Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

Marcu 149 sufletele care pier; dar noi suntem păz­itorii fraţilor 3:28-30 În versetele 28-30 Domnul a rostit noştri şi nici o neînde­plinire a datoriei noastre nu judecata veşnică asupra cărturarilor care s-au poate fi mai gravă decât aceea, în virtutea căreia, făcut vinovaţi de păcatul de neier­tat. noi nu acordăm nici o impor­tanţă mântuirii lor Acuzându-L pe Isus că scoate demonii prin veşnice.5 puterea demonică, când, în realitate, El făcea aceasta prin puterea Duhului Sfânt, în esenţă, Prin urmare, întotdeauna se vor găsi ei L-au numit pe Duhul Sfânt un demon. oameni din generaţia celui cu adevărat înflă­ Aceasta este hula sau blasfemia împotriva cărat pentru Dumnezeu, care să-l cons­idere Duhului Sfânt. Toate felurile de păcat pot fi „deplasat“, „excentric“ şi de-a drept­ul scrânt­it iertate, dar păcatul acesta deose­bit nu are ierta- la minte. Cu cât vom semă­na mai mult cu re. Este un păcat veş­nic. Cristos, cu atât vom trăi mai intens experien­ţa Pot oamenii comite acest păcat în ziua de dureroasă de a fi neînţel­eşi sau greşit înţeleşi astăzi? Probabil că nu. A fost un păcat comis de priete­nii şi chiar de rudele noastre. Dacă pe vremea când Isus Se afla pe pă­mânt, ne hotărâm să ne îmbogăţim, prietenii noştri săvârşind minuni. Întrucât El nu Se află fizic ne vor ura succes, dar dacă devenim fanat­ici pe pământ astăzi, scoţând de­moni, nu există pentru Isus Cristos, vom fi batjocoriţi de ei. aceeaşi posibilitate de a huli împotriva Du­hului 3:22 Cărturarii nu credeau că Isus este Sfânt. Oamenii care se îngrijorează că au nebun. Ei L-au acuzat că scoate dem­ onii prin comis păcatul de neiertat în mod expres nu au puterea lui Beelzebub, mai-marele demoni- comis acest păcat. Însuşi faptul că ei sunt lor. Numele Beelzebub înseamnă „domnul îngrijoraţi cu privire la acest lucru demonstrea- muştelor“ sau „domnul murdăriei“. A fost o ză că nu s-au făcut vinovaţi de hulă împotriva acuzaţie gravă, murdară şi calomniatoare! Duhului Sfânt. 3:23 Mai întâi, Isus a infirmat-o, apoi a C. A devărata mamă şi adevăraţii fraţi ai rostit judecată asupra celor care au făcut acu- zaţia. Dacă El scotea demoni prin Beel­zebub, Robului (3:31-35) atunci asta însemna că Satan ar acţion­a împo- Maria, mama lui Isus, a venit împreună triva lui însuşi, zădărnicin­du-şi propriile sale cu fraţii Lui, ca să stea de vorbă cu El. planuri. Scopul urmărit de el este să-i stăpâ- Mulţimea i-a împie­dicat să ajungă la El, şi nească pe oameni, prin inter­mediul demonilor, astfel ei I-au trimis vorbă că-L aşteaptă afară. şi nu să-i elibereze de demoni! Când I-a spus mesagerul că mama şi fraţii 3:24-26 O împărăţie, o casă sau o per­ Lui6 vor să stea de vorbă cu El, El a privit în soană dezbinată împotriva ei însăşi nu poate jur şi a declarat că mama şi fraţii Lui sunt dăinui. Pentru a continua să suprav­ieţuiască, toţi cei ce fac voia lui Dumnezeu. oamenii trebuie să coopereze între ei, nu să Mai multe învăţăminte se desprind de aici: aibă relaţii de antagonism. 1. Mai întâi de toate, cuvintele Domnului 3:27 Acuzaţia cărturarilor a fost lipsită de Isus au fost rostite ca o formă de must­rare la sens, sub trei aspecte. De fapt, Domnul Isus adresa mariolatriei sau a închin­ării la Maria. acţiona în sens diametral opus acuza­ţiei lor. El nu a dezonorat-o, ca mamă a Lui naturală, Minunile Sale semnificau căderea Sata­nei, mai ci a spus că relaţ­ia spirituală ocupă un rol degrabă decât puterea sa. Asta a vrut superior relaţiilor naturale, de sânge. Pentru Mântuitorul să spună când a afirmat: „Nimeni Maria este mai important să facă voia lui nu poate să intre în casa celui tare şi să-i jefu- Dumne­zeu, decât să fie mama Lui. iască averea dacă n-a legat mai întâi pe cel 2. În al doilea rând, se infirmă dogma tare; şi atunci îi va jefui casa“. potriv­it căreia Maria ar fi rămas perman­ent Satan este omul tare. Casa este dom­ en­iul fecioară. Isus a avut fraţi. El a fost pri­mul său, stăpânirea sa. El este zeul acestui veac. născut dintre copiii Mariei, dar ea a mai avut Averea sa e alcătuită din oamenii asupra căro- alţi fii şi fiice, care i s-au născut după aceea ra are stăpânire. Isus este Cel care îl leagă pe (vezi Mat. 13:55; Marcu 6:3; Ioan 2:12; 7:3, Satan şi-i jefu­ieşte casa. La a doua venire a 10; Fapte 1:14; 1 Cor. 9:5; Gal. 1:19. Vezi şi lui Cristos, Satan va fi legat şi aruncat în Psalm­ ul 69:8). groapa fără fund, pe o perioadă de o mie de 3. Isus a aşezat interesele lui Dumnezeu ani. Scoa­terea de­monilor de către Mântuitorul mai presus de legăturile de rudenie. Urmaşilor în timpul lucrării Sale pă­mânteşti a fost o Săi El le spune şi astăzi: „Dacă vine cineva la anticipare a legării totale a diavolului. Mine şi nu-şi u­răşte tatăl şi mama, soţia şi

150 Marcu copiii, fraţii şi surorile, ba chiar şi propria sa există sub formă spirituală. Toţi cei care Îl viaţă, nu poate fi ucenicul Meu“ (Luca recunosc pe Cristos ca Rege vor face parte 14:26). din împărăţie şi se află în ea, chiar dacă 4. Textul acesta ne reaminteşte că credin­ Regele Însuşi lipseşte. cioşii sunt legaţi între ei cu legături mai 4. Cuvântul lui Dumnezeu avea să fie pu­ternice decât cele de rudenie, atunci când se­mănat în perioada interimară, cu di­verse acele rude nu sunt mântuite. grade de succes. Unii oameni vor fi cu adevă- 5. Şi, în fine, textul subliniază importanţa rat convertiţi, dar alţii vor fi doar creştini cu pe care a acordat-o Isus facerii voii lui Dum­ numele. Toţi creştinii care au mărturisit vor fi nezeu. Mă ridic eu oare la înălţimea chem­ ării? în împărăţie, în forma ei exterioară, dar numai Sunt eu mama sau fratele Său? cei auten­tici vor intra în împără­ţia aflată sub D. Parabola semănătorului (4:1-20) forma reali­tăţii ei lăun­trice. 4:1, 2 Din nou Isus a început să-i înveţe Versetele 11 şi 12 explică de ce adevă­rul pe oameni la mare. Din nou, mulţi­mea L-a acesta a fost prezentat în parabole. Dumnez­eu obligat să facă dintr-o barcă amvonul Său, la le descoperă secretele familiei Sale doar celor scurtă distanţă de malul mării. Şi din nou, El ale căror inimi sunt desc­hi­se, receptive şi a predat lecţii spiritu­ale din lumea naturii din ascultătoare, ascunzând, în mod intenţion­at, jurul Lui. El putea vedea adevăr spiritu­al în adevărul de cei care resping lumina ce le-a domeniul natural. Adevărul spiritual este vi­zibil fost dăruită. Aceştia sunt oamenii despre care pentru noi toţi. Isus spune că sunt afară. Cuvintele din verse- 4:3, 4 Parabola aceasta se referă la un tul 12 ar putea părea aspre şi inechitabi­le unui semănător, la sămânţă şi la sol. Solul de la cititor neav­izat: „...ca, văzând, să vadă şi să nu marginea drumului a fost prea bătătorit pentru zărească, şi auzind, să audă şi să nu înţelea- ca sămânţa să pătrundă în el. Au venit păsă- gă, ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte rile şi au mâncat sămân­ţa. (păcatele)“. 4:5, 6 Pământul pietros a fost acoperit Dar să nu uităm privilegiul extraordinar de doar cu un strat subţire de sol, peste stratul de mare pe care l-au avut aceşti oameni. Însuşi piatră. Solul neadânc a împiedicat săm­ ânţa să Fiul lui Dumnezeu îi învăţase pe oameni în se înfigă adânc şi să prindă rădă­cini. mijlocul lor şi făcuse minuni măreţe înaintea 4:7 Pământul plin de spini avea tufişuri de lor. În loc să-L recunoască pe El, ca adevăra- spini, care furau lumina soarelui de care avea tul Mesia, ei Îl respin­geau de pe atunci. Din nevoie sămânţa ca să prindă rădăcini şi să pricina faptului că L-au resp­ins, lor nu avea să rodească. li se mai dea lumina învăţăturilor Sale. Din 4:8, 9 Pământul bun a fost adânc şi fertil, acel mom­ ent ei vor vedea minunile Sale, dar având condiţiile favorabile dezvol­tării se­minţei. nu le vor înţelege semnificaţia spirituală. Vor Unele seminţe au produs de treizeci de ori, auzi cuvintele Sale, dar nu le vor putea apre- altele de şaizeci, iar altele de o sută de ori can- cia lecţiile profund spirituale pentru ei înşişi. titatea însămânţată. Există acea situaţie în care cineva a auzit 4:10-12 Când ucenicii au fost singuri cu Evanghelia pentru ultima oară. Este posibil să Domnul Isus, L-au întrebat de ce vorbeşte în te îndepărtezi, prin păcat, de ziua harul­ui. Da, parabole. El le-a explicat că numai cei dotaţi unii ajung într-adevăr să se rătăc­ească dincolo cu o inimă receptivă aveau voie să cunoască de punctul de a mai putea fi răscump­ăraţi. tainele împărăţiei lui Dumnezeu. O taină în Sunt fiinţe omeneşti care L-au refuzat pe Noul Testament este un adevăr până atunci Mântuitorul şi nu vor mai avea niciodată prile- necunoscut, nedescoperit, care poate fi făcut jul să se pocăiască şi să fie iertaţi. S-ar putea cunoscut doar prin intermed­iul unei revelaţii ca ei să audă în conti­nuare Evanghelia, dar speciale. Taina împăr­ ăţiei lui Dumnezeu con- urechile lor vor rămân­e împietrite, iar inim­ ile stă în faptul că: închise. În limba engleză există proverbul: 1. Domnul Isus a fost respins când S-a “Where there’s life, there’s hope”, sau, „cât oferit pe Sine ca Rege al Israelului. mai este viaţă, mai este şi nădejde“, dar Biblia 2. Înainte ca împărăţia să devină o realitat­e, îi menţion­ează pe unii care sunt încă în viaţă, fiind realmente întemeiată pe pă­mânt, trebuia dar au trecut de punc­tul oricărei nă­dejdi de să intervină o perioadă preala­bilă. pocă­inţă (vezi, de pildă, Ev. 6:4-6). 3. În timpul acestei perioade interimare, ea 4:13 Revenind la parabola semănătoru­lui, Domnul Isus i-a întrebat pe ucenici cum s-ar

Marcu 151 putea ei să se aştepte să înţeleagă para­bole gradul productivităţii? Viaţa cea mai prod­uctivă mai complexe, dacă nu puteau înţelege para- este aceea care ascultă de Cuvânt cu prompti- bola aceasta simplă. tudine, fără să-l pună la îndoială, fără murmur, 4:14 Mântuitorul nu l-a identificat pe ci cu bucurie în suflet. semănător. E posibil ca El să fie semănă­ E. R esponsabilitatea celor care aud (4:21-25) torul sau cei care predică în calitate de 4:21 Lampa (candela) de aici reprezintă reprezen­tanţi ai Săi. Sămânţa însă El a afirmat adevărur­ile pe care Domnul le-a împărtăşit că este Cuvântul. uceni­cilor Săi. Aceste adevăruri nu trebuiau 4:15-20 Diversele tipuri de sol repre­zintă puse sub un coş sau sub un pat, ci expuse la inima omenească şi receptivitatea acesteia la vedere, ca toţi oamenii să le vadă. Obor­ocul Cuvânt, după cum urmează: ar putea reprezenta afacerile, care, dacă li se Solul de pe marginea drumului (v. 15). permite, le fură oamenilor tim­pul pe care ar Această inimă este împietrită. Persoana, încă- trebui să-l acorde lucrurilor Domnului. Patul păţânată şi nezdrobită, nefrântă, Îi spune un ar putea însemna como­ditatea sau lenea, „nu“ categoric Mântuitorului. Satan, înfăţişat ambele duşmane ale evanghelismu­lui. prin păsări, smulge Cu­vântul. Păcă­tosul rămâ- 4:22 Isus le-a vorbit mulţimilor în para­ ne nemişcat şi netul­burat când aude mesajul. bole. Adevărul din spatele lor era ascuns. Dar Este indifer­ent şi insensib­il la mesaj şi după intenţia divină a fost ca uce­nicii să explice audierea lui. aceste adevăruri ascunse celor cu inima dori- Pământul pietros (v. 16, 17). Persoana din toare să cunoască. Versetul 22 ar putea însem- această categorie răspunde în mod super­ficial la na însă şi faptul că ucenicii trebuie să slujeas- Cuvânt. Poate cuprins de emoţia unui îndemn că cu gândul mereu în­dreptat la faptul că va fierbinte, face o mărt­urisire de cred­inţă în veni o zi când se va da pe faţă dacă afacerile Cristos. Dar este doar o recunoaş­tere intelectua- sau satisfacerea plăcerilor proprii au fost lăsate lă, fără ca persoana respectivă să se fi predat pe să ia locul ce trebuia acordat mărtu­riei aduse de-a-ntregul lui Cristos. El primeşte Cuvântul pentru Mântuitorul. cu bucurie; dar mult mai bine ar fi dacă l-ar 4:23 Gravitatea acestor cuvinte este indica- primi cu pocăinţă adâncă şi cu căinţă. Un timp, tă prin îndemnul lui Isus: „Dacă are cineva omul nostru pare să meargă înainte, dar când urechi de auzit, să audă!“ vin necazurile şi prigoa­nele datorate mărturisirii 4:24 Atunci Mântuitorul a rostit un alt lui, el se decide că preţul este prea mare şi avertisment grav: „Luaţi seama la ce a­ uziţi!“ astfel renunţă la întreaga chestiune. El se decla- Dacă aud o poruncă din Cuvântul lui ră creştin atâta timp cât este la modă să fie Dumnezeu, şi nu o pun în practică, nu pot s-o creştin, dar de îndată ce vin persecuţiile, i se dă transmit altora. Ceea ce conferă putere şi efi- pe faţă creştinismul fals. cacitate învăţăturii propovădu­ite este posibi­ Pământul spinos (v. 18, 19). Şi cei din litatea oamenilor de a vedea adevărul exempli- ca­tegoria aceasta au un început promiţător. ficat în viaţa propovă­duit­orului. După toate aparen­ţele, ei par a fi credin­cioşi Tot ce măsurăm prin împărtăşirea adevă­ adevăraţi. Dar mai apoi ei încep să se preo­ rului la alţii se va întoarce la noi cu dobân­dă cupe de afaceri, de grijile lumii, fiind animaţi sporită. De cele mai multe ori, profeso­rul de dorinţa de îmbogăţire. Ei îşi pierd intere­sul învaţă mai mult din pregătirea lecţiei decât pentru lucrurile spiritual­e, până când, în cele învaţă elevii lui, iar răsplata viitoare va fi mai din urmă, renunţă la orice pretenţie de a mai mare decât micile noas­tre sacrifi­cii. fi creştini. 4:25 De fiecare dată când ne însuşim un Pământul bun (v. 20). Aici avem de a adevăr nou şi-i dăm acestuia prilejul de a face cu o acceptare certă a Cuvântului, indi- deveni o realitate în viaţa noastră, putem fi ferent de preţul pe care trebuie să-l plătească. sig­uri că vom primi şi alte adevăruri. Pe de Aceştia sunt oamenii născuţi cu adevărat din altă parte, eşecul de a răspunde la adevăr va nou. Ei sunt supuşi loiali ai lui Cristos, Regele. duce la o pierdere până şi a ceea ce ago­ Nici lumea, nici firea veche, nici diavolul nu nisiserăm anterior. le poate zdruncina încrede­rea în El. F. Parabola seminţei care creşte (4:26-29) Chiar printre ascultătorii din categoria tere- Această parabolă se găseşte numai la nului bun, există o gamă mare de rodnic­ie. Marcu. Ea poate fi interpretată în cel puţin Unii aduc rod de treizeci de ori, alţii de şai- zeci de ori, iar alţii de o sută. Ce determină

152 Marcu două feluri. Omul ar putea să-L reprezinte pe puteau ei să înţeleagă. El a clădit pe cunoş- Domnul Isus, care aruncă sămânţa pe păm­ ânt tinţele predate anterior, dându-le timp să asi- în timpul lucrării Sale publice, întorc­ându-se mileze lecţia prece­den­tă, înainte de a trece la apoi în cer. Sămânţa începe să crească – în una nouă. Conş­tient de capacitatea ascultători- chip tainic, imperceptibil, dar invincibil. De la lor Săi, El a avut grijă să nu-i înglodeze cu acest început mic, se dezv­oltă o recoltă de mai multe învăţături decât puteau asimila ei adevăraţi credincioşi. Când grâul este copt , (vezi şi Ioan 16:12; 1 Cor. 3:2; Ev. 5:12). secerişul va fi dus în hambarul ceresc. Metoda folosită însă de unii predicatori din Sau, parabola ar putea avea drept scop să-i vremea noastră ne-ar putea determina să cre- încurajeze pe ucenici. Datoria lor este să seme- dem că Isus ar fi spus: „Hrăniţi girafele ne sămânţa. Ei s-ar putea să doar­mă noaptea Mele“, şi nu „Hrăniţi oile Mele“, cum a spus şi să se scoale ziua, ştiind că Cuvân­tul lui El în realitate! Dumnezeu nu se va întoarce fără rod, ci va Deşi învăţătura Sa generală a fost prezenta- înfăptui tot ceea ce a inten­ţionat El să înfăptu- tă sub formă de parabole, El le-a explicat iască. Prin intermediul unui proces tainic şi ucenicilor Săi, în particular. El le dăruieşte miraculos, fără interv­enţia tăriei şi priceperii lumină celor care o doresc cu sinceritate. omeneşti, Cuvânt­ul lucrează în inimile oameni- H. Vântul şi valurile Îl slujesc pe Ro­b, lor, produ­când roadă pentru Dumnezeu. Omul fiindu-I supuse (4:35-41) sădeş­te şi udă, dar Dum­nezeu face să crească. 4:35-37 În seara aceleiaşi zile, Isus şi uce- Dificultatea acestei interpretări se află însă în nicii au pornit să traverseze Marea Galil­eii, versetul 29. Numai Dumnezeu poate să trimită spre malul de răsărit. Ei nu au făcut însă pre- sau să intre cu secera la vremea secerişului. Dar gătiri în vederea acestei călă­torii. Alte bărci în parabol­ă, acelaşi om care seamănă sămânţa mai mici au venit după ei. Apoi deodat­ă s-a intro­duce secera când s-au copt grânele. stârnit o furtună năprasnic­ă. Valuri mari ame- ninţau să scufunde barca. G. Parabola seminţei de muştar (4:30-34) 4:38-41 Isus dormea la pupa corăbiei. 4:30-32 Această parabolă înfăţişează creş- Disperaţi, ucenicii L-au trezit, mustrându-L terea împărăţiei, de la un început mic, ca o pentru aparenta Sa lipsă de preocupare pentru sămânţă de muştar, până la un pom sau un siguranţa lor. Domnul S-a trezit, a certat vân- arbore suficient de mare pentru a adă­posti în tul şi a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!“ Vântul el păsările. Împă­răţia a înce­put cu o mică a încetat şi s-a făcut o linişte mare“. Apoi minoritate, persecutată. Apoi a devenit mai Isus i-a certat puţin pe adepţii Lui, pentru fap- populară, fiind îmbrăţ­işată de guverne ca reli- tul că s-au temut şi nu au avut încredere. Ei gie de stat. Aceas­tă dezvol­tare a fost spectacu- au rămas înmărmu­riţi de minu­nea săvârşită. loasă, dar nesănătoasă, întrucât o mare parte Deşi ştiau cine este Isus, ei au fost impresio- din cei care au mărtur­isit cu buzele loialitate naţi din nou de puterea Aceluia care avea Regelui nu au fost convertiţi cu adevărat. stăpânire asupra elemente­lor naturii. După cum s-a exprimat în privinţa ac­easta Incidentul ne relevă umanitatea şi dum­ Vance Havner: nezeirea Domnului Isus. El dormea la pupa corăbiei – acest fapt i-a dezvăluit umanitat­ea. Atâta timp cât Biserica a purtat cicatrici, ea a El a rostit un cuvânt, şi marea s-a li­niştit – înaintat. Când a început să poarte medalii, cauza prin aceasta s-a revelat dumneze­irea Sa! ei a lâncezit. Pentru creştini a fost mai măreaţă A fost demonstrată puterea Sa asupra natu- ziua când erau aruncaţi de vii la lei, decât atunci rii, după cum minunile Sale anterioare au când au cumpărat abonamente şi au putut urmări dezvăluit puterea Sa asupra bolilor şi demoni- spectacolul de la tribuna mare. 7 lor. În cele din urmă, faptul ne încurajează şi Arborele de muştar înfăţişează, prin urma- pe noi să alergăm la Isus în toate furtun­ile re, creştinismul oficial, care a devenit un cuib vieţii, ştiind că barca nu se poate scufunda în care s-au născut tot felul de învă­ţători falşi. niciodată atunci când El se află în ea. Este forma exterioară a împără­ţiei, aşa cum I. Vindecarea demonizatului din Ga­dara există ea astăzi. (5:1-20) 4:33, 34 Versetele 33 şi 34 ne familia­ 5:1-5 Ţinutul Gadarenilor se afla pe rizează cu un important principiu în munca de predare. Isus i-a învăţat pe oameni după cum

Marcu 153 malul de răsărit al Mării Galileii. Acolo Isus a porcilor au alergat înapoi în oraş să dea de întâlnit un om neobişnuit de violent, pose­dat veste cele întâmplate. O mulţime a venit apoi de un demon, care constituia un pericol pentru şi l-a găsit pe fostul demonizat stând la societate. Toate eforturile de a-l supune eşuase- picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate min­ ră. Omul locuia print­re mor­minte şi în munţi, ţile. Oamenii s-au umplut de spaimă. Cineva ţipând încontinuu şi tăind­­ u-se cu pietre ascu- a spus: „Ei s-au temut când El a potolit furtu- ţite. na pe mare şi cea de acum, din sufletul unui 5:6-13 Când demonizatul L-a văzut pe om“. Martorii au povestit tot ce s-a întâmplat Isus, mai întâi s-a purtat respectuos, dar apoi celor proasp­ăt sosiţi. Pentru populaţia acelei s-a plâns cu amar. „Ce imagine veri­dică şi localităţi asta a fost prea mult. L-au rugat pe groaznică în acelaşi timp avem în faţă: un om Isus să plece din regiune. Acest aspect, şi nu aplecat în adoraţie, cu cerere şi cu cre­dinţă, iar distrugerea porcilor, este partea şocantă a inci- apoi plin de ură, sfidător şi zguduit de spai- dentului! Cristos a devenit un oaspete prea mă; o personalitate dublă, care tânjeşt­e după costisitor! libertate, nere­nunţând însă la patimă“ (Scripture „Mulţimi fără număr încă insistă şi acum Union Notes, Notiţe de la Uniun­ea Scrip- ca Cristos să stea cât mai departe de ei, de turală). teamă ca nu cumva părtăşia Lui să prileju­ Nu se poate stabili ordinea exactă în care iască vreo pierdere pe plan social, financiar s-au petrecut lucrurile, doar un sce­nariu pro­ sau personal. Căutând să-şi sal­veze averile, ei babil: îşi pierd sufletele“ (Scrieri alese). 1. Demonizatul a săvârşit un act de reve­ 5:18-20 Pe când Se pregătea Isus să pără- renţă în faţa Domnului Isus (v. 6). sească regiunea, la bordul corăbiei, omul L-a 2. Isus i-a poruncit duhului necurat să iasă rugat fierbinte să-i dea voie să-L înso­ţească. afară din el (v. 8). A fost o cerere demnă, eviden­ţiind noua sa 3. Duhul, vorbind prin gura omului, a recu­ viaţă, dar Isus l-a trimis acasă, să fie martor noscut Cine este Isus, i-a contestat drep­tul de viu al marii puteri şi îndu­rări a lui Dumnezeu. a interveni şi L-a rugat pe Isus cu un jură- Omul s-a supus, şi astfel a răsp­ândit vestea mânt să înceteze de a-l mai chinui (v. 7). bună în Decapolis, regiunea ce cuprindea 4. Isus i-a cerut duhului să-şi spună zece oraşe. nume­le, care a fost Legiune, semnifi­când fap- Acesta este ordinul de înaintare pentru toţi tul că omul era stăpânit sau locuit de mulţi cei care au trăit experienţa harului salvat­or al de­moni (v. 9). Acest fapt nu contrazice verse- lui Dumnezeu: „Du-te în casa ta, la ai tăi, şi tul 2, unde se spune că avea un duh necurat vesteşte-le tot ce a făcut Domnul pentru tine, (la singular). şi cum a avut milă de tine“. Evanghelizarea 5. Poate că acel duh era purtătorul de începe de la casa cuiva! cuv­ânt pentru demonii care au cerut permi­ J. Vindecarea incurabililor şi învierea siunea să intre în turma de porci (v. 10-12). morţilor (5:21-43) 6. Li s-a dat permisiunea, urmarea fiind 5:21-23 Revenit pe malul de vest al faptul că două mii de porci au năvălit pe Galileii de azur, Domnul Isus S-a aflat în panta muntelui, înecându-se în mare (v. 13). curând în centrul unei mari mulţimi. Un tată Domnul a fost adesea criticat că a pro­vocat disperat a alergat la El. Era Iair, unul din distrugerea acelor porci. Se pot face însă fruntaşii sinagogii. Fiica mică a acest­uia era următoarele observaţii: pe moarte. L-a rugat îndată pe Isus să Se 1. Nu El a provocat nimicirea lor, ci doar ducă şi să-Şi pună mâinile peste ea, ca să fie a îngăduit-o. Puterea distrugătoare a Sata­nei a vindecată. fost aceea care a distrus porcii. 5:24 Domnul a fost de acord, pornind spre 2. Nu se consemnează nicăieri că proprie­ casa acestuia. O mulţime de oameni venea tarii porcilor ar fi făcut vreo reclamaţie. Poate după El, urmându-L de aproape. Este intere- că erau evrei, pentru care oricum era interzisă sant de observat că imediat după afirmaţia creşterea porcilor. despre mulţimea care se îmbulzea după El, 3. Sufletul omului a valorat mai mult decât avem relatarea despre femeia plină de credinţă, toţi porcii din lume. care s-a atins de El pentru a fi vindecată. 4. Dacă am cunoaşte tot ce cunoştea Isus, 5:25-29 O femeie disperată L-a inter­ şi noi am fi procedat exact la fel. ceptat pe Isus, în timp ce El Se îndrepta spre 5:14-17 Cei care au asistat la distruge­rea

154 Marcu casa lui Iair. Domnul nostru n-a fost nici aga- 5:34 Apoi El a rostit cuvinte de asigur­are sat, nici deranjat şi nici şifonat de aceast­ă pentru sufletul ei. Mărturisirea desc­hisă a lui aparentă întrerupere. Cum reacţio­năm noi la Cristos este de o extraordinară impor­tanţă. întreruperi? Fără ea prea puţină creştere se va manifesta în viaţa creştină. Pe măsură ce luăm o poziţie Cred că-mi este de folos să încerc să privesc îndrăzneaţă pentru El, El ne inundă sufletul cu toate întreruperile şi piedicile în calea lucrării pe deplina asigurare a cred­inţei. Cuvintele care mi-am propus s-o îndeplinesc ca o formă de Domnului Isus nu numai că au confirmat vin- disciplină, ca încercări trimise de Dumnezeu, pen- decarea ei fizic­ă, ci, fără îndoială, au inclus şi tru a mă ajuta să nu devin egoist faţă de propria- marea binecuvântare a mântuirii sufletului ei. mi lucrare... Ea nu este pierdere de timp, cum ar 5:35-38 Între timp, au sosit solii, anun­ţând fi ispitit cineva să creadă, ci constituie cea mai că fiica lui Iair a murit şi, prin urma­re, nu importantă parte a lucrării din ziua respectivă – mai e nevoie să-L aducă pe Învăţă­torul. acea parte pe care i-o pot oferi cu cea mai mare Domnul l-a încurajat, călduros, pe Iair, apoi libertate lui Dumnezeu (din cule­gerea de meditaţii i-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan cu El şi Choice Gleanings Calendar). S-a dus în casa lui Iair. Acolo au fost întâm­ pinaţi de bocetele caracterist­ice cult­urii estice Femeia aceasta suferise de o cronică scur- în asemenea împrejurări de doliu, când uneori gere de sânge timp de doisprezece ani. Toţi sunt angajate servic­iile unor bocitoare de pro- doctorii numeroşi pe la care fusese se pare fesie. că folosiseră forme drastice de trata­ment, o 5:39-42 Când Isus i-a asigurat că fetiţa ruinaseră financiar şi o lăsaseră într-o stare nu e moartă, ci doar adormită, lacrimile lor mai rea decât fusese înainte. Când nu-i mai s-au transformat în batjocuri. Neluând în seamă rămăsese aproape nici o speranţă de vindecare, batjocurile lor, Domnul i-a luat pe membrii cineva i-a vorbit despre Isus. Femeia nu a imediaţi ai familiei la căpătâ­iul copilei nemiş- pierdut nici o clipă, pornind imediat în căuta- cate şi apoi, apucând-o de mână, i-a zis în rea Lui. Iar Domnul a simţit că s-a scurs din aramaică: „Fetiţă, scoală-te!“ Imediat fetiţa El putere divină, când s-a atins femeia de de doisprezece ani s-a ridicat şi a umblat. poala hai­nei Lui. Imediat scur­gerea de sânge Rudele ei au rămas înmărmurite, fiind cuprin- a încet­at şi femeia s-a simţit complet vinde­ se de o bucurie fără margini. cată. 5:43 Domnul le-a interzis însă să facă 5:30 Ea îşi făcuse planul să se retragă publicitate acestei minuni. Pe El nu-L intere­ neobservată, dar Domnul n-a vrut s-o lase să sau aclamaţiile mulţimii. El trebuia să mearg­ă piardă binecuvântarea de a-L recunoaş­te public fără şovăire pe drumul spre cruce. pe Mântuitorul. El Îşi dăduse seama că se Dacă fetiţa murise cu adevărat, atunci acest scursese putere divină, când ea s-a atins de El. capitol ilustrează puterea lui Isus asup­ra demo- Deci, L-a costat ceva ca s-o vindece. Aşadar, nilor, a bolii şi a morţii. Nu toţi învăţaţii a întrebat: „Cine s-a atins de hainele Mele?“ Bibliei sunt de acord cu priv­ire la faptul că El cunoştea răspunsul, dar a pus întrebarea fata a murit cu adevărat. Isus a spus că nu e pentru a o aduce pe femeie în faţa mulţimii. moartă, ci doar adorm­ ită. Poate că era într-o 5:31 Ucenicii Lui au crezut că întrebar­ea e comă adâncă. Negreşit, El ar fi putut la fel de fără rost. Mulţi oameni se înghesuiau înconti- uşor s-o învie din morţi, dar El n-a voit să-şi nuu în jurul Lui. Prin urmare, ce rost mai asume creditul pentru învie­rea ei, când, în avea să întrebe: „Cine S-a atins de Mine?“ realita­te, fetiţa nu era decât în stare de incon­ş­ Dar există o deosebire între atin­gerea apropie- tienţă. rii fizice şi atingerea credinţei disper­ate. Este Nu trebuie să trecem cu vederea peste posibil ca cineva să fie atât de aproape de El, cuvintele cu care se încheie acest capitol: „...şi fără însă să se încreadă în El, dar este imposi- a zis să dea de mâncare fetiţei“. În lucrarea bil să-L atingi prin cre­dinţă, fără ca El să ştie de slujire spirituală, această acţiu­ne se înscrie lucrul acesta şi fără ca persoana respectivă să în rândul lucrărilor ulterioare convertirii. fie vindecată. Sufletele care au simţit în ele pulsul vieţii noi 5:32, 33 Femeia a venit în faţă, plină de trebuie să fie hrănite. O modalitate prin care teamă şi cutremur, şi a căzut cu faţa în jos, un ucenic poate să-şi manifeste dragostea pen- înaintea Lui, făcând prima ei mărturis­ire tru Mântuitorul său este să hrănească oile pu­blică a lui Isus. Lui.

Marcu 155 K. Respingerea Robului la Nazaret (6:1-6) doisprezece, care beneficiaseră de pregătir­ea 6:1-3 Isus S-a întors la Nazaret cu uce­ şi instruirea fără egal pe care le-o acor­dase nicii Lui. El Se afla acum în patria Sa, unde Mântuitorul. El i-a trimis doi câte doi. În felul lucrase ca tâmplar. În ziua de sabat, El îi acesta, propovăduirea avea să fie con­firmată învăţa pe oameni în sinagogă. Uimiţi, oame- prin mărturia a două persoane. În plus, se nii nu puteau tăgădui înţele­pciunea învăţătu­ puteau ajuta reciproc, în călăto­ria lor. În fine, rilor Sale sau caracterul miraculos al minunilor prezenţa celor doi putea fi utilă, în împrejurări săvârşite de El. Cu toate aces­tea, ei nu erau delicate, datorate unei culturi cu standarde dispuşi să-L recunoască în calitatea Sa de Fiu morale foarte scăzute. Apoi El le-a dat putere al lui Dumnezeu. Mai degra­bă, ei Îl conside- asupra duhurilor necurate. Această afirmaţie rau drept tâmplarul, fiul Mariei, ai Cărui este demnă de a fi remarc­ată. Una este să fraţi şi surori locuiau acolo. În schimb, dacă scoţi afară de­moni; însă numai Dumnezeu El ar fi revenit la Nazaret ca Erou cuceritor, poate conferi această pu­tere altora. atunci poate L-ar fi acceptat mai lesne. Dar El 6:8 Dacă împărăţia Domnului nostru ar fi a venit îmbrăc­at cu har, umil şi smerit. Or, din lumea aceasta, El niciodată n-ar fi emis asta i-a făcut să se potic­nească. instrucţiunile care urmează în verse­tele 8-11, 6:4-6 Cu acea ocazie a făcut Isus re­marca întrucât acestea sunt diametral opuse celor pe potrivit căreia un profet este mai bine primit care le-ar emite un conducăt­or din lumea în alte locuri decât în patria sa. Rudele şi prie­ noastră. Ucenicii urmau să plece la drum fără tenii săi sunt mult prea apro­piaţi de el pentru provizii – să nu ia nimic... decât un toiag; nici a putea aprecia la justa valoare per­soana sau pâine, nici traistă, nici bani* la brâu lucrarea lui. „Nicăieri nu este mai greu să-L [*„aramă“, în original, dar, prin metonimie, slujeşti pe Domnul decât acasă“ – a spus termenului i se atribuie sensul de „bani“, n.tr.]. cineva. Nazarinenii înşişi erau un popor dis- Ucenicii trebuiau să se bizuie întru totul pe preţuit; în cazul lor, se încetăţenise expresia: Domnul, pentru acoperirea acestor nevoi. „Poat­e proveni ceva bun din Nazar­et?“ Şi 6:9 Aveau însă voie să ia cu ei sandale şi totuşi, aceşti declasaţi sociali au avut cutezanţa un toiag – acest element fiind, probabil, nece- de a-L dispreţui pe Domnul Isus, ilustrând cât sar ca mijloc de apărare împotriva animalelor se poate de convingător arogan­ţa şi necredinţa sălbatice – şi o singură căm­ aşă! Aşadar, efec- inimii omeneşti. În acest context, Domnul Isus tele personale ale uceni­cilor nu erau deloc de Şi-a pus mâi­nile peste câţiva bolnavi şi i-a invidiat, oamenii nefiind atraşi la creştinism de vindecat. Doar atât! Căci necredinţa acestor perspectiva îmbogăţirii! În aceste condiţii, sin- oameni L-a uimit. J.G. Miller ne previne asu- gura putere aflată la dispo­ziţia ucenicilor prove­ pra pericolului acestui soi de necredinţă: nea exclusiv de la Dumnezeu. Ei erau nevoiţi să depindă în întregime de El. Şi totuşi, deşi O atare necredinţă are consecinţe imense în rău, au fost trimişi în aceste condiţii de extremă deoarece blochează canalele harului şi îndurării, simplitate, ei erau reprezentan­ţii Fiului lui nelăsând să mai curgă decât un fir subţire de Dumnezeu, învestiţi cu puterea Lui. ajutor pentru vieţile umane atât de nevoiaşe.9 6:10 Ei aveau datoria să accepte ospita­ litatea, ori de câte ori le era oferită, urmând să Din nou, Isus a gustat sentimentul de sin- rămână în casa respectivă până când plecau gurătate încercat de cei înjosiţi şi greşit înţeleşi din ţinutul respectiv – această in­strucţiune de semenii lor. Mulţi dintre adepţii Săi au având menirea expresă de a-i împiedica să se împărtăşit aceeaşi durere de care a avut parte mute din casă în casă, până găseau condiţiile Domnul. Adesea, slujitorii Domn­ului par cele mai confortabile. Misiunea lor era să pre- îmbrăcaţi într-o alură foarte umil­ă. Întrebarea dice despre Cel care n-a venit să-Şi facă Sieşi care se pune este: vom reuşi noi să pătrundem pe plac şi nu a urmărit împlinirea dor­inţelor dincolo de înfăţişarea lor exterioară, recunos- Eului Său. Prin urmare, ei nu aveau voie să când adevărata lor va­loa­re spirituală? Nelăsân­ comprom­ ită acest mesaj sacru, prin încercarea du-Se înfricat de faptul că cei din Nazaret de a sta în condiţii de lux sau chiar de L-au respins, Domnul a străbătut satele din comodita­te. jur, predând Cuvântul lui Dumnezeu. 6:11 Dacă oamenii dintr-un anumit loc îi respingeau pe ucenici şi mesajul lor, ucenicii L. Robul Îşi trimite ucenicii (6:7-13) erau dezlegaţi de obligaţia de a rămâne în 6:7 A sosit apoi vremea lansării celor acel loc. A continua să rămână acolo ar fi

156 Marcu însemnat să arunce mărgăritarele în gura porci- 6:26-28 Regele s-a văzut dintr-odată prins lor. Dar la plecarea lor din acel loc, ucenicii în capcană. Călcându-şi pe inimă, el i-a acordat aveau datoria să-şi scuture praful de pe tălpile fetei cererea. Păcatul ţesuse o pânză deasă în picioarelor, ca simbol al faptului că jurul regelui vasal, care a căzut astfel victimă Dumnezeu îi respinge pe cei ce-L resping pe uneltirilor unei femei rele, prin faptul că s-a Preaiubitul Său Fiu. lăsat ademenit de senzualitatea acelui dans. Deşi unele dintre instrucţiunile date uceni- 6:29 Când au auzit credincioşii ucenici ai cilor au avut un caracter temporar, fiind ulte- lui Ioan ce s-a întâmplat, au venit şi i-au luat rior retrase de Domnul Isus (Luca 22:35, 36), trupul neînsufleţit, înhumându-l, după care s-au în ele găsim însă întipărite principii cu valabi- dus şi I-au spus lui Isus. litatea universală pentru slujitorii lui Cristos din orice epocă. N. Hrănirea celor cinci mii (6:30-44) 6:12, 13 Ucenicii au plecat şi au predi­cat 6:30 Minunea aceasta, consemnată în toate pocăinţa, scoţând mulţi demoni şi un­gând cu patru evangheliile, a avut loc la înce­putul celui untdelemn o seamă de bolnavi şi vindecân- de-al treilea an al lucrării Sale publice. du-i. „Ungerea cu untdelemn“, credem noi, era Apostolii tocmai reveniseră la Capernaum, din un gest simbolic, înfăţi­şând puterea binefăcă­ misiunea lor anterioară de propovăduire (vezi toare şi tămăduitoare a Duhului Sfânt, alinarea versetele 7-13). Poate că erau încântaţi de suc- pe care o aduce El. cesul dobândit, dar şi epuizaţi fizic, cu dureri M. Decapitarea precursorului Robului de picioare. Recun­oscând nevoia ucenicilor de (6:14-29) a se odihni şi de a avea parte de linişte, 6:14-16 Când a ajuns la urechea lui Irod Domnul i-a luat cu El în corabie, ducându-i vestea că făcătorul de minuni străbate ţinutul într-o zonă retrasă de pe malul Mării Galileii. acela, îndată a conchis că trebuie să fie neapă- 6:31, 32 Adesea auzim afirmaţia: „Ven­ iţi rat Ioan Botezătorul... înviat din morţi. Alţii la o parte, într-un loc pustiu, şi odihn­ iţi-vă au afirmat că este Ilie sau unul dintre ceilalţi puţin“ cu referire la concepţia unor creştini, profeţi. Dar Irod era convins că este omul potrivit căreia, în lumina acestui verset, îşi pot căruia îi tăiase capul. Ioan Boteză­torul fusese permite să se lăfăie, luându-şi concedii prelun- glasul lui Dumnezeu, glas pe care însă Irod îl gite, în condiţii de lux. Iată însă ce spune redusese la tăcere. Acum Irod a fost cuprins Kelly în această privinţă: de cumplite rem­ uşcări pentru fapta săvârşită, învăţând pe propria lui piele cât de cumplită Nu ar fi nici o problemă, dacă am avea nevoie poate să devină viaţa pentru cei care calcă justificată de odihnă suplimentară de acest gen; în Legea, al căror cuget încărcat nu le dă nici o cazul în care am lucrat din răsputeri, am depus clipă de linişte! eforturi altruiste întru binecuvântarea altora şi nu 6:17-20 În acest punct, cititorul este purtat ne-a interesat propriul nostru con­fort, atunci am în urmă, la momentul anterior, al executării lui putea, negreşit, considera că îndemnul Domnului Ioan. Botezătorul îl mustrase pe Irod, pentru [din versetul amintit] se referă cu adevărat la faptul că acesta încheiase o căsnicie ilegală cu noi.10 soţia lui Filip, fratele său. Irodiada, care era acum soţia lui Irod, a reacţionat cu furie la 6:33, 34 Domnul Isus şi ucenicii Săi au această mustrare şi a jurat răzbunare. Dar Irod, fost însă urmaţi de o mare mulţime de oa­meni, care îl respecta pe Ioan, consi­derându-L un care au venit după ei, pe malul lacului. Lui om sfânt, i-a zădărnicit eforturile. Isus I S-a făcut milă de ei, căci rătă­ceau fără 6:21-25 Iată însă că s-a ivit şi şansa nici un îndrumător spirit­ual, flăm­ ânzi şi lipsiţi Irodiadei. Cu prilejul unei petreceri organi­zate de apărare. Şi a început să-i înveţe multe. de ziua de naştere a lui Irod, la care au parti- 6:35, 36 Întrucât ziua era pe sfârşite, uceni- cipat notabilităţile din partea locului, Irodiada a cii au început să se îngrijoreze că toţi oamenii aranjat ca fiica ei să execute un dans. Irod a aceia nu aveau cu ce se hrăni şi astfel L-au fost atât de încântat de acest dans, încât i-a rugat pe Isus să le dea drumul să plece. E promis fetei că-i va da tot ce-şi va dori, până demn de remarcat că aceeaşi mulţi­me de la jumătate din împă­răţie. La îndemnul mamei oameni care a stârnit mila Domnului a produs ei, fata i-a cerut lui Irod capul lui Ioan în ucenici un sentiment de agasar­e. Care este Botezătorul pe o farfurie. reacţia noastră faţă de oameni? Sunt aceştia nişte intruşi, sau subiectul iubirii noastre?

Marcu 157 6:37, 38 Isus S-a întors spre ucenici şi a 6. Hrana a fost suficientă pentru toţi. Dacă spus: „Daţi-le voi să mănânce!“ Ucenicii au credincioşii de azi vor pune tot ce depă­şeşte rămas înmăr­muriţi în faţa acestor cuvin­te. necesităţile lor actuale în slujba lucrării lui Cum adică, să hrănească cinci mii de bărbaţi, Dumnezeu, întreaga lume va putea auzi plus femei şi copii, doar cu cinci pâini şi doi Evanghelia în decursul actua­lei generaţii. peştişori? – evident, ei L-au lăsat pe Dum­ 7. Rămăşiţele de la pâini şi peşti (două­ nezeu afară din ecuaţie! sprezece coşuri!) au depăşit cu mult cantitatea 6:39-44 În cadrul minunii ce a urmat, iniţială de la care a pornit Domnul! Dumnezeu ucenicii au asistat la o anticipare a hrănirii dă cu mână largă. Observaţi însă că nu s-a mult mai mari, prin care Mântuitorul avea să făcut nici o risipă. Tot surplusul a fost adunat. Se dăruiască pe Sine, ca pâine a vieţii pen­tru Ri­sipa este un păcat. o lume înfometată. Trupul Său avea să fie 8. Una din cele mai mari minuni nu ar fi frânt, pentru ca alţii să poată avea viaţa veşni- avut loc niciodată, dacă ucenicii ar fi ţinut că. În realitate, succesiunea verbelor din acest morţiş să se odihneas­că. Cât de adevărate sunt pasaj ne aminteşte foarte clar de Cina aceste cuvinte şi în cazul nostru! Domnului, prin care comemorăm moartea Sa: O. Isus umblă pe mare (6:45-52) „...luând cele cinci pâini... a binecuvân­tat şi 6:45-50 Mântuitorul poate asigura împli­ a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor Săi, ca ei nirea nu doar a nevoilor de întreţinere a sluji- să le pună înaintea lor...“ torilor Săi, ci şi a celor referitoare la siguranţa Ucenicii au învăţat lecţii nepreţuite, cu pri- persoanei lor. vire la slujirea lor pentru El: După ce i-a trimis pe ucenici înapoi pe 1. Ucenicii Domnului Isus nu trebuie să se ţărmul lacului, cu barca, Isus S-a suit pe îndoiască niciodată de puterea Sa de a le munte să Se roage. Prin bezna nopţii, El i-a împlini nevoile. Dacă poate El să hrăn­ească văzut vâslind din răsputeri, luptându-se cu cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi vântul potrivnic. Atunci Domnul le-a venit în peşti, negreşit va putea să le asi­gure cele ajutor, umblând pe mare. La început, ei s-au necesare slujitorilor Săi încrez­ători, indiferent îngrozit, crezând că este o stafie. Dar El le-a în ce împrejurări s-ar găsi aceştia. Ei îşi pot vorbit, liniştindu-i, şi a urcat în cora­bie. Îndată desfăşura lucrarea de slujire fără să se îngrijo- vântul a încetat să mai bată. reze deloc cu privire la sursa de la care va 6:51, 52 Episodul se încheie cu următo­ proveni hrana lor. Dacă ei vor căuta mai întâi rul comentariu: „Ei au rămas uimiţi şi de toate împărăţia lui Dumnezeu şi neprihă­ înmărmuriţi, căci nu înţeleseseră minunea nirea Lui, toate nevoile lor vor fi împli­nite. cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită“. 2. Cum va putea fi evanghelizată o lume Ideea care se desprinde de aici este că după ce se îndreaptă spre pieire? Isus spune: „Daţi- ce au văzut puterea Domnului, cu prilejul le voi ceva să mănânc­ e!“ Dacă Îi vom pune minunii înmulţirii pâinilor, ei tot nu şi-au la dispoziţie ceea ce avem – indiferent cât de dat seama că nimic nu-I era cu neputinţă nesemnificativ ar părea acest lucru – El îl Dom­nului. În lumina celor întâmplate, ei poate înmulţi, ca să aducă binecuvântare unui n-ar fi trebuit să se mire de faptul că L-au număr foarte mare de oameni. văzut umblând pe apă, deoarece această 3. Domnul Şi-a desfăşurat activitatea în minune nu era cu nimic mai mare decât mod sistematic, punând oamenii să şadă în cea la care tocmai asistaseră cu puţin timp grupuri de câte o sută şi câte treizeci. înainte. Lipsa lor de credinţă a dus la 4. El a binecuvântat şi a frânt pâinile şi împ­ietrirea inimii şi la înceţoşarea percepţiei peştii. Nebinecuvântate de El, acestea nu ar fi spirituale. fost de nici un folos. Nefrânte, ele ar fi fost Biserica a văzut în această minune o întru- total insuficiente. „Motivul pentru care nu ni chipare a epocii în care trăim şi a sfârşit­ului se dă cu mai multă generozita­te este faptul că veacului. Isus pe munte este o întruchi­pare a nu suntem frânţi cum se cuvine“ (citat ano­ actualei lucrări desfăşurate de Cristos în cer, de nim). mijlocire pentru copiii Săi. Uceni­cii îi reprezintă 5. Isus nu a distribuit hrana El Însuşi, ci pe slujitorii Săi, loviţi de furtunile şi încercările le-a permis ucenicilor Săi să facă acest lucru. vieţii. Cu­rând Mântui­torul Se va întoarce la ai Planul Său este să hrănească lumea prin inter- Săi, îi va izbăvi de primejdie şi strâmtorare şi-i mediul oamenilor Săi. va călăuzi teferi la limanul ceresc.

158 Marcu P. Robul vindecă în Ghenesaret (6:53-56) impact­ul extraordinar de pozitiv pe care îl impri­ Revenit pe malul de vest al lacului, Domnul mă Cristos. Ei lasă în urma lor numai crit­ici; a fost împresurat de bolnavi. Oriu­nde mergea, Domnul lasă convertiri! Ei găsesc numai pricini oamenii Îi aduceau pe tărgi oamenii nevoiaşi. de poticnire; Domnul găseşte adepţi devotaţi.11 Pieţele au devenit spitale improvizate. Ei nu doreau decât să se apropie suficient pentru a 7:5-8 Isus a scos imediat în evidenţă ipo- se putea atinge de poala hainei Lui. Şi toţi crizia unor atari comportări. Oamenii se com- cei care Îl atingeau erau vindecaţi. portau exact aşa cum prezisese Isaia. Ei măr- turiseau cu gura presupusul lor devota­ment Q. T radiţia faţă în faţă cu Cuvântul lui faţă de Domnul, dar, în sinea lor, erau stricaţi. Dumnezeu (7:1-23) Prin intermediul unor ritualuri com­plicate, ei 7:1 Fariseii şi... cărturarii erau condu­ se făceau că se închină lui Dumne­zeu, dar în cătorii religioşi ai evreilor, care clădiseră un realitate înlocuise­ră învăţăturile adevărate ale vast sistem de datini şi tradiţii impuse cu Bibliei cu pro­priile lor tradiţii. În loc să recu- forţa, care se întreţesuseră atât de strâns în noască în Cuvântul lui Dumnez­eu singura Legea lui Dumnezeu, încât dobândiser­ă un autoritate în toate chestiunile care ţin de cre- statut aproape egal cu cel de „text autorizat al dinţă şi morală, ei au evitat în întregime sau, Scripturii“. În unele cazuri, aceste tradiţii se prin explicaţii bine ticluite şi datini de prove­ băteau cap în cap cu doctrina Scripturii sau nienţă pur umană, ei s-au eschivat de la ascul- diluau Legea lui Dumnezeu. Liderilor religioşi tarea de poruncile lămuri­te ale Scrip­turii, invo- le făcea o plăcere deosebită să pună pe umerii când tradiţia. oamenilor obligativitatea respectăr­ii unor reguli, 7:9, 10 Isus S-a referit doar la unul din pe care oamenii le respectau fără murmur, cazurile prin care tradiţia lor anulase Legea împăcaţi cu gândul că şi-au făcut datoria, sati- lui Dumnezeu. Una din cele zece porunci ale sfăcând cerinţele unui sistem ritualist, ce era Decalogului obliga copiii să-şi cinsteasc­ ă însă golit de adevă­rata lui semnificaţie. părinţii (cinste în care intra şi grija pen­tru aco- 7:2-4 Aici îi vedem pe farisei şi pe cărtu­ perirea nevoilor lor fizice). Împo­triva oricui rari criticându-L pe Isus pentru faptul că uce- şi-ar fi vorbit de rău tatăl sau mama se decre- nicii Lui au mâncat cu mâinile nes­ pălat­e. tase pedeapsa cu moartea. Asta nu înseamnă că ucenicii nu se spălau 7:11-13 Dar, între timp, s-a ivit o tra­diţie înainte de a sta la masă, ci doar faptul că nu iudaică, purtând denumirea de „Cor­ban“, se conformau unui ritual foarte complex, pre- care însemna „dat“ sau „dedicat“. Să presu­ scris de datina fariseilor şi a cărturarilor. De punem că nişte părinţi evrei se aflau la mare pildă, dacă nu-şi spălau şi coatele, erau înti- strâmtorare, trecând prin lipsuri mate­riale. Fiul naţi din punct de vedere ceremonial. Dacă lor dispunea de banii necesari pentru a avea s-au dus cumva la piaţă, trebuiau să facă o grijă de ei, dar refuza să-i ajute. Ei bine, nu baie ceremonială. Acest sistem comp­licat de trebuia decât să spună: „Corban“, semnif­icând spălare se aplica până şi în cazul cufundării în prin aceasta că banii lui au fost dedic­aţi lui apă a oalelor şi cratiţ­elor. Iată ce spune E. Dumnezeu sau tem­plului, şi era absolvit de Stanley Jones cu privire la fari­sei: orice responsabilit­ate de a se mai îngriji de întreţinerea părinţ­ilor săi. Banii astfel desemnaţi Ei au venit tocmai de la Ierusalim, ca să-L întâl- de el puteau fi păstraţi la infinit sau puteau fi nească, dar atitudinea adoptată de ei în viaţă era investiţi în afaceri. Nu importa nici dacă aceş- atât de negativă, ei căutând mereu nod în papură, tia erau ulterior vărsaţi în vistieria templului. încât n-au văzut decât mâi­nile aparent nespălate. Iată ce spune Kelly în această privinţă: Ei au rămas orbi în faţa celei mai măreţe lucrări de răscumpăr­are cu care fusese binecuvântată Liderii [religioşi ai evreilor] concepuseră această vreodată planeta noastră – mişcare ce consta în stratagemă pentru a putea acapara proprietăţi în curăţirea minţilor, su­fletelor şi trupurilor oameni- scopuri religioase şi a linişti conştiinţa oamenil­or, lor... Ei au făcut ochi mari la nişte chestiuni scutindu-i de remuş­carea izvorâtă din neîm­plinirea mărunte şi lipsite de semnificaţie, rămânând însă Cuvântului lui Dumnezeu... Dar Dum­nezeu a orbi cu privire la ima­ginea de ansam­blu a tablou- poruncit omului să-şi onoreze părinţii şi a lui. Şi astfel, istoria îi dă uitării pe aceşti negati- condamn­at orice act de înjosire a acestora. Aici vişti, singurul rost pentru care sunt totuşi amintiţi avem însă oameni care, sub masca religiei, călcau fiind acela al fun­dalului pe care se prefigurează ambele porunci pe care le dăduse Dumn­e­zeu!

Marcu 159 Domnul tratează datina aceasta de a spune Exact aşa au dobândit cărturarii şi faris­eii „Corban“ nu doar ca pe un rău comis faţă de autoritatea de dascăli ai Cuvântului. Numai că părinţi, ci ca act de răzvrătire împot­riva poruncii la data la care s-au petrecut eve­nimentele exprese a lui Dumne­zeu.12 descrise în evanghelia după Marcu, ei erau antrenaţi în anularea adevă­ratului mesaj al 7:14-16 Începând cu versetul 14, Dom­nul Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul Isus a tre- a rostit acea afirmaţie revoluţionantă, potri­vit buit să le atragă atenţia oamenilor asupra căreia nu ceea ce pătrunde prin gura unui om principiului potrivit căr­uia Cuvântul este acela (de pildă, alimentele consum­ ate de el fără să care îi acreditează pe oameni, nu oam­ enii se fi spălat pe mâini) îl pângă­reşte, ci ceea ce acreditează Cuvân­tul! Prin urmare, totdeauna iese din om (cum ar fi, tradiţiile şi datinile piatra de încerca­re să fie: „Ce spune care, efectiv, înlătură Cuvântul lui Dum­nezeu). Cuvântul?“ 7:17-19 Chiar şi ucenicii au rămas nedu­ R. O femeie dintre Neamuri e binecuvântată meriţi în faţa acestei afirmaţii. Fiind educaţi în învăţă­turile Vechiului Testament, ei consi­ pentru credinţa ei (7:24-30) deraseră întotdeauna că anumite ali­mente, cum 7:24, 25 În incidentul precedent, Isus a ar fi carnea de porc, de iepure şi de crevete, arătat că toate alimentele sunt curate. Aici El sunt necurate şi că se înti­nează dacă le consu- demonstrează că Neamurile nu mai sunt necu- mă. Isus afirmă acum pe faţă că omul nu este rate sau lipsite de importanţă. Isus S-a deplasat întinat de ceea ce intră în el. Într-o anumită spre nord-vest, în ţinutul Tirului şi al privinţă, această afirmaţie mar­chează sfârşitul Sidonului, cunoscut şi sub denumirea de Siro- dispensaţiei Legii. Fenicia. El a încercat să pătrundă într-o casă 7:20-23 Ceea ce iese din inima omului îl nebăgat în seamă, dar faima Sa I-o luase îna- întinează: gândurile rele, adulterele, desfrâ- inte şi astfel vestea sosirii Lui s-a răspândit cu nările, uciderile, furturile, lăcomi­ile, răutăţi- iuţeală. O femeie dintre Neamuri a venit la El le, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, să-L roage s-o ajute cu privire la fiica ei, ce hula, orgoliul şi nebu­nia“. În acest context, era posedată de un demon. ar trebui adăugată şi tradiţia sau datina ome- 7:26 Subliniem faptul că femeia era o nească. Datina Corba­nului echivala cu ucide- grecoaică, nu o evreică. Evreii, poporul ales rea, căci părinţii puteau muri de foame, până al lui Dumnezeu, ocupau un loc privi­legiat în să se hotărască fiul lor să-şi calce jurământul ochii lui Dumnezeu. El încheiase cu ei o „Corbanului“ şi să le dea totuşi o mână de seamă de legăminte minunate, le încredinţase ajutor! Scriptu­rile şi locuise cu ei, în tabernacolul din Una din învăţămintele foarte importante pustiu, iar mai târziu, în templu. În schimb, care se desprind din acest pasaj este faptul că Neamurile erau străine de moşteni­rea Israe­ trebuie să verificăm mereu orice învăţăt­ură, lului, străine de legămintele făgă­duinţei, fără datină sau tradiţie cu care suntem confrun­taţi, Cristos, fără nădejde şi fără Dumnezeu în aducându-le la lumina Cuvân­tului lui lume (Ef. 2:11, 12). Domnul Isus a venit în Dumnezeu. Iar apoi, după ce am văzut cum primul rând pentru poporul Israel. El S-a pre- stau lucrurile faţă de ce ni spune acolo, să zentat naţiunii Israel ca Rege al ei. Evan­ghelia transpunem în practică tot ceea ce vine de la a fost mai întâi propovăduită casei lui Israel. Dumnezeu şi să respingem tot ceea ce provi­ne Este important să reţinem acest lucru, pentru a de la oameni. S-ar putea ca la început cineva putea înţe­lege modul în care S-a ocupat să aducă o învăţătură sănătoasă şi să predice Domnul de femeia siro-feniciană. Când ea un mesaj biblic, curat, câştigând încrederea L-a rugat să scoată demonul din fiica ei, la credincioşilor fideli Bibliei. Dar, de îndată ce prima vedere s-ar părea că Domn­ul a refu- şi-a asigurat încrederea acestora, s-ar putea ca zat-o. el să înceapă să adauge element­e de proveni- 7:27 Isus a zis că mai întâi trebuie hrăn­iţi enţă umană la învăţătura propov­ăduită de el. copiii (israeliţii) şi că nu se cuvine să fie Între timp, adepţii săi devotaţi, care nu pot luată pâinea de la copii şi să fie dată căţeilor concepe ca liderul lor să poată greşi cu ceva, (adică păgânilor, neevreilor). Răs­punsul Lui nu îl vor urma orbeşte, chiar ­atunci când mesajul a constituit un refuz, căci El a spus: „Să se propagat de el atenuează tăişul ascuţit al sa­ture mai întâi copiii“. Această afirma­ţie s-ar Cuvântului lui Dumnezeu sau îi diluează sen- putea totuşi să ni se pară cam aspră. Dar, în sul lămurit. realitate, prin ea este pusă la încerc­are pocăinţa

160 Marcu şi credinţa femeii. Lucrarea Domnului în nu şi-au dat seama cât adevăr era în cuvintele această etapă se adresa în principal evreilor. lor! Dacă ar fi trăit în epoca de după răstigni- Or, siro-feniciana, nefiind evreică, nu putea rea şi învierea Domnului, ar fi rostit aceste pretinde nici un acces la El. Întrebarea se cuvinte cu şi mai multă râvnă şi convingere. punea: Va accepta ea acest adevăr? 7:28 Slavă Domnului că ea l-a acceptat, Şi, întrucât sufletele noastre au aflat deoarece, parafrazând, ea a spus cam aşa: dragostea Lui, „Da, Doamne. Eu nu sunt decât unul din Ce îndurări ne-a făcut El să dovedim! căţeii neevrei, de sub masă, dar am observat Îndurări pe care lauda noastră nu poate să le că şi aceştia se hrănesc, din firimiturile care exprime îndeajuns. cad de la copii. Nu cer decât nişte firimituri Domnul nostru Isus toate lucrurile min­unat rămase de pe urma slujirii Tale către ev­rei!“ le-a făcut. – Samuel Medley 7:29, 30 Credinţa demonstrată de aceas­tă femeie a fost cu totul ieşită din comun. T. Hrănirea celor patru mii (8:1-10) Domnul a răsplătit-o pe loc, vindecându-i fiica 8:1-9 Minunea aceasta se aseamănă cu de la distanţă. Când femeia s-a întors acasă, hrănirea celor cinci mii, dar observaţi pe plan- fiica ei era complet însănătoşită. şa din pagina următoare care sunt deosebirile S. Vindecarea unui surdo-mut (7:31-37) ma­jore dintre cele două hrăniri: 7:31, 32 De pe coasta Mediteranei, Domnul Cu cât Isus avea mai puţin la dispoziţie, cu nostru S-a întors pe malul de răsărit al Mării atât El realiza mai mult şi cu atât mai mult Galileii – în zona cunoscut­ă sub den­umirea de rămânea. În capitolul 7, am văzut cum firi­ Decapolis (termen însemnând „Zece Oraşe“). miturile căzute de la masă au hrănit o femeie Acolo a avut loc un episod care apare doar în dintre Neamuri. Aici o mulţime de oameni evanghelia după Marcu. Prieteni interesaţi I-au din afara poporului Israel este hrăni­tă din bel- adus un surd care nu putea vorbi bine şi L-au şug. Erdman face aici urmă­toarele comentarii: rugat să-Şi pună mâinile peste el. Poate că acest defect de vorbire a rezultat în urma fap- Prima minune în această perioadă a lăsat să se tului că, întrucât nu auzea bine, nu putea înţeleagă că firimiturile de pâine ar putea cădea reproduce corect sunetele. În orice caz, este o de la masă, spre folosul Neamurilor nevoiaşe; aici întruchip­are a păcătosului, surd la glasul lui ele ar putea semnifica faptul că Isus, după ce a Dumnez­eu şi, prin urmare, incapabil să le fost respins de propriul Său popor, urmează să-Şi vorbească altora despre El. dea viaţa pentru lumea întreagă, urmând să fie 7:33, 34 Isus l-a luat deoparte pe om. Şi-a Pâinea vie pentru toate popoarele.13 pus degetele în urechile lui şi i-a atins limba cu saliva Lui, comunicându-i astfel, printr-un Există un pericol în tratarea unor episoade fel de limbaj al semnelor, că avea să-i des­ cum ar fi hrănirea celor patru mii drept o chidă urechile şi să-i dezlege limba. Apoi Isus repetare lipsită de semnificaţie. Trebuie să a privit spre cer, arătând prin aceasta că pute- abordăm studierea Bibliei cu convingerea că rea Lui provenea de la Dum­nezeu. Suspinul fiecare cuvânt din Scrip­tură este încărcat de Domnului a fost expresia durerii resimţite de adevăr spiritual, chiar dacă noi nu vedem ade- El în faţa suferinţei provocate de păcat asupra vărul res­pectiv, în actuala fază a înţeleger­ii omenirii. În cele din urmă, a zis: „Efrata“, noas­tre. care înseamnă, în aramaică: „deschide-te!“. 8:10 De la Decapolis Isus împreună cu 7:35, 36 Omul a început imediat să audă ucenicii Lui au traversat Marea Gali­leii, spre şi să vorbească normal. Domnul i-a rugat pe malul de vest, într-o localitate numită Dal­ oameni să nu facă publicitate acestui mirac­ol, manuta (care la Matei 15:39 e numită Mag­ dar ei nu I-au luat în seamă rugăm­ intea. dala). Neascultarea nu e scuza­bilă în nici o împre­ jurare, indiferent cât de bune ar fi intenţiile U. F ariseii caută un semn din cer (8:11-13) celor care se fac vinovaţi de ea. 8:11 Fariseii Îl aşteptau, pentru a-I cere un 7:37 Cei care au asistat la această minu­ne semn din cer. Orbirea şi cutezanţa lor au fost au rămas uimiţi de lucrările Sale minu­nate, din cale-afară de mari, căci în faţa lor Se afla spunând: „Toa­te le face bine; chiar şi pe surzi Cel mai mare semn dintre toate: Însuşi îi face să audă şi pe muţi să vor­bească“. Ei Domnul Isus. El era cu ade­vărat semnul venit din cer, dar ei nu-L preţuiau deloc. Ei I-au auzit cuvintele fără seamăn, I-au văzut

Marcu 161 HRĂNIREA CELOR CINCI MII HRĂNIREA CELOR PATRU MII 1. Oamenii au fost evrei (Ioan 6:14,15) 1. Oamenii au fost probabil neevrei 2. Mulţimea petrecuse o zi cu Domnul (Neamuri), căci locuiau în Decapolis. Isus (6:35) 2. Mulţimea hrănită cu acest prilej stătuse 3. Isus S-a folosit de cinci pâini şi doi trei zile cu El (8:2) peşti (Mat. 14:17) 3. Aici Isus S-a folosit de şapte pâini şi 4. Au fost hrăniţi cinci mii de bărbaţi, câţiva peştişori (8:5,7) plus femei şi copii (Mat. 14:21). 4. Au fost hrăniţi patru mii de bărbaţi, plus femei şi copii (Mat. 15:38). 5. Surplusul a umplut douăsprezece coşuri 5. Surplusul a umplut şapte coşuri din (Mat. 14:20) nuiele (8:8) mi­nunile extraordinare, au intrat în contact cu tului că se îngrijorau pentru asigurarea celor Omul fără păcat – cu Dumnezeu întrupat – şi necesare traiului, când, de fapt, El era cu ei. totuşi, în orbirea lor, au mai cutezat să ceară Oare nu hrănise El cinci mii cu cinci pâini, un semn din cer! după care rămăseseră douăsprezece coşuri? 8:12, 13 Nu e de mirare că Mântuitorul a Ba da! Atunci de ce nu puteau pricepe că El suspinat adânc! Nu a existat vreo generaţ­ie din era atotputernic să asigure împlinirea deplină a toată istoria omenirii care să fi fost mai privile- tuturor nevoilor micului grup de ucenici aflat giată decât generaţia iudaică din care făceau în acea cora­bie? Oare nu-şi dădeau ei seama parte acei farisei! Cu toate acestea, fiind orbi cu că Însuşi Creatorul şi Susţinătorul universului privire la cele mai lămurite dov­ezi conform Se afla cu ei în corabie? cărora Mesia a venit cu adevă­rat, ei au cerut să W. Vindecarea orbului de la Betsaida se facă o minu­ne în cer, mai degrabă decât pe (8:22-26) pământ. Isus a spus în rea­li­tate: „Nu vor mai fi Această minune, aflată numai în evanghelia semne, căci aţi pierdut prilejul care vi s-a acor- după Marcu, ridică unele întrebări vrednice de dat“. Intrând în corabie, ei au trecut de cealal- interes. Mai întâi, de ce l-a condus Isus pe tă parte, spre est. om afară din cetate, înainte de a-l vindeca? V. Aluatul fariseilor şi al lui Irod (8:14-21) De ce nu l-a vindecat pur şi simplu prin atin- 8:14, 15 În timpul călătoriei, ucenicii şi-au gere? De ce a recurs la o metodă atât de dat seama că au uitat să ia pâine. Isus încă Se neconvenţională cum era folosirea salivei? De gândea la întâlnirea pe care o avusese cu fari- ce nu şi-a recăpătat omul vederea complet, seii, când le-a spus să se păzească de aluatul imediat?14 (Aceasta este singura vindecare din fariseilor şi de aluatul lui Irod. Aluatul în evanghelii care a avut loc în etape.) În fine, Biblie este întotdeauna întruchip­area răului, de ce i-a interzis Isus omului să vorbească care se răspândeşte încet şi nebăgat în seamă, despre minunea aceasta în oraş? Domnul nos- până când afectează toate lucrurile de care se tru este suveran şi nu este obligat să ne dea atinge. Aluatul fariseilor cuprinde ipocrizia, nouă socoteală pentru acţiunile Sale. Tot ce a ritualismul, neprihănirea proprie şi bigotis­mul. făcut El a avut o perfectă justificare, chiar Fariseii afişau un mare ataşament exterior faţă dacă noi nu am reuşit să-i înţelegem sensul. de sfinţen­ie, dar înăuntrul lor erau plini de Fiecare caz de vindecare este diferit, după corupţie şi răutate. Aluatul lui Irod ar putea cum nici o convertire nu e identică cu cealaltă. cu­prinde scepticismul, imoralitatea şi spiritul Unii dobândesc o remarcabilă vedere spiritua- lumesc. Irodienii erau cunoscuţi pentru practi- lă, de îndată ce sunt convertiţi. Alţii văd înce- carea acestor păcate. ţoşat la început, dar mai apoi intră în siguranţa 8:16-21 Ucenicii nu au înţeles deloc ideea deplină a mântuirii. subliniată de Domnul. Ei se gândeau doar la X. M ăreaţa mărturisire a lui Petru (8:27-30) hrană. Prin urmare, El le-a adresat în succe- Ultimele două paragrafe din acest capit­ol siune rapidă nouă întrebări. Pri­mele cinci erau ne duc la punctul culminant din cadrul edu­ o dojană la adresa îngustim­ ii priceperii lor. cării celor doisprezece. Ucenicii trebu­iau să Ultimele patru erau o mustrare la adresa fap-

162 Marcu ajungă la o cunoaştere şi apreciere personală şi gândul că Domnul şi Învăţăt­orul său avea să profundă a persoanei şi identi­tăţii lui Isus, abia fie ucis de duşmanii Săi. Prin urmare, L-a după aceea fiind posibil ca El să le împărtă- mustrat pe Mântuitorul pentru faptul că a şească traiectoria ce avea să urmeze şi să-i sugerat una ca asta. În clipa aceea, Isus i-a invite să-L urmeze printr-o viaţă de devota- spus lui Petru: „Înapoia Mea, Satano! ment şi jertfire. Pasajul acesta ne transpune în Fiindcă gândurile tale nu sunt la lucrurile însuşi miezul uceni­ciei. Nu greşim dacă afir- lui Dumnezeu, ci la luc­ rurile oamenilor“. măm că este cel mai neglijat sector din gândi- Asta nu înseamnă că Domnul l-a acuzat pe rea şi practica creş­tină de astăzi. Petru de a fi Satan sau de a fi fost posedat 8:27, 28 Isus cu ucenicii au căutat un loc de Satan. Mai degrabă, El a vrut să spună: în care să fie singuri, în partea de nord. Pe „Tu vorbeşti acum ca Satan. Or, el mereu drum spre Cezareea lui Filip, El a abordat încearcă să ne descurajeze, să ne devieze de subiectul pe care avea să-l dezvolte, întreb­ând la asculta­rea de Dumnezeu. El ne ispiteşte să care este opinia publicului despre El. În gene- alegem calea uşoară spre Tron“. Cuvintele lui ral, oamenii vedeau în El un om mare – de Petru au fost satanice în origine şi conţin­ut, aceeaşi statură cu Ioan Boteză­torul, Ilie sau alţi fapt care a determinat indignarea Dom­nului. profeţi. Dar onoarea omului este, în realitate, Iată ce spune Kelly în această privinţă: dezonoare. Dacă Isus nu este Dumnezeu, atunci este un înşelător, un nebun sau o Ce L-a stârnit atât de tare pe Domnul? Acee­aşi legendă. Altă posibilitate nu există. capc­ană la care suntem expuşi cu toţii: anume 8:29, 30 Atunci Domnul i-a întrebat direct dorinţa de a ne salva eul; preferinţa unei căi les­ pe ucenici ce părere au ei despre El. Îndată nicioase spre cruce. Oare nu este adevărat că, în Petru L-a declarat drept Cristosul, adică mod natural, dorim să scăpăm de încercări, de Mesia sau Unsul. Din punct de ve­dere ruşine şi de respingere; şi că ne eschivăm de la in­telectual, Petru cunoscuse acest lucru. Dar în suferinţa de care, atunci când facem voia lui Dum­ viaţa sa se petrecuse un lucru, care făcea ca nezeu, vom avea negreşit parte în lumea aceasta; şi această declaraţie să fie rostită cu profun­dă că prefe­răm o cale liniştită, conforta­bi­lă, respecta­ convingere personală. În viaţa lui Petru inter- bilă pe acest pământ – pe scurt, vrem să ne fie venise o schimbare radicală. De acum el nu cât mai bine şi în lumea de acum, şi în cea de se mai putea mulţumi cu o existenţă egocen- apoi? O, ce uşor e să cădem în cursa aceasta! trică. Dacă Cristos era Mesia, atunci asta Petru nu putea pricepe de ce Mesia trebuie să însemna că Petru trebuia să trăiască cu toată parcurgă toată cărarea aceasta a sufe­rinţei. Numai fiinţa sa pentru Domnul. că noi, dacă ne-am fi aflat acolo, poate că am fi Y. Robul prezice moartea şi învierea Sa rostit lucruri şi mai rele. Mustrarea adresată de Petru lui Isus nu a fost lipsită de o puternică afec- (8:31-38) ţiune umană. Şi El Îl iubea cu toată inima pe Până aici L-am urmărit pe Robul lui Mântuitorul. Dar, fără ca el să-şi dea seama, era Iehova angajat într-o viaţă de necontenită sluji- pătruns de un spirit lumesc necenzurat.15 re a altora. L-am văzut urât de duşmanii Lui şi neînţeles de prietenii Săi. Am urmăr­it o Observaţi, vă rog, că Isus mai întâi S-a viaţă de dinamism puternic, de perfecţ­iune uitat la ucenicii Săi, şi abia după aceea l-a morală şi de dragoste şi smerenie desăvâr­şite. mustrat pe Petru, de parcă ar fi zis: „Dacă Eu 8:31 Dar cărarea slujirii lui Dumnezeu nu mă duc la cruce, cum vor putea fi mântuiţi duce mai departe, trecând prin suferinţă şi aceşti ucenici ai Mei?“ moarte. Şi astfel Mântuitorul le spune acum 8:34 Apoi Isus le-a spus, în esenţă: „Eu ucenicilor pe faţă că El va trebui (1) să sufe- voi suferi şi voi muri, pentru ca oamenii să re; (2) să fie respins; (3) să fie omorât; (4) poată fi mântuiţi. Dacă doriţi să veniţi după să învie. Pentru El cărarea spre slavă avea să Mine, trebuie să vă lepădaţi de orice impuls treacă mai întâi pe la cruce şi mor­mânt sau, egoist şi, în mod deliberat, trebuie să alegeţi cum s-a exprimat F.W. Grant: „miezul slujirii calea ocării, suferinţei şi morţii şi să Mă avea să fie revelat în jertfă“. urmaţi. S-ar putea să fie nevoie să renunţaţi 8:32, 33 Petru nu a putut accepta ideea la confort personal, la satisfacţiile oferite de că Isus va trebui să sufere şi să moară. Asta societate, la legăturile pământeşti, la ambiţ­iile contrazicea imaginea pe care o avea el des­pre şi năzuinţele voastre cele mai înalte, la bogăţi- Mesia. După cum, nu se putea împ­ăca cu ile materiale, şi chiar la eul vostru“. Cuvintele

Marcu 163 acestea ne obligă să reflectăm la gravitatea de După ce le-a prezentat ucenicilor cărar­ea a mai crede că ne putem permit­e să trăim în ocării, suferinţei şi morţii, pe care urma să Se comoditate şi lux. Cum am mai putea scuza înscrie, şi după ce i-a invitat să-L urmeze, materialismul, egocent­rismul şi răceala din ini- printr-o viaţă de jertfire şi renunţare de sine, mile noastre? Cuv­intele Sale ne cheamă la o Domnul prezintă acum cealaltă faţetă a tablou- viaţă de lepăd­are de noi înşine, de predare, lui. Da, e adevărat că ucenicia îi va costa mult suferinţă şi sacrificiu. în viaţa aceasta, dar ea va fi răsplătită cu 8:35 Există întotdeauna ispita de a ne slavă, în viaţa de apoi. salva viaţa – adică de a trăi în confort, de a 9:1-7 Domnul a început prin a spune că ne asigura cu privire la viitor, de a ne alege unii din ucenici nu vor gusta moartea până calea proprie, având mereu în centrul oricăr­ei când nu vor vedea împărăţia lui Dum­nezeu acţ­iuni interesele eului nostru. Dar aceas­ta este venită în putere. El S-a referit la Petru, Iacov calea cea mai sigură de a ne pierde viaţa. şi Ioan. Pe Muntele Schim­bării la Faţă ei au Cristos ne cheamă să ne tur­năm viaţa de dra- văzut împărăţia lui Dumn­ ezeu în putere. gul Său şi al Evangheliei, dedicându-ne Lui cu Argumentul pasajul­ui este că pentru orice tot duhul, sufletul şi trupul nostru. El ne roagă suferinţă de care avem parte acum vom fi să cheltuim şi să fim cheltuiţi în sluj­bă sfântă răsplătiţi din plin când se va întoarce El şi pentru El, dându-ne viaţa, dacă e nevoie, pen- slujitorii Săi se vor arăta cu El în slavă. tru evang­heliza­rea lumii. A­ceasta se înţelege Condiţiile care au domnit pe Munte anticipea- prin a ne pierde viaţa. Procedând astfel, nu va ză şi întruchipea­ză Domnia de O Mie de Ani exista cale mai sigură de a ne-o câştiga. a lui Cristos. 8:36, 37 Chiar dacă un credincios ar putea 1. Isus a fost schimbat la faţă – o splen­ câştiga toate bogăţiile din lumea înt­reagă, în doare şi o strălucire orbitoare radia din cursul vieţii sale, la ce i-ar folosi aceasta? Căci Persoana Sa. Chiar şi hainele Sale străl­uceau, ar însemna că a pierdut prilejul de a-şi folosi fiind mai albe decât le puteau face orice sub- viaţa spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea stanţă. În timpul primei Sale veniri, gloria lui celor pierduţi. Nu ar fi un târg deloc avanta- Cristos a fost aco­perită cu un văl. El a venit jos. Viaţa noastră valorează mai mult decât tot în umilinţă, ca Om al Durerilor şi obişnuit cu ce ne poate oferi lumea. Oare o vom folosi suferinţa. Dar El Se va întoarce în glorie. Nu noi pentru Cristos sau pentru eul nostru? va fi nimeni care să nu-L recunoască. În 8:38 Domnul nostru Şi-a dat seama că modul cel mai vizibil cu putinţă, El va fi unii din ucenicii Săi tineri ar putea să se Regele regilor şi Dom­nul domnilor. poticnească pe cărarea uceniciei, din pricina 2. Ilie şi Moise s-au aflat acolo. Ei repre­ temerii de ruşine. Şi astfel, El le-a amintit că zintă: (a) sfinţii din Vechiul Testament sau (b) cei care caută să scape de ocara dezlănţ­uită de Legea (Moise) şi profeţii (Ilie) sau (c) sfinţii oameni din pricina Sa vor suferi o ruşine şi care au murit şi cei care au fost strămutaţi. mai mare atunci când Se va întoar­ce El pe 3. Petru, Iacov şi Ioan s-au aflat acolo. pământ cu putere. E un gând menit să ne Probabil ei îi reprezintă pe sfinţii din Noul trezească! În curând Domnul nostru va veni Testament, în general, sau pe aceia care vor fi iarăşi pe pământ, dar de data aceas­ta nu va în viaţă la data când se va instaura împărăţia. mai veni în umilinţă, ci în gloria Sa person­ală 4. Isus a fost Personajul central. Sugestia şi în gloria Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Va fi lui Petru de a face trei tabernacole (corturi, o scenă de o splendoare nemaip­omenită. colibe) a fost mustrată de nor şi de glasul Atunci şi El Se va ruşina de cei care se ruşi­ din cer. În toate lucrurile Cris­tos trebuie să nează de El acum. Facă Domnul ca aceste aibă preeminenţa, întâieta­tea absolută. El va fi cuvinte: „oricine se va ruşina de Mine... în gloria ţării lui Ema­nuel. această generaţie păcătoasă“ să se întipă­ 5. Norul a fost probabil „şechina“ sau rească adânc în inimile noastre! Câtă incon­ norul de slavă care plana în Sfânta Sfintelor gruenţă să te ruşinezi de Mântui­torul fără din cort şi din templu, în epoca Vechiu­lui păcat, într-o lume care e caracte­rizată de Testament. Era expre­sia vizibilă a prezenţei lui necredinţă şi păcătoşenie! Dumnezeu. IV. CĂLĂTORIA ROBULUI SPRE 6. Glasul era vocea lui Dumnezeu Tatăl, IERUSALIM (capitolele 9, 10) recunoscându-L pe Cristos ca Fiul Său prea- A. Schimbarea la faţă a Robului (9:1-13) iubit. 9:8 Când a fost ridicat norul, ucenicii n-au

164 Marcu mai văzut pe nimeni, decât numai pe Isus a alergat la El. „De­spre ce discutaţi cu uceni- singur cu ei. A fost o imagine a locu­lui unic, cii Mei?“ a între­bat El. glorios şi preeminent pe care îl va ocupa El 9:17, 18 Un tată îndurerat i-a povestit cu când va veni împărăţia, cu putere, loc pe care înfrigurare Domnului despre fiul său, care era trebuie să-l ocupe El în inimile urmaşilor Săi, posedat de un duh de muţenie. Demonul îl în vremea de acum. trântea pe copil la pământ, îl făcea să-şi scrâş- 9:9, 10 Pe când se coborau ei de pe munte, nească dinţii şi să facă spume la gură. Aceste El le-a poruncit să nu discute cu nimeni ce convulsii violente îl făceau pe copil să se stin- au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei gă. Tatăl îi rugase pe ucenici să-l ajute, dar ei morţi. Lucrul acesta de la urmă i-a pus în n-au putut. nedumerire. Poate că încă tot nu-şi dădeau 9:19 Isus i-a dojenit pe ucenici pentru seama că El avea să fie ucis şi să învie apoi necredinţa lor. Oare nu le dăduse El puterea din morţi. Expresia „învierii din morţi“ le-a de a scoate demoni? Cât va mai trebui să stea dat de furcă. Ca evrei, ei cunoşt­eau adevărul cu ei, până ca ei să înceapă să facă uz de potrivit căruia toţi vor învia. Dar Isus Se refe- autoritatea pe care le-a încredinţat-o? Câtă rea aici la o înviere selectivă. El avea să fie vreme va mai trebui să suporte vieţi de nepu- învie dintre cei morţi – cu alte cuvinte, nu toţi tinţă şi înfrângere? aveau să învie la învierea Lui! Acesta e un 9:20-23 Pe când aduceau copilul la adevăr care se găseşte numai în Noul Domnul, demonul a provocat o criză neo­ Testament. bişnuit de violentă. Domnul l-a întrebat pe 9:11 Ucenicii au mai avut o problemă. Ei tatăl lui de când se întâmplă acest lucru, iar tocmai primiseră privilegiul de a vedea o tatăl I-a explicat că a fost aşa din copilărie. avanpremieră a împăr­ă­ţiei. Dar oare nu prezi­ Spas­mele acestea îl aruncaseră adesea pe copil sese Maleahi că Ilie trebuie să vină ca pre- în foc şi în apă, încât era gata să-şi piardă mergător al lui Mesia, începând să restaur­eze viaţa. Apoi tatăl copilului L-a rugat pe Domnul toate lucrurile şi să pregătească calea pentru să facă ceva, dacă poate – un strigăt sfâşietor stabilirea domniei Sale univers­ale (Mal. 4:5)? izvorât din inima unui tată, care a trăit atâţia Unde era Ilie? Va veni el oare, mai întâi, aşa ani disperaţi. Isus i-a spus că nu se punea cum spuneau cărturarii? problema capacităţii Sale de a vindeca, ci a 9:12, 13 Isus le-a răspuns, de fapt, astfel: tatălui de a crede. Credinţa în Dumnezeul cel „Da, e adevărat că Ilie trebuie să vină mai viu este întot­deauna răsplăt­ită. Nici un caz nu întâi. Dar o întrebare şi mai im­port­antă şi mai este prea greu pentru El. presantă este aceasta: «Oare nu prezic 9:24 Tatăl a exprimat paradoxul credin­ţei Scripturile din Vechiul Testament că Fiul şi al necredinţei, pe care îl cunosc toţi copiii Omului trebuie să îndure mari sufe­rinţe şi să lui Dumnezeu din toate veacurile. „Doamne, fie tratat cu dispreţ?» Cât despre Ilie, Ilie a şi cred. Ajută necredinţei mele!“ Noi vrem să venit (în persoana şi lucrarea lui Ioan Bote­ credem, dar constatăm că suntem copleşiţi de zătorul), dar oamenii l-au tratat exact aşa cum îndoială. Detestăm această contradicţie lăuntri- au vrut – aşa cum l-au tratat şi pe Ilie. că, această com­binaţie nelogică, şi totuşi, se Moartea lui Ioan Boteză­torul a fost un semn pare că luptăm în van. prealabil al lucrurilor pe care aveau să I le 9:25-27 Când Isus i-a poruncit duhul­ui facă Fiului Omului. Ei l-au respins pe precur- necurat să părăsească copilul, s-a pro­dus încă sor; Îl vor respinge şi pe Rege“. un spasm groaznic, şi apoi trupul băieţel­ului B. Vindecarea unui băiat posedat de demon s-a relaxat complet, de parcă ar fi murit. Mântuitorul l-a înviat şi l-a redat tatălui său. (9:14-29) 9:28, 29 Ulterior, când Domnul nostru s-a 9:14-16 Ucenicilor nu li s-a permis să aflat singur cu ucenicii Săi în casă, ei L-au rămână pe vârful muntelui, acoperit de ­glorie. întrebat în particular de ce nu au fost în stare În valea de la picioarele lor se afla o omenire să facă vindecarea. El a răspuns că anumite înlăcrimată, care gemea de durere. O lume minuni necesită rugăciune şi post. Care dintre cuprinsă de nevoie îi aştepta. Când Isus şi cei noi nu a fost confruntat uneori, în cursul sluji- trei ucenici au ajuns la poalele muntelui, între rii creştine, cu un sentiment de înfrângere şi cărturari, mulţime şi ceilalţi ucenici se purta o frustrare? Am trudit din răspu­teri, cu toată discuţie animată. De îndată ce a apărut conştiinciozitatea, şi totuşi nu s-au arătat nici Domnul, conversaţia s-a întrerupt şi mulţimea un fel de dovezi ale lucrării puternice a

Marcu 165 Duhului Sfânt. Şi noi vom auzi în asemenea E. Robul interzice sectarismul (9:38-42) clipe cuvintele Mânt­uitorului, care ne aminteş- Capitolul acesta pare să fie plin de eşe­curi. te: „Acest fel de...“ Petru a rostit cuvinte nu tocmai potri­vite pe C. Isus prezice din nou moartea şi învie­rea Muntele Schimbării la Faţă (versetele 5, 6). Ucenicii nu au fost în stare să scoată afară Sa (9:30-32) demonul de muţenie (v. 18). Apoi au discutat 9:30 Vizita Domnului nostru în Cezareea în contradictoriu cu privire la care dintre ei lui Filip s-a încheiat. Acum El trecea prin este cel mai mare (v. 34), pentru ca acum, în Galileea – călătorie ce avea să-L ducă la versetele 38-40, să-i găsim dând dovadă de un Ierusalim şi la cruce. El a dorit să călător­ească spirit sectar. fără să fie observat. În mare, lucra­rea Sa se 9:38 Ioan, ucenicul iubit, a fost cel care încheiase. Acum El dorea să petreacă un timp I-a raportat lui Isus că au găsit un om care cu ucenicii, instruindu-i şi pregătindu-i pentru scotea demoni în numele Lui. Ucenicii i-au ceea ce-i aştepta. spus să înceteze, deoarece omul acesta nu se 9:31, 32 El le-a spus pe faţă că va fi ares­ identifica cu ei. El nu preda o învăţătură falsă, tat şi omorât şi că va învia din morţi a treia nici nu trăia în păcat ci, pur şi simplu, nu se zi. Ei încă nu realizaseră totuşi acest lucru şi alăturase ucenicilor. s-au temut să-L întrebe. Şi noi ne temem ade- sea şi astfel pierdem o binecu­vân­tare. Trasară ei un cerc, cu gând să mă lase afară, D. E talonul măreţiei în Împărăţie (9:33-37) Făcându-mă rebel, eretic, de lepădat... 9:33, 34 Când au ajuns în casa din Dar Iubirea şi cu mine n-am cedat, Capernaum în care aveau să stea, Isus i-a Şi-n cercul nostru i-am cuprins şi pe ei. întrebat ce discutaseră în contradictor­iu pe drum. Lor le-a fost însă ruşine să recunoasc­ă 9:39 „Nu-l opriţi“, a spus Isus. „Dacă are faptul că au polemizat, încercând să decidă suficientă credinţă în Mine, ca să recurg­ă la care dintre ei va fi cel mai mare. Poate că numele Meu pentru a scoate demoni, atunci Schimbarea la faţă a Domnului va fi reînviat este de partea Mea şi lucrează împot­riva în ei speranţele unei împărăţii iminente, fapt Satanei. Nu sunt şanse prea mari ca el să se care i-a determinat să încerce să apuce fie­care întoarcă degrabă şi să Mă vorbească de rău un loc cât mai de cinste în această împărăţie. sau să-Mi fie duşman“. Ce dureros este să cons­taţi că tocmai acum, 9:40 Versetul 40 pare să contrazică textul când Isus le spusese că se apropia moartea de la Matei 12:30, unde Isus a spus: „Cine nu Sa, ei se considerau fiecare mai grozav decât este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu celălalt! Inima omenească este nespus de strânge cu Mine risipeşte“. În realita­te, nu există înşelăt­oare şi deznădăjduit de rea, mai presus nici un conflict. La Matei prob­lema care se de toate lucru­rile, exact cum a spus Ieremia. punea era dacă Cristosul era Fiul lui Dumnezeu 9:35-37 Ştiind despre ce au discutat în sau dacă puterea Lui provenea de la demoni. contradictoriu, Isus le-a dat o lecţie de sme­ Într-o chestiune atât de esenţială, oricine nu este renie. El a spus că modul în care poate cineva cu El acţionează împotriva Lui. să fie cel dintâi este să ocupe de bunăvoie Aici la Marcu problema care se punea nu locul cel mai umil de slujire şi să trăiască era Persoana sau lucrarea lui Cristos, ci ches- pentru alţii, şi nu pentru el însuşi. Un copilaş tiunea asociaţilor pe care îi are cineva în sluji- a fost aşezat înaintea lor şi îm­brăţişat de rea lui Cristos. Aici trebuie să se mani­feste Domnul Isus. El a subliniat că bunătatea dove- îngăduinţă şi dragoste. Oricine nu este împotri- dită în numele Lui faţă de cei mai mici, cei va Lui în slujire neapărat va fi împot­riva mai puţin recunoscuţi, a fost un act de măre- Satanei şi, prin urmare, se va afla de partea ţie. Era ca şi cum bună­tatea respectivă era Domnului. demonstrată faţă de Domnul Însuşi, da, chiar 9:41 Chiar şi cel mai mic gest de bună­tate faţă de Dumnezeu Tatăl. „O, binecuvântate săvârşit în numele lui Cristos îşi va primi Doamne Isuse, învăţăturile Tale răscolesc şi răsplata. Un pahar de apă dăruit unui ucenic, demască această inimă carnală a mea. Frânge din pricina faptului că acesta aparţin­e lui în mine eul meu şi trăieşte-Ţi astfel viaţa, prin Cristos, nu va rămâne neobservat. Scoater­ea mine!“ unui demon în numele Lui este însă un gest destul de spectaculos. Dăruirea unui pahar de apă este un gest destul de comun. Dar ambele

166 Marcu sunt scumpe în ochii Lui, atunci când sunt nu s-a întors niciodată la Domnul. săvârşite spre slava Lui. „Pen­tru că sunteţi ai 9:44-48 Domnul S-a referit de repetate lui Cristos“ ar trebui să fie motoul care să-i ori16 la iad, ca un loc unde viermele lor nu unească pe credincioşi. Cuvintele acestea, dacă moare şi focul nu se stinge. Este un pasaj de vor rămâne pururea înaintea ochilor noştri, ne o extraordinară solemnitate. Dacă am crede cu vor păzi de un spirit de partidă, de ciorovăi­eli adevărat în el, nu am căuta atâtea satisfacţii fără rost şi de gelozie, în slujirea noas­tră creş- personale şi nu am acumula atâtea lucruri tină. materiale, când în jurul nostru atâtea suflete se 9:42 Slujitorul Domnului trebuie să aibă îndreaptă spre pierzare. „Dă-ne, Doamne, mereu în vedere efectul pe care îl vor avea dorinţa arzătoare de a câştiga sufle­te, de a le cuvintele rostite de el şi faptele săvârşite de el duce la mântuire!“ asupra altora, căci este posibil să-l faci să se Din fericire, nu este nevoie niciodată să poticnească pe un alt credincios prin acestea, amputezi moral o mână sau un picior sau să provocându-i pagube spirituale pe toată durata scoţi un ochi. Isus nu a sugerat că trebuie să vieţii lui. Ar fi mai bine pent­ru el să i se lege recurgem la practici atât de extreme. El a spus de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în doar că ar fi mai bine să renunţi la utilizarea mare, decât să-l facă pe vreunul din aceşti acestor organe, decât să fii târât în iad, prin micuţi să se îndepărteze de la cărarea sfinţeni- folosirea lor abuzivă. ei şi ade­vărului. 9:49 Versetele 49 şi 50 sunt deosebit de F. O atitudine necruţătoare în ce pri­veşte dificile. Prin urmare, le vom examina pro­ disciplina personală (9:43-50) poziţie cu propoziţie: 9:43 Restul versetelor din acest capitol „Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc“. subliniază necesitatea aplicării disciplinei şi Iată cele trei probleme principale care se pun: renunţării de sine. Cei care pornesc pe calea (1) La care foc se referă Domnul? (2) Ce se adevăratei ucenicii trebuie să se lupte în per- înţelege prin sărat (sau condi­mentat)? (3) manenţă cu dorinţele şi înclinaţiile lor naturale, Termenul fiecare se referă la cei mântuiţi, la căci a le face pe plac acestora ar însemna cei nemântuiţi sau şi la unii, şi la alţii? ruinare spirituală. Pe când, ţinerea lor în frâu Prin foc s-ar putea înţelege iadul (ca în aduce biruinţă pe plan spiritual. versetele 44, 46 şi 48) sau judecata de orice Domnul a vorbit despre mână, picior şi fel, inclusiv judecata divină a faptelor cre­ ochi, explicând că ar fi mai bine să pierzi dinciosului şi autojudecarea credincio­şilor. oricare din aceste mădulare, mai degrabă decât Sarea semnifică elementul conservator, să te poticneşti din pricina lui şi să mergi în purificator sau un condiment. În Orient ea mai iad. Nici un sacrificiu nu este prea mare, dacă semnifică un angajament de loialitate, prietenie doreşti cu orice chip să ajungi la ţintă. sau credincioşie, care însoţeşte o făgăduinţă. Mâna ar putea sugera faptele noastre, picio- Dacă termenul fiecare se referă la cei rul umblarea noastră, iar ochiul lucru­rile pe nemântuiţi, atunci înseamnă că ei vor fi păs- care le poftim. Acestea sunt principa­lele noas- traţi sau conservaţi în focurile iadului, adică tre puncte de pericol. Dacă nu ne vom ocupa vor suferi pedeapsă veşnică. de ele cu toată seriozitatea, vom risca ruinare Dacă fiecare se referă la credincioşi, atunci eternă. textul acesta ne învaţă că credin­cioşii (1) vor Se poate oare deduce din acest text că un fi purificaţi în focurile disciplinei lui Dumnezeu credincios se poate pierde, până la urmă, ajun- în viaţa aceasta sau că (2) aceste focuri au gând să-şi petreacă veşnicia în iad? Luat izo- menirea de a-i păzi de stricăciu­ne, prin practi- lat, acest text ar putea sugera acest lucru. Dar carea disciplinei proprii şi a renunţ­ării la pre- atunci când îl considerăm în lumina celorlalte tenţiile firii vechi; sau (3) mai înseam­nă că ei învăţături clare ale Noului Testa­ment pe aceas- for fi supuşi la probă, la scaunul de judecată tă temă, vom conchide că oricine a ajuns în al lui Cristos. iad nu a fost niciodată un creştin adevărat. E „...şi orice jertfă va fi sărată cu sare“. posibil ca cineva să declare că este născut din Această propoziţie17 este un citat din Levi­tic nou şi chiar să pară a merge pe calea bună, o 2:13 (vezi şi Nu. 18:19; II Cro. 13:5). Sarea, vreme, dar dacă persoana respectivă continuă ca simbol al legământului încheiat între în per­manenţă să se bălăceas­că în plăcerile Dumnezeu şi poporul Său, a avut menir­ea de firii vechi, este clar că nu a fost mântuită, că a le aminti oamenilor că acest tratat solemn era inviolabil. În epoca actua­lă, când ne pre-

Marcu 167 zentăm trupurile noastre ca o jertfă vie lui gata să-L sfâşie. În efortul de a-L prin­de în Dumnezeu (Ro. 12:1, 2), trebuie să condimen- cursă, ei L-au întrebat dacă divorţul este legal tăm jertfa cu sare, încheind astfel un angaja- sau permis. Domnul le-a reamint­it de ment irevocabil. Pentateuc, întrebându-i ce le-a porun­cit Moise. 9:50 „Sarea este bună“. Creştinii sunt 10:3-9 Ei au evitat întrebarea Sa, afir­mând sarea pământului (Mat. 5:13). Dumnezeu Se ceea ce permitea Moise. El permitea unui aşteaptă de la creştini ca ei să exercite o influ- om să divorţeze de soţia sa, cu con­diţia ca enţă sănătoasă, purificatoare. Atâta vreme cât să-i dea un certificat de divorţ. Dar nu acesta ei îşi împlinesc comandamentele uceniciei lor, a fost idealul lui Dumnezeu. Divorţul a fost vor fi o binecuvântare pentru toţi. îngăduit numai din pricina împietririi inimii „dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o oamenilor. Planul divin prevedea ca un bărbat veţi săra?“ Lipsită de caracterul ei salin, sarea şi o femeie să fie uniţi în căsnicie toată viaţa nu mai este bună de nimic. Un creştin care lor. Asta ne duce înapoi, la mo­mentul creării nu-şi îndeplineşte datoriile sale de adevărat de către Dumnezeu a bărbatul­ui şi a femeii. ucenic devine sterp şi ineficace. Nu este de Bărba­tul îşi va părăsi părinţii, unindu-se în ajuns să porneşti cum trebuie în viaţa creştină. căsăt­orie în aşa chip încât el şi soţia lui vor fi Fără o permanentă şi radicală autojudecare, un singur trup. Astfel uniţi de Dumnezeu, ei copilul lui Dumnezeu nu va reuşi să împli- nu mai au voie să fie separaţi prin nici un nească scopul pentru care Dumnezeu l-a mân- decret omenesc. tuit. 10:10 Se pare că lucrul acesta a fost greu „Să aveţi sare în voi înşivă!“ Fiţi o forţă de acceptat, până şi de către ucenicii Săi. În pentru Dumnezeu în lume! Exercitaţi o influ- vremea aceea, femeile nu ocupau un loc de enţă benefică, spre slava lui Cristos! Nu to­leraţi onoare şi siguranţă. Ele erau adesea tratate cu în viaţa dvs. nici un lucru care ar putea dimi- nepăsare, ba chiar cu lipsă de respect. Un om nua eficacitatea dvs. pentru El! putea divorţa de nevasta lui pentru sim­plul „Şi fiţi în pace unii cu alţii!“ Asta pare să fapt că nu-i mai plăcea de ea sau o găsea se refere la versetele 33 şi 34, unde uceni­cii necorespunzătoare. Cât despre soţie, aceasta nu se certaseră pentru a stabili care dintre ei este avea nici o posibilitate de recurs. În multe cel mai mare. Mândria trebuie tăiată şi înde- cazuri, era tratată ca un bun pers­onal, ca o părtată, fără milă, fiind înlocui­tă cu slujirea proprietate. plină de smerenie, spre folo­sul tutu­ror. 10:11, 12 După ce ucenicii i-au cerut Recapitulând, vom spune că versetele 49 şi Domnului explicaţii suplimentare, El a precizat 50 par să constituie un tablou al vieţii cre­ fără echivoc că a te recăsători, după ce ai dinciosului, ca jertfă adusă lui Dumne­zeu. Ea divorţat, înseamnă a comite adulter, fie că este sărată cu foc, adică combinată cu judecata divorţul a fost înaintat de bărbat, fie de femeie. de sine şi renunţarea de sine. Este sărată cu Luat izolat, versetul acesta ar putea însemna că sare, adică oferta este însoţită de un angaja- divorţul, indife­rent de împrejurăr­i, este interzis. ment de devotament irevoca­bil. Dacă cre­ Dar la Matei 19:9 Domnul a permis o excepţie. dinciosul îşi va călca jurămin­tele sau nu se va Acolo unde unul din soţi s-a făcut vinovat de ocupa cu toată asprimea de înfrânarea poftelor imoralitate, celălalt are voie să divorţeze şi e de sale păcătoase, atunci viaţa lui îşi va pierde presupus că se poate recăsători. De asemenea, aroma, devenind inutilă şi searbădă. Prin urma- în lumina textului de la 1 Cor. 7:15 divorţul re, el va trebui să eradicheze din viaţa lui tot pare să fie îngăduit, atunci când unul din cei ceea ce ar putea să se interfereze cu misiunea doi, fiind necredinc­ios, îşi părăseşte soţul sau ce i-a încredinţat-o Dumnezeu şi să întreţină soţia credin­cioasă. relaţii de pace cu ceilalţi cre­dincioşi. Negreşit întreg subiectul divorţului şi recă- G. Despre căsătorie şi divorţ (10:1-12) sătoriei este complicat. Oamenii se încurcă atât 10:1 Din Galileea Domnul nostru s-a de mult în hăţişul complicaţiilor ce pot rezulta deplasat spre sud-est, ajungând în Pereea, dis- dintr-o căsnicie încât e nevoie de înţelepciunea trictul de pe malul de est al Iordanului. lui Solomon pentru a-i smulge din acest păien- Lucrarea Sa pereană este descrisă până la ver- jeniş. Cel mai bun mod de a evita aceste setul 45 din capitolul 10. păienjeniş este acela de a evita divorţul, căci 10:2 Fariseii au aflat imediat unde Se află divorţul umbreşte viaţa celor doi şi pune un Domnul. Ei Îl urmăreau ca o haită de lupi, semn de întrebare asupra lor. Atunci când persoanele divorţate caută părtăşia unei biserici

168 Marcu locale, bătrânii bisericii trebuie să examineze menţionat cele cinci porunc­i care se ocupă în cazul lor cu toată frica de Dumnezeu. Fiecare principal de relaţii­le noastre cu semenii. Aceste caz este unic şi trebuie discutat individual. cinci porunci afirmă, în esenţă: „Să-ţi iubeşti Poate că acest pasaj demonstrează nu semenul ca pe tine însuţi!“ Omul a declarat că numai preocuparea lui Cristos pentru caract­erul le-a păzit din tinereţea sa. sacru al căsătoriei, ci şi pentru dreptu­rile feme- 10:21, 22 Dar oare îşi iubea el semenul ca ilor. Creştinismul acordă femeii un loc de pe sine însuşi? Dacă îl iubea, atunci de ce onoare nemaiîntâlnit în nici o altă religie. nu-şi vindea averile, dăruind banii la săraci? H. Binecuvântarea copilaşilor (10:13-16) Numai că în acest punct lucrurile au cunos­cut 10:13 Observăm aici solicitudinea şi aten- o întorsătură bruscă. Omul a plecat mâhnit de ţia acordată de Domnul Isus copilaşi­lor. tot, căci avea multe avuţii! Părinţii care şi-au adus copilaşii la Bunul Domnul Isus nu a afirmat că acest om ar fi Păstor şi Învăţător, ca El să-i binec­uvânteze, putut fi mântuit prin vânzarea averilor sale şi au fost supuşi criticilor ucenici­lor. dăruirea sumelor rezultate la organi­zaţii de cari- 10:14-16 Domnul Isus a fost adânc mâh- tate. Căci nu există decât o singură cale de a fi nit de această atitudine şi a explicat că împă- mântuit: prin credinţa în Domn­ul Isus Cristos. răţia lui Dumnezeu este a copilaşilor şi a Dar pentru a fi mântuit, un om trebuie să recu- celor care posedă o credinţă şi smerenie ase- noască faptul că este păcătos, că nu este pe mănătoare copilaşilor. Adulţii trebuie să devi- măsura cerinţelor de sfinţenie ale lui Dumnezeu. nă ca nişte copilaşi, pentru a putea intra în Domnul i-a reamintit bogatului despre Cele împărăţie. Zece Porunci, pentru a produce în el convinge- George MacDonald avea obiceiul să spună rea că este păcătos şi căinţa de păcatele sale. că nu se putea avea încredere în creşti­nismul Reticenţa tânăru­lui bogat de a-şi împărţi averile cuiva, dacă la uşa acestuia nu puteau fi văzuţi cu alţii a demonstrat că nu-şi iubeşte semenul niciodată copii jucându-se. Fără îndoială, aceste ca pe sine însuşi. El ar fi trebuit să spună: versete ar trebui să constituie un prilej de „Doamne, dacă asta se cere, atunci sunt păcă- atenţionare pentru slujitorul Domnului, asupra tos. Eu nu mă pot mântui prin eforturile mele importanţei de a-i sluji pe cei mici, vestindu-le proprii. De aceea, Te rog să mă mân­tuieşti prin Cuvântul lui Dumnez­eu. Minţile copiilor sunt harul Tău“. Însă el îşi iubea averile prea mult, extrem de recept­ive, ca o sugativă. Sau, după pentru a fi dispus să renunţe la ele. Şi astfel a cum spunea W. Graham Scroggie: „Caută să refuzat să fie frânt. fii mereu la înălţime, dăruind ce ai mai bun Când Isus i-a spus omului să vândă totul, copiilor (tăi)!“ El nu a enunţat că aceasta ar fi calea mântu­ I. Tânărul fruntaş bogat (10:17-31) irii. El doar i-a arătat omului că a călcat 10:17 Un om bogat L-a abordat pe Dom­ Legea lui Dumnezeu şi, prin urmare, trebuie nul Isus cu o întrebare aparent sinceră. Adre­ să fie mântuit. Dacă ar fi răspuns la îndru­ sându-se lui Isus cu formula: „Bunule Învă­ marea Mântuitorului, i s-ar fi dăruit calea ţător“, el L-a întrebat ce trebuie să facă mântuirii. pentru a moşteni viaţa veşnică. Ne lovim aici de o problemă. Suntem noi, 10:18 Isus S-a oprit îndată la cuvintele credincioşii, chemaţi să ne iubim semen­ul ca „Bunule Învăţător“. El nu a refuzat titlul pe noi înşine? Ne spune oare Isus nouă: atribuit, dar s-a folosit de el pentru a pune la „Vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o încercare credinţa interlocutorului său. Numai comoară în cer; apoi vino şi urm­ ează-Mă, Dumnezeu este bun. Era dispus tânărul bogat luându-ţi crucea“? Fiecare are datoria să răs- să-L mărturisească pe Domnul Isus ca pundă pentru el însuşi, dar înainte de a proce- Dumnezeu? Se pare că nu. da aşa, trebuie să ţină neapărat seama de 10:19, 20 Apoi Mântuitorul a recurs la următoarele fapte inelu­dabile: Lege, pentru a evidenţia conştiinţa păcatului. 1. Mii de oameni mor zilnic de foame. Omul respectiv încă trăia sub iluzia că poate 2. Mai bine de jumătate din populaţia glo­ moşteni împărăţia pe baza princi­piului săvârşi- bului nu a auzit niciodată Vestea cea Bună. rii unor fapte. În acest caz, nu avea decât să 3. Bunurile materiale de care dispunem în se supună preceptelor Legii, care îi puteau prezent ar putea fi folosite pentru a uşura spune ce trebuie să facă. Domnul nostru a suferinţa acută, spirituală şi fizică, a omenirii. 4. Pilda lui Cristos ne învaţă că trebuie să ne facem săraci, pentru a putea deveni bogaţi

Marcu 169 (2 Cor. 8:9). acesta este con­fruntat cu obstacole necunoscute 5. Faptul că viaţa e atât de scurtă, iar veni­ celui sărac. Zeul Mamona (sau zeul banilor, rea Domnului e atât de aproape ar trebui să n.tr.) trebuie smuls de pe tronul inimii sale, iar ne înveţe importan­ţa de a pune banii noştri în el trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu ca un slujba Lui, acum, deoarece după ce va veni sărac. Omeneşte este cu neputinţă a efectua El, va fi prea târziu. această schimbare. Numai Dumnezeu o poate 10:23-25 Urmărindu-l pe tânărul bogat realiza. pierzându-se în mulţime, Isus a remarcat cât Creştinii care îşi adună comori pe păm­ ânt de greu este ca bogaţii să intre în împără­ţia în general plătesc pentru neascultarea lor în lui Dumnezeu. Ucenicii au fost uimiţi de vieţile copiilor lor. Foarte puţini copii din ase- această remarcă, deoarece puneau sem­nul ega- menea familii înaintează frumos pe cărarea lităţii între bogăţii şi binecuvântările lui slujirii Domnului. Dumnezeu. De aceea, Isus a spus din nou: 10:28-30 Petru a prins semnificaţia învăţă- „Copii, cât de greu este pentru cei care se turii Mântuitorului. El şi-a dat seama că Isus încred în bogăţii18 să intre în împărăţia lui spunea, de fapt: „Renunţă la toate şi urmează- Dumnezeu!“ „De fapt“, a continuat El, „este Mă pe Mine!“ Isus a con­firmat va­labilitatea mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acestei interpretări, pro­miţând răsplată în viaţa acului decât să intre un bogat în împărăţia de acum şi în cea viitoare celor care renun­ţă lui Dumnezeu“. la toate de dragul Său şi al Evangheliei. 10:26, 27 Asta i-a determinat pe ucenici să 1. Răsplata pentru viaţa de acum este un se întrebe: „Cine mai poate atunci să fie mân- profit de 10.000 la sută (al investiţiei), nu în tuit?“ Ca evrei, care trăiau sub Lege, pe bună bani, ci în: dreptate, ei considerau bogăţiile ca un indiciu a. case – locuinţele altora, în care el este al binecuvântării lui Dumnezeu. Conform pre- găzduit, ca slujitor al Domnului. vederilor codului mozaic, Dumn­ezeu făgăduia b. fraţi şi surori şi mame şi copii – priet­eni prosperitate tuturor celor care ascultau de El. creştini, a căror părtăşie înnobilează viaţa. Ucenicii au raţio­nat, prin urmare, că, dacă un c. holde – ţări din lume pe care le-a tre- om bogat nu poate intra în împărăţie, atunci cut sub numele Regelui, pe care le-a pus la nici alţii nu vor putea intra. Isus a răspuns că dispoziţia Sa. ceea ce e cu neputinţ­ă la oameni este cu d. persecuţii – acestea se înscriu în răs- putinţă la Dumnezeu. plata actuală. Este (sau ar trebui să fie! – n.tr.) Ce concluzie vom desprinde din acest un prilej de bucurie când cineva a fost găsit pasaj? vredn­ic să sufere din pri­cina lui Isus, pentru Mai întâi, că este extraordinar de greu pen- numele Său, de dragul Lui! tru bogaţi să fie mântuiţi (v. 23), întrucât 2. Răsplata viitoare este viaţa veşnică. aceşti oameni tind să iubească bogăţiile lor Asta nu înseamnă că dobândim viaţa veşnică mai mult decât pe Dumnezeu. Mai degrabă prin renunţarea la toate lucru­rile. Viaţa veşnică vor renunţa la Dumnezeu, decât la banii lor. este un dar. Gândul care se des­prinde de aici Ei îşi pun încrederea în bogăţii, mai degra­bă este că cei care renunţă la toate vor fi răsplă- decât în Domnul. Or, atâta timp cât per­sistă tiţi cu o mai mare capacitate de a gusta viaţa acestei condiţii, ei nu pot fi mântuiţi. veşnică în cer. Toţi credincioşii vor avea parte Da, e adevărat că în Vechiul Testament de aceast­ă viaţă veşnică, dar nu toţi o vor bogăţiile erau un semn al bunăvoinţei lui gusta în aceeaşi măsură. Dumnezeu. Dar acest lucru s-a schimbat 10:31 Apoi Domnul a adăugat un cu­vânt acum. În loc să marcheze binecuvântarea de atenţionare: „Mulţi din cei dintâi vor fi cei Domnului, bogăţiile sunt un mijloc de a supu- din urmă şi cei din urmă vor fi cei dintâi“. ne la probă devotamentul unui om. Nu e de ajuns să porneşti cum trebuie pe O cămilă ar putea trece prin urechea unui cărarea uceniciei. Ceea ce cont­ează este cum ac mai uşor decât ar putea intra un om bogat ai sfârşit pe această cărare! Iată ce spune pe uşa împărăţ­iei. Omeneşte vorbind, un om Ironside în această privinţă: bogat pur şi simplu nu poate fi mântuit. Cineva ar putea obiecta în acest punct, că, Nu toţi cei care promiteau să fie urmaşi credin­ omeneşte vorbind, nimeni nu poate fi mântu­it. cioşi şi devotaţi au rămas statornici pe cărarea Aşa este! Dar această afirmaţie este cu atât lepădării de sine, de dragul Numelui lui Cristos, mai valabilă în cazul unui om bogat, deoarece după cum, unii care păreau la început rămaşi în

170 Marcu urmă, cu un devotament aflat sub semnul între­ 3. „Ei Îl vor condamna la moarte“ (14:55- bării, s-au dovedit, până la urmă, credincioşi 65). autentici, care nu s-au afişat pe ei înşişi sau meri- 4. „şi-L vor da în mâinile păgânilor [ale tele lor, atunci când a venit ceasul încercă­rii.19 Neamurilor, n.tr.]“ (15:1). 5. „Îl vor batjocori, Îl vor biciui, Îl vor J. A treia prezicere cu privire la sufer­ inţele scuipa şi-L vor omorî“ (15:2-38). Robului (10:32-34) 6. „Iar a treia zi El va învia“ (16:1-11). K. Mare este cel care slujeşte (10:35-45) 10:32 Sosise acum clipa să se suie la 10:35-37 Îndată după această pătrunzăt­oare Ierusa­lim. Pentru Domnul Isus asta însem­na prezicere a răstignirii Sale ce avea să urmeze întristarea şi suferinţa din Ghetsimani, ruşi­nea în curând, Iacov şi Ioan s-au apro­piat de Isus, şi agonia crucii. cu o cerere care a fost deopo­trivă: nobilă dar Ce sentimente Îl animau în acele clipe? rostită la momentul nepot­rivit. A fost nobilă, Oare nu le putem deduce din cuvintele: „Şi în sensul că ei doreau să fie aproape de Isus mergea înaintea lor“? Putem desprin­de Cristos, dar nu era potrivit ca în acel moment din ele: hotărâ­rea de a face voia lui Dumnezeu, ei să ceară lucruri pentru ei înşişi. Ei au mani- în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la festat credinţa potrivit căreia Isus Îşi va înte- preţul extraord­inar de ridicat al acestei ascul­ meia împărăţia, dar ei ar fi trebuit să se gân- tări. Apoi singu­rătate – El mergea înaintea dească în acele mo­mente la patimile Sale care ucenicilor, nu păşea alături de ei. Dar ele mai se apropiau. relevă şi bucurie – acea bucurie profundă, 10:38, 39 Isus i-a întrebat dacă sunt în statornicită de a fi în voia lui Dumnezeu, anti- stare să bea paharul Său, referindu-se la sufe- ciparea plină de fericire a gloriei care avea să rinţele Sale, şi să ia parte la botezul Său – o urmeze, bucuria de a o răscumpăra pentru aluzie la moartea Sa. Ei au decla­rat că sunt în Sine pe mireasă. Pentru bucuria care i-a fost stare şi Domnul a confirmat acest lucru. Ei pusă înainte, El a îndurat crucea, dispreţuind aveau să sufere din pricina loialită­ţii lor faţă ruşinea. de El şi, cel puţin Iacov, avea să fie martirizat Privindu-L cum păşeşte în avangardă, şi (Fapte 12:2). noi suntem umpluţi de uimire. Liderul nostru 10:40 Dar El a explicat apoi că poziţiile neînfricat, Autorul şi Desăvârşitorul credin­ţei de onoare în împărăţie nu se acordă arbitrar. noastre, slăvitul nostru Stăpân, Prinţ divin! Ele se dobândesc. E bine să reţinem în acest Erdman scrie: punct că primirea în împărăţie se face prin har, prin credinţă, dar poziţia ocupată de cine- Să ne oprim o clipă, pentru a privi chipul şi tru- va în cadrul împărăţiei va fi stabilită prin cre- pul acela: Fiul lui Dumnezeu, păşind fără şovăire dincioşia cu care Îl va fi slujit pe Cristos. către Cruce! Oare nu ne va trezi aceasta la noi 10:41-44 Ceilalţi zece ucenici au fost foarte culmi de eroism, păşind şi noi pe urmele Sale? indignaţi de faptul că Iacov şi Ioan au încer- Nu va aprinde în noi flacăra unei iubiri şi mai cat să le-o ia înainte. Dar indignar­ea lor a fierbinţi, văzând cu câtă dăruire S-a învoit El să trădat faptul că şi ei erau stăpâniţi de ace­laşi moară pentru noi? Şi nu ne minunăm, cutremu- spirit. Asta i-a oferit Domnului prilejul de a râmdu-ne în faţa sem­nificaţiei şi tainei [de nepă- rosti acea lecţie minunată şi totodată truns] a acelei morţi?20 re­voluţionantă asupra măreţiei. Între cei necon- vertiţi, mari sunt cei care stăpânesc cu putere Cei care veneau în urma Lui se temeau. arbitrară, care fac pe şefii şi îi domină pe alţii. Ei ştiau că liderii religioşi de la Ierusalim erau Dar în împărăţ­ia lui Cristos, cât eşti de mare hotărâţi să-L piardă cu orice preţ. depinde de slujirea ta. Oricine doreşte să fie 10:33, 34 Pentru a treia oară Isus le-a ofe- primul trebuie să devină un sclav pentru toţi. rit ucenicilor Săi o explicaţie detaliată a modu- 10:45 Pilda Supremă ne-o oferă Însuşi lui în care se vor desfăşura evenimen­tele. Fiul Omului. El nu a venit să I se slu­jeas­că, ci Această relatare profetică demonstrea­ză că este El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de mai mult decât un simplu om: răscumpărare pentru mulţi. Gân­diţi-vă! El a 1. „Iată, ne suim la Ierusalim“ (11:1- venit prin naşterea Sa miracu­loasă. A slujit 13:37). toată viaţa Sa. Şi, prin moartea Sa ispăşitoare, 2. „Fiul Omului va fi vândut în mâinile Şi-a dat viaţa. preoţilor celor mai de seamă şi ale cărturari- lor“ (14:1, 2, 43-53).

Marcu 171 După cum am arătat deja, versetul 45 este exc­lame: „Acesta nu este Cristosul modernis­ versetul cheie al întregii Evanghelii. Este o mului, ci al istoriei şi al Cerului“. teologie în miniatură, o vinietă a celei mai 11:4-6 Toate lucrurile au decurs exact aşa mari Vieţi pe care a cunoscut-o vreodată cum prezisese Domnul. Ei au găsit măg­ăruşul lumea. legat la intersecţia principală din sat. Când li s-a L. V indecarea orbului Bartimeu (10:46-52) cerut socoteală, ucenicii au răsp­uns cum le-a 10:46 Scena se deplasează acum din spus Isus. Apoi oamenii i-au lăsat să plece. Pereea în Iudeea. Domnul împreună cu uceni- 11:7, 8 Deşi măgăruşul nu mai fusese cii trecuseră Iordanul şi sosiseră la Ierihon. călărit niciodată până atunci, nu a protestat Acolo l-au întâlnit pe orbul Bartim­ eu, un om când a fost pus să-L poarte pe Creatorul său având o nevoie disperată în viaţa sa, o la Ierusalim. Domnul a intrat călare în Ieru­ conştiinţ­ă a nevoii sale şi o hotărâre fermă de salim, înaintând pe un covor de haine şi a face totul pentru a i se împlini acea nevoie. ramuri, în aclamaţiile pline de entuziasm ale 10:47 Bartimeu L-a recunoscut pe Domn­ul oamenilor. Cel puţin în clipa aceea, El a fost ca Fiul lui David şi I s-a adresat cu acest titlu. recunoscut ca Rege. Ce ironie este să constatăm că, în timp ce 11:9, 10 Oamenii au strigat: naţiunea Israel era oarbă faţă de prezenţa lui 1. „Osana“ – care înseamnă în original: Mesia, un iudeu orb poseda, în realitate, aceas- „Salvează, te rugăm!“ dar care ulterior a deve- tă minunată vedere spiritu­ală! nit o exclamaţie de laudă. Poate că voiau să 10:48-52 Apelurile sale persistente la îndu- spună: „Salvează-ne, Te rugăm, de romanii rare nu au rămas fără răspuns. Rugă­ciunea sa care ne asupresc!“ concret formulată – să i se (re)dea vederea – 2. „Binecuvântat este Cel ce vine în a primit un răspuns concret. Recu­noştinţa lui a Nu­mele Domnului“ – o recunoaştere clară a fost exprimată printr-un act fidel de ucenicie: faptului că Isus este Mesia Cel Făgădui­t (Ps. urmându-L pe Isus pe ultimul Său drum, către 118:26). Ierusal­im. Inima Domnului va fi fost înviorată 3. „Binecuvântată este împărăţia părin­ să constate existenţa unei credinţe atât de mari telui nostru David, care vine în Nu­mele în Ierih­on, pe când Se îndrepta spre cruce. Şi Domnului!“ – ei credeau că împărăţia urma ce inspirat a fost Bartimeu să-L caute pe să fie întemeiată at­unci, Cristos urmând să Dom­nul chiar în ziua aceea, întrucât Mântu­ ocupe tronul lui David. itorul n-a mai trecut niciodată pe acolo după 4. „Osana în cele preaînalte!“ – o che­ aceea. mare de a-L lăuda pe Domnul în cerurile V. L UCRAREA ROBULUI ÎN preaînalte sau o chemare ca El să salve­ze IERU­SALIM (cap. 11, 12) din cerurile preaînalte. A. Intrarea triumfală (11:1-11) 11:11 Odată ajuns la Ierusalim, Isus S-a 11:1-3 Cu aceasta începe consemnarea dus în templu – nu în sanctuarul propriu-zis, ultimei săptămâni din viaţa Domnului. Isus se ci în curţile templului. Era de presupus că era oprise pe versantul de răsărit al Munte­lui casa lui Dumnezeu, dar El nu Se simţea acasă Măslinilor, în apropiere de Betfaghe (care în templul acesta, deoarece preoţii şi oamenii înseamnă casa smochinelor necoapte) şi de refuzau să-I acorde locul ce I se cuvenea. Şi Betania (casa celor săraci, umili şi oprimaţi). astfel, după ce S-a uitat la toate, de jur împre- Sosise vremea ca El să Se înfăţişeze pe jur, Mântuitorul S-a retras în Betania, cu cei faţă poporului evreu, ca Mesia şi Regele lor. doisprezece uce­nici. Era duminică seara. El făcea acest lucru ca împlinire a profeţiei de B. Smochinul fără rod (11:12-14) la Zaharia 9:9, călărind pe un măgăruş. Aşadar Incidentul acesta este modul în care a El i-a trimis pe doi din ucenicii Lui de la interpretat Mântuitorul primirea plină de entu- Betania la Betfaghe. Cu deplină cunoş­tinţă şi ziasm care I S-a făcut cu puţin timp înainte la autoritate totală, El le-a spus să aducă un Ierusalim. El vedea naţiunea Israel ca un smo- măgăruş încă nede­prins cu călăritul, pe care îl chin fără rod – care deşi avea frunzele mărtu- vor găsi legat. Dacă le va cere cineva socotea- risirii, în realitate, nu aducea nici un rod. lă, trebuiau să spună: „Domnul are trebuinţă Strigătul „Osana“ avea să se transforme curând de el“. Omniscienţa Domnului, aşa cum reiese în „Răstig­neşte-L!“ din acest pasaj, l-a îndemnat pe cineva să Se pare că ar exista o dificultate în a rec­oncilia faptul că a condamnat smochinul pentru că era lipsit de rod cu afirmaţia lămu­

172 Marcu rită pe care o face textul biblic că: nu era nou în curtea templului, izgo­nindu-i pe cei timpul smochinelor. Or, la prima vedere, care profitau de pe urma activităţilor sacre. El această afirmaţie L-ar pune pe Mântuitorul a oprit chiar şi purtar­ea vaselor obişnuite prin într-o lumină nefavorabilă, prezentându-L drept zona templului. nerezonabil sau capric­ios. Dar noi ştim că 11:17 Îmbinând citate din Isaia şi Iere­mia, acest lucru nu poate fi adevărat. Totuşi, cum El a condamnat profanarea lucrurilor sfinte, vom putea găsi o explicaţie plauzibilă a textu- exclusivismul şi comercialismul de care au dat lui acestuia? ei dovadă. Dumnezeu rânduise ca templul să Smochinii din ţările biblice produceau un fie o casă de rugăciune pentru toate naţiunile fruct comestibil timpuriu, înainte de a se ivi (Is. 56:7), nu doar pentru Israel. În schimb, ei frunzele. Era un vestitor al recoltei obişnuite făcuseră din el o piaţă religioasă, un cuib de ce urma, descrisă aici prin expres­ia timpul tâlhari şi cămătari (Ier. 7:11). [sau anotimpul] smochinelor. Dacă nu răsă- 11:18 Cărturarii şi preoţii cei mai de reau smochinele timpurii, era semn că nu se seamă au fost profund afectaţi de acuzaţiile va face nici recolta obişnuită de mai târ­ziu. Lui. Ei au vrut să-L omoare, dar nu au putut Când Isus a venit la naţiunea Israel, existau face acest lucru pe faţă, datorită oamenilor de frunze, care întruchipau mărturia cu gura, dar rând, care-L priveau pe Isus cu mult respect şi nu se găseau roade pentru Dumne­zeu. Cu alte uimire. cuvinte, se promisese mult, dar nu se împlini- 11:19 Seara, El a ieşit din cetate. Jude­când se nimic; se mărturisea, fără să existe o aco- după timpul gramatical folosit în textul origi- perire a ei, în realitate. Isus dorea să se nal, s-ar părea că Isus a procedat aşa conform hrăneas­că cu roade ale poporului Israel. Şi, unui obicei bine încetăţenit, proba­bil din moti- întrucât nu s-au făcut roadele timpurii, El ştia ve de securitate. Lui nu-I era teamă cu privire că nu se vor coace nici roadele târzii, la acest la persoana Sa, dar să nu uităm că unul din popor necredincios, ceea ce explică faptul că a aspectele misiunii Sale era acela de a păstra blestemat smochinul, aceasta fiind o anticipare oile sau ucenicii Săi (Ioan 17:6-19). Mai mult, a judecăţii ce avea să se abată asupra Israelului ar fi fost lipsit de sens să se predea, făcând în anul 70 d.Cr. pe placul duşma­nilor Săi, înainte de vreme. Dar incidentul nu poate fi interpretat în D. Lecţia smochinului uscat (11:20-26) sensul că Israelul ar fi fost blestemat să rămâ- 11:20-23 În dimineaţa următoare bles­ nă veşnic în această stare de nerodnic­ie. temării smochinului, ucenicii au trecut pe lângă Poporul evreu a fost pus deoparte doar pent­ru acesta, în drumul lor spre Ierusa­lim, şi au un timp şi atunci când va reveni Cristos, naţiu- constatat că s-a uscat din rădăc­ini. Când Petru nea aceasta va renaşte şi va fi restaurată în I-a amintit Domnului despre asta, El a spus poziţia de har în ochii lui Dumnezeu. doar atât: „Aveţi credinţă în Dumne­zeu!“ Ce Este singura minune în cadrul căreia legătură este între aceste cuvinte şi ofilirea Cristos a blestemat, în loc să binecuvânteze, smochinului? Din următoar­ele verse­te reiese că distrugând, mai degrabă decât redând viaţa. Isus a scos în evidenţă credinţa ca mijloc de Este un caz care a trezit obiecţii. Ele nu sunt înlăturare a obstacolelor. Dacă ucenicii au cre- valabile însă, deoarece Creatorul avea drep­tul dinţă în Dumnezeu, ei pot să facă faţă proble- suveran de a distruge obiecte neînsufleţite, cu mei nerodniciei, fiind în stare să înlăture obsta- scopul de a ne învăţa o lecţie impor­tantă pe cole uriaşe cât munţii. plan spiritual şi astfel să-i salveze pe oameni Totuşi versetele acestea nu sunt în mă­sură de la pierzare veşnică. să-i confere unei persoane autoritatea de a se Deşi interpretarea principală a acestui pasaj ruga să primească puteri miracu­loase în folosul se referă la naţiunea Israel, textul se aplică şi său personal sau pentru a dobândi faimă. Orice la oamenii din toate timpurile, ale căror fapte faptă a credinţei tre­buie să se bizuie pe promi- sunt exprimate de zicala: „Numai vorba e de siunile lui Dum­nezeu. Dacă ştim că este voia ei!“ lui Dumne­zeu să înlăturăm o anumită dificulta- C. Robul curăţă templul (11:15-19) te, atunci ne vom putea ruga cu încredere pe 11:15, 16 La începutul lucrării Sale pub­lice, această temă, atâta vreme cât suntem încreză­tori Isus eliminase comercialismul din zona tem- că este în conformitate cu voia lui Dumnezeu, plului (Ioan 2:13-22). Acum, pe măsură ce aşa cum este aceasta revela­tă în Biblie sau prin lucrarea Sa se apropie de sfârşit, El intră din mărt­uria lăuntrică a Duhului Sfânt.

Marcu 173 11:24 Când suntem cu adevărat în legăt­ură noască meritele şi credibilitatea pre­cursoru­lui, cu Domnul şi ne rugăm în Duhul, vom avea slabe şanse erau că vor recunoaşt­e merit­ele şi asigurarea că rugăciunea noastră va fi asculta- credibilitatea cu mult super­ioare ale Însuşi tă, chiar înainte ca acel răspuns la rugăciune Regelui! să sosească. F. Parabola viticultorilor răi (12:1-12) 11:25, 26 Dar una din cerinţele de bază 12:1 Domnul Isus nu terminase cu auto­ pentru ca rugăciunea noastră să fie ascultată rităţile evreieşti, chiar dacă refuzase să le răs- este să avem un spirit iertător. Dacă nutrim o pundă la întrebare. Prin intermediul para­bolelor, atitudine de asprime, resentiment şi răzb­unare El îi condamnă aspru pentru că L-au respins faţă de alţii, nu ne putem aştepta ca Dumnezeu pe Fiul lui Dumnezeu. Omul care a sădit o să ne asculte rugăciunea şi să răspundă la ea. vie este chiar Dumnezeu. Via repre­zintă pozi- Trebuie să iertăm, dacă dorim să fim şi noi ţia privilegiată pe care a ocupat-o Israel în faţa iertaţi. Asta nu se referă la iertarea juridică a lui Dumnezeu. Gard­ul constit­uie Legea lui păcatelor, care are loc cu ocazia convertirii, ci Moise, care l-a separat pe Israel de Neamuri, este, pur şi simplu, o chestiune de har prin păstrându-l ca popor distinct pentru Domnul. credinţă. Se referă la atitudinea de părinte cu Viticultorii nu erau alţii decât liderii religioşi care Se ocupă Dumn­ezeu de copiii Săi. Când – fari­seii, cărtu­rarii şi bătrânii poporului. credinciosul este dominat de un spirit neiertă- 12:2-5 De repetate ori Dumnezeu Îşi tri­ tor, părtăşia Sa cu Tatăl din cer este întrerup­tă mi­sese slujitorii – adică profeţii – la poporul şi râul bine­cuvântărilor este obstrucţionat. Israel, căutând părtăşia, sfinţenia şi drag­ostea. E. Autoritatea Robului este pusă sub semnul Dar oamenii i-au persecutat pe profeţi şi i-au omorât pe unii dintre ei. întrebării (11:27-33) 12:6-8 În cele din urmă, Dumnezeu Şi-a 11:27, 28 De îndată ce a ajuns în zona tem- trimis Fiul Său Preaiubit. Negreşit pe acesta plului, liderii religioşi L-au acostat pe Isus, con- aveau să-L respecte! Dar nu s-a întâmplat aşa. testându-I autoritatea prin cele două întrebări pe Ei au complotat împotriva Lui, omorân­du-L, care I le-au pus: (1) „Prin ce autoritate faci Tu în cele din urmă. Astfel Domnul Şi-a prezis aceste lucruri?“ şi (2) „Cine Ţi-a dat autori- propria Sa moarte, demascându-Şi asasinii tatea să faci aceste lucruri?“ (adică, să cureţi vinovaţi. templul, să bles­temi smochi­nul şi să intri trium- 12:9 Ce va face Dumnezeu cu aseme­nea fător în Ieru­salim). Ei spe­rau să-L poată prinde oameni răi? Îi va nimici, iar privilegiul îl va în cursă, indiferent cum ar fi răspuns. Dacă acorda altora. Termenul altora se referă proba- declara că are autoritate în Sine, ca Fiu al lui bil, aici, la Neamuri sau la rămăşiţa de israeliţi Dumne­zeu, aveau să-L acuze de hulă. Dacă pocăiţi din vremea de pe urmă. pretindea că are autoritatea de la oameni, aveau 12:10,11 Toate acestea s-au întâmplat ca să-L discred­iteze. Dacă susţinea că a primit auto- să se împlinească Scripturile Vechiului Tes- ritate de la Dumne­zeu, ei aveau să atace acea tament. De pildă, în Psalmul 118:22,23 s-a declaraţie, căci ei înşişi se consid­erau liderii reli- profeţit că Mesia avea să fie respins de liderii gioşi ai poporului, numiţi de Dumnezeu. iudaici, în cadrul planurilor lor de construc­ţie. 11:29-32 Dar Isus a răspuns printr-o între- S-a spus că nu vor găsi loc pentru Piatra bare. Misiunea lui Ioan Botezătorul a fost de la aceasta. Dar după moartea Lui, El avea să Dumnezeu sau nu? (Botezul lui Ioan se referă învie din morţi şi să prim­ ească de la la întreaga lucrare a lui Ioan Bot­ezătorul.) Ei nu Dumnezeu o poziţie slăvită, mai presus de au putut răspunde, deoar­ece s-ar fi făcut de râs. orice domnie şi stăpânire. El avea să devină Dacă misiunea lui Ioan era de la Dumnezeu, piatra unghiulară din cadrul clădirii lui Dum­ atunci ar fi trebuit să i se conformeze, dând nezeu. ascultare chemării sale la pocăinţă. Dar dacă 12:12 Liderii evrei au înţeles semnifica­ţia. dispre­ţuiau misiu­nea lui Ioan, riscau să-şi atragă Şi ei credeau că Psalmul 118 se referă la mânia oamen­ilor de rând, care continuau să-L Mesia. Numai că acum L-au auzit pe Dom­nul considere pe Ioan un purtător de cuv­ânt al lui Isus aplicând acest psalm la Persoa­na Sa. Ei Dumne­zeu. căutau să-L prindă, dar vremea Lui nu sosi- se încă. Mulţimea ar fi fost de partea lui 11:33 Când ei au refuzat să răspundă, Isus. Prin urmare, liderii religioşi L-au lăsat în făcându-se că nu ştiu care e răspunsul, Dom­ pace, deocamda­tă. nul a refuzat să discute despre autori­tatea Sa. Atâta timp cât ei nu erau dispuşi să recu­

174 Marcu G. D aţi ce se cuvine: Cezarului şi lui aflaţi în poziţii de autoritate. Dacă i se cere să Dumnezeu (12:13-17) facă vreun lucru care ar încălca loial­itatea Capitolul 12 cuprinde atacurile lansate de super­ioară pe care I-o datorează lui Cristos, el farisei, irodieni şi saduchei împotriva Dom­ va trebui să refuze să facă acest lucru, supor­ nului. Este capitolul întrebărilor. (Vezi verse­tele tând consecinţele sau pedeapsa care rezultă din 9, 10, 14, 15, 16, 23, 24, 26, 28, 35, 37.) acest refuz. Oblig­aţiile pe care le avem faţă de 12:13, 14 Fariseii şi irodienii, deşi în mod Dumnezeu preced orice alte obligaţii. În înde- obişnuit se urau între ei, acum s-au unit, dato- plinirea lor, creştinul va trebui să dea totdeau- rită urii comune care o nutreau împotri­va na o mărtu­rie curată în faţa lumii. Mântuitorului. Ei au încercat cu disperare să-L H. Saducheii şi întrebarea încuietoare despre prindă cu vreo vorbă care să le dea posibi­ litatea să-L acuze. Aşadar, L-au între­bat dacă înviere (12:18-27) se cuvine să plătească impozite guvernului 12:18 Saducheii constituiau echivalent­ul roman. liberalilor sau raţionaliştilor din vremea noastră. Nici unui evreu nu-i plăcea să fie sub Ei ridiculizau ideea unei învieri cu tru­pul. Prin administraţie păgână. Fariseii, în mod deose­bit, urmare, s-au prezentat înaintea Domn­ului cu o urau această stăpânire străină, pe când irodienii istorisire caraghioasă şi neve­rosimilă, menită să manifestau o atitudine mai tole­rantă faţă de ea. exprime dispreţul lor faţă de ideea învierii. Dacă Isus va aproba în mod pu­blic tributul 12:19 Ei I-au amintit lui Isus că Legea lui dat Cezarului – îşi ziceau ei – asta înseamnă Moise conţinea prevederi speciale cu privire la că va pierde simpatia multor evrei. Pe de altă văduvele din cadrul poporului Israel. Pentru a parte, dacă îl va vorbi de rău pe Cezar, ei Îl păstra numele de familie şi a asi­gura menţine- vor târî în faţa autorităţilor romane, pentru a fi rea averii în cadrul famil­iei, Legea stipula că arestat şi judecat ca trădă­tor. dacă un bărbat murea fără să fi avut copii, 12:15, 16 Isus a cerut ca cineva să-I aducă fratele acestuia trebuia s-o ia în căsătorie pe un dinar, întrucât, se pare că El nu avea asu- văduva lui (Deut. 25:5-10). pra Sa nici un ban. Moneda resp­ectivă avea 12:20-23 Aici avem un caz de natură fan- imprimată pe ea chipul lui Tiberiu Cezar, tastică, în care o femeie s-a căsătorit, rând pe amintindu-le, astfel, evreilor că sunt un popor rând, cu şapte fraţi, după care şi cel de-al subjugat. Dar oare de ce se găseau în condiţia şaptelea a murit. Şi acum intervine întrebarea aceea de subjugare? Pen­tru că păcătuiseră şi încuietoare: „A cui soţie va fi ea la învi­ere?“ nu fuseseră credin­cioşi faţă de Dumnezeu. Ei 12:24 Ei se credeau tare deştepţi, soco­ ar fi trebuit să se simtă smer­iţi, pentru că au tind că L-au încuiat pe Domnul! Dar Mân­tu­ fost nevoiţi să recu­noască acest adevăr trist, itorul le-a spus că sunt nespus de ignoranţi, anume că monedel­e folosite de ei în viaţa de atât cu privire la Scripturi, care propagă fără zi cu zi purtau chipul unui dictator păgân. înconjur adevărul învierii, cât şi cu privire la 12:17 Isus le-a spus: „Daţi Cezarului ce put­erea lui Dumnezeu de a-i învia pe morţi. este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al 12:25 Mai întâi, ei nu ştiau că relaţia de lui Dumnezeu!“ Ei nu dăduseră greş în pri- căsnicie nu rămâne în vigoare în cer. Cre­ mul aspect al acestui îndemn, ci în al doilea. dincioşii se vor recunoaşte unii pe alţii, în cer, Ei îşi achitaseră – deşi nu cu prea multă şi nu-şi vor pierde trăsăturile distinctive de râvnă – impozitele datorate roman­ilor, dar bărbaţi sau femei. Dar ei nici nu se vor însu- nesocotiseră îndeplinirea obligaţi­ilor lor faţă de ra, nici nu se vor mărita în cer. În această Dumnezeu în viaţa lor. Mo­neda în cauză avea privinţă, ei se vor asemăna cu îngerii în imprimat chipul lui Cezar şi, prin urmare, ceruri. aparţinea lui Cezar. Omul are imprimat în el 12:26, 27 Apoi Domnul nostru i-a dus pe chipul lui Dumnezeu – căci Dumnezeu l-a saduchei, care puneau mai mult preţ asupra creat după chipul Său (Gen. 1:26, 27). Prin cărţilor lui Moise decât pe toate celelalte cărţi urm­ are, omul aparţine lui Dumnezeu. din Vechiul Testament, la relatarea de la Exod Credinciosul are datoria de a fi supus 3:6, referitoare la Moise şi „rugul“ care nu se guvernului sub a cărui stăpânire se află. El nu mistuia. Acolo Dumnezeu S-a numit pe Sine are voie să-i vorbească de rău pe guvern­anţi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac după cum i se interzice orice acţiune în direc- şi Dumnezeul lui Iacov. Mân­tu­itorul a amin­tit ţia răsturnării guvernului. El trebuie să-şi plă- acest pasaj pentru a demonstra că Dum­nezeu tească impozitele şi să se roage pentru cei este Dum­nezeul celor vii, nu al morţilor.

Marcu 175 Dar cum vine asta? La data când i s-a întâi cu privire la Dumnezeu, iar apoi faţă de arătat Dumnezeu lui Moise, oare nu muriser­ă alţii. Nu sunt amintite deloc lucrur­ile mater­iale. deja Avraam, Isaac şi Iacov? Ba da, trupurile Importanţi sunt: Dumne­zeu şi oamenii. lor erau îngropate în peştera Macp­ela, din 12:32, 33 Cărturarul a fost cu totul de Hebron. Atunci cum este Dum­nezeu Dum­ acord cu această afirmaţie, declarând lămu­rit nezeul celor vii? că dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de Iată care pare să fie explicaţia: aproapele nostru sunt mult mai importante 1. Dumnezeu făcuse o seamă de făgăduin­ decât respectarea unor ritualuri. El şi-a dat ţe patriarhilor, cu privire la pământ şi la seama că în viaţă e posibil ca unii să se achi- Mesia. te formal de ceremoniile religioase, afişând o 2. Aceste făgăduinţe nu fuseseră împlinite mină evlavioa­să, de ochii lumii, fără ca aceas- în timpul vieţii lor. ta să fie dublată de o pioşenie lăuntrică, de 3. Când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, cu sfinţenie în lăuntrul inimii lui. El a recunoscut ocazia rugului nemistuit, trupurile patri­arhilor că pe Dumnezeu Îl intere­sează ce este cineva se aflau în mormânt. atât în interiorul, cât şi în exteriorul lui. 4. Dar Dumnezeu Se referise la El Însuşi, 12:34 Când a auzit Isus această obser­vaţie ca fiind Dumnezeul celor vii. remarcabilă, le-a spus cărturarilor că omul 5. El trebuie să-Şi împlinească promisiu­nile acesta nu era departe de împărăţia lui făcute faţă de Avraam, Isaac şi Iacob. Dumnezeu. Adevăraţii supuşi ai împărăţiei nu 6. Prin urmare, învierea este o necesitate încearcă să-L înşele pe Dumnezeu sau pe absolută, în lumina faptelor cunoscute de noi semenii lor sau chiar pe ei înşişi, prin execu­ cu privire la caracterul lui Dum­nez­eu. tarea unei religii pur exterioare. Realiz­ând că Şi astfel, Domnul rosteşte, în încheierea Dumnezeu priveşte la inima omu­lui, ei se duc argumentului cu saducheii, aceste cuvinte: direct la El, pentru a fi curăţiţi de păcat şi a „Prin urmare, sunteţi foarte rătăciţi“. primi putere să trăiască o viaţă plăcută Lui. I. Marea poruncă (12:28-34) După aceasta, nici un om n-a mai în­drăznit 12:28 Unul dintre cărturari, fiind impresi- să încerce să-L prindă în cursă pe Isus, prin onat de modul abil în care a răspuns Domnul întrebări care se voiau încuie­toare. la întrebările criticilor Săi, L-a între­bat pe Isus J. Fiul lui David este Domnul lui David care este cea mai important­ă poruncă. A fost (12:35-37) o întrebare sinceră, reliefând ceea ce am putea Cărturarii susţinuseră dintotdeauna că considera drept întrebarea fundamentală a vie- Mesia va veni, pe linie descendentă, din spiţa ţii. În realit­ate, el dorea să i se definească, în lui David. Deşi afirmaţia era adevărată, nu se termeni concişi, care este scopul principal al enunţa adevărul integral. Aşa se face că exis­tenţei omului pe acest pământ. Domnul Isus a pus acum o problemă celor 12:29 Isus a început cu un citat din Şema, adunaţi în jurul Lui în curtea templului. În declaraţia iudaică de credinţă pe care o găsim Psalmul 110:1, David L-a numit pe Mesia cel la Deuteronom 6:4: „Ascultă, Israe­ le! care avea să vină drept Domnul lui. Dar cum Domnul, Dumnezeul nostru este sin­gurul se putea împăca această afirmaţie cu realita- Domn“. tea? Cum putea fi Mesia, în acelaşi timp, Fiul 12:30 Apoi el a arătat care este respon­ lui David şi Domnul lui? Desi­gur, noi cunoaş- sabilitatea de bază a omului faţă de Dum­ tem răspunsul. Mesia avea să fie atât Om, cât nezeu: Să-L iubească cu toată inima, cu tot şi Dumnezeu. Ca Fiu al lui David, El avea să sufletul, cu toată mintea şi cu toată tăria lui. fie uman. Ca Domn al lui David, El avea să Dumnezeu trebuie să ocupe locul suprem în fie divin. viaţa omului. Nimeni nu are voie să consti­tuie Oamenii obişnuiţi Îl ascultau bucur­ oşi. obiectul iubirii noastre, mai presus de dragos- Se pare că ei erau dispuşi să accepte faptul tea pe care I-o datorăm lui Dumne­zeu. acesta, chiar dacă nu-l înţelegeau deplin. Nu 12:31 Celelalte cinci porunci ne învaţă să se spune însă nimic despre farisei şi cărtu­rari. ne iubim aproapele ca pe noi înşine. Pe Peste ei se lăsase o tăcere grea! Dumnezeu trebuie să-L iubim mai mult decât K. A vertismentul împotriva cărturarilor pe noi înşine, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Astfel, cel care doreşte să-şi trăiască (12:38-40) viaţa aşa cum se cuvine se va preo­cupa mai 12:38, 39 Cărturarii erau religioşi, în exte-

176 Marcu rior. Ei aveau o predilecţie deosebită pentru în inima ei că toate lucrurile aparţin Domnului, portul de haine lungi. Ei se deose­beau de că El este mai de preţ decât toate celelalte şi oamenii de rând prin aspectul de religio­zitate că El trebuie să dispu­nă de toate lucrurile. pe care şi-l impuneau. Le plăcea ca oamenii Mulţi creştini din vre­mea noastră ar fi criticat- să li se adreseze cu titluri pompoase, în locu- o pe vădu­va din această relatare, pentru lipsa rile publice, căci le gâdila eul! În sinag­ogi ei de prevedere cu privire la viitor. După unii, umblau după locurile de onoare, ca şi când ea ar fi fost nechibzuită, căci nu se îngrijea de locul fizic pe care-l ocupau avea vreo legătură ziua de mâine. Ea exemplifica însă pilda desă- cu sfinţenia şi evlavia. Ei nu doreau doar pro- vârşită a vieţii de credinţă, turnând tot ce avea eminenţă pe plan religios, ci şi pe cel social. în folosul lucrării lui Dumnezeu pentru ziua Ei doreau să aibă locurile dintâi la ospeţe. de azi, iar cu privire la viitor, lăsându-L pe 12:40 În lăuntrul lor însă ei erau oameni Dumnezeu să Se îngrijească de acesta! Oare lacomi şi nesinceri. Ei le jefuiau pe văduve de nu făgăduise El că va avea grijă de cei care averea şi înseşi mijloacele lor de întreţin­ere, caută mai întâi de toate împărăţia lui Dum­ pentru a se îmbogăţi ei înşişi, susţi­nând însă nezeu şi neprihănirea Lui (Mat. 6:33)? că banii respectivi ar fi desti­naţi Domnului! Ei Veţi spune că sunt învăţături prea radic­ale recitau rugăciuni lungi – pline de cuvinte sau revoluţionante. Dar dacă nu vom vedea în pompoase – rugăciuni alcătuite din vorbe învăţăturile lui Cristos aspectul lor radi­cal şi goale. Pe scurt, ei do­reau să iasă în evidenţă revoluţionant, nu vom prinde miezul lucrării (prin portul de haine lungi); îndrăgeau popula- Sale. ritatea (aşt­eptând să fie salutaţi cu mult res- VI. DISCURSUL ROBULUI DE PE pect în locurile publi­ce); proeminenţa (scaune- MUNTELE MĂSLINILOR (cap. 13) le dintâi); prioritat­ea (locurile dintâi); averile A. I sus prezice distrugerea templului (casele văduvel­or); pioşenia falsă (rugăciun­ile (13:1, 2) lungi). 13:1 Pe când Domnul Isus părăsea zona L. Cei doi bănuţi ai văduvei sărace (12:41-44) templului, pentru ultima oară înaintea morţii În contrast izbitor cu avariţia cărtura­rilor, ni Sale, unul din ucenicii Lui a încercat să-i tre- se prezintă aici cazul devotamentul­ui ieşit din zească entuziasmul cu privire la splend­oarea comun al unei văduve. Ei devo­raseră casele templului şi a întregului complex arhitectonic. văduvelor; pe când, ea dăduse tot ce avea Ucenicii erau absorbiţi de măi­estria arhitectura- Domnului. Incidentul demons­trează omniscien- lă implicată în procesul stivuirii unor pietre ţa Domnului. Urmărindu-i pe cei bogaţi cum uriaşe din care fuseseră alcătuite zidurile. depun daruri substanţiale în trezoreria templu- 13:2 Mântuitorul a evidenţiat însă că toate lui, El ştia însă că dărnicia lor nu reprezenta aceste lucruri aveau să fie în curând distruse. deloc un act de sacrificiu, raportat la averea Nici o piatră nu va rămâne peste cealaltă, lor. Ei dădeau din belşu­gul lor. Ştiind însă şi atunci când armatele romane aveau să invade- faptul că cei doi bănuţi ai văduvei reprezentau ze Ierusalimul, în anul 70 d.Cr. Prin urmare, singurul ei mijloc de întreţinere, Domnul a ce rost mai avea să te preocupi de lucruri care declarat că ea a dat mai mult decât toţi ceilalţi nu sunt altceva decât nişte umbre trecătoare? adu­naţi laolaltă. Sub aspect strict monetar, ea B. Începutul durerilor (13:3-8) dăru­ise foarte puţin. Dar Domnul cântăreşte În discursul Său de pe Muntele Măslini­lor, dărnicia noast­ră în funcţie de mobilul care Domnul a îndreptat atenţia ucenicilor către ne-a determinat să dăm, de mijloacele de care evenimente de o importanţă mult mai mare. dispunem şi de procentajul care ne-a rămas. Unele din profeţiile de aici par să se refere la Asta ar trebui să-i îmbărbăteze mult pe cei distrugerea Ierusalimului, din anul 70 d.Cr. care nu dispun de prea multe bunuri materiale, Cele mai multe dintre ele se referă, evident, la dar sunt animaţi de o mare dorinţ­ă de a-I face o perioadă mult mai târzie, res­pectiv la Marea daruri. Strâmtorare şi la Reveni­rea lui Cristos cu pute- Uimitoare este uşurinţa cu care aprob­ăm re şi slavă. Cuvintele de care trebuie să ţinem gestul văduvei, acceptând verdictul Domnul­ui, seama în mod deosebit în acest pasaj – cuvinte fără însă ca şi noi să procedăm ca ea! Dacă valabile în orice dispensaţie – sunt următoare- am crede cu adevărat în ceea ce afirm­ ăm că le: (1) Luaţi seama (v. 5, 23, 33); (2) Să nu vă credem, i-am urma negreşit exem­plul. Darul ei tulburaţi (v. 7); (3) răbdaţi (v. 13); (4) rugaţi- a exprimat convingerea pro­fundă care sălăşluia

Marcu 177 vă (v. 18, 33); şi (5) vegheaţi (v. 9, 33, 35, Sfânt le va da exact cuvin­tele potrivite pe 37). care trebuie să le rostească. Dar această pro- 13:3, 4 Discursul demarează prin între­barea misiune nu-i poate scuza pe cei din vremea lui Petru, Iacov, Ioan şi Andrei. Când va fi noastră care nu-şi pregătesc temeinic predicile distrus templul şi care va fi semnul care va sau mesajele din Evang­helie. Mai degrabă, ea precede împlinirea evenimentului profeţit? este garanţia ajutor­ului supranatural, în momen- Răspunsul Domnului s-a referit şi la distru­ te de criză. Făgăduinţa se adresează, de fapt, gerea unui templu ulterior, care va avea loc în martirilor, nu predicatorilor! timpul Marii Strâmtorări, anterio­r venirii Sale a 13:12, 13 O altă trăsătură caracteristică a doua oară. zilelor Marii Strâmtorări va fi frecvenţa ca­zu­ 13:5, 6 Mai întâi, ei trebuiau să ia seama rilor de trădare a celor care rămân cred­incioşi ca nimeni să nu-i înşele prin afirmaţia că ar fi Mântuitorului. Astfel, unii cre­din­cioşi vor fi Mesia. Vor apărea mulţi cristoşi falşi – cum pârâţi chiar de rude din famili­a lor. Un mare reiese şi din apariţia atâtor culte false, fiecare val de sentimente anticreştine va cuprinde cu anticristul ei. lumea. Va fi nevoie de mult curaj ca cineva să 13:7, 8 În al doilea rând, ei nu trebuie să rămână credincios Domn­ului Isus, dar cine va interpreteze războaiele şi zvonurile despre răz- răbda până la sfâr­şit va fi mântuit. Asta nu boaie drept un semn al sfârşitului vremur­ilor. poate însemna că cei care rabdă vor primi Tot intervalul care va urma va fi presăr­at cu mântuirea veş­nică datorită răbdării lor – deoa- tulburări pe plan internaţional. În plus, vor mai rece, în acest caz, am avea o evanghelie falsă. exista mari cataclisme ale naturii – cutremure De asemenea, nu putem intepreta versetul în de pământ, foamete şi necaz­ uri. Toate acestea sensul că credinc­ioşii fideli vor fi salvaţi de la nu vor fi decât durerile preliminare naşterii, un moarte fizică în timpul Marii Strâmt­orări, deoa- preambul la o perioa­dă de suferinţe fără pre- rece în alt loc din Scriptură citim că mulţi îşi cedent. vor pe­cetlui mărturia cu sângele lor. Mai C. Persecutarea ucenicilor (13:9-13) degrabă, sensul versetului ar putea fi acela că 13:9 În al treilea rând, Domnul a prezis că cei ce vor răbda până la sfârşit vor demonstra va veni o perioadă de mare încercare pentru cei realitatea mântuirii lor. Cu alte cuvinte, răbda- care vor rămâne neclintiţi în mărturia dată pen- rea îi va ca­racteriza pe cei care sunt cu adevă- tru Numele Său. Ei vor fi târâţi la judecată rat mântuiţi. înaintea tribunalelor civile şi ecleziastice. D. Marea Tribulaţie (13:14-23) Deşi pasajul acesta se aplică la toate peri- 13:14-18 Versetul 14 marchează punc­tul de oadele mărturiei creştine, el pare să se refere mijloc al perioadei tribulaţiei, începu­tul Marii cu deosebire la lucrarea celor 144.000 de cre- Tribulaţii. Ştim că este aşa prin compar­aţia cu dincioşi evrei care vor duce evanghelia împă- textul de la Daniel 9:27. În vremea aceea, un răţiei la toate naţiunile, înainte de a veni mare idol abominabil va fi instalat în templul Domnul cu putere şi slavă, să domnească. de la Ierusalim. Oamen­ii vor fi forţaţi să i se 13:10 Versetul 10 nu trebuie să consti­tuie închine, în caz contrar fiind omorâţi. Desigur, baza învăţăturii potrivit căreia Evan­ghelia tre- credincioşii adevăraţi vor refuza să se închine buie... vestită la toate naţiunile înainte de acestui idol. Răpirea Bisericii. Evanghelia trebuie, ne­greş­it, Instalarea acestui chip idolatru va semn­ala să fie vestită în toată lumea şi pro­babil că va începutul marii prigoane. Cei care citesc şi fi, dar a afirma că ea tre­buie [vestită în toată cred Biblia vor şti că a sosit timpul să fugă lumea, înainte de a putea avea loc Răpirea] ar din Iudeea. Nu va fi timp să-şi adune lucru­ însemna a susţine un lucru pe care Biblia nu-l rile personale. Femeile gravide şi mamele declară. Nici o profeţie nu trebuie să se împli- care alăptează vor fi în mare dezavantaj faţă nească înaintea ca Cristos să poată veni să-Şi de ceilalţi. Dacă evenimen­tul va avea loc iarna, ia la El sfinţii Săi. El poate veni în orice asta va complica şi mai mult lucrurile. clipă! 13:19 Va fi vremea unui necaz mai mare 13:11 Domnul promite că credincioşii per- decât oricare altul din trecut sau din viitor. secutaţi care sunt daţi în judecată din pri­cina Acesta este Marele Necaz sau Marea Strâm­ Numelui Său vor primi ajutor divin în apăra- torare (Marea Tribulaţie). Dom­nul Isus nu Se rea lor. Ei nu vor trebui să-şi pregă­tească din referă aici la o perioadă generală de necazuri timp apărarea. Poate că nu va fi timp. Duhul sau strâmtorări prin care au trecut credincioşii

178 Marcu din toate veacuri­le. Perioada de strâmtorare De la un capăt al pământului la celălalt – din descrisă de Isus aici este de o intensitate unică China până în Columbia – ei vor veni să se în toată istoria. bucure de binefacerile minu­natei domnii de o Observaţi că necazul descris aici este, în mie de ani a Domnului Isus pe pământ. Dar principal, de natură iudaică, căci citim despre duşma­nii Lui vor fi nimiciţi în acelaşi timp. templu (v. 14, cf. Mat. 24:15) şi despre Iudeea F. Parabola smochinului (13:28-31) (v. 14). Este vremea necazu­lui lui Iacov (Ier. 13:28 Smochinul este un simbol (sau tip) 30:7). Biserica nu este avută în vedere aici. Ea al naţiunii Israel. Isus ne învaţă că înain­te de va fi fost deja luată la cer, înainte de a începe a veni El a doua oară, smochinul va înfrunzi. Ziua Domnului (1 Tes. 4:13-18; cf. 1 Tes. 5:1- În 1948, a fost înfiinţat statul inde­pendent 3). Israel. Raportat la mărimea ei, naţiunea aceasta 13:20 Potirele mâniei lui Dumnezeu vor fi exercită pe scena polit­ică a lumii o influenţ­ă turnate peste lume în zilele acelea. Va fi o mult mai mare decât mărim­ ea ei. Se poate vreme de calamităţi, haos şi vărsări de sânge. spune, pe drept cuv­ânt, că Israelul „înfrunzeş- De fapt, măcelul va fi atât de mare, încât te“. Încă nu s-au arătat roadele. De fapt, nici Dumnezeu va scurta în chip supranatural dura- nu vor fi roade, înainte ca să se întoarcă ta zilei, deoarece altfel nimeni nu ar supravie- Mesia la un popor dispus să-L primească. ţui. 13:29 Înfiinţarea şi dezvoltarea naţiunii 13:21, 22 Marea Strâmtorare va cunoaşt­e Israel ne spune că Regele21 este aproape – la revenirea cristoşilor falşi. În disperarea lor, uşi. Dacă venirea Lui pentru ca să dom­nească oamenii se vor duce după oricine le va pro­ este atât de aproape, cu cât mai a­proape este mite siguranţă. Dar credincioşii vor şti că venirea Sa pentru Biserică – Răpirea! Cristos nu va apare pe furiş sau neanun­ţat. 13:30 Versetul 30 este interpretat ade­sea în Chiar dacă aceşti cristoşi falşi vor săvârşi sensul că toate lucrurile profeţite în acest capitol fapte supranaturale şi minuni (şi negreşit ei ar avea loc în timpul vieţii celor din vremea lui vor proceda aşa), cei aleşi nu se vor lăsa amă- Cristos. Dar asta nu poate fi adevărat, deoarece giţi. Ei îşi vor da seama că aceste mirac­ole multe din eveni­mentele descrise, în special cele sunt de inspiraţie satanică. din verset­ele 24-27, pur şi simplu nu s-au petre- Miracolele nu sunt neapărat de natură cut atunci. Alţii înţeleg că generaţia aflată în di­vină. Ele reprezintă abateri supraomeneşti de viaţă când a înfrunzit smochinul, respec­tiv când la legile cunoscute ale naturii, dar pot repre- a fost întemeiat statul Israel, în [14 mai] 1948, zenta lucrarea Satanei, a îngerilor sau a demo- va fi generaţ­ia care va vedea a doua venire a nilor. Omul Păcatului va primi putere satanică lui Cristos. Noi preferăm o a treia interp­retare: să săvârşească miracole (2 Tes. 2:9). Termenul din greacă generaţia aceasta ar putea 13:23 Aşadar, credincioşii trebuie să ia însem­na „rasa aceasta“ sau „neamul acesta“. În seama şi să fie preveniţi din timp. opinia noastră, textul se referă la „neamul aces- E. A doua venire (13:24-27) ta evreu caracterizat de necredinţă faţă de Mesia 13:24, 25 După necazul acela, se vor şi respingere a Sa“. Mărturia pe care ne-o oferă petrece perturbaţii tulburătoare în ceruri. istoria este că „această gener­aţie“ nu a trecut. Pământul va fi învăluit de întuneric, atât ziua, Naţiunea, în întregimea ei, nu numai că a cât şi noaptea. Stelele vor cădea din cer şi supravieţuit, ca popor distinct, dar a persistat în puterile care sunt în ceruri (forţele care men- animozitatea ei adânc înrădăcinată faţă de ţin corpurile cereşti pe orbitele lor) vor fi clăti- Domnul Isus. Isus a prezis că naţiunea şi carac- nate. terul ei naţional vor dăinui până la a doua Sa 13:26, 27 Atunci lumea. cuprinsă de groa- venire. ză şi uimire. Îl va vedea pe Fiul Omului 13:31 Domnul nostru a subliniat certitu­ întorcându-Se pe pământ, nu ca Nazarinea­nul dinea absolută a tuturor prezicerilor Sale. Cerul umil de altădată, ci ca slăvit Cuceritor. El va atmosferic şi bolta cerească vor trece. Pământul veni pe nori, escortat de miriade de fiinţe însuşi se va dizolva, dar orice cuvânt rostit de îngereşti şi sfinţi glorificaţi. Va fi o scenă de El se va împlini. putere copleşitoare şi splendoare nemaipo­me­ G. N u se cunoaşte ziua şi ceasul (13:32-37) nită. El Îşi va trimite îngerii să-i adune pe cei 13:32 Isus a spus: „Cât despre ziua aceea aleşi, adică pe toţi cei care L-au recunos­cut ca sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii Domn şi Mântuitor în timpul Marii Strâmtorări.

Marcu 179 care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl“. re, El le-a lăsat tuturor oamen­ilor săi acest Este bine cunoscut faptul că acest verset a fost îndemn: „Ve­gheaţi!“ folosit de duşmanii Evangheliei în încercarea VII. P ATIMILE ŞI MOARTEA ROBU­LUI de a demonstra că Isus nu a fost decât un om obişnuit, cu cunoaştere limitată, ca noi înşine. (cap. 14, 15) Dar şi credincioşi sinceri, însă debusolaţi, au A. C omplotul de a-L omorî pe Isus recurs la el, pent­ru a demonstra că Isus S-ar fi (14:1, 2) golit pe Sine de atributele dumnezeirii, atunci Era ziua de miercuri, din această săptă­ când a venit pe lume ca om. mână fatidică. Peste două zile avea să fie Nici una din cele două interpretări de mai Paştele, care începea perioada de şapte zile a sus nu este valabilă. Isus a fost şi este atât Sărbătorii Pâinii Nedospite. Liderii religi­oşi Dumnezeu, cât şi Om. El a posedat toate atri- erau hotărâţi să-L nimiceas­că pe Dom­nul Isus, butele dumnezeirii şi toate caracter­isticile unui dar n-au voit s-o facă în timpul sărbăto­rilor om desăvârşit. Este adevărat că dumne­zeirea religioase, deoarece mulţi dintre oameni încă Îl Lui a fost învăluită într-un trup de carne, dar considerau pe Isus un profet. a fost totuşi prezentă. Nu a existat nici o clipă Deşi preoţii cei mai de seamă şi căr­turarii în care El să fi încetat să mai fie pe de-a-ntre- s-au hotărât să nu-L ucidă în timpul praznicu- gul Dumnezeu. lui, Providenţa divină a nesocotit dorinţa lor şi Atunci cum se poate afirma despre El că Mielul Pascal al lui Dumnez­eu a fost omorât nu cunoaşte vremea venirii sale a doua oară? chiar atunci (vezi Mat. 26:2). Noi credem că cheia răspunsului o găsim în B. Isus este uns în Betania (14:3-9) Ioan 15:15: „...robul nu ştie ce face stăpânul După cum un bijutier plasează un dia­mant său...“ Ca Rob Desăvârşit, nu I s-a dat Dom­ pe fondul de catifea neagră, Duhul Sfânt şi nului Isus să cunoască vrem­ ea venirii Sale. autorul uman inspirat de El, Marcu, scot în Desigur, ca Dumnezeu, El cunoaşte acest evidenţă cu multă măiestrie splen­doarea iubirii timp. Dar ca Rob, nu I s-a dat să cunoască unei femei pentru Domnul nostru, în răstimpul acest timp în scopul de a-l dezvălui altora. dintre întunecatul comp­lot al ier­arhiei religioa- Iată explicaţia lui James H. Brookes în această se şi urzirea lui Iuda. privinţă: 14:3 Simon leprosul a dat un ospăţ în cinstea Mântuitorului, poate ca semn de recu- Nu este vorba de o negare a omniscienţei divine a noştinţă pentru că a fost vindecat. O femeie, Domnului nostru, ci, pur şi simplu, o aserţiune că, al cărei nume nu este menţionat (probabil că în economia răscum­pă­rării umane, nu I-a fost dat era Maria din Betania, Ioan 12:3), a uns din „să cunoască vremu­rile sau soroacele, pe care Tatăl belşug capul lui Isus cu un parfum foarte le-a păstrat sub stăpânirea Sa“, Fapte 1:7. Isus ştia costisitor. Mare a fost iubi­rea ei pentru El! că va veni din nou, şi adesea a vorbit despre a 14:4, 5 Unii din oaspeţi au considerat gestul doua sa venire, dar nu I-a fost atribuit, în cadrul acesta drept o mare risipă. În ochii lor, femeia funcţiei sale de Fiu, să stabi­lească data revenirii aceasta era o risipitoare şi o nesăb­uită. De ce Sale şi, prin urmare, nu putea s-o ofere ucenicilor nu a vândut parfumul, iar banii să-i fi dat la Săi ca obiect al aştep­tării lor pline de dor.22 săraci? (Suma menţionată: trei sute de dinari echivala cu salariul pe un an.) Şi unii din 13:33-37 Capitolul acesta se încheie cu vremea noastră consideră că este o risipă să îndemnul la veghere şi rugăciune, în vede­rea dai un an din viaţa ta Dom­nului, ca să nu Întoarcerii Domnului. Faptul că nu ştim data mai spun ce totală irosire ar fi pentru ei să-I rânduită pentru acest eveniment ar trebui să ne dai întreaga viaţă Domnu­lui! menţină într-o stare de aler­tă. 14:6-8 Isus a mustrat cârteala lor. Fem­ eia O situaţie similară se petrece în fiecare zi aceasta recunoscuse prilejul de aur pe care l-a din viaţă. Cineva pleacă de acasă, într-o călă- avut de a aduce un omagiu Mântui­torului. torie îndelungată. El lasă instrucţiuni robului Dacă erau chiar atât de grijulii faţă de săraci, său şi-i spune paznicului (străjeru­lui) să ei bine, pe aceştia aveau prilejul oricând să-i veg­heze în vederea întoarcerii sale. Isus Însuşi ajute, deoarece săracii sunt pretutindeni în jurul S-a asemănat cu omul plecat în călăto­rie, care nostru. Dar Domnul avea să moară şi să fie s-ar putea întoarce în orice clipă din noapte. îngropat în curând. Femeia aceasta a dorit Oamenii săi, slujind pe post de străjeri, nu au să-şi arate recunoş­tinţa cum s-a priceput ea. voie să fie găsiţi dormind în post. Prin urma-

180 Marcu Poate îşi va fi spus că nu va reuşi să aibă sprezece în odaia de sus care fusese pregăt­ită grijă de trupul Lui după ce a murit; prin pentru ei. Pe când stăteau întinşi şi mâncau, urmare, acum era momentul să-şi arate dra- Isus a anunţat că unul din ucenici avea să-L gostea pentru El, cât era încă în viaţă! trădeze. Ei au recunoscut cu toţii potenţialul 14:9 Aroma parfumului acela a străbăt­ut propriei lor firi păcătoase. Cu un sănătos senti- veacurile, până la noi. Isus a spus că fapta ei ment de dezgust propriu, fie­care L-a întrebat va fi imortalizată în toată lumea, cum s-a şi dacă nu cumva el este vinovatul. Atunci Isus întâmplat, prin intermediudl evangheliilor. l-a dezvăluit pe trădător, ca fiind cel care a C. Perfidia lui Iuda (14:10, 11) înmuiat pâinea în sos împreună cu El, adică cel Femeia l-a preţuit nespus de mult pe căruia i-a dat El bucata de pâine. Fiul Omului Mântuitorul. În contrast cu ea, Iuda L-a pre- merg­ea la moarte, cum fusese prezis, a relevat ţuit foarte puţin. Deşi trăise alături de Domnul Domnul, dar mare va fi pierzarea celui care Îl Isus cel puţin un an şi nu avusese parte decât va trăda! De fapt, bine ar fi fost pentru omul de cea mai aleasă grijă şi binefac­ere din par- acela să nu se fi născut. tea Lui, Iuda s-a dus acum pe furiş la preoţii F. P rima celebrare a Cinei Domnului cei mai de seamă, garantân­d­u-le că Îl va da, (14:22-26) prin trădare, pe Fiul lui Dumn­ezeu în mâinile 14:22-25 După ce a luat pâinea, Iuda a lor. Bucuroşi la culm­ e, ei n-au mai stat pe ieşit afară în bezna nopţii (Ioan 13:30). Isus a gânduri, ci au primit oferta lui, oferindu-se să-l instituit apoi ceea ce noi numim azi: Cina răsplătească cu bani pentru actul său de vân- Domnului. Sensul ei este minunat definit în zare. Nu-i mai rămân­ea decât să pună la trei cuvinte: (1) a luat – asupra Sa umanita­ punct detaliile vânzării. tea; (2) a frânt – El urma să fie frânt pe D. P regătirile în vederea Paştelor (14:12-16) cruce; (3) a dat – S-a dat pe Sine pentru Deşi nu se poate stabili cu precizie cro­ noi. nologia exactă a evenimentelor, putem afir- Pâinea a semnificat trupul Său dăruit; ma însă că în acest punct al naraţiunii ne paharul: sângele Său vărsat. Prin sângele aflăm în joia din săptămâna Paştelor. Uceni­ Său, El a ratificat Noul Legământ. Pentru El cii nu prea îşi dădeau seama că aceasta nu mai era prilej de bucurie până la reveni­rea avea să fie împlinirea şi punctul culminant Sa pe pământ, ca să-Şi înteme­ieze împă­răţia. al tuturor Paştelor care s-au cel­ebrat vreo­ 14:26 În acest punct, ei au cântat un imn dată. Ei L-au rugat pe Domnul să le spună – probabil o porţiune din Marele Halel – unde vor sărbă­tori Paştele. El i-a trimis la Psalmii 113-118. Apoi au ieşit din Ierusalim, Ierusalim, îndru­mându-i să caute un om care traversând pârâul Chedron, şi urcând pe purta un ulcior de apă – fapt de o remarca- Muntele Măslinilor. bilă raritate, deoarece de obicei femeile erau G. Î ncrederea de sine a lui Petru (14:27-31) însărcinate cu această treabă. Omul acesta 14:27, 28 Pe drum, Mântuitorul i-a averti- avea să-i conducă la casa unde aveau să zat pe ucenici că se vor ruşina şi se vor teme sărbătorească Paştele. Ei aveau să-l roage să fie recunoscuţi ca adepţi ai Săi, în ceasurile apoi pe proprie­tarul casei să le arate încăpe- care vor urma şi că va fi exact cum prezisese rea în care Învă­ţătorul putea mânca Paştele Zaharia: Păstorul va fi bătut şi oile se vor risi- cu ucenicii Săi. pi (Zah. 13:7). Dar, cu o delicateţe de nede- Ce minunat este să-L vedem pe Dom­nul scris, Domnul i-a asigurat că El nu Se va alegând şi comandând în felul acesta! El acţi- lepăda de ei! Când va învia din morţi, El îi onează ca Dregător Suveran al oame­nilor şi al va aştepta în Gali­leea. lucrurilor. Minunat este să cons­tatăm că au 14:29, 30 Petru s-a indignat la ideea că ar fost inimi gata să răspundă la chemarea Lui, putea să se lepede de Domnul. Poate ceilalţi oameni dispuşi să se pună pe ei înşişi şi ave- ar putea face aşa, dar el niciodată! Domnul rile lor la dispoziţia Lui. Ce bine e de noi Isus a corectat acel „niciodată“, spunând: în când Îi acordăm acces imediat şi binevoitor la „curând“. Înainte de a cânta cocoşul de două oricare încăpere din viaţa noastră! ori, Petru avea să se lepede de Mântu­itorul de E. Isus prezice trădarea Sa (14:17-21) trei ori. În aceeaşi seară, El a venit cu cei doi­ 14:31 „Este ridicol“ a strigat Petru. „Mai bine mor, decât să mă lepăd de Tine“. Nu

Marcu 181 numai Petru a protestat zgomotos că nu se va i-a găsit dormind! Ce trist comentariu asupra lepăda. Cu toţii s-au angajat în decla­raţii zgo- naturii umane decăzute! Isus l-a prevenit pe motoase de loialitate, bazate pe încrede­rea în Petru să nu doarmă în acel ceas crucial. Doar ei înşişi. Să nu uităm că nici noi nu suntem cu puţin timp înainte, Petru se lăudase că sta- cu nimic mai buni. Cu toţii trebuie să ajun- tornicia lui avea să fie până la moarte! Iar gem să cunoaştem câtă laşita­te şi slăbic­iune acum nu fusese în stare nici măcar să rămână zac în inima noastră. treaz, un timp! Dacă un om nu poate să se H. Agonia din Ghetsimani (14:32-42) roage un ceas, este improba­bil că va reuşi să 14:32 Între timp afară se întunecase. Era se împotrivească ispitei, când va veni clipa noaptea de joi spre vineri. Când au ajuns la presiunii maxime. Indife­rent cât de plin de un teren împrejmuit de un gard, numit Ghe­ entuziasm ar fi duhul său, el va trebui să ia tsimani, Domnul Isus i-a lăsat pe opt dintre serios în consi­derare slăbic­iunea trupului său. ucenici lângă intrare. 14:41, 42 De trei ori Domnul Isus S-a 14:33, 34 I-a luat pe Petru, Iacov şi Ioan întors, găsindu-i pe ucenici adormiţi. Apoi El cu El, pătrunzând mai adânc în grădi­nă. Acolo a zis: „Încă dormiţi şi vă odihniţi? Destul! A a simţit o povară copleşitoare asupra sufletului sosit ceasul; iată, Fiul Omului este vândut în Său sfânt, anticipând fap­tul că va deveni jertfa mâinile păcătoşil­or“. Şi cu asta, s-au sculat de păcat pentru noi. Nu putem concepe ce a şi au plecat. Dar n-au avut mult de mers. însemnat aceasta pentru El, Cel Fără Păcat, să I. Isus este trădat şi arestat (14:43-52) fie făcut păcat pentru noi! El i-a lăsat pe cei 14:43 Iuda intrase deja în grădină, trei ucenici, dându-le instruc­ţiuni să stea acolo îm­preună cu ceata celor care căutau să-L prin- şi să vegheze. El S-a dus puţin mai departe, dă pe Isus. Cohortele care-l însoţeau purtau în grădină, fiind singur. Astfel El avea să săbii şi ciomege, ca şi când s-ar fi dus să meargă la cruce singur, purtând groaznica prindă un criminal periculos. judecată a lui Dumnezeu împotriva păcate­lor 14:44, 45 Vânzătorul aranjase să dea un noastre. anumit semnal. Cel pe care avea să-L sărute 14:35 Plini de uimire şi sfială, Îl privim era Cel pe care trebuiau să-L prindă. Astfel, el pe Domnul Isus întins cu faţa la pământ, s-a apropiat de Isus, adresându-I-se cu titlul de rugându-Se lui Dumnezeu. Oare Îi cerea El să Rabi (Învăţătorule) şi L-a sărut­at cu efuziu- fie scutit de a trebui să meargă la cruce? ne. (Forma emfatică a verbului din original Nicidecum! Doar pentru asta venise în lume! sugerează un sărut repetat şi demonstrativ.) De Mai întâi, El S-a rugat ca, dacă este cu putin- ce L-a trădat Iuda pe Domnul? Era el oare ţă, să treacă de la El ceasul acela. Dacă există dezamăgit de faptul că Isus nu preluase frâiele orice altă cale prin care păcătoşii să poată fi guvernă­rii? I se spulberaseră oare speranţele mântuiţi decât prin moartea, îngroparea şi în- sale de a ocupa un loc proe­minent în împără- vierea Lui, atunci Dumnezeu să-I descopere ţia aceea? Fus­ese copleşit de lăcomie? Toate acea cale. Din ceruri nu s-a auzit nici un glas, acestea vor fi contribuit, într-o măsură mai căci nu era nici o altă cale prin care puteam fi mică sau mai mare, la infama lui faptă. răscum­păraţi noi. 14:46-50 Însoţitorii înarmaţi ai trădăto­rului 14:36 Din nou, S-a rugat: „Ava, Tată, Ţie au făcut un pas înainte, arestându-L pe toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează Domnul. Imediat Petru şi-a scos sabia şi a de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum tăiat urechea robului marelui preot. A fost o voiesc Eu, ci cum voieşti Tu“. Observaţi că El reacţie naturală, nu una spirituală. Petru folosea S-a adresat lui Dumn­ezeu cu termenul de Tată arme carnale în cadrul unei lupte de natură preaiubit al Său, pentru care toate lucrurile spirituală. Domnul l-a mustrat pe Petru şi, în sunt cu putinţă. Aici nu se punea atât de mult chip miraculos, a vindecat ure­chea robului, aşa problema posibilităţii fizice, ci a celei morale. cum aflăm de la Luca 22:51 şi Ioan 18:11. Putea găsi Tatăl Atotputernic orice altă bază Isus le-a amintit apoi răpitorilor Săi cât de nepri­hănită prin care să-i salveze pe păcătoş­ii nepotrivit era să-L ia cu forţa! Doar fusese cu întinaţi? Cerurile tăcute au indicat că nu exista ei zilnic în templu, învăţându-i! De ce nu altă cale. Fiul Sfânt al lui Dumne­zeu trebuia L-au prins atunci? El cunoştea răspunsul. să-Şi verse sângele, pentru ca păcăto­şii să Trebuia să se împli­nească Scripturile, care poată fi eliberaţi de păcat! profeţiseră că El va fi vândut (Ps. 41:9), ares- 14:37-40 Întorcându-Se la cei trei uce­nici, tat (Is. 53:7), maltra­tat (Ps. 22:12) şi părăsit

182 Marcu (Zaharia 13:7). ofere mită unor martori, pentru a-i deter­mina 14:51, 52 Marcu este singurul dintre evan- să comită sperjur. Apoi sentinţa de condamna- ghelişti care consemnează acest inci­dent. Este re la moarte nu avea voie să fie dusă la înde- foarte răspândită opinia potrivit căreia Marcu plinire decât după scurgerea unei nopţi. Iar este tânărul care, cuprins de panică, a lăsat în verdictele lor nu aveau valabilitate, decât dacă mâinile celor care voiau să-l prindă haina, şedinţa lor avea loc în Sala de Piatră Cioplită, fugind de la faţa locului. Haina de in nu era din zona tem­plul­ui. un veşmânt obişnuit, ci un veşmânt improvi- În zelul lor de a-L pierde pe Domnul Isus, zat, cu care s-a aco­perit la repe­zeală. autorităţile religioase nu s-au dat în lături de la Erdman comentează în această privinţă: încălcarea propriilor lor legi! În eforturile lor „Probabil că acest incident pitoresc a fost con- disperate, au reuşit până la urmă să găsească semnat ca să ne arate cât de părăsit de toţi a un grup de martori mincin­oşi, dar aceştia nu fost Isus în ceasurile primejdiei şi durerii Sale. au reuşit să prezinte o mărturie unitară, ci s-au Negreşit El a ştiut ce înseamn­ă să suferi în contrazis tot tim­pul. Unii au răstălmă­cit cuvin- singurătate!“ tele rostite de Dom­nul Isus, potrivit cărora J. Isus înaintea Marelui Preot (14:53, 54) avea să distru­gă templul făcut de mâini, reclă- Procesul ecleziastic este consemnat de la dind, în trei zile, altul nefăcut de mâini. La 14:52 la 15:1, relatarea fiind alcătuită din trei Ioan 2:19 găsim ceea ce a spus în realitate părţi: (1) Procesul înaintea marelui preot (v. Domnul Isus. Ei au încurcat voit templul din 53, 54); (2) sesiunea de la miezul nopţii a Ierusal­im cu templul trupului Său. Sinedriului (v. 55-65); (3) sesiunea de dimi­ 14:60-62 Când L-a interogat prima oară neaţă a Sinedriului (15:1). marele preot, Isus nu a răspuns. Dar când a 14:53 În general, cercetătorii sunt de acord fost întrebat sub jurământ (Mat. 26:63) dacă că Marcu consemnează aici procesul ţinut îna- este Mesia, Fiul Celui Binecuvântat, Mân­ intea lui Caiafa. Procesul în faţa lui Ana se tuitorul a răspuns că este, conformându-Se găseşte la Ioan 18:13, 19-24. astfel poruncii de la Levitic 5:1. Apoi, ca să 14:54 Petru a mers după Domnul Isus, spulbere orice îndoială care ar mai putea per- până în curtea marelui preot, urmându-L de la sista cu privire la identitatea Sa, pe care Şi-o o distanţă pe care el o considera lipsită de declarase, Domnul Isus i-a spus mare­lui preot primejdii. Cineva a schiţat etapele căde­rii lui, că Îl va vedea pe Fiul Omului stând la dreap- după cum urmează: ta Puterii şi venind pe norii cerului. Prin asta, 1. Mai întâi, a luptat – dovedind râvnă fără El a vrut să spună că marele preot Îl va pricepere. vedea manifestat pe deplin ca Dumne­zeu. În 2. Apoi a fugit – retragere; laşitate. timpul primei Sale veniri, gloria dumnezeirii 3. În cele din urmă, L-a urmat pe Domnul Sale a fost acope­rită de vălul unui trup ome- de departe – atitudinea unui ucenic cu jumăta- nesc. Dar când va veni a doua oară, cu putere te de măsură, care Îl slujeşte doar la adăpostul şi slavă, vălul va fi înlăturat şi toţi vor şti întunericului. exact cine este. Apoi s-a aşezat lângă foc, împreună cu 14:63, 64 Marele preot a înţeles ce vrea aprozii, încălzindu-se la un loc cu duşmanii să spună Isus. El şi-a sfâşiat hainele, ca semn Domnului. de indignare neprihăni­tă, împotriva acestei pre- K. Isus înaintea Sinedriului (14:55-65) supuse blasfemii. Israelitul acesta, cel puţin, 14:55-59 Deşi nu se afirmă lămurit, verse- care ar fi trebuit să fie primul care să-L recu­ tul 55 pare să constituie relatarea şedin­ţei noască şi să-L primească pe Mesia a fost, în ţinută de Sinedriu la miezul nopţii. Cor­pul de realitate, cel care L-a condamnat cel mai şaptezeci şi unu de lideri reli­gioşi era prezidat aprig! Dar nu numai el, ci şi întregul Sine­ de marele preot. În aceast­ă noapte, fariseii, driu23 a con­venit că Isus rostise o blasfemie şi saducheii, cărturarii şi bătrânii care alcătuiau L-au condamnat să fie pedepsit cu moar­tea. Sinedriul au manifest­at o totală lipsă de res- 14:65 Scena care a urmat a fost de un pect faţă de regula­mentul în virtutea căruia îşi grotesc dus până la limitele insuportabilului. desfăşurau ei activitatea. Ei nu aveau voie să Unii din membrii Sinedriului au început să-L se întrun­ească pe timp de noapte sau în tim- scuipe pe Fiul lui Dumnezeu, să-L lege la pul unui praznic iudaic. Ei nu aveau voie să ochi şi să-I ceară să le spună cine L-a lovit! Este aproape incredibil că vredni­cul Mântui­tor a trebuit să îndure o împotri­vire atât de mare

Marcu 183 din partea păcătoş­ilor faţă de El. Aproz­ii însăr- că era dedicat cauzei de a-l răstur­na pe Cezar cinaţi cu paza templului s-au unit şi ei cu şi, deci, Se făcea vinovat de trădare. membrii Sinedriului, lovindu-L cu palmele. 15:3-5 Preoţii cei mai de seamă au adus L. Petru se leapădă de Isus, după care plânge un potop de acuzaţii împotriva lui Isus. Pilat n-a putut să-şi explice prestanţa şi echilibrul cu amar (14:66-72) lăuntric al lui Isus, în faţa unor acuzaţii atât 14:66-68 Petru aştepta în curtea clădi­rii. de incriminatorii. El L-a între­bat pe Isus de ce Una din slujnicele marelui preot a trecut pe nu se apără, dar Isus a refuzat să le răs­pundă acolo. Ea s-a uitat cu luare-aminte la el şi acuzatorilor săi. apoi l-a acuzat că este adept al Nazari­neanu­lui O. Isus sau Baraba? (15:6-15) Isus. Jalnicul ucenic s-a prefăcut că habar nu 15:6-8 Era obiceiul ca guvernatorul roman are despre ce este acuzat şi apoi s-a dus în să elibereze un deţinut iudeu cu oca­zia acestui pridvor, unde a auzit cocoş­ul cântând. A fost praznic – un fel de gest politic menit să apla- o clipă de groază. Păca­tul îşi recupera plata sa neze nemulţumirea populaţiei. Unul din deţi- cumplită. nuţii care se calific­au pentru această eliberare 14:69, 70 Fata l-a văzut din nou şi a era Baraba, ce se făcuse vinovat de rebeliune arătat cu mâna spre el, precizând că e uceni­ şi asasinat. Când Pilat s-a oferit să-L elibereze cul lui Isus. Petru s-a lepădat din nou, cu pe Isus, provocându-i astfel pe invidioşii preoţi, răceală, întrebându-se, probabil, de ce nu-l lasă oamenii au fost îndemnaţi să-l ceară pe oamenii în pace. Apoi mulţimea i-a spus lui Baraba. Tocmai cei care-L acuzau pe Isus de Petru: „Nu mai încape îndoială că eşti unul trădare împotriva Ce­zarului cereau acum elibe- dintre ei, căci eşti galineean şi graiul tău rarea unui om care se făcuse cu adevăr­at seamă­nă cu al lor“. vinovat de comit­erea unei crime! Poziţ­ia mare- 14:71, 72 Blestemând şi jurându-se, Petru lui preot a fost lipsită de orice raţiune, total a declarat răspicat că nu-L cunoaşte pe acest ridicolă – dar aşa e întotdeau­na păcatul. În Om. Cum a rostit aceste cuvinte, a cântat esenţă, ei erau geloşi pe popula­ritatea Lui. cocoşul. Natura părea să protesteze astfel 15:9-14 Pilat a întrebat ce să facă cu Cel îm­potriva unei minciuni atât de sfrun­tate. Într-o pe care ei Îl numeau Regele Iudeilor. clipită, Petru şi-a dat seama că s-a împlinit Oa­menii au strigat cu sălbăti­cie: „Răstig­ prezicerea Domnului. Atunci a izbucnit într-un neşte-L!“ Pilat le-a cerut să invoce un motiv plâns amar. Este semnific­ativ că toate patru pen­tru această sentinţă, dar nu s-a oferit nici evangheliile consemn­ează tăgăduirile lui Petru. unul. Isteria gloatei atinsese cote periculoase. Cu toţii trebuie să învă­ţăm să nu ne încredem Oamenii strigau întruna: „Răs­tigneşte-L!“ în noi înşine, ci să ne bizuim cu totul pe 15:15 Şi astfel, Pilat, om fără col­oana ver- puterea lui Dumne­zeu. ticală, le-a făcut pe plac, eliberându-l pe M. Procesul de dimineaţă înaintea Baraba. Iar pe Isus L-a pus să fie biciuit şi Sine­driului (15:1) L-a dat pe mâna soldaţilor, să fie răstignit. A Versetul acesta descrie sesiunea de dimi- fost un verdict de o monstruoasă fărăde­lege! neaţă a Sinedriului, convocată probabil pentru Şi totuşi, a constituit o parabolă a răscumpă­ a valida acţiunea ilegală luată în noaptea care rării noastre – El, Cel nevinovat, dat să moară tocmai se încheiase. În conse­cinţă, Isus a fost pentru ca celor vinovaţi să li se poată da dru- legat şi dus la Pilat, guver­natorul roman al mul. Palestinei. P. S oldaţii Îl batjocoresc pe Robul lui N. Isus înaintea lui Pilat (15:2-5) 15:2 Până în acest moment, Isus fusese Dumnezeu (15:16-21) judecat de liderii religioşi sub acuzaţia de 15:16-19 Ostaşii L-au dus pe Isus în curte, blasfemie. Acum a fost dus înaintea unei adică în pretoriu, la reşedinţa guvern­atorului. instanţe civile, sub acuzaţia de trădare. După ce au adunat toată cohorta, ei au organi- Procesul civil s-a desfăşurat în trei etape – zat o încoronare de batjocură pent­ru Regele prima înaintea lui Pilat, a doua înaintea lui Iudeilor. O, dacă ar fi ştiut ei pe Cine Îl bat- Irod şi, în sfârşit, din nou înaintea lui Pilat. jocoresc! Era chiar Fiul lui Dum­nezeu, îmbră- Pilat L-a întrebat pe Isus dacă este Regele cat în purpură. Era Însuşi Creat­orul lor, cu Iudeilor. Dacă da, atunci se putea presupune cununa de spini pe cap! Îl batjo­coreau pe Cel care ţine în mâna Lui întreg universul. Pe

184 Marcu Domnul vieţii şi al slavei Îl loveau peste cap. răstignit. Deasupra capului său au aşezat Îl scuipau pe Prinţul păcii. Făceau plecăciuni titlul: REGELE IUDEILOR. (Marc­u nu redă în batjocură înaintea Regelui regilor şi conţinutul integral al inscripţiei, ci se mulţu- Domnului dom­nilor! meşte să ne prezinte esenţa ei; vezi Mat. 27:37; Luca 23:38; Ioan 19:19.) Împre­ună cu 15:20, 21 După ce s-au săturat de glu­ El au fost răstigniţi doi tâlhari, câte unul de o mele lor vulgare, L-au îmbrăcat cu haine­le parte şi de alta a Lui, exact aşa cum prezisese Lui şi L-au dus afară ca să-L răstign­ easc­ ă. Isaia că la moartea Sa El va fi asociat cu cri- Marcu aminteşte aici că ostaşii i-au ordonat minalii (Is. 53:12).24 unui trecător, pe nume Simon din Cirena (o 15:29, 30 Domnul Isus a fost batjocorit de localitate din nordul Africii) să poarte crucea cei care au trecut pe acolo (v. 29, 30), de Lui. E posibil ca acesta să fi fost un negru, preoţ­ii cei mai de seamă şi de cărturari (v. 31, dar, după toate probabilităţile era un evreu 32a), precum şi de cei doi tâlhari (v. 32b). elenist. El avea doi fii: Alex­ andru şi Rufus, Trecătorii erau, probabil, evrei care se pre- care erau, probabil, cred­incioşi (dacă Rufus găteau să prăznuiască Paştele, în interio­rul sau Ruf este una şi aceeaşi persoană cu cea cetăţii. Dar pe când erau încă în afara ziduri- menţionată la Rom­ ani 16:13). Prin faptul că a lor cetăţii, ei au azvârlit insulte împ­otriva purtat crucea, venind în urma lui Isus, el ne-a Mielului Pascal. Ei au răstăl­măcit cuvintele pus la dispo­ziţie imaginea ideală care ar trebui rostite de El cu privire la faptul că va distruge să ne caracterizeze şi pe noi, ca ucenici ai mult îndrăgitul lor templu şi-l va reclădi în Mântui­torului. trei zile. Dacă era, într-adevăr, atât de mare, Q. Răstignirea (15:22-32) spuneau ei, atunci să Se sal­veze pe Sine, Duhul lui Dumnezeu descrie răstignirea în coborându-Se de pe cruce! termeni simpli şi lipsiţi de emoţie. Duhul lui 15:31 Preoţii cei mai de seamă şi cărtu­ Dumnezeu nu Se opreşte excesiv asupra cruzi- rarii au luat în râs declaraţia Lui că i-a mân­ mii nespus de mari implicată în acest mod de tuit pe alţii. „Pe alţii i-a mântuit şi pe Sine nu execuţie, nici asupra suferinţei cump­lite pe Se poate mântui!“ Era o remarcă de cumplită care o presupunea. cruzime, dar, fără ca ei să-şi dea seama, ade- La ora actuală, nu se cunoaşte locul exact vărată! A fost adevărată atât în viaţa Domnului unde a avut loc răstignirea. Deşi, potrivit tradi- nostru, cât şi în a noastră. Noi nu-i putem ţiei, aceasta s-ar fi petrecut pe locul actualei mântui pe alţii în timp ce căutăm să ne mân- biserici a Sfântului Mormânt, res­pectiv în inte- tuim pe noi înşine. riorul zidurilor oraşului, adepţii teoriei respecti- 15:32 Liderii religioşi L-au provocat, de ve susţin că pe vre­mea lui Cristos aceasta s-ar asemenea, să Se coboare de pe cruce, dacă fi aflat în afara zidurilor oraşului. După alţii, este cu adevărat Mesia, Regele Israelului. răstignirea ar fi fost executată pe actualul loc Atunci, au afirmat ei, vor crede. Să vedem şi numit Gor­don’s Calvary (Calvarul lui Gordon), vom crede!25 Dar la Dumnezeu topica co­rect­ă resp­ectiv în partea de nord a zidurilor cetăţii, este: „Crede şi vei vedea!“ lângă o grădină. Până şi tâlharii L-au batjocorit! 15:22 Golgota este un cuvânt aramaic, R. Trei ore de întuneric (15:33-41) însemnând craniu. Calvar este echivalentul 15:33 În intervalul de la amiază la ora trei termenului în latină. Poate că locul respec­tiv toată ţara a fost învăluită de întuneric. Isus avea înfăţişarea unui craniu sau a fost numit purta atunci întreaga povară a judecăţii lui aşa, datorită faptului că acolo aveau loc execu- Dumnezeu îndreptată împotriva păcate­lor noas- ţiile. tre. El a suferit despăr­ţirea spiritua­lă de 15:23 Ostaşii I-au oferit lui Isus vin ames- Dumnezeu şi dezolarea asociată cu această tecat cu smirnă, care ar fi avut darul de a despărţire. Nici o minte omenească nu va atenua durerea. Fiind însă hotărât să poarte putea înţelege vreodată agonia pe care a sufe- păcatele omenirii cu conştiinţa de­plin trează, rit-o El când sufletul Lui a fost făcut o jertfă Domnul a refuzat să bea această băutură. pentru păcat. 15:24 Ostaşii trăgeau la sorţi pentru haine- 15:34 La sfârşitul agoniei Sale, Isus a stri- le celor răstigniţi. Când au luat hainele gat cu glas tare (în aramaică): „Dum­nezeul Mântuitorului, au preluat cam toată averea Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“ materială pe care o posedase El. Dumnezeu Îl părăsise, deoa­rece în sfinţenia Sa 15:25-28 Era ora 9 dimineaţa, când L-au

Marcu 185 El trebuia să Se disociez­e de păcat. Domnul că Isus a murit deja. Când sutaşul a confir­mat Isus Se identif­icase pe Sine cu păcatele noas- acest fapt, guvernatorul i-a dăruit lui Iosif tre, plătind acum pe­deapsa integrală pentru trupul. (Pentru trupul lui Isus se folo­sesc aici, ele. în textul original, doi termeni diferiţi: Iosif a 15:35, 36 Unii oameni din cadrul acest­ei cerut trupul Domnului Isus, iar Pilat i-a acor- gloate sălbatice au sugerat că poate El l-a dat cadavrul.) chemat pe Ilie, când a spus: „Eloi, Eloi“. Şi, 15:46 Cu multă grijă şi pioşenie, Iosif cu un gest final de înjosire, unul din ei a (împreună cu Nicodim – Ioan 19:38, 39) a înmuiat un burete în vin acru, L-a pus într-o îmbălsămat trupul, L-a înfăşurat în pânză de trestie şi I-a dat să bea. in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă 15:37 Dar Isus a scos un strigăt tare, plin – acesta fiind un mormânt nou, aflat în pro- de triumf şi tărie, după care Şi-a dat ultima prietatea sa. Uşa de intrare în mormânt a fost suflare. Moartea Sa a fost un act al voinţei sigilată cu o piatră în formă de mone­dă, care Sale, nu un colaps involuntar. putea fi rostogolită de-a lungul unui canal 15:38 În clipa aceea, perdeaua dină­ săpat în stâncă. untrul templului s-a rupt în două, de sus 15:47 Din nou se aminteşte că femeile, până jos. Aceasta a fost o intervenţie a lui respectiv cele două Marii, au fost la faţa locului. Dumnezeu, prin care El arăta că prin moar­tea Li se cuvine toată admiraţia pentru sentimen­tele lui Cristos acce­sul în sanctuarul lui Dum­nezeu lor de afecţiune curată şi neînfricată. Se spune constituie, din acel moment, privilegiul tuturor că majoritatea mision­arilor din vremea noastră credincioşi­lor (vezi Ev. 10:19-22). S-a inaugurat sunt femei. Dar bărbaţii unde sunt? atunci o nouă şi măreaţă eră – era aprop­ierii VIII. TRIUMFUL ROBULUI (16:1-20) de Dumnezeu, nu a îndepăr­tării de El. A. Femeile la mormântul gol (16:1-8) 15:39 Mărturia sutaşului roman, deşi a fost 16:1-8 Sâmbătă seara cele două Marii. o declaraţie nobilă, nu a recunoscut, neapărat, împreună cu Salomeea, au venit la mormânt egalitatea lui Isus cu Dumnezeu. Sutaşul să îmbălsămeze trupul lui Isus cu mirode­nii. roman L-a recunoscut doar ca Fiu al lui Ele ştiau că nu va fi uşor. Erau con­ştiente că Dumnezeu. Fără îndoială, el va fi fost cuprins gura mormântului fusese acoperit­ă cu o piatră de profunda implicaţie a faptului că sub ochii uriaşă. Apoi ştiau că romanii sigilaseră mor- lui se scrie un moment solemn al istoriei. Dar mântul, punând soldaţi să-l păzească. Dar dra- nu se precizează dacă credinţa lui a fost gostea trece peste munţi de greutăţi, reuşind autentică. să-şi atingă, în final, ţinta. 15:40, 41 Marcu menţionează că anu­mite Dis-de-dimineaţă, în ziua dintâi a săp­ femei au rămas la cruce. E demn de menţio­ tămânii, adică duminică, ele se întrebau cu nat faptul că femeile strălucesc luminos pe glas tare cine va prăvăli piatra de la uşa mor- paginile Evangheliei. Din consid­erente de sigu- mântului. Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut ranţă personală, bărbaţii s-au ascuns. În schimb, că piatra fusese deja răsturna­tă! De câte ori nu devotamentul femeilor le-a făcut pe acestea să constatăm şi noi că, atunci când ţinem cu tot pună dragostea lor pentru Cristos mai presus dinadinsul să-I dăm cinste Mântui­torului, greu- de propriile lor interese. Ele au fost cele din tăţile sunt înlăturate din calea noastră chiar urmă care au plecat de la cruce şi primele înainte de a da noi peste ele! care s-au înfăţişat la mormânt. 16:5, 6 Intrând în mormânt, ele au văzut S. Î nhumarea în mormântul lui Iosif un înger, cu înfăţişarea de tânăr îmbrăcat în (15:42-47) alb. El le-a spulberat numaidecât temerile, 15:42 Sabatul începea vinerea. Ziua dinain- anunţând că Isus a înviat, că mormântul este tea sabatului sau a altei sărbători era cunoscută gol. sub denumirea de Ziua Pregăti­rii.26 16:7 Apoi îngerul le-a încredinţat mi­siunea 15:43 Necesitatea unei acţiuni neîntâr­ziate de a fi vestitoare ale învierii. Ele au fost l-a determinat probabil pe Iosif din Arimateea împuternicite să le spună ucenicilor – şi lui să-i ceară lui Pilat permisiunea de a înhuma Petru – că Isus Se va întâlni cu ei în Galileea. trupul lui Isus. Iosif era un evreu evlavios, Observaţi atenţia deosebită care i se acordă lui probabil membru al Sinedriului (Luca 23:50, Petru, ucenicul care s-a lepă­dat de Domnul 51; vezi şi Mat. 27:57; Ioan 19:38). Său! Răscumpărătorul înviat nu Se lepădase 15:44, 45 Lui Pilat nu i-a venit să cread­ă de el, ci l-a iubit în continuare şi I-a fost dor

186 Marcu de el. Trebuia să aibă loc o lucrare specială, 16:10, 11 Iarăşi ea a revenit în oraş, ca să de refacere. Oaia rătăci­tă trebuia readusă la le comunice ucenicilor întristaţi vestea bună. părtăşia cu Păstorul. Cel care a alunecat în Pentru ei însă vestea era prea minun­ată ca să păcat tre­buie readus în casa Tatălui. poată fi crezută. Ei, pur şi simplu, nu au cre- 16:8 Femeile au fugit de la mormânt, zut. pline de îngrijorare şi mirare. De frică, n-au C. Isus Se arată celor doi ucenici (16:12, 13) îndrăznit să spună nimănui ce s-a întâmplat, 16:12 Această arătare este descrisă pe larg fapt care n-ar trebui să ne mire. Surprinzător la Luca 24:13-31. Aici citim doar că El S-a este faptul că au fost atât de curajoase şi arătat într-alt fel la doi dintre uce­nicii care devotate până în acest punct! mergeau pe drumul către Emaus. Mariei El i Întrucât două manuscrise străvechi ale Se arătase sub forma unui grădi­nar. Acum evangheliei după Marcu nu conţin versetele 9 părea că este un drumeţ, ca ucenicii. Era însă la 20, mulţi învăţaţi din vremea noastră opi- Acelaşi Isus în trupul Său glorificat. nează că acestea nu ar fi autentice. Dar există 16:13 Când cei doi ucenici s-au întors în argumente puternice în sprijinul inclu­derii lor Ierusalim şi au povestit despre părtăşia pe care în textul sacru, după cum urmează: au avut-o cu Mântuitorul înviat, s-au lovit de 1. Practic toate celelalte manuscrise gre­ceşti acelaşi zid de neîncredere de care se izbise şi şi multe scrieri ale părinţilor Bisericii includ Maria. pasajul Marcu 16:9-20. D. I sus Se arată celor unsprezece (16:14-18) 2. Dacă evanghelia după Marcu s-ar ter­ 16:14 Această arătare faţă de cei mina cu versetul 8, asta ar fi o încheiere cât un­sprezece a avut loc în seara aceleiaşi zile de se poate de ciudată, mai ales în limba greacă, duminică [în care a înviat Domnul] (Luca unde versetul opt se termină cu cuvântul gar, 24:36; Ioan 20:19-24; 1 Cor. 15:5). Deşi uceni- adică: „întru­cât“. Acest cuvânt nu apare aproa- cilor li se spune aici: cei unsprezece, în reali- pe niciodată la sfârşitul unei propoziţii, darmite tate, doar zece erau prezenţi. Toma absenta cu al unei cărţi! acest prilej. Isus i-a mustrat pe ai Săi, pentru 3. Dacă, aşa cum susţin unii, textul origi­nal refuzul lor de a primi vestea pe care le-o adu- cu care se încheie Marcu s-a pier­dut, iar ver- seseră Maria şi ceilalţi despre învierea Sa. setele 9-20 nu ar fi decât un rezumat al aces- 16:15 Versetul 15 consemnează misiu­nea tui text pierdut, atunci ar însemna că ceea ce pe care a încredinţat-o Domnul în ajunul a spus Domnul cu privire la faptul că cuvinte- Înălţării Sale la cer. Astfel, între versetele 14 şi le Sale nu vor trece a dat greş! 15 există un interval. Uceni­cilor li s-a poruncit 4. Conţinutul versetelor este ortodox (ad­ică să predice Evanghelia la întreaga creaţie. nu sunt abateri doctrinare). Ţelul Mântuitorului a fost o evang­helizare 5. Stilul pasajului, în special al lexicului, mondială. El Şi-a propus să reali­zeze această este foarte similar cu cel al primului capitol evanghelizare cu ajutorul a unsprezece ucenici, din Marcu.27 Asta ar fi o confir­mare a aşa- care, lite­ralmente, aveau să lase totul, urmân- numitei structuri chiasm, în cadrul căreia înce- du-L pe El. putul şi sfârşitul sunt similare şi paralele (ca, 16:16 Două aveau să fie urmările predi­ de pildă, în înşi­ruirea de litere: abcd – dcba). cării: unii aveau să creadă, să fie botezaţi şi să B. Isus Se arată Mariei Magdalena (16:9-11) fie mântuiţi; alţii aveau să refuze să crea­dă şi 16:9 Mântuitorul S-a arătat mai întâi astfel să fie condamnaţi. Mariei Magdalena. Prima oară când o întâl­ Versetul 16 este folosit de unii în sprijin­ul nise, Isus a scos şapte demoni din ea. Din obligativităţii de a fi botezat, pentru a putea fi acea clipă ea L-a slujit cu devotament, mântuit. Noi ştim însă că acest lucru nu poate pu­nându-I la dispoziţie averea. Ea a asistat la fi adevărat, din următoarele motive: răstignire şi a văzut unde a fost aşezat trupul 1. Tâlharul de pe cruce, care s-a pocăit, nu Lui. a fost botezat; totuşi, el este asigurat de Din celelalte evanghelii aflăm că după ce a Domnul că va fi cu El în Rai (Luca 23:43). găsit mormântul gol, ea a alergat şi le-a spus 2. Neamurile din Cezareea au fost bote­zate lui Petru şi Ioan. Venind înapoi cu ea, ei au după ce au fost mântuite (Fapte 10:44-48). găsit mormântul gol, exact aşa cum le spusese 3. Isus Însuşi nu a botezat (Ioan 4:1, 2) – ea. Apoi ei s-au întors acasă, dar ea a rămas omisiune care ar trebui să dea de gândit, dacă la mormânt. Atunci i s-a arătat Isus.

Marcu 187 într-adevăr botezul ar fi necesar în vederea Biblie nu va crede, indife­rent ce alt semn i s-ar mântuirii. da. Marcu nu a afir­mat că miracolele vor conti- 4. Pavel I-a mulţumit lui Dumnezeu că a nua. Cuvint­ele „până la sfârşitul veacului“ nu botezat foarte puţini dintre Corinteni (I Cor. apar aici, cum este cazul la Matei 28:18-20. 1:14-16). El nu ar fi putut aduce această mul- Martin Luther a sugerat însă că „semne­le ţumire, dacă botezul ar fi, într-adevăr, esenţial de care se vorbeşte aici ar fi folosite după pentru dobândirea mântuirii. cum este cazul, în funcţie de nevoi. Când se 5. Aproximativ 150 de pasaje din Noul iveşte nevoia lor, iar Evanghelia este supusă Testament afirmă că mântuirea este prin cre- unor presiuni puternice, atunci neapărat trebuie dinţă şi numai prin credinţă. Puţine versete – să înfăptuim aceste semne, pentru a nu permi- mai precis, nici un verset nu ar putea contrazi- te Evangheliei să fie vorbită de rău şi doborâ- ce această mărturie covârşitoare despre mântu- tă la pământ“. irea numai şi numai prin cre­dinţă. E. R obul Se suie la dreapta lui Dumnez­ eu 6. Botezul este pus în legătură cu moartea şi îngroparea în Noul Testament, nu cu naşte- (16:19, 20) rea spirituală. 16:19 La patruzeci de zile după învierea Ce înseamnă atunci versetul 16? Noi cre- Sa, Domnul nostru Isus Cristos a fost î­nălţat dem că botezul este menţionat aici ca o expre- la cer şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnez­ eu sie exterioară a credinţei. Botezul nu este o – în locul de onoare şi putere. condiţie a mântuirii, ci o proclamaţie exte- 16:20 Ascultând de porunca Lui, ucenic­ii rioară a faptului că persoana respectivă a fost au plecat ca nişte torţe aprinse, predi­când mântuită. Evanghelia şi câştigând suflete pentru Mân­ 16:17, 18 Isus descrie aici anumite mira­ tuitorul. Puterea Domnului era cu ei. Semn­ele cole care vor însoţi pe cei ce vor crede în promise au însoţit predicarea lor, confir­mând Evanghelie. Citind aceste versete, se ridică cuvântul rostit de ei. imediat întrebarea evidentă: „Mai există aceste Aici se încheie naraţiunea – în mom­ ent­ul semne şi în ziua de azi?“ Noi credem că în care Cristos Se află în cer, având pe aceste semne au fost rânduite în principal pământ câţiva ucenici ferm angajaţi, purtând pentru era apostolică, când încă nu exista tex- pe umeri sarcina evanghelizării lumii şi dăruin- tul integral al Bibliei, în forma lui scrisă. du-se cu totul acestei lucrări, ale cărei urmări Majoritatea acestor semne se găsesc în cartea se resimt până în veşnicie. Faptele Apostolilor: Şi nouă, celor din generaţia noastră, ni s-a 1. Alungarea demonilor (Fapte 8:7; 16:18; încredinţa Marea Poruncă. Sarcina noastră este 19:11-16). de a duce Evanghelia la orice persoană. O 2. Limbi noi (Fapte 2:4-11; 10:46; 19:6). treime din toţi oamenii care au trăit vreod­ată 3. Luarea în mână a şerpilor (Fapte pe acest pământ sunt în viaţă astăzi. Până în 28:5). anul 2.000, o jumătate din toţi oame­nii care 4. Consumarea unei otrăvi, fără a suferi au trăit pe pământ vor fi la data aceea în efectele dăunătoare ale acesteia – caz necon- viaţă. În contextul acestei explozii demografice, semnat în cartea Faptele Apostolilor, dar atri­ se ridică noi cerinţe pentru aducerea la înde- buit lui Ioan şi Barnaba de către istori­cul plinire a sarcinii de evanghe­lizare. Dar metoda Bisericii creştine Eusebius. este aceeaşi: ucenici devotaţi, cu o dragoste 5. Punerea mâinilor peste cei bolnavi, în nemărginită pentru Cristos, oameni pentru care scopul însănătoşirii (Fapte 3:7; 19:11; 28:8, 9). nici o jertfă nu e prea mare pentru El. Ce scop au avut aceste miracole? Noi cre- Voia lui Dumnezeu este evanghelizarea dem că răspunsul se găseşte la Evrei 2:3, 4. lumii. Ce facem noi în această privinţă? Înainte ca oamenii să aibă textul integral al Noului Testament, ei îi întrebau pe apost­oli şi NOTE FINALE pe alţii dacă evanghelia respectivă era de ori- 1(1:2, 3) Textul critic (NU) sună astfel: gine divină. Pentru a confirma predica­rea „Isaia profetul“, dar primul citat este din cuiva, Dumnezeu aducea mărtu­rie, prin semne Maleahi; versiunea tradiţională: „Profeţii“, spri- şi minuni, şi diverse daruri ale Duhu­lui Sfânt. jinită de majoritatea manuscriselor, este mai Astăzi nu mai este nevoie de aceste semne, exactă. căci noi avem la dispoziţie textul complet al 2(1:14, 15) Textul NU omite „a împără­ Bibliei. Cine nu crede în cele scrise în această ţiei“.

188 Marcu 3(1:31) J.R. Miller, Come Ye Apart, lectura doar terminaţia verbului „este“ (estin), care, în pentru 28 martie. context, ar putea fi: „El“, adică Cristos sau 4(3:13-18) James E. Stewart, The Life and „ea“, vara – adică evenimentele prezise. Teaching of Jesus Christ, p. 55, 56. Sensurile rezultante sunt similare. 5(3:20, 21) Miller, op.cit., lectura pentru 6 22(13:32) James H. Brookes, “I am Com­ iunie. ing”, p. 40. 6(3:31-35) Atât textul critic (NU, cel mai 23(14:63, 64) Se crede că Iosif din Arima­ vechi), cât şi M (majoritatea manuscriselor) teea şi Nicodim au absentat de la această adaugă cuvintele „şi surorile Tale“. Negreşit sesiune a Sinedriului. aceasta este versiunea corectă. 24(15:25-28) Textul critic (NU) omite acest 7(4:30-32) Citat de J. Oswald Sanders în citat de la Marcu. Spiritual Maturity, p. 110. 25(15:32) Majoritatea manuscriselor adaugă: 8(5:1-5) Textul NU: „gherasenilor“. „în El“, personalizând promisiunea (probabil 9(6:4-6) J.G. Miller, alte documente nu falsă) a liderilor. sunt disponibile. 26(15:42) În greaca modernă acest term­ en: 10(6:4-6) William Kelly, An Exposition of „pregătire“ înseamnă „vineri“. the Gospel of Mark, p. 85. 27(16:8) Vezi şi lucrarea lui George Salm­ on, 11(7:2-4) E. Stanley Jones, Growing Historical Introduction to the Study of the Books Spiritually, p. 109. of the New Testament, p. 144-151. 12(7:11-13) Kelly, Mark, p. 105. 13(9:1-9) Charles R. Erdman, The Gospel of BIBLIOGRAFIE Mark, p. 116. Alexander, Joseph Addison. The Gospel Accor- 14(8:22-26) Este posibil totuşi ca omul să-şi fi dobândit vederea perfectă, asemenea unui ding to Mark. Edingburgh: The Banner of copil nou-născut, dotat cu vederea perfectă, Truth Trust, 1960. dar care trebuie să-şi deprindă ochii să se Coates, C.A. An Outline of Mark’s Gospel and focalizeze. other Ministry. Kingston-on-Thames: Stow 15(8:32, 33) Kelly, Mark, p. 136. Hill Bible and Tract Depot, 1964. 16(9:44-48) De trei ori (versetele 44, 46 şi Cole, Alan. The Gospel According to St. Mark. 48) Domnul nostru citează Isaia 66:24, preve- Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans Publi- nindu-ne cu privire la pericolele iadu­lui. shing Company, 1961. Această formă emfatică de paralelism (întâlnită Erdman, Charles R. The Gospel of Mark. Phi- în TR şi în textul majoritar) este atenuată, ladelphia: The Westminster Press, 1917. credem noi, de textul critic (NU), care omite Ironside, Harry A. Expository Notes on the acest text de două ori. Gospel of Mark. Neptune, N.J.: Loi­zeaux 17(9:49) NU omite această propoziţie. Brothers Publishers, 1948. 18(10:23-25) NU omite cuvintele „pentru Kelly, William. An Exposition of the Gospel of cei care se încred în bogăţii“, dar acesta este Mark. Londra: C.A. Ham­mo­nd, 1934. accentul principal al pasajului. Lenski, R. C. H. The Interpretation of St. 19(10:31) Harry A. Ironside, Expository Mark’s Gospel. Minneapolis: Augsburg Pu- Notes on the Gospel of Mark, p. 157. blishing House, 1946. 20(10:32) Erdman, Mark, p. 147. Swete, Henry Barclay. The Gospel Ac­cord­ing 21(13:29) În textul grec subiectul este aici to St. Mark. Lon­dra: Mac­Mi­llan and Com­ pany, Lim­ited, 1902.

EVANGHELIA DUPĂ LUCA Introducere “Le plus beau livre qui’il y ait” – Ern­est Renan I. Locul unic în Canon Aceste dovezi externe aduse de Euseb­iu, în „Cea mai frumoasă carte care există“ – a sa Historica Ecclesiastica, în sprijinul pater­ sunt cuvinte de înaltă preţuire, mai ales pentru nităţii lui Luca asupra celei de-a treia dintre faptul că au fost rostite de un scep­tic. Aşa evanghelii (iii, 4), sunt în deplină concordanţă a­pre­ciază criticul francez Renan evan­ghelia du­pă cu tradiţia creştină de la înce­put. Irineu citează Luca. Este oare vreun credin­cios avizat care, copios din a treia evang­helie, pe care i-o atri- citind această inspi­rată capo­doperă a evanghelis- buie lui Luca. Alţi autori din perioada primară tului Luca, să nu fie de acord cu afirm­ aţia de a bisericii, care au fost convinşi că Luca este mai sus? Luca a fost, după toate probabili­tă­ţile, autorul evang­heliei a treia, au fost: Iustin singurul autor neevreu ales de Dum­nezeu pen- Martir­ul, Hegesippus, Cleme­nt din Alexandria tru a redacta o parte din Script­ur­ile Sale. Or, şi Tertullian. Chiar şi în ediţia foarte trun­chiată tocmai acest fapt e de natură să explice atracţia şi condensată a lui Marcion, Luca este singura deosebită pe care o are evanghelia sa pentru evanghelie pe care o acceptă renumitul eretic. noi, cei din civilizaţia vestică, moştenitori ai În Canonul Muratorian, cu carac­ter fragmentar, culturii greco-ro­mane. această evanghelie poartă un singur nume: Pe plan spiritual, am fi văduviţi de o apre­ „Luca“. ciere mai profundă a Domnului Isus şi a lu­cră­ Luca este singurul dintre evanghelişti care rii Sale, dacă nu am avea la dispo­ziţie perspec­ a redactat o lucrare ulterioară, un fel de tiva unică pe care ne-o oferă opera doctorului urmare la evanghelia sa, respectiv cartea Luca, în care el evidenţ­iază cu măiestrie dra­ Faptelor Apostoli­lor, din care reiese lim­pede gostea Dom­nului nostru faţă de toate fiinţele că Luca este, neîndoios, autorul evan­gheliei omeneşti, mânt­uirea pe care o oferă El tuturor, ce-i poartă numele. În Faptele Apos­tolilor nu numai iudeilor; preocu­parea Sa pentru fie­ găsim o seamă de fragmente în care naraţiu­ care persoană în parte, chiar şi pentru cei să­raci nea e redată la persoana întâi plural, demon­ şi declasaţi. De asemen­ea, Luca pune un accent strând că autorul a fost per­sonal implicat în deosebit pe lauda care se cuvine să o aducă evenimentele descrise (16:10; 20:5, 6; 21:15; credincioşii Domnului lor, aşa cum rei­ese din 27:1; 28:16; vezi şi 2 Tim. 4:11). Prin elimi­ Luca 1 şi 2, unde sunt menţio­nate prima oară nare, constatăm că numai Luca putea partici­ „imnuril­e“ compuse şi intonate de credincioşi. pa la toate aceste eveni­mente. Rezultă foarte Evang­helia redactată de Luca subliniază, de clar din dedic­aţia adresată lui Teofil, precum asemenea, rolul foarte important al rugăciu­nii şi şi din stilul în care sunt redactate ambele, că scoate în relief cu precădere lucra­rea Duhului atât Luca, cât şi Faptele Apostolilor, sunt Sfânt. opera unuia şi aceluiaşi autor. Pavel îl numeşte pe Luca „medicul iubit“, II. Paternitatea făcând distincţie între el şi creştinii prove­nind Luca, originar din Antiohia, medic de prof­es­ie, a din rândurile evreilor (Col. 4:14) – ceea ce petrecut mult timp în com­pan­ia lui Pavel şi a înseamn­ă că el este sing­urul autor de altă naţi- purtat conversaţii ample şi ap­rof­undate cu ceilalţi onalitate decât restul auto­rilor Noului apostoli. Discuţiile ac­es­tea au avut drept roadă Testament, care au fost toţi evrei. Ca mărim­ e, leacul tămădui­tor pen­tru suflet, pe care ni l-a grupajul Luca-Fapte depăşeşte toate epis­tolele lăsat moşte­nire me­dicul Luca, în cele două cărţi lui Pavel adunate la un loc. rămas­e de la el. Dovezile interne vin în sprijinul docu­ 189

190 Luca mentării externe şi a tradiţiei bisericii. Voca­ IV. Fondul şi tema cărţii bularul acestei cărţi, cu precizia sa, caracte­ristică Grecii căutau cu înfrigurare modelul ideal al exprimării unui medic, alături de stilul elegant unei fiinţe umane de o perfecţiune divină – o al elinei folosite de autorul ei, evid­ent cultivat, persoană înzestrată cu trăsăturile cele mai nobile sunt elemente în măsură să sprijine teoria potri- provenite atât de la bărbaţi, cât şi de la femei, vit căreia evanghelia aceasta a fost compusă şi care să nu posede însă nici unul din de­fectele redactată de un medic creştin, care, deşi nu a acestora. Luca prezin­tă exact mod­e­lul acesta, fost evreu, a posedat o cunoaş­tere aprofundată a desăvârşit întruchi­pat în Persoana lui Cristos, ca temelor principale ale iudaismului. Predilecţia Fiu al Omului – puternic, dar plin de compasi- lui Luca pentru reda­rea faptelor, a datelor exac­ une. În evan­ghelia sa, Luca scoate în evidenţă te, rezultate în urma unei evidente munci de umanitatea lui Cristos. cercetare (1:1-4; 3:1, etc.) fac din Luca primul Astfel, în evanghelia după Luca găsim mai istoric al bisericii. multe referiri la viaţa de rugăciune a lui III. Data Cristos decât în oricare altă evanghelie. De Data cea mai probabilă a apariţiei evan­ asemenea, se pune un accent deosebit pe gheliei după Luca este începutul anilor 60, din compasiunea Domnului Isus, pe capacitatea Sa primul veac al erei creştine. Deşi unii plasează de a fi alături de cei năpăstuiţi. Acesta pare să apariţia cărţii între anii 75 şi 85 d.Cr. (sau fie şi motivul pentru care femeile şi copiii chiar în secolul următor), asta se datorează în ocupă un loc atât de proeminent în evanghelia parte necredinţei lor că Cristos ar fi putut pre- aceasta. Evanghelia după Luca a fost denumi­tă zice cu exactitate distrugerea Ierusalimului. „evanghelia misionară“, datorită surprinde­rii După cum se ştie, cetatea a fost distrusă în momentului răspândirii Evangheliei la Neamuri anul 70 după Cristos, ceea ce înseamnă că şi prezentării Dom­nului Isus ca Mântuitor al profeţia făcută de Domnul asupra acestui eve- lumii. În fine, această evanghelie este şi un niment trebuia neapărat consemnată înain­te de manual de ucenicie. Putem urmări cărarea această dată. uceniciei în viaţa Mântuitorului, văzând apoi Întrucât aproape toţi cercetătorii sunt de cum este dezvoltată această temă în procesul acord că Luca trebuie neapăr­at să ocupe, cro- Său de formare şi instruire a ucenicil­or. Este nologic, un punct anterior Faptelor Apostol­ilor trăsătu­ra de care ne vom ocupa, cu precădere, şi, întrucât Fap­tele Apos­tolilor se încheie cu în expoziţiunea noastră. În viaţa Omului Desă­ şederea lui Pavel la Roma, în 63 d.Cr., se vârşit, vom întâlni ele­mentele care alcătuiesc impune opinia că redac­tarea evan­gheliei după idealul de viaţă pentru toţi oamenii. În cuvin- Luca a avut loc înainte de această dată. tele de o neasemuită înţelep­ciune ros­tite de El Incendierea Romei şi persec­uţiile dez­lănţuite vom desluşi, totodată, şi calea spre crucea la apoi de Nero împotriva creştinilor, din care a care ne chea­mă El. făcut ţapi ispăşitori (anul 64 d.Cr.), precum şi Înainte de a ne adânci în studiul propriu- martiraj­ul lui Petru şi al lui Pavel sunt eveni­ zis al evangheliei după Luca, facă Domnul să mente care nu puteau fi ignorate de primul auzim chemarea Sa, renunţând la toate, de istoric al biseric­ii – dacă acestea ar fi avut dragul Lui, şi păşind pe urmele Lui. Asculta­ deja loc. De unde rezultă că cea mai probabi- rea este organul cunoaşterii spirituale. Sensu­rile lă dată a apariţiei cărţii ar fi anul 61 sau 62 Scripturii ne vor deveni mai desluşite şi mai d.Cr. scumpe, pe măsură ce vom aprofunda experi- enţele menţio­nate. SCHIŢA I. PREFAŢĂ: SCOPUL ŞI METODA LUI LUCA (1:1-40) II. SOSIREA FIULUI OMULUI ŞI A PRECURSORULUI SĂU (1:5–2:52) III. PREGĂTIREA FIULUI OMULUI PENTRU A SLUJI (3:1–4:30) IV. FIUL OMULUI ÎŞI DEMONSTREAZĂ PUTEREA (4:31–5:26) V. FIUL OMULUI ÎŞI EXPLICĂ SLUJBA (5:27–6:49) VI. FIUL OMULUI ÎŞI EXTINDE SLUJBA (7:1–9:50) VII. CREŞTEREA OPOZIŢIEI FAŢĂ DE FIUL OMULUI (9:51–11:54)

Luca 191 VIII. ÎNVĂŢÂNDU-I ŞI VINDECÂNDU-I PE OAMENI, ÎN DRUM SPRE IERUSALIM (cap. 12–16) IX. FIUL OMULUI ÎŞI INSTRUIEŞTE UCENICII (17:1–19:27) X. FIUL OMULUI LA IERUSALIM (19:28–21:38) XI. PATIMILE ŞI MOARTEA FIULUI OMULUI (cap. 22, 23) XII. TRIUMFUL FIULUI OMULUI (cap. 24) Comentariu I. P REFAŢĂ: SCOPUL ŞI METODA LUI Inspiraţia nu înseamnă că Dumnezeu, în chip LUCA (1:1-4) magic, ar fi depăşit facultăţile şi inte­lect­ul autoru- lui inspirat. Mai degrabă, am putea spune că În prefaţa sa, Luca îşi descoperă calităţ­ile Dumnezeu Şi-a exprimat voinţa prin fa­cultăţile de istoric. Astfel, el descrie izvoarele la care a mentale şi intelectul autorului devot­at. Inspiraţia avut acces şi metodolo­gia pe care a întrebuin- nu suprimă personalitatea autorul­ui sacru; nu-l ţat-o. Apoi el explică scopul urm­ ărit de lucra- transformă într-un robot al lui Dumnezeu. rea sa. Din punct de vedere omenesc, el a Dimpotrivă, inspiraţia [divină] dă contur persona- avut acces la două izvoare: relatările scrise lităţii autorului inspirat, făcând din el un martor apărute până atunci cu privire la viaţa lui viu al lui Dumnezeu.1 Cristos şi mărturia orală a celor care au asis- tat, ca martori oculari, la evenimentele petrecu- 1:3 Luca redă, în câteva cuvinte, motiv­ele te în viaţa Sa. care au stat la baza relatării sale şi metoda 1:1 Relatările scrise sunt descrise în verse- folosită: mi s-a părut şi mie că este bine, prea- tul 1: Deoarece mulţi au încercat să alcătu- alesule Teofil, ca, după ce am făcut cercetări iască o istorisire despre faptele împlinite între amănunţite, asupra tuturor acestor lucruri, noi... Nu ştim cine au fost aceşti autori. Matei de la originea lor, să ţi le scriu în ordine, unele şi Marcu intră în aceas­tă categorie, dar în rân- după altele. Referitor la motivaţie, Luca spune durile celor care „au încercat să alcătuiască o doar atât: mi s-a părut şi mie că este bine. La istorisire“ s-au aflat şi alţi autori neinspiraţi. nivel uman, el a resimţit nevoia profun­dă de a Cât priveşte evanghelia lui Ioan, aceasta a fost redacta această evanghelie. Noi ştim însă că redactată la o dată ulterioară. peste voinţa lui s-a suprapus în chip tainic 1:2 Luca s-a bizuit şi pe relatări orale pro- îndemnul divin de a o redac­ta. venite de la „cei care de la început au fost Cât priveşte metoda sa, mai întâi el a martori oculari şi slujitori ai Cuvân­tului făcut cercetări amănunţite, asupra tutu­ror transmis... nouă“ (s-a redat versiunea NKJV, acestor lucruri, de la originea lor, şi abia din textul original, n.tr.). Luca nu pretinde că apoi a consemnat faptele, în ordinea lor. În a fost martor la evenimentele descrise, dar el lucrarea sa, Luca a trebuit să efectu­eze o i-a intervievat pe cei care au asistat în persoa- investigaţie minuţioasă, de natură ştiinţifică, a nă la aceste evenimente. El îi descrie astfel pe cursului evenimentelor din viaţa Mântuitorului aceşti asociaţi ai Dom­nului ca martori ocu- nostru. Luca a verificat acurateţea izvoarelor lari şi slujitori ai Cuvântului. El întrebuinţea­ sale, a eliminat toate elementele necorespunză- ză aici terme­nul Cuvântul ca unul din nume- toare cu adevărul istoric şi lipsite de relevanţă le lui Cris­tos, aşa cum procedează şi Ioan în spirituală, după care a redat în scris materialele evang­helia sa. De la început înseamnă în acest în ordinea sub care ni se prezintă ele astăzi. context „de la începutul erei creştine, ves­tite Când Luca afirmă că a scris o relatare a de Ioan Botezătorul“. Faptul că Luca a folosit eveni­mentelor în ordine, unele după altele, el relatări scrise şi orale nu neagă inspiraţia ver- nu se referă neapărat la redarea lor în ordi­ne bală a scrierii sale, ci arată că Duhul Sfânt l-a strict cro­nologică. Evenimentele din evang­helia călăuzit în selectarea şi structura­rea mate­rialelor de faţă nu sunt aranjate întot­deauna în ordinea sale. Iată ce scrie S. Stew­art în această privin- în care s-au întâmplat. Mai de­grabă, ele sunt ţă: dispuse într-o ordine bazată pe criterii morale sau spirituale. Cu alte cuvinte, faptele sunt Luca precizează, fără echivoc, că autorii inspir­aţi grupate în jurul unor subiecte principale, baza- nu au fost degrevaţi în chip miraculos de necesi- te pe conţinut­ul lor moral, mai degrabă decât tatea efectuării unor cercetări istorice asidue...

192 Luca pe înşirui­rea strict cronologică a evenimentelor. Testam­ ent. Desigur, nu erau lipsiţi de păcat, Deşi această evanghelie, împreună cu cealaltă dar când păcătuiau, aveau grijă să aducă o lucrare a lui Luca, Faptele Aposto­lilor, au fost jertfă sau să îndeplinească cerinţele ritualiste. adre­sate lui Teofil, nu cunoaş­tem mai nimic 1:7 Cuplul acesta nu avea copii, fapt de despre acest personaj. Faptul că Luca i se natură să aducă ocară oricărui evreu. Doc­torul adresează cu formula: preaalesule sugere­ază Luca notează că acest fapt se datora infertili­ că Teofil era un demnitar de stat. Num­ ele său tăţii Elisabetei. Problema era agra­vată şi prin înseamnă prieten al lui Dum­ne­zeu. Probabil era faptul că ambii erau înaintaţi în vârstă. un creştin care deţinea o funcţie de onoare şi 1:8-10 Într-o zi Zaharia îşi desfăşura înda- responsabilit­ate în domeniul relaţiilor externe toririle preoţeşti în templu. Nu era o zi oare- ale impe­riului roman. care din viaţa lui, deoarece fusese ales prin 1:4 Obiectivul urmărit de Luca a fost să-i tragere la sorţi să ardă tămâie în Locul Sfânt. ofere lui Teofil o relatare scrisă, care să con- Oamenii s-au adunat în zona exte­rioară tem- firme probitatea tuturor lucrurilor transmise lui plului şi se rugau. Nimeni nu a putut stabili despre viaţa şi lucrarea Domn­ului Isus. ora din zi semnificată prin expresia ceasul Mesajul scris avea darul de a imprima relatării arderii tămâiei. un caracter imuabil, pă­zind-o de pericolul unor Este un motiv de inspiraţie pentru noi să inexactităţi care s-ar fi putut strecura prin remarcăm că evanghelia după Luca începe cu transmiterea ei pe cale exclusiv orală. scena oamenilor care se rugau la templu şi se Şi astfel, versetele 1 la 4 ne prezintă o încheie cu o scenă similară, a oamenil­or care scurtă dar clarificatoare trecere în revistă a Îl slăveau pe Dumnezeu la templu. Iar între împrejurărilor în care a fost redactată aceas­tă aceste două scene definitorii avem relatarea carte din componenţa Bibliei. Ştim că Luca a modului în care rugăciunile lor au fost asculta- scris sub inspiraţia divină. Deşi el nu precizea- te, găsindu-şi împlinirea în Persoana şi lucrarea ză acest lucru în acest punct, totuşi din cuvin- Domnului Isus. tele de la început, din verse­tul 3, care ar putea 1:11-14 În contextul acesta extrem de fi traduse şi prin de sus, se poate face această adecvat, al preotului şi al poporului angajaţi în deducţie.2 rugăciune, se stabileşte momentul şi cadrul II. S OSIREA FIULUI OMULUI ŞI A PRE­ revelaţiei divine. Atunci un înger al Domnului s-a arătat... la dreapta alta­ru­lui pentru tămâ- CURSORULUI SĂU (1:5–2:52) iere – un loc privileg­iat. La început Zaharia A. Vestirea naşterii precursorului (1:5-25) s-a înspăimântat, căci nici unul din contempo- 1:5, 6 La începutul relatării sale, Luca ne ranii săi nu mai văzuse un înger. Dar îngerul face cunoştinţă cu părinţii lui Ioan Bote­zătorul. l-a asigurat cu cuvintele veştii minunate, potri- Era pe vremea când în Iudeea domnea regele vit căreia Elisabetei i se va naşte un fiu, care nelegiuit Irod cel Mare, care era idumeu din se va numi Ioan (favorul sau harul lui Iehova). naştere, descinzând din Esau. Pe lângă faptul că fiul acesta va aduce bucu- Zaharia (care înseamnă Domnul Îşi aduce rie şi veselie părinţilor săi, el avea să fie o aminte) era un preot care aparţinea cetei lui binecuvântare pentru mulţi. Abia, unul din cele douăzeci şi patru de 1:15 Copilul acesta avea să fie mare îna- schimburi în care fusese împărţ­ită preoţia iuda- intea Domnului (aceasta fiind singura măreţie ică de către David (1 Cro. 24:10). care contează!). În primul rând, el avea să fie Fiecărui schimb îi revenea datoria de a mare prin faptul separaţ­iei sale, al consacrării sluji la templul din Ierusalim de două ori pe sale exclusive pentru Dom­nul. El nu va bea an, de la sabat la sabat. În perioada de care nici vin (făcut din strug­uri), nici băuturi tari ne ocupăm existau atât de mulţi preoţi încât (făcute din cereal­e). privilegiul de a arde tămâie în Locul Sfânt îi În al doilea rând, el avea să fie mare prin revenea unui preot doar o dată în viaţă sau înzestrarea sa spirituală, căci el urma să fie poate nici atât. umplut cu Duhul Sfânt, încă din pântecele Elisabeta (care înseamnă jurământul lui mamei sale. (Asta nu poate să însemne însă Dumnezeu) descindea şi ea dintr-o familie de că Ioan a fost mântuit sau convertit de la naş- preoţi şi anume cea a lui Aaron. Şi ea, şi tere, ci doar că Duhul lui Dum­ne­zeu S-a aflat soţul ei erau iudei evlavioşi, care căutau să în el de la început, cu scopul de a-l pregăti împlin­ească cu scrupulozitate toate cerinţ­ele pentru misiunea specială de prec­ursor al lui morale şi ceremoniale ale Scripturilor Vechiului Cristos.)

Luca 193 1:16, 17 În al treilea rând, el avea să fie tămâia nu stătea atât de mult înăuntru. Când, mare în rolul său de vestitor al lui Mesia. El în sfârşit, Zaharia a ieşit afară, a tre­buit să avea să întoarcă pe mulţi evrei la Domnul. comunice cu ei prin semne. Atunci ei şi-au Misiunea lui avea să fie asemănătoare cu a dat seama că el avusese o vedenie în tem­plu. profetului Ilie, prin faptul că va încerca să-i 1:23 După ce s-a terminat slujba sa la pună pe oameni într-o relaţie corectă cu templu, preotul s-a dus acasă, neputând încă Dumnezeu, prin pocăinţă. După cum se expri- să vorbească, aşa cum prezisese îngerul că se mă G. Colem­an Luck: va întâmpla. 1:24, 25 Când Elisabeta a rămas gravi­dă, Propovăduirea lui urma să îndrepte inimile părin- ea s-a retras pentru cinci luni în casa ei, bucu- ţilor nepăsători către copiii lor, făcându-i pe rându-se că Domnul a găsit de cuviinţă s-o părinţi să aibă o adevărată preocupare spiritu­ală elibereze de ocara de a nu avea copii. pentru ei. De asemenea, el avea să aducă înapoi B. V estirea naşterii Fiului Omului (1:26-38) la «înţelepciunea drepţilor» inimile copiilor neas- 1:26, 27 În luna a şasea după ce i s-a ară- cultători şi răzvrătiţi“.3 tat lui Zaharia (sau după ce Elisabeta a rămas gravidă), Gabriel a reapărut – de data aceasta Cu alte cuvinte, el avea să se străduiască să arătându-se unei fecioare pe nume Maria adune din lume un mănunchi de credincioşi care locuia în cetatea Nazaret, în districtul care să fie gata să-L întâmpine pe Domnul Galileea. Maria era logodită cu un bărbat al când Se va arăta El. Aceasta este o misiune cărui nume era Iosif, descen­dent din spiţa lui demnă de fiecare dintre noi. David, care moştenea drepturile legale la tro- Observaţi cum se subînţelege dumnezei­rea nul lui David, cu toate că era doar un tâmplar. lui Cristos în versetele 16 şi 17. În verse­tul 16, În vremea aceea, spre deosebire de epoca se spune că Ioan va întoarce pe mulţi dintre noastră, logodna avea forţă de contract, nepu- fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Apoi tând fi desfăcută decât printr-un decret legal, în versetul 17 se spune că Ioan va merge îna- similar divorţu­lui. intea Lui. La cine se referă pro­numele perso- 1:28 Îngerul s-a adresat Mariei cu nal Lui? Evident, la Domnul, Dumnezeul lor cuv­intele: „Bucură-te, tu, căreia ţi s-a făcut din versetul precedent. Şi totuşi, noi ştim că mare har“, care ai fost mult privilegiată de Ioan a fost precursorul lui Isus. Prin urmare, Domnul. Două lucruri se desprind de aici: (1) deducţia este clară: Isus este Dumnezeu. Îngerul nu s-a închinat Mariei, după cum nu 1:18 Înaintat în vârstă, Zaharia s-a potic­ s-a rugat ei şi (2) el nu a spus că ea este nit de caracterul neverosimil al promi­siunii. „plină de har“, ci că i s-a făcut mult har.4 Atât el, cât şi soţia lui erau prea băt­râni pentru 1:29, 30 Maria a fost, pe bună dreptate, a deveni părinţii unui copil. Întrebarea lui tulburată de acest salut, întrebându-se ce-o fi plină de nedumerire a exprimat toată îndo­iala însemnând. Îngerul i-a liniştit temerile, spu- adunată în inima lui. nându-i apoi că Dumnezeu a ales-o să fie 1:19 În răspunsul său, primul lucru pe mama îndelung aşteptatului Mesia. care l-a făcut îngerul a fost să se prezinte: 1:31-33 Observaţi două adevăruri impor­ Gabriel (cel tare al lui Dumnezeu). Deşi în tante care sunt consfinţite în vestirea îngeru­lui: mod obişnuit el este descris ca arhanghel, Adevărata umanitate a lui Mesia – vei Scriptura nu spune despre el decât că este cel rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu. care stă în prezenţa lui Dumnezeu şi aduce Dumnezeirea Lui şi misiunea Lui de mesaje de la Dumnezeu către om (Dan. 8:16; Mântuitor – căruia Îi vei pune numele Isus 9:21). (care înseamnă Iehova Salvatorul). 1:20 Pentru că Zaharia s-a îndoit, el şi-a Măreţia care-L va caracteriza în toate – El pierdut glasul până la naşterea copilului. Ori va fi mare, atât ca persoană, cât şi ca lucrare. de câte ori un credincios se îndoieşte de Identitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu – şi cuvântul lui Dumnezeu, îşi pierde tempor­ar va fi chemat Fiul Celui Preaînalt. mărturia şi cântarea de pe buze. Necre­din­ţa Dreptul Său la tronul lui David – Dom­ sigilează buzele, care rămân sigilate până când nul, Dumnezeu Îi va da tronul tatălui Său revine credinţa, care le dă din nou glas, făcân- David. Asta stabilea că El este Mesia. du-le să răsune de laudă şi mărtu­rie. Împărăţia Sa veşnică şi universală – El va 1:21, 22 Afară oamenii aşteptau nerăbdă­ împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împă- tori, căci, în mod obişnuit, preotul care ardea

194 Luca răţia Lui nu va avea sfârşit. Zaharia (versetul 67). Versetul 31 şi prima parte a versetului 32 Una din trăsăturile distinctive ale unei vieţi se referă, evident, la Prima Venire a lui pline cu Duhul este faptul că persoana respec- Cristos, iar partea a doua a versetului 32 şi tivă vorbeşte în psalmi, intonează imnuri de versetul 33 descriu A Doua Sa Venire, ca slavă la adresa lui Dumnezeu şi inima şi Rege al regilor şi Domn al domnilor. buzele îi sunt pline de cântări spirit­u­ale (Ef. 1:34, 35 Întrebarea Mariei: „Cum se va 5:18, 19). Prin urmare, nu ne miră faptul că face acest lucru?“ a relevat uimirea, mai întâlnim trei cântări în acest capi­tol, şi alte degrabă decât îndoiala ei. Cum avea să nască două în capitolul următor. Patru din aceste ea un copil, când nu avusese raporturi cu nici cântări sunt cunoscute în general după titlul un bărbat? Deşi îngerul nu se exprimă exact lor în latină, care reproduce primele cuvintele cu cuvintele acestea, răspunsul la întrebarea ale cântecelor: (1) Salutul Elisabet­ei [1:42-45]; Mariei este: naşterea din fecioară. Avea să fie (2) Magnificat (cu sensul de „magnifică“ sau un miracol de la Duhul Sfânt. El Se va cobo- „preamăreşte“) [1:46-55]; (3) Benedictus rî peste ea şi puterea lui Dum­nezeu o va (adică „binecuvântat“) [1:68-79]; (4) Nun umbri. La întrebarea Mariei, „Cum?“, expri­ Dimittis („acum lasă să plece“) [2:29-32]. mând neputinţa ei omenească de a înţelege, 1:42-45 Vorbind sub inspiraţie specială, Dumnezeu răspunde cu „Du­hul Sfânt“: Elisabeta a salutat-o pe Maria, numind-o „De aceea, Sfântul care Se va naşte va fi „mama Domnului meu“. În inima ei nu era numit Fiul lui Dumnezeu“. Aici avem decla- nici o fărâmă de gelozie, ci numai bucurie şi raţia sublimă a întrupării. Fiul Mariei avea să satisfacţie deplină pentru faptul că pruncul ce nu fie Dumnezeu, manifestat în trup omenesc. se născuse încă avea să fie Domnul ei. Maria Cuvintele sunt prea sărace pentru a putea a fost binecuvântată între femei în sensul că pătrunde taina nespus de mare în care e învă- s-a bucurat de privilegiul de a-L naşte pe Mesia. luit acest adevăr. Rodul pântecelui ei este binecuvântat prin 1:36, 37 Îngerul a înştiinţat-o atunci pe faptul că este Domnul şi Mântuitorul. Biblia nu Maria că ruda ei, Elisabeta, era gravidă în afirmă niciodată că Maria ar fi „mama lui luna a şasea – ea, care fusese stearpă. Acest Dumnezeu“. Deşi este adevărat că ea a fost miracol avea darul de a o asigura pe Maria că mama lui Isus şi că Isus este Dumnezeu, totuşi nimic nu este cu neputinţă la Dumne­zeu. este o absurditate doctrinară ca cineva să susţină 1:38 În cadrul unui gest de sublimă supu- că Dumnezeu ar fi putut avea o mamă. Isus nere, Maria s-a predat Domnului, lăsându-L există din toată veşnicia, pe când Maria a fost o pe El să împlineasc­ă planurile Sale min­unate. fiinţă omen­ească mărginită, cu o dată precisă de Apoi îngerul a plecat de la ea. la care a început existenţa ei. Ea a fost mama C. Maria o vizitează pe Elisabeta (1:39-45) lui Isus numai în Întruparea Lui. 1:39, 40 Nu ni se spune de ce s-a dus Elisabeta a relatat exaltarea aparent intuitivă Maria în vizită la Elisabeta, în acest mom­ ent. resimţită de copilul încă nenăscut la auzul Poate că pentru ca să evite scandalul ce ar fi primelor cuvinte ale Mariei. Apoi ea a asigu- urmat imediat ce s-ar fi răspândit în Nazaret rat-o pe Maria că credinţa ei avea să fie răs- vestea condiţiei în care se afla. Dacă aşa au plătită din plin. Nădejdea ei avea să fie împli- stat lucrurile, atunci primirea caldă pe care i-a nită. Ea nu crezuse în zadar. Pruncul ei avea făcut-o Elisabeta şi bunătatea de care a dat să Se nască, conform făgăduinţei. dovadă trebuie să fi fost un gest deoseb­it de D. M aria Îl preamăreşte pe Domnul mângâietor pentru Maria. (1:46-56) 1:41 De îndată ce Elisabeta a auzit salu- 1:46-49 Imnul Magnificat se aseamănă cu tul Mariei, i-a săltat pruncul în pân­tece – un cântarea Anei de la I Sam. 2:1-10. Mai întâi, răspuns tainic, involuntar al precursor­ului încă Maria L-a lăudat pe Domnul pentru ceea ce a nevenit pe lume la sosirea lui Mes­ia, care încă făcut El pentru ea (versetele 46b la 49). nu se născuse. Elisabe­ta a fost umplută cu Observaţi ce spune ea (v. 48): „toate gene­ Duhul Sfânt, adică El a preluat controlul asu- raţiile mă vor numi binecuvântată“. Nu ea pra sa, călăuzindu-i vorbirea şi acţiunile. va fi aceea care va conferi binecuvânt­ări asu- Despre trei persoane din capitolul 1 se pra altora, ci ea însăşi va fi binecuv­ântată. Ea spune că au fost umplute cu Duhul Sfânt: Îl numeşte pe Dumnezeu Mân­tui­torul ei, Ioan Botezătorul (v. 15); Elisabeta (v. 41); şi infirmând ideea potrivit căreia Maria ar fi fost

Luca 195 fără păcat. Mesia. El s-a referit la venirea lui Cristos ca 1:50-53 În al doilea rând, ea L-a lăudat pe un fapt împlinit, deşi nu avusese încă loc. Domnul pentru că îndurarea Lui este din Credinţa l-a învrednicit să spună că Dumnezeu generaţie în generaţie peste cei ce se tem de El. Şi-a cercetat şi răscumpărat deja poporul, El îi răstoarnă pe cei puternici şi-i înalţă pe cei trimiţân­du-L pe Răscumpărător­ul. Iehova a smeriţi. Pe flămânzi îi satură de bunătate şi pe ridicat un corn al mântuirii în casa regală a cei bogaţi îi scoate afară cu nimic. lui David. (Cornul conţinea untde­lemnul pen- 1:54, 55 În cele din urmă, ea L-a prea­ tru ungerea regilor. Prin urmare, ar putea mărit pe Domnul pentru credincioşia Sa faţă însemna aici: un Rege al mântuirii, descins de Israel, prin faptul că Şi-a ţinut promisiunile din spiţa regală a lui Da­vid. Sau ar putea pe care i le-a făcut lui Avraam şi seminţ­ei însemna un simbol al puterii şi astfel „un acestuia. Mântuitor puternic“.) 1:56 După ce a stat la Elisabeta circa trei 1:70, 71 Lăudat să fie Dumnezeu pentru că luni, Maria s-a întors în casa ei din Nazaret. împlineşte profeţiile! Venirea lui Mesia fusese Încă nu se căsăto­rise. Fără îndoială, ea a deve- prezisă de sfinţii profeţi... de la începutul nit ţinta unor suspiciuni şi calomnii în ţinutul lumii. Sensul ar fi: mântuire de duşmanii în care locuia. Dar Dumnezeu avea s-o răzbu- cuiva şi adăpost de vrăjmaşi. ne, ceea ce însemna că ea putea aştepta în 1:72-75 Lăudat să fie Dumnezeu pentru linişte ajutorul Lui. credincioşia cu care Îşi împlineşte făgăduin­ţele. E. Naşterea precursorului (1:57-66) Domnul încheiase un legământ necond­iţ­ionat 1:57-61 La vremea rânduită, Elisabeta a de mântuire cu Avraam. Făgăduinţa aceasta a născut un fiu. Rudele şi prietenii ei au fost fost împlinită prin venirea seminţei lui Avraam, încântaţi. În ziua a opta, când a avut loc cir- adică Domnul Isus Cristos. Mântuirea adusă cumcizia copilului, ei au considerat de la sine de El a fost atât externă, cât şi internă. Pe înţeles că acesta se va numi Zaharia, cum îl plan extern, ea a însemnat izbăvirea din mâna chema şi pe tatăl lui. Când mama lui le-a duşmanilor lor. Pe plan intern, a însemnat spus că pruncul se va numi Ioan, ei s-au slujirea Lui cu frică, în sfinţenie şi neprihă­ mirat, deoarece nici una din rudele sale nu nire. mai purtase numele acesta. G. Campbell Morgan contribuie cu două 1:62, 63 Încercând să afle hotărârea finală gânduri foarte pătrunzătoare la explicaţia aces- a lui Zaharia, ei au comunicat cu el prin tui pasaj.5 Mai întâi, el scoate în evidenţ­ă semne. (Asta arată că el nu era numai mut, ci corelaţia izbitoare dintre numele lui Ioan şi şi surd.) Cerând o tăblie de scris, el a rezolvat tema cântării – ambele sunt marcate de harul chestiunea, precizând că pruncul se va numi lui Dumnezeu. Apoi el găseşte aluzii la nume- Ioan. Oamenii s-au minunat. le lui Ioan, Zaharia şi Elisabeta în versetele 72 1:64-66 Dar mirarea le-a fost şi mai mare şi 73. când au observat că lui Zaharia i s-a redat Ioan – făgăduinţa îndurării (v. 72). graiul, de îndată ce a scris cuvântul „Ioan“. Zaharia – pentru a-şi aduce aminte (v. 72). Vestea s-a răspândit repede în tot ţinutul mun- Elisabeta – jurământul (v. 73). tos al Iudeii, oamenii gândindu-se la lucrarea Harul lui Dumnezeu, aşa cum este vestit pe care o va desfăşura acest copil neobişnuit. de Ioan, rezultă din faptul că Dumnezeu Îşi Ei ştiau că harul Domnului era cu acest aduce aminte de jurămân­tul făcut în sfântul copil. Său legământ. F. P rofeţia lui Zaharia cu privire la Ioan 1:76, 77 Misiunea lui Ioan, vestitorul Mântuitorului. Ioan avea să fie profetul Celui (1:67-80) Prea Înalt, care urma să pregătească inimile 1:67 Eliberat, de-acum, de cătuşele necre- oamenilor pentru venirea Domnului şi să ves- dinţei şi umplut cu Duhul Sfânt, Za­haria a tească mântuirea poporului Său, prin iertarea primit inspiraţia să rostească un imn elocvent păcatelor lor. Din nou vedem aici cum referi- de laudă, presărat cu numeroase citate din rile la Iehova din Vechiul Testa­ment se aplică Vechiul Testament. în Noul Testament la Isus. Maleahi prezisese 1:68, 69 Lăudat să fie Domnul pentru ceea că un sol va pregăti calea înaintea lui Iehova ce a făcut. Zaharia şi-a dat seama că naşterea (3:1). Zaharia îl identi­fică pe Ioan drept solul fiului său Ioan a indicat iminenţa venirii lui respectiv. Noi ştim că Ioan a venit să pregă- tească calea înaintea lui Isus. Concluzia evi-

196 Luca dentă care se desprin­de de aici este că Isus H. Îngerii şi păstorii (2:8-20) este Iehova. 2:8 Primele semne cu privire la naşterea 1:78, 79 Venirea lui Cristos este asemăn­ ată aceasta unică nu au fost împărtăşite liderilor cu răsăritul soarelui. Veacuri de-a rândul, religioşi de la Ierusalim, ci păstorilor con­ lumea zăcuse în întuneric. Acum, prin îndura- templativi de pe dealurile Iudeii – oameni rea plină de duioşie a lui Dumne­zeu, aveau să smeriţi, care îşi făceau conştiincios dator­ia. Iată mijească în curând zorii mân­tuirii, în Persoana ce are S. Stewart de spus în această pri­vinţă: lui Cristos, care va străluc­i peste Neamurile aflate în întuneric şi în umbra morţii, călău- Oare nu ne izbeşte semnificaţia extraor­dina­ră a zind picioarele Israelului pe calea păcii (vezi faptului că unor oameni obişnuiţi, ocupaţi cu tre- Maleahi 4:2). burile lor obişnuite, li s-a dat să vadă prima oară 1:80 Acest impresionant capitol se în­che­ie slava venirii lui Isus? Asta ne învaţă, în primul cu afirmaţia de o remarcabilă simpli­tate, potri- rând, că la locul datoriei noastre – oricât de umil vit căreia copilul creştea fizic şi spiritua­l, ar fi acesta – ni se dăruieşte viziun­ea. Şi mai rămânând în pustiu până în ziua apariţiei sale înseamnă, în al doilea rând, că oamenilor care au publice în faţa naţiunii Israel. păstrat în gândurile şi purtăr­ile lor acea pioşenie simplă dar nespus de profundă a vieţii, celor care G. Naşterea Fiului Omului (2:1-7) nu şi-au pierdut inima de copil, li se deschid cel 2:1-3 Cezar August a dat un decret să se mai lesne porţile Împără­ţiei. 7 facă recensământul în toată lumea – adică pe tot cuprinsul imperiului său. Acest recensă- 2:9-11 Un înger al Domnului s-a apro­piat mânt a fost făcut mai întâi pe vremea când de păstori şi o lumină strălucitoare şi slăvită a Quirinius era guvernator al Siriei. Mulţi ani strălucit în jurul lor. Când ei au fost umpluţi de acurateţea şi veridicitatea evangheliei lui Luca spaimă, îngerul i-a mângâiat şi le-a adus vestea au fost puse la îndoială, din cauza aces­tei minunată, dătătoare de mare bucurie pentru toţi referiri la Quirinius. Săpăturile arheolog­ice oamenii. Chiar în ziua aceea, în cetatea ulterioare au scos însă la iveală mărturii care Betleemului, din apropiere, avea să se nască un confirmă textul evangheliei. Din punc­tul său copil. Acest copil era Mântui­torul, care este de vedere, Cezar August îşi demons­tra Cristos, Domnul! În aceste câteva cuvinte se sup­remaţia peste lumea greco-romană. Dar din cuprinde toată teolog­ia. Mai întâi, El este punctul de vedere al lui Dumnezeu, acest Mântuitor, fapt expri­mat prin numele de Isus. împărat neevreu nu era altceva decât o Apoi El este Crist­osul, adică Unsul lui ma­rionetă menită să contribuie la propăşi­rea Dumnezeu, Mesia al Israelul­ui. Şi, în fine, El programului divin (vezi Prov. 21:1). este Domnul – Dumne­zeu manifestat în trup. 2:4-7 Decretul lui August i-a adus pe Iosif 2:12 Cum aveau să-L recunoască păstor­ii? şi pe Maria la Betleem exact în mom­ entul în Îngerii le-au dat un semn dublu. Mai întâi, care urma să Se nască Mesia, ca împlinire a Pruncul avea să fie înfăşurat în scu­tece. Dar ei profeţiei de la Mica 5:2. Betleem era înţesat mai văzuseră copii înfăşuraţi în scutec­e. Însă de lume când au sosit ei din Galil­eea. Singurul îngerii tocmai vestiseră că Pruncul era Domnul. loc în care au putut trage a fost graj­dul unui Nimeni nu-L mai văzuse pe Domnul ca un han. Acest fapt a fost un semn prevestitor al Prunc înfăşurat în scute­ce. A doua parte a modului în care aveau să-L primească oamenii semnului consta în faptul că El avea să fie pe Mântuitorul. Pe când se afla cuplul de la culcat într-o iesle. Nu cred că păstorii mai Nazaret în acel loc, Maria a născut pe Întâiul văzuseră un copil nou-născut într-un loc atât ei Fiu. Înfăşurându-L în scutece, ea L-a aşezat de neverosimil. Iată la ce înjosire a fost supus cu dragoste în iesle. Domnul vieţii şi al slavei, când a venit în Aşa a vizitat Dumnezeu planeta noastră, în lumea noastră! Mintea noastră nu poate conce- Persoana unui prunc lipsit de apărare, în con- pe cum de Creatorul şi Susţinăt­orul universului diţiile insalubre ale unui grajd! Ce fapt uimi- a pă­truns în istoria omenirii nu ca un erou tor! – aşa cum subliniază şi Darby: mili­tar, ci ca un Copilaş nou-născut. Dar, ori- cât de neaşteptat ar părea, este adevărul El Şi-a avut obârşia într-o iesle, a sfârşit pe cruce, Întrupării. iar în intervalul dintre aceste două mo­mente nu a 2:13, 14 Deodată, extazul cerului n-a mai avut unde să-Şi plece capul.6 putut fi ţinut în frâu. O mulţime de oaste cerească şi-a făcut apariţia, lăudându-L pe

Luca 197 Dumnezeu. Cântarea lor, cunoscută azi sub brii acesteia să slujească de preoţi (Ex. 28:1, numele de Gloria in Excelsis Deo, surp­rinde 2). Apoi părinţii îl puteau „răscumpă­ra“ pe semnificaţia deplină a naşterii Prun­cului Sfânt. întâiul lor fiu născut prin plata a cinci sicli. Viaţa şi lucrarea Sa aveau să aducă slavă lui Asta au făcut ei când L-au închinat Dumnezeu în cerurile preaî­nalte şi pace pe Domnului. pământ, bună învoire faţă de oameni sau poate J. Simeon ajunge să-L vadă pe Mesia oamenilor în care El îşi găseşte toată plăcerea.8 (2:25-35) Oamenii în care Dumnezeu îşi găseşte plăcerea 2:25, 26 Simeon aparţinea rămăşiţei evla- sunt cei care se pocăiesc de păcatele lor şi-L vioase de evrei care aşteptau venirea lui Mesia. primesc pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor. Lui i s-a revelat de către Duhul Sfânt că nu 2:15-19 De îndată ce au plecat îngerii, va muri până nu va vedea pe Cristosul (sau păstorii s-au dus în grabă la Betleem, unde Unsul) Domnului. „Secretul Domnului este cu i-au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pe Isus, în cei care se tem de El“ (Ps. 25:14). Celor care iesle. Ei au relatat cu de-amănuntul vizita umblă în părtăşie tăcută, contemp­lativă cu îngerului, provocând multă mirare în rându­rile Dumnezeu El le oferă o tain­ică împărtăşire a celor din staul. Dar Maria avea o înţele­gere cunoştinţei divine. mai profundă a ceea ce se petrecea; ea a adu- 2:27, 28 Simeon a intrat în templu exact nat în inima ei ca pe o comoară toate aceste în ziua în care părinţii lui Isus L-au prezent­at lu­cruri, meditând asupra tâlcurilor ascunse în lui Dumnezeu. Simeon a fost instruit în chip ele. supranatural cu privire la faptul că acest Copil 2:20 Păstorii s-au întors la turmele lor, era Mesia cel Făgăduit. Luându-L pe Isus în plini de bucurie pentru tot ce au văzut şi braţe, el a rostit memorabila cântare cunoscută auzit, cu inimile revârsând­u-se de închinare la astăzi sub denumirea de „Nunc Dimittis“ adresa lui Dumnezeu. (Acum eliberează, în pace... pe robul tău...). I. Circumcizia şi dedicarea lui Isus 2:29-32 Esenţa cântării este următoarea: (2:21-24) Doamne, acum Tu mă laşi să plec în pace, Cel puţin trei ritualuri sunt descrise în acest căci am văzut mântuirea Ta în Persoana pasaj: acestui Copil, Răscumpărătorul promis, aşa 1. Mai întâi, a fost circumcizia lui Isus. cum mi-ai făgăduit. Tu L-ai rânduit să aducă Aceasta a avut loc pe când El avea opt zile. mântuire tuturor claselor de oameni. El va fi o A fost un semn al legămân­tului pe care l-a lumină care va aduce revelaţie Neamurilor încheiat Dumnezeu cu Avraam. În aceeaşi zi, (Prima Sa Venire) şi va străluci în slavă asu- potrivit tradiţiei ebraice, I S-a dat Copilu­lui un pra poporului Tău Israel (A Doua Sa Venire). Nume. Îngerul îi instruise pe Maria şi pe Iosif Simeon era pregătit acum să moară, după ce să-L numească ISUS. Îl întâlnise pe Domnul Isus. Boldul morţii a 2. A doua ceremonie a constat în purifi­ fost îndepărtat. carea Mariei – act care a avut loc la patru­ 2:33 Luca păzeşte cu străşnicie doctrina zeci de zile după naşterea lui Isus (vezi Lev. Naşterii din Fecioară, cu formularea aceasta 12:1-4). În mod obişnuit, părinţii trebuiau să precisă: Iosif şi mama Lui, formulă păstrată aducă un miel, ca jertfă de ardere de tot, şi de versiunea King James, pe baza majorităţii un pui de porumbel sau turturea, ca jertfă de manuscriselor.9 păcat. 2:34, 35 După această izbucnire iniţială de Dar în cazul celor săraci, se făcea o dero­ slavă la adresa lui Dumnezeu, pentru Mesia, gare, aceştia putând aduce „o pereche de tur- Simeon i-a binecuvântat pe părinţi, rostind turele sau doi pui de porumbel“ (Lev. 12:6-8). apoi cuvinte profetice Mariei. Profeţ­ia e com- Faptul că Maria nu a adus un miel, ci numai pusă din patru părţi: doi pui de porumbel denotă sărăc­ia în care 1. Pruncul acesta este rânduit spre pră­ S-a născut Isus. buşirea şi ridicarea multora în Israel. Cei 3. Al treilea ritual a fost prezentarea lui aroganţi, nepocă­iţi şi necredincioşi vor cădea şi Isus la templul din Ierusalim. Iniţial, Dum­ vor fi pedepsiţi. Cei care se smeresc, se pocă- nezeu decretase că întâiul născut de parte băr- iesc de păcatele lor şi-L primesc pe Isus se bătească Îi aparţine Lui; fiii întâi născuţi trebu- vor ridica şi vor fi binecuvântaţi. iau să formeze ceata preoţilor (Ex. 13:2). 2. Pruncul era destinat să fie un semn Ulterior, El a ales seminţia lui Levi ca mem- care va stârni împotrivire. Persoana lui

198 Luca Cristos urma să fie învăluită într-o semnifi­caţie deplin capabil să simtă alături de noi fiecare specială. Însăşi prezenţa Sa pe pământ era o etapă a propriei noastre dezvoltări. Apoi men- dovadă puternică de mustrare împotri­va păca- tal El a fost umplut cu înţelepciu­ne. Isus nu tului şi a nelegiuirii, provocând astfel profundă a învăţat doar să cit­ească, să soc­otească, însu- animozitate în inima omenească. şindu-Şi cunoştinţ­ele disponib­­ile pe vremea 3. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o acea, ci a crescut în înţelepciune, adică în sabie... Simeon prezicea prin aceste cu­vinte aplicarea în practică a acestor cunoştinţe la durerea cumplită care avea să inunde inima problemele vieţii. Din punct de vedere spiritu- Mariei, când avea să-şi vadă Fiul răstignit al, harul lui Dumnez­ eu era peste El. El (Ioan 19:25). umbla în părtăşie cu Dumnezeu şi Se bizuia 4. ...ca să se descopere gândurile mult­or pe Duhul Sfânt. El studia Biblia, petrecea timp inimi. Modul în care reacţionează cineva faţă în rugăciune şi Îşi găsea toată plăcerea în de Mântui­torul este un indiciu al moti­vaţiilor împlinirea voii Tatălui Său. şi afecţiunilor sale lăuntrice. 2:41-44 Un băiat evreu devine fiul legii la Astfel, cântarea lui Simeon include ideile vârsta de doisprezece ani. Când Domnul nos- de: piatră de încercare, piatră de poticnire, tru a împlinit vârsta de doisprezece ani, fami- trambulină de lansare şi sabie. lia Sa a efectuat pelerinajul anual la Ierusalim, K. Profetesa Ana (2:36-39) în vederea Paştelui. Dar la înapo­iere spre 2:36, 37 Profetesa Ana făcea parte, ca şi Galileea, membrii familiei Sale n-au observat Simeon, din rămăşiţa credincioasă a lui Israel, că Isus nu era printre ei. S-ar putea ca acest care aştepta venirea lui Mesia. Ea provenea din lucru să ni se pară ciudat, dacă nu ţinem seminţia lui Aşer (care îns­eamnă fericit, bine- seama de faptul că familia călăto­rea, probabil, cuvântat), unul din cele zece triburi duse în în cadrul unei mari caravane. Şi astfel, ei au captivitate de asirieni în anul 721 î.Cr. Ana presupus că Isus venea împreu­nă cu alţi tineri trebuie să fi avut peste o sută de ani, deoarece de vârsta Lui. fusese căsătorită timp de şapte ani, apoi a Înainte de a ne grăbi să-i condamnăm pe rămas văduvă timp de optzeci şi patru de ani. Iosif şi pe Maria, să nu uităm cât de uşor este Ca profetesă, negreşit ea va fi primit re­velaţii pentru noi, cei de azi, să efectuăm un drum divine, slujind de purtător de cuvânt al lui de o zi, presupunând că Isus este în compania Dumnez­eu. Ea îşi îndeplinea cu credincioşie noastră, pentru a ne da ulterior seama că am servic­iile publice de la templu, înc­hinându-se pierdut contactul cu El, datorită vreunui păcat cu posturi şi cu cereri, zi şi noapte. Vârsta ei nemărturisit din viaţa noastră. Pentru a restabi- înaintată nu a împiedicat-o să-L slujească pe li contactul cu El, trebuie să ne întoarcem la Domnul. punctul în care s-a întrer­upt părtăşia, mărtu­ 2:38 Pe când Isus era prezentat Domnu­lui, risindu-ne păcatul şi apoi lăsându-ne de el. în timp ce Simeon îi vorbea Mariei, Ana s-a 2:45-47 Întorcându-se la Ierusalim, îngrijo- apropiat de micul grup. Ea a început să-L raţi, părinţii L-au găsit pe Isus în templu, laude pe Dumnezeu pentru Răscump­ăr­ătorul stând printre învăţă­tori, ascultându-i şi punând promis, după care le-a vorbit despre Isus cre- întrebări. Nu găsim în text nici o aluzie potri- dincioşilor din Ierusalim, care aşteptau mântui- vit căreia El s-ar fi purtat ca un copil precoce, rea. polemizând cu bătrânii Lui. Mai degrabă, El 2:39 După ce Iosif şi Maria şi-au împli­nit Şi-a asumat locul unui copil normal, învăţând ritualurile de purificare şi dedicare, ei s-au în smerenie şi linişte tot ce aveau dascălii Lui întors în Galileea, în oraşul lor, Nazaret. Luca să-L înveţe. Şi totuşi, în cursul acestor desfă- nu menţionează vizita magilor sau fuga în şurări, negreşit I s-au pus unele întrebări, deoa- Egipt. rece se spune că oamenii rămâneau uimiţi L. Copilăria lui Isus (2:40-52) de priceperea şi răspun­surile Lui. 2:40 Dezvoltarea normală a copilului Isus 2:48 Chiar şi părinţii Lui au rămas uimiţi este prezentată după cum urmează: sub aspect când L-au găsit pe Isus participând în mod fizic, El creştea şi se întărea în duh.10 El a atât de inteligent la o discuţie cu unii care parcurs etapele obişnuite ale dezvoltării fizice, erau mult mai vârstnici decât El. Şi totuşi învăţând să umble, să vorbească, să se joace mama Lui a exprimat neliniştea şi iritarea şi să muncească. Din această cauză, El e pe acumulate anterior, când L-a mustrat. Oare El nu ştia cât de multă îngrijo­rare le-a provocat?! 2:49 Răspunsul Domnului, constituind