Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

2 Corinteni 649 2:16 Pentru cei mântuiţi, creştinii sunt o rostea el venea de la Dumnezeu. Dumne­zeu mireasmă de la viaţă spre viaţă, dar pentru era sursa mesajului său şi tot de la Dumnezeu cei ce pier, o mireasmă de la moarte spre decurgea tăria de care avea el nevoie pentru moarte. Noi suntem, ceea ce Phillips a definit a-l transmite altora. Asta înseamnă că aposto­ drept: „însăşi mireasma înviorătoare a vieţii“, lul Îl slujea pe Domnul, conştient fiind de ce aduce viaţă celor ce cred, dar „duhoarea de faptul că Dumnezeu avea mereu aţintiţi ochii moarte a osândei“ pentru cei ce refuză să spre el. El era cuprins de un mare simţ al creadă. Acest efect dual este minunat ilustrat răspunderii faţă de Dumne­zeu, conştient că de un incident din Vechiul Testament. Când nimic nu poate fi ascuns de ochiul lui Dum­ chivotul lui Dumnezeu a fost capturat de fi­ nezeu. Apoi el adaugă în final: noi vorbim... în listeni, atâta timp cât s-a aflat printre ei a Cristos. Asta înseamn­ă că el vorbea în nume­ provocat moarte şi nimicire (1 Sam. 5). Dar le lui Cristos, cu autoritatea lui Cristos şi ca când a fost adus înapoi în casa lui Obed- purtător de cuvânt al lui Cristos. Edom, a dăruit binecuvântare şi prosperitate D. Acreditările lui Pavel pentru slujbă(3:1-5) lui şi familiei sale (2 Sam. 6:11). Contem­ 3:1 În ultima parte a versetului 2:17, apos­ plând uriaşa responsabilitate de a propovădui tolul a descris slujba sa prin intermediul a mesajul acesta, încărcat de con­secinţe atât de patru sintagme şi şi-a dat seama că această cuprinzătoare, el exclamă: „Şi cine este de descriere ar putea să le pară unora din criticii ajuns pentru aceste lucruri?“ săi o laudă de sine. Ceea ce e în măsură să 2:17 Legătura dintre versetul 17 şi verse­tul explice întrebarea din versetul întâi al acestui 16 va fi mai uşor de observat dacă vom răs­ capitol: Începem noi iarăşi să ne recoman­ punde la întrebare cu cuvintele: „Noi suntem“. dăm singuri? Iarăşi nu înseamnă aici că Pa­ „Cine este de ajuns pentru aceste lucruri? Noi vel s-ar fi recomandat înainte, ci doar aceea că suntem, pentru că noi nu com­ ercializăm Cu- fusese învinuit că s-ar fi recomandat pe sine vântul lui Dumnezeu“. (Dar toate acestea tre­ însuşi şi astfel anticipează că i se va arunca buie înţelese în conjunc­tură cu 3:5, unde Pavel din nou această acuzaţie. spune că suficienţa lui este de la Dumnezeu.) Sau nu cumva avem nevoie, ca unii, de Cum fac cei mulţi8 se referă la învăţătorii iu­ scrisori de recomandare către voi sau de la daizatori, care luptau din răsputeri să-i îndepăr­ voi? Aceşti alţii la care se referă Pavel aici teze pe corinteni de apostolul Pavel. Pavel îi sunt învăţătorii falşi de la 2:17. Aceştia veni­ defineş­te pe aceşti oameni ca pe nişte comer­ seră la Corint cu scrisori de recoman­dare, cianţi, care făceau negoţ cu Cuvântul lui probabil din partea celor de la Ierusal­im. Iar la Dumnezeu, fiind dominaţi de motive mercanti­ plecarea lor de la Corint, au luat, probabil, din le. Ei încercau să facă din sluj­ba Evangheliei nou scrisori de recomandare din partea adu­ o ocupaţie bănoasă. Termenul tradus în unele nării de credincioşi din acel oraş. Adevărul e ediţii prin „a strica“, în altele prin „a comer­ că exista obiceiul în epoca bisericii primare să cializa“ este identic cu cel folosit în cazul ce­ se dea scrisori de reco­mandare celor care călă­ lor care falsificau vinul adăugându-i apă. Tot toreau din loc în loc. Apostolul nu încearcă aşa, aceşti învăţători falşi căutau să altereze deloc să descurajeze o atare practică, în verse­ Cuvântul lui Dumnezeu adăugând la el doctri­ tul de faţă, ci doar sugerează într-o manieră nele lor proprii. Ei căutau, de pildă, să ames­ fină că singurul lucru cu care se puteau mân­ tece legea cu harul. dri învăţătorii falşi erau aceste scrisori de reco­ Pavel nu era însă dintre cei ce amestecau mandare pe care le purtau cu ei, nemaiavând sau comercializau Cuvântul lui Dumnezeu. nici un alt fel de acreditare! Mai degrabă, el putea să-şi descrie slujba prin 3:2 Iudaizatorii care veniseră la Corint au patru sintagme semnificative. Prima este cu pus sub semnul întrebării autoritatea de apostol sinceritate, adică cu transparenţă. Misiunea a lui Pavel. Ei negau că el este un slujitor ade­ lui era marcată de onestitate, toate lucrurile vărat al lui Cristos. Poate că stârneau asemenea făcându-se pe faţă. Robertson relevă şi el, cu îndoieli în mintea corinte­nilor pentru a-i deter­ o notă de umor, onestitatea slujbei lui Pavel, mina să-i ceară apostol­ului Pavel o atare scri­ spunând că „Fructele din stratul de jos al co­ soare de recomandare, când va veni din nou la şului lui Pavel erau la fel de bune ca cele de ei. Dar el deja îi întrebase dacă doresc să le deasupra“.9 prezinte o aseme­nea scrisoare. Nu venise el În al doilea rând, el descrie slujba sa ca oare la Corint într-o perioadă când ei erau pă­ fiind de la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, tot ce

650 2 Corinteni gâni idolatri? Oare nu el însuşi îi condusese la sul acela este permanent. Apoi Pavel adaugă Cristos? Nu-şi pusese oare Domnul Însuşi am­ că epistola lui Cristos a fost scrisă nu pe tăblii prenta peste slujba apostolului, dăruindu-i harul de piatră, ci pe tăblii de carne, ale inimilor de a conduce la mântuirea acestor suflete scum­ oamenilor. Cei ce vizitau Corintul nu vedeau pe de la Corint? Iată răspunsul corect. Corin­ epistola lui Cristos grav­ată pe vreun monu­ tenii însuşi constituiau epistola, scrisă în inima ment în mijlocul pieţei oraşului, ci scrisoarea a lui, dar cunoscută şi citită de toţi oamenii. În fost scrisă în inimile şi vieţile creştinilor de cazul de faţă, nu era nevoie de nici o scrisoare acolo. scrisă cu peniţă şi cerneal­ă. Ei înşişi erau rodul Când Pavel a făcut contrastul dintre tăblii- misiunii lui, ocupând un loc aparte în sentimen­ le de piatră şi tăbliile inimilor de carne, nu tele sale de dragost­e. Nu numai atât, dar ei este nici o îndoială că el a avut în vedere erau cunoscuţi şi citiţi de toţi oamenii, prin dife­renţa dintre Lege şi Evanghelie. Legea, faptul că toţi oamenii din partea locului auzise­ desigur, fusese inscripţionată pe tăbliile de pia­ ră despre convertirea lor. Oamenii şi-au dat tră de pe Muntele Sinai, dar sub Evanghelie, seama că în ­viaţa acestor corinteni intervenise o Dumnezeu asigură asculta­rea prin mesajul ha­ schimbare, că ei se lăsaseră de idolatria lor, rului şi al iubirii, care sunt scrise în inimile alipindu-se de Dumnezeu şi trăind acum vieţi oamenilor. Pavel va dezvolta tema mai pe larg de curăţie şi detaşare faţă de lumea înconjură­ în continuarea epistolei. De aceea, aici el doar toare. Ei erau dovada caracterului divin al sluj­ enunţă pro­blema. bei lui Pavel. 3:4 În contextul în care l-am ascultat pe 3:3 La prima vedere, versetul 3 pare să Pavel enunţându-şi cu atâta încredere apostol­ia contrazică versetul 2. Pavel afirmase că corin­ şi slujba pe care i-a încredinţat-o Domnul, pe tenii sunt epistola lui. Dar aici spune că ei bună dreptate l-am putea întreba: „Cum de sunt o epistolă a lui Cristos. În versetul 2, el poţi vorbi cu atâta îndrăzneală şi siguranţ­ă în spune că epistola este scrisă în inima lui, dar această privinţă, frate Pavel?“ Răspun­sul îl gă­ din ultima parte a versetului 3 reiese că Cris­ sim în versetul 4. Apărarea apostoliei sale ar tos este Cel care a scris epistola în inimil­e putea părea la prima vedere o laudă de sine, corintenilor. Cum vom putea reconcilia aceste dar Pavel neagă faptul că aşa ar sta lucrurile, afirmaţii, aparent contradictorii? Răspunsul este afirmând că încrederea sa este faţă de Dum- că în versetul 2 Pavel afirmă că corintenii sunt nezeu, adică o încredere care poate rezista în scrisoarea lui de recomand­are. Versetul 3 ne faţa probei lui Dumnezeu. El nu are nici o oferă explicaţia. Poate că ne va fi mai uşor să încredere în el însuşi sau în capaci­tatea lui, ci vedem legătura unind cele două versete după numai prin Cristos, şi în lucra­rea pe care cum urmează: „Voi sunteţi epistola noastră... Cristos a săvârşit-o în viaţa corintenilor găseşte pentru că voi sunt­eţi cu adevărat declaraţi ca el dovada realităţii slujb­ei sale. Schimbarea epistolă a lui Cristos“. Cu alte cuvinte, corinte­ extraordinară petrecută în viaţa corintenilor era nii erau scrisoarea de recomandare a lui Pavel, în măsură să-l reco­mande pe apostol. pen­tru că era limpede pentru toţi că Domnul 3:5 Aici Pavel respinge, din nou, orice săvârşise lucrarea harului în viaţa lor. Evi­dent, posibilitate ca el însuşi să posede capacitatea ei erau creştini. Or, întrucât Pavel fusese in­ proprie de a se considera apostol al lui Cris­ strumentul uman prin care fuseseră ei aduşi la tos. Puterea slujbei lui nu provenea din lăun­ Cristos, ei erau acre­ditările apost­olului – gând trul lui, ci de sus. Apostolul nu era dornic să- exprimat de expresia „scrisă de noi“ (în engle­ şi asume credit pentru merite proprii. El ştia ză, ministered by us, exprim­ ând rezultatul slu­ că dacă Dumnezeu nu i-ar fi dat înzestrarea jirii apostolilor, „to minist­er“ = „a sluji“ n.tr.). suficientă pentru slujbă, nimic nu s-ar fi reali­ Domnul Isus este Cel care săvârşise lucrarea zat. respectivă în viaţa lor, dar o făcuse prin sluji­ E. Contrast între vechiul şi noul legământ rea lui Pavel. Dacă scrisorile de recomandare folosite de (3:6-18) duşmanii lui Pavel erau scrise cu cerneal­ă, 3:6 După ce a discutat propria sa acredi­tare epistola lui Pavel era scrisă prin Duhul Dum- şi calificare pentru slujbă, Pavel se lansează nezeului celui viu, fiind, prin urmare, divină. acum într-o relatare amplificată a slujbei pro­ Desigur, cerneala îşi pierde din in­tensitate, se priu-zise. În versetele următoare el face un poate şterge sau distruge, dar când Duhul contrast între vechiul legământ (Legea) şi noul lui... Dumnezeu scrie în inima oamenilor scri­ legământ (Evanghelia). Există mot­ive temeinice

2 Corinteni 651 pentru ca apostolul să proce­deze astfel, în acest nească“ (Gal. 3:10). Dumnezeu nu a rânduit punct. Cei ce-l criticau atât de sev­er la Corint ca legea să fie aceea care să dea viaţă. Mai erau iudaiza­tori – adică unii care încercau să degrabă, legea a fost concepută cu scopul de amestece legea cu harul. Ei îi învăţau pe creş­ a aduce cunoştinţa despre păcat şi mustrarea tini că trebuie să respecte anumite porţiuni din cu privire la păcat. Noul Legă­mânt este numit Legea lui Moise, pentru a putea fi acceptaţi aici duh şi reprezintă împlin­irea spirituală a deplin de Dumnezeu. Şi astfel apostolul va de­ tiparelor şi umbrelor Ve­chiului Legământ. Ce­ monstra aici superioritatea noului legă­mânt faţă ea ce cerea legea, dar nu putea nicicând pro­ de vechiul. El îşi prefaţează remar­cile, afirmând duce, se realizează acum prin Evanghelie, după că Dumnezeu l-a făcut compe­tent, ca slujitor al cum arată J. M. Davies: noului legământ. Desigur, un legământ este un acord, o promisiune sau un testa­ment. Vechiul Lucrarea „literei“ („slovei“ în versiunile mai vechi) Legământ a fost sistem­ ul de legi transmis de care omoară este ilustrată de exemplul celor 3.000 Dumnezeu lui Moi­se. Potri­vit prevederilor aces­ omorâţi la Sinai, cu prilej­ul inaugurării Vechiului tuia, binecu­vântarea depindea de ascultare. Era Legământ; iar lucrarea Duhului, respectiv misiu­ un legăm­ ânt al faptelor, un acord încheiat între nea dătătoa­re de viaţă, este ilustrată de exemplul Dumnezeu şi om, potrivit căruia, dacă omul îşi celor 3.000 mântuiţi în ­ziua Cincizecimii.10 făcea partea, Dumnezeu Şi-o făcea pe a Lui. Dar întrucât acordul depindea de om, nu putea 3:7 Versetele 7 şi 8 continuă reliefarea produce neprihănirea. Noul Legământ este contrastului dintre cele două legăminte. Aici Evanghelia. Potrivit prevederilor sale, Dumn­ezeu apostolul face un contrast între slava ce a în­ Se angajează printr-un legământ că îl va bine­ soţit darea legii şi slava legată de Evanghelie. cuvânta pe om, fără plată, prin harul Lui, prin Cuvintele slavă şi slăvit apar în capitole­le 3 răscumpărarea adusă prin Cristos Isus. Toate şi 4 de şaptesprezece ori. Vechiul Legă­mânt prevederile noului legăm­ ânt depind de Dumne­ este numit slujba morţii, gravată în litere pe zeu, şi nu de om; prin urmare, noul legământ pietre. Nu poate fi decât o referire la cele poate să realizeze tot ceea ce vechiul nu putea zece porunci, care îi ameninţau cu moartea pe realiza. toţi cei ce nu le păzeau (Ex. 19:13). Pavel nu Pavel oferă câteva exemple de deosebiri spune că darea legii a fost total lipsită de sla­ izbitoare între lege şi Evanghelie. El începe vă, pentru că asta n-ar fi adevărat. Când aici în versetul 6 cu primul dintre exemple, Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece po­runci afirmând nu al literei, ci al Duhului; căci li­ pe Muntele Sinai, s-au produs manifestări mă­ tera omoară, dar Duhul sau duhul (text mar­ reţe ale prezenţei şi puterii divine (Ex. 19). De ginal, NKJV) dă viaţă. Cei mai mulţi cercetă­ fapt, însăşi faţa lui Moise, care stătea în pre­ tori ai Bibliei interpretează sensul acestui verset zenţa lui Dumnez­eu, având comuniune cu El, astfel: dacă cineva adoptă doar semnificaţia de a început să strălucească, reflectând splendoa­ suprafaţă, textuală, a cuvintel­or Scripturii, în­ rea lui Dumnezeu. Astfel copiii lui Israel nu cercând să fie ascultător doar faţă de literă, pu­teau să-şi aţintească ochii asupra feţei lui fără să dorească să asculte şi de spiritul deplin Moise, din cauza strălucirii feţei lui. Era de al pasajului, atunci acele cuvinte îi vor face o luminozitate prea mare ca ei s-o poată privi rău, mai degrabă decât bine. Fariseii erau un încontinuu. Dar apoi Pavel adaugă aceste cu­ exemplu al acestui fel de ascultare. Ei erau vinte semnificative: slavă care a fost desfiinţa- scrupuloşi în cele mai mici amănunte, când tă. Asta înseamnă că străluci­rea puternică ce a venea vorba să dea zeciuială, dar nu manifes­ apărut pe faţa lui Moise nu a fost permanentă, tau îndurare şi dragoste faţă de alţii (Mat. ci o slavă temporară, trecătoare. Sensul spiritu­ 23:23). Deşi aceasta e o aplicaţie valabilă a al al acestui pasaj este că slava Vechiului Le­ pasajului, nu este totuşi interpretarea sa corec­ gământ a fost temporară. Legea avea o funcţie tă. În verse­tul 6 litera se referă la Evanghelia binedefinită. Ea fusese dată pentru a scoate în harului lui Dumnezeu. Când Pavel spune că evidenţă păcatul. Ea fusese o etalare a cerinţe­ litera omoară, el se referă la lucrarea legii. lor de sfinţenie ale lui Dumnezeu şi în sensul Legea îi condamnă pe toţi cei ce nu reuşesc aces­ta a fost slăvită. Dar ea a fost dată până să respecte preceptele sale sfinte. „Prin lege în vremea lui Cristos, care este împlinirea legii vine cunoştinţa despre păcat“ (Rom. 3:20). pentru neprihănire pentru toţi cei ce cred „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lu­ (Rom. 10:4). Ea a fost o umbră, pe când El crurile care sunt scrise în lege, ca să le împli­ este substanţa. A fost o imagine a lucrurilor

652 2 Corinteni mai bune ce aveau să vină şi acele lucruri îşi slavă. găsesc realitatea în Mântuitorul lumii. Versetul acesta mai stabileşte un contrast 3:8 Dar dacă legea a avut acest caracter între caracterul trecător şi temporar al legii şi slăvit, cu cât mai slăvită este lucrarea Duhu­ caracterul permanent al Evangheliei. Ceea ce lui? Sintagma: „slujba Duhului“ se referă la este desfiinţat (sau, mai corect, „ceea ce este Evanghelie. Duhul lui Dumnezeu lucrează prin în curs de dispariţie“) se referă, evident, la propovăduirea Evangheliei, iar lucrarea Duhu­ cele zece porunci – „slujba morţii, gravată în lui lui Dumnezeu este făcută în folosul celor litere pe pietre“ (v. 7). Astfel versetul acesta care primesc vestea bună a mântuirii. Sintag­ infirmă teoria adventiştilor de ziua a şaptea, ma „cum nu va rămâne cu slavă mult mai care susţin că doar legea ceremonială a fost mult slujba Duhu­lui?“ nu se referă la viitor, ci desfiinţată, nu şi cele zece porunci. la o consecinţă inevitabilă. Cu alte cuvinte, 3:12 Nădejdea la care se referă Pavel aici dacă un fapt sau o condiţie există, atunci ne­ este convingerea puternică în faptul că slava greşit şi cealaltă va urma. Evangheliei nu va păli şi nu va pieri niciodată. 3:9 Aici vechiul legământ este numit sluj- Din pricina acestei asigurări puter­nice, el poate ba condamnării, căci asta a fost urma­rea lui. vesti Cuvântul cu multă în­drăzneală. El nu El a adus condamnare tuturor oamen­ilor, avea nimic de ascuns. Nu e deloc nevoie să pentru că nimeni nu putea să ţină legea în folosească un văl. În multe religii care se mod desăvârşit. Totuşi şi aici era implicat un practică azi în lume adepţii lor susţin că ar anumit grad de slavă. El avusese un scop real dispune de mistere. Noii convert­iţi trebuie ini­ şi o utilitate reală pentru timpul acela. Dar ţiaţi în aceste taine adânci. Ei trec apoi prin slujba dreptăţii excelează în slavă. Hodge diferitele etape de iniţiere. Nu tot aşa este însă spune: „Slujba neprihănirii este acea slujbă în cazul Evangheliei, unde totul este desc­operit care pune în evidenţă neprihănirea prin care şi clar prezentat. Evang­helia se exprimă limpe­ oamenii sunt îndreptăţiţi şi astfel eliberaţi de de şi cu asigurare deplină cu privire la teme osânda pe care o pronunţase legea asupra cum ar fi mântui­rea, Sfânta Treime, cerul (ra­ lor“.11 Gloriile Evangheliei nu sunt de natură iul) şi iadul. să atragă vederea fizică, ci conţin o excelenţă 3:13 spre deosebire de Moise, care şi-a profundă şi durabilă, care încântă duhul. Glori­ acoperit faţa cu un văl, pentru ca fiii lui Isra- ile Calvarului eclipsează cu mult gloriile Mun­ el să nu-şi aţintească ochii asupra sfârşitului telui Sinai. a ceea ce este în curs de desfiin­ţare. Fundalul 3:10 Deşi într-o anumită privinţă legea a versetului 13 îl găsim în Exod 34:29-35. Acolo fost slăvită, totuşi când o comparăm cu noul aflăm că atunci când Moise s-a coborât de pe legământ, constatăm că nu a fost slăvită deloc. muntele Sinai, după ce stătuse în prezenţa Acest verset ne prezintă un contrast foarte pu­ Domnului, el nu şi-a dat seama că faţa îi stră­ ternic şi ne spune că atunci când cele două lucea. Copiii lui Israel se temeau să se apropie legăminte sunt puse alături, îndată se vede că de el, din pricina slavei feţei sale. Dar la în­ unul din ele îl eclipsează cu totul pe celălalt, demnul lui, ei s-au apro­piat, după care Moise adică noul legământ îl întrece pe vechiul, cum le-a dat sub formă de porunci tot ceea ce-i spune şi A. T. Robertson: „Slava mai mare o spusese Domnul lui. În Exod 34:33 citim ur­ face să pălească pe cea mai mică. În cel puţin mătoarele: „Când Moise a încetat să le vor­ o privinţă, vechiul pare să nu aibă deloc slavă, bească, el şi-a acoperit faţa cu un văl“ În 2 datorită gloriei supraabundente a noului legă­ Corinteni 3:13 apostolul explică de ce a proce­ mânt“.12 Denn­ey comentează şi el: „Când soa­ dat Moise astfel. Pentru ca fiii lui Israel să nu rele străluc­eşte în toată puterea sa, pe cer nu poată privi ţintă la sfârşitul a ceea ce era în mai este altă slavă“.13 curs de desfiinţare. Slava de pe faţa lui era o 3:11 Căci dacă ceea ce este desfiinţat a slavă trecătoare. Cu alte cuvinte, legea pe care fost introdus cu slavă, cu cât mai mult ceea ce i-a dat-o Dumne­zeu avea o slavă trecătoare, ce rămâne este în slavă. Trebuie să notăm pre­ chiar atunci începea să se risipească şi Moise poziţiile cu şi în. Ideea pe care o subliniază nu a vrut ca ei să vadă sfârşit­ul ei. Moise nu versetul este că procesul dării legii a fost înso­ voia să ascundă slava propriu-zisă, ci doar ţit de slavă, pe când în cazul noul­ui legământ trecerea ei, după cum redă foarte frumos slava este însuşi elementul de bază. Slava a acest lucru F. W. Grant: „Slava de pe faţa lui însoţit doar vechiul legământ, pe când Evan­ Moise trebuia să facă loc slavei de pe Altă ghelia harului lui Dumnezeu este ea însăşi Faţă“.14 Or, ştim că acest lucru a avut loc la

2 Corinteni 653 venirea Domnului Isus Cristos. Urmarea aces­ când loc adevărului minunat potrivit căruia toate tui fapt este că slujitorul noului legământ nu tipurile şi umbrele legii îşi găsesc împlinirea mai trebuie să-şi ascundă faţa. Slava Evanghe­ deplină în preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu, liei nu va păli şi nu va trece niciodată. Mesia al lui Israel. Dacă versetul se referă la 3:14 Dar minţile lor au fost orbite. Cop­iii naţiunea Israel, atunci este o referire la acel lui Israel nu şi-au dat seama de adevăr­ata timp viitor când o rămăşiţă credincioasă a Isra­ semnificaţie a ceea ce făcea Moise, după cum elului se va întoarce la Domnul, aşa cum pre­ nu şi-au dat seama mai toţi evreii, de-a lungul zice textul de la Romani 11:25, 26, 32. veacurilor. Chiar pe când scria Pavel aceste 3:17 Pavel a subliniat până acum faptul că rânduri, ei continuau să se ţină strâns de lege, Cristos este cheia înţelegerii Vechiului Testa­ punându-şi în ea toată nădejdea ca mijloc de ment. Aici el subliniază din nou adevăr­ul mântuire şi refuzând să-L accepte pe Domnul acesta, spunând: Domnul este Duhul. În ma­ Isus Cristos. joritatea versiunilor Bibliei „Duhul“ apare tipă­ Căci până în ziua de astăzi, la citirea Ve- rit cu majusculă, pentru a se înţelege că este chiului Testament, acelaşi văl rămâne neridi- Duhul Sfânt. Dar contextul sugerează că Dom­ cat. Cu alte cuvinte, pe când scria apostolul nul este duhul Vechiului Testament, după cum aceste rânduri, când iudeii citeau Vechiul Tes- „mărturia lui Isus este duhul profeţiei“ (Apo. tament, ei nu descopereau taina pe care Mo­ 19:10). Toate tiparele şi umbrele Vechiului Tes­ ise a ascuns-o de strămoşii lor, sub văl. Ei tament îşi găsesc împlinirea în Cristos. Unde nu-şi dădeau seama că slava legii trecea, întru­ este Duhul Domnului16, acolo este libertate cât legea îşi găsise împlinirea în Domnul Isus înseamnă că oriunde Isus Cristos este recunos­ Cristos. cut ca Domn sau ca Iehova, există libertate, Vălul este desfiinţat în Cristos. Terme­nul adică libertate faţă de robia legii, eliberare de văl este redat în multe versiuni în litere cursi­ obscuritate în lectura Scripturii şi libertate de a ve, deoarece a fost furnizat de traducă­tori, privi faţa Lui fără nici un văl despărţitor. pentru complinirea sensului. Unii susţin că nu 3:18 În Vechiul Legământ, numai Moise vălul este desfiinţat, ci vechiul legăm­ ânt. Dar avea voie să privească slava Domnului. În sensul şi mai probabil ar fi acela că dificulta­ Noul Legământ noi toţi avem prilejul de a tea înţelegerii Vechiului Testam­ ent dispare privi cu faţa descoperită... slava Domnului. atunci când o persoană vine la Cristos, după Faţa lui Moise a trebuit să fie acoperită de un cum se exprimă şi Hodge: văl, după ce a stat de vorbă cu oamenii. În schimb, noi putem fi cu faţa neacoperită. Noi Scripturile Vechiului Testament sunt inteligi­bile putem să ne păstrăm faţa neacoperită prin doar atunci când sunt înţelese ca texte care Îl mărturisirea păcatului din viaţa noastră şi de­ prezic şi-L prefigurează pe Cristos. Cunoaşterea părtarea de el, printr-o stare de totală sincerita­ lui Cristos... înlătură vălul cu care era acoperit te faţă de Dumnezeu şi faţă de noi înşine. Vechiul Testament.15 Sau, cum spunea odată un misionar veteran din India: noi trebuie „să lepădăm vălurile 3:15 Aici asistăm la o uşoară modificare a păcatului, prefăcătoriei şi oricărei încercări de a figurii. În ilustraţia cu Vechiul Testament, vălul juca teatru, precum şi orice tentativă de a ne acoperea faţa lui Moise, dar acum vălul este ascunde după un paravan fals; trebuie să re­ peste inimile evreilor, căci ei continuă să obţi­ nunţăm la orice compromi­suri şi jumătăţi de nă neprihănirea pornind de la principiul fapte­ măsură. Totul trebuie să fie la noi [limpede ca lor, fără să-şi dea seama că lucrarea a fost bună-ziua:] da sau nu“. deja înfăptuită de Mântuito­rul, pe crucea Gol­ Următorul pas este să privim ca într-o gotei. Ei caută să obţină mântuirea prin propri­ oglindă slava Domnului. Oglinda este Cuvân­ ile lor merite, fără să-şi dea seama că legea îi tul lui Dumnezeu. Când ne apropiem de Bi­ condamnă fără echivoc şi că singura lor scă­ blie, Îl vedem pe Domnul Isus revelat în toată pare este să alerge în braţele Domnului, pentru splendoarea Sa. Acum încă nu-L vedem faţă a căpăta îndurare şi har. în faţă, ci numai aşa cum Se oglindeşte El în 3:16 Vreunul din versetul 16 se referă, Cuvântul Său. probabil, la un iudeu individual sau la Israel, ca Observaţi vă rog că slava Domnului este naţiune. Când iudeul individual sau naţiu­nea se cea pe care o privim. Aici Pavel nu se gân­ întorc la Domnul şi-L primesc pe Isus ca Me­ deşte atât de mult la frumuseţea morală a lui sia, vălul este ridicat şi obscuritatea dispare, fă­ Isus ca Om care a trăit pe acest pământ, ci

654 2 Corinteni mai degrabă la actuala Sa slavă, preamărit la cadrul Vechiului Legământ, astăzi fiecare copil dreapta lui Dumnezeu. Slava lui Cristos con­ al lui Dumnezeu are privilegiul, cumpărat cu stă, cum arată Denney, în faptul că: sângele scump al lui Isus, de a fi acoperit de această slavă. De asemenea, în loc să reflec­ El împarte tronul cu Tatăl, fiind Capul Bisericii, tăm doar slava lui Dumnezeu pe faţa noastră, posesorul şi dătătorul întregii plinătăţi a harului noi, cei din Noul Legământ, suntem cu toţii divin, Judecătorul care va judeca lumea, cuceri­ transformaţi (textual: metam­ orfozaţi) în ace- torul oricărei puteri ostile, mijlocitorul alor Săi şi, laşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul pe scurt, purtătorul oricărei maiestăţi ce-I aparţine Domnului. Dacă faţa lui Moise reflecta slava, Lui, ca Rege [al regilor].17 faţa noastră radiază slava din interior. Astfel îşi încheie Pavel expoziţiunea sa Pe măsură ce ne preocupăm cu slava mistică şi profund spirituală asupra noului le­ Domnului Isus Cristos, înviat, înălţat la cer şi gământ, în comparaţie cu vechiul. preamărit, suntem transformaţi în ace­laşi chip al Lui. Iată, în esenţă, secretul sfinţeniei F. O bligaţia de a predica o evanghelie curată creştine: să fim preocupaţi cu Cristos, iar nu (4:1-6) cu noi înşine, deoarece preoc­uparea cu noi înşine va aduce înfrângere. Nu ocupându-ne 4:1 În primele şase versete din capitolul 4, cu alţii – întrucât asta ne va aduce dezamăgi­ Pavel subliniază responsabilitatea solemnă a re. Ci ocupându-ne cu slava Domnului noi fiecărui slujitor al lui Cristos de a face mesa­ devenim tot mai mult asemenea Lui. jul Evangheliei cât mai lămurit cu putin­ţă. Acest proces minunat de transformare are Acesta nu trebuie acoperit cu nici un văl, ci loc din slavă în slavă, adică de la un grad de totul trebuie să fie clar expus, onest şi sincer. slavă la altul, şi nu se petrece instan­taneu. Pavel a vorbit până acum despre modul Nici o experienţă din viaţa creştină nu va pro­ minunat în care Dumnezeu l-a înzestrat cu duce în noi chipul Său într-o clipă. Mai de­ calităţile necesare de a fi un slujitor destoinic grabă este un proces, decât o criză. Nu este al noului legământ. Acum el reia firul gândi­rii ca slava trecătoare a legii, ci o glorie tot mai din punctul unde rămăsese. Conştienţa extraor­ mare. dinarei demnităţi de care se bucură în lucrarea Puterea acestui proces minunat este Duhul creştină îl împiedică pe un om ca Pavel să Sfânt al lui Dumnezeu – prin Duhul Domnu- cadă de oboseală. Desigur, sunt destule pricini lui. Pe măsură ce ne aţintim privirile tot mai de întristare şi de descurajare pe calea slujirii mult asupra Domnului slavei, stu­diin­d­u-L pe creştine, dar Domnul dă îndurare şi har pentru El, contemplându-L cu adoraţie, Duhul Dom- orice situaţie şi nevoie care s-ar ivi. Astfel, in­ nului lucrează în viaţa noastră miracol­ul extra­ diferent care ar fi descurajările ce ne lovesc, ordinar de minunat al confor­mării noastre tot încurajările vor fi totdeauna mai numeroase şi mai mult după chipul lui Cristos. mai mari. Darby scoate în evidenţă cum a fost trans­ Pavel nu a căzut de oboseală. El nu s-a format Ştefan prin actul privirii la Cris­tos: purtat cu laşitate, ci cu bărbăţie, în faţa unor bariere aparent insurmontabile. Vedem acest lucru la Ştefan, când acesta este lovit 4:2 Phillips traduce versetul doi foarte plas­ cu pietre, când îşi ridică privirile spre cer şi vede tic: slava lui Dumnezeu şi a lui Isus. Cristos spusese: „Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac“. Prin urmare, Noi nu recurgem la hocus-pocus, nici la şiretli­ privind spre cer şi văzându-L pe Isus în slava lui curi, nici la manipulări necinstite ale Cuvântului Dumnezeu, Ştefan este şi el îndemnat să se roage: lui Dumnezeu. Noi rostim adevărul curat şi astfel „Doamne, nu le ţine la socoteală acest păcat“. Şi ne recomandăm pe noi înşine conştiinţei oricărui din nou pe cruce Cristos spune: „Tată, în mâinile om în faţa lui Dumnezeu. Tale îmi încredinţez duhul“. Iar Ştefan spune: „Doamne Isuse, primeşte-mi duhul“, fiind astfel Negreşit aici apostolul se gândeşte iar la schimbat în chipul lui Cris­tos.18 învăţătorii falşi care se strecuraseră în biseri­ca din Corint. Metodele lor erau aceleaşi ca întot­ Prin urmare, gândiţi-vă cât de transcen­dentă deauna – cele folosite de forţele răului, adică este slava Noului Legământ. Pe când numai ademeniri ruşinoase la păcat, jonglarea viclea­ un singur om avea faţa acoperită de slavă în nă a adevărului, recurgerea la argum­ entări meşteşugite şi alterarea Cuvântului lui Dumne­

2 Corinteni 655 zeu. Cu privire la ultima sintag­mă: nu stri- slavă. Nu Tâmplarul din Nazaret este pre­ căm Cuvântul lui Dumnezeu, negreşit Pavel zentat acum credinciosului, nici chiar Cristos face aluzie aici la ocupaţia de predilecţie a întins pe cruce, ci Domnul Isus Cristos, care a acestor oameni – aceea de a căuta să ameste­ murit, a fost îngropat şi a înviat, stând acum ce legea cu harul. la dreapta lui Dumnezeu în cer. El este obiec­ Metoda apostolului se deosebea foarte mult tul credinţei credinciosului – proslăvit­ul Fiu al de a acestora, fiind exprimată în cuvin­tele: ci lui Dumnezeu, în cer. prin arătarea adevărului ne reco­mandăm pe 4:5 În acest verset avem, deopotrivă, cea noi înşine oricărei conştiinţe omeneşti înain- mai pricăjită temă pe care ar putea-o alege un tea lui Dumnezeu. Arătarea adevărului poa­ predicator, dar şi cea mai măreaţă. Pe de o te să îmbrace două forme. Noi manifestăm parte, este vorba despre noi înşine, iar pe de adevărul atunci când îl exprimăm pe faţă, alta îl avem pe Cristos Isus, Domnul. într-o manieră inteligibilă. Dar îl mai manifes­ După câte se pare, iudaizatorii aveau obice­ tăm şi atunci când îl trăim în practică, în viaţa iul de a predica despre ei înşişi. Pavel se deta­ noastră, înaintea altora, pentru ca ei să-l poată şează net de aceşti oameni. El nu doreşte să vedea etalat în viaţa noastră, în pilda pe care irosească timpul oamenilor cu predici despre o dăm. Pavel a folosit ambele metode. El a un subiect atât de nevrednic. Tema lui a fost predicat Evanghelia, a ascultat de preceptele întotdeauna: Cristos Isus, Domnul. El a cău­ Evangheliei în viaţa sa şi, făcând aşa, a căutat tat să-i aducă pe oameni în punctul în care să să se recom­ ande pe sine oricărei conştiinţe dorească să-şi plece ge­nunchiul înaintea lui omeneşti, înaintea lui Dumnezeu. Isus Cristos şi să-i aducă omagiu, ca Domn al 4:3 Apostolul s-a referit la grija extraor­ vieţii lor. dinară de care a dat el dovadă de a face ade­ Apostolul şi-a prezentat conlucrătorii prin vărul lui Dumnezeu cât mai clar cu putinţă cuvintele: robii voştri pentru Isus. Proce­dând pentru oameni, atât în precept, cât şi în trăirea astfel, atât el, cât şi colaboratorii săi s-au es­ practică. Dacă Evanghelia este acoperită pen­ tompat, trecând pe planul doi. Ei nu erau de­ tru unii, asta nu este în nici un caz vina lui cât nişte robi, gata să ajute în orice chip posi­ Dumnezeu, şi Pavel vrea ca să nu fie nici vi­ bil, pentru a-i aduce pe oameni la Domnul na lui. Dar, pe când scrie aceste cuvinte, el Isus. este conştient că sunt unii care pur şi simplu 4:6 Pavel compară aici convertirea unui nu pot pricepe. Cine sunt aceştia? Sunt cei păcătos cu pătrunderea luminii în zorii crea­ care pier. De ce sunt ei atât de orbi? Răspun­ ţiei. sul îl găsim în versetul următor. Iniţial, Dumnezeu a poruncit luminii să 4:4 Satan este vinovatul. Numit aici dum­ strălucească în întuneric. El a spus: «Să fie nezeul veacului acestuia, el este cel care a lumină» şi a fost lumină“ (Gen. 1:3). reuşit să acopere cu un văl minţile celor ne­ Pavel afirmă aici că acelaşi Dumnezeu credincioşi, dorind să-i ţină în întu­neric veşnic, care iniţial a poruncit luminii să străluc­ ească ca lumina Evangheliei slavei lui Cristos... să din întuneric a strălucit în inimile noastre. nu strălucească peste ei şi ca nu cumva ei să Ce minunat este acest lucru! În cadrul primei poată fi mântuiţi. creaţii, Dumnezeu a poruncit luminii să strălu­ În universul nostru fizic soarele străluc­eşte cească. Dar la noua creaţie, Dumnezeu Însuşi întotdeauna. Dar noi nu-l vedem întotd­eauna, străluceşte în inimile noastre, acest lucru fiind deoarece uneori ceva se interpune între noi şi mult mai personal! soare. Tot aşa este şi cu Evanghelia. Lumina Evenimentele descrise în prima parte din evangheliei străluceşte de-a pururea. Dumne­ Geneza 1 sunt o imagine a ceea ce are loc în zeu întotdeauna caută să îndrepte lumina ei în cadrul noii creaţii. Iniţial Dumnezeu l-a creat inimile oamenilor. Dar Satan interpune diverse pe om ca fiinţă nevinovată. Dar apoi a inter­ bariere între necred­incioşi şi Dumnezeu – fie venit păcatul, care a adus cu el un întu­neric că este vorba despre mândrie, fie răzvrătire, fie gros. neprihănire proprie, fie o sumedenie de alte Pe măsură ce se predică Evanghelia, Duhul bariere. Toate acestea împiedică lumina Evan­ lui Dumnezeu mişcă inima unei persoane, aşa gheliei de a străluci în inimile acestor oameni. cum S-a mişcat El peste faţa adâncului, după Satan pur şi simplu nu doreşte ca oamenii să creaţia iniţială. fie mântuiţi. Apoi Dumnezeu străluceşte în inima acelei Evanghelia are de a face cu Cristos în persoane, arătându-i că este un păcătos vino­

656 2 Corinteni vat, ce are trebuinţă de un Mântuitor. „Creaţia Vase sparte şi firave, purtând însă materială din Geneza a început cu lumina şi De-a lungul veacurilor tot aşa începe şi creaţia spirituală. Dumnezeu Bogăţiile atât de generos dăruite «străluceşte în inimile noastre» prin Duhul Însuşi Darul fără seamăn al lui Dumnezeu, prea­ Sfânt, după care începe viaţa spirituală“ (Text iubitul Său Fiu! select). Versetul acesta ne explică de ce a strălu­cit O, de-am fi mai goliţi de noi înşine, mai umili, Dumnezeu în inimile noastre. În versiu­nile Mai neobservaţi, mai necunoscuţi şi mai KJV şi NKJV textul sună astfel: ca să dea lu- estom­paţi! mina cunoştinţei slavei lui Dumne­zeu pe faţa În mâna lui Dumnezeu, vase mai de preţ, lui Isus Cristos. De aici se poate deduce că fiind astfel scopul urmărit de El este doar de a ne da lu- Umpluţi cu Cristos şi numai cu Cristos! mina cunoştinţei slavei lui Dum­nezeu. Dar J. N. Darby sugerează o modific­are semnificativă Nimic din lumea asta Slava să n-o umbrească! în acest verset, în felul în care a tradus el Nimic din eul nostru lumina să n-o acopere! Noul Testament: „Pentru strălucirea cunoştin­ Doar despre minunata istorie a lui Cristos ţei slavei lui Dumnezeu în faţa lui Isus Cris­ Vasul nostru, plin de El, de-a pururi tos“. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu străluceşte să vor­bească! în inimile noastre doar pentru a ne da această – Tr. Frances Bevan cunoştinţă, ci mai degrabă ca prin noi cunoş­ tinţa să poată străluci asupra altora. „Noi nu De ce a rânduit Dumnezeu ca această co­ suntem terminalele binecuvântărilor sau exerci­ moară să fie aşezată în vase de lut? Răs­ ţiilor noastre, ci canalele prin care se scurg punsul: pentru ca această nespus de mă­reaţă aces­tea“. (Text select) putere să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. O ilustraţie biblică a acestui principiu o Dumnezeu nu doreşte ca oamenii să fie preo­ găsim în însăşi viaţa apostolului Pavel. Pe cupaţi cu instrumentul uman, ci mai degrabă când se afla pe drum spre Damasc, Dumne­ cu puterea şi măreţia Sa. Şi astfel, El în mod zeu a strălucit în inima lui. El şi-a dat seama intenţionat încredinţează Evanghelia u­nor fiinţe că Cel pe care Îl urâse atât de mult, crezând omeneşti adesea slabe şi aparent lipsite de că este îngropat într-un mormânt din Iudeea, orice frumuseţe, în felul acesta toată slava şi este Domnul slavei. Din ziua aceea, el a înce­ lauda să fie aduse doar Creatorului, şi nu cre­ put să răspândească pretutindeni pe unde mer­ aturii. gea lumina cunoştinţei slavei lui Dum­nezeu aşa cum se găseşte aceasta pe faţa lui Isus Tainică bucurie e să constatăm că Cristos. Sarcina încredinţată depăşeşte cu mult puterile G. Un vas de lut cu un destin ceresc (4:7-18) noastre. 4:7 După ce a vorbit de obligaţia de a vesti mesajul cu claritate, apostolul Pavel ia în consi­ Când astfel e adusă la îndeplinire sarcina, deraţie instrumentul uman căruia i s-a încredin­ ţat minunata comoară a Evangheliei. Comoara Slava toată lui Cristos îi aparţine, nu nouă! este mesajul glorios al Evangheliei. Pe de altă parte, vasul de lut este firavul nostru trup ome­ – Houghton nesc. Contrastul dintre cele două este extraordi­ nar de mare. Evanghelia este ca un diamant de Jowett spune: mare preţ ce străluceşt­e indiferent pe ce faţă l-ai întoarc­e. Ce cutremurător de măreţ este faptul Ceva nu este în regulă atunci când vasul depose­ că un diamant atât de preţios a fost încredinţat dează comoara de gloria ei, când cutia e mai unui vas de lut, atât de slab! atrăgătoare decât giuvaierul din ea. După cum e ceva pervers într-o ramă mai de preţ decât tabloul Biete vase de lut, fără strălucire înrămat, când vasul de la masă devine mai im­ Purtând în ele bogăţii nebănuite, portant decât bucatele servite în el. E ceva fatal Comoară minunată a Cerului în slujirea creştină atunci când „ne­spus de mărea­ De Cristos aşezată în sfinţii de pe pă­mânt! ţa putere“ este din noi înşine, şi nu din Dumne­ zeu. O atare măreţie este trecăt­oare şi negreşit se va ofili degrabă, ca iarba câmpului.19 Pe când scria Pavel versetul 7, aproape sigur se gândea la incidentul de la Judecă­ tori 7, unde se spune că Ghedeon a dotat

2 Corinteni 657 armata sa cu trompete şi cu vase de lut, în sluji mai bine pe Domnul, dacă Domnul i-ar care au fost puse torţe aprinse. La un sem­ fi ferit cărarea de necazuri. Dar Scriptura ne nal prestab­ilit, oamenii trebuiau să sune din învaţă exact opusul acestei păreri. Dumnez­eu, trâmbiţe şi să spargă ulcioarele de lut. Când în minunata Sa înţelepciune, a găsit cu cale să s-au spart ulcioarele, lămpile au strălucit în le permită slujitorilor Săi să fie atinşi de boală, toate splen­doarea lor, fapt care i-a umplut de întristare, de suferinţe, de persec­uţii, de difi­ de groază pe inamici. Aceştia au crezut să cultăţi şi de strâmtorări – toate acestea având sunt urmăriţi de o mare armată, şi nu doar menirea de a sparge ulcioarele de lut, pentru de trei sute de oşten­i. Învăţămintele care se ca lumina Evangheliei să stră­lucească mai ta­ desprind de aici sunt următoarele: Aşa după re. cum în cazul lui Ghedeon lumina a strălucit 4:10 Viaţa slujitorului lui Dumnezeu este doar atunci când au fost sparte ulcioarele, o viaţă de moarte necurmată. După cum tot aşa este şi în cazul Evangheliei. Numai Domnul Isus Însuşi, în timpul vieţii Sale pe atunci când instru­men­tele umane vor fi spar­ pământ, a fost supus mereu la violenţă şi per­ te şi predate Dom­nului va putea Evanghelia secuţie, tot aşa cei ce păşesc pe urmele Lui să strălucească prin noi, în toată splendoarea vor avea parte de acelaşi tratament. Dar asta sa. nu înseamnă defel înfrângere, ci este calea bi­ 4:8 Apostolul explică în continuare că, în­ ruinţei. Toţi cei ce mor astfel, zi de zi, au trucât comoara a fost încredinţată unor vase de parte de această binecuvântare. lut, s-a creat un dualism: pe de o parte Numai în felul acesta viaţa lui Isus se poa­ e­xistând o aparentă înfrângere, iar pe de alta o te dovedi în trupurile noastre. Viaţa lui Isus necurmată biruinţă. Privind lucru­rile din afară, nu înseamnă aici doar viaţa de Om, trăită de totul pare o slăbiciune, dar în realitate avem o El pe pământ, ci viaţa Lui actuală, ca Fiu tărie extraordinară. Când spune apostolul: Sun- preamărit al lui Dumnezeu în cer. Cum va tem presaţi din greu din toate părţile, dar nu putea lumea să vadă viaţa lui Cristos, când El zdrobiţi, el se referă la faptul că era în per­ nu este prezent în chip personal sau fizic în manenţă presat de adversari şi de greutăţile lumea de azi? Răspunsul este că, pe măsură prin care trecea. Cu toate acestea, nu era total ce noi, creştinii, suferim în slujba Domnului, împiedicat de a rosti mesajul Evangheliei. viaţa Lui este arătată în trupul nostru. Perplecşi, dar nu în disperare. Din punct 4:11 Ideea de viaţă din moarte continuă de vedere omenesc, Pavel adesea nu ştia dacă în versetul 11. Este unul dintre cele mai pro­ se mai găseşte o cale de scăpare din greutăţile funde principii ale existenţei noastre. Carnea cu care era confruntat, şi totuşi Domnul nicio­ consumată de noi pentru întreţinerea vieţii este dată nu l-a lăsat să cunoască disperarea. Pa­ obţinută în urma morţii animalel­or. Tot aşa vel nu a fost niciodată lăsat într-o strâmtorare este şi pe plan spiritual. „Sângele marti­rilor din care să nu mai fie cale de scăpare. este sămânţa bisericii“. Cu cât este mai perse­ 4:9 Persecutaţi, dar nu părăsiţi. Uneori cutată şi mai strâmtorată biserica, cu cât este Pavel simţea ameninţarea vrăjmaşilor, dar nici­ mai hăituită şi mai persecutată, cu atât mai odată Domnul nu l-a lăsat să cadă în mâna mult se răspândeşte creştinismul. duşmanilor săi. Trântiţi, dar nu distruşi în­ Şi totuşi ne vine greu să acceptăm acest seamnă că Pavel a fost de multe ori rănit grav adevăr în ziua de azi. Când un slujitor al lui în luptă, dar de fiecare dată Domnul l-a ridicat Dumnezeu este violentat, suntem tentaţi să din nou, pentru a putea vesti în conti­nuare considerăm asta o tragedie. În realitate, aceas­ta slăvita Sa Evanghelie. e metoda normală de lucru a lui Dumne­zeu, Comentariul biblic The New Bible Com­ şi nu excepţia. Permanenta expunere la perico­ mentary parafrazează versetele 8 şi 9 astfel: lul morţii din pricina lui Isus este maniera di­ „Împresuraţi din toate părţile, dar nu ampu­taţi; vină prin care viaţa lui Isus se arată în tru- neştiind ce să facem, dar niciodată lipsiţi de pul nostru muritor. speranţă; hăituiţi de oameni, dar niciodată 4:12 Aici apostolul rezumă tot ce a afir­ abandonaţi de Dumnezeu; adesea doborâţi, dar mat anterior, amintindu-le corintenilor că toc­ niciodată sfârşiţi“. mai prin această viaţă de suferinţă perma­nentă Poate ne-am întrebat de ce Domnul i-a în­ au ajuns ei să se înfrupte din viaţa divină. găduit robului Său să treacă prin asemenea Pentru ca Pavel să poată vesti Evanghelia la încercări şi supuneri la probă. Poate am fi în­ Corint, a trebuit să sufere necazuri nespus de clinaţi să credem că apostolul L-ar fi putut mari. Dar toate acestea s-au meri­tat, întrucât

658 2 Corinteni corintenii şi-au pus încrederea în Domnul Isus, Dumnezeu care L-a înviat pe Domnul Isus Îl având acum viaţă veşnică. Suferinţele fizice va învia şi pe apostolul Pavel împreună cu ale lui Pavel şi pierderile suferite de el au în­ Isus şi-l va prezenta împreună cu corintenii. semnat un câştig spiritual pentru alţii. Robert­ 4:15 Având înaintea lui siguranţa deplină son spune, în această privinţă: „Procesul morţii şi nădejdea învierii, apostolul a fost dispus să permanente a apostolului se manifesta spre treacă prin greutăţi nespus de mari. El ştia că binele celor care beneficiau de slujba lui“.20 toate aceste suferinţe aveau un rezultat du­blu. Adesea avem tendinţa să strigăm către Urmarea lor era un belşug de binecuv­ântare Domnul când trecem prin boli, cerându-I să pentru corinteni, pentru ca astfel să se poată ne izbăvească de ele, pentru ca să-L putem înmulţi mulţumirile spre slava lui Dumne­ sluji mai bine. Poate că uneori ar trebui să-I zeu. Acestea erau cele două motive care-l mulţumim însă lui Dumnezeu pentru aseme­ animau pe Pavel în tot ce spunea şi făcea. El nea întristări ce le trimite în viaţa noastră, şi era preocupat cu slava lui Dumnezeu şi cu să ne bucurăm în strâmtorările noastre, pen­ binecuvântarea semenilor săi. tru ca puterea lui Cristos să se odihneasc­ă Pavel îşi dădea seama că pe măsură ce peste noi. creşteau suferinţele în viaţa lui, proporţional cu 4:13 Apostolul a vorbit până în acest punct acestea creştea şi harul lui Dumnezeu către despre starea permanentă de slăbiciune şi ne­ alţii. Cu cât erau mântuiţi mai mulţi oameni, putinţă a vasului omenesc căruia i s-a încre­ cu atât mai multe mulţumiri se ridicau spre dinţat Evanghelia. Care este, aşadar, atitudinea Dumnezeu. Şi cu cât se ridicau mai multe lui faţă de toate acestea? Este el oare înfrânt mulţumiri spre Dumnezeu, cu atât Dumne- sau descurajat sau doborât de întristare? Nici­ zeu era mai proslăvit. decum! Credinţa îl învrednic­eşte să continue Traducerea parafrazată a Bibliei Living Bi- să predice Evanghelia, deoarece ştie că dincolo ble (în româneşte: „Noul Testament pe înţele­ de suferinţele vieţii acesteia se află glorii ne­ sul tuturor“, ediţia II 1990, n.tr.), a prins foarte spus de mari. bine spiritul acestui verset: În Psalmul 116:10 psalmistul spune: „Am crezut, drept care, am vorbit“. El s-a încrezut Suferinţele prin care trecem sunt spre folosul în Domnul, drept care cele spuse de el au fost vostru. Şi cu cât vor fi câştigaţi mai mulţi din­ urmarea acelei credinţe adânc statornicite. El avea tre voi pentru Cristos, cu atât vor exista mai acelaşi spirit al credinţei pe care îl avea şi psal­ mulţi care să-I mulţumească pentru marea Sa mistul când a rostit acele cuvinte. Pavel spune: bunătate şi îndurare, iar Domnul va fi cu atât „Şi noi credem şi, prin urmare, vorbim“. mai slăvit. Strâmtorările şi persecuţiile din viaţa lui Pavel nu i-au închis gura. Credinţa adevărată 4:16 Pavel arătase că este gata să îndure întotdeauna se va exprima, căci nu poate păs­ tot felul de suferinţe şi primejdii, deoarece tra tăcere. avea mereu aţintite privirile spre nădejdea şi certitudinea învierii. De aceea el nu cădea de Dacă în Isus Cristos te-ncrezi, oboseală. Deşi, pe de o parte, procesul dete­ Negreşit Îl vei vesti; riorării fizice îşi face mereu simţită prezenţa, Doborât chiar de vei fi, pe de altă parte, concomitent cu acesta, are Despre El nu vei înceta a vorbi. loc un proces de necurmată înnoire spiritu­ală, care îl învredniceşte pe Pavel să meargă înain­ Dacă-n Isus crezi te, în pofida tuturor împrejurărilor neprielnice Şi pe Mântuitoru-L primeşti, prin care trecea. Pentru-a nu-ntrista pe Duhul, Faptul că omul din afară se trece nu are Nu te vei codi, ci pe El Îl vei vesti! nevoie de nici un comentariu special sau ex­ plicaţie, fiind cât se poate de evident în trupu­ 4:14 Dacă ni se pare ciudat că Pavel nu a rile noastre! Dar Pavel se bucură aici de faptul fost cutremurat în faţa pericolului constant de că Dumnezeu îi dăruieşte zilnic porţia de pu­ a-şi pierde viaţa, răspunsul îl vom găsi în ver­ tere pentru a putea continua slujirea creştină. setul 14, acesta fiind secretul curajului cu care Cuvintele lui Michelangelo sunt nimerite în vestea el mesajul creştin. El ştia că lucrurile acest punct, ele adeverindu-se: „Cu cât se îm­ nu se termină cu viaţa aceasta. El ştia că pen­ puţinează mai mult marmora, cu atât creşte tru credincios există siguranţa învierii. Acelaşi statuia“. Sau, cum spune şi Ironside:

2 Corinteni 659 Ni se spune că trupurile noastre materiale se Cine le vede pe cele dintâi are vedere, dar cine schimbă în întregime la fiecare şapte ani... Cu le vede pe cele din urmă are prevedere. Primul toate acestea păstrăm conştiinţa faptului că sun­ mod de a vedea este natural, firesc; al doilea e tem aceeaşi persoană, neschimbată. Personal­itatea spiritual. Organul principal al primei acţiuni este noastră rămâne neschimbată, de la an la an şi tot int­electul, pe când organul princ­ipal al celei de-a aşa stau lucrurile şi cu privire la schim­barea mai doua acţiuni de discernăm­ ânt este credinţa... De mare care va veni. În fluturele minu­nat se află la un capăt la altul al Scripturii, ni se prezintă aceeaşi viaţă ce sălăşluia în viermele neatrăgă­ mereu contrastul acesta dintre vedere şi prevede­re tor.21 şi în fiecare caz ni se spune să luăm seama la îngustimea primei şi la largheţea celeilalte.25 4:17 După ce am luat cunoştinţă despre toate suferinţele cumplite prin care a trecut H. Necesitatea de a trăi în lumina faptu­lui că apostolul Pavel, ne vine greu să înţelegem de ne vom înfăţişa înaintea scaunu­lui de ju- ce le numeşte el întristări uşoare şi de o cli- decată al lui Cristos (5:1-10) pă, căci, într-o anumită privinţă, ele nu au fost deloc uşoare, ci amare şi crunte. Versetele următoare sunt strâns legate de Dar explicaţia o găsim în comparaţia pe cele dezbătute anterior. Pavel s-a referit până care o face Pavel. Privite izolat, aceste strâm­ acum la suferinţele şi încercările actuale, dar şi torări ar părea, într-adevăr, foarte apăsătoare. la slava care îl aştepta. Şi astfel el ajunge Dar când sunt puse alături de greutatea acum la însuşi subiectul morţii. În fragmentul veşnică de slavă22 ce ne aşteaptă, ele sunt acesta avem una din cele mai ample prezen­ într-adevăr uşoare. Învăţămintele pe care le tări a subiectului morţii din toată Scriptura, tragem în urma sufer­inţelor de pe acest pă­ precum şi raportul creştinului faţă de ea. mânt vor da rod bogat în viaţa de apoi. 5:1 În versetul 1, apostolul se referă la Moorehead face următoarea observaţie: trupul nostru muritor din vremea de acum, în „Aici avem parte doar de o frântură de cuvintele: casa pământească a cortului nos- bucurie, acolo copleşiţi vom fi de ea. Doar tru. Un cort nu e o locuinţă permanentă, ci un strop de bucurie aici, dincolo un temporară sau portabilă, de care se folo­sesc ocean!“23 drumeţii şi turiştii. Găsim în acest verset o piramidă, pe care, Moartea este definită aici drept o desfa­cere aşa cum arată F. E. Marsh, creştinul, urc­ând-o, a acestui cort. Cortul este strâns în clipa mor­ nu oboseşte, ci găseşte în ea odihn­ă şi mângâ­ ţii. Trupul este depus în mormânt, pe când iere pentru sufletul lui. duhul şi sufletul credinciosului merg în pre­ zenţa Domnului. Slavă Pavel începe capitolul 5 cu asigurarea că Greutate de slavă dacă această casă pământească va fi nimicită O greutate veşnică de slavă (ca urmare a suferinţelor menţionate în ca­ Mai presus de orice măsură, o greutate pitolul precedent), el este încredinţat că are în veşnică de slavă ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă veş- Cu mult mai presus de orice măsură, o greutate nică, nefăcută de mâini. Observaţi distincţia veşnică de slavă.24 dintre cort şi clădire. Cortul provizoriu este desfăcut sau strâns, pe când o casă nouă şi 4:18 În versetul acesta verbul a privi nu permanentă îl aşteaptă pe credincios în patria se referă doar la capacitatea omenească de a cerească. Aceasta este o clădire de la Dumne- vedea, ci transmite ideea de a percepe im­ zeu, în sensul că Dumn­ezeu este Cel care portanţa unui lucru. Nu lucrurile ce se văd ne-o dăruieşte. sunt ţelul existenţei noastre. Aici ele se referă, Mai mult, este o casă nefăcută de mâini. în principal, la greutăţile, încercările şi sufe­ De ce face oare Pavel această afirmaţ­ie? Tru­ rinţele îndurate de Pavel, care au avut un rol purile noastre actuale nu sunt făcute de mâini; secundar în slujba sa. Marele ţel al slujbei sale prin urmare, oare de ce subliniază el că viitoa­ l-au constituit lucrurile care nu se văd. Aici rele noastre trupuri slăvite nu vor fi făcute de am putea menţiona slava lui Cris­tos, binecu­ mâini? Răspunsul constă în faptul că sintag­ vântările semenilor noştri şi răs­plata care îl ma: nefăcută de mâini înseamnă: „neaparţi­ aşteaptă pe slujitorul credincios al lui Cristos nând acestei creaţii“, fapt coroborat de Evrei la Scaunul de Judecată al lui Cristos. Sau, 9:11, unde citim: „Dar Cristos a ve­nit ca Ma­ cum arată şi Jowett:

660 2 Corinteni re Preot al bunuril­or viitoare, prin cortul mai sea nevoiţi să gemem datorită limitărilor şi mare şi mai desăvârşit – făcut nu de mâini, îngreunărilor pe care le impune asupra noast­ră, adică nu din creaţia aceasta“. Ceea ce spune pe planul vieţii spirituale. Ceea ce dorim cu Pavel la 2 Corinteni 5:1 este că, pe când tru­ ardoare este să fim îmbrăcaţi cu locuin­ţa pul nostru actual este adecvat traiului pe acest noastră, care este din cer. pământ, viitorul nostru trup slăvit nu va fi din În versetul acesta, apostolul pare să treacă creaţia aceasta, ci va fi de o proiecţie, alcătuire de la analogia cortului la aceea a îmbrăcămin­ şi construcţie specială, anume adecvat pentru ţii. Unii explică acest lucru prin faptul că Pa­ trăirea în cer. vel, ca unul priceput la fabricarea corturilor, Trupul viitor al credinciosului mai este de­ ştia că acelaşi material se folosea uneori şi la scris şi ca fiind veşnic în ceruri. Este un trup corturi, şi la îmbrăcăminte. În orice caz, sensul care nu va mai fi supus bolilor, degradăr­ii şi versetului este cât se poate de clar: el tânjea morţii, ci va dăinui pe veci, în patria noastră să primească acest trup glo­ri­ficat. cerească. 5:3 La ce se referă termenul dezbrăcaţi S-ar părea din acest verset că credincio­sul din acest verset? Să însemne oare că persoa­na primeşte această clădire de la Dumnezeu în este nemântuită şi, prin urmare, fără nici o momentul morţii sale, dar nu este aşa. El nu acoperire de neprihănire înaintea lui Dum­ primeşte acest trup slăvit înainte de a se în­ nezeu? Sau să însemne că persoana, deşi este toarce Cristos, ca să-Şi ia biserica (1 Tes. 4:13- mântuită, va fi lipsită de răsplată la scaunul de 18). Iacă ce se petrece cu credinciosul: Când judecată al lui Cristos? Sau sensul verse­tului moare, duhul şi sufletul lui merg în prezenţa este că omul mântuit nu posedă un trup în lui Cristos, unde credinciosul se bucură, în intervalul dintre moarte şi înviere, fiind gol sau mod conştient, de gloriile cerului. Trupul lui dezbrăcat, în sensul că este un spirit fără este însă aşezat în mormânt. În clipa revenirii trup? Domnului, ţărâna va fi înviată din mormânt, Autorul acestui comentariu consideră că es­ iar Dumnezeu va face din ea un trup nou, te vorba de dezmembrare sau dezbrăcare. Pa­ slăvit, şi apoi acesta va fi reunit cu spiritul şi vel afirmă că dorinţa lui fierbinte nu este ca sufletul credinciosului. În interv­alul dintre să vină moartea, împreună cu starea de dez­ moartea şi venirea lui Cristos ca să-Şi ia sfin­ membrare ce o însoţeşte, ci, mai degrabă, să ţii am putea spune că credincios­ul este într-o vină Domnul Isus Cristos, când toţi cei care stare dezmembrată. Dar asta nu înseamnă de­ au murit vor primi trupurile lor glorifi­cate. loc că el nu este conştient de toată bucuria şi 5:4 Faptul că modul nostru de interpret­are fericirea cerului. Credincio­sul se bucură din a versetului 3 este cel corect e coroborat de plin de ele, în această pe­rioadă! versetul 4, unde apostolul spune că noi, cei ce Înainte de a trece la versetul 2, trebuie să suntem în cortul acesta pământesc gemem arătăm că sintagma casă nefăcută de mână, apăsaţi, nu pentru că dorim să fim dezbră- veşnică în ceruri a fost interpretată în trei fe­ caţi, ci să fim îmbrăcaţi, pentru ca ce este luri: muritor să fie înghiţit de viaţă. Cu alte cuvin­ 1. Cerul însuşi. te, el nu aştepta starea dintre moar­te şi Răpire 2. Un trup intermediar, pentru intervalul dintre ca şi cum aceasta ar fi fost nă­dejdea ideală a credinciosului, ci, mai degra­bă, aştepta ceea ce moarte şi înviere. se va petrece la Înviere, când cre­dincioşii vor 3. Trupul slăvit. primi un trup care nu va mai fi supus morţii. De la început, prima variantă cade, deoa­ 5:5 Dumnezeu este Cel care ne-a pregăt­it rece casa nu poate fi chiar cerul însuşi, întru­ chiar pentru acest scop, adică răscumpăra­rea cât se spune că este veşnică în ceruri şi „din trupului. Acesta va fi momentul culmi­nant şi cer“ (5:2). Cât priveşte ideea că ar fi vorba împlinirea planurilor Sale slăvite pentru noi. În despre un trup intermediar, Scripturile nu po­ vremea de acum, noi suntem răscumpăraţi în menesc niciodată despre un asemenea trup. ce priveşte duhul şi sufletul nostru, dar în ziua Mai mult, casa nefăcută de mâini este descrisă aceea, răscumpărarea va cuprinde şi trupul ca fiind veşnică în ceruri, ceea ce nu cores­ nostru. Gândiţi-vă numai: Dumnezeu ne-a cre­ punde deloc cu ideea unui trup interme­diar. A at cu acest scop în veder­e: să avem parte de treia interpretare, potrivit căreia casa ar fi tru­ starea slăvită, să fim o casă nefăcută de mâini, pul de slavă al învierii – pare să fie cea co­ ci veşnică în ceruri! rectă. Şi cum putem fi siguri că vom avea un 5:2 În trupul acesta muritor suntem ade­

2 Corinteni 661 trup slăvit? Răspunsul este că Dumnezeu... este cea mai bună. ne-a dat arvuna Duhului. Cum am explicat 5:9 Credinciosul trebuie să caute să-I fie deja, faptul că fiecare credincios are în el Du- plăcut Domnului. Deşi mântuirea nu depinde hul lui Dumnezeu este o garanţie a faptul­ui că de fapte, răsplata pe care o va primi în acea toate făgăduinţele făcute de Dumnezeu credin­ zi va depinde în mod proporţional de credin­ ciosului vor fi împlinite. El este garan­ţia a ce­ cioşia cu care L-a slujit pe Domnul. Un cre­ ea ce va urma. Duhul lui Dumnezeu Însuşi dincios trebuie să nu uite niciodată că cre­ este garanţia faptului că ceea ce Dumnezeu dinţa este legată de mântuire, iar faptele deja ne-a dăruit în parte într-o zi va fi deplin sunt legate de răsplată. El este mântuit prin al nostru. har, prin credinţă, şi nu prin fapte; dar odată 5:6 Tocmai profunda asigurare cu privire mântuit, el trebuie să-şi dea toată străduinţa la aceste realităţi scumpe l-a învrednicit pe să facă fapte bune, pentru care va primi răs­ Pavel să fie întotdeauna plin de curaj. El ştia plăţi. că atâta timp cât era acasă în trup, el era Observaţi că Pavel dorea să-I fie plăcut absent de lângă Domnul. Desigur, aceasta nu Lui, fie că rămânea acasă, fie că era departe era starea ideală pentru Pavel, dar el se mulţu­ de casa cerească. Asta înseamnă că slujirea sa mea cu ea, pentru ca să-L poată sluji pe pe pământ avea menirea să încânte inima Cristos aici pe pământ şi să le fie de folos Domnului său, fie că Pavel se afla aici pe copiilor lui Dumnezeu. pământ, fie că stătea dinaintea scaunului de 5:7 Faptul că umblăm prin credinţă, nu judecată al lui Cristos. prin vedere este o dovadă grăitoare a faptu­lui 5:10 Un motiv pentru care trebuie să-I fim că acum nu ne aflăm în prezenţa fizică a plăcuţi lui Cristos este faptul că toţi trebuie să Domnului. Niciodată nu L-am privit încă pe ne înfăţişăm înaintea scaunului Lui de jude- Domnul cu ochii noştri fizici. L-am văzut cată. De fapt, nu trebuie doar să ne înfăţişăm doar prin credinţă. Câtă vreme suntem acasă acolo, ci să fim arătaţi (cum este redat versetul în trup, avem o viaţă mai puţin aprop­iată şi în ediţia Azimioară, n.tr.). Traducerea NEB intimă decât viaţa mijlocită de veder­ea pro­ redă corect acest verset: „Noi toţi trebuie să priu-zisă. (ne prezentăm) înaintea tribunalului lui Cristos, 5:8 Versetul 8 reia gândul din versetul 6 pentru a ni se descop­eri vieţile“. Una este să şi-l întregeşte. Pavel este îmbărbătat de nădej­ te prezinţi la cabi­netul unui medic şi alta este dea binecuvântată a ceea ce-l aşteaptă, putând să ţi se facă acolo o radiografie. Scaunul de afirma astfel că este plin de încredere şi că îi judecată al lui Cristos va descoperi viaţa place mai mult să părăsească trupul acesta, ca noastră de slujire pentru Cristos exact aşa cum să fie acasă cu Domnul. El suferea – cum se s-a desfăşurat aceasta. Nu numai cantitatea exprimă Bernard – de „dorul după patria ce­ slujirii noastre va fi re­velată, ci şi calitatea, ba rească“. chiar şi motivele care au determinat sluji­rea Versetul acesta ar părea să contrazică ceea noastră – toate acestea vor fi trecute în revis­ ce afirmase apostolul anterior. În verse­tele pre­ tă. cedente el tânjise după trupul slăvit. Dar aici Deşi păcatele săvârşite după convertirea el spune că mai degrabă ar dori să părăsească noastră au efect asupra slujirii noastre, păca­tele trupul acesta, ca să fie acasă la Domnul, adică unui credincios, ca atare, nu vor fi tre­cute în ar prefera să fie în starea dezmembrată ce revistă, în vederea judecăţii, în aceste momente există în intervalul dintre moarte şi Răpire. solemne, întrucât judecata aceea a avut loc în Totuşi nu e nici o contradicţie aici. E­xistă urmă cu peste 1900 de ani, când Domnul Isus trei posibilităţi pentru creştin şi fiecare are a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lem­ preferinţa sa. Avem viaţa actuală, trăită pe nul crucii. Atunci El a plătit în întregime pre­ acest pământ, în trupul muritor. Apoi avem ţul cerut de păcatele noastre şi Dumnezeu nu starea dintre moarte şi venirea lui Cristos – o va mai aduce nicio­dată acele păcate la judeca­ stare dezmembrată, în care duhul şi sufletul se tă (Ioan 5:24). Scaunul de judecată al lui bucură însă în mod con­ştient de prezenţa lui Cristos are de a face cu slujirea noastră pen­ Cristos. Şi, în fine, avem consumarea mântuirii tru Domnul. Nu se va pune deloc problema noastre, când vom primi trupurile noastre slă­ dacă suntem mântuiţi sau nu, întrucât acest vite, la reven­irea Domnului Isus. Pavel ne în­ fapt este deja cu totul lămurit, pe deplin asigu­ vaţă în acest pasaj doar faptul că prima stare rat. Mai degrabă, va fi un timp când unii vor este bună, a doua este mai bună, iar a treia primi răsplăţi, iar alţii vor suferi pierderi.

662 2 Corinteni I. Pavel participă la această slujbă cu un cu- El îşi descrie criticii drept: cei ce se laudă get curat (5:11–6:2) cu ce este în înfăţişare, şi nu în inimă (compa­ raţi cu 1 Sam. 16:7). Cu alte cuvinte, erau in­ 5:11 Versetul acesta este de obicei inter­ teresaţi de un spectacol exte­rior, nu de realita­ pretat în sensul că, întrucât Pavel era con­ştient tea lăuntrică, nu de integri­tatea şi o­nestitatea de groaznica judecată aplicată de Dumnezeu adevărată. Înfăţişarea fizică sau elocvenţa sau asupra păcatului, şi de grozăviile iadului, el se aparenta râvnă – iată ce-i anima pe ei! „Pen­ ducea pretutindeni încercând să-i convingă pe tru cei ce se uitau la cele din afară, aparenţele oameni să accepte Evanghelia. Deşi sensul superficiale erau totul, în vreme ce sinceritatea acesta e în acord cu Scriptu­ra, în acest pasaj inimii nu conta deloc“ (Text select). nu credem că despre asta este vorba, în pri­ 5:13 S-ar părea din acest verset că apos­ mul rând. tolul a fost chiar acuzat că ar fi fost nebun şi Pavel nu se referă aici atât de mult la groa­ fanatic sau că ar fi suferit de diverse forme de za Domnului pentru cei nemântuiţi, cât la uimi­ alienare mintală. El nu neagă că a trăit în ce­ rea şi profunda reverenţă cu care ar trebui să-L ea ce Denn­ey numeşte o stare de „încord­are slujim pe Domnul, căutând să-I fim plăcuţi. spi­rituală“. El spune doar că dacă şi-a ieşit din Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, apos­ minţi, pentru Dumnezeu a ajuns aşa. Tot ce li tolul ştie că viaţa lui este o carte deschisă. Dar s-ar fi părut o formă de alienare mintală criti­ el ar dori ca şi corintenii să fie convinşi de in­ cilor săi nu era altceva decât un devotament tegritatea şi credincioşia sa în slujba Evangheli­ profund, din toată inima, pentru Domnul. Pa­ ei. Prin urmare, el spune, de fapt: vel era mistuit de pasiunea după lucrurile lui Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă era întreg la Întrucât cunoaştem frica de Domnul, încerc­ăm minte, era aşa pentru corin­teni. Ceea ce spune să-i convingem pe oameni de integritat­ea şi sin­ versetul, pe scurt, este unul din două lucruri: ceritatea noastră ca slujitori ai lui Cristos. Dar fie fie era o râvnă pentru Dumnezeu, fie pentru că vom reuşi să-i convingem pe oameni, fie că fraţii săi de cred­inţă. În ambele cazuri, motive­ nu, noi suntem bine cu­noscuţi de Dumne­zeu. Şi le lui erau cu totul altruiste. Oare puteau afir­ sperăm că tot aşa vor sta lucrurile şi în con­ ma criticii lui acelaşi lucru despre ei înşişi? ştiinţele voastre, corintenilor! 5:14 Nimănui care studiază viaţa aposto­ lului nu-i va scăpa întrebarea: oare ce l-a de­ Această explicaţie pare să corespundă cel terminat să slujească cu atâta abnegaţie şi al­ mai bine contextului. truism? Aici, într-unul din cele mai frum­ oase 5:12 Imediat Pavel îşi dă seama că ceea fragmente ale acestei epistole, el dă răspunsul: ce a spus ar putea fi interpretat greşit ca laudă dragostea lui Cristos. de sine. Or, el nu vrea cu nici un chip ca ci­ Se referă dragostea lui Cristos aici la dra­ neva să creadă aşa ceva despre el! Prin urma­ gostea pe care ne-o poartă El sau la dra­gostea re, adaugă cuvintele: nu ne recoman­dăm ia- pe care I-o purtăm noi? Nu poate fi nici o răşi înaintea voastră. Asta nu în­seamnă că li îndoi­ală că este vorba de dragostea Sa pentru s-a recomandat vreodată, ci doar că a fost noi. Singurul motiv pentru care noi Îl iubim acuzat de atâtea ori că ar fi făcut aşa, ceea este pentru că El ne-a iubit întâi. Dragostea ce-l determină în acest punct să infirme o Lui este aceea care ne constrân­ge, sau ne atare idee. îmboldeşte, ne poartă, cum sunt purtaţi oame­ Aici se ridică întrebarea: de ce a acordat el nii în mulţimea de cumpărători în preajma atâta spaţiu apărării slujbei sale? La care Pavel Crăciunului. Contemp­lând minu­nata dragoste răspunde: Vă dăm o pricină de laudă cu privi- pe care a demonstrat-o Crist­os faţă de el, re la noi, ca să aveţi ce să răspun­deţi acelora Pavel nu a putut să nu fie mişcat şi îmboldit care se laudă cu ce este în înfăţişare, şi nu în să-L slujească pe Domnul Său, cel atât de inimă“. Pe el nu-l inter­esa ideea de a se re­ minunat! comanda el însuşi. Mai degrabă, îşi dădea Murind pentru toţi, Isus a acţionat ca seama că era aspru criticat de învăţătorii falşi, Reprez­entant al nostru. Când a murit El, am în prezenţa sfinţilor de la Corint. El dorea ca murit şi noi toţi – în El. După cum păcatul credincioşii să ştie cum să răspundă acestor lui Adam a devenit păcatul tuturor urmaşilor atacuri îndreptate împot­riva sa şi astfel le dă­ săi, tot aşa moartea lui Cristos a devenit moar­ dea aceste informaţii, pentru ca ei să poată tea celor care cred în El (Rom. 5:12-21; 1 să-l apere când va fi condamnat în prezenţa Cor. 15:21, 22). lor.

2 Corinteni 663 5:15 Argumentul apostolului este irezis­tibil. acum toate acestea s-au schimbat. Vechile me­ Cristos a murit pentru toţi. De ce a murit El tode de a-i judeca pe oameni s-au dus şi iată pentru toţi? Pentru ca cei ce trăi­esc prin cre­ că toate s-au făcut noi. dinţa în El să nu mai trăiască pentru ei înşişi, Versetul acesta este mult îndrăgit de cei ce ci pentru El. Mântuitorul nu a murit pentru s-au născut din nou de curând, fiind citat ade­ noi ca noi să continuăm să ne trăim ­viaţa sea în cadrul unor mărturii personale de în­ meschină şi egoistă în maniera în care ne-am toarcere la Domnul. Dar fiind astfel citat, el trăit-o până acum. Mai degrab­ă, El a murit creează uneori impresia greşită. Ascultăt­orii pentru noi, ca noi să trăim, de acum înainte, sunt tentaţi să creadă că atunci când este mân­ vieţi predate Lui, din toată inima şi de bună tuit cineva, vechile obiceiuri, gândurile rele şi voie, aşa cum arată Den­ney: poftele din priviri şi din inimă s-au dus cu toate şi literal­mente absolut totul din viaţa Murind în locul nostru, Cristos a dat dovadă de o acelei persoane devine nou. Ştim însă că acest dragoste atât de imensă pentru noi încât noi ar lucru nu este adevărat. Versetul nu descrie trebui să fim de-acum predaţi Lui, şi numai Lui, practica unui credincios, ci poziţia pe care o pe de-a-ntregul, pe veci. Căci tocmai pentru asta ocupă el. Observaţi ce se spune: dacă este ci­ a murit El: ca să ne facă să fim ai Lui.26 neva în Cristos. Cuvin­tele în Cristos constitu­ ie cheia înţelegerii pasaj­ului. În Cristos, lucru- 5:16 Poate că Pavel se referă aici la verse­ rile vechi au trecut şi toate lucrurile au deve- tul 12, unde i-a descris pe criticii lui ca pe nit noi. Din nefericire, „în mine“ nu toate unii care se laudă cu înfăţişarea, iar nu cu lucrurile stau încă aşa! Dar pe măsură ce îna­ ceea ce este în inimă. Acum el se ocupă din intez în viaţa creştină, voi dori tot mai mult nou de acest subiect, arătând că atunci când ca practica mea să coresp­undă în măsură mai venim la Cristos suntem o nouă creaţie. De mare cu poziţia pe care o ocup. Într-o zi, acum încolo nu-i mai judecăm pe oameni în când va reveni Domnul Isus, cele două laturi mod pământesc, carnal, potrivit înfăţişării, me­ vor fi în deplină concordan­ţă. ritelor lor pământeşti, pregătirii lor inte­lectuale 5:18 Toate lucrurile sunt de la Dumne­zeu. sau originii etnice. Ci îi vedem ca pe nişte El este Izvorul şi Autorul tuturor. Nu mai este suflete de mare preţ, pentru care a murit Cris­ temei pentru lauda omenească. Este Acelaşi tos. Apostolul adaugă că şi dacă odi­nioară Îl Dumnezeu care ne-a împăcat cu Sine prin cunoştea pe Cristos după starea firească, adică Isus Cristos şi ne-a dat slujba împăcării. doar ca un om oareca­re, acum nu-L mai cu­ Această splendidă afirmaţie a doctrinei noaşte în felul acesta. Cu alte cuvint­e, una a scripturale a împăcării se găseşte în lucrarea A fost să-L cunoască pe Isus ca un om oarecare New and Concise Bible Dictionary: din satul Nazaret, sau chiar ca un Mesia pă­ mântesc, şi cu totul alta să-L cunoască pe Prin moartea Domnului Isus pe cruce, Dumn­ezeu Cristos cel proslăvit, care stă acum la dreapta a anulat în har distanţa ce o pusese păcat­ul între lui Dumnezeu. Noi Îl cunoaştem pe Domnul El şi om, pentru ca toate lucrur­ile să poată fi, Isus mai intim şi mai adevărat în vremea de prin Cristos, prezentate agre­abil Lui. Credincioşii acum, aşa cum ne este El revelat de Duhul sunt deja împăcaţi, prin moartea lui Cristos, ca să prin Cuv­ânt, decât L-au cunoscut cei ce L-au fie prezentaţi sfinţi, fără vină şi fără reproş (o judecat doar după aparenţele exterioare, când nouă creaţie). Dumnezeu era în Cristos, când era pe pământ. David Smith comentează: Cristos era pe pământ, împăcând lumea cu Sine şi neţinân­du-le în socoteală fărădelegile; dar acum, Deşi apostolul împărtăşise cândva idealul iudaic al după ce dragostea lui Dumnezeu a fost deplin unui Mesia secular, acum el îmbrăţ­işa o concep­ revelată pe cruce, mărturia a fost vestită în toată ţie mai elevată. Cristos era pentru el Mântuitorul lumea, îndem­nându-i fier­binte pe oameni să se înviat şi proslăvit, cu adevărat necunoscut după împace cu Dumnezeu. Scopul tuturor acestor lu­ fire, ci după duh­ul; nu prin intermediul tradiţiei cruri este ca Dum­nezeu să-şi găsească plăcerea în istorice, ci prin părtăşia imediată şi vitală.27 om.28 5:17 Dacă este cineva în Cristos, adică, 5:19 Slujba împăcării este explicată aici ca mântuit, este o creaţie nouă. Înainte de conver­ mesajul potrivit căruia Dumnezeu era în Cris- tire, poate că cineva ar fi fost înclinat să-i ju­ tos împăcând lumea cu Sine. Există două dece pe alţii după standardele omen­eşti. Dar moduri posibile de a înţelege această afirmaţie,

664 2 Corinteni ambele fiind corecte din punct de vedere bi­ slujba creştină ca pe o chemare elevată şi blic. Mai întâi, am putea-o interpret­a ca spu­ demnă. Aici el se compară pe sine cu un tri­ nând că Dumnezeu era în Crist­os, în sensul mis special al lui Cristos în lumea în care că Domnul Isus Cristos este Dumn­ezeire – trăim. Pavel a fost un purtător de cuvânt al lui ceea ce este, fără îndoială, adevăr­at. Dar apoi Dumnezeu, iar Dumnezeu ruga fierbinte am mai putea înţelege afirmaţia şi în sensul prin intermediul său. Poate ni se pare ciudată că Dumnezeu era, în Cristos, împăcând lu- aplicarea acestor cuvinte la misiunea unui am­ mea cu Sine. Cu alte cuvinte, El împăca lu- basador. În mod normal, nu ni-l imaginăm pe mea, dar o făcea în persoana Domnului Isus un ambasador rostind rugăminţi, dar gloria Cristos. Evangheliei constă în faptul că Dumnezeu Indiferent care interpretare o acceptăm, realm­ ente S-a aplecat, rezemându-Se într-un adevărul rămâne clar că Dumnezeu era angajat genunchi şi, cu lacrimi în ochi, îi roagă fier­ activ în îndepărtarea cauzei înstrăin­ării ce in­ binte pe oameni să se împace cu El. Dacă tervenise între El şi om, ocupându-Se de pă­ mai există vreo duşmănie, asta e de partea cat. Dumnezeu nu are nevoie să Se împace, ci omului, căci Dumnezeu a înlăturat toate barie­ omul trebuie să se împace cu El. rele din calea părtăşiei omului cu El. Domnul Neţinându-le în socoteală fărădelegile. La a făcut tot ce se putea face. Acum e rândul prima lectură, versetul ne-ar putea con­duce la omului să renunţe la armele răzvrătirii sale, să aşa-numita doctrină a mântuirii universale, po­ pună capăt revoltei sale îndârjite şi să se împa- trivit căreia toţi oamenii sunt mântuiţi prin lu­ ce cu Dumnezeu. crarea lui Cristos. Dar o atare învăţătură ar fi 5:21 Versetul acesta ne prezintă temelia în total dezacord cu restul Cuvântului lui doctrinară a împăcării noastre. Cum a făcut Dumnezeu. Dumnezeu a asi­gurat o cale prin Dumnezeu posibilă împăcarea? Cum poate să- care e posibil ca fărădel­egile oamenilor să nu i primească El pe păcătoşii vinovaţi, care vin li se ţină în socoteală, dar, deşi această cale la El cu pocăinţă şi credinţă? Răspunsul este este deschisă şi disponi­bilă tutu­ror, ea devine că Domnul Isus a rezolvat în întregime toată efectivă doar în cei care sunt în Cristos. Păca­ problema păcatelor noastre, noi putând fi acum tele celor nemân­tuiţi le sunt negreşit puse în împăcaţi cu Dumnezeu. socoteala lor, dar în clipa în care aceştia cred Cu alte cuvinte, Dumnezeu L-a făcut pe în Domnul Isus ca Mântuitor, sunt socotiţi Cristos păcat pentru noi – pe Cristos, Care neprihăniţi în El şi păcatele le sunt şterse. n-a cunoscut niciun păcat – pentru ca noi să Pe lângă lucrarea Sa de împăcare, Dum­ devenim dreptatea [neprihănir­ ea] lui Dum- nezeu le-a mai încredinţat slujitorilor Săi cu- nezeu în El. vântul împăcării. Cu alte cuvinte, El le-a în­ Trebuie să ne ferim de a gândi că pe cru­ credinţat minunatul privilegiu de a vesti acest cea Golgotei Domnul Isus Cristos realmente mesaj slăvit oamenilor de pretutindeni. Nu în­ ar fi devenit păcătos în El Însuşi. O atare gerilor le-a dat el o sarcină atât de sacră, ci i­dee este cu totul greşită. Păcatele noastre au sărmanului om neputincios. fost aşezate asupra Lui, dar ele nu au fost în 5:20 În versetul precedent, apostolul spu­ El. Mai degrabă, Dumnezeu L-a făcut să fie o sese că a primit mesajul împăcării. El a fost jertfă de păcat în folosul nostru. Încrez­ând­u- trimis să predice mesajul acesta ome­nirii. El ar ne în El, noi suntem socotiţi acum nepri­hăniţi dori să sugereze că de la 5:20 la 6:2 avem un de către Dumnezeu. Pretenţiile legii au fost rezumat al cuvântului împăcăr­ii. Cu alte cu­ deplin satisfăcute de Înlocuitorul nostru. vinte, Pavel ne dă prilejul să ascultăm mesajul Ce adevăr binecuvântat este faptul că Cel pe care l-a predicat el celor nemântuiţi, mer­ ce n-a cunoscut nici un păcat a fost făcut gând din ţară în ţară şi din continent în conti­ păcat pentru noi, pentru ca noi care n-am nent. Este foarte important să observăm acest cunoscut nici o neprihănire să devenim nepri- lucru. Pavel nu le spune aici corintenilor să se hănirea lui Dumnezeu în El. Nici o limbă de împace cu Dumnezeu, căci ei erau deja cre­ om muritor nu va putea fi vreodată în stare dincioşi în Domnul Isus, ci le spune că acesta să-I mulţumească lui Dumnezeu îndeajuns este mesajul pe care îl predică el celor ne­ pentru un har atât de nemărginit! mântuiţi, oriunde se duce. 6:1 Unii cred că în acest verset Pavel se Un ambasador este un ministru de stat, adresează corintenilor, încurajându-i să se folo­ ce-l reprezintă pe dregătorul său într-o ţară sească la maximum de harul ce li s-a arătat. străină. Mereu îl vedem pe Pavel descriind Noi suntem însă de părere că Pavel conti­

2 Corinteni 665 nuă aici să se refere la mesajul pe care îl ves­ slujba: într-o manieră ireproşabilă. Conştient de tea el celor nemântuiţi. Deja le-a spus necredin­ faptul că era slujitor al Celui Preaînalt, aposto­ cioşilor despre harul minunat pe care li l-a lul întotdeauna căuta să se poarte într-o mani­ ofe­rit Dumnezeu. Acum el îi roagă în continua­ eră demnă de o atare chemare. Iată comentari­ re să nu fi primit acest har în zadar. Cu alte ile pertinente ale lui Denney pe această temă: cuvinte, ei nu au voie să lase sămânţa Evan­ gheliei să cadă într-un sol pietros, ci trebuie să Fântânile marelui adânc au ţâşnit în apostol, pe răspundă la un mesaj atât de minunat, primin­ când meditala la aceste lucruri. La înce­put, este du-L pe Mântuitorul vestit de acest mesaj. tare strâmtorat, neputând rosti cuvintele decât ane­ 6:2 Pavel citează aici textul din Isaia 49:8. voie, unul câte unul. Dar pe când a terminat de Dacă vom deschide Biblia la acest pasaj din vorbit, a ieşit la loc larg, vărsându-şi sufletul fără Vechiul Testament şi vom studia capitolul re­ nici o opreliş­te.29 spectiv, vom afla că Dumnezeu Se află acolo într-o controversă cu poporul Său, datorită fap­ Versetele 4 şi 5 descriu suferinţele fizice pe tului că israeliţii L-au res­pins pe Mesia. În care le-a îndurat Pavel, prin care el a fost ates­ versetul 7 Îl vedem pe Domnul Isus respins tat ca slujitor sincer şi credincios al Domnului. de naţiunea Israel şi ştim că respingerea aceas­ Următoarele două versete se referă la harurile ta a dus la moartea Sa. Dar apoi în versetul 8 creştine etalate de Pavel. Apoi în versetele 8 la avem cuvintele lui Iehova, care Îl asigură pe 10, el aminteşte exper­ienţele contrastante ce Domnul Isus că rugăciunea Lui I-a fost ascul­ caracterizează slujba creştină. tată şi că Dum­nezeu Îl va ajuta şi-L va păzi. Prin multă răbdare se referă, negreşit, la În ziua mântuirii te-am ajutat. Asta se îndelunga răbdare a lui Pavel faţă de persoane referă la învierea Domnului Isus Cristos. Tim- individuale, biserici locale şi toate suferinţele pul potrivit şi ziua mântuirii aveau să fie care ameninţau să-l abată de la calea lui de aduse prin învierea lui Cristos din morţi. statornicie. În propovăduirea Evangheliei Pavel apucă Necazurile se referă probabil la persecu­ acest adevăr minunat şi le vesteşte ascultători­ ţiile pe care le-a îndurat pentru numele lui lor săi nemântuiţi: Iată, acum este timpul po- Cristos. trivit; acum este ziua mântuirii. Cu alte cu­ Nevoile transmit ideea privaţiunilor de care vinte, era despre care a profeţit Isaia ca fiind a avut parte, probabil o referire la lipsa de ziua mântuirii sosise deja, prin urmare, Pavel alimente, îmbrăcăminte şi cazare. îi îndeamnă pe oameni să se încreadă în Strâmtorările acoperă toata gama de îm­ Mântuitorul, câtă vreme este încă ziua mântu- prejurări nefavorabile în care s-a găsit de atâ­ irii. tea ori. J. P urtarea lui Pavel în desfăşurarea 6:5 Pavel a suferit multe bătăi, aşa cum slujbei (6:3-10) se arată la Fapte 16:23. Întemniţările sale sunt 6:3 Aici Pavel trece de la mesajul pe ca­re pomenite şi la 2 Corinteni 11:23, iar răscoa- l-a vestit la propria sa purtare în cadrul sluj­ lele se referă, negreşit, la tulburările care înso­ bei creştine. El şi-a dat seama că întot­dea­una ţeau adesea propovăduirea Evangheliei de către vor fi oameni care vor găsi scuze să nu ascul­ Pavel. (Mesajul vestit de el, potrivit căruia şi te de mesajul mântuirii. Cu atât mai bine – îşi Neamurile pot fi mântuite în acelaşi mod ca şi vor fi spus aceşti oameni – când scuza o pot iudeii, a provocat câteva dintre cele mai vio­ găsi în însăşi viaţa necores­pun­zătoare a pre­ lente izbucniri de mânie.) Muncile obositoare dicatorului. Prin urmare, Pav­el le aminteşte se referă probabil şi la munca sa de confecţio­ corintenilor că el nu a dat ni­mănui nici un nare a corturilor, dar şi la alte forme de mun­ prilej de poticnire, pentru ca sluj­ba să nu fie că manuală istovitoare şi, bineînţeles, la călăto­ defăimată. Cum am arătat de­ja, slujba nu se riile atât de epuizante pe care le-a întreprins. referă aici la vreun post ec­leziastic suspus, ci În vegheri se referă la nevoia sa constantă de la slujirea lui Cristos. Nu este prezentă ideea a fi în stare de alertă faţă de uneltirile diavolu­ hirotonisirii sau or­dinăr­ii făcute de către om. lui şi efortu­rile duşmanilor săi de a-i face rău. Slujba aparţine tutu­ror celor care sunt ai lui În post­uri se referă probabil la abstinenţa Cristos! volun­tară de la mâncare, dar şi la foamea cau­ 6:4 În versetele 4 la 10 apostolul descrie zată de sărăcie. modul în care s-a străduit el să-şi desfăşoare 6:6 Pavel şi-a desfăşurat slujba prin cură- ţie, adică în sfinţenie şi puritate. El nu putea

666 2 Corinteni fi acuzat niciodată, pe drept, că s-ar fi făcut un caracter creştin ireproşabil constituie cea vinovat de imoralitate. mai bună armă de luptă şi de apărare. Slujba şi-o desfăşura şi prin cunoştinţă – 6:8 Aici, şi în versetele 9 şi 10, Pavel de­ adică nu era o slujbă a ignoranţei, ci a unei scrie câteva din contrastele puternice ce se cunoştinţe transmise pe cale divină – fapt în­tâlnesc în slujirea Domnului Isus. Ucenicul amplu demonstrat de dimensiunea extraordinar a­de­vărat va trăi o sumedenie de experienţe de cuprinzătoare a adevărului revelat în episto­ foar­te diferite între ele, uneori fiind pe culmi, lele lui Pavel. al­te­ori în văi şi, bineînţeles, pe podişurile Corintenii nu aveau nevoie să li se amin­ dint­re aceste extremităţi! Este o viaţă de tească de îndelunga lui răbdare! Îngăduinţa o­noare şi dezonoare, de biruinţă şi de apa­ manifestată de Pavel, în pofida tuturor păca­ rentă înfrângere, de elogii şi de critici. Ade­ telor şi greşelilor lor, trebuia să fie o do­vadă văr­atul slujitor al lui Dumnezeu va fi ţinta suficientă a îndelungii sale răbdări. Bunătatea u­nor vorbiri de rău şi a unor vorbiri de bi­ne. lui Pavel se arăta prin modul altruist în care Unii vor lăuda râvna şi curajul lui, pe când se jertfea pentru alţii, în atitudinea sa plină de alţii nu vor avea decât cuvinte de disp­reţ la iubire manifestată faţă de copiii lui Dumnezeu adresa lui. El va fi adesea tratat ca un în­ şi în înţelegerea şi compasiunea cu care îi şelător şi un impostor, dar, cu toate acestea trata pe alţii. el va fi unul care rosteşte adevărul, nefiind Sintagma prin Duhul Sfânt arată, negre­şit, impostor, ci un slujitor fidel al Dumnezeului că tot ce făcea Pavel era prin puterea Duhului Celui Preaînalt. şi într-o stare de totală predare faţă de El. 6:9 Într-o anumită privinţă, Pavel era ne- Prin dragoste neprefăcută vrea să spună cunoscut, neapreciat şi greşit înţeles de către că dragostea atât de evidentă în viaţa aposto­ lume, dar de Dumnezeu şi de fraţii şi surorile lului Pavel faţă de alţii era sinceră şi nefăţarni­ sale de credinţă30 el era binecu­noscut. că; autentică şi prezentă în toate ac­ţiunile sale. Viaţa lui era una de moarte zilnică şi to­ 6:7 Prin cuvântul adevărului ar sugera că tuşi, iată că el trăia! Ameninţat, hăituit, ur­ întreaga slujbă desfăşurată de Pavel era într-un mărit, persecutat şi întemniţat, de îndată ce era spirit de ascultare faţă de cuvântul adevăru- eliberat, el se avânta în predicarea Evangheliei, lui. Mai poate însemna că era o slujbă onestă, cu şi mai multă râvnă – fapt sublin­iat şi de în ton cu mesajul predicat de el, adică era sintagma: ca nişte pedepsiţi, măc­ ar că nu sun- consecventă cu cuvântul adev­ ărului. tem [încă] omorâţi. Pe­depsiţi se referă aici Prin puterea lui Dumnezeu se referă, ne­ la pedeapsa pe care a suferit-o din partea oa­ greşit, la faptul că apostolul nu-şi desfă­şura menilor. De câte ori nu vor fi ju­b­­i­lat aceşti lucrarea cu puterile sale proprii, ci bizuin­du-se oameni, crezând că, în sfârşit, au pus capăt în linişte pe tăria ce i-o punea la dispo­ziţie vieţii vijelioase a acestui apos­tol, pent­ru ca Dumnezeu. Unii au sugerat că ar fi vorba şi apoi să audă de faptele măreţe să­v­ârşite de el de o referire la minunile pe care apostolul fu­ în numele lui Cristos, în alte oraşe! sese împuternicit să le săvârşeas­că datorită 6:10 Slujba nu era lipsită de întristări, dar poziţiei şi autorităţii de apostol pe care o deţi­ Pavel se bucura întotdeauna. E de prisos să nea. mai spunem că se întrista ori de câte ori me­ Armura neprihănirii este descrisă la Efe­ sajul Evangheliei era respins, când afla despre seni 6:14-18, unde ne este prezentat un caracter eşecurile copiilor lui Dumnezeu sau când con­ drept şi consecvent. „Când un om este îmbră­ stata propriile sale neajunsuri. Totuşi când se cat cu armura neprihănirii practice el este de gândea la Domnul şi la făgăduinţele lui Dum­ necucerit“. Dacă conştiinţa noastră nu ne mus­ nezeu, avea toate motivele să pri­vească în sus tră cu privire la nici o nelegiuire faţă de şi să se bucure. Dumnezeu sau faţă de om, diavolul a pierdut În cele lumeşti, Pavel era sărac. Nu citim în noi ţinta de a ne mai lovi. nic­ăieri că ar fi posedat avere sau bogăţii. Dar Nu se înţelege prea clar sensul expresiei gândiţi-vă câte vieţi a îmbogăţit prin slujba [în textul englez, n.tr.] în dreapta şi-n stân­ga. desfăşurată de el! Deşi nu poseda ni­mic, to­ Una din explicaţiile cele mai plauzibile ar fi tuşi avea toate lucrurile care con­tează. că în vechime sabia era ţinută în mâna dreap­ „În aceste propoziţii pline de miez“, scrie tă, iar scutul în stânga. Sabia sugerează partea A. T. Robertson, „Pavel dă frâu liber imagi­ activă de atac, în vreme ce scutul se referă la naţiei sale, care străbate cerul ca un fulger apărare. În acest caz, Pavel pare să spună că printre nori“.31

2 Corinteni 667 K. Î ndemnul lui Pavel la o atitudine de des- nelegiuire. Negreşit el se gân­deşte aici şi la chidere şi afecţiune (6:11-13) învăţătorii falşi, care invada­seră adunarea din Corint. 6:11 Şi acum apostolul izbucneşte cu un Referirea la jugul inegal ne duce cu gând­ul îndemn înflăcărat către corinteni, ca aceştia la Deuteronom 22:10, unde se spune „Să nu să-şi deschidă inimile faţă de el. El le-a vorbit ari cu un bou şi cu un măgar înjugaţi îm­ deschis, pe faţă, despre dragostea ce le-o poar­ preună“. Boul era un animal curat, în vreme tă. Întrucât gura lui vorbeşte din plinătatea ce măgarul era necurat. În plus, dist­anţa stră­ inimii, tot aşa şi gura lui Pavel le vorbeşte bătută de paşii acestor animale nu era egală, corintenilor din plinătatea unei inimi pline de după cum nu era nici tracţiunea lor. În con­ afecţiune faţă de ei. Faptul că acesta e sensul trast cu această imagine, când credincio­şii sunt general al versetului e de­monstrat şi de urmă­ înjugaţi la acelaşi jug cu Domnul Isus, ei con­ toarele cuvinte: inima ne este larg deschisă, stată că jugul Lui nu este greu, iar povara Lui adică gata să-i primească în dragoste. este uşoară (Mat. 11:29, 30). Sau, cum se exprimă Tozer: „Pavel era un Această secţiune din 2 Corinteni este unul om mic de statură, dar cu o vastă viaţă lăun­ din pasajele cheie din tot Cuvântul lui Dum­ trică; inima lui cuprinzătoare era adesea rănită nezeu cu privire la tema separaţiei. Este o în­ de îngustimea ucenicilor săi. Imaginea suflete­ văţătură clară asupra faptului că un credincios lor lor pipernicite îl umplea adesea de dure­ trebuie să se separe de necredinc­ ioşi, de fără­ re“.32 delege, de întuneric, de Belial şi de idoli. 6:12 Orice restricţie de afecţiune dintre co­ Desigur, textul se referă la relaţia căsător­iei. rinteni şi Pavel nu venea din partea lui, ci a Un creştin nu are voie să se căsătorească cu o lor. Poate că ei îl iubeau cu rezerve, neştii­nd persoană nemântuită. Dar în cazurile în care dacă trebuie să-l primească sau nu. În schimb, un credincios este deja căsătorit cu un necre­ el nu era mărginit deloc în dragostea ce le-o dincios, textul de faţă nu constituie nicidecum purta. Numai ei dădeau dovadă de lipsă de o justificare a despărţirii sau divorţului. Voia iubire, nu şi Pavel. lui Dumnezeu în asemenea cazuri este ca rela­ 6:13 Dacă doreau să recompenseze dra­ ţia de căsnicie să continue neîntreruptă, în ve­ gostea ce le-o purta (Pavel referindu-se aici la derea mântuirii finale a celui sau a celei ne­ cei ce-i erau copii în credinţă), atunci trebuiau mântuite (1 Cor. 7:12-16). să lase ca afecţiunile lor faţă de el să se ma­ Dar pasajul se referă şi la relaţiile de afa­ nifeste mai deschis, căci Pavel se purta cu ei ceri. Un creştin nu trebuie să-şi ia ca partener ca un părinte. Or, şi ei trebuiau să-l iubească de afaceri o persoană care nu-L cunoaşte pe pe Pavel ca pe un părinte în credinţă. Desigur, Domnul. Textul se referă, în egală măsură, şi numai Dumnezeu putea aduce acest lucru la la interdicţia credincioşilor de a se înscrie în îndeplinire, dar partea lor era să-L lase pe societăţi şi organizaţii secrete. Căci cum ar Dumnezeu să înfăptui­ască acest lucru în viaţa putea cel ce este un credincios al lui Cristos lor. să se asocieze cu oameni care nu cinstesc Traducerea Moffat prinde foarte frumos numele Domnului Isus? Aplicaţia versetului 14 ideea din versetele 11 la 13: la viaţa socială este următoarea: Un creştin trebuie să întreţină legături cu cei nemântuiţi, O, corintenilor, eu nu v-am oprit nici un lucru; cu scopul de a-i câştiga pentru Cristos, dar inima mea este cu totul deschisă faţă de voi. niciodată nu va avea voie să li se alăture în Dacă e vreo reţinere, asta e numai din partea consumarea unor plăceri păcătoase sau în voastră, nu şi a mea. Să facem dar un schimb parti­ciparea la activ­ităţile acestora din care drept – cum ar spune copiii! Deschideţi-vă inimi­ aceştia ar putea deduce că el nu se deosebeşte le larg faţă de mine. cu ni­mic de ei. Apoi textul de faţă se mai aplică şi la ches­tiunile de ordin religios: Un L. Î ndemnul lui Pavel la separarea de lume urmaş credin­cios al lui Cristos nu va dori să pe care o cere Cuvântul lui Dumnezeu rămână membru într-o biserică în care persoa­ (6:14-7:1) ne necredincioase au ajuns să fie acceptate, cu bună ştiinţă, ca membri. 6:14 Legătura dintre versetele 13 şi 14 este Versetele 14 la 16 cuprind toate relaţiile următoarea: Pavel le-a spus sfinţilor să fie des­ importante ale vieţii: chişi în afecţiunile lor faţă de el. Acum el Neprihănirea şi fărădelegea descriu în­ arată că un mod în care pot face acest lucru este prin separarea de orice forme de păcat şi

668 2 Corinteni treaga sferă a comportamentului de natură să iasă afară. Lucrul necurat din versetul aces­ morală. ta se referă, în principal, la lumea păgână, dar Lumina şi întunericul au de a face cu in­ se aplică şi la orice formă de rău, fie de natu­ formarea cu privire la lucrurile lui Dumne­zeu. ră comercială, fie socială sau religioasă. Cristos şi Belial se referă la sfera autori­ Versetul nu trebuie folosit în efortul de a tăţii – cu alte cuvinte, la persoana sau lucrul propaga separarea de alţi credincioşi, întrucât considerat de cineva a fi stăpânul vieţii sale. creştinii sunt îndemnaţi să se străduiască „să Credincios şi necredincios au de a face păstreze unitatea Duhului, în legătura păcii“. cu domeniul credinţei. 6:18 De multe ori creştinilor le vine greu Templul lui Dumnezeu şi idolii se ocupă să rupă legături pe care le-au întreţinut de ani de întreg subiectul închinării unei persoane. de zile, doar pentru a asculta de Cuvântul lui Nu există nici o părtăşie între neprihănire şi Dumnezeu. Se pare însă că Dumnezeu a anti­ fărădelege, acestea două aflându-se în opo­ cipat aceste dificultăţi în versetul 18. După ce ziţie morală. Nici lumina nu poate avea nici în versetul 17 El a spus: „Vă voi primi“, acum o legătură cu întunericul. Când lumina pă­ El adaugă: „Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi trunde într-o cameră, întunericul se risipeşte. fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotpu­ternic“. Ambele nu pot coexista în acelaşi timp. Recompensa pentru că ne alăturăm lui Cristos, 6:15 Termenul Belial înseamnă „nevred­ ieşind afară din tabăra răului, este posibilitatea nicie“ sau „răutate“, dar aici se referă la cel de a cunoaşte părtăşia cu Tatăl într-o manieră rău. Poate exista vreo pace între Cristos şi nouă şi mult mai intimă. Nu înseamnă că de­ Satan? Evident că nu! Nici nu poate exista venim fii şi fiice prin ascultarea de Cuvântul vreo legătură între un credincios şi un necre- Său, ci se arată că suntem fiii şi fiicele Sale dincios. A încerca să stabileşti o asem­ enea atunci când ne comportăm în acest fel, dându- legătură echivalează cu a comite trădare împo­ ni-se făgăduinţa că vom trăi bucuriile şi desfă­ triva Domnului. tările calităţii de fiu într-o manieră cu mult 6:16 Idolii nu au nimic de a face cu tem- mai profundă decât înainte. plul lui Dumnezeu. Întrucât aşa stau lucrurile, „Binecuvântarea adevăratei separări [de lu­ cum pot credincioşii avea de a face cu idolii, me] nu e cu nimic mai prejos decât însăşi având în vedere că ei sunt templul Dumne- comuniunea cu Însuşi Dumnezeu cel măreţ“ zeului Celui viu? Desigur, prin termenul „ido­ (Text select). li“ se înţelege aici nu numai ima­gini cioplite, Problema este cât se poate de acută în ci şi orice obiecte care se interpun între suflet rândurile creştinilor evanghelici din bisericile şi Cristos. Idoli ar putea fi banii sau plăcerile li­berale şi neo-ortodoxe, unde mereu se pune sau faima sau lucrurile materiale. întrebarea: „Ce să fac?“ Or, Dumnezeu ne dă Apostolul găseşte dovezi ample ale faptului răspuns la această întrebare în textul de faţă: că noi suntem templul Dumnezeu­lui celui creştinii trebuie să părăsească o adunare în viu în pasaje cum ar fi cele de la Exod care Domnul Isus nu este onorat şi preamărit 29:45, Levitic 26:12 şi Ezechiel 37:27. Denney ca Fiul preaiubit al lui Dumnezeu şi Mântui­ spune: torul lumii. Asta pentru că ei vor fi mult mai rodnici pentru Domnul ieşind dintr-o asemen­ea [Pavel] aşteaptă de la creştini să fie plini de ace­ părtăşie, decât rămânând în ea. eaşi râvnă pe care o au iudeii în a păstra neştir­ 7:1 Versetul acesta este strâns legat de cele bită sanctitatea casei lui Dumnezeu. Şi astfel el anterioare, nefiind începutul unui parag­raf, ci spune acum că noi suntem această casă: noi sun­ încheierea paragrafului care a început cu verse­ tem cei care trebuie să ne pă­străm neîntin­aţi de tul 14 din capitolul 6. lume.33 Făgăduinţele din acest verset sunt cele ci­ tate în versetele 17 şi 18 din capitolul precedent. 6:17 Aşa stând lucrurile, Pavel lansează „Vă voi primi... vă voi fi un Tată... voi Îmi veţi chemarea să ieşim afară şi citează din Isaia fi fii şi fiice“. Având în vedere aceste minunate 52:11. Acestea sunt instrucţiunile clare pe care făgăduinţe ale lui Dumnezeu, noi ar trebui să le emite Dumnezeu către copiii Săi, să se de­ ne curăţim de orice întină­ciune a cărnii şi a părteze de orice rău. Creştinii nu trebuie să duhului. Întinăciunea cărnii cuprinde toate for­ rămână în nici o situaţie rea, să nu parti­cipe la mele de necurăţie fiz­ică, pe când întinăciunea nici un rău, nici să nu încerce să remedieze duhului se referă la viaţa lăuntrică a cuiva, la răul. Programul lui Dumnezeu pentru ei este motivele şi gândurile care îl animă.

2 Corinteni 669 Dar Dumnezeu nu ne dă doar latura nega­ toare. De ce se bucura Pavel atât de mult, în tivă, ci şi cea pozitivă... ducând până la capăt pofida întristărilor sale? Răspunsul e că Tit îi sfinţirea în frică de Dumnezeu. Nu este sufi­ adusese veşti bune cu privire la corinteni, cient să ne dezlipim de tot ce ne întinează, ci acestea fiind sursa mâng­âierii şi îmbărbătării trebuie să ne conformăm tot mai mult Dom­ sale. nului Isus Cristos, în viaţa noastră de zi cu zi. 7:5 Am arătat deja cum Pavel a plecat de Versetul acesta nu spune deloc că este posibil la Efes, călătorind spre Troa, în căutarea lui să atingem perfecţiunea pe acest pământ. Sfin­ Tit. Negăsindu-l acolo, a trecut în Mace­donia. ţirea practică este un proces ce durează toată Acum el arată că nici chiar sosirea în Mace­ viaţa. Noi devenim tot mai asemănători chipu­ donia nu i-a dăruit odihna căutată, întrucât şi lui Domnului Isus Cristos, până când, într-o acolo a fost tulburat şi persecutat. În afară, zi, Îl vom vedea faţă în faţă şi vom fi ca El, duşmanul lovea fără cruţare, pe când înăuntru, în toată veşnicia. Dar, pe măsură ce avem tot erau temeri şi nelinişti – legate, fără îndoială, mai multă reverenţă şi uimire plină de cutre­ de faptul că nu stabilise încă legătura cu Tit. mur faţă de Dumnezeu, se naşte în inima 7:6 Apoi a intervenit Dumnezeu, mân­ noastră dorinţa de a deveni sfinţi. Dea Dom­ gâindu-l pe Pavel prin venirea lui Tit. Cu acest nul să spunem împreună cu McCheyne: prilej apostolul a trăit adevărul de la Proverbe „Doamne, fă-mă atât de sfânt cât poate deveni 27:17: „După cum fierul ascute fierul, tot aşa un om pe acest pământ“. un om ascute înfăţişarea priete­nului său“ (Nota M. B ucuria lui Pavel la primirea veştilor bu- traducătorului: în acest punct am redat traduce­ rea engleză, deoarece versiunea român­ească ne de la Corint (7:2-16) diferă foarte mult de cea folosită de autorul 7:2 Deschideţi-vă inima faţă de noi! Co­ comentariului). Imagin­aţi-vă plăcuta întâlnire rintenii nu aveau motive să procedeze altfel – dintre aceşti doi slujitori devotaţi ai lui Cristos! arată Pavel – întrucât, el n-a ned­ reptăţit pe Întrebările pe care i le va fi pus Pavel lui Tit, nimeni, n-a vătămat pe nim­ eni, n-a înşelat la care acesta încerca să răspundă cât mai re­ pe nimeni. Indiferent ce învinuiri i-ar aduce pede cu putin­ţă! (Vezi şi Prov. 25:25). criticii lui, apostolul Pavel nu a făcut nimănui 7:7 Dar nu numai reîntâlnirea cu prieten­ul nici un rău, nici nu a profitat financiar de pe drag l-a umplut de bucurie pe Pavel, ci şi urma nimănui. vestea mângâierii pe care i-o adusese lui Tit 7:3 Nimic din tot ce spune Pavel nu tre­ răspunsul corintenilor la scrisoarea lui Pavel. buie luat ca o condamnare la adresa corin­ A fost o veste bună să audă că corintenii tenilor. El i-a asigurat, de repetate ori, de pro­ doreau să-l vadă pe apostolul Pavel. Asta în funda lui dragoste pentru ei, acum şi în veci. pofida eforturilor concertate ale învăţătorilor falşi 7:4 Întrucât s-a simţit atât de ataşat de de a-i înstrăina pe sfinţi faţă de Pavel. Nu nu­ sfinţii din Corint, apostolul şi-a permis să le mai că ei erau dornici de a-l vedea, ci manifes­ vorbească deschis, adresându-li-se direct. Dar tau o întristare sinceră cu privire la atitu­dinea pe cât de mare a fost sinceritatea lui faţă de neatentă pe care o avuseseră faţă de păcat, tole­ ei, pe atât de intensă a fost lauda ce le-a adre­ rându-l în adunarea lor. După cum e posibil să sat-o Pavel când le-a vorbit altora despre co­ se fi întristat la gândul că i-au pricinu­it dureri rinteni. Şi astfel ei nu trebuie să interpre­teze apostolului. Tit l-a înştiinţ­at pe Pavel şi cu privi­ greşit francheţea lui, ca pe o lipsă de dragoste, re la consideraţia corintenilor faţă de apostol şi ci, mai degrabă, trebuie să-şi dea seama că dorinţa lor sinceră de a-i fi pe plac. apostolul se mândrea cu ei şi-i vorbea de bine Astfel bucuria apostolului nu se datora doar pe oriunde mergea. Probabil că ceea ce evoca venirii lui Tit, ci şi dovezilor palpabile ale faptu­ cele mai sincere cuvinte de laudă pe buzele lui că corintenii au ascultat de ins­trucţiunile lui lui Pavel la adresa corinte­nilor era atitudinea Pavel, neîncetând să-l iubeas­că. lor deschisă de generozit­ate în strângerea de 7:8 Chiar dacă v-am întristat prin episto- ajutoare pentru sfinţii nevoiaşi de la Ierusalim. la mea, nu-mi pare rău; deşi mi-a părut rău, Apostolul va reveni îndată la acest subiect, căci văd că epistola aceea v-a întristat (deşi tratându-l separat, dar aici el face doar o alu­ doar pentru puţin timp). zie la el. Epistola la care se referă Pavel ar putea fi Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inim­ a 1 Corinteni sau ar putea fi o a doua scri­soare, de bucurie, în toate întristările noas­tre. Aces­ care nu ne-a parvenit, în care îi mustra pe te exclamaţii sunt explicate în versetele urmă­ sfinţi mult mai aspru.

670 2 Corinteni Cu privire la regretul lui Pavel pentru că a rea lor temporară i-a condus la pocăinţă. Cu scris epistola respectivă, trebuie să preciz­ăm alte cuvinte, întristarea lor a dus la o schim­ un lucru: presupunând că se referă la 1 Corin­ bare de atitudine, care s-a transpus în practi­că teni, asta nu schimbă cu nimic subiec­tul inspi­ printr-o schimbare a purtării lor. Pocăin­ţa, spu­ raţiei. Lucrurile pe care le-a scris apostolul au ne Hodge, „nu este doar o schimbare de scop, fost chiar poruncile din partea Domnului. To­ ci include şi o schimbare a inimii, care duce tuşi, Pavel nu era decât om, supus descurajări­ la o îndepărtare de păcat, cu întris­tare în inimă lor şi neliniştilor proprii tuturor oamenilor, cum pentru acest păcat şi totală silă de el, şi alipire explică şi Williams: de Dumnezeu“.35 Întristarea corintenilor era după voia lui Distincţia dintre scriitor şi inspiraţia scrieri­lor sale Dumnezeu: era acel gen de întristare pe care apare în versetul 8. El ştia că prima sa scrisoare doreşte să-l vadă Dumnezeu în noi. Datorită a fost inspirată, cuvintele aces­teia fiind înseşi întristării şi pocăinţei lor sincere, de natură „poruncile Domnului“. Dar, întrucât şi el era doar evlavioasă, ei nu au suferit nici un efect per­ un om slab, supus simţămintelor şi afecţiunilor, manent de pe urma mustrării de care au avut s-a cutremurat pentru ca nu cumva scrisoarea să-l parte din partea apostolului Pavel. înstrăine­ze de corinteni şi să-i îndurereze. Este un 7:10 Versetul acesta arată contrastul dintre caz interesant de distincţie între individualit­atea întristarea după voia lui Dumnezeu şi întris- profetului şi mesajul pe care i l-a dat Duhul tarea lumii. Întristarea după voia lui Dum- Sfânt.34 nezeu este întristarea care-l cuprin­de pe cineva după ce a săvârşit un păcat, întristare care-l În concluzie, Pavel spune următoarele: când conduce la pocăinţă. El îşi dă seama că Dum­ corintenii au citit prima oară scrisoarea lui, s- nezeu îi vorbeşte şi astfel se situează de partea au simţit mustraţi şi îndureraţi. După ce le-a lui Dumnezeu, împotriva lui şi împotriva păca­ expediat scrisoarea, apostolul a anticipat reacţia tului său. pe care o vor avea la primirea ei şi s-a întris­ Când Pavel spune că întristarea după voia tat. Nu pentru că ar fi considerat că ar fi gre­ lui Dumnezeu duce la pocăinţă, asta nu în­ şit faţă de ei. Mai degrabă, îi părea rău că seamnă neapărat că el se gândeşte la mântuirea prin îndeplinirea datoriei faţă de Domnul, fă­ sufletului, (deşi şi această variantă este valabilă). când ceea ce-i cerea El, a fost necesar ca La urma urmelor, corintenii erau deja mântuiţi. pentru o vreme alţii să treacă prin întristare, Dar aici termenul mântui­re este folosit pentru pentru ca planul lui Dumnezeu pentru viaţa a descrie izbăvirea de orice fel de păcat, robie lor să se împlinească. sau asuprire din viaţa cuiva. În ultima parte a versetului 8, Pavel subli­ Se pune întrebarea dacă sintagma: pent­ru niază că deşi scrisoarea le-a produs întristare, care nu este regret se referă la pocăinţă sau la totuşi asta a fost doar pentru puţin timp. Pri­ mântuire. Întrucât este la fel de adevă­rat că mul efect al scrisorii a fost de a provoca dure­ nimeni nu regretă nici pocăinţa, nici mântu- re. Dar întristarea nu a durat. irea, întrebarea rămâne deschisă. Întreg procesul descris de apostol aici ar Întristarea lumii nu este adevărata pocăin­ putea fi comparat cu operaţia efectuată de un ţă, ci doar remuşcare, producând amă­răciune, chirurg. Pentru ca acesta să poată extirpa o împietrire a inimii, disperare şi, în cele din infecţie din organism, este nevoie să facă o urmă, moarte – aşa cum reiese din exemplul incizie adâncă în carnea pacientului. Desig­ur, lui Iuda Iscarioteanul. Lui Iuda nu i-a părut chirurgul nu se bucură deloc că trebuie să-i rău de urmările pe care le-a produs păcatul lui cauzeze dureri pacientului, dar ştie că trebuie asupra Domnului Isus, ci a simţit remuşcare să facă aceasta pentru a-l însănătoşi. În special pentru consecinţele groaz­nice pe care le-a atras dacă pacientul este un prieten apropiat, chirur­ acţiunea sa asupra lui însuşi. gul va fi acut conştient de suferinţa pe care va 7:11 Apostolul menţionează experienţa co­ trebui să i-o cauzeze. Dar el îşi va da seama rintenilor ca exemplu al adevărului exprim­ at că suferinţa este temporară şi că pacientul de el în versetul 10. Tocmai întristarea des­ consimte să i se aplice dureroasa ope­raţie, pre care vorbise el în acel verset s-a manifes­ pentru ca, în cele din urmă, să iasă însănătoşit tat în viaţa lor. Sau, cum am spune noi astăzi: din această experienţă neplăcută. „Ca dovadă a faptului că aţi fost întristaţi du­ 7:9 Pavel nu s-a bucurat că a trebuit să-i pă voia lui Dumnezeu“, după care apostolul întristeze pe corinteni, ci de faptul că întrista­ enumeră diversele rezultate ale întristării lor

2 Corinteni 671 evlavioase. treilea rând, cine este cel ce a fost nedreptă- Mai întâi de toate, această întristare după ţit? Şi, în fine, ultima parte a verse­tului trebu­ voia lui Dumnezeu a produs în ei frămân­ ie tradusă: marea noastră râvnă [grijă] pen- tare sau grijă. Dacă acest pasaj se referă la tru voi, sau „grija voastră pentru noi“? cazul de disciplină descris în Întâia Epistolă Cât priveşte scrisoarea, ar putea fi vorba de către Co­rinteni, atunci sintagma aceasta în­ 1 Corinteni sau de o altă scrisoare, ulte­rioară, seamnă că, deşi la început ei au fost nepă­ care nu ne-a parvenit. Cel ce a ne­dreptăţit ar sători, ulterior s-au îngrijorat cu privire la putea fi omul vinovat de incest de la 1 Corin­ această situaţie. teni 5 sau ar putea fi un răzvră­tit din cadrul În al doilea rând, el spune: ce dezvinovă­ bisericii. Dacă Pavel se referă la cel răzvrătit, ţire, prin asta neînţelegându-se că ei ar fi în­ atunci cel nedreptăţit este propriul tată al aces­ cercat să se justifice sau să se scuze, ci mai tui om. Pe de altă parte, dacă nedreptăţitorul a degrabă au încercat să ia acţiuni energice, de fost un răzvrătit din biserică, atunci persoana îndreptare a situaţiei, ferindu-se să nu se facă lezată a fost chiar Pavel sau o altă victimă vinovaţi şi de alte greşeli în această privinţă. neidentificată. Schimbarea atitudinii lor este cea care a dus În versiunile KJV şi NKJV ultima parte a la schimbarea intervenită în faptele lor. versetului este redată astfel: but that our care Ce indignare se referă probabil la atitu­ for you in the sight of God might appear to dinea lor faţă de păcătosul în cauză, şi faţă de you („ci pentru ca grija noastră pentru voi, în ocara pe care a adus-o asupra numelui lui faţa lui Dumnezeu, să vi se arate“). Majorita­ Cristos. Dar cel mai probabil este că se referă tea traducerilor moderne ale Bibliei redau acest la propria lor atitudine faţă de ei înşişi, pentru text în manieră similară versiunii NASB: „pen­ faptul că au tolerat un asemenea păcat, fără să tru ca preocuparea noastră pentru voi să vi se ia nici o acţiune. aducă la cunoştinţă, în faţa lui Dumnezeu“. Ce frică se referă, negreşit, la frica de 7:13 Întrucât scrisoarea sa a avut efectul Domnul, deşi în ea ar putea să fie cuprinsă şi dorit, Pavel a fost mângâiat. Corintenii s-au teama că ar putea fi vizitaţi de apostol, care în pocăit şi s-au raliat de partea sa, iar Pavel a asemenea situaţie ar veni la ei cu nuiaua. fost îmbărbătat de entuziasmul manifestat de Ce dorinţă aprinsă sau ce dor. Majori­ Tit cu privire la sfinţii de la Corint. Iar apos­ tatea comentatorilor sunt de acord că aceasta tolul a fost înviorat să ia din nou legătu­ra, în se referă la dorul sincer ce s-a aprins în sufle­ această manieră, cu ei. tul lor de a-l vedea pe apostolul Pavel din nou 7:14 Se pare că înainte de a-l fi trimis în mijlocul lor. Dar în acelaşi timp poate fi o apostolul pe Tit la Corint, i-a vorbit în ter­meni referire la dorinţa puternică nutrită de ei de a călduroşi despre credincioşii de acolo. Acum vedea corectarea greşelii şi înde­părtarea răului el afirmă că lauda exprimată de el cu privire din mijlocul lor. la ei nu s-a dovedit neadevărată, ci tot ce a Ce râvnă e considerat de unii ca o refe­rire spus despre corinteni a putut fi adeverit de la râvna lor pentru slava lui Dumnezeu, pen­ Tit, prin propria sa experienţă trăită în mij­ tru refacerea păcătosului, pentru propria lor locul lor. După cum tot ce le-a spus apostolul curăţire de întinarea în chestiunea respec­tivă corintenilor era adevărat, tot aşa şi lauda sa cu sau râvna de a se situa de partea apostol­ului. ei înaintea lui Tit a fost adevă­rată. Ce răzbunare se referă la acţiunea de în­ 7:15 Evident, Tit nu ştia ce primire avea dreptare a păcătosului din cadrul adunării, la să i se facă la sosirea în sudul Greciei. Poate hotărârea lor de a pedepsi păcatul. că se aşteptase la cel mai sumbru scenariu şi, După care Pavel adaugă: În toate pri­ când colo, corintenii i-au făcut o primire cât vinţele v-aţi dovedit curaţi de fapta aceea. se poate de caldă. Ba mai mult, i-au mers la Desigur, prin asta nu se înţelege că nu au i­nimă, supunându-se îndrumărilor date de avut nici ei partea lor de vină, ci doar aceea apostol prin Tit. că au făcut tot ce se putea pentru a îndrepta Când apostolul spune că ei l-au primit pe situaţia, luând acţiunile care s-ar fi cerut de la Tit cu frică şi cutremur, asta nu înseamnă că început. au fost terorizaţi de el, ci, mai degrabă, că au 7:12 Avem patru probleme majore în acest avut o atitudine de reverenţă înaintea Domnu­ verset. Mai întâi, prin cuvintele v-am scris la lui în această privinţă şi o dorinţă sinceră de care scrisoare se referă Pavel? În al doilea a-I fi plăcuţi. rând, cine este cel care a nedreptăţit? În al 7:16 Când Pavel spune că a avut încre­

672 2 Corinteni dere în sfinţi cu privire la toate lucrurile, nu puterile lor. De asemenea, ei au dat de bu- trebuie să citim în aceste cuvinte mai mult năvoie, adică spontan, fără să li se fi impus decât se cuvine. În mod sigur, apostolul nu-i acest lucru, sau să se fi exercitat presiuni asu­ considera pe corinteni infailibili sau în neputin­ pra lor sau să fi fost nevoie să fie con­vinşi. ţa de a păcătui. Mai degrabă, cuvin­tele reflectă 8:4 Atât de pătrunşi erau ei de gravitatea faptul că încrederea pe care o pusese aposto­ situaţiei sfinţilor de la Ierusalim, încât l-au ru­ lul în ei şi cu care se lăudase în faţa lui Tit gat pe Pavel fierbinte să le dea prilejul de a nu a fost în zadar. Corintenii s-au dovedit cu lua parte la strângerea de ajutoare pentru aceş­ adevărat vrednici de încrederea acordată. Ne­ ti credincioşi. Poate că apostolul a ezitat să greşit se referă şi la faptul că întrucât ei au accepte generozitatea lor, ştiind cât de săraci­ avut atitudinea corespunzătoare faţă de chestiu­ e­rau ei înşişi, la ora aceea. Ei nu s-au lăsat nea discutată la Întâi Corint­eni, acum apostolul însă, ci au insistat să-şi aducă propria lor con­ considera încrederea ce le-a acordat-o pe de­ tribuţie la această acţiune de ajuto­rare. plin justificată. 8:5 Probabil că Pavel se aşteptase sau spe­ Versetul acesta aduce o complinire la pri­ rase ca ei să dea la fel ca ceilalţi muritori: la ma secţiune din 2 Corinteni, unde, aşa cum început cu strângere de inimă, iar mai apoi cu am văzut, este vorba despre descrierea amă­ mai multă largheţe, pe măsură ce creşteau nunţită a slujbei apostolului şi efortul lui susţi­ presiunile exercitate asupra lor. Dar nu aşa au nut de a întări legăturile existente între corin­ dat macedonienii! Aceşti creştini preaiu­biţi s- teni şi el. Capitolul următor se ocupă de „ha­ au dat mai întâi pe ei înşişi Domnul­ui, şi apoi rul dărniciei“. nouă, prin voia lui Dumnezeu. Adică Pavel II. ÎNDEMNUL LUI PAVEL DE A DUCE arată că mai întâi aceşti credinc­ioşi s-au predat pe ei înşişi lui Cristos, după care au dat cu LA BUN SFÂRŞIT STRÂNGEREA DE mână largă lui Pavel, din dorinţa de a ajuta la AJUTOARE PENTRU SFINŢII DE LA strângerea de ajutoare pentru credincioşii de la IERUSALIM Ierusalim. În reali­tate, ei i-au spus lui Pavel: (cap. 8, 9) „Noi ne-am dăruit pe noi înşine Domnului, iar A. Pilde minunate de dărnicie (8:1-9) acum ne dăruim ţie, ca administrator al Lui. 8:1 Pavel dorea ca credincioşii să cun­oască Spune-ne ce trebuie să facem, căci eşti apostol modul neobişnuit în care harul lui Dumnezeu al lui Cristos, Domnul nostru“. s-a manifestat între credincioşii din bisericile „Contribuţiile pentru lucrarea Domnu­lui,“ din Macedonia (nordul Gre­ciei). Filipi şi Tesa­ spune G. Campbell Morgan, „au valoa­re doar lonica au fost două dintre oraşele în care s-au în măsura în care sunt daruri venite din partea sădit biserici. unora care s-au dăruit pe ei înşişi lui Dumne­ Modul particular în care au arătat aceşti zeu“. macedonieni că au primit harul lui Dum­ 8:6 Apostolul era atât de încântat de pilda nezeu a fost prin dărnicia lor. macedonienilor, încât acum dorea ca şi corin­ 8:2 Aceşti credincioşi trecuseră prin multe tenii să procedeze la fel. De aceea spune el că încercări de necaz­ uri. În mod obişn­uit, oa­ l-a îndemnat pe Tit să încheie lucrarea înce­ menii încercaţi astfel ar fi înclin­aţi să-şi econo­ pută la Corint. Cu alte cuvinte, când Tit a vi­ misească fiecare bănuţ, ca să nu rămână des­ zitat Corintul prima oară, le-a prezentat prima coperiţi în viitor. Mai ales, dacă nu erau cu dată chestiunea strângerii de ajutoare. Acum, dare de mână, cum era cazul macedonienilor, când revine la ei, are misiu­nea de a se asigura care nu prea aveau bani. Totuşi bucuria lor că intenţiile lor bune se vor transpune în ac- creştină a fost atât de mare încât, atunci când ţiuni concrete. au aflat de nevoia celor de la Ierusalim, s-au 8:7 Întrucât corintenii erau fruntaşi în atâ­ comp­ortat cu totul diferit de cum s-ar purta tea privinţe, Pavel doreşte ca ei să se evidenţi­ oamenii, dând cu multă generozitate. Ei au eze acum şi în chestiunea dărniciei. El le fost, astfel, în stare să combine multele lor acordă credit pentru că abundau în credinţă, necazuri, bucuria, sărăcia lor lucie cu belşu- în cuvânt, în cunoaştere, în orice râvnă şi în gul lor de dărn­ icie. dragostea lor pentru el. În prima sa epistolă, 8:3 Generozitatea lor avea şi alte faţete apostolul Pavel îi lăudase pentru cunoştinţa şi unice, întrucât dărnicia lor nu era raportată la vorbirea lor. Aici apostolul adaugă încă vreo puterea lor de a da, ci mergea cu mult peste câteva virtuţi, evidenţiate de vizita lui Tit la Corint.

2 Corinteni 673 Sintagma în credinţă ar putea descrie o Versetul acesta ne învaţă despre preexisten­ puternică credinţă în Dumnezeu, darul cre­ ţa Domnului Isus. Când era El bogat? Desi­ dinţei sau credincioşia în relaţiile cu semenii gur, nu când a venit în lume, sub chipul lor. pruncului din ieslea Betleemului! Şi, bineînţe­ În cuvânt [vorbire] se referă, negreşit, la les, nu în timpul celor treizeci şi trei de ani predilecţia lor pentru vorbirea în limbi, temă de peregrinare, „ca străin fără locuinţă în lu­ dezbătută pe larg în prima epistolă. mea creată de înseşi mâinile Sale“. El a fost În cunoaştere se referă probabil la darul bogat într-o eternitate trecută, locuind cu Tatăl charismatic sau la capacitatea lor de a pă­ în curţile raiului. Dar S-a făcut sărac. Asta se trunde adevăruri spirituale. referă nu numai la Betleem, ci şi la Nazaret, În orice râvnă relevă statornicia şi râvna Ghetsimani, Gabata şi Golgota. Şi toate aces­ lor pentru lucrurile lui Dumnezeu. tea au fost făcute pentru noi, aşa încât noi, În fine, dragostea lor pentru Pavel este de prin sărăcia Lui să ne îmbogă­ţim. asemenea evidenţiată. Acum Pavel ar dori să Dacă aşa stau lucrurile – şi, negreşit aşa adauge o altă trăsătură la lista celorlalte, anu­ stau! – atunci ar trebui să nu mai putem de me: „în toată generozitatea“. Denney ne averti­ bucurie pentru prilejul şi privilegiul pe care-l zează cu privire la pericolul: avem de a-I da tot ce posedăm şi suntem. Nici un argument nu poate fi mai convingă­tor ...omului care abundă în interese spirituale, este decât acesta, în întreaga discutare de către Pa­ fervent, rugativ, plin de afecţiune, în stare să ia vel a subiectului dărniciei creştine. cuvântul în Biserică, dar incapabil de a da bani B. Îndemnuri minunate în vederea înche­ierii din buzunarul lui.36 strângerii de ajutoare (8:10, 11) 8:8 Pavel nu le porunceşte corintenilor să 8:10 Acum apostolul revine la corinteni, facă acest lucru, pe un ton aspru sau legalist. care se gândiseră să facă o colectă pentru Mai degrabă, el ar dori să pună la probă sin- sfinţii nevoiaşi, înainte ca macedonienii să se ceritatea lor, în special în lumina râvnei sau fi decis să ia această acţiune. Corintenii înce­ statorniciei creştinilor macedonieni în această puseră această acţiune înainte ca maced­onienii privinţă. Când Pavel afirmă că nu spune lucrul să înceapă strângerea de fonduri. Prin urmare, acesta ca o poruncă, nu recu­noaşte prin aceas­ ei trebuie să rămână consecv­enţi, terminând ta că nu ar fi fost inspirat, ci, pur şi simplu, ceea ce au început acum un an. Or, asta ar fi că dărnicia lor trebuie să pornească din inimă, în avantajul lor, întrucât ar dovedi sinceritatea întrucât lui Dumnezeu îi place omul care dă şi consecvenţa lor. cu voioşie. 8:11 Indiferent de motivul întârzierii lor, 8:9 Aici apostolul Pavel introduce unul din Pavel le spune că ei nu trebuie să-l nesoco­ cele mai măreţe versete din această măreaţă tească, ci să termine acum ceea ce au început epistolă. Pe fondul împrejurărilor deloc roze în cu atâta grabă. Lucrul acesta trebuie să-l facă care îşi duceau macedonienii şi corintenii via­ pe măsura putinţei lor de atunci, şi nu după ţa, el zugrăveşte portretul minu­nat al celei mai posibilităţile pe care le-ar avea în viitor, când generoase Persoane care a trăit vreodată. le-ar spori averile. Cuvântul har e folosit într-o sumedenie de C. Trei principii minunate pentru dărn­ icie sensuri în Noul Testament, dar aici are, negre­ şit, înţelesul de generozitate. Cât de gen­eros a (8:12-15) fost Domnul Isus? Atât de generos încât a dat 8:12 Se pare că corintenii întârziaseră tot ce a avut de dragul nostru, pentru ca noi, strângerea ajutoarelor pentru sfinţii nevoiaşi de prin sărăcia Lui, să devenim bogaţi pe veci. la Ierusalim în speranţa că vor putea tri­mite Moorehead comentează pe această temă: ajutoare mai substanţiale la o dată ulterioară. Aici li se aminteşte însă că nu se pune pro­ El a fost bogat în posesiuni, putere şi oma­giu, blema cantităţii ajutoarelor pe care le-ar putea părtăşie şi fericire. El a devenit sărac în poziţia trimite. Tot ce se cere este să existe o dorinţă ocupată în viaţă, împrejurări şi în relaţiile Sale cu sinceră în inimă de a lua parte la această ac­ oamenii. Noi suntem îndem­naţi să dăm ceva ţiune de ajutorare, după care Dumnezeu va bani, îmbrăcăminte şi alimente. Dar El S-a dat pe accepta darul, indiferent cât de mic ar fi aces­ Sine.37 ta. Gândul din inima cuiva este cel care con­ tează!

674 2 Corinteni 8:13 Scopul urmărit de Pavel nu este de adună mai mult, alţii mai puţin. Cei care posedă a-i împovăra financiar pe corinteni. El nu vrea mai mult trebuie să împartă cu cei ce au mai ca biserica de la Ierusalim să fie uşura­tă, iar puţin. Dumnezeu nu perm­ ite distribuţia inegală a bi­serica de la Corint să fie împovărată sau proprietăţii cu scopul de a le da boga­ţilor prilejul sărăc­ită. de a se bucura de belşugul lor, ci pentru ca să-l 8:14 Versetul acesta descrie programul in­ împartă cu săracii. stituit de Dumnezeu pentru ajutorarea celor nevoiaşi din cadrul bisericii Domnului Isus D. T rei fraţi minunaţi care să pregăteasc­ ă Cristos. Scopul urmărit de Domnul este ca ori strângerea de ajutoare (8:16-24) de câte ori se iveşte o nevoie într-o anum­ ită privinţă în rândul creştinilor, să existe imediat 8:16 În următoarele două versete Tit este o revărsare de ajutoare din alte regiuni unde elogiat pentru atitudinea excelentă pe care a se află creştini către locul unde se manifestă avut-o în această privinţă. Mai întâi, I se aduc nevoile în acel moment. Aces­te schimburi per­ mulţumiri lui Dumnezeu pentru că a pus în manente de ajutoare ar duce la o egalitate inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru corinteni. între bisericile din toată lumea. Pavel a avut o comuniune spiritu­ală cu acest Astfel, la ora când scria Pavel aceste rân­ colaborator al său. Aceeaşi povară pe care o duri urma să se manifeste o revărsare de fon­ avea şi apostolul faţă de corinteni a fost duri din Corint, Macedonia şi din alte părţi împărtă­şită de Tit. către Ierusalim. Poate că în viitor sfinţii de la 8:17 Pavel l-a îndemnat pe Tit să meargă Ierusalim vor fi într-o stare mai bună, iar cei la Corint şi să le transmită credincioşilor de din Corint vor trece prin nevoi. În cazul aces­ acolo această scrisoare, dar îndemnul nu a fost ta, s-ar inversa direcţia revărsării fondurilor. neces­ar, deoarece Tit voia să meargă acolo de Acum nevoia s-a ivit la Ierusal­im, dar în viitor bună­voie. ar putea fi rândul corinteni­lor să ducă lipsă şi Sintagma a pornit... spre voi ar trebui să în acest caz sfinţii de la Ierusalim le vor veni fie redată astfel: „se duce spre voi“, întrucât în ajutor. este un exemplu al aşa-numitului timp „ao­rist“ 8:15 Acest principiu de egalitate este su­ din limba greacă, conform căruia acţiu­nea este bliniat prin citatul din Exod 16:18. Când co­piii privită nu din perspectiva clipei când a redac­ lui Israel au ieşit să culeagă mană, unii au tat Pavel această epistolă, ci din aceea a reuşit să strângă mai mult decât alţii. Dar nu corinteni­lor, când aveau ei s-o citeas­că. Tit es­ a avut importanţă, pentru că atunci când s-a te în mod sigur cel ce a dus această scrisoare distribuit mana, fiecare a primit aceeaşi canti­ la Corint, dar n-a pornit într-acolo până când tate – un omer, respectiv 2,35 litri. Deci „Ci- Pavel nu a încheiat redactarea ei. ne strânsese mult n-avea prea mult şi cine 8:18 Versetele 18 la 22 se referă la alţi doi strânsese puţin nu ducea lipsă“. Dacă cineva fraţi creştini care aveau să-l însoţească pe Tit încerca să stocheze mană, aceasta făcea în această călătorie. Primul este descris în ver­ viermi! setele 18 la 21, iar al doilea în versetul 22, Procesul de egalizare nu s-a petrecut printr- ambii rămânând anonimi. un miracol, ci datorită faptului că cei ce aveau Acest pasaj din Scriptură este de mare va­ mult împărţeau cu cei ce nu aveau suficient, loare, întrucât ne arată măsurile de precau­ţie cum relevă şi Hodge: pe care le-a luat Pavel în mânuirea fondu­rilor, ca nu cumva să poată cineva să-l acuze că ar Lecţia pe care o învăţăm din Exod şi de la Pavel fi întrebuinţat greşit aceşti bani. este că, între copiii lui Dumnezeu, belşugul exce­ Primul frate menţionat a fost cel vrednic siv al unora trebuie folosit pentru împlinirea nevo­ de laudă datorită lucrării sale în Evanghelie. ilor altora; şi că orice încercare de contra­mandare Opin­iile sunt împărţite cu privire la identitat­ea a acestei legi va duce la ruşine şi pierdere. Pro­ sa. Unii spun că a fost Luca, alţii Sila, iar alţii prietatea este ca mana: nu suferă să fie stocată.38 Trofim. Încercând să stabilim cu preci­zie de- spre cine este vorba, e posibil să pierd­em Cam pe aceeaşi linie se situează şi acest miezul spiritual al versetului. Oare la voia în­ citat, dintr-o sursă necunoscută: tâmplării a fost omis numele acestui lucrător creştin? Una din trăsăturile unui ucenic adevă­ Dumnezeu intenţionează ca fiecare om să împ­artă rat este că acesta trebuie să lucreze, de multe cu alţii bunurile de care are parte în viaţă. Unii ori, în anoni­mat. Vezi pilda slujnicei care a jucat un rol atât de important în viaţa leprosu­

2 Corinteni 675 lui Naaman. Tot aşa a fost şi cu băieţaşul care avea în corinteni. a pus la dispoziţia Domnu­lui ­Isus traista lui 8:23 Prin urmare, Pavel spune că dacă va cu merinde, cu ocazia înmulţirii pâinilor şi întreba cineva cu privire la aceşti trei oameni, peştilor. corintenii să le spună că Tit este părtaşul şi 8:19 Acest frate nemenţionat a fost ales de conlucrătorul lui Pavel în inter­esul corinteni­ biserici să efectueze călătoria legată de preda­ lor şi că ceilalţi doi fraţi sunt trimişii biseri- rea acestui dar (în româneşte: „har“, n.tr.). Cu cilor şi slava lui Cristos. Sintagma slava lui alte cuvinte, el a fost numit să se numere Cristos este o descriere plină de patos a aces­ printre solii care au transmis destina­tarilor tor oameni. Tocmai pentru faptul că sunt tri­ aceste ajutoare benevole. Apostolul se conside­ mişii biserici­lor au fost ei numiţi astfel. Dato­ ra pe sine şi pe ceilalţi asociaţi ai lui drept rită purtării lor, lucrarea Domnului străluceşte slujitori sau administ­ratori ai acestei lucrări a înaintea oame­ni­lor, ei aducând astfel slavă harului, pe care ei o făceau pentru slava Domnului şi reflec­tând slava Lui. Domnului Însuşi, prin care doreau să demon­ 8:24 Având în vedere toate acestea, corinte­ streze dorinţa şi disponibilita­tea lor de a-i sluji nii trebuie să le facă o primire caldă, pentru pe sfinţii nevoiaşi de la Ieru­salim. ca Pavel să nu se fi lăudat degeaba cu ei, 8:20 Apostolul a dat dovadă de sufi­cientă când le-a încredinţat acest dar de preţ pentru înţelepciune ca să nu se încumete să mânuias­ sfinţii de la Ierusalim. Aceasta trebuie să con­ că singur aceşti bani sau să-i încre­dinţeze unui stituie o dovadă pentru bisericile din jur despre singur om, ci a ţinut morţiş să-i predea unui dragostea creşti­nă. Phillips traduce astfel verse­ grup de două sau mai multe persoane. Căci tul 24: „Prim urmare, daţi-le şi voi, şi toate asta ne spune versetul 20. Pentru a se evita bisericile prilejul să vadă cât de sinceră este orice posibilitate de bârfă sau de vorbire de dragostea voastră, adeverind astfel toate lucruri­ rău, el a avut grijă ca acest belşug de ajutoa- le minunate care s-au spus despre voi!“ re să fie mânuit în aşa fel încât să nu se facă E. Îndemnul adresat de Pavel corinteni­lor nici un rău. 8:21 Căci căutăm să lucrăm cinstit. Pavel de a fi pe măsura elogiilor ce le-au fost s-a străduit întotdeauna ca acţiunile lui să fie aduse (9:1-5) cinstite nu numai înaintea Domnului, ci şi î- 9:1 Deşi Pavel nu avea nevoie să le scrie naintea oamenilor. Morgan face urm­ ătoarea corintenilor cu privire la trimiterea de ajutoar­e remarcă pe această temă: „Este treab­a financiare sfinţilor nevoiaşi, totuşi el a făcut-o. comunităţ­ii creştine să-şi desfăşoare activ­itatea Parcă se degajă o notă de ironie în acest ver­ în aşa manieră încât oamenii din lume să nu set, întrucât ştim că în anumite privinţe a fost aibă nici un temei să bănuiască vreo acţiune nevoie să le scrie. Ei au mani­festat încă de la contrară neprihănirii, în toate lucrările sale“.39 început disponibilitatea lor de a participa la Versetul acesta este aproape identic cu cele strângerea de ajutoare pen­tru cei din Ierusal­im. de la Proverbe 3:3, 4 din ediţia Septua­ginta. Cât priveşte dorinţa lor, nimic de zis: era de 8:22 Aici întâlnim un alt frate necunos­c­ut lăudat. Dar ei nu au făcut şi pasul următor, pe care Pavel l-a desemnat să-şi dea concur­sul transpunând în practi­că dorinţa lor. De aceea la îndeplinirea cu succes a acestei lucrări im­ Pavel consideră că e nevoie totuşi să le portante. Râvna acestui frate fusese încercată am­ intească de necesita­tea aducerii la îndeplini­ de multe ori în trecut, iar acum el a dat dova­ re a intenţiilor lor bune. dă de aceeaşi râvnă deosebită în îndeplinirea 9:2 Nu era nici o îndoială cu privire la aces­tei misiuni speciale, din cauza marii lui bunele lor intenţii, căci de îndată ce au auzit încre­deri în fraţii corinteni. de nevoia ce exista la Ierusalim, ei şi-au ma­ În acest punct ediţia NKJV spune: dato­ nifestat râvna şi imboldul de a da o mână de rită marii încrederi pe care noi o avem în voi. ajutor. De fapt, Pavel se şi lăudase cu ei în Cuvintele noi o avem (tipărite în litere cursive) faţa creştinilor din Macedonia. El le spus­ese indică faptul că au fost adăugate, dar mulţi că Ahaia fusese gata cu un an în urmă. Prin susţin că sensul propoziţiei ar fi altul, res­ „Ahaia“, situată în sudul Greciei, se înţelege pectiv: pe care el o are. În acest caz, ar însem­ aici Corintul, întrucât oraşul făcea parte din na că Pavel îl elogiază pe acest frate anonim această regiune. Când au auzit ma­cedonienii nu numai pentru credincioşia manifestată în că creştinii de la Corint fuse­seră gata cu un trecut, ci şi pentru interesul deosebit arătat cu an înainte, mulţi dintre ei au fost însufleţiţi, această ocaz­ie, datorită încrederii pe care el o molipsindu-se de râvna creştină a dărniciei şi

676 2 Corinteni hotărându-se să dea şi ei cu mână largă. enumeră câteva dintre recompensele minun­ate 9:3 Când Pavel spune că i-a trimis pe fraţi, şi beneficiile dărniciei creştine. Mai întâi, apos­ din nou sensul este la timpul prezent, adică îi tolul enunţă legea recoltei. Este un fapt înde­ trimite acum. Folosirea timpului trecut priveşte obşte cunoscut în agricultură că pentru a avea acţiunea din perspectiva destinatarilor scrisorii, o recoltă îmbelşugată, trebuie să faci o însă­ care vor fi privit această acţiune ca pe ceva mânţare cât mai substanţială. Când vine vre­ deja săvârşit, în trecut. Fraţii de aici sunt cei mea semănatului, agricultorul e confruntat cu menţion­aţi în capitolul precedent: Tit şi cei doi o întrebare: să semene toată cantitatea de se­ creştini anonimi, trimişi de Pavel pentru ca el să minţe sau să rezerve o parte pentru consumul nu se fi lăudat în zadar cu privire la dorinţa familiei sale, în lunile următoare? Ideea care acestora de a strânge ajutoarele. Misiunea celor se desprinde din acest verset este că dacă va trei fraţi era de a se asigura că s-au făcut toate semăna din plin, va şi culege roade din plin, pregătirile pentru strângerea ajutoarelor înainte în raport cu cantitatea însămânţată. de a sosi Pavel acolo. Să nu uităm că fermierul nu seceră exact 9:4 Când avea să se deplaseze Pavel din cantitatea de seminţe pe care a sădit-o, ci mult Macedonia la Corint, era de aşteptat ca el să fie mai mult – proporţional cu cât a semănat. Tot însoţit de un frate din Macedonia. Ce penibil ar aşa este şi cu dărnicia creştină: nu se pune fi fost pentru Pavel să constate că, după ce s-a problema de a primi exact ceea ce ai dat, ci lăudat cu corintenii, să vină apoi la ei cu unul proporţional cu darul făcut de tine. Şi apoi din acei macedonieni, şi să constate că corinte­ trebuie precizat că ceea ce vei primi înapoi nu nii nu au făcut nimic în direcţia strângerii de va fi neapărat sub formă de bani, cât sub for­ ajutoar­e pentru sfinţii de la Ierusalim! Într-o mă de binecuvântări spiritu­ale. asemenea eventualita­te, nu numai că încrederea 9:7 Fiecare să dea după cum a hotărât în lui Pavel în corin­teni ar fi făcută de ruşine, dar inima lui. Asta pentru că va trebui să ia în chiar corinten­ii înşişi ar fi puşi într-o situaţie considerare propriile sale nevoi şi necesarul penib­ilă, pentru că nu şi-au adus la îndeplinire acoperirii acestora. El va trebui să se gândeas­ promi­siunea. Iată cât de grafic traduce Phillips că apoi şi la obligaţiile pe care le va avea de acest ver­set: îndeplinit în cursul normal al trebu­rilor zilnice. Dar, mai presus de acestea, el va trebui să se Căci între noi fie vorba: nu s-ar cădea ca, dacă gândească la fraţii şi surorile sale de credinţă unii din macedonieni mă vor însoţi în călătoria şi la lucrurile pe care le aşteaptă Cristos de la mea la voi, să vă găsească nepregătiţi pentru el. Ţinând cont de toate aceste lucruri, el nu acest act de generozitate! Noi (şi bine înţeles voi) trebuie să dea cu părere de rău sau de nevoie. ne-am simţi, în acest caz, foarte ruşinaţi, după ce Asta pentru că cineva poate să dea ajutor, dar ne-am lăudat atât de mult cu voi, acor­dându-vă să nu o facă cu bucurie. De multe ori, oame­ încredere. nii dau aju­toare datorită presiunilor psihologice exerci­tate asupra lor sau ca să nu se facă de 9:5 Prin urmare, aceasta l-a determinat pe ruşine. Numai că aceasta nu este dărnicia ade­ Pavel să considere că este necesar să-i îndem­ vărată, întrucât pe cine dă cu bucurie îl iubeşte ne pe aceşti trei fraţi să se ducă la Corint, Dumnezeu. Unii au remarcat că termenul hi­ înainte de a sosi el însuşi acolo, misiunea lor lar provine din cuvântul hilaron, din origi­nalul fiind de a pregăti darul lor generos dinainte, grec, care a fost tradus în engleză prin „ve­ dar pe care au promis că-l vor face sfinţilor sel“, iar în română prin „cel ce dă cu bucu­ de la Ierusalim. rie“. Să întregească dinainte binecuvântar­ ea Are Dumnezeu nevoie de banii noştri? Nu, promisă de voi, ca să fie gata, ca o binecuvân- întrucât vitele de pe o mie de dealuri sunt ale tare, nu cu zgârcenie. Nu s-a pus de la început Lui şi dacă ar avea, cu adevărat, nevoie de problema de a scoate cu cleşte­le aceste fonduri ceva, nu ne-ar cere nouă să-I dăm (Ps. 50:10- de la sfinţii din Corint sau de a-i extorca, ci 12). Ceea ce contează însă înaint­ea lui Dum­ darurile trebuiau să izvora­scă din spiritul lor de nezeu este atitudinea inimii noastre. Domnului generozitate, fiind absolut benevole. Îi place să vadă un creştin care este atât de plin de bucuria Sa încât va dori să împartă ce F. Răsplăţile minunate rezultate în urma are cu alţii. dărniciei (9:6-15) Lui Dumnezeu îi place de cel ce dă cu voie bună pentru că, aşa cum arată Jowett: 9:6 În versetele 6 la 15 apostolul Pavel

2 Corinteni 677 Dărnicia făcută cu voioşie izvorăşte din dragoste persoană care Îi dă Domnului nu se sărăc­eşte şi, prin urmare, este interacţiunea dintre două pe sine, ci toate actele de dărnicie îşi au persoane care se iubesc şi au comuniune între cores­pondentul lor într-o răsplată mult peste ele. Dărnicia este limbajul prin care se exprimă măsura generozităţii dătătorului. Astfel Pavel dragostea, altă modalitate de exprimare neavând. afirmă aici că creştinii, prin dărnicia lor, vor fi „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu... încât a îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru ca să dat!“ Dragostea îşi trage seva din însuşi actul se manifeste şi mai mult orice dărnicie. Când dăruirii de sine. Singura avere cu care se mân­ priveau apostolii cum cresc creştinii corinteni dreşte este bucuria predării. Dacă dragostea are în harul dărniciei, se simţ­eau îmboldiţi să-I toate lucrurile, tot atât de adevărat este că ea nu aducă mulţumiri lui Dumnezeu. posedă nimic.40 9:12 Odată predat darul corintenilor către cei din Ierusalim, acesta avea să împlinească 9:8 Aici ni se face promisiunea că dacă nu numai nevoile sfinţilor de acolo, ci avea cineva doreşte să fie cu adevărat generos, să-i determine pe mulţi de pretutindeni să-I Dumnezeu îi va da prilejul de a-şi exprima aducă mulţumiri lui Dumnezeu. Cum am generozitatea. Harul apare aici ca sinonim al spus-o cu atâtea alte ocazii în acest comenta­ resurselor. Dumnezeu poate să ne dea resur­ riu, Pavel punea un accent deosebit de mare sele necesare pentru ca nu numai noi înşine pe mulţumiri. Tot ce avea ca rezultat aduce­ să avem de ajuns, ci să putem să împărţim şi rea de mulţumiri Domnului ocupa un loc pri­ cu alţii ceea ce avem, pentru ca să fim plini oritar în viaţa şi activitatea apostolului Pavel. de orice faptă bună. 9:13 Există şi alte beneficii care vor rezulta Observaţi ce mult subliniază versetul acesta din darul corintenilor. Acesta va constitui o ideea de plinătate: Dumnezeu să vă umple cu dovadă tangibilă pentru creştinii iudei că s-a orice har, pentru ca având totd­ eauna în toate petrecut într-adevăr o lucrare a lui Cristos în din destul, să fiţi plini de orice faptă bună“. viaţa acestor convertiţi dintre Neam­ uri. La un 9:9 Acum apostolul citează din Psalmul moment dat creştinii iudei avu­seseră îndoieli cu 112:9. Sintagma a împrăştiat se referă la ac- privire la autenticitatea con­vertirii unor neevrei ţiunea semănatului, versetul fiind o des­criere a de felul corinteni­lor. Poate că nici nu-i conside­ omului care a semănat din belşug, adică a fost rau creştini ad­e­văraţi. Dar acest gest de bunătate plin de fapte bune, de milostenie către alţii, de din part­ea lor avea să constituie o dovadă a ajutorare a celor săraci. Va pierde el printr-o realită­ţii credinţei corintenilor, făcându-i să-L asemenea acţiune? Nicidecum, întrucât drep- slăvească pe Dumnezeu pentru lucra­rea minu­ tatea lui rămâne în veac. Asta înseamnă că da­ nată realizată de Evanghelia lui Cristos în că vom răspândi în jurul nostru fapte de milos­ Ahaia, cât şi pentru dărnicia corintenilor faţă tenie, aidoma semănăt­orului ce seamănă din de aceşti sfinţi de la Ierusa­lim. belşug, ne vom strân­ge comori în cer. Rezulta­ 9:14 Dar lucrurile nu se opresc aici! Mai tele milosteniei noastre vor dăinui în veac. urmează două beneficii. Datorită darului făcut 9:10 Ilustraţia semănătorului continuă. Ace­ de corinteni sfinţilor de la Ierusalim, aceşti laşi Dumnezeu care dă sămânţă semă­ creştini iudei vor începe de acum încolo să se nătorului şi pâine pentru hrană are grijă ca roage pentru sfinţii de la Corint, stabi­lindu-se cei ce se poartă cu milă faţă de alţii să culea­ puternice legături de afecţiune. Sfinţii de la gă anumite recompense, dintre care unele sunt Ierusalim vor avea o afecţiune arzătoare pen- enumerate. Mai întâi, îşi va înm­ ulţi sămânţa tru corinteni, datorită harului nespus de mare semănată. Adică va avea mai multe prilejuri al lui Dumnezeu, pe care aceştia din urmă l- de a face bine şi urmările acestor acţiuni vor au manifestat pentru cei de la Ierusal­im. fi tot mai îmbucurătoare. În plus, va face să 9:15 În acest punct, Pavel izbucneşte pur crească roadele dreptăţ­ii voastre. Corintenii şi simplu într-o exclamaţie de bucurie! Ver­ erau drepţi în acţiunea de strângere a ajutoare­ setul acesta a fost o sursă de nedumerire pen­ lor pentru sfinţii de la Ierusalim. Ca urmare a tru mulţi cercetători ai Bibliei, datorită neputin­ dărniciei lor, şi ei aveau să primească, la rân­ ţei lor de a vedea vreo legătură cu contextul dul lor, o răsplată veşnică îmbelşugată. Pe versetelor precedente. În plus, ei se întreabă măsură ce Dumne­zeu le mărea capacitatea de ce-o fi însemnând sintagma: darul Lui de ne- a da, iar ei spo­reau în generozitate, creşteau şi spus. răsplăţile, în mod proporţional. Dar nouă ni se pare că, odată ajuns la 9:11 Reiese clar din acest verset că nici o sfârşitul fragmentului despre dărnicia creşti­nă,

678 2 Corinteni apostolul Pavel este nevoit să-şi îndrepte gân­ afirmaţie ironică. Este exact ceea ce afirmaseră durile spre cel mai mare Dătător dintre toţi: criticii săi, că Pavel este laş atunci când e de Dumnezeu Însuşi. Şi, desigur, el se gândeşte faţă cu creştinii, dar când nu mai e în prezen­ la cel mai mare dar dintre toate: Domnul ţa lor, ar fi un leu. Îndrăzneala lui, susţin Isus Cristos. Aşadar îşi ia rămas bun de la aceştia, ar fi o dovadă a atitudinii lui belicoase corinteni pe acest ton înălţător. Ei sunt copiii pe care, chipurile, ar fi manifestat-o Pavel în lui Dumnezeu şi urmaşii lui Cristos. Ca atare, scrierile sale. se cuvine ca ei să urmeze aceste exemple su­ 10:2 Versetul acesta are legătură cu prima preme! parte a versetului întâi, în care Pavel începuse III. PAVEL ÎŞI APĂRĂ APOSTOLIA (cap. să spună că i-a rugat pe corinteni, dar nu a precizat conţinutul rugăminţii sale, precizare pe 10-13) care o face în acest verset: „Vă rog, deci, să Ultimele patru capitole ale acestei epis­tole nu mă faceţi ca atunci când voi fi de faţă, să se ocupă cu precădere de acţiunea ener­gică a alerg cu hotărâre la în­drăzneala aceea pe ca- lui Pavel de apărare a apostoliei sale. Cuvinte­ re am de gând s-o întrebuinţez împotriva le apostolului Petru par deosebit de potri­vite în unora, care cred că noi umblăm potriv­ it firii descrierea acestei porţiuni a scrierilor lui Pavel: păcătoase“. El nu voia să se poarte faţă de „în ele sunt unele lucruri greu de înţeles“. E ei cu asprimea cu care se purta faţă de cei limpede că Pavel răspun­de la acuza­ţiile aduse ce-l învinuiau că s-ar fi purtat într-o manieră de critici împotriva lui, dar noi suntem nevoiţi firească. să tragem propriile noastre concluzii cu privire 10:3 Ideea care se desprinde din acest la natura acestor învinuiri, în lumina răspunsu­ verset este că deşi apostolii trăiau în trup rilor pe care le dă Pavel acestora. Pe tot par­ [sau „carne“; este acelaşi termen tradus în cursul acestei secţiuni, apostolul recurge foarte versetul anterior prin „firea păcătoasă“, n.tr.], ei des la mecanismul ironiei. Dificultatea constă nu se purtau conform principiilor sau moti­ în a şti când anume avem de a face cu o vaţiilor firii vechi. afirma­ţie ironică! 10:4 Armele de luptă ale creştinului nu Totuşi această secţiune este în măsură să sunt ale firii păcătoase. Aşa, de pildă, creşti­ ne ofere cele mai mari satisfacţii pe care ni le nul nu se foloseşte de săbii sau arme de foc, poate da Cuvântul scump al lui Dumnezeu, după cum nu recurge la strategia militar­ă de căci fără aceste capitole am fi negreşit mult luptă în misiunea sa de răspândire a Evanghe­ văduviţi. liei creştine în toată lumea. Dar apostolul nu A. Răspunsul dat de Pavel acuzatorilor săi se referă doar la aceste arme carnale, ci arată că creştinul nu recurge nici la bogăţii, glorie, (10:1-12) putere, elocvenţă sau inteli­genţă pentru a-şi 10:1 În versetele 1-6 avem răspunsul dat atinge scopurile. de apostol celor care l-au învinuit că s-ar fi Mai de­grabă el se foloseşte de metodele purtat după felul de vieţuire al oamenilor din care sunt puternice, datorită lui Dumnezeu, lume. ca să dărâme fortăreţele. Credinţa în Dumne­ Mai întâi, el se prezintă într-o manieră zeul cel viu, rugăciunea şi ascultarea de Cu­ foarte simplă: Eu însumi Pavel. În al doilea vântul lui Dumnezeu – iată care sunt armele rând, el îi roagă pe sfinţi, iar nu le vorbeşte puter­nice folosite de toţi ostaşii adevăraţi ai lui pe un ton dictatorial. În al treilea rând, el îşi Isus Cristos. Prin aceste arme sunt dărâmate întemeiază apelul pe blândeţea şi bunătatea fortăreţele. lui Cristos. Desigur, el se gândeşte la căra­rea 10:5 Versetul acesta ne arată înţelesul ter­ urmată de Domnul Isus când a umblat pe menului fortăreţe din versetul 4. Pavel se ve­ acest pământ ca Om. Apropo, aceasta este una dea pe sine ca ostaş, angajat în luptă împo­ din puţinele referiri făcute de Pavel la viaţa triva raţionamentelor semeţe ale omului, împo­ pământească a Mântuitorului. De obi­cei apos­ triva argumentelor care se opun ade­vă­rului. tolul se referă la Cristos drept Cel înălţat la Adevăratul caracter al acestor argum­ ente ne cer, proslăvit la dreapta lui Dumne­zeu. este redat de sintagma: împotriva cunoştinţei Descriindu-se în continuare pe sine, Pavel lui Dumnezeu. În vremea noas­tră, s-ar putea spune: eu, cel smerit când sunt de faţă în mij- aplica la oamenii de ştiinţă, la adepţii teoriei locul vostru şi plin de îndrăz­neală faţă de voi evoluţiei, la filosofi şi la experţi în materie de când sunt departe. Desi­gur, aceasta este o religie, care nu au însă loc pentru Dumnezeu

2 Corinteni 679 în structura lor de gândire şi acţiune. Aposto­ tul de faţă el s-ar referi la apostolii falşi şi la lul nu era deloc dispus să încheie un armisti­ şarlatanii care se dădeau apostoli ai lui Cristos ţiu cu aceştia, ci se simţea obligat să facă (11:14). Se pare că în această epist­olă Pavel se orice gând rob ascultării de Cristos. Toate în­ ocupă de două categorii de adversari: şi de văţăturile şi speculaţiile oamenilor trebuie cân­ mântuiţi, şi de nemântuiţi. tărite în lumina învăţăturilor Domnului Isus 10:8 Ca apostol al Domnului Isus Cris­tos, Cristos. Pavel nu condamnă capacitatea pro­ Pavel primise autoritatea în bisericile pe care priu-zisă a oamenilor de a raţiona, ci ne atrage le înfiinţase, cu scopul de a-i zidi şi întări pe doar atenţia ca nu cumva să îngăduim intelec­ sfinţi în credinţa lor sfântă. Pe de altă parte, tului nostru să se manifeste de pe o poziţie învăţătorii falşi exercitau asupra corintenilor o antag­onistă Domnului nostru sau de neasculta­ autoritate pe care n-o primis­eră de la Domnul. re faţă de El. Ba mai mult, exercitau această autoritate într-o 10:6 Ca ostaş al lui Cristos, apostolul era manieră menită să-i sfâşie, mai degrabă decât de asemenea gata să pedepsească orice neas- să-i zidească pe sfinţi. Prin urmare, Pavel spune cultare, atunci când corintenii îşi mani­ că şi dacă s-ar lăuda mai intens cu autoritatea festaseră, înaintea tuturor, ascultarea lor. El pe care i-a încredinţat-o Domnul, nu ar fi făcut nu avea de gând să ia măsuri împotriva învă­ de ruşine prin asta, întrucât afirmaţiile sale s-ar ţătorilor falşi de la Corint înainte de a se fi dovedi în cele din urmă valabile. asigurat, mai întâi, de ascultarea credin­cioşilor 10:9 El a făcut această afirmaţie pentru ca în toate privinţele. să nu pară că-i îngrozeşte pe creştini prin scri­ 10:7 Deşi prima propoziţie din acest verset sorile sale. Cu alte cuvinte, dacă aposto­lul s-ar este redată sub formă de întrebare: „Priviţi lăuda cu autoritatea pe care i-a dat-o Dumne­ voi lucrurile după înfăţişarea lor exterioa- zeu, el are grijă să precizeze că nu vrea să-i ră?“ (NKJV), ar putea fi conside­rată o afir­ sperie pe corinteni, întrucât asta nu ar face de­ maţie: „Voi vă uitaţi doar la aspect­ul de su­ cât jocul criticilor săi. Mai degrabă, corintenii prafaţă al lucrurilor“ (NIV). Sau la modul im­ trebuie să-şi aducă aminte că această autoritate i perativ, cum redă versetul ediţia RSV: „Priviţi s-a dat pentru a-i întări – exact mo­dul în care a ceea ce vă stă în faţă“, adică „Confruntaţi-vă şi uzat el, de fapt, de autoritatea sa. cu faptele, cu realitatea“. 10:10 Aici ni se îngăduie să audiem învi­ Dacă vom interpreta versetul ca o afir­ nuirea concretă ce fusese adresată apos­tolului maţie, ideea care se desprinde este că corin­ Pavel. Adversarii lui îl acuzaseră că ar fi re­ tenii aveau tendinţa de a judeca un om în dactat scrisori ameninţătoare, dar apoi au afir­ funcţie de înfăţişarea sa exterioară, dacă era mat că prezenţa lui în trup este slabă şi cu- prezentabil sau impunător, dacă ştia să se ex­ vântul lui de dispreţuit. prime într-un limbaj îngrijit sau dacă făcea 10:11 Toţi cei care făceau aceste învin­uiri dovada unor facultăţi intelectuale deosebite, a trebuie să ştie că atunci când Pavel va fi în unei logici ieşite din comun. Cu alte cuvint­e, prezenţa lor va fi acelaşi om care fusese şi erau impresionaţi mai mult de înfăţişarea exte­ când scrisese scrisorile sale. Asta nu în­seamnă rioară a cuiva, decât de fondul său lăun­tric, de că Pavel recunoştea învinuirea critic­ilor săi, că adevărata realitate ce caracteriza persoana res- ar fi dat dovadă de o atitudine beligerantă în pectivă. epistolele sale. Ceea ce spune el însă este că Dacă se încrede cineva în el însuşi că este se va purta aspru cu ei, când îi va întâlni faţă al lui Cristos, să gândească în sine şi aceasta: în faţă şi că nu se va purta cu laşitate. că după cum el este al lui Cristos, tot aşa sun- 10:12 Este evident că învăţătorii falşi aveau tem şi noi ai lui Cristos. Aici Pavel se referă obiceiul de a se compara cu alţii. Astfel îl probabil la cei ce spuneau: „Eu sunt al lui prezentau pe Pavel corintenilor în aşa manieră, Cristos“ (1 Cor. 1:12), în manieră exclusivă. încât să trezească dispreţul lor. În schimb, pe Apostolul le răspunde acestora că nimeni nu ei înşişi se considerau membri de elită ai cer­ are dreptul exclusiv la Cristos. El Îi aparţine cului intim, ca unii cu care nimeni nu se pu­ Domnului Isus în aceeaşi măsură în care Îi tea măsura. Aşa se explică de ce afirmă pe un aparţin şi ei. ton sarcastic: „Negreşit, n-avem îndrăzneala Indiferent cine erau aceşti creştini care se să ne num­ ărăm sau să ne comparăm cu aceia considerau exclusiv ai lui Cristos, Pavel nu tă­ care se recom­ andă singuri. Dar ei, prin fap- găduieşte că ei ar fi, într-adevăr, ai Lui. Prin tul că se măsoară cu ei înşişi şi se compară cu urmare, nu se poate deduce de aici că în tex­ ei înşişi, arată că nu sunt înţelepţi“. Chiar da­

680 2 Corinteni că l-au acuzat pe Pavel că e îndrăzneţ în scri­ oraşul Corint. El a venit la Corint, a predicat sorile sale, aici ei afirmă că nu îndrăz­neşte să Evanghelia şi a sădit o biserică. Dacă n-ar fi se numere printre cei care se recom­ andă sin- venit până la Corint, putea fi acuzat că se lau­ guri sau care iau ca etalon de comparaţie dă peste măsură. doar propria lor viaţă. Dar el a trecut prin încercări, a fost supus E de prisos să spunem că, dacă cineva se la probă, a îndurat suferinţe şi greutăţi, pentru măsoară doar cu el însuşi, atunci întotdeauna ca să-i poată câştiga pe corinteni. Iată însă că se va considera drept şi corect, nemaiavând acum alţii îi invadau sfera în care făcuse mi- nevoie să se corecteze! Pavel spune că cei ce siunea de pionierat, lăudându-se cu realizări procedează astfel nu sunt înţelepţi. Bine a care îi aparţineau, de fapt, lui. spus cine a afirmat: „Este obiceiul tuturor cli­ Traducătorii versiunii NIV traduc astfel cilor şi grupărilor exclusiviste de a nu recu­ acest verset dificil: „Noi nu mergem prea de­ noaşte alte valori decât cele proprii“. parte cu lauda noastră, cum ar fi cazul dacă nu am fi venit la voi, căci noi într-adevăr am B. P rincipiul călăuzitor în viaţa lui Pavel: să ajuns până la voi cu vestirea Evangheliei lui desţelenească noi terenuri pentru Cristos Cristos“. (10:13-16) 10:15 Apostolul este hotărât să nu se lau­ de în chestiunile care nu erau urmarea directă 10:13 În versetele 13-16 Pavel îşi expri­mă a slujbei sale pentru Cristos. Or, iudaizatorii se intenţia de a se lăuda doar în sfera sluj­bei pe făcuseră vinovaţi tocmai de acest lucru, lău­ care Dumnezeu i-a încredinţat-o. El şi-a făcut dându-se cu roadele strădanii­lor altora. Ei au obiceiul de a nu se amesteca în lucrar­ea altu­ încercat să fure oiţele lui Pavel, să-l submine­ ia, atunci când dorea să se laude. Evident, este ze, ponegrindu-l şi să-i contrazică învăţătura, o referire la iudaizatori, cărora le plăcea să se toate făcând uz de o autoritate nelegitimă. strecoare prin biserici deja înfiinţate de aposto­ Pavel nădăjduia însă că, de îndată ce va fi lul Pavel sau de alţi creştini, clădind pe teme­ crescut credinţa corintenilor, dându-i posibi­ lia pusă de altcine­va. În felul acesta, când se litatea să-şi îndrepte atenţia şi spre alte sfere lăudau cu o lucra­re, aceasta nu le aparţinea, de lucru, credinţa lor să se concreti­zeze în fiind mai degra­bă meritul altcuiva. ajutoare tangibile, care să-i permită lui, aposto­ Pavel spune că el nu se va lăuda cu privi­ lul lui Dumnezeu, să vestească Evanghelia în re la chestiunile care depăşesc sfera slujirii sale alte ţinuturi îndepărtate. Odată lărgită slujba pentru Cristos, ci se va lăuda doar cu locurile lui, Pavel avea să aplice din nou, cu consec­ şi persoanele cu care Dum­nezeu a onorat sluj­ venţă, principiul acesta călău­zitor. ba sa. Aici, desigur, se cuvine menţionat cu Necazurile ivite în mijlocul corintenilor îi precădere oraşul Corint, unde Pavel vestise luau apostolului atâta timp încât nu-şi putea Evanghelia şi avusese bucuria să vadă ca roa­ îndeplini cu conştiinciozitate misiunea în regiu­ dă formarea unei biserici creştine. Plastică este nile celelalte. traducerea lui Arthur S. Way: 10:16 Principiul călăuzitor al lui Pavel era necesitatea de a vesti Evanghelia şi în ţinutu- Dar eu – ei bine, eu nu mă laud cu prerogative rile care sunt dincolo de cele ale corintenilor ce depăşesc domeniul meu de competenţă, ci mă (prin asta înţelegându-se probab­il, partea de mărginesc la sfera de operaţiuni pe care mi-a vest a Greciei, Italia şi Spania), fără să ne lău- hărăzit-o Dumnezeu – sferă în care, negreşit, se dăm cu sfera de realizări a altuia. Apostolul cuprinde şi misiunea mea către voi. Pavel nu a avut nici o intenţie să inter­vină în câmpul de misiune al altuia sau să-şi asume În realitate, Pavel primise misiunea şi îm­ meritele altor oameni care au trudit înaintea puternicirea din partea Domnului să ves­tească lui într-un anumit loc. Evanghelia la Neamuri, misiune care cu­ C. Ţ elul suprem urmărit de Pavel: să aibă prindea, evident, şi Corintul. Apostolii de la Ierusalim au căzut de acord asupra acestui lu­ parte de aprobarea Domnului cru, dar acum au venit de la Ierusalim în­ (10:17, 18) văţătorii falşi, invadând provinciile pe care 10:17 Dacă se laudă cineva, să se laude în Dumnezeu i le-a încredinţat apostolului Pa­vel. Domnul. Negreşit asta înseamnă că se poate 10:14 Apostolul nu se complace însă în lăuda numai cu ceea ce a găsit Dom­nul de laudă excesivă. Dumnezeu este Cel ce i-a cuviinţă să înfăptuiască prin el. A­ces­ta pare să încre­dinţat sfera de lucru, în care e cuprins şi

2 Corinteni 681 fie miezul argumentaţia lui Pavel. nată este teama sa ca nu cumva sfinţii să fie 10:18 La urma urmelor, nu lauda de sine înşelaţi, iar minţile lor să fie corupte şi înde­ este aceea care ne dăruieşte aprobarea Dom­ părtate de la simplitatea şi puritatea râvnei lor nului. Întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună faţă de Cristos. Aici termenul simplitate în­ criticii lui Pavel este următoarea: „V-a reco­ seamnă statornicie. El îi voia cu totul devotaţi mandat Domnul în aşa manieră încât slujba numai şi numai Domnului Isus, fără ca afec- voastră să ducă la mântuirea sufletel­or, încât ţiunile lor să fie abătute către altcineva. În sfinţii să fie întăriţi în credinţa lor şi să se în­ plus, apostolul voia ca râvna lor pentru Dom­ fiinţeze noi biserici? Puteţi demon­stra voi că nul să fie nepă­tată. aveţi parte de aprobarea Domnu­lui, arătân­du-i Apostolul îşi aduce aminte cum şarpele a pe cei ce au fost convertiţi prin propovăduirea amăgit-o pe Eva prin viclenia lui. El a reuşit voastră?“ Acestea sunt lucru­rile care contează. aceasta concentrându-şi atacul asupra minţii şi Pavel dorea şi era în stare să facă dovada unei intelectului ei. Exact aşa procedau şi învăţătorii atari aprobări din partea Domnului asupra lu­ falşi de la Corint. Pavel doreşte ca i­nima fe­ crării sale. cioarei corintene să fie neîmpăr­ţită şi nepătată. În capitolul acesta şi în următorul, Pavel se A se observa că Pavel tratează relatarea complace în ceea ce numeşte drept nebu­nie. despre Eva şi şarpe ca pe un fapt real, iar nu Cu alte cuvinte, se va angaja în nebunia de a ca pe un basm sau un mit. vorbi despre el însuşi. Nu că ar dori să facă 11:4 Al treilea motiv pentru care apostol­ul acest lucru. Dimpotrivă, lui nu-i este plăcut să era gata să se complacă în puţină nebunie a facă aşa. Dar îi roagă pe corinteni să-l mai fost faptul că corintenii se arătau prea disp­uşi păsuiască puţin, în timp ce se face pe sine ne­ să asculte de învăţătorii falşi. Când ve­nea cine­ bun. va la Corint, predicând un alt Isus, în­­ Se pare că învăţătorii falşi se lăudau tot cumetându-se să răspândească un alt duh de­­ timpul, enumerând succesele extraordinare pe cât Duhul Sfânt, corintenii erau dispuşi să-l care, chipurile, le-ar fi înregistrat slujirea lor. tolereze pe un asemenea individ, acceptând Pavel nu procedase însă niciodată aşa. El Îl asemenea vederi fără nici un discernământ. propovăduise pe Cristos, iar nu pe sine. Pavel face aici următoarea remarcă sarcastic­ă: Dar corintenilor pare să le fi plăcut mai „Dacă pe alţii îi îngăduiţi, pe mine de ce nu mult slujba de tip lăudăros. Prin urmare, Pavel m-aţi îngădui?“ îi roagă să-i permită să se angajeze puţin şi el Cuvintele finale ale versetului: „oh, ce bine în acest gen de lăudăroşenie. îl puteţi îngădui!“ trebuie luate în sens ironic, D. Pavel îşi afirmă apostolia (11:1-15) căci apostolul nu aprobă deloc uşu­rinţa cu ca­ 11:1 O, de aţi putea suferi puţină nebunie re acceptă ei erezia. Dimpotrivă, Pavel îi mus­ din partea mea! Ei, hai, suferiţi-mă! Pavel tră pentru credulitatea şi lipsa lor de discernă­ doreşte ca ei să-i îngăduie să se laude, dar îşi mânt. dă seama că deja a început acest exerciţiu şi, 11:5 Motivul pentru care ei trebuie să-l prin urmare, cererea sa nu-şi mai are rostul. îngăduie pe Pavel este că el nu e cu nimic 11:2 Trei sunt motivele citate de Pavel în mai prejos decât apostolii aceştia „nespus de sprijinul cererii adresate de el corintenilor. Pri­ aleşi!“ Sintagma nespuşi de aleşi e, evident, mul motiv este gelozia după voia lui Dumne- rostită pe un ton sarcastic. Textul original, care zeu manifestată de apostol pentru co­rinteni. El corespunde întru totul variantei din zilele noas­ i-a logodit cu un bărbat, ca să-i poată înfăţişa tre, este: „super-apostoli“. ca pe o fecioară curată înaintea lui Cristos. La acest verset au recurs reformatorii când Pavel se considera răspunzător personal de au infirmat teoria papală, conform căreia Petru condiţia spirituală a sfinţilor corinteni. Dorinţa ar fi apostolul suprem, iar papii moşte­nitorii lui este ca în acea zi, adică la Răpire, să-i acestui primat. poată înfăţişa Dom­nului Isus neîntinaţi de în­ 11:6 Deşi e posibil ca Pavel să fi fost un văţăturile false ce făceau rav­agii la Corint. om simplu în vorbire, negreşit în privinţa cu- Tocmai pentru că era gelos pe ei, îşi putea noştinţei nu avea nici o deficienţă – fapt care permite să se anga­jeze în această aparentă ne­ nu trebuia să le scape corintenilor, întrucât de bunie. la el au dobândit ei cunoştinţele lor despre 11:3 Al doilea motiv pentru care Pavel se credinţa creştină. Orice deficienţe va fi avut pretează la acest exerciţiu de nebunie intenţio­ Pavel la capitolul exprimării orale, nu pare să fi avut nici o dificultate în a se face înţeles de

682 2 Corinteni corinteni – ei înşişi fiind, în această privinţă, partea corintenilor, adversarii lui ar fi spus că dovada cea mai elocventă. predică pentru foloase băneşti. Neac­ceptând 11:7 Chiar dacă vorbirea era nedesăvâr­şită, bani de la ei, s-a expus însă la învi­nuirea că nu acesta a fost motivul pentru care co­rintenii nu i-ar fi iubit. Dar Dumnezeu ştie care este au adoptat o atitudine atât de negativă faţă de adevărul şi Pavel se mulţumeşte cu faptul el. Poate că s-au poticnit de el pentru că s-a acesta. smerit, pentru ca ei să fie înălţaţi. Restul 11:12 Reiese clar de aici că iudaizatorii versetului explică ce vrea să spună apostolul aşteptau, ba chiar cereau şi primeau bani de la aici. Când Pavel a fost la corinteni, el nu a corinteni. Ca cei mai mulţi adepţi ai cultel­or primit nici un fel de asis­tenţă financiară din deraiate, ei nu i-ar fi slujit pe corinteni, dacă partea lor, drept care ei au crezut că poate el aceştia nu i-ar fi plătit. Pavel însă era hotărât a săvârşit vreun păcat, de şi-a asumat un loc să continue politica sa de a nu accept­a bani atât de umil, lăsându-i în schimb pe ei să iasă din partea credincioşilor de la Corint. Dacă în evidenţă. învăţătorii falşi doreau să se ia la întrecere cu 11:8 Sintagma: „Am despuiat alte bi­ el, pe tema lăudăroşeniei, atunci mai bine ar fi serici“ este o hiperbolă, adică o afirmaţie exa­ făcut să-i urmeze pilda. Dar el ştia că ei nu gerată, menită să producă o impresie puternică. vor reuşi niciodată să slujească fără recompen­ E limpede că Pavel nu vrea să spună aici că, se financiare. Şi astfel el le taie craca de sub literalmente, a jefuit vreo biserică, ci vrea doar picioare, luându-le posibilit­atea de a se mai să arate că pe când Îl slujea pe Domnul la lăuda cu ceva real. Corint, a primit asis­tenţă financiară din partea 11:13 După ce s-a reţinut până acum, în altor biserici, pentru ca să-i poată sluji pe cuprinsul epistolei, să spună ce crede despre corinteni fără nici o remuneraţie din partea ei, acum Pavel îşi dă drumul. Trebuie neapă­rat lor. să-i dea de gol. Ca unii din aceştia sunt apos- 11:9 Au fost momente în timpul şederii tolii falşi în sensul că ei nu au primit nicioda­ lui la Corint când apostolul Pavel realmente a tă împuternicirea din partea Domnu­lui Isus trecut prin nevoi. Le-a adus el oare la cunoş­ Cristos, ci, fie că şi-au asumat sin­guri autorita­ tinţa corintenilor nevoia sa? A cerut el insistent tea, fie că le-a fost conferită de alţi oameni. Ei ajutor de la ei? Nu! Unii fraţi care au venit sunt nişte lucrători vicleni în privinţa metode­ din Macedonia i-au purtat de grijă în privinţa lor folosite, când mergeau din biserică în bise­ nevoilor sale materiale. rică, căutând să-şi câştige adepţi la învăţăturile În toate privinţele, pe cât posibil, apostol­ul lor false. Se prefac în apostoli ai lui Cristos, s-a ferit să fie o povară pentru corinteni, lucru pretinzând că-L reprezintă. Pavel nu dorea să pe care intenţiona să-l facă şi în contin­uare. În fie pus pe acelaşi plan cu aceşti oameni. cazul corintenilor, el nu a făcut apel la dreptul Afirmaţiile pe care le face apostolul despre pe care-l avea ca apostol de a fi îngrijit de aceşti învăţători iudaizatori sunt valabile şi în ei. cazul învăţătorilor falşi din vre­mea noastră. 11:10 Pavel este hotărât ca nimeni să nu-i „Ştim cu toţii, că nu am putea fi ispitiţi de fă­ răpească bucuria de a se lăuda cu regiu­nile rădelege, dacă am vedea-o în adevărata ei lumi­ Ahaiei, unde se află Corintul. Negreşit el se nă. Un element esenţial în capacitatea răufăcăto­ referă aici la criticii săi, care foloseau ca argu­ rilor de a-şi exercita puterea este recurgerea la ment împotriva sa abstinenţa apostol­ul­ui. Ei deghizare. Oamen­ii sunt ademeniţi prin interme­ afirmau că motivul pentru care Pavel nu pre­ diul ideilor şi speranţelor, pe care aceştia, la tindea ajutor de la creştini era faptul că nu se prima vedere, nu le pot considera decât bune şi considera apostol adevărat (1 Cor. 9). În pofi­ vrednice de primit“ (Text select). da acuzaţiilor lansate de criticii lui împotriva 11:14 Apostolul tocmai afirmase că crit­icii sa, el va continua însă să se laude cu faptul săi de la Corint se dădeau, pe nedrept, apos­ că i-a slujit pe corinteni fără să fi pri­mit vreun toli ai lui Cristos. Dar el nu se miră de asta, ban de la ei. când se gândeşte care e metoda stăpâ­nului lor: 11:11 De ce se laudă el astfel? Pentru că Şi nu este de mirare, căci chiar Satan se pre­ nu-i iubeşte oare pe corinteni? Dumnezeu ştie face într-un înger de lumină. că asta nu e adevărat! Inima lui era plină de Satan este înfăţişat, de obicei, în zilele cea mai profundă afecţiune pentru ei. Se părea noastre sub forma unei caricaturi, cu coarne şi că oricâte ar fi făcut apostolul, până la urmă cu coadă. Dar, desigur, această imagine este tot criticat era. Dacă ar fi acceptat bani din foarte îndepărtată de adevăratul chip sub care

2 Corinteni 683 se prezintă el oamenilor. Pavel aici – adică se laudă – nu ar fi după Alţii şi-l imaginează pe Satan ca un beţiv voia Domnului, în sensul că Domnul nu S-a ordinar. Dar şi această imagine este contrară lăudat niciodată. adevăratei feţe sub care se prezintă Satan. Se pare că Phillips adoptă prima variantă, Versetul acesta ne spune că el se ascunde în traducerea sa: „Aici nu vorbesc după cum sub imaginea unui înger de lumină. Poate că îmi porunceşte Domnul, ci ca un nebun, cum cea mai bună metodă de ilustrare a ceea ce ar trebui să se comporte un nebun care se la­ dorim să spunem este faptul că el se deghi­ udă“. zează în postura unui vestitor al Evangheliei, Noi preferăm însă varianta a doua, con­ îmbrăcat în sutană religioasă sau predicând de form căreia lauda nu este după voia Domnu­ la amvonul unei biserici cu mare răsunet. El lui, iar Pavel se angaja aici într-un exerciţiu de vehiculează termeni religioşi cum ar fi Dum­ aparentă nebunie, prefăcându-se că s-ar lăuda nezeu, Isus şi Biblia. Dar el îşi amăgeşte as­ pe sine. Ryrie comentează pe această temă: cultătorii, vestindu-le mesajul fals, cum că „El a fost nevoit să se laude, împotriva in­ mântuirea s-ar dobândi prin fapte bune sau stinctelor sale naturale, pentru a putea să le prin meritele omeneşti. El nu predică răsc­um­ atragă atenţia corintenilor asupra unor lucruri părarea prin sângele lui Cristos. importante“.41 11:15 J. N. Darby spunea odată că Satan 11:18 Corintenii auziseră în ultimul timp o nu e niciodată mai satanic decât atunci când mulţime de lucruri din gura celor ce practic­au poartă cu el o Biblie. Tocmai aceasta e ideea lauda de sine, fiind mânaţi de impulsur­ile na­ subliniată de versetul 15. Dacă Satan însuşi se turii pământeşti decăzute. Dacă corin­tenii cre­ prezintă într-o postură falsă, mai e de mirare deau că învăţătorii falşi aveau mot­ive să se că agenţii lui procedează la fel? Cum pozează laude, atunci să se uite cu luare aminte la lau­ aceştia? Ca învăţători falşi? Sau ca atei? Sau dele lui, să vadă dacă erau sau nu întemeiate. ca necredincioşi? Nicide­cum! Ci se dau drept 11:19 Pavel recurge din nou la tonul sar­ slujitori ai neprihănirii, oameni religioşi. Ei castic în acest verset. Ceea ce îi rugase el să pretind că-i conduc pe oameni la calea adevă­ facă în cazul lui, ei făceau de fapt zilnic în rului şi a neprihănirii, dar, în realitate, sunt cazul altora. Fiindcă se considerau prea înţe­ agenţii celui rău. lepţi, credeau că nu pot cădea pradă nici unei Sfârşitul lor va fi pe potriva faptelor lor. înşelăciuni. Dar Pavel arată că ei fuses­eră, de Cum îi distrug ei pe alţii, aşa vor fi şi ei dis­ fapt, înşelaţi. truşi. Faptele lor îi duc pe oameni la pier­zare. 11:20 Ei erau dispuşi să tolereze exact ti­ Ca atare, ei înşişi vor ajunge la pierzare veşni­ pul de om descris aici. Cine era acest om? E că. e­vident, din cele ce urmează, că era un învăţă­ E. S uferinţele îndurate de Pavel pentru Cris- tor iudaizator, apostolul fals care le dădea târ­ coale corintenilor. Mai întâi, el i-a dus în ro- tos susţin apostolia sa (11:16-33) bie. Asta desigur se referă la robia legii (Fapte 11:16 Spunând toate acestea, Pavel speră 15:10). Le-a propovăduit învăţă­tura, potrivit că­ că nimeni nu-l va considera un nebun lăudă­ reia credinţa în Cristos nu ar fi fost de ajuns, ros. Dar dacă totuşi vor încerca să-i imprime ci oamenii trebuie să asculte şi de legea lui această imagine, atunci măcar să-i îngăduie să Moise. se laude puţin. În al doilea rând, el i-a sfâşiat pe sfinţi, în Observaţi folosirea conjuncţiei şi în ultima sensul că a pus asupra lor grele poveri finan­ parte a versetului: „ca să mă laud şi eu puţin“. ciare. Nu i-a slujit din dragoste, ci din lăco­mie E un cuvânt foarte important. Învăţătorii falşi de bani. se lăudau, nevoie mare, dar Pavel spune, în Sintagma dacă vă ia cineva este, în tex­tul realitate: „Chiar dacă voi mă consideraţi nebun original, o metaforă din domeniul pescuit­ului – deşi eu nu sunt – primiţi-vă, pentru ca să şi al vânătoritului. Învăţătorul fals i-a prădat pe mă pot lăuda şi eu puţin, ca şi ceilalţi oa­ aceşti oameni, ducându-i de nas. meni“. O trăsătură dominantă a acestor oameni a 11:17 Versetul acesta are două interpret­ări fost aceea că se preamăreau pe ei înşişi, că tot posibile: Unii susţin că Pavel ar spune aici că timpul se lăudau. Criticându-i pe alţii, ei întot­ deşi cuvintele sale sunt inspirate, ele nu i-ar fi deauna încercau să se înalţe pe ei înşişi în fost totuşi date de Domnul, ca po­runcă. ochii oamenilor. Cealaltă interpretare este că ceea ce face În cele din urmă, i-au lovit pe credincioşi

684 2 Corinteni peste obraz – ceea ce constituia un mare nu scoate o diplomă, ca să le arate că a ab­ afront. Nu trebuie să avem nici o ezitare în a solvit cursurile nu ştiu cărui seminar. Nici nu interpreta aceste cuvinte în sens propriu, întru­ arată vreo scrisoare oficială, semnată de fraţii cât, de-a lungul veacurilor, oameni care au de la Ierusalim, în care să se arate că ar fi făcut o profesie din religie realmente i-au păl­ fost ordinat de aceştia. El nu-şi prezintă nici muit pe enoriaşii lor, pentru a-şi impune auto­ realizările sale proprii sau dibăcia sa. Mai de­ ritatea asupra lor. grabă, ne aduce în faţa privirilor mişcătoarea Apostolul se miră că corintenii erau dispuşi cronică a tuturor suferinţelor îndurate de el în să tolereze un tratament atât de grosolan îm­ lucrarea Evangheliei. Nu lăsaţi să vă scape potriva lor, din partea acestor învăţători falşi, mişcătorul dramatism al acestei porţiuni din 2 dar, pe de altă parte, lui nu-i îngăduiau să-i Corinteni. Imaginaţi-vi-l pe neobositul Pavel, mustre cu blândeţe şi să-i îndemne. cutrei­erând ţară după ţară, traversând mările, în Darby spune în această privinţă: „Te mi­ călătoriile sale misionare, constrâns de dragos­ nunezi să constaţi cât de mult sunt dispuşi să tea lui Cristos, gata să sufere greutăţi nespus sufere oamenii lucrurile false – cu mult mai de mari, pentru ca oamenii să nu piară pentru mult decât sunt pregătiţi să sufere lucrurile că n-au auzit evanghelia lui Cristos. Nu ne va adevărate!“42 fi uşor să citim aceste versete, fără să fim 11:21 În versetul acesta unii susţin că Pa­ profund mişcaţi şi adânc ruşinaţi în ini­mile vel ar spune: „Vorbesc aşa, pe un ton de au­ noastre. topersiflare, ca şi când aş fi de faţă în mijl­ocul 11:22 Învăţătorii falşi se făleau cu moşte­ vostru şi, fiind timid, mi-ar fi frică să-mi afirm nirea lor iudaică. Ei pretindeau că sunt evrei autoritatea în maniera acestor oameni“. get-beget, descinşi din Israel şi din săm­ ânţa lui O altă soluţie propusă de unii ar fi urmă­ Avraam. Ei încă se mai aflau sub amăgirea toarea: „Spunând aceasta, eu mă autopersi­flez, potrivit căreia apartenenţa la acest arbore gene­ pentru că dacă aceasta mi-a fost tăria, atunci alogic le-ar fi conferit un privileg­iu deosebit înseamnă că am fost slab“. Traduce­rea lui înaintea lui Dumnezeu. Ei nu-şi dădeau seama Phillips acordă credit acestei ultime variante: că străvechiul popor al lui Dumnezeu, israeliţii, „Aproape că mi-e ruşine s-o spun că niciodată fuseseră daţi la o parte de Dumnezeu, din ca­ n-am făcut fapte curajoase ca acest­ea în mijlo­ uza faptului faptului că L-au respins pe Mesia. cul vostru“. Ei nu-şi dădeau seama că, din punctul de ve­ Pavel afirmă că dacă modul în care s-au dere al lui Dumnezeu, nu era nici o deosebire purtat învăţătorii falşi este un semn de tărie, între evreu şi neevreu; că toţi sunt păcătoşi, atunci el trebuie să recunoască, spre ruşinea care au trebuinţă să fie mântuiţi, numai şi nu­ lui, că el niciodată n-a dat dovadă de o mai prin credinţa în Cristos. a­semenea tărie, ci mai degrabă de slăbiciune. Prin urmare, era o pierdere de timp să se Dar imediat adaugă că dacă în vreo privinţă laude în această privinţă. Apartenenţa lor etni­ oa­menii aceştia ar avea motive să dea do­vadă că nu le acorda nici o superioritate faţă de de curaj, negreşit şi el are toate temeiu­rile să Pavel, întrucât şi el era evreu, deci israe­lit, din fie curajos. Moffat prinde bine ideea, în cuvin­ sămânţa lui Avraam. Dar nu acestea au fost tele: „N-au decât să se laude cât vor, căci eu faptele care dovedeau că este apostol al lui nu sunt cu nimic mai prejos decât ei (nu ui­ Cristos. Şi astfel Pavel se grăbeşte să treacă la taţi, că vorbesc ca un nebun!)“. După această miezul argumentării sale: într-o privinţă ei nu-l introducere, Pavel se lansează în cea mai fru­ puteau întrece: în greutăţile şi suferinţele prin moasă secţiune a Epistolei, arătând dreptul său care a trecut. de a se numi pe sine un adevărat slujitor al 11:23 Ei erau de profesie slujitori ai lui Domnului Isus Cristos. Cristos; în schimb, el era slujitor „în râvnă, Vă amintiţi că în biserica de la Corint se în trudă şi în suferinţă“. Apostolul Pavel nu pusese întrebarea dacă Pavel este un apostol putea uita că mergea pe urmele Mântuitoru­lui, adevărat. Cu alte cuvinte, ce acreditări pos­edă care de asemenea a suferit. El îşi dădea seama el, care să confirme că a primit chemar­ea di­ că slujitorul nu este mai presus de stăpânul vină? Cum poate el dovedi, spre satisf­acţia său. Prin urmare, un apostol nu se putea aş­ tuturor, că era de acelaşi calibru cu cei doi­ tepta să aibă parte de un tratament mai bun sprezece apostoli? din partea lumii decât primise Învăţ­ătorul. Pa­ Pavel este gata să răspundă la toate aces­ vel socotea că cu cât Îl slujea mai credincios tea, dar nu în felul în care ne-am aştepta. El pe Mântuitorul, cu atât mai mult va suferi din

2 Corinteni 685 partea oamenilor. Pentru el suferinţa era sem­ nilor. Uneori el a fost purtat de intem­periile nul distinctiv al slujito­rilor lui Cristos. Deşi se naturii. Nici unul din naufragiile menţionate simţea ca un nebun, când se lăuda astfel, situ­ aici nu ne sunt consemnate. (Naufragiul de la aţia cerea ca el să spună adevărul: că învăţăto­ Fapte 27 s-a petrecut în călătoria spre Roma, rii aceştia minci­noşi nu se remarcau prin sufe­ cu mult mai târziu în istoria lui Pavel.) rinţa lor, ci aleseseră calea uşoară, ocolind O noapte şi o zi am fost în adâncul mării. ocara, perse­cuţiile şi dezonoarea. Din această Din nou nici o experienţă consemnată la Fapte pricină, Pavel consid­era că terenul de pe care nu corespunde acestei descrieri. Se pune între­ îl atacau pe el, ca slujitor al lui Cristos, era barea dacă „adâncul“ se referă la carceră sau foarte şubred. literalmente la mare. Dacă va­rianta ultimă este Să facem acum inventarul greutăţilor enu­ cea adevărată, atunci următoarea întrebare se merate de Pavel, în sprijinul afirmaţiei sale că pune: A fost Pavel pe vreo plută sau într-o este un apostol adevărat. barcă? Dacă răspun­sul este negativ, atunci în­ În munci, şi mai mult. El se gândeşte aici seamnă că a supra­vieţuit u­nei asemenea expe­ la anvergura călătoriilor sale misionare, cum a rienţe doar prin intervenţia miraculoasă din străbătut Mediterana în lung şi-n lat, vestindu- partea Domnului. L pe Cristos. 11:26 Deseori în călătorii. Dacă deschi­deţi În lovituri, fără număr. Ne sunt prezen­ majoritatea Bibliilor la hărţile de la sfârşit, veţi tate aici bătăile primite din mâna duşmanilor găsi, aproape sigur, o planşă inti­tulată: „Călăto­ lui Cristos, păgâni şi evrei. riile misionare ale Sfântul­ui Apostol Pavel“. În închisori, şi mai mult. Până aici, singu­ Urmărind traseul călător­iilor sale şi, având în ra întemniţare a lui Pavel este cea de la Fapte vedere mijloacele rudimentare de transport din 16:23, unde a fost aruncat, împreună cu Sila, vremea aceea, va creşte şi mai mult respectul în închisoarea din Filipi. Acum aflăm că aceea nostru, pentru profun­zimea acestei experienţe a nu fusese decât una din multe întemniţări, că lui Pavel! lui Pavel nu-i era străină viaţa de carceră. Apoi Pavel enumeră opt tipuri diferite de De multe ori în primejdii de moarte. Ne­ pericole pe care le-a înfruntat. Au fost peri­ greşit apostolul şi-a amintit cum a scăpat ca colele apelor, adică râurile şi pâraiele umf­late. prin minune de la moarte la Listra (Fapte Au fost pericolele din partea tâlharilor, căci 14:19). Dar s-a gândit şi la alte momente simi­ drumurile erau bântuite de hoţi şi de tot felul lare, din viaţa sa, când din pricina intensităţ­ii de oameni certaţi cu legea. El a fost confrun­ prigoanelor, fusese considerat ca şi mort. tat apoi cu pericole din partea propri­ilor săi 11:24 Legea lui Moise le interzicea evrei­ concetăţeni, evreii, dar şi din partea Neamuri­ lor să aplice victimei mai mult de patru­zeci de lor, cărora se străduia să le vesteasc­ă Evanghe­ lovituri, la o singură bătaie (Deut. 25:3). Pen­ lia. Apoi au fost pericolele din cadrul unor tru a se asigura că nu vor călca din greşeală cetăţi cum ar fi Listra, Filipi, Corint şi Efes. această lege, evreii aveau obicei­ul să aplice De asemenea, a fost confruntat cu primejdiile doar treizeci şi nouă de lovituri. Desi­gur, pustiului – referire posibilă la zonele cu densi­ această pedeapsă se aplica doar în cazul unor tate demografică scăzută din Asia Mică şi din infracţiuni foarte grave. Apostolul Pavel ne in­ Europa. A înfruntat primejdiile de pe mare – formează aici că proprii săi con­cetăţeni după din partea furtuni­lor, stâncilor ascunse şi proba­ trup i-au aplicat pedeapsa maximă, în cinci bil din partea piraţilor. În fine, au fost pri­ ocazii diferite. mejdiile între fraţii mincinoşi – referire ev­identă 11:25 De trei ori am fost biciuit cu nuiele. la legal­iştii iudei, care se dădeau învăţători Cazul menţionat în Noul Testament este cel creştini. petrecut la Filipi (Fapte 16:22). Dar au mai fost 11:27 Truda şi oboseala se referă, desi­gur, alte două ocazii, când Pavel a suferit acest trata­ la neobosita activitate a lui Pavel, la epuizarea ment foarte dureros şi umilitor. fizică şi suferinţa rezultate din râvna lui con­ O dată am fost împroşcat cu pietre. Ne­ stantă. greşit când s-a aflat la Listra, aşa cum am Adesea fără somn. În multe din călăto­riile arătat (Fapte 14:19). Această bătaie cu pietre a sale, apostolul fusese nevoit de multe ori să fost atât de severă, încât trupul lui Pavel a fost doarmă sub cerul liber. Dar fiindcă erau atâtea târât afară din cetate, fiind considerat mort. primejdii, la tot pasul, adesea nu va fi fost în De trei ori am suferit naufragiu. Nu toate stare să închidă ochii, pentru că trebuia să ve­ încercările lui Pavel au venit din partea oame­ gheze să nu fie atacat.

686 2 Corinteni În foame şi în sete, în posturi adesea. Ma­ credincios este slab, el resimte personal acea rele apostol fusese adesea forţat să îndure slăbiciune. El îndură suferin­ţele altora, împărtă­ foamea şi setea, în slujirea sa plină de cre­ şindu-le alături de ei. Dacă află că vreun frate dincioşie faţă de Mântuitorul. Posturile se re­ în Cristos a fost lezat, el arde de indignare. Tot feră cel mai probabil la acţiunea deliberată de ce-i afectea­ză pe copiii lui Dumnezeu îl afec­ a se abţine de la mâncare, dar e foarte pro­ tează şi pe el. El suferă cu ei în nenorocirile ce babil că adesea postul era urmarea lipsei de se abat asupra lor şi se bucură în biruinţele lor. alim­ ente. Dar toate acestea epuizează energiile mentale În frig şi în lipsă de îmbrăcăminte. Schim­ ale slujitorului lui Cristos. Ce bine ştia Pavel bările bruşte ale condiţiilor atmosferi­ce, combi­ acest lucru! nate cu faptul că adesea era insufic­ient de bi­ 11:30 Nu succesele sale, nici darurile sau ne îmbrăcat, cu încălţăminte nea­decvată, adău­ talentele sale, ci slăbiciunile, ocările, înjosi­rile gau la privaţiunile şi greută­ţile de care a avut şi batjocurile de care a avut parte – acestea parte în viaţa sa, după cum arată şi Hodge: formează tema laudelor sale. De obicei oame­ nii nu se laudă cu asemenea lucruri, nici nu Cel mai mare dintre apostoli ne apare aici cu devin renumiţi datorită lor. spinarea brăzdată de desele biciuiri pe care le-a 11:31 Reflectând la suferinţele şi înjosi­rile primit, cu trupul secătuit de foame şi de sete şi de care a avut parte, gândul lui Pavel îi zboară de intemperiile naturii; de frig şi de lipsa de îm­ instinctiv la cel mai umilitor moment din carie­ brăcăminte; prigonit de iudei şi de greci, alungat ra sa. Dacă tot se laudă cu lucrurile care pri­ din loc în loc, fără nici o locuinţă asigu­rată. Pasa­ vesc slăbiciunea sa, atunci de ce nu ar menţio­ jul acesta, mai mult decât oricare altul, îi face na experienţa pe care a avut-o pe drumul Da­ până şi pe cei mai harnici slujitori creştini din mascului. E atât de contrar firii omeneşti ca veacul nostru să-şi acopere faţa de ruşine. C­ăci cineva să se laude cu o expe­rienţă atât de umi­ oare ce au suferit aceştia? Ce au făcut ei, ca să litoare, încât Pavel Îl roagă pe Dumnezeu aici se poată compara cu cele îndurate de apostolul să ateste veridicitatea spuselor sale. Pavel? Este însă o mângâiere să ştim că Pavel se 11:32 Amănunte suplimentare ale acestui bucură în aceeaşi măsură de cinste, în slava vieţii episod se găsesc la Fapte 9:19-25. După con­ de dincolo, ca şi atunci când s-a aflat aici jos în vertirea sa, în apropiere de Damasc, Pavel a suferinţă şi încercări.43 început să predice Evanghelia în sinagogile de acolo. La început, propovădui­rea lui a trezit 11:28 Şi pe lângă aceste alte lucruri, adică curiozitatea oamenilor, dar după o vreme iu- în afara celor excepţionale, ieşite din comun, deii au început să pună la cale omorârea lui. Pavel a purtat zilnic povara necur­mată a tutu­ Şi astfel au păzit porţile oraşului, zi şi noapte, ror bisericilor creştine în inima sa. Ce semnifi­ dorind să-l aresteze. cativ este faptul că aici avem punctul culmi­ 11:33 Într-o noapte, ucenicii l-au luat pe nant al tuturor celorlalte încerc­ări! Pavel era un apostol, l-au aşezat într-un coş de nuiele şi l- adevărat păstor, iubindu-i şi îngrijin­du-i pe co­ au coborât printr-o fereastră din zidul cetăţ­ii, piii Domnului Isus. Tocmai asta încearcă el să ajutându-l să scape. Dar oare de ce men­ţio­ dovedească în acest fragment din Scriptură. Şi, nează Pavel acest incident? J.B. Watson încear­ negreşit, din punctul de vedere al oricărei per­ că să răspundă: soane rezonabile, el şi-a demonstrat cu priso­ sinţă punctul de vedere. Povara din inima sa El alege acele aspecte care de obicei sunt luate în pentru biserici ne amin­teşte de zicala din en­ batjocură de oameni şi le prezintă ca pe o altă gleză: “Church making is heartbreaking. Chur­ dovadă a faptului că interesul primordial al vieţii ch mending is never ending” (în traduc­ere sale era acela de a-L sluji pe Domnul Cristos, de aproximativă, neversificată: „Să înteme­iezi bi­ dragul căruia era gata să-şi jertfească mândria sa serici nu e muncă deloc uşoară, dar să pui personală şi să apară ca un laş în ochii oameni­ umărul şi să îndrepţi lucrurile în biserică – ei lor. 4 4 bine, asta e o lucrare care nu se mai termină“, n.tr.). F. Revelaţiile avute de Pavel susţin apos­tolia 11:29 Versetul acesta este strâns legat de cel sa (12:1-10) anterior. În versetul 28 apostolul spunea că purta zilnic grija pentru toate bisericile. Aici ne 12:1 Apostolul ar dori să nu trebuiască să explică ce a vrut să spună. Dacă aude că vreun se laude deloc, căci nu este nici frumos, nici de folos, dar în împrejurările date, este nevoie

2 Corinteni 687 s-o facă. Prin urmare, va trece acum de la cel anumite împrejurări), acestea produc o reticenţă mai umilitor eveniment din slujirea sa la cel plină de cucernicie. Căci sunt prea solemne, prea mai înălţător pe care l-a avut, vor­bind despre copleşitoare pentru a fi descrise sau discutate cu întâlnirea personală pe care a avut-o cu Dom­ atâta uşurinţă, dar efectul lor se va vădi în viaţa şi nul Însuşi. slujirea celor care au avut parte de ele. 45 12:2 Pavel cunoştea un om care avusese această experienţă în urmă cu paisprezece ani. 12:5 Când se laudă cu slăbiciunea sa, Deşi Pavel nu se identifică pe sine, nu există apost­olului nu-i este greu să se ia pe sine ca nici o îndoială că la persoana sa se referă exemplu. Dar când se laudă cu vedeniile şi acest verset. Când vorbeşte despre o experienţă revelaţiile primite de la Domnul, el nu le apli­ atât de înălţătoare, el nu se pome­neşte pe sine că direct la el însuşi, ci le descrie într-o mani­ personal, ci vorbeşte la modul general. Omul eră impersonală, ca şi când i s-ar fi întâmplat la care s-a referit era în Cristos, adică creştin. unei cunoştinţe de-ale sale. El nu neagă că el 12:3 Pavel nu ştie dacă a fost în trup... însuşi este cel ce a avut această experienţă, ci sau afară din trup de această dată. Unii au pur şi simplu refuză să se implice direct şi speculat că faptul s-a petrecut, probabil, în personal. timpul uneia din prigoanele dezlănţuite împo­ 12:6 Mai sunt multe alte experienţe înălţă­ triva lui Pavel, cum a fost cea de la Listra. toare cu care apostolul s-ar putea lăuda. Dacă Aceştia susţin că apostolul probabil a murit şi ar dori să se angajeze în atari laude, nu ar fi s-a dus în cer. Dar textul nu ne obligă să a- ne­bun dacă ar proceda astfel, căci tot ce ar doptăm o atare interpretare. În realitate, dacă spune ar fi adevărul. Dar nu o va face, pentru nici Pavel nu ştia dacă a fost în trup sau în că nu doreşte ca cineva să aibă despre el o afara trupului, adică viu sau mort, nu vi se părere mai înaltă decât aceea pe care şi-o face pare ciudat să vedeţi cum comentatorii mo­ văzându-l în persoană sau aflând de la alţii derni încearcă să elucideze acest text, aducân­ despre el. du-şi propriile lor păreri, în această privinţă? 12:7 Tot segmentul acesta este o descri­ere Ceea ce importă este faptul că omul acesta a vieţii unui slujitor al lui Cristos, cu clipele a fost răpit până la al treilea cer. Scriptura lasă sale de adâncă umilire, cum a fost întâmplarea să se înţeleagă că există trei ceruri. Primul de pe drumul Damascului, urmate de momen­ este atmosfera ce ne înconjoară, bolta cerului te înălţătoare, ca cele din extraordinara revelaţie albastru. Al doilea cer este spaţiul cosmic al pe care a avut-o Pavel. Dar, în mod normal, corpurilor cereşti. Şi al treilea cer este raiul, în după ce un slujitor al Domnului s-a bucurat care se află tronul lui Dumnezeu. de una din aceste experienţe, Domnul îi îngă­ Reiese clar din cele ce urmează că Pavel a duie să sufere câte un ţepuş în carne – căci fost dus realmente în acel loc de fericire su­ de acesta ne vom ocupa în cele ce urmează. blimă în care l-a dus Domnul Isus pe unul Multe lecţii de nepreţuit învăţăm din acest din cei doi tâlhari răstigniţi de-o parte şi de verset. Mai întâi, este o dovadă că până şi re­ alta a Sa – respectiv pe cel ce s-a pocăit. Este velaţiile divine din partea Domnului nu în­ raiul în care l-a dus Domnul după moartea dreaptă carnea (sau „firea veche“) din noi. acestuia, adică locuinţa lui Dumne­zeu. Chiar şi după ce apostolul Pavel a ascultat 12:4 Pavel a auzit limbajul Paradisului şi limbajul Paradisului, nu a scăpat de firea ve­ a înţeles ce s-a spus acolo, dar nu a avut voie che, fiind în primejdie de a cădea în cursa să reproducă nimic din toate acestea, când a mândriei, cum arată R. J. Reid: revenit pe pământ. Cuvintele au fost inexprima­ bile în sensul că au fost prea sacre pentru a „Un om în Cristos“ este la adăpost, în prezenţa putea fi rostite şi, prin urmare, nu puteau fi lui Dumnezeu, ascultând lucrurile de netălmăcit publicate, cum arată şi G. Camp­bell Morgan: rostite în paradis, dar acelaşi om are nevoie de „un ţepuş în carne“ la revenirea sa pe pământ, Sunt unii care par foarte dornici să relateze vedeni­ c­ăci carnea („firea veche“ din el) ar fi atunci în­ ile şi revelaţiile pe care le-au avut. Întreb­area se clinată să se laude cu experienţa sa paradi­siacă. 46 pune dacă nu cumva tocmai râvna cu care doresc Ce era acest ţepuş din carnea lui Pavel? să relateze aceste vedenii şi revelaţii este în sine o Tot ce putem spune sigur este că era o încer­ dovadă a faptului că aceste vedenii şi revelaţii „nu care trupească de vreun fel, căreia Dumne­zeu sunt de la Domnul“. Când sunt dăruite (şi, negre­ i-a îngăduit să vină în viaţa lui. Fără îndoială şit, ele sunt dăruite slujitorilor lui Dumnezeu, în Domnul în mod intenţionat nu a precizat ce

688 2 Corinteni anume a fost acest ţepuş, pentru ca sfinţii în­ punsul primit de la Domnul. Prin urmare, el cercaţi şi testaţi de-a lungul vea­curilor să poată spune: „De aceea, mă voi lăuda mult mai bu- simţi comuniunea şi apropier­ea lor de Pavel, curos în slăbiciunile mele, pentru ca pu­terea atunci când şi ei suferă. Poate că a fost vreo lui Cristos să rămână peste mine“. boală de ochi,47, poate o durere de u­rechi, Când Domnul a explicat înţelepciunea ac- poate malaria, poate dureri de cap, poate vre­ ţiunilor Sale, Pavel a afirmat, de fapt, că nu­ un impediment legat de vorbirea sa. Moore­ mai aşa vrea să fie. Deci, în loc să se vaiete head spune: „Natura exactă a ţepuşului a fost şi să murmure din pricina ţepuşului, mai de­ ascunsă, poate pentru ca toţi cei afectaţi şi ei grabă era gata să se laude în slăbiciu­nile sale. să se poată simţi încurajaţi şi ajutaţi de această El se pleca pe genunchi şi-I mulţu­mea Dom­ ex­perienţă neprecizată, dar dureroasă pe care a nului pentru ele. Îndura bucuros aceste nepu­ avut-o Pavel“. 48 Încercările noastre s-ar putea tinţe, pentru ca puterea lui Cris­tos să se odih­ să difere foarte mult de cele ale lui Pavel, dar nească peste el, cum spune şi J. Oswald San­ ele ar trebui să producă în noi acelaşi exerciţiu ders atât de frumos: şi aceleaşi roade. Apostolul descrie ţepuşul în carne ca pe Filosofia prevalentă a lumii este următoarea: „Ce un sol al Satanei, ca să-l pălmuiască. Într-o nu poate fi vindecat trebuie îndurat“. Dar Pavel anumită privinţă, el a reprezentat efortul Sata­ exclamă plin de bucurie: „Ce nu poate fi vinde­ nei de a pune piedici în calea lucrării săvârşite cat poate fi primit cu bucurie. Eu mă bucur astfel de Pavel pentru Domnul. Dar Dumnezeu este în slăbiciuni, suferinţe, privaţiuni şi greut­ăţi“. Atât mai mare decât Satan şi S-a folosit de ţepuş de minunat s-a dovedit a fi harul lui Dumnezeu, pentru a face să propăşească lucrarea Domnu­ încât el a salutat chiar ocaziile în care i s-a dat lui, păstrându-l pe Pavel într-o stare de smere­ din nou prilejul de a se adăpa din plinătatea lui. nie. Pentru ca slujirea lui Cristos să dea roade, „Mă laud bucuros... chiar mă bucur – de ţepuşul trebuie ca slujitorul să fie slab. Cu cât este meu“. 49 mai slab, cu atât mai mare va fi puterea lui Cristos, ce va însoţi propovăduirea sa. Emma Piechynska, soţia unui nobil polo­ 12:8 De trei ori Pavel L-a rugat fierbinte nez, a dus o viaţă plină de frustrări şi deza­ pe Domnul să depărteze de la el ţepuşul din măgiri. Dar biograful ei i-a adus un omagiu carnea lui. remarcabil, pentru credinţa ei trium­fătoare: „Ea 12:9 Rugăciunea lui Pavel a fost ascul­tată, a făcut buchete minunate de flori din refuzuri­ dar răspunsul nu a fost cel aşteptat de apostol. le lui Dumnezeu!“ În fapt, Dumnezeu i-a spus lui Pavel: „Nu voi 12:10 Omeneşte vorbind, ne este cu nepu­ elimina ţepuşul, ci voi face un lucru şi mai tinţă să simţim plăcere în genul de experienţe bun: îţi voi da harul de a-l suporta. Şi nu uita, prezentate aici. Dar cheia înţele­gerii versetului Pavel, că deşi nu ţi-am dat ce-ai cerut, îţi dau o găsim în sintagma: pentru Cristos (sau „de însă ceea ce îţi lipseşte mai mult. Tu vrei să ai dragul lui Cristos“, n.tr.). Ar trebui să fim puterea şi tăria Mea, care să însoţească propo­ dispuşi să îndurăm pentru cauza Lui şi pentru văduirea ta, nu-i aşa? Ei bine, cel mai bun mod propăşirea Evangheliei Sale lucruri pe care în în care se poate realiza aceasta este ca tu să fii mod obişnuit nu le-am suporta pentru noi înşi­ menţi­nut într-o stare de slăbic­iune“. ne sau pentru vreunul din cei dragi nouă. Acesta a fost răspunsul repetat dat de Tocmai atunci când suntem conştienţi de Dumnezeu lui Pavel, când apostolul s-a rugat slăbiciunea şi nimicnicia noastră, ne bizuim de trei ori să i se ia ţepuşul. Şi acesta conti­ mai mult pe puterea lui Dumnezeu. Şi toc­mai nuă să fie răspunsul lui Dumnezeu către co- în asemenea situaţii, când ne aruncăm mai piii Lui care suferă în toată lumea. Mult mai mult asupra Lui, cu totală bizuirea pe El, se bine decât să ni se ia încercările şi sufer­inţele arată mai frumos puterea Lui în noi, iar noi din lumea aceasta este să avem părtă­şia Fiului suntem cu adevărat tari. lui Dumnezeu în noi şi asigurarea că suntem William Wilberforce, de al cărui nume se înconjuraţi de tăria şi de harul Lui, care ne leagă lupta de abolire a sclaviei în imperiul învredniceşte să-L slujim cu scumpă­tate. britanic, era din fire un om slab şi firav, dar Observaţi ce spune Dumnezeu: Harul Meu pătruns de o credinţă puternică în Dumnez­eu. îţi ESTE de ajuns. Nu e nevoie să-I cerem ca Boswell a spus despre el: „Am văzut cum ceea harul Lui să fie de ajuns, căci deja ESTE! ce-mi părea un vierme a devenit o balenă“. Apostolul este pe deplin mulţumit de răs­ În versetul acesta Pavel ascultă de Cuvântul

2 Corinteni 689 Domnului de la Matei 5:11, 12. El se buc­ură voi. Asta ar putea însemna că apos­tolul fu­sese atunci când oamenii îl batjocoresc şi-l prigo­ gata să viziteze Corintul de trei ori, dar a fost nesc. acolo doar o singură dată. El nu s-a dus a G. Semnele lui Pavel susţin apostolia sa doua oară, pentru că nu a vrut să ia măsuri drastice împotriva credincioşilor. Acum este (12:11-13) gata să meargă a treia oară şi aceasta va fi a 12:11 În acest punct, Pavel pare să obo­ doua sa vizită la corinteni. sească în acest exerciţiu de aparentă lăudăro­ Sau am putea interpreta versetul în sen­sul şenie. El simte că a ajuns nebun, tot lăudân­ că era pe punctul de a le face a treia vizită. du-se aşa. El n-ar fi dorit s-o facă, dar corin­ Prima este consemnată la Fapte 18:1. A doua tenii l-au forţat să se laude. Ei trebuiau să fie este vizita tristă de la 2 Cor 2:1 şi 13:1. Iar aceia care să-l apere, atunci când l-au încolţit aceasta de aici va fi a treia. criticii cu criticile lor usturătoare la adresa sa. Când va veni totuşi la ei, Pavel este hotărât Deşi nu era nimic în el însuşi, negreşit nu era să nu le fie o povară, cu alte cuvinte, nu va cu nimic mai prejos decât cei mai emin­enţi accepta nici un ajutor financiar din partea lor, apostoli cu care se făleau ei. ci se va întreţine singur. Motivul: el nu urmă­ 12:12 El le aminteşte că atunci când a ve­ rea să se înfrupte din bunăstarea lor materială, nit la Corint, predicând Evanghelia, Dum­nezeu ci voia să-i aibă pe ei alături de el. Pe Pavel îl a atestat propovăduirea, însoţind-o de semnele interesau mai mult oamenii decât lucrurile. unui apostol. Aceste semne au fost puteri mi­ El vrea să joace rolul de părinte, în pri­ raculoase date apostolilor de Dum­nezeu, pen­ vinţa corintenilor. Nu copiii sunt datori să tru ca cei ce-i ascultau vorbind să ştie că au agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii fost trimişi, într-adevăr, de Dom­nul. pentru copiii lor. Este o constatare a vieţii Cuvintele semne, minuni şi fapte pline de care ne înconjoară. În cursul obişnuit al eveni­ putere nu descriu categorii separate de mira­ mentelor vieţii, părinţii sunt cei ce muncesc cole, ci miracole privite sub trei aspecte diferi­ din greu să-şi vadă copiii aşezaţi, având cele te. Semnele au fost miracolele ce transmiteau necesare, la capitolul mâncare şi îmbrăcăminte. un anumit înţeles inteligenţei ome­neşti. Minu- De obicei, copiii nu au grijă de părinţii lor. nile, pe de altă parte, au fost atât de remarca­ Prin urmare, Pavel spune că ar dori să i se bile, încât au stârnit emoţiile oamenilor. Au îngăduie să le fie părinte. fost săvârşite fapte pline de putere, de natură Trebuie să avem grijă să nu citim sensuri evident supraomenească. inexistente în acest verset. Nu ni se spune că Ce minunat este să observăm că Pavel părinţii au datoria să adune avere pentru viito­ spune că semnele unui apostol s-au săvârşit rul copiilor lor. Asta nu are nimic de a face printre ei! El recurge aici la diateza pasivă, cu nevoile ce se vor ivi în viitor, ci se referă refuzând să-şi asume meritele personale pentru numai la necesităţile actuale. Pavel se gândea acestea, afirmând doar că Dumnezeu este Cel doar la acoperirea nevoilor sale imediate, pe ce le-a săvârşit prin intermediul lui! când Îl slujea pe Domnul la Corint. El era 12:13 Cât priveşte etalarea miracolelor, co­ hotărât să nu depindă de sfinţii de acolo. În rintenii nu erau cu nimic mai prejos decât ce­ mintea lui nu exista nici un gând ascuns ca ei lelalte biserici, căci au asistat la multe aseme­ să pună deoparte pentru ca lui să-i meargă nea minuni săvârşite de apostolul Pavel, ca în bine la bătrâneţe sau, dimpotriv­ă, ca el să facă alte biserici vizitate de el. În ce privinţă ar fi asta pentru ei. fost ei, atunci, inferiori vreunei alte biserici? 12:15 Aici avem prilejul să aruncăm o Singura diferenţă pe care o vede Pavel este că privire în inima plină de iubire, veşnic aprin­să, el nu a fost o povară pentru cor­inteni. Adică, a apostolului Pavel pentru copiii lui Dumn­ezeu nu a pretins asistenţă financiară de la ei. Dacă de la Corint. El era gata să se jertfeas­că pe prin asta i-a făcut oarecum inferiori, atunci sine, printr-o slujire plină de trudă şi dăruire, Pavel îi roagă să-l ierte pentru această nedrep­ pentru bunăstarea lor spirituală. Deşi el îi iu­ tate. Acesta a fost singurul „semn“ al unui bea mai mult decât toţi învăţătorii falşi ce se apostol, asupra că­ruia el nu a insistat! strecuraseră în mijlocul lor, el însuşi era iubit H. Vizita pe care urma s-o efectueze Pavel la mai puţin de corinteni. Dar asta nu conta. Chiar dacă nu se putea aştepta să fie iubit şi Corint (12:14-13) el, la rândul lui, de către ei, el nu înceta să-i 12:14 Iată, sunt gata să vin a treia oară la iubească. În asta el călca cu adev­ărat pe ur­

690 2 Corinteni mele Domnului. erau bucuria şi cununa de bucurie a lui Pavel. 12:16 Apostolul recurge acum la înseşi Ei erau motivul pentru care se putea lăuda el. cuvintele folosite de criticii lui împotriva sa. Ei Negreşit el nu voia să-i fie ruşine de ei când spuneau, de fapt, cam aşa: „E drept că Pavel va veni la ei. După cum nu dorea să plângă nu a luat bani de la voi, pe faţă. Dar a făcut- din pricina multora care au păcă­tuit şi nu s-au o totuşi prin vicleşug! A trimis la voi de­legaţi, pocăit de necurăţia lor, de desfrânarea şi lasci­ care v-au cerut bani“. vitatea lor. 12:7 „Dacă nu v-am stors de bani în per­ La cine se referă Pavel ca fiind cei mulţi, soană, oare am trimis eu pe alţii s-o facă?“ ce practicau aceste păcate? E normal să presu­ Apostolul îi roagă direct pe corinteni să spună punem că făceau parte din biserica de la Co­ dacă aceste acuzaţii sunt adevărate? rint, pentru că altminteri nu i-ar fi adus Pavel 12:18 Şi apoi răspunde la propria între­bare. în discuţie în această scrisoare. Dar nu se pu­ Sintagma: L-am rugat pe Tit înseam­nă proba­ tea presupune că ar fi fost credincioşi adevă­ bil: „L-am îndemnat pe Tit să vă viziteze“. raţi. În mod concret se spune că ei practicau Dar Pavel nu l-a trimis pe Tit singur, ci a mai aceste păcate şi Pavel arată clar că viaţa orică­ trimis cu el încă un frate, ca nu cumva să se rei persoane ce este caracterizată de un atare poată ivi vreo suspiciune cu privire la motive­ comportament nu poate moşteni împărăţia lui le lui Pavel. Ce s-a întâm­plat când a ajuns Tit Dumnezeu (1 Cor. 6:9, 10). Apostolul era gata la Corint? A insistat el să i se resp­ecte dreptu­ să plângă pentru ei, din cauza faptului că nu rile? Le-a cerut el corintenilor vreun sprijin? A s-au pocăit şi, ca atare, trebuiau să fie excluşi încercat el să profite de pe urma lor? Nicide­ din biserică. cum, ci, aşa cum reiese din acest text, Tit şi-a Darby scoate în evidenţă faptul că acest câştigat sin­gur existenţa, într-o meserie oareca­ capitol începe cu cerul al treilea, dar se înche­ re, fapt suge­rat de întrebarea: „N-am umblat ie cu unele din cele mai grele păcate comise noi în acelaşi duh şi n-am călcat noi pe ace- pe pământ. Între aceste două ext­reme, el subli­ leaşi urme?“ Cu alte cuvinte, atât Tit, cât şi niază că se află remediul – puterea lui Cristos, Pavel au urmat aceeaşi politică, de a munci ce se odihneşte peste apostolul Pavel.50 pentru întreţinerea lor, ca să nu trebuiască să 13:1 Pavel era pe punctul de a vizita Co­ fie întreţinuţi de corinteni. rintul. Când va sosi acolo, se vor cerceta cazu­ 12:19 Corintenii ar fi poate înclinaţi să rile de păcătuire din rândul credincioşi­lor. Ase­ creadă, în urma tuturor celor spuse de Pavel, menea cercetări se vor desfăşura după princi­ că scopul lui a fost doar acela de a se scuza piul divin, expus la Deuteronom 19:15: „Orice înaintea lor, ca şi când ei ar fi judecătorii. cuvânt să fie sprijinit pe mărturia a doi sau Dimpotrivă, el le scria aceste lucruri în pre­ trei martori“. Pavel nu a vrut să se înţeleagă zenţa lui Dumnezeu, pentru a-i întări. El do­ că va organiza un proces pe această temă. rea să-i întărească în viaţa creştină, preve­ Judecata o va ţine biserica locală, el urmând nindu-i cu privire la primejdiile care-i păş­teau. să fie doar consi­lier în această privinţă. El era mai interesat să-i ajute, decât s­ă-şi ape­ I. Apostolia lui Pavel susţinută chiar de co- re propria sa reputaţie. Cuvintele redate cu litere cursive (în ediţia rinteni (13:2-6) engleză, n.tr.) din sintagma: noi facem toate 13:2 Cu ocazia acestei a doua vizite, ne­ lucrurile, ar putea fi redate mai corect: noi consemnate altundeva, Pavel îi prevenise că se scriem toate aceste lucruri (cf. 2 Cor. 13:10). va purta aspru cu cei vinovaţi. Acum, deşi 12:20 Pavel dorea ca atunci când va veni este absent dintre ei cu trupul, el le spune di­ la Corint să-i găsească pe corinteni într-o stare nainte că atunci când va veni din nou, nu-i va de armonie, înţelegându-se unii cu alţii, ca unii cruţa pe cei ce au păcătuit. care au renunţat deja la învăţătorii falşi, recu­ 13:3 Corintenii fuseseră amăgiţi de învăţă­ noscând autoritatea apostolilor. torii falşi să se îndoiască de faptul că Pavel De asemenea, când îi va vizita, el va voi este un apostol adevărat. De fapt, l-au provocat să vină la ei cu bucurie, nu cu inima apăsată. să le dea o dovadă tangibilă că este un auten­ El se va simţi foarte întristat, dacă va găsi tic purtător de cuvânt al lui Dumne­zeu. Care printre ei certuri, gelozii, mânii, intrigi, vor- erau acreditările prin care putea el dovedi că biri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulbur­ ări şi Cristos vorbea cu adevărat prin el? Apostolul alte forme de conflicte cauzate de firea veche. îşi începe răspunsul, menţionând cererea lor 12:21 La urma urmelor, aceşti corinteni impertinentă: „întrucât voi căutaţi o dovadă

2 Corinteni 691 că în mine vorbeşte Cristos...“ (în ediţia engleză, n.tr.) era folosit pentru a Apoi, în cadrul unei paranteze, el le amin­ descrie metalele ce se dovedeau false, în urma teşte că Cristos li se descoperise, de fapt, prin testării. Tot aşa şi corintenii erau fie credincioşi el, într-un chip măreţ. Nu era nimic slab în adevăraţi, fie erau desca­lificaţi, în urma eşe­ revoluţia extraordinară ce se produ­sese în vieţi­ cului de a trece exame­nul. le lor, când au crezut mesajul Evangheliei. 13:6 Dacă ajungeau la concluzia că au 13:4 Menţionarea termenilor „slab“ şi „mă­ fost cu adevărat mântuiţi, atunci trebuiau să reţ“ (puternic) a avut darul să-i amint­ească lui conchidă şi faptul că apostolul Pavel era au­ Pavel de paradoxul tăriei ce se naşte din slăbi­ tentic, iar nu descalificat. Minunata trans­ ciunea ce se vedea la prima vedere în viaţa formare care a avut loc în viaţa corintenilor Mântuitorului şi ce se poate observa în vieţile nu putea surveni prin nici un învăţător fals. slujitorilor Săi. Domnul nostru a fost răstignit J. D orinţa lui Pavel de a le face bine co­ în slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot aşa şi cei ce păşesc pe urme­ rintenilor (13:7-10) le Lui sunt slabi în ei înşişi, dar Domnul Îşi 13:7 Pavel continuă acum tema discipli­ demonstrează puterea prin ei. Când spune nării acelor membri ai bisericii din Corint care Pavel că noi vom trăi cu El prin puterea lui trăiau în păcat. El afirmă că se roagă lui Dumnezeu faţă de noi, el nu se referă la în­ Dumnezeu ca corintenii să nu facă nimic rău viere, ci la faptul că atunci când îi va vizita, prin tolerarea păcatului în mijlocul lor, ci să va demons­tra puterea măreaţă a lui Dumnezeu lupte fără preget pentru disciplinarea şi restau­ de a se ocupa de cei ce au păcătuit. Ei au rarea celor ce au păcătuit. El nu se roagă afirmat că el este slab şi vrednic de dispreţuit, pentru ca el însuşi să apară aprobat sau să fie dar el le va arăta că poate fi puternic, în exer­ privit într-o lumină mai favorabilă. El nu vrea citarea disciplinei! ca ei să facă aceasta doar pentru ca el să 13:5 Versetul acesta are legătură cu pri­ma poată evidenţia apoi ascultarea lor, ca o dova­ parte a versetului 3, astfel: „Întrucât voi căutaţi dă a autorităţii sale. Nu la asta se gândeşte o dovadă a faptului că Cristos vorbeş­te în apostolul, ci doreşte ca ei să facă acest lucru mine... cercetaţi-vă pe voi înşi­vă, pentru a ve- pentru că este drept şi cinstit. Şi preferă ca ei dea dacă sunteţi în credinţ­ă“. Ei înşişi ­erau să facă asta, chiar dacă ar îns­emna că el ar dovada apostoliei lui. Prin el au fost conduşi putea părea descalificat. ei la Mântuitorul. Dacă voiau să-i vadă acredi­ Aici din nou avem dovada altruismului lui tările, nu aveau decât să se uite la ei înşişi. Pavel. În viaţa sa de rugăciune gândurile i se Versetul 5 e explicat adesea greşit de unii, îndreptau mereu spre binele altora, şi nu spre în sensul că ar trebui să privim înăun­trul nos­ recunoaşterea sa proprie. Dacă Pavel se ducea tru, pentru a găsi siguranţa mântuirii, dar o la Corint cu nuiaua, afirmându-şi autoritatea şi atare atitudine poate duce la descuraj­are şi în­ reuşind să câştige din partea lor respectarea doială. Siguranţa mântuirii o pri­mim, în primul îndrumărilor date cu privire la disciplină, atunci şi în ultimul rând, prin Cuvântul lui Dumne­ va putea folosi asta ca un argument împotriva zeu. În clipa în care ne punem încre­derea în învăţătorilor falşi. El va putea spune că este o Cristos, putem şti, pe baza autorităţii Bibliei, dovadă a autorităţii legitime. Dar el ar prefera că am fost născuţi din nou. După un timp, ca corintenii să ia ei înşişi măsurile necesare, vom începe să ve­dem şi dovezi palpabile ale în absenţa lui, chiar dacă asta l-ar putea pune naşterii din nou în viaţa noastră – faptul că într-o lumină nefavorabilă, în priv­inţa legalişti­ am început să iubim sfinţenia, că acum urâm lor. păcatul, că-i iubim pe fraţi, că iubim neprihă­ 13:8 Pronumele personal noi din acest nirea pract­ică, ascultarea şi despărţirea de lu­ verset se referă, probabil, la apostoli. Pavel me. spune că tot ce fac ei trebuie să fie făcut Dar Pavel nu le spune corintenilor să se având în vedere propăşirea adevărului lui angajeze într-un proces de autoexaminare, ca Dumnezeu, şi nu din motive egoiste. Chiar în să-şi demonstreze lor înşişi că sunt mân­tuiţi. chestiunea disciplinei, nici un gând de răzbu­ Mai degrabă, el îi roagă să vadă în mântuirea nare personală nu trebuie să se strecoa­re. Totul lor dovada apostoliei lui. trebuie făcut avându-se în vedere slava lui Nu existau decât două posibilităţi: fie Isus Dumnezeu şi binele semenilor creş­tini. Cristos era în ei, fie ei erau descalifi­caţi, 13:9 Aici din nou apostolul îşi exprimă adică falşi. Cuvântul tradus prin descal­ificaţi altruismul total faţă de corinteni. Dacă slăbi­

692 2 Corinteni ciunea, umilirea şi ocara de care a avut el Dacă vor proceda aşa, Dumnezeul păcii parte vor duce la întărirea lor în lucrurile lui va fi cu ei. Desigur, într-o privinţă Domnul es­ Dumnezeu, atunci el se va bucura. Bucurân­du- te întotdeauna cu copiii Săi. Dar asta înseam­ se astfel, el s-a rugat de asemenea ca ei să fie nă că El Se va manifesta faţă de ei într-o întregiţi (desăvârşiţi). În ce priveşte subiectul stare de apropiere şi tandreţe deose­bită, dacă disciplinării celor din mijlocul lor care au pă­ vor fi ascultători în aceste privinţe. cătuit, Pavel s-a rugat ca ei să fie întregiţi. Ca 13:12 Sărutarea sfântă era salutul caracte­ toată voia lui Dumnezeu să se facă în viaţa ristic al credincioşilor din vremea apostolilor. lor – asta dorea Pavel cu ardoare. Sau, cum Este desemnat ca o sărutare sfântă, adică nu se exprimă Hodge: „Pavel s-a rugat ca ei să doar ca un simbol al unei afecţiuni artificiale, fie pe deplin refăcuţi din starea de confuzie, ci ca un gest sincer şi curat. Desig­ur, acest ceartă şi răutate în care căzuseră“.51 salut continuă să fie practicat de mulţi creştini, 13:10 Tocmai pentru că a avut în vedere din multe părţi ale lumii. Dar în unele ţări desăvârşirea lor le-a scris el această epistolă. sărutul ar putea fi interpretat greşit ca un Mai degrabă ar vrea să le scrie pe când este semn al homosexuali­tăţii. Practicarea acestei absent din mijlocul lor, şi aceste probleme să tradiţii nu ar fi obligatorie, în cazul în care ar fie rezolvate, pentru ca să nu fie nevoie, ca la putea aduce ocară asupra mărturiei creştine. În venirea lui la ei, să recurgă la asprime, aşa atari cazuri, o strângere sfântă de mână ar fi cum îl autoriza Domnul să procedeze. Dar şi de preferat, cum spune şi Hodge: dacă ar fi prezent, purtându-se aspru cu ei, tot pentru edificarea lor ar fi acest lucru, nu pen­ Nu este o poruncă, ce trebuie respectată obliga­ tru nimicirea lor. toriu, în toate timpurile, cum este, în schimb, po­ K. Pavel îşi ia rămas bun de la ei, invo­când runca privitoare la faptul că creştinii trebuie să-şi exprime dragostea reciprocă, în modalitatea sanc- peste ei binecuvântarea Sfintei Treimi ţionată de epoca şi de comunitatea în care tră­ (13:11-14) im.52 13:11 Apostolul încheie oarecum brusc această furtunoasă epistolă. După ce-şi ia ră­ 13:13 Salutările de la toţi sfinţii le vor mas bun de la ei (de fapt, în originalul grec a­minti corintenilor despre caracterul cuprinz­ător termenul înseamnă „bucuraţi-vă“), el rosteşte al părtăşiei în care au fost aduşi, în­ştiinţându-i patru îndemnuri. Mai întâi, ei trebuie să fie totodată cu privire la faptul că şi alte biserici împliniţi (sau întregiţi). Este acelaşi verb folosit urmăresc progresul şi ascultarea lor faţă de pentru dregerea mrejelor de pescuit la Matei Domnul. 4:21 sau cum am spune noi: „să te îndrepţi“. 13:14 Aici avem una din cele mai fru­ Corintenii trebuiau să înceteze cu certurile şi moase benedicţii din Noul Testament şi sin­ cu păcatele, trăind în armonie unii cu alţii. gura care Îi cuprinde pe toţi cei trei me­mbri Fiţi îmbărbătaţi sau fiţi îndemnaţi! Ei pri­ ai Sfintei Treimi, cum arată şi Lenski: miseră îndemnuri tari din partea apostolu­lui Pavel. Aici el le spune să primească aceste Cu imaginea marelui apostol, întinzându-şi braţ­ele îndemnuri în duhul care se cuvine şi să le peste corinteni, cu profunda benedicţie a Noului pună în aplicare. Testament, vocea sa se stinge. Dar benedicţia Fiţi cu un singur gând! Singurul mod în continuă să răsune în inimile noas­tre.53 care pot fi creştinii într-un singur gând este să aibă în ei gândul sau mintea lui Cristos. Să NOTE FINALE gândească cum gândeşte El şi să aducă toate 1(1:2) James Denney, The Second Epistle to gândurile şi raţionamentele lor la supu­nerea de the Corinthians, p. 11. El Însuşi. 2(1:10) Textul critic (NU) conţine un timp Trăiţi în pace. Reiese clar de la 12:20 că la trecut şi două timpuri viitoare. între ei existaseră disensiuni şi frământări. Aşa 3(1:20) H. W. Cragg, The Keswick Week, se întâmplă totdeauna când între credin­cioşi p. 126. este lăsat să pătrundă legalismul. Prin urmare, 4(2:11) J. Sidlow Baxter, Awake My Heart, apostolul Pavel le spune aici să-i disciplineze selecţie din lectura zilei de 10 noiem­brie, „Îm­ mai întâi pe cei ce s-au făcut vinovaţi de pă­ bătarea cu învăţătura greşită“. cate şi să trăiască în pace cu fraţii şi surorile 5(2:14) A. T. Robertson, The Glory of the lor de credinţă. Ministry, p. 32.

2 Corinteni 693 6(2:14) Frederick Brotherton Meyer, Paul, 31(6:10) Robertson, Ministry, p. 238. p. 77. 32(6:11) A. W. Tozer, The Root of the Righ­ 7(2:15) Ibid., p. 78. teous, p. 1955. 8(2:17) Textul majoritar este formulat în 33(6:16) Denney, Second Corinthians, p. termeni foarte severi: „ca restul“; este, fără în­ 246. doială, o hiperbolă – figură de stil atât de des 34(7:8) George Williams, Student’s Com­ întâlnită în 2 Corinteni. mentary on the Holy Scriptures, p. 904. 9(2:17) Robertson, Ministry, p. 47. 35(7:9) Hodge, Second Corinthians, p. 182. 10(3:6) J. M. Davies, The Epistles to the 36(8:7) Denney, Second Corinthians, p. Corinthians, p. 168, 169. 267. 11(3:9) Charles Hodge, A Commentary on 37(8:9) Moorehead, Acts to Ephesians, p. the Second Epistle to the Corinthians, p. 123. 179, 180. 12(3:10) Robertson, Ministry, p. 70. 38(8:15) Hodge, Second Corinthians, p. 13(3:10) Denney, Second Corinthians, p. 206. 123. 39(8:21) G. Campbell Morgan, Searchl­ights 14(3:13) F. W. Grant, “2 Corinthians,” The from the Word, p. 345. Numerical Bible, VI:547. 40(9:7) Jowett, Life in the Heights, p. 78. 15(3:14) Hodge, Second Corinthians, p. 71. 41(11:17) Charles C. Ryrie, The Ryrie Study 16(3:17) Traducătorii ediţiei NKJV au inter­ Bible, New King James Version, p. 1797. pretat acest text ca o referire la Duhul Sfânt, 42(11:20) J. N. Darby, Notes on I and II redând-o cu majusculă. Originalul a fost scris Corinthians, p. 236. în întregime cu majuscule (uncial­e), lăsând 43(11:27) Hodge, Second Corinthians, p. posibile ambele interpretări. 275. 17(3:18) Denney, Second Corinthians, p. 44(11:33) J. B. Watson. Nu dispunem de 139, 140. alte documente. 18(3:18) J. N. Darby, Notes on I and II Co­ 45(12:4) Morgan, Searchlights, p. 346. rinthians, p. 189, 190. 46(12:7) R. J. Reid, How Job Learned His 19(4:7) J. H. Jowett, Life in the Heights, p. Lesson, p. 69. 65. 47(12:7) Vezi Galateni 4:15 şi 6:11. 20(4:12) Robertson, Ministry, p. 157. 48(12:7) Moorehead, Acts to Ephesians, p. 21(4:16) H. A. Ironside, alte documente nu 197. sunt disponibile. 49(12:9) J. Oswald Sanders, A Spiritual Cli­ 22(4:17) În ebraică termenul pentru „slav­ă“ nic, p. 32, 33. derivă din rădăcina lui „a fi greu“, care poate 50(12:21) Darby, I and II Corinthians, p. să fi stat la baza formulării lui Pavel. 253. 23(4:17) William C. Moorehead, Outline 51(13:9) Hodge, Second Corinthians, pg Studies in the New Testament: Acts to Ephe­ 309. sians, p. 191. 52(13:12) Ibid., p. 312. 24(4:17) F. E. Marsh, Fully Furnished, p. 53(13:14) R. C. H. Lenski, The Interpre­ 103. tation of St. Paul’s First and Second Epistles to 25(4:18) Jowett, Life in the Heights, p. 68, the Corinthians, p. 1341. 69. 26(5:15) Denney, Second Corinthians, p. BIBLIOGRAFIE 199. Darby, J. N. Notes on I and II Corinthians. 27(5:16) David Smith, alte documente nu există. Londra: G. Morrish, n.d. 28(5:18) A New and Concise Bible Dictio­ Davies, J. M. The Epistles to the Corinthians. nary, p. 652. 29(6:4) Denney, Second Corinthians, p. Bombay: Gospel Literature Service, 1975. 230. Denney, James. The Second Epistle to the Co­ 30(6:9) „Un necunoscut şi totuşi un bine­ cunoscut“ sunt cuvintele săpate pe piatra fune­ rinthians. Londra: Hodder & Stought­on, rară a lui John Nelson Darby (1800-1882), care 1894. a avut o slujbă mondială, foarte asemănătoare Erdman, C. R. Second Epistle of Paul to the cu cea a lui Pavel. Corinthians. Londra: Philadelphia: West­ min­ster Press, 1929. Grant, F. W. “2 Corinthians,” The Numerical Bible. Vol. 6, Acts - 2 Corinthians. New

694 2 Corinteni York: Loizeaux Brothers, 1901. Paul’s First and Second Epistles to the Co­ Hodge, Charles. The Second Epistle to the Co­ rinthians. Columbus: Wartburg Press, 1937. Luck, G. Coleman. Second Corinthians. Chi­ rinthians. Londra: The Banner of Truth cago: Moody Press, 1959. Trust, 1959. Robertson, A. T. The Glory of the Ministry Hughes, Philip E. Commentary on the Second New York: Fleming H. Revell Co., Epistle to the Corinthians. Grand Rap­ids: 1911. Wm. B. Eerdmans Publishing Co., 1962. Wilson, Geoffrey B. 2 Corinthians: A Di­gest of Kelly, William. Notes on the Second Epist­le to Reformed Comment. Londra: The Banner the Corinthians. Londra: G. Morrish, 1882. of Truth Trust, 1973. Lenski, R. C. H. The Interpretation of St.

EPISTOLA CĂTRE GALATENI Introducere „Magna Carta libertăţii spirituale, pentru toată lumea şi pentru toate timpurile“. – Charles R. Erdman I. Locul unic în Canon a pune la îndoială paternitatea paulină a ac­estei Segmente însemnate ale populaţiei vorbi­ epistole. Următorii învăţaţi creştini din epoca toa­re a limbii engleze, ba chiar şi a celei de primară au afirm­ at, în scrierile lor, că a fost limbă franceză, sunt de origine [etnică] celtă scrisă de Pavel: Policarp, Ignat, Iustin Martirul – respectiv: scoţienii, irlandezii, velşii sau bre- şi Clement din Alexandria. Apoi Canonul Mu­ tonii. Aceste grupuri etnice vor fi încânta­te să ratorian o trece în catego­ria scrierilor lui Pavel, afle că una din cele dintâi scrisori redactate de proba­bil datorită puternicului limbaj anti- Pavel a fost adresată strămoşilor lor, a căror iudaiza­tor în care este redactată, ocupând locul familie lingvistică cuprinde termenii: Galatia, întâi în Apostol­icon-ul lui Marcion. Astfel, celţii şi Galia. dove­zile externe sunt foarte puternice. Prin 278 î.Cr., mulţi dintre aceşti gali euro­ Dovezile interne ale paternităţii pauline în­ peni au migrat în teritoriul Turciei de azi. cep cu referirile de la 1:1 şi 5:2, precum şi cu Hotarele lor s-au statornicit, cu timp­ul, statul remarca de la sfârşitul lui 6:11, conform căro­ lor căpătând denumirea de „Galat­ia“. Mulţi ra Pavel a scris „cu litere de-o şchioap­ă“. cred că pot identifica la acest grup etnic trăsă­ Mulţi cred că aceste cuvinte ar fi o aluzie la turi de caracter specifice „celţilor“, cum ar fi o posibilă boală de ochi de care ar fi suferit atitudinea schimbătoare a galatenil­or, de pildă apostolul Pavel. Alte dovezi care vin în spriji­ (vezi Fapte 13 şi Galateni 3:1). nul acestei teorii sunt cuvintele galatenilor, Oricum, epistola către Galateni joacă un rol potrivit cărora ei ar fi fost gata să-şi dăruiască important în perioada creştinismului primar. ochii pentru a-i veni lui Pavel în ajutor, pre­ Deşi este considerată adesea „ciorn­a“ epistolei cum şi numeroasele note istoric­e, perfect ar­ către Romani (întrucât tratează tema Evanghe­ monizate şi corelate cu evenim­ entele din Fap­ liei harului, a lui Avraam şi a legii în manieră tele Apostolilor. Disputa privitoare la circumci­ similară), Galateni este, în realitate, efortul so­ zie şi aceea de a stabili dacă Pavel era cu bru şi concertat de a salva creştinismul de adevărat un apostol erau, toate, chestiuni arză­ pericolul de a deveni doar o sectă mesianică a toare, în anii 50 şi 60, dar lipsite de semnifi­ iudaismului legalist. Nu ştim cum vor fi reac­ caţie în perioada ulte­rioară. ţionat galatenii înşişi, dar Evanghelia harului, III. Data fără faptele legii, a triumfat, totuşi, până la Data epistolei depinde de sintagmele: „bi­ urmă, iar creştinismul s-a răspândit în toată sericile Galatiei“ şi „Galateni“. Dacă prin aces­ lumea, devenind o credinţă globală. tea se înţelege partea de sud a Asiei Mici, În timpul Reformei, Galateni a devenit atât atunci apariţia cărţii trebuie plasată, probabil de importantă pentru Luther, încât a ajuns s-o într-o perioadă timpurie, chiar anterioară Con­ numească „draga mea Kaethe“ (termen cu ciliului de la Ierusalim. În schimb, dacă aceste care îşi alinta soţia). Lucrarea lui Luther: Co­ expresii se referă la partea de nord a Asiei mentariu asupra epistolei către Galateni i-a Mici, atunci apariţia cărţii trebuie plasată la o influenţat nu numai pe cărturari, ci şi pe oa­ dată mai târzie. menii de rând, circulând şi fiind studiată chiar Din punct de vedere geografic, „Galatia“ se şi în zilele noastre. referă la partea de nord, dar politic prin acest II. Paternitatea cărţii Galateni termen se înţelege sudul Asiei Mici, adică Niciodată nu s-au făcut eforturi serioase de provincia romană Galatia. 695

696 Galateni Teoria conform căreia Galatia s-ar referi la IV. Fondul şi tema cărţii partea de nord a Asiei Mici a fost cea domi­ În decursul primelor sale călătorii misio­ nantă, până după anul 1800, fiind şi acum cea nare, apostolul Pavel a vizitat Asia Mică, pre­ preferată de cărturarii germani. Nu există do­ dicând gloriosul mesaj potrivit căruia mântui­ vezi că Pavel ar fi slujit între „galat­enii“ din rea se dobândeşte numai prin credinţa în Cris­ acea regiune, dar, desigur, nu e exclus ca el tos. Mulţi dintre ascultătorii săi au fost să fi procedat aşa. mântuiţi, înfiinţându-se biserici în mai multe Începând din perioada în care, mai cu sea­ regiuni, printre care şi Galatia. Locui­torii Gala­ mă Sir William Ramsay a îmbrăţişat-o, teoria tiei aveau reputaţia de oameni instabili, agitaţi potrivit căreia în cartea de care ne ocupăm şi beligeranţi. termenul „Galatia“ se referă la sudul Asiei După ce a părăsit Pavel această regiune, Mici a devenit foarte răspândită în Marea Bri­ în biserici au pătruns învăţători falşi, care au tanie şi în America de Nord. Întru­cât Luca introdus doctrine greşite, predicând că mân­ acordă spaţiu amplu în cartea Fapt­ele Aposto­ tuirea se putea obţine nu numai prin credinţa lilor lucrării misionare desfăşura­tă de Pavel în în Cristos, ci şi prin elementul obligatoriu al această regiune (Antiohia din Pisidia, Iconium, păzirii legii. Mesajul lor era un hibrid între Listra şi Derbe), s-ar părea că există temeiuri creştinism şi iudaism, o combinaţie între har să credem că Pavel le-a scris convertiţilor de şi lege, între învăţăturile lui Cristos şi cele acolo. Întrucât Pavel a evanghelizat Galatia de ale lui Moise. În plus, ei luptau din răsputeri sud cu ocazia primei sale călătorii misionare, să-i îndepărteze pe galateni de Pavel, spu­ vizitând-o din nou cu ocazia celei de-a doua nând că el nu ar fi un apostol autentic al călătorii misionare, e justificată opinia potrivit Domnului şi, prin urmare, mesajul lui n-ar fi căreia cartea a apărut la o dată timpurie. Dacă vrednic de crezare. Ei căutau să distrugă în­ epistola a fost redactată anterior Conciliului crederea ascultătorilor în mesajul propovă­duit descris la Fapte 15 (anul 49 d.Cr.), acest lucru de Pavel prin distrugerea încrederii oamenilor ar avea darul de a explica faptul că circumci­ în însăşi persoana apostolului. Mulţi dintre zia continua să fie o chestiune arzătoare. creştinii galateni au fost afectaţi de sugestiile Theo­dor Zahn, eminent cărturar german de neleg­iuite ale acestor învăţători mincinoşi. orient­are conservatoare, plasează data apariţiei Câtă întristare şi dezamăgire va fi resimţ­it cărţii Galateni în timpul celei de-a doua călă­ Pavel în inima lui, la primirea unor atari veşti torii misionare efectuate de Pavel, al cărei din Galatia! Oare să fi fost în zadar toate străda­ punct de plecare l-a constituit oraşul Corint. niile lui pentru aceşti oameni? Mai puteau creş­ Atunci ar însemna că Galateni se situează tinii să fie izbăviţi de aceste învă­ţături iudaistice, printre primele în ordinea cronologic­ă a apari­ cu un pronunţat caracter legalist? Pavel a simţit ţiei epistolelor scrise de Pavel. îndemnul să treacă numaidecât la acţiune, aşter­ Dacă teoria Galatiei de nord este cea vala­ nând imed­iat în scris această scrisoare plină de bilă, Galateni a fost probabil redactată în anii indign­are către preaiubiţii lui copii în credinţă. În 50, posibil chiar în anul 53, deşi o dată ulteri­ epistolă, el prezintă caracterul adevărat al mântu­ oară este de preferat. i­rii, ca dar ce se primeşte prin har, de la încep­ut Dacă, aşa cum credem noi, teoria Galat­iei până la sfârşit, neputând fi dobând­ită prin păzirea de sud e cea corectă şi, mai ales, dacă Gala­ – fie parţială, fie integrală – a legii. Faptele bune teni a fost redactată înainte de participar­ea lui nu sunt o condiţie a mân­tuirii, ci roada ei. Creş­ Pavel la Conciliul de la Ierusal­im, când s-a tinul a murit faţă de lege. Acum el trăieşte o rezolvat chestiunea circum­ciz­iei pentru creştinii viaţă de sfinţenie, nu prin eforturile sale proprii, dintre Neamuri, atunci data apariţiei cărţii poa­ ci prin puterea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, te fi anul 48 după Cris­tos. care locuieş­te în el. SCHIŢA I. PERSONALĂ: PAVEL ÎŞI APĂRĂ AUTORITATEA (cap. 1, 2) A. Scopul urmărit de Pavel în redactarea epistolei (1:1-10) B. Pavel îşi apără mesajul şi slujba (1:11–2:10) C. Pavel îl mustră pe Petru (2:11-21)

Galateni 697 II. DOCTRINARĂ: PAVEL APĂRĂ ÎNDREPTĂŢIREA PRIN CREDINŢĂ (3:1–5:1) A. Marele adevăr al Evangheliei (3:1-9) B. Legea confruntată cu făgăduinţa (3:10-18) C. Scopul legii (3:19-29) D. Copii şi fii (4:1-16) E. Robie sau libertate (4:17–5:1) III. PRACTICĂ: PAVEL APĂRĂ LIBERTATEA CREŞTINĂ ÎN DUHUL (5:2–6:18) A. Pericolul legalismului (5:2-15) B. Puterea sfinţeniei (5:16-25) C. Îndemnuri practice (5:26–6:10) D. Încheiere (6:11-18) Comentariu I. P ERSONALĂ: PAVEL ÎŞI APĂRĂ a mesajului său. AUTORITA­TEA (cap. 1, 2) 1:2 Apostolul se include pe sine în cate­ goria tuturor fraţilor care erau cu el. A­ceşti A. Scopul urmărit de Pavel în redactarea fraţi s-au alăturat apelului lansat de Pavel că­ epistolei (1:1-10) tre galateni, să se ţină tare de adevă­rul Evan­ gheliei. Scrisoarea aceasta către bisericile Ga- 1:1 Chiar de la început Pavel insistă asu­ latiei denotă o intenţionată absenţă a u­nui ton pra faptului că chemarea sa de apostol a fost cald. De obicei, Pavel se adresa cre­dincioşilor divină. Ea nu a fost iniţiată de oameni, nici cu apelativul: „biserica lui Dumnezeu“, „sfin­ nu a fost transmisă de Dumnezeu prin vreun ţii“ sau „credincioşii în Cristos Isus“. Adesea om, ci a venit nemijlocit prin Isus Cristos şi el îşi exprima mulţum­ irile pentru credincioşi Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat dintre cei sau le elogia virtuţi­le. De multe ori pomenea morţi. Un om, astfel chemat în exclusivitate persoane individua­le, pe nume. Nu găsim aici de Dumnezeu şi răspunzând numai înaintea nici unul din aceste elemente. Gravitatea rătă­ Lui, are libertatea de a predic­a mesajul lui cirii ce se strecurase în bisericile galatene l-a Dumnezeu fără să-i fie teamă de om. Aşadar făcut pe apostol să adopte un ton aspru şi re­ apostolul era independent de cei doisprezece ce faţă de aceşti credincioşi. apostoli şi de toată lumea, atât în privinţa me­ 1:3 Har şi pace sunt două din cuvintele sajului lui, cât şi a slujbei sale. măreţe ale Evangheliei. Harul este bunătatea În versetul acesta, Dumnezeirea lui Crist­os manifestată de Dumnezeu faţă de păcătoşii este declarată direct şi indirect. Direct, prin nelegiuiţi, pe care aceştia n-o merită. În loc expresia: nici prin om, ci prin Isus Cristos. să-i ceară omului să facă ceva, Evanghelia îi Indirect prin modul în care redă Pavel egalita­ spune ce a făcut Dumnezeu pentru om, invi­ tea dintre Isus Cristos şi Dumn­ ezeu Tatăl. tându-l să primească mântuirea, în dar, fără Apoi Dumnezeu Tatăl este menţionat ca fiind plată. Scofield spune: „În loc să caute oameni Cel care L-a înviat pe Isus dintre cei morţi. buni pe care să-i poată aproba, harul caută Pavel are motive justificate să le rea­mintească oameni osândiţi, vinovaţi, şi nenoro­ciţi, cărora galatenilor de acest lucru. Învierea a fost dova­ le-a pierit graiul – oameni pe care să-i poată da faptului că Dumnezeu a fost cu totul satis­ ajuta, sfinţi şi glorifica“. făcut de lucrarea săvârşită de Cristos pentru Pacea este rezultatul harului. Când un pă­ mântui­rea noastră. Se pare însă că galatenii nu cătos Îl primeşte pe Mântuitorul, are pace cu erau întru totul satisfăcuţi de lucrarea Dumnezeu. El se odihneşte în cunoştinţa că Mântuitorul­ui, întrucât încercau s-o îmbunătă­ plata pentru păcatele sale a fost achitată, că ţească, adăugându-i propriile lor eforturi de toate păcatele lui au fost iertate şi că nu va păzire a legii. mai fi osândit, de acum înainte. Dar harul nu Pavel a fost chemat de Însuşi Cristos Cel se mărgineşte la a-l mântui pe om, ci îl şi înviat, în contrast cu cei doisprezece apos­toli, păzeşte, îl păstrează. Iar noi nu avem nevoie care fuseseră chemaţi de Domnul Isus în tim­ doar de pacea cu Dumnezeu, ci şi de pacea pul lucrării Sale pe acest pământ. Chiar după aceea, învierea a constituit o parte importantă

698 Galateni lui Dumnezeu. Acestea sunt binecu­vântările pe 1:6, 7 Pavel îi confruntă pe galateni de la care le urează Pavel galatenilor, la înce­putul început cu uşurinţa lor de a accepta o învăţă­ scrisorii către ei. Negreşit galat­enii şi-au dat tură greşită, fiind uimit de nepăsarea cu care seama că binecuvântările acestea nu puteau să renunţă dintr-odată la adevărul Evangheliei, le parvină niciodată prin interme­diul legii, în­ drept care îi previne pe un ton sever că a­c­ trucât legea aducea numai blest­em peste toţi ţiunea lor echivalează cu părăsirea lui Dumne­ cei ce călcau prec­eptele sale. Legea n-a adus zeu şi îmbrăţişarea unei evanghelii false. Dum­ pace nici unui suflet ome­nesc, niciodată. nezeu i-a chemat la harul lui Cristos, dar 1:4 În continuare Pavel le aminteşte citi­ iată că acum ei îşi plecau gru­mazul sub jugul torilor săi ce enorm de mult a costat mântui­ blestemat al legii. Cum se face că, după ce rea. Observaţi cuvintele: Domnul nos­tru Isus acceptaseră Evanghelia adevărată, acum o Cristos, care S-a dat pe Sine Însuşi pentru abandonau, în favoarea unei alte evanghelii, păcatele noastre. Dacă S-a dat pe Sine În- care nici măcar nu era o evanghelie [sau „ves­ suşi ca să rezolve problema păcatul­ui, atunci te bună“], ci un mesaj pervertit, un amestec noi nici nu putem, nici nu e neces­ar să adă­ de har şi lege. ugăm vreun lucru la această lucrare sau să 1:8, 9 De două ori Pavel rosteşte bleste­mul încercăm să ispăşim pe cont propriu păcatele solemn al lui Dumnezeu asupra oricărei per­ noastre, prin păzirea legii. Cristos este singu­ soane care predică orice altă evanghelie. rul şi suficientul Mântuitor. Cristos a murit Dumnezeu nu are decât un singur mesaj pen­ ca să ne izbăvească de veacul aces­ta rău. tru păcătoşii osândiţi: El le oferă mântui­rea Aici este cuprinsă nu numai corupţia morală prin har, prin credinţă, fără nici o nevoie de a şi politică a epocii în care trăim, ci şi lumea păzi legea. Cei care proclamă orice altă cale a religioasă, care ames­tecă ritualurile şi ceremo­ mântuirii vor fi neapărat osândiţi. Cât de grav niile cu credinţa în Cristos. Prin urmare, a este să predici un mesaj care va duce la pier­ fost foarte nimerit şi la timp să li se amin­ zarea veşnică a sufletelor! Pe bună dreptate tească galatenilor că riscau să se întoar­că Pavel nu putea suferi asemenea învăţături false, exact la sistemul din care Cristos murise cum arată şi John Stott: pentru a-i smulge! Răscum­părarea lui Cristos a fost după voia Dumnez­ eului şi Tatălui Spre deosebire de atâţia oameni din timpul nos­ nostru. Prin asta se dă credit Celui care îl tru, noi nu trebuie să ne lăsăm impresio­naţi de merită: nu omului, pentru jalnicele lui efor­ persoana, de talentele sau de poziţia ocupată de turi, ci lui Dumnezeu, pentru voia Sa suve­ învăţătorii din biserică, care ni se prezintă, de rană. Se subliniază că Cristos este calea lui multe ori, în persoana unor oameni cu demnita­te, Dum­nezeu de mântuire şi că alta nu e­xistă. autoritate şi erudiţie. Ei pot fi episcopi sau arhie­ Versetul 4 le aminteşte oamenilor că pe piscopi; profesori universitari sau chiar Papa în­ Dumnezeu nu-L interesează deloc să facă lu­ suşi. Dar dacă ne aduc o altă evanghelie decât mea să fie mai bună, sau să-i facă pe oameni Evanghelia predicată de apostoli şi con­semnată în să se simtă mai bine în această lume, ci să-i Noul Testament, trebuie să-i repud­iem. Căci noi izbăvească pe oameni din lume. Prior­ităţile îi judecăm pe ei în lumina Evang­heliei, iar nu noastre ar trebui să coincidă cu ale Lui. Evanghelia în lumina lor. După cum spunea Dr. 1:5 Potrivit Evangheliei harului, toată slava Alan Cole: „Înfăţişarea exter­ioară a solului nu pentru mântuirea omului Îi aparţine lui Dum­ validează solia sa; mai degrab­ă, natura soliei este nezeu Tatăl şi Domnului Isus Cristos. Omul cea care validează solul“.1 nu poate avea nici o parte de această slavă, ca un co-mântuitor, prin păzirea legii. Observaţi că apostolul spune un înger din Fiecare propoziţie din aceste cinci verset­e cer, nu „un înger de la Dumnezeu“. Ar fi este încărcată de sens, economia de cu­vinte posibil ca un înger din cer să aducă un mesaj fiind invers proporţională cu bogăţia de adevăr fals, dar un înger de la Dumnezeu nu ar pu­ exprimată. Pavel a enunţat forma embrionară a tea aduce un asemenea mesaj. Limbajul este celor două teme de care se va ocupa pe par­ neputincios pentru a putea exprima mai clar cursul întregii epistole: propria sa autoritate ca caracterul unic al Evangheliei – singur­a cale apostol şi Evanghelia sa referitoare la harul a mântuirii! Eforturile proprii sau meritele lui Dumnezeu. Acum el este gata să li se omeneşti nu joacă nici un rol aici. Numai adreseze direct galatenilor, pe marginea pro­ Evanghelia oferă mântuirea în dar, gratuit. În blemei ivite. timp ce legea este însoţită de blestem, pentru toţi cei ce eşuează în păzirea ei, Evanghelia