Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

Luca 199 prima consemnare a cuvintelor Sale, a demon- care era condus Israe­lul pe vremea aceea, sta- strat că El era pe deplin conştient de identita- rea de subjugare în care se găsea. Faptul că în tea Sa de Fiu al lui Dumnezeu şi de misiunea acest timp existau doi mari preoţi în Israel Sa. „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că demonstra starea de dezordine pe plan religios trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?“ Ea a şi politic în care se găsea poporul Israel. Deşi spus: „Tatăl Tău şi cu mine“. El a spus: „în în ochii lumii erau oameni mari, în faţa lui cele ale Tatălui Meu“. Dumnezeu aceştia erau oameni răi, lipsiţi de 2:50 Cu acea ocazie ei nu au înţeles ce a scrupule. Prin urmare, când a dorit să le vor- vrut să spună prin remarca Sa criptică. Nu bească, El a ocolit palatul şi sinagoga, trimi- erau deloc nişte cuvinte obişnuite, pentru un ţând mesajul Său lui Ioan, fiul lui Zaharia, în băiat de doisprezece ani! pustiu. 2:51 În orice caz, toţi membrii familiei 3:3 Imediat Ioan a început să străbată toată erau acum din nou împreună, putându-se în- regiunea din jurul Iordanului, probabil în apro- toarce la Nazaret. Excelenţa morală a lui Isus piere de Ierihon. Acolo el a chemat poporul rezultă şi din cuvintele: „şi le era sup­ us“. Israel să se pocăiască de păcatele sale, pentru Fiind Creatorul universului, totuşi El Şi-a luat a putea primi iertarea şi astfel să fie pregătiţi locul smerit de Copil ascultător în această pentru venirea lui Mesia. De asemenea, el i-a familie umilă de evrei. Dar tot tim­pul mama chemat pe oameni să se boteze, ca semn exte- Lui păstra toate cuvintele aces­tea în inima rior al faptului că s-au pocăit cu adevărat. Ioan ei. era un profet adevăr­at, întruchiparea conştiinţei, 2:52 Din nou ni se descrie adevărata uma- condamnând păcatul şi chemându-i pe oameni nitate a Domnului şi dezvoltarea Sa: la reînnoi­re spirituală. 1. Dezvoltarea Sa pe plan mental – creş­ 3:4 Misiunea sa a constituit o împlinire a tea în înţelepciune. profeţiei de la Isaia 40:3-5. El era glasul celui 2. Dezvoltarea Sa pe plan fizic – creştea ce strigă în pustiu. Din punct de vedere spiri- în statură. tual, Israel era un pustiu în acest punct din 3. Dezvoltarea Sa spirituală – şi în har faţă istoria lui. Ca naţiune, era aridă şi împietri­tă, de Dumnezeu. neaducându-I lui Dumnezeu nici o roadă. 4. Dezvoltarea Sa socială – în har faţă de Pentru a se putea pregăti pentru venirea oameni. Domnului, oamenii trebuiau să treacă printr-o El era absolut desăvârşit în toate aspectel­e schimbare morală. Pe vremea aceea, când dezvoltării Sale. Aici firul narativ al lui Luca venea un rege în vizită, se fă­ceau tot felul de trece sub tăcere cei optsprezece ani petrecuţi pregătiri minuţioase, se netezeau drumurile, ca de Domnul Isus la Nazaret, ca Fiu al unui să i se uşureze cât mai mult deplasarea. tâmplar. Dar din aceşti ani noi învă­ţăm impor- Tocmai aceas­ta i-a chemat Ioan pe oameni să tanţa pregătirii şi instruirii, necesit­atea de a facă, numai că nu se punea problema unei avea răbdare şi valoarea muncii fizice. De reparaţii litera­le a drumurilor, ci o pregătire a asemenea, învăţăm să ne împotri­vim ispitei de inimii lor pentru a-L primi pe El. a sări de la naşterea spirituală la lucrarea 3:5 Efectele venirii lui Cristos sunt descrise publică, fără o pregătire interme­diar­ă. Cei care după cum urmează: nu au o copilărie normală pe plan spiritual, Orice vale va fi umplută – cei care se urmată de o adolescenţă, vor întâmpina tot pocăiesc cu adevărat vor fi mântuiţi şi satis­ felul de pericole în viaţa şi mărturia lor ulteri- făcuţi. oară. Orice munte şi deal vor fi coborâţi – cu III.PREGĂTIREA FIULUI OMULUI alte cuvinte, oamenii din categoria cărtur­arilor şi fariseilor, care erau aroganţi şi înfumuraţi, PENTRU A SLUJI (3:1–4:30) aveau să fie smeriţi. A. Pregătirea de către premergător (3:1-20) Locurile strâmbe vor fi îndreptate – 3:1, 2 Fiind istoric, Luca identifică anul în oamenii necinstiţi, de genul vameşilor, aveau care a început Ioan să predice, numind li­derii să treacă printr-o îndreptare a caracterului lor. politici şi religioşi care se aflau pe vremea Drumurile accidentate aveau să fie nive- aceea la putere – un împărat (Cez­ ar) un late – respectiv, ostaşii şi alte persoane de guvernator, trei având titlul de tetrarhi şi genul lor, cu tempera­mente aprinse şi obiceiuri doi mari preoţi. Dregătorii politici menţion­aţi necioplite, aveau să fie îmblânziţi şi cizelaţi. aici constituie un indiciu al mâinilor de fier cu 3:6 Rezultatul final al tuturor acestor

200 Luca schimbări va fi faptul că toată suflarea – atât oamenilor aidoma lăncilor folosite de strămoşii evreii, cât şi Neamurile – aveau să vadă mân- noştri asupra duşmanilor lor (Daily Notes of the tuirea lui Dumnezeu. La prima Sa venire, Scripture Union). mântuirea a fost oferită tuturor oame­nilor, deşi nu toţi L-au primit. Când va veni El a doua 3:10 Profund atinşi de sentimentul vino­ oară, să domnească, versetul aces­ta îşi va găsi văţiei, oamenii l-au întrebat pe Ioan ce tre­buie împlinirea deplină. Atunci întregul Israel va fi să facă, practic, pentru a demonstra real­itatea mântuit, iar Neamurile vor beneficia şi ele din pocăinţei lor. binecuvântă­rile glo­rioasei Sale împă­răţii. 3:11-14 În versetele 11-14, el le-a oferit 3:7 Când au ieşit mulţimile de oameni să modalităţi concrete de a dovedi sinceritatea lor. fie botezaţi de Ioan, el şi-a dat seama că ei În general, ei trebuiau să-şi iubească aproapele nu erau sinceri. Unii doar se prefăceau că ca pe ei înşişi, împărţind cu cei săraci hainele doresc neprihănirea, fără să manifeste o sete şi şi hrana lor. o foame adevărată după aceasta. Acestor Cât despre vameşi, aceştia trebuiau să fie oameni Ioan li se adresează cu expresia pui cinstiţi în toate tranzacţiile lor. Întrucât întreaga de vipere. Întrebarea: „Cine v-a prevenit să lor tagmă era cunoscută pentru necinstea ei, fugiţi de mânia care vine?“ presupune că orice manifestare de cinste ar fi fost o dovadă Ioan nu i-a prevenit. Mesajul lui a fost adre­sat foarte reală a pocăinţei lor. celor care erau dispuşi să-şi mărturi­seas­că Şi, în fine, soldaţii în termen trebuiau să păcatele. evite trei păcate de care se făceau în special 3:8 Dacă doreau să se pună cu adevărat în vinovaţi cei din armată: extorcarea de bani, ordine faţă de Dumnezeu, ei trebuiau să defăimarea şi nemulţumirea. Este important să demonstreze că s-au pocăit cu adevărat, eta- reţinem că oamenii nu erau mântuiţi prin lând o viaţă schimbată. Pocăinţa autent­ică pro- înfăptuirea acestor fapte bune, ci mai degrab­ă duce roade. Ei gândeau greşit atunci când acestea constituiau dovada exterioară că inimile considerau că simplul fapt că descind din lor au fost puse cu adevărat într-o stare după Avraam era de ajuns pentru a fi mântuiţ­i. voia lui Dumnezeu. Simpla înrudire a cuiva cu oameni credin­cioşi 3:15, 16a E remarcabilă dorinţa lui Ioan nu-l face şi pe el să fie credinc­ios. Dumnezeu de a sta pe planul doi. Cel puţin un timp, el nu S-a limitat la descendenţ­ii fizici ai lui ar fi putut poza ca Mesia, atrăgându-şi mulţi Avraam în împlinirea planuril­or Sale; El putea adepţi. Dar el se compară cu Cristos într-o să ridice copii ai lui Avra­am chiar şi din pie- manieră cât se poate de umilă. Ioan a expli­cat trele de pe malul râului Ior­dan. Pietrele ar că botezul lui este exterior, fizic, pe când cel putea fi aici o întruchipare a Neamurilor, pe al lui Cristos avea să fie intern şi spiritua­l. care Dumne­zeu le-ar putea transforma printr-o Ioan a declarat că nu este vrednic nici măcar minune a harului în cre­dincioşi, pătrunşi de să dezlege cureaua sandalelor lui Mesia. aceeaşi credinţă ca a lui Avraam. De fapt, asta 3:16b, 17 Botezul lui Cristos avea să fie s-a şi întâmplat. Sămânţa fizică a lui Avraam, cu Duhul Sfânt şi cu foc. Lucrarea Lui avea ca naţiune, L-a respins pe Cristosul lui să aibă două aspecte principale. Mai întâi, El Dumnez­eu. Dar multe Neamuri L-au primit ca avea să boteze credincioşii cu Duhul Sfânt – Domn şi Mântuitor, devenind astfel sămânţa promisiune a ceea ce avea să aibă loc în ziua spirituală a lui Avraam. Rusaliilor, când credincioşii au fost botezaţi în 3:9 Securea a şi fost înfiptă la rădăcina trupul lui Cristos. Dar, în al doi­lea rând, El copacilor este o expresie figurată, prin care se avea să boteze cu foc. înţelege că venirea lui Cristos va pune la Din versetul 17, reiese clar că botezul cu încercare realitatea pocăinţei omului. Acei indi- foc este un botez al judecăţii. Acolo Domnul vizi care nu au manifestat roadele pocă­inţei este înfăţişat ca un vânturător de cereale. Pe vor fi condamnaţi. măsură ce vântură El grâul, pleava este arun- cată la o parte. Apoi este adunată şi arsă. Cuvintele şi expresiile folosite de Ioan au avut Când Ioan s-a referit la o mulţime pes­triţă efectul unor săbii: „generaţie de vipere“, „mânia – în care se aflau şi credincioşi, şi necredin- viitoare“, „secure“, „tăiat şi aruncat în foc“. cioşi – el s-a referit şi la botezul Duhului, şi Profeţii Domnului nu s-au temut niciodată să la botezul focului (Mat. 3:11 şi versetul de spună adevărul. Ei au fost mari moralişti şi ade- faţă). Când s-a referit însă numai la credincioşi sea expresiile folosite de ei au căzut asupra (vezi Marcu 1:5), el a omis botezul cu foc

Luca 201 (Marcu 1:8). Nici un credinc­ios adevărat nu va trei corturi pe Munt­ele Schimbării la Faţă trece prin botezul focu­lui. (Luca 9:35) şi când au venit grecii la Filip, 3:18-20 Luca este gata acum să mute dorind să-L vadă pe Isus (Ioan 12:20-28). focarul luminii de la Ioan la Isus. Prin urmar­e, C. Pregătirea prin împărtăşirea naturii în versetele acestea, el rezumă restul mi­siunii lui Ioan şi face un salt în timp, ocupându-se umane (3:23-38) de perioad­a întemniţării sale de către Irod. Înainte de a se ocupa de lucrarea publică a Întemniţa­rea lui Ioan a avut loc în real­itate cu Domnului nostru, Luca se opreşte pentru a optspre­zece luni mai târziu. Ioan îl certase pe reda genealogia Sa. Dacă Isus este cu adevă­rat Irod pentru faptul că trăia într-o relaţie de uman, atunci El trebuie să descindă din adulter cu cumnata lui. Irod a pus apoi vârf Adam. Această genealogie demonstrează că tuturor relelor sale anterioare, aruncân­du-l pe El a descins din Adam. Este foarte răspând­ită Ioan în închisoa­re. părerea că această genealogie urmăreşte spiţa B. Pregătirea prin botez (3:21, 22) Mariei. Observaţi că versetul 23 nu spune că Pe măsură ce Ioan iese din atenţia noas­tră, Isus a fost fiul lui Iosif, ci „cum se credea, Domnul Isus ocupă un loc tot mai proe­ fiul lui Iosif“. Dacă această opinie este corec- minent. El îşi începe lucrarea publică la vârsta tă, atunci Eli (v. 23) a fost socrul lui Iosif şi de aproximativ treizeci de ani, fiind botezat în tatăl Mariei. râul Iordan. Majoritatea învăţaţilor aderă la teoria gene- Reţinem mai multe fapte remarcabile legate alogiei Domnului prin spiţa Mariei, din urmă- de bote­zul Său: toarele motive: 1. Toate cele trei Persoane ale Trinităţii 1. Cel mai evident este faptul că spiţa sunt prezente: Isus (v. 21); Duhul Sfânt (v. fami­liei lui Iosif este redată în evanghelia după 22a); Tatăl (v. 22b). Matei (1:2-16). 2. Doar Luca consemnează faptul că Isus 2. În capitolele de la începutul evangheliei S-a rugat la botezul Său (v. 21). Acest fapt lui Luca, Mariei i se acordă un loc mai proe- este în acord cu scopul lui Luca de a-L pre- minent decât lui Iosif, exact invers decât în zenta pe Cristos ca Fiul Omului, depend­ent evanghelia lui Matei. mereu de Dumnezeu Tatăl. Viaţa de rugăciune 3. Numele femeilor nu se foloseau, de a Domnului nostru este o temă dominantă în obicei, în redarea spiţei genealogice – ceea ce evanghelia pe care o studiem acum. Domnul ar putea explica absenţa numelui Mariei. Isus S-a rugat aici, la început­ul lucrării Sale 4. În Matei 1:16 se afirmă expres că Iacov publice. Apoi El S-a rugat când a început să l-a născut pe Iosif. Aici la Luca nu se spune fie cunoscut şi urmat de mulţimi (5:16). El a că Eli l-a născut pe Iosif. Se spune însă că petrecut o noapte întrea­gă în rugăciune, înainte Iosif a fost fiul lui Eli. Fiu ar putea însemna de a-i alege pe cei doisprezece ucenici (6:12). şi ginere. El S-a rugat înaintea incidentului din Cezareea 5. În textul original grec, articolul hotărât lui Filipi, care constituie momentul de cumpă- (tou) la genitiv apare înaintea oricărui nume nă al lucrăr­ii sale de Învăţ­ător (9:18). Apoi El din genealogie, cu excepţia unuia: Iosif. S-a rugat pe Munt­ele Schimbării la Faţă Această remarcabilă excepţie suge­rează foarte (9:28). El S-a rugat în prezenţa ucenicilor Săi concludent că Iosif a fost inclus doar pentru şi acest lucru a reclam­ at un discurs pe tema faptul că era căsătorit cu Maria. rugăciunii (11:1). El S-a rugat pentru Petru, Deşi nu este nevoie să examinăm genea­ când acesta a căzut (22:32). El S-a rugat în logia în amănunt, se cuvine să notăm câteva grădina Ghetsimani (22:41, 44). puncte importante: 3. Botezul lui Isus este una din cele trei 1. Lista aceasta arată că Maria a descins ocazii în care Dumnezeu a vorbit din cer în din David prin fiul său Natan (v. 31). În legătură cu lucrarea propriului Său Fiu prea­ evanghelia lui Matei, Isus a moştenit dreptul iubit. Timp de treizeci de ani ochiul lui legal la tronul lui David, prin Solomon. Dumnezeu examinase viaţa fără pată trăită de Ca Fiu legal al lui Iosif, Domnul a împli­ Isus la Nazaret. Acum Dumnezeu Tatăl rosteş- nit acea parte a legământului încheiat de te verdictul: „În Tine Îmi găsesc desfătarea!“ Dumnezeu cu David care îi făgăduia că tronul Celelalte două ocazii când Tatăl a vorbit public lui va dăinui în veac. Dar Isus nu putea să fie din cer au fost: Când Petru a propus să ridice fiul real al lui Iosif fără ca prin aceasta să intre sub incidenţa blestemului rostit de

202 Luca Dumnezeu asupra lui Ieconia, prin care El a Darby spune, în această privinţă: „Un singur decretat că nici un descendent al acelui rege text reduce la tăcere, atunci când este folosit rău nu va prospera (Ier. 22:30). în puterea Duhului. Secretul esenţial al tăriei Ca Fiu real al Mariei, Isus a împlinit acea când suntem în luptă este folosirea adecvată a parte a legământului încheiat de Dumnezeu cu cuvân­tului lui Dum­nezeu“. David prin care El îi promitea că sămânţa lui 4:5-7 În a doua ispită, diavolul I-a arătat David va ocupa tronul său în veac. Şi prin lui Isus toate împărăţiile lumii, surprinse într-o faptul că descindea din David prin Natan, El clipă. Satanei nu-i trebuie mult ca să-şi arate nu a intrat sub incidenţa blestemu­lui ce a fost tot ce are de oferit. Nu a oferit lumea propriu- rostit asupra lui Ieconia. zisă, ci împărăţiile acestei lumi. În­tr-o anumită 2. Adam este descris drept fiul lui Dum­ privinţă, el are autoritate asupra împărăţiilor nezeu (v. 38). Asta înseamnă doar că a fost lumii acesteia. Din cauza păca­tului omului, creat de Dumnezeu. Satan a devenit „stăpâni­torul aces­tei lumi“ 3. Pare evident că spiţa mesianică s-a sfâr- (Ioan 12:31; 14:30: 16:11), „dum­nezeul acestui şit cu Domnul Isus. Nici o altă persoană nu veac“ (2 Cor. 4:4) şi „prinţul puterii văzduhu- mai poate fi un pretendent legal la tronul lui lui“ (Ef. 2:2). Dumnezeu a lăsat ca „împără­ David. ţiile acestei lumi“ să devină însă într-o zi D. Pregătirea prin testare (4:1-13) „împărăţiile Domnului nostru şi a Cristosului 4:1 Nu a existat nici un moment din viaţa Său“ (Apo. 11:15). Prin urmare, Satan Îi ofe- Domnului nostru în care El să nu fi fost plin rea lui Cristos ceea ce oricum El avea să de Duhul Sfânt, dar adevărul acesta este subli- stăpâneas­că, în cele din urmă. niat în mod deosebit în legătură cu ispitirea Sa. Dar nu putea să se treacă direct la ocupa­ A fi umplut cu Duhul Sfânt înseamnă a fi rea tronului, mergând pe o „scurtătură“. Mai predat în întregime Lui şi a fi total ascultător întâi trebuia să urmeze crucea. În planurile lui de orice cuvânt al lui Dumne­zeu. Persoana care Dumnezeu, Domnul Isus trebuia să sufe­re, este umplută cu Duhul este golită de orice înainte de a intra în slava Sa. El nu putea păcat de care devine conştientă, precum şi de realiza un scop legitim prin mijloace greşite. eul propriu. Este omul în care locuieşte din plin Sub nici o formă El nu Se putea închina dia- Cuvântul lui Dumnezeu. Pe când Se întorcea volului, indiferent care era premiul oferit. Isus de la Iordan, unde fusese botezat, El a fost 4:8 Prin urmare, Domnul a citat din condus de Duhul în pustiu – probabil în Pustiul Deuteronom 6:13, pentru a arăta că, în pos­tura Iudeii, pe coasta de vest a Mării Moarte. lui de Om, El trebuia să Se închine şi să-I 4:2, 3 Acolo El a fost ispitit [încercat] timp slujească doar lui Dumnezeu. de patruzeci de zile de către diavolul – zile în 4:9-11 În a treia ispitire, Satan L-a dus pe care Domnul nostru nu a mâncat nimic. La Isus la Ierusalim, pe streaşina acoperişului sfârşitul celor patruzeci de zile, a venit ispita, templului, sugerându-I să Se arunce jos de prezentată sub trei aspecte, care sunt mai acce- acolo. Doar nu promisese Dumnezeu în sibile înţelegerii noastre. În realitate, ispitirea a Psalmul 91:11, 12 că Îl va păzi pe Mesia? avut loc în trei locuri diferite – în pustiu, pe Poate că Satan Îl ispitea pe Isus să Se pre­ munte şi în templul din Ierusalim. Adevărata zinte ca Mesia, prin săvârşirea unei fapte natură umană a lui Isus s-a oglin­dit prin extraordinare de vitejie. Maleahi prezisese că cuvintele: a flămânzit. Aceasta a fost ţinta Mesia avea să vină dintr-o dată în templul primei ispite a Satanei, care a sugerat ca Său (Mal. 3:1). Iată dar că Isus avea acum Domnul să recurgă la put­erea Sa divină pentru prilejul să Se îmbrace cu faimă şi renume, ca a-Şi potoli foamea trupească. Subtil­itatea ispitei Izbăvitorul făgăduit, fără să mai treacă pe la a constat în faptul că actul în sine a fost per- Calvar. fect legitim. Dar ar fi fost greşit ca Isus să-şi 4:12 Pentru a treia oară, Isus S-a împotri­ stâmpere foamea printr-un act de ascultare faţă vit ispitei, citând din Biblie. Deuteronom 6:16 de Satan. El trebuia să procedeze conform voii interzice punerea la probă a lui Dumne­zeu. Tatălui Său. 4:13 Pus pe fugă de sabia Duhului, diavo- 4:4 Isus S-a împotrivit ispitei, citând din lul L-a părăsit pe Isus până la un timp opor- Scriptură (Deut. 8:3). Şi mai important decât tun. Ispitirile vin de obicei în etape, mai satisfacerea foamei fizice este ascultarea de degrabă decât sub forma unui şuvoi conti­nuu. Cuvântul lui Dumnezeu. El nu a argumentat. Se cuvine din nou să facem câteva obser­ vaţii în legătură cu ispitirea:

Luca 203 1. Ordinea redată de Luca diferă de cea de hiat de vreun an. În acest timp, Domn­ul a la Matei. A doua şi a treia ispită sunt inversa- slujit în Iudeea. Singura consemnare a acest­ei te – motivul acestei inversări nefiind cunoscut perioade o găsim la Ioan 2-5. de noi. Când Isus S-a întors în puterea Duhului în 2. În toate cele trei cazuri, scopul sau Galileea, pentru a-Şi începe al doilea an de obiectivul final părea corect, dar mijlocul prin slujire publică, faima Lui s-a răspândit în toată care se atingea scopul era greşit. Întotd­eauna regiunea din jur. El i-a învăţat pe oam­ eni în este greşit să ascultăm de Satan­, să ne închi- sinagogile evreieşti, fiind aclamat de oameni. năm lui sau oricărei alte fiinţe create. Este 4:16-21 La Nazaret, oraşul în care Şi-a greşit să-L ispitim pe Dumne­zeu. petrecut copilăria, Isus Se ducea în mod con- 3. Prima ispită s-a referit la trup, a doua la secvent la sinagogă în ziua de sabat, adică suflet, iar a treia la duh. Ele constituie o atrac- sâmbăta. Citim că făcea încă alte două lu­cruri, ţie pentru pofta cărnii, pofta ochilor şi mân- în mod regulat. Se ruga cu regulari­tate (Luca dria vieţii. 22:39) şi Şi-a făcut obiceiul de a-i învăţa pe 4. Cele trei ispite gravitează în jurul a trei alţii (Marcu 10:1). Cu prilejul unei vizite la dintre cele mai puternice porniri din existenţ­a sinagogă, El S-a sculat să citească din Vechiul omului – apetitul fizic, dorinţa după putere şi Testament. Persoana care răs­pundea de suluri avere şi dorinţa de recunoaştere publică. De I-a înmânat sulul pe care se afla profeţia lui câte ori nu sunt şi ucenicii ispit­iţi să aleagă Isaia. Domnul a desfăşurat sulul până la textul calea confortului şi a tihnei, căutând un loc cu cunoscut de noi drept capitolul 61 din Isaia, de vază în lumea aceasta, urmărind să câştige o unde a citit versetul 1 şi prima jumătate a poziţie suspusă în cadrul bisericii! versetului 2. Pasajul acesta a fost întotdeauna 5. În toate cele trei ispite, Satan a folosit considerat drept o descriere a lucrării lui un limbaj religios şi astfel a îmbrăcat ispitele Mesia. Când Isus a spus: „Astăzi s-a împlinit în haina respectabilit­ăţii exterioare. Ba chiar a Scriptura aceas­ta în auzul vos­tru“ El a afir- citat din Scriptură (v. 10, 11). mat, în maniera cea mai limpe­de posibilă, că Iată cât de elocvent s-a exprimat James El este Mesia al Israelului. Steward în această privinţă: Observaţi implicaţiile revoluţionare ale misi- unii lui Mesia. El a venit să se ocupe de Studierea textului în care este redată ispita scoate problemele enorme care au afectat omenirea în relief două puncte importante. Pe de o parte, în toate veacurile: dovedeşte că ispita nu înseamnă neapăr­at păcat. Sărăcia. Să vestesc săracilor Evanghe­lia. Pe de altă parte, textul ilustrează celebrele cuvinte Durerea. Să vindec pe cei cu inima zdrobi- rostite de un ucenic de mai târziu: „prin faptul că tă. El Însuşi a suferit să fie ispitit, El este capabil Robia. Să vestesc captivilor eliberarea. să-i ajute pe cei care sunt ispitiţi“ (Ev. 2:18).11 Suferinţa. Şi orbilor căpătarea vederii. Asuprirea. Să-i pun în libertate pe cei asu- Unii au sugerat că ispitirea nu ar fi avut nici priţi. un sens, dacă Isus nu ar fi fost în stare să păcă- Pe scurt, El a venit să vestească anul de tuiască. Fapt este că Isus este Dum­nezeu, iar îndurare al Domnului – adică zorii unei ere Dumnezeu nu poate păcătui. Dom­nul Isus nu a noi pentru mulţimile năpăstuite ale lumii. El renunţat niciodată la atributele dumnezeirii Sale. S-a înfăţişat pe Sine ca răspuns la toate pro­ Dumnezeirea Sa a fost învăluită, în timpul vieţii blemele cu care suntem confruntaţi. Şi acest Sale pe pământ, dar nu a fost şi nu putea fi lucru e valabil fie că este vorba de rele în pusă deoparte. Unii afirmă că El, ca Dumnezeu, sens fizic, fie spiritual. Cristos e răspunsul la nu putea păcăt­ui, dar ca Om putea păcătui. Dar, toate. El este încă şi acum atât Dumnezeu, cât şi Om Este semnificativ că El S-a oprit din citit la şi este de neconceput ca El să poată păcătui cuvintele: „să vestesc anul de îndurare al acum. Scopul ispitirii nu a fost acela de a vedea Domnului“. El nu a adăugat restul cuvint­elor dacă El va păcătui, ci de a dovedi că El nu de la Isaia: „...şi ziua răzbunării Dum­nezeului putea păcătui. Numai un Om sfânt, fără păcat nostru“. Scopul Primei Sale Veniri a fost să putea fi Răscumpărătorul nostru. vestească anul de îndurare al Domnului. Actuala epocă a harului este timpul de îndurare E. Pregătirea prin învăţătură (4:14-30) şi ziua mântuirii. Când Se va întoarce El pe 4:14, 15 Între versetele 13 şi 14 există un pământ a doua oară, o va face pentru a vesti

204 Luca ziua răzbunării Dumnezeu­lui nostru. Observaţi exact ce a vrut să spună El. Ei s-au indignat că perioada de îndura­re (acceptare) este numită la simpla sugestie că li s-ar fi putut acorda „un an“, în vreme ce răzbunarea este o zi. Neamurilor o favoare. Iată ce spune Episcopul 4:22 Oamenii au fost evident impresion­aţi. Ryle în această privinţă: Ei L-au vorbit de bine, fiind atraşi la El de cuvintele Sale pline de har. Pentru ei era o Omul urăşte din răsputeri doctrina suveranităţii lui taină faptul că tâmplarul, fiul lui Iosif, S-a Dumnezeu, pe care Cristos a enunţat-o. Dumnezeu dezvoltat atât de minunat. nu avea nici o obligaţie să facă mi­nuni în mijlo- 4:23 Domnul ştia că popularitatea de care cul lor.12 Se bucura era doar de suprafaţă, că în realitate oamenii nu apreciau la justa valoare Persoa­na 4:29, 30 Locuitorii L-au scos afară din sau lucrarea Sa. Pentru ei, El era doar unul cetate şi L-au dus până la sprânceana munte­ din tinerii lor, care reuşise să Se afirme la lui, cu intenţia de a-L arunca jos în prăpastie. Capernaum. El a anticipat sfatul pe care aveau Negreşit aceasta a fost încă o încercare a să I-l ofere ei: „Doctore, vindec­ă-te pe Tine Satanei de a-L distruge pe Moştenitorul regal, Însuţi!“ În mod obişnuit, această para­bolă ar instigându-i pe locuitorii Nazaretului împotriva însemna: „Fă pentru tine ceea ce ai făcut pen- Lui. Dar Isus a trecut în chip miraculos prin tru alţii. Vindecă-te de propria ta stare, dacă mulţime şi a părăsit cetatea. Duşmanii Lui nu pretinzi că-i poţi vindec­a pe alţii“. Dar aici au avut nici o putere de a-L opri. După câte sensul e uşor diferit, fiind explicat în cuvintele ştim, El nu s-a mai întors niciodată la care urmează: „Fă şi aici, în patria Ta, (adică Nazaret. la Nazaret) ce am auzit că ai făcut în Capernaum“. A fost o provocare batjocoritoare IV. FIUL OMULUI ÎŞI DEMONSTREAZĂ adresată Lui să facă minuni la Nazaret cum PUTEREA (4:31–5:26) făcuse pretutindeni, şi astfel să-Şi spele presu- pusa ruşine. A. P uterea asupra unui duh necurat 4:24-27 Domnul a răspuns, enunţând un (4:31-37) principiu adânc înrădăcinat în afacerile oame- 4:31-34 Pierderea Nazaretului a consti­tuit nilor: oamenii mari nu sunt apreciaţi în mediul câştigul Capernaumului. Locuitorii acestui oraş din care provin. Apoi el a citat două incidente au recunoscut că învăţătura Lui era autorizată. remarcabile din Vechiul Testa­ment, în care Cuvintele Lui erau convingă­toare şi aveau un profeţi ai lui Dumnezeu nu au fost apreciaţi efect covârşitor. Versetele 31-41 descriu o zi de poporul Israel şi, prin urmar­e, au fost tri- obişnuită de sabat din viaţa Domnului. Ele mişi la Neamuri. Când a venit o foamete ni-L descoperă pe Învăţătorul ca Stăpân asupra mare în Israel, Ilie nu a fost trimis la văduve demonilor şi a bolii. Mai întâi, El S-a dus la evreice – deşi erau destule – ci a fost trimis la sinagogă, unde a întâlnit un om stăpânit de un o văduvă neevreică din Sidon. Şi deşi erau duh necurat, de demon. Adjectivul „necurat“ mulţi leproşi în Israel când slujea Elisei, el nu este folosit adesea pentru a descrie duhurile a fost trimis la nici unul dintre ei, ci a fost necurate. Înseamnă că duhurile însele sunt trimis la neevreul Naaman, căpitan în armata necurate şi că provoa­că necurăţie în viaţa vic- siriană. Imaginaţi-vă ce impact au avut cuvin- timelor lor. Realitat­ea posesiunii demonice e tele lui Isus asupra minţilor acestor evrei! Ei, foarte evidentă din pasajul acesta. Mai întâi, care aşezau femei­le, Neamurile şi leproşii pe s-a auzit un strigăt de groază: „Lasă-ne în ultimul loc al scării sociale. Dar aici Domnul pace!“ Apoi duhul a demonstrat că ştie foarte a aşezat în mod intenţionat aceste trei categorii bine cine este Isus, că El este Sfântul lui pe locuri superioare evreilor necredincioşi! Dumnezeu, care va nimici în cele din urmă Ceea ce a afirmat El a fost că istoria Vechiului oştirile Satanei. Testam­ ent era pe punctul de a se repeta. În 4:35 Isus i-a dat demonului o poruncă pofida faptului că a săvârşit atâtea minuni, El dublă: „Taci“ şi „ieşi afară din el!“ Demonul avea să fie respins, nu numai de oraşul s-a supus, după ce l-a azvârlit mai întâi pe Nazaret, ci de întreaga naţiune Israel. După om la pământ, fără să-l vatăme însă. această respingere, El avea să-Şi îndrepte aten- 4:36, 37 Oamenii au rămas uimiţi. Prin ce ţia spre Neamuri, exact aşa cum procedaseră se deosebeau cuvintele lui Isus de ale altor Ilie şi Elisei. oameni, aşa încât duhurile necurate Îl ascul- 4:28 Locuitorii oraşului Nazaret au înţeles tau? În ce consta acea autoritate imposib­il de definit şi puterea din cuvintele Sale? Nici nu e

Luca 205 de mirare că vestea despre El s-a răspândit cu Isus a fost vizita medicală efectuată la locuinţa iuţeală în toată regiunea din jur! lui Simon, unde soacra acestuia era bolnavă Toate minunile fizice săvârşite de Isus sunt de febră. De îndată ce Domnul a mustrat imagini ale unor minuni similare săvâr­şite de febra, aceasta a părăsit-o. Vindeca­rea nu a fost El pe tărâm spiritual. De pildă, urmă­toarele numai imediată, ci şi completă, întrucât ea a minuni consemnate de Luca transmit impor- putut să se ridice şi să-i slujeasc­ă pe cei din tante lecţii spirituale: casă. De obicei în urma febrei o persoană Scoaterea duhurilor necurate (4:31-37) – rămâne slăbită şi lipsită de vigoa­re. (Susţinătorii izbăvirea de necurăţie şi de întinarea păcatu- ideii potrivit căreia preoţii trebuie să fie celiba- lui. tari nu vor fi prea încân­taţi de acest pasaj, Vindecarea soacrei lui Petru de febră (4:38, deoarece aici se spune limpede că Petru era 39) – uşurarea de neastâmpăr şi de efectul căsătorit!) debilitant al păcatului. C. Puterea asupra bolilor şi demonilor Vindecarea leprosului (5:12-16) – restaura- (4:40, 41) rea stării normale, în urma efectelor res­ 4:40 Pe măsură ce sabatul se apropia de pingătoare ale leprei şi deznădejdea pro­dusă sfârşit, oamenii au fost eliberaţi de inactivita­tea de păcat (vezi şi 17:11-19). impusă asupra lor; ei au adus un mare număr Omul paralizat (5:17-26) – eliberarea de de invalizi şi demonici la Isus. Ni­meni nu a paralizia păcatului şi abilitarea în vederea sluji- venit în zadar. El i-a vindecat pe toţi cei bol- rii lui Dumnezeu. navi şi a scos afară demonii. Mulţi din cei Învierea fiicei văduvei (7:11-17) – păcătoşii care susţin astăzi că posedă puteri vindecătoare sunt morţi în fărădelegi şi păcate, având nevo- îşi limitează minunile la câţiva candidaţi selec- ie de viaţă (vezi 8:49-56). taţi în prealabil. Isus însă i-a vindecat pe toţi Liniştirea furtunii (8:22-25) – Cristos poate cei care au venit la El. controla furtunile care se abat asupra vieţii 4:41 Demonii alungaţi ştiau că Isus este ucenicilor Săi. Cristosul, Fiul lui Dumnezeu. Dar El nu a Legiunea de demoni din îndrăcit (8:26-39) acceptat mărturia demonilor. Ei trebuiau reduşi – păcatul produce violenţă şi alienare mintală, la tăcere. Ei ştiau că El este Mesia, dar ostracizând­u-i pe oameni şi izolân­du-i de so- Dumnezeu avea alte instrumente, mai bune, cietatea civilizată. Domnul aduce, în schimb, pentru a comunica această realitate. decenţă şi o minte sănătoasă, precum şi părtă- D. P uterea prin propovăduirea itinerantă şie cu El. Femeia care s-a atins de poala hainei Lui (4:42-44) (8:43-48) – sărăcia şi deprimarea cauzate de A doua zi, Isus S-a retras într-un loc pus- păcat. tiu din apropierea Capernaumului. Mulţi­mea Hrănirea celor cinci mii (9:10-17) – o lume L-a căutat până L-a găsit. Oamenii L-au rugat păcătoasă, înfometată după pâinea lui să nu plece. Dar El le-a amintit că avea de Dumnezeu. Cristos împlineşte nevoia prin lucrat şi în alte cetăţi... ale Galileii. Aşa­dar, intermediul ucenicilor. din sinagogă în sinagogă, El S-a dus predi- Fiul posedat de demon (9:37-43a) – cru­ când vestea bună despre împărăţia lui zimea şi violenţa păcatului, şi puterea de vin- Dumnezeu. Isus Însuşi era Regele. El dorea să decare a lui Cristos. domnească peste ei. Dar mai întâi ei trebuiau Femeia cu duh de neputinţă (13:10-17) – să se pocăiască. El nu voia să dom­nească păcatul deformează şi schilodeşte, dar atingerea peste un popor care refuza să se lase de păca- lui Isus aduce refacere totală. tele sale. Acesta era obstacolul. Ei doreau să Vindecarea unui bolnav de ascită (14:1-6) fie salvaţi de problemele de ordin politic, dar – păcatul produce incomoditate, durere şi pri- nu şi de păcatele lor. mejdie. E. P uterea prin instruirea altora: chemarea Cerşetorul orb (18:35-43) – păcatul îi orbeşte pe oameni faţă de realităţile eterne. ucenicilor (5:1-11) Naşterea din nou are drept efect deschiderea Mai multe lecţii importante se desprind din ochilor. această simplă relatare a chemării lui Petru: B. Puterea asupra febrei (4:39, 39) 1. Domnul S-a folosit de barca lui Petru ca Următorul punct din activitatea Domnul­ui amvon de la care să-i înveţe pe oameni.

206 Luca Dacă-i predăm Mântuitorului averea noastră şi mal, au lăsat totul şi L-au urmat pe Isus, într- tot ce avem, vom constata ce lucrări minu­nate o zi din viaţă când toate le-au mers de minu­ va întreprinde El cu aceste lucruri, dându-ne ne. Şi ce plină de implicaţii a fost decizia lor! pe deasupra şi o frumoasă răsplată. Poate că noi niciodată n-am fi auzit despre ei, 2. El i-a spus lui Petru exact unde se dacă ei s-ar fi decis să rămână la bărcile lor găsea un banc mare de peşti – după ce Petru de pescuit. şi cu ceilalţi trudiseră toată noaptea, fără să F. Puterea asupra leprei (5:12-16) prindă nici un peşte. Domnul omni­scient ştie 5:12 Doctorul Luca ţine să menţioneze unde se află peştii. E inutil să încerc­ăm să faptul că acest om era plin de lepră. Era un slujim în propria noastră putere şi înţelepciune. caz avansat al bolii, omul fiind, omeneşte vor- Secretul unei lucrări creştine încununate de bind, incurabil. Credinţa leprosului a fost însă succes este să fim călăuziţi de El. remarcabilă. El a spus: „Poţi să mă cură­ 3. Deşi el însuşi era pescar cu experienţă, ţeşti“. El nu ar fi putut adresa aceste cuvinte Petru a acceptat sfaturile Tâmplarului şi, ca nici unei alte fiinţe omeneşti de pe lume. Dar urmare, i s-au umplut mrejele de peşte. el avea încredere absolută în put­erea Domnului. Aceasta arată valoarea inestimabilă a smere­ Când a zis: „Dacă vrei“ n-a exprimat nici o niei, a ascultării imediate şi fără murmur. îndoială cu privire la bunăvoinţa lui Cristos de Demonstrează ce înseamnă să te laşi învăţat. a-l vindeca. Mai degrabă, el a venit în iposta- 4. În apele adânci au fost umplute mrejel­e za unui solicitant smerit, care ştie că nu are cu peşte, până când erau gata să se rupă. Şi nici un drept de a cere să fie vindecat şi, prin noi trebuie să părăsim ţărmul mării, avân­tân­ urmare, se aruncă cu totul asupra îndurării şi du-ne în vâltoarea vieţii. Credinţa îşi are apele harului Domnu­lui. sale adânci. Tot aşa şi suferinţa, dure­rea şi 5:13 Din punct de vedere medical, era pierderea. Dar tocmai acestea sunt cele care primejdios să te atingi de un lepros, pe plan umplu mrejele de rodnicie. religios te profanai, iar din punct de vedere 5. Mreaja lor a început să se rupă, iar social te degradai. Dar Mântuitorul nu a con- corăbiile să se scufunde (v. 6, 7). Slujirea tractat nici o întinare. Efectul atingerii lui Isus îndreptată spre Cristos produce probleme – dar de lepros a fost inundarea trupului acestuia de ce probleme delectabile sunt acestea! Sunt o avalanşă de forţe vindecătoare. Nu a fost o genul de probleme care umplu de bucurie însănătoşire treptată, ci imediată, Lepra l-a inima pescarilor adevăraţi! părăsit pe loc. Gândiţi-vă ce va fi însemnat 6. Viziunea aceasta a gloriei Domnului pentru acel lepros total neputincios şi lipsit de Isus a produs în Petru un sentiment copleşit­or orice nădejde să fie dintr-o dată vindecat, într- al propriei sale nevrednicii. Tot aşa s-a întâm- o fracţiune de secundă! plat şi cu Isaia (6:5); tot aşa se întâm­plă şi cu 5:14 Isus i-a poruncit să nu spună nimă­ toţi cei care Îl văd pe Rege în splend­oarea nui despre vindecare. Mântuitorul n-a voit să Sa. atragă atenţia amatorilor de senzaţii, a curio­ 7. Tocmai pe când Petru era antrenat în şilor, după cum n-a vrut să declanşeze o miş- îndeletnicirea sa obişnuită, la locul său de care populară, care să-L încoroneze Rege. Mai muncă, Cristos l-a chemat să fie pescar de degrabă, Domnul i-a poruncit le­prosului să se oameni. În timp ce aştepţi călăuzire, fă tot ce ducă la preot şi să-i aducă jertfa prescrisă de găseşte de cuviinţă mâna ta să facă. Fă-o cu Moise (Lev. 14:4). Fiecare detaliu al jertfei era toată tăria ta. Fă-o din inimă, ca pentru o referire la Cristos. Preotul avea atribuţia de Domnul. După cum cârma călăuzeşte un vas a-l examina pe lep­ros, pentru a stabili dacă a numai atunci când acesta e în mişcare, tot aşa fost vindecat cu adevărat. Preotul nu putea Dumnezeu îi călăuzeşte pe oameni atunci când vindeca; el nu putea decât să-l declare pe un ei sunt la lucru. om vindecat. Preotul acesta nu mai văzuse 8. Cristos l-a chemat pe Petru de la înde- niciodată un lepros vindecat. Era un spectacol letnicirea pescuitului de peşti la aceea a pescu- unic, care ar fi trebuit să-l facă să-şi dea itului de oameni sau, mai exact, „la a-i prinde seama că Mesia a sosit, în sfârşit. Trebuia să pe oameni vii“. Ce sunt toţi peştii din mări şi fie o mărturie pentru toţi preoţii. Dar inimile oceane faţă de privilegiul incomparab­il de lor erau orbite de necredinţă. mare de a vedea un suflet câştigat pentru 5:15, 16 În pofida instrucţiunilor Dom­nului Cristos şi pentru veşnicie? de a nu face publicitate minunii săvâr­şite de 9. Petru, Iacov şi Ioan au tras bărcile la

Luca 207 El, vestea s-a răspândit cu iuţeală şi mari mul- fost iertate şi, în consecinţă, au refuzat să ţimi de oameni au venit la El să fie vindecate. creadă. Prin urmare, Isus a făcut o minune pe Isus adesea Se retrăgea în pustiu să Se roage. care ei au putut s-o vadă, pentru a le demon- Mântuitorul nostru a fost un Om al rugăciunii. stra că a iertat cu adevărat păcatele omului. El E normal ca această evanghel­ie, care-L înfăţi- i-a dat paraliticului puterea de a umbla. şează ca Fiu al Omului, să aibă mai multe de 5:24 „Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are spus despre viaţa Sa de rugăciune decât toate putere pe pământ să ierte păcatele...“ – Titlul celelalte evanghelii. Fiul Omului subliniază umanitatea desăvârşită G. Puterea asupra paraliziei (5:17-26) a Domnului. Într-un sens, noi toţi suntem fii 5:17 Pe măsură ce se răspândea vestea ai omului, dar titlul acesta: „Fiul Omului“, la despre lucrarea lui Isus, fariseii şi învăţătorii forma articulată, Îl separă pe Isus de toţi cei- legii deveneau tot mai ostili. Aici îi vedem lalţi oameni care au trăit pe acest pământ. Îl adunaţi în Galileea, cu scopul evident de a descrie pe El ca Omul după voia lui găsi vreo acuzaţie împotriva Lui. Puterea Dumnezeu, Cel care este perfect din punct de Domnului a fost prezentă, pentru a-i vindeca vedere moral, Cel care avea să sufere, să-Şi pe bolnavi. De fapt, Isus avea întotdeauna verse sângele şi să moară, Cel căruia I s-a puterea de a vindeca, dar nu întotdeauna exis- încredinţat stăpânirea asupra universului. tau împrejurările propice pentru ca să facă 5:25 Ascultând de cuvântul Lui, paralitic­ul acest lucru. La Nazaret, de pildă, El nu a s-a sculat, şi-a luat rogojina pe care dormea şi putut face prea multe minuni, din cauza s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dum­nezeu. ne­credinţei locuitorilor cetăţii (Mat. 13:58). 5:26 Mulţimea a fost uluită. Oamenii au 5:18, 19 Patru oameni au adus la casa slăvit pe Dumnezeu, recunoscând că au văzut unde preda Isus un paralitic aşezat pe un pat. lucruri nemaipome­nite în ziua aceea, adică Din pricina mulţimii, ei nu au putut pătrunde rostirea iertării păcatelor şi minunea însoţitoare, în casă şi atunci s-au urcat pe acoperiş. Apoi care a dovedit veridicitatea aces­tei rostiri. au coborât bolnavul printr-o deschidere în aco- V. F IUL OMULUI ÎŞI EXPLICĂ ­SLUJBA periş, pe care au făcut-o scoţând câteva ţigle. 5:20, 21 Isus a observat credinţa care s-a (5:27–6:49) dus până la extreme, ca să atragă atenţia A. Chemarea lui Levi (5:27, 28) Domnului asupra omului nevoiaş. Când le-a Levi era un vameş evreu angajat în slujba văzut El credinţa, adică credinţa celor patru stăpânirii romane. Vameşii erau urâţi de con- plus cea a invalidului, i-a zis paraliticului: cetăţenii lor, nu numai pentru colaborarea lor „Omule, păcatele îţi sunt iertate“. Această cu romanii, ci şi din pricina practi­cilor lor afirmaţie fără precedent i-a stârnit pe cărtu­rari necinstite. Într-o zi, pe când Levi se afla la şi farisei. Ei ştiau că numai Dumnezeu poate serviciu, Isus a trecut pe acolo şi l-a invitat să ierta păcatele. Nefiind dispuşi să recu­noască că dev­ină adept al Lui. Cu o prompti­tudine uimi- Isus este Dumnezeu, ei au invocat comiterea toare, Levi a părăsit totul, s-a sculat şi L-a unui presupus păcat al blasfemiei. urmat. Gândiţi-vă la extraordi­narele consecinţe 5:22, 23 Domnul a purces apoi să le care au decurs din acea simplă decizie. Levi, demonstreze că El poate într-adevăr ierta păca- respectiv Matei, a devenit redactorul primei tul omului. Mai întâi, El i-a întrebat ce este evanghelii. Se merită să asculţi chemarea Lui mai uşor să spui: „Păcatele îţi sunt iertate“ sau şi să-L ur­mezi! să spui: „Ridică-te şi umblă!“ Într-o privinţă, B. De ce îi cheamă Fiul Omului pe păcătoşi este la fel de uşor să spui şi una, şi alta, dar nu tot atât de uşor este să faci şi una şi alta, (5:29-32) întrucât ambele sunt impo­sibil de real­izat ome- 5:29, 30 Unii au lansat teoria că Levi ar fi neşte. Ideea care se desprinde de aici este că, urmărit trei scopuri, prin ospăţul pe care l-a aparent, ar fi mai uşor să spui: „Păcatele îţi dat. Astfel, el a dorit să-L onoreze pe Domnul, sunt iertate“, deoar­ece nu se poate verifica să dea o mărturie publică a noii sale adeziuni dacă acest lucru s-a întâmplat sau nu. În şi, în al treilea rând, să-L prez­inte pe Isus schimb, dacă spui: „Ridică-te şi umblă“, este prietenilor săi. Cei mai mulţi evrei n-ar fi stat foarte uşor să verifici dacă pacientul a fost la masă cu un grup de va­meşi. Isus a mâncat vindecat. însă cu vameşii şi păcă­toşii. Desigur, El nu a Fariseii nu vedeau că păcatele omului au fraternizat cu ei şi nu a aprobat păcatele lor, nici nu Şi-a compro­mis mărturia, ci a folosit

208 Luca orice prilej pentru a-i învăţa, mustra şi binecu- rezistenţă. J.N. Darby expri­mă atât de plenar vânta pe oameni. acest lucru: „Isus nu voia nicidecum să peti- Cărturarii şi fariseii13 L-au criticat pe Isus cească iudaismul cu creşti­nismul. Firea veche pentru că S-a asociat cu aceşti oameni dispre- şi legea merg mână în mână, dar harul nu se ţuiţi, consideraţi drept drojdia socie­tăţii. va amesteca niciodată cu legea, nici neprihăni- 5:31 Isus a răspuns că acţiunea Sa este în rea lui Dumnezeu cu cea a omului“. perfectă armonie cu scopul pentru care a venit 5:37, 38 A doua parabolă ne învaţă El în lume. Nu cei sănătoşi au nevoie de nec­hibzuinţa de a pune vin nou în burdufuri medic, ci doar cei bolnavi. vechi. Acţiunea de fermentare a vinului nou 5:32 Fariseii se considerau neprihăniţi. Ei va exercita presiune asupra burdufului, care nu nu aveau conştiinţa profundă a păcatului lor mai este elastic şi nu va rezista la această sau a unei nevoi. Prin urmare, ei n-au benefi- presiune. Prin urmare, se va rupe, iar vinul se ciat de pe urma lucrării Marelui Medic. Dar va vărsa. Formele, tradiţiile şi ritualurile desue- aceşti vameşi şi păcătoşi îşi dădeau seama că te ale iudaismului erau prea rigide pentru a sunt păcătoşi şi că au trebuinţă să fie salvaţi cuprinde în ele bucuria, exuberanţa şi energia de păcatele lor. Pentru oameni ca ei a venit noii dispensaţii. Vinul nou este văzut în acest Mântuitorul. În fapt, fariseii nu erau neprihă- capitol ca întruchipând metod­ele neconvenţio- niţi. Ei aveau trebuinţă să fie mântuiţi la fel nale ale celor patru oameni care l-au adus pe de mult ca vameşii. Dar ei nu erau dispuşi paralitic la Isus, coborân­du-l prin acoperişul să-şi recunoască păcatele şi vinovăţia. Şi astfel, casei. El mai poate fi observat în râvna lui ei L-au criticat pe Medic pentru că S-a dus la Levi. În schimb, burduf­urile vechi sunt închis- oameni ce erau grav bolnavi. tarea şi formalismul rece al fariseilor. C. E xplicarea motivului pentru care ucenicii 5:39 A treia parabolă afirmă că nici un om care a băut vin vechi nu-l preferă pe cel lui Isus nu posteau (5:33-35) nou, ci va spune: „Cel vechi este mai bun“. 5:33 Următoarea tactică la care au recurs Aceasta înfăţişează reticenţa naturală a oameni- fariseii a fost să-L descoasă pe Isus cu privi­re lor de a renunţa la forma veche, în favoarea la datina postului. La urma urmelor, ucen­ icii celei noi; a se lepăda de iudaism şi a îmbrăţi- lui Ioan Botezătorul urmaseră practici­le de şa creştinismul; a abandona legea, acceptând ascet ale dascălului lor. Iar adepţii fariseilor harul; a nu mai umbla după u­m­b­re, ci a primi ţineau şi ei diverse posturi ceremo­niale. Dar realitatea! După cum se exprim­ ă Darby: „Cel ucenicii lui Isus nu posteau. De ce? care este obişnuit cu forme, cu aranjamente 5:34, 35 Domnul a răspuns că de fapt nu omeneşti, cu religia părinţil­or, etc. nu va îndră- exista nici un motiv ca ucenicii Săi să pos­ gi niciodată principiul nou şi puterea împăr­ă­ tească, atâta vreme cât El se afla încă cu ei. ţiei“. Aici El asociază postul cu durerea şi doliul. E. Fiul Omului este Domn al sabatului Când avea să fie luat El de la ei, prin moar­tea (6:1-11) Sa cumplită, atunci ei aveau să postească, 6:1, 2 Acum ni se înfăţişează două inci­ exprimând astfel durerea şi întristarea lor. dente care arată cât de mult a crescut între D. T rei parabole despre noua dispensaţie timp opoziţia liderilor religioşi faţă de Isus, apropiindu-se de punctul culminant. Primul (5:36-39) incident a avut loc în „al doilea prim sabat“ 5:36 Textul evangheliei se ocupă apoi de (traducere literală). Iată care e explicaţia aces- trei parabole, care propovăduiesc faptul că a tui sabat: primul sabat era primul care venea început o nouă dispensaţie şi că nu este per- după Paşte. Al doilea era următorul care venea mis ca cea veche să fie confundată cu cea după el. În al doilea sabat după primul, nouă. Domnul şi cu ucenicii Lui au trecut prin În cadrul primei parabole, haina veche se lanuri de grâu. Ucenicii au smuls nişte spice, referă la dispensaţia sistemului legii, în timp le-au frecat în mână şi au mâncat grăunţele. ce haina nouă înfăţişează epoca harul­ui. Cele Fariseii nu puteau obiect­a împotriva faptului două epoci sunt incompatibile. Orice încercare că ucenicii au luat spice de grâu, deoarece de a confunda legea cu harul are drept urmare această acţiune era permis­ă de lege (Deut. alterarea ambelor. Un petec luat de la o haină 23:25). Critica lor a fost îndreptată împotriva nouă va strica haina nouă şi nu se va potrivi faptului că lucrul acesta s-a făcut în ziua de nici la cea veche, atât ca aspect, cât şi ca

Luca 209 sabat. Ei numeau uneori smulgerea unor spice i-a fost refăcută, devenind normală. de grâu drept recoltare, iar frecarea spicelor în 6:11 Fariseii şi cărturarii au fost umpluţi mână treierat. de mânie. Ei doreau să-L condamne pe Isus 6:3-5 Referindu-se la un incident din viaţa pentru o presupusă călcare a sabatului. Tot ce lui David, Domnul a răspuns că legea saba­ a făcut însă El a fost să spună câteva cuvinte tului nu a fost dată cu intenţia de a interzice şi omul a fost imediat vindecat. Nu a fost lucrările absolut necesare. Astfel, fiind respins implicată nici o muncă grea. Cu toate acestea, şi urmărit de inamic, David împreună cu ei au uneltit moartea Sa. oamenii lui au flămânzit. Ei au intrat în casa Sabatul fusese lăsat de Dumnezeu spre lui Dumnezeu şi au mâncat pâinea punerii binele omului. Când era înţeles cum se cuvi- înainte, care de obicei era rezervată preoţilor. ne, el nu interzicea lucrările de necesit­ate sau Dumnezeu a făcut o excepţie în cazul lui faptele de milostenie. David. În Israel exista păcat. Regele fusese F. Alegerea celor doisprezece (6:12-19) lepădat. Legea privitoa­re la pâinea punerii îna- 6:12 Isus a petrecut toată noaptea în rugă- inte nu fusese dată niciodată cu intenţia de a ciune, înainte de a-i alege pe ucenici. Ce fi urmată orbeşte, aşa încât regele ales de mustrare la adresa impulsivit­ăţii şi indepen­ Dumnezeu să moară de foame, în loc să fie denţei noastre faţă de Dumnezeu constituie lăsat să mănânce din ea. acest act al Său! Luca este, iarăşi, singurul Aici avem o situaţie similară. Cristos şi cu evanghelist care aminteşte această noapte de ucenicii Lui au flămânzit. Fariseii mai degrabă rugăciune. i-ar fi lăsat să moară de foame, decât să le 6:13-16 Cei doisprezece pe care I-a ales permită să culeagă spice în ziua de sabat. Dar El din cercul mai mare de ucenici au fost Fiul Omului este şi Domn al sabatului. El este după cum urmează: Cel care a dat legea, din capul locului, şi 1. Simon, căruia i-a dat numele de Petru, nimeni nu era mai calificat decât El să-i tăl- fiul lui Iona şi unul dintre cei mai proem­ inenţi măcească înţelesurile spiritua­le şi s-o fer­ească apostoli. de o interpretare greşită. 2. Andrei, fratele lui. Andrei este cel care 6:6-8 Al doilea incident s-a petrecut tot i-a făcut cunoştinţă lui Petru cu Domnul. într-o zi de sabat, când a avut loc o vindeca­re 3. Iacov, fiul lui Zebedei. El a avut privile­ miraculoasă. Cărturarii şi fariseii Îl urmă­reau giul de a fi cu Petru şi cu Ioan pe Muntel­e atenţi şi răutăcioşi pe Isus, să vadă dacă va Schimbării la Faţă. A fost ucis de Irod Agripa vindeca un om cu mâna uscată în ziua de Întâiul. sabat. Din experienţa anterioară şi din ceea ce 4. Ioan fiul lui Zebedei. Isus i-a numit pe ştiau despre El, ei aveau motive să creadă că-l Iacov şi Ioan „Fiii tunetului“. Acest Ioan este va vindeca. Şi Domnul nu i-a dezamăgit. Mai cel care a redactat evanghelia ce-i poartă întâi, i-a cerut omului să se ridice în mijlocul numele şi epistolele cu acelaşi nume, precum mulţimii, în plină sinagogă. Această acţiune şi Apocalipsa. dramatică a îndreptat atenţia tuturor asupra 5. Filip, originar din Betsaida, care i-a faptei ce avea să se întâmple. făcut cunoştinţă lui Natanael cu Isus. A nu se 6:9 Atunci Isus i-a întrebat pe farisei dacă confunda cu evanghelistul Filip, din cartea este drept să faci bine în ziua de sabat sau să Faptelor Apostolilor. faci rău. Dacă răspundeau corect, trebuiau să 6. Bartolomeu, un alt nume al lui Natana­ spună că era drept să faci bine în ziua de el. Este menţionat doar în această listă a celor sabat şi că e greşit să faci rău. Dacă era drept doisprezece. să faci bine, atunci El făcea bine vindecân­du-l 7. Matei, vameşul, numit şi Levi, cel care pe om. Dacă era greşit să faci rău în sabat, a scris prima evanghelie. atunci ei călcau sabatul, prin faptul că complo- 8. Toma, numit şi Geamănul, cel care a tau uciderea Domnului Isus. spus că nu va crede că Domnul a înviat, până 6:10 Nu s-a auzit nici un răspuns din par- nu va vedea dovezi concludente. tea adversarilor. Isus i-a spus atunci omului 9. Iacov, fiul lui Alfeu. S-ar putea să fi să-şi întindă mâna dreaptă uscată. (Numai doc- fost cel care a ocupat o funcţie de răspundere torul Luca menţionează că era mâna dreaptă.) în cadrul bisericii de la Ierusalim, după ce Odată cu rostirea poruncii a fost emisă şi Iacov, fiul lui Zebedei, a fost ucis de Irod. puterea necesară pentru vindec­are. În momen- 10. Simon, numit Zelotul. Puţine lucruri tul în care omul a îndeplinit porunca, mâna

210 Luca se cunosc despre el, în relatarea sacră. evrei. Bolnavii şi îndrăciţii s-au apropiat de 11. Iuda, fiul lui Iacov. Poate că una şi Isus, ca să-L poată atinge. Ei ştiau că din El aceeaşi persoană cu Iuda, autorul epistol­ei cu emana putere vindecătoare. acelaşi nume, considerat a fi Lebe­us, al cărui Este foarte important să ne dăm seama cât nume era Tadeu (Mat. 10:3; Marcu 3:18). de revoluţionar era caracterul învăţătu­rilor lui 12. Iuda Iscarioteanul, despre care se Isus. Să nu uităm că El Se îndrepta spre crede că provenea din Cheriot, în Iuda, şi ast- cruce. El avea să moară, să fie îngro­pat, să fel singurul dintre apostoli care nu era din învie apoi a treia zi şi să Se întoarcă în cer. Galileea. Cel care L-a vândut pe Domnul nos- Vestea bună a mântuirii gratuite trebuia să se tru, numit de Isus „fiul pierzării“. răspândească în toată lumea. Răscum­părarea Nu toţi ucenicii erau oameni dotaţi cu un oamenilor depindea de accesul lor la mesaj. intelect strălucit sau cu capacităţi deosebite. Ei Cum putea fi evanghelizată lumea? Lideri pri- erau un eşantion reprezentativ al omenirii. cepuţi ai lumii acesteia ar fi organi­zat o arma- Ceea ce-i distingea pe ei de restul oamenilor tă de mari proporţii, ar fi pus la dispozi­ţie era relaţia lor cu Isus şi ataşamentul lor faţă sume uriaşe de bani şi o alimen­tare cores­ de El. Ei erau probabil oameni tineri, între 20 punzătoare cu provizii de alimente şi toate şi 30 de ani, când i-a ales Mântuitorul. În cele necesare pentru bunăstarea şi moralul tinereţe, oamenii sunt plini de râvnă şi cei mai oamenilor, la care, desigur, s-ar fi adăugat şi dispuşi să se lase învăţaţi, dând dovadă de cea un birou de relaţii publice! mai mare rezistenţă în faţa greutăţilor. Domnul G. Fericirile şi condamnările (6:20-26) Isus a ales doar doisprezece ucenici, deoarece 6:20 Isus i-a ales pe cei doisprezece şi i-a El punea mai mult preţ pe calitate, decât pe trimis la cei săraci, flămânzi şi persecutaţi. Oare cantitate. Cu condiţia să obţină oameni cu un aşa poate fi evanghelizată lumea? Da, aşa, şi în calibru corespunzător, El îi putea trimite pe nici un alt fel! Mântuitorul a început cu patru aceştia în lume, urmând ca prin procesul binecuvântări şi patru con­damnări. reproducerii spirituale, aceştia să evanghelizeze „Binecuvântaţi sunteţi voi, săra­cii“. Obser­vaţi lumea. că El nu spune „binecuv­ântaţi sunt săr­acii“, ci De îndată ce au fost aleşi ucenicii, se „binecuvântaţi sunteţi voi, săracii“. Sărăcia în impunea acum un proces temeinic de forma­re sine nu este o binecuvân­tare, ci, mai degrabă, în principiile împăr­ăţiei lui Dumnezeu. Restul un blestem. Aici Isus S-a referit la o sărăcie capitolului de faţă este consacrat reliefării tră- autoimpusă, de dra­gul Său. El nu S-a referit la săturilor de bază care trebuie să alcătuiască cei săraci din pricina trândăviei lor ori a vreu- caracterul şi comportamentul unor ucenici ai nei tragedii sau a altor motive independente de Domnului Isus. voinţa lor. Mai degrabă, El S-a refe­rit la cei 6:17-19 Următorul discurs este asemănă­tor, care aleg în mod deliberat să fie săraci, pentru dar nu identic cu Predica de pe Munte de la a putea să-L vestească pe Mânt­uitorul oameni­ Matei 5-7. Acea predică, după cum reiese din lor din jurul lor. Dacă stăm să ne gândim, este denumirea ei, a fost rostită pe un munte. Cea singura metodă rezonabilă de lucru. Să presu- de care ne ocupăm acum a fost rostită într- punem că ucenicii ar fi pornit la drum ca un loc şes. Prima cuvântare conţinea numai oameni bogaţi. Oamenii s-ar fi strâns numaide- binecuvântări. Cea de-a doua conţine şi bine- cât sub steagul lui Cristos, în sper­anţa de a se cuvântări, şi condamnări. Mai există şi alte îmbogăţi. Dar în starea în care se găseau, uce- deosebiri, legate de vocabular, de mărim­ ea ei nicii nu le puteau promite oamenilor argint şi şi de accentul cuvântării.14 aur. Dacă venea cineva la ei, o făcea din dorin- Observaţi că mesajul acesta privind rigorile ţa de a primi o binecuv­ântare spirituală. În plus, uceniciei nu a fost adresat atât mulţim­ ii, cât dacă ucenicii ar fi fost bogaţi, nu ar mai fi fost celor doisprezece. Se pare că ori de câte ori nevoiţi să se bizuie mereu pe Domnul lor şi Isus era urmat de o mare mulţime de oameni, să-şi demons­treze credincioşia faţă de El. El le punea la încercare sincerita­tea, adresân- Împărăţia lui Dumn­ezeu este a celor care se du-se în termeni foarte categor­ici. După cum mulţumesc cu împlin­irea nevoilor lor actuale, s-a exprimat cineva: „Cristos mai întâi atrage, aşa încât tot ce vine pe deasupra să poată fi apoi cerne“. folosit în lucrarea Domnului. Erau acolo oameni din toată Iudeea, din 6:21 „Binecuvântaţi sunteţi voi, care flă- partea de sud, de la Ierusalim, din Tir şi din mânziţi acum“. Din nou, asta nu se referă la Sidon, în nord-vestul regiunii – şi Neamuri, şi

Luca 211 mulţimile vaste de oameni care suferă de mal- bogaţilor...“ Există probleme grave de morală nutriţie. Mai degrabă, se referă la ucenicii lui implicate în ideea de a acumula şi a păstra Isus Cristos, care adoptă în mod deliberat o pentru tine bogăţii, într-o lume în care mii de viaţă de lepădare de eul propriu, pentru a putea oameni mor de foame în fiecare zi şi în care ajuta astfel la alinarea nevoilor ome­nirii, atât peste cincizeci la sută din oameni sunt lipsiţi de spirituale, cât şi fizice. Se referă la oameni care posibilitatea de a auzi Vestea Bună a mântuirii sunt dispuşi să trăiască cu un regim alimentar prin credinţa în Isus Cris­tos. Creştinii care sunt simplu şi necostisitor, aşa încât, prin acest trai ispitiţi să-şi adune comori aici pe pământ, să frugal, să poată să le pună la dispoziţie oame- pună deoparte pen­tru zile negre, ar trebui să ia nilor Evanghelia harului. Toate aceste acte de aminte cu toată seriozitatea la aceste cuvinte ale lepădare de sine vor fi răsplătite într-o zi. Domn­ului Isus. Căci a-ţi aduna bogăţii aici pe „Binecuvântaţi sunteţi voi care plân­geţi pământ înseamnă a trăi pentru lumea de acum, acum“. Nu întristarea în sine este o binecu- nu pentru cea viitoare. Apropo, aceas­tă conda­ vântare. Plânsul celor nemântuiţi nu are nici m­nare rostită de Domnul la adresa celor bogaţi un folos durabil. Mai degrabă, Isus Se referă demonstrează concludent că, spunând în verse- aici la lacrimile vărsate de dragul Lui. Lacrimi tul 20: „Binecuvântaţi sunteţi voi, săracii“, El nu pentru cei aflaţi pe calea pierzăr­ii. Lacrimi S-a referit la cei săraci cu duhul. Altfel, versetul pentru starea dezbinată şi nepu­tincioasă a 24 ar însem­na: „Vai de voi, care sunteţi bogaţi Bisericii. Toate durerile sufleteşti îndurate pe cu du­hul!“ – sens cu totul absurd. Cei care parcursul slujirii Domnului Isus Cristos. Cei ce deţin averi şi nu le folosesc pentru îmbogăţirea seamănă cu lacrimi vor sece­ra cu bucurie. spi­rituală a altora şi-au primit deja singura răs- 6:22 „Binecuvântaţi sunteţi voi când plată pe care o vor primi vreod­ată: satisfac­erea oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă egoi­stă a dorinţelor lor, în clipa de acum. vor batjocori şi vor lepăda numele vostru ca 6:25 „Vai de voi, care sunteţi sătui, pentru ceva rău, din cauza Fiului Omu­lui“. Această că veţi flămânzi!“ Aceştia sunt cred­in­cioşii care binecuvântare nu se adresează celor care sufe- mănân­că la restaurante scumpe, care se hrănesc ră pentru propriile lor păcate sau pentru prostia cu cele mai alese bucate, care nu precupeţesc lor. Mai degrabă, se referă la cei care sunt nici un efort, nu se uită cât cheltuiesc, atunci dispreţuiţi, excluşi, excomu­n­­icaţi, batjocoriţi şi când cumpără alimente. Motoul lor este: „Pentru vorbiţi de rău din cauza loialităţii lor faţă de copiii lui Dumnezeu nimic nu poate fi prea Cristos. scump!“ Domnul spune însă că ei vor flămânzi, Cheia dezlegării semnificaţiei acestor feri- în ziua aceea, când se vor împărţi răsplăţile ciri se găseşte în expresia: „din cauza Fiului celor care au fost uce­nici credincioşi şi au jertfit Omului“. Lucruri care, în ele însele, ar fi un pentru El. blestem, devin o binecuvântare, ­atunci când „Vai de voi, care râdeţi acum, pentru că cineva este dispus să le sufere de dragul lui veţi fi întristaţi şi veţi plânge!“ Această con- Isus. Mobilul trebuie să fie dragos­tea pentru damnare se adresează celor care trăiesc viaţa Cristos. Altfel până şi cele mai eroice sacrificii numai în distracţii şi petreceri, căutând să-şi nu valorează nimic. satisfacă cât mai multe plăceri. Ei se poartă ca 6:23 Persecuţiile pentru Cristos sunt un şi când viaţa ar fi fost făcută doar pentru ca motiv de bucurie. Mai întâi, ele vor aduce o să te distrezi în ea, să te simţi bine, uitând de mare răsplată persoanei respective, în cer. În al condiţia disperată în care se găsesc toţi cei doilea rând, suferinţele îl aşază pe cel care le fără Cristos. Cei care râd acum vor plânge şi îndură în rândul iluştrilor înaintaşi şi martori se vor întrista când vor privi în urmă, la prile- din veacurile trecute. jurile pe care le-au pierdut de a-L sluji pe Cele patru binecuvântări menţionate mai Cristos, când vor vedea cât i-a costat, pe pla- sus definesc persoana ideală din împărăţia lui nul sărăciei spirituale, compla­cerea lor în toate Dumnezeu – omul care trăieşte o viaţă de desfătările eului. sacrificiu, de austeritate, de sobrietate şi de 6:26 „Vai de voi când toţi oamenii vă vor îndurare a suferinţelor. vorbi de bine...!“ De ce? Pentru că acesta e 6:24 Dar, pe de altă parte, cele patru con- un semn sigur al faptului că nu-ţi trăieşti viaţa damn­ări îi reprezintă pe cei mai puţini stimaţi pentru a vesti mesajul clar al Evang­heliei. Or, din cadrul noii societăţi a lui Cristos. Ce jalnic Evanghelia, prin însăşi natura ei, îi ofensează e să constatăm că tocmai aceştia sunt cei pe cei nemântuiţi. Cei care pri­mesc laude din conside­raţi „mari“ în lumea de azi! „Vai de voi, partea lumii sunt companioni de drum ai pro-

212 Luca rocilor mincinoşi din Vechiul Testament, care Această dragoste e de neînvins. Lumea îl gâdilau urechile oamenilor, spunându-le doar va învinge, de obicei, pe cel care se apără, ceea ce doreau aceştia să audă. Pe aceşti pro- deoarece este obişnuită cu legea junglei şi cu feţi falşi îi interesa mai mult părerea bună pe principiul răzbunării. Dar, confruntată cu per- care o aveau oamenii despre ei, decât lauda soana care răspunde numai cu bine la orice lui Dumnezeu. rău care i s-a făcut, lumea nu mai ştie cum să reacţioneze, simţindu-se încurcată şi dezarmată H. Arma secretă a Fiului Omului: Dragostea de o purtare provenită, evi­dent, din altă lume. (6:27-38) 6:29b-31 Când este jefuită de haină, dra- gostea oferă şi cămaşa şi niciodată nu întoarce 6:27-29a Acum Domnul le descoperă uce- spatele când e confruntată cu o nevoie reală. nicilor o armă secretă, din arsenalul lui Când i se răpeşte pe nedrept averea, nu cere Dumnezeu – arma dragostei. Aceasta va fi ca aceasta să i se restituie. Regula de aur cere una din cele mai eficiente arme în evangheli- să-i tratezi pe alţii cu aceeaşi amabilitate şi zarea lumii. Dar prin dragoste Domnul nu Se consideraţie cu care ai dori să fii tratat şi tu. referă la acea emoţie umană pe care o numim, 6:32-34 Cei nemântuiţi sunt capabili să-i de obicei, dragoste, ci la dragostea supranatura- iubească pe cei ce îi iubesc pe ei înşişi. Este lă. Numai cei care sunt născuţi din nou cunosc o comportare normală, a firii, şi atât de des acest gen de dragoste şi pot s-o manifeste în întâlnită încât nu are nici un impact asupra viaţa lor. Este absolut imposibil ca cineva care lumii oamenilor nemântuiţi. Băncile şi insti­ nu are în el Duhul Sfânt să dea dovadă de tuţiile creditoare vor face împrumuturi, a­tunci această dragoste. Probabil că până şi un crimi- când vor fi convinse că îşi vor putea recupera nal îşi va iubi proprii copii, dar nu la iubirea împru­mutur­ile cu dobânda aferentă. Această aceasta Se referă Domnul Isus. Trebuie făcut acţiune nu necesită o viaţă divină. distincţie aici între afecţiunea umană, numită 6:35 Prin urmare, Isus a repetat că noi dragoste, şi adevărata dragoste, divină. Prima trebuie să ne iubim duşmanii, să facem bine necesită doar o viaţă fizică. A doua necesită o şi să dăm împru­muturi, nesperând să primim viaţă divină. Prima ţine mai mult de emoţii, a nimic înapoi. O asemenea comportare este net doua depinde de voinţa cuiva. Oricine poate creştină şi va constitui semnul distinctiv al să-şi iubească prietenii, dar se cere o dragoste celor care sunt fiii Celui Preaînalt. Desig­ur, nu supranaturală să-ţi poţi iubi duşmanii. Or, toc- prin aceasta devin oamenii aceştia fiii Celui mai acesta este genul de dragoste (în greacă Preaînalt. Înfierea aceasta se capătă numai prin agape) pe care îl subliniază Noul Testament. primirea lui Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor Ea înseamnă să faceţi bine celor care vă (Ioan 1:12). Dar comport­amentul descris în urăsc, să-i binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă versetul 35 constituie modul de manifestare a şi să vă rugaţi pentru cei ce se poartă rău cu fiilor lui Dumnezeu, prin care aceştia voi; şi, pe deasupra la toate, şi în orice împre- demonstrea­ză că sunt fiii Lui. Dumnezeu ne-a jurări, să întoarceţi şi celălalt obraz. Iată ce tratat în modul descris în versetele 27-35. El spune F. B. Meyer în această privinţă: este bun cu cei ne­mulţumitori şi răi. Când ne purtăm în felul acesta, etalăm semnele distinc- În sensul ei cel mai profund, dragostea este con- tive ale celor care aparţin Lui. Arătăm că am diţia prealabilă a creştinismului. A simţi faţă de fost născuţi din Dumnezeu. duşmani ceea ce alţii simt faţă de prietenii lor; a 6:36 A fi milostiv înseamnă a ierta, când descinde ca ploaia şi razele de soare, şi peste cei ai avea puterea de a te răzbuna. Tatăl Şi-a nedrepţi, ca şi peste cei drepţi; a-i sluji pe cei arătat mila şi îndurarea faţă de noi prin faptul lipsiţi de atracţie, ba chiar pe cei respin­gători, în că nu ne-a dat pedeapsa pe care o meritam. acelaşi mod în care alţii îi slujesc pe cei atrăgă- El vrea ca şi noi să fim îndură­tori cu alţii. tori şi frumoşi; a fi întotdeauna acelaşi, nesupus 6:37 Două sunt lucrurile pe care dragos­tea unor schimbări de dispoziţie, unor stări sufleteşti nu le face: ea nu judecă şi nu condamnă. Isus sau unor capricii; a suferi îndelung; a nu ţine a spus: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judec­aţi!“ cont de răul pe care ţi l-a făcut cineva; a te Mai întâi de toate, nu trebuie să jude­căm bucura de triumful adevărului; a suporta, a crede, motivele oamenilor. Noi nu putem citi în a spera şi a îndura toate lucrurile, nedând greş inima cuiva şi, prin urmare, nu avem de unde niciodată – iată ce înseamnă dragostea şi această şti de ce acţionează cineva într-un anumit dragoste o realizează numai Duhul Sfânt. Noi mod. Apoi nu trebuie să judecăm lucrarea, înşine n-o putem realiza.16

Luca 213 misiunea, isprăvnicia sau slujba altui creştin (I corespunzătoare şi că ni se va măsura cu ace- Cor. 4:1-5). Dumnezeu este Judecătorul în eaşi măsură cu care măsurăm altora. Dacă toate aceste cazuri. Şi, în general, nu trebuie semănăm lucruri materiale, vom secera comori să-i cenzurăm pe alţii. Un spirit critic, care spirituale de o inestimabilă valoare. Tot atât de mereu vânează greşelile altora, va viola legea adevărat este însă că dacă vom ţine cu dinţii dragostei. de ceea ce avem, vom pierde acele lucruri; în Există însă anumite domenii în care creşti- schimb, dacă dăruim altora ceea ce avem, nii trebuie să judece. Adesea trebuie să jude- vom primi în continuare. căm dacă unii oameni sunt creştini adevăraţi; I. Parabola ipocritului orb (6:39-45) altminteri, nu am fi în stare să recunoaştem 6:39 În pasajul anterior Domnul Isus ne-a un jug inegal (2 Cor. 6:14). Păcatul trebuie învăţat că misiunea ucenicilor trebuia să fie judecat, atât în familie, cât şi în adunare. Pe marcată de dărnicie. Acum El îi averti­zează că scurt, trebuie să judecăm, să facem distincţie, ei vor fi o binecuvântare pentru alţii în funcţie între bine şi rău, dar nu trebuie să atribuim de starea lor spirituală. Un orb nu-l poate con- motive sau să atacăm caracterul cuiva. duce pe un altul, căci ambii vor cădea în şanţ. „Iertaţi şi vi se va ierta“. Rezultă de aici Nu putem da ceea ce nu avem noi înşine. că iertarea noastră depinde de disponibil­itatea Dacă suntem orbi cu privire la anumite adevă- noastră de a-i ierta pe alţii. Dar alte versete ruri din Cuvântul lui Dumnez­eu, nu-i putem din Scriptură ne învaţă că atunci când Îl pri- ajuta pe alţii în acele domen­ii. Dacă există mim pe Cristos prin credinţă, suntem iertaţi pete în viaţa noastră spiritua­lă, să fim convinşi fără plată şi necondiţionat. Cum se explică că ele se vor manifesta tot ca pete şi în viaţa atunci această aparentă contradicţie? Explicaţia celor pe care îi învă­ţăm. constă în faptul că există două feluri de iertare 6:40 „Ucenicul nu este mai presus de – judiciară şi părintească. Iertarea judiciară învăţătorul său; dar orice ucenic desăvâr­şit este acordată de Dumnezeu Judecătorul tuturor va fi ca învă­ţă­torul său“. Un om nu va putea celor care cred în Domnul Isus Cristos. Ea preda cunoştinţe pe care nu le posedă el înseamnă că plata pentru păcate a fost achitată însuşi, după cum nu-i va putea conduce pe de Cristos şi păcătosul credincios nu va mai elevii sau studenţii lui la un nivel superior trebui să plătească el însuşi. Este o iertare celui ocupat de el. Cu cât mai mult îi va necondiţio­nată. învăţa, cu atât mai mult discipolii lui vor Iertarea părintească este aceea pe care o deveni ca el însuşi. Dar propriul stadiu de acordă Dumnezeu Tatăl copilului Său când dezvoltare va constitui limita superioară până acesta a greşit, dar îşi mărturiseşte şi se lasă la care va reuşi să-i aducă el. Un învă­ţăcel va de păcatul său. Ea are drept urmare refacerea fi format desăvârşit ca ucenic atunci când va părtăşiei cu familia lui Dumnezeu şi nu are deveni asemenea dascălului său. Defic­ienţele nimic de a face cu pedeapsa (plata) păcatu­lui. de doctrină sau de compor­tament ale învăţă­ Ca Tată, Dumnezeu nu ne poate ierta atunci torului se vor transfera în viaţa elevilor săi, iar când noi înşine refuzăm să-i iertăm pe alţii. El la încheierea cursului de pregătire nu te vei nu Se poartă în acest mod şi nu poate umbla putea aştepta ca ucenicii să fie mai presus de în părtăşie cu cei care se poartă aşa. Este învăţătorul lor. genul de iertare părintească, la care Se referă 6:41-42 Acest adevăr important este şi mai Isus prin cuvintele „şi vi se va ierta“. puternic reliefat prin ilustraţia cu paiul şi bârna. 6:38 Dragostea se manifestă prin dărni­cie Un om trece într-o zi pe lângă arie şi vântul (vezi Ioan 3:16; Ef. 5:25). Slujirea creştin­ă este îi vâră în ochi un pai (un fir de plea­vă). El se o slujire în care se cheltuie. Cei care dau cu freacă la ochi, încercând să-l scoată, dar cu cât mână largă vor primi cu mână largă. Se recur- se freacă mai mult, cu atât mai iritat devine ge aici la imaginea unui gospodar încins cu ochiul său. Tocmai atunci trece pe acolo un un şorţ în care poartă seminţe. Cu cât mai alt om, care vede suferinţa celui dintâi şi se departe aruncă seminţele, cu atât mai bogat va oferă să-l ajute. Dar omul acesta are în ochi o fi secerişul. El va fi răsplătit printr-o măsură bârnă! Cum să vadă el să-l ajute pe cel cu un bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe pai în ochi, când el însuşi nu poate vedea din deasupra“. I se va turna în sân, adică în cauza bârnei din ochiul lui! Lecţia evidentă poală. Este un principiu constant în viaţă că care se desprinde de aici este că învăţătorul vom secera conform cu ceea ce am semănat, nu va putea scoate în evidenţă lacunele din că acţiunile noastre vor fi urmate de o reacţie

214 Luca viaţa elevilor săi, dacă el însuşi va avea acele zintă pe cel care-L respinge pe Cristos şi este lacune, în formă exagerat de mare, în propria pierdut. Desigur, aceasta e o aplicaţie valabilă. sa viaţă, dar va fi orb faţă de aceste lacune. Dar dacă vom interpreta istoria în contextul ei, Dacă dorim să-i ajutăm pe alţii, viaţa noastră vom constata că există sensuri mai profunde. trebuie să fie mai întâi pusă în ordine. Altfel, Omul înţelept este cel care vine la Crist­os ni se va spune: „Doctore, vindecă-te pe tine (mântuirea), care aude cuvintele Sale (învăţătu- însuţi!“ ra) şi le împlineşte (ascultarea). El este cel 6:43-45 A patra ilustraţie folosită de care îşi construieşte viaţa pe acele principii de Domnul se referă la pom şi roadele sale. Un ucenicie creştină ce sunt expuse în capitolul de pom dă roade, şi bune, şi rele, în funcţie de faţă. Aşa trebuie să fie clădită o viaţă. Când ceea ce se găseşte în el. Noi judecăm un pom casa respectivă va fi lovită de şuvoaie şi inun- după soiul şi calitatea fructelor pe care le daţii, ea va rămâne în picioa­re, deoarece îşi rodeşte. Tot aşa este şi în domeniul ucenic­iei. are temelia pe stâncă, adică pe Cristos şi pe Un om care este curat din punct de vedere învăţăturile Sale.17 moral şi sănătos spiritual va putea da roade de Omul nechibzuit este cel care aude (învă­ binecuvântare pentru alţii, din comoara bună a ţătura) dar nu pune în practică această învă­ inimii sale. Pe de altă parte, un om care este ţătură (neascultare). El îşi zideşte viaţa pe ceea necurat în esenţa lui va scoate lucruri rele din ce crede el că va fi cel mai bun ­m­ a­te­r­i­al, vistieria rea a inimii lui. urmând principiile carnale ale acestei lumi. Astfel în versetele 39-45 Domnul le spune Când se vor năpusti vijeliile vieţii, casa lui, care ucenicilor Săi că în misiunea lor va prima nu are temelie, va fi clătinată şi măturată de la caracterul. Ceea ce suntem este mai important locul ei. Sufletul lui s-ar putea să fie salvat, dar decât tot ce am putea rosti sau face. Rezultatul viaţa sa va fi o pierdere. final al slujirii ucenicilor va fi determinat de Omul înţelept este cel care e sărac, flă­ ceea ce sunt ei în realitate. mând, care plânge şi este prigonit – sufe­rind toate acestea din cauza Fiului Omului. Lumea J. Domnul pretinde ascultare (6:46-49) va numi un astfel de om prost. Isus îl numeş- 6:46„Dece-miziceţi:«Doamne,Doamne!» te însă înţelept. şi nu faceţi ce spun Eu?“ Cu­vântul Domn Omul nechizbuit este cel bogat, cel care se înseamnă Stăpân; înseamnă că El are autorita- ospătează şi trăieşte numai în lux, care râde tea deplină asupra vieţilor noastre; înseamnă că cu poftă şi se bucură de popularitatea tuturor. noi suntem ai Lui şi că suntem obligaţi să Lumea îl numeşte înţelept, dar Isus îl numeşte facem tot ce ne spune El. A-L numi Domn nechibzuit. dar a nu-L asculta este o contradicţie de o VI. F IUL OMULUI ÎŞI EXTINDE imensă absurditate. Nu este de ajuns să rosteşti SLUJ­BA (7:1–9:50) cu buzele că-L recunoşti ca Domn. Adevărata A. Vindecarea robului sutaşului (7:1-10) dragoste şi credinţa aut­entică presupun ascultare. 7:1-3 La încheierea discursului Său, Isus a Nu-L iubim şi nu credem cu adevărat în El, părăsit mulţimile şi a intrat în Capern­aum. dacă nu facem ceea ce ne spune El. Acolo a fost asaltat de bătrânii iudei­lor, care veniseră să ceară ajutor pentru robul unui Mă numiţi „Calea“, dar nu Mă umblaţi; sutaş. Se pare că acest sutaş se purta deosebit Mă numiţi „Viaţa“, dar nu Mă trăiţi; de atent cu evreii, întrucât le cons­truise chiar Mă numiţi „Stăpân“, dar nu Mă ascultaţi; o sinagogă. Ca toţi sutaşii din Noul Testa­ment, Dacă vă condamn, să nu daţi vina pe Mine. el este prezentat într-o lumină favorabilă (Luca Mă numiţi „Pâinea“, dar nu Mă mâncaţi; 23:47; Fapte 10:1-48). Mă numiţi „Adevărul“, dar nu Mă credeţi; Mărinimia de care a dat dovadă stăpânul Mă numiţi „Domn“, dar nu Mă slujiţi. acesta faţă de robul său a fost ieşită din Dacă vă condamn, să nu daţi vina pe Mine. comun. Întrucât robul era prea bolnav ca să se poată deplasa, sutaşul i-a rugat pe bătrânii – Geoffrey O’Hara evreilor să-L implore pe Isus să-l vindece. Din 6:47-49 Pentru a sublinia şi mai mult textul Scripturii, reiese că acest ofiţer roman importanţa acestui adevăr, Domnul ne oferă este singurul care a solicitat de la Isus o bine- parabola a doi zidari. Noi aplicăm de obicei cuvântare pentru un rob. această istorioară la Evanghelie, afirmând că omul înţelept îl înfăţişează pe cel care crede şi este mântuit; în schimb, cel nechibzuit îl repre-

Luca 215 7:4-7 Bătrânii evreilor s-au aflat într-o revenit în trupul său neînsufleţit şi tânărul s-a poziţie jenantă. Deşi ei înşişi nu credeau în ridicat în capul oaselor. Astfel Cel care este Isus, prietenia lor cu sutaşul i-a determinat să Domn şi peste moarte, şi peste boală l-a redat se adreseze lui Isus, în nevoia lor. Despre pe fiu, viu, mamei sale. sutaş au afirmat că este vrednic. Dar când 7:16, 17 Oamenii au fost cuprinşi de spai- sutaşul s-a întâlnit cu Isus, a afirmat: „Nu mă, la vederea acestui miracol nemaipon­enit: sunt vrednic“, adică „Nu sunt suficient de învierea unui mort. Ei au crezut că Domnul important“. Isus este un mare profet, trimis de Dumnezeu. Conform evangheliei după Matei, sutaşul Dar când au spus: „Dumnezeu a cercetat pe s-a dus direct la Isus. Aici în Luca însă i-a poporul Său“, ei nu şi-au dat, probabil, seama trimis pe bătrâni. Ambele versiuni sunt corec- că Isus Însuşi este Dumne­zeu. Mai degrabă, te. Mai întâi, i-a trimis pe bătrâni, apoi s-a dus ei au considerat că minu­nea este dovada fap- el însuşi la Isus. tului că Dumnezeu acţio­na în mijlocul lor, Smerenia şi credinţa sutaşului sunt cu totul într-o manieră imperso­nală. Relatarea lor privi- remarcabile. El nu s-a considerat pe sine vred- toare la această mi­nune s-a răspândit prin nic ca Isus să-i păşească pragul casei sale. Nici toate împrejuri­mile. nu s-a considerat vrednic să vină la Isus în În textul scris cu mână de medic al Doc­ persoană. Dar a avut credinţa că Isus va putea torului Luca găsim consemnate trei cazuri de să vindece fără să fie pre­zent cu trupul. Un vindecare de către Isus a unor copii singuri la cuvânt din partea Lui – asta era tot ce se cerea părinţii lor: fiul văduvei, fiica lui Iair (8:42); şi pentru ca robul său să fie vindecat. copilul posedat de demoni (9:38). 7:8 Sutaşul a continuat, explicând că el C. Fiul Omului Îşi asigură predecesorul ştie cum funcţionează autoritatea şi respon­ sabilitatea. Era un domeniu în care avea multă (7:18-23) experienţă. El însuşi se afla sub autorit­atea 7:18-20 Vestea despre minunile săvârşite guvernului roman şi răspundea de executarea de Isus a ajuns la urechile lui Ioan Botezăto­ ordinelor emise de acesta. În plus, avea soldaţi rul, în închisoarea din castelul Machaerus, pe sub comanda lui, care ascultau imediat de malul de răsărit al Mării Moarte. Dacă Isus poruncile lui. Sutaşul şi-a dat seama că Isus era într-adevăr Mesia, de ce nu-Şi exercita avea aceeaşi autoritate asupra bolilor pe care o puterea, eliberându-l pe Ioan din mâinile lui avea guvernul roman asupra sa şi pe care el o Irod? Şi astfel Ioan i-a trimis pe doi dintre deţinea asupra subalternilor lui. ucenicii lui să-L întrebe pe Isus dacă este cu 7:9, 10 Nu e de mirare că Isus S-a minu­ adevărat Mesia sau dacă Cristosul avea să nat de credinţa acestui sutaş neevreu. Nim­ eni vină mai târziu. Poate ni se pare ciudat faptul din Israel nu mai făcuse o mărturisire atât de că Ioan a pus la îndoilaă faptul că Isus este îndrăzneaţă cu privire la autoritatea absolută a Mesia. Dar să nu uităm că până şi cei mai lui Isus. O credinţă atât de mare nu putea mari stâlpi ai credinţei suferă uneori scurte rămâne nerăsplătită. Când s-au întors în casa alune­cări de la credinţă. Apoi mai este şi sutaşului, au constatat că robul fusese perfect explica­ţia deprimării sufleteşti în care poate vindecat. cădea cineva, în urma suferinţei fizice. Aici întâlnim unul din cele două cazuri în 7:21-23 Isus a răspuns la întrebarea lui care ni se spune că Isus S-a minunat. El S-a Ioan amintindu-i că El făcea minuni de genul minunat de credinţa acestui sutaş ne­evreu şi S-a celor pe care profeţii au spus că le va face minunat de necredinţa Israelului (Marcu 6:6). Mesia (Is. 35:5, 6; 61:1). Apoi El a adăugat, B. Învierea fiului văduvei (7:11-17) ca un fel de post-scriptum: „Binecuvântat 7:11-15 Nain era un orăşel situat la sud- este cel ce nu se poticneşte din pricina Mea“. vest de Capernaum. Pe când Se apropia Isus Aceasta ar putea fi interpretată ca un fel de de el, a văzut un cortegiu funerar părăsind mustrare; Ioan se poticnise de eşecul aparent oraşul. Singurul fiu al unei văduve decedase. al lui Isus de a prelua prerogativele puterii şi Domnul a avut milă de văduva îndurerată. de a se arăta oamenilor în maniera anticipată Atingând catafalcul pe care era purtat trupul şi dorită de ei. Cuvintele mai pot fi interpre­ neînsufleţit al băiatului – probabil, cu scopul tate însă şi ca un îndemn adresat lui Ioan să de a opri înaintarea cortegiului – Isus i-a nu se lase de credinţă. Iată ce spune C. G. poruncit tânărului să se ridice. Imed­iat viaţa a Moore în această privinţă:

216 Luca Nu ştiu să existe ceasuri mai cumplite pentru ţii. Nu Iehova vorbeşte despre Sine, ci Iehova credinţă decât acelea în care Isus a înmulţit sem- vorbeşte despre Isus, de unde şi cuvintele înain- nele puterii Sale, refuzând apoi să foloseasc­ ă tea Ta. Ceea ce înseamnă că, aşa cum arată cita- această putere... E nevoie de mult har să auzi tul de mai sus, în concepţia profetului, cât şi a cum solii tăi îţi spun, la întoarcerea de la Isus: lui Isus, apariţia lui Mesia este apariţia lui „Da, El are toată puterea şi tot ce ai gândit tu, Iehova.19 dar nu a scos nici o vorbă prin care să se înţeleag­ă că te va scoate din închisoare“. Nici o 7:28 Isus a continuat să-l laude pe Ioan, explicaţie. Credinţa e întărită, dar uşile închisorii afirmând că între cei născuţi din femeie nu era rămân zăvorâte. Şi pe deasupra, mesajul: „Ferice nici un profet mai mare ca Ioan. Această supe- de acela pentru care nu voi fi un prilej de potic­ rioritate nu s-a referit la caracterul său personal, nire“. Asta e totul!18 ci la poziţia sa de premergător al lui Mesia. Au existat oameni mai mari decât Ioan în ce priveş- D. Fiul Omului îl elogiază pe precursor te râvna, onoarea şi devotam­ entul. Dar nici unul (7:24-29) nu a avut privilegiul de a vesti venirea Regelui. În privinţa aceasta, Ioan a fost unic. Totuşi, 7:24 Indiferent ce i-ar fi spus Isus în parti- Domnul a adăugat că cel mai mic din împă­ cular lui Ioan, în public nu a avut decât laude răţia lui Dumnezeu este mai mare decât Ioan. la adresa lui. Când oamenii s-au dus în număr 7:29 În acest verset vorbitorul este tot Isus, mare în pustiul din apropierea Iorda­nului, ce care prezintă modul în care a fost prim­ ită s-au aşteptat să vadă? Un oportunist şovăielnic, propovăduirea lui Ioan. Oamenii de rând şi lipsit de coloana vertebrală? Nimeni nu l-a cei care recunoşteau că sunt păcătoşi s-au putut acuza pe Ioan că este o trestie clătinată pocăit şi au fost botezaţi în Iordan. Crezând de vânt. mesajul lui Ioan şi punându-l în practică, ei 7:25 S-au aşteptat ei oare să vadă un au dat dreptate lui Dumnezeu, adică au con- playboy hollywoodian, îmbrăcat după ulti­mul siderat că e drept ca El să ceară ca israeliţii să răcnet al modei şi trăind o viaţă de lux? Nu, se pocăiască mai întâi, abia după aceea fiind căci acest gen de om trăieşte la curţile regale, posibil ca Cristos să dom­nească peste ei. căutând să beneficieze de toate plăcer­ile pala- tului şi să stabilească cât mai multe contacte, E. F iul Omului critică generaţia din timpul pentru profitul şi gratificarea dorin­ţelor lui. Său (7:30-35) 7:26 Mai degrabă, oamenii au ieşit să vadă un profet – întruchiparea conştiinţei – 7:30-34 Fariseii şi învăţătorii legii au refuzat care vestea cuvântul lui Dumnezeu, indi­fe­rent să se supună botezului lui Ioan şi astfel au res- cât l-ar fi costat. Într-adevăr, Ioan era mai pins programul conceput de Dumnezeu spre mult decât un profet. bunăstarea lor. În realitate, generaţia din care 7:27 El însuşi a fost subiectul unei profe­ţii, făceau ei parte, ca lideri, nu putea fi mulţumită. şi a avut privilegiul unic de a-L prezenta pe Isus i-a asemănat pe oamenii din această gene- Rege. Isus a citat din Maleahi 3:1, pentru a raţie cu nişte copii care cântau din fluier în arăta că Ioan fusese făgăduit în Vechiul piaţă. Ei nu voiau să cânte nici de nuntă, nici Testament, dar, procedând astfel, El a făcut o de înmormântare. Erau nişte oameni perverşi, interesantă schimbare de pronume. La Maleahi îndărătnici, imprevizibili şi refractari. Indiferent ce 3:1 citim astfel: „Iată, voi trimite pe solul lucrare ar fi săvârşit Dumnezeu în mijlocul lor, Meu; el va pregăti calea înaintea Mea“. Dar ei o respingeau. Ioan Botezătorul le-a dat o Isus l-a citat în felul următor: „Iată, Îl trimit pildă de austeritate, ascetism şi lepă­dare de sine. înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va Dar ei au respins această pildă, cri­ticându-l pe pregăti calea înaintea Ta“. „Înaintea Mea“ a Ioan şi spunând că e posedat de demoni. Fiul devenit acum „înaintea Ta“. Iată cum explică lui Dumnezeu a mâncat şi a băut cu vameşii şi Godet această schim­bare: păcătoşii, adică S-a identificat cu cei pe care a venit El să-i binecuvânteze. Dar nici de data asta În viziunea profetului, Cel care trimitea şi Cel fariseii n-au fost mulţumiţi, numindu-L pe Isus înaintea căruia se pregătea calea sunt una şi ace- un om mâncăcios şi băutor de vin. Lor nu le eaşi persoană, Iehova. De unde şi cuvintele: îna- trebuia nici postul, nici ospăţul, nici înmor­ intea Mea din Maleahi. Dar pentru Isus, care, mântarea, nici nunta, nici Ioan, nici Isus – nimic atunci când Se referă la El niciodată nu se con- şi nimeni nu putea să-i satisfacă! Iată ce spune fundă cu Tatăl, s-a simţit necesitatea unei distinc- Ryle:

Luca 217 Trebuie să renunţăm la ideea de a încerca să-i G. Parabola celor doi datornici (7:40-50) mulţumim pe toţi. Este un lucru imposibil de 7:40-43 Isus i-a citit lui Simon gândurile realizat – o totală pierdere de timp. Trebuie să ne şi l-a întrebat dacă poate să-i spună ceva. Cu mulţumim să umblăm pe urmele lui Cristos, neîntrecută măiestrie, Domnul a povestit istori- lăsând lumea să spună ce vrea. Căci orice am oara cu creditorul şi cei doi datornici ai săi. face, niciodată n-am mulţumi-o, nici nu am redu- Unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt ce la tăcere remarcile răutăcioase ale lumii. Mai cincizeci. Fiindcă nici unul nu avea cu ce întâi, lumea i-a băgat de vină lui Ioan Botezătorul plăti, i-a iertat pe amândoi, ştergându-le datori- şi apoi binecuvântatului Domn. Lumea va conti- ile. În acest punct Isus l-a întrebat pe Simon nua să caute nod în papură ucenicilor Domnului, care datornic îl iubea mai mult pe cămătar. atâta timp cât va mai rămâne măcar unul din ei Fariseul a răspuns corect: „Socot­esc că acela pe acest pământ.20 căruia i-a iertat mai mult“. Recunoscând acest lucru, fariseul s-a autoc­ondamnat, aşa 7:35 „Totuşi înţelepciunea a fost îndrep­ cum reiese din cuvintele rostite în continuare tăţită de către toţi copiii ei“. Înţelepciunea Îl de Isus. reprezintă aici chiar pe Mântuitorul. Mica 7:44-47 Din clipa în care a intrat Isus în minoritate de ucenici care Îl onorează pe El casă, femeia L-a copleşit cu afecţiunea ei. În sunt copiii înţelepciunii. Chiar dacă marea contrast puternic cu aceasta, fariseul I-a acor- majoritate a oamenilor Îl respinge pe El, totuşi dat lui Isus o primire foarte rece, neocu­pându- adepţii Săi adevăraţi vor adeveri afirm­ aţiile se nici măcar de chestiunile elemen­tare de Sale prin vieţi pline de iubire, sfinţ­enie şi curtoazie practicată în acea cultură, cum ar fi devotament. spălarea picioarelor musafirului, sărutul oferit lui şi ungerea capului cu untde­lemn. Motivul F. O păcătoasă Îl unge pe Mântuitorul pentru care femeia a procedat aşa cum a pro- (7:36-39) cedat a fost faptul că ea ştia că i s-a iertat 7:36 În incidentul care urmează găsim o mult, în vreme ce Simon nu consi­dera că ilustrare a înţelepciunii justificate de unul din fusese un mare păcătos. „Dar cui i se iartă copiii ei, adică de femeia păcătoasă. După puţin, iubeşte puţin“. cum s-a exprimat foarte apăsat Dr. H.C. Isus nu a sugerat că fariseul nu era un Wooring, „Când Dumnezeu nu-i poate face pe mare păcătos. Mai degrabă, El a subliniat că liderii religioşi să-L aprecieze pe Cristos, atunci Simon nu a recunoscut niciodată că marea lui El Se îndreaptă spre prostituate, dân­du-le aces- vinovăţie a fost iertată. Dacă ar fi recu­noscut, tora prilejul să-L onoreze“. Simon Fariseul Îl atunci şi Simon L-ar fi iubit pe Dom­nul la fel invitase pe Isus acasă la el, să mănânce cu el, de profund ca prostituata. Cu toţii suntem poate din curiozitate sau animat de gânduri mari păcătoşi. Cu toţii putem trăi experienţa ostile. unei mari iertări. Cu toţii putem să-L iubim 7:37, 38 În acelaşi timp a intrat în încă­ mult pe Domnul. pere o femeie păcătoasă. Nu ştim cine a fost. 7:48 Isus i-a făcut atunci cunoscut fem­ eii, Tradiţia conform căreia ar fi fost Maria în public, că păcatele i-au fost iertate. Ea nu a Magdalena nu-şi găseşte temei în Scriptură. fost iertată din cauza iubirii ei pentru Cristos, Femeia a adus un vas de alabastru cu par­fum. ci iubirea ei a fost urmarea faptului că a fost Cum stătea Isus întins, cu capul lângă masă, iertată. Ea a iubit mult pentru că i s-a iertat ea s-a aşezat la picioarele Lui. Apoi i-a spălat mult. Isus a profitat de acest prilej pentru a picioarele cu lacrimile ei, le-a şters cu părul ei anunţa în public iertarea păcatelor ei. şi le-a sărutat de multe ori. Apoi le-a uns cu 7:49, 50 Ceilalţi musafiri au pus la îndo­ parfumul costisitor. O asemenea închinare şi ială, în cugetul lor, dreptul lui Isus de a ierta jertfă a relevat convingerea ei că nici o jertfă păcatele. Inima firească urăşte harul. Dar Isus nu era prea mare pentru Isus. a asigurat-o pe femeie că credinţa ei a mântu- 7:39 Atitudinea lui Simon a fost însă dia- it-o şi i-a spus să plece în pace. Iată un lucru metral opusă. În concepţia lui, profeţii, de pe care nu-l pot realiza psihiatrii. Poate că ei genul fariseilor, trebuiau să stea departe de reuşesc să alunge sentimentele de vinovăţie, păcătoşi. Or, şi-a zis el, dacă Isus ar fi cu prin explicaţiile lor sofisticate, dar ei nu vor adevărat un profet, n-ar lăsa o păcătoasă să putea dărui nimănui niciodată bucuria şi pacea ma­nifeste atâta afecţiune pentru El. pe care numai Isus le poate dărui. Conduita Domnului nostru prin faptul că a

218 Luca mâncat la masa acestui fariseu a fost greşit recunoscută. Matei folo­seşte expresia „împără- interpretată de unii creştini, care încearcă să ţia cerurilor“, dar în principal este aceeaşi idee, apere practica de a menţine relaţii intime cu anume că „Cel Preaînalt stăpâneşte peste oameni neîntorşi la Dumnezeu, de a partic­ipa împărăţia oameni­lor“ (Dan. 4:17) sau că „Cerul la distracţiile lor şi de a se complace în plăce- stăpâneşte“ (Dan. 4:26). rile lor. Iată avertismentul pe care ni-l dă Ryle În Noul Testament găsim mai multe etape în această privinţă: de dezvoltare a împărăţiei: 1. Mai întâi, împărăţia a fost vestită de Cei care recurg la acest argument trebuie să-şi Ioan Botezătorul, ca fiind aproape (Mat. amintească purtarea Domnului nostru cu acest 3:1,2). prilej. El făcea lucrarea Tatălui Său, atunci când 2. Apoi împărăţia a fost prezentă în chip stătea la masă în casa fariseului. El a depus măr- real în Persoana Regelui („împărăţia lui turie împotriva păcatelor care îl înfăşurau pe Dumnezeu este în mijlocul vostru“, Luca acesta. El i-a explicat fariseului natura adevărat­ei 17:21, versiunea JND). Isus răspândea vestea iertări a păcatelor şi secretul adevăratei iubiri pen- bună a împărăţiei. El S-a oferit pe Sine ca tru Domnul. El a declarat natura mântuitoare a Rege al Israelului (Luca 23:3). credinţei. Dacă creştinii care susţin că este bine 3. Apoi vedem împărăţia lui Dumnezeu să ai relaţii apropiate cu cei nemântuiţi vor vizita respinsă de naţiunea Israel (Luca 19:14; Ioan casele acestora în duhul de care era cup­rins 19:15). Domnul nostru şi vor vorbi şi se vor comporta 4. Astăzi împărăţia este în faza ei tainică ca El, atunci n-am nimic împotriva continuării (Mat. 13:11). Cristos Regele lipseşte pentru o acestei practici. Întrebarea se pune: vorbesc şi se vreme, dar domnia Lui este recunoscută şi comportă ei la mesele prietenilor lor neconvertiţi acceptată în inimile unor oameni de pe cum S-a comportat şi a vorbit Isus la masa lui pământ. Într-o anumită privinţă, împărăţia în Simon? Este o întrebare la care ar trebui neapărat faza ei de astăzi îi cuprinde pe toţi cei care se să răspun­dă.21 mulţumesc doar să rostească cu buzele că acceptă domnia lui Dumnezeu, chiar dacă nu H. Nişte femei Îl slujesc pe Isus (8:1-3) sunt convertiţi cu adevărat. Această sferă a E bine să reamintim că evangheliile conţin mărturisirii exterioare se poate observa în para- doar câteva incidente din viaţa şi lucrarea bola semănătorului şi a seminţei (Luca 8:4-15), Domnului Isus. Duhul Sfânt a select­at subiec- în parabola grâului şi a neghinei (Mat. 13:24- tele pe care le-a considerat nece­sare pentru a 30) şi în parabola năvodului (Mat. 13:47-50). fi incluse, trecând însă peste multe altele. Aici Dar într-un sens mai real şi mai profund, găsim simpla afirmaţie că Isus a slujit cu uce- împărăţia îi cuprinde doar pe cei care au fost nicii Săi în toate oraşele şi satele din Galileea. convertiţi (Mat. 18:3) sau născuţi din nou Pe când propovăduia El şi răspândea vestea (Ioan 3:3). Aceasta este sfera realităţii lăuntri- bună a împărăţiei lui Dumnezeu, I se slujea şi ce. (Vezi diagrama de la explicaţia textului Lui, prin faptul că I se asigura masa şi casa, Matei 3:1, 2, pagina 27.) de către femeile care fuseseră binecuvântate de 5. Împărăţia va fi întemeiată într-o zi în El. Aşa avem pilda Mariei numită Magdalena. chip real, aici pe pământ, şi Domnul Isus va Unii cred că ea era o doamnă distinsă din domni timp de o mie de ani ca Rege al regi- Magdala (Mig­dol). În orice caz, ea fusese lor şi Domn al domnilor (Apo. 11:15; 19:16; izbăvită în chip mi­nunat de şapte demoni. 20:4). Apoi era Ioana, al cărei soţ era administratorul 6. Faza finală este ceea ce s-a numit împă- lui Irod. O alta era Suzana şi mai existau şi răţia veşnică a Domnului şi Mântuitoru­lui nos- altele. Dragostea şi ataşamentul lor faţă de tru Isus Cristos (2 Pe. 1:11). Aceasta e împă- Domnul nu au rămas neobservate sau necon- răţia în eternitate. semnate. Ele nu şi-au dat, probabil, seama că I. Parabola semănătorului (8:4-15) despre fapta lor generoasă de a împărţi cu 8:4-8 Parabola semănătorului descrie împă- Isus bunurile lor, oferindu-I ospitalitate, vor citi răţia în aspectul ei actual. Ea ne învaţă că creştinii din toate veacurile viitoare. împărăţia lui Dumnezeu cuprinde şi mărturisi- Subiectul misiunii Domnului a fost vestea rea de credinţă, şi realitatea propriu-zisă. De bună a împărăţiei lui Dumnezeu. Împărăţia lui asemenea, ea formează baza unui avertisment Dumnezeu înseamnă acel tărâm, vizibil sau foarte serios cu privire la modul în care auzim invizibil, în care domnia lui Dumnezeu este

Luca 219 cuvântul lui Dumnezeu. Nu este lucru de şagă ucenicilor, deoarece aceştia acceptaseră deja să auzi predicându-se şi predându-se Scriptura. învăţătura care li se vestise şi astfel erau gata Cei care aud devin mai încărcaţi de responsa- să primească în continuare. Isus a explicat că bilitate decât au fost oricând până atunci. Dacă sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, adică dau din u­meri, respingând mesajul sau cred că adevărul lui Dumnezeu – propria Sa învăţă­ ascult­area de el este facultativă, o fac spre tură. pierde­rea lor. Dar dacă aud mesajul şi ascultă Ascultătorii de genul solului de pe mar­ de el, se transpun în situaţia de a primi în ginea drumului au auzit cuvântul, dar numai conti­nuare şi mai multă lumină de la într-o manieră superficială. Acesta a rămas la Dumnezeu. Parabola a fost rostită aici în faţa suprafaţa vieţii lor, ceea ce a dat prilej diavo­ unei mari mulţimi, dar explicată ulterior numai lului (întruchipat prin păsările cerului) să vină uceni­cilor. şi să răpească cuvântul. Parabola se referă la un semănător, la Ascultătorii cu sol pietros au auzit şi ei sămânţa lui, la cele patru soiuri de teren în cuvântul, dar nu i-au permis acestuia să-i care a fost sădită sămânţa şi la patru rezul­ zdrobească, să-i frângă. Ei au rămas nepocă­iţi. tate. Sămânţa nu a avut parte de nici o încura­jare REZULTATUL (umezeală) şi, prin urmare, s-a ofilit şi a murit. SOLUL sămânţa călcată în picio- Poate că ei au făcut la început o mărt­urisire 1. lângă drum samăreâmnâcdnaeţtaăoasd-meaepnuăisscăşariti, pen- de credinţă, dar aceasta nu a fost însoţi­tă de 2. sol pietros tru că nu avea umezeală realitate. Se părea că este viaţă în ei, dar din- colo de pojghiţa subţire de la suprafaţă, cuvân- 3. terenul cu sămânţa invadată şi tul nu prinsese rădăcini. Când au venit neca- spini năpădită de spini zurile, ei au abandonat profesiunea lor de cre- dinţă. 4. pământul bun fiecare sămânţă a rodit Ascultătorii din categoria solului cu spini o sută de boabe au înaintat bine o vreme, dar până la urmă s-a dovedit că nici ei nu erau credincioşi Domnul Şi-a încheiat parabola cu cuvint­ele: autent­ici, întrucât n-au rămas statorn­ici. „Cine are urechi de auzit să audă!“ Cu alte Grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii au pus cuvinte, când auzi cuvântul lui Dumnezeu, ia stăpânire pe ei, iar cuvântul a fost înăbuşit şi seama la modul în care-l receptezi. Pentru ca anihilat. sămânţa să dea rod, trebuie să cadă în Pământul bun îi reprezintă pe credincio­şii pământ bun. adevăraţi, ale căror inimi au fost nobile şi 8:9, 10 Când ucenicii Săi L-au întrebat bune. Ei nu s-au mulţumit să primească care este semnificaţia acestei parabole, cuvântul, ci l-au lăsat să le modeleze viaţa. Ei Domnul le-a explicat că tainele împărăţiei lui au fost astfel maleabili şi ascultători, lăsân­du- Dumn­ ezeu nu vor fi înţelese de toţi. Pentru se să fie învăţaţi şi dezvoltându-şi un car­acter că ucenicii erau dispuşi să creadă şi să pună cu adevărat creştin şi dând roadă pentru în aplicare cele auzite, ei aveau să primească Dumnezeu. Iată cum rezumă Darby mesajul capacitatea de a înţelege învăţăturile lui Cristos. acestui pasaj: Dar Isus a prezentat în mod intenţio­nat multe adevăruri sub formă de parabole, pentru ca Dacă, după ce am auzit, eu posed ceea ce am cei care nu erau pătrunşi de o dragoste adevă- auzit, nu doar bucurându-mă pentru că l-am pri- rată pentru El să nu înţeleagă; pentru ca, mit, ci însuşindu-mi-l, atunci el devine o parte deşi vedeau, să nu vadă şi deşi auzeau, să nu din însăşi substanţa sufletului meu şi în acest caz înţeleagă. Într-o privinţă, ei vedeau şi auzeau. voi continua să primesc; căci a­tunci când adevă­ De pildă, ei erau conştienţi că Isus le-a vorbit rul a devenit substanţă în sufletul meu, există despre un semănător şi sămânţa lui. Dar ei nu capacitatea de a primi şi mai mult.22 au înţeles sensul mai profund al ilustraţiei. Ei nu şi-au dat seama că inimile lor erau împie- J. Responsabilitatea celor care aud trite, nepocăite şi că erau un sol plin de spini, (8:16-18) că nu beneficiau de cuvântul pe care l-au 8:16 La prima vedere, nu pare să existe o auzit. legătură evidentă între pasajul acesta şi cel 8:11-15 Domnul a explicat parabola doar anterior. În realitate, însă, firul gândirii este neîntrerupt. Mântuitorul continuă să ­sublin­ieze

220 Luca importanţa ca ucenicii Săi să pună în practică Încetând să dăruim, vom înceta să primim – învăţăturile Sale. El Se aseamănă pe Sine cu Aceasta este legea iubirii. – R. C. Trench un om care a aprins o lampă, nu pentru a o aşeza sub un vas sau sub pat, ci pe un sfeş- K. C ine sunt adevăraţii fraţi şi adevărata nic, ca toţi să vadă lumina. Învăţân­du-i pe mamă a lui Isus (8:19-21) ucenici principiile împărăţiei lui Dumnezeu, Domnul Isus a aprins de fapt o lampă. Ce În acest punct al discursului Său, lui Isus I trebuia acum să facă ei cu această lampă? s-a spus că mama şi fraţii Lui aşteaptă să-L Mai întâi de toate, trebuiau să n-o aco­pere vadă. Din cauza mulţimii, ei nu au putut să se cu un vas. La Matei 5:15, Marcu 4:21 şi Luca apropie de El. Răspunsul Domnului a reliefat 11:33 (în versiunea King James), vasul este că adevărata relaţie cu El nu depinde de legă- numit baniţă. Desigur este o unitate de măs­ură, turile naturale, de sânge, ci de ascult­area de folosită în comerţ. Deci ascunderea lămpii sub cuvântul lui Dumnezeu. El îi recu­noaşte de o baniţă ar putea însemna să permiţi ca măr- membri ai familiei Sale pe toţi cei care se turia ta să fie năpădită şi umbrită de agitaţia cutremură în faţa cuvântului, îl pri­mesc cu vieţii afacerilor. Mai bine ar fi să pui lampa smerenie şi ascultă de el implicit. Nici o mul- deasupra baniţei, adică să practici creştinismul ţime de oameni nu poate împie­dica familia în piaţă şi să foloseşti afacerile (serviciul finan- Lui spirituală de a fi primită de El în audien- ciar sau comercial în care eşti angajat) ca ţă. amvon de la care să propovăduieşti Evanghelia. L. Fiul Omului potoleşte furtuna (8:22-25) În al doilea rând, ucenicul nu trebuie să 8:22 În restul acestui capitol Îl vedem pe ascundă lampa sub pat. Patul se referă la Isus exercitându-Şi prerogativele de Domn asu- odih­nă, confort, lene sau complacere. O, cât pra elementelor naturii, asupra demonilor, asu- de mult pot împiedica acestea lumina să stră- pra bolii şi chiar asupra morţii. Toate acestea lucească! Ucenicul trebuie să aşeze lampa într- ascultă de El şi se supun la cuvântul Lui – un sfeşnic. Cu alte cuvinte, el trebuie să trăias- numai omul refuză să facă acest lucru! că şi să predice adevărul în aşa fel încât toţi Marea Galileii e cunoscută pentru furtun­ile să poată vedea. care se iscă aproape din senin, făcând naviga- 8:17 Versetul 17 pare să sugereze că dacă ţia foarte periculoas­ă. Totuşi, e posibil ca vom permite mesajului să fie îngrădit, din această furtună să fi fost de origine satani­că; pricina afacerilor noastre sau a lenei, neglijen- s-ar putea să fi fost o tentativă din partea ţa, nepăsarea şi eşecul nostru se vor vedea Satanei de a-L distruge pe Mântuitorul lumii. limpede. Ascunderea adevărului va fi desco- 8:23 Isus dormea când a izbucnit furtuna. perită, iar păstrarea sa sub taină va ieşi la Faptul că El dormea atestă umanitatea Sa. lumină. Furtuna a adormit când a luat Isus cuvântul 8:18 Prin urmare, trebuie să fim atenţi la – asta atestă dumnezeirea Sa absolută. modul în care auzim. Dacă suntem fideli, 8:24 Ucenicii L-au trezit pe Mântuitorul, îm­părtăşind adevărul şi altora, atunci Dum­ne­zeu exprimându-şi teama acută că vor pieri. Cu un ne va descoperi şi alte adevăruri, şi mai profun- calm desăvârşit, Domnul a mustrat vântul şi de. Pe de altă parte, dacă nu suntem pă­trunşi valurile; şi toate s-au liniştit. Ceea ce a făcut de râvna evangheliei, Dum­nezeu ne va lua şi El cu Marea Galileii poate să facă şi cu uceni- adevărul pe care credem că-l posedăm. Vom cul Său de azi, tulburat şi asaltat de furtuni. pierde tot ceea ce nu întrebuinţăm, după cum 8:25 El i-a întrebat pe ucenici: „Unde vă s-a exprimat şi G. H. Lang: este credinţa?“ Ei nu trebuiau să se îngri­jore­ ze. Ei nu aveau nevoie să-L trezească. „Nici o Ucenicii au ascultat cu o minte dornică să înţelea- apă nu poate înghiţi corabia în care Se află gă şi dispusă să creadă şi să asculte. Ceilalţi au Stăpânul oceanelor, al pământului şi al ceruri- auzit fie cu nepăsare, fie din curiozi­tate, fie cu un lor“. A fi cu Cristos în corabie în­seamn­ă a fi sentiment de îndârjire. Celor din prima categorie în absolută siguranţă, ferit de orice primejdii. aveau să li se dea învăţături în conti­nuare, în Ucenicii nu au apreciat pe deplin gradul schimb de la cei din urmă aveau să fie luate până puterii Stăpânului lor. Modul lor de a-L înţele- şi cunoştinţele pe care păreau că le posedă.23 ge era defectuos. Ei s-au minunat că elemen- Trebuie să împărtăşim, dacă dorim să păstrăm tele naturii au ascultat de El. În furtu­nile vieţii, bunurile primite de sus. adesea cădem pradă disperării. Apoi, când ne vine Domnul în ajutor, suntem uimiţi să

Luca 221 vedem anvergura puterii Sale. Şi ne întrebăm toată regiunea. Când s-a adunat o mare mulţi- de ce nu ne-am încrezut în El şi mai mult. me de oameni, aceştia l-au văzut pe fostul M. Vindecarea îndrăcitului din Gadara demonizat complet refăcut acum, cu mintea întreagă şi decent îmbrăcat. Gadarenii s-au (8:26-39) supărat atât de tare încât L-au rugat pe Isus să 8:25, 27 Când Isus cu ucenicii Săi au plece de la ei. Ei aveau mai multă consideraţie ajuns de cealaltă parte a lacului (numit Marea pentru porcii lor, decât pentru Mântuitorul; se Galileii), s-au aflat în ţinutul gadaren­ ilor.24 gândeau mai mult la scroa­fele lor, decât la Ei au fost întâmpinaţi de un om posedat de sufletele lor. Iată ce spune Darby: demoni. Matei menţionează doi demonizaţi, în vreme ce Marcu şi Luca se referă doar la Lumea Îl roagă pe Isus să plece, să fie lăsată unu. Aceste aparente discre­panţe ar putea indi- mai departe în tihna ei. E o lume care se simte ca faptul că au existat două ocazii separate mai ameninţată şi mai tulburată de prezenţa şi sau că autorul de faţă a prezentat relatarea put­erea lui Dumnezeu, decât de o legiune de dia­ mai pe larg. Acest caz de posesiune demonică voli. Apoi El pleacă. Omul care a fost vindec­at... o făcea pe victimă să se dezbrace de haine, să ar dori să stea cu El, dar Domnul îl trimite îna- fugă de societate şi să trăiască în morminte. poi... să fie un martor al harului şi puterii de care 8:28, 29 Când L-a văzut pe Isus, L-a avusese el însuşi parte.25 implorat să-l lase în pace. Desigur, duhul necurat din el vorbea prin gura acestui om N. V indecarea incurabililor şi învierea nenorocit. morţilor (8:40-56) Posesiunea demonică este o realitate. 8:40-42 Isus a traversat din nou Marea Demonii aceştia nu erau doar nişte influenţe Galileii, revenind pe malul ei de vest. Acolo Îl rele, ci erau fiinţe supranaturale care locuiau în aştepta o altă mulţime. Iair, dregătorul sina­ om, controlându-i gândurile, vorbirea şi com- gogii, dorea foarte mult să-L vadă, deoa­rece portamentul. Aceşti demoni l-au făcut pe om avea o fiică de doisprezece ani aflată pe să fie deosebit de violent – până acolo încât moarte. El l-a rugat fierbinte pe Isus să atunci când a fost cuprins de aceste convulsii meargă degrabă cu el. Dar mulţimile se violente, a rupt lanţurile care aveau menirea îmbulzeau în jurul Lui, oprin­du-I înaintarea. să-l ţină în frâu şi a fugit în pustiu. Faptul nu 8:43 În mulţime se afla o femeie timidă, trebuie să ne mire, dacă realizăm că în el au dar disperată, care fusese afectată de o scur­ locuit suficienţi demoni ca să distrugă circa gere de sânge timp de doisprezece ani. două mii de porci (vezi Marcu 5:13). Me­dicul Luca recunoaşte că ea şi-a cheltuit 8:30, 31 Omul se numea legiune, deoa­ toate economiile de o viaţă întreagă pe la rece era posedat de o legiune de demoni. doctori, fără să fi primit ajutor real. (Marcu Aceşti demoni Îl recunoşteau pe Isus ca Fiul adaugă o remarcă oarecum neprofesionistă, că Dumnezeului Celui Prea Înalt. Ei mai ştiau şi starea femeii s-a înrăutăţit!) aceea că pierzarea şi condamnarea lor erau 8:44, 45 Ea şi-a dat seama că în Isus se inevitabile şi că El avea să le aducă la îndepli- afla putere capabilă s-o vindece şi astfel şi-a nire. Dar ei căutau să obţină un răgaz, implo- croit drum prin mulţime, ajungând până la rându-L să nu le poruncească să plece imediat Isus. Apoi s-a aplecat şi s-a atins de poala în abis. hainei lui Isus – aceasta fiind cusătura sau 8:32, 33 Când au fost izgoniţi din om, au tivul mantiei unui evreu (Nu. 15:38, 39; Deut. cerut permisiunea să intre într-o turmă de 22:12). Imediat sângele a încetat să mai curgă, porci, aflată pe versantul unui munte. Cere­rea iar ea a fost complet vindecată. Îndată ea a le-a fost acordată, urmarea fiind că porcii au încercat să se piardă în mulţime, dar fuga ei a alergat pe panta abruptă, căzând în lac şi îne- fost oprită de întrebarea pe care i-a pus-o Isus: cându-se. Domnul este criticat astăzi pentru „Cine s-a atins de Mine?“ Petru şi ceilalţi distrugerea proprietăţii altcuiva. Dar dacă cres- ucenici au considerat aceasta drept o întrebare cătorii aceia de porci erau evrei, însemna că fără sens – doar atâta lume se îmbulzea în erau angajaţi într-o afacere ile­gală şi necurată. jurul lui Isus, atingându-L şi chiar împingân- Şi indiferent dacă erau evrei sau neevrei, s-ar du-L! fi cuvenit să pună mai mult preţ pe un om, 8:46 Dar Isus a recunoscut o atingere care decât pe două mii de porci. nu era ca toate celelalte. După cum s-a expri- 8:34-39 Vestea s-a răspândit cu iuţeală în mat cineva: „Carnea se îmbul­zeşte dar cre­dinţa

222 Luca se atinge“. El a ştiut că a fost atins de o cre- spus că Lazăr doarme. dinţă, deoarece a simţit o scurgere de put­ere 3. Oamenii credeau că ea e moartă, dar din El – puterea care a vindecat-o pe femeie. Isus nu putea să-Şi asume creditul pentru învi- El a sesizat că a ieşit din El o putere. Desigur, erea ei din morţi, când, în realitate, ea nu era asta nu înseamnă că acum Domnul era mai decât adormită. puţin puternic decât înainte, ci doar faptul că Anderson spune că totul se rezumă la o L-a costat vindeca­rea femeii. A fost un con- chestiune de preferinţă: pe cine vrei să-l crezi. sum. Isus a spus că doarme, ceilalţi au crezut că ea 8:47, 48 Femeia, când a văzut că n-a rămas e moartă. ascunsă, a venit tremurând, a căzut înaintea 8:54-56 În orice caz, Isus i-a spus: Lui şi a spus în faţa întregului popor din ce „Co­pilă, scoală-te!“... şi fata s-a sculat numai­ cauză se atinsese de El şi cum fusese vindecată decât. După ce a redat-o părinţilor ei, Isus numaidecât. Isus a răsplătit mărturisirea ei le-a poruncit să nu spună nimănui cele publică, elogiindu-i credinţa şi rostind, în mod în­tâmplate. Pe El nu-l interesa faima, nici public, pacea Lui peste ea. Nimeni nu se entuziasmul nestatornic al oamenilor, după atinge de Isus prin credinţă fără ca El să fie cum nu putea aproba curiozitatea bolnăvi­cioasă conştient de aceasta şi fără să primească o a oamenilor. binecuvântare de la El. Nimeni nu-L mărturiseş- Aşa se încheie al doilea an din lucrarea te public fără ca această mărturisire să fie întă- publică a lui Isus. Capitolul 9 inaugurează al rită apoi prin asigurarea credinţei. treilea an, prin relatarea trimiterii celor doi­ 8:49 Vindecarea femeii ce suferise de sprezece. scurgere de sânge nu L-a făcut probabil să O. Fiul Omului Îşi trimite ucenicii (9:1-11) zăbovească prea mult pe Isus, dar în acest 9:1-2 Deşi incidentul acesta se aseamănă interval scurt a sosit solul cu vestea că fiica foarte mult cu trimiterea celor doisprezece lui Iair a murit între timp şi că nu mai este consemnată la Matei 10:1-15, există unele deo- nevoie de serviciile Învăţătorului. Oamenii cre- sebiri semnificative. De pildă, la Matei uceni- deau că El poate vindeca, dar nu şi învia cilor li s-a spus să se ducă numai la iudei şi morţii. li s-a spus să învie morţii şi să vin­dece boli. 8:50 Isus nu a trecut însă peste acest inci- Trebuie să fi existat un motiv pentru redarea dent. El a răspuns cu cuvinte de mângâi­ere, sub formă condensată a incid­entului în evan- încurajare şi făgăd­uinţ­ă. „Nu te teme! Crede ghelia lui Luca, dar acest motiv nu poate fi numai şi ea va fi însănătoşită“. depistat cu uşurinţă. Domn­ul nu numai că 8:51-53 De îndată ce a sosit El în casa lui avea puterea şi autoritatea de a săvârşi minuni, Iair, a intrat în încăperea unde se afla fata, ci, în plus, El le confe­rea această putere şi luându-i cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, împre- autoritate şi altora. Putere înseamnă forţă, ună cu părinţii fetei. Toţi boceau, cuprinşi de tărie sau capacitatea de a face ceva. Autoritate disperare, dar Isus le-a spus să nu plângă, înseamnă dreptul de a o folosi. Întrucât nu deoarece fetiţa nu era moartă, ci dormea. exista încă textul integral al Bibliei, sub formă Asta I-a atras batjocuri din partea lor, deoarece scrisă, mesajul ucenicilor a fost confirmat prin ei erau absolut convinşi că fetiţa era moartă. semne şi minuni (Ev. 2:3, 4). Dumnezeu Întrebarea se pune: era ea cu adevărat poate, negreş­it, vindeca în chip miraculos, dar moartă, sau dormea adânc, într-un somn ase- dacă vindecarea trebuie să însoţească şi în mănător unei come? Majoritatea comen­tatorilor prezent actul propovăduirii Evangheliei rămâne susţin că era moartă. Ei subliniază că Isus a discutabil. spus despre Lazăr că dormea, când acesta era 9:3-5 Acum ucenicii aveau prilejul să prac- mort. Sir Robert Anderson spune că fetiţa nu tice principiile pe care le-a imprimat Domnul în era cu adevărat moartă.26 Iată argumentele pe ei. Ucenicii erau chemaţi să se încreadă în El, care se bazează afirmaţia sa: când venea vorba de asigurar­ea nevoilor lor 1. Isus a spus că fetiţa „se va însănătoşi“. materiale – căci li se spu­sese să nu ia nici Cuvântul folosit de El este identic cu cel din traistă, nici alimente, nici bani. Ei trebuiau să versetul 48, unde se referă la vindec­are, nu la trăiască o viaţă de mare simplitate – neavând înviere. Termenul respectiv nu apare niciodată nici un toiag şi nici o cămaşă în plus. Apoi în Noul Testament cu sensul de înviere a fuseseră instruiţi să rămână în prima casă în morţilor. care vor fi fost primiţi – evitând mutatul din 2. Isus a folosit un cuvânt diferit când a

Luca 223 casă în casă, în speranţa găsirii unor condiţii ucenici într-un loc pustiu din apropierea mai confort­abile de locuit. Ei nu aveau voie Betsaidei (care înseamn­ă casa pescuitului). să-şi prel­ungească şederea sau să exercite pre- Se pare că în vremea aceasta existau două siuni asupra celor care respingeau mesajul, ci, Betsaide – una pe malul de vest al Mării conform ins­trucţiunilor primite, trebuiau să-şi Galileii şi cealaltă în partea de răsărit. Nu se scuture praful de pe picioare, ca mărturie împo- cunoaşte locul exact unde au existat aceste triva lor. localităţi. 9:6 Se presupune că ucenicii au vestit 9:11 Toate speranţele că vor putea petre­ce mesajul Evangheliei şi i-au vindecat pe bol- împreună câteva ceasuri de intimitate şi linişte navi în oraşele Galileii. Trebuie precizat că s-au spulberat prin apariţia imediată a unei mesajul lor era legat de împărăţie, ei având mulţimi mari de oameni. Dar Domnul Isus datoria să vestească tuturor că Regele era era întotdeauna accesibil. El nu a consi­derat acum în mijlocul lor şi că e dispus să dom­ sosirea mulţimii drept o întrerupere supărătoa- nească peste un popor pocăit. re în programul Său. El nu era niciodată atât 9:7 În vremea aceasta Irod Antipa era de ocupat încât să nu poată binecuvânta. De tetrarh în Galileea şi Pereea. El domnea fapt, se afirmă concret că Isus le-a primit (pe peste o pătrime din teritoriul inclus în împă­ mulţimi) bine, şi le-a învăţat despre împără- răţia tatălui său, Irod cel Mare. Irod Antipa a ţia lui Dumnezeu, vindecându-i pe cei ce prins de veste că Cineva făcea minuni în aveau trebuinţă de vindecare. ter­itoriul său. Imediat conştiinţa sa a fost tul- P. Hrănirea celor cinci mii (9:12-17) burată de o serie de întrebări, căci încă îl 9:12 Fiind pe-nserate, ucenicii au început mustra cugetul pentru ceea ce-i făcuse lui să se agite, realizând că oamenii aceştia trebu- Ioan Botezătorul. Irod a fost acela care a iau hrăniţi. Dar de unde să facă rost de ali- redus la tăcere glasul neînfricat al lui Ioan, mente pentru atâta amar de om? Situaţia nu tăindu-i capul. Irod continua să fie răscolit de putea fi rezolvată – au conchis ei. Prin urma- forţa vieţii pe care o trăise marele profet. Cine re, I-au spus lui Isus să dea drumul mulţimilor era Persoana aceasta care îl făcea pe Irod să să se ducă prin satele şi cătunele din împreju- se gândească mereu la Ioan? Unii răspândiseră rimi, să-şi caute de-ale mâncării. Câtă asemă- zvonul că Ioan ar fi înviat din morţi. nare între inima ucenicilor şi a noastră! Când 9:8, 9 Alţii credeau că este Ilie sau unul e vorba despre noi înşine, vom spune, numai- dintre ceilalţi profeţi din Vechiul Testament. decât, asemenea lui Petru: „Porunceşte-mi Irod a încercat să-şi liniştească cugetul, amin- (Doamne) să vin la Tine“. Dar ce uşor e să tindu-le oamenilor că l-a decapitat pe Ioan spunem despre alţii: „Dă-le drumul să plece“. Botezătorul. Dar spaima din sufletul său refuza 9:13 Isus nu a vrut să-i trimită în satele şi să se spulbere. Persista întrebarea: „Cine să fie cătunele dimprejur, căci ce rost avea să se acesta?“ Şi astfel Irod a căutat să se întâlneas­ ducă ucenicii hăt departe să facă misiune, că cu El, dar nu a reuşit, decât cu puţin timp când aveau în faţa lor atâţia oameni pe care-i înainte de răstignirea Mântui­torului. puteau sluji, fără să facă nici un pas? Ucenic­ii O, ce mare e puterea unei vieţi pline de trebuiau să le dea de mâncare mulţimilor! Dar Duhul! Domnul Isus Cristos, umilul Tâmplar ei au protestat, scuzându-se că nu au decât din Nazaret, îl făcea pe Irod să tremure, deşi cinci peşti şi două pâini, uitând că aveau, pe acesta nu-L întâlnise niciodată. Să nu sub­ deasupra, acces liber la resursele nemărginite estimăm niciodată influenţa unei persoane pline ale Domnului Isus. de Duhul Sfânt! 9:14-17 Fără să zăbovească, Domnul i-a 9:10 Când s-au întors apostolii, I-au pre- rugat pe ucenici să le spună celor cinci mii de zentat direct lui Isus raportul asupra rezultate- bărbaţi, plus femei şi copii, să se aşeze jos. lor misiunii lor. Poate că toţi lucră­torii creştini Apoi, după ce a mulţumit, a frânt pâinea şi a ar trebui să adopte această metodă. De prea dat-o încontinuu ucenicilor. La rândul lor, multe ori constatăm cum popularizarea unei aceştia au împărţit-o oamenilor. Şi hrana a fost lucrări trezeşte sentimente de gelozie şi dezbi- îndestulătoare pentru toţi. De fapt, după ce nare inevitabilă. După cum s-a exprimat G. s-au săturat, au rămas mai multe resturi decât Campbell Morgan: „Preo­cuparea noastră exa- hrana ce existase la început – îndeajuns pentru gerată pentru cifre şi date statistice trădează ca să se umple douăsprezec­ e coşuri, adică egocentrismul nostru, bizuirea pe firea veche, câte unul pentru fiecare ucenic. Cei care vor şi nu pe Duhul“. Domnul nostru i-a luat pe

224 Luca căuta o explicaţie natur­ală a minunii nu vor tocmai a petrecut, ca de obicei, un timp în face altceva decât să umple pagini întregi cu rugăciune, Domnul i-a întrebat pe ucenici cine cuvinte fără rost! spun mulţimile că este El. Episodul acesta e plin de semnificaţie pen- 9:19, 20 Ucenicii au răspuns că opiniile tru ucenicii însărcinaţi cu misiunea de a evan- sunt împărţite: unii spuneau că este Ioan gheliza lumea. Cei cinci mii de oameni repre- Botezătorul; alţii Ilie; alţii spuneau că este zintă omenirea pierdută, înfometată după pâi- unul dintre profeţii din Vechiul Testament, nea lui Dumnezeu. Ucenicii îi reprez­intă pe care a înviat. Dar când i-a întrebat pe uce­nici, creştinii neputincioşi, care dispun de resurse Petru a mărturisit cu deplină convingere că aparent limitate, dar pe care nu sunt dispuşi să El este Cristosul (sau Mesia) lui Dumne­zeu. le împartă cu alţii. Porunca Dom­nului: „Daţi-le În pofida lungimii lor, comentariile lui voi ceva să mănânce!“ nu este altceva decât o James Steward cu privire la incidentul de la reformulare a marii însărc­in­ări de la Matei Ceza­reea lui Filip sunt foarte pertinente. De 28:19, 20. Lecţia care se desprinde de aici este aceea, le vom reproduce în întregime: că dacă noi Îi dăm lui Isus ceea ce avem, El poate înmulţi acea cantitate, indiferent cât ar fi El a început cu întrebare impersonală: „Cine spun de mică ar fi, făcând-o suficientă pentru a oamenii că sunt Eu?“ Răspunsul la această între- hrăni mulţimea mare de oameni flămânzi spi- bare nu presupunea nici o dificultate, căci peste ritual. Inelul acela cu diamante, poliţa aceea de tot se vorbea despre Isus. Se emiteau tot felul de asigurare, contul tău de la bancă, echipamentul verdicte. Circulau o mulţime de zvonuri şi opinii. sportiv – toate acestea pot fi convertite în lite- Numele lui Isus era pe buzele tuturor. Dar oame- ratură evanghelistică, care, la rândul ei, poate fi nii nu se mulţumeau să comenteze despre Isus, folosită pentru mântuirea multor suflete, ce vor ci comentariile lor erau pozitive. Unii credeau că fi, la rândul lor, închinători ai Mielului lui este Ioan Botezătorul, înviat din morţi. Alţii spu- Dumnezeu, de-a lungul întregii veşnicii! neau că Isus le aminteşte de Ieremia sau de un Lumea ar putea fi evanghelizată în dec­ursul alt profet. Cu alte cuvinte, deşi nu exista o unani- actualei generaţii, dacă creştinii I-ar preda lui mitate de vederi asupra identităţii lui Isus, părerea Cristos totul: mai întâi, tot ceea ce sunt şi apoi unanimă era însă că Isus este o mare personalita- tot ceea ce posedă ei. Aceasta este lecţia veşnic te, ocupând un loc de frunte între eroii omenirii. actuală a hrănirii celor cinci mii de oameni. E demn de remarcat că istoria se repetă în Q. M­ area mărturisire a lui Petru (9:18-22) acest punct. Din nou, Isus este pe buzele tuturor. 9:18 Imediat după hrănirea miraculoasă a Discuţiile despre El depăşesc cu mult sfera mulţimilor, urmează acel act minunat prin care bi­sericii creştine. Iarăşi, există o diversitate de Petru L-a mărturisit pe Cristos la Ce­zar­eea lui opinii cu privire la El. Papini vede în Isus Poe­tul. Filip. Oare minunea hrănirii mulţimii cu cele Bruce Barton vede în El Omul de acţiune. cinci pâini şi doi peşti să fi deschis ochii Middleton Murry vede în El un mistic. Oameni acestui ucenic, dându-i posibilitatea de a vedea care nu au, altminteri, nici o înclinaţie pentru gloria Domnului Isus, de Uns al lui credinţa adevărată, sunt gata să-L preamărească Dumnezeu? Majoritatea comentatorilor şi cer- pe Isus ca pe un model de perfecţiune pentru cetătorilor Scripturii sunt de părere că acest sfinţi şi o căpete­nie a tuturor liderilor morali care incident petrecut la Cezareea lui Filip constitu- au trăit vreoda­tă. „Chiar acum“, a declarat John ie momentul de cumpănă din misiu­nea de Stuart Mill, „nu ar fi uşor nici pentru un necre- Învăţător a Mântuitorului, în procesul de for- dincios să găsească o traducere mai bună a regu- mare a celor doisprezece. Până în acest punct, lii virtuţii, de la abstract la concret, decât să El îi ajutase cu multă răbdare să dobândească încerce să trăiască o viaţă care să poată fi apro- o apreciere a adevăratei Sale identităţi şi a bată de Isus“. Asemenea oamenilor din vremea lucrării pe care o putea face prin ei. Odată Lui, care L-au numit Ioan, Ilie, Ieremia, tot aşa, atins acest obiectiv, Domnul se îndreaptă acum oamenii din vremea noastră au ajuns la un con- cu fermitate spre cruce. Isus S-a rugat singur. sens deplin asupra faptului că printre eroii şi Nu găsim consemnat că Domnul Isus S-ar fi sfinţii din toate veacurile Isus rămâne suprem. rugat vreodată cu ucenicii. Da, El S-a rugat Dar Isus nu S-a mulţumit cu acest gen de pentru ei, S-a rugat în prezenţa lor şi, desigur, recunoaştere. Oamenii spuneau că El este Ioan, i-a învăţat şi pe ei să se roage, dar viaţa Lui Ilie, Ieremia. Dar asta însemna că El nu era decât de rugăciune era separată de a lor. După ce unul dintr-o serie de oameni mari. Ar fi însemnat că există paralele şi precedente şi chiar dacă El

Luca 225 ocupă locul întâi, totuşi nu ar fi decât primus inter viaţă; înseamnă să nu mai alegi şi să nu mai pares, primul dintre mai mulţi egali. Dar nu acesta plănui­eşti tu însuţi ce vei face. Înseamnă să-L este Cristosul pe care-L proclamă Noul Testament. recunoşti ca Domn al tău în toate dome­niile Oamenii pot fi de acord cu afirmaţia lui Cristos vieţii tale. A-ţi lua crucea înseamnă a alege în despre identitatea Sa sau o pot resp­inge. Dar asu- mod deliberat viaţa pe care a trăit-o El. Asta pra realităţii şi veridicităţii afirmaţiei nu există nici presupune: o umbră de îndoială. Cristos a afirmat despre Sine –Opoziţie din partea celor dragi. că este ceva şi cineva cum nu a mai fost şi nu va –Ocara lumii. mai fi, fără precedent, fără rival, cu totul unic –Să fii gata să-ţi uiţi familia şi casa şi (vezi, de pildă, Mat. 10:37; 11:27; 24:35; Ioan pământurile şi traiul de tihnă pe care ţi l-ar 10:30; 14:6).27 putea oferi viaţa aceasta. –Totală predare şi bizuire pe Domnul. 9:21, 22 După istorica mărturisire a lui –Ascultare de conducerea şi călăuzirea Petru, Domnul le-a poruncit cu tărie să nu Duhului Sfânt. spună nimănui lucrul acesta, întrucât nimic –Vestirea unui mesaj nepopular. nu avea voie să întrerupă înaintarea Sa spre –Să mergi singur pe cărare. cruce. Apoi Mântuitorul le-a dezvăluit uceni­ –Să înfrunţi atacuri organizate din partea cilor evenimentele care urmau să aibă loc liderilor religioşi tradiţionali. curând în viaţa Domnului. El trebuia să sufe- –Să suferi din pricina neprihănirii. re, să fie respins de conducătorii religioşi ai –Să ai parte de calomnii şi ruşine. Israelului, să fie ucis şi apoi să învie a treia –Să-ţi torni viaţa ca jertfă pentru alţii. zi. Ce uluitor va fi fost acest anunţ pentru ei! –Să mori faţă de eul tău propriu şi faţă de Să nu uităm că aceste cuvinte au fost rostite lume. de singurul Om neprihănit şi total lipsit de Dar mai înseamnă să apuci viaţa cea ade- păcat care a trăit vreodată pe acest pământ. vărată! Înseamnă să găseşti cel puţin motivul Au fost rostite de adevăratul Mesia al Israelului. existenţei noastre. Şi mai înseamnă răsplată Au fost cuvintele lui Dumnezeu întrupat. Ele veşnică. Noi ne retragem instinctiv de la o ne spun că viaţa de împlinire, viaţa desăvârşi- viaţă de purtare a crucii. Minţile noastre nu tă, viaţa de ascultare deplină de voia lui sunt dispuse să accepte că aceasta ar putea fi Dumnezeu presupune suferinţă, respingere, voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Şi moarte, într-o formă sau alta, şi apoi învierea totuşi, cuvintele lui Cristos: „Dacă doreşte să la o viaţă fără de moarte. Este viaţa care se vină cineva după Mine“ înseamnă că nimeni lasă turnată pentru alţii. nu e scutit de aceasta şi nimeni nu e scuzat. Desigur toate acestea erau diametral opuse 9:24 Tendinţa naturală este de a ne salva concepţiei populare despre rolul lui Mesia. viaţa, printr-o existenţă uşoară, trăită pentru Oamenii se aşteptau să vadă un lider fioros, eul nostru propriu, ancorată într-o rutină şi cu sabia scoasă, care să-i nimicească pe ina- dedicată obţinerii unor satisfacţii. S-ar putea să mici. Astfel, ucenicii vor fi fost, la rândul lor, ne complacem în satisfacerea plăcerilor şi ape- şocaţi de cele spuse de Isus. Dar dacă, aşa titurilor noastre prin trăirea unei vieţi de tihnă, cum au mărturisit ei înşişi, Isus era cu adevă- de lux, confort, de trăire numai pentru clipa rat Cristosul lui Dumnezeu, atunci nu aveau prezentă, vânzându-ne talentele şi tot ce avem motive să fie deziluzionaţi sau descurajaţi. mai scump lumii, în schimbul unor ani de Dacă El este Unsul lui Dumnez­eu, atunci falsă siguranţă. Dar prin însuşi actul acesta, cauza Lui nu va putea da greş niciodată. noi ne pierdem viaţa, adică lăsăm să ne Indiferent ce I s-ar fi întâmplat Lui sau lor, ei scape adevăratul scop al vieţii şi plăcerea pro- erau mereu învingători. Victoria şi îndreptăţi­rea fund spirituală care însoţeşte o asemenea viaţă. lor erau inevitabile. Pe de altă parte, putem să ne pierdem viaţa din pricina Mântuitorului. Oamenii vor crede R. Invitaţia de a ne lua crucea (9:23-27) despre noi că suntem nebuni, dacă aruncăm în 9:23 După ce le-a schiţat viitorul Său pro- vânt ambiţiile noastre egoiste, dacă căutăm priu, Domnul i-a invitat pe ucenici să-L mai întâi împărăţia lui Dumne­zeu şi neprihăni- urmeze. Asta însemna să se lepede de ei rea Lui. Dar această viaţă de renunţare este înşişi şi să-şi ia crucea. A te lepăda de tine singurul trai cu adevărat au­tentic şi vrednic de însuşi înseamnă a renunţa de bună voie la aşa- trăit. El este însoţit de o bucurie şi o sfântă numitul drept de a-ţi croi propriul drum în trăire fără grijă, de o satisfacţie lăuntrică pro-

226 Luca fundă, care întrece orice imaginaţie. văzut noi înşine, cu ochii noştri, măreţia Lui. 9:25 Stând de vorbă cu cei doisprezece, Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi Mântuitorul Şi-a dat seama că dorinţa de ago- slavă, atunci când din slava minunată s-a auzit un nisire a bunurilor materiale ar putea fi o piedi- glas care Îi zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiu- că serioasă în calea unei predări depli­ne. Şi bit, în care Îmi găsesc desfăta­rea“. Şi noi înşine astfel, El a spus, de fapt: „Să presupu­nem că am auzit acest glas venind din cer, fiind cu El pe ai putea aduna tot aurul şi argintul din lumea muntele sfânt. (2 Pet. 1:16-18). întreagă, că ai putea poseda toate proprietă­ţile funciare şi averile posibile, toate acţiu­nile şi Observaţi continuitatea învăţăturilor Dom­ obligaţiunile de la bursă – cu un cuvânt, tot nului din acest pasaj. Doar cu puţin timp înain- ce este de valoare materială – şi să presupu- te El anunţase că va fi în curând respins, că va nem că, în efortul tău febril de a agonisi toate suferi şi că va muri. El i-a chemat pe ucenicii acestea, ai pierde adevăratul scop al vieţii, la Săi să-L urmeze printr-o viaţă de lep­ădare de ce ţi-ar folosi toate cele adunate? Le-ai avea în sine, de suferinţă şi de jertfire. Acum El spune, stăpânire doar pentru puţin timp, după care de fapt: „Dar să nu uitaţi că dacă veţi suferi cu te-ai despărţi de ele pe veci. Ar fi o cumplită Mine, veţi şi domni cu Mine. Dincolo de cruce nebunie să-ţi vinzi singura viaţă scurtă ce ţi este gloria. Răsplata viitoare este cu mult, s-a dat pentru câtev­a jucării prăfuite“. nespus de mult mai mare decât preţul pe care 9:26 O altă piedică în calea unei predări trebuie să-l plăteşti acum“. totale faţă de Cristos este frica de ocară, de batjocură, teama de a fi făcut de ruşine. Este S. Schimbarea la faţă a Fiului Omului cu totul iraţional ca o creatură să se ruşineze (9:28-36) de Creatorul ei; e de neconceput ca un păcă­ 9:28, 29 Cam la opt zile după aceea, Isus tos să-i fie ruşine de Mântuitorul său. Şi i-a luat cu El pe Petru, Ioan şi pe Iacov şi s-a totuşi, care din noi este fără vină la acest suit pe un munte să Se roage. Nu se cunoaşte capitol? Domnul a recunoscut posibilitatea ca poziţia geografică a acestui munte, deşi o posi- noi să ne temem de a fi ruşinaţi şi, prin bilitate ar fi falnicul Munte Hermon, cu vârful urmare, ne-a avertizat solemn cu privire la acoperit de zăpadă. Pe când Se ruga Domnul, acest pericol. Dacă evităm ruşinea şi ocara înfăţişarea exterioară a feţei Sale a început să oamenilor, fiind creştini de formă, care se iau se schimbe. Iată un adevăr surp­rinz­ător: una din după cei mulţi, care merg după turmă, Fiul schimbările pe care le produce rugăciunea este Omului Se va ruşina şi El de noi când va veni cea a înfăţi­şării feţei. Faţa Sa strălucea puternic, în slava Lui şi în slava Tatălui Său, şi în slava iar hainele Sale erau de un alb strălucitor. sfinţilor îngeri. El a subli­niat slava tripartită a După cum am menţionat mai sus, aceasta a Venirii Lui a Doua Oară, ca şi când ar fi dorit prefigurat gloria de care va avea parte când va să spună că orice ruşine şi ocară pe care veni împărăţia Sa. Pe când S-a aflat aici pe le-am putea suferi pentru El acum vor fi insig- pământ, gloria Lui a fost, de obicei, acoperită nifiante când Se va arăta El în glorie, iar cei de trupul Său de carne. Dar în timpul ce Îl tăgăduiesc acum vor fi ruşinaţi. Mileniului, gloria Sa va fi descoperită în toată 9:27 Menţionarea slavei Sale în acest punct splendoarea sa. Îl vom vedea în toată splendoa- formează veriga de legătură cu ceea ce urmea- rea şi maiestatea Sa, după cum se exprimă ză. Acum Domnul prezice că unii din ucenicii profesorul W. H. Rog­ers: care stăteau acolo aveau să vadă împărăţia lui Dumnezeu înainte de a muri. Cuvintele În schimbarea Sa la faţă, avem în miniatură toate Sale îşi găsesc împlinirea în verse­tele 28-36, în trăsăturile pertinente ale viitoarei împărăţii. Îl vedem cele petrecute pe Muntele Schimbării la Faţă. pe Domnul îmbrăcat în slavă, şi nu în zdrenţele Ucenicii implicaţi au fost Petru, Iacov şi Ioan. umilirii. Îl privim pe Moise, în starea sa glorificată, Pe Munte ei au văzut o anticipare a ceea ce pe reprezentantul celor născuţi din nou, care au va fi atunci când Dom­nul Isus Îşi va stabili intrat în împărăţie prin intermediul morţii. Îl obser- împărăţia pe pământ. Petru precizează acest văm pe Ilie, înconjurat de slavă, reprezentantul lucru în a doua sa epistolă: celor răscumpăraţi care au intrat în împărăţie prin strămutare. Apoi sunt cei trei ucenici, Petru, Iacov Căci v-am făcut cunoscut puterea şi venirea şi Ioan, care nu sunt pro­slăviţi, ei fiind reprezen- Domnului nostru Isus Cristos, nu urmărind nişte tanţii Israelului în carne, în timpul Mileniului. Apoi basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am e mulţimea de la poalele muntelui, care reprezintă

Luca 227 naţiunile ce vor fi introduse în împărăţie după fiul posedat de demon. Era singurul său copil inaugurarea ei.28 şi, cum era de aşteptat, bucuria inimii lui. Ce negrăită durere va fi avut acest tată să-şi vadă 9:30, 31 Moise şi Ilie au stat de vorbă cu fiul încleştat în aceste convuls­ii demonice! Isus despre plecarea (sau „ieşirea“ – textual: Aceste crize se declanşau dintr-o dată, fără exodul) Lui, pe care avea s-o realiz­ eze la nici o prevenire. Tânărul striga cu glas tare şi Ierusalim. Observaţi, de asemenea, că moar- apoi făcea spume la gură. Numai după o tea Sa este numită aici o realizare. Trebuie luptă cumplită pleca demonul, lăsându-l pe remarcat, de asemenea, că moartea este descri- băiat plin de răni. să pur şi simplu ca un exod – nu o încetare a 9:40 Tatăl le ceruse anterior ajutor uceni­ existenţei, ci o plecare de la un loc la altul. cilor, dar aceştia au fost neputincioşi. De ce 9:32, 33 Ucenicii dormeau, pe când se nu au putut ucenicii să-l ajute pe băiat? Poate întâmplau toate acestea. Iată ce spune epis­ că ajunseseră în acest punct să-şi desfăşoare copul Ryle: slujba cu un anumit grad de detaşare profesio- nală. Sau poate credeau că puteau conta pe o A se observa că aceiaşi ucenici care au dormit slujire plină de Duhul, fără ca ei să trebuiască aici, în timpul viziunii gloriei, au fost găsiţi dor- să facă un permanent exerciţiu spiritual. Poate mind şi în timpul agoniei din grădina Ghetsi­mani. că luau lucrurile de-a gata, fără să le aprecieze Carnea şi sângele trebuie cu adevărat să fie la justa lor valoa­re. schimbate, înainte de a putea intra în cer. 9:41 Domnul Isus a fost întristat de întreg Sărmanele noastre trupuri pământeşti nu-L pot spectacolul. Fără să numească pe nimeni în privi pe Cristos nici în timpul încercării Sale, nici particular, El a spus: „O, generaţ­ie necre­ nu pot rămâne treze cu El în proslăvirea Sa. dincioasă şi perversă“. Aceste cuvinte au fost Constituţia noastră fizică trebuie să fie modifica­tă adresate fie ucenicilor, fie mulţimii, fie tatălui, substanţial, înainte de a ne putea bucura cu ade- fie tuturor acestor cate­gorii de oameni. Cu toţii vărat de cer.29 erau atât de nepu­tincioşi în faţa nevoii umane, în pofida faptu­lui că puteau să se racordeze la Când s-au trezit de-a binelea, au văzut resursele Sale infinite de putere. Cât mai tre- strălucirea slavei lui Cristos. În efortul de a buia să stea El cu ei şi să-i suporte? Apoi i-a păstra caracterul sacru al acestei ocazii, Petru spus tatălui: „Adu-ţi fiul aici!“ a propus să ridice trei corturi (sau colibe) 9:42, 43a Pe când venea încă băiatul spre unu în onoarea lui Isus, unu în onoarea lui Isus, a fost cuprins de demon şi aruncat la Moise şi unu în onoarea lui Ilie. Dar ideea pământ cu violen­ţă. Dar Isus nu S-a mirat de sa era bazată pe râvnă fără pricepere. această manifestare de putere a unui duh rău; 9:34-36 Glasul lui Dumnezeu s-a auzit necredinţa oamenilor a fost aceea care Îl din norul care îi acoperea, recunoscându-L pe împiedica să lucreze, mai degrabă decât Isus ca Fiul Său preaiubit şi spunându-le să put­erea demonismului. El a izgonit apoi duhul asculte ce le spune şi să-I fie supuşi. De necurat, l-a vindecat pe copil şi l-a redat tată- îndată ce nu s-a mai auzit glasul, Moise şi lui său. Oamenii au fost cuprinşi de uimire Ilie au dispărut. Nu mai era acolo cu ei decât şi au recunoscut că Dumnezeu a făcut o Isus. Aşa va fi şi în împărăţie. El va avea minune în mijlocul lor. Ei au văzut în miracol preeminenţa în toate lucrurile. El nu va împăr- o manifestare a maiestăţii lui Dum­nezeu. ţi cu nimeni slava Sa. U. F iul Omului Îşi prezice moartea Plecând de acolo, ucenicii au fost atât de şi învierea (9:43b-45) uluiţi, încât nu au discutat evenimentul cu cei- 9:43b, 44 Ucenicii puteau fi înclinaţi să lalţi ucenici. creadă că Învăţătorul va continua să facă minuni până când întreaga naţiune Îl va acla- T. Vindecarea unui îndrăcit (9:37-43a) ma ca Rege. Dar pentru a le scoate această 9:37-39 De pe muntele slavei, Isus şi cu idee din cap, Domnul le-a amintit din nou că ucenicii s-au întors a doua zi în valea nevo­ilor Fiul Omului trebuia să fie trădat în mâinile umane. Viaţa îşi are clipele de exaltare spiritu- oamenilor, adică să fie ucis. ală, dar Dumnezeu le echilibrează cu rutina 9:45 De ce nu au înţeles ei această pre­ zilnică de trudă şi consum. Din mulţi­mea zicere? Pur şi simplu pentru că au alunec­at care L-a întâmpinat a păşit în faţă un tată din nou în modul de a-L privi pe Mesia ca îndurerat, care s-a rugat de Isus să-i vindece

228 Luca pe un erou popular. Conform gândirii lor, tru faptul că au scos mai mulţi demoni decât moartea Lui avea să însemne înfrângerea cau- ei. Fiecare ucenic are datoria să se păzească zei. Speranţele lor pământeşti erau atât de de această tendinţă de exclu­sivism – de a puternice, încât nu mai erau în stare să îmbră­ monopoliza puterea spirituală şi prestigiul care ţişeze nici o altă opinie contrară. Nu Dum­ decurge din ea. nezeu ascundea adevărul de ei, ci adevărul era 9:50 „Nu-l opriţi“, i-a răspuns Isus, ascuns din cauza propriului lor refuz încă­ „fiindcă cine nu este împotriva voastră este păţânat de a crede. Lor le era chiar teamă să pentru voi“. Dar faţă de Persoana şi lucrarea ceară o clarificare – ca nu cumva aceasta să lui Cristos, nu poate exista neutralitate. Dacă le confirme temerile! oamenii nu sunt pentru Cristos, ei vor fi V. A devărata măreţie în împărăţie (9:46-48) împotriva Lui. Când e vorba însă despre sluji- 9:46 Ucenicii nu numai că se aşteptau ca rea creştină, iată ce spune A. L. Wil­liams: împărăţia să fie inaugurată din clipă în clipă, ci aspirau să ocupe poziţii de prestigiu în Creştinii serioşi trebuie să nu uite că atunci când cadrul ei. Deja au început să se certe între ei cei din afară fac ceva în Numele lui Cris­tos, pentru a stabili care va fi cel mai mare. acest lucru, în mare, va promova cauza Lui... 9:47, 48 Ştiind ce întrebare îi frământa, Răspunsul Domnului a presupus un adevăr pro- Isus a luat un copilaş lângă El şi a explicat fund şi cuprinzător. Nici o societate, oricât de că oricine primeşte un copilaş în numele Lui sfântă ar fi, nu ar putea pretinde că posedă în Îl primeşte pe El. La prima vedere, asta nu exclusivitate puterile Divine indisolubil legate de pare să aibă vreo legătură cu întrebarea despre o autentică şi fidelă folosire a Numelui Său.30 cine este cel mai mare dintre ucenici. Dar deşi nu e evidentă, legătura pare să fie următoarea: VII. C REŞTEREA OPOZIŢIEI FAŢĂ DE adevărata măreţie se poate vedea din grija FIUL OMULUI (9:51–11:54) plină de abnegaţie pe care o manifestă cineva pentru cei mici, pentru cei neajutoraţi, pentru A. S amaria Îl respinge pe Fiul Omului cei pe lângă care lumea trece fără să-i bage în (9:51-56) seamă. Astfel când Isus a spus că „cei mai mici dintre voi vor fi mari“, El S-a referit la 9:51 Se apropia timpul înălţării lui Isus la cel care s-a smerit pe sine până într-acolo cer. El ştia bine acest lucru. El ştia, de aseme- încât să se asocieze cu credincioşi lipsiţi de nea, că până acolo trebuia să urmeze mai întâi prestanţă, nesemnifi­cativi şi chiar dispreţuiţi. crucea şi astfel a pornit cu hotăr­âre spre Ierusalim şi tot ce-L aştepta acolo. În Matei 18:4, Domnul a spus că cel mai 9:52, 53 Un sat samaritean situat pe ruta mare în împărăţia cerurilor este cel care se Sa s-a dovedit neospitalier Fiului lui Dumne­ smereşte asemenea unui copil. Aici, la Luca, zeu. Oamenii ştiau că El Se duce la Ierusa­lim. problema care se pune este aceea de a te Or, pentru ei acesta a constituit un motiv sufi- identifica cu cei mai umili dintre copiii lui cient pentru a-I refuza accesul. Se ştie că între Dumnezeu. În ambele cazuri, se cere să ocupi samariteni şi iudei existau sentimente de ură un loc smerit, aşa cum a făcut Mântui­torul. neîmpăcată. Spiritul lor sectar, atitudi­nea lor W. Fiul Omului interzice sectarismul segregaţionistă, aroganţa lor rasială – acestea (9:49, 50) au fost cauzele care i-au împiedic­at să-L pri- 9:49 Acest incident pare să ilustreze com- mească pe Domnul Slavei. portarea de care Domnul tocmai le spusese 9:54-56 Iacov şi Ioan au fost atât de indig- ucenicilor să se ferească. Ei dăduser­ă peste naţi de această lipsă de omenie încât s-au oferit unul care scotea demoni în numele lui Isus. să cheme foc din cer, ca să-i distrugă pe aceşti Ucenicii i-au interzis să facă acest lucru, pen- răufăcători! Isus însă i-a mustrat îndată. El nu a tru simplul motiv că el nu făcea parte din venit să nimicească vieţile oamenilor, ci să le adepţ­ii lor. Cu alte cuvinte, ei refuzaseră să salveze. Acesta era anul de îndurare al primească un copil al Domnul­ui în Numele Domnului, şi nu ziua răzbunării Dumnezeului Său. Aici s-au dovedit sectari şi înguşti. Ei nostru. Ei ar fi trebuit să fie pătrunşi de har, şi trebuia să se bucure că demonul a fost scos nu de un spirit de răzbunare. afară din om. Niciodată nu trebu­ia să fie geloşi pe vreun om sau grup de oameni pen- B. Piedici în calea uceniciei (9:57-62) 9:57 În aceste versete, întâlnim trei din principalele piedici în calea unei ucenicii adevă-

Luca 229 rate, pornite din inimă. Primul om era convins problemă l-a abătut de la cărarea unei ucenicii că doreşte să-L urmeze pe Isus oriunde. El nu fără re­zerve. a aşteptat să fie chemat, ci, impulsiv, s-a oferit 9:60 Domnul a mustrat această duplicit­ate, singur să vină. El era plin de încredere de sine, cu cuvintele: „Lasă morţii să-şi îngroa­pe de râvnă fără pricepere, fără să se fi gândit mai morţii, iar tu du-te şi predică împărăţia lui întâi cât îl va costa acest act. El nu cunoştea Dumnezeu“. Cei morţi spiritual pot să-i sensul cuvintelor pe care le-a rostit. îngroape pe cei morţi fizic, dar ei nu pot pre­ 9:58 La început, răspunsul lui Isus nu pare dica Evanghelia. Ucenicii nu trebuie să acorde să fie legat de oferta omului. În realita­te, între prioritate acelor sarcini pe care şi cei nemântu- cele două există o puternică legătură. Isus a iţi le pot înfăptui la fel de bine ca şi creştinii. spus, de fapt: „Îţi dai tu seama ce înseamnă Credinciosul trebuie să se asigure că va fi să Mă urmezi pe Mine? Înseamnă să renunţi indispensabil în privinţa scopului principal al la orice confort în viaţă. Eu nu am nici măcar vieţii sale. Principala sa ocupaţie trebuie să fie o locuinţă proprie. Pământul nu-Mi oferă nici aceea de a promova cauza lui Cristos pe o odihnă. Vulpile şi păsările au mai multă pământ. tihnă şi siguranţă decât am Eu. Prin urmare, 9:61 Al treilea om dornic să fie ucenic se eşti tu dispus să Mă urmezi, chiar dacă prin aseamănă cu primul, prin aceea că s-a oferit aceasta va trebui să renunţi la toate lucrurile singur să-L urmeze pe Cristos. El se aseamă­ pe care majoritatea oamenilor le consideră nă şi cu al doilea, prin faptul că a rostit con- dreptul lor inalienabil?“ Când citim că Fiul tradicţia: „Doamne... mai întâi eu“. Adică mai Omului nu are unde-Şi pleca capul, suntem întâi a voit să se ducă să-şi ia rămas bun de înclinaţi să-L compătim­ im. Un comentator a la familie. În sine, cererea era rezonabilă şi remarcat următoarele: „El n-are nevoie de adecvată, dar chiar şi activităţile de obşte ale compasiunea noastră. Mai degrab­ă, tu eşti de vieţii pot fi greşite, atunci când sunt aşezate compătimit, dacă eşti proprietar­ul unei case mai presus de ascultarea imediată şi fără mur- care te reţine, atunci când Cristos ar vrea să mur de Domnul. fii pe înălţimile lumii“. Nu ni se spune ce s-a 9:62 Isus i-a spus că oricine a pus mâna mai întâmplat cu omul acesta după aceea. pe plugul uceniciei nu mai are voie să se uite Presupunem că n-a fost dispus să renunţe la în urmă;31 în caz contrar, nu este vrednic de confortul şi plăcerile vieţii, pentru a-L urma pe împărăţia lui Dumnezeu. Adepţii lui Cristos Fiul lui Dumne­zeu. nu sunt plămădiţi din aluat şovăiel­nic; nu sunt 9:59 Al doilea om a auzit chemarea pe oameni care umblă cu jumătăţi de măsură sau care i-o făcea Cristos de a-L urma. El era care visează cu ochii deschişi ori se complac dispus, într-un fel, dar mai întâi voia să facă în sentimentali­sme. Nici un fel de considerente altceva. El voia să meargă şi să-şi îngroape de familie sau prieteni – oricât de îndreptăţite tatăl. Observaţi ce spune el: „Doamne, las­ă- ar fi acestea în sine – nu au voie să-i abată mă mai întâi să mă duc“. Cu alte cuvint­e, pe ucenici de la totala lor predare pentru „Doamne... mai întâi eu..“. El I S-a adre­sat lui Domnul. Expresia „nevrednic pentru împă- Isus cu titlul „Doamne“, dar, în reali­tate, şi-a răţie“ nu se referă la mântuire, ci la slujire. pus pe planul întâi dorinţele şi interesele sale Nu se pune problema intrării în împărăţie, ci a personale. Cuvintele „Doam­ne“ şi „mai întâi slujirii în împă­răţie, după ce am intrat în ea. eu“ sunt diametral opuse. Trebuie să facem o Vrednicia noastră de a intra în împărăţie rezidă alegere: ori Domnul, ori persoana noastră. Dacă numai şi numai în Pers­oana şi lucrarea tatăl lui murise deja sau dacă fiul său intenţio- Domnului Isus. Ea ni se acordă prin credinţa na să aştepte acasă până când acesta va muri, în El. nu are importanţă. Ceea ce contează este că El Şi astfel avem trei piedici în calea uceni­ a permis unui lucru să ocupe locul întâi în ciei, aşa cum sunt ele exemplificate în cei trei viaţa sa, în defavoarea chemării lui Cristos. Este oameni de care ne-am ocupat: absolut legitim şi justificat să dăm dovadă de respect pentru un tată decedat sau aflat pe 1. Conforturi materiale. moarte, dar atunci când permitem unei persoane 2. Un loc de muncă sau o ocupaţie. sau lucru să rivalizeze cu Cristos, acest lucru 3. Familia şi prietenii. devine negreşit un păcat. Omul din text avea Cristos trebuie să domnească în inima altceva de făcut – avea de rezolvat o proble- noastră fără nici un alt pretendent la tronul din mă, am putea spune – numai că această ea. Toate celelalte pasiuni şi loialităţi trebuie să ocupe un loc secundar.

230 Luca C. Trimiterea celor şaptezeci (10:1-16) Deşi ei trebuie, evident, să fie amabili şi 10:1-12 Este singurul loc din Evanghelii în manieraţi, ei au însă datoria să folosească tim- care Domnul îi trimite pe cei şaptezeci32 de pul în scopul glorioasei vestiri a Evangheliei, ucenici. E un caz similar cu trimiterea celor mai degrabă decât în vorbe fără rost. Nu este doisprezece de la Matei 10. Dar acolo ucenicii timp pentru întârzieri nejustificate. sunt trimişi în regiunile din nord, în vreme ce 6. Ei trebuie să primească ospitalitatea ori- cei şaptezeci sunt trimişi în sud, urmând trase- unde li se oferă (v. 5, 6). Dacă salutul lor iniţi- ul de-a lungul căruia se deplasa Domnul spre al este primit favorabil, atunci gazda este un fiu Ierusalim. Misiunea aceasta părea destinată al păcii. Este un om pe care îl caract­erizează pregătirii căii pentru Domnul în călătoria Sa pacea şi care primeşte mesajul păcii. Dacă de la Cezareea lui Filip, din nord, prin Galileea ucenicii sunt respinşi, să nu se lase descurajaţi! şi Samaria, traversând apoi Iordanul, mergând Pacea lor se va întoarce iarăşi la ei, adică, nu spre sud, prin Pe­reea, şi traversând din nou s-a irosit nimic, nu s-a înregistrat nici o pierde- Iordanul, pentru a ajun­ge la Ierusalim. re, căci alţii o vor primi. Deşi misiunea şi funcţia deţinute de ucenici 7. Ucenicii trebuie să rămână în aceeaşi au fost doar temporare, totuşi in­strucţiunile casă care le-a oferit la început ospitalitate (v. Domnului nostru către aceşti oameni sugerează 7). A se muta din casă în casă ar risca să-i multe principii de viaţă, care se aplică la creş- înfăţişeze în postura unora care umblă după tinii din toate veacurile. cea mai confortabilă cazare, când, în realitat­e, Unele din principii pot fi rezumate în felul ei ar trebui să trăiască o viaţă simplă de mul- următor: ţumire. 1. El i-a trimis doi câte doi (v. 1). Asta 8. Ei nu trebuie să ezite să mănânce orice sugerează o mărturie competentă. „Prin gura a hrană sau să bea orice băutură ce li se oferă (v. doi sau trei martori va fi statornicit orice 7). Ca slujitori ai Domnului, li se cuvine să fie cuvânt“ (2 Cor. 13:1). întreţi­nuţi. 2. Slujitorul Domnului trebuie să se roage 9. Oraşele şi târgurile ocupă o poziţie fie încontinuu ca Domnul să scoată lucră­tori la favorabilă, fie potrivnică Domnului, exact aşa secerişul Lui (v. 2). Nevoia este întotd­eauna cum se întâmplă şi cu persoanele indivi­duale mai mare decât disponibilitatea lucrătorilor. (v. 8, 9). Dacă oamenii dintr-un ţinut sunt Când ne rugăm pentru lucrători, trebuie, evi- receptivi la mesajul vestit, ucenicii trebuie să dent, să fim gata să ieşim noi înşine la lucru! predice în acel loc, să accepte ospita­litatea Observaţi ordinea: rugaţi-vă (v. 2) şi mergeţi oferită şi să aducă acelui oraş binecuvân­tă­rile (v. 3). Evangheliei. Slujitorii lui Cristos trebuie să 3. Ucenicii lui Isus sunt trimişi într-un mănânce ce li se pune înainte, adică să nu fie mediu ostil (v. 3). Ei sunt, după aparenţele mofturoşi în privinţa mâncării sau să producă exterioare, ca nişte miei în mijlocul lupilor. Ei deranj în casa resp­ectivă. La urma urmelor, nu nu se pot aştepta să fie trataţi regeşte de către hrana este lucrul cel mai important din viaţa lume, ci, mai degrabă, să fie persecutaţi şi lor. Ora­şele care îi primesc pe solii Domnului chiar omorâţi. încă au parte de vindecarea locuitorilor lor, 4. Considerente de confort personal nu au bol­navi de păcat. De asemenea, Regele Se ce căuta în comportarea lor (v. 4a). „Să nu apropie foarte mult de ei (v. 9). luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici san- 10. Un oraş s-ar putea să respingă Evan­ dale“. Termenul pungă se referă la re­zerve ghelia şi apoi să i se ia privilegiul de a mai financiare. Traista sugerează rezer­ve de ali- auzi Evanghelia (v. 10-12). Vine o vreme, în mente. Sandalele se referă fie la o pereche relaţiile lui Dumnezeu cu oamenii, când mesa- de rezervă, fie la încălţăminte conf­ortabilă. jul este auzit pentru ultima oară. Oamen­ii nu Toate trei elementele relevă sărăcia care, deşi au voie să se joace cu Evanghelia, deoarece în termeni materiali denotă că persoana respec- aceasta s-ar putea să fie retrasă pe veci. tivă nu are nimic, în realitate, posedă toate Lumina va fi retrasă de la cei care o resping. lucrurile, fiind o sărăcie care îi face pe mulţi Oraşele şi satele care au avut privil­egiul de a bogaţi (2 Corinteni 6:10). auzi vestea bună, dar au refuzat-o, vor fi jude- 5. „Să nu salutaţi pe nimeni pe drum“ (v. cate mai aspru decât Sodoma. Cu cât este 4b). Slujitorii lui Cristos nu trebuie să iroseas- mai mare privilegiul, cu atât mai mare este şi că timpul lor preţios, cu formule lungi, cere- responsabilitatea! moniale de bineţe, cum este obice­iul în Orient. 10:13, 14 Rostind aceste cuvinte, Isus Şi-a

Luca 231 adus aminte de trei oraşe din Galileea ce fuse- ar putea însemna că El a văzut în succesul lor seră mai privilegiate decât toate. Locui­torii o anticipare a căderii viitoare a lui Satan... ca acestor oraşe Îl văzuseră pe Dom­nul săvârşind un fulger din cer. Jamieson, Fausset şi Brown măreţele Sale minuni, pe străzile lor. Cu toate parafrazea­ză cuvintele Sale: acestea, ei L-au respins. Dacă minunile pe care le-a făcut El în Horaz­ in şi în Betsaida... Am mers pe urmele voastre, în misiunea pe care ar fi fost făcute în Tir şi Sidon, străvechile aţi desfăşurat-o şi am urmărit izbânzile de care cetăţi de pe coasta Mării Mediterane s-ar fi aţi avut parte. În timp ce voi vă minunaţi de pocăit din toată inima. Întrucât cetăţile din faptul că demonii vă sunt supuşi, în Numele Galileea au rămas indiferente în faţa lucrărilor Meu, în faţa ochilor Mei s-a deschis un spectacol săvâr­şite de Isus în mijlocul lor, judecata care şi mai măreţ: cu iuţeala fulgerului, care se abate se va abate peste ele va fi mai severă decât din cer pe pământ, l-am văzut pe Satan căzând aceea care a venit peste Tir şi Sidon. Istoria din cer. con­firmă faptul că distrugerea Horazinului şi a Betsai­dei a fost atât de profundă încât astăzi Această cădere a Satanei nu a avut încă nici locul unde au existat nu li se mai loc pe scara timpului. El va fi aruncat din cer cu­noaşte. de Mihail şi de îngerii săi (Apo. 12:7-9). 10:15 Capernaum a devenit oraşul adop- Lucrul acesta va avea loc în timpul Marii tiv al lui Isus, după ce S-a mutat din Nazaret. Strâmtorări, înaintea glorioasei reveniri a lui Oraşul a fost înălţat până la cer în privinţa Cristos pe pământ, ca să domnească. privilegiului acordat. Dar Caperna­umul şi-a O a doua interpretare posibilă a cuvintel­or dispreţuit Cetăţeanul său cel mai de vază şi a lui Isus este aceea a unui avertisment împotri- pierdut prilejul oferit. Prin urmar­e, va fi jude- va mândriei. Este ca şi cum El ar spune: „Da, cat, fiind coborât până în Hades. sunteţi încântaţi peste măsură de faptul că 10:16 Isus Şi-a încheiat seria de instruc­ până şi demonii vă sunt supuşi. Nu uitaţi însă ţiuni oferite celor şaptezeci, amintindu-le că că mândria este păcatul care stă la originea sunt ambasadorii Săi. Cine îi respingea pe ei tuturor păcatelor. Mândria este aceea care a Îl respingea, de fapt, pe El. Iar cine Îl respin­ dus la căderea lui Lucifer şi izgonirea sa din ge pe El Îl respinge pe Dumnezeu, Tatăl. Iată cer. Feriţi-vă de această primejdie!“ ce spune Ryle aici: 10:19 Domnul le dăduse ucenicilor Săi autoritate împotriva forţelor răului. Lor li s-a Probabil nu există cuvinte mai solemne în tot acordat imunitate de orice vătămare, pe timpul Noul Testament decât cele din pasajul alăturat, misiunii lor. Şi tot aşa se întâmplă cu toţi din care să reiasă înalta demnitate pe care o slujitorii lui Dumnezeu: şi ei sunt prote­jaţi. implică slujba de slujitor al lui Dumnezeu şi ves- 10:20 Nu de puterea pe care o aveau asu- titor al Cuvântului lui Dumnezeu, precum şi cul- pra duhurilor trebuia să se bucure ei, ci de pabilitatea pe care şi-o asumă cei ce refuză să propria lor mântuire. Aici este singurul loc din asculte mesajul vestit de el. Să nu uităm că aces- Scriptură în care Domnul le-a spus ucenicilor te cuvinte sunt adresate nu celor doisprezece Săi să nu se bucure. Există perico­le ascunse apostoli, ci celor şaptezeci de ucenici, ale căror în succesul înregistrat în slujirea creştină, pe nume şi evoluţie ulterioară ne sunt total necu­ când faptul că numele noastre sunt scrise în noscute. Scott face afirmaţia: „A respinge un cer ne aminteşte de datoria infinit de mare pe ambasador sau a-l trata cu dispreţ constituie un care o avem faţă de Dumn­ezeu şi Fiul Său. afront adus prinţului care l-a împuternicit şi tri- Nu există însă nici un pericol în a ne bucura mis, a cărui autoritate acest ambasador o repre- prea mult pentru mântuirea căpătată prin har. zintă. Apostolii şi cei şaptezeci de ucenici erau 10:21 Fiind respins de masa mare de ambasadorii şi reprezentanţii lui Cristos; iar cei oameni, Isus a privit la adepţii Săi umili şi care i-au respins şi i-au dispreţuit L-au respins şi S-a bucurat în Duhul, mulţumindu-I Tatăl­ui dispreţuit pe El“.33 pentru înţelepciunea Sa nespus de mare. Cei şaptezeci nu erau înţelepţii şi pricepuţii aces- D. Întoarcerea celor şaptezeci (10:17-24) tei lumi. Nu erau intelectuali sau oameni învă- 10:17, 18 Întorcându-se din misiunea lor, ţaţi. Erau doar nişte prunci! Dar erau prunci cei şaptezeci au fost încântaţi de faptul că pătrunşi de credinţă, devotament şi ascultare până şi demonii le sunt supuşi. Răspunsul lui fără murmur. Intelectualii erau prea înţelepţi, Isus poate fi înţeles în două moduri: Mai întâi, prea ştiutori, prea deştepţi ca să mai poată

232 Luca beneficia pe plan spiritual. Mândria lor le-a răspuns mai direct. Dar, în împrejurările date, închis ochii să nu vadă adevărata valoa­re a Isus i-a îndreptat atenţia spre lege. Ce cerea preaiubitului Fiu al lui Dumnezeu. Tocmai legea? Cerea ca omul să-L iubească pe prin prunci poate lucra Dumnezeu cel mai Domnul la modul suprem şi pe aproap­ ele eficace. Domnul nostru S-a bucurat de toţi cei lui ca pe sine însuşi. Isus i-a spus că dacă va pe care Tatăl I i-a dat şi de succe­sul iniţial al face acest lucru, va trăi. celor şaptezeci, prin care se prefigura căderea La prima vedere, s-ar părea că Domnul ulterioară a Satanei. propovăduieşte aici principiul mântuirii prin 10:22 Toate lucrurile au fost date Fiului păzirea legii. Dar nu aşa stau lucrurile. Dum­ de Tatăl Său – fie că e vorba de lucruri din nezeu niciodată nu a intenţionat ca cineva să cer, fie de pe pământ sau de sub pământ. fie mântuit prin păzirea legii. Cele Zece Dumnezeu a aşezat întregul univers sub auto- Porunci au fost date unor oameni care erau ritatea Fiului Său. Nimeni nu ştie cine este deja păcătoşi. Scopul legii nu este de a salva Fiul decât Tatăl. Întruparea este învăluită într- de păcat, ci de a produce conştiinţa cu pri­vire un mister pe care numai Tatăl îl poate pătrun- la păcat. Funcţia legii este de a-i arăta omului de. Cum a putut Dumnezeu să devină Om şi cât de mare şi vinovat păcătos este. să locuiască într-un trup ome­nesc – asta între- Este cu neputinţă ca omul păcătos să-L ce orice pricepere a creatur­ii. Nimeni nu ştie iubească pe Dumnezeu cu toată inima şi pe cine este Tatăl decât Fiul şi cel căruia vrea aproapele său ca pe sine însuşi. Dacă ar Fiul să I-L descopere. Şi Dumnezeu este mai putea face asta de când se naşte până moare, presus de priceperea omenească. Fiul Îl nu ar mai avea nevoie de mântuire. N-ar mai cunoaşte perfect, iar Fiul L-a descoperit celor fi pierdut. Dar chiar şi dacă am admite, prin slabi, umili şi dispreţuiţi, care cred în El (I absurd, că ar putea face acest lucru, răsplata Cor. 1:26-29). Cei care L-au văzut pe Fiul lui ar consta doar dintr-o viaţă îndelungată pe L-au văzut pe Tatăl. Singu­rul Fiu născut care acest pământ, şi nu de viaţă veşnică, în cer. este în sânul Tatălui L-a făcut pe deplin Atâta timp cât ar trăi o viaţă lipsită de păcat, cunoscut pe Tatăl (Ioan 1:18). ar continua să trăiască. Viaţa veşnică este doar Kelly spune: „Fiul Îl descoperă pe Tatăl; pentru păcătoşii care îşi recunosc starea de dar mintea omului se face ţăndări, ori de câte pierzare, fiind mântuiţi prin harul lui ori încearcă să elucideze tainele de nepătruns Dumnezeu. ale slavei personale a lui Cristos“. Afirmaţia lui Isus: „Fă aşa şi vei trăi!“ a 10:23, 24 În particular, Domnul le-a spus avut un caracter pur ipotetic. Dacă referirea pe ucenicilor că ei trăiau într-o epocă de privi­ care a făcut-o Domnul la lege ar fi avut efec- legiu fără precedent. Profeţii şi regii din tul scontat asupra expertului juridic, acesta ar Vechiul Testament au dorit să vadă zilele lui fi exclamat: „Dacă asta cere Dum­nezeu, atunci Mesia, dar nu le-au văzut. Domnul Isus afir- sunt pierdut, total neajutorat şi lipsit de nădej- mă aici că El este Cel spre Care erau îndrep- de. Prin urmare, mă arunc cu totul la picioare- tate privirile profeţilor din Vechiul Testam­ ent le Tale, bizuindu-mă pe dragostea şi îndurarea – Mesia. Ucenicii au avut privi­legiul nespus Ta. Salvează-mă, Doamne, prin harul Tău!“ de mare de a vedea minunile şi de a auzi 10:29 În loc să procedeze aşa, omul a învăţătura predată de Nădejdea Israelului. încercat să se îndreptăţească. Ce l-a deter­ E. Învăţătorul legii şi bunul samaritean minat s-o facă? În definitiv, nimeni nu l-a acuzat. Inima lui mândră era însă conştientă (10:25-37) de faptul că greşise şi s-a semeţit, refuzând să 10:25 Întrebarea pusă de învăţătorul legii, accepte harul. Şi astfel el a întrebat: „Cine expert în învăţăturile Legii lui Moise, nu a este aproapele meu?“ Aici el a recurs la o fost, probabil, sinceră. El încerca să-L prindă tactică diversionistă. pe Mântuitorul în vicleşugul lui, să-L pună la 10:30-35 Tocmai ca răspuns la această încercare. Poate credea că Domnul va repudia întrebare a relatat Domnul Isus istoria bunu­lui legea. Pentru el, Isus nu era decât un samaritean. Detaliile acestei povestiri sunt bine- Învăţător, iar viaţa veşnică era ceva care se cunoscute. Victima jafului (aproape sigur un putea câştiga sau merita. iudeu) zăcea pe jumătate moartă, pe drumul 10:26-28 Domnul a ţinut seama de toate spre Ierihon. Preotul iudeu şi levitul au refuzat acestea, când i-a răspuns. Dacă învăţătorul să-i dea o mână de ajutor – asta întrucât, pro- legii s-ar fi smerit şi pocăit, Mântuitorul i-ar fi babil, se temeau ca să nu fie şi ei jefuiţi, dacă

Luca 233 se opreau pe drum. Tocmai samariteanul „după cum El vrea să ne transforme din detestat a fost acela care a venit în ajutorul experţi ai legii în aproap­ele“.35 Iată ce scrie victimei, dându-i mai întâi primele îngrijiri Charles R. Erdman: medicale şi apoi ducând-o la un han, unde i-a asigurat în continuare îngri­jirea. Pentru samari- Deşi Domnul apreciază tot ceea ce întreprindem teanul acesta, aproapele său a fost iudeul aflat pentru El, El ştie că primul lucru de care avem la strâmtoare. nevoie este să stăm la picioarele Lui şi să aflăm 10:36, 37 Apoi Mântuitorul a pus între­ care e voia Lui; atunci în toate sarcinile pe care barea inevitabilă: Care din aceşti trei s-a le avem de îndeplinit vom fi calmi, plini de pace dovedit a fi aproapele pentru omul căzut în şi bunăvoinţă, slujirea noastră putând, în sfârşit, să necaz? Evident, cel care a dat dovadă de atingă perfecţiunea Mariei, când, într-un cadru îndurare. Urmează că expertul legii trebuie să ulterior, ea a turnat peste picioarele lui Isus parfu- facă şi el la fel. „Dacă un samaritean s-ar mul acela, a cărui mireasmă continuă să umple putea dovedi a fi cu adevărat aproapele pentru lumea.36 un iudeu, arătându-şi mila faţă de el, ­atunci toţi oamenii sunt aproapele“.34 G. Rugăciunea ucenicilor (11:1-4) Nu ne este prea greu să vedem în preot şi Între capitolele 10 şi 11 există un interval în levit imaginea neputinţei legii de a-l ajuta pe care îl parcurge evanghelia după Ioan, la pe un păcătos mort. Legea poruncea: „Să-l capitolele 9:1–10:20. iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ dar 11:1 Găsim aici încă una din frecventele nu-ţi dădea şi puterea de a îndeplini această referiri pe care le face Luca la viaţa de rugă­ poruncă. Nu ne este greu să-l identificăm pe ciune a Domnului nostru – acţiune care se samaritean şi cu Domnul Isus, care S-a cobo- pretează la scopul ce şi l-a propus Luca de rât la locul unde ne aflam noi, ne-a salvat de a-L înfăţişa pe Cristos ca Fiul Omului, Cel păcate şi S-a îngrijit de noi, pentru toată viaţa, care se bizuie mereu pe Dumnezeu, Tatăl Său. de aici de pe pământ, din cer şi din toată Ucenicii au sesizat că rugăciunea era o forţă veşnicia. Preoţii şi leviţii poate ne vor dezamă- reală şi vitală în viaţa lui Isus şi, auzin­du-L pe gi, dar Bunul Samaritean nu ne va da nicioda- El cum Se roagă, s-au simţit îndemn­aţi să se tă motive de deziluzie. roage şi ei. Şi astfel, unul din ucenicii Lui Istoria bunului samaritean a luat o întor­ L-a rugat să-i înveţe să se roage. El nu a sătură neaşteptată. A început prin a răspunde spus: „Învaţă-ne cum să ne rugăm“, ci la întrebarea: „Cine este aproapele meu?“ şi a „Învaţă-ne să ne rugăm“. Dar în felul cum e sfârşit prin a pune întrebarea: „Faţă de cine te formulată, cererea cuprinde şi faptul de a te dovedeşti tu a fi aproapele?“ ruga, şi metoda întrebuinţa­tă. F. Maria şi Marta (10:38-42) 11:2 Modelul de rugăciune pe care li l-a 10:38-41 Domnul Îşi îndreaptă acum aten- dat Domnul Isus cu acest prilej diferă întru­ ţia asupra cuvântului lui Dumnezeu şi asupra câtva de aşa numita „rugăciune domnească“ rugăciunii – cele două extraordinare mijloace din evanghelia după Matei. Deosebirile nu prin care putem fi binecuvântaţi (10:38-11:54). sunt lipsite de anumite rosturi şi semnificaţii Maria stătea la picioarele Domnului şi deosebite. Nici una nu este fără rost. asculta cuvintele Lui, în timp ce Marta era Mai întâi de toate, Domnul i-a învăţat pe împărţită cu multă slujire, făcând pregăti­rile ucenici să se adreseze lui Dumnezeu cu ter- necesare pentru Oaspetele Regal. Marta dorea menul de Tatăl nostru. Această relaţie intimă, ca Domnul s-o mustre pe sora ei pentru fap- de familie, era necunoscută credin­cioşilor din tul că n-o ajută, dar Isus a dojen­it-o blând pe Vechiul Testament. Ea înseam­nă că, pur şi Marta pentru frământarea ei! simplu, credincioşii trebuie să I se adreseze 10:42 Domnul nostru pune mai mult preţ acum lui Dumnezeu ca unui Tată ceresc iubi- pe adoraţia noastră faţă de El, decât pe sluji- tor. Apoi suntem învăţaţi să ne rugăm ca rea noastră, căci în slujirea noastră se pot numele lui Dumnezeu să fie sfin­ţit. Aceasta strecura uneori mândria şi îngâmfarea. A fi exprimă dorul din inima credinc­iosului ca preocupaţi cu El – acesta este singurul lucru Dumnezeu să fie tratat cu toată reverenţa, care trebuie – partea cea bună care nu va fi preamărit şi adorat. În cererea: „Vie împă­ră­ luată. „Domnul vrea să ne convertească din ţia Ta“ avem rugăciunea ca să vină mai Marte în Marii“, comenteaz­ă C.A. Coates, curând ziua în care Dumnezeu să înfrângă forţele răului şi, în Persoana lui Cristos, să

234 Luca domnească la modul suprem asupra pămân- Astfel, s-a dus la un vecin, a bătut la uşa lui tului, unde voia Sa se va face ca în cer. şi i-a cerut trei pâini. La început, vecinul a 11:3 După ce a căutat astfel mai întâi fost deranjat de faptul că a fost trez­it din împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, somn şi nu s-a sinchisit să se scoal­e. Dar la cel care se roagă este învăţat să-şi facă insistenţele vecinului, care bătea în uşă şi stri- cu­noscute nevoile şi dorinţele sale. Este intro­ ga încontinuu, s-a ridicat, în cele din urmă, dusă apoi mereu actuala nevoie de hrană – din pat şi i-a dat ce i-a cerut. atât fizică, cât şi spirituală. Noi trebuie să Aplicând această ilustraţie, trebuie să fim trăim zilnic în dependenţă de El, recunos­ atenţi să evităm anumite concluzii. Nu cându-L ca sursa oricărui lucru bun care ne îns­eamnă că Dumnezeu este deranjat de cere­ parvine în viaţă. rile noastre persistente. Şi nu se poate trage 11:4 Apoi urmează rugăciunea pentru ier- concluzia că singurul mod în care ni se poate tarea păcatelor, bazată pe faptul că şi noi am răspunde la rugăciune este acela de a fi persis- dat dovadă de un spirit iertător faţă de alţii. tenţi. Evident, asta nu se referă la iertarea pentru Ilustraţia ne învaţă însă că dacă un om e plata păcatelor. Iertarea aceea se bazează pe dispus să-şi ajute prietenul, pentru că acesta îl lucrarea isprăvită a lui Cristos la Calvar şi se solicită încontinuu, Dumnezeu este cu mult primeşte numai prin credinţă. Dar aici avem mai dispus să audă strigătele copiilor Săi. de a face cu iertarea părin­tească sau guverna- 11:9 Ilustraţia ne mai învaţă că nu treb­uie mentală. După ce suntem mântuiţi, Dumnezeu să obosim sau să ne descurajăm în viaţa noas- ne tratează ca pe nişte copii ai Săi. Dacă des- tră de rugăciune. „Cere încontinuu caută coperă un spirit de împietrire şi lipsă de ierta- în­continuu bate încontinuu“.38 Uneori Dumne­ re în inimile noas­tre, El ne discipli­nează, până zeu răspunde la rugăciunile noastre chiar de la când vom fi rea­duşi la părtăşie cu El. Iertarea prima noastră cerere. Dar în alte cazuri, El ne aceasta are de a face cu părtăşia cu Dumnezeu, răspunde doar după ce am cerut de multe ori. mai degra­bă decât cu relaţia noastră faţă de El. Dumnezeu răspunde la rugăciuni: Rugămintea: „Şi nu ne duce pe noi în ispi- tă“ le dă probleme unora. Ştim că Dumn­ezeu Uneori, când inimile sunt slabe, niciodată nu ispiteşte pe nimeni la păcat. Dar El ne permite să trecem prin încercări, să fim El dăruieşte chiar darurile solicitate de copiii Săi; puşi la încercare în viaţă – şi aceste încercări sunt spre binele nostru. Ideea care pare să se Dar adesea credinţa trebuie să înveţe odihna mai desprindă de aici este că noi trebuie să fim mereu conştienţi de faptul că suntem predis- profundă, puşi în orice clipă să alunecăm şi să cădem în păcat. Trebuie să-L rugăm pe Domnul să ne Să se încreadă în tăcerea lui Dumnezeu când El apere să nu cădem în păcat, chiar dacă noi am dori să cădem în păcat. Trebuie să ne găseşte de cuviinţă să nu vorbească; rugăm ca prilejul de a păcătui şi dorinţa de a păcătui să nu coincidă niciodată. Rugăciunea Căci Cel ce Se numeşte dragoste va trimite ce-i aceasta exprimă o neîncredere sănătoasă în propria noastră capacitate de a ne împotrivi mai bun; ispitei. Rugăciu­nea se încheie cu ruga de izbă- vire de cel rău.37 De stelele s-ar stinge sau temeliile munţilor s-ar H. Cele două parabole despre rugăciune cutremura, (11:5-13) 11:5-8 Continuând pe tema rugăciunii, Dumnezeu încă rămâne fidel promisiunilor si­gure Domnul a prezentat apoi o ilustraţie prin care a dorit să arate că Dumnezeu este disp­us să pe care le-a făcut. El e tăria noastră! audă şi să răspundă la cererile copiilor Săi. Istoria se referă la un om căruia i-a sosit un – M. G. P. musafir în miez de noapte. Din nefericire, omul nu avea suficientă mâncare la în­demână. Parabola pare să ne înveţe gradele pro­ gresive ale stăruinţei: a cere, a căuta şi a bate. 11:10 Ea ne învaţă că oricine cere pri­ meşte, şi oricine caută găseşte; oricui bate i se va deschide. Este promisiunea că atunci când ne rugăm, Dumnezeu întotdeauna ne dă ceea ce cerem sau ne dă ceva şi mai bun decât am cerut. Iar un răspuns negativ la rugăciunea noastră înseamnă că El ştie că lucrul cerut de noi nu este bun pentru noi. Refuzând să onoreze cererea noastră El ne dă, astfel, un lucru mult mai bun decât am cerut noi.

Luca 235 11:11, 12 De asemenea învăţăm că este prezent articolul hotărât, acesta se referă Dumnezeu nu ne va înşela niciodată, dându-ne la Persoana propriu-zisă a Duhului Sfânt, iar o piatră, când noi am cerut pâine. Pe vre- când Numele Său este redat fără articolul mea aceea, pâinea avea forma unei turte, hotărât, se referă la daru­rile Sale sau la modul semănând cu o piatră. Dumnezeu nu-şi va Său de a opera în folosul nostru. Deci în bate niciodată joc de noi, dându-ne ceva neco- pasajul de faţă, rugă­ciunea nu se referă atât la mestibil, când noi am cerut de mâncare. Dacă Persoana Duhului Sfânt, cât, mai degrabă, la cerem un peşte, El nu ne va da un şarpe, lucrările pe care le realizează El în folosul adică, un lucru care ne-ar putea dis­t­ruge. Iar nostru, în viaţa noast­ră. Această interpretare dacă cerem un ou, El nu ne va da o scorpie, este sprijinită şi de textul paralel de la Matei adică ceva care să ne provoace o durere cum- 7:11, care sună astfel: „cu cât mai mult va da plită. Tatăl vostru, care este în ceruri, daruri bune 11:13 Un tată omenesc nu dă, în mod celor care I le cer!“ obişnuit, daruri rele copiilor săi. El ştie să dea I. Isus răspunde criticilor Săi (11:14-26) daruri bune copiilor lui. Cu cât mai mult 11:14-16 Scoţând un demon care făcuse Tatăl nostru ceresc va da Duhul Sfânt celor victima să fie mută, Isus a produs o mare care I-L cer. J. G. Bellet spune: „Este demn senzaţie în rândurile oamenilor. Deşi mulţi­ de remarcat faptul că darul ales de El ca fiind mile se minunau, alţii erau tot mai îndârjiţi cel mai necesar pentru noi şi pe care El este împotriva Domnului. Opoziţia a îmbrăcat două cel mai dispus să-l dea este Duhul Sfânt“. forme principale: unii L-au acuzat că scoate Când Isus a rostit aceste cuvinte, Duhul Sfânt demonii prin puterea lui Beelzebul, căpetenia nu fusese dat încă (Ioan 7:39). Actualmente, demonilor. Alţii au sugerat că trebuie să facă noi nu trebuie să ne rugăm să ni se dea un semn din cer. S-au gândit că poate în felul Duhul Sfânt ca Persoană, care să locuiască în acesta va infirma spusele adversarilor Săi. noi, deoarece El vine să locuiască în noi în 11:17, 18 Acuzaţia că scoate demoni pen- clipa convertirii noastre (Ro. 8:9b; Ef. 1:13, tru că ar fi fost posedat de Beelzebul îşi pri- 14). meşte răspunsul în versetele 17-26. Cere­rii de Dar este cu totul nimerit şi necesar să ne a face un semn i se răspunde în verse­tul 29. rugăm pentru Duhul Sfânt, în alte privinţe. Mai întâi de toate, Domnul Isus le-a amintit Aşa, de pildă, trebuie să ne rugăm ca să ne că orice împărăţie dezbinată împo­triva ei lăsăm învăţaţi de Duhul Sfânt, apoi să fim însăşi este distrusă şi o casă dezbi­nată împo­ călăuziţi de Duhul Sfânt, după cum e bine să triva ei însăşi se prăbuşeşte. Dacă El era o ne rugăm ca puterea Lui să fie revărsată peste unealtă a Satanei, prin faptul că scotea demoni, noi în toată slujirea noastră faţă de Cristos. asta însemna că Satan lupta împotriva propri- Este foarte posibil ca atunci când Isus Şi-a ilor săi supuşi. Numai că este ridicol ca cineva învăţat ucenicii să-L ceară pe Duhul Sfânt, El să conceapă că diavolul se va opune şi va s-a referit la puterea Duhului care să-i învred- obstrucţiona propriile sale planuri. nicească să trăiască acea viaţă de ucenicie 11:19 În al doilea rând, Domnul le-a amin­ diametral opusă principiilor lumii în care tră- tit criticilor Săi că unii din proprii lor conce­tă­ iau, aşa cum o prezentase Domnul în capitole- ţeni scoteau chiar atunci duhuri rele. Dacă El le precedente. La această oră, ei începuseră, să­vârşea lucrul acesta prin puterea Satanei, probabil, să-şi dea seama că era cu neputinţă atunci urma că şi aceşti concetăţ­eni ai lor ca ei să întrunească cerinţele uceniciei, pornind făceau acest lucru cu ajutorul aceleiaşi puteri. doar de la resursele lor proprii. Evident, gândi- Dar iudeii n-ar fi recunoscut nici în ruptul rea lor era corectă în această privinţă. Duhul cap­ul­ui una ca asta. Şi totuşi, cum puteau ei să Sfânt este puterea care îi dă unui om capaci- nege justeţea şi forţa argumentă­rii lui Isus? tatea de a trăi viaţa creştină. Astfel Dumnezeu Put­erea de a scoate demoni venea ori de la L-a înfăţişat pe Dumnezeu ca fiind dornic să Dum­nezeu, ori de la Satan. Ori de la Unul, ori dea această putere celor care I-o cer. de la altul! Nu de la amândoi! Dacă Isus acţio- În textul original grec, versetul 13 nu spune na prin puterea Satanei, atunci exorciştii iudei că Dumnezeu Îl va da pe Duhul Sfânt, ci depindeau de aceeaşi putere. A-L condamna pe doar „Duh Sfânt“, deci nearticulat (aşa cum El însemna a se condamna pe ei înşişi! apare şi în traducerea românească a lui 11:20 Adevărata explicaţie constă în faptul Azimioară, ediţia GBV, 1990, pag. 1017, n.tr.). că Isus scotea demoni cu degetul lui Profesorul H.B. Swete notează că at­unci când

236 Luca Dumnezeu. Ce a vrut să spună El prin dege­ Isus să intre şi s-o ia în stăpânire. Prin urma- tul lui Dumnezeu? În relatarea acestui inci- re, El a prezis că într-o zi, duhul necurat dent în evanghelia lui Matei (12:28) citim avea să ia cu el alte şapte duhuri, mai rele următoar­ele: „Dacă Eu scot afară demonii cu decât el, iar acestea vor intra şi vor locui în Duhul lui Dumnezeu, atunci într-adevăr împă- casa aceea. Asta se referă la teribila formă de răţia lui Dumnezeu a venit peste voi“. Deci idolatrie pe care poporul evreu o va adopta în conchidem că degetul lui Dum­nezeu este timpul Marii Strâmtorări, când evreii îl vor Duhul lui Dumnezeu. Faptul că Isus scotea consi­dera pe Anticrist drept Dumnezeu (Ioan demonii prin Duhul lui Dum­nezeu era o dova- 5:43), iar pedeapsa care va veni peste ei va fi dă puternică a faptului că împărăţia lui mai mare decât tot ce-au îndurat până atunci. Dumnezeu sosise în mijlocul poporului acelei Deşi această ilustraţie se referă în princi­pal generaţii. Împărăţia venise în Însăşi Persoana la istoria naţională a Israelului, ea scoate în Regelui. Însuşi faptul că Domnul Isus era pre- evidenţă şi insuficienţa unei simple pocă­inţe zent acolo, făcând minu­nile acelea, era o dova- sau reformări în viaţa unei persoane individua- dă pozitivă a faptului că Stăpânitorul uns al le. Nu este de ajuns să întorci foaia. Trebuie lui Dumnezeu se ivise deja pe scena istoriei. să-L primeşti pe Domnul Isus Cris­tos în viaţa 11:21, 22 Până în acest punct, Satan fu­sese şi în inima ta. Altfel, viaţa este susceptibilă omul cel tare şi bine înarmat, care deţinea con- apariţiei unor forme şi mai urâte şi mai vio- trolul incontestabil asupra supu­şilor săi. Cei ce lente de păcat decât cele în care s-a complă- erau posedaţi de demoni erau ţinuţi în strânsoa- cut persoana aceea înainte. rea lui şi nu era nimeni care să-i scape din J. Mai binecuvântat decât Maria (11:27,28) mâna lui. Averile sale îi erau la adăpost – O anumită femeie a venit din mulţime ca adică nimeni nu avea puterea de a-i contesta să-L preamărească pe Isus cu cuvintele: stăpânirea. Domnul Isus a fost mai tare decât „Binecuvântat este pântecele care Te-a năs- Satan, biruindu-l şi luându-i cu forţa armele şi cut şi sânii la care ai supt!“ Răspuns­ul împăr­ţind prada luată de la el. Domnului nostru a fost cât se poate de semni- Nici măcar criticii Lui nu au negat faptul ficativ. El nu a negat că Maria, mama Lui, a că Isus scotea duhuri rele. Dar asta nu putea fost binecuvântată, dar a mers mai departe, însemna altceva decât că Satan fusese cucer­it, spunând că şi mai important este ca cineva să iar victimele sale începeau să fie eliberate. asculte cuvântul lui Dumnezeu şi să-l împli­ Acesta este înţelesul versetelor de faţă. nească. Cu alte cuvinte, chiar Fecioara Maria 11:23 Atunci Isus a adăugat că cine nu a fost mai binecuvântată prin faptul că a cre- este cu El este împotriva Lui şi oricine nu zut în Cristos şi L-a urmat, decât prin faptul adună cu El risipeşte. După cum s-a expri­ că a fost mama Lui. Relaţia naturală nu este mat cineva: „Ori eşti pe cale, ori eşti în cale!“ atât de importantă cât cea spirituală. Asta ar Am menţionat deja contradicţia apa­rentă dintre trebui să fie un temei suficient care să-i redu- versetul acesta şi 9:50. Când este în joc că la tăcere pe cei care fac din Maria obiectul Persoana şi lucrarea lui Cristos, nu poate exis- adorării lor. ta neutralitate. Cine nu este pentru Cristos este K. Semnul lui Iona (11:29-32) împotriva Lui. Dar când e vorba despre sluji- 11:29 În versetul 16, unii Îl ispitiseră pe rea creştină, cei care nu sunt împotriva slujito- Domnul Isus, cerându-i un semn din cer. Acum rilor lui Cristos sunt pentru aceştia. În primul El răspunde la cererea respectivă, atribuind-o verset, este vorba de mân­tuire; în al doilea: se unei generaţii rele. El Se referea, în esenţă, la pune problema slujirii. generaţia de iudei care era ­atunci în viaţă. 11:24-26 Se pare că Domnul i-a făcut şah Oamenii aceia avuseseră privilegiul nespus de a mat pe criticii Săi. Ei L-au acuzat că e pose- se afla în prezenţa Fiului lui Dumnezeu. Ei dat de demoni. Acum El aseamănă naţiunea auziseră cuvintele Sale şi văzuseră minunile lor cu omul ce fusese temporar vindecat de Sale. Dar ei nu s-au mulţumit cu atâta. Ei pre- posesiunea demonică. Acest lucru se aplica la tindeau acum că dacă ar putea vedea vreo istoria lor. Anterior captivit­ăţii, naţiunea Israel lucrare măreaţă, ceva supranatural, venind din fusese posedată de demonul idolatriei. Dar cer, atunci ar putea crede în El. Răspunsul captivitatea i-a lecuit de acel duh rău, iar de Domnului a fost că nu li se va mai da nici un atunci iudeii nu s-au mai dedat niciodată la semn, în afară de semnul profetului Iona. idolatrie. Casa lor fusese curăţită şi pusă în ordine, dar ei au refuzat să-L lase pe Domnul

Luca 237 11:30 El S-a referit la propria Sa înviere lucrarea Domnului Isus, El a adus lumii o din morţi. Aşa cum Iona a fost izbăvit de pe explozie de lumină. Dacă cineva nu vede mare, după ce stătuse în pântecele balenei trei Lumina, vina nu este a lui Dumnezeu. În zile şi trei nopţi, tot aşa Domnul Isus avea să capitolul 8, Isus S-a referit la responsabilita­tea învie din morţi, după ce va fi fost în mormânt ce le revenea celor care erau deja ucenicii Lui trei zile şi trei nopţi. Cu alte cuvint­e, ultima de a propaga credinţa şi de a nu o ascunde minune, care încheia lucrarea Domnului Isus sub un vas. Aici, în 11:33, El demască necre- pe pământ, avea să fie învie­rea Sa. Iona a dinţa criticilor săi dornici de semne, cauzată devenit un semn pentru niniveni. Când el s-a de lăcomia lor şi frica de a nu fi făcuţi de dus să predice în a­ceastă metropolă a ruşine. Neamurilor, s-a dus ca unul care, cel puţin la 11:34 Necredinţa lor a fost urmarea moti- figurat, a înviat din morţi. velor lor neoneste. În domeniul fizic, ochiul 11:31, 32 Regina din Sud, regina Şeba, este cel care dă lumină întregului trup. cea dintre Neamuri, a parcurs o distanţă mare Dacă ochiul este sănătos, atunci pers­oana poate ca să audă înţelepciunea lui Solomon. Ea nu vedea lumina. Dar dacă ochiul este bolnav, a văzut nici un singur miracol. Dacă ar fi avut adică orb, atunci lumina nu poate pătrunde. privilegiul de a trăi în zilele Domnului, cu Tot aşa e şi pe tărâmul spiritual. Dacă o câtă bucurie L-ar fi primit ea! De aceea, ea se persoană este sinceră în dorinţa ei de a afla va ridica la judecată împotriva acelor oameni dacă Isus este Cristosul lui Dumnezeu, a­tunci răi care au avut privilegiul de a vedea lucrările Dumnezeu i-L va descoperi. Dacă motivele nu supranaturale ale Domnului Isus şi care L-au sunt însă oneste, dacă persoana respectivă este respins totuşi. Unul şi mai mare decât Iona, dominată de lăcomie sau dacă se teme de ce şi mai mare decât Solomon păşise pe scena vor spune alţii, atunci este oarbă faţă de ade- istoriei umane. Pe când locuitorii lui Ninive vărata valoare a Mântuito­rului. s-au pocăit la predicarea lui Iona, oamenii 11:35 Oamenii cărora li se adresa Isus se din Israel au refuzat să se pocăiască la predi- credeau foarte înţelepţi. Ei credeau că posedă carea unuia mai mare decât Iona. multă lumină. Dar Domnul Isus le-a atras Necredinţa din zilele noastre ia în derâ­dere atenţia asupra faptului că lumina care era în istoria lui Iona, atribuindu-i statut de legendă ei era, în realitate, întuneric. Propria lor pre- ebraică. Isus a vorbit însă despre Iona ca des- tinsă înţelepciune şi superioritate îi înde­părta pre o persoană reală, ce a trăit în istorie, aşa de El. cum a vorbit şi despre Solomon. Oamenii 11:36 Persoana ale cărei motive sunt cura- care susţin că ar crede dacă ar vedea o minu- te, care îşi deschide întreaga fiinţă lui Isus, ne nu au dreptate. Credinţa nu se bazează pe Lumina lumii, este invadată de ilumin­are spiri- dovezile oferite de simţuri, ci pe cuvântul viu tuală. Viaţa sa lăuntrică este lumin­ată de al lui Dumnezeu. Dacă cineva nu crede în Cristos, aşa după cum trupul său este luminat cuvântul lui Dumnezeu, nu va crede nici dacă atunci când stă sub efectul direct al razelor de ar învia cineva din morţi. Atitudinea celor care lumină emanate de o lampă. insistă să li se ofere un semn nu Îi este plăcu- M. C urăţia exterioară şi cea lăuntrică tă lui Dumnezeu. Asta nu e credinţă, ci vede- re. Necredinţa spune: „Mai întâi să văd, şi (11:37-41) apoi voi crede“. Dum­nezeu spune: „Crede şi 11:37-40 Când Isus a acceptat invitaţia vei vedea“. unui anumit fariseu de a cina în casa lui, L. Parabola candelei aprinse (11:33-36) gazda a fost şocată de faptul că Domnul nu 11:33 La prima vedere, am fi înclinaţi să S-a spălat mai întâi pe mâini, înainte de a se credem că nu este nici o legătură între aceste aşeza la masă. Isus i-a citit gândurile şi l-a versete şi cele precedente. Dar la o analiză mustrat pentru ipocrizia lui şi dependenţa de mai atentă, descoperim o legătură esenţială. lucrurile exterioare. Isus i-a amintit că ceea ce Isus le-a amintit ascultătorilor Săi că nimeni contează nu este curăţia din afara paharului, nu aşază o lumină aprinsă în pivniţă sau sub ci interiorul lui. În afară, fariseii apăreau un coş, ci o aşează pe un sfeşnic, unde va fi foarte neprihăniţi, dar în lăuntrul lor erau văzută, luminându-i pe toţi toţi cei care intră. vicleni şi răi. Acelaşi Dumnezeu care a făcut Iată aplicaţia acestor cuvinte: Dumnezeu exteriorul omului a făcut şi interiorul lui şi este Cel care a aprins lumina. În Persoana şi doreşte ca vieţile noastre lăuntrice să fie cura-

238 Luca te. „Omul priveşte la înfăţişarea exte­rioară, dar morminte care nu se văd. Sub legea lui Domnul se uită la inimă“ (I Sam. 16:7). Moise, oricine se atingea de un mormânt era 11:41 Domnul Şi-a dat seama cât de necurat timp de şapte zile (Nu. 19:16), chiar lac­omi şi egoişti erau aceşti farisei şi astfel i-a dacă nu ştiuse că s-a atins de un mor­mânt. spus gazdei Lui mai întâi să dea milosten­ ie Fariseii lăsau, în exterior, impresia că sunt din ce avea. Dacă trecea cu bine testul iubirii lideri religioşi devotaţi. Dar în realitate ei ar fi pentru alţii, atunci toate lucrurile erau curate trebuit să poarte un semn care să-i averti­zeze pentru el. Iată comentariul lui H.A. Ironside: pe oameni că se întinează dacă intră în con- tact cu ei. Ei erau ca nişte mor­minte nemar- Când dragostea lui Dumnezeu umple inima cuiva cate, pline de corupţie şi necu­răţie, infectându-i în aşa măsură încât acel om va fi preocup­at de pe alţii cu afişajul lor exterior de evlavie fără nevoile altora, abia atunci vor avea aceste reguli conţinut şi atitudinea lor plină de mândrie. exterioare o valoare reală. Cel care adună însă în O. C ondamnarea învăţătorilor legii permanenţă numai pentru el, fiind total nepăsător (11:45-52) faţă de cei săraci şi nevoiaşi din jurul lui, dove- 11:45 Învăţătorii legii erau cărturarii – deşte prin asta că dragostea lui Dumnez­eu nu adică experţii în explicarea şi interpre­tarea locuieşte în el.39 Legii lui Moise. Dar iscusinţa lor se mărgi­nea la a le spune altora ce să facă, fără ca ei Un autor anonim rezumă principiul astfel: înşişi să practice lucrurile respective. Unul din- tre aceşti învăţători ai legii simţise ascuţi­şul Lucrurile severe spuse în versetele 39-52 împo­ cuvintelor lui Isus şi astfel I-a adus amin­te că triva fariseilor şi experţilor legii au fost rostite prin critica adresată fariseilor îi insulta, în ace- la masa de cină din casa unui fariseu (versetul laşi timp, şi pe experţii legii. 37). Ceea ce numim adesea „bun simţ“ este, 11:46 Domnul S-a folosit de acest prilej din păcate, un substitut al adevărului. Zâmbim, pentru a înfiera unele din păcatele învăţători­lor când ar trebui să ne încruntăm. Tăcem, când legii. Mai întâi de toate, ei îi asupreau pe ar trebui să vorbim. Mai bine să călcăm aşa- oameni, punând asupra lor tot felul de pov­ eri zisele „bune maniere“, decât să călcăm credin- de ordin legal, fără să-i ajute însă să poarte ţa noastră în Dumnezeu. aceste poveri. După cum remarcă Kelly: „Era notoriu dispreţul lor pentru înşişi oamenii de N. Mustrarea fariseilor (11:42-44) la care deriva importanţa lor“.40 Multe din 11:42 Fariseii erau adepţi ai importanţei regulile lor erau de provenienţă umană şi se lucrurilor exterioare. Ei respectau cu minu­ refereau la chestiuni absolut lipsite de impor- ţiozitate cele mai mici detalii din legea cere- tanţă. monială, cum ar fi zeciuiala din plante. Dar 11:47, 48 Învăţătorii legii erau ucigaşi neglijau relaţiile lor cu Dumnezeu şi cu seme- făţar­nici. Ei se prefăceau că-i admiră pe profe- nii lor. Îi asupreau pe cei săraci şi nu-L ţii lui Dumnezeu. Ei au mers până acolo încât iubeau pe Dumnezeu. Domnul nu i-a mustrat au ridicat monumente peste morm­ intele pro- pentru faptul că dădeau zeciuială din izmă, feţilor din Vechiul Testa­ment. Negreşit aceasta din rută şi din toate zarzavaturile, ci a scos în părea a fi o dovadă a profundului respect relief faptul că nu ar trebui să pună atâta manifestat de ei pentru aceşti profeţi. Dar râvnă în acest aspect minor, neglijând, în Domnul Isus ştia că realit­atea era alta. Deşi în schimb, îndatoririle fundamentale ale vieţii, exterior ei se desolida­rizau de strămoşii lor, cum ar fi dreptatea şi dragostea lui care i-au ucis pe profeţi, în practică ei căl­cau Dumnezeu. Ei subliniau lucrurile secundare, pe urmele lor. Chiar în această perioadă când în detrimentul celor primare. Ei excelau în clădeau morminte pentru profeţi, ei puneau la ceea ce putea fi văzut de alţii, dar neglijau cale omorârea celui mai mare Profet al lui ceea ce numai Dumnezeu putea vedea. Dumn­ezeu. Şi ei aveau să continue să-i omoa- 11:43 Lor le plăcea nespus de mult să-şi re pe profeţii şi pe apostolii credincioşi ai lui dea importanţă, să ocupe poziţii de proemi­ Dumnezeu. nenţă în sinagogi şi să atragă cât mai multă 11:49 Comparând versetul 49 cu Matei atenţie în pieţe. Ei se făceau astfel vinovaţi nu 23:34, se va observa că Isus Însuşi este înţe- numai de păcatul afişajului, ci şi de acela al lepciunea lui Dumnezeu. Aici El se referă la mândriei. înţelepciunea lui Dumnezeu cu sensul de: 11:44 În fine, Domnul i-a comparat cu

Luca 239 „Eu le voi trimite profeţi“. La Matei El nu mulţimile se strânsese­ră cu miile. O disput­ă redă aceste cuvinte ca un citat din Vechiul sau o dezbatere va atrage, de obicei, o mulţi- Testament sau din orice altă sursă, ci pur şi me de oameni dar oamenii aceştia erau atraşi, simplu îl prezintă ca pe prop­ria Sa afirmaţie. negreşit, şi de modul neînfricat în care i-a (Vezi şi 1 Cor. 1:30, unde Cristos este numit condamnat Isus pe aceşti făţarnici lideri religi- înţelepciune.) Domn­ul Isus a promis că va oşi. Deşi o atitudine necompromiţăt­oare de trimite... profeţi şi apostoli oamenilor din condamnare a păcatului nu este întotdeau­na pe generaţia Sa şi că pe aceştia îi vor omorî şi placul oamenilor, totuşi ea îşi pune amprenta persecuta. asupra inimii omeneşti, dovedindu-şi neprihăni- 11:50, 51 El avea să ceară de la generaţia rea. Adevărul întotdeauna se adevereşte singur. aceea sângele tuturor purtătorilor de cuvânt ai lui Întorcându-Se spre ucenic­ii Săi, Isus i-a averti- Dumnezeu, începând cu cel al lui Abel şi până zat: „Păziţi-vă de aluatul fariseilor“. El a la ultimul caz, cel al lui Zaharia, care a pierit explicat apoi că aluatul este un simbol al între altar şi templu (2 Cro. 24:21). Doi Cronici făţărniciei. Făţar­nicul este cel ce poartă o este ultima carte a Vec­hiului Testament în ordi- mască, cel a cărui înfăţişare exterioară este cu nea în care apar ele în Scriptura iudaică. Prin totul diferită de lăuntrul său. Fariseii pozau, urmare, Domnul Isus a trecut prin tot şirul mar- dându-se e­xemp­le strălucite de virtute, în reali- tirilor, când i-a menţionat pe Abel şi pe Zaharia. tate fiind maeştri ai mascara­dei. Rostind aceste cuvinte, El a ştiut foarte bine că 12:2, 3 Avea să vină însă ziua demască­rii. gene­ra­ţia aflată atunci în viaţă avea să-L condam­ Tot ce acoperiseră ei avea să fie dat la ivea- ne la moarte pe cruce, punând astfel vârf la toate lă şi tot ce făcuseră ei la întuneric avea să persecuţiile dezlănţuite până atunci împotriva fie scos la lumină. oamenilor lui Dumnezeu. Pentru că aveau să-L La fel de inevitabilă ca demascarea făţărni­ omoare pe El, sângele tutur­ or dispensaţ­iilor ciei este şi izbânda adevărului. Până atunci, anterioare avea să cadă asupra lor. mesajul vestit de ucenici fusese rostit într-o 11:52 În fine, Domnul Isus i-a condam­nat relativă obscuritate, fiind adresat unei au­dienţe pe învăţătorii legii pentru că au luat cheia limitate. Dar după respingerea lui Mesia de cunoştinţei, adică pentru faptul că au oprit către Israel şi venirea Duhului Sfânt, ucenicii Cuvântul lui Dumnezeu, nelăsându-l să ajungă aveau să pornească la drum neînfricaţi, în la popor. Deşi în afară ei pretindeau că sunt numele Domnului Isus, procla­mând pretutin- loiali Scripturilor, în realitate refuzau cu încă- deni vestea cea bună. Atunci mesajul avea să păţânare să-L primească pe Cel des­pre care fie vestit de pe acoperişu­rile casel­or. Godet vorbeau Scripturile. Apoi ei îi împied­ icau pe face următoarea remarcă: „Cei a căror voce alţii să vină la Cristos. Ei nu-L voiau ei înşişi nu-şi poate găsi audienţă, decât în cercuri limi- şi nici pe alţii nu-i lăsau să-L primească. tate şi obscure, vor deveni învăţă­torii lumii“.41 P. Răspunsul cărturarilor şi al fariseilor 12:4, 5 Cu încurajatoarele şi caldele cuvin- te: „prietenii Mei“, Isus Îşi avertizează uceni- (11:53, 54) cii să nu se ruşineze de această prieten­ie de o Cărturarii şi fariseii au fost, evident, indig­ valoare inestimabilă, nici în cele mai grele naţi de acuzaţiile tranşante îndreptate de încercări. Proclamarea mondială a mesajului Domnul împotriva lor. Ei au început să-L creştin avea să aducă prigoane şi moarte uce- pună la strâmtoare şi şi-au intensificat efortu- nicilor loiali. Dar fariseii nu puteau merge rile de a-L prinde în cursa propriilor Lui decât până la un punct, în actele comise cuvinte. Prin orice mijloace posibile, ei căutau împotriva lor. Acel punct maxim era, evident, să-L determine să spună ceva care să-I poată moartea. Ei sunt îndemn­aţi însă să nu se asigura condamnarea la moarte. Proce­dând aşa, teamă de moarte. Dumnez­eu avea să aducă ei nu făceau altceva decât să dovedească cât peste prigonitorii lor o pedeapsă mult mai de exact le citise El caracte­rele. groaznică, şi anume moartea veşnică în iad. VIII. ÎNVĂŢÂNDU-I ŞI VINDECÂNDU-I Ucenicii trebuie să se teamă de Dumnezeu, şi nu de om. PE OAMENI, ÎN DRUM SPRE 12:6, 7 Pentru a sublinia grija şi ocrotirea IERUSALIM (cap. 12–16) cu care îi va înconjura Dumnezeu pe ucenici, A. Avertismente şi încurajări (12:1-12) Domnul Isus Se referă, în acest punct, la grija 12:1 În timpul acesta... pe când Isus îi Tatălui pentru vrăbii. La Matei 10:29 citim că condamna pe farisei şi pe învăţătorii legii două vrăbii se vând pentru o monedă de

240 Luca cupru. Aici aflăm că cinci vrăbii sunt vân­ lui devine de neiertat. Dar păcatul descris de dute pentru două monede de cupru. Cu alte Domnul nostru ca fiind „de neiert­at“ este cuvinte, atunci când cumperi patru vrăbii a păcatul pe care l-au comis fariseii, spunând că cincea ţi se dă pe gratis. Şi totuşi, nici această Domnul a săvârşit minunile Sale prin puterea vrabie în plus, lipsită de valoare com­ ercială, lui Beelzebub, prinţul demoni­lor. nu este uitată, în grija lui Dumn­ ezeu. Dacă 12:11, 12 Negreşit ucenicii aveau să fie Dumnezeu se îngrijeşte pentru acea vrabie aduşi înaintea autorităţilor guvernamentale, ca desperecheat­ă, cu cât mai mult se va îngriji El să fie judecaţi. Domnul Isus le-a spus însă că şi va veghea asupra celor care vestesc evan- ei nu aveau nevoie să repete dinainte ce aveau ghelia Fiului Său! El le numără chiar şi firele să spună. Duhul Sfânt avea să pună cuvinte- de păr din cap. le adecvate în gura lor, ori de câte ori era 12:8 Mântuitorul le-a spus ucenicilor că nevoie. Asta nu înseamnă că slujitorii oricine Îl va mărturisi acum va fi mărturisit Domnului nu au datoria să petreacă timp în de El înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Aici rugăciune şi să studieze, înainte de a predica El se referă la toţi credincioşii adevă­raţi. A-L Evanghelia sau de a preda Cuvântul lui mărturisi înseamnă a-L primi ca unic Domn şi Dumnezeu. Nici într-un caz nu poate consti­tui Mântuitor. o scuză pentru lenevie! Dar, avem negre­şit 12:9 Dar cei ce se leapădă de El înaintea făgădui­nţa din partea Domnului că cei care oamenilor vor fi şi ei lepădaţi înain­tea sunt aduşi la judecată pentru mărturia lor în îngeri­lor lui Dumnezeu. Textul acesta se refe- favoarea lui Cristos vor primi ajutor special de ră, în principal, la farisei, dar, desigur, îi la Duhul Sfânt. În acelaşi timp, li se dă făgă- cuprinde şi pe toţi cei care Îl resping pe duinţa generală tuturor copiilor lui Dumnezeu Cristos şi le este ruşine să-L recunoască. În că dacă vor umbla în Duhul, li se vor da ziua aceea, El va spune: „Niciodată nu v-am cuvintele potrivite pe care să le ros­tească în cunoscut“. momentele de criză ale vieţii. 12:10 Apoi Mântuitorul le-a explicat uce- B. Avertisment împotriva lăcomiei nicilor că există o deosebire între acţiu­nea de (12:13-21) a-L critica pe El şi hula împotriva Duhului 12:13 În acest punct, un om a ieşit din Sfânt. Cei care vorbesc împotriva Fiului mulţime şi L-a rugat pe Domnul să rezolve Omului pot fi iertaţi, dacă se pocăiesc şi disputa dintre el şi fratele lui, cu privire la o cred. Dar hula sau blasfemia împotriva moştenire. S-a afirmat adesea că oriunde Duhului Sfânt este un păcat de neiertat. Este există un testament îndată se vor ivi o mulţi­ păcatul de care s-au făcut vinovaţi fariseii me de rudenii, aşa cum s-a întâmplat şi în (vezi Mat. 12:22-32). Ce este acest păcat? Este acest caz. Nu ni se spune dacă omul acesta a păcatul de a atribui minunile Domnului Isus fost deposedat de partea ce i se cuvenea sau diavolului. Este hulă împotriva Duhului dacă, pur şi simplu, era lacom, dorind să pri- Sfânt, deoarece Isus a săvârşit toate minunile mească mai mult decât avea dreptul. Sale prin puterea Duhului Sfânt. Prin urmare, 12:14 Mântuitorul i-a amintit îndată că El păcatul consta în a afirm­ a că Duhul Sfânt al nu a venit în lume să Se ocupe de problem­ e lui Dumnezeu ar fi diavolul. Nu este nici o atât de mărunte. Scopul venirii Sale constă în iertare pentru acest păcat, nici în veacul acesta, mântuirea oamenilor şi femeilor păcătoşi. El nici în cel viitor. nu se va lăsa abătut de la mărea­ţa Sa misiune, Acest păcat nu poate fi comis de un cre­ pentru a împărţi această mică avere. (În plus, dincios adevărat, în pofida faptului că unii El nu avea autoritatea juridic­ă de a se pronun- sunt chinuiţi de gândul că poate l-au co­mis, ţa în chestiuni legate de proprietăţi imobiliare. prin alunecarea de la credinţă. Alu­nec­area de Deciziile Sale nu ar fi avut forţă de lege.) la credinţă nu este un păcat de neiertat. Un 12:15 Domnul S-a folosit totuşi de acest om care alunecă de la credinţă poate fi repus incident pentru a-i avertiza pe ascultătorii Săi în părtăşie cu Domnul. Însuşi faptul că persoa- împotriva unuia dintre cele mai insidioase rele na respectivă este îngrijorată e o dovadă că nu care zac în inima omului, respectiv lăcomia. a comis păcatul de neiertat. Pofta nestăvilită după posesiuni materiale este Nici respingerea lui Cristos de către un una din pornirile cele mai puternice din viaţa necredincios nu constituie păcatul de neier­tat. omului. Şi totuşi omului lacom îi scapă însuşi Desigur, dacă omul respectiv moare în necre- scopul existen­ţei uma­ne. „Viaţa cuiva nu con- dinţă, nu mai poate fi convertit. Atunci păcatul

Luca 241 stă în belşugul de lucruri pe care le posedă“. să se veselească – şi-a spus el. După cum s-a exprimat şi J. R. Miller: 12:20, 21 „Dar când a început să se consi- dere stăpân pe timp, s-a izbit de Dumn­ezeu, Acesta a fost unul din semnalele de alarmă spre ruinarea lui veşnică“. Dumnezeu i-a pe care le-a tras Domnul nostru, care însă rămâ- spus că va muri chiar în noaptea aceea. Atunci ne nebăgat în seamă de cei mai mulţi oameni el avea să piardă toate averile sale, care aveau din zilele noastre. Cristos a avut foarte multe să încapă pe mâinile altuia. Ne­chibzuit este, lucruri de spus despre pericolul bogăţiilor; dar nu potrivit definiţiei cuiva, cel ale cărui planuri se mulţi sunt aceia care se tem de bogăţii. Lăcomia încheie la mormânt. Omul acesta a fost, negre- nu este considerată, în realitate, un păcat, în vre- şit, nechibzuit. mea noastră. Dacă un om calcă porunca a şasea „Atunci ale cui vor fi lucrurile aces­tea?“ sau a opta, este considerat criminal, fiind acoperit a întrebat Dumnezeu. Am putea să ne punem de ruşine. Dar dacă va călca porunca a zecea, va şi noi întrebarea: „Dacă Cristos ar veni astăzi, fi considerat „întreprinzător“. Biblia spune că dra- ale cui ar fi toate averile mele?“ Ce bine ar fi gostea de bani este rădăcina tuturor relelor; dar dacă le-am folosi, în schimb, pentru Dumnezeu toţi cei care citează acest adevăr pun accent­ul pe astăzi, mai degrabă decât să le lăsăm să cadă cuvântul „dragoste“, explicând că nu banii, ci în mâinile celor răi, mâine! Noi ne putem doar iubirea acestora ar constitui rădăci­na atât de aduna de pe acum comori în cer cu aceste rea. bunuri, fiind astfel bogaţi faţă de Dumnezeu. Dacă privim în jurul nostru, într-adevăr, s-ar Sau, dimpotrivă, le putem risipi pentru satisfa- părea că viaţa constă din belşugul lucrurilor pe cerea firii noas­tre vechi, culegând, astfel, din care le posedă omul. Oamenii consideră că devin firea veche stricăciune. mari în proporţie directă cu averea lor. Şi se pare C. N eliniştea contrastată cu credinţa că aşa ar sta lucrurile, căci lumea îi măsoară pe (12:22-34) oameni după contul lor de la bancă. Dar nu a 12:22, 23 Unul din marile pericole din exis­tat greşeală mai mare pe care s-o poată comite viaţa creştină este acela de a lăsa ca agonisi­ cineva. Un om se măsoară, în real­itate, în funcţie rea celor necesare pentru mâncare şi îmbră­ de ceea ce este, nu de ceea ce are.42 căminte să devină cel mai important ţel al existenţei noastre. Ajungem să fim atât de 12:16-18 Parabola bogatului nechibzuit prinşi de grija de a câştiga banii cu care să ilustrează faptul că nu posesiunile constituie achiziţionăm aceste lucruri, încât lucrarea lucrul cel mai important în viaţă. Datorită Domnului este pusă pe planul doi. Accentul în recoltei neobişnuit de bune de care a avut Noul Testament este pus asupra nevoii de a parte, acest fermier bogat a fost confruntat cu face din cauza lui Cristos punctul central şi ceea ce i se părea o problemă foarte dificil de primordial din viaţa noastră. Hrana şi îmbră­ rezolvat. El nu ştia ce să facă cu toate grânele cămintea ar trebui să fie subordonate scopu­ adunate. Toate grânarele şi silozurile erau pline lui acestuia. Desigur, trebuie să lucrăm cu până la refuz. Când, deodată, i-a venit o idee sârguinţă pentru acoperirea nevoilor noastre grozavă. S-a decis să dărâme hambarele şi să actuale, dar odată ce am făcut acest lucru, clădească altele mai mari. Ar fi fost scutit de trebuie să ne punem încrederea în Dumne­zeu, cheltuiala lui mare şi de deranjul de a se lăsând grija pentru viitor în mâna Lui, arun- angaja în acest proiect de anvergură, dacă ar fi cându-ne cu toată râvna în lucrarea de slujire privit în jur la cei nevoiaşi şi ar fi donat aces- a Lui. Aceasta este viaţa de credinţă. te bucate suplimentare pentru a stâmpăra foa­ Când Domnul Isus a spus că nu trebuie să mea, atît spirituală, cât şi fizică a celor săr­aci. ne îngrijorăm cu privire la hrană şi îmbră­ „Pieptu­rile celor săraci, casele văduve­lor, gurile căminte, El nu a lăsat să se înţeleagă că trebu- copiilor sunt hambare care dăinuie veşnic,“ a ie să stăm cu mâinile în sân şi să aştep­tăm ca spus Ambrose. aceste lucruri să ni se dea de-a gata. 12:19 De îndată ce au fost clădite noile Creştinismul nu încurajează lenea! Ceea ce a hambare, el a intenţionat să se pensioneze. vrut să spună El însă a fost că în procesul Observaţi spiritul de independenţă: „hambar­e­le câştigării banilor necesari procurării lucruri­lor mele, fructele mele, bunurile mele, suflet­ul necesare vieţii noi nu trebuie să le îngăd­uim meu“. El a avut grijă să-şi plănuiască viitorul, acestora să-şi asume o importanţă mai mare până la cele mai mici amănunte. De-acum decât li se cuvine. Căci în viaţa noastră există avea să se odihnească, să mănânce, să bea şi

242 Luca un lucru cu mult mai important decât ceea ce viaţa făcând ceea ce ar fi făcut Dum­nezeu mâncăm sau purtăm. Noi suntem pe acest pentru noi, dacă ne-am fi consacrat timpul şi pământ ambasadorii Regelui şi toate consi­ talentele mai mult pentru El. deraţiile legate de confortul nostru personal şi 12:29-31 În realitate, nevoile noastre zilnice înfăţişarea noastră trebuie subor­donate singurei sunt mici. E minunat să constatăm cât de sim- sarcini cu adevărat vrednice de toată cinstea: plă poate fi existenţa noastră. De ce să acor- aceea de a-L face cunoscut pe El. dăm, atunci, hranei şi îmbrăcăminţii un loc atât 12:24 Isus a recurs la exemplul corbilor, de proeminent în viaţa noastră? De ce să ne pentru a ilustra modul în care se îngrijeşte frământăm mintea, îngrijorându-ne cu privire Dumnezeu de creaturile Sale. Aceştia nu-şi la viitor? Aşa procedează cei nemânt­uiţi. petrec viaţa într-o frenetică căutare după hrană Popoarele lumii, care nu-L cunosc pe sau în grija pentru nevoile lor viitoare. Ei tră- Dumnezeu ca Tată al lor, depun tot interesul iesc ceas de ceas, bizuindu-se pe Dumnezeu. pentru hrană, îmbrăcăminte şi satisfacerea plăce- Faptul că nu seamănă şi nu seceră nu ar rilor. Aceste lucruri for­mează miezul şi circum- trebui interpretat în sensul că oamenii pot să ferinţa existenţei lor. Dumnezeu nu vrea ca se lase de ocupaţiile lor seculare. Ci înseamnă oamenii Lui să-şi petreacă timpul într-o goană doar că Dumnezeu cu­noaşte nevoile celor pe nebună după acele lucruri care să le facă exis- care i-a creat şi le va purta de grijă, dacă tenţa cât mai confortabilă. El are o lucrare de aceştia îşi vor trăi viaţa în atârnare de El. înfăptuit pe acest pământ şi a promis că va Dacă Dumnezeu hrăneşte corbii, cu cât mai avea grijă de cei care I se dăru­iesc cu toată mult îi va hrăni El pe cei pe care i-a chemat inima. Dacă vom căuta împăr­ ăţia Lui, El nu să-I fie slujitori! Corbii nu au hambare sau ne va lăsa niciodată să murim de foame sau să magazii, şi totuşi Dumnezeu Se îngrijeşte de umblăm dezbrăcaţi. Ce trist ar fi să ajungi la ei zilnic. De ce ne-am petre­ce noi atunci viaţa sfârşitul vieţii şi să constaţi că cea mai mare clădind hambare mai mari şi magazii mai parte a timpului ţi-ai petrecut-o muncind din încăpătoare? greu pentru ceea ce ţi se dăruise deja, ca parte 12:25, 26 „Care dintre voi“ a întrebat Isus inclusă în biletul de intrare în patria cerea­scă! „poate să adauge un cot la statura lui?“ Asta 12:32 Ucenicii alcătuiau o turmă mică de scoate în evidenţă nebunia de a ne îngrijora oi lipsite de apărare, trimise în mijlocul unei pentru lucruri asupra cărora nu avem control lumi ostile. E drept că nu aveau nici un mij- (cum ar fi viitorul). Oricât s-ar îngrijora cine- loc vizibil de sprijin sau apărare. Totuşi acest va, nimeni nu poate adăuga la înălţimea sa grup de tineri lipsiţi, în aparenţă, de orice sau la durata vieţii sale. (Expres­ia „statura merite, erau destinaţi să moştenească împără- vieţii lui“ ar putea fi tradusă şi prin „lungimea ţia, împreună cu Cristos. Ei aveau să dom- vieţii lui“.) Dacă aşa stau lucrurile, ce rost mai nească într-o zi cu El peste întreg pă­mântul. are să ne îngrijorăm cu privire la viitor? Mai Având în vedere aceasta, Domnul i-a îmbărbă- degrabă, haideţi să folosim toate energiile tat să nu se teamă, deoarece dacă Tatăl le-a noastre şi timpul pe care-l avem la dispoziţie pregătit onoruri atât de mari, a­tunci n-aveau pentru a-L sluji pe Cristos, lăsând în grija Lui nici un motiv să se îngrijore­ze cu privire la viitorul. cărarea care îi ducea spre ele. 12:27, 28 Apoi Domnul Se referă la crini, 12:33, 34 În loc să adune bunuri materia­le pentru a arăta nebunia de a-ţi cheltui talente­le şi să facă planuri de viitor, ei pot pune aceste şi tot ce ai mai de preţ în viaţă pentru a-ţi bunuri în slujba Domnului. În felul acesta ei face rost de îmbrăcăminte. Crinii de aici ar vor investi pentru cer şi pentru veşnicie. putea fi anemonele necultivate, ce cresc pe Ravagiile comise de scurgerea timpului nu vor câmp. Acestea nici nu trudesc, nici nu torc, şi putea afecta bunurile lor. Comorile cereşti sunt totuşi au o frumuseţe naturală ce rivalizea­ză deplin asigurate împo­triva furtului şi stricăciu- cu toată gloria lui Solomon. Dacă Dum­nezeu nii. Necazul cu bogăţiile materiale este că, de face atâta aparentă risipă de frumuseţe la aces- cele mai multe ori, nu le poţi acumula fără să te flori, care înfloresc astăzi, iar mâine sunt nu te lipeşti de ele. De aceea, a spus Domnul arse, oare nu va avea El grijă de nevoile copi- Isus: „Unde este comoara voastră acolo va fi ilor Săi? Noi ne dovedim puţin credin­cioşi şi inima voas­tră“. Dacă ne trimitem din timp atunci când ne îngrijorăm, ne frămân­tăm şi banii în cer, înainte de a sosi noi înşine acolo, alergăm întruna fără astâmpăr pentru a obţine atunci ataşamentul nostru nu va fi legat de tot mai multe bunuri materiale. Ne risipim lucrurile pieritoare ale acestei lumi.

Luca 243 D. Parabola robului veghetor (12:35-40) Stăpânul, slujitorii lui îl aşteptau. 12:35 Nu numai că ucenicii trebuiau să se 12:39, 40 Domnul schimbă acum imagin­ea, încreadă în Domnul, pentru asigurarea nevoilor făcând aluzie la un proprietar a cărui casă a lor, ci aveau datoria să trăiască într-o aşteptare fost spartă, într-un moment de neaten­ţie. permanentă a revenirii Lui. Mijloc­ ul trebuia să Venirea hoţului a fost cu totul neaşteptat­ă. le fie încins, iar felinarele aprinse. În orient Dacă stăpânul casei ar fi ştiut, nu ar fi lăsat oamenii se încing cu un brâu, care le ţine să i se spargă casa. Lecţia ce se desp­rinde de strânse hainele lungi, aju­tându-i să se mişte şi aici este că vremea venirii lui Cristos nu este să umble în voie. Mijl­ocul încins întruchipează cunoscută. Nimeni nu ştie ziua sau ceasul când misiunea pe care o avem de îndeplinit, iar feli- va veni El. Dar când va veni, credincioşii care narul suger­ează mărturia pe care trebuie s-o şi-au adunat comori pe pământ le vor pierde ţinem sus tot timpul. pe toate, după cum s-a exprimat cineva: „Un 12:36 Ucenicii trebuiau să trăiască clipă de creştin fie va părăsi bogăţiile sale, fie se va clipă în aşteptarea întoarcerii Domnului, ase- duce la ele“. Dacă veghem cu adevărat, aştep- menea omului care se întoarce de la nuntă. tând venirea lui Cristos, vom vinde tot ce Iată ce are Kelly de spus în această privinţă: avem şi ne vom strânge comori în cer, unde nu se poate atinge de ele nici un hoţ. Ei trebuie să fie eliberaţi de toate lucrurile pămân- E. S lujitorii credincioşi şi cei necredincioşi teşti care le-ar putea îngreuna umblarea, aşa încât atunci când va bate Domnul la uşă, potrivit ilus- (12:41-48) traţiei date, ei să-I poată deschide îndată – fără să 12:41, 42 În acest punct, Petru a întrebat le fie distrasă atenţia şi fără să fie nevoiţi să se dacă parabola lui Cristos despre veghere a pregătească în pripă de sosirea Lui inopinată. fost destinată doar pentru ucenici, sau pentru Inimile lor Îl aşteaptă pe El, Dom­nul lor. Ei Îl toţi oamenii. Domnul a răspuns că este pen­ iubesc, Îl aşteaptă. El bate la uşă, iar ei Îi des- tru toţi cei care mărturisesc că sunt ispravnici chid imediat.43 ai lui Dumnezeu. Administratorul credincios şi înţelept este cel care, fiind pus peste casa Amănuntele ilustraţiei privitoare la omul Stăpânului său, dă de mâncare oamenilor săi. care se întoarce de la nuntă nu trebuiesc for- Principala responsabilitate a administratorul­ui ţate, pentru a le făcea să se refere la viito­rul în acest punct este să aibă grijă de oam­ eni, nu profetic. Noi nu trebuie să identificăm nunta de obiecte. Acest principiu este în perfectă de aici cu Ospăţul de Nuntă al Mielul­ui, nici concordanţă cu întregul context al istorioarei, nu trebuie să echivalăm întoarcerea omului din ce constituie un avertisment la adresa uceni­ ilustraţie cu Venirea din nou a Domnului; ilus- cilor, să vegheze asupra perico­lelor materia­ traţia Domnului nu a avut scopul de a stabili lismului şi ale lăcomiei. Ceea ce contează sunt ordinea evenimentelor de la venirea Sa. oamenii, nu lucrurile. 12:37 Când se întoarce omul acela de la 12:43, 44 Când va veni Domnul şi-l va nuntă, slujitorii lui îl aşteaptă nerăbdători, găsi pe robul Lui sincer preocupat de starea gata să treacă la acţiune, la porunca lui. El spirituală a oamenilor, îl va răs­plăti cu gene­ este atât de încântat de atitudinea lor atentă, rozitate. Răsplata va avea pro­babil legătură cu încât procedează la o răsturnare de situaţie, ca domnia guvernamentală alături de Cristos în să spunem aşa. Se încinge cu un şorţ de timpul Mileniului (1 Pe. 5:1-4). slujitor, apoi îi aşază la masă şi le serveşte 12:45 Slujitorul declară că lucrează pentru mâncarea. Este o ilustrare foarte plastică a Cristos, dar în realitate este un necred­incios. În faptului că Cel care a venit odată în lumea loc să-i hrănească pe oamenii lui Dumnezeu, aceasta în chip de rob va găsi de cuviinţă, în el îi maltratează, îi jefuieşte şi trăieşte pentru harul Lui, să-i slujească din nou în căminul împlinirea plăcerilor şi pofte­lor sale. (Probabil lor ceresc. Inspiratul învăţat german Bengel, aceste cuvinte s-au referit la farisei.) expert în Cuvântul lui Dumnezeu, a conside­rat 12:46 Venirea Domnului va demasca versetul 37 drept cea mai măreaţă făgădu­inţă această tăgăduire a realităţii, iar omul respec­tiv din toată Biblia. va fi ped­epsit laolaltă cu toţi ceilalţi necredin- 12:38 A doua strajă din noapte era de la cioşi. Expresia „şi-l va despica în două“ ar ora 9 seara până la miezul nopţii. A treia putea fi tradusă şi prin „îl va biciui groaznic“, dura de la miezul nopţii până la 3 dimineaţa. cum apare de altfel în versiunea AV, textul Indiferent ce strajă ar fi fost când se întorcea marg­inal.

244 Luca 12:47, 48 Versetele 47 şi 48 expun un potrivit căreia Isus ar fi venit să unească principiu fundamental privitor la toate felu­rile întreaga omenire (şi pe credincioşi, şi pe de slujire: cu cât este mai mare privileg­iul necredincioşi!) într-o sin­gură „frăţie universală cuiva, cu atât mai mare va fi şi răspund­erea a tuturor oamenilor“. Mai degrabă, El i-a dez- sa. Pentru credincioşi, acest principiu înseamnă binat mai mult decât fus­eseră dezbinaţi până că răsplăţile care vor fi împărţite în cer vor atunci! avea anumite grade. Pentru necredin­cioşi G. Semnele vremurilor (12:54-59) înseamnă că vor fi trepte de pedepsire în iad. 12:54, 55 Versetele precedente au fost Cei care au ajuns să cunoască voia lui adresate ucenicilor. Acum Mântuitorul Îşi Dumnezeu aşa cum este ea descoperită în îndreaptă atenţia spre mulţimi. El le aminteşt­e Scripturi poartă o mare răspundere de a o că ştiu să facă prognoza vremii. Astfel, oame- împlini în viaţa lor. Lor li s-a dat mult. Prin nii ştiau că atunci când apărea un nor la apus urmare, mult li se va cere. Cei care nu au pri- (deasupra Mediteranei), urma o ploaie toren- mit un privileg­iu atât de mare vor fi şi ei ţială. Pe de altă parte, vântul de la sud adu- pedepsiţi pentru faptele lor rele, dar pe­deap­sa cea căldură mare şi secetă. Oamenii aveau lor va fi mai puţin severă. suficientă inteligenţă să cunoască aceste lucruri, F. Efectul primei veniri a lui Cristos căci posedau voinţa de a cunoaşte. (12:49-53) 12:56 În lucrurile spirituale, situaţia era cu 12:49 Domnul Isus a ştiut că venirea Sa totul alta. Deşi posedau inteligenţă nor­mală, ei pe pământ nu avea să aducă pace, la început. nu-şi dădeau seama că sosise clipa supremă a Mai întâi, avea să producă dezbinare, lupte, istoriei. Însuşi Fiul lui Dumnezeu Se afla prin- persecuţii şi vărsări de sânge. El nu a venit cu tre ei, pe pământ. Niciodată nu se apropiase scopul declarat de a arunca acest foc pe cerul mai mult de ei. Dar ei nu au cunoscut pământ, ci mai degrabă acesta a fost rezul­ clipa cercetării lor. Ei aveau capa­citatea inte- tatul sau efectul venirii Sale. Deşi suferinţele şi lectuală de a cunoaşte, dar nu aveau voinţa de disensiunile au izbucnit încă din timpul lucrării a cunoaşte şi astfel s-au înşelat singuri. Sale pământeşti, abia la cruce a fost demascată 12:57-59 Dacă şi-ar fi dat seama de sem- adevărata inimă a omului. Dom­nul a ştiut că nificaţia zilelor în care trăiau, s-ar fi grăbit să toate acestea se vor întâmpla şi a fost pregătit facă pace cu adversarul lor. Patru sunt terme- ca focul persecuţiei să izbucn­ească cât mai nii juridici folosiţi aici: adversar, magistrat, curând împotriva Lui Însuşi. judecător şi ofiţer şi toţi se referă la 12:50 El trebuia să fie botezat cu un Dumnezeu. În vremea aceea Dumn­ezeu Se botez. Asta se referă la botezul Lui până la deplasa în mijlocul lor, rugându-i fierbinte, punctul morţii pe Crucea Calvarului. El se dându-le prilejul să fie mântuiţi. Ei trebuiau să simţea extraordinar de constrâns să se ducă la se pocăiască şi să-şi pună încre­derea în El. cruce şi să realizeze răscumpărarea pentru Dacă refuzau, aveau să stea în faţa lui omenirea pierdută. Ruşinea, suferinţa şi moar- Dumnezeu, ca Judecător al lor. Or, negreşit tea au constituit voia lui Dumnezeu pentru El procesul avea să fie în defavoarea lor. Vor fi şi Domnul Isus a fost pregătit şi dornic să găsiţi vinovaţi şi condamnaţi pentru necred­inţa asculte. lor. Apoi vor fi aruncaţi în închisoare, adică în 12:51-53 El ştia foarte bine că venirea Sa pedeapsa veşnică. Nu vor ieşi de acolo până nu avea să aducă pace pe pământ la data când nu vor fi plătit ultimul bănuţ – adică nu aceea. Şi astfel El i-a avertizat pe ucenici că vor ieşi niciodată, deoarece niciodată nu vor atunci când vor veni oamenii la El, familiile fi în stare să plăt­ească o datorie atât de uria- acestora îi vor prigoni şi-i vor alunga. Intro­ şă. ducerea creştinismului într-o familie compus­ă, Şi astfel Isus le-a spus oamenilor că trebu- în medie, din cinci persoane, avea să dezbine ie să fie în stare să discearnă timpurile în care acea familie. Cât de perversă este natura omu- trăiesc. Se cere să se pună în ordine cu lui, dacă stăm să ne gândim că rudele necre- Dumnezeu, pocăindu-se de păcatele lor şi pre- dincioase ale cuiva mai degrabă ar prefera ca dându-se Lui în întregime. fiul lor să fie un beţiv şi un desfrânat, numai H. Importanţa pocăinţei (13:1-5) pocăit să nu fie! Numai să nu ia atitudine în 13:1-3 Capitolul 12 s-a încheiat cu eşec­ul public, ca ucenic al Dom­nului Isus Cristos! poporului Israel de a discerne vremurile în Paragraful acesta infirmă teoria nejustificată,

Luca 245 care trăia şi cu avertismentul Domnului să se putea fi folosit în scopuri mai productive. pocăiască degrabă ca să nu piară. Capitol­ul 13 Îngrijitorul viei a stăruit însă, mediind pentru continuă acest subiect general, fiind adresat, în smochin şi soli­citând să i se acorde încă un mare, Israelului ca naţiune, deşi principiile an. Dacă nici la sfârşitul acestui an nu va da cuprinse în el se aplică şi la per­soane indivi- roade, atunci va putea să-l taie. Şi exact aşa duale. Două calamităţi la scară naţională for- s-a întâmplat. După ce a început al patrulea mează baza conversaţiei care se înfiripă aici. an, Israelul L-a respins şi L-a răstignit pe Prima a fost masacrarea unor galileeni care Domnul Isus. Ca urmare, capital­a sa a fost veniseră la Ierusalim să se închine. Pilat, distrusă, iar locuitorii săi împrăşt­iaţi. G.H. guvernatorul Iudeii, ordonase omorârea lor în Lang spune: timp ce aceştia aduceau jertfe. Nu cunoaştem alte amănunte despre această atrocitate. Fiul lui Dumnezeu a cunoscut gândul Tatălui Său, Presupunem că victimele au fost iudei care au Stăpânul viei, şi că fusese emis deja groaz­nicul trăit în Galileea. Iudeii din Ierusalim poate ordin: „Taie-l“. Israel epuizase din nou răbdarea trăiau cu impresia că aceşti galileeni vor fi Divină. Nici o naţiune şi nici o persoa­nă nu are comis păcate groaznice şi că moartea lor cum- motive să creadă că se va bucura de grija lui plită se datora faptului că Dumnezeu le sta Dumnezeu, dacă nu va aduce roadele neprihănirii, împotrivă. Dar Domnul Isus a corectat această spre slava şi lauda lui Dumnezeu. Omul există eroare de gândire, avertizându-i pe iudei că pentru cinstea şi plăcerea Creatoru­lui: când nu dacă nu se pocă­iesc, toţi vor pieri la fel. slujeşte acest scop drept, ce va putea oare împiedi- 13:4, 5 Cealaltă tragedie a fost prăbuşi­rea ca urmarea sentinţei de moar­te pentru natura sa turnului din Siloam, provocând moartea a păcătoa­să şi îndepărtarea sa din locul privilegiat de optsprezece persoane. Nu cunoaşt­em alte care s-a bucurat până atunci?44 amănunte nici despre acest accident, decât ceea ce ni se spune aici. Din fericire, nu e J. Vindecarea femeii gârbovite (13:10-17) nevoie să cunoaştem alte amănunte. Punctul 13:10-13 Adevărata atitudine a Israelului subliniat de Domnul este că această catas­trofă faţă de Domnul Isus se poate vedea şi din nu trebuie interpretată ca o judecat­ă specială, comportarea fruntaşului sinagogii. Acest oficial pentru o răutate ieşită din comun. Mai degra- a obiectat împotriva faptului că Mântuitorul a bă, trebuie văzută ca un avertis­ment pentru vindecat o femeie în ziua de sabat. Femeia toată naţiunea Israel, că dacă membrii ei nu se suferise optsprezece ani de o gravă curbare a pocăiesc, va veni peste ei o năpastă similară. coloanei vertebrale, prezen­tând o severă difor- Desigur, năpasta a venit în anul 70, d.Cr., mitate, neputând să-şi îndrepte deloc spatele. când Titus a invadat Ierusali­mul. Fără să fi fost rugat, Domnul Isus a rostit I. Parabola smochinului fără rod (13:6-9) cuvântul vindecător, Şi-a pus mâinile peste ea În strânsă legătură cu cele de mai sus, şi îndată femeia şi-a îndreptat coloana verte- Domnul Isus a istorisit parabola smochinu­ brală. lui. Nu e deloc greu să identificăm smochi­ 13:14 Fruntaşul sinagogii le-a spus, indig- nul cu Israelul, sădit în via lui Dumnezeu, nat, oamenilor să vină să fie vindecaţi în pri- adică în lume. Dumnezeu a aşteptat roade de mele şase zile ale săptămânii, dar nu şi în a la acest pom, dar nu le-a găsit. Şi astfel a şaptea. El era ceea ce s-ar putea numi „un spus îngrijitorului viei (Domnul Isus) că a religionar de profesie“, pe care nu-l interesa în aşteptat în zadar trei ani să primească rod de realitate problemele de care sufe­reau oamenii. la pom. Cea mai simplă interpretare ar fi că Chiar dacă oamenii ar fi venit în primele şase aceasta se referă la primii trei ani din lucra­rea zile ale săptămânii, el nu i-ar fi putut ajuta. El publică a Domnului nostru. Gândul subliniat se preocupa cu minuţiozita­te de toate amănun- de textul de care ne ocupăm este că smochi- tele de ordin tehnic din lege, dar inima lui era nului i s-a dat suficient timp să dea rod, dacă lipsită de dragoste sau milă. Dacă el ar fi ar fi avut de gând să facă acest lucru. Însă suferit timp de optspreze­ce ani de acea curba- după ce nu au apărut deloc roadel­e, chiar re a coloa­nei vertebrale, nu ar mai fi avut după trei ani, concluzia care s-a impus de la importanţă în care zi ar fi fost vindecat! sine a fost că smochinul nu va mai da roadă. 13:15, 16 Domnul a mustrat ipocrizia lui Din cauza nerodniciei sale, Dumnezeu a şi a celorlalţi lideri. El le-a amintit că ei nu poruncit să fie tăiat, căci ocupa un loc ce şovăiau să dezlege în sabat un bou sau un măgar de la iesle şi să-l ducă să-l adape. Or,

246 Luca dacă arătau atâta consideraţie pentru nişte biete 13:20, 21 A doua parabolă asemuieşte animale, în ziua de sabat, era greşit ca Isus să împăr­ ăţia lui Dumnezeu cu aluatul pe care săvârşească un act de vindecare asupra acestei o femeie l-a depus în trei măsuri de făină. femei, care era o fiică a lui Avraam? Expresia Suntem de părere că aluatul în Scrip­tură întot- „fiică a lui Avraam“ indică nu numai că era deauna întruchipează forţa răului. Ideea subli- evreică, ci şi o cre­dincioasă adevărată, o feme- niată aici este că s-a strecurat o doctrină rea în ie a credinţei. Curbarea coloanei sale vertebrale hrana curată a copiilor lui Dumnezeu. Această a fost provocată de Satan. Ştim din alte părţi doctrină rea nu este statică, ci con­stituie o ale Bibliei că unele boli sunt urmarea unei forţă insidioasă, care se răspândeşte cu iuţeală. acti­vităţi satanice. Bubele lui Iov au fost pro- L. P oarta îngustă prin care se intră în împă- vocate de Satan. Ţepuşul din carnea apostolu- lui Pavel a fost un sol al Satanei, ca să-l răţie (13:22-30) necăjească. Dar diavolul nu are voie să pro- 13:22, 23 Pe când Se îndrepta Isus spre voace aceste lucruri împotriva credincio­sului Ierusalim, a ieşit un om din mulţime să-L fără aprobarea Domnului. Şi Domnul anulează întrebe dacă numai câţiva oameni vor fi mân- orice boală sau suferinţă de acest gen, pentru tuiţi. S-ar putea să fi fost o întrebare frivolă, slava Sa. izvorâtă din curiozitate. 13:17 Criticii Domnului nostru au fost 13:24 Domnul a răspuns la această între­bare făcuţi de ruşine prin cuvintele Lui. Oamenii speculativă cu o poruncă directă. I-a spus celui de rând s-au bucurat pentru faptul că s-a ce a pus întrebarea să se asigure că el însuşi va săvârşit o minune slăvită. intra pe poarta strâmtă. Când Isus i-a spus să K. Parabolele împărăţiei (13:18-21) se silească să intre pe poarta strâmtă, nu a 13:18, 19 După ce au văzut acest miracol afirmat prin aceasta că mântuirea ar necesita un minunat al vindecării, oamenii ar fi fost poate efort din partea noastră. Poarta strâmtă repre- ispitiţi să creadă că împărăţia avea să fie înte- zintă aici naşterea din nou – adică mântuirea meiată numaidecât. Domnul Isus le-a corectat prin har, în urma cred­inţei. Isus îl îndemna pe gândirea incorectă, istorisind două parabole ale om să se asigure că va intra pe această uşă. împărăţiei lui Dumnezeu, care o descriu în „Mulţi... vor căuta să intre şi nu vor pu­tea“, ipostaza ei dintre vremea resping­erii Regelui şi odată ce s-a închis uşa. Asta nu îns­eamnă că ei revenirea Sa pe pământ, ca să domnească. Ele vor căuta să intre pe uşa conv­ertirii, ci mai arată creşterea creştinătă­ţii şi cuprind şi simpla degrabă că în ziua manifestă­rii puterii şi gloriei declaraţie de credinţă şi realitatea ei (vezi note- lui Cristos, ei vor voi să fie lăsaţi să intre în le de la 8:1-3). împărăţie, dar va fi prea târziu. Ziua harului în Mai întâi de toate, El a asemănat împără­ care au trăit se va fi încheiat. ţia lui Dumnezeu cu o sămânţă de muştar, 13:25-27 Stăpânul casei se va scula şi va una din cele mai mici seminţe care există. închide uşa. Poporul evreu este înfăţişat aici Când este depusă în pământ, ea nu va pro­ bătând la uşă şi rugându-L pe Domn­ ul să duce un pom de mărime obişnuită, ci doar o deschidă. El însă va refuza, pe motiv că nici- tufă. Prin urmare, când Isus a spus că aceas- odată nu i-a cunoscut. Ei vor protesta atunci, tă sămânţă a produs un pom mare, El a pretinzând că au trăit în relaţii foarte apropiate scos în evidenţă că această dezvoltare era cu cu El. Dar El nu Se va lăsa mişcat de aceste totul anormală. Pomul a fost atât de mare declaraţii. Ei au fost, în realitate, lucrători ai încât păsările cerului îşi puteau face cuibul fărădelegii şi, prin urmare, nu li se va permi- în ramurile lui. Gândul care se desprinde de te să intre. aici este că deşi creştinismul a avut un înce­ 13:28-30 Refuzul Lui va produce plâns­ ul put nesemnificativ, ulterior s-a dezvoltat foarte şi scrâşnirea dinţilor. Plânsul indică remuşca- mult, transformându-se în creştinătatea pe re, iar scrâş­nirea dinţilor reflectă o ură înver- care o cunoaştem în zilele noastre, alcătui­tă şunată împotriva lui Dumnezeu. Asta demon- din toţi cei care se declară loiali Domnu­lui, strează că nici suferinţele iadului nu pot fie că s-au născut din nou, fie că nu. schimba inima omului. Israeliţii necredincioşi Păsările cerului sunt vulturii sau păsările de îi vor vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pradă. Sunt simboluri ale răului, subliniind pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu. faptul că creştinismul a devenit cuibul unei Ei se aşteptaseră să ajungă ei înşişi acolo, pe sumedenii de stricăciuni de tot felul. considerentul unic de înrudir­e cu Avraam, Isaac şi Iacov, dar, în realita­te, ei vor fi arun-

Luca 247 caţi afară. Neamurile se vor deplasa spre lumi- 13:34, 35 După ce a rostit adevărul cu noasa împăr­ăţie a lui Crist­os din toate colţurile privire la acest oraş rău, Isus a schimbat apoi pământului, bucurând­u-se de toate binecuvân- tonul, plângând pentru el. Acest oraş, care tările ei minunate. Astfel, mulţi evrei care au ucide profeţii şi îi omoară cu pietre pe solii fost la început primii vizaţi de planul binecu- lui Dumnezeu, era totuşi obiectul iubirii Sale vântărilor lui Dumnezeu, vor fi respinşi, în pline de tandreţe. De câte ori nu voise El să-i vreme ce Neamurile, care erau privite ca nişte adune locuitorii, cum îşi adună cloşca puii, câini, se vor bucura de binecuvân­tările dar ei nu au vrut să se lase adunaţi, din pri- Domniei de o Mie de ani a lui Cristos. cina încăpăţânării lor. În consecinţă, oraşul lor, M. Profeţii pier la Ierusalim (13:31-35) templul şi ţara aveau să treacă printr-o lungă 13:31 În vremea aceasta, Domnul Isus Se perioadă de exil. În fapt, ei nu aveau să-L mai afla, probabil, pe teritoriul lui Irod. Unii farisei vadă pe Domnul decât atunci când îşi vor au venit şi L-au avertizat să plece, deoarece schimba atitudinea faţă de El. Ultima parte a Irod încerca să-L ucidă. Fariseii ne apar aici versetului 35 se referă la a Doua Venire a lui într-o postură total contradictorie faţă de purta- Cristos. O rămăşiţă din poporul lui Israel se rea lor anterioară, de parcă i-ar fi interesat cu va pocăi la acea vreme şi va spune: adevărat soarta şi siguranţa Lui. Mai verosimi- „Binecuvântat este Cel ce vine în numele lă este ideea că ei înşişi au complotat cu Irod, Domnului!“ Poporul Său va anunţa atunci pentru a-l face să-L în­spăimân­te pe Isus şi măreaţa zi a puterii Sale. să-L determine pe Domnul să Se ducă la N. Vindecarea omului bolnav de dropică Ierusalim, pentru a cădea în mâinile lor. 13:32 Pe Domnul nostru nu-L mişca însă (14:1-6) ameninţarea cu violenţa fizică. El a recunos­cut 14:1-3 În ziua de sabat, un fruntaş al fari- că la mijloc este un complot din partea lui seilor L-a invitat pe Domnul la masă, la el Irod şi astfel le-a spus fariseilor să se ducă acasă. Nu a fost un gest sincer de ospitali­tate, înapoi, la vulpea aceea, şi să-i transmită un ci mai degrabă o încercare din partea liderilor mesaj. Unora le este greu să înţeleagă de ce religioşi de a-I găsi vină Fiului lui Dum­nezeu. Domnul Isus S-a referit la Irod cu termen­ul Isus a văzut acolo un om bolnav de dropică, de vulpe (căci termenul din textul origi­nal este adică umflarea cauzată de acu­mu­larea apei în la feminin). Ei consideră că ar fi fost încălcată ţesuturi. Fără îndoială, Mânt­u­it­orul a citit gân- Scriptura, prin faptul că a vorbit de rău împo- durile criticilor Săi, căci i-a întrebat dacă este triva unui dregător al poporului (Ex. 22:28). drept să vindeci în ziua de sabat. Dar acesta nu a fost un rău, ci un adevăr 14:4-6 Oricât ar fi dorit ei să spună că nu absolut. Esenţa mesajului trimis de Isus a con- este, nu şi-ar fi putut susţine un asemenea stat în faptul că El încă avea mult de lucru, argument, drept care au tăcut. Prin urmare, iar timpul era foarte scurt. El avea să scoată Isus l-a vindecat pe om şi i-a dat drumul să demoni şi să săvârşească minuni de vinde- plece. Pentru El aceasta era o lucrare de care, în timpul puţinelor zile ce le mai avea la milostenie. Or, dragostea divină nu-şi înce­tează dispoziţie. Apoi, a treia zi, adică ziua finală, El niciodată activităţile, nici chiar în ziua de sabat va fi isprăvit lucrarea legată de misiunea Sa (Ioan 5:17). Îndreptându-Se spre iudei, El le-a pe pământ. Nimic nu putea să-L împiedice reamintit că dacă unul din animalele lor ar să-Şi ducă la îndepli­nire sarcinile. Nici o cădea într-o groapă, ei l-ar scoate negreşit în pu­tere de pe pământ nu putea să-I facă vreun ziua de sabat, căci ar fi în interesul lor s-o rău, până la timpul rânduit. facă. Dar în cazul unui om, deci aproapele lor 13:33 Mai mult, El nu putea fi ucis în – ei bine, pentru acesta nu mai aveau nici o Galileea. Această prerogativă era rezervată înţelegere, fiind gata să-L condamne pe oraşul­ui Ierusalim. Era o trăsătură ce apar­ Domnul Isus pentru că i-a venit în ajutor. ţinea acestui oraş, în care fuseseră omorâţi Deşi nu au putut răspunde la raţion­amentul slujitor­ii Dumnezeului Celui Prea Înalt. Am Mântuitorului, e limpede că s-au înverşunat şi putea spune că Ierusalimul deţinea monop­olul mai mult împotriva Lui. în privinţa uciderii purtătorilor de cuvânt ai O. Parabola oaspetelui ambiţios (14:7-11) lui Dumnezeu. Asta a vrut să spună Domnul Intrând în casa fariseului, Domnul a obser- Isus prin cuvintele: „nu se poate ca un pro- vat, probabil, cum oaspeţii încercau să ocupe roc să piară afară din Ierusalim“. locurile cele mai bune la masă, cău­tând pozi-

248 Luca ţia care să le confere maximă onoar­e şi vizibi- Q. Parabola scuzelor (14:15-24) litate. Faptul că şi El era oaspete la această 14:15-18 Unul dintre musafirii care stăteau masă nu L-a împiedicat să spună ce a avut de întinşi la masă împreună cu Isus a remarcat ce spus, cu toată francheţea şi neprihănirea. El i-a minunat va fi să participe la binecuvântările avertizat astfel împotriva acestei forme de împărăţiei lui Dumnezeu. Poate că era goană după glorie persona­lă, spunându-le că impresionat de principiile de conduită pe care atunci când sunt invitaţi la masă, s-ar cuveni tocmai le expusese Domnul Isus ori poate că să ocupe mai degrabă un loc umil, decât unul era o remarcă de ordin gen­eral, pe care a proeminent. Asta şi pentru faptul că atunci făcut-o fără să se gândeasc­ă prea mult. când căutăm să ne asi­gurăm un loc important Oricum, Domnul a răspuns că oricât de minu- s-ar putea să fim, ulterior, făcuţi de ruşine, nat ar fi să mănânci pâine în împărăţia lui spunându-ni-se să ocupăm un loc inferior. Dar Dumnezeu, e trist că mulţi dintre cei ce sunt dacă ne smerim cu adevărat înaintea lui invitaţi invocă tot felul de scuze nefondate Dumnezeu, în mod sigur ne vom deplasa doar pentru a nu onora invitaţia. Domnul Isus L-a într-o singură direcţie: în sus. Isus ne-a învăţat înfăţişat pe Dumnezeu în postura unui anumit că este mai bine să fii avansat la o poziţie de om care a dat o cină mare şi a invitat mulţi onoare, decât să cauţi tu singur s-o dobândeşti, oaspeţi. Când masa a fost gata, l-a rugat pe pentru ca mai târziu să fii obligat să renunţi la servitorul lui să-i anunţe pe invitaţi că totul e ea. Domnul Însuşi este Pilda vie a renun­ţării gata. Asta ne aminteşte de măreţul adevăr de sine (Fil. 2:5-8). El S-a smerit pe Sine şi potrivit căruia Domnul Isus a terminat, a ispră- Dumnezeu L-a înălţat. Oricine se înalţă va fi vit lucrarea de răscumpă­rare de pe Calvar şi smerit de Dumnezeu. chemarea Evangheliei este adresată oamenilor P. Lista de musafiri pe care o onorează de pe temeiul acestei lucrări încheiate. Un om care fusese invitat s-a scuzat, spunând că a Dumnezeu (14:12-14) cump­ărat un ogor şi că trebuie să se ducă să-l De bună seamă, fruntaşul fariseu invitase vadă. Normal, ar fi trebuit s-o facă înainte de persoanele cu vază din partea locului la acest a-l fi cumpărat. Dar chiar şi aşa, el aşeza dra- dineu – fapt care nu-I scapă Domnului Isus. gostea pentru lucruri materiale mai presus de El a observat că reprezen­tanţii oameni­lor de calda invitaţie ce i se adresase. rând din comunitate au fost excluşi de la acest 14:19, 20 Următorul invitat a cumpărat ospăţ. Prin urmare, El a profitat de acest pri- cinci perechi de boi şi a spus că trebuie să se lej pentru a enunţa unul dintre cele mai nobile ducă să-i încerce. El îi reprezintă pe cei ce principii creştine: faptul că treb­uie să-i iubim pun locul lor de muncă, ocupaţia sau afaceri­le pe cei lipsiţi de calităţi, pe cei care nu ne pot mai presus de chemarea lui Dumnezeu. Al răsplăti binele ce li-l facem. De obicei, oame- treilea a spus că tocmai s-a căsătorit şi că, nii îşi invită priete­nii, rudele şi vecinii prin urmare, nu poate da curs invitaţiei. bogaţi, animaţi întot­deauna de spe­ranţa că vor Legăturile de familie şi relaţiile sociale adesea fi răsplătiţi cum se cuvine pent­ru această faptă. îi împiedică pe oameni de a accepta chemarea Nu este nevoie să posezi viaţa divină pentru a Evangheliei. proc­eda în acest fel. Dar numai cei stăpâniţi 14:21-23 Când i-a comunicat servitorul de viaţa supranatu­rală vor putea fi mărinimoşi stăpânului său că invitaţia a fost respinsă de cu cei săraci, schilozi, şchiopi şi orbi. mai toţi, stăpânul l-a trimis în oraş, să-i invite Dumnezeu a rezerv­at o răsplată aparte pentru pe cei săraci, schilozi, orbi şi şchiopi. „Atât cei ce îşi arată bunăvoinţa şi mila pentru aces- natura, cât şi harul resping vidul“, a afirmat te categ­orii de oameni. Deşi aceşti mu­safiri nu Bengel. Poate că primii invitaţi îi înt­ruchipează pot să ne răsplătească, Dumnezeu Însuşi a pe liderii poporului evreu. Când ei au respins pro­mis că ne va răsplăti la învierea celor Evanghelia, Dumnezeu a trimis-o la oamenii drepţi, care mai este cunoscută în Scriptură şi de rând ai oraşului Ieru­salim. Mulţi dintre sub denu­mirea de „prima învie­re“ şi implic­ă aceştia au răspuns la chemare, dar tot mai era învierea tuturor credincioşilor adevăraţi. Ea va loc în casa stăpânul­ui. Şi astfel stăpânul şi-a avea loc la Răpire şi, cred­em noi, din nou la trimis servitorul pe drumuri şi la garduri, silin- sfârşitul Perioadei Tribul­aţiei (Marii Strâm­ du-i pe cei găsiţi acolo să intre. Aceasta torări). Cu alte cuvinte, prima înviere nu este reprezint­ă, fără îndoi­al­ă, Evanghelia, care este un eveniment unitar, ci se petrece în etape. vestită Neamuri­lor din lumea întreagă. Acestea nu trebuiau silite să intre prin forţa armelor