Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

1100 1 Petru puternică decât stânga, a fost asociată cu pute- secţiune şi cea precedentă (cf. 3:18). Am stu- rea (Mat. 26:64). diat până acum pilda lui Cristos, care a sufe­rit Onoare: Cristos este „înălţat la dreapta lui pe nedrept. El a suferit în mâna oamenilor răi, Dumnezeu“ (Fapte 2:33; 5:31). pentru cauza neprihănirii. Întrucât aşa stau Odihnă: În virtutea lucrării Sale încheia­te, lucrurile, urmaşii Lui tre­buie să se înarmeze Cristos „S-a aşezat la dreapta Măririi, în locu- cu acelaşi fel de gând­ire. Ei trebuie să se rile preaînalte“ (Ev. 1:3; vezi şi 8:1; 10:12). aştepte să sufere pentru numele Lui. Ei trebuie Această odihnă este odihna satisfacţ­iei şi mul- să fie pregă­tiţi să îndure persecuţii, pentru fap- ţumirii, nu odihna care învinge oboseala. tul că sunt creş­tini. Mijlocire: Pavel vorbeşte despre Cristos Oricine a suferit în trup a sfârşit-o cu fiind la dreapta lui Dumnezeu, unde mijlo­ păcatul. Credinciosul este confruntat cu două ceşte pentru noi (Rom. 8:34). posibilităţi: păcatul sau suferinţa. Pe de o parte, Preeminenţă: „...la dreapta Sa, în locu­rile el poate alege să trăiască aseme­nea oamenilor cereşti, (El este) cu mult mai presus de orice nemântuiţi din jurul lui, luând parte la plăceri- domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de le lor păcătoase şi evitând astfel persecuţiile. orice autoritate şi de orice nume care se poate Sau poate trăi în curăţie şi evlavie, purtând numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel ocara lui Cristos şi sufe­rind în mâinile celor viitor...“ (Ef. 1:20, 21). răi. Stăpânire: La Evrei 1:13, Dumnezeu Tatăl James Guthrie, un martir, a spus înainte de Îi spune Fiului: „Stai la dreapta Mea, până voi a fi spânzurat: „Dragi prieteni, făgăduiţi aceas- pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor tă cupă a suferinţei cum am procedat eu, îna- Tale“. Stăpânirea este subliniată şi la 1 Petru inte de a păcătui, căci păcatul şi suferinţa 3:22: „...la dreapta lui Dum­nezeu, după ce mi-au fost oferite şi eu am ales partea suferin- S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpâ- ţei“. nirile şi puterile“. Când un credincios alege în mod deliber­at Îngerii, stăpânirile şi puterile este o sintag- să sufere persecuţii în calitate de creştin, mai mă care are negreşit menirea de a se referi la degrabă decât să continue să trăiască într-o toate rangurile de fiinţe cereşti. Cu toate sunt viaţă de păcat, el a sfârşit-o cu păca­tul. Asta slujitoare ale Cristosului celui înviat şi proslă- nu înseamnă că nu mai comit­e acte de păcat, vit. dar puterea păcatului în viaţa sa a fost frântă. Aceasta a fost, aşadar, experienţa Dom­ Când un om suferă pentru că refuză să păcătu- nului nostru de suferinţă pentru facerea de iască, el nu mai este control­at de voia cărnii. bine. Oamenii L-au respins, atât în mărturia 4:2 Pentru tot restul vieţii sale pământ­eşti, Sa dinainte de încarnare, prin Noe, cât şi la credinciosul nu mai este controlat de patimile prima Sa venire, ca Fiul Omului. El a fost omeneşti, ci de voia lui Dumne­zeu. El preferă botezat în apele întunecate ale morţii, la să sufere ca un creştin, decât să păcătuiască Calvar. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi şi asemenea necredincioş­ilor. El preferă să moară, L-a proslăvit, la dreapta Sa în cer. În planurile decât să se lepede de Domnul său. În timpul eterne ale lui Dumnezeu, suferinţa a trebuit să cât îi mai ră­mâne de trăit în trup înseamnă preceadă slava. restul vieţii sale aici pe pământ. Credinciosul Aceasta a fost o lecţie deopotrivă pentru alege să trăias­că anii aceştia pentru slava lui cititorii iniţiali ai lui Petru, cât şi pentru noi. Nu Dumnezeu, mai degrabă decât pentru grati­ trebuie să ne supărăm dacă întâmpinăm opozi- ficarea pofte­lor sale senzuale. ţie şi chiar persecuţii în facerea de bine, căci nu 4:3 Petru le scrie unora care, înainte de merităm un tratament mai bun decât cel de convertirea lor, trăiseră în toată stricăciunea care a avut parte Mântuitorul când a fost pe morală a lumii păgâne. Destul a fost cu acel pământ. Noi trebuie să ne mângâiem cu făgă- fel de viaţă! Ca creştini, ei erau acum crea­turi duinţa că dacă suferim cu El, vom fi şi proslă- noi, iar păcatele cele vechi trebuiau abandona- viţi cu El (Rom. 8:17). Mai mult, sufe­rinţele de te. Restul anilor vieţii aparţineau acum lui acum nu sunt vred­nice să fie puse alături de Dumnezeu, trebuind să fie dăruiţi Lui. slava care ne aşteaptă (Rom. 8:18). Întristările Păcatele enumerate aici continuă să caracte- noastre sunt uşoare şi de o clipă; gloria este rizeze lumea necreştină de azi a Neamurilor: însă eternă şi are o greutate veşnică, dincolo de păcatele legate de sex, de bău­turi alcoolice şi orice comparaţie (2 Cor. 4:17). de religie falsă. 4:1 Există o strânsă legătură între aceast­ă Desfrâul – complacerea fără nici o reţine-

1 Petru 1101 re în păcate, în special în imoralitate sexuală. crezut în Domnul. Datorită vitejiei lor pentru Poftele – gratificarea unor apetituri nele­ adevăr, ei au suferit în mâna oamen­ilor răi şi în gimite, de orice fel, dar probabil că se referă unele cazuri au murit moarte de martir. Aceşti în primul rând la păcate sexuale. credincioşi, deşi au fost judecaţi sau condam- Beţiile – dedarea la băutură, adică a te naţi ca oameni în ce priveşte trupul, au fost lăsa controlat de băuturile alcoolice, care-ţi justificaţi de Dum­nezeu. Acum ei se bucură slăbesc voinţa de a te împotrivi ispitelor. Există de viaţa veşnică împreună cu El. o puternică legătură între beţie şi imoralitate. Ei nu erau morţi când li s-a vestit Ospeţele – petrecerile necontrolate şi che- Evanghelia. Dar ei sunt morţi acum, în ce pri­ fuirea până noaptea târziu, cu veselie provocată veşte trupul lor. Deşi oamenii i-au conside­rat de alcool. nebuni, Dumnezeu i-a onorat şi duhur­ile lor Chefurile – Beţiile şi benchetuirile care sunt acum în cer. duc la desfrâu şi încăierări. Predicarea Evangheliei aduce două rezul­ Idolatrii abominabile – închinarea la idoli, tate celor care cred: ocara oamenilor şi apro- cu toate actele de imoralitate care însoţesc o barea lui Dumnezeu. Barnes explică: atare închinare. Oamenii ajung să se identifice cu obiec­tul Scopul urmărit în vestirea Evangheliei către ei a închinăciunii lor, devenind acel obiect. Când Îl fost ca, deşi ei ar putea fi judecaţi de oameni în părăsesc pe Dumnezeul adevărat, normele lor felul obişnuit şi daţi la moarte, totuşi cu privire la morale sunt automat scăzute. Aceste norme natura lor mai nobilă şi mai elevată, duhul, ei să scăzute le permit să se angaj­eze în tot felul de poată trăi pentru Dumnezeu.26 plăceri păcătoase, pentru care simt apetit. Aşa se explică de ce reli­giile idolatre dau naştere III. S LUJIREA ŞI SUFERINŢELE CRE­ la păcat şi degra­dare. DINCIOSULUI (4:7–5:14) 4:4 Versetul acesta descrie experienţa comună a celor care sunt mântuiţi de o viaţă A. I mperative urgente pentru zilele de pe de stricăciune exterioară. Foştii lor prieteni urmă (4:7–11) cred că ei au înnebunit şi-i acuză că sunt nişte fanatici religioşi. Ei cred că este o formă de 4:7 Acum este introdusă o serie de îndem- nebunie prin faptul că creştinii nu mai partici- nuri prin afirmaţia: „Sfârşitul tutu­ror lucruri- pă la dansuri, la petreceri lumeşti şi la orgii lor este aproape“. Aceasta a fost interpretată sexuale. Viaţa curată şi morală a unui credin- în mai multe feluri, fie că ar fi vorba de (1) cios îl con­damnă pe păcătos. Nici nu e de nimicirea Ierusalimului, (2) fie de Răpire, (3) mirare că el urăşte schimbarea care a interve- fie de revenirea lui Cristos pentru a domni, fie nit în prietenul său convertit! (4) de nimicirea ceruri­lor şi a pământului la 4:5 Deşi cei necredincioşi îi hulesc pe sfârşitul Mile­niului. Noi credem că se referă creştini în această viaţă, ei vor da socotea­lă probabil la ultima din aceste variante. înaintea Celui care este gata să judece viii şi Primul îndemn este de a fi sobri şi de a morţii. În mod clar Petru îi are în vedere aici veghea în vederea rugăciunii. Aceste cuvinte pe cei necredincioşi. Judecata necredin­cioşilor au fost scrise într-o vreme de perse­cuţii şi vii va avea loc înainte de a începe domnia de înseamnă că viaţa de rugăciune a credinciosu- o mie de ani. Iar cei morţi răi vor fi judecaţi lui trebuie să fie liberă de orice lucru care ar la sfârşitul domniei lui Cris­tos pe pământ. putea să-i abată atenţia, de panică şi de insta- Condamnarea lor va fi o dovadă a neprihănirii bilitatea emotivă adusă de stres: părtăşia lui cu copiilor lui Dum­nezeu. Dumnezeu trebuie să fie netulburată de împre- 4:6 Tocmai pentru acest motiv – adică jurări tulburătoare. justificarea copiilor lui Dumnezeu – a fost 4:8 El trebuie să ia seama la părtăşia sa predicată Evanghelia şi celor morţi. Aici cu alţi credincioşi (v. 8, 9) şi să aibă o dra- avem din nou un pasaj dificil. Să îns­emne goste fierbinte pentru toţi membrii casei cre- asta că Evanghelia a fost predicată oamenilor dinţei. O atare dragoste nu va face caz de după ce aceştia au murit sau pe când se aflau greşelile şi slăbiciunile altor credinc­ioşi, ci îi încă în viaţă? Şi cine au fost aceşti oameni? va ocroti de privirile lumii. Cineva a făcut Noi înţelegem că acest verset se referă la următoarea afirmaţie: „Ura face caz din orice. oamenii cărora li s-a predicat Evanghelia pe Dragostea este îndreptă­ţită să îngroape lucruri- când erau încă în viaţă pe pământ şi care au le, ascunzându-le privirilor“. Afirmaţia „dragostea acoperă o mulţi­me de păcate“ (Pro. 10:12) nu trebuie luată ca o expli-

1102 1 Petru caţie doctrinară a modului în care sunt îndepăr- Dumnezeu; harul Lui ne-a fost acordat pentru tate păcatele. Vinovăţia şi pedeapsa pă­cat­elor nu a nu se opri la noi. Avem datoria de a fi pot fi îndepărtate decât de sângele lui Cristos. canale prin care să se transmită binecuvântări- Tot aşa afirma­ţia nu trebuie interpretată în sensul le spre alţii. tolerării păcatului sau al absolvirii de Noi trebuie să fim buni administratori ai responsabilita­tea de a-l mustra pe cel care a harului felurit al lui Dumnezeu. Harul lui greşit. În­seamnă însă că toată dragostea adevăra- Dumnezeu de aici se referă la favoarea neme- tă poate trece cu vederea greşeli şi carenţe ritată pe care o dăruieşte El omului. Felurit minore constatate la alţi credincioşi. înseamnă aici, literal, multicolor sau cum tra- 4:9 Un mijloc prin care putem demon­stra duce Phillips „de o minunată diver­sitate“. dragostea faţă de fraţi este acela de a practica 4:11 Chiar dacă un om are darul de a ospitalitatea fără murmur. Sfatul acesta este predica sau de a-i învăţa pe alţii, el trebuie să deosebit de necesar în vremuri de prigoană, fie sigur că vorbeşte chiar cuvintele pe care când proviziile de alimente s-ar putea să fie vrea Dumnezeu să le rostească el cu acel pri- pe terminate şi când cei care adăpostesc creş- lej. Aceasta se înţelege prin oracol­ele lui tini în casele lor ar putea fi arestaţi sau închişi, Dumnezeu. Nu este de ajuns ca un om doar dacă nu chiar omorâţi. să predice din Biblie. El trebuie să aibă asi­ Ospitalitatea este un privilegiu extraordi­nar gurarea că prezintă mesajul anumit pe care îl de mare. Practicând-o, unii au ajuns să găzdu- vrea Dumnezeu predicat acelui audi­toriu cu iască, fără să-şi dea seama, chiar îngeri (Ev. acel prilej. 13:2). Orice bunătate manifestată faţă de un Oricine face orice slujbă trebuie s-o facă copil al lui Dumnezeu este socotită ca şi când cu recunoaşterea smerită că Dumnezeu este i-ar fi fost arătată chiar Domnu­lui Însuşi (Mat. Cel care îl învredniceşte. Atunci slava Îi va fi 25:40). Indiferent cât de mic ar fi gestul de dată lui Dumnezeu – Căruia I se cuvine. bunăvoinţă, nu va răm­ âne nerăsp­lătit; chiar un Un om nu trebuie să devină mândru, indi- pahar de apă rece dat în numele Domnului nu ferent cât de dăruit ar fi în slujirea creş­tină. va rămâne nerăsplătit (Mat. 10:42). Cei care Darul nu a izvorât din propriile sale eforturi, primesc un profet din pricina faptului că este ci i s-a dat de sus. De fapt, el nu are nici un profet vor primi răsplata unui profet (Mat. lucru pe care să nu-l fi prim­ it. Toată slujirea 10:41), care, după normele evreilor, era nivelul trebuie făcută în aşa fel încât lui Dumnezeu superlativ. Mulţi creştini mărturisesc despre să I se dea tot creditul. binecuvânt­ările de care au avut parte în fami- După cum arată Petru, această onoare este lia şi asupra copiilor lor prin ospitalitat­ea ară- prezentată Tatălui prin Isus Cristos ca tată slujitorilor Dom­nului. Mediator şi pentru ceea ce a făcut Dumne­zeu Isus ne-a învăţat că trebuie să-i omenim pe pentru noi prin El. Acestui Mântuitor binecu- cei ce nu ne pot răsplăti (Luca 14:12). Asta vântat Îi aparţine toată lauda şi pute­rea în veci nu înseamnă că niciodată nu trebuie să găzdu- de veci. Amin. im rude, prieteni sau vecini, care ne-ar putea B. Îndemnuri şi explicaţii referitoare la sufe- întoarce amabilitatea. Dar scopul nostru trebuie să fie să ne arătăm bunăvoin­ţa în numele rinţe (4:12-19) Domnului Isus cu gândul de a nu fi răsplătiţi. 4:12 Restul capitolului 4 conţine îndem­nuri Cu siguranţă că trebuie pusă sub semnul între- şi explicaţii cu privire la suferinţa îndur­ată bării situaţia în care ne-am angaja tot timpul pentru numele lui Cristos. Cuvân­tul „suferinţă“ în banchete şi petreceri, întâlnindu-ne doar cu şi derivatele sale sunt folosi­te de douăzeci şi cei din cercul nostru, pe când atâtea regiuni una de ori în această epistolă. din lume rămân neevanghelizate. Atitudinea naturală a creştinului este de a 4:10 Fiecare credincios a primit un dar de privi persecuţiile ca pe un fenomen străin şi la Domnul, o funcţie specială pe care poate să anormal. Suntem surprinşi când avem de şi-o îndeplinească în calitate de mădular în suf­erit. Dar Petru ne spune că trebuie să con­ Trupul lui Cristos (1 Cor. 12:4-11, 29-31; Rom. siderăm suferinţa drept o experienţă creştină 12:6-8). Aceste daruri sunt o isprăvnicie de la normală. Nu avem dreptul de a ne aştepta la Dumnezeu. Ele nu treb­uie folosite pentru câş- un tratament mai bun din partea lumii decât I tig egoist, ci pentru slava Lui şi în folosul s-a acordat Mântuitorului nostru. Toţi cei care altora. Noi nu avem menirea de a fi punctul doresc să trăiască o viaţă evlavioasă în Cristos terminus al darurilor cu care ne-a înzestrat Isus vor fi persec­utaţi (2 Tim. 3:12). Este cu

1 Petru 1103 deosebire adevărat că cei care adoptă o poziţie lucrul acesta este adevărat, chiar dacă în­seamnă hotărâ­tă pentru Cristos devin obiec­tul unor „pierderea serviciului, a reputaţiei sau a căminu- atacuri sălbatice. Satan nu-şi risi­peşte muniţiile lui; abandonarea de către pă­rinţi, copii şi prie- cu creştinii fireşti. El îşi îndreaptă însă armele teni; reprezentarea ero­nată ce i se face, ura grele asupra celor care iau cu asalt porţile îndreptată asupra lui sau chiar moartea“.28 Sub Hadesului. numele de creştin se poate aduce slavă lui 4:13 Privilegiul de a avea parte de sufe­ Dumnezeu în toate aceste încercări. G. Campbell rinţele lui Cristos ar trebui să ne pro­ducă o ne îndeamnă după cum urmează: mare bucurie. Desigur nu putem lua parte la suferinţele pe care le-a îndurat El în vederea Asta e mai mult decât a ne desfăta cu numele pe ispăşirii, căci El este Singurul care a purtat care-l purtăm. Înseamnă a trăi în mod atât de păcatul. Dar putem lua parte la acelaşi fel de vrednic de numele acesta, încât să-L slăvim prin suferinţe ca cele pe care le-a îndurat El ca asta pe Dumnezeu. Dacă un om este cunos­cut ca Om. Putem lua parte la res­pingerea şi ocara şi creştin şi nu trăieşte însă pe măsu­ra numelui de care a avut El parte. Putem primi rănile şi purtat, Îl dezonorează pe Dumne­zeu. A purta cicatricele în trupul nostru pe care necredincio- numele înseamnă a-ţi lua o mare şi glorioasă răs- şii încă doresc să I le aplice şi acum. pundere dar, în acelaşi timp, una foarte solemnă.29 Dacă copilul lui Dumnezeu poate să se bucure astăzi în mijlocul suferinţei, cu cât mai 4:17 Petru contrastează suferinţele copiil­or mult se va bucura el şi se va veseli când se lui Dumnezeu din viaţa de acum cu sufe­ va descoperi slava lui Cristos! Când rinţele celor răi în veşnicie. A venit timpul ca Mântuitorul se va întoarce pe pământ, ca Leul judecata să înceapă de la casa lui Dumnezeu. din seminţia lui Iuda, El va fi descope­rit ca Timpul de care e vorba aici este dispensaţia Fiul Atotputernic al lui Dum­nezeu. Cei care bisericii, care a început la Rusalii şi va ţine suferă acum din pricina Lui vor fi onoraţi până la Răpire. Casa lui Dumnezeu se referă atunci împreună cu El. la biserică. În această epocă, biserica trece 4:14 Creştinii de la început se bucurau printr-o judeca­tă din partea lumii necredincioa- când erau socotiţi vrednici să sufere ruşine se. Credin­cioşii trec acum prin suferinţele lor, pentru numele lui Cristos (Fapte 5:41). Tot aşa după cum şi Isus a suferit când a fost pe trebuie să procedeze şi toţi creştinii care au pământ. privilegiul de a fi batjocoriţi pentru nu­mele lui Dacă aşa stau lucrurile, care va fi soarta Cristos. Asemenea suferinţe sunt un indiciu celor care nu ascultă de Evanghelia lui sigur al faptului că Duhul slavei şi al lui Dumnezeu? Dacă creştinii suferă acum pen- Dumnezeu se odihneşte peste noi. Acesta este tru că fac binele, cum vor suferi cei nemântu- Duhul Sfânt care Se odihneşte peste creştinii iţi în veşnicie pentru toate faptele lor rele? persecutaţi, cum norul de slavă se odihnea 4:18 Acelaşi argument este continuat în deasupra cortului din VT, indicând prezenţa lui acest verset, citat din Proverbe 11:31: „Dacă Dumnezeu. cel neprihănit va fi astfel tratat pe pământ, Noi ştim că Duhul locuieşte în fiecare cop­il cu atât mai mult cel nelegiuit şi păcătos!“ adevărat al lui Dumnezeu, dar El Se od­ihneşte Persoana neprihănită este salvată cu greu. în mod deosebit asupra celor care sunt total Din punct de vedere divin, mântuirea sa a fost predaţi cauzei lui Cristos. Aceştia cu­nosc prezen- cumpărată cu un preţ enorm. Din punct de ţa şi puterea Duhului lui Dumn­ezeu într-o ma- vedere omenesc, oamenilor li se spune: nieră necunoscută de alţii. Acelaşi Domn Isus „Străduiţi-vă să intraţi pe poarta strâmtă“ (Luca care este hulit de per­secutori este proslăvit de 13:24). Credincioşilor li se spune că „în împă- sfinţii Săi care suferă.27 răţia lui Dumnezeu trebu­ie să in­trăm prin 4:15 Creştinul nu trebuie să-şi cauzeze nici- multe necazuri“ (Fapte 14:22). Cu toate perico- odată suferinţe pentru faptele rele pe care le-a lele şi ispitele care-l năpădesc pe creştin, este făcut. El nu are voie să se facă vinovat de uci- numai minunea harului divin că el este păstrat dere, de furt, de rău în genera­l sau de am­ estecul pentru împă­răţia cerească. în treburile altora. Prin nici unul din ac­est­e Aşa stând lucrurile, care va fi pierzarea lucruri nu I se aduce slavă lui Dumnez­eu, ci celor care au murit în păcatele lor, nepocăiţi şi numai ruşine mărturiei lui Cristos. nemântuiţi? Găsim o ilustraţie vie a aces­tui 4:16 Dar nu este nici o dizgraţie dacă cine- adevăr în următoarea anecdotă ieşită de sub va suferă ca şi creştin. F. B. Meyer a spus că pana lui F. B. Meyer:

1104 1 Petru A fost dorinţa fierbinte a unui om sfânt ca moar- porunca Mântuitorului rămâne în picioare: tea lui să fie atât de triumfătoare încât fiii lui „Paşte mieii Mei!... Ai grijă de oile Mele!“ neconvertiţi să fie convinşi şi atraşi de puterea (Ioan 21:15-17). evidentă a Evangheliei care să susţină şi să învio- 5:2 Bătrânii sunt bărbaţi maturi cu un reze în pasajul întunecat al văii. În loc de asta, ca­racter creştin, calificaţi să exercite condu­cere spre marele său regret, duhul lui a zăcut sub un spirituală în adunare. NT presupune o plura­ nor; el a fost oprimat de frică şi nesigu­ranţă; iar litate de bătrâni – nu doar un singur bătrân vrăjmaşului i s-a permis să-l chinuie din plin. peste o biserică sau un grup de bise­rici, ci doi Dar tocmai aceste fapte au fost cele care i-au sau mai mulţi bătrâni într-o adunare (Fil. 1:1). impresionat cel mai profund pe copiii lui. „Căci“, Pentru calităţile pe care trebuie să le întruneas- a spus cel mai mare din copiii lui, „ştim cu toţii că bătrânii, vezi 1 Timotei 3:1-7 şi Tit 1:6-9. În ce om bun a fost tatăl nostru; şi totuşi vedem cât biserica de la început, înainte ca NT să fie de adânci au fost suferinţele sale spir­ituale. Atunci disponibil în formă scrisă, bătrânii au fost la ce nu ne-am putea aştepta noi, cei care nu numiţi de apostoli şi de reprezentanţii lor, dar ne-am învred­nicit deloc să ne îngrijim de suflete- numai după ce trecea timp suficient într-o le noastre?30 nouă biserică ca să se dovedească bine că ei posedau calităţile necesare. Astăzi creştinii tre- 4:19 Petru insistă că suferinţele trebuie să buie să recunoască şi să asculte de cei care au fie după voia lui Dumnezeu. Zeloţii religioşi calităţile respective şi fac lucrarea de bătrâni ar putea să atragă asupra lor sufer­inţe prin (prezbiteri). acţiuni impulsive, lipsite de călău­zirea div­ină. Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este Cei ce suferă de complexul de martir Îl ispi- între voi. Turma aparţine lui Dumne­zeu dar tesc pe Dumnezeu într-un mod care conduce bătrânii au primit responsabilitatea de a sluji la dezonoare. Dar cărarea adevărată a suferin- ca ajutori de păstori. Nu din constrângere, ci ţei pentru creştini duce la slavă eternă. Având de bunăvoie.31 Lucrarea de supraveghere a tur- în vedere acest lucru, ei trebuie să continue să mei nu este o lucrare la care oamenii să fie facă binele, indiferent cât i-ar costa, încredin- constrânşi prin alege­re sau numire. Duhul ţându-şi sufletele credinciosului Creator. Sfânt pune pe inimă şi sarcina de a face o S-ar părea oarecum ciudat că Petru Îl pre- asemenea lucrare, şi învrednicirea de a o duce zintă pe Domnul ca Creator aici, mai degra- la bun sfârşit, iar bătrânii trebuie să răspundă bă decât Mântuitor, Mare Preot sau Păstor. cu o inimă dispusă. Aşa citim la 1 Timotei Cristos este Creatorul nostru în sens dublu: 3:1: „Dacă doreşte un om poziţia de episcop, noi suntem ai Lui ca parte din crea­ţia origina- o bună lucrare doreşte“. Legată de învrednici- lă şi ca parte a noii creaţii (Ef. 4:24; Col. rea divină trebuie să fie disponibil­itatea omu- 3:10). Şi într-un caz, şi-n altul noi suntem lui. obiectele iubirii şi grijii Sale. Este cât se poate Nu pentru câştig necinstit, ci cu dragă de rezonabil ca noi să ne încre­dinţăm Aceluia inimă. Răsplata financiară nu trebuie să fie care a făcut sufletele noastre şi le-a salvat. motivul de a servi ca bătrân (prezbiter). Asta nu înseamnă că bătrânul nu poate fi întreţin­ut C. Îndemnuri şi salutări (5:1-14) de biserica locală; existenţa unor atari „bătrâni 5:1 Acest capitol final din 1 Petru conţ­ine cu normă întreagă“ este indic­ată de textul de îndemnuri şi salutări. Mai întâi e un cuvânt la 1 Timotei 5:17, 18. Dar textul înseamnă că pentru bătrâni. În chip de autoritate pentru că un spirit mercenar este incom­patibil cu adevă- transmite un atare mesaj, Petru se prezintă ca rata slujbă creştină. pe unul care este el însuşi un bătrân şi martor 5:3 A treia fază a sfatului lui Petru este al suferinţelor lui Cristos şi părtaş al slavei ce următoarea: Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei va fi descoperită. Bătrân împreună cu ei – o, încredinţaţi vouă, ci făcându-vă exemp­ le tur- ce departe este a­ceastă smerită afirmaţie de mei. Bătrânii trebuie să fie exemple, iar nu pretenţia de „suveran pontif“ al bisericii! Un dictatori. Ei trebuie să umble în faţa turmei, martor – Petru L-a văzut pe Păstor murind nu să o mâne din urmă. Ei nu tre­buie să tra- pentru oi şi amintirea acestei iubiri îl constrân- teze turma ca şi când ar fi a lor. Acest ge să aibă grijă de ele ca un credincios ajutor îndemn loveşte din plin teoria autori­tarismului! de păstor. Părtaş – curând se va ivi slava, Multe din abuzurile comise în creştină­tate Cristos Se va arăta în slavă şi noi ne vom ar fi eliminate dacă pur şi simplu s-ar aplica arăta cu El în slavă (Col. 3:4). Până atunci cele trei îndrumări din versetele 2 şi 3. Primul

1 Petru 1105 ar aboli orice codeală. Al doilea ar pune noastre şi hotărât s-o frângă, contrastat însă cu capăt comercialismului. Al treilea ar omorî Dumnezeul cel Atotputer­nic, nepu­tând rezista oficialismul din biserică. însă unei inimi zdrobi­te şi căite! 5:4 Lucrarea unui bătrân presupune cheltui- 5:6 Această smerenie trebuie demonstra­tă rea unui mare grad de energie fizică şi emoţio- nu numai în relaţie cu alţii, ci şi faţă de nală. El trebuie să participe la durerea altora, să Dumnezeu. În vremea lui Petru, sfinţii tre­ consilieze, să mustre, să dojenească, să înveţe ceau prin flăcări de mari prigoane. Aces­te pe alţii, să discipli­neze şi să prevină. Uneori în­cercări, deşi nu erau trimise de Dumnez­eu, s-ar părea că este o sarcină ingrată. Când Se va erau totuşi îngăduite de El. Cea mai bună arăta Păsto­rul cel mare, prezb­iterul va primi cale, spune Petru, este de a le primi cu smere- cununa care nu se poate veşteji a slavei. Sincer să nie din mâna Domnului. El îi va sus­ţine pe ai fim, nu ştim prea multe despre cununile pe Săi şi-i va înălţa la tim­pul potrivit. care ni le promite Scriptura: cununa bucu­riei (1 5:7 Credincioşii au privilegiul de a arunca Tes. 2:19), cununa neprihănirii (2 Tim. 4:8), toate îngrijorările lor asupra Domnu­lui, cu cununa vieţii (Iac. 1:12; Apo. 2:10); şi cununa încrederea deplină că El poartă de grijă. Încă slavei. Nu ştim dacă vor fi cununi în sens lite- o dată Petru citează din versiu­nea greacă a VT ral, pe care le vom putea arunca la picioarele (Ps. 55:22). Mân­tuitorului; sau dacă ele indică doar gradul J. Sidlow Baxter scoate în evidenţă că aici de responsabilitate care ni se va acorda în tim- este vorba de două feluri de grijă: pul domniei lui Cris­tos (Luca 19:17-19); sau dacă ele sunt doar faţete ale caracterului creştin Există o grijă în sens de îngrijorare (sau anxie­ pe care le purtăm de-a lungul întregii veşnicii. tate), în cuvintele „Aruncând asupra Lui toate Dar un lucru ştim că ele vor fi o recompensă îngrijorările voastre“ şi există o grijă în sensul de amplă pentru toate lacrimile, încercările şi afecţiune, în cuvintele „El Însuşi îngrijeşte de suferin­ţele pe care le-am trăit aici jos. voi“. Deasupra tuturor îngrijorărilor noastre este 5:5 Cei care sunt mai tineri, fie ca vârstă, purtarea de grijă plină de afecţiune, ce nu dă fie în credinţă, trebuie să fie supuşi bătrâni- niciodată greş, a Mântuitorului nostru.32 lor. De ce? Pentru că aceşti supra­veghetori au înţelepciunea ce decurge din anii de experienţă Îngrijorarea este fără folos. Nu e nevoie să în lucrurile lui Dumne­zeu. Ei au o cunoştinţă purtăm poverile, când El este dispus şi capabil aprofundată şi experi­mentală a cuvântului lui să le poarte în locul nostru. Îngrijor­area este Dumnezeu. Şi ei sunt cei cărora Dumnezeu zadarnică, întrucât nu a rezolvat până acum le-a încre­dinţat responsabilitatea de a avea grijă nici o problemă. Îngrijorarea este păcat. Un de oile Sale. predicator a spus odată: „Îngrijo­rarea este păcat Toţi credincioşii trebuie să fie împodo­biţi pentru că tăgăduieş­te înţel­epciunea lui cu smerenie, care este o mare virtute. Moff­att Dumnezeu; pentru că spune că El nu ştie ce spune: „Puneţi-vă şorţul smereniei“. Ce potri- face. Ea tăgăduieşte dragostea lui Dumnezeu, vit! Întrucât şorţul este semnul distinctiv al spunând că Lui nu-I pasă. Şi tăgăduieşte pute- unui servitor. „Dacă ar fi să aleg două sintag- rea lui Dumn­ezeu, spunând că nu poate să me necesare pentru creşter­ea spirituală, le-aş mă izbăveasc­ă de oricare din lucrurile care mă alege pe acestea: «Nu ştiu» şi «Îmi pare rău» fac să mă îngrijorez“. Iată cuvinte la care se (sau «Iartă-mă!»). Căci ambele denotă o adân- mer­ită să medităm! că smerenie“. Imaginaţi-vă o adunare în care 5:8 Deşi nu trebuie să ne îngrijorăm, tre- toţi membrii au acest duh smerit! În care ei îi buie să fim în schimb treji şi să veghem, stimează pe alţii mai mult decât se stimează pentru că avem un potrivnic puternic, diavol­ul. pe ei înşişi! În care se întrec în a face munci- A fi treaz înseamnă a avea o atitudine serioa- le de jos! O atare biserică nu trebuie însă să să în mintea noastră, a aborda cu realism pro­ rămână ceva din domeniul fantasticului. Ea blemele vieţii, a fi în cunoştinţă de cauză cu poate şi trebuie să fie o realitate. privire la stratagemele Satanei. Pentecost Dacă nu ar exista alt motiv pentru a fi spune: smeriţi, este de ajuns acesta: Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le Un individ care nu ia cunoştinţă deloc despre dă har. (Petru citează aici din versiunea grea- natura sau caracterul lumii, unul care nu este la că a textului de la Pro. 3:34.) Gân­diţi-vă! curent cu planurile şi atacurile vrăjmaşului nos­tru, Dumnezeul cel Atotputernic, opus mân­driei diavolul, îşi poate permite să trăiască într-o ma-

1106 1 Petru nieră uşuratică sau nepăsătoare. Dar pentru cel puse alături de slava veşnică, strâmtor­ările care vede viaţa cum o vede Isus Cristos, trebuie vieţii sunt mai puţin decât trecătoare. să existe o atitudine cu totul diferită, o vi­ziune Încurajarea finală constă în faptul că total nouă, caracterizată prin sobrietate.33 Dumnezeu foloseşte suferinţa pentru a ne educa şi a ne modela caracterul creştin. El ne Trebuie să veghem în permanenţă, fiind formează în vederea funcţiei de a domni pe gata să facem faţă oricărui atac din partea care o vom îndeplini într-o zi. Patru aspecte celui rău. Aici potrivnicul este descris ca un ale acestui proces de formare sunt enumerate: leu care răcneşte, căutând pe cine să devore­ze. Desăvârşire – Încercările îl fac pe cre­ Diavolul pozează sub diverse forme. Uneori dincios apt; îi furnizează elementele de care vine ca un şarpe, căutând să-i prindă pe are nevoie în caracterul său, pentru a-l face să oameni în mreaja stricăciunii morale. Alteori fie matur pe plan duhovnicesc. se deghizează într-un înger de lumi­nă, încer- Statornicire – Suferinţele îi fac pe creştini când să-i amăgească pe oam­ eni pe plan spiri- mai statornici, capabili să întreţină o mărturie tual. Aici, prezentându-se ca un leu care răc- bună să reziste când sunt supuşi presiunilor. neşte, el este hotărât să-i terorizeze pe copiii Este acelaşi cuvânt pe care l-a folosit Domnul lui Dumnezeu prin persecuţii. Isus în cazul lui Petru: „...înt­ăreşte-i [sau sta- 5:9 Noi nu trebuie să cedăm în faţa fu­riei torniceşte-i] pe fraţii tăi“ (Luca 22:32). sale. Mai degrabă, trebuie să ne împot­riv­im Întărire – Persecuţiile sunt dezlănţuite de lui prin rugăciune şi prin cuvân­tul lui Dum­ Satan cu scopul de a-i slăbi şi epuiza pe cre­ nezeu. Noi nu avem în noi înşine puter­ea de dincioşi, dar efectul produs asupra lor este a ne opune lui, dar pe măsură ce sun­tem contrar celui scontat. Prigoanele îi întăresc, fermi în credinţa noastră, bizuindu-ne pe ajutându-i să rabde. Domnul, vom putea să ne împotrivim lui. Vă va face neclintiţi – În original verbul Unul din vicleşugurile Satanei este de a ne de aici are legătură cu „temelia“. Dumnezeu descuraja cu gândul că suferinţa noastră e doreşte ca fiecare credincios să fie ferm sădit unică. Când trecem prin flăcările strâm­tor­ărilor, într-un loc sigur în Fiul Său şi în cuvântul suntem ispitiţi să cădem de obos­ea­lă, crezând, Său. Lacey spune în această privinţă: în mod eronat, că nimeni nu a mai trecut prin atâta necaz în acele clipe. Pet­r­u ne aminteşt­e Suferinţele inevitabile ale vieţii creştine au ca că şi fraţii noştri din toată lumea trec prin roadă inevitabilă întotdeauna rezultatul binecu­ aceleaşi suferinţe ca noi. vântat al formării caracterului credincioşilor; căci 5:10 Adevărata biruinţă în focul perse­ ele rafinează credinţa, ajustează caracterul, stator- cuţiilor este de a-L vedea pe Dumnezeu în nicesc, întăresc şi îi fac de neclintit pe copiii lui culise, desăvârşindu-Şi planurile minunate. Dumnezeu.34 Indiferent de încercările prin care trecem, să ne amintim în primul rând că El este Dum­ 5:11 Având în vedere modul minunat în nezeul oricărui har. Acest titlu de toată fru- care Dumnezeu intervine şi-Şi exercită museţea al Dumnezeului nostru ne amin­teşte Suveranitatea asupra prigoanelor şi suferin­ţelor, că felul Lui de a se purta cu noi nu se bazea- pentru slava Sa şi spre binele nostru, nu este ză pe meritele noastre, ci pe gândurile Sale de mirare că Petru izbucneşte în această doxo- pline de iubire faţă de noi. Indiferent cât de logie: „A Lui să fie slava şi puterea în vecii fioroasă ar fi încercarea la care am fost supuşi, vecilor! Amin“. Numai Unuia ca Acesta I se avem întotdeauna motive să mulţumim că nu cuvine slava! Numai în mâinile Unuia ca ne aflăm în iad, unde am merita să fim! Acesta este puterea în siguranţă! O a doua mângâiere puternică se des­prinde 5:12 Silvan (probabil acelaşi om căruia i din faptul că El ne-a chemat la slava Sa veş- se spunea şi Sila, forma prescurtată a numelui nică. Asta ne învredniceşte să privim dincolo Silvan) a fost fratele credincios căruia Petru de suferinţele acestei vieţi, la vrem­ ea când i-a dictat această scrisoare şi probabil solul vom fi cu Mântuitorul şi vom fi ca El pe prin care a fost transmisă ea. Obiectivul urmă- veci. Gândiţi-vă numai! Am fost aleşi din rit de Petru prin această Scrisoare a fost să-i groapa cu gunoi şi chem­ aţi la slava Lui veş- asigure că credinţa creştină pe care o îmbrăţi- nică! şaseră ei este adevărata credinţă – sau, cum o O a treia mângâiere provine din faptul că numeşte el: adevăratul har al lui Dumnezeu. suferinţa nu ţine decât puţin timp. Când sunt Poate că, în dogoarea persec­uţiilor, ei ar fi

1 Petru 1107 putut fi ispitiţi să se întrebe dacă nu cumva din această turmă suferă pen­tru El în mijlocul s-au înşelat îmbrăţişând creştinismul. Petru unei societăţi agitate. decla­ră că nu s-au înşe­lat. Că au găsit adevă- rul lui Dumnezeu şi că trebuie să rămână Pace, desăvârşită pace, moartea care ne um­breşte stator­nici în acest adevăr. 5:13 Cea aleasă împreună cu voi, care pe noi şi pe ai noştri? este în Babilon, vă salută. Tot aşa şi Mar­cu, fiul meu. Isus a învins moartea şi toate puterile sale. Este cu neputinţă să precizăm dincolo de orice îndoială cine sau ce se înţelege prin – Edward H. Bickersteth cuvintele: „Cea aleasă împreună cu voi, care este în Babilon“. Unele din interpretăr­ile NOTE FINALE majore ale acestui verset sunt, după cum 1(1:2) Există şi alte forme de sfinţire, care urmează: (1) „Frăţietatea“ (2:17; 5:9). În grea- au loc mai târziu. Când cineva se naşte din că acest substantiv abs­tract este feminin. (2) nou, el devine sfinţit în ce pri­veşte poziţia sa, Soţia lui Petru. (3) Vreo doamn­ă aleasă din pentru că este „în Cristos“ (Ev. 10:10, 14). partea locului. De asemenea este cu neputinţă De-a lungul întregii sale vieţi creştine el trebu- să precizăm la care Babil­on se referă textul. ie să trăiască însă şi sfinţe­nia practică, adică Ar putea fi: (1) Faimo­sul oraş de pe fluviul proces­ul prin care devine tot mai asemănător Eufrat, unde erau mulţi iudei; (2) Postul mili- cu Cristos (1 Pet. 1:15). În cer el va realiza tar cu ace­laşi nume de pe fluviul Nil (deşi sfinţir­ea desăvârşită, pentru că acolo nu va această ipoteză este improb­abilă); (3) Roma. mai păcătui niciodată (Col. 1:22). Vezi excur- La Apocalips­a, cetatea Babilonului este înţe­ sul despre Sfinţire după explicaţia textului de leasă în general ca o referire la Roma (17:1-9; la Evrei 2:11. 18:10, 21). 2(1:8) Majoritatea manuscriselor greceşti O a treia întrebare se referă la menţion­area conţin varianta: „cunoscut“ (eidotes), în loc de lui Marcu. Este acesta propriul fiu al lui „văzut“ (idontes). Sensul final este însă cam Petru după trup, sau se referă la Ioan Marcu, acelaşi, adică faptul că ei nu au făcut cunoş­ scriitorul evangheliei care-i poartă numele? tinţă în persoană cu Isus pe pământ. Probabil varianta din urmă este cea valabilă. 3(1:8) William Lincoln, Lectures on the Dacă aşa stau lucrurile, atunci rămâne să deci- First and Second Epistles of Peter, p. 21. dem dacă Marcu a fost fiul lui Petru pentru 4(1:12) Ibid., p. 23. că acesta din urmă l-a con­dus la Cristos sau 5(1:13) J. H. Jowett, The Redeemed Family dacă cuvântul fiu desem­nează doar o relaţie of God, p. 34. spirituală aprop­iată între un prezbiter şi un 6(1:17) Lincoln, Lectures, p. 30. creştin mai tânăr. Cuvânt­ul folosit de Petru 7(1:20) Ibid., p. 33. pentru fiu35 nu este acelaşi cuvânt pe care-l 8(1:21) W. T. P. Wolston, Simon Peter: His foloseşte Pavel pentru a descrie relaţia spiritua- Life and Letters, p. 270. lă cu Timotei şi Tit, şi corespunde tradiţiei 9(1:22) Textul critic (NU) nu conţine cuvin­ stră­vechi, conform căreia Evanghelia lui Mar­ tele: „prin Duhul“. cu, zugră­vită în culori atât de vii, s-ar baza pe 10(1:23) Nota de subsol la lucrarea lui F. relată­rile de martor ocular ale lui Petru. W. Grant, “1 Peter, din The Numerical Bible, 5:14 Bătrânul (prezbiterul) încheie cu o Evrei la Apocalipsa, p. 149. poruncă şi cu o benedicţie. Porunca este: 11(1:23) Textul NU omite „în veci“. „Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare de dra- 12(2:2) Textul alexandrin (NU în notele de goste“. Obligaţia iubirii frăţeşti este un ordin subsol din ediţia NKJV) conţin variant­a: “grow permanent pentru biserică, deşi man­iera expri- up to salvation”, „să crească (să ajun­gă) la mării sale poate varia în funcţie de cultura şi mântuire“. Dar această variantă ar putea pune epoca în care trăiesc creştinii. sub semnul îndoielii siguranţa mântuirii. Benedicţia este: „Pacea să fie cu voi cu toţi 13(2:6) Greaca biblică: lithon (piatră) akro- care sunteţi în Cristos Isus“. Este un cu­vânt (vârf) goniaion (din/de colţ), de unde: piatră mângâietor pentru sfinţii loviţi de furt­u­ ni, care din capul unghiului sau cheia de boltă. îndură tot felul de strâmtorări pen­tru numele 14(2:7) Textul NU conţine varianta „cei lui Cristos. Isus şopteşte pace tur­mei pe care care nu cred“ în loc de „cei care sunt neas­ Şi-a cumpărat-o cu sângele Lui, când oiţele cultători“, dar întrucât „a crede Evanghelia“ se mai nu­meşte şi „a asculta de Evanghelie“, sensul este cam acelaşi. 15(2:12) O redare literală a textului ar con-

1108 1 Petru ţine cuvântul nobil sau frumos (kalos în grea- p. 294. Minunatul joc de cuvinte din versiunea că, din care provine cuvântul caligrafie, „scri- KJ nu se regăseşte în textul origin­al grec, ere frumoasă“). unde cele două tipuri de „grijă“ sunt cuvinte 16(2:12) Charles R. Erdman, The Gener­al diferite, fără nici o legătură între ele (în româ- Epistles, p. 66. neşte: „îngrijora­re“ şi „grijă“). Această variantă 17(2:12) Jowett, Redeemed Family, p.88, 89. provine din NT englez, tipărit în anul 1526, 18(2:13) Leslie T. Lyall, Red Sky at Night, p. opera unui strălucit traducător şi martir al 81. Inchiziţiei, William Tyndale (1484-1536). Textul 19(2:16) F.B. Meyer, Tried by Fire, p. 91. său sună astfel: „cast youre care to hym: for 20(2:25) În greacă: episkopos, „suprave­ghe­ he careth for you“. tor“ sau „episcop“. 33(5:8) J. Dwight Pentecost, Your Adver­ 21(3:2) George Müller, într-o publicaţie sary the Devil, p. 94. periodică intitulată The Word („Cuvântul“), 34(5:10) Harry Lacey, God and the Nat­ions, editată de Richard Burson, a cărei dată nu se p. 92. cunoaşte. Paginile 33-35. 35(5:13) Termenul comun din limba greacă: 22(3:4) Meyer, Tried, p. 117. huios; Pavel foloseşte termenul teknon, textual 23(3:7) Charles Bigg, A Critical and Exege­ „cel născut“ (în scoţiană: bairn) sau copil. tical Commentary on the Epistles of St. Peter and St. Jude (ICC), p. 155. BIBLIOGRAFIE 24(3:8) În loc de „curtenitori“ (philop­ hro­ (1 şi 2 Petru) nes), textul NU conţine varianta „sme­riţi“ (tapeinophrones). Ambele sunt virtuţi de mare Barbieri, Louis A. First and Second Peter. preţ, adecvate contextului; care dintre ele va fi Chicago: Moody Press, 1975. aleasă ca variantă a original­ului va depinde de concepţia pe care o va avea traducătorul în Bigg, Charles. A Critical and Exegetical Com­ privinţa criticii textuale a NT. Noi urmăm aici mentary on the Epistles of St. Peter and St. tradiţia versiunii KJ. Jude (ICC). Edinburgh: T. & T. Clark, 25(3:15) Textul NU conţine varianta: „Cris­ 1901. tos ca Domn“ în loc de „Domnul Dumnezeu“. Asta ar sugera că Cristosul NT este Iehova Grant, F. W. “I and II Peter,” The Numeric­ al Savaot din VT. Bible, vol. 7. New York: Loizea­ux Bros., 26(4:6) Albert Barnes, Notes on the New 1903. Testament: James, Peter, John and Jude, p. 191. Ironside, H. A. Notes on James and Peter. 27(4:14) Din textul NU lipseşte propozi­ţia New York: Loizeaux Brothers, 1947. ultimă a versetului 14 („Din partea lor, El este hulit, dar din partea voastră El este proslăvit“). Jowett, J. H. The Redeemed Family of God. Întrucât „Se odihneşte peste voi“ şi „este pro- Londra: Hodder & Stoughton, n.d. slăvit“ se termină ambele cu aceleaşi litere în greacă (-etai), e uşor de presupus că s-a Lenski, R. C. H. The Interpretation of the comis o eroare de omitere. Această omitere de Epistles of St. Peter, St. John & St. Jude. ordin tehnic se numeşte „homoeoteleuton“ Columbus: Wartburg Press, 1945. (terminaţie similară). 28(4:16) F.B. Meyer, Tried by Fire, p. 27. Lincoln, William. Lectures on the First and 29(4:16) G. Campbell Morgan, Searchl­ights Second Epistles of Peter. Kilmarnock: John from the Word, p. 366. Ritchie Publ., n.d. 30(4:18) Meyer, Tried, p. 180-181. 31(5:2) Textul NU conţine varianta: „după Meyer, F. B. Tried by Fire. Fort Washing­ton, Dumnezeu“ în loc de „de bunăvoie“. Varianta PA: Christian Literature Crusade, 1983. tradiţională a versiunilor KJ şi NKJV (găsită în textul majoritar şi în TR) se potriveşte cu con- Stibbs, Alan M. The First Epistle General of textul mult mai bine ca un contrast în vederea Peter. Grand Rapids: Wm. B. Eerd­mans constrângerii. Publ­ishing Co., 1959. 32(5:7) J. Sidlow Baxter, Awake, My Heart, Thomas, W. H. Griffith. The Apostle Peter: His Life and Writings. Grand Rapids: Kregel Publications, 1984. Westwood, Tom. The Epistles of Peter. Glen­ dale, California: The Bible Trea­sury Hour, Inc., 1953. Wolston, W. T. P. Simon Peter: His Life and Letters. Londra: James Nisbet & Co., 1913.

A DOUA EPISTOLĂ A LUI PETRU Introducere „[A Doua Petru] Îl emană pe Cristos, aşteptând împlinirea Lui“. – E. G. Homrig­hausen I. Locul unic în Canon cum susţinea biserica primară, Iuda urmează Citatul introductiv de mai sus este deosebit epistolei 2 Petru, avem totuşi o atestare din de semnificativ, pentru că autorul său, aseme­ primul veac a lui 2 Petru în cadrul Epistolei nea altora din zilele noastre, neagă faptul că lui Iuda (vezi introducerea la Iuda). Învăţatul Petru a scris această epistolă. De asemenea, el german Zahn e de părere că nu avem trebuin­ recunoaşte că „ceea ce avem aici are un ţă de nici o altă atestare. Pe lângă Iuda, caracter şi un spirit petrin“.1 Ironia face ca Origen este primul care citează cartea 2 Petru, aceste două afirmaţii să rezu­me foarte succint fiind urmat de Metodiu din Olimp (un martir contribuţia unică a cărţii 2 Petru. din timpul domniei împăra­tului Diocleţian) şi În contextul întunericului tot mai adânc al Fumilian din Cezareea. Eusebius recunoaşte că apostaziei care se apropie, această scurtă scri­ majoritatea creştini­lor au acceptat cartea 2 soare ne îndreaptă privirile spre Venirea Dom­ Petru, deşi el person­al se îndoieşte de autenti­ n­ului. Deşi conţine elemente ce amin­tesc de citatea ei. viaţa şi personalitatea lui Petru, ea Îl insuflă, Canonul Muratorian nu conţine în lista sa într-adevăr, pe Cristos celor care sunt dispuşi cartea 2 Petru – dar nu include nici 1 Petru şi, să permită acestei mici scrisori să-şi spună în plus, este un document fragmentar. Deşi cuvântul. Ieronim era la curent cu dubiile mani­festate II. Paternitatea faţă de autenticitatea cărţii 2 Petru, atât el, cât Un eminent cărturar american de orientar­e şi ceilalţi părinţi de vază ai bise­ricii ca conservatoare, specialist în NT, a afirmat Atanasiu şi Augustin, au acceptat-o ca fiind o recent: „2 Petru, asemenea cărţilor Daniel şi carte autentică a NT. Întreaga biserică le-a Isaia din VT, este aceea care îi separă pe urmat exemplul, până la Refor­mă. adulţi de copii, în ce priv­eşte ortodox­ia strictă De ce este 2 Petru mai slab atestată pe pe tărâmul criticii biblice“. Co­menta­torii din plan extern decât alte cărţi din Biblie? Mai epoca modernă adesea nici nu se strădu­iesc să întâi, este scurtă, apoi nu a fost prea des infirme pater­nitatea petrină asupra cărţii 2 co­piată şi nu conţine material de factură unică. Petru, socotind că ar fi un fapt de la sine Acest din urmă punct este însă un argument înţeles şi deja dovedit că epistola nu a fost în favoarea ei: cărţile scrise de eretici conţi­ scrisă de Petru. Desigur, există mai multe pro­ neau întotdeauna doctrine suplim­ entare prin bleme serioase în calea acceptării autenticităţii care aceştia contraziceau sau, cel puţin, îndrăz­ acestei cărţi decât în cazul oricărei alte cărţi neau să adauge la doctrina apostolică. Acest din NT, dar în mod hotărât aceste probleme fapt e de natură să ne sugereze probabil moti­ nu sunt nici pe departe atât de mari pe cât vul principal al pre­cauţiei manifestate în pri­ sunt prezen­tate. mele veacuri ale erei creştine faţă de 2 Petru. Dovezile externe Asta pentru că au existat mai multe „pseude­ În cazul lui 2 Petru nu se pot invoca cita­ pigrafa“ (scrieri false) care au folosit numele tele obişnuite ale lui Polycarp, Ignaţiu şi Irineu lui Petru pentru a promova erezii gnostice, referitoare la această epistolă. Dar dacă, aşa cum ar fi „Apoca­lipsa lui Petru“. În fine este important de ştiut că, deşi 2 Petru a fost una din cărţile puse sub semnul 1109

1110 2 Petru îndoielii de unii (antilegomena), biserica n-a Una din cele mai convingătoare dovezi ale respins-o niciodată ca pe o carte de învăţăt­ură faptului că Petru este cel care a scris această falsă. epistolă este trimiterea care se face la 1:16-18 Dovezile interne la schimbarea la faţă. Scriitorul a fost prezent Cei care resping paternitatea petrină subli­ pe muntele sfânt la acel evenim­ ent. Asta niază diferenţele stilistice dintre 1 şi 2 Petru. înseamnă că el este fie Petru, fie Iacov, fie Ieronim a explicat însă că acestea se datorea­ză Ioan (Mat. 17:1). Această a doua scrisoa­re faptului că Petru a recurs la servic­iile altui afirmă că a fost scrisă de Petru (1:1), nu de secretar. Totuşi diferenţele dintre stilul cărţii 1 Iacov sau de Ioan. Petru şi 2 Petru nu sunt atât de mari ca cele La 2:14, 18 găsim cuvântul: „ademen­esc“, dintre cele două epistole luate împreună şi care provine în original din termenul deleago restul NT. Ambele epistole sunt redactate într- – „a prinde cu momeală, cu nadă“, expresia un vocabular bogat şi viu, care con­ţine multe fiind împrumutată din vocabularul unui pescar coincidenţe cu predicile lui Petru din cartea şi astfel deosebit de adecvată, dacă ţinem Faptelor Apostolilor şi din evenimentele vieţii seama de faptul că Petru a fost pescar. sale. La 3:1 autorul se referă la o scrisoare ante­ Referirile la evenimente din trecutul lui rioară, care, probabil este 1 Petru. De aseme­ Petru ce apar în conţinutul cărţii 2 Petru sunt nea, la 3:15 se referă la Pavel în ter­meni folosite atât în favoarea, cât şi împotriva foarte personali, cum se cuvenea să facă un paternităţii tradiţionale. Unii din cei care res­ apostol. ping paternitatea petrină afirmă că ar trebui să În fine, un alt cuvânt care face aluzie la existe mai multe aluzii; alţii spun că sunt prea experienţa lui Petru îl găsim la 3:17. Termen­ul multe aluzii, ceea ce denotă că neapărat aici „statornicie“ (în versiunea română: „tărie“) pro­ avem de a face cu „opera“ unui falsificator! vine din aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul „a Dar ce motiv ar fi existat să se plastografieze întări“ pe care l-a folosit Isus la Luca 22:32. o atare carte? Deşi cei care resping autenticita­ „După ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tea cărţii au dat dovadă de un spirit foarte tăi“. Îl găsim şi sub forma: „vă va întări“ la 1 creator în formularea a tot felul de teorii, nici Petru 5:10 şi „sunteţi întăriţi“ la 2 Petru 1:12. una din ele nu s-a doved­it până în prezent În fine, ca în epistolele pastorale, bănuim satisfăcătoare. că o mare parte din ostilitatea manifestată de Pe măsură ce vom studia însă Epistola, unii din epoca modernă faţă de ideea că 2 vom găsi anumite dovezi interne care atestă că Petru ar fi rodul vieţii apostolului Petru şi că Petru este într-adevăr autorul ei: epistola ar fi ieşit de sub pana lui se datorea­ză La 1:3 scriitorul îi defineşte pe credin­cioşi tocmai faptului că autorul îi condamnă fără ca unii care au fost chemaţi de însăşi gloria şi înconjur pe apostaţi. virtutea Domnului. Asta ne duce însă îndărăt, Pe măsură ce vom studia epistola, vom găsi la Luca 5:8 unde gloria Domnu­lui l-a copleşit alte dovezi interne care stabilesc o legătură sigu­ atât de mult pe Petru încât a strigat: „Doamne, ră cu apostolul Petru. Dar ceea ce este important pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!“ este să deschidem Biblia la această epistolă şi să Când scriitorul oferă cititorilor o reţetă care vedem ce ne spune Domnul prin ea. să-i ajute să nu se poticnească (1:5-10), gândul III. Data ne duce imediat la căderea lui Petru şi întrista­ Data apariţiei lui 2 Petru depinde, evid­ent, rea care l-a cuprins. de autenticitatea ei. Cei care cred că este un Versetul 14 din capitolul 1 este deosebit de fals susţin că ar fi apărut cândva în cursul semnificativ. Scriitorului i s-a spus de către veacului al doilea. Întrucât noi conchid­em că Domnul Isus cum va muri. Asta se potriveşte biserica a fost corectă când a recu­noscut că 2 perfect cu Ioan 21:18, 19, unde Isus i-a desco­ Petru este o carte canonică, din perspectivă perit lui Petru că va fi omorât la o vârstă istorică şi spirituală, trebuie să stabilim data înaintată. apariţiei ei cu puţin înainte de moartea lui În versetele 13-15 din capitolul 1, cuvin­tele: Petru (67 sau 68 d.Cr.), adică anul 66 sau 67. „cort“ (tabernacol) şi „plecarea“ (ieşir­ea) sunt IV. Fondul şi temele amândouă cuvinte folosite de Luca în relatarea Două curente care se bat cap în cap se sa despre schimbarea la faţă a Domnului Isus disting în structura epistolei apostolului: cuvân- (Luca 9:31-33).

Comentariu 2 Petru 1111 tul profetic (1:19-21) şi libertinismul (cap. 2). lumea aceasta (sub domnia lui Constantin şi a Deja Petru îi vede prefigurându-se la orizont celor care au venit după el), morala bisericii a pe învăţătorii falşi care vor introduce „erezii scăzut vertiginos. Acelaşi lucru este va­labil şi distrugătoare“, care propagă învăţătura falsă, în ziua de azi. Trezirea interesului pentru ade­ potrivit căreia ar fi voie să trăieşti o viaţă des­ vărul profetic, ce a caracterizat veacul al nouă­ trăbălată. Aceşti oameni ridiculizează ideea că sprezecelea, nu mai este o rea­litate acum, va veni o zi a judecăţii (3:1-7). Ceea ce e pentru multe cercuri – iar trăirea în neorându­ privit la timpul viitor în vremea lui Petru este ială care, se constată în multe bise­rici, demon­ redat în epistola lui Iuda ca o realitate ce s-a strează că Petru a fost inspirat să scrie despre petrecut deja (v. 4). Atunci când creştinismul acest adevăr de mare trebuinţă pentru întreaga şi-a pierdut drag­ostea pentru Venirea lui eră creştină. Cristos, ajungând să se simtă în largul ei în SCHIŢA I. SALUTUL (1:1,2) II. CHEMAREA LANSATĂ PENTRU CULTIVAREA UNUI PUTERNIC CARAC­ TER CREŞTIN (1:3-21) III. APARIŢIA ÎNVĂŢĂTORILOR FALŞI PREZIŞI (cap. 2) IV. APARIŢIA BATJOCORITORILOR PREZIŞI (cap. 3) Comentariu I. SALUTUL (1:1, 2) au primit ei când au îmbrăţişat credinţa creşti­ 1:1 Simon Petru se prezintă pe sine ca nă. El explică în continuare că această cre- rob şi apostol al lui Isus Cristos. Suntem izbiţi dinţă este prin neprihănirea Dumne­zeului îndată de simplitatea şi smerenia sa. El a fost şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. El vrea rob din proprie opţiune; iar apos­tol prin să spună că pentru Dum­nezeu a fost un lucru numire divină. El nu recurge la nici un titlu drept să dăruiască această credinţă de statut pompos sau simboluri care să-i confere vreun egal celor care cred în Domnul Isus. Moartea, statut elevat. De pe buzele sale se revarsă îngroparea şi învie­rea lui Cristos asigură o doar recunoaşterea plină de gratitudine a obli­ bază justă de pe care Dumnezeu le poate gaţiei ce o are de a-L sluji pe Mântuitorul arăta păcătoşilor harul Său, prin credinţă. înviat. Datoria de păcat ce se acumulase a fost achi­ Singurul lucru care ni se spune despre cei tată în între­gime şi acum Dumne­zeu poate cărora le-a fost adresată Scrisoarea este că au să-l îndrep­tăţească pe păcătosul care crede în obţinut aceeaşi credinţă la fel de preţioasă Fiul Său. ca a lui Petru şi a colegilor săi. Asta ar putea Titlul: Dumnezeul şi Mântuitorul nostru constitui un indiciu că aposto­lul s-a adresat Isus Cristos este unul din numeroa­sele titluri unor credincioşi neevrei, ideea subliniată fiind din NT care indică Dumnezeirea absolută a aceea că şi ei au primit aceeaşi credinţă ca Domnului Isus. Dacă El n-ar fi Dumnezeu, şi evreii credinc­ioşi, o credinţă ce nu avea nici aceste cuvinte n-ar avea nici un sens. un cusur. Toţi cei ce sunt mântuiţi prin harul 1:2 Apostolul îşi înalţă rugăciunea fier­binte lui Dumnezeu se bucură de acceptare egală pentru ca harul şi pacea cititorilor săi să le din partea Lui, fie că sunt evrei, fie Neamuri, fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu fie bărbaţi, fie femei, fie robi, fie oameni şi a lui Isus, Domnul nostru. El vrea ca ei să liberi. aibă această cunoaştere prin harul susţinător Credinţa înseamnă suma totală a tot ce şi împuternicitor al lui Dumnezeu în viaţa lor

1112 2 Petru de fiecare zi. El vrea ca inimile lor să fie devenim tot mai mult asemenea Lui. păzite de pacea lui Dumnezeu, care întrece Chemarea noastră este una din temele de orice pricepere. Dar el vrea ca toate acestea să predilecţie ale lui Petru. El ne aminteşte că: le fie dăruite nu în doze minuscule, ci doreşte (1) Am fost chemaţi din întuneric la lumina ca binecuvânt­ările acestea să fie înmulţite din Lui minunată (1 Pet. 2:9). (2) Am fost che­ belşug. maţi să-L urmăm pe Cristos pe o cărare a Cum pot fi înmulţite aceste binecuvânt­ări? suferinţei (1 Pet. 2:21). (3) Am fost chemaţi să Prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, răspundem cu binecuvântare la batjocuri şi Domnul nostru. Cu cât Îl cunoaş­tem mai ocări (1 Pet. 3:9). (4) Am fost chemaţi la bine pe Dumnezeu, cu atât trăim o experien­ slava lui veşnică (1 Pet. 5:10). (5) Am fost ţă mai nemijlocită a harului şi păcii. Mult chemaţi prin slava şi virtutea Sa (2 Pet. 1:3). mai bine va fi de noi dacă vom locui în locu­ Această trimitere înseamnă că El ne-a chemat inţa tainică a Celui Preaînalt, decât dacă ne descoperindu-ne minunăţiile Persoan­ei Sale. vom opri acolo doar din când în când. Cei Saul din Tars a fost chemat pe drumul spre care trăiesc în sanctuar, mai degrabă decât la Damasc când a văzut slava lui Dumnezeu. Un periferia acestuia, vor afla secretul harului şi ucenic din perioada ulterioară a mărturisit: păcii lui Dumnezeu. „Am privit faţa Lui şi de atunci încolo am II. C HEMAREA LANSATĂ PENTRU fost pe veci lecuit de a mai admira orice alt lucru care nu se asemăna cu El“. El a fost CULTIVAREA UNUI PUTERNIC chemat de slava şi excelenţa Sa. CARAC­TER CREŞTIN (1:3-21) 1:4 Printre toate aceste lucruri pe care 1:3 Pasajul acesta ar trebui să prezinte un puterea lui Dumnezeu le-a dăruit pentru a imens interes pentru toţi creştinii, dato­rită fap­ promova o viaţă de sfinţenie se află şi făgă- tului că ne arată cum putem să ne păzim de duinţele Lui nespus de mari şi scum­pe pe căderi în viaţa aceasta şi cum putem fi asigu­ care le găsim în Cuvântul Său. Se apreciază raţi de intrarea triumfală în viaţa de apoi. că în Biblie există cel puţin 30.000 de promi­ Mai întâi suntem asiguraţi că Dumnezeu siuni. John Bunyan spunea odată: „Cărarea ne-a asigurat pe deplin o viaţă de sfinţenie. Se vieţii e presărată cu atâtea promisiuni ale lui spune că această asigurare este o dovadă a Dumnezeu, încât nu poţi face nici un pas fără puterii Sale: Dumnezeiasca Lui putere ne-a să calci pe ele“. dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlav­ ia. După Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt ulti­mul cum puterea Lui ne mântuieşte, în primul din cele şapte lucruri scumpe menţion­ate de rând, tot aşa puterea Lui ne dărui­eşte energia Petru în scrisoarea sa. Credinţa noastră este mai necesară de a trăi o viaţă sfântă de acum scumpă decât aurul (1 Pet. 1:7). Sângel­e lui încolo. Succesiunea corectă este următoarea: Cristos este scump (1 Pet. 1:19). Cristos, Piatra mai întâi: viaţa, apoi evlavia. Evanghelia este Vie, este scump înain­tea lui Dumnezeu (1 Pet. puterea lui Dum­nezeu de a ne mântui de 2:4). De asemenea El este piatra scumpă din pedeapsa păcatului şi de puterea lui, de osândă capul unghiului (1 Pet. 2:6). Tu­turor celor care şi de întinare. cred El le este scump (1 Pet. 2:7). Mărgăritarul În acest tot ce priveşte viaţa şi evlavia sunt nepie­ritor al unui duh blând şi liniştit este de cuprinse: lucrarea de mare preot a lui Cristos, mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Pet. 3:4). slujba Duhului Sfânt, activitatea agenţiilor Şi, în fine, făgădu­inţele lui Dumnezeu sunt îngereşti în folosul nostru, noua viaţă pe care scumpe (2 Pet. 1:4). o primim la convertire şi instruirea pe care o Gândiţi-vă la unele din făgăduinţele care primim din Cuvântul lui Dumnezeu. ţin de viaţa de sfinţenie. (1) Elib­e­rarea de Puterea de a trăi o viaţă sfântă ne parvine stăpânirea păcatului (Rom. 6:14). (2) Harul prin cunoaşterea Celui care ne-a chemat. care este suficient (2 Cor. 12:9). (3) Puterea După cum Dumnezeiasca Lui putere este de a asculta de poruncile Sale (Fil. 4:13). sursa sfinţeniei, tot aşa cunoaşt­erea Lui este (4) Biruinţa asupra diavolului (Iac. 4:7). (5) canalul prin care ni se trans­mite această putere. Scăparea ce ni se pune la dispoziţie când A-L cunoaşte pe El echivalează cu viaţa veşni­ suntem ispitiţi (1 Cor. 10:13). (6) Iertarea că (Ioan 17:3) şi progresul pe planul cunoaşte­ când ne mărturisim păcatele (1 Ioan 1:9) – rii Lui înseam­nă progres pe planul sfinţeniei. şi faptul că Dumnezeu nu-Şi va mai aduce Cu cât Îl cunoaştem mai mult pe El, cu atât aminte de aceste păcate (Ier. 31:34). Răs­ punsul pe care-l primim când lansăm che­

2 Petru 1113 marea (Ps. 50:15). iar la evlavia lui Daniel bunătatea frăţească a lui Nici nu e de mirare că Petru afirmă că Ionatan; iar la bunătatea frăţeas­că a lui Ionatan făgăduinţele lui Dumnezeu sunt nespus de dragostea lui Ioan.2 mari şi scumpe! Aceste făgăduinţe îl înv­rednicesc pe credincios să scape de strică­ Lenski sugerează: ciunea care este în lume prin poftă. Dumnezeu ne-a promis tot ce avem nevoie ca să putem Lista celor şapte este aranjată cu referire la pseu­ să ne împotrivim ispitei. Când suntem asaltaţi do-profeţi (2:1) şi la modul în care trăiesc ei de pofte îndârjite, putem face apel la aceste după pretinsa lor credinţă. În locul laudei, ei aduc promisiuni. Ele ne vor învrednici să scăpăm dizgraţia; cunoştinţa o înlocuiesc cu orbirea; stă­ de stricăciunea lumii – de păcatele ei sexuale, pânirea de sine o înlocuiesc cu libertinismul; per­ de beţia ei, de murdăria ei, de mizeria ei, de severenţa în bunătate este înlocuită de ei cu răuta­ viclenia şi perfidia ei, de toate certurile şi tea; evlavia este înlocui­tă cu neevlavia; prietenia zavistiile ei. frăţească cu antipat­ia faţă de copiii lui Dumnezeu; Latura pozitivă este că prin aceleaşi pro­ iubirea nepre­făcută cu groaznica ei absenţă.3 misiuni noi putem fi părtaşi ai firii dumne- zeieşti. Acest lucru se petrece în prin­cipal la Prima trăsătură este virtutea. Prin asta se convertire. Atunci noi ne bucurăm în mod înţelege fie pioşenie, bunătate în viaţă sau practic, nemijlocit de ceea ce ne-a făgăduit excelenţă pe plan moral, deşi acestea par să Dumnezeu, devenind tot mai con­formaţi chi­ fie acoperite de cuvântul ce apare mai jos, pului Său. De pildă, El a făgădu­it că pe „evlavia“. S-ar putea ca termenul virtute să măsură ce ne gândim mai mult la El, deve­ însemne aici curaj spiritual în faţa unei lumi nim tot mai mult ca El (2 Cor. 3:18). Noi ostile, tăria de a lua atitudine fermă pentru transformăm această făgăduinţă într-o realita­ ceea ce este drept şi bun. te, citind zilnic Cu­vântul Lui, studiind modul Ne gândim la curajul martirilor. Arhie­ în care este revelat Cristos în Cuvânt şi piscopului Cranmer i s-a spus că va fi ars pe păşind pe urmele Lui. Făcând aceasta, Duhul rug dacă nu va semna o retractare. La în­ceput, Sfânt ne transformă tot mai mult după chi­ el a refuzat să semneze retractarea, dar mai pe pul Lui, de la un grad de slavă la altul. urmă, fiind supus la enorme presiuni, mâna lui 1:5 Versetele 3 şi 4 ne arată că Dumne­zeu dreaptă a semnat retrac­tarea. Mai târziu şi-a ne-a dăruit tot ce avem nevoie pentru a trăi dat seama de greşeala comisă şi le-a spus viaţa divină. Pentru că El a făcut acest lucru, călăilor săi să aprindă focul. La ce­rerea sa, noi trebuie să ne dăm toate străduinţ­ele s-o mâinile i-au fost dezle­gate. Apoi a întins mâna cultivăm. Dumnezeu nu ne face sfinţi dreaptă în foc, zicând: „Aceasta e mâna cu îm­potriva voinţei noastre sau fără participarea care s-a scris [retractarea]; prin urmare, ea va noastră. Trebuie să existe o dorinţă, o hotărâre suferi prima pedeapsa. Mâna aceasta a săvârşit şi o disciplină din partea noastră. păcatul! Piară mâna asta dreaptă!“4 În dezvoltarea caracterului creştin, Petru Curajul trebuie suplimentat cu cunoştin­ţă, presupune credinţa. La urma urmelor, el se în special cunoaşterea adevărului spiritua­l. adresează unor creştini – celor care şi-au exer­ Aceasta subliniază importanţa studierii cuvân­ sat deja credinţa mântuitoare în Domn­ul Isus. tului lui Dumnezeu şi a ascultării de precepte­ Prin urmare, el nu le spune să furnizeze cre­ le lui sacre. dinţă, întrucât presupune că deja o au. Ceea ce este totuşi necesar este ca această Mai mult despre Cuvântul Lui, credinţă să fie suplimentată prin cele şapte elemente ale sfinţeniei – nu prin adăugarea lor Având comuniune cu Domnul meu. unul după altul, ci prin manif­estarea concomi­ tentă şi permanentă a tuturor harurilor. Auzindu-I glasul în fiecare rând, Tatăl lui Tom Olson obişnuia să le citească fiilor săi pasajul acesta: Însuşindu-mi fiecare credincioasă afirmaţie. Adăugaţi la credinţa voastră virtutea sau curajul – Eliza E. Hewitt lui David; iar la curajul lui David cunoştinţa lui Solomon; iar la cunoştinţa lui Solomon răbdar­ea Printr-o cunoaştere experimentală a Bib­liei lui Iov; iar la răbdarea lui Iov evlavia lui Daniel; noi ne dezvoltăm ceea ce Erdman a definit drept: „deprinderile practice în detal­iile creşti­ nismului“. 1:6 Dumnezeu îl cheamă pe fiecare creştin în parte la o viaţă disciplinată. Cinev­a a definit aceasta drept puterea de a-ţi controla voinţa,

1114 2 Petru prin operaţia Duhului lui Dum­nezeu. Trebuie experienţe triumfătoare este contrară realităţii. să dăm dovadă de disciplină în rugăciune, Căci în această viaţă avem de a face şi cu disciplină în studier­ea Bibliei, disciplină în trăirea de zi cu zi, cu rutina, cu sarcinile şi folosirea timpului, disciplină în frânarea pofte­ obligaţiile mai puţin plăcute, cu împrejurările lor trupului, disciplină în dărnicia noastră jertfi­ negative şi dezamăgirile de care ne lovim, cu toare. întristări şi amărăciuni, cu spulberarea planuri­ Pavel a exercitat o atare stăpânire de sine. lor noastre. Perseverenţa este arta de a rămâ­ „Eu, deci, alerg, dar nu aşa ca şi cum n-aş şti ne în picioare, de a merge înainte, în pofida încotro. Mă lupt, dar nu ca unul care loveşte tuturor obstacolelor ce ne stau în cale. în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l Următoarea virtute este evlavia. Viaţa ţin în stăpânire, ca nu cumv­a, după ce am noastră trebuie să fie asemenea lui Dumne­zeu, predicat altora, să fiu eu însumi desca­lificat“ (1 cu tot ceea ce înseamnă sfinţenia de ordin Cor. 9:26, 27). practic (termenul englez pentru „evla­vie“ este Marele naturalist Audubon a fost dispus să godliness, respectiv calitatea de a fi ca se supună unei stări prelungite de disc­onfort, Dumnezeu, n.tr.). Trebuie să existe o calitate doar pentru a afla mai multe despre taina atât de supranaturală în comportarea noastră, lumii păsărilor. Dar să-l lăsăm pe Robert G. încât alţii să ştie că suntem copiii Tatălui Lee să ne povestească: ceresc; semnele caracteristice de apartenenţă la aceeaşi familie trebuie să se poată distinge cu El a socotit conforturile sale fizice ca pe o uşurinţă. Pavel ne amin­teşte că: „...evlavia este nimica toată, pe lângă succesul în lucrarea sa. Se folositoare în orice pri­vinţă, întrucât ea are tupila şi stătea nemişcat în această poziţie ore în promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare“ şir, pe întuneric şi ceaţă, simţindu-se pe deplin (1 Tim. 4:8). răsplătit dacă, după săptămâni de aştep­tare, reuşea 1:7 Dragostea de fraţi ne identifică în faţa să smulgă încă o singură informaţie nouă despre lumii că suntem ucenicii lui Cristos: „Prin o singură pasăre. Trebuia să stea în apă stătută, aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii acoperit aproape până la gât, abia mai putând să Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii“ respire, în timp ce nenumăr­aţi şerpi veninoşi de (Ioan 13:35). tipul „mocasini“ i se perindau pe dinaintea feţei Iubirea de fraţi conduce la dragoste pentru sale, iar marii aliga­tori treceau mereu pe lângă întreaga omenire. Nu e o chestiune ce ţine, în omul acesta încre­menit în poziţia sa de veghe. principal, de emoţii, ci de voinţă. Nu este un „Nu, n-a fost plăcut“, spunea el, cu faţa sentiment înălţător pe care trebuie să-l simţim, rad­iindu-i de entuziasm, „dar ce importanţă are, ci o poruncă pe care trebuie s-o împlinim. În având în vedere că am reuşit să fotografiez acea accepţiunea Noului Testament, dragostea este pasăre“. Se supunea la toate aceste cazne doar supranaturală. Un necredincios nu poate iubi pentru a fotografia o pasăre!5 în felul în care ne porunceşte Biblia deoarece nu are viaţă di­vină. E nevoie de viaţă divină Datorită pildei lăsate de el şi de alţii şi pentru a putea să-ţi iubeşti duşmanii şi a te având în vedere nevoile unei lumi care piere, ruga pentru călăii care urmează să-ţi ia viaţa. precum şi pericolul personal care ne paşte Dragostea se manifestă prin dărnicie. De pildă, mereu de a ne ruina mărturia, este imperativ „Dumne­zeu atât de mult a iubit lumea, că... a să ne supunem unei discipline, pentru ca dat..“. (Ioan 3:16). „Cristos de asemenea a Cristos să poată avea parte de tot ce e mai iubit biserica şi... a dat..“. (Ef. 5:25). Noi ne bun în viaţa noastră. putem manifesta dragostea dăruind altora tim­ La stăpânirea de sine trebuie să adău­găm pul nostru, talentele noast­re, avuţiile noastre şi perseverenţa, adică îndurarea cu răbdare a viaţa noastră. persecuţiilor şi strâmtorărilor. Avem nevoie să T. E. McCully a fost tatăl lui Ed McCully, ni se amintească în perma­nenţă că viaţa creşti­ unul din cei cinci misionari tineri ucişi de nă este o luptă, că este o chemare permanentă indienii Auca în Ecuador. Într-o noapte, pe la necesitatea de a îndura. Nu este de ajuns să când ne rugam pe genunchi, el s-a rugat cu pornim pe acest drum, învăluiţi de glorie, ci cuvintele: „Doamne, dăruieşte-mi harul de a trebuie să perseverăm pe această cărare, în rămâne în viaţă până când voi vedea că cei pofida dificultăţilor pe care le întâmpinăm. care i-au ucis pe băieţii noştri au fost mântuiţi, Ideea potrivit căreia viaţa de credinţă nu ar fi ca să-i pot îmbrăţişa şi să le spun că-i iubesc altceva decât un şir neîntrerupt de piscuri, de pentru că şi ei Îl iubesc pe Cristosul meu“.

2 Petru 1115 Aceasta e dragos­tea creştină – când te poţi sunt cele două faţete ale planului de mântuire ruga astfel pentru cei care s-au făcut vinovaţi al lui Dumnezeu. Alegerea se re­feră la alege­ de ucide­rea fiului tău. rea suverană şi eternă de către El a anumitor Aceste şapte haruri alcătuiesc caracterul indivizi ca să fie ai Lui. Chemarea se referă deplin format al creştinului. la acţiunea Lui în timp, prin care s-a evidenţiat 1:8 Pe cărarea uceniciei nu poţi sta pe loc, alegerea. Alegerea noastră a avut loc înainte ci fie vei înainta, fie vei da înapoi. Când mer­ de crearea lumii; chemarea noastră are loc gem înainte, avem parte de tărie şi siguranţă; atunci când suntem convertiţi. Pe plan cronolo­ pe când, atunci când regresăm, avem parte de gic, alegerea are loc mai întâi, fiind urmată pericole şi eşecuri. apoi de chemare. Dar în experienţa umană Eşecul de a persevera în dezvoltarea mai întâi devenim conştienţi de chemarea ca­racterului creştin conduce la ariditate, sterili­ Lui, după care ne dăm seama că am fost aleşi tate, nerodnicie, orbire, miopie şi uitare. în Cristos din veşnicie. Ariditatea. Numai viaţa trăită în părtăşie Nu putem să facem chem­ area şi aleger­ ea cu Dumnezeu poate avea o eficacitate adevăra­ noastră mai sigure decât sunt deja; planurile tă. Călăuzirea Duhului Sfânt elimină activitatea eterne ale lui Dumnezeu nu vor putea fi nici­ aridă (sau „lenea“, cum se spune în ediţia odată zădărnicite. Dar putem să le confirmăm, română), asigurându-ne eficienţa maximă. prin asemănarea tot mai mult cu Domnul nos­ Altfel nu suntem decât un vas zăngănitor, tru. Prin manifestarea roadei Duhului, noi dând cu pumnul în vânt sau cosând fără aţă. putem da o dovadă de netăgăd­uit a faptului că Nerodnicia. Se poate să avem cunoştinţ­e suntem cu adevărat ai Lui. O viaţă sfântă considerabile despre Domnul Isus Cris­tos, şi demonstrează realitatea mântuirii noastre. totuşi să fim neroditori în acele cun­oştinţe. Trăind o viaţă sfântă, vom fi păziţi de Eşecul de a transpune în practic­ă ceea ce poticniri. Nu se pune problema căderii în sen­ cunoaştem va duce, în mod ine­vitabil, la o sul pierzării veşnice, căci lucrarea pe care a stare de ariditate şi sterilita­te. Tocmai faptul că săvârşit-o Cristos ne izbăveşte de asta. Mai apele care intrau nu aveau şi o ieşire cores­ degrabă, se referă la căderea în păcat, în diz­ punzătoare au ucis acea mare, căreia i se graţie sau într-o stare de inutili­tate. Dacă nu spune acum Marea Moartă. Tot aşa şi în cazul vom face progrese în lucrurile divine, vom fi nostru, dacă lipseşte gura de ieşire va fi omo­ în pericol de a ne ruina viaţa. Dar dacă râtă produc­tivitatea pe planul spiritual. umb­lăm în Duhul, vom fi scutiţi de situaţia în 1:9 Miopia. Există mai multe grade de care am putea fi desca­lificaţi şi scoşi din ser­ incapacitare a vederii, cunoscute sub terme­nul viciul Său. Dumnezeu îl păzeşte pe creştinul general de orbire. Prin miopie aici se înţelege care înaintează pentru El. Pericolul stă în sta­ o anumită formă de orbire în care omul tră­ rea de trândăvie sau orbire spirituală. ieşte pentru clipa de acum, mai degrabă decât 1:11 Nu numai că o stare de continuă pentru viitor, fiind atât de preocupat de lucru­ înaintare spirituală ne va oferi siguranţă, ci şi rile materiale încât le neglijează pe cele spiri­ promisiunea unei intrări din belşug în împără- tuale. ţia veşnică a Domnului şi Mântui­torului nos- Orbirea. Oricine duce lipsă de cele şapte tru Isus Cristos. Petru nu se referă aici la trăsături enumerate în versetele 5-7 este orb, faptul intrării noastre, ci la maniera în care se neştiind care este lucrul cel mai important, face acest lucru. Singura temelie a primirii central, al vieţii. El nu are capa­citatea de a noastre în împărăţia cerească este credinţa în discerne care sunt valorile cu adevărat spiritua­ Domnul Isus Cristos. Dar unii vor avea o le. El trăieşte într-o lume întunecată, do­mi­nată intrare mai din belşug decât alţii. Vor fi mai de umbre. multe grade sau trepte de răsplătire. Iar aici se Uitarea. În fine, omul care duce lipsă de spune că răsplăţile depind de gradul de con­ cele şapte virtuţi a uitat că a fost curăţ­it de formare la chipul Mântuitorului. vechile lui păcate. Adevărul răscum­părării sale 1:12 După ce a luat în considerare impli­ şi-a pierdut prospeţimea pentru el, în­trucât caţiile actuale şi eterne ale temei dezbătute, acum se întoarce îndărăt la lucrurile de care a Petru şi-a propus să le reamin­tească mereu fost salvat odată. Se joacă cu păcate care au credincioşilor despre import­anţa cultivării unui provocat moartea Fiului lui Dum­nezeu. caracter creştin. Chiar dacă ştiau deja, ei aveau 1:10 Şi astfel Petru îşi îndeamnă cititorii nevoie să li se reamintească acest lucru, cum, să confirme chemarea şi alegerea lor. Acestea de altfel, trebuie să ni se reamin­tească şi nouă.

1116 2 Petru Deşi noi suntem întăriţi în adevărul actual, mânt. există totdeauna pericolul unui moment de Cuvântul folosit de Petru pentru deces este preocup­are sau al ceasului uitării. De aceea, termenul de la care provine cuvân­tul exod. ade­văr­ul trebuie să fie repetat în permanenţă. Este acelaşi cuvânt care descrie moar­tea lui 1:13 Aceasta nu era doar intenţia, ci şi Cristos la Luca 9:31. Moartea nu este încetarea îndatorirea lui Petru de a-i stârni pe sfinţi, fiinţei, ci plecarea de la un loc către altul. reamintindu-le mereu atâta timp cât se afla în Aceste versete au o valoare deosebită pen­ viaţă. El a considerat că este adecvat să-i tru noi, întrucât ne arată ce este import­ant păzească de dormitarea spirituală, pe mă­sură pentru un om al lui Dumnezeu care trăieşte în ce se apropia de sfârşitul vieţii sale. umbra morţii. Sintagma: Aceste lucruri apare 1:14 Domnul îi descoperise deja lui Petru de patru ori – în versetele 8, 9, 12 şi 15. faptul că va muri şi maniera în care va muri Marile adevăruri de bază ale credinţei creştine (Ioan 21:18, 19). De atunci au trecut mulţi ani. au o valoare enormă când sunt pri­vite de la Apostolul, de-acum înaintat în vârstă, ştia că, hotarele lumii eterne. în cursul normal al eveni­mentelor, moartea era 1:16 Versetele de la sfârşitul capitolului 1 aproape. Această cunoştinţă i-a dat un imbold se ocupă de siguranţa venirii lui Cristos în şi mai mare de a se îngriji cu tot dinadin­sul glorie. Petru abordează mai întâi siguran­ţa de bunăstarea spirituală a cop­iilor lui mărturiei apostolice, apoi siguranţa cu­vântului Dumnezeu în timpul care a mai rămas. profetic. E ca şi când Petru ar uni NT şi VT, El descrie moartea sa ca o „dezbrăcare de spunându-le cititorilor să se ţină strâns de cortul“ său sau de locuinţa sa pământ­ească. această mărturie unită. După cum un cort este o locuinţă temporară El subliniază că mărturia apostolilor se pentru călători, tot aşa trupul este structura în bazează pe fapte reale, nu pe mituri. Astfel ei care locuim în timpul pelerina­jului nostru pe nu au urmat nişte basme meşteşugit alcătuite acest pământ. La moarte cortul este strâns. La sau mituri când au făcut cunosc­ ut cititorilor Răpire, trupul va fi înviat şi transformat. În puterea şi venirea Domnului nostru Isus forma sa eternă, proslăvită, trupul este descris Cristos. ca o clădire şi o casă (2 Cor. 5:1). Evenimentul concret la care se referă Petru Faptul că Petru ştia că va muri nu neagă aici este Schimbarea la faţă a lui Cristos de pe adevărul Întoarcerii iminente a lui Cristos ca munte, la care au asistat ca martori oculari trei să-Şi ia acasă sfinţii – cum susţin unii. apostoli: Petru, Iacov şi Ioan. Puterea şi veni- Adevărata biserică s-a aşteptat din todeauna că rea este o modalitate6 literară de a spune Cristos ar putea veni în orice clipă. Numai „venirea cu putere“ sau „puternica venire“. printr-o revelaţie specială a ştiut Petru că nu Schimbarea la faţă a fost o avanpremieră a va fi în viaţă când Se va întoar­ce Domnul. venirii lui Cristos cu putere, ca să domnească 1:15 Nu numai că apostolul s-a hotărât pe pământ. Acest lucru este explicitat de textul personal să le reamintească sfinţilor despre de la Matei 16:28, unde Isus a spus: „Adevărat importanţa de a face progrese pe plan spiritual, vă spun că unii din cei care stau aici nu vor de a înainta pe cărare, ci, în plus, a aranjat să gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul le lase acest îndemn sub formă scrisă, ca să le Omului venind în împărăţia Sa“. Iar în versetele aducă întotdeauna aminte. Prin scrierile sale, imediat următoare (17:1-8) este descrisă credincioşii puteau să-şi amintească oricând de Schimbarea la faţă. Pe munte Petru, Iacov şi aceste îndemnuri. În consecinţă, Scrisorile lui Ioan L-au văzut pe Domnul Isus în aceeaşi Petru aruncă de mai bine de nouăsprezece glorie pe care o va avea El când va domni veacuri lumină pe cărarea fraţilor şi surorilor timp de o mie de ani pe pământ. Înainte de a de credinţă şi vor conti­nua să facă acest lucru muri, cei trei apostoli L-au văzut pe Fiul până va veni Mântuitorul nostru. În plus, tradi­ Omului în gloria împărăţiei Sale viitoare. Astfel ţia străveche şi vrednică de crezare spune că cuvintele Domnului de la Matei 16:28 s-au Evanghelia lui Marcu este, în esenţă, alcătui­tă împlinit la 17:1-8. din amintirile de martor ocular ale lider­ului Acum Petru subliniază că relatarea apostoli­ său spiritual, apostolul Petru. că a Schimbării la faţă nu s-a bazat pe basme Importanţa slujbei scrise este limpede aici. meşteşugit alcătuite (în greacă: mituri). Este Cuvântul scris este cel care dăinuie. Prin exact termenul la care recurg unii teologi cuvântul scris, slujba unui om se prop­agă în moderni când atacă Biblia. Ei sugerează că continuare, chiar dacă trupul lui zace în mor­ Scripturile ar trebui „demitolo­gizate“. Bultmann

2 Petru 1117 a dezbătut ceea ce el a numit drept „elemen­ Nu ştim pe care munte a avut loc Schim­ tul mitologic“ din NT. John A. T. Robinson barea la faţă. Dacă ar fi putut fi identificat, i-a îndemnat pe creş­tini să recunoască că o probabil că acum ar fi împânzit de tot felul de mare parte a Bibliei ar conţine, în opinia lui, troiţe, altare şi sanctuare.8 Se numeşte mun­ doar mituri: tele sfânt nu pentru că ar fi sacru în mod intrinsec, ci pentru că a fost pus deoparte pen­ În decursul ultimilor o sută de ani, s-a făcut un tru un eveniment sacru. pas dureros, dar decisiv înainte, prin recunoaşt­erea 1:19 Şi astfel avem cuvântul profetic con- faptului că Biblia conţine, totuşi, „mituri“ şi că firmat. Profeţii din VT au prezis veni­rea lui aceasta este o formă importantă de adevăr reli- Cristos cu putere şi mare slavă. Evenimentele gios. S-a recunoscut, astfel, treptat, de către toţi, de pe muntele Schimbării la faţă au confir- în afară de fundamentaliştii de orientare extremă, mat aceste profeţii. Ceea ce au văzut apostolii că povestirile Genezei despre Creaţie şi Cădere nu a înlăturat profeţiile din VT şi nu le-a făcut sunt reprezentări ale celor mai prof­unde adevăruri mai sigure, ci, pur şi simplu, a adăugat la despre om şi univers, îmbrăca­te sub formă de aceste profeţii con­firmarea lor. Apostolilor li mit, iar nu de istorie, şi că ele nu sunt, ca atare, s-a dăruit prilejul de a vedea în avanpremieră cu nimic mai puţin valide. Într-adevăr, a fost o frântură din slava împărăţiei viitoare a lui esenţial pentru apărarea adevărului creştin să se Cristos. recunoască şi să se afirme că aceste povestiri nu Ne va fi de folos să consultăm aici, pentru au fost din dome­niul istoriei şi, prin urmare, nu restul versetului, traducerea lui F. W. Grant: au intrat în competiţie cu relatările alternative din „...la care bine faceţi că luaţi aminte (ca la o domeniul antropologiei şi cosmologiei. Cei care lampă ce străluceşte într-un loc întunecos, până nu au făcut această distincţie – aşa cum putem se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de noi observa acum limpede – au făcut astfel dimineaţă) în inimile voastre“. Observaţi folo­ chiar jocul lui Thomas Huxley şi al amicilor sirea parantezelor de către Grant. Conform acestu­ia7. traducerii sale, legătur­a trebuie făcută între luaţi aminte şi în inimile voastre. Cu alte Infirmând acuzaţia că aceste adevăruri ar fi cuvinte, trebuie să luăm aminte în inimile doar nişte mituri, Petru prezintă trei dovezi ale noastre. În traduce­rea NKJV şi în multe alte Schimbării la faţă: mărturia vederii; mărturia versiuni găsim va­rianta: se crapă de zi şi lucea- auzului; şi mărturia pre­zenţei fizice. fărul de dimineaţă răsare în inimile voastre În ce priveşte vederea, apostolii au fost – ceea ce prezintă dificultăţi practice de inter­ martori oculari ai măreţiei (maiestăţii) pretare. Domnului. Ioan a mărturisit: „Noi am privit Cuvântul profetic este lumina care strălu­ slava Lui, slavă ca a singurului născut de la ceşte. Locul întunecos este lumea. Zorii zilei Tatăl, plin de har şi de adevăr“ (Ioan 1:14). semnalează sfârşitul actualei epoci a bisericii 1:17 Apoi a fost mărturia auzului. (Rom. 13:12). Răsăritul luceafărului de diminea­ Apostolii au auzit glasul lui Dumnezeu spu­ ţă înfăţişează venirea lui Cristos, ca să-Şi ia nând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în acasă sfinţii. Astfel sensul pasajului este că care Îmi găsesc desfătarea“. Această expresie întotdeauna trebuie să avem înaintea noastră audibilă a onoarei acordate Dom­nului Isus I cuvântul profetic, ca pe o comoară a inimii s-a adus Domnului Isus din gloria măreaţă, noastre, întrucât ne va sluji de lumină în aceas­ adică din norul strălucitor şi radios de slavă, tă lume întun­ecată, până la sfârşitul epocii şi numit şi Şekina, care simboliza prezenţa lui până Se va arăta Cristos pe nori ca să-i ia pe Dumnezeu. ai Săi, care-L aşteaptă, acasă în cer. 1:18 Referindu-se la Iacov, Ioan şi la el 1:20 În ultimele două versete ale capito­ însuşi, Petru subliniază faptul că ei au auzit lului, Petru subliniază faptul că Scripturile pro­ distinct glasul lui Dumnezeu când au fost cu fetice au izvorât de la Dumnezeu, iar nu de la Domnul pe muntele cel sfânt. Aici avem om, fiind, prin urmare, de origine di­vină. mărturia a trei martori, care, după Matei 18:16, Nici o profeţie din Scriptură nu este de este autorizată şi competentă. interpretare particulară (sau origine cum În fine, Petru adaugă mărturia apariţiei se arată în textul marginal). Această afirmaţie fizice: am fost cu El pe muntele sfânt. A fost a dat naştere la o mare diversitate de interpre­ o situaţie reală, din viaţa de toate zilele; asu­ tări, unele din ele absurde, cum ar fi aceea pra acestui fapt nu poate fi nici o îndoială. potrivit căreia interpretarea Bibliei ar fi dreptul

1118 2 Petru exclusiv al bisericii, persoanele individuale nea­ lă, plenară a cuvântului infailibil. vând dreptul de a o studia! Prin inspiraţie verbală înţelegem faptul că Alte explicaţii ar putea fi afirmaţii a­devărate, cuvintele aşa cum au fost redactate ele de cei chiar dacă nu constituie înţelesul acestui pasaj. patruzeci sau mai bine de patruzeci de scriitori De pildă, este adevărat că nici un verset nu umani au fost insuflate de Dumn­ezeu (vezi 1 trebuie interpretat de unul singur, ci în lumina Cor. 2:13). Dumnezeu nu le-a dat doar un contextului şi a restului Scrip­turii. cadru general sau o schiţă cu ideile de bază, Dar Petru se ocupă aici de originea cuvân­ pe care ei s-o completeze apoi cum cred ei tului profetic, nu de modul în care îl interpre­ de cuviinţă, cu cuvintele considerate de ei tează oamenii după ce a fost dat. Ideea care se drept cele mai nimerite. Ci înseşi cuvintele desprinde este că atunci când profeţii s-au apu­ scrise de ei li s-au dat de către Duhul Sfânt. cat de scris, ei nu şi-au prezentat propria lor Prin inspiraţie plenară înţelegem că toată interpretare particul­ară a evenimentelor sau Biblia este în egală măsură dată de Dumnezeu, propriile lor conc­luzii. Cu alte cuvinte, inter- de la Geneza la Apocalipsa. Este Cuvântul lui pretarea9 nu se referă la explicarea cuvântului Dumnezeu (vezi 2 Tim. 3:16). Prin infailibil de către aceia dintre noi care avem Biblia sub (sau negreşelnic) înţe­legem că acest cuvânt al formă scrisă, ci se referă la modul în care a lui Dumne­zeu, în forma rezultată, este integral luat fiinţă Cuvântul de la bun început, cum fără greşeală în original, nu numai în doctri­ arată şi D. T. Young: nă, ci şi în istorie, ştiinţă, cronologie şi în toate celelal­te domenii. Prin urmare, textul, dacă este înţeles corect.... afirmă că Scriptura nu este de origine omen­ească, III. A PARIŢIA ÎNVĂŢĂTORILOR FALŞI în ultimă analiză. Ea este interpretarea lui PREZIŞI (cap. 2) Dumnezeu, nu a omului. Adesea îi auzim pe unii spunând că anumite texte din Scriptură ar repre­ 2:1 La încheierea capitolului 1 Petru se zenta opinia lui David sau opinia lui Pavel sau referă la profeţii din Vechiul Testament ca opinia lui Petru. Şi totuşi, la o adică, nu avem oameni care au vorbit nu după cum au voit opinia nici unui om în aceste Scrieri Sfinte, ci ei, ci mişcaţi de Duhul Sfânt. Acum el amin­ toate reprezintă modul lui Dumnezeu de interpre­ teşte că, pe lângă profeţii adevăraţi din perioa­ tare a lucrurilor. Nici o profeţie din Scriptură nu da VT, au fost şi profeţi falşi. Şi după cum reprezintă modul personal al cuiva de a interpreta vor fi învăţători autentici în era creştină, tot Scriptura, ci oamenii au vorbit după cum au fost aşa vor fi şi învăţători falşi. mişcaţi de Duhul Sfânt.10 Aceşti învăţători falşi îşi ocupă locul în cadrul bisericii, pozând în slujitori ai Astfel cuvântul origine care apare în textul Evangheliei. De aceea este pericolul atât de marginal al traducerii NKJV este foarte exact mare. Dacă ar ieşi pe faţă şi ar spune că sunt şi, credem noi, superior în cadrul contextului. atei sau agnostici, oamenii ar şti să se păzeas­ 1:21 Versetul acesta confirmă explicaţia că. Dar ei sunt maeştri ai înşelăciunii, căci oferită în versetul 20. Căci nici o profeţie n-a umblă cu Biblia în mână şi folosesc expresii fost adusă prin vo­ia omului. Cum a zis cine­ ortodoxe – deşi sensul pe care-l dau acestora va: „Ceea ce au scris ei nu a fost un amal­ este cu totul diferit de cel al Scripturilor. gam de idei prop­rii, după cum nu a fost Preşedintele unui seminar teologic liberal a rezultatul imag­in­aţiei, înţelepciunii sau spec­u­ recunoscut strategia în felul următor: laţiei uma­ne“. Realitatea este că oamenii sfinţi ai lui Bisericile adesea îşi schimbă convingerile, fără să Dumnezeu au vorbit11 conduşi de Duhul renunţe formal la acelea pe care le îmbrăţi­şau Sfânt. În unele privinţe, pe care nu le putem odată şi teologii lor de obicei găsesc moda­lităţi înţelege pe deplin, Dumnezeu i-a călăuzit pe de a păstra continuitatea cu trecutul prin reinter­ aceşti oameni chiar în privinţa cuvintelor pe pretări. care trebuia să le scrie aceştia, şi totuşi El nu a distrus individualitatea sau stilul scriitorilor. W. A. Criswell îl descrie pe învăţătorul fals Acesta este unul din verset­ele cheie ale Bibliei în felul următor: despre inspiraţia divin­ă. În vremea noastră, când mulţi neagă autoritatea Scrip­turii, este important ...un om învăţat, suav, afabil, cu personalitate plă­ să rămânem neclintiţi alături de inspiraţia verba- cută, care se dă prieten al lui Cristos. El predică de la amvon, scrie cărţi savante, public­ă articole

2 Petru 1119 în reviste religioase. El atacă creşti­nismul dinăun­ Întrupării un idol“.13 tru. El face din biserică şi din şcoală locul unde Episcopul metodist Gerald Kennedy este se strâng tot soiul de păsări necurate şi respingă­ de aceeaşi părere: toare. El adaugă la doctrină aluatul saducheilor.12 Mărturisesc sincer că afirmaţia (potrivit căreia Unde se găsesc aceşti învăţători falşi? Vom Cristos este Dumnezeu) nu-mi este pe plac şi mi aminti locurile cele mai evidente: se pare cu totul nesatisfăcătoare. Mai degrab­ă, aş Protestantismul liberal şi neo-ortodox prefera să se spună că Dumnezeu a fost în Romano-Catolicismul liberal Cristos, întrucât cred că mărturia Noului Tes­ Russelianismul (Martorii lui Iehova) tament, luată în ansamblu, se opune doctrin­ei Mormonismul dumnezeirii lui Isus, deşi cred că aduce o mărtu­ Ştiinţa Creştină rie covârşitoare despre divinitatea lui Isus.14 Unity School of Christianity (Şcoala de unitate a creştinismului) Prin aceasta şi prin multe alte căi învă­ Christadelphianismul ţătorii falşi Îl tăgăduiesc pe Domnul care i-a Armstrongismul (aşa-numitul „Radio cumpărat. Aici ar trebui să ne oprim şi ne Church of God“) aducem aminte că deşi aceşti învăţători falşi la care se referă Petru fuseseră cumpă­raţi de Deşi pretind că sunt slujitori ai neprihă­nirii, către Domnul, ei nu au fost însă niciodată oamenii aceştia strecoară pe furiş erezii nimi- răscumpăraţi. Noul Testament face distincţie citoare ale sufletului, pe lângă doctrina adevă­ între cumpărare şi răscumpă­rare. Toţi sunt rată a Bibliei. Este un amest­ec deliberat de cumpăraţi, dar nu toţi sunt răscumpăraţi. Răs­ minciună şi adevăr. În principal, ei propovădu­ cumpărarea se aplică doar la cei care Îl pri­ iesc un sistem de tăgăduiri. Iată câteva din mesc pe Isus Cristos ca Domn şi Mân­tuitor, tăgăduirile ce se pot întâlni în câteva din gru­ însuşindu-şi valoarea sângelui Său vărsat (1 pările menţiona­te mai sus: Pet. 1:18, 19). Ei neagă inspiraţia verbală, plenară a La Matei 13:44 Domnul Isus este înfăţiş­at Bibliei, a Sfintei Treimi; neagă Dumnezei­rea ca un om care a vândut tot ce avea pentru a lui Cristos, naşterea Lui din fecioară şi moar­ cumpăra o ţarină. În versetul 18 din acelaşi tea Sa în locul păcătoşilor. Ei resping cu deo­ capitol se afirmă clar că ţarina este lumea. sebită vehemenţă valoarea sângelui Său vărsat. Deci prin moartea Sa pe cruce, Domnul a Ei neagă învierea Sa cu trupul, pedeapsa veş­ cumpărat lumea şi pe toţi cei ce se află în nică, mântuirea prin har, prin credinţa în ea. Dar El nu a răscumpărat întrea­ga lume. Domnul Isus Cristos, precum şi realitatea Deşi lucrarea Lui a fost suficientă pentru răs­ minunilor din Biblie. cumpărarea întregii omeniri, ea devine efectivă Iată şi alte învăţături false din vremea doar pentru cei ce se pocă­iesc, cred şi-L pri­ noastră: mesc pe El. Teoria Kenosis – erezie conform căreia Faptul că aceşti învăţători falşi nu au fost Cristos S-ar fi golit pe Sine de atributele niciodată născuţi din nou este indicat şi de Dumnezeirii. Asta ar însemna că El a putut destinul lor. Ei aduc asupra lor o nimi­cire păcătui, că a putut face greşeli, etc. grabnică. Pierzarea lor este pe­deapsa veşnică Fantezia de tipul: „Dumnezeu e mort“, în iazul de foc. evoluţionismul, mântuirea universală, purga­ 2:2 Petru prezice că ei vor avea o mul­ţime toriul, rugăciunile pentru cei morţi, etc. de aderenţi, ceea ce se explică prin faptul că Păcatul suprem al învăţătorilor falşi constă nimicesc normele biblice de moral­ă, încurajând în faptul că ei Îl tăgăduiesc chiar pe Stăpânul complacerea în plăcerile trupului. Iată două care i-a cumpărat. Deşi spun cuvinte frumoa­ exemple: Episcopul anglican John A. T. se la adresa lui Isus, referin­du-se la „divinita­ Robinson a scris urmă­toarele: tea“ Sa, la înalta Sa etică, la superba pildă pe care a lăsat-o El, oamen­ii aceştia refuză însă ...nici un lucru în sine nu poate fi etichetat ca să-L mărturisească pe Domnul Isus ca „greşit“. De pildă, nu se poate porni de la poziţia Dumnezeu şi unic Mântui­tor. enunţată de unii conform căreia „relaţi­ile premari­ Nels Ferré a scris următoarele: „Isus n-a tale“ sau „divorţul“ sunt greşite sau păcătoase în fost şi n-a devenit niciodată Dumnezeu.... A-l ele însele. Se poate să fie în 99 de cazuri sau numi pe Isus Dumnezeu înseamnă a-i substitui chiar în 100 de cazuri din o sută, dar ele nu sunt

1120 2 Petru intrinsec greşite, pentru că singurul rău intrinsec şi-au luat de soţii pe acelea pe care şi le-au este absenţa iubirii.15 ales“. Îngerii sunt numiţi fii ai lui Dumnezeu la Iov 1:6; 2:1. Din Geneza 6 se deduce că În cartea intitulată: Called to Responsi­ble fiii aceştia ai lui Dumnezeu şi-au părăsit pozi­ Freedom (Chemat la libertate responsa­bilă), ţia angelic­ă ce li s-a încredinţat, schimbând publicată de Consiliul Naţional al Bisericilor, locuinţa lor din cer cu una de pe pământ şi tinerii sunt sfătuiţi în felul următor: căsăto­rindu-se cu soţii omeneşti. Copiii rezul­ taţi din aceste căsătorii au fost nephilim, care Prin urmare, în sens personal, individual, ceea ce înseamnă „cei căzuţi“ (Gen. 6:4). Pare să justifică şi sfinţeşte sexualitatea nu este statutul rezulte cu destulă claritate din Geneza 6:3 că marital extern al persoanelor înaintea legii, ci, mai lui Dumnezeu i-a făcut o extrem de mare degrabă, ceea ce simt ei unul faţă de altul în neplăcere acest gen de împerecheri sexuale inimile lor. Judecând lucrurile prin această prismă, anormale. a se ţine de mână ar putea fi într-adevăr greşit, Drept contraargument, unii precizează că pe când contactul sexual intim poate fi corect şi îngerii sunt fiinţe asexuale şi, prin urma­re, nu bun.16 se pot căsători. Dar tot ce ni se spune în cuvânt este că în cer ei nu se că­sătoresc Ca urmare a acestui tip de comportament, (Marcu 12:25). Îngerii au apărut a­desea în VT propovăduit şi practicat de învăţătorii falşi, în chip uman. De pildă, cei doi în­geri pe care calea adevărului este vorbită de rău. i-a găzduit Lot la Sodom­ a (Gen.19:1) sunt Nec­redincioşii dobândesc un dispreţ profund descrişi ca bărbaţi în ver­set­e­ le 5, 10, 12. Ei faţă de creştinism. aveau picioare (v. 2) şi mâini (v.10); puteau 2:3 Învăţătorii aceştia falşi sunt lacomi, atât mânca (v.3); aveau forţ­­ă­ fizică (v. 10,16). pe plan sexual, cât şi financiar. Ei au ales sluj­ Rezultă clar din de­scri­erea dorinţelor perverse ba de clerici pentru că este bănoasă. Scopul lor ale bărbaţilor din So­d­o­ma că îngerii aceia principal este de a-şi atrage cât mai mulţi aveau trupuri ca­p­­­a­bile de a fi supuse la abu­ ­adepţi, pentru a-şi augmenta venitul. zuri sexuale (v.5). Ei îi vor exploata pe oameni cu cuvinte Mânia lui Dumnezeu s-a aprins împo­triva false. Darby a spus: „Diavolul nu este nicioda­ acestui gen cras de apostazie a îngeri­lor de tă mai satanic decât atunci când umblă cu la ordinea stabilită de El. În consec­inţă, pierza­ Biblia asupra sa“. Tot aşa şi oamenii aceştia, rea lor a constat în aruncarea lor în iad, ţinuţi cu Biblia în mână, se dau drept vestitori ai în gropile de groaznică întunecime până la neprihănirii, cântând cân­tări binecunoscute în judecata de apoi. rândul credincioşilor evanghelici şi făcând uz 2:5 Al doilea exemplu care ilustrează inter­ de expresii scriptu­rale. Dar toate acestea con­ venţia directă a lui Dumnezeu în ped­epsirea stituie camuflajul sub care se ascund învăţătu­ păcatului îl găsim în cazul oameni­lor care au rile lor eretice şi morala lor decăzută. pierit în cadrul potopului. Mare a fost răuta­ Pe aceşti oameni religioşi din „coloana a tea acestora. Orice închipuire a gândurilor lor cincea“ îi aşteaptă o groaznică condamna­re. era îndreptată tot timpul numai spre rău (Gen. Judecata îi paşte de mult timp şi pierzarea 6:5). În ochii lui Dumn­ezeu, pământul era lor nu dormitează, ci stă de multă vreme stricat şi plin de viol­enţă (Gen. 6:11-13). trează, gata să se năpustească asupra lor ca o Domnului I-a părut rău că i-a făcut pe oameni panteră. pe pământ (Gen. 6:6). A fost atât de întristat, 2:4 În versetele 4-10, avem trei exemple încât S-a hotă­rât să-i şteargă de pe faţa pămân­ din VT referitoare la judecata dezlănţuită de tului (Gen. 6:7). El n-a cruţat lumea antică, Dumnezeu asupra apostaziei: îngerii, antedi­ ci a adus potopul peste ea, ca să-i distrugă luvienii şi cetăţile Sodoma şi Gomora. pe locui­torii ei răi. Presupunem că îngerii care au păcătuit Doar Noe şi familia lui au găsit har în sunt cei menţionaţi la Iuda 6, unde aflăm că: ochii Domnului. Ei au căutat şi au găsit refu­ (1) Ei nu şi-au păstrat poziţia. (2) Şi-au părăsit giu în arcă, plutind teferi pe deasupra furtunii locuinţa propice. Deşi nu putem fi si­guri, exis­ mâniei şi indignării lui Dumnezeu. tă temeiuri puternice să credem că aceştia sunt Noe este înfăţişat ca predicator al nepri- identici cu „fiii lui Dumne­zeu“ menţionaţi la hănirii. Negreşit pe când construia el arca, Geneza 6:2: „Fiii lui Dumn­ezeu au văzut că loviturile de ciocan erau însoţite de avertismen­ fiicele oamenilor erau frumoase; şi din toate te la adresa celor care asistau batjocoritori la

2 Petru 1121 acţiunea sa, prevenindu-i să se lase de păcat, epistolă, care tratează apostazia, are atâtea de ca să nu înfrunte dreapta pedeapsă a lui spus în legătură cu imoralitatea, căci apostazia Dumnezeu pentru răutatea lor. şi imoralitatea merg mână în mână. Apostazia 2:6 Al treilea exemplu de judecată necru­ adesea îşi are rădăcinile în eşecul pe plan moral. ţătoare a lui Dumnezeu este nimicirea Sodo­mei De pildă, e posibil ca un bărbat să cadă într-un şi Gomorei. Aceste două cetăţi, situate undeva grav păcat sexual. În loc să-şi recu­noască vino­ în apropiere de actuala zonă de sud a Mării văţia şi să găsească curăţire prin sângele lui Moarte, constituiau focare de pervers­iu­n­e sexua­ Cristos, el se hotărăşte să se lase de cunoştinţa lă. Oamenii au acceptat homosexu­al­itatea ca pe lui Dumnezeu, care îi condamnă acţiunile, şi să un mod normal de viaţă. Pă­catul acesta este trăiască în practică ateismul. A. J. Pollock poves­ descris la Romani 1:26, 27: teşte cum s-a întâlnit cu un tânăr care mărturisi­ se cândva că este creştin, dar care era acum Chiar femeile lor au schimbat întrebuinţarea plin de îndoieli şi tăgăduiri. Dom­nul Pollock l-a firească a lor într-una care este împotriva firii. Tot întrebat: „Prietene, în ce păcat te-ai bălăcit în astfel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească ultimul timp?“ Tânărul a plecat capul ruşinat, a a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru întrerup brusc conversaţia şi a plecat imediat alţii, bărbaţi cu bărbaţi făptuind lucruri ruşinoase străpuns de vinovăţie.17 şi primind în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăci­ 2:7 Acelaşi Dumnezeu care aduce nimici­ rea lor. rea peste cei răi îi scapă pe cei drepţi. Petru ilustrează acest adevăr prin experienţa lui Lot. Dumnezeu nu a considerat această dege­ Dacă despre Lot nu am şti decât ceea ce ni nerare desfrânată drept o boală, ci un păcat. se spune în Vechiul Testament, poate nu l-am Pentru a arăta tuturor generaţiilor care s-au considera deloc un credincios. În relatarea de perindat ura Sa extrem de mare împotriva la Geneza, ne este prezentat aproape ca un homosexualităţii, El a făcut să plouă cu foc şi oportunist, care căuta să dobândească un statut pucioasă asupra Sodomei şi Gomorei (Gen. cât mai privilegiat, dispus să se împace cu 19:24), reducându-le la cenuşă. Distrugerea a păcatul şi corupţia pentru a-şi câştiga un renu­ fost atât de completă, încât nici astăzi nu se me şi un loc în lume. Dar Petru, scriind sub poate stabili cu preci­zie locul exact unde s-au inspiraţie, ne spune că el a fost un om nepri- aflat aceste oraşe. Ele slujesc de pilde oricărei hănit care era foarte întristat de purtarea persoane care legalizează acest păcat sau îl destrăbălată a acestor nelegiuiţi. Dumnezeu to­lerează, spunând că ar fi „o boală“! a văzut că Lot avea o credinţă autentică şi că Este un fapt semnificativ că clericii liber­ali iubea neprihănirea şi ura păcatul. din vremea noastră iau apărarea cu tot mai 2:8 Pentru a sublinia că Lot a fost cu ade­ mare înfocare perversiunilor sexual­e. Un oficial vărat un om neprihănit, în pofida apa­renţelor, al confesiunii United Church of Christ (Biserica Petru repetă că sufletul său era chinuit zilnic Unită a lui Cristos), în cadrul unui articol apă­ de lucrurile pe care le auzea şi le vedea la rut în Social Action, a recomandat ca biserica Sodoma. Groaznica imorali­tate a oamenilor de să înceteze de a mai discrimina împotriva acolo i-a provocat cumplite suferinţe. homosexualilor, atunci când le interzice acce­ 2:9 Concluzia care se desprinde este că sul la seminare, la ordinare şi la anga­jarea în Domnul ştie să-i scape din încercare pe diversele posturi din cadrul biseric­ii. Nouăzeci oamenii temători de Dumnezeu şi să-i de preoţi episcopali (var­ianta americană a pedepsească pe cei nelegiuiţi, care nu se tem Bisericii Angliei, n.tr.) au decis recent că acte­ de Dumnezeu. El poate să-i scape pe ai Săi le homosexuale între adulţi care consimt la din încercare, rezervând, în acelaşi timp, pe cei aceste acte sunt neutre din punct de vedere nedrepţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. moral. Învăţătorii religioşi falşi se situează în Cei răi sunt păstraţi pentru iad (v. 9), iar fruntea mişcărilor de legalizare a acestui păcat. iadul pentru cei răi (v. 17). În contrast cu (De la data redactării Comentariului, lucrurile aceştia, o moştenire este păstrată pentru cre­ au regresat mult. În august 2003 episcopalii, dincioşi, ei înşişi fiind păziţi pentru această în pofida unei puternice opoziţii în sânul deno­ moştenire (1 Pet. 1:4, 5). minaţiei, l-au ales în funcţia de episcop al 2:10 Capacitatea lui Dumnezeu de a-i ţine statului New Hampshire din SUA pe homose­ pe cei răi sub restricţii până la judecata lor xualul decla­rat şi practicant Gene Robinson, cu finală este valabilă mai ales în cazul categoriei majoritate de voturi! n.tr.) de oameni descrisă în acest capitol: învăţătorii Nu este la voia întâmplării faptul că această

1122 2 Petru falşi, ale căror vieţi sunt contaminate de necu- glorioşi înaintea Domnul­ui. Aici refer­irea la răţie sexuală, care propovădu­iesc răzvrătirea cei glorioşi pare să se aplice îngerilor care împotriva autori­tăţii de stat şi care aruncă ocupă poziţii de autori­tate. fără sfială insulte asupra înaltelor oficialităţi. În general se crede că această aluzie Nu e nici un secret în faptul că pe liderii obs­cură la îngeri este identică cu cea de la religioşi falşi, ce pozează în slujitori ai lui Iuda 9: „Dar arhanghelul Mihail, când se Cristos, îi caracterizează adesea norme morale îm­potrivea şi se certa cu el pentru trupul lui scăzute. Nu numai că ei înşişi se complac în Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui activităţi sexuale ilicite, ci le recomandă şi o judecată batjocoritoare, ci a zis: «Domnul să altora, promovând pe faţă liberti­nismul. te mustre!»“ Nu ştim de ce anu­me s-a iscat o Capelanul episcopal al şcolii de fete din controversă legată de trupul lui Moise. Ceea Baltimore, statul Mary­land, a scris: ce este important pentru noi este însă următo­ rul fapt: Mihail a recunoscut că Satan ocupă o Trebuie să ne relaxăm şi încetăm de a ne mai poziţie de autoritate în lumea demonilor şi că simţi vinovaţi cu privire la activităţile noastre deşi Satan nu avea jurisdicţie asupra lui Mihail, sexuale, gândurile şi dorinţele noastre sexuale. Şi acesta din urmă nu i-a vorbit batjocoritor. prin asta înţeleg că aceste gânduri pot fi Atunci gândiţi-vă la cute­zanţa şi neruşinarea het­erosexuale, homosexuale sau autosexuale.... unor oameni care nu se sfiiesc să facă ceea Sexul este plăcut... şi asta înseamnă că nu este ce îngerii se codesc a face! Şi apoi gândiţi-vă legat de nici un fel de legi, cu privire la ceea ce la judecata de care vor avea parte, în conse­ ai sau nu ai voie să faci. Cu alte cuvinte, e un cinţă, pentru aceste acte de sfidare! joc fără reguli.18 2:12 Dar aceşti lideri religioşi apostaţi sunt asemenea unor animale fără raţiune. În loc să Este semnificativ să constatăm că liderii reli­ se folosească de capacitatea de a gândi, care îi gioşi se situează de obşte în fruntea mişcărilor deosebeşte de animale, ei trăiesc ca şi când care aprobă şi promovează răst­urnarea puterii de satisfacerea poftelor lor trupeşti ar fi însăşi stat prin mijloace violent­e. Clericii din perioada esenţa existenţei lor. După cum multe animale modernă s-au afiliat la diverse cauze politice par să nu aibă alt destin decât acela de a fi subversive. Un director pentru afaceri bisericeşti duse la abator şi tăiate, tot aşa învăţătorii falşi şi comuni­tare din cadrul Presbiteriei oraşului se avântă spre pierzare, fără să le pese care e Phila­delphia a declarat: „Nu cred că vom adevărata lor chemare – respectiv, de a-L slăvi ex­clude asta (folosirea bombelor şi a grenade­lor pe Dum­nezeu şi a se bucura în El pe veci. de către biserică) în viitor, dacă toate celelalte Ei vorbesc de rău lucrurile pe care nu le mijloace neviolente se vor fi dove­dit ineficace“. înţeleg. Ignoranţa lor nu e mai strigăt­oar­e la Oamenii aceştia sunt fără tupeu şi îndă­ cer decât atunci când critică Biblia. Pent­r­u că rătnici. Respingerea neruşinată de către ei a sunt lipsiţi de orice viaţă divină, nu pot înţele­ oricărei autorităţi legal constituite pare să fie ge defel cuvintele, căile şi lucrările lui fără margini. Nici un vocabular nu este prea Dumnezeu (1 Cor. 2:14). Şi totuşi ei se dau greu în gura lor, când vine vorba să-şi bată joc drept mari experţi pe plan spiritual. Un credin­ de demnitarii care-i conduc. Faptul că guvernele cios smerit poate ve­dea mai mult pe genunchi (autorităţile) omeneşti sunt instituite de decât pot ve­dea aceştia când se ridică în vâr­ Dumnezeu (Rom. 13:1) şi că este interzis să fie ful picio­arelor. vorbite de rău (Fapte 23:5) nu-i afectează câtuşi Ei vor fi nimiciţi în acelaşi fel ca ani­ de puţin pe aceşti oameni. Ei par să se delecte­ malele. Întrucât ei preferă să trăiască asem­ enea ze în a-i şoca pe oameni prin denun­ţarea beli­ animalelor, vor şi muri ca animalele. Moartea coasă a demnitarilor (în greacă: „gloriile“ sau lor nu va însemna însă dispariţia lor, ci vor „cei glorioşi“). Este un termen ge­neral care i-ar muri o moarte ruşinoasă, lipsiţi de nă­dejde. putea cuprinde pe toţi, şi în­geri, şi oameni, care 2:13 La moarte vor suferi pentru ne­dre­p­ au fost învestiţi de Dum­nezeu cu autoritatea de tatea lor. Sau, cum parafrazează Phil­lips: „Din a guverna. Aici termenul se referă, probabil, la pricina răutăţii lor, s-au ales cu un sfârşit rău dregătorii umani. şi li se va plăti cu vârf şi înde­sat“. 2:11 Neruşinarea acestor aşa-zişi propo­vă­ Oamenii aceştia sunt atât de neruşinaţi şi duitori ai religiei îşi are corespondentul pe de destrăbălaţi, încât îşi desfăşoară activi­tăţile plan îngeresc. Deşi îngerii... sunt mai mari lor păcătoase ziua’n amiaza mare. Cei mai decât oamenii în putere şi tărie, ei nu rostesc mulţi oameni aşteaptă să se înnopteze, ca să nici o judecată batjocoritoare îm­potriva ce­lor

2 Petru 1123 chefuiască (Ioan 3:19); de unde şi explicaţia blestemaţi! Prin asta nu se înţelege că îi semiîntunericului din baruri şi bordeluri (1 Tes. blestemă, ci doar prevede că vor suferi bleste­ 5:7). Învăţătorii falşi s-au dezbărat însă de mul lui Dumnezeu în toată furia sa. orice reţineri de care, de obicei, oamenii ţin 2:15 În mai multe privinţe, aceşti învăţ­ători seama, căutând să-şi ascundă păcatele în falşi se aseamănă cu profetul Balaam, fiul lui umbră. Beor, prin faptul că se dau, pe nedrept, purtă­ Când iau masa împreună cu creştinii, ei tori de cuvânt ai lui Dumne­zeu (Num. 22:38), sunt nişte întinaţi şi pătaţi, adică intruşi necu­ ademenindu-i pe oameni să păcătuiască (Apo. raţi şi insidioşi, care se desfată în îmbuibarea 2:14). Dar asemănarea lor cu Balaam constă şi în beţia lor. Descriindu-i pe aceşti oameni, în primul rând în faptul că se folosesc de Iuda spune: „Sunt nişte stânci ascunse la slujba de clerici pentru a se îmbogăţi. Balaam mesele voastre de dragos­te, unde se ospătează a fost un profet madianit, tocmit de regele fără ruşine împreună cu voi, servindu-se numai Moabului ca să blesteme Israelul. Motivaţia pe ei înşişi“ (Iuda 12). Când învăţătorii falşi care l-a determinat pe acesta să facă acest luau parte la agapele ţinute în legătură cu lucru a fost banul. Cina Domn­ului în zilele de la începutul biseri­ 2:16 Într-una din încercările sale de a bles­ cii, ei erau cu totul nestăpâniţi şi absolut tema Israelul, Balaam şi măgăriţa pe care indifer­enţi faţă de semnificaţia spirituală a călărea acesta au fost întâmpinaţi de Îngerul acestui praznic. În loc să se gândească la alţii, Domnului (adică de Domnul Isus, într-una din aşa cum procedează întotdeauna dragostea, ei arătările Sale de dinainte de Întrupare). aveau grijă, cu egoism, doar de ei înşişi. Măgăriţa a refuzat cu insistenţă să mai facă 2:14 Chiar mai scandalos este faptul că vreun pas înainte. Când Balaam a biciuit-o, ochii lor sunt plini de adulter şi nu se sa­tură măgăriţa l-a mustrat, cu glas omenesc (Num. de păcătuit. Cuvintele acestea îi descriu pe 22:15-34). A fost un feno­men uluitor: o măgă- cei care predică predici chipurile religioase, riţă necuvântătoare, vorbind cu glas ome- care îndeplinesc ritualurile relig­ioase şi consi- nesc (şi dovedind că avea mai multă minte liază membrii adunărilor lor; totuşi ochii lor decât stăpânul ei!). Dar, în pofida acestei caută în permanenţă femei cu care să poată minuni mari, profetul Balaam nu s-a lecuit de întreţine relaţii adultere. Setea lor de desfrâu, nebunia lui. Lenski spune: camuflată poate sub odăjdiile de preoţi, pare să fie nemărginită. Balaam este un exemplu înfricoşător al omului Ei ademenesc sufletele nestatornice. Poate care era „profet“, căruia Dumnezeu i-a spus ceea fac acest lucru prin răstălmăcirea unor versete ce nu avea voie să facă, pe care Dumne­zeu l-a din Scriptură, făcând aceste suflete să creadă oprit de la faptele sale rele, dând glas unui animal că Biblia ar tolera păcatul. Sau poate vor necuvântător, dar care, în pofida tuturor acestor spune că deosebirea dintre bine şi rău depinde, avertismente, nu a renunţat în inima lui la dragos­ în mare măsură, de cultura din care facem tea pentru câştigul pe care spera să-l obţină din parte. Sau îi vor asigura pe nenorociţii care le această faptă nelegiuită şi astfel a pierit.19 cad în plasă că „nici un lucru nu poate fi greşit, atâta timp cât izvorăşte din drag­oste“. Dumnezeu nu-i mustră în vremea noas­tră Şi astfel, sufletele nestatornice trag numaidecât pe învăţătorii falşi prin animale necuv­ântătoare. con­cluzia că, de bună seamă, dacă un lucru Dar avem toate motivele să credem că prin este îngăduit de un lider religios, trebuie alte mijloace adesea El îi mustră, îndemnându- neapăr­at să fie permisibil şi pentru un om de i să se întoarcă la calea cea dreaptă, care este rând, un laic! Cristos. Dumnezeu adesea Se foloseşte de Inimile lor sunt deprinse la lăcomie. Ei nu mărturia simplă a unui credincios smerit pen­ sunt nişte amatori de rând, ci bine şcoliţi în tru a-i face de ruşine pe aceşti oameni, care arta seducţiei. Deşi termenul „lăcomie“ cuprin­ se fălesc cu cunoştinţele lor superioare şi cu de toată gama de pofte şi dorinţe excesive, poziţia înaltă pe care o ocupă în ierarhiile contextul său pare să-l plaseze în sfera dorinţei eclezias­tice. S-ar putea ca prin citarea unui de gratificare sexuală. verset din Scriptură sau prin punerea unei Gândindu-se la această enormă mascarad­ă întrebări incisive, un aşa-zis „laic“ sau şi batjocorire a adevăratului creştinism, la „mirean“, care este însă plin de Duhul Sfânt, păcatul ce este asociat, datorită acestor apostaţi, să-l lase pe un Balaam din epoca modernă să cu numele lui Cristos, Petru excla­mă: Copii se zvârcolească în umilirea şi supărarea lui. 2:17 Petru îi compară pe învăţătorii falşi

1124 2 Petru cu nişte izvoare fără apă. Oamenii nevoiaşi se desfăta în toate formele de pofte şi patimi. Ei apropie de ei, căutând înviorare şi potol­ire a propagă învăţătura conform căreia, întrucât setei lor spirituale, dar nu le găsesc, fiind dez­ apetiturile resimţite de trupul nostru au fost amăgiţi. Pentru că oamenii aceştia sunt nişte create de Dumnezeu, nu trebuie să ni le înfrâ­ puţuri fără apă. Sunt nişte nori alungaţi de năm, deoarece prin această înfrânare am pro­ furtună. Norii le promit oame­nilor că pămân­ voca grave pertur­baţii personalităţii noastre. Şi tul, ce a suferit atâta timp de pe urma secetei, astfel, ei propovăduiesc că este recomandabil va avea, în sfârşit, parte de ploaia binecuvânta­ ca să existe experienţe sexuale experimentale, tă. Dar iată că începe să bată un vânt puter­ înainte de căsătorie, iar după căsătorie ei reco­ nic, care alungă norii, spulberând speranţele mandă o „relaxare“ a nor­melor morale. oamenilor şi lăsându-i mai departe cu gura Victimele lor sunt aceia care abia au scă- uscată. pat21 de cei care trăiesc în rătăcire. Oamenii Negura întunericului din adâncimi este aceştia nemântuiţi se bălăceau cândva nestin­ rezervată pentru aceşti şarlatani religioşi, care gheriţi în tot felul de plăceri păcătoase, dar la se pretind a fi vestitori ai Evangheliei, când, în un moment dat în inima lor a intervenit o realitate, ei nu au nici o veste bună de adus. schimbare. Ei s-au decis să se îndrepte, să Oamenii se duc la ei să capete pâine şi pri­ întoarcă foaia şi să frecv­enteze biserica. Numai mesc, în schimb, o piatră. Pe­deapsa pentru o că, în loc să se ducă la o bi­serică ce crede în atare înşelăciune este o veşnicie20 petrecută în Biblie, ei au nimerit la o slujbă religioasă în negura întunericu­lui. cadrul căreia unul din aceşti păstori falşi avea 2:18 Ei rostesc cuvinte măreţe şi pompoa- cuvântul. În loc să audă Evanghelia mântu­irii se, dar pline de deşertăciune sau cum traduce prin credinţa în Cristos, ei aud spunând­u-li-se Knox acest verset: ei utilizează „expresii fru­ că păcatul este permis şi văd cum este încura­ moase, care sunt însă golite de orice sens“. jată atitudinea de permisivitate. Toate acestea îi Este descrierea exactă a cuvin­telor rostite de miră, la început, întrucât întotdeauna au crezut mulţi predicatori liberali şi aparţinători ai culte­ că păcatul este inad­misibil, că este greşit şi că lor false. Ei sunt oratori străluciţi, care îşi biserica i se opune. Iată însă că acum li se captivează ascultătorii cu retorica lor grandiloc­ spune că păcatul se bucură de binecuvântarea ventă. Vocabularul lor erudit îi atrage pe cei feţelor bisericeşti! lipsiţi de discernăm­ ânt. Ei compensează lipsa 2:19 Clericii apostaţi fac mare caz de de conţinut a predicilor lor cu o prezentare li­bertate, dar prin libertate ei înţeleg liberta­tea dogmatică, plină de energie. Dar când au ter­ de autoritatea divină şi libertatea de a păcătui. minat de vorbit n-au spus, în realitate, nimic. În realitate, aceasta nu e libertate, ci forma Ca exemplu al acestui gen de predică sterilă, cea mai groaznică de robie. Ei înşişi sunt dăm mai jos un citat din predica rostită de un robi ai stricăciunii. Înlănţuiţi de pofte şi obi­ binecunoscut teolog din zilele noastre: ceiuri rele, ei nu au puterea de a se descătu­ şa. Nu este o relaţie bazată pe paritate sau dispari­ 2:20 Versetele 20-22 nu se referă la învăţă­ tate, ci pe similaritate. La asta ne gândim şi asta torii falşi propriu-zişi, ci la victimele lor, adică exprimăm că este adevărata cunoştinţă a lui la unii care au fost reformaţi, dar care nu s-au Dumnezeu, deşi în credinţă încă ştim şi ne adu­ născut din nou. Prin cunoaş­terea parţială a cem aminte că tot ce cunoaştem sub denu­mirea ...lui Cristos şi a principii­lor creştine, ei s-au de „similaritate“ nu este identic cu similaritatea la lăsat de o viaţă de păcat, începând procesul de care ne referim aici. Totuşi mai ştim şi ne mai curăţire morală a fiinţei lor. aducem aminte, şi din nou în credinţă, că simila­ Apoi ei au ajuns să fie influenţaţi de învă­ ritatea avută în vedere aici îşi găseşte plăcerea de ţătorii falşi, care îşi bat joc de aceste virtuţi a se reflecta în ceea ce cunoaştem ca similaritate, puritanice, proclamând, în schimb, eli­berarea numind-o astfel, pentru ca în gândirea şi vorbirea de sub inhibiţiile morale. Şi astfel oamenii noastră simila­ritatea să devină similară similarităţii aceştia ajung să fie din nou prinşi chiar de postulate în adevărata revelaţie a lui Dumnezeu păcatele de care fuseseră o vreme izbăviţi. În (cu care în sine nu este similară) şi noi nu gân­ fapt, ei se cufundă mult mai jos decât înainte, dim şi nu vorbim fals, ci adevărat când descriem pentru că, de data aceasta, au fost înlăturate relaţia drept una de si­milaritate. toate reţinerile de ordin religios, nemaiexistând nimic care să-i ţină în frâu. Şi astfel este ade­ Strategia acestor învăţători falşi este de a-i vărat că starea lor de pe urmă este mai rea ademeni pe oameni, promiţându-le că se pot

2 Petru 1125 decât cea dintâi. IV. A PARIŢIA BATJOCORITORILOR 2:21 Cu cât este mai mare privilegiul de PRE­ZIŞI (cap. 3) care are cineva parte, cu atât mai mare este şi responsabilitatea ce apasă pe umerii săi. Cu 3:1 De la tema învăţătorilor falşi din capi­ cât cunoaşte cineva mai profund nor­mele creş­ tolul 2, Petru trece acum la apariţia certă a tine, cu atât mai mare este obliga­tivitatea sa batjocoritorilor în zilele de pe urmă. În scri­ de a trăi pe măsura acestor norme. Ar fi fost soarea aceasta, ca în prima, el începe prin a-şi mai bine pentru ei să nu fi cunoscut niciodată îndemna cititorii să se ţină de Biblie, să-i fie cerinţele sfinţeniei lui Dumnezeu, decât, după ataşaţi cu totul. ce au cunoscut-o, să se întoarcă înapoi la 3:2 Ei trebuie să-şi aducă aminte de pre­ murd­ăria din lume. zicerile sfinţilor proroci – aşa cum se găsesc 2:22 Oamenii aceştia ilustrează prover­bul acestea în VT; apoi trebuie să-şi amintească adevărat privitor la un câine care s-a întors de învăţătura Domnului, aşa cum a fost trans­ la ce vărsase (vezi Prov. 26:11) şi la scroafa misă prin apostoli – învăţ­ătură care se găseşte spălată care s-a întors să se tăvăl­ească iarăşi în NT. Biblia este singura noastră pavăză în în mocirlă. Este semnificativ faptul că Petru vremuri de cădere de la credinţă şi decădere recurge la exemplul câinelui şi al scroafei pen­ morală. tru a ilustra ideile ce vrea să le transmită. 3:3 Mărturia apostolilor, îngemănată cu cea Conform legii lui Moise, acestea erau animale a profeţilor, a constat în faptul că în zilele din necurate. Din proverb nu reiese că în natura urmă vor veni batjocoritori, care se vor călă­ lor ar fi intervenit vreo schimbare. Necurate uzi după poftele lor. Creştin­ii nu trebuie să erau înainte de a fi fost izbăvite de vărsatul uite acest lucru. Ei trebuie să refuze să se lase şi de mocirla în care să tăvăleau şi necurate intimidaţi de tăgăduirile arogante şi blasfemia­ au rămas după ce s-au întors la ele. toare ale acestor oa­meni. Mai degrabă, ei tre­ Tot aşa este şi cu oamenii la care se referă buie să vadă în aceşti oameni un indiciu sigur Petru. Aceştia au trecut printr-o reformare al faptului că sfârşitul veacului se apropie. morală, dar nu au primit niciodat­ă o natură Aceşti batjocoritori se ghidează după pro­ nouă. Ca să folosim cuvintele de la Matei priile lor pasiuni. După ce au respins cu­noştinţa 12:43-45, casa lor era acum curată, măturată şi lui Dumnezeu, acum ei se com­plac fără ruşine pusă în ordine, dar ei nu L-au invitat niciodată în poftele lor, promovând permisivitatea, cu pe Mântuitorul să locuiască în ea. Duhul rău totală nepăsare faţă de judecata care stă să se ce fusese alungat din ei s-a dus şi a găsit alte abată asupra celor care comit astfel de acte. duhuri mai rele decât el, cu care au ocupat 3:4 Principala lor batjocură este îndrep­tată casa goală. Şi astfel starea de pe urmă a ace­ împotriva venirii lui Cristos, atitudinea lor fiind lei case a fost mai rea decât cea iniţială. exprimată de cuvintele: „Unde este făgăduin- Pasajul acesta nu trebuie folosit cu scopul ţa venirii Lui?“ prin care vor să spună, de de a propovădui că credincioşii adevăraţi ar fapt: „Unde este împlinirea făgăduinţei Sale?“ putea cădea din har, având astfel parte de Dar ce înţeleg ei prin venirea Lui? pierzare veşnică. Ci realitatea este că oamenii Înţeleg ei oare venirea lui Cristos ca să-Şi aceştia niciodată n-au fost credincioşi adevăraţi. ia acasă sfinţii, în cadrul evenimentului pe care Niciodată nu au pri­mit natura nouă. Mai noi îl numim Răpirea (1 Tes. 4:13-18)? Este degrabă, au demons­trat prin starea lor de pe îndoielnic că aceşti batjocoritori ar şti ceva urmă că natura lor e în continuare necurată şi despre prima fază a revenirii Domnului. rea. Învăţă­mintele care se desprind de aici Se referă ei atunci la venirea lui Cristos sunt, evi­dent, următoarele: anume faptul că nu împreună cu sfinţii Săi, ca să-şi întemeieze este de ajuns să existe o reformă în viaţa împărăţia universală (1 Tes. 3:13)? E posi­bil ca cuiva, că aceasta, în sine, nu este de ajuns, ci, această fază a venirii Domnului să figu­reze în dimpotrivă, ea este foarte periculoasă, întrucât gândirea lor. poate să amăgească şi să amorţeas­că pe cine­ Dar din restul pasajului reiese clar că ei se va, conferindu-i un sentiment fals de siguranţă. gândesc la judecata finală a lui Dumne­zeu pe Un om poate primi natura cea nouă numai pământ sau ceea ce se numeşte în popor sfâr- născându-se din nou. Or, naşte­rea din nou are şitul lumii. Ei se gândesc la nimicirea în foc a loc prin pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credin­ cerurilor şi pământului la sfârşitul Mile­niului. ţă în Domnul nostru Isus Cristos. Ceea ce spun ei, de fapt, este: „Voi, creşti­ nii, ne-aţi tot ameninţat cu groaznica judecată ce se va abate asupra pământului. Astfel ne

1126 2 Petru spuneţi că Dumnezeu va interveni în istorie, adâncimi pe care nu le putem pricepe pe de- că-i va pedepsi pe cei răi şi că va distruge a-ntregul. Ştim însă de la Geneza 1:2 că faţa pământul. Toate astea nu sunt însă decât nişte pămân­tului era acoperită de apă. Apoi în ver­ bazaconii. Nu avem de ce să ne temem. setul 6 citim că Dumnezeu a făcut un firma­ Putem trăi cum poftim. Nu există nici o dova­ ment sau o întindere care să separe apa de pe dă că Dumnezeu a intervenit vreodată în isto­ pământ de ceaţa sau stratul de nori ce plutea rie. Prin urmare, ce ne-ar face să credem că o deasupra pământului. Presupunem de aici că va face vreodată?“ pământul fusese acoperit până atunci cu o Concluzia lor se întemeiază pe ipoteza ceaţă groasă de apă în care nu putea fi întreţi­ şubredă că „de când au adormit părinţii noş- nută viaţa. Firmam­ entul a asigurat atmosfera tri, toate rămân aşa cum erau de la începutul clară în care să putem respira. La Geneza 1:9 creaţiei“. Ei afirmă astfel că natura îşi urmea­ ni se spune că s-a operat sepa­rarea continente­ ză fără întrerupere legile sale uniforme şi că lor de oceane, căci acesta este probabil sensul nu ar fi existat nici un fel de intervenţii supra­ afirmaţiei referitoare la „pământul scos.... din naturale, că pentru toate există, chipurile, o apă“ (vezi şi Ps. 24:2). explicaţie. Oricare ar fi implicaţiile pe plan ştiin­ţific Ei cred în legea uniformitarianismului, con­ ale afirmaţiei lui Petru, noi ştim precis că form căreia procesele existente în natură au pământul este un mediu apos, acoperit cu un acţionat în aceeaşi manieră şi, practic, cu ace­ strat de nori. Trei pătrimi din supra­faţa sa este eaşi intensitate ca în prezent, şi că aceste pro­ apă – oceanele – şi o mare parte a acestei cese sunt suficiente pentru a explica toate sup­rafeţe este acoperită de ceţuri. După câte schimbările ce au avut loc. ştim, pământul este singu­ra planetă ce conţine Există o legătură vitală între legea uni­ apă şi, prin urmare, singura care poate întreţi­ formitarianismului şi teoriile enunţate de obicei ne viaţa. cu privire la evoluţie. Teoria dezvol­tării progresi­ 3:6 De la început, pământul a fost pre­ ve a organismelor vii din tipuri preex­istente se văzut cu mijloacele ce-i puteau asigura dis­ bazează pe presupunerea că condiţiile în care a trugerea, având apă în adâncimile sale, apă în avut loc această trans­formare ar fi fost destul de mări şi oceane şi apă în norii de deasup­ra. În uniforme. Dacă însă pământul acesta a fost cele din urmă, Dumnezeu a dat dru­mul apelor afectat de catac­lisme şi catastrofe, atunci unele din adâncimi şi celor de deasu­pra (Gen. 7:11), din presu­poziţiile lui Darwin vor fi numaidecât uscatul fiind inundat şi toate vietăţile din afara afectate. arcei fiind distru­se. 3:5 Batjocoritorii ignoră cu bună ştiinţă un Criticii ignoră cu bună ştiinţă acest fapt al fapt, anume potopul. Căci Dumnezeu a inter- istoriei. Este interesant de observat că potop­ul venit totuşi la un moment dat în aface­rile a devenit în ultimii ani ţinta unor atacuri viru­ oamenilor, scopul acestei intervenţii specifice lente. Dar mărturia potopului este imprimată fiind de a pedepsi răutatea. Or, dacă acest în piatră, în tradiţiile popoa­relor de demult, cât lucru s-a întâmplat o dată, se poate întâmpla şi al celor moderne şi – fapt de o supremă din nou. importanţă – este consemnat în Cuvântul lui Este un fapt de extremă condamnare la Dumnezeu. adresa acestor oameni că sunt neştiu­tori în 3:7 Când Dumnezeu a creat pământul, El mod voit. Ei se fălesc însă că sunt ştiutori şi l-a sădit cu suficientă apă ca aceasta să-l poată susţin că sunt obiectivi în raţiona­mentul lor. Ei distruge. În aceeaşi manieră, El a sădit ceruri- se laudă că aderă la princip­iile in­ve­st­igaţiei le şi pământul cu suficient foc pentru a le ştiinţifice. Dar, în realitate, ei ignoră un fapt distruge. bine atestat al istoriei: poto­pul! Mai bine ar În această epocă nucleară în care trăim, face să ia nişte cursuri de geologie! am ajuns la cunoştinţa faptului că materia este Căci ei în mod voit uită că odinioară erau energie înmagazinată. Scindarea nucle­ului de ceruri şi că un pământ scos, prin Cuvântul atom degajă cantităţi enorme de energie incan­ lui Dumnezeu, din apă şi prin apă... a pierit. descentă. Prin urmare, întreaga cantitate de Cerurile şi pământul au fost create prin materie din lume reprezintă un potenţial uriaş Cuvântul lui Dumnezeu. El a rostit cuvântul de exploziv. În prezent Domn­ul restrânge acest şi ele au luat fiinţă (Ev. 11:3). Pământul – potenţial, nepermi­ţând explozia (Col. 1:17, ne spune Petru – a fost format din apă şi prin „toate stau împreu­nă în El“). Dacă El Şi-ar apă. Mărturis­im că în această afirmaţie sunt retrage mâna Sa restrictivă, elementele s-ar

2 Petru 1127 topi. Între timp, cerurile şi pământul de acum pământ, când Se va răzbuna pe toţi cei care sunt păzite şi păstrate prin Cuvântul Său, nu cunosc pe Dumnezeu şi nu ascultă de pentru focul din ziua de judecată şi de pier- Evanghelia Domnului Isus (2 Tes. 1:7-10). zare a oamenilor nelegiuiţi. 3. Expresia se foloseşte cu referire la 3:8 Cum se explică atunci această îndelun­ Mileniu, când Cristos va domni pe pământ cu gată amânare a judecăţii lui Dumne­zeu? În un toiag de fier (Fapte 2:20). primul rând, trebuie să ţinem cont de faptul 4. Se referă la distrugerea finală a cerurilor că Dumnezeu este atemporal. El nu trăieşte şi pământului, prin foc – sensul avut în vedere într-o sferă a timpului, ca noi. Căci timpul în acest capitol 3 din 2 Petru. este determinat de relaţia dintre soare şi rotaţia Ea va veni ca un hoţ – adică pe neaştepta­ pământului în jurul lui. Dar Dumn­ezeu nu te şi în chip distrugător. Cerurile vor trece. este mărginit de această relaţie. Asta se referă, desigur, la cerurile atmosferice, La Domnul o zi este ca o mie de ani şi o deşi ar putea fi incluse şi cerurile planetare, mie de ani ca o zi. El poate extinde o zi până dar în nici un caz nu poate fi vorba de cerul la un mileniu, după cum poate comprima un al treilea – locuinţa lui Dumnezeu. Când vor mileniu într-o singură zi. El poate fie să-Şi trece ele cu o explozie asurzitoare, elementele extindă, fie să-Şi restrângă activităţile. aprinse de mare căldură se vor topi. Prin ele- 3:9 Dumnezeu a promis că va pune capăt mente aici se înţelege componentele din care istoriei oamenilor nelegiuiţi printr-o judecată. e alcă­tuită materia. Toată materia va fi distru­să Dacă această judecată pare să întârzie, asta nu în cadrul unui aparent holocaust nuclear uni­ se datorează faptului că Dumnezeu ar fi necre­ versal. dincios făgăduinţei Sale, ci îndelungii Sale Şi pământul cu toate lucrările de pe el, răbdări, faptului că El nu vrea ca nici unul să vor fi arse.22 Nu numai lucrările creaţiei nu piară, ci doreşte ca toţi să vină la pocăin- na­turale, ci şi întreaga civilizaţie vor fi distru­ ţă. În mod intenţionat, el dilată timpul harului se. Marile capitale ale lumii, cu clădi­rile lor pentru ca oamenii să aibă prilejul să fie mân­ impunătoare, toate rezultatele feno­menale ale tuiţi. dezvoltării ştiinţei sunt sortite unei totale dis­ La Isaia 61:2 citim despre anul de în­durare trugeri. al Domnului şi despre ziua răzbu­nării Sale, de 3:11 În acest punct Petru trece de la batjo­ unde deducem că El Îşi găs­eşte desfătarea în coritori la sfinţi, imprimând obligaţiile ce le a-Şi arăta îndurarea, pe când judecata Îi este revin acestora. Deci, fiindcă toate aceste străină (Isa. 28:21). Textul ar mai putea însem­ lucruri se vor desface, ce fel de oameni ar tre- na că El poate dilata îndelunga Sa răbdare o bui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evla- mie de ani, comprimând, în schimb, judecăţile vioasă... Toate lucru­rile materiale poartă pece­ Sale într-o singură zi. tea distrugerii. Lucrurile cu care se fălesc El a aşteptat 120 de ani înainte de a tri­ oamenii, lucru­rile cărora îşi dedică întreaga mite potopul. Şi între timp a aşteptat câteva viaţă sunt, în cel mai bun caz, trecătoare. A mii de ani înainte de a fi distrus lumea prin trăi pentru lucruri materiale înseamnă a trăi foc. pentru ce este vremelnic. Dar bunul simţ ne 3:10 Dar ziua Domnului va veni. Ziua spune că trebuie să ne dezlipim de jucăriile şi Domnului se referă la orice perioadă în care nimi­curile acestei lumi, trăind, în schimb, în Dumnezeu acţionează cu judecată. În VT prin sfinţenie şi evlavie. Este pur şi simplu o ches­ această sintagmă se înţelegea orice perioadă în tiune de a trăi pentru veşnicie, iar nu pentru care Dumnezeu i-a pedepsit pe răufăcători, timp, de a sublinia latura spirituală, în schim­ triumfând asupra duşmanilor Săi (Isa. 2:12; bul celei materiale, de a alege ceea ce este 13:6, 9; Ez. 13:5; 30:3; Ioel 1:15; 2:1, 11, 31; permanent, în schimbul celor trecă­toare. 3:14; Amos 5:18, 20; Obad. 15; Ţef. 1:7, 14; 3:12 Credincioşii trebuie, de asemenea, să Zah. 14:1; Mal. 4:5). În NT „ziua Domnului“ fie într-o stare de aşteptare. Ei trebuie să este o perioa­dă de timp marcată de mai multe aştepte şi să dorească înfocat venirea zilei lui etape: Dumnezeu. Unii interpretează cuvintele: 1. Se referă la Tribula­ţie, adică perioada de „grăbind venirea zilei lui Dumnezeu“ în sen­ şapte ani în care Dum­nezeu va judeca Israelul sul că am putea, chipurile, grăbi venirea necredincios (1 Tes. 5:2; 2 Tes. 2:2; textul Domnului printr-o slujire devotată şi neobo­sită. NU). Dar această învăţătură este marcată de două 2. În ea este inclusă întoarcerea Sa pe probleme: mai întâi, Ziua Domnului nu este

1128 2 Petru venirea Domnului. În al doilea rând, chiar ţa de a fi fără pată şi fără vină, adică curaţi dacă ar fi, există motive să ne îndoim că s-ar din punct de vedere moral. Ar trebui să ne putea modifica timpul venirii lui Cristos prin umple de râvnă pentru a fi găsiţi într-o stare râvna copiilor Săi. de pace, iar nu de sfadă. Ziua lui Dumnezeu se referă la starea 3:15 Şi socotiţi că îndelunga-răbdare a eternă, care urmează etapei finale a Zilei Domnului nostru este mântuire. El întârzie Domnului, când cerurile şi pământul vor fi judecata pentru a le da oamenilor prilejul de a distruse. Ziua lui Dumnezeu este Ziua trium­ fi mântuiţi. Când ne gândim la răutatea oame­ fului Său total şi complet. Din această pricină, nilor ce se înmulţeşte neconte­nit, adesea ne este o zi pe care trebuie s-o aştept­ăm şi s-o întrebăm cum de Domnul mai poate s-o tole­ dorim cu toată râvna. reze. Răbdarea Lui este uimitor de îndelunga­ Când se referă la ziua lui Dumnezeu, tă. Dar nu fără motiv. Căci El nu doreşte Petru nu spune: „în care“, ci datorită căreia moartea celor răi, ci tânjeşte de dor să-i vadă cerurile se vor dizolva, fiind aprins­ e, iar ele- pe oameni întor­cându-se de la căile lor rele, mentele se vor topi cu căldură aprinsă. Ziua pentru a fi mântuiţi. lui Dumnezeu nu este tim­pul în care va avea Cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate loc distrugerea finală. Mai degrabă, această Pavel, după înţelepciunea dată lui. Din aceas­ judecată finală trebuie să aibă loc înainte de a tă aluzie la Pavel decurg câteva observaţii veni Ziua lui Dum­nezeu. interesante: 3:13 În versetul 12 credincioşii sunt îndem­ 1. Mai întâi, Petru îl numeşte pe Pavel: naţi să aştepte Ziua lui Dumnezeu. Aici ei preaiubitul nostru frate, în pofida faptului că sunt descrişi ca unii care aşteaptă ceruri noi şi Pavel îl mustrase în public pe Petru la un pământ nou, în care locuieşte neprihăni- Antiohia, pentru că acesta s-a purtat cu făţărni­ rea. Asta sprijină con­cepţia potrivit căreia Ziua cie (Gal. 2:11-12). Evident Petru acceptase lui Dumnezeu se referă la starea eternă când mustrarea într-un duh de smeren­ie. Cu toţii vor fi ceruri noi şi un pământ nou. trebuie să fim în stare să ac­ceptăm în­dreptarea La Isaia 65:17; 66:22 cerurile noi şi fără resentimente. pământul nou se referă la Mileniu, dar şi la 2. Petru a recunoscut că lui Pavel i s-a dat starea eternă. Ştim că în acele pasaje este înţelepciune divină în redactarea episto­lelor vorba despre Mileniu, deoarece se constată sale. Aceste cuvinte sunt, negreşit, un indiciu prezenţa păcatului (65:20) şi observăm că se al faptului că Petru a considerat scrierile lui vor naşte copii (65:23). Petru aplică aceste Pavel ca fiind divin inspirate. cuvinte exclusiv la starea eternă; cerurile şi 3. Cititorii epistolei lui Petru citiseră, după pământul actuale vor fi trecut deja. câte se pare, una sau mai multe din epistolele Petru spune că neprihănirea locuieşte în lui Pavel. Prin asta se înţelege fie că epistolele cerurile noi şi în pământul nou. În timpul le-au fost adresate direct lor, fie că ele au cir­ de faţă, harul domneşte prin neprihă­nire (Rom. culat în zonă. 5:21). În Mia de ani însă neprih­ănirea va În care din Scrisorile lui Pavel se spune că domni (Isa. 32:1); în veşnicie, neprihănirea va îndelunga răbdare a Domnului nostru este locui. În împărăţia pămân­tească, Cristos va mântuire? În Romani 2:4 citim: „Sau dispre­ domni cu un toiag de fier şi neprihănirea va fi ţuieşti tu bogăţiile bunătăţii Lui şi a îngăduirii aplicată cu forţa de către El. În acest sens, va şi a îndelungii răbdări, necunos­când că bunăta­ domni neprihănir­ea. Dar în veşnicie, nu va tea lui Dumnezeu te duce la po­căi­nţă?“ mai fi trebuinţă de un toiag de fier. 3:16 În toate epistolele sale Pavel a vorbit Neprihănirea va fi la ea acasă. Nici un păcat despre marile adevăruri de care s-a ocupat nu va mai pătrunde, pentru a strica pacea sau Petru în cele două scrisori ale sale; adevăruri farmecul acelei scene minunate. cum ar fi naşterea din nou, Dumn­ezeirea lui 3:14 Adevărul privitor la noile ceruri şi Cristos, viaţa Sa de suferinţă, fără păcat, moar­ noul pământ ar trebui să trezească în noi o tea Sa înlocuitoare, învierea Sa, înălţarea Sa la dorinţă şi mai profundă de a trăi o viaţă sfân­ cer, întoarcerea Sa, Ziua Domnului şi starea tă, „ca pentru Domnul“. Acesta e deop­otrivă eternă. nu numai un adevăr pe care trebuie să-l susţi­ Unele adevăruri din Biblie sunt greu de nem, ci care trebuie să ne susţină el însuşi pe înţeles, cum ar fi Trinitatea, alegerea lui noi. Ştiind că vom sta în curând în faţa lui Dumnezeu şi liberul arbitru al omului, taina Dumnezeu, ar trebui să fim pă­trunşi de dorin­ suferinţei, etc. Nu trebuie să ne tulbure faptul

2 Petru 1129 că descoperim în Biblie chestiuni care de­pă­ ciei! Amin. La urma urmelor, aceasta este şesc puterea noastră de înţelegere. Cuvântul lui motivaţia şi temeiul existenţei noastre – să-L Dumnezeu este infinit şi ine­puizabil. Când îl proslăvim pe El – şi, prin urmare, nici o altă studiem, trebuie să fim întotdeauna dispuşi notă de încheiere a epist­olei de faţă nu ar fi să-I acordăm lui Dumn­ezeu creditul de a mai adecvată. cunoaşte lucruri pe care noi niciodată nu le vom putea pătrunde. NOTE FINALE Petru nu critică scrierile lui Pavel când le 1(Intro) E. G. Homrighausen, “The Sec­ond defineşte drept lucruri greu de înţeles. Nu Epistle of Peter,” Exposition, IB, XII, 1957, p. stilul de a scrie al lui Pavel este greu de înţe­ 166. les, ci subiectele tratate de el. Barnes scrie: 2(1:5) Din slujba orală a lui Tom Olson, „Petru se referă nu la dificultăţile de a înţelege un prieten personal al autorului. ce a vrut să spună Pavel, ci la dificultatea de a 3(1:5) R. C. H. Lenski, The Interpreta­tion pricepe marile adevăruri predate de el“.23 of the Epistles of St. Peter, St. John and St. Jude, În loc să le accepte pur şi simplu prin p. 266. credinţă, cei neştiutori şi nestatornici răstăl- 4(1:5) Această faimoasă istorioară are o măcesc unele din aceste adevăruri dificile circulaţie vastă. Vezi, de pildă, S. M. Hou­ spre pierzarea lor. Unele culte false, de ghton, Sketches from Church History („Schiţe pildă, răstălmăcesc adevărul despre lege ca din istoria bisericii“), pg. 114-116. un revelator al păcatului, afirmând că mântu­ 5(1:6) Robert G. Lee, Seven Swords and irea s-ar căpăta prin lege. Alţii fac din botez Other Messages, pg. 46. poarta raiului. Ei procedează aşa nu numai 6(1:16) Când folosim două cuvinte pentru a cu scrierile lui Pavel, ci şi cu alte Scripturi. reda un singur înţeles, ca de pildă: „bun şi Observaţi că Petru aşază aici scrierile lui nebun“ cu sensul de foarte nebun, folosim Pavel la acelaşi nivel cu celelalte Scrip­turi, procedeul numit hendiadys (din grecescul care adică VT şi câteva din porţiunile NT ce erau înseamnă „unul prin două“). Biblia recurge deja disponibile. El recunoaşte că epistolele frecvent la acest procedeu stilistic, ca în cazul pauline sunt o parte integrantă din Scriptu­rile de faţă, drept care bine am face să ne famili­ sacre. arizăm cu el, pentru a-l putea recunoaşte. 3:17 Credincioşii trebuie să vegheze mereu 7(1:16) John A. T. Robinson, Honest to cu privire la pericolul rătăcirii. Cunoştinţa God, pg. 32, 33. faptului că întotdeauna vor fi învăţ­ători falşi, 8(1:18) Conform tradiţiei romano-catolice, care vor corupe şi vor imita adevărul, trebuie schimbarea la faţă ar fi avut loc pe Muntele să ne ţină treji. Este uşor ca cei neatenţi să fie Tabor, drept care, cum era de aşteptat, pe clătinaţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi acest munte se pot găsi tot felul de altare şi să-şi piardă echilibrul spiritual. troiţe. Dar din punct de vedere istoric, această 3:18 Încă o dată, Petru ne învaţă că înain­ opţiune nu este valabilă, deoarece Tabor nu e tarea statornică pe calea lucrurilor divine este un munte înalt, iar Evangheliile precizează că în măsură să ne apere de perico­lul învăţători­ a fost un munte „nespus de înalt“. În plus, se lor falşi. Trebuie să existe o creştere pe două pare că pe vremea Domnului, pe Tabor se planuri: în har şi în cun­ oştinţă. Harul este afla o garnizoană romană – adică nu tocmai demonstraţia practică a roadei Duhului. cel mai adecvat fundal pe care să se desfăşoa­ Creşterea în har nu înseamnă o sporită cunoş­ re o revelaţie particulară! Cel mai probabil este tinţă intelectuală sau o activitate neîntreruptă, că Schimbarea la faţă a avut loc pe Muntele ci este asemăn­area tot mai mare cu Domnul Hermon, din lanţul muntos aco­perit cu zăpezi, Isus. Cunoş­ tinţa înseamnă familiarizarea cu situat în nordul Galileii. Domnul prin Cuvânt. Creşterea în cunoştinţă 9(1:20) Termenul grec epilusis se poate în­seamnă o studiere tot mai aprofundată şi o traduce prin „origine“ (textul marginal al ediţi­ supunere faţă de cuvintele, faptele şi căile ei NKJV), dar şi prin „interpretare“. Sale. 10(1:20) Dinsdale T. Young, The Un­veiled Dar Petru nu poate să-şi încheie epistola Evangel, pg. 13, 14. fără un îndemn adresat sfinţilor. Punctul cul­ 11(1:21) Textul critic (NU) redă fraza: „dar minant trebuie să fie slava adresată oamenii au vorbit de la Dumnezeu“. Mântuitorului. Şi astfel găsim minunata dox­o­ 12(2:1) Wallie Amos Criswell, The Evangel, logie: A Lui să fie slava acum şi în ziua veşni- Largo, FL, noiembrie 1949, pg. 1.

1130 2 Petru 13(2:1) Nels Ferré, The Sun and the textul NU, dar nu şi din paralela foarte apropi­ Umbrella, pg. 35, 112. ată aflată la Iuda 13. 14(2:1) Gerald Kennedy, God’s Good News, 21(2:18) Textul NU sună astfel: „de abia pg. 125. scapă..“. 15(2:2) Robinson, Honest, pg. 118. 22(3:10) În loc de „arse de tot“ (katakae­ 16(2:2) NCC, Called to Responsible setai), textul NU conţine varianta: „găsite“ Freedom, pg. 11. (heurethesetai), cu sensul probabil de „des­ 17(2:6) A. J. Pollock, Why I Believe the coperite“. Bible is the Word of God, pg. 23. 23(3:16) Albert Barnes, Notes on the New 18(2:10) Pageant Magazine, octombrie Testament, X:268. 1965. 19(2:16) Lenski, Interpretation, pg. 326, BIBLIOGRAFIE 327. Vezi bibliografia de la sfârşitul comen­tariu­ 20(2:17) Termenul „pe veci“ lipseşte din lui asupra cărţii 1 Petru.

PRIMA EPISTOLĂ A LUI IOAN Introducere „Nu umblarea lui Cristos pe mare, ci umblarea Sa obişnuită suntem chemaţi aici s-o imităm“. – Martin Luther I. Locul unic în Canon Alexandria, Tertullian, Origen şi discipolul său, Prima epistolă a lui Ioan este ca un album Dionysius. cu fotografii de familie, descriindu-i pe mem- Asemenea autorului epistolei către Evrei, brii familiei lui Dumnezeu. După cum copiii scriitorul epistolei 1 Ioan nu-şi menţionează se aseamănă cu părinţii lor, tot aşa copiii lui numele. Dar, spre deosebire de Evrei, 1 Ioan Dumnezeu poartă semnele asem­ ăn­ării cu El. dispune de convingătoare dovezi interne cu Scrisoarea aceasta descrie ase­mănările respecti- privire la paternitatea sa. ve. Toţi cei care posedă această viaţă şi-o Primele patru versete arată că scriitorul L-a manifestă în modalităţi foarte binedefinite. De cunoscut îndeaproape pe Cristos şi a petrecut pildă, ei Îl recunosc pe Isus Cristos ca Domn timp îndelungat în prezenţa Sa. Acest fapt e şi Mântuitor al lor; Îl iubesc pe Dumnezeu, îi de natură să reducă foarte mult spectrul posi- iubesc pe copiii lui Dumnezeu; ascultă de bililor scriitori ai epistolei, fiind în deplin acord poruncile Sale şi nu persistă în păcat. Iată, cu tradiţia conform căruia autorul a fost apos- aşadar, câteva din semnele distinctive ale vieţii tolul Ioan. veşnice. Ioan a scris această epistolă pentru ca În sprijinul acestei opinii este şi tonul apos- toţi cei care posedă aceste trăsături caracteristi- tolic al scrisorii: autorul scrie cu autoritate, cu ce familiei lui Dumnezeu să ştie că posedă tandreţea unui lider spiritual mai vârstnic viaţa veşnică (1 Ioan 5:13). („copilaşilor“) şi chiar cu o notă dogmatică. Întâi Ioan este o epistolă neobişnuită, din Gândirea, vocabularul („rămâneţi“, „lum­ i­ mai multe puncte de vedere. Deşi este o scri- nă“, „nou“, „poruncă“, „cuvânt“, etc.), pre­cum soare reală, care a fost realmente expe­diată, şi expresii de genul: „trece din moarte la nici autorul, nici destinatarul nu sunt numiţi. viaţă“, „Mântuitor al lumii“, „ia păcatele Un alt fapt remarcabil legat de această admira- lumii“, „faptele diavolului“ şi altele coincid cu bilă carte este că adevăruri spirituale de o a patra evanghelie şi cu cele din celelalte două profunzime extraordinară sunt exprimate în epistole scrise de Ioan. propoziţii concise, simple, redactate într-un Tot aşa, stilul propriu cărţii Evrei, abun- vocabular adecvat. Cine spune că adevărurile dând în paralelisme şi o structură simplă a profunde trebuie neapărat să fie exprimate prin frazei, caracterizează atât evanghelia după Ioan, fraze sofisticate, de mare complexitate? Tare cât şi epistola 1 Ioan. Pe scurt, dacă acceptăm ne e teamă că ceea ce unii elogiază, eronat, că a patra evanghelie a fost scrisă de Ioan drept predici sau scrieri „profunde“ nu sunt, Apostolul, tot aşa nu trebuie să ne vină deloc de fapt, decât exprimări încâlcite sau neclare. greu să-i acordăm creditul pentru redactarea Întâi Ioan merită să fie studiată cu toată epistolei de faţă. atenţia, supunând-o unei meditaţii îndelungate. III. Data Stilul aparent repetitiv redă aceste repetiţii cu Unii cred că Ioan şi-a scris cele trei scri- uşoare deosebiri. Or, tocmai aceste nuanţe sori canonice în anii 60, de la Ierusalim, înain- semantice trebuie remarcate fără greş. te ca oraşul să fi fost distrus de romani. Mult II. Paternitatea mai răspândită este opinia că epistola a fost Dovezile externe ale faptului că Ioan este scrisă la o dată ulterioară (între 80-95 d.Cr.). cel care a scris epistola 1 Ioan sunt de dată Tonul părintesc al epistolelor cores­punde tradi- timpurie şi bine fundamentate. Cei care citează ţiei conform căreia venerabilul apostol Ioan era concret epistola ca fiind scrisă de Ioan, autorul purtat de alţii în adunare, spunând: „Copilaşilor, evangheliei a patra, sunt: Irineu, Clement din iubiţi-vă unii pe alţii“. 1131

1132 1 Ioan IV. Fondul şi tema lumina şi întunericul, dragostea şi ura, adevărul În vremea când şi-a redactat Ioan epistola şi minciuna, moartea şi viaţa. Dumnezeu şi de faţă se ivise o sectă cunoscută sub denumi- diavolul. În acelaşi timp, trebuie precizat că rea de gnosticism (gr. gnosis = cu­noaş­tere). apostolului îi place să-i descrie pe oameni în Gnosticii se pretindeau că sunt creştini, dar funcţie de modul lor obişnuit de a se compor- susţineau că posedă cunoştinţe suplimentare, ta. De pildă, când face discernământul între superioare învăţăturilor date de apostoli. Ei sus- creştini şi necreştini, Ioan nu-şi întemeiază ţineau că o persoană nu putea fi pe deplin concluziile pe baza unui singur act de păcătu- împlinită, dacă nu era mai întâi iniţiată în aces- ire, ci pe ceea ce caracterizează acea persoană. te „adevăruri“ mai profunde pe care, chipurile, Fiecare ceas stricat dă ora exactă de două ori ei le deţineau. Unii propovăduiau că materia la fiecare perioadă de douăzeci şi patru de este rea şi că, prin urmare, Omul Isus nu putea ore! Dar un ceas bun ne oferă ora exactă în fi Dumnezeu. Ei făceau distincţie între Isus şi mod curent. Tot aşa, comportarea generală, de Cristosul. „Cristosul“ a fost – în concepţia lor zi cu zi a unui creştin este sfântă şi neprihăni- – o emanaţie divină care a venit asupra lui Isus tă şi prin asta se cunoaşte că este un copil al cu prilejul botezului Său, după care L-a părăsit, lui Dumnezeu. Ioan foloseşte cuvântul „a probabil în Grădina Ghetsimani. Conform aces- cunoaşte“ de foarte multe ori. Gnosticii pre­ tora, Isus într-adevăr a murit, dar Cristosul nu a tindeau cnoaşterea adevărului, dar Ioan stabi- murit. Ei insistau, după cum s-a exprimat leşte aici faptele adevărate cu privire la credin- Michael Green, că, cităm: „Cristosul ceresc a ţa creştină, care pot fi cunoscute cu certitudine. fost prea sfânt şi spiritual ca să poată fi întinat Ioan Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind lumină prin contactul permanent cu trupul uman“. Pe (1:5); dragoste (4:8, 16); adevăr (5:6); şi viaţă scurt, ei tăgăduiau Întruparea, faptul că Isus este (5:20). Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu ar Cristosul şi faptul că Isus Cristos este deopotri- fi o Persoană, ci, mai degrabă, că Dumnezeu vă Dumnezeu şi Om. Ioan şi-a dat seama că este izvorul acestor patru binecuvântări. Ioan Îl oamenii aceştia nu erau creştini adevăraţi şi, numeşte pe Dumnezeu şi neprihănit (2:29; prin urmare, şi-a prevenit cititorii cu privire la 3:7); curat (3:3); şi fără păcat (3:5). ei, arătând că gnosticii nu posedau semnele Deşi Ioan foloseşte, într-adevăr, cuvinte sim- caracteristice ale adevăraţilor copii ai lui ple, gândurile pe care le exprimă sunt adesea Dumnezeu. profunde şi uneori dificil de înţeles. De aceea, Conform lui Ioan, cineva fie este un copil pe măsură ce vom studia această carte, va tre- al lui Dumnezeu, fie nu este; nu există teren bui să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să neutru. Aşa se explică faptul că epistola aceas- înţelegem sensul Cuvântului Său şi să ascultăm ta abundă în contraste extreme, cum ar fi de adevăr, aşa cum ni-l desco­peră El. SCHIŢA I. PROLOG: PĂRTĂŞIA CREŞTINĂ (1:1-4) II. MIJLOACELE MENŢINERII PĂRTĂŞIEI (1:5–2:2) III. SEMNELE DISTINCTIVE ALE CELOR DIN CADRUL PĂRTĂŞIEI CREŞTINE: ASCULTAREA ŞI DRAGOSTEA (2:3-11) IV. ETAPE ALE CREŞTERII ÎN CADRUL PĂRTĂŞIEI (2:12-14) V. DOUĂ PERICOLE CE AMENINŢĂ PĂRTĂŞIA: LUMEA ŞI ÎNVĂŢĂTORII FALŞI (2:15-28) VI. SEMNELE DISTINCTIVE ALE CELOR DIN CADRUL PĂRTĂŞIEI (CONT.): NEPRIHĂNIREA, DRAGOSTEA ŞI ÎNCREDEREA PE CARE LE CONFERĂ (2:29–3:24) VII. NEVOIA DE A DISCERNE ÎNTRE ADEVĂR ŞI RĂTĂCIRE (4:1-6) VIII. SEMNELE DISTINCTIVE ALE CELOR DIN CADRUL PĂRTĂŞIEI (CONT.): (4:7–5:20) A. Dragostea (4:7-21) B. Doctrina sănătoasă (5:1a) C. Dragostea şi ascultarea pe care le produce (5:1b-3) D. Credinţa care biruie lumea (5:4, 5)

1 Ioan 1133 E. Doctrina sănătoasă (5:6-12) F. Asigurarea prin intermediul Cuvântului (5:13) G. Încrederea în rugăciune (5:14-17) H. Cunoaşterea realităţilor spirituale (5:18-20) IX. ÎNDEMNUL DE ÎNCHEIERE (5:21) Comentariu I. PROLOG: PĂRTĂŞIA CREŞTINĂ care ni-l pre­zintă aceste versete. (1:1-4) Fiul Său Isus Cristos. Isus şi Cristos sunt 1:1 Temelia doctrinară a fiecărei părtăşii una şi aceeaşi Persoană, iar Persoana aceea adevărate este Persoana Domnului Isus Cristos. este Fiul lui Dumnezeu. Isus este numele ce Nu poate exista părtăşie adevărată cu cei care I s-a dat la naştere, descriind, prin urmare, susţin concepţii greşite cu privir­e la El. Primele umanitatea Sa desăvârşită. Cristos este nume- două versete ne vorbesc despre eternitatea Sa le care-L descrie ca fiind Unsul lui Dumnezeu, şi despre realitatea Întrupării Sale. Acelaşi care Mesia. Prin urmare, în numele Isus Cristos a existat din veşnicia veşniciilor cu Dumnezeu noi avem o mărturie a uma­nităţii Sale şi a Tatăl S-a coborât în lumea noastră, ca Om Dumnezeirii Sale. Isus Cristos este Însuşi adevărat. Realitatea Întrupării Sale este indicată Dumnezeu, în sensul cel mai adevărat şi Însuşi şi prin faptul că apostolii L-au auzit, L-au Om în sensul cel mai adevărat. văzut cu ochii lor, au meditat la El, cu privi- 1:4 Întrebarea care se ridică în acest punct rile aţintite asupra Sa şi realmente L-au pipăit este: „De ce scrie Ioan astfel pe tema părtăşi- cu mâinile lor. Cuvântul vieţii nu a fost doar ei?“ Răspunsul: „Pentru ca bucuria noastră să o iluzie trecătoare, ci a fost o Persoană reală, fie deplină“. Ioan şi-a dat seama că lumea nu într-un trup de carne. este capabilă de a-i da inimii o bucurie ade- 1:2 Versetul doi confirmă că Cel care era vărată şi trainică. Bucuria aceasta poate veni cu Tatăl, pe care Ioan Îl numeşte viaţa veşni- doar prin intermediul relaţiei corecte cu că, S-a întrupat şi a locuit printre noi, fiind Dumnezeu. Când cineva este în părtăşie cu văzut de apostoli. Dumnezeu şi cu Domnul Isus, el are o bucu- Rândurile de mai jos, scrise de un autor rie adâncă, ce nu poate fi tulburată de împre- anonim, arată implicaţiile practice ale aces­tor jurările omeneşti. Cum s-a exprimat poetul: două versete în vieţile noastre: „Izvorul tuturor cântăr­ilor noastre se află sus în ceruri“. Sunt bucuros că cunoştinţele mele despre viaţa I. M IJLOACELE MENŢINERII PĂR­ veşnică nu sunt clădite pe speculaţiile filozofi­lor, nici chiar pe cele ale teologilor, ci pe mărturia de TĂŞIEI (1:5–2:2) netăgăduit a celor care L-au auzit, L-au văzut, 1:5 Părtăşia descrie o situaţie în care două L-au privit în faţă şi L-au pipăit pe Cel în care sau mai multe persoane împărtăşesc lucruri în S-a întrupat El. Nu a fost doar un vis frumos, ci comun. Este o comuniune sau un parteneriat. un fapt real, solid, observat cu toată atenţia, un Ioan îşi asumă acum sarcina de a-şi instrui fapt consemnat cu acurateţe. cititorii cu privire la condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a avea părtă­şie cu Dumnezeu. 1:3 Apostolii nu au ţinut ascunsă aceas­tă Făcând astfel, el apelează la învăţăturile veste minunată, după cum nici noi nu trebuie Domnului Isus Cristos, date pe când se afla s-o ţinem ascunsă. Ei şi-au dat seama că baza aici jos, pe pământ. Deşi Dumnezeu nu este oricărei părtăşii se găseşte aici şi astfel au citat ca Unul care ar fi rostit textual aceste vestit această realitate, fără plată şi deplin. Toţi cuvinte, suma şi subs­tanţa învăţăturii Sale a cei care primesc mărtur­ia apostolilor au păr- constat în faptul că Dumnezeu este lumină şi tăşia cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos, pre- în El nu este întuneric deloc. Prin aceasta El cum şi cu apos­tolii şi cu toţi ceilalţi credin- a vrut să spună că Dumnezeu este absolut cioşi. Ce minun­at că păcătoşii vinovaţi au sfânt, absolut neprihănit şi absolut curat. putut fi aduşi la părtăşie cu Dumnezeu Tatăl Dumnez­eu nu poate privi cu bunăvoinţă asu- şi cu Fiul Său Isus Cristos! Şi totuşi, oricât de pra nici unei forme de păcat. Nimic nu-I este neve­rosimil s-ar părea, acesta este adevărul pe ascuns Lui, ci „toate lucrurile sunt goale şi

1134 1 Ioan dezvelite înaintea ochilor Celui cu care avem păcatele comise în public. Trebuie să le târâm de a face“ (Ev. 4:13). afară, expunându-le în faţa lui Dumnezeu, 1:6 De aici decurge că pentru ca cineva să spunându-le pe nume, situând­u-ne apoi de fie în părtăşie cu Dumnezeu, nu poate ascun- partea lui Dumnezeu, împotrivindu-ne lor, şi de nici un păcat. Lumina şi întunericul nu pot apoi lăsându-ne de ele. Da, mărturisirea adevă- coexista în viaţa cuiva, după cum ele nu pot rată presupune lepădarea, lăsarea de păcatele coexista într-o încăpere. Dacă cineva umblă în respective: „Cine îşi ascunde fărădelegile nu întuneric, nu se află într-o stare de părtăşie prosperă, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de cu Dumnezeu. Omul care spune că are păr- ele capătă îndurare“ (Prov. 28:13). tăşie cu El şi umblă, în mod obişnuit, în Când procedăm astfel, putem reclama făgă- întuneric, nu a fost mân­tuit niciodată. duinţa conform căreia Dumnezeu este credin- 1:7 Pe de altă parte, dacă cineva umblă în cios şi drept să ierte. El este cre­dincios în lumină, poate avea părtăşie cu Domnul Isus şi sensul că a promis că va ierta şi Se va ţine de cu fraţii şi surorile sale de credinţă. În ce-l pri- promisiune. El este drept să ierte pentru că a veşte pe Ioan, în baza învăţăturii din acest găsit o temelie dreaptă pentru iertare prin lucra- pasaj, omul acela este membru al familiei lui rea înlocuitoare a Domnului Isus pe cruce. Şi Dumnezeu. Dacă este în întuner­ic, nu are nim­ ic El nu numai că ne garantează că ne va ierta, ci în comun cu Dumnezeu, pentru că în Dum­­ şi că ne va curăţi de orice nelegiuire. nezeu nu este nici un întuneric. Cei care umblă Iertarea de care vorbeşte Ioan aici este cea în lumină, adică cei ce sunt creştini, au părtăşie părintească, nu judiciară. Iertarea judic­iară unii cu alţii şi sângele lui Isus Cristos în perma­ înseamnă iertarea de pedeapsa păcatel­or, pe nenţă îi curăţă de orice păcat. Toată iertarea lui care păcătosul o primeşte când crede în Dumnezeu se bazează pe sângel­e Fiului Său Domnul Isus Cristos. Se numeşte judi­ciară care a fost vărsat la Calvar. Sân­gele acela I-a pentru că este acordată de Dumnezeu în cali- asigurat lui Dumnezeu baza ne­pri­hănită şi tatea Sa de Judecător. Dar ce se întâmplă cu dreaptă de pe care să poată ierta pă­ca­tele şi păcatele comise de cineva după convertirea astfel, după cum cântăm noi a­cum: „sângele sa? În ce priveşte pedeapsa, preţul a fost deja nu-şi va mai pierde puterea“. Sâng­ele lui Isus achitat de Domnul Isus pe crucea Golgotei. Cristos are eficacitatea durabilă ca să ne cură- Dar în ce priveşte părtă­şia în cadrul familiei ţească. Desigur, credincioşii trebuie să lui Dumnezeu, sfântul care păcătuieşte are mărturiseasc­ă, înainte de a primi iertarea, dar nevoie de iertarea părintească, adică iertarea Ioan se ocupă de asta în versetul 9. Tatălui Său, pe care o obţine mărtu­risindu-şi 1:8 Apoi părtăşia cu Dumnezeu reclamă păcatul. De iertarea judiciară avem nevoie o ca noi să recunoaştem adevărul cu privire la singură dată. Prin asta se rezolvă problema noi înşine. De pildă, a nega faptul că avem o achitării plăţii pentru toate păcatele noastre – natură păcătoasă ar însemna să ne înşelăm trecu­te, prezente şi viitoare. Dar de iertarea singuri şi să fim nesinceri. Obser­vaţi că Ioan părintească avem nevoie pe tot parcursul vieţii face distincţie între păcat (v. 8) şi păcate (v. noastre de credinţă. 9). Păcatul se referă la natura noastră rea şi Când ne mărturisim păcatele, trebuie să stricată. Păcatele se referă la relele pe care credem, pe baza autorităţii cuvântului lui le-am comis. De fapt, ceea ce suntem este cu Dumnezeu, că El ne iartă. Iar fiindcă El ne mult mai grav şi mai rău decât tot ce am iartă, şi noi trebuie să ne iertăm pe noi înşine. făcut vreodată. Dar, slavă Domnului, Cristos a 1:10 În fine, pentru a fi în părtăşie cu murit pentru păcatul nostru şi pentru păcate- Dumnezeu, nu avem voie să spunem că nu le noastre. am săvârşit nici un păcat. Dumnezeu a afirmat Convertirea nu înseamnă eradicarea nat­urii de repetate ori în cuvântul Său că fiecare din păcatului. Ci implantarea unei noi na­turi, divi- noi a păcătuit. A nega acest adevăr în­seamnă ne, înzestrate cu puterea de a trăi o viaţă de a-L face pe Dumnezeu mincinos. Ar fi o con- biruinţă asupra păcatului ce locuieşte în noi. trazicere pe faţă a cuvântului Său şi o comple- 1:9 Pentru ca noi să umblăm zi de zi în tă tăgăduire a motivului pentru care a venit părtăşie cu Dumnezeu şi cu fraţii şi surorile Domnul Isus să sufere, să-Şi verse sângele şi noastre de credinţă, trebuie să ne mărturi­sim să moară. păcatele noastre: păcatele de comisiu­ne, păca- Astfel observăm că părtăşia cu Dumne­zeu tele de omisiune, păcatele comise cu gândul, nu reclamă o viaţă de totală nepăcătoş­enie, dar păcatele comise cu fapta, păcatel­e ascunse şi reclamă ca toate păcatele noastre să fie scoase

1135 1 Ioan la lumina prezenţei Sale, să fie mărturisite şi caracteristică a naşterii este faptul că ea nu se iertate. Înseamnă că trebuie să fim absolut mai poate desface, nu se mai poate anula. Un sinceri şi oneşti cu privire la condiţia noastră; fiu poate să aducă ocară tatălui său, dar va să nu existe nici un pic de făţărnicie sau rămâne fiul său, în virtutea faptului că s-a încercare de a ascunde ceea ce suntem în născut din acest tată. realitate. Observaţi că Avocatul nostru este Isus 2:1 Ioan ne oferă standardul desăvârşit al Cristos Cel neprihănit. Este bine să avem un lui Dumnezeu pentru copiii Săi şi calea de Apărător neprihănit (drept). Când Satan scăpare pe care ne-a asigurat-o El, în dragos- aduce vreo pâră împotriva unui cre­dincios, tea Sa pentru noi, în cazurile în care greşim. Domnul Isus poate să arate cu degetul lucra- Termenul copilaşi se referă la toţi membrii rea isprăvită de la Calvar, spunând: „Trece familiei lui Dumnezeu. Apoi este prezentat asta în contul Meu“. standardul de perfecţiune al lui Dumnezeu, în 2:2 Dar Domnul Isus nu este doar Avocatul cuvintele: Vă scriu aceste lucruri ca să nu nostru, ci şi ispăşirea pentru păcatele noastre. păcătuiţi. Întrucât Dumn­ezeu este perfect, Asta înseamnă că prin faptul că a murit pentru norma Sa pentru copiii Lui este una de per- noi, El ne-a eliberat de vinovăţia păcatelor noas- fecţiune absolută. El n-ar mai fi Dumnezeu tre şi ne-a readus la Dumnezeu, asigurând sati- dacă ar fi spus: „Vă scriu lucrurile acestea sfacerea trebui­ncioasă a cerinţelor neprihănirii şi pentru ca să păcătuiţi cât mai puţin“. înlătur­ând orice barieră din calea părtăşiei. Dum­ Dumnezeu nu poate tolera păca­tul nici câtuşi nezeu Îşi poate arăta îndurarea faţă de noi de puţin. În consecinţă, El aşază înaintea noas- datorită faptului că Cristos a satisfăcut cerinţele tră perfecţiunea ca ţel spre care să năzuim. justiţiei. Arareori se întâmplă ca un avocat să Domnul Isus a procedat la fel în cazul femeii achite din buzunarul său suma cerută pentru prinse în actul adulterului, când a spus: „Nici păcatele clientului său. Or, Domnul nostru exact Eu nu te condamn. Du-te şi nu mai păcătui“. asta a făcut. Dar, ceea ce e şi mai remarcabil În acelaşi timp, Dumnezeu cunoaşte struc- este faptul că a plătit pentru ele prin jertfirea Sa tura noastră, modul în care suntem alcătuiţi. El personală. Îşi aduce aminte că suntem ţărână şi astfel, în Ioan adaugă că El este jertfa întru totul dragostea Sa, ne-a asigu­rat o cale de scăpare capabilă să satisfacă cerinţele justiţiei nu în cazul eşecului, exprimată prin cuvintele: numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale „Dacă păcătui­eşte cineva, avem un Avocat la lumii întregi. Asta nu înseamnă că întreaga Tatăl, pe Isus Cristos Cel neprihănit“. lume este mântuită, ci doar că lucrarea Avocatul este cel care ia partea cuiva în situa- Domnului Isus are o valoare sufi­cientă pentru ţii strâmtorate, venind în ajutorul acelei per­ a mântui toată lumea, dar devine eficientă soane. Este exact ceea ce face Domnul Isus pentru a-i mântui doar pe cei care realmente pentru noi când păcătuim. Imediat vine în îşi pun încrederea în El. Tocmai pentru faptul ajutorul nostru, pentru a ne repune în părtăş­ie că lucrarea Sa este suficientă pentru toţi oame- cu El Însuşi. Observaţi că nu se spune: „Dacă nii poate fi ofer­ită Evanghel­ia întregii lumi. cineva îşi mărturiseşte păcatele...“ Ca Avocat al Dar dacă toţi oamenii ar fi mântuiţi automat, nostru, Domnul caută să ne aducă la poziţia n-ar mai fi nevoie să li se predice Evanghelia. în care noi într-adevăr să ne mărturisim şi să Este interesant că inscripţia aşezată deasu- ne lăsăm de păcatele noastre. pra Domnului Isus pe cruce a fost scrisă în Este în versetul acesta un lucru minunat, ebraică – limba poporului ales al lui Dumnezeu pe care nu trebuie să-l pierdem din vedere. Ni – şi în greacă şi în latină, limbile principale se spune: „Şi dacă păcătuieşte cineva, avem de circulaţie în toată lumea cunoscută la acea un Avocat la Tatăl“. Nu se spune: la vreme. Astfel s-a vestit lumii întregi că Isus Dumnezeu, ci la Tatăl. Cu alte cuvinte, El Cristos este un Mântui­tor suficient pentru toţi rămâne Tatăl nostru chiar şi când păcă­tuim. oamenii de pretutin­deni. Asta ne aminteşte de binecuvântatul adevăr, III. SEMNELE DISTINCTIVE ALE potrivit căruia deşi păcatul în viaţa unui cre- dincios întrerupe părtăşia, nu întrer­upe relaţia, CELOR DIN CADRUL PĂRTĂ­ŞIEI raporturile sale cu Tatăl. Când cineva se naşte CREŞTINE: ASCULTAREA ŞI DRA­ din nou, el devine copil al lui Dumnezeu. Din GOSTEA (2:3-11) acel moment Dumnezeu este Tatăl lui şi 2:3 Ioan se pregăteşte acum să enumere nimic nu va putea afecta relaţia aceea. O semnele distinctive ale celor care se află în

1136 1 Ioan cadrul părtăşiei creştine. Primul semn este 2:7 Un alt semn distinctiv al credincio­şilor ascultarea. Noi putem avea asigurarea faptului adevăraţi este dragostea pentru fraţi. Ioan spune că suntem în părtăşie cu Dumnezeu dacă viaţa că asta nu e o nouă poruncă pe care o pre- noastră este caracterizată de o dorinţă plină de zintă el, ci o poruncă veche pe care au avut-o iubire de a face voia Lui. Versetele acestea ei de la început. Cu alte cuvinte, Domnul Isus sunt îndreptate, negreşit, asupra gnosticilor, Şi-a învăţat ucenicii să se iubească unii pe care pretindeau că dis­pun de cu­noş­tinţe superi- alţii încă de la înce­putul sluj­bei Sale pămân- oare cu privire la Dumnezeu, dar nu prea teşti. manifestau vreun interes faţă de păzirea Gnosticii mereu făceau paradă de învă­ poruncilor Domnu­lui. Ioan arată că o atare ţăturile lor, prezentându-le ca fiind noi. Dar cunoaştere este searbădă şi lipsită de valoare. apostolul îşi îndeamnă cititorii să pună toate Ioan descrie ascultarea credinciosului în cele lucrurile la încercare în lumina învăţăturii trei aspecte principale: păzirea po­run­cilor Sale Domnului Isus pe care ne-a predat-o când a (v. 3); păzirea cuvântului Său (v. 5); umblarea trăit pe pământ. Există întotdeauna perico­lul de după cum a umblat El (v. 6). Asistăm astfel la o a ne îndepărta de la ceea ce era la început.1 progresie clară în gândir­e. A păzi poruncile Ioan spune: „Întoarceţi-vă la început şi veţi şti Sale înseamnă a asculta de învăţăturile ce este adevărat“. Domnului Isus aşa cum se găsesc acestea în 2:8 Dar această poruncă nu este doar o NT. A păzi cuv­ ântul Lui înseamnă nu doar poruncă veche, ci, într-o anumită privinţă, este ascultarea de ceea ce este scris, ci şi dorinţa de şi nouă. Când Domnul Isus S-a aflat pe a face ceea ce ştim că-I este plăcut Lui. A pământ, El nu numai că Şi-a învăţat ucenic­ii umbla cum a umblat El este expresia deplină a să se iubească unii pe alţii, dar le-a dat o normei prescrise de Dumnezeu pentru copiii pildă vie de urmat cu privire la învă­ţătura Sa. Lui; înseamnă a trăi cum a trăit Isus. Viaţa Lui a fost caracterizată de dra­goste pen- 2:4 Ioan nu lasă să se înţeleagă că viaţa tru alţii. Porunca a fost astfel adevărată în El creştină s-ar compune dintr-o ascultare impe- când S-a aflat El aici jos, pe pământ. Dar cabilă de voia lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, acum există şi un sens în care vechea poruncă creştinul va dori în mod obişnu­it să păzească este nouă. În cadrul actualei dispensaţii, e ade- poruncile Lui şi să facă acele lucruri care-I vărată nu doar în Domnul Isus, ci şi în cre- sunt plăcute Lui. Ioan priveşte aici linia gene- dincioşi. Creştin­ii aceştia fuseseră cândva nişte rală a vieţii cuiva. Dacă cineva spune că Îl păg­âni, care trăiau cuprinşi de ură şi patimi. cunoaşte pe Dumn­ezeu, dar nu păzeşte Dar acum ei exemplificau şi întruchipau poruncile Lui, atunci e limpede că nu spune măreaţa lege a dragostei în însăşi viaţa pe adevărul. care o trăiau. 2:5 Pe de altă parte, când păzim cuvân­tul Astfel întunericul se împrăştie ori de câte ori oamenii primesc lumina Evanghe­liei. Lui, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită Întunericul nu a biruit cu totul, doar pentru în noi. Dragostea lui Dumnez­ eu nu se referă faptul că mulţi oameni nu au venit la Cris­tos, la dragostea noastră pentru Dumnezeu, ci, mai ci Cristos, lumina adevărată, străluc­ eşte deja degrabă, la dra­gostea Lui pentru noi. Gândul şi ori de câte ori păcătoşii vin la El sunt mân- care se desprinde de aici este că dragostea lui tuiţi, după care îşi iubesc fraţii de credinţă. Dumnezeu faţă de noi şi-a atins ţelul atunci 2:9-11 În versetele 9-11 avem contrastul din- când păzim cuvântul Lui. Şi-a realizat scopul tre dragostea care este falsă şi dragostea adevă- şi a ajuns la punctul final, producând asculta- rată. Dacă cineva mărturiseşte că este creştin şi rea de El. totuşi îi urăşte pe cei care sunt cu adevăraţi 2:6 Prin urmare, oricine spune că ră­mâne în creştini, acesta este un indiciu sigur al faptului El trebuie să umble şi el cum a umblat Domnul că un atare om este în întuneric până acum. Isus. Viaţa Lui, aşa cum ne este înfăţişată în Sintagma aceasta de la urmă arată că nu e evanghelii, este modelul nostru de urmat, îndru- vorba aici de un creştin care a alunecat de la marul nostru. Dar nu este o viaţă pe care s-o credinţă. Ci omul respectiv stăruie în condiţia în putem trăi în virtu­tea propriilor noastre energii care s-a aflat din totdeauna: aceea de om şi forţe, ci ea poate fi trăită numai în puterea nemânt­uit. Pe de altă parte, cel care în mod Duhului Sfânt. Nouă ne revine responsabilitatea ca­racteristic îşi iubeşte fratele rămâne în lumi- de a-I preda Lui viaţa noastră în întregime şi nă şi în el nu este nici un prilej de poticnire. fără rezerve, permiţându-I să-Şi trăiască viaţa în Asta ar putea însemna că omul în sine nu este noi şi prin noi.

1 Ioan 1137 în pericol de a se poticni sau că nu-i va face importanţa de a ne hrăni în permanenţă din pe alţii să se poticnească. Ambele interpretări Biblie şi de a avea mereu la îndemână versete sunt valabile. Dacă creştinul trăieşte cu adevărat din Cuvân­tul Domnului cu care să respingem în legătură cu Domnul, lumina va lumina pro- atacurile Satanei. pria sa cărar­e şi nimeni nu va fi ofensat din V. DOUĂ PERICOLE CE AME­NINŢĂ pricina vreunei discrepanţe între mărturisirea lui şi trăirea în practică a mărturisirii. Gnosticii PĂRTĂŞIA: LUMEA ŞI ÎNVĂŢĂ­ nutreau o ură neîmpăcată faţă de cei ce erau TORII FALŞI (2:15-28) fideli cuvântului lui Dumnezeu, asta dovedind În versetele 15-17 găsim un puternic avertis- că erau în întuneric şi că umblau în întuneric ment să ne păzim de lume şi de toate căile ei şi că nu ştiau încotro se înd­reaptă, pentru că false. Poate că acest text a fost adresat în pri- întunericul le-a orbit ochii. mul rând tinerilor, pentru care lumea prez­intă Ca şi când ar dori să ilustreze dragostea un interes şi o atracţie deos­ebite, dar, în ace- frăţească despre care tocmai a vorbit, apos­tolul laşi timp, este o prevenire valabilă pentru toţi face acum o pauză, pentru a transmite salutări copiii Domnului. Lumea din acest context nu calde celor ce sunt membri în familia lui este planeta pe care trăim sau creaţia naturală Dumnezeu. din jurul nostru, ci sistemul pe care l-a clădit IV. ETAPE ALE CREŞTERII ÎN omul în efortul de a atinge fericirea fără CA­DR­UL PĂRTĂŞIEI (2:12-14) Cristos. Aici s-ar putea include lumea culturii, 2:12 Mai întâi, el îmbrăţişează întreaga a operei, artei, educaţiei – pe scurt, orice sferă familie, adresându-i-se cu apelativul: copi­ în care Domnul Isus nu este iubit şi nu este laşilor.2 Aici nu este vorba de vârstă sau de primit. Cineva a definit-o drept: „societatea evoluţie spirituală. Ioan se adresează tuturor umană în măsura în care este clădită pe prin- celor care sunt ai Domnului, aşa cum reiese cipii greşite, fiind caracterizată de dorinţe josni­ din restul versetului: fiindcă păcatele vă sunt ce, valori false şi egoism“. iertate pentru Numele Lui. Or, acest fapt 2:15, 16 Ni se atrage atenţia foarte lămurit este valabil în cazul tuturor creştinilor. Este să nu iubim lumea sau lucrurile care sunt în minunat să ştim că avem, de pe acu­ma, com- lume, pentru simplul motiv că iubirea lumii pleta iertare a păcatelor noastre. Observaţi, de nu este compatibilă cu dragost­ea manifestată asemenea, că păcatele noastre sunt iertate pentru Tatăl. Tot ce ne oferă lumea poate fi pentru Numele Lui. De drag­ul lui Cristos ne descris în cuvintele: pofta cărnii, pofta ochilor iartă Dumnezeu păcatele. şi mândria vieţii. Pofta cărnii se referă la ape- 2:13 Taţii (părinţii) sunt descrişi aici ca titurile trupeşti senzuale ce emană din firea unii care L-au cunoscut pe Cel care este de la noastră rea. Pofta ochilor se aplică la dorinţe început, adică credincioşii maturi care au rele cum ar fi cele ce izvorăsc din ceea ce cunoscut părtăşia dulce a Fiului lui Dum­ne­ vedem în jurul nostru. Mândria vieţii este zeu, fiind satisfăcuţi în El. Tinerii din cadrul ambiţia nelegiuită de a ne etala pe noi înşine familiei spirituale sunt caracteriz­aţi de vigoare şi de a ne încununa de glorie. Aceste trei ele- şi de biruinţă în luptă, a­ceastă per­ioadă fiind mente ale spiritului lumesc sunt ilustrate prin marcată de conflicte şi de împotriviri faţă de păcatul Evei. Pomul era bun de mâncat – aici vrăjmaşul. Tinerii... îl biruie pe cel rău pentru este pofta cărnii. Pomul era plăcut la vedere că au învăţat secretul biruinţei, anume: „Nu – aici este pofta ochilor. Şi pomul era de eu, ci Cristos trăieşte în mine“. Copilaşii sunt dorit să-l facă pe cineva înţelept – aceasta pruncii în credinţă, care poate nu prea ştiu descriind mândria vieţii. multe, dar Îl cunosc pe Tatăl. După cum diavolul s-a opus lui Cristos, 2:14 Când Ioan se adresează pentru a tot aşa lumea este antagonică Tatălui. Ape­ doua oară taţilor, adresarea e identică cu titul, avariţia şi ambiţia nu sunt de la Tatăl, ci prima, pentru că ei au realizat maturitatea în din lume. Spiritul lumesc este dragostea pen- experienţa spirituală. Din nou el se adre­sează tru lucrurile trecătoare. Inima omenească nu-şi tinerilor ca unora care sunt tari în Domnul şi poate găsi niciodată satis­facţie în lucruri. în puterea tăriei Lui. Ei l-au biruit pe cel rău, 2:17 Lumea trece şi pofta ei. Când o întrucât cuvântul lui Dumnezeu rămâne în bancă este pe ducă, oamenii înţelepţi nu vor ei. Domnul Isus a putut să-l învingă pe Satan depune bani în ea. Când temelia se clatină, în pustie citând Scriptura. Asta subliniază ziditorii înţelepţi nu mai continuă construcţ­ia. A te concentra asupra lumii acesteia este ca şi

1138 1 Ioan când ai încerca să rearanjezi scaunele pe pun- să dis­cearnă între adevăr şi rătăcire. Când Ioan tea Titanicului. Tot aşa, oamenii înţelepţi nu le spune ti­nerilor săi cititori: „aveţi ungerea trăiesc pentru o lume care trece. Dar cine din par­tea Celui Sfânt şi ştiţi toate“,3 cuvinte­ face voia Tatălui rămâne în veac. Este voia le sale nu trebuie luate în sens abso­lut. Ioan lui Dumnezeu ca să ne izbăvească de ispita nu spune că ei posedă cunoaştere perfectă, ci, lucrurilor trecătoare. Apropo, acesta a fost mai degrabă, că au capacitatea de a recunoaşte versetul care l-a călăuzit o viaţă întreagă pe lucrurile adevărate de cele nea­devărate. Astfel, marele evanghelist D. L. Moody, fiind inscrip- până şi cel mai tânăr şi mai simplu credincios ţionat pe piatra funerară de la mormântul lui: are capac­itatea de a discerne lucrurile divine, „Cine face voia lui Dumnezeu rămâne în capacitate de care un filosof nu dispune. veac“. Creştinul poate vedea mai mult când se află 2:18 Un alt test prin care se pot cunoaşt­e pe genunchi decât va putea vedea omul cei din cadrul părtăşiei creştine este testul doc- lumesc, când se ridică pe vârfurile picioarelor. trinei, al învăţăturii. Tema aceasta e introdusă În domeniul fizic, când un prunc se naşte, el printr-un avertisment adresat celor care sunt este înzestrat cu toate facultăţile rasei umane. prunci în Cristos să se ferească de înv­ăţătorii El are ochi, mâini, picioare şi creier. Deşi falşi. Cei care sunt tineri în cre­dinţă sunt cu acestea toate nu sunt încă dezvoltate, persona- deosebire susceptibili minciu­nilor lui Anticrist. litatea copilului este intactă. Tot aşa este şi Cititorii scrisorii lui Ioan au fost învăţaţi că când se naşte cineva din nou. În clipa aceea, înainte de venir­ea lui Cristos se va ivi un el dispune de toate facultăţile ce-i vor sta la Anticrist care se va da drept Cristosul. După dispoziţie de-a lungul vieţii, chiar dacă acestea cum evenim­ entele viitoare îşi anunţă sosirea urmează să cunoască în viitor posibilităţi nebă- prin umbrele pe care le proiectează, tot aşa nuite de dezvoltare. înainte de ivirea lui Anticrist mulţi antic­ rişti 2:21 Ioan nu a scris pentru că cititorii săi se vor arăta. Aceştia sunt învăţătorii falşi care ar fi fost în necunoştinţă de cauză cu privire oferă un cristos fals şi o evanghe­lie falsă. Este la adevăr, ci mai degrabă pentru că ei cunoş- rem­ arcabil de notat că perioad­a în care trăim teau adevărul, iar el voia să le ream­ int­ească se caracterizează prin existenţa multor culte faptul că nici o minciună nu este în adevăr. deraiate, care Îl tăgăd­uiesc pe Cristos şi toate Gnosticii predau doctrine contrare cuvântului acestea aduc mărturie faptului că venirea lui Dumnezeu, acestea fiind, deci, minciuni. Mântuitorului este aproape. Principala minciună vehiculată de ei, aflată la 2:19 Învăţătorii aceştia falşi au fost cândva baza învăţăturilor lor, era tăgăduirea faptului oameni care s-au numit creştini, care s-au aso- că Isus este Cristosul. După cum s-a arătat în ciat cu apostolii. Dar în inima lor ei nu erau introduce­re, ei propovăduiesc că Isus a fost una cu adevăraţii credincioşi, do­vedind aceasta doar un om şi că Cristosul ar fi venit asupra prin faptul că au ieşit din mij­locul părtăşiei. Sa la botezul Lui. Desigur, asta e o mare Dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu minciună răsp­ând­ită de unele din cultele dera- noi. Aici aflăm că cre­dinţa adevărată întot- iate din vre­mea noastră. De la un capăt la deauna are calitatea per­manenţei. Dacă un om altul al ei, Bib­­lia insistă asupra faptului că Isus s-a născut cu adev­ărat din nou, va rămâne în al NT este Domnul (Iehova) al VT. Prin Domnul. Asta nu înseamnă că suntem mântu- urmare, nu este corect să se afirme că iţi prin faptul că rezistăm până la capăt, ci Cristosul a venit asupra lui Isus, ci afirmaţia doar că cei care rezistă până la capăt sunt corectă este că Isus este Cristosul. mântuiţi cu adevărat. Învăţătorii aceştia falşi 2:22 Ioan are grijă să arate că a nega au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai Dumnezeirea Domnului Isus înseamnă a o noştri. nega şi pe aceea a Tatălui. Unor oameni le 2:20 Dar asta ridică întrebarea: „Cum place să creadă că se închină lui Dumne­zeu, poate un credincios tânăr distinge între adevăr dar nu vor să aibă nimic de a face cu şi neadevăr?“ Răspunsul îl găsim în faptul că Domnul Isus Cristos. Apostolul spune: „Acela avem ungerea din partea Celui Sfânt şi... ştim este anticristul care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe toate şi această ungere se referă la Duhul Fiul“. Sfânt şi este din partea Celui Sfânt, Domnul 2:23 La Ioan 8:19, 42 Isus spune că cei Isus Cristos. Când cin­eva este mântuit, el sau care nu au recunoscut Dumnezeirea Lui şi nu ea primeşte Duhul Sfânt, Care locuieşte în L-au iubit nu L-au cunoscut nici pe Ta­tăl şi acea persoan­ă. El îl înv­redniceşte pe credincios nici nu L-au avut pe El de Tată. În mod simi-

1 Ioan 1139 lar, Ioan spune: „Oricine tăgădui­eşte pe Fiul iubiţi din familia lui Dumnezeu, îndemnân­du-i să rămână în El pentru ca atunci când Se va nu-L are nici pe Tatăl. Cine Îl mărturis­ eşte pe arăta El, noi să avem încredere şi să nu rămâ- Fiul Îl are şi pe Ta­tăl“. Aici avem adevărul nem de ruşine înaintea Lui la veni­rea Lui. minunat privitor la un­i­tatea dintre Tatăl şi Pronumele personal noi se referă la apostoli, Fiul. Nu poţi să-L ai pe Tatăl dacă nu-L ai iar învăţătura este aceea că dacă creştinii căro- şi pe Fiul. Este me­sajul de care ar trebui să ra li s-a adresat Ioan nu vor rămâne statornici, ţină seama toţi unitarie­nii, scientologii creştini, urmându-L cu credincio­şie pe Domnul, atunci musulma­nii, moderniştii, martorii lui Iehova şi apostolii care i-au condus la Cristos vor rămâ- iudeii. ne de ruşine la venirea lui Cristos. Versetul 2:24 Creştinii tineri se pot păzi de învăţă- acesta sublinia­ză importanţa lucrării de apro- torii falşi ascultând de următorul mesaj: Ceea fundare care trebuie neapărat desfăşurată în viaţa celor care au răspuns iniţial apelurilor ce aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. din cadrul adunăr­ilor de evanghelizare. De Asta se referă la învăţăturile Domnului Isus şi asemenea su­gerează posibilitatea de a rămâne ale tuturor apostolilor Săi. Siguranţa noastră de ruşine la venirea lui Cristos. deplină stă în alipirea noastră de cuvântul lui VI. S EMNELE DISTINCTIVE ALE Dumne­zeu. Toate trebuie să le punem la încer- care prin proba: „Ce spun Scripturile cu privi- CELOR DIN CADRUL PĂRTĂ­ŞIEI re la acest lucru?“ Dacă o învăţătură nu este (CONT.): NEPRIHĂNIREA, DRA­ în acord cu Biblia, atunci trebuie s-o respin­ GOS­TEA ŞI ÎNCREDEREA PE gem. După cum obişnuia să spună Dr. CARE LE CONFE­RĂ (2:29-3:24) Ironside: „Dacă e nouă, nu e adevărată; iar 2:29 A patra trăsătură caracteristică a celor dacă e adevărată, nu e nouă“. care aparţin familiei creştine este ne­prihănirea 2:25 Când rămânem în doctrina creşti­nă, (dreptatea). Cunoaştem din dom­ eniul fizic dăm dovadă de realitatea credinţei noastre. Iar principiul conform căruia odrasla se aseamănă făgăduinţa acelei credinţei este viaţa veşnică. cu părinţii care i-au dat viaţă. Tot aşa este şi Când Îl acceptăm pe Domn­ul Isus, primim în domeniul spiri­tual. Oricine practică drept- însăşi viaţa Sa, adică viaţa veşnică şi viaţa atea (neprihă­nirea) este născut din Dumnezeu. aceasta ne învredniceşte să punem la încercare Întrucât Dumne­zeu este drept, înseamnă că toate doctrinele noi şi discutabile. tot ce face El este drept şi, prin urmare, orici- 2:26, 27 Ioan le-a scris în felul acesta ne este născut din El este drept. Aceasta e tinerilor credincioşi cu privire la învăţătorii logica de netăgăduit a lui Ioan. falşi cu scopul de a-i preveni. El nu se teme 3:1 Gândul de a te naşte din Dumnezeu îl deloc cu privire la rezultatul final, când îşi umple de uimire pe Ioan şi astfel el îi îndeam- aduce aminte că cititorii săi au primit... nă pe cititori să privească minunata dragoste ungerea... de la Domnul Isus. După cum s-a care ne-a adus în sânul familiei lui Dum­ arătat deja, ungerea este Duhul Sfânt şi aici nezeu. Dar felul de dragoste al lui Dumne­ aflăm că Duhul Sfânt rămâne în voi. Este o zeu se manifestă prin faptul că ne-a adus în afirmaţie pozitivă, conform căreia, după ce a familia Sa ca şi copii. „Iată cu ce fel de dra- fost primit Duhul Sfânt, El nu va mai fi luat goste ne-a înzestrat Dumnezeu, ca să ne de la credincios. Pentru că am primit Duhul numim copii ai lui Dumnezeu!“4 Sfânt, nu avem nevoie să ne înveţe cineva. Actualmente, în umblarea noastră zilnică Asta nu înseamnă că nu avem nevoie de între oameni, lumea nu ne recunoaşte drept învăţători creştini în cadrul bisericii. cop­ii ai lui Dumnezeu. Oamenii din lume nu Dumnezeu ne-a purtat de grijă în această ne înţeleg pe noi, nici felul nostru de com­ privinţă, asigurându-ne învăţători creştini, cum portare. Într-adevăr, lumea nu L-a în­ţeles nici se arată la Efeseni 4:11. Ci înseamnă că creş- pe Domnul Isus, când S-a aflat ai­ci jos pe tinul nu are nevoie de nici o învăţătură cu pământ. „El era în lume şi lum­ ea a fost creată privire la adevărul lui Dum­nezeu, în afară de prin El şi lumea nu L-a cu­noscut. El a venit aceea care se găseşte în Cuvântul lui la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit“. Întrucât Dumnezeu. Având Cuvântul lui Dumnezeu în avem aceleaşi trăsă­turi caracteristice cu Domnul mâinile noastre şi Duhul lui Dumnezeu în Isus, nici noi nu ne putem aştepta ca lumea inimile noastre, noi avem tot ce ne trebuie să ne înţelea­gă. pentru a fi instruiţi în adevărul lui 3:2 Înţeleşi sau neînţeleşi, acum noi sun- Dumnezeu. 2:28 Ioan se adresează tuturor copiilor

1140 1 Ioan tem însă copii ai lui Dumnezeu şi asta e legii“), cum s-a tradus în versiunea din 1611 a garanţia că vom avea parte în viitor de slavă. versiunii KJV, ci, mai degrabă, că păcatul este Nu s-a arătat încă ce vom fi. Dar ştim că, fărădelege. Este nesupunere faţă de Dum­nezeu, atunci când Se va arăta Cristos vom fi ca El, dorinţa de a-ţi face propria ta voie, de a refuza pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Asta nu să recunoşti pe Domnul ca Suveran de drept. înseamnă că vom fi în cer ca Isus din punct În esenţă, înseamnă a-ţi pune propria voinţă de vedere fizic. Domn­ul Isus va avea propria mai presus de voinţa lui Dumnezeu. Este opo- Sa înfăţişare şi va purta de-a lungul întregii ziţia faţă de Persoa­na Vie care are dreptul de a veşnicii cicatricele rănilor suferite la Calvar. fi ascultată. Noi credem că fiecare din noi va avea propri- 3:5 Un creştin nu poate continua să păcă- ile sale trăsăt­uri distinctive, fiind recunoscuţi ca tuiască fără întrerupere, întrucât asta ar consti- atare. Biblia nu ne învaţă că toţi vom fi la fel tui o totală negare a scopului pentru care a în cer sau că nu ne vom distinge deloc între venit Domnul Isus în lume. El S-a arătat ca noi. Dar din punct de vedere moral, vom fi ca să ia păcatele noastre. Prin urmare, a conti- Domnul Isus Cristos. Vom fi eliberaţi pe veci nua să păcătuieşti înseamnă a trăi în totală de posibilitatea întinării, de păcat, de boală, de nesocotire a motivului întru­pării Sale. întristare şi de moarte. Din nou, un creştin nu poate continua în Şi cum se va realiza această minunată păcat, întrucât asta ar însemna să tăgăduiasc­ă transformare? Răspunsul este că printr-o singu- pe Cel al cărui nume Îl poartă. În El nu este ră privire la Cristos se va realiza acest lucru. [nici un] păcat. Acesta este unul din cele trei Căci Îl vom vedea aşa cum este. Procesul pasaje cheie din NT care tratează umanitatea devenirii noastre tot mai mult după chipul lui fără păcat a Domnului Isus Cristos. Petru ne Cristos se desfăşoară încă de pe acum, din spune că: „El nu a comis nici un păcat“. Pavel viaţa actuală, pe măsură ce Îl pri­vim prin cre- ne spune că: „El n-a cunoscut nici un păcat“. dinţă în cuvântul lui Dumn­e­zeu. Dar atunci Iar Ioan, ucenicul care L-a cunoscut pe procesul va fi desăvârşit întru totul, când Îl Domnul într-un mod deosebit de apropiat, vom vedea aşa cum este: pentru că a-L vedea adaugă propria sa mărturie: „În El nu este nici pe El înseamnă a fi ca El. un păcat“. 3:3 Oricine are nădejdea aceasta de a-L 3:6 „Oricine rămâne în El nu păcătui­eşte. vedea pe Cristos şi de a fi ca El se cură­ţeşte, Oricine păcătuieşte nici nu L-a văzut, nici nu după cum El este curat. Creşti­nii recunosc de L-a cunoscut“. Versetul acesta arată contrastul multă vreme faptul că nădejdea în întoarcerea dintre credinciosul adevărat şi omul care nu iminentă a lui Cris­tos are o influenţă sanctifi- s-a născut niciodat­ă din nou. Se poate afirma catoare asupra vieţii credinc­iosului, care nu cu certitudine despre credinciosul adevărat că doreşte să facă nici un lucru de care s-ar ruşi- el nu păcă­tuieşte la nesfârşit, că nu rămâne în na dacă ar fi surprins făcându-l în momentul păcat. Ioan nu se referă aici la cazuri izolate revenirii lui Cristos. Observaţi că se spune: de păcătuire, ci, mai degrabă, la un comporta­ „se curăţeşt­e, după cum El (Cristos) este ment constant, habitual şi caracteristic de păcă- curat“. Nu se spune „după cum El (Cristos) tuire. Versetul acesta nu presupune că atunci Se curăţeşt­e“. Domn­ul Isus niciodată nu a când un creştin comite un păcat, îşi pierde trebuit să Se cură­ţească, întrucât El este curat. mântuirea. Mai degrabă, afirmă că atunci când În cazul nost­ru, este un proces gradual. În cineva păcătuieşte în mod obişnuit, se poate cazul Lui, este un fapt. deduce că nu a fost niciodată regenerat (născut 3:4 Opusul curăţirii îl găsim în versetul din nou). patru: „Oricine practică păcatul practică şi Aici se naşte însă o întrebare: „Când devi- fărădelegea; şi păcatul este fărădele­ge“. ne un păcat „obişnuit“, „habitual“? De câte ori Termenul practică traduce grecescul poieo trebuie să comită cineva un păcat, pentru ca (face). Este vorba de o comportare permanentă, acesta să devină o comportare ca­racteristică?“ exprimată la timpul prezent continuu. Se poate Ioan nu răspunde la această în­tre­bare subînţe- avea păcat şi dacă nu există lege. Păcatul era în leasă. Mai degrabă, el îl pune pe credincios în lume în intervalul de timp de la Adam la gardă, lăsând asupra creşti­nului obligativitatea Moise, înainte de a fi fost dată legea lui de a dovedi care este realitatea. Dumnezeu. Astfel nu este tocmai exact să se 3:7 Deşi gnosticii făceau mare paradă de afirme că “sin is a transgression of the law” cunoştinţele lor, ei manifestau o mare neglijen- („păcatul este o transgresiune sau încălcare a ţă faţă de felul în care îşi trăiau viaţa, ceea

1 Ioan 1141 ce-l determină pe Ioan să adaug­e: „Co­pilaşilor, urmare, pot constitui explicaţia corectă. Noi optăm pentru opinia conform căreia sămân­ţa nimeni să nu vă înşele! Cine practică dreptatea se referă la viaţa nouă care este dăruită credin­ este drept, aşa cum El Însuşi este drept“. Nu ciosului la convertirea sa. Avem aşadar afirma- trebuie să existe nici o confuzie în această ţia conform căreia viaţa divină rămâ­ne în privinţă: un om nu poate avea o viaţă spiritu- credincios, el fiind în siguranţă pe veşnicie. ală şi, în acelaşi timp, să trăi­ască în păcat. Pe Dar în loc să fie o scuză pentru creştin ca de altă parte, un om va putea practica neprihă- acesta să se bălăcească în păcat, siguranţa lui nirea doar având natura Aceluia care este veşnică este garanţia faptului că nu va conti- drept (neprihănit). nua în păcat. El nu poate păcătui în mod 3:8 Unii copii se aseamănă atât de mult obişnuit pentru că s-a născut din Dumnezeu. cu părinţii, încât nu ai putea să-i pierzi într-o Această relaţie divină exclude posibilitatea ca mulţime. Exact aşa este cu copiii lui el să rămână în păcat, ca mod de viaţă. Dumnezeu şi copiii diavolului. Cine practic­ ă 3:8 Iată dar a patra trăsătură distinctivă a păcatul este de la diavolul, căci diavo­lul păcă- copiilor lui Dumnezeu şi a copiilor dia­vo­lului. tuieşte de la început. Din nou observaţi accen- Cei care nu practică neprihănir­ea nu sunt de tul pus pe cuvântul „practic­ă“. Diavolul păcă- la Dumnezeu. Nu există teren neutru. Nu exis- tuieşte de la început (adică încontinuu, aceasta tă nici o categorie de oameni care să aparţină fiindu-i compor­tarea caracteristică), adică de şi uneia, şi celeilal­te tabere. Copiii lui când a început să păcătuiască. Toţi copiii lui îl Dumnezeu se cunosc după vieţile lor neprihă- urmează pe această cale largă. Trebuie adăugat nite. aici că oamenii devin copiii lui Dumnezeu 3:10b, 11 În această secţiune avem o con- prin naşterea din nou, dar nu există nici o tinuare a celui de-al doilea test prin care se naşte­re în legătură cu copiii diavolului. Un om cunosc cei ce aparţin familiei lui Dumn­ezeu: devine copilul diavolului prin simpla imitar­e a testul iubirii – aceasta fiind o continuare a comportării acestuia, dar nimeni nu se naşte pasajului de la 2:7-17. De la începutul dispen­ copil al diavolului. saţiei creştine, s-a propovă­duit că dragostea În contrast cu aceasta, venirea Domnu­lui a de fraţi este o obligaţie divină. Termenul dra- avut scopul de a nimici (sau anula) lucrările goste nu e folosit aici în sens de prietenie sau diavolului. Domnul putea să-l distrugă pe simplă afecţiune umană, ci de dragoste divi- diavol cu un singur cuvânt, dar a procedat nă. Este vorba de a-i iubi pe alţii cum ne-a altfel, venind în această lume ca să sufere, iubit şi Cristos. De fapt, acest lucru nu poate să-Şi verse sângele şi să moară, pentru a anula fi realizat cu propriile noastre puteri, ci numai lucrările diavolului. Dacă pe Mântuitorul L-a prin pute­rea Duhului Sfânt. costat atât de mult pentru a îndepărta păcatul, 3:12 Ioan revine la prima consemnare a care ar trebui să fie atitudinea celor care s-au unui om care nu şi-a iubit fratele. Cain a încrezut în El ca Mântuitor al lor? dovedit că a fost de la cel rău prin faptul că 3:9 Versetul nouă repetă imposibilitatea şi-a ucis fratele, Abel. Motivul care a stat la celui care s-a născut din Dumnezeu de a con- baza acţiunii sale este prezentat în cuvintele: tinua în păcat. Unii cercetători ai Bibliei cred „faptele lui au fost rele, iar ale fratelui au fost că acest verset se referă la noua natură a cre- drepte“. dinciosului şi că, dacă vechea natură poate 3:13 Este un principiu de bază al vieţii păcătui, cum, de fapt, şi face, noua natură nu omeneşti că răutatea urăşte dreptatea şi aşa se poate păcătui. Dar noi credem că aici aposto- explică de ce lumea îl urăşte pe credinc­ios. lul pune în contrast din nou omul născut din Viaţa neprihănită a creştinului pune în eviden- nou cu cel nenăscut din nou, referindu-se la ţă răutatea necredinciosului. Acestuia din urmă comportarea permanentă sau habituală. nu-i place deloc să fie scos la lumină şi, în Credinciosul nu are obiceiul de a păcătui. El loc să-şi îndrepte comportarea rea, caută să nu rămâne cu îndărătnicie în păcat. distrugă lumina care i-a de­mascat viaţa de Motivul este faptul că sămânţa Lui rămâ- păcat. Ar fi nerezonabil ca o persoană să dis- ne în el. Există între cercetătorii Bibliei destul trugă un liniar sau un echer, doar pentru că de multe dezacorduri de opinie şi cu privire la pune în evidenţă cât de strâmbă este linia care sensul acestei sintagm­ e. Unii cred că această a tras-o el. sămânţă se referă la noua natură, alţii la 3:14 Noi ştim că am trecut din moar­te la Duhul Sfânt, iar alţii la cuvântul lui Dumne­ viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Este un fapt zeu. Toate aceste opinii sunt valabile şi, prin

1142 1 Ioan remarcabil că atunci când cineva este mântuit, alte cuvinte, nu trebuie să fie doar o chestiune are o atitudine total diferită faţă de creştini. de afecţiune, nici de exprimare a ceea ce nu Este una din modal­ităţile prin care primeşte este, în realitate, adevărat. Ci dragostea aceasta asigurarea că a fost mântuit. Cine nu iubeşte trebuie să se manifeste sub forma unor fapte de un copil adevărat al lui Dumnezeu poate să milostenie şi drag­ostea noastră trebuie să fie tot spună cu gura că este creştin, pentru că autentică, nu prefăcută. Biblia afirmă răspicat că el rămâne în moar- 3:19 Prin exercitarea acestei iubiri active şi te. Din totd­eauna a fost mort duhovniceşte şi reale faţă de fraţii noştri, noi vom cunoaşte că aşa a rămas şi acum. suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile 3:15 În ochii lumii, ura nu este o faptă când ne vom înfăţişa înaintea Lui în rugă­ reprobabilă, dar Dumnezeu o numeşte uci­dere. ciune. Şi, dacă stăm bine să ne gândim, aşa şi este 3:20 Fiindcă dacă ne condamnă inima ura: ucidere în embrion, căci există sâmburele noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima sau motivaţia uciderii, chiar dacă actul propriu- noastră şi cunoaşte toate lucrurile. Subiectul zis nu s-a consumat încă. Astfel oricine îşi aici este atitudinea cu care venim înaintea lui urăşte fratele este un ucigaş. Când Ioan spune Dumnezeu în rugăciune. Verset­ul acesta poate că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică rămâ- fi înţeles în două moduri. nând în el, el nu spune prin asta că un ucigaş Mai întâi, dacă inima noastră ne condamnă, nu poate fi mântuit, ci subliniază doar faptul că un om care în mod caracteristic îşi urăşte seme- Dumnezeu este mai mare decât inima noastră nii este un ucigaş potenţial, nefiind mântuit. în sensul că El este mai mare în compasiune. 3:16 Domnul nostru Isus ne-a dat exem­ Deşi s-ar putea ca noi să fim cuprinşi de sen- plul suprem de dragoste când Şi-a dat viaţa timente intense de nevrednicie, Dumnezeu ştie pentru noi. Cristos este pus aici în con­trast cu însă că, în esenţa noastră, noi Îl iubim şi că-i Cain. El ne dă dragostea în exp­resia ei subli- iubim pe copiii Lui. El ştie că noi suntem ai mă. Într-un sens, dragostea este invi­zibilă, dar Săi, în pofida carenţelor şi pă­ca­telor noastre. o vedem prin felul ei de a se ma­nifesta. La Cealaltă interpretare este că dacă inima crucea de la Calvar, ve­dem dragostea adevăra- tă. Ioan trage de aici în­văţămintele potrivit noastră ne condamnă, Dumnezeu este mai mare cărora şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru decât inima noastră în chesti­unea judecăţii. Pe fraţii noştri. Asta îns­eamnă că viaţa noastră când noi înşine ne cunoaşt­em păcatele într-un trebuie să fie un şir neîntrerupt de dăruire în mod foarte mărginit, Dumnezeu le cunoaşte folosul altor cred­incioşi şi că trebuie să fim în mod deplin şi absolut. El ştie tot ce este gata să murim pentru ei, dacă va fi nevoie. condamnabil în viaţa noastră, pe când noi nu Majori­tatea dintre noi nu vom fi niciodată ştim decât în parte. Noi înclinăm spre această chemaţi să murim pentru alţii, dar fiecare din ultimă interpretare, deşi ambele sunt valabile noi poate manifesta dragostea de fraţi prin şi, prin urmare, posibile. împărtăşir­ea bunurilor sale materiale cu cei 3:21 Avem aici atitudinea celui care are nevoiaşi – exact ideea subliniată de verse­tul cugetul curat înaintea lui Dumnezeu. Nu că 17. persoana respectivă ar fi trăit fără păcat, ci 3:17 Dacă versetul 16 sugerează limita a fost gata imediat să-şi mărturisească şi să ma­ximă a dăruirii noastre pentru fraţii noştri, se lase de păcatele sale. Făcând aşa, versetul 17 o sugerează pe cea mini­mă. Ioan persoan­a respectivă are încredere înaintea spune răspicat că nu e creştin cel care îşi vede lui Dumne­zeu şi îndrăzneală în rugăciune. fratele în nevoi şi refuză să-i pună la dispo­ziţie Astfel, dacă nu ne condamnă inima noast­ră, cele necesare acoperirii nev­oilor sale. Asta nu justifică însă acţiunea de a da fără nici un avem în­drăzneală la Dumnezeu. discernământ tuturor, pentru că este posibil 3:22 Şi orice cerem primim de la El, pentru să-i faci rău unui om dându-i bani cu care acesta va cumpăra lucruri ce nu-i vor face că păzim poruncile Lui şi facem acele lucruri bine. Dar versetul ridică întrebări răscoli­toare care sunt plăcute înaintea Lui. A păzi porunci- cu privire la acumularea de către creştini a le lui înseamnă a rămân­e în El, a trăi într-o unor mari averi. relaţie intimă şi vitală cu Mântuitorul. Când 3:18 Trebuie să iubim nu doar cu vorba, suntem într-o asemen­ea părtăşie cu El, facem nici cu limba, ci cu fapta şi cu adev­ărul. Cu din voia Lui voia noastră. Prin Duhul Sfânt, El ne umple cu cunoştinţa voii Sale. Într-o asemenea stare, noi nu vom mai cere vreun lucru care să fie contrar voii lui Dumnezeu. Când cerem după voia Lui, primim de la El

1 Ioan 1143 lucrurile pe care le-am cerut. 4:2 Ioan prezintă testele propriu-zise prin 3:23 Porunca lui Dumnezeu este ca noi care pot fi dovediţi aceşti oameni. Marele test să credem în Numele Fiului Său Isus Cristos la care poate fi supus un învăţăt­or este să-l şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne­a dat El rogi să răspundă la întrebarea: „Ce crezi des- poruncă. Asta pare să rezume toate poruncile pre Cristos?“ Orice duh care mărturiseşte că NT, căci ni se vorbeşte despre îndatorirea Isus Cristos a venit în trup este de la noastră de zi cu zi faţă de Dumnezeu şi faţă Dumnezeu. Nu se pune atât de mult accent de semenii noştri creştini. Prima noastră înda- pe mărturisirea faptului is­toric propriu-zis, că torire este de a ne încrede în Domnul Isus Isus S-a născut în lume în trup uman, cât pe Cristos. Apoi, datorită faptului că credinţa ade- mărturis­irea cu priv­ire la o Persoană vie în vărată se exprimă printr-o conduită corectă, prezent, Isus Cristos... venit în trup. Este trebuie să ne iubim unii pe alţii. Aceasta este mărturi­sirea care Îl recunoaşte pe Isus ca şi o dova­dă a credinţei mântuitoare. Cristos Întru­pat. Şi mărturisirea Lui înseamnă Observaţi aici şi în alte versete că Ioan a te pleca înaintea Lui ca Domn al vieţii tale. foloseşte pronumele personale El şi Lui cu Acum dacă îl veţi auzi pe cineva prezentân­ referire atât la Dumnezeu, cât şi la Domnul du-L pe Domnul Isus ca adevăratul Cristos al Isus Cristos, fără să se oprească să explice la lui Dumnezeu, veţi şti că vorbeşte prin Duhul care din Ei se referă. El îndrăzneşte să facă lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu îi chea- acest lucru întrucât Fiul este în mod tot atât mă pe oameni să-L recunoască pe Isus Cristos de adevărat Dumnezeu cât este şi Tatăl, şi nu ca domn şi să-şi predea viaţa Lui. Duhul este o cutezanţă nepermisă să se refere la Sfânt întotdeauna Îl proslăveşte pe Isus. Amândoi în aceeaşi rostire. 4:3 Şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus 3:24a Prima parte a versetului 24 în­cheie Cristos venit în trup nu este de la Dumnezeu.5 secţiunea privitoare la dragoste ca test prin Aşa se pot depista învăţătorii falşi, prin faptul care se cunosc copiii lui Dumnez­eu: Acum că nu-L mărturisesc pe Isusul descris în verse- cine păzeşte poruncile Lui rămâne în El, şi El tul precedent. Este duhul lui Anticrist, despre în el. A asculta de El înseamnă a rămâne în care s-a profeţit şi care chiar este acum în El şi cei care rămân în El sunt asiguraţi de lume. Există astăzi mulţi care sunt dispuşi să prezenţa Lui necur­mată în ei. facă afir­maţii acceptabile despre Isus, dar nu 3:24b Şi prin asta ştim că El rămâne în noi, vor să-L mărturisească însă ca Dumnezeu prin Duhul pe care ni l-a dat El. Subiectul încre- Întru­pat. Ei vor spune că Cristos este „divin“, derii este introdus prin afir­maţia că asigurarea dar nu şi aceea că El este Dumnezeu. rămânerii lui Dumnezeu în noi ne parvine 4:4 Credincioşii smeriţi pot birui pe aceşti prin Duhul Sfânt. Toţi cre­dincioşii au Duhul învăţători falşi, pentru că ei au Duhul Sfânt Sfânt. El este Cel care îi călăuzeşte în tot în lăuntrul lor şi El îi învrednic­eşte să depiste- adevărul şi-i învred­niceşte să discearnă eroa- ze abaterile de la adevăr şi să refuze să ascul- rea. te de ele. VII. N EVOIA DE A DISCERNE ÎNTRE 4:5 Învăţătorii falşi sunt din lume şi de aceea sursa tuturor cuvintelor lor provine din ADEVĂR ŞI RĂTĂCIRE (4:1-6) lume. Lumea este izvorul tuturor învăţă­turilor 4:1 După ce L-a menţionat pe Duhul lor şi, prin urmare, lumea îi ascultă. Asta ne Sfânt, Ioan îşi aduce aminte că există şi alte aminteşte că aprobarea lumii nu este un test al duhuri în lume astăzi şi că copiii lui Dum­ne­ valabilităţii învăţăturilor cuiva. Dacă un om nu zeu au nevoie să fie preveniţi cu privire la ele. doreşte decât să fie popular, tot ce trebuie să Astfel el îl atenţionează pe credinc­ios să nu facă este să vor­bească asemenea lumii, dar dea crezare oricărui duh. Ter­me­nul duh se dacă voieşte să fie credincios faţă de referă, probabil, aici la învăţăt­ori, dar nu numai Dumnezeu, trebuie să fie gata să înfrunte dez- la ei. Doar pen­tru că cineva vorbeşte despre aprobarea lumii. Biblie, Dum­nezeu şi Isus nu înseamnă că este 4:6 În versetul 6, Ioan vorbeşte ca repre- un co­pil adevă­rat al lui Dumnezeu. Noi avem zentant al apostolilor, spunând: „Noi suntem da­toria să cercetăm duhurile, dacă sunt de la din Dumnezeu. Cine Îl cunoaşte pe Dumn­ ezeu, căci au ieşit în lume mulţi pro­ Dumnezeu ne ascultă“. Asta înseamnă că toţi roci mincinoşi. Aceştia sunt oameni care afir- cei care sunt născuţi cu adevărat din Dumnezeu mă că acceptă creştinismul, dar în real­itate vor accepta învăţătura apostolil­or, aşa cum se propovăduiesc o cu totul altă evan­ghelie. găseşte în NT. Pe de altă parte, cei care nu

1144 1 Ioan sunt din Dumnezeu refu­ză mărturia NT sau inţă de viaţă, şi eram vinovaţi, având trebuinţă caută să adauge la ea sau s-o amestece cu alte de ispăşire. Sintagma „Singurul Său Fiu năs- învăţături. cut“ poartă în sine ideea unei relaţii unice ce n-ar putea fi împărtăşită de nici un alt fiu. VIII. S EMNELE DISTINCTIVE ALE Asta face dragostea lui Dumnezeu cu atât mai CELOR DIN CADRUL PĂRTĂŞIEI remarcabilă, ca El să-Şi fi trimis unicul Fiu în (CONT.): (4:7-5:20) lume ca noi să trăim prin El. Dragostea lui Dumnezeu nu ne-a fost ară- A. Dragostea (4:7-21) tată pentru că noi L-am fi iubit mai întâi pe 4:7, 8 Aici Ioan reia tema iubirii fraţilor El, căci nu L-am iubit. De fapt, am fost duş- noştri, subliniind că dragostea este o înda­ manii Lui; L-am urât. Cu alte cuvinte, El nu torire, în acord cu caracterul lui Dumnezeu. ne-a iubit pentru că noi L-am iubit pe El, ci După cum s-a arătat deja, Ioan nu are în ne-a iubit în pofida neîmpăcatului nostru anta- vedere dragostea comună tuturor oamenilor, ci gonism faţă de El. Şi cum Şi-a arătat dragos- iubirea manifestată faţă de copiii lui Dumnezeu tea? Trimiţându-L pe Fiul Său ca ispăşire care a fost sădită în cei ce au fost născuţi din pentru păcatele noastre. Ispăşire înseamnă sati- nou. Dragostea este de la Dumnezeu în ce pri- sfacere, împlinire sau rezol­vare a problemei veşte originea ei şi oricine iubeşte a fost născut păcatului. din Dumnez­ eu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu. Unii liberali ar dori să separe dragostea lui Cine nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu de lucrarea răscumpărătoare a lui pentru că Dumnezeu este dragoste. Nu se Cristos. Ioan le leagă însă, arătând că între ele spune că Dumnezeu iubeşte, deşi acest lucru nu există nici cea mai mică contrad­icţie. este adevărat. Dar Ioan subliniază că Denney comentează: Dumnezeu este dragoste. Dragostea este însăşi natura Sa. În sensul cel mai adevărat al Observaţi răsunătorul paradox din acest verset, cuvântului, nu există dragoste decât aceea care anume că Dumnezeu este în acelaşi timp iu­bitor îşi regăseşte izvorul în El. Cuv­intele: şi plin de mânie şi că dragostea Lui a­sigură ispă- „Dumnezeu este dragoste“ fac cât toate lim- şirea care îndepărtează de la noi mânia Sa. bile de pe pământ sau din cer. G. S. Barrett Aşadar, departe de a găsi vreun cont­rast între le numeşte: iubire şi ispăşire, apostolul nu-i poate transmite nimănui vreo idee despre dragoste decât îndrep- ...cele mai măreţe cuvinte rostite vreodată în lim- tându-i privirea spre ispăşire.8 bajul omenesc, cele mai înălţătoare cuvinte din întreaga Biblie.... Este imposibil să sugerăm chiar 4:11 Ioan impune asupra noastră lecţia şi la modul cel mai schiţat posibil tot ce cuprind unei atari iubiri: „Preaiubiţilor, dacă Dumne­ aceste cuvinte, căci nici o fiinţă omen­ească şi nici zeu ne-a iubit astfel, trebuie să ne iubim şi noi un intelect creat nu a pătruns şi nu va pătrunde unii pe alţii“. Cuvântul „dac­ă“ de aici nu vreodată tâlcul lor insondabil; noi însă putem exprimă îndoiala, ci e folosit cu sensul de afirma cu reverenţă că această singură propoziţie „întrucât“. Întrucât Dumnezeu Şi-a revărsat despre Dumnezeu cuprinde cheia tuturor lucrărilor dragostea asupra noastră, celor care suntem şi căii lui Dumnezeu... taina creaţiei... răscumpă- copiii Lui, atât de mult, şi noi tre­buie să-i rării... şi Fiinţei lui Dumnezeu Însuşi.6 iubim pe cei care sunt împreună cu noi mem- bri ai familiei Sale binecuvân­tate. 4:9, 10 În versetele următoare avem o 4:12, 13 Dragostea lui Dumnezeu se descriere a manifestării dragostei lui Dum­ man­ifestă faţă de noi în vremea de acum prin nezeu la cele trei timpuri. La trecut, ea s-a faptul că locuieşte în noi. Apostolul spune: manifestat faţă de noi ca păcătoşi prin darul „Nimeni nu L-a văzut pe Dumne­zeu vreoda- singurului Său Fiu născut (4:9-11). În prez­ent, tă. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu se manifestă faţă de noi ca sfinţi prin faptul rămâne în noi şi dragostea Lui este desăvâr- că locuieşte în lăuntrul nostru (4:12-16). În şită în noi“. La Ioan 1:18 citim: „Nimeni nu viitor, se va manifesta faţă de noi prin faptul L-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Singurul că ne va da îndrăzneală în ziua judecăţii. Fiu născut, care este în sânul Tatălui, Acela Aşadar, mai întâi, avem dragostea lui L-a făcut cunoscut“. În evanghelia lui Ioan Dumnezeu faţă de noi ca păcătoşi. Dum­nezeu vedem că Dumnezeul nevăzut este făcut L-a trimis pe singurul Său fiu născut în lume ca cunoscut lumii prin Domnul Isus Cristos. Aici noi să trăim prin El şi să fie ispăşire7 pentru păcatele noastre. Noi eram morţi, având trebu-

1 Ioan 1145 avem sintagma: „nimeni nu L-a văzut pe tei lui Dumnezeu este compania celor care Dumnezeu niciodată“, care se repetă în evan- s-au născut în familie. Dacă vreau să fiu în ghelia lui Ioan. Dar acum Dumnezeu este părtăşie cu Dumnezeu, trebuie să-i iubesc pe făcut cu­noscut lumii nu prin Cristos, căci El a cei pe care Îi iubeşte El. revenit în cer, ci prin credincioşi. Cât de cutre- 4:17 Dragostea a fost desăvârşită printre murător este, prin urmare, gândul că noi tre- noi în asta. Nu că dragostea noas­tră ar fi buie să constituim răspunsul lui Dum­nezeu la desăvârşită, ci dragostea lui Dumn­ezeu este nevoia omului de a-L vedea! Şi când ne desăvârşită cu noi. Ioan ne poartă acum în iubim unii pe alţii, dragostea Lui este desă- viitor, când vom sta înaintea Domnului. O vârşită în noi. Asta înseamnă că dragostea lui vom face cu îndrăzneală şi încredere, sau cu Dumnezeu faţă de noi şi-a atins ţelul. Noi nu groază şi cutremur? Răs­punsul este că acest am fost niciodată rând­uiţi de Dumnezeu să lucru se va petrece cu îndrăzneală sau încre- fim terminale ale binecuvântărilor lui dere, pentru că dra­gostea desăvârşită a rezolvat Dumnezeu, ci doar canale, prin care aceste problema păcatului o dată pentru totdeauna. binecuvântări să se reverse mai departe spre Motivul încrederii noastre în ziua aceea este alţii. Dragostea lui Dumnezeu ne este dată nu redat prin cuvintele: „pentru că, aşa cum este pentru ca noi s-o ţinem îngrădită în noi, ci ca El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta“. ea să fie turn­ată prin noi spre alţii. Când ne Domnul Isus este acum în cer, având jude­cata iubim într-adevăr în acest fel, asta e o dovadă în urma Sa. El a venit în lume o dată şi a a faptul­ui că suntem în El şi El este în noi şi suferit pedeapsa pe care o meritam noi pentru că suntem părtaşi ai Duhului Lui. Trebuie să păcatele noastre. Dar El a isprăvit lucrarea de ne oprim aici ca să ne minunăm de prezen­ţa răscumpărare şi acum nu va mai trebui să se Sa în noi şi de prezenţa noastră în El. ocupe de chestiunea păcatului. Cum este El, 4:14 Ioan adaugă acum mărturia cetei de aşa suntem noi în lumea aceasta. Adică, păca- apostoli: „Şi noi am văzut şi mărturi­sim că Tatăl tele noastre au fost judecate pe crucea Golgotei şi noi putem cânta acum cu încredere: L-a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii“. Aceasta este măreaţa declaraţie despre iubirea Moartea şi judecata sunt în urma mea, divină în acţiune. „Tatăl L-a trimis pe Fiul“ Harul şi gloria îmi stau înainte; descrie spectrul nemărginit al lucrării lui Toate talazurile L-au împresurat pe Isus, Cristos. W. E. Vine a scris că „spectrul misiu- Acolo şi-au consumat toată puterea. nii Sale a fost tot atât de nemărginit ca ome- nirea şi doar nepocăinţa şi necredinţa omului – Doamna J. A. Trench au delimitat efectul ei real“.9 4:15 Binecuvântarea de a-L avea pe Însuşi După cum judecata este de acum trecută pen- Dumnezeu locuind în noi este privi­legiul tutu- tru El, tot aşa şi noi suntem dincolo de pute- ror celor care mărturisesc că Isus este Fiul lui rea condamnării de a mai putea avea vreun Dumnezeu. Din nou, aici avem nu doar măr- efect asupra noastră. turisirea unei aserţiuni intelectuale, ci o mărtu- 4:18 Pentru că am ajuns să cunoaştem risire ce angajează întreaga persoană a unui dragostea lui Dumnezeu, nu avem nici o frică om faţă de Dom­nul Isus Cristos. Nu există că vom pieri. În dragoste nu este frică, ci relaţie mai apropiată pentru o persoană decât dragostea desăvârşită izgoneşte frica. aceea în care omul respectiv rămâne în Dragostea Lui desăvârşită este cea care izgo- Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el. Ne neşte frica. Eu sunt asigurat mai întâi de toate este greu să vizualizăm o atare relaţie, dar am de dragostea Domnului, pen­tru că El Şi-a tri- putea-o compara, în domeniul natural, cu un mis Fiul să moară pentru mine. În al doilea vătrai aşezat într-un foc, cu un burete aflat în rând, eu ştiu că El mă iubeşte pentru că locu- apă sau cu un balon în aer. În fiecare caz, ieşte în mine în mo­mentul de faţă. În al trei- obiectul este într-un element, iar elementul lea rând, eu pot privi viitorul cu încredere, este în obiect. lipsit de orice frică. Cu adevărat, frica presu- 4:16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragos- pune chin şi cine se teme n-a fost făcut desăvâr- tea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. şit în dragoste. Dragostea lui Dumnezeu nu a fost lăsată să opereze în viaţa celor care se Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dra- tem de El. Aceştia nu au venit niciodată la El cu pocăinţă pentru a primi iertarea păcatelor. goste şi Dumnezeu rămâne în el. Dumnezeu este 4:19 Noi Îl iubim10 pentru că El ne-a iubit dragoste şi dragostea aceea trebuie să-şi găsească un obiect. Obiectul special al dragos-

1146 1 Ioan întâi. Cele Zece Porunci îl obligă pe om să-L aceasta ştim că-i iubim pe copiii lui iubească pe Dumnezeu şi pe ap­roapele său, Dumnezeu, când Îl iubim pe Dumnezeu şi dar legea nu a putut produce a­ceastă dragoste. păzim poruncile Lui. Cei care sunt cu adevă- Atunci cum a putut obţine Dumnezeu această rat mântuiţi vor fi caracterizaţi de dorinţa de a dragoste pe care o cerea nep­rihănirea Sa? El a face voia lui Dumnezeu. Dra­gostea noastră rezolvat problema, tri­miţându-L pe Fiul Său ca pentru Dumnezeu se exprimă prin ascultarea să moară pen­tr­u noi. O dragoste atât de minu- noastră de bună voie de poruncile Lui. nată ne atrage, la rândul ei, inimile spre El. Domnul Isus a spus: „Dacă Mă iubiţi, păziţi Noi spun­em: „Tu ai sângerat şi ai murit pen- poruncile Mele“. tru mine; de acum înainte Eu voi trăi pentru Când Ioan spune că poruncile Lui nu sunt Tine“. grele, el nu vrea să spună că ele nu sunt 4:20 Ioan subliniază zădărnicia de a spune dificile, ci doar aceea că ele sunt înseşi lucru- că cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, urându-şi, rile pe care cei născuţi din nou doresc din tot în acelaşi timp, fratele. Pe măsu­ră ce spiţele se sufletul să le înfăptuiască. Când îi spui unei apropie de centrul roţii, ele se apropie şi unele mame să aibă grijă de pruncul ei, nu faci alt- de altele. Tot aşa şi noi, pe măsură ce ne ceva decât să-i reaminteşti de un lucru care îi apropiem tot mai mult de Domnul, îi vom place deja să-l facă. Po­runcile Domnului sunt iubi tot mai mult pe fraţii noştri credincioşi. înseşi lucrurile cele mai bune pentru noi, De fapt, nu-L iubim pe Domnul cu nimic mai lucrurile în care natura noastră nouă îşi găseşte mult decât îi iubim pe cei mai umili dintre toată plăcerea. urmaşii Lui. Ioan demonstrează imposibilitatea D. Credinţa care biruie lumea (5:4, 5) de a-L iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-am 5:4 În continuare aflăm secretul biruin­ţei văzut, dacă nu-i iubim pe fraţii noştri, pe care asupra lumii. Sistemul lumii acesteia este o i-am văzut. monstruoasă schemă de ispitire, care în perma- 4:21 Ioan îşi încheie secţiunea repetând nenţă încearcă să ne îndepărteze de Dumnezeu porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe şi de ceea ce este etern, căutând să ne ocupe Dumnezeu trebuie să-şi iu­bească şi fratele. timpul şi gândurile cu ceea ce este vremelnic şi senzual. Oamenii lumii sunt complet absor- B. Doctrină sănătoasă (5:1a) biţi de lucrurile ce ţin de timp şi de simţuri. Ioan încheie aici testele vieţii, revenind la Ei au devenit victime ale lucrurilor trecătoare. testul doctrinei sau al credinţei, cum l-am mai Numai omul care este născut din Dum­ putea numi. În primele trei versete, ni se dau nezeu biruie cu adevărat lumea, întrucât prin rezultatele credinţei, după cum urmea­ză: mai credinţă el este în stare să se ridice deasupra întâi, naşterea divină, apoi dragos­tea pentru lucrurilor pieritoare ale acestei lumi, văzând Dumnezeu şi apoi dragos­tea pentru semenii lucrurile în perspectiva lor adevărată: cea eter- noştri credincioşi şi, în fine, ascultarea de nă. Astfel cel care biruie cu adevărat lumea poruncile lui Dumnezeu. Mai întâi de toate, nu este marele savant sau filozof sau psiholog, aşadar, avem naşterea divină: Oricine crede că ci credinciosul simplu care îşi dă seama că Isus este Cristo­sul este născut din Dumnezeu. lucrurile ce se văd sunt temporare şi că lucru- Credinţa din acest verset nu este doar accepta- rile care nu se văd sunt eterne. O vedere a rea unei realităţi cu intelectul nostru, ci preda­ slavei lui Dumnezeu pe chipul lui Isus are rea cu toată fiinţa cuiva lui Isus ca şi Crist­o­ darul de a face ca toată gloria acestei lumi să sul. pălească. 5:5 Cum am văzut, subiectul acestei sec­ C. D ragostea şi ascultarea pe care le produce ţiuni este credinţa ca test al vieţii veşni­ce. Ioan (5:1b-3) tocmai a menţionat că cel care biruie este cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu. 5:1b Dacă am fost cu adevărat născuţi Acum el merge mai departe, expunând adevă- din Dumnezeu, atunci Îl vom iubi. Şi nu rul cu privire la lucrarea Domnului Isus numai atât, dar îi vom iubi şi pe copiii Lui. E Cristos. bine să observăm aici că trebuie să-i iubim pe E. Doctrina sănătoasă (5:6-12) toţi credincioşii, şi nu doar pe aceia dintr-o 5:6 El spune: „Acesta este Cel care a venit anumită confesiune pământeasc­ă sau adunare prin apă şi sânge“. Multe discuţii s-au ivit în particulară. 5:2, 3 Al patrulea rezultat al credinţei este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Prin

1 Ioan 1147 legătură cu înţelesul acestor cuvinte. Unii cred rare pentru unii creştini devotaţi să afle că că apa şi sângele se referă la ceea ce a ţâşnit părţi din versetele 7 şi 8, aşa cum se găsesc din coasta Mântuit­orului (Ioan 19:34). Alţii cred în versiunile KJV şi NKJV, se află, în realitate, că apa se referă la Duhul lui Dum­nezeu, iar doar într-un mănunchi de manu­scrise greceşti sâng­ ele se referă la sângele vărsat la Golgota. ale NT. 11 Dar asta nu afec­tează cu nimic ade- Iar alţii cred că este o re­ferire la naşterea natu- vărul inspiraţiei acestor Scripturi. Unii oameni rală, în cadrul căreia apa şi sângele sunt pre- cred că este impor­tant să păstrăm aceste zente. Noi am dori să suge­răm o a patra inter- cuvinte în textul sacru, deoarece ele menţio- pretare, care ţine cont în mod deosebit de erezia nează cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. gnosticilor, pe care apost­olul caută s-o combată Dar adevărul Trinităţii nu depinde doar de în această epistolă. acest pasaj, ci se găseşte în multe alte porţiuni Cum s-a arătat mai înainte, gnosticii cre- din Scrip­turi. deau că Cristos a venit asupra lui Isus la După ce a prezentat în versetele prece­dente botezul Său şi că L-a părăsit înainte de Persoana şi lucrarea lui Cristos, Ioan se ocupă Patimile Sale, adică în Grădina Ghetsimani. în continuare de vrednicia şi probitatea credin- Cu alte cuvinte, susţin ei: „Cristos nu a murit ţei în El, spunând că sunt trei care aduc pe cruce, ci doar Isus omul“. Dar această mărturie (cuvintele: „pe pământ“ nu trebuie interpretare deposedează, desigur, lucrarea Sa incluse): Duhul, apa şi sângele; şi aceşti trei de orice valoare ispăşitoare pentru păcatele sunt una în mărtu­ria lor. Deşi cuvântul lui altora. Noi sugerăm că Ioan se referă la apă Dumnezeu trebuie să ne fie de ajuns, ca bază în mod emblematic pentru botezul lui Isus, iar a credinţei, El ne face concesia de a ne da o la sânge ca simbol al morţii Sale ispăşitoare. mărturie triplă cu privire la adevăr. Mai întâi, Acestea au fost cele două puncte terminus ale Duhul lui Dumnezeu depune mărturie adevă- lucrării Sale publice. Ioan spune că Isus a fost rului potrivit căruia Isus Cristos este Dumnezeu tot atât de deplin Cristosul când a murit pe şi că El este singurul Mântuitor din lume. cruce ca şi când a fost botezat în Iordan. Mărturia Duhului se găseşte în cuvântul scris Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin al lui Dumnezeu. sânge – nu numai prin apă (fapt pe care Apoi există mărturia apei. Noi credem că gnos­ticii erau pregătiţi să-l conceadă), ci prin asta se referă la ceea ce s-a întâmplat la bote- apă şi prin sânge. Se pare că inima ome­ zul Domnului Isus. Cu ocazia acelui eveni- nească caută în permanenţă să se descotoro­ ment, Dumnezeu a deschis cerurile şi a pro- sească de doctrina ispăşirii. Oa­menii ar fi dis- clamat public: „Acesta este Fiul meu preaiubit, puşi să-L accepte pe Domnul Isus ca Omul în care Îmi găsesc toată plăcerea“. Astfel desăvârşit, ca Exemplul ideal, care ne-a dat un Dumnezeu Tatăl a adăugat propria Sa mărturie minunat cod de conduită moral­ă. Dar Ioan la cea a lui Dumnezeu Duhul, cu privire la insistă aici că Domnul Isus nu este doar Omul Persoana lui Cristos. Desăvârşit, ci şi Dumnezeu Desăvârşit şi că În fine, avem mărturia sângelui. Pe cruce, Acelaşi care a fost botezat în râul Iordan Şi-a Domnul Isus a adus mărturie cu privire la El dat viaţa ca jertfă pentru păcătoşi. Oamenii Îi Însuşi că este Fiul lui Dumne­zeu. Nimeni nu spun lui Cristos: „Dă-Te jos de pe cruce şi I-a luat viaţa de la El, ci El Şi-a dat-o singur. vom crede în Tine“. Dacă ar putea elimina, Dacă ar fi doar un om, El n-ar fi putut face cumva, din gândirea lor crucea, ar fi cu ade- aceasta. Sângele Domnu­lui Isus Cristos mărtu- vărat fericiţi. Dar Ioan spune: „Nu aşa. Căci riseşte că problema păcatului a fost rezolvată o nu puteţi să-L aveţi pe Domnul Isus Cristos în dată pentru totdeauna spre satisfacţia lui afară de lucrarea Sa perfectă de răscumpărare Dumnezeu. Toţi aceşti trei martori sunt în de la Calvar“. acord, sunt una în mărturia lor. Adică, ei sunt Duhul este Cel care mărturiseşte, fiindcă uniţi în mărturia cu privire la perfecţiunea Duhul este adevărul. Asta înseamn­ă că Duhul Persoanei şi lucrării lui Cristos. Sfânt al lui Dumnezeu întot­deauna mărturiseş- 5:9 În acest punct Ioan aduce un argum­ ent te adevărul cu privire la Domnul Isus pe care puternic: „Dacă primim mărturia oamenilor, l-a desfăşurat Ioan. El de­pune mărturie că mărturia lui Dumnezeu este mai mare“. În viaţa Cristos a venit nu nu­mai prin apă, ci cu apă de zi cu zi, la tot pasul acceptăm cuvântul şi cu sânge, pentru că acesta este adevărul lui semenilor noştri. Dacă nu l-am accepta, activită- Dumne­zeu. ţile economice şi industriale ar fi pe dată sistate, 5:7, 8 Întotdeauna este o pricină de tulbu- iar viaţa socială nu şi-ar putea desfăşura cursul.

1148 1 Ioan Noi acceptăm mărturia oamenilor, care însă ar Domnul Isus să aibă asigurarea că sunt mân- putea să fie eronată sau chiar înşelătoare. Dar tuiţi. Nu mai e nevoie să spere sau să ghi- dacă procedăm astfel în viaţa de toate zilele, cu cească sau să bâjbâie în întuneric. Nu se pune cât mai mult ar trebui să ne încred­em în problema de a face o presupunere că poate, cuvântul lui Dumnezeu, care nu poate greşi şi poate eşti mântuit. Ioan afirmă în maniera cea nu poate minţi. Este cel mai iraţional lucru să mai limpede posibilă că cei care cred cu nu crezi în Dumnezeu. Mărturia Lui este abso- adevă­rat în Domnul Isus pot şti că au viaţa lut cre­dibilă. veşni­că. 5:10 Când un om acceptă mărturia Lui cu privire la Fiul Său, Dumnezeu pecetlu­ieşte ade- G. Încrederea în rugăciune (5:14-17) vărul, dându-i omului aceluia mărturia Duhului 5:14, 15 Când ştim că avem viaţa veşni­ în el însuşi. Pe de altă parte, dacă un om refu- că, e de prisos să mai amintim că ne putem ză să creadă în Dum­nezeu, îl face pe Dumnezeu duce înaintea Domnului cu încredere. Ioan mincinos; pentru că n-a crezut mărt­uria pe care descrie această încredere în versetele 14 şi Dumnezeu a făcut-o despre Fiul Său. Oamenii 15. Noi ştim că dacă cerem ceva după voia cred că pot accepta sau resp­inge mărturia cu lui Dumnezeu, El ne va asculta acele rugă­ privire la Cristos, dar Ioan vrea să-i înştiinţeze ciuni şi le va da răspuns. Într-adevăr, ar tre- că a o respinge înseamnă a-L acuza pe bui să ne temem să ne rugăm pentru vreun Dumnezeu de necinste. lucru care nu este după voia Lui. Poate că 5:11 Ioan rezumă acum mesajul creş­tin: cineva va zice: „Dar cum pot eu cunoaşte „Şi mărturia este aceasta: că Dumne­zeu ne-a voia lui Dumnezeu?“ În general, răspunsul dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul este că voia lui Dumnezeu ne este revelată Său“. Ce adevăruri extraordi­nare sunt acestea! în Sfintele Scripturi şi astfel trebuie să stu­ Anume că Dumnezeu le-a dat oamenilor viaţă diem cuvântul pentru ca să putem cunoaşte veşnică şi că sursa acestei vieţi este în Fiul mai bine care este voia lui Dumnezeu şi Său! cum ne putem ruga în mai mare cunoştinţă 5:12 De aici se desprinde concluzia inevi- de cauză. tabilă: Cine Îl are pe Fiul are viaţă; cine nu-L 5:16 Ioan ne dă un exemplu în care cre­ are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţă. dinciosul poate avea încredere în rugă­ciune, Învăţătura este de neocolit: Viaţa veşnică nu se dar citează şi un exemplu în care încrederea găseşte în educaţie sau în filozofie sau în şti- nu este posibilă. Dacă vede cineva pe fratele inţă sau în facerea de fapte bune sau în religie său făcând un păcat care nu duce la moarte, să sau chiar în biseri­că. Pentru a avea viaţă, cine- se roage şi Dumnezeu îi va da viaţă pentru cei va trebuie să-L aibă pe Fiul lui Dumnezeu. Pe care nu comit un păcat ce duce la moarte. Aici de altă parte, cine nu-L are pe Fiul lui se pare că este vorba de un caz în care un Dumnezeu nu are viaţă, adică, nu are viaţa creştin îl vede pe un alt creştin angajân­du-se adevărată. Viaţa veşnică este inseparabilă de într-o activitate păcătoasă. Nu este însă un Isus Cristos. păcat de natură să aducă moarte persoanei F. A sigurare prin intermediul Cuvântul­ui care-l săvârşeşte. Într-o atare sit­uaţie, credincio- sul poate cere refacerea pers­oanei care a greşit (5:13) şi Dumnezeu va da ce­lui care s-a rugat viaţă 5:13 Am ajuns acum la porţiunea de pentru cei care nu comit păcat ce duce la încheiere a epistolei. Mai întâi, Ioan afirmă în moarte. termeni cât se poate de clari de ce a scris Pe de altă parte, există păcat care duce la pasajele anterioare. Scopul este ca cei care moarte şi apostolul spune: Nu-i zic să se roage cred în numele Fiului lui Dumnezeu să ştie că pentru acela. au viaţă veşnică. Dacă posezi semnele distinc- tive ale celor care sunt copiii lui Dumnezeu, PĂCATUL CARE DUCE LA MOARTE atunci poţi şti că te-ai născut în familia lui Este cu neputinţă să afirmăm cu certitu­dine Dumnezeu. Versetul acesta ne mai învaţă ade- definitivă ce anume este păcatul care duce la vărul scump conform căruia siguranţa mântui- moarte. Prin urmare, cea mai sigură abordare rii vine prin cuvântul lui Dumnez­eu. Ioan a este să enumerăm diversele interpretări accepta- scris aceste cuvinte pentru ca oamenii să ştie bile care i s-au dat, precizând apoi care este, în că au viaţa veşnic­ă. Cu alte cuvinte, Scripturile opinia noastră, cea mai corectă. au fost scrise pentru ca cei care cred în 1. Unii cred că păcatul care duce la moar-

1 Ioan 1149 te se referă la păcatul în care un credincios păcat care nu duce la moarte. Există deosebiri persistă şi pe care nu-l mărturis­eşte. La 1 esenţiale în gradele de păcat şi există păcate Corinteni 11:30 citim că unii au murit pentru care nu sunt de o natură şi de o gravitate care că au luat Cina Domnului fără să se judece. să ducă la moarte. 2. Alţii cred că aici este vorba de păca­tul uciderii. Dacă un creştin, într-un mom­ ent de H. Cunoaşterea realităţilor spirituale mânie, se aprinde şi-l omoară pe cineva, atunci (5:18-20) nu trebuie să avem libertatea de a ne ruga 5:18 Începând cu versetul 18, Ioan începe pentru eliberarea sa de pe­deapsa cu moartea, procesul maiestuos al încheierii epistolei sale, pentru că Dumnezeu a afirmat deja că este reiterând marile certitudini ale credinţei creşti- voia Lui ca „oricine varsă sângele omului prin ne. Ştim că oricine este născut din Dumnezeu om să-i fie vărsat şi sângele lui“. nu păcătuieşte. De asta putem fi siguri: că cel 3. Mai sunt şi alţii care cred că aici este care posedă natura divină nu practică înconti- vorba despre păcatul blasfemiei sau hulii împo- nuu păca­tul. Motivul ne este prezentat în con- triva Duhului Sfânt. Domnul Isus a spus că cei tinuare: Căci cel care a fost născut din care au atribuit minunile săvâr­şite de El în Dumnezeu se păzeşte12 şi cel rău nu se atinge de puterea Duhului Sfânt lui Beelzebul, prinţul el. Ca la 3:9, asta se referă la credinciosul demonilor, au comis păcatul ce nu se iartă şi adevărat care perseverează sau se păzeşte prin că nu mai este iertare pentru acest păcat, nici în intermediul naturii divine. Numai o atare per- veacul de acum, nici în cel viitor. soană rămâne neatinsă de cel rău. 4. Alţii cred că este o formă specială de 5:19 Creştinul răspunde la cei care pretind păcat, cum ar fi cel săvârşit de Moise sau de că ar avea cunoştinţe superioare în felul urmă- Aaron, de Anania şi Safira, pe care Dumne­ tor: Noi ştim că suntem din Dumnezeu şi toată zeu îl pedepseşte cu o judecată sumară. lumea zace sub domi­naţia celui rău. Ioan nu se 5. O ultimă explicaţie constă în faptul că sfieşte să spună lucrurilor pe nume. El nu aici ar fi vorba de păcatul apostaziei şi noi vede decât două sfere: în El sau sub domina- credem că aceasta este explicaţia care cores- ţia celui rău. Toţi oamenii sunt fie mântuiţi, fie punde cel mai adecvat contextului. Un apostat pierduţi şi poziţia lor depinde de relaţia lor cu este unul care a auzit marile adevă­ruri ale Isus Cristos. Luaţi aminte la acest lucru, voi, credinţei creştine, s-a convins pe plan gnosticilor! in­telectual că Isus este Cristosul, ba chiar a 5:20 Al treilea mare adevăr este cel al făcut o mărturie de creştinism, dar nu a fost Întrupării. Noi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit. mântuit cu adevărat. După ce a gustat lucrur­ile Aceasta e tema cu care şi-a început Ioan epis- ce ţin de creştinism, renunţă apoi complet la tola şi cu care se pregăteşte acum să încheie. aceste lucruri, repudiindu-L pe Domnul Isus Venirea Domnului Isus ni L-a descoperit pe Cristos. La Evrei 6 aflăm că acest păcat con- Cel care este adevărat, adică Dumnezeul adevă- duce la moarte. Cei care comit acest păcat nu rat. Dumnezeu Tatăl poate fi cunoscut doar mai au nici o scăpare, întrucât: „ei Îl răstig- prin Domnul Isus Cristos. „Singurul Fiu năs- nesc din nou pentru ei înşişi pe Fiul lui cut, care este în sânul Tatălui, El l-a făcut Dumnezeu şi-L fac să fie batjocorit pe faţă“. cunoscut“. Apoi Ioan adaugă: Şi noi suntem Pe tot cuprinsul acestei epistole, Ioan a vorbit în Cel Adevăr­ at, adică în Fiul Său Isus avându-i în vedere pe gnostici. Învăţătorii aceş- Cristos. Din nou, accentul cade pe faptul că tia falşi făcuseră cândva parte din părtăşia numai în măsura în care suntem în Isus creştină. Ei se declaraseră credincioşi. Ei Cristos putem fi în Dumnezeu. „Nimeni nu cunoscuseră faptele privitoare la credinţă, dar vine la Tatăl decât prin Mine“. Acesta este apoi I-au întors spatele Dom­nului Isus, accep- Dum­nezeul adevărat şi viaţa veşnică. Cu alte tând o învăţătură care I-a negat complet cuvinte, Ioan propovăduieşte ceea ce gnosti­cii Dumne­zei­rea şi suficienţa lucrării Sale de ispă- tăgăduiau, anume că Isus Cristos este şire. Un creştin nu poate avea libertatea de a Dumnezeu şi că viaţa veşnică se găseşte se ruga pentru refacerea unei asemenea per­ numai în El. soane, întrucât Dumnezeu a indicat deja în cuvân­tul Său că oamenii aceştia au săvârşit IX. ÎNDEMNUL DE ÎNCHEIERE (5:21) păcat­ul care duce la moarte. ‡ În fine, avem îndemnul final al lui Ioan: 5:17 Orice nedreptate este păcat, dar este un „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli!“ Apostolul spune, de fapt: „Păziţi-vă de orice învăţături