credincios poate intra împărăţia divină, dar au fost şi înfiaţi în fami­ în sala tronului din cer, îngenun­chind înaintea lia divină. Suveranului universului şi adresând­u-I-se cu 2:20 În fine, ei au fost făcuţi membri ai apelativul de Tată. bisericii sau, cum se exprimă Pavel, au devenit Aici ni se prezintă ordinea normală a rugă­ pietre din edificiul unui templu sfânt. Cu ciunii. Mai întâi, rugăciunea se face prin El multă minuţiozitate, Pavel descrie apoi templul: (prin Domnul Isus). El este singu­rul Mediator temelia lui, piatra din capul unghiului, lian­ (mijlocitor) între Dumnezeu şi om. Moartea, tul, unitatea şi simetria sa, amploarea lui şi îngroparea şi învierea Lui au înlăturat toate celelalte trăsături unice. obstacolele juridice din calea admiterii noastre Templul aceste este zidit pe temelia aposto­ în prezenţa lui Dumnezeu. Acum, ca Mediator, lilor şi prorocilor. Asta se referă la apostolii şi El trăieşte în locurile cereşti pentru a ne men­ prorocii din era Noului Testam­ ent. E clar că ţine într-o condiţie de părtăşie cu Tatăl. Noi nu se poate referi la profeţii din Vechiul ne apropiem de Dumnezeu în numele Lui; Testament, deoarece aceştia nu ştiau nimic noi nu avem vrednicie proprie. Prin urmare, despre biserică. Nu înseamnă însă că apostolii apelăm la vrednicia Lui. Participanţii în rugă­ şi profeţii au fost temelia bisericii. Cristos este ciune suntem şi unii, şi alţii (adică şi iudeii temelia (1 Cor. 3:11). Dar ei au pus temelia credinc­ioşi şi neiudeii credincioşi). Privilegiul prin învăţătura pe care au propovăduit-o des­ constă în faptul că avem acces. Cel care ne pre Persoana şi lucrarea Domnului Isus. ajută în rugăciunile noastre este Duhul Sfânt Biserica este înte­meiată pe Cristos, aşa cum a – printr-un singur Duh. „Duhul ne ajută în fost El revelat prin mărturisirea şi învăţătura slăbiciunile noastre. Căci nu ştim pentru ce să apostolilor şi prorocilor. Când Petru a mărtu­ ne rugăm cum trebuie, dar Însuşi Duhul mij­ risit că El este Cristosul, Fiul Dumnezeului loceşte pentru noi cu suspi­ne inexprimabile“ Celui viu, Isus a anunţat că biserica Lui va fi (Rom. 8:28). zidită pe acea stâncă, adică pe adevărul solid Cel de care ne apropiem este Tatăl. Nici că El este Unsul lui Dumnezeu şi Fiul unic al un sfânt din Vechiul Testament nu L-a cunoscut lui Dumnezeu (Mat. 16:18). În Apocalipsa vreodată pe Dumnezeu ca Tată. Înainte de învi­ 21:14 apostolii sunt asociaţi cu cele două­ erea lui Cristos, oamenii stăteau înaintea lui sprezece temelii ale Ierusalimului sfânt. Ei nu Dumnezeu ca nişte creaturi înaintea Creatorului sunt temelia, dar sunt legaţi intrinsec de ea, lor. Abia după ce a în­viat El a spus: „Du-te la pentru că ei sunt cei care au propovă­duit pri­ fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu mii marele adevăr privitor la Cristos şi la şi la Tatăl vostru“ (Ioan 20:17). Ca urmare a biserică. Temelia unui edificiu nu trebuie pusă lucrării Sale răscumpărătoare, credincioşii au decât o singură dată. Apostolii şi prorocii au putut, pentru prima oară, să se adreseze lui făcut această lucrare o dată pentru totdeauna. Dumn­ezeu cu apelativul de Tată. În versetul 18 Temelia pusă de ei ne-a fost păstrată prin toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt scrierile Noului Testa­ment, cu toate că aposto­ implicate direct, până şi în rugăciunile celui mai lii şi prorocii nu mai sunt fizic printre noi. În umil credincios: el se roagă lui Dumnezeu mod general, oameni din toate veacurile au Tatăl, apropriindu-se de El prin Domnul Isus, avut o slujbă apostolică sau profetică. în puterea Duhului Sfânt. Misionarii şi sădi­torii de biserici sunt apostoli 2:19 În ultimele patru versete din acest în sens re­strâns, iar cei ce predică Cuvântul capitol, apostolul Pavel enumeră câteva din pentru edificare sunt profeţi. Dar ei nu sunt extraordinarele privilegii cu care au fost înzes­ apost­oli sau profeţi în înţelesul primar al trate acum Neamurile. Astfel credinc­ioşii dintre terme­nului. Neamuri nu mai sunt străini, nici locuitori Isus Cristos este nu doar temelia tem­ vremelnici – cu alte cuvinte, nu mai sunt plului, ci şi piatra din capul unghiului. Nici venetici sau „câini“ sau necir­cumcişi, ci acum o imagine sau tip nu va reuşi să-L înfăţişeze sunt împreună cetăţeni cu toţi sfinţii din peri­ suficient de adecvat, în toată splendoarea mul­ oada Vechiului Testam­ ent. Cred­incioşii de tiplelor faţete ale gloriei Sale sau în multitudi­ apartenenţă etnică iudaică nu mai au nici un nea slujbelor Sale. S-au avansat cel puţin trei avantaj asupra lor. Toţi creştinii sunt cetăţeni explicaţii posibile în legătură cu această piatră de mâna întâi ai cerului (Fil. 3:20, 21). Ei ung­hiulară – toate scoţând în evidenţă carac­ sunt şi membri ai casei lui Dumnezeu. Nu terul unic al Domnului Isus, de Cap preemi­ numai că au fost „supernaturalizaţi“, intrând în nent şi indispensabil al bisericii:

746 Efeseni 1. În general piatra din capul unghiu­lui Această clădire care creşte, formată din este cea care e aşezată în colţul de jos, din materiale vii, este descrisă drept un templu faţa unei clădiri. Întrucât restul edificiul­ui pare sfânt în Domnul. Termenul folosit de Pavel să se sprijine pe ea, piatra aceasta a dobândit pentru templu nu se referă la curţile exterioa­ înţelesul de piatră fundamentală, de importanţă re, ci la altarul interior (în greacă naos); nu la crucială. Desigur, în acest sens, Îl simbolizează suburbii, ci la sanctuar. El s-a gândit la clădi­ cu adevărat pe Dom­nul. De asemenea, întrucât rea principală a complexului templului, care uneşte două ziduri, subliniază unirea dintre adăpostea Locul Prea Sfânt. Acolo locuia iudeii credin­cioşi şi Neamurile credincioase, în Dumnezeu şi acolo Se mani­festa, în norul cadrul bisericii, prin Persoana Sa. strălucitor de slavă. 2. Unii cercetători ai Bibliei cred că terme­ Mai multe sunt învăţămintele care se des­ nul tradus piatra din capul unghiului s-ar prind din acest pasaj: (1) Dumnezeu locuieşte referi la cheia de boltă a unei clădiri. Această în lăuntrul bisericii. Iudeii şi neiudeii mântuiţi piatră ocupă locul cel mai înalt din acea boltă, formează un sanctuar viu în care El locuieşte asigurând sprijinul necesar pentru celelalte pie­ şi Îşi descoperă slava. (2) Acest templu este tre. Tot aşa Cristos este Cel Preeminent din sfânt şi separat de lume, consacrat Lui, pentru cadrul bisericii. El este Cel indispensabil, Care, scopuri sacre. (3) Ca templu sfânt, biserica dacă ar fi eliminat, toată clădirea s-ar prăbuşi. este un centru din care lauda, închinarea şi 3. O a treia explicaţie posibilă a terme­nului adoraţia se ridică spre Dumnezeu, prin Domnul se referă la piatra din vârful piramidei – sin­ Isus Cristos. gura de această mărime şi formă. Unghiurile Pavel descrie în continuare acest templu şi liniile ei directoare determină forma întregii sfânt ca fiind în Domnul. Cu alte cuvinte, piramide. Tot aşa Cristos este Capul bisericii. Domnul Isus este sursa lui de sfinţenie. El este unic în ce priveşte Persoana şi lucrarea Mădularele sale sunt sfinte din punct de vede­ Sa. Şi El este Cel care îi conferă bisericii tră­ re al poziţiei ocupate prin unirea cu El, şi ele săturile ei unice. Mai întâi, temelia ei: trebuie să fie sfinte şi în viaţa practic­ă de zi 2:21 Cuvintele În El se referă la Cris­tos, cu zi, ca urmare a iubirii lor pentru El. care este sursa vieţii şi dezvoltării bisericii, 2:22 În acest templu minunat, Neamu­rile după cum arată şi Blaikie: credincioase ocupă un loc egal cu iudeii cre­ dincioşi. Ar trebui să ne facă să tresăl­tăm de În El noi suntem adăugaţi la biserică; în El tot bucurie când citim aceste cuvinte, aşa cum se templul se dezvoltă, în direcţia deznodământu­lui vor fi simţit şi efesenii şi alţii când au auzit final, când cheia de boltă va fi scoasă afară, în prima oară aceste cuvinte. Extraordinara dem­ mijlocul strigătelor: «Har, har ei!»15 nitate a poziţiei ocupate de credincioşi este faptul că ei alcătuiesc o locuinţă a lui Unitatea şi simetria templului reies din sin­ Dumnezeu în Duhul. Acesta e scopul templu­ tagma: toată clădirea, bine alcătuită, creşte... lui – de a asigura un loc în care Dumnezeu Este o unitate alcătuită din mulţi membri indi­ să poată trăi în părtăşie cu copiii Lui. Biserica viduali. Fiecare membru are un loc anumit în este acel loc. Com­paraţi aceasta cu poziţia cadrul acestei clădiri, pentru care el sau ea este Neamurilor în Vechiul Testament. Pe vremea cu totul adecvat. Se con­stată că pietrele excava­ aceea, neevreii nu se puteau apropia de locu­ te din valea morţii, prin harul lui Dumnezeu se inţa lui Dumnezeu. Acum ei înşişi formează potriv­esc de min­une când sunt asamblate. o bună parte din această locuinţă! Trăsătura unică a acestei clădiri este faptul că Şi observaţi, vă rog, slujba fiecăreia dintre creşte. Dar această trăsătură nu este totuna cu Persoanele Dumnezeirii în legătură cu biserica: creşterea unei clădiri prin adăugar­ea de cărămizi (1) În Care, adică în Cristos. Prin unirea cu şi ciment. Mai degrabă, trebuie să ne-o ima­ El suntem noi zidiţi în acest templu. (2) O ginăm ca pe dezvoltarea unui organi­sm viu, locuinţă a lui Dumnezeu. Templul acesta este cum este trupul ome­nesc. La urma urmelor, locuinţa lui Dumnezeu Tatăl pe pământ. (3) biserica nu este o clădire lipsită de viaţă, după În Duhul. În Persoana Duhului Sfânt locuieş­ cum ea nu este o organizaţie. Ci este o entitate te Dumnezeu în biserică (1 Cor. 3:16). vie, avându-L pe Cristos drept Cap al ei şi toţi Şi astfel capitolul care începea cu de­scri­e­ credin­cioşii formând Trupul. Ea s-a născut la rea Neamurilor care erau moarte, de­prava­te, Rusalii şi de atunci creşte încontin­uu, continu­ diabolice şi neascultătoare, se încheie cu ace­ ând să crească până la Răpire. leaşi Neamuri curăţite de orice vină şi întinare,

Efeseni 747 alcătuind o locuinţă a lui Dumne­zeu în sau că s-ar autocompătimi sau că ar solicita Duhul! înţelegerea cititorilor săi. Mai degrabă, Pavel F. O paranteză pe tema tainei (3:1-13) se numeşte pe sine întemniţ­atul lui Cristos 3:1 Pavel îşi începe afirmaţia din verse­tul 1 Isus – afirmaţie menită să sublinieze ac­ceptare, care e întreruptă în versetul 2, nefiind reluată demnitate şi triumf, cum subli­niază şi Paxson: decât în versetul 14. Versetele inter­calate for­ mează o paranteză, pe marginea temei tainei Nicăieri în epistola către Efeseni nu găsim izul de – Cristos şi biserica. închisoare, întrucât Pavel nu era legat în duhul Ceea ce face ca acest subiect să prezinte său. Deşi se ştie că în această perioadă apostolul un interes deosebit pentru noi este faptul că Pavel era deţinut la Roma, el nu recunoaşte acest actuala Epocă a Bisericii este ea însăşi o lucru, afirmând, mai degrabă, că este întemniţatul paranteză în relaţiile lui Dumnezeu cu oame­ lui Isus Cristos. Care este secretul unei trăiri atât nii. Asta se poate explica în felul următor: pe de victorioase, de des­prindere de această lume? parcursul celei mai mari părţi din perioada de Duhul lui Pavel se află cu Cristos în locurile istorie consemnată de Vechiul Testament, cereşti, chiar dacă cu trupul continuă să zacă în Dumnezeu S-a ocupat cu pre­cădere de popo­ închisoare.16 rul evreu. De fapt, de la Geneza 12 până la Maleahi 4 firul nara­tiv se concentrează aproa­ Întemniţarea lui s-a datorat negreşit lucrării pe exclusiv asupra lui Avraam şi a descenden­ sale în folosul Neamurilor. Pe tot par­cursul ţilor lui. Când a venit Domnul Isus pe pământ, slujbei sale, Pavel a avut parte de o­poz­iţie El a fost respins de Israel. Ca urmare a aces­ înverşunată pentru învăţătura prop­o­văduită de tei resp­ingeri, Dumnezeu a pus deoparte, pen­ el, potrivit căreia Neamurile care cred benefi- tru un timp, acea naţiune ca popor ales al Său ciază acum de drepturi şi pri­v­ilegii egale cu pe acest pământ. Noi trăim acum în Era iudeii credincioşi din ca­drul bisericii creştine. Biseri­cii, când iudeii şi Neamurile sunt la ace­ Ceea ce a declanşat în cele din urmă arestarea laşi nivel înaintea lui Dumnezeu. După ce şi judecarea sa î­na­intea Cezarului a fost acuza­ biserica îşi va fi împlinit numărul deplin, fiind ţia falsă că l-ar fi introdus pe Trofim, un efe­ dusă acasă în cer, Dumnezeu îşi va relua pro­ sean, în zona templului unde era interzis acce­ gramul Său cu Israel pe plan naţional. sul Neamu­rilor (Fapte 21:29). Dar în spatele Arătătoarele ceasornicului profetic vor începe acestei acuzaţii se afla ostilitatea deja aprins­ă a din nou să se pună în mişcare. Şi astfel actu­ conducătorilor religioşi. ala epocă este un fel de paran­teză între relaţii­ 3:2 Acum Pavel îşi întrerupe firul gând­irii, le din trecut şi cele viitoare ale lui Dumnezeu lansându-se într-un discurs pe tema tainei, în cu Israel. Este o administ­raţie nouă din pro­ cadrul a ceea ce am arătat deja că este o gramul divin – unică şi separată de tot ce a paranteză literară având ca temă o paranteză urmat sau va urma după ea. dispensaţională. În versetele 2-13 Pavel ne dă o explicaţ­ie Dacă din versetul 2 (dacă într-adevăr aţi destul de detaliată a acestei paranteze. Să fie auzit...) ar putea crea impresia că citito­rii scri­ oare o coincidenţă întâmplătoare faptul că în sorii apostolului nu ştiau despre misiunea sa acest proces el recurge la o paranteză literară, specială către Neamuri. În realitate, unii recurg pentru a explica paran­teza dispensaţională? adesea la acest verset pentru a încer­ca să Apostolul începe acest fragment cu cuvin­ demonstreze că Pavel nu i-ar fi cu­noscut pe cei tele: Din această cauză, eu, Pavel, întemniţa­ cărora le-a adresat această scrisoare şi că, prin tul lui Cristos Isus pentru voi, Neam­ ur­ ile. urmare, nu se poate ca epistola să fi fost scrisă Sintagma: din această cauză ne duce cu gân­ preaiubiţi­lor efes­eni. Dar conjuncţia „dacă“ are dul înapoi la ceea ce spuses­e Pavel despre ades­ea şi sensul de „întrucât“. Astfel parafra­ poziţia extrem de privileg­iată în care au fost zează Phillips acest verset: „Căci nu se poate să aşezate Neamurile, ca urmar­e a unirii lor cu nu fi auzit...“ Cu alte cuvinte, negreşit ei au Cristos. auzit că apostolului i s-a încredinţat această În general se crede că această epistolă a slujbă specială. El de­scrie această slujbă drept o fost scrisă în timpul primei întemniţări a lui dispensaţie a harului lui Dumne­zeu. Termenul Pavel la Roma. Dar el nu afirmă că ar fi fost dispen­saţie (luat după ediţia engleză, n.tr.) se întemniţat la Roma, întrucât asta ar putea referă aici la administraţie, isprăvnicie. Un isprav­ sugera că apostolul se simţea oarec­um înfrânt nic este o persoană numită să admi­nistreze afa­ cerile altcuiva. Pavel era admin­istratorul lui

748 Efeseni Dumnezeu, însărcinat cu prezentarea măreţului generaţii. Asta înseamnă că este inutil să-l adevăr privitor la biserica Noului Testament. Era căutăm în Vechiul Testament. Deşi ac­olo am o adminis­traţie a harului lui Dumnezeu în cel putea găsi simboluri ale acestui a­dev­ăr, adevă­ puţin trei pri­vinţe: rul propriu-zis [privitor la bis­erică] nu a fost 1. Cu privire la cel ales. Pentru Pavel era cunoscut în acea perioa­dă. un har nemeritat faptul că a fost ales să aibă În al doilea rând, este un adevăr care a un privilegiu atât de mare. fost acum descoperit prin Duhul Sfânt sfinţi­ 2. În ce priveşte conţinutul mesajului, care lor Săi apostoli şi proroci. Dumnezeu este Cel se referea la bunătatea revărsată din belşug şi care a făcut descoperirea aceasta. Iar apostoli­ fără plată de Dumnezeu peste oameni care nu lor şi prorocilor li s-a rezervat harul de a fi o meritau. receptorii acestei revelaţii. Duhul Sfânt a fost 3. Cu privire la receptorii acestei adminis­ canalul prin care li s-a făcut rev­elaţia. traţii. Neamurile erau oameni care nu meritau Numai când înţelegem că prin apostoli şi deloc să li se facă acest favor. proroci se înţelege cei din Noul Testament, Totuşi această administraţie a harului i-a nu din Vechiul Testament, vom evita aparent­a fost dată lui Pavel pentru ca, la rândul lui, el contradicţie din acest verset. Prima parte a s-o poată transmite Neamurilor. versetului spune că acest adevăr nu a fost 3:3 El nu aflase taina aceasta de la nici un re­velat în alte veacuri. Prin urmare, le era alt om, după cum n-o descoperise prin propria sa nec­unoscut prorocilor din VT. Aşadar cum ar inteligenţă, ci i-a fost adusă la cunoştinţă prin fi putut să fie acest adevăr adus la cunoş­tinţă revelaţie directă din partea lui Dumnezeu. Nu ni în vremea lui Pavel de oameni ce muri­seră cu se spune unde s-a întâmplat acest lucru sau în ce multe secole înainte? Evident, sensul versetului manieră. Tot ce ştim este că în chip miraculos este că marele adevăr despre Cristos şi biseri­ Dumne­zeu i-a împărtăşit lui Pavel planul Său că a fost adus la cunoştinţa unor oameni din pentru biserica alcătuită din iudei convertiţi şi Era Bisericii, cum a fost şi Pavel, care primise Neamuri convertite. Deja am arătat că o taină împuternicirea specială din partea Domnului este un secret sacru ţinut ascuns înainte, cu nepu­ Înviat, să-L slujească în calitate de purtător de tinţă de a fi cunoscut de oameni, dar descoperit cuvânt al Său. (Pavel nu pretinde că este sin­ acum în chip divin. Apostolul făcuse aluzie la gurul căruia i s-a descoperit această taină această taină în 1:9-14,22,23; 2:11-22. sacră. El nu era decât unul între mai mulţi, deşi a ocupat un loc primordial în transmiterea 3:4 Cele scrise de apostol până acum pe adevărului către Neamurile din vremea lui şi, această temă au fost suficiente pentru a le prin epistolele sale, către gen­eraţiile ce aveau demonstra cititorilor săi că Dumnezeu i-a să vină.) dăruit o înţelegere deosebită a tainei lui Se cuvine să amintim că mulţi creştini au Cristos. Iată cum parafrazează Blaikie acest o părere cu totul diferită în această privinţă. Ei pasaj: afirmă că biserica a existat totuşi în Ve­chiul Testament; că în acea perioadă Israelul era În legătură cu acest lucru (adică cu cele scrise de biserica şi că acum s-ar fi dat o lămurire mai mine înainte), pentru a vi-l face şi mai inteligibil, clară a adevărului despre biserică. Ei spun: iată, acum vă scriu mai detaliat, pentru ca să „Taina nu a fost cunoscută în alte veacuri cum vedeţi că instructorul vostru este pe deplin infor­ este ea descoperită în vremea de acum. Era mat în această privinţă a tai­nei...17 cunoscută dar nu în aceeaşi măsură ca în pre­ zent. Noi beneficiem acum de o revelaţie mai Felul cum traduce Darby acest verset: deplină, dar suntem tot Israelul lui Dumnezeu, „taina Cristosului“, sugerează că aici este avut adică o continuare a poporului lui Dumnezeu“. în vedere Cristosul mistic, deci Capul şi În sprijinul pun­c­t­ului lor de vedere, ei citează Trupul. (Vezi şi 1 Cor 12:12, unde prin nume­ textul de la Fapte 7:38 din traducerea King le Cristos se are în vedere atât Dom­nul Isus, James, apăr­ută în 1611, unde naţiunea Israel cât şi cei ai Săi.) este numit­ă „biserica (termen tradus în alte 3:5 Versetele 5 şi 6 ne oferă cea mai versiuni, ca NKJV, NASB, prin adunarea) din completă definiţie a tainei. Pavel explică ce pus­tie“. Este adevărat că poporul ales al lui este o taină, după care explică ce este taina Dumnezeu este numit adunarea din pustie, dar lui Cristos. asta nu înseamnă că israeliţii ar avea vreo Mai întâi, este un adevăr care n-a fost legătură cu biserica creştină. La urma urme­ fă­cut cunoscut fiilor oamenilor în celelal­te

Efeseni 749 lor, termenul grec ekklesia este un termen 7), dar nicăieri ei nu au sugerat că Neamurile general, care poate să însemne orice adunare, vor fi membri alături de iudei, în vreun grup congregaţie sau grup chemat să iasă dintr-o în care ei, evreii, să nu aibă întâ­ietatea. mulţime. El se aplică nu numai la Israel la În împărăţia viitoare a Domnului nostru, Fapte 7:38, ci acelaşi cuvânt, tradus adunare e Israelul va fi căpetenia naţiunilor (Is. 60:12); folosit la Fapte 19:32, 41 cu referire la o gloa­ Neamurile vor fi binecuvântate, dar binecu­ tă de păgâni. Trebuie să judecăm în funcţie de vântarea va veni prin Israel (Is. 60:3; 61:6; context despre care „biserică“ sau adunare Zah. 8:23). este vorba. Chemarea Israelului a fost în primul rând, Dar cum stăm cu opinia potrivit căreia din dar nu şi exclusiv, la nişte binecuvân­tări în versetul 5 ar reieşi că biserica ar fi exis­tat în locurile pământeşti (Deut. 28; Amos 9:13-15). Vechiul Testament, fără să fi fost însă desco­ Chemarea bisericii este în primul rând la bine­ perită în gradul cuprinzător de acum? cuvântări spirituale, în locurile cereşti (Ef. 1:3). Răspunsul îl găsim la Coloseni 1:26, unde se Israelul a fost chemat să fie poporul ales al lui spune clar şi răspicat că taina a fost „ascunsă Dumnezeu pe pământ. Biserica este chemată de veacuri şi generaţii, dar acum a fost des­ să fie Mireasa cereas­că a lui Cristos (Apo. coperită sfinţilor Săi“. Deci nu se pune pro­ 21:2, 9). Israelul va fi binecuvântat sub dom­ blema gradului descoperirii, ci faptului că în nia lui Cristos în Mia de ani (Os. 3:5); biseri­ Vechiul Testament nu a fost descoperită deloc. ca va domni împreună cu El peste întreg uni­ 3:6 Acum am ajuns la adevărul central al versul, împărţind gloria Sa (Ef. 1:22, 23). tainei, adică faptul că în biserica Domnului Prin urmare, ar trebui să fie clar că biser­i­ Isus Cristos Neamurile credincioase sunt co- ca nu este totuna cu Israelul sau cu împără­ţia. moştenitoare şi părtaşe la aceeaşi făgăduinţă în Este o societate nouă, o părtăşie unică şi cel Cristos Isus, prin Evanghelie. Cu alte cuvinte, mai privilegiat corp de credincioşi din toată Neamurile convertite se bucură acum de ace­ Biblia. Biserica a luat fiinţă după ce S-a suit laşi titlu şi aceleaşi privilegii ca cele ce aparţin Cristos la cer şi a fost dat Duhul Sfânt (Fapte iudeilor convertiţi. 2). A fost înfiinţată prin botezul Duhului Sfânt Mai întâi, şi unii, şi alţii sunt co-moşteni­ (1 Cor. 12:13). Şi se va împlin­i (încheia) la tori. Cât priveşte moştenirea, ei se împărtă­şesc Răpire, când toţi cei ce sunt ai lui Cristos vor în mod egal cu iudeii mântuiţi. Ei sunt moşte­ fi duşi în cer (1 Tes. 4:13-18; 1 Cor. 15:23, nitori ai lui Dumnezeu, co-moştenitori cu Isus 51-58). Cristos şi împreună moştenitori cu toţi răs­ 3:7 După ce a subliniat raportul de parte­ cumpăraţii. neriat şi de egalitate de care se bucură Nea­ Apoi ei sunt împreună membri ai acelu­iaşi murile împreună cu evreii în cadrul bisericii, trup. Ei nu mai sunt acum la dist­anţă sau în Pavel discută în continuare propria sa slujbă, vreun fel dezavantajaţi, ci ocupă o poziţie de în legătură cu aceasta (versetele 7-9). egalitate cu iudeii mântuiţi din cadrul bisericii. Mai întâi, el a fost făcut slujitor al În fine, ei sunt copărtaşi ai făgăduinţei lui Evangheliei. Wuest scrie: „Termenul «minis­ Cristos prin Evanghelie. Prin făgăduinţă aici ter» (în traducere aproximativă: slujitor al s-ar putea înţelege Duhul Sfânt (Fapte 15:8; amvonului, în română, n.tr.) este pasibil de a Gal. 3:14) sau ar putea însemna tot ce li se crea confuzie, întrucât e un termen tehnic, ce făgăduieşte în Evanghelie celor care sunt în desemnează astăzi păstorul unei biserici“. Or, Cristos Isus. Neamurile sunt copăr­taşe cu în Noul Testament niciodată nu găsim terme­ iudeii la toate acestea. nul asociat cu sensul acesta. Înţelesul lui de Nici unul din aceste lucruri nu erau valabi­ bază este acela de slujitor. Pavel vrea să le în cadrul dispensaţiei Vechiului Testament, spună doar că L-a slujit pe Domnul în legătu­ după cum nu vor fi valabile în împărăţia vii­ ră cu taina. toare a lui Cristos. Slujirea s-a făcut în natura unui dar neme­ În Vechiul Testament, Israel deţinea un loc ritat: după darul harului lui Dumne­zeu dat aparte, de privilegiu, înaintea lui Dumne­zeu. mie. Şi nu a fost doar o etalare a harului, ci Un iudeu ar fi râs la sugestia că un neevreu a demonstrat şi puterea lui Dumnezeu de a ar putea beneficia de parte egală cu el la făgă­ câştiga pe fariseul mândru şi neprihănit în duinţele lui Dumnezeu. Asta pur şi simplu nu ochii lui însuşi de odinioară, salvându-i sufle­ era adevărat. Prorocii Israelului au prezis însă tul, încredinţându-i misiunea de apostol, împu­ despre chemarea Neamurilor (Is. 49:6; 56:6, ternicindu-l să primească revelaţii şi întărindu-l