Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

Matei 49 divină. Când se săvârşeşte un miracol, aceasta erau lipsite de putere. Cuvint­ele Sale erau vo- nu înseamnă altceva decât că a intervenit pute- cea, pe când ale lor erau doar ecoul. Jamie- rea supranaturală. Or, puterea aceasta poate fi son, Fausset şi Brown fac urmă­toarele obser- de origine divină ori satanic­ă. Satan poate să- vaţii pe această temă: şi împuternicească sluji­torii ca aceştia să scoată afară demoni, dar numai temporar, cu scopul În contextul în care învăţăturile Sale eman­au atâta de a crea iluzia că miracolul respectiv este de autoritate divină, de Dătător al Legii, Interpret şi natură divină. Satan nu-şi va dezbina însă îm- Judecător, era normal ca învăţă­tur­ile cărturarilor părăţia împo­triva ei însăşi, în asemenea situaţii, să pălească, în faţa strălu­cirii Sale.10 ci dimp­o­tri­vă, va pune la cale o invazie şi mai pericu­loas­ă de demoni în viitor. V.  MINUNILE LUI MESIA, VĂDIND W. Zidită pe stâncă (7:24-29) PUTEREA ŞI HARUL SĂU, ŞI GAMA 7:24, 25 Isus Îşi încheie Predica cu o para- DE REACŢII LA ACESTE MINUNI bolă, care subliniază importanţa ascul­tării. Nu (8:1–9:34) este de ajuns să auzim aceste cuvint­e, ci mai În capitolele 8-12 Domnul Isus pre­zintă po- trebuie să le şi punem în aplicare. Ucenicul porului Israel dovezi concludente asupra faptu- care aude şi împlineşte poruncile lui Isus este lui că El este într-adevăr Mesia, despre care ca un om înţelept, care şi-a zidit casa pe stân- au scris profeţii. Unul din aceştia, Isaia, prezi- că. Casa lui (viaţa sa) are o temelie solidă şi sese că Mesia va deschide ochii orbilor, va atunci când vor veni ploile şi vântul, ea nu se destupa urechile surzilor, îi va vindeca pe va prăbuşi. şchiopi şi-i va face pe muţi să cânte (35:5, 6). 7:26, 27 Persoana care aude cuvintele lui Împlinind toate aceste profeţii, Isus a demon­ Isus dar nu le împlineşte este ca un om ne- strat că este Mesia. Iar Israel, dacă ar fi cer­ chibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. Omul cetat Script­urile, ar fi găsit cu uşurinţă toate acesta nu va fi în stare să reziste când vor elemen­tele necesare pentru a-L identifi­ca, recu­ veni furtunile vieţii: când ploaia a lovit în casa noscând că El este Cristosul. Dar nu ex­istă aceasta şi a suflat vântul, ea s-a prăbu­şit, pen- oameni mai orbi decât cei care refuză să va- tru că nu a avut o temelie soli­dă. dă. Dacă cineva trăieşte după principiile Predi- Evenimentele consemnate în aceste capi­tole cii de pe Munte, lumea îl va califica drept sunt prezentate în cadrul unei structuri temati- nechibzuit. Isus îl numeşte însă înţelept pe ce, şi nu în ordine strict cronologică. În plus, acest om. Lumea îl va considera înţelept pe această prezentare nu consemnează întreaga cel care trăieşte după vedere, doar pentru clipa activitate a Domnului nostru, ci doar o serie de faţă, doar pentru sine. Isus îl numeşt­e pe de evenimente selecţionate de Duhul Sfânt acest om nechibzuit. Este întru totul adecvat pentru a ilustra diverse teme centrale din viaţa să se recurgă la comparaţia cu zidit­orul înţe- Mântui­to­rului. Iată câteva dintre subiectele în- lept şi cel nechibzuit, pentru a ilustra adevăru­ tâlnite în cadrul acestei prezen­tări: rile Evangheliei. Cel înţelept îşi pune toată în- crederea în Domnul Isus, Domnul şi Mântui- 1. Autoritatea absolută a lui Cristos asupra bo- torul Lui, în Stânca pe care e zidită v­iaţa lui. lilor, demonilor, morţii şi elemen­telor natu- Cel nechibzuit refuză să se pocăi­ască şi-L rii. respinge pe Isus, neso­cotind faptul că El e singura lui speranţă de mânt­uire. Dar tălmăci- 2. Îndrituirea Sa de a avea domnie absolută în rea parab­olei ne duce mult mai departe, dinco- viaţa celor care Îl urmea­ză. lo de mântuire, la rezultatele practice care de­ curg din viaţa creştină. 3. Respingerea tot mai accentuată a lui Isus de 7:28, 29 Când a terminat Domnul Isus de către naţiunea Israel, în spe­cial de către rostit aceste cuvinte, oamenii au rămas uimiţi conducătorii religioşi. de ele. Dacă citim Predica de pe Munte şi nu rămânem uimiţi de caracterul ei revoluţionar, 4. Primirea fără şovăire a Mântuito­rului de înseamnă că nu i-am înţe­les mesajul. către persoane individ­uale dintre Nea­muri Oamenii au sesizat deosebirea dintre învă- (neevrei, păgâni). ţătura lui Isus şi cea a cărturarilor. El vorbea cu autoritate, pe când cuvintele ros­tite de ei A. Puterea asupra leprei (8:1-4) 8:1 În pofida caracterului radical şi ex­trem al învăţăturii lui Isus, oamenii erau atraşi de această învăţătură; mulţimi mari de oameni Îl urmau. Adevărul se verifică singur şi chiar

50 Matei dacă nu este pe placul oamenilor, el rămâne B. Puterea asupra paraliziei (8:5-13) întipărit în mintea lor. 8:5, 6 Credinţa acestui sutaş neevreu este 8:2 Un lepros a îngenuncheat înaintea lui introdusă în contrast puternic cu totala lipsă de Isus, rugându-L fierbinte să-l vindece. Acest receptivitate a iudeilor. Dacă Israel nu vrea lepros avea credinţa că Domnul îl va putea să-L recunoască pe Rege, atunci dispre­ţuiţii de vindeca. Or, o astfel de credinţă nu rămâne păgâni Îl vor accepta! Sutaşul era ofiţer roman niciodată nerăsplătită. Lepra este o imagine care avea în subordinea lui circa o sută de foarte adecvată a păcatului, întrucât această oameni, fiind cantonat la Capernaum. El a ve- boală se prezintă sub aspecte respingătoare, nit la Isus în căutare de vindecare pen­tru robul având un caracter distructiv şi infecţios, ea fi- său, care se îmbolnăv­ise grav de paral­izie. ind, în unele forme, imposibil de vindecat pe Avem aici de a face cu un caz aparte de căi ome­neşti.11 compasiune, întrucât cei mai mulţi funcţionari 8:3 Leproşii erau împinşi la periferia so­ nu ar fi avut atâta grijă de un rob. cietăţii. Datorită pericolului contamină­rii, orice 8:7-9 Când Isus S-a oferit să-l viziteze pe contact fizic cu ei era interzis. În cazul iudei- robul bolnav, sutaşul a demonstrat realitatea şi lor, un atare contact adăuga şi o întinare cere­ profunzimea credinţei sale. În mare, iată ce a monială, adică făcea persoa­na respectivă neco- spus el: „Eu nu sunt vredn­ic să-mi intri în respunzătoare pentru a se mai putea închi­na în casă. Oricum, nu e nevo­ie, deoarece ai putea adunarea Israelul­ui. Dar Isus s-a atins de le- foarte bine să-l vindeci doar spunând un cu- pros şi a rostit cuvintele tămă­duitoare şi ime- vânt. Eu ştiu ce înseam­nă autoritatea. Şi eu diat lepra a dispărut. Mânt­uitorul nostru are primesc ord­ine de la superiorii mei şi, la rân- puterea de a curăţi de păcat şi de a-l califica dul meu, dau ordine celor aflaţi sub comanda pe cel curăţit, făcân­du-l vred­nic de a se închi- mea. Poruncile mele sunt executate în mod na. implicit. Cu cât mai multă putere ar avea cu- 8:4 Aici găsim consemnată prima dată în vintele Tale asupra bolii robului meu!“ evanghelia după Matei când Domn­ul Isus îi 8:10-12 Isus S-a minunat de credinţa aces- porunceşte cuiva să nu spună la nimeni despre tui neevreu. Este doar una din două ocazii în minunea care i s-a făcut sau la care a asistat care se spune că Isus S-a minu­nat. Cealaltă (vezi şi 9:30; 12:16; 17:9; Mar. 5:43; 7:36; este în legătură cu necredinţa iudeil­or (Mar. 8:26). Motivul acestei interdicţii trebuie căutat 6:6). El nu găsise o cre­dinţă atât de mare nici probabil în faptul că Domnul era conştient că printre membrii poporului ales, Israel. Asta L-a pe mulţi îi interesa doar izbăvirea de sub ju- determinat să spună că în viitoarea împărăţie gul roman şi că ar fi dorit să-L facă Rege. Neamur­ile vor veni în număr mare din toată Dar Isus ştia că Israelul era nepocăit şi că lumea, pentru a avea părtăşie cu patriarhii po- acest popor avea să-I respingă conducerea Sa porului evreu, în timp ce fiii împărăţiei vor fi spirituală, Domnul fiind nevoit să treacă mai aruncaţi în întunericul de afară, unde vor plân- întâi pe la cruce. ge cu amar şi vor scrâşni din dinţi. ­Fiii împă- Sub Legea lui Moise, preotul avea şi rolul răţiei sunt cei care s-au născut iudei, au pretins de medic. Când un lepros era curăţit, el avea că-L recunosc pe Isus ca Dumnezeu şi Rege, obligaţia de a aduce o ofrandă şi a se înfăţişa dar care n-au fost convertiţi cu adevărat nicio- înaintea preotului, pentru a fi declar­at curat dată. Prin­cipiul se aplică şi astăzi. Mulţi copii (Lev. 14:4-6). Negreşit, era un eveniment foarte care au avut privilegiul de a se fi născ­ut şi a rar să vezi un lepros vinde­cat – era un fapt fi fost crescuţi în familii creştine vor pieri în atât de ieşit din comun încât s-ar fi cuvenit ca iad pentru că L-au respins pe Cristos, în timp acest preot să cerce­teze dacă nu cumva s-a ce sălbaticii din junglă se vor bucura de slava arătat, în sfârşit, Mesia. Dar nu citim nicăieri veşnică a cerului, pentru că au crezut în mesa- că s-ar fi petre­cut o asemenea reacţie. Isus i-a jul evangheliei. spus leprosu­lui să îndeplinească ce­rinţele Legii 8:13 Isus i-a spus sutaşului: „Du-te şi facă- pentru această situaţie. ţi-se după credinţa ta!“ Cre­dinţa este răsplătită Implicaţiile spirituale ale acestei minuni proporţional cu încre­derea în ca­rac­terul lui sunt clare: Mesia venise la poporul Israel cu Dumnezeu. Robul a fost vindecat pe loc, chiar puterea de a vindeca naţiunea de boala ei. El dacă Isus Se afla la oarecare distanţă. Putem a prezentat această minune ca pe una din scri- vedea în acest exemplu o întruchipare a lucrării sorile Sale de acreditare. Dar naţiunea nu era actuale a lui Cristos, de vindecare şi izbăvire a încă pregătită pentru Izbăvitorul ei. Neamurilor, lipsite de privi­legii, de sub paralizia

Matei 51 păca­tului, cu toate că El însuşi nu este prezent prototipuri ale celor patru faze din lucrarea cu trupul. Domnului nostru: C. Puterea asupra frigurilor (8:14, 15) 1. Cristos la Prima Venire, săvâr­şind lucra­ Intrând în casa lui Petru, Isus a găsit-o pe rea Sa pentru poporul Său, Israel. soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de fri- 2. Dispensaţia Neamurilor, Isus nefiind de guri. S-a atins de mâna ei şi au lăsat-o frigu- faţă fizic. rile. De obicei, frigurile slăbesc organ­ismul 3. A Doua Sa Venire, când El va intra în celui afectat, dar această vindecare a fost atât casă, restabilind relaţiile Sale cu Israel şi vin- de instantanee şi completă, încât ea a putut să decând-o pe fiica bolnavă a Sionului. se scoale din pat şi să-I slujească – o expre- 4. Mileniul, când toţi posedaţii de demoni sie adecvată de recunoştinţă faţă de Mântuito- şi bolnavii vor fi vinde­caţi.12 rul ei, având în vedere ce a făcut pentru ea. Aceasta este, fără îndoială, o percu­tantă Noi trebuie să-i urmăm exemplul, ori de cîte analiză a progresului învăţăturilor din cadrul ori suntem vindecaţi, slujindu-I cu abnegaţie şi minunilor, şi ar trebui ca ea să ne trezească la energie reînnoite. realităţile profunde ascunse în Sfin­tele Scrip- D. P uterea asupra demonilor şi a diferitelor turi. E bine însă să avem grijă ca nu cumva să ducem această metodă la ex­trem, încercând boli (8:16, 17) să forţăm sensul unui text, dincolo de limi­tele La venirea serii, când s-a terminat saba­tul per­mise. (vezi Marcu 1:21-34), oamenii au dat buzna la E. Minunea refuzului uman (8:18-22) El, aducând multe victime ale posesiunii de- L-am văzut pe Cristos exercitându-Şi auto- monice. Aceşti indivizi jaln­ici erau umpluţi şi ritatea asupra bolii şi a demonilor. Doar când stăpâniţi de duhuri rele. Adesea ei demonstrau intră în contact cu bărbaţi şi femei, întâmpină cunoştinţe şi puteri supranaturale. Alteori e­rau El rezistenţă – aceasta fiind minunea refuzu- chinuiţi. Purtarea lor se asemăna cu cea a lui. nebunil­or, cu deoseb­irea că sursa neputinţei lor 8:18-20 Pe când Se pregătea Isus să traver- era de natură demonică, mai degrabă decât seze Marea Galileii, de la Caperna­um, până pe mentală. Isus a scos duhurile rele cu un singur coasta de răsărit, a păşit în faţă un cărturar plin cuvânt. de încredere în el însuşi, făgăd­uind să-L urmeze De asemenea, i-a vindecat pe toţi cei care pe Isus până la capăt. Răspunsul pe care i-l dă erau bolnavi, împlinind profeţia de la Isaia Domnul îl pune pe gânduri, deoarece îi cere să 53:4: „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat ia în considerare preţul ­unei atari acţiuni: faptul şi durerile noastre le-a luat asupra Lui“. Verse- că toată viaţa va trebui să şi-o tră­iască în lepă- tul 17 este adesea folosit de cei care fac mi- dare de sine. „Vulpile au vizuini şi păsările au nuni de vindec­are, pent­ru a arăta că vindeca- cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde-Şi pleca rea ar fi inclusă în lucrar­ea de ispăşire a capul“. În lucrarea Sa public­ă El nu a avut casa Domnu­lui Isus şi, prin urmare, vindecarea fi­ Lui proprie, dar erau destule case în care El era zică este un lucru pe care cre­dinciosul îl poate prim­ it ca oas­pete de onoare şi putea dormi ori- cere prin credin­ţă. Dar aici Duhul lui Dumne­ când. Adevărata forţă a cuvintelor Sale pare să zeu aplică profeţia la lucrar­ea de vindec­are fie de natură spirituală: lumea aceas­ta nu I-a săvârşită de Mântuitor pe pă­mânt, nu la lucra- putut asigura odihnă reală şi durabi­lă. El avea rea Sa de pe cruce! de îndeplinit o lucrare şi nu-Şi putea permite să Până aici în capitolul acesta am văzut pa- Se odihnească atâta timp cât aceasta rămânea tru minuni, după cum urmează: neîndeplinită. Acelaşi lucru este valabil şi în ca- 1. Vindecarea leprosului iudeu, Cristos zul urmaşilor Lui: lumea aceasta nu este locul afându-Se de faţă. lor de odihnă – sau, cel puţin, nu ar trebui să 2. Vindecarea robului sutaşului, Cristos ne- fie! fiind la locul vindecă­rii. 8:21 Un alt urmaş al Său, bine inten­ţionat, 3. Vindecarea soacrei lui Petru, Isus aflân­ şi-a exprimat dorinţa de a-L urma, dar avea du-Se prezent în casă. mai întâi de rezolvat o treabă mai importantă: 4. Vindecarea tuturor posedaţilor demo­nici „Doamne, lasă-mă să mă duc mai întâi să-mi şi a bolnavilor, Isus fiind prezent la locul vin- îngrop tatăl“. Dacă tatăl lui a murit deja sau decării. nu – asta nu are im­por­tanţă. Problema consta Gaebelein este de părere că acestea sunt în exprimarea unei contradicţii, în cuvintele:

52 Matei „Doamne... eu... mai întâi“. El s-a aşezat pe a întâlnit două cazuri de pose­siune demonică sine însuşi înain­tea lui Cristos. Deşi este abso­ extrem de violentă. Aceşti demo­niaci trăiau în lut normal să-i faci tatălui tău o înmormân­tare morminte de genul peşterilor şi erau atât de cum se cuvi­ne, aceasta devine o ac­ţiune gre­ fioroşi încât oamen­ii de prin partea locului se şită atunci când chiar şi un aseme­nea act temeau să treacă pe acolo. ocupă un loc superior chem­ării Mântui­torului. 8:29-31 Când S-a apropiat Isus, de­monii 8:22 Isus i-a răspuns, de fapt: „Prima ta au strigat: „Ce legătură este între noi şi Tine, datorie este să Mă urmezi pe Mine. Lasă-i pe Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne cei morţi spiritual să-i îngroape pe cei morţi fi- chinuieşti înainte de vreme?“ Ei ştiau cine zic. O persoană nemântuită e suficient de capa- este Isus şi că, în final, El îi va nimici. În bilă să înfăptuiască o asemenea lucrare. În ce te această privinţă, teologia lor era mai e­xactă priveşte pe tine, consacră tot ce ai mai de preţ decât cea a multor teologi liberali din zilele în viaţa ta lucrurilor nepieritoare. Nu-ţi pierde noastre. Simţind că Isus avea să-i scoată afară, timpul cu fleacuri“. Nu ni se spune cum au ei au cerut să li se dea voie să fie transferaţi răs­puns aceşti doi ucenici. Dar se poate de­duce, într-o turmă de porci care păştea prin preaj- implicaţia clară fiind că L-au părăsit pe Cristos, mă. pentru a trăi o viaţă tihnită în această lume, 8:32 E destul de ciudat că Isus le-a satis- îmbrăţişând lucrurile secund­are. Înainte de a-i făcut dorinţa. Ce L-a determinat pe Domnul condamna, ar trebui să ne verificăm pe noi în- Suveran să acorde cererea demo­nilor? Pentru a şine cu privire la cele două condiţii de a fi înţelege acţiunea Lui, trebuie să înţelegem do- ucenic, pe care le enunţă Isus în acest pasaj. uă lucruri: Mai întâi, demonii fug de starea F. P utere asupra forţelor naturii (8:23-27) dezmembrată. Ei vor cu orice chip să lo­ Marea Galileii e cunoscută pentru furtun­ile cuiască în trupu­rile fiinţelor umane sau, dacă violente care se ivesc ca din senin pe ea. Vân- asta nu se poate, în animale sau alte crea­turi. turile dinspre nord suflă cu putere de-a lungul În al doilea rând, scopul urmărit întot­deauna Văii Iordanului, cres­când în intensitate, datorită de demoni este să distrugă. Dacă Isus S-ar fi efectului de tunel. Astfel când ajung la Marea mulţumit doar să-i scoată din persoanele pose- Galileii, o fac extrem de dificilă pentru naviga- date, demonii ar fi consti­tuit un peric­ol pentru ţie. alţi oameni din partea locului. Permiţându-le De data aceasta, Isus traversa lacul de la însă să intre în porci, El i-a împiedicat să intre vest la est. Când a izbucnit furtuna, El dormea în bărb­aţi şi femei, limit­ându-le puterea distruc­ în barcă. Îngroziţi, ucenicii L-au tre­zit, strigând tivă la animale. Încă nu sosise vremea ca ei disperaţi după ajutor. Treb­uie să le acordăm să fie nimiciţi cu totul de către Domnul. De credit pentru faptul că s-au dus să ceară ajutor îndată ce a avut loc transferul, porcii au năvă- de la Cine trebuia. După ce i-a mustrat pentru lit pe panta dealului, înecându-se în mare. credinţ­a lor foarte redusă, El a certat vânturile Incidentul acesta demonstrează că scopul şi valu­rile. Apoi, când s-a lăsat o mare li­nişte, final al demonilor este de a distrug­e şi subli­ oamenii s-au minunat că până şi elemen­tele niază posibilitatea terifiantă ca doar doi oameni naturii Îl ascultă pe umilul lor Pasa­ger. O, să poată fi posedaţi de un număr atât de mare cum nu-şi dădeau ei seama că Însuşi Creato- de demoni cât a fost necesar pentru a distruge rul şi Susţin­ătorul întregului univers călătorea două mii de porci (Marcu 5:13). în acea zi la bordul ambarcaţiunii lor! 8:33, 34 Păzitorii porcilor au alergat în sat, Mai devreme sau mai târziu, toţi uce­nic­ii spunând oamenilor ce s-a întâmplat. Locu­itorii vor trece prin furtuni. Uneo­ri ni se pare că satului au venit îngroziţi şi L-au rugat să plece vom fi înghiţiţi de valuri. Ce mân­gâiere să ştim din zonă. De atunci încolo Isus a fost criticat că Isus este în barcă cu noi! „Nu-s valuri să- pentru că ar fi ucis fără rost porcii res­pectivi nghită corabia în care Se află Stăpânul oceanu- şi a fost rugat să plece din regiunile vizitate, lui, pământu­lui şi ceruri­lor“. Nimeni nu poate pe motiv că ar fi pus mai mare preţ pe viaţa potoli furtuni­le vieţii ca Domnul ­Isus! oamenilor, decât pe cea a animalelor. Dar da- G. I sus vindecă doi posedaţi demonici că aceşti gherghes­eni erau iudei, a­tunci în- (8:28-34) seamnă că oricum nu aveau voie să crească 8:28 Pe malul de est al Mării Galileii se porci! Nu are însă importanţă dacă erau evrei afla ţinutul Gherghesenilor.13 Când a sosit I­sus, sau nu. Ceea ce e condamnabil este că pu- neau mai mult preţ pe o turmă de porci, decât pe vindecarea a doi posedaţi.

Matei 53 H. Puterea de a ierta păcatele (9:1-8) ment evident supranatural. L-au slăvit pe 9:1 Respins de ghergheseni, Mântuitor­ul a Dumnezeu pentru că a dat atâta putere oame- traversat din nou Marea Galileii, sosind la Ca- nilor. Dar ei nu au prins adevărata semnificaţie pernaum, care devenise oraşul Său după ce a minunii săvârşite de Domnul. Vindecarea locuitorii Nazaretului au în­cercat să-L distrugă vizibilă a paraliti­cului a avut darul de a confir- (Lu. 4:29-31). Aici a săvârşit El unele dintre ma că păca­tele omului i-au fost iertate – deci cele mai ma­ri minuni. mi­nu­nea invizibilă. Din aceasta ei trebuiau să- 9:2 Au venit la El patru bărbaţi, purt­ând şi dea seama că ceea ce au văzut nu era o un paralitic culcat pe un pat improvi­zat. Rela- demonstraţie a autori­tăţii pe care a dă­ruit-o tarea lui Marcu ne informează că proced­au Dumnezeu oamenilor, ci a faptului că Însuşi aşa din pricina mulţimii care nu-i lăsa să trea- Dumnezeu Se afla printre ei, în Persoa­na că. Astfel au fost nevoiţi să facă o spărtu­ră în Domnului Isus Cris­tos. Dar ei n-au price­put. acoperiş şi să-l coboare pe om în pre­zenţa lui Cât despre cărturari, ştim din relatarea eveni- Isus (2:1-12). Când le-a văzut Isus credinţa, i-a mentelor care au urmat că şi-au împiet­rit ini- spus paraliti­cului: „Îndrăz­neşte, fiule! Păcate- mile şi mai mult, fiind cuprinşi de necred­inţă şi le îţi sunt iertate“. Observaţi că El le-a văzut ură. cre­dinţa. Credinţa a fost aceea care i-a în­ I.  Isus îl cheamă pe vameşul Matei demnat să-l aducă pe invalid la Isus şi tot (9:9-13) credinţa de care a dat dovadă bolnavul a stabi- 9:9 Atmosfera de încordare care se ţese în lit legătura cu Isus. Domnul Isus a răsplătit jurul Mântuitorului este dezamorsa­tă pentru mai întâi acest gen de credinţă, decla­rându-l moment de relatarea simplă şi plină de mo­ pe om iertat de păcatele sale. Marele Medic a destie a lui Matei, referitoare la prop­ria sa îndepărtat mai întâi cauza, şi abia apoi S-a chemare. Fiind vameş sau percep­tor al impo- ocupat de simpt­ome. El a început cu binecu- zitului, atât el, cât şi colegii săi erau detestaţi vântarea mai mare. Acest text ne face să ne de iudei, din pricina necinstei lor, a impozite- punem întreb­area dacă Cristos a vindecat pe lor excesiv de mari pe care le colec­tau de la cineva fără să şi mântuiască acea persoană! oameni şi, nu în ultimul rând, pent­ru că erau 9:3-5 Când au auzit unii din cărturari că exponenţii intereselor imperiului roman, sub al I­sus l-a declarat pe omul acela iertat de păca- cărui jug se aflau israeliţii. Trecând pe lângă tele sale, L-au acuzat de blasfemie în sinea punctul de colectare a impozitului, Isus i-a lor. „La urma urmelor, numai Dumne­zeu poa- spus lui Matei: „Urmea­ză-Mă“! Matei a răs- te ierta păcatele!“ – şi-au zis ei. Or, ei e­rau puns imediat chemării, sculându-se şi urmân- decişi să nu-L accepte ca Dumnezeu. În om- du-L pe Isus şi părăsind o slujbă prin tradiţie niscienţa Sa, Domnul Isus le-a citit însă asociată cu înşelătoria, devenind imediat un gândur­ile şi i-a mustrat pentru răul din inima ucenic al lui Isus. După cum s-a expri­mat lor lipsită de credin­ţă, după care i-a întrebat ce cineva: „Matei a pierdut o slujbă comodă, dar este mai uşor să spui: „Iertate îţi sunt păcate­ şi-a împlinit destinul. A pierdut un venit apre- le“ sau „Scoală-te şi umblă“? În realitate, este ciabil, dar a dobândit onoare. A pierd­ut ceea la fel de uşor să rosteşti oricare din propozi­ţii. ce oamenii numesc siguranţa zilei de mîine, Dar care este mai uşor de înfăptui­t? Ambele angajându-se, în schimb, în cea mai mare sunt cu neputinţă de realizat pent­ru oameni, aventură pe care ar fi putut-o visa vreodată“. dar rezultatele primei porunci nu se văd, în Şi printre numeroasele recompense ale acestui vreme ce efectele celei de-a doua porunci pot gest crucial din viaţa sa s-a numărat şi aceea fi sesizate imediat. că a devenit unul din cei doisprezece ucenici 9:6, 7 Pentru a le arăta cărturarilor că are şi i s-a acordat privilegiul de a redacta autoritate pe pământ să ierte păcatele (şi, prin evanghe­lia ce-i poartă numele. urmare, trebuie să I se acorde cinstea cuve­nită, 9:10 Masa descrisă aici a fost organiz­ată ca Dumnezeu), Isus a făcut o concesie, să­ de Matei în onoarea lui Isus (Lu. 5:29). A vârşind o minune pe care ei s-o poată vedea. fost modalitatea sa de a-L mărtu­risi pe Cris­tos Întorcându-Se spre paralitic, i-a spus: „Scoală- în public şi de a le face cunoştinţă cole­gilor te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!“ săi cu Mântuitorul. Asta înseamnă că, în mod 9:8 Când l-au văzut mulţimile ducând­u-se necesar, mesen­ii erau vameşi şi alte persoane acasă, purtând cu el rogojina pe care zăcuse, din cate­goria cunoscută sub denu­mirea de au înregistrat două tipuri de emoţ­ii: frică şi păcă­toşi! uimire. Le era frică în prezenţa unui eveni-

54 Matei 9:11 Pe vremea aceea oamenii aveau obi- sunt păcă­toşi. El nu-i poate vin­deca pe cei ceiul să mănânce stând întinşi pe perne, cu care sunt mândri, care se socotesc singuri ne- faţa spre masă. Când L-au văzut fariseii pe prihăniţi sau refuză să se pocăi­ască, cum era I­sus că Se însoţeşte cu cei consideraţi drept cazul fariseilor. pleava societăţii, s-au dus la ucenici şi L-au acuzat de „culpabilitate prin aso­ciere“ – căci J. Isus este întrebat cu privire la post nici un profet adevărat nu s-ar fi asociat, în (9:14-17) opinia lor, cu păcătoşii! 9:14 Deja la ora aceea Ioan se afla pro­ 9:12 Isus a auzit ce au spus şi le-a răs­ babil în închisoare. Ucenicii lui au venit la puns: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doc­tor, ­Isus cu o problemă. Ei posteau adesea, dar ci cei bolnavi“. Fariseii se conside­rau sănătoşi ucenicii lui Isus nu posteau. De ce? – au în- şi n-ar fi recunoscut nici în ruptul capului că trebat ei. ar avea nevoie de Isus. (În reali­tate, desigur, ei 9:15 Domnul le-a răspuns printr-o ilust­raţie. erau foarte grav bolnavi, spiritual, având o acu- El era mirele, iar ucenicii Săi erau oaspeţii mi- tă nev­oie de vindecare.) Prin contrast cu ei, relui. Atâta vreme cât Se afla cu ei, nu exista vameşii şi păcătoşii erau mult mai dispuşi să- motiv să postească, în semn de doliu. Dar El şi recunoască adevărata stare şi să caute harul avea să fie luat de la ei şi atunci ucenicii Lui salvator al lui Cristos! Da, Isus nu s-a sfiit să aveau să pos­tească. Într-adevăr, El a fost luat mănânce cu păcătoşii. Dar şi dacă ar fi mân- de la ei – prin moar­tea şi îngroparea Sa şi de cat la un loc cu fariseii, I s-ar fi putut aduce la înălţarea Sa la cer încoace este absent cu aceeaşi acuză – ba chiar în măsură mai ma- trupul din mijlocul ucenicilor. Deşi cuvint­ele re! Dacă Isus nu ar fi stat la masă cu păcăto- lui Isus nu ne poruncesc să postim, ele negre- şii, într-o lume ca a noastră, ar fi trebuit să şit aprobă această înde­letnicire, ca o formă de mănânce singur toată viaţa. Dar e important exer­ciţiu, în ton cu purtarea unora care aş­teaptă să reţinem că atunci când a mâncat cu păcăto- reveni­rea Mirelui. şii, nicioda­tă nu S-a complăcut în faptele lor 9:16 Întrebarea pusă de ucenicii lui Ioan rele şi nu Şi-a com­promis mărturia. Mai de- L-a determinat pe Isus să arate în continuare grabă, a profitat de aceste prilejuri pentru a-i că Ioan a marcat încheierea unei dispen­saţii, chema la adevăr şi sfinţenie. vestind o nouă epocă: a Harului. Dom­nul pre- 9:13 Problema fariseilor consta în faptul cizează că fiecare epocă îşi are princip­iile ca­ că, deşi ei urmau ritualurile iudais­mului, cu tot racteristice, care nu trebuie confun­date. A con- dichisul, inimile lor erau reci, împietrite şi lip- funda legea cu harul ar echivala cu încerc­a­rea site de milă. Şi astfel, Isus i-a trimis să înveţe de a coase un petec nou, nein­trat la apă, pe o înţelesul cuvintel­or lui Iehova: „Milă voiesc, haină veche. Prin spălare, pete­cul s-ar contrac- iar nu jertfă“ (citat din Osea 6:6). Deşi institu- ta, producând o nouă ruptur­ă în îmbrăcămintea ise siste­mul de jertfe, El nu a voit ca ri­ respectivă, şi mai mare ca la început. Pe bună tualurile să devină un substitut pentru neprihă- dreptate afir­mă Gaebelein: nirea lăuntrică. Dumnezeu nu este un adept al ritualurilor şi El nu-Şi găseşte plăce­rea în ritu- Un creştinism iudaist care, deşi îşi declară adeziu- aluri din care lipseşte evlavia personală – exact nea faţă de Har şi de Evanghelie, încearcă să ţină ceea ce făcuseră de fapt fari­seii. Ei res­pectau Leg­ea, promovând o nepri­hănire a Legii, este o litera legii, dar nu aveau compasiune pentru urâciune mai mare în ochii lui Dumnezeu decât cei ce aveau nevoie de ajutor spiritual. Ei se declaraţia din trecut a Israelului, când se închina asociau doar cu oameni de teapa lor, care se la id­oli.14 considerau neprihăniţi în ochii lor înşişi. În contrast, Domnul Isus le-a spus răspi­cat: 9:17 Sau amestecul respectiv ar echiv­ala „Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei cu a pune vin nou în burdufuri vechi. Presiu­ neprihăniţi, ci pe cei păcă­toşi“. El a împlinit nea rezultată în urma procesului de fermen­tare cu desăvârşire dorinţa lui Dumnezeu de a ve- a vinului nou ar face să plesn­ească burdufurile dea îngemănate îndurarea cu jertfa. Într-un vechi, care nu mai au elasticita­tea celor noi. sens, nu există nici un om neprihănit în lume. Viaţa şi libertatea Evangheliei deteriorează bur- Prin ur­mare, El a venit să-i cheme pe toţi dufurile ritual­ismului. oamen­ii la pocăinţă. Dar ideea care se desprin­ Inaugurarea erei creştine avea să dea naşte- de de aici este că această chemare a Sa are re la tensiuni inevitabile. Bucuria pe care a eficacitate doar în cazul celor care recun­osc că adus-o Cristos nu a putut fi ţinută cu forţa în

Matei 55 formele şi ritualurile Vechiului Testament. Tre- a fost vindecată, pentru prima oară, după doi­- buia introdus un sistem cu totul nou. Pettingill s­prezece ani. precizează natura acestui proces: 9:23, 24 În acest punct este reluat firul narativ al istoriei dregătorului a cărui fiică mu- Astfel, Regele îşi previne ucenicii cu privire la rise. Când a ajuns Isus la casa acestuia, boci- pericolul amestecării vechiului... cu noul.... Şi to- torii tradiţionali îşi derulau suita de cântece de tuşi, exact acest lucru de care ni se spune că tre- jale, în virtutea a ceea ce a numit cineva drept buie să ne ferim s-a petrecut în mai toată istoria „o jale sintetică“. Domn­ul a poruncit tuturor să creştinătăţii. Iudaismul a fost peticit şi adaptat iasă din încăpere, declarând că fetiţa nu era pretutin­deni prin biserici, aceleiaşi haine vechi moartă, ci doar adormită. Cei mai mulţi cerce­ dându-i-se eticheta de „creştinism“. Prin urmare, tători ai Scripturilor sunt de părere că Domnul s-a creat un amestec confuz, care nu mai e nici S-a referit aici la somn, în înţelesul său figu­ iudaism, nici creştinism, ci o înlocuire ritualistă a rat, de moarte. Alţii cred însă că fata se afla încrederii în Dum­nezeul cel viu cu fapte moarte. în comă. Această inter­pretare nu neagă Noul vin al mântuirii a fost turnat în vechile bur- capacita­tea lui Isus de a o fi înviat, în cazul dufuri ale legalismul­ui. Urmarea? Burdufurile au în care ea a murit cu adevăr­at, ci, mai degra- plesnit, iar vinul s-a vărsat, preţiosul lichid ne- bă, subliniaz­ă că Isus era prea onest, pentru maiputând da viaţă oamenilor. Leg­ea şi-a pierdut a-Şi însuşi creditul pentru învierea unei fete severitatea, deoarece acum e am­ estecată cu har, care nu mur­ise cu ade­vărat. Printre cei care au iar harul şi-a pierdut frumu­seţea şi trăsăturile adoptat acest punct de vedere s-a numărat şi caracteris­tice, deoarece acum este amestecat cu Sir Robert Ander­son, care a subliniat că tatăl faptele săvârşite în cadrul legii.15 şi toţi cei­lalţi au afirmat că fata murise, dar Isus a preci­zat că ea nu a murit. K. P uterea de a vindeca pe cei incura­bili şi 9:25, 26 În orice caz, Domnul a luat-o pe de a învia morţii (9:18-26) fetiţă de mână, săvârşind miracolul rezultat în urma ridicării ei din pat. Nu a trecut mult pâ- 9:18, 19 Discursul lui Isus cu privire la nă s-a răspândit vestea acestei minuni în toată trecerea de la o dispensaţie la alta a fost între­ regiunea. rupt de intervenţia unui fruntaş al sina­gogii, L. Puterea de a dărui vederea (9:27-31) foarte întristat de faptul că fiica lui a murit. 9:27, 28 Când a plecat Isus din cartie­rul Însuşi faptul că acest dregător I-a cerut ajutor dregătorului, doi orbi s-au luat după El, cerând lui ­Isus a constituit o excepţie. Majoritatea li- să le fie redată vederea. Deşi erau văduviţi de derilor iudei s-ar fi ferit să procedeze aşa, de vederea fizică, oamenii aceştia posedau un teama batjocu­rilor şi dispreţului colegilor şi acut spirit de discernământ spirit­ual. Adresân- prietenilor lor. Lăsându-l să înţeleagă că îi du-I-se lui Isus cu titlul de Fiul lui Dumne- onorează credinţa, Isus a pornit împreună cu zeu, ei au dovedit că recun­osc faptul că El e ucenic­ii spre casa acestui dregător. Mesia cel îndelung aşteptat şi Rege de drept 9:20 Dar iată că se produce încă o între­ru­ al Israelului. Or, ei ştiau că atunci când va pere! De data aceasta făptaşul este o fem­ eie, veni Mesia, unul din semnele prin care Îşi va care avusese o hemoragie timp de doisprezece valida El identitatea şi autorit­atea va fi faptul ani. Isus nu a fost niciodată agasat de aseme­ că va dărui vedere orbilor (Is. 61:1, text mar­ nea întreruperi. El rămân­ea întotdeauna calm, ginal din ediţia engleză RSV). Când Isus le-a echilibrat, accesibil şi abordabil. pus la încercare cred­in­ţa, întrebându-i dacă 9:21, 22 Ştiinţa medicală nu reuşise s-o cred ei că El e în stare să facă acest lucru (să ajute pe această femeie ci, dimpotrivă, starea le redea vede­rea), ei au răspuns fără şovăire: ei continua să se înrăutăţească (Mar. 5:26). „Da, Doam­ne“. Ajunsă la capătul puterilor, în situaţia extre­mă 9:29, 30 Atunci Marele Medic S-a atins de în care se găsea, ea vine la Isus – mai precis, ochii lor şi i-a asigurat că, întrucât au crezut, Îl zăreşte pe Isus înconjurat de o mulţime de vor vedea. Imediat ochii lor au deve­nit com- oameni. Crezând că El va fi nu numai în sta- plet normali. re, ci şi dispus s-o ajute, ea şi-a croit cu greu Omul spune: „Nu cred până nu văd“. drum prin mul­ţime şi s-a atins de poala hainei Dumnezeu spune: „Nu vezi până nu crezi“. Lui. Cre­dinţa adev­ărată nu rămâne niciodată Isus i-a spus Martei: „Nu ţi-am spus că dacă neobs­ervată de El. Şi astfel Domnul Isus S-a vei crede vei vedea?“ (Ioan 11:40). Cel care a întors şi a declarat-o vinde­cată. Pe dată femeia

56 Matei redactat cartea către Evrei a remarcat: „Prin rând şi-au dat seama că Israelul asista la o credinţă pricepem...“ (11:3). Apostolul Ioan serie de minuni fără precedent. scrie şi el: „V-am scris vouă, celor care cre- 9:34 Dar fariseii au răspuns, spunând că deţi... ca să ştiţi...“ (1 Ioan 5:13). Lui Dum­ Isus scoate demonii cu ajutorul domnu­lui dra- nezeu nu-I este plăcută acea credinţă care cilor! Acest act este definit de Isus ulterio­r pretinde ca mai întâi să se producă un mira­ drept păcatul de neiertat (12:32). A sus­ţine că col. El vrea ca noi să credem pentru simplul minunile săvârşite prin pute­rea Duhul Sfânt ar fapt că El este Dumnezeu. fi fost făcute prin pu­terea Satanei a constituit De ce le-a atras Isus cu asprime atenţie o blasfemie (o hulă) împotriva Du­hului Sfânt. oamenilor vindecaţi să nu spună nimănui acest În timp ce alţii erau binecuvân­taţi de atingerea lucru? În cadrul notelor de la 8:4 am sugerat vinde­căt­oare a lui Cristos, din punct de vedere că o explicaţie ar putea fi faptul că nu dorea spiritual, fariseii au rămas morţi, orbi şi muţi. să dea naştere la o mişcare prematură de a-L întrona ca Rege. Oamenii erau încă nepocă­iţi. VI. T RIMITEREA APOSTOLILOR El nu putea domni peste ei până când aceştia REGELUI-MESIA (9:35–10:42) aveau să se nască din nou. În plus, orice re- A. Nevoia de secerători (9:35-38) voltă cu accente revoluţionare în favoarea lui 9:35 Cu versetul acesta începe ceea ce s-a Isus le-ar fi atras iudeilor cum­plite represalii numit al treilea circuit galileean. Isus a străbă- din partea guvernului roman. Mai mult, Dom- tut oraşele şi satele, predicând vestea împărăţi- nul Isus trebuia să treacă mai întâi pe la cru- ei, adică faptul că El e Regele Israe­lului şi că ce, înainte de a domni ca Rege. Orice încerca- dacă poporul se va pocăi şi-L va recunoaşte, re de blocare a drumul­ui Său spre Calvar ar fi El va domni peste el. În acest moment i se fost o abatere de la planul dinainte stabilit al face Israe­lului o ofertă auten­tică a împărăţiei. lui Dumnezeu. Ce s-ar fi întâmplat dacă Israel ar fi răspuns 9:31 Cuprinşi de bucuria delirantă de a la această ofertă? Biblia nu ne dă nici un răs- constata că văd, cei doi oameni, recu­nos­cători puns la această întreb­are. Ştim însă că Cristos pentru ceea ce li s-a făcut, răs­pân­desc vestea tot ar fi trebuit să moară pentru a asigura te- miraculoasei lor vindecări. Deşi am fi înclinaţi melia neprihănită de pe care Dumnezeu să-i să avem înţelegere pentru gestul lor, rea­litatea poată îndreptăţi pe păcăto­şii din toate veacuri- rămâne că ei au dat dovadă de un grav act de le. neascultare, producând, în final, mai mult rău, În timp ce Cristos îi învăţa pe oameni şi decât bine, stârnind, probabil, o curiozitate propovăduia Cuvântul, El vindeca tot felul de iefti­nă, şi nu un interes real, în Domnul Isus, boli. După cum prima venire a lui Mesia a inspirat de Duhul Sfânt. Nici măcar senti­ fost caracterizată de minuni, într-un cadru sme- mentul de recunoştinţă nu justifi­că neas­ rit, tot aşa a doua Sa venire va fi marcată de cultarea! mi­nuni, săvârşite cu mare putere şi slavă (cf. M. Puterea de a reda vorbirea (9:32-34) Ev. 6:5: „puterile vea­cului viitor“). 9:32 Mai întâi, Isus a dat viaţă morţi­lor, 9:36 Privind mulţimile de israeliţi, traca­saţi apoi vedere orbilor. Acum dă glas celor muţi. şi neajutoraţi, Domnul Isus le-a văzut ca pe Pare să existe o anumită succe­siune spirituală nişte oi fără păstor. Inima Lui plină de com- aici – mai întâi, viaţa, apoi price­perea, şi apoi pasiune a fost adânc mişcată de soarta lor. O, mărturia. dacă am fi mai sensibili la nevoia profundă de Un duh rău îl lovise pe omul acesta cu mântuire a celor pierduţi, a celor aflaţi pe ca- neputinţa de a vorbi. Dar a avut cineva milă lea ce duce la moarte! Rugăciun­ea noastră ar de el şi l-a adus la Isus. Dumnezeu să bine­ trebui să fie mereu aceasta: cuvânteze acea categorie de oameni anonimi care s-au lăsat folosiţi ca instru­mente în mâna Ajută-mă, Doamne, să privesc mulţimea Lui, aducându-i pe alţii la Isus! cum ai privit-o şi Tu, 9:33 De îndată ce demonul a fost scos până privirea mi se va înceţoşa; afară, omul cel mut a vorbit. E normal să Să am compasiune pentru oile pierdute presupunem că, odată vindecat de muţenia lui, şi, din dragoste pentru Tine, a pus în slujba lui Dumnezeu graiul astfel re- Mereu să le iubesc! căpătat, lăudându-L şi închinându-Se Celui ca- re s-a îndurat de El şi ves­tindu-L. Oamenii de 9:37 Ogorul spiritual era copt, roadele ­er­au gata de a fi secerate, dar vai, lucră­torii ­e­rau

Matei 57 aşa de puţini! Este o problemă care dăinuie epistole care îi poar­tă numele şi cartea Apo­ până în zilele noastre, căci întotdeau­na nevoile calipsa. vor fi mai mari decât forţa de muncă disponi- 5. Filip. Cetăţean al oraşului Betsaida, el bilă. este cel care l-a adus pe Natanael la Isus. A 9:38 Domnul Isus le-a spus ucenicilor să-L nu se conf­unda cu Filip Evanghelistul, din roage pe Domnul secerişului să scoa­tă lucrători cartea Faptele Apostolilor. la secerişul Lui. A se observa că nevoia în sine 6. Bartolomeu, despre care se crede că ar nu constituie o chemare. Lucrătorii nu trebuie fi fost una şi aceeaşi persoană cu Natana­el, să se ducă până ce nu au fost trimişi. israeli­tul în care Isus nu a găsit vicle­şug (Ioan 1:47). Cristos, Fiul lui Dumnezeu, m-a trimis 7. Toma, numit şi Geamănul. Cunoscut îndeo­bşte sub denumirea de „Toma în ţările de la miazănoapte. necredincios­ul“. În realitate, îndoiel­ile sale de la început au dat naştere acelei mărturisiri Ordinarea mi-a fost dată splendide a lui Cristos (Ioan 20:28). 8. Matei. Fostul colector de impozite, care de mâinile străpunse. a redactat evan­ghelia de faţă. 9. Iacov, fiul lui Alfeu. Se cunosc puţi­ne – Frances Bevan date sigure despre el. 10. Lebeu, zis şi Tadeu. Mai este cunoscut Isus nu l-a identificat pe Domnul seceri­ şi cu numele de Iuda, fiul lui Iacov (Luca şului. Unii cred că este Duhul Sfânt. La 10:5, 6:16). Singurele cuvinte care i-au fost con­ Isus Însuşi îi trimite pe ucenici, şi astfel, se semnate se găsesc la Ioan 14:22. pare că Lui Însuşi ar trebui să ne rugăm în 11. Simon, Canaanitul, pe care Luca îl această chestiune a evangheliză­rii. numeş­te Zelotul (6:15). 12. Iuda, Iscarioteanul, cel care L-a trădat B. Chemarea celor doisprezece ucenici pe Domnul. (10:1-4) Ucenicii aveau, probabil, în această perioa- dă între douăzeci şi treizeci de ani. Proveniţi 10:1 În ultimul verset din capitolul 9, din diverse pături sociale, ei nu se deosebeau, Domn­ul Şi-a instruit ucenicii să se roage să pro­babil, de majoritatea oame­nilor cu un nivel fie trimişi mai mulţi lucrători. Dar dacă eşti mediu de pregătire. Ei strălu­ceau însă prin sincer când faci o asemenea rugăciune, tre­buie faptul că erau asociaţi cu Isus. să fii gata să te duci tu însuţi! Şi astfel, aici C. Misiunea către Israel (10:5-33) vedem cum Domnul îi cheamă pe cei doi­ 10: 5, 6 Restul capitolului conţine in­strucţiu­ sprezece ucenici ai Săi. El îi alesese deja, dar nile lui Isus pentru un turneu special de propo­ acum îi cheamă la o misiune specială de văduire, adresat casei lui Israel. Această trimi- evanghelizare a naţiu­nii Israel. Chemarea a tere nu trebuie con­fundată cu trimiterea ulteri- fost însoţită de autoritatea de a scoate afară oară a celor şaptezeci (Lu. 10:1) sau cu Marea duhuri necur­ate şi de a vindeca tot felul de Însăr­cinare (Mat. 28:19, 20). Misiunea de faţă boli. Aici vedem din nou caracterul unic al lui a fost una temporară, având un scop bine de- Isus. Alţi oameni mai făcuseră şi ei min­uni, finit: acela de a vesti că împărăţia ceru­rilor s-a dar nici un alt om nu mai conferise această apropiat. Deşi unele din princip­iile enunţate putere altora: aici au valo­are universală, pentru toţi copiii lui 10:2-4 Cei doisprezece apostoli au fost, Dumnezeu, din toate veacurile, totuşi trebuie după cum urmează: precizat faptul că, întrucât unele din ele au 1. Simon, zis şi Petru. Caracter impul­siv, fost ulterior revo­cate de Domnul Isus, demon- generos. Fire foarte afectivă. Om cu calităţi strează că nu au fost rânduite să aibă caracter înnăscute de conducător. permanent (Lu. 22:35, 36). 2. Andrei, fratele lui. A fost prezentat lui Mai întâi, se precizează traseul. Li s-a spus Isus de către Ioan Botezătorul (Ioan 1:36, 40). să nu se ducă la Neamuri sau la samari­teni (un Apoi Petru l-a adus pe fratele său la Isus. Din popor cu diversitate etnică, foarte detes­tat de acea clipă şi-a făcut obiceiul de a duce oa- iudei). Misiunea lor s-a mărginit de data aceasta meni la Isus. la oile pierdute ale casei lui Israel. 3. Iacov, fiul lui Zebedei, care a fost mai târziu ucis de Irod (Fapte 12:2) – primul din- tre ucenici care moare ca martir. 4. Ioan, fratele său. Un alt fiu al lui Zebe­ dei, el a fost „ucenicul pe care-l iubea Isus“. Lui îi datorăm evanghelia a patra, cele trei

58 Matei 10:7 Mesajul consta în vestirea faptu­lui că de pe picioare. Respin­gându-i pe ucenicii lui împărăţia cerurilor este aproape. Dacă Israe- Cristos, membrii acestei familii Îl respin­geau, lul refuză să primească mesajul, nu mai există de fapt, chiar pe El. nici o scuză, deoarece acest mesaj oficial le 10:15 El a avertizat că o asemenea res­ era adresat în exclusivitate israeliţil­or. Împărăţia pingere va atrage după sine în ziua judecăţii o se apropiase prin Persoana Regelui. Israelul pedeapsă mai aspră decât pe­deapsa pentru trebuia să se decidă dacă-L va primi sau Îl va perversiunile comise de Sodoma şi Gomora. respinge pe Rege. De aici rezultă că există grade de intensitate a 10:8 Ucenicii au primit acreditarea, în mă- pedepsei în iad. Cum ai putea explica altfel că sură să confirme mesajul vestit de ei. Ei ur- va fi mai uşor pentru unii decât pentru alţii? mau să vindece bolnavii, să-i cureţe pe lep­roşi, 10:16 În acest fragment Isus le dă sfaturi să învie morţii16 şi să scoată afară demoni. celor doisprezece cu privire la comportamen­ Iudeii cereau semne (1 Cor. 1:22); prin urma- tul pe care trebuie să-l aibă în timpul prigoa­ re, Dumnezeu, în îndura­rea Sa, a consimţit să nelor. Ei vor fi ca nişte oi în mijlocul lupi­lor, le dea semne. înconjuraţi de oameni răi, gata să-i sfâşie. Ei Cât despre remuneraţie, reprezentanţii trebuie să fie înţelepţi ca şerpii şi să se fereas- Domnului nu aveau voie să perceapă nici o că de orice situaţie în care ar putea da prilej taxă pentru serviciile prestate. Fără plată primi­ altora să se poticnească de ei, fără temei; de seră binecuv­ântările lor, fără plată trebuiau să asemenea, refuzând să se lase atraşi în vreo le dăruiască şi altora. situaţie compromiţătoare. În plus, ei trebuie să 10:9, 10 Nu li se cerea să-şi asigure di- fie fără răutate (inofen­sivi), ca porumbeii, pro- nainte cele necesare călătoriei. La urma urme- tejaţi de armura unui caract­er neprihăn­it şi a lor, erau israeliţi care le predicau altor israeliţi. unei credinţe neprefă­cute. Or, prin­tre iudei se recunoş­tea princi­piul potri- 10:17 Va trebui ca ei să se păzească de vit căruia lucrătorul este vrednic de hrana sa. iudeii necredincioşi, care îi vor târî în faţa in- Prin urmare, nu va fi nevoie să-şi ia cu ei aur, stanţelor judecătoreşti şi îi vor biciui în sinago- argint, ara­mă, traistă cu merinde, două cămăşi, gile lor. Atacul lansat împotriva uceni­cilor va sand­ale sau toiege. Probabil sensul este acela fi pe două planuri: civil şi religios. de: „san­dale în plus“ sau „un toiag în plus“. 10:18 Ei vor fi târâţi înaintea guverna­ Dacă aveau deja un toiag, li se permitea să-l torilor şi a regilor din pricina lui Cristos. Dar ia cu ei (Mar. 6:8). Ideea care se desprinde de cauza lui Dumnezeu va învinge răuta­tea oa- aici este că nevoile lor aveau să fie împli­nite menilor. „Omul are răutatea sa, dar Dum­nezeu de la o zi la alta. are căile Sale“ – spune o zicală în engleză. În 10:11 Dar cum aveau ei să rezolve pro­ ceasul unei aparente înfrângeri, ucenicii vor blema cazării? Când intrau într-o cetate, tre- avea privilegiul incomparabil de a depune buiau să caute o gazdă demnă – cineva care mărturie înaint­ea dregătorilor şi a Neamurilor. să-i primească ca pe nişte ucenici ai Domnului Dumne­zeu va fi la lucru, făcând ca toate lu- şi care să fie receptiv la mesajul lor. De înda- crurile să conlucreze spre bine. Creştinismul a tă ce au găsit o asemenea gazdă, trebuiau să suferit mult din partea autori­tăţilor civile. Cu stea la ea, atâta timp cât rămân­eau în oraşul toate acestea, „nici o altă doctrină nu le-a fost respectiv, mai degrabă decât să se mute în alt de mai mare ajutor celor rânduiţi să guverne- loc, dacă s-ar fi ivit disponi­bilita­tea unei cazări ze“. mai comode. 10:19, 20 Nu va fi nevoie ca ei să facă 10:12-14 Dacă erau primiţi în vreo casă, e­xerciţii de repetiţie cu privire la lucrurile pe ucenicii trebuiau să ureze de bine gazdei, care le vor rosti la judecată. Când va veni manifes­tându-şi amabilitatea şi recunoş­tinţa momentul acela, Duhul lui Dumnezeu le va pentru ospitalitatea acordată lor. Pe de altă da înţelepciunea de a răspunde în aşa fel în- parte, dacă o familie refuza să-i primească pe cât să dea slavă lui Cristos şi să le închidă mesagerii Domnului, aceştia nu mai aveau gura acuzatorilor. De două ex­treme trebuie să obligaţia să se roage să vină pacea lui Dum­ ne ferim în interp­reta­rea verset­ului 19. Prima nezeu peste acea casă. Cu alte cuvinte, nu mai este presupu­nerea naivă că un creş­tin nu tre- erau obligaţi să ceară binecuvântarea Domnu- buie să-şi pregăt­ească niciodată mesaj­ul din lui peste ea. Nu numai atât, dar ei trebuiau să timp. A doua este concepţia că verse­tul de exemplifice gravitatea faptului de a fi acţio­nat faţă nu ar avea nici o vala­bilitate pentru noi contrar voii lui Dumnezeu, scuturându-şi praful cei de azi. Este de dorit şi se cuvine ca un

Matei 59 predi­cator să aştepte, cu rugăc­iune, să primeas­ Răbdarea acestor evrei va demon­stra că sunt că cuvântul potrivit de la Dumnezeu pentru ucenici veritabili. fiecare ocazie în parte. Dar tot atât de adevărat În fragmentele din Biblie care Se ocupă de este că toţi credinc­io­şii au temei­ul de a cere viitor, Duhul lui Dumnezeu adesea trece de la împlini­rea făgăd­uinţ­ei lui Dumnezeu că li se viitorul imediat la un viitor mai înde­părtat. O va da înţelep­ciunea de a rosti un mesaj de in- profeţie s-ar putea să aibă o semni­fi­caţie par­ spiraţie divină. Ei devin astfel purtători de cu- ţială, cu aplicaţie imediată, urmând ca sensul vânt ai Duhului Tatălui lor. ei principal să fie împlinit mult mai târziu. De 10:21 Isus Şi-a prevenit ucenicii că vor fi pildă, cele două veniri ale lui Cristos pot apă- confruntaţi cu trădare şi viclenie. Căci un frate rea uneori combinate într-un singur text, fără îl va acuza pe alt frate. Tatăl îşi va trăda pro- nici o explicaţie (Is. 52:14, 15; Mica 5:2-4). În priul copil. Copiii vor deveni informatori îm- versetele 22 şi 23, Domn­ul Isus face acest gen potriva părinţilor lor, care vor fi executaţi din de tranziţie profetică. El îi pre­vine pe cei doi- pricina lor. sprezece ucenici că vor avea de suferit pentru J.C. Macaulay face câteva comentarii perti- numele Său. Apoi El vede în ei un prototip al nente pe marginea acestui subiect: urmaşilor Săi iudei devotaţi din timpul Tribula- ţiei. El face un salt în viitor, de la încercă­rile Îndurând ura lumii, nu facem altceva decât să ne care vor veni peste prim­ ii creştini la cele de alăturăm unei cete nobile... Căci robul nu poate care vor avea parte cred­incioşii din perioada să se aştepte la un trata­ment mai omenos din imediat premergătoar­e venirii Sale a doua oa- partea vrăjmaşului decât cel care I-a fost aplicat ră. şi Domnului Isus. Dacă lumea nu a avut altceva Prima parte a versetului 23 se referă, pro­ mai bun să-I ofere lui Isus decât o cruce, nici babil, la cei doisprezece ucenici. Dar „când vă urmaşii Lui nu trebuie să se aştepte la o caleaşcă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta“. împărătească. Dacă El n-a avut decât spini, putem Ei nu erau obligaţi să rămână sub tirania duş- noi cere ghirland­e? Numai să avem grijă ca ura manilor lor, dacă exista o cale ono­rabilă de a îndreptată de lume asupra noastră să fie «din pri- scăpa. „Nu e greşit să fugi de peri­col – greşit cina lui Cristos», şi nu pentru vreo trăsătură e să încerci să te eschivezi de la datorie“. nega­tivă care a fost sesizată în noi sau vreun alt Ultima parte a versetului 23 ne poartă în lucru nevrednic de scumpul nostru Domn, pe ca- viitor, la zilele care vor preceda venirea lui re Îl reprezen­tăm în faţa lumii.17 Cristos, pentru a domni: „...nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni ­Fiul 10:22, 23 Ucenicii vor fi urâţi de toţi – nu Omului“. Aceasta nu putea să fie o referire de toţi fără excepţie, ci de oameni din toate la misiunea celor doisprezece, deoa­rece Fiul culturile, naţionalităţile, clasele etc. „Dar cine va Omului venise deja. Unii învăţaţi văd în aceas­ răbda până la sfârşit va fi mân­tuit“. Scos din ta o referire la distruge­rea Ieru­salimului, din context, acest verset ar putea fi interpretat în anul 70 după Cristos. Totuşi e greu să stabilim sensul că mântuirea se poate câştiga prin răbda- cum acest holoc­aust ar putea fi „venirea Fiului re statornică. Noi ştim însă că nu acesta e sen- Omului“ de care se vorbeş­te aici. Pare mult sul lui, deoarece de la un capăt la altul al mai plauzibil că aici este vorba de o referire Scriptur­ii vedem că mântui­rea este darul fără la a doua Sa venire. În timpul Tribulaţiei, fraţii plată al harului lui Dum­nezeu, prin credin­ţă (Ef. iudei, credin­cioşi ai lui Cristos, vor începe să 2:8, 9). Tot aşa, nu se poate deduce din acest vestească evan­ghelia împărăţiei. Ei vor fi per- verset că cei care rămân credin­cioşi lui Cristos secutaţi şi urmăriţi. Înainte de a ajunge ei în vor fi salvaţi de la moar­tea fizică, întrucât chiar toate cetăţile Israelului, Domnul Isus Se va în versetul anterior se prezice moartea unora întoar­ce să-Şi judece duşmanii şi să stabil­ească dintre ucenicii credincioşi. Cea mai simplă împărăţia Sa. explic­aţie este că răbdarea este semnul distinctiv S-ar părea că există o contradicţie între al celor cu adevărat mântuiţi. Cei care vor răb- versetul 23 şi Matei 24:14. Aici se afirmă că da până la sfârşit în vremuri de prigoană vor nu se va ajunge în toate cetăţile Israelului îna- dovedi prin statornicia lor că sunt cu adevărat inte de a veni Fiul Omului. Acolo se spune că credincioşi. Aceeaşi afirm­ aţie o găsim la Matei evanghelia împărăţiei va fi predi­cată în toată 24:13, unde se referă la o rămăşiţă credincioasă lumea, înaintea venirii a doua a lui Isus. To- de evrei în timpul Tribulaţiei, care va re­fuza să- tuşi nu există nici o contradicţie. Evanghelia şi comp­romită loialitatea faţă de Domnul ­Isus. va fi predic­ată în toate naţiunile, deşi nu nea-

60 Matei părat la fiecare individ. Dar acest mesaj va Cuvintele lui Isus din versetul 28 evocă întâm­pina rezistenţă acerbă, iar vestitorii mesa­ amintiri despre acel om care a trăit o viaţă jului vor fi persecutaţi şi încolţiţi în Israel. sfântă, John Knox, al cărui epitaf sună astfel: Astfel, nu vor fi cuprinse toate cetăţile Israelu- „Aici odihneşte unul care s-a temut atât de lui în această campanie. mult de Dumnezeu, încât n-a putut să se mai 10:24, 25 Ucenicii Domnului vor fi avut teamă de nici un om“. adesea prilejul să se întrebe de ce trebuie să 10:29 În mijlocul încercărilor de foc, uceni- îndure acest tratament neome­nos. Dacă Isus cii puteau avea încredere în grija lui Dumnezeu. era cu adevărat Mesia, atunci de ce sufereau Domnul Isus ne învaţă urmă­torul lucru din urmaşii Lui, în loc să domnească? În verse­tele exemplul unei păsări foarte co­mune: vrabia. 24 şi 25, El anticipează perplexitatea lor şi le Două din aceste păsări nesemn­i­ficative se vin- răspun­de, amintindu-le de relaţia lor cu El. Ei deau pentru o mon­edă de cupru. Totuşi nici erau ucenici. El era Învăţătorul lor. Ei erau una din ele nu moare fără voia Tatălui sau fără membri ai casei (Sale). Calitatea de uce­nici cunoştinţa sau prezenţa Sa. După cum s-a ex- presupune a-L urma pe Învăţător, nu a-I fi primat cineva, „Dumne­zeu participă la superiori. Slujitorul nu trebuie să se aştepte să înmormân­tarea fiecărei vrăbii răpuse“. fie tratat mai bine decât Stăpânul său. Dacă 10:30, 31 Acelaşi Dumnezeu care se inte- oamenii Îl numesc pe Stăpânul de drept al resează personal de vrăbioare ţine socot­eala casei „Beelzebub“ (în versiu­nea Cornilescu, exactă a perilor din capul fiecăr­ui copilaş al Beelzebul „domnul muşt­elor“ un zeu ekronit, Său. Un fir de păr este cu mult mai puţin va­ al cărui nume îns­emna pentru iudei Satan, loros decât o vrabie. Aceasta demon­strează că n.tr.), atunci asup­ra lor vor fi azvârlite insult­e ai Lui copii Îi sunt mai de preţ decât multe şi mai mari. Ucenicia presu­pune a avea parte vrăbii. Aşadar, ce motiv mai avem să ne te- de re­spingerea de care a avut parte şi Învă­ mem? ţătoru­l. 10:32 Având în vedere toate cele de mai 10:26, 27 De trei ori Domnul le-a spus sus, ce este mai rezonabil pentru ucenicii lui adepţilor Lui să nu se teamă (v. 26, 28, 31). Cristos decât să-L mărturiseas­că pe El înain­tea Mai întâi, nu trebuie să se teamă de triumful oamenilor? Orice ruşine sau ocară pe care o aparent al duşmanilor lor. Cauza Lui va fi răz- vor suporta eventual va fi din belşug răsplătită bunată în chip glorios într-o bună zi. Până în cer, când Domnul Isus îi va mărtu­risi înain- acum Evanghelia fusese oarecum acoperită, iar tea Tată­lui Său. Mărturisirea lui Cristos din învăţăturile Sale fuseseră relativ ascunse. Dar acest caz presupune o angaj­are şi predare în curând ucenicii vor trebui să vestească cu faţa Lui, ca Domn şi Mân­tuitor, şi recunoaşte­ îndrăz­neală mesajul creştin, care până în acel rea Lui care decurge de aici, cu cuvântul şi cu moment li se spusese în secret, în partic­ular. viaţa noastră. În cazul celor mai mulţi dintre 10:28 În al doilea rând, ucenicii nu tre­buie cei doisprezece, lucrul acesta a condus la măr- să se teamă de furia ucigaşă a oameni­lor. Cel turisirea supremă a Domnu­lui, prin martiriu. mai grav lucru pe care li-l pot face oamenii 10:33 Tăgăduirea lui Cristos pe păm­ ânt va este să ucidă trupul. Moartea fizică nu este fi plătită cu tăgăduirea înaintea lui Dumn­ezeu ­însă tragedia cea mai mare pentru un creştin. şi a cerului. A-L tăgădui pe Cristos în acest A muri în­seamnă a fi cu Cristos şi astfel mult sens înseamnă a refuza să-I recunoşti autorita- mai bine. Înseamnă o izbăvire de păcat, întris­ tea asupra vieţii tale. Cei care prin viaţa lor tare, boală, suferinţă şi moarte; şi mai este o spun, de fapt: „Nic­iodat­ă nu Te-am cunoscut“ strămutare în slava eternă. Aşa­dar, până şi cel Îl vor auzi odată şi pe El spunând: „Niciodată mai mare rău pe care îl pot face oamenii nu v-am cunosc­ut“. Domnul nu Se referă aici este, în realitate, lucrul cel mai bun care i se la o tăgădu­ire temporară a Lui, făcută sub pre- poate întâmpla unui copil al lui Dumnezeu. siune, ca în cazul lui Petru, ci o tăgădu­ire din Ucenicii nu trebuie să se teamă de oa­meni, care s-a făcut un obicei, o lepădare finală de ci să aibă o frică plină de respect pentru Cel El. care este în stare să ucidă şi sufletul, şi trupul D. N u am venit să aduc pacea, ci sabia în iad. Aceasta e cea mai mare pierdere – desp­ărţirea de Dumne­zeu, de Cristos şi de nă- (10:34-39) dejde. Moartea spirituală este o pierdere incal- 10:34 Cuvintele Domnului nostru trebuie culabilă şi o condamnare care trebuie evitată înţelese la modul figurat, în con­textul în care cu orice preţ. rezultatele vizibile ale venirii Sale sunt prezen-

Matei 61 tate ca scop aparent al venirii Sale. El spune pe reprezentanţii lui Mesia, primindu-i cu căl- că nu a venit să aducă pacea, ci sabia. De dură. Ucenicii aveau mijloace limitate de a fapt, El a venit să aducă pacea (Ef. 2:14-17); răsplăti această omenie, dar nu trebuiau să se El a venit pentru ca lumea să poată fi mântu- îngrijoreze pentru asta. Orice lucru făcut pen- ită prin El (Ioan 3:17). tru uce­nici le era socotit oamenilor ca săvârşit 10:35-37 Dar ideea care se desprinde de chiar pentru Domnul, răsplata cores­punz­ătoare. aici este că ori de câte ori persoane individu­ A primi un ucenic al lui Cristos echi­vala ale au devenit urmaşi ai Săi, famil­iile lor s-au cu a-L primi pe Cristos Însuşi, iar a-L primi întors împotriva lor. Un tată convertit va în- pe El era la fel cu a-L primi pe Tatăl care tâmpina opoziţie din partea fiului său necre­ L-a trimis, întrucât cel trimis îl reprez­intă pe dincios, o mamă creştină va avea împo­trivire ce-l ce l-a trimis. A-l primi pe un ambasador, din partea unei fiice nenăs­cute din nou. Astfel, reprezentând guvernul care l-a trimis şi însărci- adesea trebuie făcută o alegere între Cristos şi nat să-l reprezinte, înseamnă a benefi­cia de familia cuiva. Nu trebuie să permitem nici relaţii diplomatice cu ţara respectivă. unui fel de legăt­uri de sânge să ne abată, ca 10:41 Oricine îl primeşte pe un pro­roc, în ucenici ai Domnului, de la loialitatea totală pe numele prorocului, va primi răs­plata unui pro- care I-o datorăm. Mân­tui­torul trebuie să fie roc. A. T. Pierson comen­tează pe margi­nea mai presus de tatăl, ma­ma, fiul sau fiica cuiva. acestui verset următoa­rele: Unul din preţurile uceniciei este faptul că va trebui să suferim tensiuni, certuri şi chiar în- Iudeii considerau răsplata prorocilor drept cea mai străinarea de propria noastră fa­milie. Această mare, deoarece, deşi regii domneau în numele ostilitate este adesea mai cruntă decât cea pe Domnului şi preoţii slujeau în numele Domnului, care o întâmpinăm în alte domenii ale vieţii. prorocul venea din partea Domnu­lui, învăţându-l 10:38 Dar mai e un lucru şi mai pericu­los atât pe preot, cât şi pe rege. Cristos spune că care-I poate răpi lui Cristos locul ce I se cuvi- dacă nu faci altceva decât să-l primeşti pe un ne: iubirea propriei noastre vieţi. De aceea, proroc în calitatea sa de proroc, vei primi aceeaşi Isus a adăugat: „Cine nu-şi ia crucea şi nu vi- răsplată de care are parte prorocul, dacă îl ajuţi ne după Mine nu este vredn­ ic de Mine“. De- pe acesta. Când veţi fi din nou înclinaţi să criti- sigur, crucea era un mod de executare a oa- caţi un vorbitor, gândiţi-vă la acest lucru! Dacă îl menilor. A-ţi lua crucea şi a-L urma pe Cris- veţi ajuta să vorbeas­că pentru Dumnezeu, îl veţi tos înseam­nă a trăi într-o ma­nieră atât de încuraja, veţi avea parte de răsplata lui. Dimpotri- consacrată pentru El, încât până şi moartea vă, dacă îi veţi îngreuna slujba, vă veţi pierde însăşi nu mai este un preţ prea mare de plătit răsplata. Mare lucru este să-l ajuţi pe cel care se pentru El. Nu tuturor ucenici­lor li se cere să-şi strădu­ieşte să facă bine­le. Nu judecaţi îmbrăcă- dea viaţa pentru Domnul, dar toţi sunt chemaţi mintea lui, atitudinea sa, manierele sau vocea sa, să-L preţu­iască atât de mult, încât să nu ţină ci priviţi dincolo de toate acestea şi spuneţi: „Nu la viaţa lor. cumva acesta e mesajul pe care mi-l transmite 10:39 Dragostea pentru Cristos tre­buie să Dum­nezeu mie? Oare nu este acesta un profet al pună stăpânire pe instinctul de autoconserv­are. lui Dumnezeu pentru sufletul meu?“ Dacă este, Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi atunci primiţi-l, pream­ ăriţi cuvântul şi lucrarea lui va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. şi veţi obţine o parte din răsplata sa.18 Există ispita de a ţine din răsputeri la viaţa noastră, făcând totul pentru a evita durerile şi Cine primeşte un om neprihănit, din pri­cina pierderile inerente unei vieţi de totală predare. faptului că acesta este neprihănit, va primi Dar aceasta ar fi cea mai mare risipă a vieţii răsplata omului neprihănit. Cei care îi judecă – să o petreci în satisfacerea do­rinţelor eului. pe alţii după înfăţişarea lor atrăgăt­oare sau Cea mai bună întrebuinţare pe care am putea- bogăţia materială nu îşi dau seama că, în rea­ o da vieţii noastre este de a o petrece în sluj- litate, adevărata valoare morală e îmbrăc­ată ba lui Cristos. Persoana care îşi pierde viaţa în adesea într-o haină foarte umilă. Modul în ca- consacrare faţă de El o va câştiga şi o va găsi re îl va trata cineva pe cel mai nepreten­ţios în toată plinătatea ei adevărată. ucenic va fi exact tratamentul pe care I-l va E. Un pahar de apă rece (10:40-42) aplica chiar Domnului. 10:40 Nu toţi oamenii aveau să res­pingă 10:42 Nici un act de bunătate arătat unui mesajul ucenicilor. Unii aveau să vadă în ei adept al lui Isus nu va rămâne neob­servat. Chiar şi un pahar de apă rece va fi amplu

62 Matei răsplătit, dacă este dăruit unui ucenic, din pri- contrastau cu caracte­rul unui Mesia militant. cina faptului că acesta este un adept al Dom- Oameni animaţi de porni­rile firii puteau să se nului. îndo­iască de faptul că e cu adevărat Regele. Astfel Domnul îşi încheie seria de ins­truc­ Dar binecuvântarea lui Dumnezeu se odihnea ţiuni speciale date celor doisprezece investin­ peste cei care, cu ochii lor spirituali, recu­ du-i cu demnitate regală. Este adevă­rat că ei noşteau în Isus din Nazaret pe Mesia cel Pro- vor avea parte de împotrivir­e, vor fi respinşi, mis. arestaţi, judecaţi, întemn­iţaţi şi poate chiar Versetul 6 nu trebuie interpretat ca o doja- omorâţi. Dar ucenicii nu trebuiau să uite nicio­ nă la adresa lui Ioan. Fiecare din noi simte dată că sunt repre­zentanţii Rege­lui şi că aveau nevoia, din când în când, să i se confirm­ e şi privilegiul slăvit de a vorbi şi acţiona în nume­ întărească credinţa. Una e să ai o trecătoare le Lui. abatere de la credinţă, şi cu totul alta e să te VII. C REŞTEREA OPOZIŢIEI ŞI A poticneşti pentru totdeauna cu privire la identi- RES­PINGERII SALE (cap. 11, 12) tatea Domnului Isus. Nici un capitol separat A. Întemniţarea lui Ioan Botezătorul din viaţa cuiva nu poate fi considerat drept (11:1-19) reprezentativ pentru întreaga viaţă a acelui om. 11:1 După ce i-a trimis pe cei doi­sprez­ece Luând viaţa lui Ioan în totalitatea ei, vom în această misiune specială, temporară, către descop­eri mărturia unei trăiri pline de cre­ casa lui Israel, Isus a plecat din acel loc, ca să dincio­şie şi perseverenţă. înveţe şi să pre­dice în cetăţile Galileii, unde 11:7, 8 De îndată ce au plecat ucenicii lui locuiseră anterior ucenicii. Ioan, îmbărbătaţi de asigurarea dată de Isus, 11:2, 3 Între timp, Ioan fusese aruncat în Domnul S-a adresat mulţimilor, cu cuvinte închisoare de Irod. Singur şi descurajat, Ioan a pline de elogiu la adresa lui Ioan Botezătorul. căzut pe gânduri, întrebându-se dacă Isus este Aceeaşi mulţime de oameni dăduse năvală în cu adevărat Mesia, atunci de ce îngăduie ca pustie să-l audă pe Ioan, când vestea acesta predec­esorul Său să zacă în închisoare? Ase- cuvântul. De ce? Doar pentru a vedea un om menea altor oameni mari ai lui Dumne­zeu, slab, şovăitor, o trestie scuturată de orice rafală Ioan a suferit o temporar­ă alunecare de la de vânt a opiniei oamenilor? Nu, cu siguranţă credinţă. Şi aşa se face că a trimis doi din că nu! Ioan era un predicator neînfricat, cu un ucenicii săi la Isus, să-L întrebe dacă El era puternic simţ al conştiinţei, care prefera să su- cu adevărat cel prom­ is de proroci, sau dacă fere, decât să fie redus la tăcere, gata să moa- mai trebuia să-L aştep­te încă pe Cel Uns. ră decât să stea cu mâinile în sân. Veni­seră 11:4, 5 Isus a răspuns amintindu-i lui Ioan aceşti oa­meni să vadă un curtean de la palat, că El face minunile prezise în cazul lui Mesia, îmbrăcat în straie luxoase? Nici­decum! Ioan şi anume că orbii văd (Is. 35:6); surzii aud era un om simplu al lui Dum­ ­nezeu, a cărui (Is. 35:5); morţii sunt înviaţi (acest fapt nu a viaţă austeră constituia o mustrare la adresa fost profeţit în legătură cu Mesia, ci a depăşit spiri­tului nespus de lumesc al poporului. minunile pe care le prezi­seseră prorocii). De 11:9 Ieşiseră ei să vadă un proroc? Ei bi- aseme­nea, Isus i-a amintit lui Ioan că Evan­ ne, Ioan era proroc – în realitate, cel mai mare ghel­ia se vesteşte celor săraci, conform profeţi- dintre proroci. Domnul nu a lăsat să se înţe- ei mesianice de la Isaia 61:1. În mod obişnu­it, leagă aici că Ioan era mai mare în ce priveşte conducătorii religioşi îşi concentrează adesea caracterul său, elocv­enţa sau puterea sa de atenţia asupra celor bogaţi, ce provin din me- convingere. Ioan era mai mare datorită poziţiei dii aristocratice. Mesia aducea însă vestea bună pe care o ocupa, de premergător al Regelui- celor săraci. Mesia. 11:6 Apoi Mântuitorul a adăugat: „Fer­ ice 11:10 Ideea aceasta e confirmată de verse- de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de tul 10. Ioan era împlinirea profeţiei lui Ma­le­ahi poticnire“. Rostite de alte buze, aceste cuvin- (3:1) – solul care avea să-L pre­ceadă pe Dom­ te ar fi fost etichetate drept cea mai mare lău- nul, pregătindu-i pe oameni pentru venirea Sa. dăroşenie. Dar ieşite de pe buzele lui Isus, ele Şi alţii mai profeţiseră Venirea lui Cristos, dar constituie validarea perf­ecţiunii Sale personale. Ioan fusese ales să vestească actul propriu-zis În loc să se compor­te ca un general pompos, al sosirii lui Mesia. Bine a zis cineva: „Ioan a Mesia a venit sub forma unui tâmplar umil. deschis calea pentru Cristos, după care s-a dat Blândeţea Sa, starea Sa umilă, sme­renia Sa la o parte din calea lui ­Crist­os“. 11:11 Afirmaţia „cel mai mic în împă­răţia

Matei 63 cerurilor este mai mare decât el“ dovedeşte 11:15 Nu toţi l-au apreciat pe Ioan Bote­ că Isus se referea la privile­giul lui Ioan, nu la zătorul şi nu toţi i-au înţeles misiun­ea. Prin caracterul său. Cel mai mic din împărăţia ce- urmare, Domnul a adăugat: „Cine are u­rechi rurilor nu posedă neapărat un caracter mai de auzit să audă!“ Cu alte cuvinte, aveţi grijă bun decât al lui Ioan, dar are un privilegiu să nu scăpaţi sem­nificaţia celor auzite! Dacă mai mare. A fi un cetăţean al împărăţiei este Ioan a îndepli­nit profeţia privit­oare la Ilie, un lucru mai mare decât a anunţa venirea îm- atunci îns­eamnă că Isus este Mesia cel pro- părăţiei. Privilegiul lui Ioan a fost mare în mis! Prin acreditarea lui Ioan Botezătorul, Isus sensul că el a pregătit calea pentru Domnul, reafirma pretenţia Sa, că este Cristosul Dum- dar el nu a trăit ca să se bucure de binecuvân­ nezeului. A-L accepta pe Unul d­uce inev­itabil tările împărăţiei. şi la acceptarea Celui­lalt. 11:12 De la inaugurarea lucrării lui Ioan şi 11:16, 17 Dar generaţia căreia i se adresa până la această întemniţare a sa, împărăţia ceru- Isus nu era interesată să-L accepte pe nici rilor fusese supusă la vio­lenţă. Fariseii şi cărtu- ­unul! Iudeii, care au avut privilegiul de a asis- rarii i se împotrivise­ră cu îndârjire. Regele Irod ta la venirea Regelui-Mesia, nu au avut nici o făcuse tot ce-i stătuse în putinţă pentru a zădăr- mângâiere de la El sau de la premergă­torul nici împă­răţia, punând mâna pe vestitorul ei. Său. Ei erau o piatră de încercare. Isus i-a „...şi cei ce dau năvală (violenţii) pun mâ- comparat cu nişte copii răsfăţaţi, care stăteau na pe ea (o iau cu forţa)“. Ac­eastă afir­maţie se în piaţă şi nu puteau fi mulţumiţi deloc, indi- pretează la două interp­retări. Mai întâi, vrăjma- ferent ce ofertă li se făcea. Dacă prietenii lor şii împărăţiei au făcut tot ce le-a stat în putin- cereau să cânte din fluier, pentru ca ei să poa- ţă pentru a lua cu forţa împărăţia şi a o dis- tă dansa, aceşti copii refuzau. Dacă prietenii le truge. Faptul că l-au respins pe Ioan a prefigu- cereau să se joace de-a înmormântarea, ei re- rat faptul că-L vor respinge chiar pe Rege şi fuzau să bocească. împără­ţia adusă de El. Dar mai poate însemna 11:18, 19 Ioan a venit ca ascet şi iudeii l-au că cei care erau gata pentru venirea Regelui acuzat că este posedat de de­moni. Pe de altă au răspuns cu o dorinţă nestăvilită la anunţul parte, Fiul Omului a mâncat şi a băut, în mod făcut în acest sens şi s-au străduit din răsputeri normal. Dacă ascetismul lui Ioan i-a făcut să se să intre în împărăţie. Acesta este sensul la simtă incomozi, atunci te-ai fi aşteptat ca manie­ Luca 16:16: „Legea şi Prorocii au ţin­ut până rele mai obişnuite ale lui Isus la masă să fie la Ioan. De atunci încoace, Evan­ghelia se pro- acceptate de ei. Dimpo­trivă însă ei L-au numit povăduieşte: şi fiecare, ca să intre, dă năvală“. „om mâncăcios şi băutor de vin şi prieten al Aici împărăţia e înfăţişată ca o cetate asediată, vameşilor şi păcăt­oşilor“. Desig­ur, Isus nu a în care vor să intre toate clasele de oameni. mâncat şi nu a băut niciodat­ă fără măsură. Se cere pentru aceasta un anumit grad de vio- Acuzaţia lor era pură năs­cocire. Este adevărat lenţă spirituală. că El era priet­en al vameşilor şi al păcătoşilor, Indiferent care sens îl adoptăm, gând­ul ca- dar nu în modul sugerat de ei. Da, El s-a îm- re se desprinde de aici este că prop­ovăduir­ea prietenit cu păcătoşii, pentru a-i salva de păcate- lui Ioan a declanşat o reacţie violentă, cu înrâ- le lor, dar niciodată nu a împăr­tăşit sau a uriri profunde şi larg răs­pândite. aprobat păcatele lor. 11:13 „Căci până la Ioan au proro­cit toţi „Totuşi înţelepciunea a fost îndrept­ăţită prorocii şi legea“. întreg volu­mul, de la Gene- prin lucrările ei“. Desigur, Domnul Isus este za la Maleahi, a prorocit despre venirea lui înţelepciunea personificată (1 Cor. 1:30). Oame- Mesia. Când Ioan a ieşit pe scena istoriei, ro- nii necre­dincioşi n-au decât să-L vorbească de lul său unic nu a con­stat doar în prorocie, ci rău, El este răzbunat şi îndrep­tăţit de faptele în vestirea împlin­irii tuturor profeţiilor pri­ Sale şi de cele săvârşite de adepţii Lui. Deşi vitoare la Prima Venire a lui Cristos. marea majoritate a iudeilor refuza să-L recu- 11:14 Maleahi prezisese că înaintea de a noască în calitatea Sa de Rege-Mesia, afirmaţiile Se arăta Mesia, va veni Ilie ca predec­esor pe care le-a făcut de­spre Sine au fost pe deplin (Mal. 4:5, 6). Dacă oamenii ar fi fost dispuşi adeverite de minunile Sale şi de transformarea să-L primească pe Isus ca Mesia, Ioan ar fi spirituală produsă în ucenic­ii Săi devotaţi. îndeplinit rolul lui Ilie. Ioan nu era întrupar­ea B. Vai de cetăţile Galileii care au refuzat să se lui Ilie, după cum arată limpede chiar el, în Ioan 1:21. Dar el a mers înaintea lui Cristos, pocăiască! (11:20-24) în spiritul şi pu­terea lui Ilie (Luca 1:17). 11:20 Cu cât e mai mare privilegiul acor-

64 Matei dat cuiva, cu atât creşte şi responsabil­itatea Bibliile abundă, unde evanghelia se vesteşte la care apasă pe umerii acelei persoan­e. Nici o radio şi televi­ziune şi unde puţini, ba poate chiar altă cetate nu fusese mai privi­legiată decât fu- nici unul nu va avea scuze! seseră Horazinul, Betsai­da şi Ca­pern­aumul. Fi- În zilele Domnului nostru, existau patru ul lui Dumnezeu întrupat umblase pe străzile cetăţi (oraşe) de frunte în Galileea: Horazin, lor prăfuite, le învăţase fiii şi săvârşise câteva Betsaida, Capernaum şi Tibe­riada. Care a fost dintre cele mai măreţe fapte ale Sale în interi- urmarea? Nimicirea Horazinului şi a Betsaidei orul zidurilor lor. În faţa acestor dovezi cople­ a fost atât de profundă încât azi nici nu se şitoare, locuitorii lor au continuat să ref­uze cu cunoaşte locul exact unde au fost aceste oraşe. încăpăţânare să se pocăiască. Prin urmare, nici Nici chiar des­pre Capernaum nu se ştie exact nu e de mirare că Domnul a rostit cea mai unde era plasat. Tiberiada încă mai dăinuie. solemnă con­damnare la adresa lor. Aceas­tă împlinire extraord­inar de remarcabilă a 11:21 El a început cu Horazinul şi Bets­aida. profeţiei este încă o dovadă în plus despre Aceste cetăţi auziseră invitaţiile pline de har ale atotştiinţa Mântuitoru­lui şi inspiraţia Bi­bliei. Dumnezeului-Mântuitor, şi totuşi Îi întorseseră C. R eacţia Mântuitorului la respingere spatele. Gândul Lui a zburat apoi la oraşele Tir şi Sidon, care căzuseră sub judecata lui Dumne- (11:25-30) zeu din pricina idola­triei şi răutăţii lor. Dacă ar 11:25, 26 Cele trei oraşe din Galileea nu fi avut ele privile­giul de a vedea minunile să- aveau nici ochi, nici inimă să-L iubeas­că pe vârşite de Isus, aceste cetăţi negreşit s-ar fi Cristosul lui Dumnezeu. El ştia însă că atitudi- smerit cu adâncă pocăinţă. Prin urmare, în ziua nea lor era doar o anticipare a respin­gerii la judecăţii, Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor scară mult mai mare. Cum a reacţio­nat El la decât Horazinului şi Betsaidei. lipsa lor de pocăinţă? Nu cu vrăj­măşie, cinism 11:22 Cuvintele „în ziua judecăţii va fi sau răzbunare. Mai degrabă, El Şi-a ridicat mai uşor“ indică faptul că vor exista diverse glasul către Dum­nezeu cu mulţumire că ni­mic grade de pedepsire în iad, după cum sunt gra- nu poate zădărnici planurile Sale suve­rane. de diferite de răsplată în cer (1 Cor. 3:12-15). „Te laud, Tată, Domn al cerului şi al pămân- Păcatul unic care îi trimite pe oameni în iad tului, pent­ru că ai ascuns aceste lucruri de cei este refuzul lor de a se supune lui Isus Cristos înţel­epţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit (Ioan 3:36b). Dar profunzimea sufe­rinţei din prunci­lor“. iad depinde de privilegiile pe care le-a nesoco- Două greşeli de înţelegere trebuie evitate tit cineva şi de păcatele în care s-a complăcut. aici. Mai întâi, Isus nu-Şi exprima satisfacţia 11:23, 24 Puţine cetăţi fuseseră atât de favo- faţă de judecata ce avea să se abată în mod rizate cum fusese Capernaumul. A­cesta devenise inevitabil asupra cetăţilor galileene. În al doilea oraşul adoptat de Isus după respin­gerea Sa la rând, El nu a lăsat să se înţeleagă că Dumne- Nazaret (9:1, cf. Marcu 2:1-12), şi unele din cele zeu ar fi privat în mod arbitrar pe cei înţelepţi mai extrao­rdinare miracole ale Sale – dovezi de şi pricepuţi de lu­mină. netăgăduit ale faptului că El era Mesia cel Pro- Cetăţile avuseseră toate ocaziile de a-L pri- mis – fuseseră săvârşite aici. Dacă Sodoma, infa- mi pe Domnul Isus. Dar ele refuza­se­ră în ma capitală a homosexu­alităţii, ar fi avut aceste mod deliberat să I se supună. Când au refu­zat privileg­ii, s-ar fi pocăit şi ar fi fost cruţată. Dar ele lumina, şi Dumnezeu a luat lumina de la privilegiul Capernaumului a fost mult mai mare. ele. Dar planurile lui Dumne­zeu nu au suf­erit Locuitorii săi ar fi trebuit să se pocă­iască şi să-L înfrângere, ci ele se vor împlini întoc­mai. Da- accepte cu bucurie pe Domnul. Dar Capernau- că intelectualii nu vor să creadă, atunci Dum- mul a pierdut prilejul ce i se oferise. Păcatul nezeu Se va desco­peri inimilor oamenilor perversiunii Sodomei a fost, într-adevăr, mare, dar simpli şi smeriţi. El îi satură pe cei flămânzi nici un păcat nu e mai mare decât repingerea cu bunătăţi şi-i trimite pe cei bogaţi cu mâini- din partea Capernaumului a Fiului sfânt al lui le goale (Luca 1:53). Dumnezeu! Prin urmare, Sodoma nu va fi pe- Cei care se consideră prea înţelepţi ca să depsită atât de aspru ca şi Capernaumul, în ziua mai aibă nevoie de Cristos ajung să sufere de judecăţii. Deşi iniţial înălţat la cer, în ce priveşte o orbire juridică. Dar cei care recunosc că le privil­egiile acord­ate, Capernaumul va fi coborât lipseşte înţelepciunea pri­mesc revelaţii de la până în Hades, la judecată. Dacă toate aces­tea Cel „în care sunt as­cunse toate comorile înţe- sunt adevărate despre Caper­naum, cu cât mai lepciunii şi cunoştinţei“ (Col. 2:3). Isus I-a valabilă este afirmaţia în cazul acelor locuri unde mulţumit Tatălui pentru faptul că a rân­duit ca,

Matei 65 şi dacă unii nu-L vor accepta, alţii să-L pri- este descoperit numai celor cărora Fiul binevo- mească totuşi. În faţa unei necredinţe de pro- ieşte să li-L descopere, am putea fi ispitiţi să porţii gigantice, El a găsit consolare în planul credem că ar fi vorba de un proces arbitrar de şi scopul suveran al lui Dumnezeu. selecţie, aplicat unui număr restrâns de oameni. 11:27 Toate lucrurile I-au fost încredinţa­te Dar versetul următor ne păzeşte de o atare in- lui Cristos de către Tatăl Său. Această afirma- terpretare eronată. Domnul Isus lansează o in- ţie ar fi foarte absurdă, dacă ar fi făcută de vitaţie universală către toţi cei trudiţi şi apăsaţi oric­ine altcineva, dar rostită de Domnul Isus, să vină la El pent­ru a primi odihnă. Cu alte ea este o simplă enunţare a adevărului. La ora cuvinte, cei cărora binevoieşte El să li-L des- aceea, când începuse să se înteţească opozi­ţia, copere pe Tatăl sunt cei care îşi pun încrede- nu se părea că El este stăpân pe situaţie. Dar rea în Domnul Isus, luându-L ca Domn şi apa­renţele erau înşelă­toare. El era stăpân pe Mântu­itor al lor. Analizând această invitaţie de situaţie. Programul vieţii Sale se desfă­şura fără infinită tandreţe, să ne amintim că a fost făcu- să poată fi zădăr­ni­cit, în direcţia glo­rio­sului tă după flagranta respingere a lui Isus de către triumf de la sfârşit. „Nimeni nu-L cun­ oaşte oraşele privilegiate din Galileea. Ura şi încăpă- deplin pe Tatăl, afară de Fiul“. Persoana lui ţânarea omului nu au putut stinge dragostea şi Cristos e învăluită într-un mis­ter de nepătruns. harul Său. După cum s-a exprimat A. J. Mc- Îngem­ ănarea naturii dum­nezeieşti cu cea ome­ Clain: nească într-o singură Persoană ridică problem­ e copleşitor de mari pentru mintea omului. De Deşi naţiunea Israel se îndrepta spre grozăvia ju- pildă, să luăm doar prob­lema morţii: Dumne- decăţii divine, Regele, în ca­drul ultimului Său zeu nu poate muri. Dar Isus este Dumnezeu apel, deschide larg uşa mântuirii personale. Şi şi Isus a murit. Totuşi natura sa divină şi cea astfel, El dovedeşte că este un Dumnezeu al ha- umană sunt insepa­rabile. Astfel, deşi Îl putem rului, chiar atunci când poporul este în pragul cu­noaşte şi iubi şi ne putem pune încrederea judecă­ţii.19 în El, există un sens în care numai Tatăl Îl poate înţelege deplin pe Fiul. 11:28 Veniţi... A veni înseamnă a crede (Fapte 16:31); a primi (Ioan 1:12); a mânca Dar tainele de nepătruns ale Numelui Tău (Ioan 6:35); a bea (Ioan 7:37); a privi (Is. Depăşesc puterea creaturii de a le înţelege; 45:22); a mărturisi (1 Ioan 4:2); a auzi (Ioan Doar Fiul – slăvit adevăr – 5:24, 25); a intra pe uşă (Ioan 10:9); a des­chide Pe Tatăl Îl poate cunoaşte cu adevărat. o uşă (Apo. 3:20); a te atinge de poala hainei Vrednic eşti, o, Miel al lui Dumnezeu, Lui (Mat. 9:20, 21); şi a accepta darul vieţii Ca orice genunchi să Ţi se plece! veşnice prin Cris­tos, Domnul nostru (Ro. 6:23). la Mine... Obiectivul credinţei nu este o – Josiah Conder biserică, un crez sau un cleric, ci Cristo­sul cel viu. Mântuirea este într-o Persoană. Cei care Îl „Tot aşa, nimeni nu cunoaşte deplin pe au pe Isus sunt mântuiţi în măs­ura deplină în Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea F­ iul care îi poate mântui Dum­nezeu. să i-L descopere“. Şi Tatăl este de nepătruns. toţi cei trudiţi şi împovăraţi. Pentru a veni În ultimă instanţă, numai Dumne­zeu este sufi- cu adevărat la Isus, cineva trebuie să creadă că cient de mare pentru a-L înţel­ege pe Dumne- este împovărat de păcat. Numai cei care recu- zeu. Omul nu poate să-L cunoască prin pro- nosc că sunt pierduţi pot fi mântuiţi. Credinţa priile sale forţe sau prin intelectul său. Dar în Domnul Isus Cristos este preced­ată de po- Domnul Isus poate să-L descopere pe Tatăl căinţa faţă de Dumnezeu. şi-L descoperă cui bine­voieşte. Oricine ajunge şi Eu vă voi da odihnă. Observaţi că odih­ să-L cunoască pe Fiul ajunge să-L cunoască şi na nu poate fi câştigată sau dobândită pe baza pe Tatăl (Ioan 14:7). meritelor, ci este dată în dar. Aceasta este Totuşi, după ce am spus toate acestea, tre- o­dih­na mântuirii care provine din faptul că ţi- buie să mărturisim că în încercarea de a expli- ai dat seama că Cristos a isprăvit lucra­rea de ca versetul 27, ne-am lovit de ade­văruri care răscumpărare pe cruc­ea de la Calvar. Este ne depăşesc. Noi vedem lucrurile palid, ca în- odihna conştiinţei care intervine în urma reali­ tr-o oglindă. Nici măcar în etern­itate, minţile zării faptului că pedeapsa pentru păcatele tale noastre mărginite nu vor fi în stare să aprecie- a fost plătită odată pentru totd­eauna şi că ze îndeajuns măreţia lui Dumnezeu sau să în- Dumnezeu nu va mai cere plata a doua oară. ţeleagă taina întrupă­rii. Când citim că Tatăl

66 Matei 11:29 În versetele 29 şi 30, invitaţia trece tot mai mare de respingere a Sa. Animozitat­ea de la mântuire la slujire. şi răutatea tot mai mare a fariseilor faţă de El Luaţi jugul Meu asupra voastră. Ac­east­a sunt gata să se reverse acum. Problema prin înseamnă a te preda voii Lui, a-I da lui con- care se sparg zăga­zurile, lăsând să se reverse trolul asupra vieţii Tale (Ro. 12:1, 2). ura lor, este întrebarea despre sabat. şi învăţaţi de la Mine... Pe măsură ce re- În această zi de sabat, Isus împreună cu cunoaştem domnia Sa în fiecare aspect al vie- ucenicii treceau printre lanurile de grâu. Uceni­ ţii noastre, El ne îndrumă pe căile Sale. cii au început să smulgă spice de grâu şi să le căci Eu sunt blând şi smerit cu inim­ a În mănânce. Legea le îngăduia să mă­nânce spice contrast cu fariseii, care erau aspri şi mândri, de grâu din ogorul vecinu­lui, atâta timp cât nu adevăratul Învăţător este blând şi smerit. Cei foloseau secera (Deut. 23:25). care iau jugul Lui vor învăţa să ocupe locul 12:2 Dar fariseii, care făceau caz de orice cel mai de jos. amănunt din Lege, oricât de minuscul şi şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. nesem­nificativ ar fi fost, au lansat imediat Aici nu este vorba despre odihna conştiinţei, ci acuzaţ­ia că a fost călcat sabatul. Deşi nu se odihna inimii, care se dobân­deşte prin ocupa- redau concret toate acuzaţiile lor, ucenicii au rea locului celui mai de jos înaintea lui Dum- fost învinuiţi de următoarele: (1) că au recol­tat nezeu şi a omului. De ase­menea, este odihna (au cules spice); (2) că au treierat (fre­când în pe care o cunoaşte ci­neva în slujba lui Cristos, mână spicele); (3) că au vântur­at (separând când încetează de a mai fi „mare“. grâul de pleavă). 11:30 Căci jugul Meu este bun şi sarcin­ a 12:3, 4 Isus S-a adresat plângerii lor ridi­ Mea este uşoară. Iarăşi întâlnim un contrast cole, amintindu-le de un incident din viaţa lui puternic cu fariseii. Isus a spus despre ei: „Ei David. Odată, când se afla în exil, îm­preună leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat; şi cu oamenii lui, s-au dus în pustie şi au mân- le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu cat pâinea punerii înainte – cele douăs­prezece degetul nu vor să le mişte“ (Mat. 23:4). Jugul pâini memor­iale, hrană inter­zisă pentru orice lui Isus este uşor: nu lasă urme pe grum­ az. altă persoană decât preo­ţii. Dar nici David, Cineva a sugerat că dacă ar fi fost ca Isus să- nici oamenii lui nu erau preoţi şi totuşi Dum- şi pună o firmă pe uşa atelierului său de tâm- nezeu nu le-a imputat niciodată faptul că au plărie, ar fi sunat astfel: „Juguri uşor de pur- consumat pâinea res­pect­ivă. De ce? tat“. Răspunsul este că Legea lui Dumnezeu nu Povara Lui este uşoară. Asta nu în­seam­nă a avut niciodată menirea de a provoca sufe­ că în viaţa creştină nu vor veni peste noi pro­ rinţă credincioşilor Săi. Nu era vina lui David bleme, încercări, chinuri şi dureri în inimă. că se afla în exil. Vina o purta naţiu­nea păcă­ Numai că nu vom fi nevo­iţi să purtăm singuri toasă, care-l respinse­se. Dacă i s-ar fi acordat aceste poveri. Suntem înjugaţi alături de Cel locul ce i se cuvenea, nici el, nici însoţitorii care ne va da sufi­cient har pentru toate situaţi- lui n-ar fi fost nevoiţi să mănânce pâinea pu- ile întâmp­inate de noi. A-I sluji Lui nu este nerii înainte. Dar, din pricina păcat­ului care robie, ci libertate perfectă, după cum s-a expri- exista în Israel, Dumnezeu a îngă­duit un act mat J.H. Jowett: care, în alte împrejurări, ar fi fost inter­zis. Analogia este clară: Domnul Isus a fost Greşeala fatală a credinciosului ar fi să încerce să Regele de drept al Israelului, dar naţiu­nea nu a poarte povara vieţii de unul singur, punându-şi o vrut să-L recunoască de Suveran. Dacă I S-ar fi zgardă. Dumnezeu nu a rânduit niciodată ca omul acordat locul ce I se cuvine, adepţii Lui nu ar să-şi poarte singur povara. Cristos nu dă decât ju- fi fost nevoiţi să-şi potolească foamea în modul guri! Jugul este, prin definiţie, un dispo­zitiv conce- acesta, în ziua de sabat ori în oricare altă zi din put pentru două grumazuri. Şi Domn­ul Isus Însuşi săptămân­ă. Istoria se rep­eta. Domnul nu Şi-a vrea să ocupe unul din cele două spaţii ale jugului. mustrat ucenicii, deoar­ece aceştia nu greşiseră El vrea să împărt­ăşească orice trudă şi sarcină cu nimic. grea. Secretul păcii şi biruinţei în viaţa creştină îl 12:5 Isus le-a amintit fariseilor că preoţii aflăm atunci când renunţăm la „zgardă“ şi accep- profanează sabatul prin uciderea şi jertfirea tăm „jugul“ relaxant al Învăţă­toru­lui.20 animalelor şi executarea multor altor treburi mecanice, dar necesare (Nu. 28:9, 10); cu toa- D. I sus este Domnul sabatului (12:1-8) te acestea, ei sunt fără vină, pentru că sunt 12:1 Capitolul acesta consemnează criza angajaţi în slujba lui Dumnezeu.

Matei 67 12:6 Fariseii ştiau că preoţii lucrau în fie- remonială, în vreme ce celelalte erau legi mora- care zi de sabat la templu, fără ca prin aceasta le. Singurul motiv pentru care era greşit să lu- să-l profaneze. Prin urmare, ce i-a determinat crezi în ziua de sabat era faptul că aşa spu­sese să-i critice pe ucenici pentru fapta lor, comisă Dumnezeu. Celelalte porunci, în schimb, aveau în prezenţa Celui care este mai mare decât de a face cu lu­cruri rele în ele în­sele. templul? Cuvântul „Celui“ redat prin italice, Prohibiţia împotriva muncii în ziua de sabat ar putea fi citit drept „Ceva mai mare decât nu fusese niciodată concepută ca să se aplice la: templul este aici“. Acest „ceva“ este împărăţia slujirea lui Dumnezeu (Mat. 12:5); lucrări indis- lui Dumnezeu, prezentă în persoana Regelui. pensabile (Mat. 12:3, 4) sau fapte de milostenie 12:7 Fariseii nu înţeleseseră niciodată ini- (Mat. 12:11, 12). Nouă din cele Zece Porunci ma lui Dumnezeu. În Osea 6:6 El spu­sese: sunt repetate în Noul Testament, nu sub formă „Milă voiesc, iar nu jertfă“. Dumne­zeu aşază de lege, ci ca înd­rumări pentru creştinii care compasiunea mai presus de ritual. Mai degra- trăiesc sub har. Singura poruncă pe care creşti- bă, El vrea să-i vadă pe copiii Lui culegând nii nu sunt îndemnaţi s-o respecte este cea a spice de grâu, decât să respecte ziua aceasta sabatului. Mai degrabă, Pavel ne învaţă că creş- cu atâta stricteţe încât să-şi provoace suferinţe tinul nu poate fi condamnat pentru eşecul de a fizice. Dacă fari­seii şi-ar fi dat seama de acest resp­ecta această poruncă (Col. 2:16). lucru, nu i-ar fi cond­amnat pe ucenici. Dar ei Ziua cu oarecare distincţie pentru creşti­ puneau mai mult preţ pe hipercorectitudinea nism este prima zi a săptămânii. Domnul Isus lor exterioară decât pe bunăstarea oameni­lor. a înviat din morţi în prima zi a săptămâ­nii 12:8 Apoi Mântuitorul a adăugat: „Căci (Ioan 20:1), o dovadă că lucrarea de răscum­ Fiul Omului este Domn şi al sabatului“. El păr­are fusese încheiată şi aprobată de cer. În este cel care a instituit, din capul locului, Le­ următoarele două Zile ale Domnului, El S-a gea şi, prin urmare, El era cel mai calificat întâlnit cu uceni­cii Săi (Io. 20:19, 26). Duhul să-i interpreteze sensul. E. W. Rogers a decla- Sfânt a fost dat în prima zi a săptă­mânii (Fap- rat următoarele: te 2:1; cf. Lev. 23:15, 16). Primii ucenici se adunau în prima zi a săptă­mânii, pentru a Se pare că Matei, învăţat aici de Duhul, trece ra­ frânge pâine, vestind moart­ea Domn­ului (Fap- pid în revistă numeroasele nume şi funcţii deţinu- te 20:7). Este ziua rândui­tă de Dumnezeu în te de Domnul Isus: El este Fiul Omului; Domnul care creş­tinii să pună deoparte fondurile pentru sabatului; Robul Meu; Fiul Meu Prea­iubit; Fiul lucrarea Domnului (1 Cor. 16:1, 2). lui David; mai mare decât tem­plul; mai mare Ziua de sabat sau ziua a şaptea venea la decât Iona; mai mare decât Solomon. El proce­ sfârşitul unei săptămâni de trudă. Dar Ziua dează aşa pentru a arăta enormitatea păca­tului de Domnului sau duminica este început­ul unei respingere a Lui şi a refuzului de a-I acorda săptămâni, cu odihna pe care o conferă cu­ drepturile ce I se cuvin.21 noaşt­erea faptului că lucrarea de ispăşire s-a înche­iat. Sabatul comemora prima creaţie; ­Ziua Înainte de a trece la următorul inci­dent, Domnului este legată de noua creaţie. Z­iua de vindecarea de către Isus a omului cu mâna sabat era ziua responsabilităţii; Ziua Domnului uscată, se cuvine să ne oprim asupra subiec­tu­ este o zi de privilegiu. lui sabatului. Creştinii nu „ţin“ Ziua Domnului ca mijl­oc prin care să-şi dobândească mântui­rea sau să EXCURS DESPRE SABAT realizeze sfinţenia, nici nu o fac de teamă să Ziua de sabat era şi va fi întotdeauna ziua nu fie pedepsiţi. Ei acordă acestei zile un sta- a şaptea a săptămânii, sâmbăta. tut aparte, din pricina iubirii şi devotam­ ent­ului Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şap­tea, lor pentru Cel care S-a dat pe Sine pentru ei. după şase zile ale creaţiei (Gen. 2:2). El nu Întrucât suntem eliberaţi de tre­burile de zi cu i-a poruncit omului să ţină sabatul cu acea zi ale lumii acesteia în ziua de duminică, noi ocazie, deşi e posibil să fi rânduit atunci acest o putem rezerva în mod special pentru închi- principiu al unei zile de odihnă după şase zile nare şi slujirea lui Cris­tos. lucrătoare. Nu este corect să spunem că sabatul a fost Poporului Israel i s-a poruncit să ţină sabatul transformat în Ziua Domnului. Sabatul este când au fost date Cele Zece Po­runci (Ex. 20:8- sâmbăta, pe când Ziua Domnului este ziua de 11). Legea sabatului se deosebea de celelalte duminică. Sabatul a fost o umbră, în vreme ce nouă porunci, prin faptul că era o lege ce­ subs­tanţa este Cristos (Coloseni 2:16, 17). Învi-

68 Matei erea lui Cristos a marcat un nou început, iar F. Vindecarea pentru toţi (12:15-21) Ziua Domnului semnifică acel început. 12:15, 16 Cunoscând gândurile vrăjm­ aşil­or Ca iudeu credincios, trăind sub Lege, Isus Lui, Isus S-a retras. Dar oriunde mergea, mul- a ţinut sabatul (în ciuda acuzaţiilor formul­ate ţimile veneau după El. Şi oriunde se adunau de farisei că El nu ar fi făcut acest lu­cru). Ca bolnavii, El îi vindeca pe toţi. Dar le-a porun- Domn al sabatului, El l-a eliberat de sub re­ cit să nu spună nimănui despre vindecările gulile şi regulamentele false cu care fusese Sale miraculoa­se, nu pentru că ar fi dorit să împovărat.‡ Se protejeze pe El însuşi, ci pentru a evita E. I sus vindecă în ziua de sabat (12:9-14) mişcarea lipsită de profunzime a oamenilor de 12:9 Ieşind din lanurile de grâu, Isus Se a încerca să facă din El eroul popular al unei duce în sinagogă. Conform evaghelistului Lu- revoluţii populare. El trebuia să Se ţină de ca, cărtu­rarii şi fariseii Îl urmăreau să vadă ce programul divin. Revoluţia Lui avea să survi- pâră să aducă împotriva Lui (Luca 6:6, 7). nă, dar nu prin vărsare de sânge roman, ci 12:10 În sinagogă era un om cu mâna prin vărsarea propriului Său sânge. uscată – mărturie fără cuvinte a neputinţei fa- 12:17, 18 Lucrarea Sa plină de har se fă- riseilor de a-l ajuta. Până în acest mom­ ent ei cea ca împlinire a profeţiei de la Isaia 41:9 şi îl trataseră pe omul respectiv cu răceală şi in- 42:1-4. Profetul Îl văzuse cu mult timp înainte diferenţă. Dar deodată el devine valoros în pe Mesia ca un Cuceritor. El Îl înfăţi­şează pe ochii lor, ca mijloc prin care să-L prindă în I­sus ca Robul pe care L-a ales Iehova, Preaiu- cursă pe Isus. Ei ştiau că Mântuitorul era în- bitul, în care îşi găseşte plăce­rea sufletul lui totdeauna dispus să aline suferinţa umană. Prin Dumnezeu. Dumnez­eu avea să pună Duhul urmare, dacă-l va vindeca în ziua de sabat, ei Lui asupra Sa – o profeţie împlinită la botezul îl vor prinde cu o faptă pasibilă de pedeapsă lui Isus. Iar lucrarea Sa avea să depăşească – gândeau ei. Şi astfel au început printr-o în- graniţele Israelului. El avea să vestească trebare lipsită de sens: „E drept să vin­deci în Neamuril­or dreptatea. Această notă de la sfâr- ziua de sabat?“ şit devine tot mai dominantă, pe măsură ce 12:11 Mântuitorul le-a răspuns punân­du-le creşte refuzul Israelului. şi El întrebarea dacă ei ar fi dispuşi să scoată 12:19 Isaia a mai prezis că Mesia nu Se o oaie din fântână în ziua de sabat. Desigur va certa şi nu-Şi va ridica glasul pe uliţe. Cu că ar scoate-o! Dar de ce? Poate pretextul pe alte cuvinte, El nu va fi un politi­cian abil, cu care l-ar invoca ar fi că aceasta trebuie consi- capacitatea de a incita masele. McC­lain scrie, derată o faptă de milostenie – însă un alt în acest sens: considerent ar fi faptul că oaia valora bani or, ei nu ar dori să sufere o pierdere financiară, Regele, care este «robul» lui Dumnezeu, nu îşi nici măcar în ziua de sabat. va ocupa locul ce I se cuvine, de eminenţă, prin 12:12 Domnul nostru le-a amintit că un vreunul din mijloacele obişnuite, de forţă carn­ală om este mai de preţ decât o oaie. Dacă este sau demagogie politică – după cum nu va apela drept să fii milostiv faţă de un animal, cu cât la forţele supranaturale, ce-I stau la înde­mână.22 mai justificat este să faci bine unui om în zi- ua de sabat! 12:20 El nu va frânge trestia ruptă şi nici 12:13, 14 După ce i-a prins pe liderii iude- nu va stinge fitilul care fumegă. Nu va călca ilor în capcana propriei lor lăcomii, Isus l-a în picioare drepturile celor depo­sedaţi sau vindecat pe omul cu mâna uscată. Spu­nând­u-i lipsiţi de privilegii, pentru a-Şi atinge scopu­ omului să-şi întindă mâna, a apelat la credinţă rile. Ci va încuraja şi întări pe cei cu inima şi la voinţa umană. Ascultarea a fost apoi răs- zdrobită, pe cei asupriţi. Până şi o simplă plătită cu vinde­care. Mâna a fost refăcută, de- scânteie de credinţă o va face să crească, venind ca cealaltă, prin acţiunea miraculoasă a până va deveni o flacără. Lucra­rea Sa va Mi­nunatului Creator. Te-ai fi aşteptat ca fari- continua până când va face să biruie drepta­ seii să se bucure că omul pe care ei n-au avut tea. Grija Sa smerită şi plină de iubire pentru nici puterea, nici înclinaţia de a-l vindeca a alţii nu va fi stinsă de ura şi ingratitudinea fost tămăduit. Mai degrabă însă ei s-au mâniat oamen­ilor. pe Isus şi au uneltit cum să-L ucidă. Dacă ei 12:21 Şi Neamurile vor nădăjdui în Nu- ar fi avut o mână uscată, s-ar fi bucurat să fie mele Lui. În Isaia această expresie sună astfel: vindecată în oricare zi a săptămânii! „Şi ţinuturile de pe coastă vor aştepta Le­gea Sa“ – dar sensul e acelaşi. Ţinuturile de pe

Matei 69 coastă se referă la naţiun­ile neevreieşti, Nea- demonii prin puterea lui Beelzebub, s-au făcut pa- murile. Ele sunt prezentate aici ca aştep­tând sibili de a fi învinuiţi de inconsecvenţă, de proprii domnia Sa, pentru ca să-I fie supuşi loiali. lor fii. Căci dacă puterea de a scoate demoni este Kleeist şi Lilly aduc elogii acestui citat din satanică, atunci urmează că oricine exercită acea profeţia lui Isaia, în următorii termeni: putere este în colabo­rare cu sursa acelei pu­teri.24 ...unul din giuvaierurile de mare preţ ale Evan­ Ei nu erau deloc logici, când atribuiau gheliei, o imagine de rară frumuseţe, a lui Cristos... efecte similare unor cauze diferite. Isaia înfăţişează uniunea dintre Cristos şi Tatăl, mi- 12:28 Desigur, adevărul era că Isus scotea siunea Lui de a instrui naţiunile, tandreţea cu care demonii prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Se ocupă de omenirea suferind­ă, şi apoi victoria Întreaga Sa viaţă de Om pe acest pământ a Sa finală: căci nu ex­istă nici o sper­anţă pentru lu- fost trăită prin puterea Duhului Sfânt. El a fost me, decât în Numele Său. Cristos – Mântuitorul Mesia cel plin de Duhul, despre care profeţise lumii – nu un limbaj arid, scolastic, ci o expresie Isaia (Isa. 11:2; 42:1; 61:1-3). De aceea, El vie, plină de savoa­rea orientală.23 le-a spus fariseilor: „...dacă Eu scot afară dra- cii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci împără­ţia G. Păcatul de neiertat (12:22-32) lui Dumne­zeu a venit peste voi“. Acest enunţ 12:22-24 Când Isus a vindecat un demo­ trebuie să fi constituit o lovit­ură zdrobitoare niac orb şi mut, oamenii de rând au început pentru ei, care se mân­dreau cu cunoştinţele lor să se gândească serios la faptul că El ar putea teologice. Totuşi, împărăţia lui Dumnezeu a fi Fiul lui David, Mesia lui Israel. Acest lucru venit peste ei, deoarece Regele era în mijlo­cul a atras însă furia farise­ilor. Neputând suferi lor, iar ei nici măcar nu şi-au dat seama de nici o sugestie de simpatie pentru Isus, ei au acest lucru! Erau total inconştienţi că El se explodat, acuz­ându-L pe Isus că ar fi săvârşit afla acolo! minunea prin puterea lui Beelzebub, domnul 12:29 Departe de a colabora cu Sata­n, dracil­or. Această groazn­ică învinuire constituie Domnul Isus era, în realitate, învingătorul Sa- prima oară când ei Îl acuză pe Domnul Isus tanei. Lucrul acesta îl ilustrează Domnul prin că ar acţiona animat de puterea demo­nilor. istoria omului puternic. Omul puter­nic este 12:25, 26 Isus, citindu-le gândurile, S-a Satan. Casa lui este sfera în care are el put­ere. grăbit să le demaşte nechibzuinţa. El a scos în Gospodăria (sau bunurile lui) sunt demonii săi. evidenţă că nici o împărăţie, oraş sau casă ca- În realitate, legarea Sata­nei are loc în mai re este dezbinată împotriva ei însăşi nu va multe faze. Ea a început în timpul lucrării putea dăinui. Dacă ar fi adevă­rat că El scoate publice a lui Isus. Apoi legarea Satanei a fost afară demonii prin puterea Satanei, atunci ar decisiv garantată prin moartea şi învierea lui însemna că Satana acţion­ează împotriva lui Cristos. Iar apoi, în timpul domniei de o mie însuşi. Or, asta ar fi absurd! de ani a Regelui, ea va avea un carac­ter mult 12:27 Domnul nostru a avut încă un răs- mai tangibil (Apo. 20:2). În mo­mentul de faţă, puns devastator la adresa fariseilor. Unii din diavolul nu pare să fie legat. El continuă să asociaţii lor iudaici, cunoscuţi ca exorc­işti, pre- exercite o putere considerabilă. Dar soarta lui tindeau că posedă puterea de a scoate afară e pecetluită, iar timpul care i-a mai rămas e demoni. Isus nici nu a recu­noscut, nici nu a foarte scurt. negat pretenţia lor, ci s-a folosit de ea pentru 12:30 Apoi Isus a zis: „Cine nu este cu a scoate în evidenţă că dacă El scoate demo- Mine este împotriva Mea şi cine nu strâng­ e nii prin puterea lui Beelzebub, atunci fiii fari- cu Mine risipeşte“. Prin atitudi­nea lor blasfe- seilor (adică aceşti exorcişti) procedează la fel. miatoare, fariseii au demons­trat că nu erau cu Fariseii nu ar fi recunoscut acest lucru, nici în Domnul. Atunci înseamn­ă că erau împotriva ruptul capului. Însă ei nu au putut infirma lo- Lui. Refuzând să culeagă cu El, ei nu făceau gica argument­ului. Propriii lor asociaţi îi vor altceva decât să risipească grânele. Ei Îl acuza- condamna pentru faptul de a fi sugerat că fă- seră pe Isus că scoate demonii prin puterea ceau exorc­izarea în calitate de agenţi ai Sata- Satanei, când, de fapt, ei înşişi erau robii Sata- nei. Iată ce spune Scofield în aceas­tă pri­vinţă: nei, căutând să zădărnicească lucrarea lui Du­ mnezeu. Fariseii nu suportau să fie acuzaţi că ei sau fiii lor În Marcu 9:40 Isus a spus: „Cine nu este ar acţiona prin puterea Satanei, dar plecând de la împotriva noastră este pentru noi“. Această poziţia pe care au adopt­at-o, că Cristos ar scoate afirmaţie pare să răstoarne cuvin­tele Domnu­lui

70 Matei de la Matei 12:30. Dar dificultatea e rezolvată H. U n pom se cunoaşte după rodul său atunci când observ­ăm că la Matei se pune (12:33-37) problema mântuir­ii. Un om va fi ori pentru Cristos, ori împotriva Lui. Nu există teren ne- 12:33 Chiar şi fariseii trebuia să fi recunos- utru. La Marcu însă subiectul este slujirea. cut că Domnul săvârşise o faptă bună, scoţând Între ucenicii lui Isus există deoseb­iri uriaşe – afară demonii. Dar ei L-au acuzat că ar fi rău. ei provin din diverse biserici locale, folo­sesc Aici Domnul le demas­că inconsecvenţa, spu- metode diferite de lucru şi reflectă diverse nu- nând, de fapt: „Hotăr­âţi-vă! Dacă un pom este anţe de interpretare teolog­ică. Dar aici se sta- bun, şi roadele sale vor fi bune şi viceversa!“ bileşte regula potrivit căreia dacă cineva nu Roadele reflectă calitatea pomului care le-a pro­ este împot­riva Domn­ului, este de partea Lui, dus. Roada lucrării Sale fusese bună. El vinde- fiind demn de respect. case bol­navii, orbii, surzii şi muţii, scosese de- 12:31, 32 Aceste versete marchează o criză monii şi înviase morţii. Oare un pom stricat ar în raporturile lui Cristos cu liderii Israelului. El fi putut produce asemenea roade? Nicidecum! îi acuză de a fi comis păcatul de neiertat: hula Atunci de ce au refuzat ei cu atâta încăpăţâ­nare împotriva Duhului Sfânt, adică afirmaţia că să-L recu­noască? Isus ar fi săvârşit minun­ile Sale prin puterea 12:34, 35 Motivul a fost faptul că erau pui Satanei, când, în reali­tate, El le-a înfăptuit prin de năpârci. Răutatea manifestată de ei împotriva puterea Duhului Sfânt. În fond, ei Îl numeau Fiului Omului, pusă în evidenţă de cuvintele lor pe Duhul Sfânt Beelzebub, domnul dracilor. pline de venin, a constituit revărsarea răului din Există iertare pentru alte forme de păcat inimile lor rele.25 O inimă plină de bunătate se şi hulă (blasfemie). Cineva putea chiar vorbi va evidenţia prin cuvinte pline de har şi nepri- împotriva Fiului Omului, şi totuşi să fie ier- hănire. O inimă rea, în schimb, se va exprima tat. Dar a-L huli (sau blasfemia) pe Duhul prin blasfemii, amărăciune şi injurii. Sfânt este un păcat pentru care nu există 12:36 Isus i-a avertizat solemn pe ei (şi pe iertare, nici în veacul acesta, nici în veacul noi) că oamenii vor da socoteală de orice cu- viitor, al mileniului. Prin „veacul acesta“ vânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Întrucât Isus s-a referit la zilele lucrării Sale publice cuvintele pe care le-au rostit consti­tuie baro- pe acest pământ. Există temeiuri să ne îndo­ metrul cel mai fidel al caracterului vieţii lor, im că acest păcat de neiertat ar putea fi ele vor forma baza condamnării sau achitării comis astăzi, deoarece acum El nu e pre- lor. Prin urmare, ce groaznică va fi o­sânda fa- zent cu trupul şi nu săvârşeşte minuni în riseilor, pentru cuvintele pline de dispreţ şi ră- acelaşi fel. utate pe care le-au rostit împot­riva ­Fiului lui Păcatul de neiertat nu este totuna cu res­ Dumnezeu! pingerea Evangheliei. S-ar putea ca un om 12:37 „Căci din cuvintele tale vei fi scos să-L respingă pe Mântuitorul ani de zile, şi fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit“. apoi să se pocăiască, să creadă şi să fie În cazul credincioşilor, pedeapsa pentru uşură- mântuit. (Desigur, dacă moare în necredinţă, tatea în vorbire a fost plătită prin moartea lui rămâne neiertat.) Tot aşa, păcatul de neiertat Cristos. Totuşi, cuvintele noastre neatente, pă- nu este totuna cu aşa-numita cădere sau catul nemărturisit şi neiertat, vor duce la pier- alune­care de la cre­dinţă. S-ar putea ca un derea răsplăţii, la Scaunul de Judecată al lui credincios să se îndepărteze de Domnul, dar Cristos. până la urmă să fie readus la părtăşia cu I. S emnul profetului Iona (12:38-42) Dumnezeu şi cu ­copiii Lui. 12:38 În pofida tuturor minunilor pe care Mulţi oameni se tem ca nu cumva să fi le-a săvârşit Isus, cărturarii şi fariseii s-au în- comis păcatul de neiertat. Chiar dacă acest cumetat să-I ceară un semn, lăsând să se înţe- păcat ar putea fi comis în zilele noastre, faptul leagă că ar crede, dacă le-ar putea dovedi că că o persoană este îngrijo­rată e, în sine, o do- este Mesia! Dar făţărnic­ia lor era cusută cu vadă că nu s-a făcut vinovată de acest păcat. aţă albă. Dacă n-au crezut ei ca urmare a atâ- Cei care au comis acest păcat erau împietriţi tor minuni câte săvârşise El deja, ce i-ar fi şi neînduplecaţi în opoziţia lor faţă de Cristos. făcut să se lase convinşi prin încă o minune? Ei nu se jenau deloc să-L insulte pe Duhul Atitudinea care cere semne miraculoase, ca o Sfânt şi nu şovăiau să uneltească omorârea condiţie a credinţei, nu-I este plăcută lui Fiului lui Dumnezeu. Ei nu dădeau nici un Dumne­zeu. După cum i-a spus Isus lui To- semn de remuşcare sau pocăinţă. ma: „Binecuvântaţi sunt cei ce n-au văzut şi

Matei 71 totuşi au crezut!“ (Ioan 20:29). În econo­mia condamna la judecată pentru o nepăsare atât lui Dumnezeu, văzul urmează credin­ţei. de condamnabilă şi nejustificată. 12:39 Domnul li s-a adresat, numind­u-i o În capitolul acesta Domnul nostru a fost generaţie rea şi adulteră. Rea pentru că erau prezentat ca fiind mai mare decât templul (v. orbi care nu voiau să-L vadă pe Mesia al lor, 6); mai mare decât Iona (v. 41) şi mai mare şi adulteri pentru că erau necredincioşi duhov- decât Solomon (v. 42). El este „mai mare de- niceşte Dumne­zeului lor. Creatorul şi Dumne- cât cel mai mare şi cu mult mai bun decât zeul lor, o Persoană unică, întrunind în El atât cel mai bun“. Dumn­ezeirea perfectă, cât şi natura umană J. Revenirea duhului necurat (12:43-45) perfectă, se afla chiar în mijlocul lor, vorbin- 12:43, 44 Acum Isus redă, sub formă de du-le, şi totuşi ei îndrăzneau să-I ceară un parabole, un rezumat al trecutului, prezentu­lui semn! şi viitorului Israelului necre­dincios. Omul re- 12:40 El le-a spus, pe scurt, că nici un prezintă poporul Israel, iar duhul necurat ido- semn nu li se va da, în afară de semnul pro- latria care a caracterizat această naţiune încă fetului Iona – o referire la propria Sa moarte, din perioada când era sub robia egipten­ilor şi îngropare şi înviere. Experienţa lui Iona, care până la captivitatea babiloniană (care a lecuit, a fost salvat de peşte şi apoi depus pe uscat pentru o vreme, Israelul de idolatria sa). Se (Iona 1:17; 2:10) prefigu­rează patimile Domnu- părea că duhul necurat a ieşit din omul res- lui şi învierea Sa. Învierea Sa din morţi avea pectiv. De la sfârşitul captivităţii babiloniene şi să fie semnul final, culmi­nant al lucrării Sale până în ziua de azi, poporul iudeu nu s-a mai pentru naţiunea Israel. închinat la idoli. Iudeii sunt ca o casă goală, După cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi măturată şi împodobită. în pântecele chitului, tot aşa Domnul a prezis Cu peste o mie nouă sute de ani în urmă, că va sta trei zile şi trei nopţi în inima pă­ Mântuitorul a cerut să fie primit în această ca- mântului. Aici se ridică o problem­ ă. Dacă, aşa să goală, al cărei Locatar de drept era El, Stă- cum se crede, Isus a fost îngropat în după pânul casei, dar poporul a refuzat cu încăpăţâ- amiaz­a zilei de vineri şi a înviat dumin­ică di- nare să-L primească înăuntru. Deşi israeliţii nu mineaţă, cum de se afirmă că a stat trei zile şi se mai închinau la idoli, ei nu voiau nici să se trei nopţi în mormânt? Răspunsul e că în mo- închine Dumnezeului adevă­rat. dul iudaic de a socoti timpul, orice parte a zilei Casa goală denotă vidul spiritual – o con- sau a nopţii contează cât ziua sau noaptea unei diţie periculoasă, aşa cum se va vedea din cele perioa­de complete. Sau, cum spune zicala evre­ ce urmează. Reforma nu este de ajuns. Trebu- iască: „O zi şi o noap­te echivalează cu o ie să existe o acceptare poziti­vă a Mântuitoru- onah, iar o parte din onah este ca între­gul“. lui. 12:41 Isus a descris vinovăţia condu­ 12:45 În zilele viitoare, duhul de idolat­rie cătorilor iudei prin recurgerea la două con­ se va decide să se întoarcă în această casă, traste. Mai întâi, Neamurile din Ninive erau însoţit de şapte duhuri mai rele decât el. Întru- mult mai puţin privilegiate, şi totuşi când aces- cât numărul şapte este cifra perfecţ­iunii sau a tea au auzit propovăduirea lui Iona, s-au pocă- completeţii, lucrul acesta se referă probabil la it cu căinţă adâncă. Locui­torii din Ni­nive se idolatrie în forma ei deplin dezv­oltată. Ima­ vor scula la judecată, condamnându-i pe oa- ginea aceasta ne coduce la vremea Tribulaţiei, menii din vremea lui Isus, pentru că nu L-au când naţiunea apostată se va închina lui Anti- primit pe Cel care este mai mare decât Iona: crist. A se pleca înaintea omului păcatului şi a pe însuşi Fiul întrupat al lui Dumne­zeu. i se închina lui, ca şi când ar fi Dumnezeu, 12:42 În al doilea rând, regina din Şeba, este o formă mult mai groa­zn­ică de idolatrie cea dintre Neamuri, iarăşi lipsită de privile­giile decât cele de care s-a făcut vinovată naţiunea acordate iudeilor, a venit din sud, cu mare Israel în trecut. Şi astfel starea din urmă a cheltuială şi efort, ca să aibă o întreve­dere cu omului acestuia devine mai rea decât cea Solomon. Iudeii din vremea lui Isus nu aveau dintâi. Israelul necredincios va suferi judec­ata nevoie să călător­ească pentru ca să-L vadă pe groaznică a Marii Strâmtorări şi suferin­ţele Isus, deoarece El însuşi Se depla­sase din cer, prin care vor trece evreii vor depăşi cu mult coborându-Se la starea lor umil­ă, pentru a le tot ce au suferit în timpul captivităţii babilonie­ fi Regele-Mesia. Şi totuşi ei n-au găsit loc în ne. Acea parte a naţiunii care s-a făcut vino- inima lor pentru El, care era infinit mai mare vată de idolatrie va fi cu totul nimicită la a decât Solomon. O regină dintre Nea­muri îi va

72 Matei doua venire a lui Cristos. aici este clară: că ei erau realmente fiii Mariei „Tocmai aşa se va întâmpla şi cu aceas­tă şi, prin urmare, fraţi vitregi ai Dom­nului. generaţie rea“. Aceelaşi popor apostat, care Această concepţie este întărită de alte texte din L-a respins pe Cristosul şi Dumnezeul lui la Scriptură cum ar fi cele de la Ps. 69:8; Mat. prima Sa venire, va suferi groaznica judecată 13:55; Mar. 3:31, 32; 6:3; Ioan 7:3, 5; Fapte la a doua Sa venire. 1:14; 1 Cor. 9:5; Gal. 1:19. K. M ama şi fraţii lui Isus (12:46-50) VIII. R EGELE ANUNŢĂ O FORMĂ IN- Aceste versete descriu un incident apa­rent TERIMARĂ A ÎM­PĂRĂŢIEI, DA- comun în care membri ai familiei Sale vin să TORITĂ RES­PINGERII DE CĂTRE stea de vorbă cu El. Dar de ce au venit? Mar- ISRA­EL (cap. 13) cu ne oferă un posibil răspuns. Unii dintre Parabolele Împărăţiei priet­enii lui Isus credeau că El şi-ar fi pierdut minţile (Marcu 3:21, 31-35). Astfel, s-ar putea Am ajuns în punctul de criză din cadrul ca familia Lui să fi venit cu scopul de a-L Evangheliei după Matei. Domnul arată că rela- aduce acasă, pen­tru a nu se face vâlvă în ju- ţiile pământeşti vor fi înlocuite acum cu legă- rul Lui (vezi şi Ioan 7:5). Când I s-a spus că turi spirituale, că de aici încolo nu se mai pu- mama şi fraţii Lui sunt afară şi că doresc să ne problema să te naşti evreu, ci să asculţi de vorb­ească cu El, Domn­ul a răspuns însă cu o Dumnezeu, Tatăl. Respingându-L pe Rege, întrebare, zi­când: „Cine este mama Mea şi ci- cărturarii şi faris­eii au respins necesarmente şi ne sunt fraţii Mei?“ Apoi, arătând cu degetul împărăţ­ia. Acum, prin interm­ ediul unei serii de spre uceni­ci, a spus: „Oricine face voia Tatălui parabole, Domnul Isus face o trecere în revistă Meu din cer este fratele meu şi sora mea“. prealabilă a noii forme pe care o va îmbrăca Acest enunţ uluitor este încărcat de semni- împărăţia în timpul perioadei dintre respingerea ficaţii spirituale. El marchează un punct de Sa şi data când, în cele din urmă, El se va cotitură în relaţiile lui Isus cu Israe­lul. Maria arăta ca Rege al regilor şi Domn al domnilor. şi fiii ei reprezentau naţiun­ea Israel, rudele de Şase din aceste parabole încep cu cuvintele: sânge ale lui Isus. Dar, după cum reieşea tot „Împ­ărăţ­ia cerurilor se aseamănă cu...“ mai clar, propriul Său popor nu-L dorea. În Pentru a putea vedea aceste parabole în loc să se plece în faţa lui Mesia al lor, fariseii perspectiva lor corectă, să facem o scurtă tre- L-au acuzat că ar fi stăpânit de Satan! cere în revistă a împărăţiei, aşa cum am discu- Prin urmare, acum Isus anunţă o nouă or- tat-o în capitolul 3. Împără­ţia cerurilor este dine a lucrurilor. De aici încolo, legătu­rile Sale acea sferă în care este recunoscută domnia lui cu Israelul nu vor mai constitui factorul deter- Dumnezeu. Ea are două aspecte: (1) mărtu­ minant în lucrarea Sa. Deşi inima Lui plină risirea exterioară, în care sunt cuprinşi toţi cei de compasiune avea să-i roage în continuare care susţin că recunosc domnia lui Dumnezeu; pe compa­trioţii Săi după sânge să-L accepte, şi (2) realitatea interioară, în care sunt cu- este însă limpede că în acest punct din capito­ prinşi numai cei care intră în împărăţie prin lul 12 întâlnim momen­tul ruptu­rii cu poporul convertire. Împă­răţia se prezintă în cinci faze: Israel. Nu mai este nici o îndoială care va fi (1) faza Ve­chiului Testament, în care ea a fost urmarea. Întru­cât Israelul nu-L vrea, El Se va profeţită; (2) faza în care împărăţ­ia a fost îndrepta către cei care Îl vor. Relaţia de sânge „aproape“ sau prezentă în Per­soana Regelui; va fi înlocu­ită cu con­side­raţii spiri­tuale. Ascul- (3) faza interimară, în care sunt cuprinşi cei tarea de Du­mnezeu îi va aduce pe bărbaţi şi de pe pământ care mărtu­risesc că sunt supuşii femei – fie că sunt iudei, fie că nu sunt – în- Lui, în timpul care a urmat după respingerea tr-o relaţie vitală cu El. Sa şi întoarcerea Sa la cer; (4) manifestarea Înainte de a părăsi acest incident, trebuie (arătarea) îm­părăţiei în timpul Mileniului (Miei să menţionăm două aspecte în legătură cu de ani); şi (5) împărăţia finală, veşnică. Orice mama lui Isus. Mai întâi, este evident că Ma- trimitere din Biblie la împărăţie se inte­grează ria nu a ocupat vreun loc deosebit sau privile- într-una din aceste faze. Capitolul 13 discută giat în ce priveşte accesul ei în prezen­ţa Sa. faza a treia, interimară. În timpul acestei faze, În al doilea rând, faptul că se vorbeşte de împărăţia – în realitatea ei lăuntrică (adevăraţii fraţii lui Isus dă o lovitură fatală învăţă­turii credincioşi) – este alcătuită, de la Rusalii până propagate şi astăzi, potrivit căreia Maria ar fi la Răpire, din aceleaşi persoane care compun rămas fecioară. Implicaţia care se desprinde de Biserica. Aceasta este singura identificare a

Matei 73 împărăţ­iei cu Biserica, căci în alte cazuri ele dă!“ în cadrul parabolei, El a trans­mis mulţi- sunt două entităţi separate. mii un mesaj important, iar ucen­icilor un alt Având în vedere acest fond al problem­ ei, mesaj. Nimănui nu trebuie să-i scape semni- să analizăm acum parabolele: ficaţia cuvintelor Sale. Întrucât Domnul Însuşi este Cel care A. Parabola semănătorului (13:1-9) interpret­ează pilda, în versetele 18-23, ne vom 13:1 Isus a ieşit din casa unde vinde­case stăpâni curiozitatea până când vom ajunge la demoniacul şi şedea lângă marea Galileii. acel paragraf. Mulţi învăţaţi ai Bibliei văd în această casă o B. Scopul parabolelor (13:10-17) imagine a naţiunii Israel şi a mării, adică a 13:10 Ucenicii erau miraţi de faptul că Neamurilor. Astfel, ieşirea Domnului din casă Dom­nul le vorbeşte oamenilor în acest limbaj simbolizează ruptura cu Israelul; în timpul voalat al parabolelor. Prin urmare, L-au rugat acestei faze interi­mare, împărăţia va fi vestită să le explice metoda folosită. naţiunilor. 13:11 În răspunsul Său, Isus a făcut distinc- 13:2 Şi, în timp ce se adunau mulţimi ţie între mulţimea necredincioasă şi ucenicii mari de oameni pe malul mării, El s-a urcat credincioşi. Mulţimea, care era un segment re- într-o corabie şi a început să-i înveţe pe oa- prezentativ al societăţii iudaice, în mod evident meni, prin intermediul parabolelor. O parabolă L-a respins pe Domnul, cu toate că această sau o pildă este o istorie care are la bază o respingere nu s-a maturizat decât la cruce. Mul- învăţătură spirituală sau morală, ce devine evi- ţimii nu i se va permite să cunoască tainele dentă pe parcursul ei. Cele şapte parabole care împărăţiei cerurilor, pe când adevăr­aţilor Săi urmează ne spun cum va fi împărăţia în peri- adepţi li se va înlesni înţele­gerea lor. oada de la prima Sa venire până la a doua Sa O taină în Noul Testament este un fapt venire. nedezvăluit până atunci oamenilor, pe care Primele patru parabole au fost adres­ate aceştia nu l-ar putea cunoaşte decât prin reve- mulţimii. Ultimele trei au fost adres­ate doar laţia divină, care le este dăruită acum. Tainele ucenicilor. Domnul le-a explicat ucenicilor sen- împărăţiei fuseseră până în acest punct adevă- sul primelor două parabole şi respectiv al celei ruri necunoscute, privi­toare la împărăţie în for- de-a şaptea, lăsându-ne, pe ucenici şi pe noi, ma ei interimară. Însuşi faptul că împărăţia să le interpretăm pe celelalte, ajutân­du-ne de urma să aibă o fază interimară fusese o taină cheile pe care El ni le-a pus deja la dispo­ până acum. Parabo­lele descriu câteva din tră- ziţie. săturile împărăţiei în perioada cât va lipsi Re- 13:3 Prima parabolă se referă la un semă- gele. De aceea, unii au numit această fază nător, care a ieşit să semene sămânţa, în patru drept „forma tainică a împărăţiei“ – prin asta feluri de soluri diferite. Cum era de aşteptat, şi înţelegân­du-se nu că ar mai fi învăluită în rezultatele au fost de patru feluri. mister, ci, pur şi sim­plu, că până în acest 13:4-8 punct al istoriei nu fusese cunoscută. 13:9 Isus a încheiat parabola cu un sfat 13:12 Poate ni s-ar părea o acţiune arbi­ enig­matic: „Cine are urechi de auzit să au- trară faptul că aceste taine nu au fost explic­ate mulţimii, dar au fost revelate ucenicilor. Dar SOLUL: RE­ZULTAT­ EL­ E: Domnul ne oferă motivaţia acestei acţiuni: „Căci celui ce are i se va mai da, şi va avea de 1. Pe cărare (adică 1. Seminţele au fost mâncate prisos; iar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are“. Ucenicii aveau credinţă în Domnul sol bătătorit). de păsări. Isus; de aceea, ei vor primi capacitate pentru credinţă sporită. Ei primiseră lumina, iar acum 2. Un strat subţire 2. Seminţele au încolţit re- urmează să primească şi mai multă lumină. Pe de sol, având pede, dar nu au prins de altă parte, poporul Israel respin­sese Lumina dedesubt un rădăcini. Fiind arse de lumii şi, ca atare, nu numai că nu vor mai strat de rocă. dogoarea soarelui, s-au us- primi altă lumină, dar li se va lua până şi lu- cat. mina pe care o mai aveau. A respinge lumina înseamnă a te priva de lumină. 3. Solul infestat de 3. Seminţele au încolţit, dar 13:13 Matthew Henry compară para­bolele cu stâlpul de nor şi cel de foc ce au lumin­at spini. n-au putut să se dezvolte, din pric­ina spi­nilor. 4. Pământ bun. 4. Seminţele au încolţ­it, au crescut şi au dat roadă. Un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, altul treiz­eci.

74 Matei poporul Israel, în vreme ce pe egipteni acelaşi Domnul Însuşi (vezi versetul 37) sau la cei care stâlp i-a pus în încurcătu­ră. Înţelesul pa­ propovăduiesc mesajul împă­răţiei (v. 19). Soluri- rabolelor avea să fie desco­perit celor care ­erau le îi reprezintă pe cei care aud mesa­jul. sincer interesaţi, aceste parabole doved­indu-se, 13:19 Cărarea bătătorită se referă la oame- în schimb, „doar o sursă de iritaţie pentru cei nii care refuză să primească mesajul. Ei aud care erau ostili faţă de Isus“. Evanghelia dar nu o înţeleg – nu pentru că nu Aşadar, nu era vorba de un capriciu al ar avea capacitatea de a o înţele­ge, ci pen­tru Domnului, ci, pur şi simplu, de urmarea prac- că nu vor! Păsările îl repre­zintă pe Sata­n. El tică a unui principiu care e întreţesut în orice fură sămânţa din inimi­le acestor ascul­tători. El sferă a vieţii: orbirea intenţionată este urmată le dă concursul, pentru ca ei să persiste în de o orbire judiciară (cine refuză să vadă va această stare aridă şi neroditoare pe care şi-au ajunge să nu mai poată vedea, chiar atunci ales-o singuri. Fariseii erau auditori din aceas­tă când va voi să vadă). De aceea le-a vorbit El categorie, a solului bătătorit. mulţimilor în pilde. H.C. Woodring s-a expri- 13:20, 21 Când Isus S-a referit la solul pie­ mat astfel, în această privinţă: „Pen­tru că ei nu tros, El a avut în vedere un strat subţire de pă- iubeau adevărul, nu aveau să primească nici mânt, care acoperea o pantă muntoasă formată lumina adevărului“.26 Ei pretindeau că văd, că din rocă. Această imagine îi înfăţ­işează pe cei sunt la curent cu adev­ă­rul divin, dar Adevărul care aud Cuvântul şi răspund cu bucurie. La încarnat stătea înaint­ea lor, iar ei refuzau cu început, semănătorul ar putea avea motive să se încăpăţ­ânare să-L vadă. Ei pretindeau că aud bucure că propo­văduirea sa a avut atâta succes. Cuvântul lui Dumnezeu, dar, în realitate, însuşi Curând însă el desco­peră realitatea mai profun- Cuvântul viu al lui Dumnezeu stătea în mijlo- dă, conform căreia nu este bine când mesajul e cul lor, iar ei refuzau să asculte de El. Ei nu primit cu zâmb­ete şi urale. Mai întâi trebuie să voiau să priceapă faptul minunat al întrupării. existe o stare de convingere de păcat, de remuş- Ca atare, le-a fost retrasă însăşi capaci­tatea de care şi pocăinţă. Mult mai promiţătoare este a înţelege. imagin­ea unei pers­oane doritoare de mântuire 13:14, 15 Ei constituiau împlinirea profe­ţiei care se în­dreaptă cu lacrimi în ochi spre Calvar, de la Isaia 6:9, 10. Inima poporul­ui Israel se decât aceea a unui om care păşeşte în faţă fără împietrise, iar urechile lor nu mai auzeau gla- grijă, ba chiar cu o anumită exuberanţ­ă. Solul sul lui Dumnezeu. Ei refu­zau în mod intenţio- puţin adânc rodeşte o mărturis­ire foarte superfi- nat să vadă cu ochii lor. Ei ştiau că dacă ar fi cială, stratul fiind prea subţire pentru ca rădăcini- văzut, ar fi auzit şi s-ar fi pocăit, Dumnezeu le să se poată înfige adânc în el. Când acea i-ar fi vinde­cat. Dar, în nevoia loc acută şi mărturisire de cre­dinţă este pusă la încercare de boala care i-a cuprins, ei au refuzat ajutorul do­goarea soarelui strâmtorării şi prigoanelor, Său. Prin urmare, pedeapsa lor a constat în a omul respectiv se decide că nu merită să sufere auzi fără să înţeleagă şi în a vedea fără să toate acestea pentru credinţă şi, prin urmare, se priceapă. leapădă de orice mărturie pe care o dăduse an- 13:16, 17 Ucenicii erau extraordinar de pri- terior în favoa­rea lui Cristos. vilegiaţi, întrucât ei vedeau ceea ce nici unii nu 13:22 Terenul infestat de spini repre­zintă o mai văzuseră. Profeţii şi oamenii neprihăniţi din altă categorie a celor care aud Cuvântul în Vechiul Testament ar fi dorit nespus de mult să manieră superficială. În exterior, ei par să fie trăiască în această perioad­ă, când a ven­it Mesia, supuşi autentici ai împărăţiei, dar, cu timpul, dar dorinţa nu le-a fost împlinită. Ucenicii se interesul lor este înăbuşit de grijile acestei bucurau însă de harul de a trăi în acest punct l­umi şi de plăcerea lor pentru bogăţii. În viaţa crucial din istorie, când Îl vedeau pe Mesia, lor nu mai poate fi găsită nici o roadă pentru asistau la minunile Sale şi auzeau învăţăturile Dumnezeu. Lang ilustrează acest adevăr, prin de o neasemuită frumuseţe şi înţelepciune care exemplul fiului unui tată iubitor de bani, pro- se revărsau de pe buzele Sale. prietar al unei între­prinderi uriaşe. Fiul acesta C. Explicaţia parabolei semănătorului auzise în tine­reţea sa Cuvântul, dar, cu timpul, a fost furat de afa­ceri. (13:18-23) 13:18 După ce a explicat de ce a recurs la Curând a trebuit să aleagă între a-I fi plăc­ut parabole, Domnul începe acum să expună para- Domnului şi a-i face tatălui său pe plac. Astfel, bola celor patru soluri. El nu-l identifică pe se- spinii erau deja în pământ, când a fost semănată mănător, dar noi putem fi siguri că se referă la şi a germinat sămânţa. Grijile acestui veac şi în-

Matei 75 şelăciunea bogă­ţiilor îşi făceau deja efectul. Deci de şaizeci de ori cantitatea însămânţ­ată înseam­ tânărul s-a conformat dorinţelor tatălui său, con­sa­ nă un venit de şase mii la sută. Iar de o sută crându-şi toate energiile întreprinder­ii fa­mil­iei. de ori cantitatea însămânţată înseamnă zece După un timp, a ajuns şeful cong­lomer­atului şi, mii la sută din investiţia iniţia­lă. În fapt, nu se după ce a atins o vârstă apre­ciabilă, şi-a dat sea- pot măsura rezultatele unui singur caz de ma că neglijase tot ceea ce ţine de cer. Era pe întoarc­ere reală la Domnul, de convertire au- punctul de a se retrage la pensie, când şi-a expri- tentică a unui singur suflet. Un învăţător de mat inten­ţia de a căuta mai cu stăruinţă lucrurile şcoala duminicală, aproape total necunoscut, a spirituale. Dar Dumn­ezeu nu Se lasă batjoc­orit. investit în cel care avea să devină vestitul Omul s-a pensionat şi a murit subit, la numai evanghelist şi câştigător de suflete, Dwight L. câteva luni de la pensionare. A lăsat o avere de Moody. La rândul lui, Moody i-a câştigat pe 90 de mii de lire sterline şi o viaţă risi­pită din alţii la Cristos. Iar aceştia au câştigat şi ei alte punct de vedere spiritual. Spinii înăbuşis­eră Cu- suflete pentru Domnul. Acel învăţător iniţial vântul, care nu a mai putut rodi.27 de la şcoala duminicală a declanşat astfel o reacţie în lanţ, care nu se va sfârşi niciodată. 13:23 Pământul bun îl reprezintă pe D. Parabola grâului şi a neghinei credin­ciosul adevărat. El e receptiv la cuvân­tul (1­3:24-30) pe care-l aude şi-l înţelege, trans­punând în Parabola de care ne-am ocupat înainte este viaţă ceea ce aude, prin asculta­re. Deşi aceşti o ilustraţie vie a faptului că împărăţia cerurilor credinc­ioşi nu produc cu toţii aceeaşi canti­tate îi cuprinde atât pe cei care L-au slujit doar de de roade, cu toţii demonstrează, prin roada lor, formă pe Rege, cât şi pe uce­nicii auten­tici. că au viaţă divină. Roada este probabil aici Primele trei soluri simboliz­ează împărăţia în manif­estar­ea caracterului creşt­in, mai degrabă aspectul cuprins de cercul cel mare – mărtu­ decât suflete câştigate pent­ru Cristos. Când risirea exterioară. Al patrulea sol repre­zintă apare termenul roadă în Noul Testament, în împărăţia sim­bolizată de cercul mic, al celor general se referă la roada Duhului (Gal. 5:22, care au fost convertiţi cu adevărat. 23). 13:24-26 A doua parabolă – cea a grâu- Care e mesajul pe care trebuia să-l trans­ lui şi a neghinei – prezintă, de aseme­nea, îm- mită această parabolă mulţimilor? Evident, le părăţia în aceste două aspecte. Grâul îi înfăţi- avertiza de pericolul de a auzi fără a pune în şează pe credincioşii adevăraţi, iar ne­ghina pe practică ceea ce ai auzit. De asemenea, para- cei credincioşi doar cu gura. Isus aseamănă bola avea menirea de a încuraja persoa­ne indi­ împărăţia cu un om care a semănat sămânţă viduale să primească Cuvântul într-o inim­ ă bună în ogorul său. Dar pe când dor­mea sinceră, dovedind apoi realitatea care s-a săvâr- omul, a venit duşmanul său şi a semănat ne- şit în fiinţa lor prin aducerea de roade pentru ghină printre grâu. Unger arată că cea mai Dumnezeu. Cât despre ucenici, para­bolele îi răspândită formă de neghină care se găseşte în pregăteau pe ei şi pe adepţii din viitor ai lui lanurile din Ţara Sfântă este aşa-numita bear- Isus pentru constatarea tristă pe care o vor fa- ded dar­nel (în româneşte: „sălb­ăţie“ sau „zi­ ce, că numai un număr relativ mic de oameni zanie“ Lolium temulentum, Lolium pe­renne), din cei care vor auzi mesajul vor fi mântuiţi „o iarbă otrăvitoare, aproa­pe imposi­bil de de- cu adevărat. De aseme­nea, are darul de a-i pistat în mijlocul grâului, cât cele două plante scuti pe supuşii loiali ai lui Cristos de zădărni- sunt în faza de fir verde. Dar când dau în cia de a crede că toată lumea va fi convertită spic, ele se pot zări şi des­părţi cu uşu­rinţă“.28 prin răspândirea Evan­gheliei. Ucenicilor li se 13:27, 28 Când servitorii au văzut neghi­na atrăgea, de aseme­nea, atenţia în această para- amestecată cu grâul, l-au întrebat pe gospodar bolă cu privire la cei trei mai împotrivit­ori ai cum de s-a întâmplat una ca asta. Gospodarul Evangheliei: (1) diavolul (păsăr­ile – cel rău); a recunoscut imediat mâna duşm­ anului său. (2) firea veche, carnea (soa­rele dogoritor – Servitorii erau gata numaidecât să smulgă ră- strâmtorările sau prigoa­nele); şi (3) lumea (spi- dăcinile. nii – grijile acestei ­lumi şi goana după avuţii). 13:29, 30 Dar fermierul le-a poruncit să În cele din urmă, ucenicilor li se oferă o aştepte până la seceriş. Atunci secerăt­orii aveau viziune a recoltei extraordinar de mari pe care să le separe pe cele două. Grâul avea să fie o vor culege, din investiţiile făcute de ei în adunat în hambare, iar neghina avea să fie ar- personalitatea umană. De treizeci de ori canti­ să. tatea însămânţată înseamnă trei mii la sută, iar

76 Matei De ce a poruncit fermierul această întâr­ ghelia ce va fi vestită în toată lu­mea, până ziere a separării? În natură, rădăcinile de grâu când toţi vor fi mântuiţi. Dar această concepţie şi cele de neghină sunt atât de întrepăt­runse este infirmată de Scrip­tură, de istorie şi actua- unele în altele încât e cu neputinţă s-o smulgi lele evenimente la care asistăm. pe una din ele fără s-o smulgi şi pe cealal­tă. Aluatul este întotdeauna un simbol al rău- Parabola aceasta este explicată de Dom­nul lui în Biblie. Când Dumnezeu le-a porun­cit nostru în versetele 37-43, aşa că ne vom abţi- mem­brilor poporului Său să scoată din casele ne de la alte comentarii până atunci. lor aluatul (Ex. 12:15), ei au înţeles că acesta E. P arabola seminţei de muştar (13­:31, 32) era un lucru rău. Dacă mânca cineva vreun Apoi, Mântuitorul aseamănă împărăţia cu o lucru dospit, din prima până în a şaptea zi a sămânţă de muştar, pe care El a numit-o cea Praznicu­lui Pâinii Nedospite, urma să fie nimi- mai mică dintre seminţe, adică cea mai mică cit din Israel. Isus ne-a prevenit împotri­va alu- din experienţa ascultă­torilor Săi. Când un om atului fariseilor şi al saducheilor (Mat. 16:6, a semănat una din aceste seminţe, aceasta a 12) şi a aluatului lui Irod (Mar. 8:15). La 1 crescut şi s-a făcut un pom – ceea ce consti- Corinteni 5:6-8, aluatul este definit drept răuta- tuie o creştere fenome­nală. Planta obişnuită de te şi rău, iar contextul versetului 9 din Gala- muştar este mai degrabă ca o tufă, decât un teni 5 arată că, acolo aluatul înseam­nă învăţă- pom. Şi pomul a fost atât de mare încât păsă- tura falsă. În general, aluatul în­seamnă fie o rile şi-au făcut cuibul în ramurile lui. doctrină nefastă, fie o purtare rea. Sămânţa reprezintă începuturile umile ale Aşadar, în această pildă, Domnul ne prev­ine împărăţiei. La început împărăţia a fost păs­trată asupra puterii de pătrunder­e a răului, care lu­­ relativ mică şi curată, ca urmare a persecuţii- crează în împărăţia cerurilor. Parabola se­min­ţe­i lor. Dar, când a început să bene­ficieze de de muştar ne arată răul în caracterul extern al sponsoratul şi protecţia statului, ea a avut o împărăţi­ei. Pilda de faţă ne arată procesul intern creştere anormal de mare. Apoi au venit păsă- de stricăciune care avea să se producă. rile şi şi-au făcut cuibu­rile în ea. Aici se folo- Noi credem că în această parabolă făina re- seşte acelaşi termen pentru păsări ca în verse- prezintă hrana copiilor lui Dumnez­eu, aşa cum tul 4. Isus a explic­at că păsările îl repre­zintă se găseşte aceasta în Biblie. Aluatul este doctri­ pe cel rău (v. 19). Împăr­ăţia a devenit cuib na nefastă. Femeia este o profetesă falsă, care pentru Sa­tan şi agenţii lui. Astăzi sub umbrela propagă învăţături greşite şi îi ademeneşte pe creştinismului se a­scund sisteme care Îl res- oameni (Apo. 2:20). Oare nu este semnificativ ping în mod categor­ic pe Cristos, cum ar fi faptul că femeile au fost în istorie întemeietoare Unitarianism­ ul, Studenţii creştini (Christian Sci- ale mai multor culte false? Deşi Biblia le inter­ ence), Mor­monismul şi Martorii lui Iehova, zice să-i înveţe pe bărbaţi în biserică (1 Cor. precum şi Biserica Unificării (Moonies). 14:34; 1 Tim. 2:12), unele au sfidat această in- Aşadar, aici Domnul i-a avertizat pe uce­nici terdicţie clară a Cuvântului lui Dumnezeu, asu- că în timpul absenţei Sale, împăr­ăţia va cunoaş- mându-şi roluri de autori­tate doctrinară şi alte- te o creştere fenomenal de mare. Ei nu trebuie rând hrana curată a copiilor lui Dumnezeu cu să fie amăgiţi, crezând că orice dezvoltare în- învăţături şi erezii distructive. Iată ce spune J.H. seamnă neapă­rat un succes. Ci, mai degrabă, o Brookes în această privin­ţă: creştere nesănătoasă. Deşi sămânţa minusculă va deveni un pom anor­mal de mare, mărimea sa Celor care obiectează că nu s-ar putea ca Cristos nu va fi spre bine, întrucât pomul respectiv va să compare împărăţia cerurilor cu ceva rău le deveni „un locaş al dracilor, o închisoare a ori- răspundem doar atât: că El a comparat împărăţia cărui duh necu­rat, o închisoare a oricărei păsări cu ceva care conţine şi grâu, şi neghină, în care necu­rate şi urâte“ (Apo. 18:2). sunt cuprinşi şi peşti buni, şi răi, care se extinde F. P arabola aluatului (13:33) asupra unui rob rău (Mat. 18:23-32) şi care pri- De data aceasta, Domnul Isus compară îm- meşte în ea un om ce nu avusese haina de nun- părăţia cerurilor cu aluatul pe care o femeie tă şi care a fost pierdut (Mat. 22:1-13).29 l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala. O interpret­are G. M etoda parabolelor a fost o împlini­re a foarte răspândită a acestei pilde susţine că făi- profeţiilor (13:34, 35) na de grâu este lumea, iar alua­tul este Evan- Isus a adresat primele patru parabole mulţi- mii. Recurgerea de către Domnul la această metodă de predare a împlinit profeţia lui Asaf

Matei 77 din Psalmul 78:2, potrivit căreia Mesia va vor- făcătorii, aruncându-i în cuptorul de foc, unde bi în parabole, rostind lucrurile care fuseseră va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. tăinuite de la întem­ eierea lumii. Aceste trăsă- 13:43 Supuşii neprihăniţi ai împără­ţiei care turi ale împărăţ­iei cerurilor în forma ei interi- se vor afla pe pământ în timpul Marii Strâm- mară, ce fuseseră ascunse până acum, iată că torări vor intra în împărăţia Tatălui lor, pentru în aceste clipe erau descope­rite! a se bucura de Domnia de o mie de ani a lui H. Explicarea parabolei cu neghina Cristos. Ei vor străluc­i ca soarele – adică vor (13:36-43) fi îmbrăcaţi cu slavă strălucitoare. 13:36 Restul discursului Domnului a fost Din nou, Isus adaugă acel îndemn criptic: adresat ucenicilor, pe când aceştia se aflau în „Cine are urechi de auzit să audă!“ casă. Aici ucenicii ar putea repre­zenta rămă­şiţa Această parabolă nu permite interpret­area credincioasă din cadrul poporului Israel. Faptul susţinută în mod eronat de unii, potri­vit căreia că din nou este menţionat cuvântul „casă“ în- oamenii nelegiuiţi trebuiesc toleraţi în biseri­ca seamnă că Dumnezeu nu Şi-a respins pentru creştină locală. Nu uitaţi că ogorul (ţarina) este totdea­una poporul, pe care l-a cunoscut mai lumea, nu Biserica. Bisericilor locale li se po- dinainte (Ro. 11:2). runceşte expres să scoată din cadrul părtăşiei 13:37 În interpretarea pe care o dă para­ lor pe toţi cei vinovaţi de anumite forme de bolei grâului şi neghinei, Isus Se iden­tifică pe răutate (1 Cor. 5:9-13). Parabola ne învaţă doar Sine cu semănătorul. El a semănat nemijlo­cit, atât, că în faza ei de taină, împă­răţia cerurilor în timpul lucrării Sale pe acest pământ, iar de va cuprinde atât elementul auten­tic, cât şi fal- la înălţarea Sa la cer, El continuă să semene sul sau imitaţia şi că aceast­ă stare de lucruri prin slujitorii Săi, din toate veacurile. va continua până la sfârşi­tul epocii (veacului). 13:38 Ogorul este lumea. Trebuie să subli- Atunci mesagerii lui Dumne­zeu îi vor despărţi niem faptul că ogorul este lumea, nu Bise­rica! pe cei falşi de cei adev­ăraţi, ducându-i pe pri- Sămânţa bună înseamnă fiii împă­ră­ţiei. Poate mii la judecată, pe când cei adevăraţi vor părea, la prima vedere, un fapt bizar şi inco- domni în slavă, îm­preună cu Cristos pe pă- gruent ca fiinţele umane să fie semănate în mânt. pământ. Dar ideea subliniată aici este faptul că I. P arabola comorii ascunse (13:44) fiii aceştia ai împărăţiei au fost semăn­aţi în Toate parabolele rostite de Domnul până în lume. În timpul anilor Săi de activi­tate pu­ acest punct ne-au învăţat că va exista şi bine, şi blică, Isus a însămânţat lumea cu uce­nici care rău în împărăţie, şi supuşi neprihă­niţi, şi supuşi erau supuşi loiali ai împără­ţiei. Neghina sunt răi. Următoarele două parabole ne arată că vor fiii celui rău. Pentru orice realit­ate divină, Sa- exista două clase de sup­uşi: (1) iudeii credin- tan are şi el o copie falsă. El însămânţează cioşi din perioada pre­mergă­toare Bisericii şi din lumea cu cei care seamănă cu ucenicii, vor- timpul de după epoca Bisericii. (2) Iudeii cre- besc ca ucenicii şi, într-o anumită măsură, dincioşi şi Neamurile din actuala epo­că. umblă ca uce­nicii adevăraţi. Dar aceştia nu În parabola comorii, Isus compară împă­ sunt deloc ucenici autentici ai Rege­lui! răţia cu o comoară ascunsă într-un ogor. Un 13:39 Vrăjmaşul este Satan, duşma­nul lui om o găseşte, o acoperă şi apoi se duce şi Dumnezeu şi al tuturor copiilor lui Dum­ne­zeu. vinde tot ce are pentru a cumpăra ogorul re- Secerişul este sfârşitul veacu­lui, adică sfârşitul spectiv. epocii împărăţiei, în forma ei interi­ma­ră, care Noi susţinem că omul este chiar Domnul va avea loc când Se va întoarce I­sus Cristos Isus. (El a fost omul din parabola cu grâul şi cu putere şi slavă, ca să dom­nească în calitate neghina, v. 37). Co­moara reprezintă rămăşiţa de Rege. Domnul nu Se referă la sfârşitul evlavioasă de iudei credincioşi, cei care existau epocii Bisericii. A introduc­e Biserica în acest şi pe vremea lucrării Domnului Isus pe pă- context nu ar face decât să complice lucrurile. mânt şi care vor exista din nou după răpirea 13:40-42 Secerătorii sunt îngerii (vezi Apo. Bisericii (vezi Psalmul 135:4, unde Israel este 14:14-20). În faza actuală a împărăţ­iei, nu se numit comoara aleasă a lui Dum­ne­zeu). Iudeii face nici o separare intenţionată a grâului de credincioşi sunt ascunşi în ţarină în sensul că neghină. Aceste două elemen­te sunt lăsate să ei sunt împrăştiaţi în toată lumea şi, într-un crească împreună. Dar la a doua venire a lui sens, nimeni nu ştie de ei, decât Dumnezeu. Cristos, îngerii vor strânge toate pricinile de ­Isus este înfăţişat aici ca descoperind comoara, păcătuire, toate sursele păcatului şi pe toţi rău- mergând apoi la cruce, pentru a da tot ce avea

78 Matei cu scopul de a cump­ăra lumea (2 Cor. 5:19; 1 accentul se pune asupra Regelui Însuşi şi asu- Ioan 2:2), în care se află ascunsă comoara. pra preţului extraordinar de mare pe care l-a Israelul răscumpăr­at va fi dat la iveală, scos plătit pentru a curta şi a câştiga o mireasă cu din ascunzătoare, când va veni Izbăvit­orul din care să-Şi împartă slava în ziua Arătării Sale. Sion şi-Şi va întemeia mult-aştep­tata Împărăţie După cum perla iese din mare, tot aşa şi mesianică. biserica, uneori numită şi mireasa lui Cristos, Unii interpretează parabola aceasta ca pe o cea dintre Neamuri, provine, în principal, din referire la un păcătos, care renunţă la tot ce rândul naţiunilor. Aceasta nu exclude faptul că are pentru a-L găsi pe Cristos, comoara cea în biserică există şi israeliţi convertiţi, ci subli- mai mare. Dar această interpretare încalcă doc- niază doar că trăsătura dominantă a Bi­sericii trina harului, care afirmă răspi­cat că mântuirea este faptul că membrii ei au fost chemaţi din se dă cu totul şi cu totul fără plată. Este abso- rândul naţiunilor, pentru Numele Său. La Fap- lut gratuită (Is. 55:1; Ef. 2:8, 9). te 15:14 Iacov confirmă că acesta este planul J. P arabola perlei de mare preţ (13:45, 46) măreţ al lui Dumnezeu pentru epoca actu­ală. Împărăţia se mai aseamănă cu un neg­­­u­­ stor, care caută mărgăritare („perle“ în origin­al) K. Parabola năvodului (13:47-50) frumoase. Când dă peste un mărgăr­itar de 13:47, 48 Ultima parabolă din seria celor foarte mare preţ, el sacrifică totul pentru a consacrate împărăţiei o aseamănă pe aceasta cumpăra acest mărgăritar. cu o sită sau cu un năvod, care a fost aruncat În binecunoscuta (în engleză, n.tr.) cânta­re: în mare şi a prins tot felul de peşti. Pescarul a „Am găsit mărgăritarul de mare preţ“, găsito- t­riat peştii, reţinându-i pe cei buni în vase şi rul este păcătosul, iar mărgări­tarul este Mântu- aruncându-i pe cei răi. itorul. Oricât de frumoasă ar fi cântar­ea, trebu- 13:49, 50 Domnul nostru este Cel care tăl- ie să menţionăm că nu suntem de acord cu măceşte această pildă. Timpul este vremea de învăţătura ei, căci păcătosul nu trebuie să vân- pe urmă, adică sfârşitul perioad­ei Marii Strâm- dă nimic pentru a-L dobândi pe Cristos şi că, torări. Este timpul celei de-a doua veniri a lui oricum, pe Cristos nu-L poate cumpăra! Cristos. Pescarii sunt îngerii. Peştii buni sunt cei Noi credem, dimpotrivă, că negusto­rul este neprihăniţi, adică cei salvaţi, atât dintre iudei, cât Domnul Isus. Mărgăritarul (perla) este Biserica. şi dintre Neam­ uri. Peştii răi sunt cei nelegiui­ţi, La Calvar El a vândut tot ce a avut pentru a adică oamenii necredincioşi din toate rasele. Are cumpăra acest mărgăritar de mare preţ. După loc un proces de separaţie, după cum am văzut cum o perlă se for­mează în inte­riorul unei în parabola cu grâul şi neghina (v. 30, 39-43). stridii prin multă suferinţă, cau­zată de iritarea Cei neprihăniţi intră în împărăţia Tatălui lor, în produsă de un fir de nisip ce pătrunde în cor- vreme ce nele­giuiţii sunt trimişi în locul de foc, pul ei, tot aşa Biserica s-a format prin străpun- unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Totuşi gerea şi rănirea trupu­lui Mântuitorului. aceasta nu este judecata de pe urmă. Jude­cata Este interesant de remarcat că în parabol­a din textul nostru are loc la începutul Miei de comorii împărăţia este asemănată cu însăşi ani (Mile­niului), pe când judecata finală are loc comoara. Aici împărăţia nu este comparată cu după ce s-au scurs cei o mie de ani (Apo. 20:7- perla, ci cu negustorul. De ce această deosebi- 15). Gaebelein comentează în felul următ­or re? această parabolă: În parabola precedentă, accentul se punea pe comoară – adică pe Israelul răscumpărat. Năvodul este aruncat în mare, care, după cum Împărăţia este strâns legată de naţiunea Israel. am văzut, reprezintă naţiunile pămân­tului. Parabo- Ea fusese oferită iniţial poporului, iar în forma la se referă la predicarea evangheliei veşnice, ce ei viitoare principal­ii ei supuşi vor fi tot din va avea loc în timpul Tribulaţiei (Apo. 14:6, 7). poporul iudeu. Sep­ararea celor buni de cei răi se face de către După cum am menţionat, Biserica nu este îngeri. Toate acestea fac imposibilă aplicarea para- totuna cu împărăţia. Toţi cei din Biserică se bolei la perioada actu­ală sau la Biserică. Toate află în împărăţie, în faza ei interimară, dar nu indică faptul că este vorba de perioada în care se toţi cei care sunt în împărăţie se află şi în Bi­ va întemeia împă­răţia. Se va recurge la serviciile serică. Biserica nu va fi în împărăţie, în forma îngerilor, după cum reiese foarte clar şi din cartea viitoare a împărăţiei, ci va domni cu Cristos Apocalipsei. Cei răi vor fi aruncaţi în cuptorul de peste pământul reînnoit. În a doua parabolă, foc, iar cei neprihăniţi vor rămâne pe pământ, în vede­rea împărăţiei de o mie de ani.30

Matei 79 L. C omoara adevărului (13:51, 52) binecuvântaţi şi ar fi împlinit nişte nevoi în 13:51 După ce a terminat de rostit para­bo­ oameni care nu-şi dădeau seama că sunt nevo- lele, Învăţătorul şi Stăpânul Isus i-a între­bat pe iaşi; şi, în sfârşit, ar fi vindecat oameni cărora ucenici dacă au înţeles. Ei au răspuns afirma­ nu le-ar fi plă­cut deloc să li se spună că sunt tiv. Asta s-ar putea să ne mire sau chiar să ne bolnavi. stârnească gelozia. Poate că noi n-am putea IX. H ARUL NEOBOSIT AL LUI MESIA spune „da“ cu atâta încredere. 13:52 Şi fiindcă ei au priceput, au avut E ÎNTÂMPINAT CU OSTIL­ ITATE obligaţia de a împărtăşi şi altora cele învă­ţate. CRESCÂNDĂ DIN PAR­TEA OAME- Ucenicii trebuie să fie canale, nu termi­nale ale NILOR (14:1–16­:12) binecuvântării. Cei doispre­zece erau acum căr- A. D ecapitarea lui Ioan Botezătorul turari, echipaţi pentru împărăţia cerurilor. Adi- (14:1-12) că, învăţători şi tălmăcitori ai adevărului. Ei 14:1, 2 Vestea despre lucrarea lui Isus s-a erau ca gos­podarul care scoate din vistieria lui răspândit până la Irod Tetrarhul. Acest fiu in- lu­cruri noi şi vechi. În Vec­hiul Testament ei fam al lui Irod cel Mare era cunoscut şi sub aveau resurse însemnate din ceea ce am putea numele de Irod Antipa. El este cel care ordo- numi „adevărul vechi“. În cadrul învăţăturilor nase executarea lui Ioan Botezăt­orul. Când a parabolice date de Cristos, ei au primit acum auzit despre minunile săvâr­şite de Cristos, a ceva cu totul nou. Din această magazie vastă început să-l mustre con­ştiinţa. Nu putea să de cunoştinţe ei aveau acum datoria să împăr­ scape de imaginea profetului pe care îl deca­ tăşească slăvitul adevăr şi altora. pitase! De aceea, le-a spus sluji­torilor săi: M. I sus este respins la Nazaret (13:53-58) „Este Ioan, înviat din morţi! Numai aşa se pot 13:53-56 După ce a terminat de rostit explica toate minunile acestea!“ aceste parabole, Isus a părăsit malurile Gali­leii, 14:3 În versetele 3-12 întâlnim procedeul ducându-se la Nazaret, în cadrul ultimei Sale literar numit: flashback, în care autorul descrie vizite în acea localitate. Pe când îi învăţa pe întâmplări ce precedă acţiunea princ­ipală. Ma- oameni în sinagogă, aceştia erau uimiţi de în- tei îşi întrerupe firul povestirii, pentru a trece ţelepciunea Lui şi de vestea minunilor pe care în revistă împrejurările în care şi-a pierdut via- le săvârşise. Pentru ei El nu era decât ­fiul ţa Ioan. tâmplarului. Ei ştiau că mama Lui era Maria..., 14:4, 5 Irod îşi părăsise nevasta şi trăise în iar fraţii Săi Iacov, Iose, Simon şi Iuda... şi adulter, în incest cu Irodiada, soţia fratelui său surorile Sale – locuiau încă la Nazaret! Prin Filip. Ca profet al lui Dumnezeu, Ioan nu pu- urmare, cum ar putea unul din flăcăii oraşului tea rămâne nepăsător în faţa acestei fărădel­egi lor să afirme şi să săvârşească lucrurile pentru cumplite. De aceea, cuprins de indignare şi care I se dusese Lui vest­ea că le-a făcut? Ei fără cea mai mică urmă de teamă, el îl mus- nu puteau pricepe deloc cum e posibil una ca tră pe Irod, în­dreptând spre el un deget acuza- asta şi astfel le-a venit mai uşor să se agaţe tor şi de­nunţându-l pentru imoralitatea lui. de ignoranţa lor, decât să recunoască adevărul. Regele s-a mâniat atât de tare încât ar fi 13:57, 58 Ei au găsit în El o pricină de vrut să-l omoare, dar împrejurările politice nu-i poticnire. Asta I-a dat prilejul lui Isus să scoa- surâdeau. Oamenii îl aclamau pe Ioan ca pe tă în evidenţă că un profet adevărat este, în un profet şi ar fi avut, proba­bil, o reacţie vio­ gener­al, mai apreciat în alte locali­tăţi, decât în lentă la executarea lui Ioan. Şi astfel tira­nul pro­priul său oraş sau sat. Locuitorii ţinutului şi-a potolit, pentru moment, ura, aruncându-l Său şi propriile Sale rudenii n-au fost în stare pe Ioan Botezătorul în temniţă. „Cei fărădele- să recunoască meritele Sale divine, datorită ge îndrăgesc religia cam tot atât cât îndrăgesc dis­preţului care îl genera în ei faptul că-L leii, pe care nu doresc să-i vadă decât fie cunoş­teau atât de bine (pe plan uman)! Dom- morţi, fie după gratii! Căci ei se tem de reli- nul nu a vindecat decât câţiva oameni acolo gie, când a­ceasta sparge cătu­şele şi începe să-i (cf. Marcu 6:5). Asta nu s-a datorat ­unei pună faţă în faţă cu conştiinţa lor“.31 neput­inţe din partea Sa, căci răutatea omului 14:6-11 De ziua lui Irod, fiica Irodia­dei a nu poate frâna puterea lui Dumnezeu. Ci, mai plăcut atât de mult regelui, prin dans­ul ei, în- degrabă, dacă Domnul făcea mai multe mi­ cât acesta, acţionând nesăbuit, i-a oferit tot ce- nuni acolo, asta ar fi însemnat să binecuvânte- şi dorea aceasta. Sfătuită de mama ei rea, fiica ze oameni care n-aveau nici o dorinţă de a fi Irodiadei a cerut, cu neruşi­nare, capul lui Ioan Botezătorul... pe o farfurie! Între timp, furia

80 Matei regelui faţă de Ioan se mai potolise. Ba e po- să le dăm să mănânce? Când nu avem decât sibil ca să-l fi şi admirat, într-o anumită măsu- cinci pâini şi doi peşti?“ Ei au uitat complet ră, pentru curajul şi integritatea sa. Şi astfel, că-L aveau şi pe Isus cu ei. Cu multă răbdar­e, cu părere de rău, s-a considerat obligat să-şi Mântuitorul le-a spus: „Aduc­eţi-i aici la Mi- ţină promisiunea. Ordinul a fost dat. Ioan a ne“. Aceasta era atribuţia lor. fost decapitat şi sinistra cerere a dansa­toarei a 14:19-21 Parcă-L vedem pe Domnul Isus, fost satisfăcu­tă. spunându-le oamenilor să se aşeze pe iarbă. 14:12 Ucenicii lui Ioan au făcut o înmor­ Luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, El a mântare cu tot respectul cuvenit stăpânului lor, mulţumit şi le-a dat ucenicilor, care le-au îm- după care s-au dus şi I-au spus lui Isus. Nu părţit mulţimilor. După ce s-au săturat cu toţii, puteau să se ducă la altul mai bun, căruia să- s-au strâns douăspre­zece coşuri pline cu rămă- şi verse toată întristarea şi indignarea, după şiţe. A rămas mai mult când a termi­nat de cum nu ar fi putut lăsa o pildă mai bună de hrănit mulţimile, decât atunci când a început. urmat. În vremuri de prigoană, de asuprire, de Remarcabil e că s-a strâns câte un coş de fie- sufer­inţă şi de întristare, şi noi ar trebui să ne care ucenic necre­dinc­ios. Şi o mulţime de cir- ducem şi să-I spunem lui Isus! ca 10.000 până la 15.000 de oameni a fost Cât despre Irod, crima odată consuma­tă, a hrănită (cinci mii, plus femei şi copii). rămas întipărită în memoria ei. Când a auzit Minunea aceasta constituie o lecţie spirit­uală despre activităţile lui Isus, a năvălit în mint­ea pentru ucenicii din orice genera­ţie. Nu vor lipsi sa întreg episodul sângeros. nicicând mulţimile de oameni flămânzi. Întot- B. Hrănirea celor cinci mii (14:13-21) deauna se va găsi un mic grup de ucenici cu 14:13-21 Când a auzit Isus că Irod este resurse aparent jalnic de mici. Şi întotdeauna va tulburat de vestea cu privire la minun­ile Sale, fi alături şi Mântuitorul plin de compasiune. S-a retras cu barca într-un loc tainic lângă Când ucenicii sunt dornici să-I dea Lui tot pu- Marea Galileii. Putem fi siguri că nu frica L-a ţinul lor, El va înmulţi acel puţin, făcându-l în- mânat acolo. El ştia că nimic nu I se putea destulător pentru a hrăni mii de oameni. Deose- întâmpla până ce nu I-a sosit ceasul. Nu cu- birea semnifi­cativă este că cei cinci mii care au noaştem motivul princi­pal care L-a determinat fost hrăniţi la Marea Galileii şi-au potolit foa- să plece, dar un motiv secundar a fost proba- mea doar pentru scurtă vreme, în timp ce aceia bil faptul că ucenicii tocmai se întorseseră din care se hrănesc din Cris­tosul Cel Viu vor fi misiunea lor de propovăduire (Marcu 6:30; săturaţi pe vecie (vezi Ioan 6:35). Luca 9:10) şi aveau nevoie de o perioadă de C. Isus umblă pe mare (14:22-33) odihnă şi linişte. Minunea anterioară i-a asigurat pe uce­nici Numai că mulţimile au dat năvală din ora- că Îl urmează pe Unul care poate să le împli- şele şi satele dimprejur, luându-Se după El pe nească din belşug nevoile. Acum ei învaţă că jos. Când a tras la mal, oamenii Îl şi aşteptau El poate să-i şi apere şi să-i umple de put­ere deja acolo. Departe de a fi iritat de această ca nimeni altul. intruziune, Domnul nostru, plin de compa­ 14:22, 23 În timp ce trimitea mulţi­mile la siune, S-a apucat imediat de lucru şi i-a vin- casele lor, Isus le-a spus ucenicilor să intre în decat pe bolnavi. barcă şi să pornească înapoi, spre malul celă- 14:15 Când s-a lăsat seara, adică după ora lalt al lacului. Apoi El S-a suit pe un munte, trei după-amiază, ucenicii Lui şi-au dat seama să Se roage. Când s-a înnoptat, adică după că sunt confruntaţi cu o criză. Atâta lume era asfinţitul soarel­ui, El se afla singur acolo. (În adunată acolo şi nu aveau ce să dea oamenilor sistemul iudaic erau două „seri“, vezi Ex. 12:6 să mănânce! I-au cerut voie lui Isus să se du- text marg­inal, ediţia Revised Standard Version, că în satele din jur să facă rost de mân­care. în limba engleză). Una, la care se face aluzie Cât de puţin înţelegeau ei inima lui Cristos şi în versetul 15, începea pe la mijlo­cul după- ce greu le era să pă­trundă puterea Lui! amiezii, iar cealaltă, despre care este vorba 14:16-18 Domnul i-a asigurat că nu e ne- aici, începea la asfinţitul soare­lui. voie să facă acest lucru. De ce să plece oa- 14:24-27 Între timp, corabia era copleşită menii de la Cel care, cu braţele deschi­se, hră- de valuri, în mijlocul mării, având împotrivă neşte orice fiinţă vie? Apoi i-a surprins pe un vânt puternic. Pe când valuril­e izbeau în ucenici, spunându-le: „Daţi-le voi să mă­ corabie, Isus a văzut necazul ucenicilor. La a nânce!“ Au rămas total descum­păniţi. „Cum patra strajă din noapte (adică între 3 şi 6 di-

Matei 81 mineaţa), El a venit la ei, umblând pe mare. trecem, începem să ne scufundăm. Atunci va Crezând că este o nălucă, ucenicii au fost cu- trebui să strigăm către Cristos, cerând refa­ prinşi de panică. Dar imediat ei au auzit glasul cerea şi învrednicirea divină. liniştitor al Stăpânului şi Priete­nului lor, care D. Isus face vindecări la Ghenesaret le-a spus: „Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă te- (14:34-36) meţi!“ Corabia a ancorat la Ghenesaret, pe malul Cât de bine se potriveşte acest îndemn cu de nord-vest al Mării Galileii. De îndată ce propria noastră experienţă! Şi noi sun­tem ade- oamenii L-au zărit pe Isus, au cutreierat toată sea loviţi de furtunile vieţii, des­cumpăniţi şi regiunea, căutându-i pe toţi cei ce erau bolnavi disperaţi. Mântuitorul pare atât de departe de şi aducându-i la El pen­tru ca să Se poată atin- noi. Dar El se roagă tot timpul pentru noi. ge doar de poala hainei Lui şi să fie vindecaţi. Când ni se pare că noaptea este cea mai întu- Şi astfel medicii din zonă au fost, pentru o necată, El este, în realitate, lângă noi. Adesea vreme, şomeri! Cel puţin o perioadă de timp nu suntem în stare să-L recunoaştem nici în după aceea, n-au mai fost oameni bolnavi prin aceste clipe critice şi, prin urmare, tragem partea locului. Toată regiunea s-a bucu­rat de semnalul de alarmă. Iar apoi auzim glasul Său sănătate, în urma vizitei Marelui Med­ic. plin de mângâiere şi ne aducem aminte că va­ E. Întinarea care vine dinăuntru (15:1-20) lurile care ne-au îngrozit se află sub picioarele S-a afirmat adesea că Matei nu ur­mează Sale! evenimentele în ordine cronologică, cel puţin 14:28 Când Petru a auzit binecunoscu­tul în primele capitole din cartea sa. Dar înce­pând glas al Mântuitorului, atât de îndrăgit de el, a cu capitolul 14 şi continuând până la sfârşit, fost cuprins de entuziasm şi afecţiune pentru evenimentele sunt redate, în mare parte, exact Isus. „Doamne, dacă eşti Tu, porunc­ eşte să în ordinea în care s-au petrecut. vin la Tine pe ape“. De­parte de a ne poticni În capitolul 15, se evidenţiază, de aseme­ de acest „dacă“ din cererea lui Petru, ca o nea, o structură dispensaţională. Mai întâi, veş- expresie a micii sale credinţe, mai degrabă ar nicele certuri şi ciorovăieli ale fariseilor şi căr- trebui să remarc­ăm cât de mare a fost, în rea­ turarilor (versetele 1-20) anticipează actul res- litate, încred­erea sa în Domnul Isus. Petru a pingerii lui Mesia de către Israel. În al doilea sesizat că poruncile Domnului au capacitatea rând, credinţa canaanitei (v. 21-28) înfăţişează de a-l învrednici pe cel căruia îi erau adresate, vestirea Evangheliei către Nea­muri, în epoca că El furnizează puterea de a duce la îndepli­ actua­lă. Şi, în final, vindeca­rea ma­rilor mulţimi nire toate poruncile pe care le rosteşte. (versetele 29-31) şi hrănirea celor patru mii 14:29-33 De îndată ce Isus a spus: „Vi­ (versetele 32-39) trimit la viitoarea epocă a no,“.... Petru a sărit afară din corabie şi a înce- Mileniului, când vor domni condiţiile de sănă- put să umble pe apă, venind către El. Cât timp tate şi prosperitate. a avut privirea aţintită asupra lui Isus, a fost în 15:1, 2 Cărturarii şi fariseii nu renun­ţau stare să înfăptuiască imposibilul; dar de îndată deloc la eforturile lor de a-L prinde în cursă ce s-a îngrijorat cu privire la vântul pu­ternic, a pe Mântuitorul. O delegaţie a aces­tora a venit început să se scufunde. Disperat, el a strigat expres de la Ierusalim, acuzându-i pe ucenici atunci: „Doamne, scapă-mă!“ Domnul l-a luat de necurăţie, pentru faptul că mânc­au fără să de mână, l-a dojenit cu blândeţe pentru puţina se spele pe mâini, încălcând astfel, spuneau ei, credinţă de care a dat dovadă şi l-a dus înapoi datinile bătrânilor. în corabie. De îndată ce a urcat Isus în corabie, Pentru a putea evalua corect acest inci­dent, vântul a încetat. A urmat apoi un serviciu de trebuie să înţelegem mai întâi referirile la ide- închinăciune, ucenicii spunându-I lui Isus: „Cu ea de curat şi necurat şi ce înţelegeau fariseii adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ prin spălare. Întreg conceptul de curat şi necu- Ca umblatul pe apă, viaţa creştină este im- rat îşi are origi­nea în Vechiul Testament. Ne- posibil de trăit doar cu puterile noastre ome- curăţia de care erau acuzaţi ucenicii era doar o neşti. Ea poate fi trăită numai prin puter­ea chest­iune ceremonială. De pildă, dacă cineva Duhului Sfânt. Atâta timp cât ne dezli­pim se atingea de un mort sau mânca anumite lu- privirea de la orice obiecte din jurul nostru, cruri, se contamina pe plan ceremon­ial – cu aţintindu-ne ochii doar asupra lui Isus (Ev. alte cuvinte, nu mai corespun­dea din punct de 12:2), vom trăi expe­rienţa unei vieţi suprana­ vedere ritualist pentru a se putea închina lui turale. Dar în clipa în care devenim preocu­paţi de noi înşine sau de împrejurările prin care

82 Matei Dumnezeu. Înainte de a se putea apropia din Acum Dătătorul Legii a pavat calea pen­tru nou de Dumnezeu, Legea lui Dumnezeu cerea abrogarea întregului sistem de întinare ceremo- ca el să se supună unui ritual de curăţire. nială. El a afirmat că hrana pe care au consu- Dar bătrânii au adăugat datinile lor la ritu- mat-o ucenicii cu mâinile nespălate nu i-a înti- alurile de curăţire. Astfel ei insistau ca un iu- nat. În schimb, făţărnic­ia cărturarilor şi a fari- deu, înainte de a putea mânca, să se supună seilor – iată ce îi întina, cu adevărat, pe unui proces minuţios de spălare, nu doar a aceşt­ia! mâinilor, ci şi a braţelor, până la coate. Dacă 15:12-14 Când ucenicii Lui I-au dat de mergea la piaţă, trebuia să facă o baie ce­ ştire că fariseii au fost ofensaţi de această con- remonială. Astfel, fariseii i-au criticat pe uce- damnare, Isus a răspuns, comp­arându-i cu nici, pentru faptul de a nu fi executat toate plantele ce nu fuseseră sădite în mod divin. operaţiile minuţioase implicate în procesul de Cărturarii şi fariseii erau neghină, şi nu grâu. spălare prescris de datina iuda­ică. Ei şi învăţăturile lor aveau să fie, la un mo- 15:3-6 Domnul Isus le-a amintit criticilor ment dat, smulşi – adică nimiciţi. Apoi El a Săi că ei sunt aceia care au călcat porunca lui adăugat: „Lăsaţi-i. Sunt nişte călăuze oarbe“. Dumnezeu, şi nu doar datina bătrânilor. Le­gea Deşi se dădeau autorităţi în privinţa lucrurilor poruncea oamenilor să-şi cinstească părinţii şi spirituale, ei erau orbi cu privire la realităţile chiar să-i sprijine financiar, dacă era nevoie. spirituale, după cum orbi erau şi oamenii pe Dar cărturarii şi fariseii (precum şi mulţi alţii) care-i condu­ceau ei. Prin urmare, era inevitabil nu erau dispuşi să-şi cheltuias­că banii pentru ca atât liderii, cât şi cei ce îi urmau, să nu întreţinerea părinţilor lor bătrâni. Prin urmare, cadă în şanţ. au conceput o datină, care să le dea posibilita- 15:15 Ucenicii au fost, negreşit, zgu­duiţi de tea să scape de res­ponsabili­tate. Când erau ru- această răsturnare valorică a tot ceea ce fuseser­ă gaţi de tatăl sau de mama lor să îi ajute, nu învăţ­aţi cu privire la alimentele curate şi cele aveau decât să recite cuvintele: „Orice bani necurate. Pentru ei lucrurile acestea erau acum disponibili care ar putea fi folosiţi la întreţine- ca o parabolă – deci prezent­ate într-o formă rea voastră, au fost consacraţi lui Dumnezeu, nedesluşită. Petru a dat glas nedume­ririi lor, ceea ce îns­eamnă că nu pot să vi-i dau vouă“. când a cerut Domnu­lui o explicaţie. După ce recitau această formulă, ei se consi- 15:16, 17 Domnul Şi-a exprimat mai întâi derau absolviţi de responsabilitatea financiară mirarea faţă de faptul că lor le venea atât de faţă de părinţii lor. Recurgând la această greu să înţeleagă. Apoi le-a explicat că adevă- stratage­mă şireată, ei anulau Cuvântul lui rata întinare este de natură mora­lă, nu fiz­ică. Dumne­zeu, care le poruncea să aibă grijă de Alimentele comestibile nu sunt, în ele însele, părinţii lor. curate sau necurate. În fapt, nici un lucru ma- 15:7-9 Prin aceste denaturări meşte­şugite terial nu este rău în el însuşi; a abuza de acel ale Cuvântului, ei împlineau profeţia rostită de lucru – asta e greşit. Hrana pe care o consu- Isaia, la 29:13. Ei mărturiseau cu buzele lor mă cineva intră în gură, apoi pătrun­de în sto- că-L cinstesc pe Dumnezeu, dar, în reali­tate, mac, unde este digerată, şi apoi resturile neasi- inima lor era departe de El. Închinarea lor nu milate sunt eliminate. Fiinţa morală a cuiva nu valora nimic, pentru că ei acordau mai mare este afectată – numai trupul lui. Astăzi noi prioritate datinilor oamenilor, decât Cuvântului ştim că „orice făptură a lui Dumnezeu este lui Dumnezeu. bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia 15:10, 11 Întorcându-se spre mulţime, ­Isus cu mulţumiri; pentru că este sfinţit prin Cu- a făcut o afirmaţie de o extraordinară semnifi- vântul lui Dum­nezeu şi prin rugă­ciune“ (1 caţie. El a declarat că nu ceea ce intră în gură Tim. 4:4,5). Desigur, pasajul acesta nu se refe- îl întinează pe un om, ci mai degrabă ceea ce ră la plante otrăvi­toare, ci la alimente desem- iese din gura lui. Nu se poate aprecia îndea- nate de Dum­nezeu pentru a fi con­sumate de juns caracterul revoluţ­ionar al acestei afirmaţii. om. Toate sunt bune şi trebuie luate cu mulţu­ În cadrul codu­lui levitic, ceea ce intra pe gura mire. Dacă cineva este alergic la unele ali­ cuiva îl întina. Iudeilor li se inter­zicea să con- mente sau nu le poate suferi pe altele, nu tre- sume carnea oricărui animal rumegător sau cu buie să cons­ume acele alimente, dar, în gene- copita despicată. Nu aveau voie să mănânce ral, putem mânca, având asigurarea că peşte, decât dacă avea solzi şi aripioare. Dum- Dumne­zeu Se foloseşte de alimente pentru a nezeu dăduse instrucţiuni minuţioase pentru ne asigura hrana fizică de care avem nevoie. alimentele curate şi necu­rate. 15:18 Dacă hrana nu întinează, atunci ce

Matei 83 întinează? Isus răspunde la această întrebare: dei când se refereau la Mesia. Deşi Isus era, „...ce iese din gură vine din inimă şi aceea într-adevăr, Fiul lui David, nici o pers­oană spurcă pe om“. Aici prin inimă nu se înţe­lege dintre Neamuri nu avea dreptul să-L abordeze organul care asigură circulaţia sângelui în or- de pe această temelie. De aceea nu i-a răs- ganism, ci sursa coruptă a mob­ilur­ilor şi do­ puns Domnul de prima oară. rinţelor rele ale omului. Ac­eastă parte a naturii 15:23 Ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au morale a omului se manifestă prin gânduri rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă du- necurate, care se materializ­ează apoi în cuvinte pă noi“. În mod evident, pe ei femeia îi aga- depra­vate, care sunt, la rân­dul lor, urmate de sa. Dar pentru Domnul a fost un prilej minu- fapte rele. nat de a ilustra credinţa unui vas omenesc, în 15:19, 20 Unele din lucrurile care îl înti- care avea să strălu­cească harul Său. Mai întâi nează pe om sunt: gândurile rele, uci­derile, însă El trebuia să demonstreze şi să educe preacurviile, curviile, furtişagu­rile, mărturi- credinţa ei! ile mincinoase şi hulele (sensul acestui ter- 15:24, 25 El i-a amintit că misiunea Lui men în greacă, adică blasfemii, cuprinde şi era îndreptată spre oile pierdute ale casei lui vorbirea de rău a altora). Israel, nu spre Neamuri şi, desig­ur, nu spre Fariseii şi cărturarii erau extrem de atenţi canaaniţi. Ea nu s-a lăsat descurajată de acest cu privire la respectarea ostentativă, minuţ­ioasă refuz aparent. Făcând uz de titlul Fiul lui Da- a ceremonialurilor de spălare a mâinil­or, dar vid, ea I s-a închi­nat, spunând: „Doamne, viaţa lor lăuntrică era polua­tă. Ei se ocupau ajută-mă!“ Dacă nu se putea apropia de El excesiv de lucrurile mărunte, dar neglijau ches- cum se apropie o evreică de Mesia al ei, tiunile de im­port­anţă majoră. Aşa, de pildă, ei ­atunci ea va veni la El ca o creatură care se au fost în stare să critice eşecul ucenicilor de apropie de Creato­rul ei. a respecta aceste datini neinspirate, în schimb, 15:26 Pentru a verifica şi mai mult reali­ ei nu s-au sfiit să pună la cale omorârea Fiu- tatea credinţei ei, Isus i-a spus că nu e bine lui lui Dumnezeu şi să se facă vinovaţi de o ca El să lase hrănirea copiilor iudei, pentru a sumedenie de păcate, ca cele enumerate în da pâine câinilor neevrei. Dacă aceste cuvinte versetul 19. ni se par aspre, să nu uităm că ele, asemenea F. O femeie dintre Neamuri este bine­ unui bisturiu în mâna chirurgului, au avut rolul de a vindeca, nu de a vătăma. În fond, ea era cuvântată pentru credinţa ei (15:21-28) dintre Nea­muri! Or, iudeii priveau Neamurile 15:21, 22 Isus S-a retras în regiunea Tiru- ca pe nişte câini care scurmă în gunoaie, lui şi Sidonului, pe coasta Mediteran­ei. După cutreier­ând străzile în căutarea unor resturi de câte ştim, acesta este singu­rul caz în care mâncare. Totuşi, Isus a folosit aici terme­nul cu Domnul S-a aflat, în timpul lucrării Sale pu­ care sunt alintaţi căţeluşii. Întrebar­ea se pu- blice, în afara teritoriului iudaic. Aici, în Feni- nea: „Avea să-şi recunoască ea ne­vrednicia, cia, o canaaneancă L-a rugat să-i vindece f­iica, pentru a putea primi cea mai mică dintre în- ce era posedată de demon. durările Sale?“ Este important să ne dăm seama că aceas- 15:27 Răspunsul ei a fost minunat. Ea s-a tă femeie nu era o iudeică, ci provenea dintre învoit întru totul cu felul în care a des­cris-o Neamuri. Era o descendentă a ca­naan­iţilor, un El. Luându-şi locul unei persoane total nevred- neam imoral, pe care Dum­nez­eu îl rânduise să nice, dintre Neamuri, ea s-a aruncat asupra în- fie eliminat. Prin neasc­ult­area Israelului, unii durării, iubirii şi harului Său. În realitate, ea a canaaniţi au supra­vie­ţuit invadării Canaanului spus: „Da, ai drep­tate! Eu nu sunt decât unul de către Iosua şi astfel femeia aceasta se tră- dintre căţeii de sub masă. Dar am observat că gea din aceşti suprav­ieţuitori. Ca femeie dintre uneori cad firimituri de la masă pe podea. Nu Neamuri (deci neevreică), ea nu se buc­ura de ai vrea să mă laşi să culeg câteva din aceste privi­legiile acordate poporului ales pe acest firim­ ituri? Nu sunt vrednică să-mi vindeci fii- pământ să fie al lui Dumnezeu. Ea era o stră- ca, dar Te rog fierbinte să faci acest lucru ină, fără nici o nădejde. Din punct de vedere pentru una din creaturile Tale nedem­ne“. al poziţ­iei pe care o ocup­a, ea nu putea avea 15:28 Isus a elogiat-o pentru credinţa ei nici o pretenţie de acces la Dumnezeu sau la mare. În timp ce iudeii – copii ai lui Dum­ Me­sia. nezeu, dar necredincioşi – nu simţ­eau nici o Ea I s-a adresat lui Isus cu cuvintele foame pentru pâine, iată că această femeie, Domn şi Fiul lui David – titlu folosit de iu- care nu se sfia să se nu­mească căţeluşă, striga

84 Matei după pâine! Cred­inţ­a ei a fost răsplăt­ită. Fiica ticile referitoare la cele două hrăniri sunt şi ele ei s-a vinde­cat pe loc. Faptul că Domnul nos- semnificative (16:8-12). Orice amănunt din ca- tru a vinde­cat aceas­tă fiică a unei femei dintre drul unei povestiri din Biblie este încărcat de Neam­ uri ce se afla la distanţă sugerează actu­ înţelesuri adânci. După ce a dat drumul oame- ala Sa mis­iune, când se află la dreapta lui nilor să plece, Domnul S-a dus cu corabia la Dumne­zeu, oferind vindecare spirituală Nea­ Magdala, pe malul de vest al Mării Galileii. muril­or, în timpul actualei ere, când poporul I. A luatul fariseilor şi al saducheilor Său străvechi este pus deoparte ca naţiune. (16:1-12) G. I sus vindecă mulţimi mari de oa­meni 16:1 Fariseii şi saducheii, două tabere an- tagonice pe plan teolo­gic, reprezentau două (15:29-31) extreme doctrinare. Dar ostilitatea lor i-a făcut La Marcu 7:31 aflăm că Domnul a părăs­it acum să se uneasc­ă în scopul comun de a-L oraşul Tir, S-a deplasat spre nord, până la Si- prinde în cursă pe Mântuito­rul. Pen­tru a-L don, apoi spre răsărit, traversând râul Iordan, şi pune la încercare, ei I-au cerut să facă demon- apoi spre sud, prin regiunea numită Deca­polis. straţia unui semn din cer. Într-un mod care ne Acolo, în apropiere de Marea Galileii, a vinde- este greu de desluşit nouă înşine, ei încercau cat şchiopi, orbi, muţi, c­iungi şi alţi bolnavi. să-L prindă într-o situa­ţie compromiţătoare. Mul­ţimile, uluite de aceste vindecări, slăveau Ce­rându-I un semn din cer, poate că ei lăsau pe Dumnezeul Israelului. Există indicii puter­ să se înţeleagă că sursa minunilor pe care le nice că Domn­ul se afla aici pe teritoriu ne- săvâr­şise El ar fi fost exact în direcţia opusă. evreu, printre Neamuri. Oamenii, asocii­ndu-i Sau poate că doreau să se petreacă vreun pe Isus şi pe ucenici cu Israel, au dedus co- semn supranatu­ral pe cer. Toate minu­nile lui rect că Dumne­zeul lui Israel era la lucru în Isus fuseseră săvâr­şite pe pământ. Poate El mijlocul lor. săvârşi şi minuni pe cer? – se vor fi întrebat H. Hrănirea celor patru mii (15:32-39) ei acum. 15:32 Unii cititori neatenţi ai Scriptu­rilor 16:2, 3 El le-a răspuns, continuând pe te- sau alţii pătrunşi de un spirit de critică, con­ ma cerului. Când vedeau ei cerul roşu seara, fundând această hrănire cu hrănirea celor c­inci acesta era un semn că vremea va fi frumoasă mii, au acuzat Biblia de repetiţii, con­tradicţii şi a doua zi. Ei mai ştiau şi faptul că cer roşu, calcule greşite. În realitate însă avem de a face ameninţător, dimineaţa însem­na că în ziua ace- cu două evenimente separate, care se supli- ea vremea va fi furtunoas­ă.32 Cu alte cuvinte, mentează, mai deg­rabă decât să se contrazică, ei se pricepeau să interpreteze înfă­ţişarea ceru- cum susţin unii. lui, dar nu puteau interpreta semnele vremuri- După ce au petrecut trei zile cu Domn­ul, lor. oamenilor li s-au terminat proviziile de hrană. Care erau aceste semne? Profetul care a Dar Domnul nu voia să-i lase să plece flă- vestit sosirea lui Mesia se arătase în persoa­na mânzi, ca nu cumva să leşine pe drum. lui Ioan Botezătorul. Minunile profeţite despre 15:33, 34 Din nou, ucenicii s-au simţit Mesia – lucruri pe care nici un alt om nu le frustraţi de sarcina aparent imposib­ilă de a mai săvârşise vreodată – au fost săvârşite hrăni o mulţime aşa de mare de oameni. De acum în prezenţa lor. Un alt semn al vremuri- data aceasta, ei nu aveau decât şapte pâini şi lor a fost respinger­ea evidentă a lui Mesia de câţiva peştişori. către iudei şi transferul Evan­ghel­iei la Nea- 15:35, 36 Ca în cazul hrănirii celor cinci muri, toate fiind împliniri directe ale profeţiei. mii, Isus le-a spus oamenilor să se aşeze jos, În pofida tuturor acestor dovezi de netăgădu­it, a mulţumit, a frânt pâinile şi peştii, dându-le ei nu-şi dădeau seama că istoria prindea con- ucenicilor, ca ei să le distribuie. El aşteaptă ca tur înaintea ochilor lor, că în jurul lor se îm- ucenicii Săi să facă tot ce pot. Abia apoi in- plineau profeţii cruciale. tervine El şi face ceea ce le este lor cu nepu- 16:4 Căutând un semn, când Domnul În- tinţă. suşi stătea în prezenţa lor, fariseii şi sadu­cheii 15:37-39 După ce oamenii s-au sătu­rat, au s-au trădat, arătând că sunt o generaţie adul­ mai rămas şapte coşuri mari cu resturile de teră. Nici un semn nu li se va mai da decât mâncare. Numărul celor hrăniţi a fost de patru semnul profetului Iona. După cum am explicat mii de bărbaţi, pe lângă femei şi copii. la notele asupra textului de la 12:39, semnul În capitolul următor vom vedea că statis­ acesta avea să fie învierea lui Cristos a treia

Matei 85 zi. O generaţie rea şi adulteră avea să-L răs- făţărnicie. Ei declarau că aderă la Cuvântul lui tignească pe Mesia, dar Dumnezeu avea să-L Dumnezeu în cele mai mici amănunte, şi to- învie din morţi. Acesta avea să fie un semn tuşi ascultarea lor era doar exterioară, de for- de condam­nare pentru toţi cei care refuză să mă, superficială, în lăuntrul lor ei fiind răi şi se plece în faţa Lui, Stăpânitorul de drept. corupţi. Paragraful acesta se încheie cu cuvint­ele Aluatul saducheilor era raţionalismul. Ase- foarte grave: „Apoi i-a lăsat şi a plecat“. Im- menea liberalilor din vremea noastră, aceşti plicaţiile spirituale ale acestor cuvinte nu ar „liberi cugetători“ ai vremii îşi clădiseră un trebui să necesite nici o explicaţie pentru ni- sistem de îndoieli şi ne­gaţii. Ei negau existenţa meni. îngerilor şi a duhurilor (spiri­telor), negau învie- 16:5, 6 Când ucenicii Domnului I s-au ală- rea cu trupul, nemurirea sufletului şi pedeapsa turat din nou, pe coasta de răsărit a lacul­ui, au veşnică. Aluatul acesta al scepticismului, dacă constatat că uitaseră să ia cu ei pâine. De nu era oprit, risca să se răspândeasc­ă şi să aceea, când i-a salutat Isus cu avertis­mentul să penetreze, ca drojdia în făină. se fe­rească de aluatul fariseilor şi al saduchei- X. REGELE ÎŞI PREGĂTEŞTE lor, ei au crezut că El le spune, de fapt: „Nu UC­ENICII (16:13–17:27) vă duceţi să vă aprovizionaţi cu alimente de la A. Marea mărturisire a lui Petru conducă­torii aceia ai evrei­lor!“ Grija lor pentru (16:13-20) hrana fizică i-a făcut să caute o explicaţie na- 16:13, 14 Cezareea Filipi (Cezareea lui Fi- turală, literală, acolo unde era, de fapt, vorba lip) se afla la circa 40 de km nord de Marea despre o lecţie spiri­tuală. Galileii şi 8 km est de Iordan. Când Isus a 16:7-10 Ei încă se temeau că nu vor avea venit în satele din partea locului (Mar. 8:27), a suficientă hrană, în ciuda faptului că Îl aveau cu avut loc un eveniment consi­derat cota max­imă ei pe Cel care hrănise o dată cinci mii de oa- a lucrării Sale publice. Până în acest punct, El meni, iar altă dată patru mii. Şi astfel, Domnul îi condusese pe ucenici către o cunoaştere a trecut în revistă pentru ei cele două hrăniri adevărată a Persoanei Sale. Odată înfăptuită miraculoase. Lecţia care s-a desprins de aici a această lucrare, El îşi în­dreaptă acum faţa cu avut de a face cu aritmet­ica divină şi resursele hotărâre spre cruce. divine, căci cu cât avea Isus mai puţin material cu El a început printr-o întrebare adre­sată uce- care să lucreze, cu atât hrănea mai mulţi oameni, nicilor Săi: Ce spun oamenii des­pre identitatea şi cu cât hrănea mai mulţi oameni, cu atât mai Sa? S-a înregistrat o gamă variată de răspun- multă hrană rămânea în urmă. Când nu se aflau suri: de la cei care afirmau că este Ioan Bote- decât ­cinci pâini şi doi peşti, El a hrănit peste zătorul, la cei care susţineau că este Ilie, Iere- 5.000 mii de persoan­e şi au rămas douăsprezece mia sau unul dintre proroci. Pentru oamenii de coşuri de hrană. Dar când au fost disponibile rând El nu era decât o Personalitate între mul- mai multe pâini şi peşti, El a hrănit doar cu te altele. Bun, dar nu cel mai bun. Mare, dar puţin peste patru mii de pers­oane, rămânând nu cel mai mare. Un profet, dar nu Profetul. doar şapte coşuri cu resturi de hrană. Dacă Îi Dar această evaluare nu co­respundea realităţii, punem la dispoziţie resursele noastre li­mitate, El căci Îl situa pe Domnul doar pe o poziţie le poate înmulţi în ordine invers propor­ţională cu omenească. Cu alte cuvinte, dacă El nu era cantitatea lor. Cum spune şi zicala: „Puţinul e decât un alt om – oricât de mare ar fi fost mult în mâna lui Dumne­zeu“. acesta – asta Îl făcea pasibil de fraudă, întru- În textul de aici se foloseşte un alt term­ en cât El pretinsese egalitate cu Dumnezeu Tatăl. pentru „coşuri“33 decât în cazul hrănirii celor 16:15, 16 Şi atunci El i-a întrebat pe uce- cinci mii. Cele şapte coşuri din acest caz sunt nici cine cred ei că este El. Această întrebare considerate a fi fost mai mari decât cele două- a prilejuit acea istorică mărtur­isire din partea sprezece din cazul precedent. Dar lecţia spiri- lui Petru: „Tu eşti Cristo­sul, Fiul Dumnezeului tuală este aceeaşi: De ce să ne îngrijorăm că celui viu“. Cu alte cuvinte, Domnul Isus este vom suferi de foame sau lipsuri, când suntem Mesia al lui Israel şi Dum­nezeu ­Fiul. legaţi de Cel care are puteri şi resurse nelimi- 16:17, 18 Domnul nostru a rostit o bine­ tate? cuvântare asupra lui Simon, fiul lui Iona. Pes- 16:11, 12 Când a pomenit de aluatul fari- carul acesta nu dobândise această conc­epţie seilor şi al saducheilor, Domnul nu S-a referit despre Domnul Isus prin inter­mediul intelectu- la pâine, ci la doctrine şi conduite rele. La lui său sau al înţelepciunii naturale, ci-i fusese Luca 12:1, aluatul fariseilor este definit drept

86 Matei revelată pe cale supran­aturală, de către Dum- a face cu o altă metaforă. „Pia­tra“ este capul nezeu Tatăl. Dar Fiul a avut şi El ceva impor- unghiului, nu al temeliei. tant să-i comu­nice lui Petru. Şi astfel, Isus a „Îmi voi zidi Biserica“. Aici este men­ adăugat: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru şi pe ţionată prima oară biserica în Biblie. Ea nu a­ceastă piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile ex­istase în Vechiul Testament. Biserica, ce încă Hadesului („locuinţ­ei mor­ţilor“, în versiunea nu apăruse când a rostit Isus aceste cuvinte, ci Cornilescu, n.tr.) nu o vor birui“. Ştim cu toţii urma să ia fiinţă în viitor, când avea să se că nici un alt verset din Ev­anghelie nu a fost pogoare Duhul Sfânt, la Rusalii, este compusă învăluit de mai multe controverse decât acesta. din toţi credincioşii în Cristos, atât evrei, cât şi Întreba­rea care se pune este aceasta: „Cine sau neevrei (Neamuri). Fiind o societate dis­tinctă, ce este piat­ra?“ Problema constă şi în faptul cunoscută sub denumirea de „trupul şi mireasa că termenii din greacă pentru „Petru“ şi „pia- lui Cristos“, ea are o chemare cerească unică tră“ sunt foarte similari, dar având înţelesuri şi un destin aparte. diferite. Primul, petros, înseamn­ă o piatră sau În mod normal, nu ne-am fi aşteptat ca o rocă desprinsă dintr-un munte. Al doilea, Bi­serica să fie prezentată în Evanghelia după petra, în­seamnă stâncă sau versant stâncos pe Matei, unde predomină temele legate de Israel un munte. Deci, reluând versetul, vom vedea şi de împărăţie. Dar, de îndată ce avea să fie că Isus a spus, de fapt, „...tu eşti Petru (pia- respins Cristos, înce­pea o paranteză: perioada tră), şi pe această stâncă voi zidi biserica Bisericii, ce se va încheia cu Răpi­rea Bisericii. Mea“. El nu a afirmat că-Şi va zidi Biserica Atunci Dumnezeu Îşi va relua relaţiile Sale cu pe o piatră, ci pe o stâncă. Israelul la scară naţională. Aşadar, este absolut Dacă nu Petru e stânca, atunci ce este normal şi adecvat ca Dumnezeu să introducă această stâncă? Rămânând în context, vom subiectul Bisericii aici, ca pas imediat următor conchide că răspunsul cel mai evident este că din cadrul prog­ramului Său dispensaţional, de stânca este mărturia lui Petru privitoare la fap- îndată ce a avut loc respingerea lui Mesia de tul că Cristos este Fiul Dumnezeului celui către Isra­el. Viu, adevărul pe care se întemeiază Bise­rica. „Porţile Hadesului n-o vor birui“ poate fi Efeseni 2:20 ne învaţă că Biserica este clă­dită înţeleasă în două moduri: Mai întâi, porţile Ha- pe Isus Cristos, piatra unghiu­lară (cheia de desului sunt înfăţişate ca o ofen­sivă fără izbân- boltă). Afirmaţia de acolo, potrivit căreia sun- dă, dezlănţuită împotriva Bisericii (Bi­serica va tem zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, supravieţui tuturor atacurilor lansate împotriva se referă nu la ei, ci la temelia pusă în cadrul ei). Sau, o altă interpretare, Biserica însăşi ar învăţăturilor lor cu privire la Domnul Isus putea fi înfăţi­şată ca fiind în ofensivă şi ieşind Cristos. biruitoare. În ambele cazuri, forţele morţii vor fi Cristos este numit Stânca la 1 Corint­eni învinse prin strămutarea credincioşil­or aflaţi încă 10:4. Morgan face în această privinţă un im- în viaţă la Venirea Domnul­ui şi prin învierea portant comentariu: celor adormiţi în Cristos. 16:19 „Îţi voi da cheile Împărăţiei ceruri- Nu uitaţi, că El Se adresa unor iudei. Dacă lor“ nu înseamnă că lui Petru i s-a dat autori- urmă­rim sensurile figurate sub care apare terme- tatea de a-i primi pe oameni în cer, ci se refe- nul „stâncă“ în Scripturile ebraice, constatăm că ră la împărăţia cerurilor pe pământ – acea nu este folosit niciodată în chip simbolic cu refe- sferă în care sunt cuprinşi toţi cei care mărtu- rire la om, ci întotdeauna la Dumnezeu. Deci risesc supunerea şi loialitatea lor faţă de Rege, aici, la Cezareea lui Filip, sensul este că nu pe toţi cei care susţin că sunt creştini. Cheile se Petru e zid­ită Biserica. Isus nu S-a jucat cu figu- referă la acces sau pătrun­dere, intrare. Cheile rile de stil. El a preluat acea străveche ilustraţie ce descuie uşa prin care se pătrunde în sfera ebraică – în care stânca este întotdeauna simbolul mărturisirii sunt sugerate în Marea Poruncă de Dumnezeirii – şi a spus: „Pe Dumnezeu Însuşi, la Matei 28:19 – „faceţi ucenici, botezaţi-i şi adică pe Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu – învăţ­aţi-i“. (Cu menţiu­nea că botezul nu este îmi voi zidi Biserica“.34 necesar pentru mântuire, ci este doar un ritual de iniţiere, prin care oamenii mărturis­esc în Petru nu s-a descris niciodată pe sine drept public supunerea şi loialita­tea lor faţă de Re- temelia bisericii. În schimb el Îl num­ eşte de ge.) Petru s-a folosit prima oară de aceste două ori pe Cristos „Piatra“ (Fapte 4:11, 12; chei în Ziua Rusalii­lor. Dar cheile nu i-au fost 1 Petru 2:4-8), dar în textele aces­tea avem de date lui, în exclusivitate, ci sunt repre­zentative

Matei 87 pentru toţi ucenicii. (Vezi Matei 18:18, unde li cursurile de apă încep să curgă în altă direcţie. se face tuturor aceeaşi făgădu­inţă.) Curentul popularităţii, care părea în zilele ante­ „Orice vei lega pe pământ va fi legat în ce- rioare ale lucrării lui Isus să-L poarte către un ruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezle- tron, a fost lăsat acum în urmă. Curentul duce gat în ceruri“. Mulţi recurg la textul acesta şi acum hotărât către Cruce... La Cezareea, Isus a la cel de la Ioan 20:23 pentru a propovădui că stat pe linia de demarcaţie, ca să spunem aşa. Petru şi cei pe care-i consid­eră ei urmaşii lui Parcă stătea pe un deal, de unde, privind îndărăt, Petru ar fi primit autorita­tea de a ierta păcatele. putea urmări toată calea parcursă până în acel Noi ştim însă că lucrul acesta nu este cu putin­ punct, iar în faţă se vedea drumul întunecat şi ţă. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele. neîmbietor care-L aştepta. După ce a aruncat o Există două modalităţi de a înţelege acest privire îna­poi, spre zilele aureolate din trecut, verset. Mai întâi, ar putea însemna că apos­tolii Domn­ul Şi-a întors faţa hotărât spre calea înne­ au avut puterea de a lega şi de a dezlega – gura­tă ce-I stătea înainte, pornind apoi fără şovăi- put­ere pe care noi, cei de azi, nu o pose­dăm. re spre Calvar.36 De pildă, Petru a legat asupra lor păcat­ele lui Anania şi Safira, drept care aceştia au fost B. P regătirea ucenicilor pentru moar­tea şi pedepsiţi instantaneu cu moarte (Fapte 5:1-10), învierea Sa (16:21-23) în vreme ce Pavel l-a dezlegat pe omul din Corint, ce fusese supus la disciplin­ă, de conse- 16:21 Acum, când ucenicii şi-au dat seama cinţele păcat­ului său, datorită faptului că omul că Isus este Mesia, Fiul Dumnezeu­lui celui s-a pocăit (2 Cor. 2:10). viu, ei au fost, în sfârşit, gata să audă din gu- Sau versetul ar putea însemna că orice au ra Lui prezicerea nemijlocită privitoar­e la legat sau au dezlegat apostolii pe pă­mânt va fi moartea şi învierea Sa. Cauza Lui nu va su- fost deja legat sau dezlegat în cer (vezi adnota- feri nici o înfrângere – de asta erau si­guri! Ei rea din versiunea New King James). Astfel, erau de partea învingătorul­ui, conv­inşi că Ryrie spune: „Cerul, nu apostolii, iniţiază orice indifer­ent ce s-ar întâmpla, victo­ria era asigura- legare sau dezlegare, iar apos­tolii nu fac altceva tă. Şi astfel Domnul a adus aceas­tă veste cru- decât să vestească împli­nirea acestor acţiuni“.35 cială unor inimi pregătite. El va trebui să Se Singurul mod în care se poate aplica acest ducă la Ierusalim, unde va suferi multe lucruri verset în contextul zilelor noastre este sensul din partea liderilor religioşi, va trebui să fie declarativ. Când un păcătos se pocăi­eşte cu omorât şi va trebui să învie a treia zi. O atare adevărat de păcatele sale şi-L pri­meşte pe I­sus veste avea darul să spulbere orice speranţe Cristos ca Domn şi Mân­tuitor, un creştin poa- omeneşti de reuşită a unei asemenea mişc­ări. te să declare că păcat­ele acelei persoane au Numai că vestea se ter­mină cu expresia (în fost iertate. Când un păcătos Îl respinge pe original): „va trebui să învie a treia zi“. Aici Mântuito­rul, un lucrător creştin poate declara era punctul cheie, care alunga deznădejdea! că păca­tele sale au rămas asupra acelei per­ 16:22 Petru s-a umplut de indignare la soane. William Kelly scrie urm­ ătoarele, în gândul că Stăpânul lui va îndura un aseme­nea aceast­ă privinţă: „Ori de câte ori Biserica tratament. Apucându-L, ca şi când ar fi dorit acţion­ează în Numele Domnu­lui şi face într- să-I aţină calea, el a protest­at: „Să Te fe­rească adevăr voia Lui, faptele mem­brilor Biseri­cii Dumnezeu, Doamn­ e! Să nu Ţi se întâmple poartă pecetea lui Dumne­zeu“. aşa ceva!“ 16:20 Din nou, Îl vedem pe Domnul Isus 16:23 Asta a atras din partea Domnu­lui o poruncindu-le ucenicilor să nu spună la nimeni mustrare. Doar El venise în lume pentru a că El este Mesia. Din pricina necre­dinţei Isra- muri pentru păcătoşi! Orice lucru sau persoa­nă elului, o asemenea dezvăl­uire nu putea duce la care încerca să-L împiedice de a-Şi duce la nimic bun. Dimpo­trivă, o mişcare populistă îndeplinire acest scop contravenea voii lui menită să-L încoroneze ca Rege, ar fi putut Dumnezeu. De aceea, El i-a spus lui Petru: dăuna lucrării Sale. O atare mişcare nesăbuită „Înapoia Mea, Satano! Tu eşti o piatră de po- ar fi fost, probabil, înăbu­şită de romani. ticnire pentru Mine, căci gândurile tale nu Stewart, care afirmă că în acest verset din sunt gânduri ale lui Dumnezeu, ci gânduri evanghelia după Matei s-a atins punc­tul culmi- ale oamenilor“. Spunându-i: „Satan­o“, Dom­ nant al lucrării lui Isus, scrie următoa­rele: nul nu a afirmat deloc că Petru ar fi fost po- Ziua petrecută în Cezareea lui Filip marc­hează sedat de demoni sau stăpânit de Satan, ci, pur cumpăna apelor în Evanghelii. Din acest punct, şi simplu, a lăsat să se înţe­leagă că acţiunile şi cuvintele lui Petru erau [în momentul acela]

88 Matei exact cele pe care te aşteptai să le vezi de la mai dificilă. Aceasta este trăsătura creşti­nismu­ Satan (al cărui nume înseamnă adversa­rul sau lui: cunoşti chiar şi lucrul cel mai rău care ţi vrăjmaşul). Protestând împotriva Calvar­ului, s-ar putea întâmpla încă de la început, ştii ce Petru a devenit o piedică în calea Mântuitoru- te aşteaptă în viitor. Dar, în acelaşi timp, nu lui. încetezi să descoperi comorile şi binecuvân­ Toţi creştinii sunt chemaţi să-şi ia crucea şi tările care te vor însoţi pe această cărare. Bine să-L urmeze pe Domnul Isus, dar atunci când s-a exprimat Barnhouse în această privinţă: crucea se prefigurează la ori­zont, un glas lăun- tric îţi va şopti: „Doamn­e fereşte! Salvează-te!“ Când ai văzut tot ce este mai înfiorător în Scrip­ Sau poate că vocea celor dragi din jurul nos- tură, nu mai există nici un lucru care să te mire. tru caută să ne îndepărteze de la calea ascultă- Orice lucru nou pe care-l învă­ţăm în viaţa aceas- rii. În asemenea momente, trebuie să spunem: ta sau în cea viitoare este o desfătare.37 „Înapoia mea, Satano! Tu îmi eşti o piedic­ă“. C. Pregătirea pentru adevărata uceni­cie 16:27 Acum Domnul le aminteşte alor Săi despre slava care va însoţi sufer­inţele. El le (16:24-28) îndreaptă privirile înainte, spre a doua Sa veni- 16:24 Acum Domnul afirmă limpede ce re, când Se va întoarce pe pământ cu îngerii înseamnă a fi ucenicul Său. A te lepăda de Săi, în slava transcen­dentă a Tatălui Său. eul tău nu este totuna cu lepădarea de sine. Atunci Îi va răsplăti pe cei care trăiesc pentru Înseamnă a-I ceda Lui controlul asupra vieţii El. Singurul mod în care putem trăi o viaţă tale, într-o măsură atât de mare, încât eul tău împlinită aici pe pământ este să ne trans­ să nu mai aibă nici un fel de drepturi. A-ţi punem în acea clipă slăvită, să deci­dem ce va lua crucea înseamnă a fi dispus să înduri ruşi- fi cu adevărat important atunci, şi apoi să ne, suferinţe şi poate chiar martirajul pentru urmăr­im acele lucruri, cu toată tăria noas­tră. El. Înseamnă să mori faţă de păcat, faţă de eu 16:28 Apoi El face uluitoarea afirma­ţie că şi faţă de lume. A-L urma pe El înseamnă a unii din cei ce stăteau acolo cu El nu vor trăi cum a trăit El, cu toate impli­caţiile de gusta moartea până când nu Îl vor vedea pe smere­nie, sărăcie, compasiune, dragoste, har şi El venind în împărăţia Sa. Prob­lema care se toate celelalte virtuţi dumne­zeieşti. pune aici este, desigur, faptul că toţi ucenicii 16:25 Domnul anticipează două din piedi- aceia au murit, între timp, şi totuşi, Cristos nu cile care se vor ivi pe calea uceniciei: prima a ve­nit în puterea şi slava Sa, pentru a-Şi înte- este tentaţia naturală de a ne cruţa, de a ne meia împărăţia! Pro­blema este rezolvată însă scuti de orice lipsă de confort, de orice durere, dacă nu ţinem seama de diviziunea artificială singurătate sau pierdere. Cealaltă este tentaţia dintre sfârşitul acestui capitol şi începutul celui de a ne îmbogăţi. Cu privire la prim­ a, Isus a următor, ci considerăm pri­mele opt verse­te ale avertizat că cei care-şi îmb­răţişeaz­ă viaţa în capitolului 17 o explica­ţie a enigma­ticei afir- scopuri egoiste nu vor găsi nicio­dată împlinire maţii rostite de Domnul Isus la sfârşitul capi- în viaţă. În schimb cei care se dăruiesc fără tolului 16. Versetele acestea descriu incidentul nici o reţinere Lui, fără să se uite la preţ, vor de pe Muntele Schimbării la faţă. Acolo Petru, găsi semni­ficaţia deplină pentru viaţa lor. Iacov şi Ioan L-au văzut pe Cristos schim­bat 16:26 A doua ispită – de îmbogăţire – es- la faţă. Ei au avut realmente privilegiul de a-L te iraţională. „Să zicem, spune Isus, că unui vedea „în avanpremieră“ pe Cristos, ve­nind în om i-ar merge atât de bine aface­rile, încât ar slava împărăţiei Sale. câştiga toată lumea. Această goană nebună Suntem îndreptăţiţi să considerăm schim­ după succes i-ar consuma atât de mult timp şi barea la faţă a lui Cristos drept o anticipare a atâtea energii, încât el ar pierde scopul central imaginii împărăţiei Sale viit­oare. Petru descrie al vieţii. Ce rost ar avea să câştigi atâţia bani, evenimentul, la 2 Petru 1:16, în cuvintele ur- pentru ca apoi să mori şi să-i laşi în urma ta, mătoare: „În adevăr, v-am făcut cunoscut pu- petrecându-ţi veşnicia cu mâinile goale?“ Omul terea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, se află aici pe pământ pentru „afaceri“ sau nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit „tre­buri“ mult mai mari decât acelea de a alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine strânge bani. El este che­mat să reprezinte inte- cu ochii noştri mărir­ ea Lui“. Put­erea şi veni- resele Regelui. Dacă a pierdut acest scop, a rea Domnului Isus se referă la a doua Sa ve- pierdut totul. nire. Iar Ioan vor­beşte despre experienţa de pe În versetul 24, Isus le-a revelat partea cea Muntele Schimbă­rii la faţă ca fiind acel timp

Matei 89 în care „...noi am privit slava Lui, o slavă în- morţii, îi reprezintă pe toţi cei care vor fi învi- tocmai ca slava singurului născut din Tatăl“ aţi din morţi, pent­ru a intra în Mileniu, în (Ioan 1:14). Prima venire a lui Cristos a avut vreme ce Ilie, care a fost strămut­at la cer, îi loc în sme­renie. A doua Sa venire va fi înso- înfăţişează pe cei care vor intra în împărăţie ţită de slavă. Astfel, pre­zicerea din versetul 28 prin interme­diul strămu­tării (răpirii). s-a împlinit pe Muntele Schimbării la faţă. Ucenicii Petru, Iacov şi Ioan ar putea re- Petru Iacov şi Ioan L-au văzut pe Fiul Omu- prezenta sfinţii din Noul Testament în ge­neral. lui, de data aceasta nemaifiind doar Nazarinea- De asemenea, ei ar putea prefi­gura rămăşiţa nul umil, ci slăvitul Rege. credincioasă de evrei care vor fi în viaţă la a D. P regătirea ucenicilor pentru glorie: doua venire a lui Cris­tos şi vor intra în împă- răţie cu El. Schimbarea la faţă (17:1-8) Mulţimea de la poalele muntelui (v. 14, 17:1, 2 La şase zile după incidentul de la compară cu Luca 9:37) a fost asemăn­ată cu Cezareea lui Filip, Isus i-a dus pe Petru, Iacov naţiunile neevreieşti sau Neamurile care vor şi Ioan pe un munte înalt, undeva în Gali­leea. avea şi ele parte de binecuvântăr­ile domniei Mulţi comentatori găsesc drept semnifi­cativ de o mie de ani a lui Cristos. numărul de şase zile. Gaebelein, de pildă, spu- 17:4, 5 Petru a fost adânc mişcat de aceas- ne: „Şase este numărul omului, numărul zilelor tă scenă. El era foarte receptiv la istoria aflată lucrătoa­re. După şase zile – după ce s-a termi- în desfăşurare. Dorind să capteze splendoarea nat lucrul, s-a încheiat ziua omului, urmând momentului, s-a grăbit să suge­reze ridicarea a ziua Domnului, Împărăţia“. trei corturi sau colibe – una pentru Isus, una Când Luca spune că Schimbarea la faţă a pentru Moise şi una pentru Ilie. Desigur, a avut loc „cu circa opt zile“ (9:28) mai târziu, proce­dat corect, aşezându-L pe Isus pe locul evident el include zilele de la încep­utul şi de întâi, dar incorect prin faptul că nu I-a acordat la sfârşitul perioadei, pre­cum şi cele din mij­ preeminenţa. Isus nu este doar unul dintre mai loc. Întrucât opt este numărul învierii şi al mulţi egali, ci Domn peste toţi. Pentru a-i în- ­unui nou început, se cuvine ca Luca să identi- văţa această lecţie impor­tanţă, Dumnezeu Tatăl fice împărăţia cu un nou înce­put. i-a acoperit pe toţi cu un nor strălucitor, anun- Petru, Iacov şi Ioan, care par să fi ocupat ţând apoi: „A­cesta este Fiul Meu Preaiubit, un loc special, de deosebită apro­piere şi afec- în care Îmi găsesc plăcerea mea. De El să ţiune în relaţia lor cu Mântuitorul, au avut ascul­taţi!“ În Împărăţie, Cristos va fi Cel fără privilegiul de a-L vedea schimbat la faţă. Până seamăn, Monarhul suprem, al cărui Cuvânt va în acel moment, slava Sa fusese as­cunsă într- avea autoritatea finală. Aşa trebuie să fie şi în un trup de carne. Dar acum faţa şi hainele inimile adepţilor Săi la ora actu­ală. Sale au strălucit ca soarele, pline de o lumină 17:6-8 Uluiţi de norul de slavă şi de gla- orbitoare, o manifestare vizib­ilă a dumnezeirii sul lui Dumnezeu, ucenicii au căzut cu feţele Sale, aşa după cum norul de slavă sau Şechi- la pământ. Dar Isus le-a spus să se ridice şi nah din Vechiul Testament simboliza prez­enţa să nu se teamă. Ridicându-se, ei n-au mai vă- lui Dumnez­eu. Scena era o anticipare a ceea zut pe nimeni decât pe Isus. Tot aşa va fi şi ce va fi Domnul nostru când Se va întoarce în Împărăţie – Domnul Isus va fi „toată slava să-Şi întemeieze împără­ţia. El nu va mai apă- în ţara lui Emanu­el“, cum spune cântarea. rea atunci ca Miel de jertfă, ci ca Leul din E. R eferitor la precursorul Său (17:9-13) seminţia lui Iuda. Toţi cei ce-L vor vedea Îl 17:9 Coborând de pe munte, Isus le-a po- vor recunoaşte imediat ca Dumnezeu Fiul, runcit ucenicilor să nu spună la nimeni ceea Regele regilor şi Domnul domnilor. ce au văzut până când va fi înviat El din 17:3 Moise şi Ilie s-au arătat pe Mun­tele morţi. Iudeii, plini de un exces de zel pentru Schimbării la faţă şi au discutat apro­piata Sa oricine ar fi putut să-i elibereze de sub jugul moarte la Ierusalim (Lu. 9:30, 31). Moise şi roman, L-ar fi primit cu braţele deschise, ca Ilie ar putea reprezenta sfinţii. Ori, dacă-l luăm să-i scape de Roma, dar ei nu doreau să le pe Moise ca repre­zentant al Legii, iar pe Ilie fie Salvator care să-i salveze de păcat. Practic, ca reprezentant al Profeţilor, atunci vedem aici naţiunea Israel Îl respin­sese deja pe Mesia al ambele secţiuni ale Vechiului Testament ei şi nu ar fi avut rost să le spună iudeilor îndrept­ând privirile către suferinţ­ele lui Cristos despre vi­ziunea aceasta a slavei mesianice. şi gloriile ce vor urma. O a treia posibilitate După învierea lui Isus însă, mesajul avea să este că Moise, care s-a dus în cer pe calea

90 Matei fie vestit în toată lumea. cuvintele acestea au fost adresate uce­nicilor. Ei 17:10-13 Ucenicii tocmai asistaseră la o au fost cei cărora le-a lipsit credinţa de a-l anticipare a venirii lui Cristos în puterea şi vindeca pe epileptic, dar ei erau, în această slava Sa. Dar precursorul Său nu se arătase. privinţă, un segment reprezentativ al poporu­lui Maleahi profeţise că Ilie trebuie să vină înainte evreu din vremea aceea – necredincios şi per- de a sosi Mesia (Mal. 4:5, 6), şi astfel uceni- vers. cii Îl întreabă pe Isus cu privire la aceasta. 17:18 De îndată ce a fost adus epilep­ticul Domnul a fost de acord că, într-adevăr, Ilie la El, Isus a certat demonul şi îndră­citul a trebuia să vină mai întâi, ca reformator, dar a fost imediat vindecat. explicat că Ilie venise deja. Evident, Domnul 17:19, 20 Intrigaţi de neputinţa lor, uceni- se referea la Ioan Boteză­torul (vezi versetul cii I-au cerut Domnului, în particu­lar, o expli- 13). Ioan nu a fost Ilie (Io. 1:21), dar venise caţie. Răspunsul Lui a fost foarte direct: necre- „în duhul şi puterea lui Ilie“ (Lu. 1:17). Dacă dinţă. Dacă ar fi avut credinţă, măcar cât o Israelul l-ar fi acceptat pe Ioan şi mesajul său, sămânţă de muştar (care, după cum se ştie, el ar fi împlinit rolul profeţit cu privire la Ilie este cea mai mică dintre seminţe), ar fi putut (Matei 11:14). Dar naţiun­ea nu a recunoscut porunci unui munte să se arunce în mare şi semni­ficaţia misiunii lui Ioan şi l-a tratat cum aceasta s-ar fi întâm­plat. Desigur, se subînţele- a voit. Moartea lui Ioan a fost un semn ge că adevărata credinţă trebuie să se bazeze preala­bil al felului în care aveau să-L trateze pe o poruncă sau o făgăduinţă a lui Dumne- pe ­Fiul Omului. L-au respins pe precursorul zeu. Pe când, rostirea unei porunci doar de Reg­elui şi L-au respins pe Însuşi Regele. Când dragul de a satisface un capriciu personal sau Isus le-a explicat lucrul acesta, ucenicii şi-au din dorinţa de afişaj, de a fi senzaţional, nu dat seama că se referea la Ioan Botezătorul. mai este credinţă, ci nesăbu­inţă. Dar dacă Avem toate motivele să credem că înain­te Dumnezeu Îl va călăuzi pe un credincios într- de venirea a doua a lui Cristos se va ridica un o anumită direcţie sau va emite o poruncă, profet, care să pregătească Israelul pentru Re- creştinul poate avea, în acest caz, toată încre- gele care va veni. Dacă va fi chiar Ilie în derea că muntele de dificultăţi se va muta din persoană sau altcineva, cu o misiune similară loc. Nimic nu este cu neputinţ­ă celui care – acesta e un fapt cu neputinţă de precizat la crede. ora actuală. 17:21 Cuvintele: „Acest fel nu iese decât F. P regătirea pentru slujire, prin cu rugăciune şi post“ lipsesc din versiunea rugăciune şi post (17:14-21) americană Revised Standard Version şi din Viaţa nu constă însă doar din expe­rienţe majoritatea Bibliilor moder­ne, deoarece nu apar înălţătoare, de genul celei descrise mai sus, în manuscrisele mai vechi. Totuşi ele apar în petrecute pe piscul muntelui. Clipele de înălţa- foarte multe alte manuscrise şi sunt în ton re spirituală sunt urmate de ceasuri şi zile de perfect cu con­textul acestei probleme extrem trudă şi consum. Vine timpul când va trebui de dificile. să părăsim muntele, pentru a sluji în valea G. P regătirea ucenicilor pentru trăda­rea Sa nevoilor omeneşti. 17:14, 15 La poalele muntelui, un tată îndu- (17:22, 23) rerat Îl aştepta pe Mântuitorul. Înge­nunchind Din nou, fără vâlvă, Domnul Isus i-a pre- înaintea Lui, el L-a rugat fierb­inte să-i vindece venit pe ucenicii Săi că va fi dat la moar­te. fiul posedat de demon. Fiul sufer­ea de accese Dar iarăşi apar imediat şi cuvinte­le de izbândă violente de epileps­ie, care îl făceau uneori să şi reabilitare: anume că va învia a treia zi. cadă în foc, iar alteori în apă, aşa încât, la po- Dacă nu le-ar fi spus mai dinainte despre sesiunea demonică se adăugau şi suferinţele moartea Sa, negreşit ei ar fi fost deziluzionaţi provoc­ate de arsuri şi pericolul de înecare. Era cu totul, atunci când a venit momentul crucial. un caz clasic de suferinţă cauzată de Sata­n, cel O moarte copleş­ită de ruşine şi suferinţă nu mai crud stăpân de sclavi. corespundea ideilor pe care le aveau ei cu 17:16 Tatăl băiatului îi rugase pe ucenici privire la Mesia. să-l ajute, dar a constatat că ajuto­rul oame­nilor Cu toată prevenirea pe care le-a făcut-o este zadarnic. Ucenicii n-au putut să-l vindece. Domnul, ei au fost foarte întristaţi la gândul 17:17 „O, generaţie perversă şi necre­ că El avea să-i părăsească şi că va fi dat la dincioasă, câtă vreme voi mai fi cu voi?“ – moarte. Ei au auzit cuvintele Sale care pre­ vesteau moartea Sa, dar nu păreau să fi luat

Matei 91 în seamă promisiunea privitoare la învie­rea chestiunea era indiferentă, şi astfel a decis că Sa. e mai bine să plătească impozitul, decât să H. P etru şi Învăţătorul său plătesc impo­zitul dea naştere la o pricină de poticnire. Noi, cre- dincioşii, suntem eliberaţi de Lege, dar în (17:24-27) chest­iuni care nu au un substrat moral, trebuie 17:24, 25 La Capernaum, perceptorii ta- să respectăm conştiinţa altora şi să nu facem xei pentru templu l-au întrebat pe Petru dacă nim­ ic care ar putea să-i lezeze în cugetul lor. Învăţătorul său a plătit jumăt­at­ea de siclu ne- XI. REGELE ÎŞI INSTRUIEŞTE cesară pentru costisitoar­ele taxe de întreţi­nere a UCE­NICII (cap. 18–20) serviciilor de la tem­plu. Petru a răspuns „da“. A. Cu privire la smerenie (18:1-6) Probabil ucenic­ul bineinten­ţionat, dar neinspi- Capitolul 18 a fost numit discursul asu­pra rat, a dorit să-L salveze pe Cristos de o posi- măreţiei şi a iertării. În el găsim trasate princi- bilă situa­ţie jenantă. piile de conduită ce ar trebui să-i carac­terizeze Din cele ce urmează rezultă atotştiinţa pe cei ce se pretind a fi supuşi ai lui Cristos Domnului. Când Petru s-a întors acasă, Isus Regele. este Cel care a deschis subiectul – înainte ca 18:1 Ucenicii întotdeauna concepuser­ă îm- Petru să aibă ocazia să-I spună ce s-a întâm- părăţia cerurilor ca o epocă de aur, a păcii şi plat. „Ce crezi, Simon? Regii pământului iau prosperităţii. Acum ei au început să jindui­ască vamă şi impozite de la fiii lor, sau de la stră- după poziţii privilegiate în cadrul acestei împă- ini?“ Între­barea trebuie înţeleasă în contextul răţii. Duhul lor egoist şi-a găsit, până la urmă, acelor zile. Un dregător percepea impozite de exprimarea în întrebarea: „Cine este cel mai la supuşii săi, pentru întreţinerea împărăţiei şi mare în împărăţia cerurilor?“ familiei sale, dar nu percepea impozite de la 18:2, 3 Isus a răspuns printr-o lecţie practi- propria lui familie. În cadrul actualului nostru că. Luând un copilaş şi aşezându-l în mij­locul sistem de guvernământ, toată lumea trebuie să lor, El a spus că oamenii trebuie să fie con- plăteasc­ă impozit, inclusiv guvern­anţii şi fami- vertiţi şi să devină ca nişte copi­laşi, pentru a liile acestora. putea intra în împărăţia cerurilor. El se re­ferea 17:26 Petru a răspuns corect, că dreg­ătorii la împărăţie în sensul realităţii sale lăuntrice. colectau tribut de la străini. Isus a scos în Pentru a fi un credincios autentic, o persoană ev­idenţă faptul că fiii sunt liberi. Ideea care se trebuie să renunţe la gândurile sale de preamă- desprinde de aici e faptul că templul constituie rire proprie şi să ocupe poziţia smerită a unui casa lui Dumnezeu. Pent­ru Isus, Fiul lui Dum- copilaş. Aceasta începe să se întâmple atunci nezeu, a plăti tribut pentru întreţinerea templului când persoana respectivă îşi recu­noaşte păcăto- era echivalent cu a plăti tribut Lui Însuşi. şenia şi nevrednicia şi-L primeşte pe ­Isus 17:27 Totuşi, pentru a nu provoca o prici- Cristos, ca singura lui nă­dejde. Această atitudi- nă de poticnire inutilă, Domnul S-a învoit să ne trebuie să contin­ue pe tot parcursul vieţii plătească impozitul. Dar cum avea să rezolve creştine. Isus nu a vrut să spună că ucenicii problema banilor? Căci nu se consemnează Săi nu erau mântui­ţi. Cu excepţia lui Iuda, toţi nicăieri că Isus personal ar fi purtat bani asu- credeau în El şi, prin urmare, erau îndreptăţiţi pra Sa. El l-a trimis pe Petru la Marea Gali- (justifi­caţi). Dar ei nu-L primiseră încă pe Du- leii, spunându-i să aducă pri­mul peşte pe care hul Sfânt, ca Persoană care să locuiască în ei îl va prinde. În gura peştel­ui se găsea o mo- şi, prin urmare, le lipsea pu­terea unei adevăra- nedă – un statir – cu care Petru a plătit tribu- te smerenii pe care noi, cei de azi, o avem tul, jumătate pentru Domn­ul Isus şi jumătate (dar n-o folosim cum ar trebui!). De aseme- pentru el însuşi. nea, ei trebuiau să fie convertiţi în sensul de a Acest miracol uimitor, relatat cu extraor­ li se schimba toată gândirea falsă cu privire la dinară economie de cuvinte, dem­ onstrează în împărăţie. mod incontestabil atotştiinţa lui Cristos. El ştia 18:4 Persoana cea mai mare din împărăţ­ia care dintre peştii din Marea Galileii avea un cerurilor este aceea care se smereşte ca un co- statir în gura sa. Şi ştia poziţia exactă a acelui pilaş. Evident, normele şi valorile împărăţiei peşte, după cum ştia că va fi primul peşte pe sunt diametral opuse celor ale lumii. Întregul care-l va prinde Petru. nostru mod de gândire trebuie să fie inversat; Dacă ar fi fost implicate unele princi­pii di- noi trebuie să gândim gândur­ile lui Cristos, vine, Isus nu ar fi achitat impozitul respec­tiv. urmându-I pilda (vezi Fil. 2:5-8). Pentru El însă, din punct de vedere moral,

92 Matei 18:5 Aici Domnul Isus trece aproape ne- Pentru a sublinia şi mai mult import­anţa lor, observat de la subiectul unui copil natu­ral la El adaugă faptul că îngerii acestora stau me- un copil spiritual. Oricine Îl primeşte pe ­unul reu în prezenţa lui Dumn­ezeu, privin­du-I faţa. din adepţii Lui smeriţi, în numele Lui, va fi Îngerii aceştia sunt, probabil, îngerii pă­zitori răsplătit ca şi când L-ar fi primit pe Domnul (vezi şi Ev. 1:14). Însuşi. Ceea ce s-a făcut pent­ru ucenicul Dom- 18:11 Deşi e omis în versiunea RSV şi în nului va fi considerat ca fiind făcut chiar pen- multe alte Biblii moderne, versetul acesta refe- tru Învăţător. ritor la misiunea Mântuitorului constituie un 18:6 Pe de altă parte, oricine seduce un foarte adecvat punct culmin­ant al întregul­ui credincios, făcându-l să păcătuiască, îşi atrage pasaj şi, pe baza analizei textuale, trebuie in- o enormă condamnare; ar fi fost mai de folos clus neapărat în text.38 să i se atârne de gât o piatră mare de moară 18:12, 13 Aceşti micuţi, oiţele aces­tea, sunt şi să fie înecat în adâncul mării. (Pie­trele de obiectul grijii pline de iubire şi tandreţe a Păs- moară menţionate aici erau atât de grele încât torului, care a venit să-i mântuiască. Chiar da- era nevoie de un animal de pov­ară să le pună că numai una dintre o sută de oi se rătăceşte, în mişcare, spre deosebire de alte pietre de El le lasă pe cele nouăzeci şi nouă şi Se duce moară, mai mici, care puteau fi învârtite cu s-o caute pe cea pierdută, nelăsând­u-Se până mâna.) Este destul de grav să păcătuieşti îm- n-o găseşt­e. Bucuria Păstorului pentru faptul potriva ta însuţi, dar a-l face pe un credincios că a găsit oaia pierdută ar trebui să ne înveţe să păcătuiască înseamnă a-i distruge nevi­ valoarea şi respectul pe care le are El pentru novăţia, a-i corupe mintea şi a-i păta repu­taţia. cei micuţi ai Săi. În acest caz, ar fi mai bine pentru persoana 18:14 Cei micuţi sunt impor­tanţi nu numai aceea să moară de o moarte năprasnică, decât pentru îngeri şi pentru Păstor, ci şi pentru să întineze curăţia de cuget a altuia! Dumnezeu Tatăl. Voia Lui este ca nici unul B. C u privire la prilejurile de păcătui­re din aceşti micuţi să nu piară! Dacă ei sunt atât de importanţi încât să angajeze acţiunea (18:7-14) îngerilor, a Domnului Isus şi a lui Dumnezeu 18:7 Isus a continuat apoi, explicând că Tatăl, atunci este limpede că nu avem voie prilejurile de păcătuire sunt inevita­bile. Lu- sub nici o formă să-i dispreţuim, indife­rent cât mea, firea veche şi diavolul acţio­nează în cola- de neatrăgători sau de umili ni s-ar părea. borare, pentru a ne ademeni şi a ne perverti. C. C u privire la disciplinarea celor care s-au Dar dacă o persoană devine agent al forţelor răului, mare va fi vinovăţia acelei persoane! Şi făcut vinovaţi de ofense (18:15-20) astfel Mântui­torul îi somează pe oameni să ia Restul capitolului se ocupă de soluţion­area măsuri drastice pentru a se ţine în frâu, impu­ divergenţelor ivite între membrii biser­icii şi de nân­du-şi o disciplină proprie, ca nu cumva să nevoia de a ierta la nesfârşit. ajungă să ispitească un copil al lui Dum­nezeu. 18:15 Se dau instrucţiuni precise cu privire 18:8, 9 Indiferent care mădular a comis la îndatoririle care-i revin creştinu­lui atunci păcatul – mâna sau piciorul sau ochiul – este când este nedreptăţit de un alt credin­cios. Mai mai bine să sacrifici acel mădular, supun­ându-l întâi, chestiunea trebuie rezolvată în particular, acţiunii bisturiului, decât să-i permiţi să distru- între cei doi. Dacă cel care a greşit îşi recu- gă lucrarea lui Dumnezeu în viaţa altcuiva. noaşte vinovăţia, împăcarea deja s-a rea­lizat. Este mai bine să intri în viaţă fără braţ, fără Necazul însă este că noi nu proce­dăm aşa, ci, picior sau fără vedere, decât să fii trimis în bârfind, îi informăm pe toţi cu privire la ce iad cu toate mădularele intacte. Domnul nostru s-a întâmplat. Iar apoi cazul devine cunoscut nu lasă să se înţeleagă prin asta că unii vor cât ai bate din palme, ducând la agravarea intra în cer cu mădulare lipsă, ci doar descrie dezbinării. Să nu uităm însă că pasul numărul condiţia fizică în mom­ entul în care credincio- unu este acesta: „du-te şi mustră-l între tine sul trece din viaţa aceasta în cealaltă. Nu şi el singur“. există nici o îndoială asupra faptului că trupul 18:16 Dacă fratele vinovat nu ascultă, învierii va fi com­plet şi desăvârşit. atunci cel vătămat trebuie să ia cu el încă unu 18:10 Apoi Fiul lui Dumnezeu atrage sau doi şi să caute restauraţia. Aceasta va sub- atenţia asupra pericolului de a-l dispreţui pe linia gravitatea tot mai mare a refu­zului său vreunul din cei micuţi ai Săi – fie că e vorba de a se înmuia. Dar, şi mai im­portant, va fur- de copii, fie de cei care aparţin împă­răţiei. niza o mărturie compet­entă, aşa cum cere

Matei 93 Scriptura: „pentru ca orice vorbă să fie spriji- 18:19 Întrebarea care se ridică este urmă­ nită pe mărturia a doi sau trei martori“ (De- toarea: „Cât de mare trebuie să fie o adunare ut. 19:15). Nimeni nu va fi în stare să măsoare înainte de a avea căderea să lege şi să dezle­ necaz­urile pe care şi le-a atras biserica datorită ge, în sensul celor de mai sus?“ Răspunsul eşecului de a respecta această regulă simplă, este că doi credincioşi pot aduce asemenea anume aceea că acuza adusă împot­riva altei chestiuni înaintea lui Dumnezeu în rugăciun­e, per­soane trebuie sprijinită de mărturia a două cu asigurarea că vor fi ascultaţi. Deşi verset­ul sau trei persoane. În această privinţă, instanţele 19 poate fi folosit ca o făgăduinţă genera­lă că judecătoreşti din lume adesea procedează cu vom primi răspuns la rugăciunile noast­re, în mai multă dreptate decât bisericile sau adu­ contextul nostru el se referă la rugă­ciunea nările creştine. privitoare la acţiunile de punere sub discip­lină 18:17 Dacă acuzatul refuză în conti­nuare din cadrul bisericii. Când este folosit în legătu- să-şi recunoască vina şi să-şi ceară iertare, ră cu rugăciunea colectivă, în general, el trebu- chestiunea trebuie adusă înaintea bisericii lo- ie interpretat în lumina altor învăţături pri­ cale. Este important de reţinut că adunarea lo- vitoare la rugăciune. Astfel, rugăciunile noastre cală este corpul îndrituit să audieze cazul, şi trebuie să fie: nu o instanţă civilă. Creştinului i se inter­zice 1. În conformitate cu voia revelată a lui să se ducă în faţa legii cu o plângere împotri- Dumnezeu (1 Ioan 5:14, 15). va altui credin­cios (1 Cor. 6:1-8). 2. Făcute cu credinţă (Iac. 1:6-8). Dacă reclamatul refuză să-şi recu­noască vina 3. Cu sinceritate (Ev. 10:22a), şi aşa mai în faţa bisericii, atunci urmeaz­ă să fie considerat departe. ca un păgân şi ca un vameş. Sensul cel mai 18:20 Versetul 20 trebuie interpretat în lumi- evident care se desprinde din acest enunţ este na contextului său. El nu se referă, în principal, că persoana respectivă trebuie pri­vită ca aflân- la alcătuirea biseri­cii nou-testa­mentale în forma du-se în afara sferei bisericii. Deşi el poate fi ei cea mai simplă, nici la o adunare obişnui­tă un credincios ade­vărat, nu este însă un cre­ de rugăciune, în cadrul căreia bise­rica încearcă dincios viu şi, prin urmare, trebuie tratat ca ata- să obţină împăcarea a doi creş­tini pe care-i se- re. Deşi aparţine în continuare Bise­ricii univer- pară un păcat. Versetul se poate aplica cu legi­ sale, lui trebuie să i se ridice privilegiile acorda- timitate la toate strânger­ile credincioşilor în care te de biserica locală. Acesta este un act foarte Cristos este Centrul, însă aici este vorba despre grav de discipli­nare, căci temporar îl va expune un anumit tip de strângere. pe credin­cios puterii Satanei, „pentru nimicirea A te aduna „în numele Lui“ înseamnă a cărnii, pentru ca duhul lui să poată fi salvat în face acest lucru pe baza autorităţii Lui, recunos- ziua Domnului Isus“ (1 Cor. 5:5). Scopul aces- când tot ceea ce este El, şi în ascul­tare de Cu- tei acţiuni este de a-l face să-şi vină în fire şi vântul Lui. Nici un grup nu poate avea preten- să-l determine să-şi mărturisească păcatul. Până ţia de a constitui singurul grup de cre­dincioşi la data când se va atinge acest obiectiv, credin- care se adună în nu­mele Lui, căci dacă ar fi cioşii trebuie să se poarte curtenitor faţă de el, aşa, prezenţa Lui s-ar mărgini la un foarte în- dar, în acelaşi timp, să arate prin atitudinea lor gust segment al trupului Său de pe pământ. că nu aprobă şi nu tol­erează păcatul lui şi că Oriunde sunt adunaţi doi sau trei în semn de nu pot avea cu el părtăşia pe care o au în mod recunoaş­tere a faptului că El este Domn şi obişnuit cu ceilalţi credincioşi adevăraţi. Aduna- Mântui­tor, El este acolo, în mijlocul lor. rea trebuie să aibă grijă să-l repri­mească de în- D. C u privire la iertarea nemărginită dată ce se vor fi arătat dovezile adecvate că s-a (18:21-35) petre­cut o pocăinţă adevărată. 18:21, 22 În acest punct, Petru formulea­ză 18:18 Versetul 18 este legat de cele prece- întrebarea: „de câte ori trebuie să-l ierte el pe dente. Atunci când o adunare, după ce s-a ru- un frate care a păcătuit împotriva lui“. Proba- gat şi a ascultat de Cuvântul lui Dum­nezeu, bil el s-a gândit că dă dovadă de multă mări­ leagă printr-o acţiune discipli­nară o anumită nimie dacă atinge cifra şapte, ca număr ma­ persoană, acea acţiune este onorată în cer. xim de ocazii în care trebuie să-l ierte. Isus Când persoana respectivă s-a pocăit şi şi-a i-a răspuns: „nu de şapte ori, ci de şaptezeci mărturisit păcatul, iar adun­area o repri­meşte în de ori câte şapte“. Noi nu trebuie să înţele- mijlocul ei, acordând­u-i din nou părtăşia, şi gem că El ar fi avut în vedere, la propriu, ci- această acţiune de dezlegare este ratificată de fra de 490 (de iertări), ci, mai degrabă, El S-a Dumnezeu (vezi Ioan 20:23).

94 Matei referit, în mod figurat la faptul că trebuie să speranţă că vom putea plăti vreodată datoria (din iertăm „la nesfârşit“. Daily Notes of the Scripture Union) „Bine, bine“, va spune cineva, „dar ce rost mai are să urmăreşti pas cu pas toată proce- Când stăpânul a văzut atitudinea spă­sită a dura descrisă mai sus – adică să te duci la el slujitorului său, l-a iertat de întreaga dato­rie şi să-i vorbeşti între patru ochi, apoi să mai iei de 10.000 de talanţi, într-un gest extraor­dinar alte două persoane cu tine şi apoi să-l duci în de har, făcându-se o derogare de la cerinţele faţa bisericii – când ai putea foarte bine să-l dreptăţii. ierţi de la bun înce­put?!“ 18:28-30 Slujitorul acesta avea însă şi el Răspunsul îl găsim în existenţa unor etape un slujitor, care-i datora doar o sută de dinari ale administrării iertării, după cum urmează: (câteva sute de dolari). În loc să-l ierte, l-a lu- 1. Când un frate greşeşte faţă de mine sau at pe om de gât şi l-a obligat să-i plăteasc­ă păcătuieşte împotriva mea, eu am datoria să-l toată datoria. Bietul debitor a cerut să i se iert imediat în inima mea (Ef. 4:32). Asta mă prelungească termenul de scadenţă, dar credi- va elibera de duhul neiertător de amărăciune torul nici n-a vrut să audă. Şi astfel a fost şi va lăsa ca întreaga chestiu­ne să apese pe aruncat în închisoare până când a plătit da- umerii săi. toria – sarcină foarte grea de îndeplinit, dacă 2. Deşi l-am iertat în inima mea, eu nu-i nu chiar imposibilă, întru­cât fiind închis, nu comunic încă faptul că este iertat. Nu ar fi mai avea cum să câştige bani. drept să-i admin­istrez iertarea în mod public 18:31-34 Ceilalţi slujitori, profund revolt­aţi până când el nu s-a pocăit. Astfel sunt obligat de această comportare total in­consecven­tă, l-au să mă duc la el şi să-l mustru cu dragoste, reclamat stăpânului lor, care s-a mân­iat pe sperând să-l conving să-şi mărturisească păca- creditorul nemilostiv. El, care fusese iertat de o tul (Luca 17:3). mare datorie, nu consimţea să ierte pe altul, 3. De îndată ce şi-a cerut iertare şi şi-a care-i da­tora doar o fărâmă din cât fusese pro- mărturisit păcatul, îi spun că este iertat (Luca pria lui datorie! Şi astfel a fost pus în custodia 17:4). temnicerului, până la achitarea datoriei lui. 18:23 Isus le spune apoi pilda împă­răţiei 18:35 Aplicaţia este cât se poate de limpe- cerurilor, pentru a-i preveni cu privire la con- de: Dumnezeu este Regele. Toţi slujit­orii Lui secinţele unui spirit neiertător de care ar putea s-au înglodat într-o datorie uriaşă a păcatului, da dovadă nişte supuşi care au fost ei înşişi pe care n-aveau cum s-o plătească. În harul ier­taţi, fără plată. Său minunat şi în compasiunea Sa, Domnul a 18:24-27 Istoria se referă la un anu­mit plătit datoria şi le-a acordat, com­plet gratuit, rege care a dorit să încheie conturile sale pri­ iertare deplină. Să zicem acum că un creştin vitoare la nişte datorii scadente. Un slujit­or greşeşte faţă de altul. Când este mustrat, el îşi care îi datora o mie de talanţi a deve­nit insol- recunoaşte vina şi-şi cere iertare. Dar creştinul vent, şi astfel stăpânul lui a porunc­it ca el şi vătămat refuză să-l ierte. Asta în ciuda faptului familia lui să fie vânduţi robi, ca plată pentru că el însuşi a fost iertat de milioane de dolari! achitarea datoriei. Îndurerat, slujito­rul l-a im- Şi când te gân­deşti că el nu trebuie să ierte plorat pe rege să-l mai păsuiască, promiţând decât pentru câteva sute de dolari! Dar el refu- că va achita toată datoria, când va avea posi- ză. Oare va permite Regele ca o asemenea bilitatea. purtare să rămână nepedepsită? Cu siguranţă că nu! Cel vinovat de asemenea purtare va fi Asemenea multor datornici, şi omul acesta era in- disciplinat în viaţa aceasta şi va suferi o pier- credibil de optimist cu privire la posibilităţile sale dere la Scaunul de Judecată al lui Cristos. de a rambursa datoria, cu o singură condi­ţie: să i se îngăduie o prelungire (v. 26). Întreg venitul Ga- E. Cu privire la căsătorie, divorţ şi celi­bat lileii se ridica doar la 300 de talanţi, iar omul (19:1-12) acesta datora 10.000 de talanţi! Amă­nuntul privitor la imensitatea datoriei nu tre­buie scăpat, deoarece 19:1, 2 După ce Şi-a încheiat misiun­ea în intenţionat s-a accentuat suma. S-a avut în vedere Galileea, Domnul s-a îndreptat spre Ierusa­lim, captarea atenţiei ascultători­lor, prin şocarea lor şi oraş situat în sud. Deşi nu se cunoaşte traseul sublinierea uriaşei datorii a omului faţă de Dumne- exact pe care l-a străbătut, pare cert faptul că zeu. Martin Luther obişnuia să spună că suntem a străbătut Pereea, de-a lungul malului de ră- cu toţii nişte cerşet­ori înaintea Lui. Nu avem nici o sărit al Iordanul­ui. Matei des­crie regiunea drept ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Lucrarea

Matei 95 din Pereea e cuprinsă între 19:1 şi 20:16 sau sluji nici un alt scop pe care să nu-l poată 20:28, căci nu se precizează când a traver­sat împlini şi sim­pla separare a celor doi. Iordanul, trecând în Iudeea. Prin imoralitate sexuală sau curvie se în- 19:3 Probabil mulţimile care L-au urmat, ţelege, în general, adulter. Dar mulţi cerce­tători în căutare de vindecare, au fost acelea care i- experţi ai Sfintelor Scripturi cred că terme­nul au alertat pe farisei, descope­rindu-le locul un- se referă numai la imoral­itatea comisă înainte de Se afla Domnul. Ca o haită de câini sălba- de căsătorie, care este desco­perită după căsăto- tici, fariseii au început să-L încolţească, spe­ rie (vezi Deut. 22:13-21). Alţii cred că se refe- rând să-L poată prin­de în capcana pro­priilor ră doar la dati­nile iudaice privitoare la căsăto- Sale cuvinte. Ei au întrebat dacă divorţul e rie şi că acesta ar fi motiv­ul pentru care legal, indife­rent de împrejurări şi din orice te- această „clauză de excepţie“ se află doar la mei. Indife­rent cum răspundea El, o parte din Matei, evanghelia cu un pronunţat caracter iu­ iudei avea să fie oricum înfuriată. O parte din daic. ei adopta o atitudine foarte liberală faţă de di- În ce priveşte tratarea mai aprofunda­tă a vorţ, în vreme ce alta era foarte strictă cu pri- chestiunii divorţului, vezi notele asu­pra pasaju­ vire la divorţ. lui de la 5:31, 32. 19:4-6 Domnul nostru a explicat că inten- 19:10 Când ucenicii au auzit învăţăt­ura ţia iniţială a lui Dumnezeu a fost ca un bărbat Domnului privitoare la divorţ, s-au dovedit tri- să aibă doar o singură soţie. Dumn­ezeul care butari unei concepţii extremiste, ca să spunem l-a creat pe om bărbat şi feme­ie a decretat ca aşa, adoptând o poziţie absurdă, conform căre- relaţia de căsnicie să depăş­easc­ă relaţia părin- ia dacă divorţul se poate acorda doar pe baza tească. De asemenea, Căsnicia, le-a spus El, unui singur motiv, atunci ur­mează că pentru a este unirea dintre un bărbat şi o femeie. Idea- evita păcatul în căsnicie ar fi mai bine să nu lul lui Dumnezeu este ca aceas­tă unire divin te căsăto­reşti deloc! Dar asta nu-i împiedica rânduită să nu fie desfă­cută prin nici un act să păcătu­iască şi în starea de celibatari! sau decret al omului. 19:7 Fariseii au crezut că L-au prins pe 19:11 Şi astfel Mântuitorul le-a rea­mintit Domnul într-o contradicţie flagrantă a Ve­ că regula generală nu este să poţi rămâne celi- chiului Testament. Oare nu asigurase Moise batar. Numai cei cărora li s-a dat harul special posibilitatea divorţului? – au întrebat ei. Un pot să renunţe la căsăto­rie. Dictonul: „Nu toţi om putea să renunţe la nevasta lui printr-o pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia că- simplă declaraţie scrisă, dând-o apoi afară din rora le este dat“ nu înseamnă că toţi sunt in- casă (Deut. 24:1-4). capabili de a înţelege ce urmează, ci că ei nu 19:8 Isus a convenit că Moise permis­ ese pot trăi o viaţă de înfrânare decât dacă au fost divorţul, dar nu ca ideal al lui Dum­nezeu chemaţi la aceas­ta. pentru omenire, ci din pricina con­diţiei de 19:12 Domnul Isus a explicat că există alunecare în păcat a Israelului: „Din pricina trei tipuri de eunuci. Unii oameni sunt eu­ împietririi inimilor voastre a îngăduit M­ oise nuci deoa­rece s-au născut fără capacitatea re- să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a productivă. Alţii sunt aşa deoarece au fost fost aşa“. Idealul lui Dumnezeu a fost să nu castraţi de oameni; des­poţii orientali adesea existe nici un divorţ. Dar Dumn­ezeu tolerează supuneau paznicii haremurilor la intervenţia condiţii care nu constituie voia Lui directoare. chirurgicală prin care îi făceau eunuci. Dar 19:9 Apoi Domnul a afirmat, cu auto­ritate Isus i-a avut în vedere în special pe cei care absolută, că din acel moment se va renunţa la s-au făcut pe ei înşişi eunuci pentru împără­ îngăduinţa din trecut cu privire la divorţ. De ţia cerurilor. Oamenii aceştia s-ar putea să fie acum înainte nu va mai fi decât un singur chiar căsătoriţi şi să nu aibă nici un defect fi- motiv valabil pentru div­orţ: infidel­itatea. Dacă zic. Dar, din consacrare faţă de Rege şi Împă­ o persoană avea să divorţeze pentru orice alt răţia Sa, ei renunţă de bunăvoie la căsăto­rie, motiv şi să se recăsătorească, se va face vino- pentru a se dedica pe de-a-ntregul cauzei lui vată de adul­ter. Cristos. După cum s-a exprimat apostolul Pa- Deşi nu se exprimă acest lucru în mod vel mai târziu: „Cine nu este însurat se îngri- expres, se poate deduce din cuvintele Dom­ jeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să nului nostru că acolo unde s-a obţinut divor­ţul placă Domnului“. (1 Cor. 7:32). Celibatul nu din motive de adulter, partea nevinovată poate este de natură fizică, ci o chestiune de absti- să se recăsătorească. Altfel divorţul nu ar mai nenţă volun­tară. Nu toţi oamenii pot trăi o asemenea viaţă,

96 Matei ci numai aceia care au fost învredni­ciţi de asemenea ne va arăta că copiii erau deja po­ Dumnezeu. „Eu aş vrea ca toţi oam­ enii să fie sesori ai împărăţiei. În plus, nu găsim nici o ca mine; dar fiecare are de la Dumne­zeu darul picătură de apă în pasajul aces­ta! lui: unul într-un fel, altul într-altul“. (1 Corinteni G. Cu privire la bogăţii: tânărul bogat 7:7). F. Cu privire la copii (19:13-15) (19:16-26) Este interesant că copiii sunt introduşi la 19:16 Incidentul acesta ne oferă un studiu scurt timp după discursul asupra divor­ţului al contrastelor. După ce am văzut că împărăţia (vezi şi Marcu 10:1-16); adesea ei sunt cei ca- aparţine copilaşilor, vom vedea cât de greu re suferă cel mai mult de pe urma căsnicii­lor este pentru adulţi să intre în ea. destrămate. Un bogat L-a interpelat pe Domnul cu o Părinţii şi-au adus copilaşii la Isus ca să întrebare aparent sinceră. Adresându-I-se lui fie binecuvântaţi de Învăţătorul şi Păsto­rul Isus. Isus cu cuvintele „Bunule Învăţăt­or“, el L-a Ucenicii au considerat acest act o între­rupere întrebat ce trebuie să facă pentru a avea viaţă şi un lucru supărător, drept care i-au mustrat veşnică. Întrebarea a pus în evidenţă ignor­anţa pe părinţi. Dar Isus a intervenit cu cuvintele lui cu privire la adevărata identitate a lui Isus care i-au făcut pe copiii dintotdeau­na să-L în- şi cu privire la calea mântuirii. L-a numit pe drăgească: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi Isus „Învă­ţător“, aşezându-L la acelaşi nivel nu-i opriţi, căci împărăţia cerurilor este a ce- cu alţi oameni mari. Şi când şi-a exprimat do­ lor ca ei“. rinţa de a obţine viaţa veşnică, a formulat Mai multe învăţăminte importante se des­ dor­inţa ca o datorie, mai degrabă decât ca prind din aceste cuvinte. Mai întâi, ele sunt dar. adresate slujitorului Domnului, care trebuie să 19:17 Domnul nostru l-a verificat în priv­inţa înţeleagă importanţa de a se ocupa şi de copii, a două puncte importante: Între­bându-l: „De ce ale căror minţi sunt receptive, vestindu-le Cu­ Mă numeşti bun? Nu este nici unul bun, decât vân­tul lui Dumne­zeu. În al doilea rând, ­copiii Unul, adică Dumne­zeu“. Isus nu Îşi nega care doresc să-şi mărturi­sească credinţa în Dom- dumnezei­rea, ci îi dădea tânărului bogat prilejul nul Isus nu trebuiesc opriţi de a face acest lu- de a spune: „De aceea Te numesc Bun, pentru cru, ci încurajaţi. Nimeni nu cunoaşte vârsta că eşti Dumnezeu!“ (N.tr.: s-a reprod­us aici minimă a celor din iad. Dacă un copil doreşte traduc­erea textului englez­, din ver­siun­ea New cu adevărat să fie salvat, nu trebuie să i se spu­ King James, întrucât co­mentar­iul e întemei­at pe nă că e prea tânăr. În acelaşi timp, nu trebuie această versiun­e, care diferă în acest punct, şi în exercitate presiuni asupra copiilor, ca aceştia să altele, de versiunile româ­neşti.) facă o mărtu­risire falsă, neizvorâtă din convin- Pentru a-l verifica cu privire la calea mân- gere proprie. Întrucât ei sunt mai susceptibili tuirii, Isus a spus: „Dar dacă vrei să intri în decât adulţii la apelurile emoţ­ionale, ei trebui­e viaţă, păzeşte poruncile“. Mântu­itorul nu a protejaţi de metodele dure de evanghelizare. vrut să spună prin aceasta că mântuirea se Copiii nu trebuie să devină adulţi înainte de a poate obţine prin păzirea po­runcilor. Mai de- fi mântuiţi, dar adulţii trebuie să devină aseme- grabă, El a recurs la Lege pentru a produce în nea copiilor (18;3, 4; Marcu 10:15). acest om căinţa de păcat, sentimentul de con- În al treilea rând, aceste cuvinte ale Dom- damnare pe care îl aduce păcatul. Căci omul nului nostru oferă un răspuns la întrebar­ea: respectiv încă trăia sub iluzia că ar putea moş- „Ce se întâmplă cu copiii care mor înainte de teni împărăţia doar pe baza principiului „de a a atinge vârsta responsab­ilităţii?“ Isus a spus: face“ ceva. Or, dacă aşa stau lucrurile, ei bine, „a unora ca ei este împărăţia cerurilor“. atunci să respecte Legea, care îi spunea ce să Aceasta ar trebui să constituie o suficientă asi- „facă“. gurare pentru părinţii care au suferit pierderea 19:18-20 Domnul nostru a citat cele cinci unuia sau a mai multor copilaşi. porunci care se ocupă în principal de aproape- Uneori pasajul acesta este folosit de unii în le, toate culminând cu afirmaţia supremă: „Să- sprijinul ideii potrivit căreia copiii trebuie bote- ţi iubeşti aproap­ ele ca pe tine însuţi!“ Întrucât zaţi, pentru a deveni membri ai trupului lui nu-şi vedea deloc egoismul şi egocentrismul Cristos şi moştenitori ai împă­răţiei Sale. O său, omul nostru s-a lăudat că întotdeauna a lectură mai atentă ne va arăta însă că părinţii păzit cu grijă poruncile acestea. şi-au adus copilaşii la Isus, nu la botez. De 19:21 Domnul nostru a arătat apoi că, în realitate, tânărul bogat nu şi-a iubit aproapele

Matei 97 ca pe sine însuşi, spunându-i să vândă tot ce se bucurau de ase­menea binecuvântări din avea şi să dăruiască banii săracilor, după ca- partea lui Dum­nezeu nu puteau fi mântuiţi, ei re să vină la Isus şi să-L urmeze. bine, atunci cine putea fi mântuit? Iarăşi, Domnul nu a vrut să spună că omul 19:26 Domnul a răspuns: „La oam­ eni lu- acesta putea fi mântuit prin vânzarea tuturor crul acesta este cu neputinţă, dar la Dumne- averilor sale şi dăruirea sumelor rezultate ­unor zeu toate lucrurile sunt cu putinţ­ă“. Omeneş- cauze caritabile, căci nu există decât o singură te vorbind, ar fi imposib­il pent­ru orice fiinţă cale prin care poate cineva să fie mântuit: omenească să fie mântuită, căci numai Dum- credinţa în Domnul Isus. nezeu poate mântui un suflet. Dar este cu Dar pentru ca să fie mântuit, omul tre­buie mult mai greu pentru un om bogat să se pre- să recunoască faptul că a păcătuit şi că nu a dea cu toată voinţa sa lui Cristos, decât este reuşit să atingă condiţiile de sfinţenie cerute de lucrul acesta pentru un om sărac, aşa cum o Dumnezeu. Faptul că tânărul bogat nu era dis- dovedeşte şi realitatea faptului că puţini oa- pus să-şi vândă averile a demonstrat că nu-şi meni bogaţi ajung să fie convertiţi. Căci aces­ iubea aproapele ca pe sine însuşi. El ar fi tre- tor oameni le vine greu să nu se mai în­creadă buit să spună: „Doamne, dacă asta se cere, în mijloacele lor vizi­bile de întreţi­nere, ci să-şi atunci negre­şit sunt un păcătos. Nu mă pot pună, în schimb, încrederea într-un Mântuitor mântui prin eforturile mele proprii; de aceea, Te nevăzut. Numai Dumne­zeu poate înfăptui o rog să mă mântuieşti prin harul Tău“. Dacă ar asemenea schim­bare. fi răspuns la îndemnurile Mântuitorului, i s-ar fi Unii comentatori şi predicatori intervin în dat să cunoască calea mântuirii. acest punct al Evangheliei, susţinând că este 19:22 În loc să facă aşa, tânărul a plecat absolut normal ca creştinii să fie bogaţi. E cel foarte întristat. puţin ciudat faptul că ei pleacă de la un pasaj 19:23, 24 Răspunsul dat de tânărul bogat I-a în care Domnul condamnă bogăţiile, pe care le oferit lui Isus prilejul de a remar­ca cât de greu consideră o piedică în calea fericirii veşnice a este pentru un om bogat să intre în împărăţia omului, pentru a justif­ica acumular­ea de averi cerurilor. Bogăţiile riscă să devină un idol pământeşti! În plus, este greu de conceput cum pentru oameni. Este greu să posezi bogăţii fără un creştin poate să ţină cu dinţii de bogăţiile să nu ajungi să-ţi pui încrederea în ele. Domnul sale, când vede în jurul lui atâtea nevoi care se nostru a decla­rat că: „este mai uşor să treacă o cer cu disperare acoperit­e şi când întoarcer­ea lui cămilă prin urechea acului, decât să intre un Cristos este atât de aproape, iar Domnul ne-a bogat în împără­ţia lui Dumnezeu“. Aici Dom- atras atenţia să nu ne adunăm comori aici pe nul recurge la hiperbolă, adică la exagera­rea pământ! Bogă­ţiile adunate cu înfrigurare ne dim­ ens­iu­nilor sau importanţei lucrurilor, cu sco- condam­nă la o stare de a nu ne mai iubi pul de a accentua învăţătura pe care trebuie s-o aproapele ca pe noi înşine. trans­mită această figură de stil. H. Cu privire la răsplăţile pentru trăirea în- Evident, este imposibil ca o cămilă să trea- că prin urechea unui ac! Sintagma: „urec­hea tr-o manieră jertfitoare (19:27-30) acului“ s-ar referi, după unii comen­tatori, la 19:27 Petru a prins miezul învăţăturii uşa mică din cadrul porţii de la intrarea în Mântuitorului. Dându-şi seama că Isus spun­ea cetate. O cămilă ar putea trece prin ea, mer- de fapt: „Lăsaţi totul şi urmaţi-Mă pe Mine!“, gând în genunchi, dar cu multă dificultate. Petru a afirmat satisfăcut că, în ce-l priveşte Dar dacă cercetăm textul para­lel de la Luca pe el şi pe ceilalţi ucen­ici, ei au procedat observăm că se foloseşte termenul „ac“ cu exact aşa, după care a adău­gat: „Ce răsplată sensul acului folosit de chirurg. Reiese ­deci vom avea?“ Aici se trăda viaţa egocentrică a din context că Domn­ul nu s-a referit la un lui Petru, reafirm­ ându-se firea lui veche. El era fapt greu de înfăpt­uit, ci la unul imposibil. cuprins, în acel moment, de un duh de care şi Omen­eşte vorb­ind, un bogat pur şi simplu nu noi trebuie să ne păzim. Petru se târguia cu poate fi mântuit. Domnul. 19:25 Ucenicii au fost uimiţi de acest­e 19:28, 29 Domnul l-a asigurat pe Petru că remarci. Ca evrei, care trăiau sub codul moza- tot ce se face pentru El va fi răsplătit din plin. ic, prin care Dumnezeu promitea pros­peritate Concret, cu privire la cei doisprezece, aceştia celor care ascultau de El, era şi normal ca ei vor deţine poziţii de autoritate în Mileniu. În- să considere bogăţiile drept un indiciu al bine- noirea tuturor lucrurilor sau „regenerarea“, în cuvântărilor lui Dumne­zeu. Or, dacă cei care textul englez, se referă la domnia viitoare a lui

98 Matei Cristos pe pământ şi este explicată prin expre- „împărăţia lui Dumnezeu“ sunt folosite cu ace- sia: „când Fiul Omului va sta pe scaunul de laşi sens, putând fi oricând inversate, în versete- domnie al măririi Sale“. Ne-am referit anterior le 23 şi 24; prin urmare, ele sunt sinonime. la această fază a împăr­ăţiei, pe care am numit-o I. C u privire la răsplăţile pentru munca la împărăţia în faza ei de manifestare. La acea dată cei doisprezece vor sta pe douăspre­zece vie (20:1-16) scaune de domnie şi vor judeca pe cele două- 20:1, 2 Această parabolă, care conti­nuă dis- sprezece seminţii ale lui Israel. Răsplăţile în cursul privitor la răsplăţile de la sfârşitul capi- Noul Testament sunt strâns legate de poziţiile tolului 19, ilustrează adevărul potrivit căruia de administraţie ocupate în timpul Mileniului (al toţi ucenicii adevăraţi vor fi răsplătiţi, ordinea miei de ani, vezi Luca 19:17, 19). Ele vor fi răsplăţilor fiind stabilită de duhul în care a acordate la scau­nul de judecată al lui Cristos, slujit ucenicul respectiv. dar se vor ma­nifesta când Se va întoarce Dom- Parabola descrie un gospodar, care a ieşit nul pe pământ, să domnească. dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la Cât priveşte credincioşii în general, Isus a vie. Oamenii aceştia s-au învoit printr-un con- adăugat că toţi cei care au lăsat case sau fraţi tract să lucreze pentru câte un dinar pe zi, sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau ceea ce constituia un salariu rezonabil pentru feciori sau holde, pentru Numele Său, vor pri- vremea aceea. Să zicem că au început să lu- mi însutit şi vor moş­teni viaţa veşnică. În viaţa creze la ora 6 dimineaţa. aceasta ei se bucură de părtăşia cu toţi credin- 20:3, 4 La ora 9 dimineaţa gospodarul a cioşii, de pe întreg pământul, care compensează găsit alţi lucrători neangajaţi în piaţă. N-a fost dincolo de orice aştept­ări orice legături pe care vorba aici de nici un acord între muncit­ori şi le-au întrerupt cu necredincioşii. Pentru casa la patronat. Lucrătorii aceştia s-au apucat de lu- care au renunţat ei primesc o sută de case creş- cru bazaţi doar pe cuvântul stăpânului viei, că tine, unde sunt primiţi cu toată căldura. Pentru acesta le va da tot ce se cuvine. pământurile sau alte forme de avere la care au 20:5-7 La amiază şi la ora trei după-amia- renunţat, ei primesc bogăţii spiri­tuale inimagi­ ză, gospodarul a mai angajat alţi oam­ eni, pe nabil de mari. temeiul că le va da plata cuven­ită. La ora Dar răsplata viitoare pentru toţi cre­dinc­ioşii cinci după amiază încă a mai găsit oameni este viaţa veşnică. Asta nu îns­eamnă că noi care nu fuseseră angajaţi. Aceştia nu erau le- câştigăm viaţa veşnică prin renunţar­ea la toate neşi. Ei doreau să mun­cească, dar, nu ştiu şi prin atitudinea noast­ră jertfit­oare. V­ iaţa veş- cum se făcea, că nu găseau de lucru. Aşadar, nică este un dar, care nu poate fi câştigat prin gospo­darul i-a trimis în via sa, fără să discute meritele cuiva. Ideea subliniată în acest pasaj condiţiile de plată. este că cei care renunţă la toate sunt răsplătiţi E important să observăm că primii oa­meni cu o capacitate sporită de a se bucura de viaţa au fost angajaţi ca urmare a unui acord de veşnică în cer. Toţi credin­cioşii vor avea parte negocieri; toţi ceilalţi au lăsat chestiunea plăţii de viaţa aceea, dar nu toţi se vor bucura de pe seama proprietarului. ea în egală măsură. 20:8 La sfârşitul zilei, fermierul şi-a instru- 19:30 Domnul Şi-a încheiat remarcile cu it contabilul să le achite oamenilor plata, înce- un avertisment împotriva unui spirit de târguia- pând cu ultimii angajaţi şi ter­mi­nând cu cei lă. El i-a spus, de fapt, lui Petru: „Tot ce vei ce fuseseră tocmiţi primii să lucreze în via face pentru Mine va fi răsplăt­it, dar ai grijă ca sa. (În felul acesta, cei angajaţi mai târziu pu- nu cumva să fii animat în aceste fapte bune teau vedea cât au primit cei­lalţi.) de considerente ego­iste, deoarece, în acest caz, 20:9-12 Plata primită de ei a fost egală mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi pentru toţi: un dinar. Cei ce începu­seră mun- mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi. Ade- ca la ora şase dimineaţa au crezut că vor pri- vărul acesta este ilustrat de parabola din mi mai mult, dar iată că şi ei au primit doar capitol­ul următor. Această afirmaţie a fost ros- un dinar. Îndată aceştia au fost cuprinşi de re- tită, probabil, şi ca aver­tisment potrivit căruia sentimente, căci, la urma urmelor, oare nu lu- nu este de ajuns să porneşti bine pe calea craseră ei mai mult decât ceilalţi, îndur­ând ar- uceniciei, ci ceea ce contează este cum sfârşim şiţa zilei? pe această cale. 20:13, 14 În răspunsul dat de fermier un­uia Înainte de a trece mai departe, se cuvine să dintre aceştia vom găsi învăţături pline de notăm că expresiile: „împărăţia cerurilor“ şi miez, care se desprind din această parabolă.