Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

Romani 549 lui Dumnezeu. El nu are nevoie de sfatul nos- poate fi tradusă şi prin „închinare spirit­uală“. tru, care, oricum, nu I-ar fi de nici un folos Având dubla calitate, de credincioşi şi de pre- (vezi Is. 40:13). oţi, noi nu ne prezentăm în faţa lui Dumnezeu 11:35 Nimeni nu a putut vreodată să-L cu trupurile neînsufleţite ale unor animale jert- facă pe Dumnezeu dator lui (vezi Iov 41:11). fite, ci cu jertfa spirituală a vieţilor noastre Ce dar din partea noastră ar putea să-L pună predate. De asemenea, Îi oferim slujirea noas- vreodată pe Cel Etern în postura în care să tră (Rom. 15:16), lauda noastră (Ev. 13:15) şi trebuiască să ne plătească? bunurile noastre (Ev. 13:16). 11:36 Cel Atotputernic este suficient Sieşi. 12:2 În al doilea rând, Pavel ne îndeam­nă El este sursa oricărui lucru bun, El este să nu ne conformăm lumii acesteia sau, cum Agentul activ ce susţine şi controlează univer- parafrazează Phillips versetul acesta: „Nu lăsaţi sul, El fiind Scopul pentru care a fost creat ca lumea să vă toarne în matriţa ei“. Când orice lucru – totul a fost conceput pentru a-I intrăm în împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să aduce Lui slavă. renunţăm la modul de a gândi şi de a trăi al Aşa să fie! A Lui să fie slava în veci! lumii. Amin. Lumea (sau veacul, cum se spune în tex- III. ÎNDATORIRI: EVANGHELIA tul original) înseamnă aici societatea sau siste- mul pe care l-a clădit omul pentru a dobândi TRĂITĂ (cap. 12–16) fericirea, fără Dumnezeu. Este o împărăţie Restul capitolelor din Romani constituie marcată de antagonism faţă de Dumnezeu. răspunsul la întrebarea: Care este răspunsul pe Dumnezeul şi prinţul acestei lumi este Satan care ar trebui să-l dea cei ce au fost înd­ reptăţiţi (2 Cor. 4:4; Ioan 12:31; 14:30; 16:11). Toţi prin har în viaţa lor de zi cu zi? Pav­el se ocupă oamenii neconvertiţi sunt supuşii lui. El caută în aceste capitole de îndatorir­i­le noastre faţă să atragă şi să-i reţină pe oameni prin pofta de alţi credincioşi, faţă de co­munitatea în care ochilor, pofta cărnii şi mândria vieţii (1 Ioan trăim, faţă de duşmanii noştri, faţă de stăpâni- 2:16). Lumea îşi are sistemul politic propriu, re şi faţă de fraţii noştri mai slabi. arta, muzica, religia sa, sfera proprie de diver- A. În consacrarea personală a fiecărui cre- tisment, tiparele sale de gândire şi sti­lurile proprii de viaţă, cău­tând să-i determine pe toţi dincios (12:1, 2) oamenii să se conformeze culturii, tradiţiei şi 12:1 O examinare atentă şi devotată a datinilor ei. Lumea îi urăşte pe neconformişti îndurărilor lui Dumnezeu, aşa cum au fost – de pildă, pe Cristos şi pe cei ce păşesc pe prezentate acestea în primele 11 capitole ale urme­le Lui. epistolei, nu poate să ne conducă decât la o Cristos a murit pentru a ne izbăvi de singură concluzie, anume că trebuie să ne lumea aceasta. Lumea este răstignită faţă de aducem trupurile ca o jertfă vie, sfântă, plăcu- noi, iar noi suntem răstigniţi faţă de lume. Ar tă [acceptabilă] lui Dumnezeu. Prin trupuri- fi un gest de totală lipsă de loialitate faţă de le noastre se înţelege „toate mădular­ele noas- Domnul, ca ucenicii Lui, credincioşii, să tre“ şi, prin extensie, întreaga noas­tră viaţă. iubească lumea. Oricine iubeşte lumea este O predare totală din partea noastră va con- vrăjmaş al lui Dumnezeu. stitui o slujbă rezonabilă, din urmă­torul Credincioşii nu sunt din lumea aceasta, după motiv: dacă Fiul lui Dumnezeu a murit pentru cum nici Cristos nu este din lumea aceasta. Dar mine, atunci cel puţin atâta pot face şi eu să ei sunt trimişi în lume pentru a depune mărturie trăiesc pentru El. „Dacă Isus Cristos este cu privire la faptul că fapte­le ei sunt rele şi că Dumnezeu şi dacă a murit pentru mine“, spu- mântuirea este la îndemân­a tuturor celor care îşi nea marele atlet britanic C. T. Studd, „a­tunci pun încrederea în Domnul Isus Cristos. Nu nici o jertfă din partea mea nu poate fi prea numai că trebuie să fim despărţiţi de lume, ci mare pentru El”.46 Idee exprimată foarte poetic trebuie să fim şi transformaţi prin reînnoirea şi de Isaac Watts, în binecunos­cutul imn: minţii noast­re, adică să gândim ca Dumnezeu, “Love so amazing, so divine, demands my potrivit cu revelaţia oferită de Biblie în această heart, my life, my all“. („În faţa unei iub­iri pri­vinţă. Atunci vom trăi experienţa călăuzi­rii atât de măreţe şi divine, trebuie să răs­pund cu directe din partea lui Dumnezeu în viaţa noas- toată inima, cu toată viaţa şi cu tot ce am şi tră. Şi vom constata că, în loc să fie neprielnică sunt“.) sau dificilă, voia Lui este bună, acceptabilă şi Slujba [serviciul, slujirea] rezonabilă mai desăvârşită.

550 Romani Iată dar cheile cunoaşterii voii lui Dum­ Dumnezeu, declarând cuvântul Domnului. În nezeu: prima: un trup predat; a doua: o viaţă mesajul lui poate exista şi prezicerea, dar aces- despărţită de lume; şi a treia: o minte trans­ ta nu e un element necesar prorociei. În bise- formată. rica primară, scrie Hodge, profeţii erau „oameni B. În slujirea prin darurile spirituale care vorbeau sub înrâurirea imediat­ă a Duhului (12:3-8) lui Dumnezeu, transmiţând comunicaţii divine, 12:3 Pavel vorbeşte aici prin harul care i-a referitoare la adevăruri doctrinare, după cum fost dat, ca apostol al Domnului Isus. El se era cazul“.47 Lucrarea [slujba] lor ni s-a trans- va ocupa de diversele moduri de a gândi – mis sub forma Noului Testament. Astăzi nu se bune şi rele. mai poate adăuga nici un supliment profetic Mai întâi, el spune că nicăieri în Evanghelie inspirat la corpul de doctrină creştină [cuprins nu găsim vreun motiv care să încurajeze com- în paginile Noului Testament], întrucât credinţa plexul de superioritate. El ne îndeamnă să a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna dăm dovadă de smerenie în exercitarea daruri- (vezi Iuda 3). Prin urmare, sensul unui proroc lor noastre. Niciodată nu trebuie să avem des- (profet) din vremea noastră ar fi acela al unuia pre noi înşine un sentiment exage­rat cu privire care face cunoscută gândirea (mintea) lui la importanţa noastră. Tot aşa, nu trebuie să-i Dumnezeu, aşa cum a fost relevată aceast­a în invidiem pe alţii. Mai degra­bă, trebuie să ne Biblie. Iată ce spune Strong în legătură cu dăm seama că fiecare per­soană este unică în aceasta: felul ei şi că avem, cu toţii, de îndeplinit o lucrare importantă pent­ru Domnul nostru. Prin Toate prorociile autentice din perioada mo­dernă urmare, trebuie să ne mulţumim cu locul pe nu sunt altceva decât republicări ale mesajului lui care ni l-a reparti­zat Dumnezeu în cadrul Cristos – vestirea şi expoziţiu­nea (pre­zentarea) Trupului lui Cristos, străduindu-ne să ne exer- adevărului deja revelat în Scriptură.48 cităm darurile cu toată tăria pe care ne-o pune la dispoziţie Dumnezeu. Aceia dintre noi care au darul prorociei 12:4 Trupul omenesc are multe mădular­e, trebuie să prorocească după măsura cred­ inţei dar fiecare îndeplineşte un rol unic. Sănăt­atea noastre. Sensul acestor cuvinte ar putea fi: şi bunăstarea trupului depind de func­ţionarea „în funcţie de regula sau norma de credinţă“ adecvată a fiecărui mădular. – adică potrivit cu doctrinele cre­dinţei creştine, 12:5 Tot aşa este şi în trupul lui Cris­tos. aşa cum ne sunt descope­rite acestea în Există unitate (un singur trup), diversit­ate Scripturi. Sau ar mai putea însemna: „propor- (mulţi) şi interdependenţă (mădulare unii ţional cu credinţa noastră“ – adică după măsu- altora). Orice dar pe care-l posedăm nu este ra credinţei pe care ne-o dăruieşte Dumnezeu. destinat folosirii egoiste în folosul nost­ru per- Majoritatea versiunilor adaugă aici cuvântul sonal sau etalării, ci spre binele tru­pului. Nici „noastre“, dar el nu apare în textul original.49 un dar nu este suficient sie însuşi şi nici unul 12:7 Termenul slujbă („ministry“ în engle- nu este inutil. Când vom gândi astfel, vom ză, tradus prin „slujbă“, dar şi prin „luc­rare“ gândi cumpătat (12:3). sau „misiune“, n.tr.) este un cuvânt um­brelă, 12:6 Pavel dă acum o serie de îndrumări cu mare aplicabilitate, însemnând, în sens pentru folosirea anumitor daruri. Lista nu general, lucrarea de slujire pentru Domn­ul. El cuprinde toate darurile. Este mai degrabă, nu înseamnă funcţia, postul sau în­datoririle ilustrativă, decât exhaustivă. unui cleric, cum este înţeles, de cel­e mai Darurile noastre diferă după harul care multe ori, acest termen în zilele noastre. ne-a fost dat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu, în Persoana care are darul slujbei are in­imă de harul Lui, dă daruri diferite unor persoane slujitor, căutând şi folosind orice pri­lej pe care diferite. Şi Dumnezeu dă tăria necesară sau îl are de a fi de folos, de a sluji. capacitatea de a folosi toate darurile ce ni Un învăţător este o persoană care poate s-au încredinţat. Astfel, avem răspunderea de a explica cuvântul lui Dumnezeu, aplicându-l la folosi aceste capacităţi încredinţate nouă de inimile ascultătorilor săi. Indiferent ce dar ni Dumnezeu ca nişte administratori înţelepţi. s-a dat, trebuie să-l folosim din toată inima. Cei care au darul prorociei trebuie să 12:8 Îndemnarea este darul stârnirii sfinţi- prorocească după măsura credinţei lor. Un lor pentru ca aceştia să se lase de orice formă proroc este un purtător de cuvânt al lui de rău, avântându-se, în schimb, cu toate ener- giile spre noi biruinţe pentru Cris­tos, pe planul

Romani 551 sfinţeniei şi al slujirii. prin indiferenţă rece sau acceptare forma­lă. Dărnicia este înzestrarea divină prin care Ar trebui să preferăm să-i vedem pe alţii cineva primeşte înclinaţia şi puterea transpu­ onoraţi, decât pe noi înşine. Odată, un sluji­tor nerii în practică, de a sesiza nevoile altora şi preaiubit al lui Cristos se afla într-o anticame- de a-şi aduce contribuţia la acoperirea acelor ră, împreună cu mai multe oficiali­tăţi de rang nevoi. El trebuie să-şi exercite darul dărni­ciei înalt, aşteptând să înceapă o şedinţă. Câteva cu inimă largă. din aceste personalităţi au ocupat deja loc la Darul conducerii este, aproape sigur, legat tribună, înaintea sa. Când a apărut în pragul de lucrarea presbiterilor (bătrânilor) şi, probabil, uşii, sala a izbucnit în aplauze puternice în a diaconilor din biserica locală. Prezbiterul este onoarea lui. Imediat el s-a dat înapoi, pentru a un fel de păstor adjunct, care stă în faţa tur- nu beneficia de onoarea care credea, sincer, că mei, conducând-o cu grijă. nu i se datora lui, ci celorlalte persoane. Darul îndurării este capacitatea suprana­ 12:11 Iată cum sună acest verset în tradu- turală sau talentul supranatural de a veni în cerea foarte plastică a lui Moffatt: „Nu lăsaţi ajutorul celor aflaţi la strâmtoare. Cei care să vi se fleşcăiască nicicând râvna, ci păstraţi- posedă acest dar trebuie să-l exercite bucu­ros. vă strălucirea spirituală. Slujiţi-L pe Domnul!“ Desigur, toţi trebuie să dăm dovadă de îndura- Ne aducem aminte în acest punct de cuvintele re, făcând acest lucru cu bucurie! din Ieremia 48:10: „Bles­temul să fie peste cel Iată ce a spus, în această privinţă, o soră delăsător faţă de lucra­rea Domnului!“ (NEB). creştină: „Când mama a înaintat în vârstă, având nevoie de cineva s-o îngrijească, Omul nu trebuie să se joace, căci viaţa împ­reună cu soţul, am invitat-o să stea la noi. E scurtă şi păcatul e aproape de noi. Am făcut tot ce puteam să se simtă bine. Vârsta noastră ţine cât căderea unei frunze, I-am gătit, i-am spălat rufele, am scos-o în Cât îi trebuie lacrimii să cadă. diverse plimbări cu maşina şi m-am ocupat în De aceea, nu avem ceasuri de irosit, general de toate nevoile ei. Dar, deşi în exteri- Nici timp de pierdut. or făceam toate aceste lucruri conştiincios şi Într-o lume ca cea în care trăim, oarecum mecanic, nu eram fericită în lăuntrul Nu ne putem permite să nu fim serioşi. meu. În subconştien­tul meu, eram plină de resentimente pentru perturbaţiile pe care le – Horatius Bonar prezenta în cadrul programului nostru prezenţa ei printre noi. Uneori mama îmi spunea: 12:12 Indiferent care ar fi împrejurările în «Observ că de la un timp ai încetat să zâm- care ne-am găsi, noi ne putem bucura si tre- beşti. De ce nu mai zâmbeşti?» Cu alte cuvin- buie să ne bucurăm în nădejdea noastră, adică te, dădusem dovadă de îndurare, dar o făceam venirea Mântuitorului nostru, răscum­părarea fără bucurie“. trupurilor noastre si slava eternă de care vom C. În raporturile cu societatea (12:9-21) avea parte. Suntem îndemnaţi să fim răbdători 12:9 Pavel enumeră aici câteva caracte­ în suferinţă – adică să răbdăm cu bărbăţie ristici pe care fiecare credincios trebuie să le când trecem prin încercări. O atare atitudine cultive în relaţiile cu alţi credincioşi şi cu cei de răbdare este elementul cheie care poate neconvertiţi. transforma necazul respectiv în glorie. Apoi Dragostea trebuie să fie fără făţărnicie. trebuie să stăruim în rugă­ciune, căci prin Cu alte cuvinte, nu trebuie să fie o mască, ci rugăciune se înfăptuieşte lucrarea şi se câştigă o dragoste reală, sinceră şi neprefăcută. biruinţele. Rug­ăciunea aduce putere în viaţa Trebuie să ne ferim de toate formele de noastră şi pace în inim­ ile noastre. Când ne rău şi să ne lipim de tot ce este bun. În acest rugăm în Numele Domnului Isus, ne apro- cadru termenul rău înseamnă, probabil, toate piem de omnipotenţă în gradul cel mai mare atitudinile şi actele opuse iubirii, orice formă în care poate face o fiinţă omenească acest de maliţiozitate şi ură. În contrast cu aceasta, lucru. Prin urmare, ne facem un mare deservi- binele înseamnă orice manifestare a dragos­tei ciu atunci când neglijăm să ne rugăm. supranaturale. 12:13 Sfinţii care sunt în nevoie se gă­sesc 12:10 În relaţiile noastre cu cei ce sunt pretutindeni – cei rămaşi fără lucru, cei care din casa credinţei, trebuie să demonstrăm dra­ au fost împovăraţi de note de plată pentru gostea noastră printr-o afecţiune tandră, nu servicii medicale, misionarii şi predi­catorii uitaţi, care-şi desfăşoară activitatea în locuri îndepărtate, precum şi persoane în vârstă, ale

552 Romani căror venituri sunt foarte limitate. Adevărata Realizarea că nu avem nimic care să fie al viaţă a Trupului înseamnă să împărtăşim cu nostru, pe care să nu-l fi primit, ar trebui să cei ce trec prin nevoi. ne împiedice de a ne umfla în pene. „Nerefuzând niciodată să oferim o masă 12:17 În lume este la modă să răsplăteşti sau un pat celor care au nevoie“ (JBP). Astăzi răul cu rău. Oamenii au obiceiul să se răzbu­ nu mai e la modă a fi „primitori de oaspeţi“, ne, plătind „dinte pentru dinte“, având grijă ospitalitatea fiind o artă pierdută. De multe ori să-i întoarcă cuiva exact ceea ce merita fapta se invocă faptul că cineva locuieşte într-un lui. Dar această dorinţă de răzbunare nu trebu- apartament sau o casă neîncăpătoare ca scuză ie să aibă nici un loc în viaţa celor răscumpă- pentru a nu-i primi pe creştinii aflaţi în trecere raţi. Mai degrabă, ei trebuie să se poarte ono- prin oraşul resp­ectiv. În realitate, poate că nu rabil, chiar când sunt batjocoriţi şi persecutaţi dorim să ne deranjăm. Dar procedând astfel, – într-un cuvânt, în toate împrej­urările vieţii. uităm că atunci când îi omenim pe copiii lui A urmări înseamnă a avea grijă, a ne purta Dumne­zeu, asta echivalează cu a-L omeni pe atent în toate situaţiile. Însuşi Domnul Isus. Locuinţele noastre ar tre- 12:18 Creştinii nu trebuie să fie provoca­ bui să fie ca acel cămin din Betania, unde tori sau certăreţi, fără rost. Neprihănirea (drep- Domnul Isus se simţea atât de bine. tatea) lui Dumnezeu nu se realizează printr-o 12:14 Suntem chemaţi să ne arătăm dra- atitudine de beligeranţă sau de mâ­nie. Mai gostea şi amabilitatea faţă de cei ce ne perse- degrabă, trebuie să iubim pacea, să facem cută, mai degrabă decât să le răsplătim rău cu pace şi să fim în pace. Când am ofensat pe rău. Este nevoie să ai în tine acea viaţă divi- cineva sau când cineva ne-a ofensat pe noi, nă, ca să poţi răspunde cu dragoste la un act trebuie să ne dăm toate străduinţele să rezol- de impoliteţe sau de răutate pe care l-a săvâr- văm problema ivită. şit cineva faţă de tine. Reacţia fi­rească a celor 12:19 Trebuie să ne împotrivim tendinţei mai mulţi este să răspund­ă cu o înjurătură sau de a ne răzbuna pentru relele care ni s-au să se răzbune, când li se face rău. făcut. Sintagma: lăsaţi loc mâniei înseamnă că 12:15 Empatia este capacitatea de a împăr- trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să Se ocupe tăşi, prin asociaţie, sentimentele şi emoţiile de această problemă, noi rămânând într-un altora. Tendinţa noastră este de a fi geloşi pe duh de pasivitate şi neîmpotrivire. Restul ver- cei ce se bucură şi de a rămâne nepăsători, setului demonstrează că acesta este sensul sin- trecând pe alături, când cineva e cuprins de tagmei: să nu intervenim, ci să lăsăm mânia întristare. Dar voia lui Dumne­zeu este ca noi lui Dumnezeu să se ocupe de această situaţie. să luăm parte la bucuriile şi întristările celor Răzbunarea este prerogativa lui Dumnezeu. din jurul nostru. Noi nu trebuie să intervenim în ceea ce ţine 12:16 A avea aceleaşi simţăminte (ace­leaşi de autoritatea Sa. El va răs­plăti, la vremea gânduri, aceeaşi minte) unul faţă de altul nu cuvenită şi în maniera cuve­nită, după cum se înseamnă că trebuie neapărat să avem aceleaşi exprimă şi Lenski: opinii în chestiuni neesenţiale. Nu uniformita- tea minţii este avută aici în vedere, cât armo- Dumnezeu a rezolvat întreaga problemă, cu mult nia relaţiilor. timp în urmă, făcând dreptate în cazul răufăcăto­ Trebuie să evităm orice urmă de snobism rilor. Nici unul din ei nu va rămâne nepedepsit. şi trebuie să ne purtăm cu aceeaşi deschidere În cazul fiecăruia se va face dreptate perfectă. faţă de cei smeriţi şi aflaţi pe o treaptă infe­ Dacă vreunul din noi am interveni, asta ar consti- rioară, cât faţă de cei bogaţi sau suspuşi. Când tui un gest de mare impertinenţă.50 un creştin ilustru a sosit la gară, a fost întâm- pinat de liderii bisericii unde urma să vorbeas- 12:20 Creştinismul merge dincolo de neîm- că. Limuzina a tras apoi la scară, el a urcat şi potrivire, adoptând o atitudine de bună­voinţă. a fost transportat la un hotel luxos. „Cine are El nu-şi distruge duşmanii prin vio­lenţă, ci-i obiceiul să găzduiască predicatorii aflaţi în converteşte prin dragoste. Îi hră­neşte pe duş- vizită?“ a întrebat oaspetele. I s-a spus că un mani când sunt flămânzi, adun­ând astfel căr- cuplu în etate, ce locuia într-o căsuţă din apro- buni aprinşi pe capul lor. Dacă acest tratament piere, are acest obicei. „Acolo doresc să stau“, al cărbunilor aprinşi pare dur, asta se datoreşte a precizat oaspetele. faptului că expresia idiomat­ică nu a fost înţe- Din nou, apostolul îl avertizează pe credin- leasă corect, prin traducere. A îngrămădi căr- cios să nu fie înţelept în propria sa opinie. buni aprinşi pe capul cuiva înseamnă a-l face

Romani 553 să-i fie ruşine de ostilitatea sa, surprinzându-l cadrul unei democraţii, al unei monarhii con- cu o bunătate ieşită din comun. stituţionale sau chiar într-un regim totalit­ar. 12:21 Darby explică prima parte a verse­ Nici un guvern omenesc nu e mai bun decât tului astfel: „Dacă enervarea mea te-a făcut să oamenii care-l alcătuiesc. De aceea, nici un te enervezi, înseamnă că ai fost biruit de guvern nu este perfect. Singurul guvern ideal rău“.51 este o monarhie benefică, al cărei rege este Marele om de ştiinţă negru George Domnul Isus Cristos. E bine să ne aducem Washington Carver spunea odată: „Nu voi aminte că Pavel a redactat acest text privitor la permite nici unui om să-mi ruineze viaţa, necesitatea de a ne supune în faţa stăpânirii lăsându-l să mă determine să-l urăsc“.52 umane în timpul domniei împăratului Nero, de Credincios fiind, el nu s-a lăsat biruit de rău. o cruzime şi răutate notorie. Pentru creştini Ci biruieşte răul prin bine. Este o trăsătu- aceasta a fost o perioadă întunecată, căci Nero ră definitorie a învăţăturii creştine că ea nu se i-a învinuit că ar fi provocat incendiul ce a opreşte la interdicţia negativă, ci trece la distrus jumă­tate din Roma (incendiu pe care îndemnul pozitiv. Răul poate fi biruit prin el însuşi l-a ordonat!). El a dat ordin să se bine. Este o armă la care ar trebui să recur- toarne bitumen peste unii creştini, care au fost gem mai des. apoi aprinşi, constituind torţe vii, la a căror Stanton îl ura cu multă înverşunare pe lumină s-au comis orgiile sale. Alţii au fost Lincoln, pentru care avea un dispreţ profund. cusuţi în piei de animale sălbatice, fiind lăsaţi Odată a spus că nu are rost să meargă în apoi în voia unor câini fioroşi, care i-au sfâ- Africa pentru a găsi o gorilă, când aceasta era şiat. la îndemâna tuturor, în Springfield, statul 13:2 Şi totuşi, adevărul rămâne în picioa­re, Illinois. Lincoln nu s-a lăsat abătut de aceste că oricine nu ascultă de stăpânirea ome­nească afirmaţii vitriolice. Mai târziu, Lincoln l-a sau se răzvrăteşte împotriva acestei guvernări numit pe Stanton ministru de război, consi­ lăsate de Dumnezeu pe pământ în fapt nu derând că era cel mai calificat să ocupe acest ascultă de Dumnezeu şi împotriva Lui se răz- post. După ce Abraham Lincoln a fost asasi­ vrăteşte. Oricine se împotriveşte autorităţ­ii nat, Stanton l-a numit cel mai mare conducă­ legale îşi merită pedeapsa. tor de oameni, demonstrând astfel că iubirea a Desigur, există şi o excepţie de la această biruit!53 regulă. Creştinul nu este obligat să se supună D. În raporturile cu stăpânirea (13:1-7) guvernului care îi va ordona să păcătuiască 13:1 Cei care au fost îndreptăţiţi prin cre- sau să-şi compromită loialitatea sa faţă de Isus dinţă sunt obligaţi să se supună autorităţi­lor Cristos (Fapte 5:29). Nici un guvern nu are pământeşti, care guvernează. De fapt toţi au dreptul de a-şi exercita controlul asupra conşti- obligaţia de a fi supuşi acestor autorităţi, dar inţei cuiva. Aşadar, există perioade când cre- apostolul se ocupă aici de credincioşi. dinciosul, prin simplul fapt că ascult­ă de Dumnezeu a creat instituţia guvernării uma­ne, Dumnezeu, îşi va atrage mânia omului. În după Potop, când a decretat: „Oricine varsă asemenea cazuri, el trebuie să fie pregătit să sângele omului sângele lui să fie vărsat de plătească preţul ascultării sale de Dumne­zeu, om“ (Gen. 9:6). Decretul acesta acordă autori- acceptând penalizarea omului, fără murmur. tate oamenilor să judece cauzele penale şi să-i Dar sub nici o formă el nu are voie să se pedepsească pe infractori. răzvrătească împotriva guvernului sau să se În orice societate organizată trebuie să exis- alăture celor ce vor să-l răs­toarne. te autoritate şi supunere în faţa acelei autori- 13:3 De regulă, cei ce se poartă corect nu tăţi. Altminteri, am avea o stare de anarhie. au motive să se teamă de autorităţi. Numai Orice guvern este mai bun decât absenţa totală cei ce calcă legea au temeiuri să se teamă că a unui guvern. Prin urmare, Dumnezeu a insti- vor fi pedepsiţi. Prin urmare, dacă vrea cineva tuit guvernul omenesc şi nici un guvern nu să se bucure de viaţă, fiind lipsit de citaţii din există fără voia Lui. Asta nu înseamnă că El partea organelor de circulaţie, de amenzi, de îi aprobă pe toţi conducă­torii, căci El niciodată procese şi de închisoare, nu are altceva de nu va încuviinţa corupţia, brutalitatea şi tirania! făcut decât să se poarte ca un cetăţean onest, Dar realitatea rămâne că autorităţile care ce respectă legile. În acest caz, el va dobândi există sunt rânduite de Dumnezeu. aprobarea autorităţilor, şi nu blamul lor. Credincioşii pot trăi o viaţă de biruinţă în 13:4 Dregătorul sau conducătorul – în persoana preşedintelui, a guvernatorului, prima-

554 Romani rului sau judecătorului – este un slujitor al data aceasta el adaugă cuvintele: un răzbu­ lui Dumnezeu, fiind reprezentant­ul Domn­ului nător al mâniei asupra celui care face răul. pe pământ. Poate că nu-L cu­noaşte pe Cu alte cuvinte, pe lângă faptul că e slujitorul Dumnezeu personal, dar oficial el este totuşi pe care ni l-a dăruit Dumnezeu pentru bine, omul Său. Astfel David l-a numit de nenumă- el Îl slujeşte pe Dumnezeu şi prin administra- rate ori pe mârşavul rege Saul drept unsul rea pedepselor pentru cei ce încalcă legea. Domnului (vezi 1 Sam. 24:6, 10; 26:9, 11, 16, 13:5 Asta înseamnă că trebuie să fim 23). În pofida repeta­telor încercări din partea supuşi ascultători ai stăpânirii din două motive: lui Saul de a-i lua lui David viaţa, acesta nu a frica de pedeapsă şi dorinţa de a ne păstra o permis oameni­lor săi să-i facă vreun rău rege- conştiinţă curată. lui. De ce? Pentru că Saul era regele, unsul 13:6 Noi datorăm guvernului (adminis­ Domnului, numit, desemnat, rânduit de El. traţiei, stăpânirii, conducerii) nu doar ascul­tarea Ca slujitori ai lui Dumnezeu, stăpânitorii noastră, ci şi sprijinul financiar, prin achitarea (dregătorii, conducătorii) au datoria de a pro- impozitelor. Este în avantajul nostru să trăim mova binele poporului, asigurând securi­tatea într-o societate în care se respectă ordinea şi acestora, liniştea şi bunăstarea generală. Dacă legalitatea, în care benefi­ciem de protecţia cineva se încăpăţânează să calce legea, e nor- poliţiei şi a pompierilor, ceea ce necesită din mal să se aştepte că va da socoteală pentru partea noastră achitarea fără murmur a cotei acest act, întrucât guvernul are autori­tatea de aparte ce ne revine din sumele necesare pen- a-l aduce la judecată şi a-l pedepsi. În sintag- tru întreţinerea acestor servicii esenţiale. ma nu degeaba poartă sabia găsim o puter- Oficialităţile stăpânirii îşi consacră timpul şi nică declaraţie prin care Dumnezeu ne anunţă talentele lor în slujba îndeplinirii voii lui că a investit o putere şi o autoritate în toate Dumnezeu, pentru bunul mers al unei societăţi formele de guvernare umană. Sabia nu e doar stabile, însemnând că trebuie să fie susţinute un simbol inofensiv al puterii, căci dacă s-ar fi de noi. dorit să se transmită această ideea, s-ar fi 13:7 Faptul că credincioşii sunt cetăţeni ai recurs la termenul „sceptru“. Ci sabia pare să cerului (Filip. 3:20) nu-i scuteşte de res­ reprezinte cel mai adecvat ideea de putere ponsabilitatea faţă de stăpânirea umană. Ei supremă a dregătorului, de a aplica pedeapsa trebuie să-şi achite toate impozitele (biruril­e) capitală. Prin urmare, nu se poate afirma că percepute pe venitul lor, pe proprietăţile imobi- pedeapsa capitală era destin­ată doar perioadei liare şi pe cele mobiliare. Ei trebuie să achite Vechiului Testament, şi că în Noul Testament taxele vamale percepute asupra bunu­rilor ea nu şi-ar mai avea valabilitatea. Dimpotrivă, transportate dintr-o ţară în alta. Ei trebuie să în acest verset din Noul Testament găsim o demonstreze frica de a nu-i supăra pe cei ce afirmare clară a principiului potrivit căruia sunt însărcinaţi cu punerea în executare a legi- guvernul are autoritatea de a lua viaţa infracto- lor. Şi apoi ei trebuie să dea dovadă de cinste rului care s-a făcut vinovat de o crimă ce pentru numele şi titlurile oficiale ale tuturor merită aceast­ă pedeapsă. Vin însă unii cu funcţionarilor publici (chiar dacă nu întotdeau- contra-argu­ment­ul luat din Exod, 20:13, unde, na vor putea respecta viaţa personală, particu- în ediţia King James Version, se spune “Thou lară a acestor sluj­başi). shalt not kill.” („Să nu ucizi!“) Dar porunca În legătură cu aceasta, creştinul nu are voie aceea se referă la interdicţia comiterii actelor sub nici o formă să se alăture celor care vor- de omucidere, de asasinat, şi nu la pedeapsa besc de rău Preşedintele sau Primul Ministru capitală. Prin urmare, pedeapsa capitală nu al ţării. Chiar când spiritele se în­cing, în tim- constituie un act de ucidere. Termenul din pul unei campanii politice, ei trebuie să se textul original ebraic tradus prin „a ucide“ abţină de la atacuri verbale sau cuvinte abuzi- („kill“ în ediţia KJV) are sensul concret de ve îndreptate împotriva şefului statului, căci „asasinare“, „omucidere cu premeditare“, sens este scris: „Pe mai-marele poporului tău să care apare în traducerea NKJV: “You shall not nu-l vorbeşti de rău!“ (Fapte 23:5). murder.”54 („Să nu ucizi, să nu asasinezi!“) În E. În raport cu viitorul (13:8-14) dreptul Vechiului Testament se prevedea 13:8 În esenţă, prima parte a acestui verset pedeapsa capitală pentru anumi­te infracţiuni înseamnă: „Achitaţi-vă la timp notele de foarte grave. plată!“ Versetul nu constituie o interdicţie a Din nou apostolul ne aminteşte că dregă­ oricărei forme de datorii, căci în societatea în torul este slujitorul lui Dumnezeu, dar de

Romani 555 care trăim unele datorii sunt inevitabile. Aşa, să manifeste acest gen de iubire divină. De de pildă, cei mai mulţi dintre noi dato­răm fapt, chiar şi credinciosului îi este impo­sibil să sume de plată pentru serviciile de tele­fon, de dea dovadă de această iubire prin propriile gaz natural, de lumină, apă, etc. Iar dacă ai o sale puteri. Dragostea aceasta divi­nă se poate întreprindere proprie, este aproape imposibil să manifesta doar prin puterea Duhului Sfânt care supravieţuieşti fără să-ţi asumi anumite datorii. locuieşte în credincios. Mai degrabă, versetul acesta ne îndeamnă să Dragostea şi-a găsit expresia perfectă pe nu rămânem în urmă cu plata acestor datorii, pământ în Persoana Domnului Isus Cristos. să nu ne înglodăm în datorii şi să nu avem Dragostea noastră pentru Dumnezeu se conturi trecute de mult de scadenţă. manifestă prin ascultarea de poruncile Sale. Dar, pe lângă aceasta, mai există unele Omul care îşi iubeşte aproapele a împlin­it principii care trebuie să ne călăuzească la legea sau, cel puţin, acea parte din lege care acest capitol. Nu trebuie să ne asumăm dato­rii ne învaţă că trebuie să ne iubim seme­nii. pentru lucruri neesenţiale. Nu trebuie să intrăm 13:9 Apostolul evidenţiază acele po­runci în datorii atunci când ştim că nu vom avea care interzic acte de „neiubire“ comise împo- posibilitatea de a le achita. Trebuie să evităm triva aproapelui. Ele sunt poruncile împotriva achiziţionarea de lucruri cu plata în rate, căci adulterului, omorului, hoţiei, sperjurului şi acest gen de cumpărături va atrage sume exor- lăcomiei. Spre deosebire de imoralitate, dra- bitant de mari sub forma dobânzii acumulate. gostea nu exploatează trupul altei persoane; Trebuie să evităm obţi­nerea unui împrumut spre deosebire de omor, dragostea nu ia viaţa pentru cumpărarea unui obiect a cărui valoare nimănui. Spre deose­bire de hoţie, dragostea nu se va diminua, în timp. În ge­neral, trebuie să fură avutul altuia. Spre deosebire de martorul practicăm princi­pii de res­ponsabilitate financia- mincinos, dra­gostea nu calcă în picioare drept- ră, trăind modest şi „atât cât se întinde pătu- atea cuiva.55 Spre deosebire de lăcomie, dra- ra“, atât cât ne per­mite venitul nostru, neuitând gostea nici măcar cu gândul nu pofteşte lucru- că „cel ce ia cu împrumut este robul celui rile altuia. ce-i dă cu împru­mut“ (Prov. 22:7). Şi dacă mai există orice altă poruncă, este Datoria de care nu ne vom putea achita cuprinsă în porunca aceasta. Pavel ar fi putut niciodată integral este obligaţia de a iubi. Cu menţiona aici porunca: „Să cinsteşti pe tatăl şi o singură excepţie, în textul original al cărţii pe mama ta“. Toate se rezumă la acelaşi dic- Romani pentru dragoste se foloseşte întot­dea­ ton: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine una termenul agape, care înseamnă o afec­ însuţi! Să-l tratezi cu aceeaşi afecţiune, consi- ţiune profundă, lipsită de egoism şi suprau­ deraţie şi bunătate cu care te tratezi pe tine mană. Această dragoste, ce nu e din această însuţi. lume, nu este activată de vreo virtute prezen­tă 13:10 Dragostea nu caută să facă rău în persoana iubită, ci este total nemeritată. Ea nimănui, ci urmăreşte cu tot dinadinsul bunăs- se deose­beşte de orice altă dragoste prin faptul tarea şi onoarea tuturor. Prin urmare, omul că e îndreptată nu numai împotriva celor care se poartă cu dragoste împlineşte, de fapt, demni de a fi iubiţi, ci şi împotriva duşmani- cerinţele cuprinse în cea de-a doua tăblie a lor cuiva. legii. Această dragoste se manifestă prin dărnic­ie, 13:11 Restul capitolului ne îndeamnă să în general, şi prin dărnicie jertfitoare. Astfel, tră­im o viaţă de veghere spirituală şi de cu­ră­ atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât ţie morală. Timpul este scurt. Dispensa­ţia ha­­ L-a dat pe singurul Său Fiu născut. Cristos a rului se apropie de sfârşit. Ceasul fiind atât de iubit biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. înaintat, se cere să ne trezim din ori­ce letar­gie În principal este o chestiune ce ţine de şi inactivitate. Mântuirea noas­tră este mai voinţă, mai degrabă decât de emoţii. Faptul că aproape decât oricând. Mân­tuito­rul va veni să ni se porunceşte să iubim arată că stă în ne ducă în casa Tată­lui. putinţa noastră de a-l realiza. Dacă ar fi o 13:12 Veacul actual este ca noaptea întu- emoţie incontrolabilă, care ne-ar cuprinde în necată a păcatului, al cărei sfârşit se apropie. anumite momente neaşteptate, n-am mai putea Zorii zilei gloriei eterne vor răsări în curând fi făcuţi răspun­zători de înde­plinirea acestei pentru credincioşi. Având în vedere acest lucru, îndatoriri. Asta nu neagă însă faptul că şi trebuie să lepădăm toate hainele întinate ale emoţiile joacă un rol. spiritului lumesc, adică toate asociaţiile cu ceea Unei persoane neconvertite îi este impos­ibil ce este rău, îmbrăcându-ne, în schimb, cu

556 Romani armura luminii, adică cu învelişul protector privire la efectuarea unor munci sâmbăta. al unei vieţi sfinte. Com­ponentele armurii sunt Primul principiu este următorul: un creştin descrise în amănunt la Efeseni 6:14-18, ele slab trebuie primit în părtăşia credin­cioşilor reprezentând aspecte­le unui adevărat caracter dintr-o localitate, dar nu cu gândul de a-l creştin. angrena în dispute („întrebări îndoiel­nice“) cu 13:13 Observaţi că accentul se pune pe privire la dependenţa lui excesivă de anumite trăirea practică a vieţii de credinţă. Întrucât scrupule. Creştinii pot avea părtăşie minunată, suntem copii ai zilei, trebuie să umblăm ca fără să fie total de acord în privinţa unor fii ai luminii. Ce are un creştin de a face cu chestiuni neesenţiale. petrecerile deşănţate, cu chefurile, cu beţiile, cu 14:2 Credinciosul care umblă în deplina orgiile sexuale, cu excesele sau chiar cu certu- beneficiere de libertatea creştină are credinţă, rile şi invidia? Absolut nimic! pe baza învăţăturilor Noului Testament, că 13:14 Cea mai recomandabilă metodă este toate alimentele sunt curate. Ele sunt sfinţite ca, mai întâi de toate, să ne îmbrăcăm cu prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciu­ne Domnul Isus Cristos. Asta înseamnă că tre- (1 Tim. 4:4, 5). Credinciosul cu un cuget slab buie să adoptăm un stil de viaţă sfântă, să ar putea să aibă reţineri cu privire la consu- trăim cum a trăit El şi să-L acceptăm pe El mul cărnii de porc sau a altor tipuri de carne. ca Pildă de trăire şi Călăuză. S-ar putea ca el să fie vegetarian. În al doilea rând, trebuie să nu purtăm de 14:3 Prin urmare, al doilea principiu ne grijă cărnii, ca să nu-i trezim poftele. Prin arată că trebuie să existe un grad reciproc de „carne“ se înţelege aici firea veche, coruptă, îngăduinţă. Creştinul matur nu trebuie să-l dis- care mereu strigă să i se dea atenţie, să fie preţuiască pe fratele mai slab. Tot aşa, fratele cocoloşită, cu confort, cu lux, cu satisf­acerea mai slab nu trebuie să-l judece pe cineva care unor plăceri sexuale ilicite, cu divert­ismente mănâncă şuncă sau creveţi sau raci şi nu tre- ieftine, cu plăceri lumeşti, cu risipă, cu mate- buie să-l considere păcătos. Dumnezeu l-a rialism şi cu altele de felul acestora. Noi îi primit în familia Sa, ca membru cu drepturi purtăm de grijă cărnii atunci când cump­ărăm depline. lucruri care sunt asociate cu ispite, când ne 14:4 Al treilea principiu spune că fiecare înlesnim posibilitatea de a pă­cătui, când acor- credincios este un slujitor al Domnului şi că dăm prioritate laturii fizice, în detrimentul celei nu avem voie să adoptăm postura de judecă­ spirituale. Mai degrabă, „nu ar trebui să-i dăm tor, ca şi când noi am fi stăpânul. Fiecare stă nici o şansă cărnii să-şi facă voia“ (traducere în picioare, fiind aprobat sau nu, în faţa după versiunea JBP). Stăpânului său. Unii din noi avem tendinţa Chiar de textul acesta din Romani S-a de a privi cu răceală şi condescendenţă la un folosit Dumnezeu pentru a-l converti pe strălu- alt credincios, fiind convinşi că îşi va face o citul, dar carnalul Augustin la Cristos şi la epavă din credinţa sa, din pricina concepţii­lor curăţie. Când a ajuns cu lectura la versetul 14 la care vedem că aderă, dar o asemenea atitu- [din capitolul 13], el s-a predat Domnul­ui, dine este greşită. Dumnezeu este Cel care îi fiind cunoscut în istorie după această dată sub susţine şi pe unii, şi pe alţii aflaţi de o parte denumirea de „Sfântul“ Augustin. şi de alta a baricadei, ca să spunem aşa, în F. Î n raporturile cu alţi credincioşi priv­inţa unui punct controversat. Puterea Lui (14:1–15:13) de a-i susţine pe toţi credincioşii este întru 14:1 Romani 14:1–15:13 se ocupă cu prin- totul adecvată. cipii importante menite să-i călăuzească pe 14:5 Unii creştini iudei considerau sabat­ul copiii lui Dumnezeu în chestiuni de imp­ortanţă ca o zi pe care erau obligaţi s-o ţină, simţin- secundară. Sunt însă chestiuni ce provoacă du-se mustraţi în cuget dacă efectuau vreo adesea stări conflictuale între credincioşi, care muncă în această zi. Din acest punct de vede- – aşa cum vom vedea – ar putea fi evitate. re, ei socoteau o zi mai presus decât alta. Un creştin slab este cel care manifestă Alţi credincioşi nu împărtăşeau însă acest scrupule neîntemeiate cu privire la chestiuni de punct de vedere iudaic, neavând scru­pule în importanţă minoră. În acest context, el era această privinţă. Ei socoteau toate zilele la fel. adesea un iudeu convertit, care avea încă scru- Cu alte cuvinte, nu credeau că şase zile din pule cu privire la consumul de alimente neco- săptămână sunt seculare, iar a şaptea sacră. respunzătoare standardului de „cuşer“ sau cu Pentru ei, toate zilele erau sacre. Dar cum stăm cu Ziua Domnului, adică

Romani 557 prima zi a săptămânii? Oare nu are ea un loc În ambele cazuri, Dumnezeu este onorat special în viaţa credincioşilor? Observăm că în şi I se aduce mulţumiri. Prin urmare, de ce să Noul Testament aceasta a fost ziua în care a facem din asta o pricină de discor­die şi de înviat Domnul nostru (Ioan 20:19, 26). Duhul ceartă? Sfânt a fost dat în Ziua Cincizecimii, care era 14:7 Domnia lui Cristos pătrunde în toa­te prima zi a săptămânii; Ziua Cincize­cimii venea aspectele vieţii credinciosului. Noi nu trăim la şapte duminici după sărbătoar­ea primelor pentru noi înşine, ci pentru Domnul. Nu roade (Lev. 23:15, 16; Fapte 2:1), care simboli- murim pentru noi înşine, ci pentru Dom­nul. E zează învierea lui Cristos (1 Cor. 15:20, 23). drept că ceea ce spunem şi fa­cem îi afectea­ză Ucenicii s-au adunat să frângă pâinea în prima pe alţii, dar nu acesta e gândul pe care-l are zi a săptămânii (Fapte 20:7). Pavel i-a instruit în vedere versetul de faţă. Pavel subli­niază aici pe corinteni să facă o colectă în prima zi a că Domnul trebuie să fie ţelul şi obiectivul săptămânii. Aşadar, vedem că Ziua Domnului suprem al vieţii copiilor Lui. iese în evidenţă ca zi specială în Noul 14:8 Tot ce facem în viaţă se află sub Testament. Dar în loc să fie o zi a obligativi- privirile atente ale lui Cristos, toate fiind supu- tăţii, cum era sabatul, ea este o zi a privile- se aprobării Sale. Noi testăm lucrurile în fun- giului. Fiind eliberaţi de îndatoririle noastre cţie de modul în care se prezintă ele în faţa obişnuite de serviciu, noi putem s-o punem Sa. Chiar la moarte noi căutăm să-L slăvim deoparte, pentru a ne închina în această zi şi pe Domnul, mergând acasă, pentru a fi în a-L sluji pe Domnul nostru în mod special. prezenţa Sa. Şi-n viaţă, şi-n moarte – ai Lui Nicăieri în Noul Testament nu li se spune suntem! creştinilor să ţină sabatul. Cu toate acestea, 14:9 Unul din motivele pentru care Cristos recunoaştem principiul conform căruia o zi din a murit şi a înviat şi a trăit din nou a fost ca şapte este o zi de odihnă, după şase zile de El să poată fi Domnul nostru, iar noi să lucru. putem fi supuşii Săi de bună voie, slujindu-L Indiferent care ar fi părerea noastră în cu bucurie, din toată inima noas­tră, cu recu- această privinţă, principiul care trebuie să ne noştinţă. Domnia Lui continuă chiar şi în călăuzească este următorul: Fiecare să fie pe moarte, când trupul nostru zace în mor­mânt, deplin convins în mintea lui. Trebuie să preci- dar duhul şi sufletul nostru sunt în prezenţa zăm însă că principiul enunţat adineaori se Sa. aplică numai în chestiunile cu conţinut moral 14:10 Întrucât aşa stau lucrurile, ar fi neutru. Când este vorba despre doctri­ne fun- nechibzuit din partea creştinului evreu, cu prea damentale ale credinţei creştine, nu mai înca- multe scrupule, să-l condamne pe fra­tele care pe loc de târguială, nu mai au ce căuta opini- nu ţine calendarul ebraic şi nu se limitează la ile individuale. Dar în acest dom­ eniu în care consumul de alimente cuşer. Tot aşa, este gre- lucrurile nu sunt nici corecte, nici greşite în şit din partea fratelui mai tare să arate dispreţ ele însele, există loc pentru o varietate de opi- pentru fratele mai slab. Reali­tatea este că fie- nii personale şi nu trebuie să facem din aces- care din noi va sta înaintea scaunului de tea piatra de încercare a părtă­şiei. judecată al lui Cristos,56 şi evaluarea ce ni se 14:6 Cine ţine o zi din acest verset este va face cu acea ocazie va fi singura care va credinciosul evreu pe care încă îl mustră conşti- conta. inţa dacă munceşte sâmbăta. Asta nu înseamnă Această judecată are de a face cu slujirea că el consideră ţinerea sabatului ca mijlocul unui credincios, nu cu păcatele sale (1 Cor. prin care obţine sau îşi păstrează mântuirea. 3:11-15). Cu acel prilej se va trece în revistă Mai degrabă, este o chestiune de a face ceea activitatea noastră şi se vor împărţi răsplăţile. ce-I este plăcut Domnului. Tot aşa, cine nu Nu trebuie să confundăm această judecată cu ţine ziua, pentru Domnul n-o ţine, onorându-L Judecata Neamurilor (a naţiunilor) de la Matei astfel pe Cristos – sub­stanţa – mai degrabă 25:31-46) sau cu Judecata de la Mar­ele Tron decât umbra credinţei (Col. 2:16, 17). Alb (Apo. 20:11-15). Acea jude­cată va fi jude- Altul are libertatea de a consuma aliment­e cata finală, a morţilor răi. necuşer, plecându-şi capul şi mulţumin­du-I lui 14:11 Certitudinea înfăţişării noastre înain- Dumnezeu pentru ele. La fel proce­dează şi tea a ceea ce în original este bema lui Cris­tos credinciosul cu cugetul slab, care nu consumă este întărită cu citatul de la Isaia 45:23, unde decât alimente cuşer. Ambii invocă binecuvân- Iehova Însuşi face afirmaţ­ia apăsată că orice tarea lui Dumnezeu. genunchi se va pleca înaint­ea Lui, recunoscân-

558 Romani du-I autoritatea supremă. drepturile mele în această privinţă, voi putea 14:12 Aşadar este clar că fiecare dintre provoca, prin aceasta, daune ireparabile în viaţa noi va da socoteală cu privire la noi înşine, nu acelui frate mai slab. Or, nu merită să facem la fraţii noştri, în faţa lui Dumnezeu. Adevărul aşa, dacă ne gândim că sufletul lui a fost e că ne judecăm unii pe alţii prea mult, fără a răscump­ărat cu un preţ atât de mare: cu însuşi avea autoritatea sau cunoştinţa adecvată. sângele scump al Mielului. 14:13 În loc să-i judecăm pe ceilalţi creş- 14:16 Prin urmare, principiul care trebuie tini, în aceste chestiuni neutre pe plan moral, să ne călăuzească în această privinţă este că ar trebui să ne hotărâm să nu facem niciodată nu trebuie să lăsăm ca aceste lucruri de impor- nici un lucru care să împie­dice progresul spiri- tanţă secundară – perfect legitime în ele însele tual al unui frate. Nici una din aceste chestiuni – să le dea prilejul altora să ne condamne neesenţiale nu e atât de importantă încât să ne pentru „uşurătatea“ noastră sau „lipsa de dra- permită să-l facem pe un frate să se poticneas- goste“. Ar fi totuna cu a ne pierde bunul că şi să cadă. renume, pentru un blid de linte! 14:14 Pavel ştia, ceea ce ştim şi noi, că 14:17 Ceea ce contează cu adevărat în nici un aliment nu mai este necurat din împărăţia lui Dumnezeu nu este un cod de punct de vedere ceremonial, cum erau unele reguli dietetice, ci realităţile spirituale. pe vremea când iudeii trăiau sub lege. Hrana Îm­părăţia lui Dumnezeu este sfera în care pe care o consumăm este sfinţită prin cuvân­tul Dumnezeu este recunoscut ca Domnitor lui Dumnezeu şi rugăciune (1 Tim. 4:5). Este Suprem. În accepţia cea mai largă a terme­ sfinţită prin cuvânt în sensul că Biblia o indi- nului, aici sunt cuprinşi şi toţi cei care doar vidualizează concret ca fiind bună. Este sfinţită mărturisesc loialitatea lor faţă de Dumnezeu. prin rugăciune când Îl rugăm pe Dumnezeu Dar în realitatea lăuntrică a conceptului, se are s-o binecuvânteze, spre slava Lui şi pentru în vedere doar aceia care s-au născut din nou întărirea trupurilor noastre, ca să-L poată sluji – acesta fiind sensul împărăţiei lui Dumnezeu pe El. Dar dacă un frate mai slab crede că în versetul de faţă. este greşit să mănânce, de exemplu, carne de Dumnezeu nu a rânduit ca supuşii împă­ porc, atunci pentru el este greşit. Consumând răţiei să fie nişte gurmanzi şi nişte dedaţi la carnea de porc, el ar viola con­ştiinţa pe care mâncăruri alese sau degustători de vinuri rare. i-a dăruit-o Dumnezeu. Mai degrabă, ei trebuie să demonstreze o Când Pavel afirmă aici că nimic nu este viaţă de trăire în practică a neprihănirii, necurat în sine, trebuie să înţelegem că se având o dispoziţie de pace şi armonie, şi tipa- referă doar la chestiunile neutre pe plan moral. re mentale caracterizate de bucuria Duhului. Altminteri, există în lume suficiente lucruri care 14:18 Nu ceea ce mănâncă un om are sunt necurate, cum ar fi literatura pornografică, importanţă, ci o viaţă de sfinţenie – ea fiind glumele porcoase, filmele proaste şi orice fel de aceea care câştigă onoarea lui Dumne­zeu şi imoralitate. Afirmaţia lui Pavel trebuie înţeleasă aprobarea din partea oamenilor. Cei care pun în lumina context­ului în care este redată. accentul pe neprihănire (dreptate), pace şi Creştinii nu se întinează pe plan ceremonial, bucurie Îl slujesc pe Cristos, ascul­tând de dacă vor con­suma alimente pe care Legea lui învăţăturile Lui. Moise le-a calificat drept necurate. 14:19 Şi astfel se conturează încă un princi- 14:15 Când mă aşez la masă cu un frate piu. În loc să ne certăm pentru lucruri de slab, am eu oare dreptul să insist că e perfect ni­mic, mai bine să ne străduim să menţi­nem legitim pentru mine să comand creveţi sau pacea şi armonia în părtăşia creştină. În loc să specialitatea casei la capitolul raci, chiar dacă bă­găm de vină altora, insistând asupra dreptu­ ştiu că el nu aprobă aceste alimente? În aceste rilor noastre, mai bine să ne străduim să-i edifi- condiţii, dacă voi comanda aceste mâncăruri, căm pe alţii, în credinţa lor cea mai sfântă. nu voi proceda cu dragoste, întrucât dragostea 14:20 Dumnezeu desfăşoară în viaţa fiecă- se gândeşte la alţii, nu la ea însăşi. Dragostea ruia dintre copiii Lui o lucrare. Prin urmare, renunţă la drepturile sale legitime, de dragul ne cutremurăm la gândul că am putea pune promovării intereselor unui frate. Şi astfel o piedici acelei lucrări din viaţa unui frate mai mâncare nu poate fi niciodată mai importantă slab, datorită unor chestiuni minore, cum ar fi decât bunăstarea spirituală a unuia pentru hrana, băutura sau zilele. Pentru copilul lui care a murit Cristos. Dacă voi insista totuşi, Dumnezeu, toate alimen­tele sunt acum curate. cedând ego­ismului meu, făcând paradă de Dar ar fi greşit din partea lui să mănânce

Romani 559 anumite alimente, dacă, procedând aşa, l-ar pentru a-ţi satisface eul tău, pentru a fi pe ofensa pe un frate sau l-ar face să se potic- placul tău însuţi. Trăieşte, mai degrabă, pentru nească în umblarea sa creştină. a fi plăcut semenului tău, făcându-i bine şi 14:21 E de o mie de ori mai bine să se zidindu-l. Asta e metoda creştină! abţină de la consumul de carne sau vin sau 15:3 Cristos ne-a dat pilda Sa, trăind pen- orice altceva care ar putea să-l facă să se tru a-I fi plăcut Tatălui Său, şi nu Lui Însuşi. poticnească pe un frate sau să-l facă să înre­ El a spus: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe gistreze un declin spiritual. E un preţ foarte Tine au căzut asupra Mea“. (Ps. 69:9, în mic să renunţăm la drepturile noastre, pentru a versiu­nea Cornilescu „ocările.... cad asupra avea astfel grijă de cel care este slab. Mea“ nota şi sublinierea traducă­torului). Asta 14:22 Poate că eu am libertatea deplină de în­seam­nă că El a fost atât de preocupat de a mă hrăni din orice hrană, ştiind că onoar­ea lui Dumnezeu, încât atunci când oame- Dumnezeu mi-a dăruit-o pentru ca eu s-o pri- nii L-au insultat pe Dumne­zeu, Domnul Isus a mesc cu mulţumire. Dar nu trebuie să fac considerat-o o insultă adresată Lui Însuşi. paradă inutilă de această libertate în faţa celor 15:4 Citatul acesta din Psalmi ne amin­teşte slabi. Este mai bine să-mi exersez acea liberta- că Scripturile din Vechiul Testament au fost te în particular, când nimeni nu va putea fi scrise pentru învăţătura noastră. Deşi ele nu vătămat. ne-au fost adresate în primul rând nouă, ele Este bine să umblăm, bucurându-ne de conţin lecţii de mare preţ pentru noi. Când deplina libertate creştină, fără să fim încătu­şaţi întâmpinăm probleme, conflicte, strâmtorări şi de scrupule nejustificate. Dar este mai bine să necazuri, Scripturile ne învaţă să fim statornici renunţăm la drepturile noastre legi­time, decât şi ne conferă mângâiere. Astfel, în loc să fim să ne osândim, făcând vreun lucru care să-i înghiţiţi de valuri, sun­tem susţinuţi de nădej- vatăme pe alţii. Ferice de cine nu-i face pe dea că Domnul ne va trece cu bine prin alţii să se poticnească! aceste încercări. 14:23 Cât priveşte pe fratele slab, pentru el 15:5 Această consideraţie îl determină pe este greşit să mănânce vreun lucru pentru ca­re Pavel să-şi exprime dorinţa ca Dumnezeul îl mustră conştiinţa. Consumul acelui luc­ru nu care ne dăruieşte stăruinţă şi mângâiere să-i va proveni, în acest caz, din credin­ţă, căci nu învrednicească şi pe cei tari, şi pe cei slabi, pe are cugetul curat cu privire la acel lu­cru. Or, creştinii dintre Neamuri şi pe cei evrei, să tră- este păcat să treacă peste conştiin­ţa sa. iască în armonie, potrivit cu învăţătura şi E drept însă că conştiinţa cuiva nu este un pilda lui Cristos Isus. ghid infailibil, ci ea trebuie educată, prin 15:6 Urmarea va fi faptul că sfinţii vor fi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, scrie Merrill uniţi în închinarea lor în faţa Dumnezeului şi Unger: „Pavel stabileşte legea potrivit căreia Tatălui Domnului nostru Isus Cristos. Ce cineva trebuie să asculte de conştiinţa sa, chiar tablou măreţ! Evrei salvaţi şi neevrei salvaţi, dacă este slabă, întrucât altfel s-ar distruge închinându-se Domnului, cu o singu­ră gură! personalitatea morală“.57 Gura este menţionată de patru ori în car- 15:1 Primele treisprezece versete din capi- tea Romani, formând un fel de schiţă biografi- tolul 15 continuă subiectul capitolului prece- că a „sufletului bine mântuit“. La început, dent, care se ocupă cu probleme legate de gura era plină de blesteme şi de amărăciune indiferenţa pe plan moral. Se iviseră o seamă (3:14). Apoi gura a fost astupată şi omul a de tensiuni între convertiţii de la iudaism şi fost adus, vinovat, înaintea Judecăt­o­rului (3:19). cei proveniţi din păgânism, ceea ce l-a deter- După aceea el mărturiseşte cu gura sa pe Isus minat pe Pavel să facă acest apel în vederea ca Domn (10:9). Şi, în cele din urmă, gura unor relaţii armonioase între creştinii iudei şi Lui Îl laudă din plin pe Domnul Isus şi I se cei dintre Neamuri. închină Lui (15:6). Cei care sunt tari (adică, aceia care au 15:7 Încă un principiu se conturează din libertatea totală cu privire la lucruri cu valoar­e toate acestea. În pofida oricăror deosebiri ce ar morală neutră) nu trebuie să-şi placă lor înşişi, putea exista în privinţa unor chestiuni de ordin printr-o afirmare egoistă a drepturilor lor, ci ar secundar, noi trebuie să ne primim unii pe trebui să-i trateze pe fraţii lor slabi cu amabili- alţii cum ne-a primit şi Cristos. Aici se află tate şi consideraţie, ţinând cont de scrupulele temelia primirii cuiva în rându­rile credincioşi- lor. lor din adunarea locală. Noi nu-l primim pe 15:2 Aici principiul este următorul: nu trăi cineva pe baza afilierii sale la o confesiune

560 Romani sau pe baza maturităţii sale spirituale sau a sunt plini de nădejde, prin puterea Duhului statutului social pe care îl ocupă, ci trebuie Sfânt nu au timp să se certe pentru lucruri să-i primim pe aceia pe care Cristos i-a pri- neesenţiale. Nădejdea noastră comună este un mit, pentru a promova slava lui Dumnezeu. extraordinar de puternic factor unificator în 15:8 În următoarele şase versete aposto­lul viaţa creştină. le aminteşte cititorilor că lucrarea lui Isus Cristos îi cuprinde şi pe evrei, şi pe neevrei, G. În planurile lui Pavel (15:14-33) implicaţia fiind că inima noastră trebuie să fie 15:14 În restul capitolului 15 Pavel afirmă suficient de cuprinzătoare pentru a in­clude motivul pentru care le-a scris romanil­or şi credincioşii din ambele categorii. Negreşit dorinţa lui fierbinte de a-i vizita. Cristos a venit pentru a sluji cir­cumcizia – Deşi niciodată nu i-a întâlnit pe creştinii adică poporul evreu. Căci Dumnezeu făgăduise romani, el este încrezător că ei vor primi de multe ori că Îl va trimite pe Mesia la îndemnurile sale. Această încredere se înte­ Israel şi venirea lui Cris­tos a confirmat adevă- meiază pe cele auzite de el cu privire la rul acelor făgăduinţe. bunătatea lor. În plus, el este convins că ei 15:9 Dar Cristos aduce binecuvântări şi cunosc doctrina creştină, care le conferă capa- Neamurilor. Planul lui Dumnezeu a fost ca citatea de a-i îndemna pe alţii, la rândul lor naţiunile să audă Evanghelia şi ca cei care vor (text marginal NKJV). crede să-L slăvească pe Dumnezeu pentru 15:15 În pofida încrederii lui în progresul îndurarea Sa cea mare. Asta nu tre­buie să-i lor spiritual şi în pofida faptului că era încă surprindă pe credincioşii iudei, întrucât este un străin pentru ei, Pavel nu ezită să le amin­ fapt frecvent menţionat în Scripturile lor. În tească de unele din privilegiile şi responsabi­ Psalmul 18:49, de exemp­lu, David anticipează lităţile ce le revin. Candoarea de care dă ziua în care Mesia va cânta laudă lui dovadă în scrisoarea pe care le-o adresează a Dumnezeu în mijlocul oştirii credincioşilor izvorât din harul ce i-a fost dat de Dum­ dintre Neamuri. nezeu – adică harul prin care a fost rânduit 15:10 La Deuteronom 32:43 Neamurile ca apostol. sunt înfăţişate drept bucurându-se de binecu­ 15:16 El a fost rânduit de Dumnezeu ca vântările mântuirii, alături de poporul Său să fie un fel de preot-slujitor al lui Isus Israel. Cristos pentru Neamuri. El a considerat lucra- 15:11 În Psalmul 117:1 Îl auzim pe Israel rea sa de jertfă în Evanghelia lui Dumnezeu chemând Neamurile să-L laude pe Domnul ca o funcţie preoţească în care el a adus în timpul Domniei Sale de o Mie de ani, ca Neamurile ca o jertfă bine primită de Mesia. Dumnezeu, pentru faptul că ele au fost sfinţi- 15:12 În fine, Isaia adaugă mărturia sa la te sau puse deoparte de Duhul Sfânt pentru includerea Neamurilor în stăpânirea lui Mesia Dumnezeu prin procesul naşterii din nou. Iată (Is. 11:1, 10). Ideea care trebuie sublin­iată aici ce afirmă, plin de bucurie, G. Campbell este că Neamurile se vor împărtăşi din privile- Morgan: giile conferite de Mesia şi de Evanghelia Sa. Domnul Isus este o rădăcină a lui Iese în Ce lumină strălucitoare aruncă acest verset asupra sensul că El este Creatorul lui Iese, şi nu că întregii noastre lucrări de evangheli­zare şi de pas- El ar fi descins din Iese (deşi şi ultima torat! Fiecare suflet câştigat prin predi­carea va­riantă este adevărată!). La Apocalipsa 22:16 Evangheliei nu este doar dus la un loc de sigu- Isus se referă la El Însuşi drept Rădă­cina şi ranţă şi binecuvântare, ci este, în acelaşi timp, o Vlăstarul lui David. Cât priveşte Dum­nezeirea jertfă adusă lui Dum­nezeu, un dar care-I este Lui, El este Creatorul lui Da­vid; cât priveşte plăcut – exact jertfa pe care o aşteaptă El. Fiecare umanitatea Sa, El este des­cendentul lui David. suflet instruit cu atenţie şi răbdare în lucrurile lui 15:13 Aşadar, Pavel îşi încheie această Cristos, fiind astfel făcut să se conformeze chipu- secţiune cu o benedicţie minunată, rugân­du-se lui Său, este un suflet în care Tatăl Îşi găseşte ca Dumnezeul care dă o bună nădejde prin plăcerea. Astfel, noi trudim nu numai pentru har să-i umple pe sfinţi cu toată bucu­ria şi mântuirea oamenilor, ci şi pentru a fi pe placul pacea, în timp ce aceştia cred în El. Poate că inimii lui Dumnezeu. Acesta este motivul cel mai Pavel s-a gândit în mod special la credincioşii puternic.58 neevrei de aici, dar rugăciunea este adecvată pentru toţi. Şi mai este adevă­rat că cei care 15:17 Şi atunci când Pavel recurge la

Romani 561 laude, nu se laudă pe el însuşi, ci Îl laudă pe să se poată deplasa la Roma. Dar iată că de Cristos Isus. De asemenea, nu se laudă cu acum temelia a fost pusă în regiunea menţio­ realizările sale proprii, ci cu acelea pe care nată la 15:19. Alţii vor putea clădi pe această Dumnezeu a găsit cu cale să le săvârşească temelie. Pavel se simţea, prin urmar­e, liber prin el. Un slujitor smerit al lui Cristos nu se să-şi împlinească dorinţa nutrită de atâta timp angajează în laude necuviincioase, ci, mai de a vizita Roma. degrabă, este conştient de faptul că Dumnez­eu 15:24 Planul său era de a face o escală la Se foloseşte de el pentru a-Şi aduce la îndepli- Roma, în drumul său spre Spania. Prin urma- nire planurile. Orice ispită de a cădea în mân- re, nu va putea sta suficient de mult timp drie este temperată de convingerea că el însuşi pentru a se bucura de toată părtăşia de care ar nu este nimic în sine, că nu are nimic al său, dori să aibă parte cu ei, dar, cel puţin în parte, decât ceea ce a primit şi că nu poate face îşi va fi stâmpărat dorul de a fi cu ei. Iar mai nimic pentru Cristos, decât prin puterea departe, el era încredinţat că ei îi vor da tot Duhului Sfânt. ajutorul de care va avea nevoie pentru a-şi 15:18 Pavel nu îşi permite să vorbească continua călătoria în Spania. despre ceea ce a făcut Cristos prin slujirea 15:25 Dar între timp el se ducea la altora. El se rezumă la modul în care Dom­nul Ierusalim, pentru a preda fondurile ce fusese­ră l-a folosit pe el pentru a câştiga Neamu­rile la strânse în mijlocul bisericilor dintre Nea­muri, ascultare, atât prin spusele sale – adică prin pentru sfinţii nevoiaşi din Iudeea. Asta este ceea ce a făcut – cât şi prin faptele sale, adică colecta despre care citim la 1 Corinteni 16:1 şi prin mesajul propovăduit şi minun­ile pe care 2 Corinteni 8 şi 9. le-a săvârşit. 15:26, 27 Credincioşii din Macedonia şi 15:19 Domnul a confirmat mesajul aposto- Ahaia contribuiseră cu bucurie la aceste fon- lului prin minunile care au exemplifi­cat impor- duri strânse pentru uşurarea greutăţilor prin tante lecţii spirituale şi au trezit uimire în rân- care treceau creştinii săraci. Această colectă a dul oamenilor, precum şi prin diversele mani- fost strânsă absolut voluntar, dona­torii dând festări ale puterii Duhului. Urmarea a fost fără să fie siliţi de nimeni, ci considerând că faptul că apostolul a predicat din plin este de datoria lor s-o facă. La urma urmelor, Evanghelia, începând de la Ierusal­im şi ajun- oare nu beneficiaseră chiar ei înşişi de faptul gând până în Iliric (la nord de Mace­donia, pe că Evanghelia le-a parvenit prin intermediul coasta Mării Adriatice). De la Ierus­ alim... credincioşilor iudei? Aşadar nu se aştepta prea până la Iliric reprezintă aria geo­grafică de mult de la ei când se dorea contribuţia lor la răspândire a slujirii sale, cele două puncte uşurarea greutăţilor mater­iale prin care treceau nefiind redate în ordine cronolo­gică. fraţii lor iudei. 15:20 Urmând acest traseu, Pavel a avut 15:28, 29 De îndată ce Pavel îşi va fi drept ţel să predice Evanghelia în ţinuturi îndeplinit această misiune, predând fondurile nedesţelenite. Auditoriul său se compunea în aşa cum promisese că va face, urma să vizite- principal din Neamuri, care nu auziseră nicio- ze Roma în drum spre Spania. Şi el era pe dată despre Cristos. În felul acesta, el nu a deplin convins că vizita sa la Roma va fi construit pe temelia nimănui. Exemplul lui însoţită de plinătatea binecuvântării Evangheliei Pavel de pionierat în teritorii noi nu înseamnă pe care o toarnă întotdeauna Cristos a­tunci că şi alţi slujitori ai Domnului trebuie neapărat când cuvântul lui Dumnezeu se predi­că în să urmeze întru totul exact acelaşi model, căci puterea Duhului Sfânt. unii sunt chemaţi să vină într-o zonă şi să 15:30 Apostolul încheie această secţiune înceapă munca de predare, după ce au fost cu apelul fierbinte adresat credincioşilor să se sădite noi biserici. roage pentru el. Baza de pe care lansează el 15:21 Această lucrare de aşezare a teme­ acest apel este unitatea lor reciprocă în liei între Neamuri a constituit împlinirea profe- Domnul Isus Cristos şi dragostea lor care pro- ţiei lui Isaia (52:15), care spune că Neamurile venea de la Duhul Sfânt. El îi roagă „să se ce nu fuseseră niciodată evan­ghelizate vor lupte“ (sau „să agonizeze“) cu el în rugă­ vedea şi că cei ce nu auziseră niciodată până ciunile lor către Dumnezeu pentru el. După atunci vestea bună vor înţe­lege şi vor răspunde cum se exprimă Lenski: „Asta reclamă un gen cu credinţă adevărată. de rugăciuni în care cineva îşi varsă toată 15:22, 23 În dorinţa lui de a ara pe tere­ inima şi tot sufletul, întocmai cum procedează nuri nedesţelenite, Pavel fusese prea ocupat ca luptătorii din arenă“.59

562 Romani 15:31 Sunt enumerate patru lucruri pentru îi roagă pe credincioşi să-i facă o primire care trebuie să se roage. Mai întâi, Pavel îi bună, ce i se cuvine unei credincioase adevă­ îndeamnă să se roage ca el să fie izbăvit de rate, într-o manieră demnă de statutul de fraţi zeloţii din Iudeea, care se opuneau cu înverşu- şi surori credincioşi ai ei. Apoi el îi roagă s-o nare Evangheliei, aşa cum făcuse şi el odini- ajute în toate privinţele şi o recomandă ca pe oară. una care s-a consacrat în întregime lucrării de În al doilea rând, el îi îndeamnă pe credin- slujire a altora, între care s-a numărat şi Pavel. cioşii romani să se roage ca sfinţii evrei să Poate că era o soră ce nu obosea nicicând, primească cu bunăvoinţă banii strânşi pentru oferindu-le predicatorilor şi altor credincioşi ei. Asta întrucât persistau puternice preju­decăţi din Chencrea ospitalitate. împotriva credincioş­ilor proveniţi dintre 16:3 Apoi Pavel transmite salutări lui Neamuri şi împotriva celor care predicau Priscila şi Acuila, care fuseseră lucrători atât Neamurilor. Apoi mai există întotdeauna şi de vajnici împreună cu Pavel, în slujba lui pericolul ca unii oameni să fie ofensaţi de Cristos Isus. O, cât de mult Îi mulţumim lui ideea de a li se da pomană. De multe ori, se Dumnezeu pentru cuplurile creştine care se cere mai multă bunăvoinţă ca să accepţi un jertfesc fără rezerve, trudind pentru cauza lui dar, decât să dai un dar! Cristos! 15:32 Al treilea lucru pentru care îi 16:4 Odată, Priscila şi Acuila şi-au riscat îndeamnă Pavel să se roage este ca Domnul chiar viaţa pentru Pavel – un act eroic despre să-i dăruiască o vizită plină de bucurie la care nu ni se oferă alte detalii. Dar apostolul Roma. Cuvintele: prin voia lui Dumnezeu este recunoscător, cum sunt şi bisericile de exprimă dorinţa lui Pavel de a fi călăuzit de Neamuri convertite, cărora le-a slujit el. Domnul în toate lucrurile. 16:5 Salutaţi biserica din casa lor. Asta În fine, el cere ca vizita lui la Roma să fie înseamnă că o adunare adevărată de credin­ un prilej de înviorare, în mijlocul misiunii cioşi se întrunea în casa lor. Abia către sfârşi- pline de peripeţii şi de trudă în care era anga- tul veacului al doilea au început să se constru- jat apostolul. iască edificii special destinate întrunir­ilor biseri- 15:33 Şi acum Pavel îşi încheie capitolul cilor. Anterior, când Priscila şi Acuila locuiau cu rugăciunea ca Dumnezeul care este sursa la Corint, ei aveau o altă bi­serică, în casa lor. păcii să fie şi partea lor. În capitolul 15 Epenet înseamnă „vrednic de laudă“. Fără Domnul a fost numit Dumnezeul răbdării şi al îndoială acest prim convertit din prov­incia mângâierii (v. 5), Dumnezeul nădejdii (v. 13), Ahaia61 îşi justifica pe deplin numele. Pavel îl iar acum Dumnezeul păcii. El este izvorul a numeşte „preaiubitul meu“ . tot ce este bun şi a tot ce are nevoie un săr- 16:6 Proeminenţa pe care o ocupă nu­mele man păcătos, acum şi în veşnicie. Amin. femeilor în acest capitol subliniază larga sferă H. Î n recunoaşterea pe care se cuvine s-o de utilitate a slujirii lor (v. 1, 3, 6, 12, etc.). Maria s-a ostenit ca o troiană pentru sfinţi. acordăm altora (cap. 16) 16:7 Nu ştim când au fost Andronic şi La prima vedere, ultimul capitol din Iunia „împreună-deţinuţi“ cu Pavel. Nu putem Romani pare a fi un simplu catalog neinspi­rat şti dacă termenul „rudele mele“ ar însemna că de nume, care nu au prea mare semnificaţ­ie erau rude apropiate ale lui Pavel, sau se referă pentru noi cei de azi. Dar, la o privire mai doar la faptul că erau evrei, ca şi Pavel. De atentă, vom constata că acest capitol neglijat îi asemenea, nu ştim dacă sintagma: care sunt va oferi credinciosului multe lecţii impor­tante. cu vază între apostoli înseamnă că ei erau 16:1 Fivi este prezentată ca o slujitoa­re60 respectaţi de apostoli sau că ei înşişi erau a bisericii din Chencrea. Nu trebuie neap­ărat apostoli de marcă. Tot ce putem şti este că ei să credem că ea aparţinea unui ordin religios au devenit creştini înaintea lui Pavel. aparte. Orice soră care slujeşte în legătură cu 16:8 Ampliat, preiubitul de Pavel, este cel o adunare locală poate fi o „diaconiţă“. cu care facem apoi cunoştinţă. Dacă n-ar fi 16:2 Ori de câte ori creştinii primari se existat Calvarul, n-am fi avut poate nici o deplasau de la o biserică la alta, ei purtau cu posibilitate să aflăm despre aceste persoane. ei scrisori de prezentare. Asta era de mare Legătura noastră cu Calvarul este, în reali­tate, folos pentru biserica vizitată şi pentru cel ce o singurul lucru care ne distinge pe fie­care din- vizita. tre noi. Aşadar apostolul o prezintă aici pe Fivi şi 16:9 Urban se alege cu titlul de „împre­

Romani 563 ună-lucrător cu noi în Cristos“, iar Stac­ he 16:17 Apostolul nu-şi poate încheia scri- este numit preaiubitul meu. Romani 16 este soarea fără un avertisment împotriva învăţători- o miniatură a scenei de la Scaunul de Jude­ lor fără Dumnezeu, care ar putea să se stre- cată al lui Cristos, în cadrul căreia se vor coare în mijlocul bisericii. Creştinii trebuie să acorda elogii pentru toate ocaziile în care am fie cu ochii în patru împotriva tuturor oameni- dat dovadă de credincioşie pentru Cris­tos. lor de teapa acestora, care ar putea să formeze 16:10 Apele trecuse cu succes printr-o diverse partide şi să întindă curse, distrugând serie de încercări şi câştigase pecetea de „slu- credinţa celor neveghetori. Prin urmare, trebuie jitor încercat (sau «aprobat») al lui Cris­tos“. să ia seama la acest pericol, depistându-i pe Pavel salută apoi casa lui Aristobul, prin cei ce propagă învă­ţături contrare învăţăturii aceasta înţelegându-se, probabil, sclavii creştini sănătoase pe care şi-au însuşit-o creştinii, evi- ai acestui nepot al lui Irod cel Mare. tându-i cu desă­vârşire pe aceşti învăţători 16:11 Ierodion era probabil şi el sclav. falşi. Concetăţean al lui Pavel, poate a fost singur­ul 16:18 Aceşti învăţători falşi nu ascultă de sclav evreu din casa lui Aristo­bul. Domnul nostru Isus Cristos. Ei ascultă doar Apoi unii din sclavii lui Narcis erau de de poftele lor. Şi, din nefericire, reuşesc să-i asemenea credincioşi şi Pavel îi cuprinde şi pe amăgească pe cei neveghetori, prin vorbirea ei în salutările sale. Nici cei ce ocupau poziţia lor linguşitoare. cea mai de jos pe scara socială nu sunt 16:19 Pavel se bucura de faptul că ascul­ excluşi de la cele mai alese binecuvânt­ări ale tarea de Domnul a destinatarilor scrisorii sale creştinismului. Includerea sclavilor în ac­eastă era binecunoscută. Totuşi el a ţinut să-şi expri- listă de nume ne aminteşte că în Cristos toate me dorinţa ca ei să poată discerne şi să ascul- distincţiile sociale sunt şterse, pentru că toţi te de învăţătura bună, nedând nici un răspuns suntem una în El. răului. 16:12 Trifena şi Trifosa însemnau, după 16:20 În felul acesta, Dumnezeul care câte se pare, „delicată“ şi „luxoasă“, dar, în este izvorul păcii le va da o biruinţă grab­nică realitate, ele erau lucrătoare neobosite, dăruit­e asupra Satanei. cu totul slujirii Domnului. Preaiubita Persida Benedicţia caracteristică a apostolului le era încă una din acele femei de care e atâta urează sfinţilor tot ce le trebuie pentru a-şi nevoie în bisericile locale, dar care sunt atât de continua drumul spre slavă. puţin preţuite, până când e prea târziu, deoare- 16:21 Îl cunoaştem pe Timotei, fiul lui ce nu mai sunt printre noi. Pavel în credinţă şi colaboratorul său în lucra- 16:13 Ruf era probabil fiul lui Simon, care rea creştină. Nu ştim însă nimic despre Luciu, a purtat crucea în locul lui Isus (Mat. 27:32). decât că, asemenea lui Pavel, avusese părinţi El a fost ales în Domnul nu numai cu privire evrei. Pe Iason se poate să-l fi cunos­cut deja la mântuirea sa, ci şi faţă de caract­erul lui la Fapte 17:5, iar pe Sosipater la Fapte 20:4. creştin. Cu alte cuvinte, era un sfânt ales. Ambii erau evrei. Mama lui Ruf se purtase cu dragoste de 16:22 Terţiu era cel căruia Pavel i-a dictat mamă faţă de Pavel şi asta i-a atras titlul de această epistolă. El îşi permite să adauge „mama mea“. salutul său personal către cititori. 16:14, 15 Poate că Asincrit, Flegon, 16:23 Există cel puţin patru bărbaţi cu Hermes şi Herma erau activi în biserica ce numele de Gaiu(s) în Noul Testament. Cel se aduna în casa unuia dintre credincioşi, cum din versetul 23 este probabil una şi aceeaşi era aceea a lui Priscila şi Acuila (16:3, 5). persoană cu cea de la 1 Corinteni 1:14, Filolog şi Iulia, Nereu şi sora lui, şi Olimpa cu­noscută pentru ospitalitatea sa, nu numai formau probabil nucleul altei biser­ici ce se faţă de Pavel, ci şi faţă de toţi creştinii care strângea în casa unui credin­cios. aveau nevoie de ea. Erast era vistiernicul 16:16 Sărutul sfânt era modul plin de cetăţii Corint. Să fi fost el oare aceeaşi per- afecţiune prin care se salutau sfinţii pe vre­mea soană menţionată la Fapte 19:22 şi/sau 2 aceea, ce continuă să fie practicat în unele Timotei 4:20? Nu putem şti sigur. Cuart este ţări. În cultura occidentală sărutul a fost în amintit ca un simplu frate, dar ce onoa­re este general înlocuit cu strângerea mâinii. să fii numit frate! Ce demnitate! Bisericile din Ahaia, unde se afla Pavel 16:24 Harul Domnului nostru Isus când scria aceste rânduri, i s-au alăturat, trans- Cristos să fie cu voi toţi! este benedicţia cu miţând salutările lor. care îşi încheie de obicei Pavel epistolele. Este

564 Romani identică cu cea din versetul 20, decât că aici 2(1:29) E lesne de înţeles de ce unele se adaugă cuvântul toţi. În fapt, la majo­ritatea manuscrise au omis, din greşeală, imoralita­tea manuscriselor epistolei către Romani 24 este sexuală, întrucât în greacă termenul porneia ultimul verset, iar doxologia cuprinsă în verse- seamănă foarte mult cu poneria (adică „rău“). tele 25-27 apare după capitolul 14. Textul ale- 3(1:31) Versetul 31 conţine cinci cuvinte xandrin (NU) omite versetul 20. Atât benedic- negative, care încep cu un „alfa-privativ“ (de ţia, cât şi doxologia sunt un mod minunat de exemplu: „a-teu“, adică „nici-un-Dumne­zeu“), a încheia cartea. Şi ambele se încheie cu similare cuvintelor compuse ce încep cu prefi- Amin. xul negativ: „ne-...“. NU omite neier­tător 16:25 Epistola se încheie cu o doxologie, (aspondous), care seamănă foarte mult cu adresată lui Dumnezeu, care este în stare să-i neiubitor (astorgous). facă pe copiii Săi să rămână statornici, potri­vit 4(2:4) A. P. Gibbs, Preach and Teach the cu Evanghelia pe care a vestit-o Pavel şi pe Word („Predicaţi şi predaţi Cuvântul“), p. care o numeşte Evanghelia mea. Desigur, nu 12/4. există decât o singură cale a mântuirii. Dar 5(2:6) Lewis S. Chafer, Systematic Theo­ aceasta i-a fost încredinţată lui, ca „a­postol al logy, III:376. Neamurilor“, pe când Petru a predic­at mai cu 6(3:22) Textul NU omite „şi peste toţi“. seamă evreilor. Este vestirea publică a mesaju- 7(3:23) Timpul aorist, nu perfectul. lui despre Isus Cristos cu privire la revelaţia 8(Excurs): Acelaşi lucru este valabil şi în minunatului adevăr ţinut ascuns de la înteme- ebraică şi în greacă. ierea lumii. O taină în Noul Testament este 9(3:24) Arthur T. Pierson: Shall We un adevăr ce nu fusese făcut cunoscut până Continue in Sin? („Să continuăm să păcătu­ atunci şi un adevăr pe care int­electul uman nu im?“), p. 23. l-ar putea descoperi nicidecum, dar care a fost 10(3:24) Paul Van Gorder, în Our Daily acum făcut cunos­cut. Bread („Pâinea noastră cea de toate zilele“). 16:26 Taina anumită despre care se vor- 11(3:30) Cranfield scoate în evidenţă (în beşte aici este adevărul potrivit căruia evreii lucrarea Romans I: 222) că încercările de a credincioşi şi Neamurile credincioase sunt găsi deosebiri subtile de sens între aceste prepo- făcuţi comoştenitori, comembri ai Trupului lui ziţii nu sunt convingătoare. Augustin a avut, Cristos şi copărtaşi ai făgăduinţ­ei Sale în probabil, dreptate, când a pus folosirea a două Cristos prin Evanghelie (Ef. 3:6). prepoziţii cu acelaşi sens pe seama dorinţei de Această taină a fost acum făcută cunos­cută varietate stilistică. (Comentariul acesta nu priveş- prin scrierile profeţilor – nu ale profe­ţilor din te textul românesc, deoarece aici se foloseşte o Vechiul Testament, ci ale celor din perioada singură prepoziţie: „prin“, n.tr.) Noului Testament. Taina aceasta nu fusese 12(4:1) Sau experienţa lui „Avraam (stră)­ cunoscută în Scripturile Vechiului Testament, moşul nostru după fire“. dar a fost descoperită în Scriptu­rile profetice 13(4:13) Daily Notes of the Scripture Union, ale Noului Testament (vezi Ef. 2:20; 3:5). (alte documente nu există). Este mesajul Evangheliei pe care Dumne­ 14(4:19) Deşi unele manuscrise omit negaţia zeu a poruncit să fie adusă la cunoştinţa tutu­ „nu“, sensul nu se schimbă prea mult. ror naţiunilor, pentru ca oamenii să asculte de 15(4:24) C. H. Mackintosh: The Mackin­ credinţă şi să fie mântuiţi. tosh Treasury: Miscellaneous Writings by C. H. 16:27 Numai Dumnezeu este sursa şi Mackintosh („Tezaurul Mackintosh: Diverse manifestarea înţelepciunii pure şi Lui îi aparţi- Scrieri de C. H. Mackintosh“), p. 66. ne slava prin Isus Cristos, Mediatorul nostru, 16(5:11) Termenul „atonement“ din ediţia în vecii vecilor! KJV era corect la data apariţiei acestei tradu­ Aşa se termină minunata epistolă a lui ceri, în 1611, când însemna „at-one-ment“ sau Pavel! Cât de îndatoraţi suntem Domnului reconciliere. pentru ea! Şi ce săraci am fi fără ea! Amin. 17(6:1) J. Oswald Sanders: Spiritual Problems, p. 112. NOTE FINALE 18(6:5) Charles Hodge: The Epistle to the 1(1:4) Unii comentatori consideră că sintag- Romans, p. 196. ma „Duhul sfinţeniei“ se referă la propria 19(6:11) Ruth Paxson: The Wealth, Walk, fiinţă sfântă a lui Cristos, adică la duhul Său and Warfare of the Christian, p. 108. uman. 20(6:11) C. E. Macartney, Macartney’s

Romani 565 Illustrations, p. 378, 379. the New Testament, p. 617. 21(6:14) James Denney, “St. Paul’s Epis­tle 39(9:23) Charles R. Erdman: The Epistle of to the Romans,” în The Expositor’s Greek Paul to the Romans, p. 109. Testament, p. 108. 40(10:10) William Kelly: Notes on the 22(6:19) Charles Gahan, Gleanings in Epistle to the Romans, p. 206. Romans, in loco. 41(10:10) James Denney, citat de Kenneth 23(6:21) Marcus Rainsford: Lectures on Wuest în Romans in the Greek New Testa­ment, Romans VI, p. 172. p. 178. 24(6:21) Pierson, Shall We Continue in Sin? 42(10:14) Hodge: Romans, p. 545. p. 45. 43(11:1) Ce trist e să constatăm că mulţi 25(7:15) Harry Foster, articol apărut în din cei ce aplică binecuvântările Israelului la Toward the Mark („Spre ţintă“), p. 110. biserică nu au nici o strângere de inimă pentru 26(7:23) George Cutting: „The Old Na­ture faptul că Scriptura a prezis, în acelaşi timp, şi and the New Birth“ („Firea veche şi naşterea blesteme pentru Israel! din nou“) (broşură), p. 33. 44(11:32) George Williams: The Student’s 27(8:1) Cuvintele „care umblă nu după Commentary on the Holy Scriptures, p. 871. îndemnurile firii, ci după îndemnurile Duhu­ 45(11:33) Arthur W. Pink: The Attributes of lui“ sunt considerate ca nefăcând parte din God, p. 13. unele manuscrise, ele apărând în versetul 1 46(12:1) Norman Grubb: C. T. Studd, dintr-o eroare, fiind copiate de la versetul 4. Cricketer and Pioneer, p. 141. Totuşi, ele apar în majoritatea manuscriselor, 47(12:6) Hodge: Romans, p. 613. constituind, după câte se pare, o descriere 48(12:6) A. H. Strong: Systematic Theo­ suplimentară a celor aflaţi în Cristos. logy, p. 12. 28(8:10) Traducătorii versiunii NKJV (New 49(12:6) Dar articolul hotărât din textul ori- King James Version) au considerat că terme- ginal are, practic, valoare de pronume, în unele nul pneuma se referă la Duhul Sfânt, ceea ce contexte. explică faptul că „Duh“ este redat cu iniţială 50(12:19) R. C. H. Lenski: St. Paul’s Epistle majusculă. Dar manuscrisele origin­ale au fost to the Romans, p. 780. redactate integral în majuscule (unciale). Prin 51(12:21) J. N. Darby, din nota de subsol urmare, e o chestiune de interpretare. În opinia de la Romani 12:21 în a sa New Translation noastră, textul se referă aici la duhul (uman) al („Noua Traducere“). credinciosului. 52(12:21) George Washington Carver (alte 29(8:15) Vezi nota 28. Aici sensul alter­nativ documente nu sunt disponibile). al termenului „Duh“ nu este duhul uman, ci o 53(12:21) Citat din lucrarea lui Charles atitudine opusă robiei. Swindoll: Growing Strong in the Seasons of 30(8:18) În ebraică termenul pentru glorie Life, p. 69, 70. derivă din sintagma a fi greu. De aici, rezul­tă 54(13:4) În ebraică, verbele obişnuite pentru că cititorii evrei ar fi considerat acesta un joc „a omorî“ şi „a înjunghia“ sunt qatal şi de cuvinte, chiar dacă aceasta nu reiese atât harag. Verbul „a ucide“ (cu intenţie, rahats) de bine în greacă. este cel folosit în Cele Zece Porunci, traduce- 31(8:31) Acesta a fost versetul călăuzitor al rea greacă fiind la fel de clară în această pri- vieţii lui Ioan Calvin. vinţă. 32(8:32) C. H. Mackintosh (alte docu­mente 55(13:9) Textul NU omite această po­runcă nu există). în acest loc. 33(8:37) O redare foarte literală ar fi: „noi 56(14:10) Unele manuscrise vechi (NU) supra-cucerim“ (hupernikomen). conţin cuvintele: „scaunul de judecată al lui 34(8:39) Cuvintele acestea se foloseau, de Dumnezeu“ în loc de „...al lui Cristos“ (Textele pildă, în astrologie. TR şi M). Dar noi ştim că Cristos va fi 35(9:4) The New Scofield Reference Bible, Judecătorul, întrucât Tatăl I-a încredinţ­at toată p. 1317. judecata (Ioan 5:22). 36(9:5) Vezi Hodge: Romans, p. 299-301, 57(14:23) Merrill F. Unger: Unger’s Bible pentru o expunere detaliată a acestei ches­tiuni. Dictionary, p. 219. 37(9:16) G. Campbell Morgan, Search­lights 58(15:16) Morgan: Searchlights, p. 337. from the Word, p. 335, 336. 59(15:30) Lenski: Romans, p. 895. 38(9:21) Albert Barnes, Barnes’s Notes on 60(16:1) Probabil s-ar fi folosit forma femi-

566 Romani nină a lui diakonos („slujitor“, „diacon“) dacă Hodge, Charles. Commentary on the Epistle to s-ar fi avut în vedere o funcţie destinată feme- the Ro­mans. New York: George H. Doran ilor. Company, 1886. 61(16:5) Textul NU conţine termenul Asia aici (dar Corintul, de unde se crede că le scria Kelly, William. Notes on the Epistle to the Pavel această scrisoare Romanilor, se afla în Romans. Londra: G. Morrish, 1873. Ahaia). Lenski, R. C. H. St. Paul’s Epistle to the BIBLIOGRAFIE Romans. Minneapolis: Augsburg Publ­ishi­ng Cranfield, C. E. B. The Epistle to the Romans, House, 1961. Vol. I (ICC­), Edin­bu­rgh: T & T. Clark Ltd., Newell, William R. Romans Verse by Verse. 1975. Chicago: Moody Press, 1938. Denney, James. “St. Paul’s Epistle to the Romans,” The Expositor’s Greek Testam­ ent, Rainsford, Marcus. Lectures on Romans VI. Vol. II. Grand Rapids: Wm. B. Eerd­mans Londra: Charles J. Thynne, 1898. Publishing Company, 1961. Erdman, C. R. The Epistle of Paul to the Shedd, William G. T. A Critical and Doc­trinal Romans. Philadelphia: The Westminster Commentary on the Epistle of St. Paul to the Press, 1925. Romans. Grand Rapids: Zonde­rvan, 1967. Gahan, Charles. Gleanings in Romans. Publi­ cată de autor. Stifler, James M. The Epistle to the Romans: A Commentary Logical and His­tori­cal. Chicago: Moody Press, 1960. Wuest, Kenneth S. Romans in the Greek New Testament. Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans Publishing Company, 1964.

PRIMA EPISTOLĂ CĂTRE CORINTENI Introducere „Un fragment de istorie ecleziastică cum nu e altul“ – Weizäcker I. Locul unic pe care îl ocupă în Canon tă concret de Clement din Roma (circa 95 d. Întâi Corinteni a fost denumită „cartea pro- Cr.), sub numele de „epistola binecuvântat­ului blemelor“ întrucât în ea Pavel se ocupă de pro- Apost­ol Pavel“. Şi alţi scriitori ai bise­ricii pri- blemele cu care se confrunta adunarea („Cât mare s-au referit la 1 Corinteni: Polic­arp, Iustin despre...“) din coruptul oraş Corint. Ceea ce face Martirul, Atena­goras, Irineu, Clement din ca valoarea ei să fie cu atât mai mare, pentru Alexandria şi Tertulian. Ea este cuprinsă în bisericile bântuite de probleme din vremea noas- Canonul Murat­orian, ocupând poziţia urmă­ tră. Dezbinările, tendinţa unora de a se închina toare epistolei către Galateni în „canonul“ ere- în faţa unor lideri, pe care-i considerau eroi, apoi ticului Mar­cion, numit Aposto­licon. imoralitatea ce făcea ravagii în mijlocul lor, liti- Dovezile interne sunt, de asemenea, foarte giile în care erau implicaţi, problemele de ordin puternice. Pe lângă propriile referiri ale autoru- marital, prac­ticile dubioase în care erau angrenaţi lui la el însuşi, în 1:1 şi 16:21, argumentele de şi reglementarea darurilor spirituale – sunt cu la 1:12-17; 3:4, 6, 22 spriji­nă, de asemenea, toate probleme de care se ocupă această episto- paternitatea paulină a epistolei. Coincidenţele lă. cu cartea Fapte şi cu alte scrisori ale lui Pavel, Ar fi însă greşit să tragem concluzia că nu plus amprenta puternicei preocupări apostolice, au fost decât probleme, în această episto­lă, exclud total posibilitatea unui fals, dând o gre- căci aici găsim faimosul Întâi Corinteni 13, cel utate covârş­itoare argumentelor în favoarea mai frumos eseu despre dragoste, nu doar din autentici­tăţii ei. Biblie, ci din toată literatura. Re­marcabila III. Data învăţătură despre înviere – atât a lui Cristos, Pavel ne spune că şi-a redactat epistola de cât şi a noastră (cap. 15), regle­mentarea Cinei faţă la Efes (16:8, 9, cf. v. 19). Întrucât el a Domnului (cap. 11), porunca de a participa la slujit acolo timp de trei ani, 1 Corinteni va fi strângerea de ajutoare (cap. 16) se găsesc cu fost probabil redactată acolo, în ultima jumă­ toate în această epistolă. tate a acelei misiuni de amploare pe care a Ce săraci am fi, dacă n-am avea Întâi desfăşurat-o în acel oraş sau prin anii 55-56 Corin­teni! – o adevărată comoară de învă­ţături d.Cr. Unii cărturari plasează data apariţiei ei creştine practice! chiar mai înainte. II. Paternitatea IV. Fondul şi tema epistolei Toţi învăţaţii sunt de acord că ceea ce Străvechiul oraş Corint se află în sudul numim Întâi Corinteni este produsul autentic Greciei, la vest de Atena, fiind pe vremea lui al lui Pavel, ieşit de sub pana lui. Unii autori Pavel situat într-o poziţie strategică la între­ (în special cei de orientare liberală) susţin că tăierea unor importante rute comerciale. au remarcat unele „interpolări“ în această scri­ Corintul a devenit un mare centru comercial soare, dar opiniile lor sunt pure speculaţii internaţio­nal, prin acest oraş perindându-se un subiec­tive, fără temeiuri probatoare în textul volum uriaş de per­soane şi mărfuri. Din cauza pro­priu-zis al epistolei. 1 Corinteni 5:9 pare să religiei depravate a locuitorilor săi, curând a indice că apostolul Pavel le-ar fi adresat corin- devenit şi centrul celor mai decăzute forme de tenilor încă o scrisoare (necanonică), pe care imoralitate, până acolo încât Corint a ajuns un aceştia au înţeles-o greşit. nume de pomină pentru orice necurăţie şi Dove­zile externe în sprijinul lui Întâi Corin­ senzualitate. Atât de mult se dus­ese vestea teni sunt foarte timpurii, cartea fiind menţiona- 567

568 1 Corinteni lascivităţii acestui oraş, încât a apărut chiar şi ivite în adunarea de acolo şi i se puneau un verb în limba grea­că, korinthiazomai, prin întrebări cu privire la o serie de aspecte ale care se definea trăirea unei vieţi destră­bălate. trăirii practice a credinţei creştin­e. Tocmai din Apostolul a vizitat mai întâi Corintul cu răspunsul dat de apostol acestor întrebări s-a prilejul celei de-a doua călătorii misionare născut Prima Epistolă către Corinteni. (Fapte 18). La început, el a lucrat printre Tema epistolei este: cum poate fi redre­sată iudei, împreună cu Priscila şi Acuila, cole- o biserică lumească şi carnală, care priveşte cu gii săi în meseria confecţionării de corturi. uşurătate atitudinile, rătăcirile şi acţiunile pe Dar, după ce majoritatea iudeilor au res- care apostolul Pavel le considera atât de grave. pins mesa­jul său, apostolul s-a îndreptat Sau cum sună definiţia suc­cintă a lui Moffatt: spre Neamu­rile din Corint. Şi astfel, au „Biserica era în lume, căci acolo îi era locul, fost salvate o seamă de suflete, prin predi- dar şi lumea era în biserică, locul ei nefiind carea evanghel­iei, înfiinţându-se în acest acolo“. oraş o biserică. Întrucât o atare situaţie continuă să carac­ Cam după trei ani, când Pavel predica la terizeze multe adunări din vremea noastră, Efes, a primit o scrisoare de la Corint, în care Întâi Corinteni rămâne o epistolă foarte rele- i se aduceau la cunoştinţă grave defic­ienţe vantă şi pentru noi. SCHIŢA I. INTRODUCERE (1:1-9) A. Salutări (1:1-3) B. Mulţumiri (1:4-9) II. DEZORDINI DIN SÂNUL BISERICII (1:10–6:20) A. Dezbinările din rândurile credincioşilor (1:10–4:21) B. Imoralitatea din rândurile credincioşilor (cap. 5) C. Litigiile din rândurile credincioşilor (6:1-11) D. Uşurătatea pe plan moral din rândurile credincioşilor (6:12-20) III. RĂSPUNSURI APOSTOLICE LA ÎNTREBĂRILE RIDICATE DE BISERICĂ (cap. 7–14) A. Cu privire la căsătorie şi celibat (cap. 7) B. Cu privire la consumul alimentelor închinate idolilor (8:1–11:1) C. Cu privire la acoperirea capului femeilor (11:2-16) D. Cu privire la Cina Domnului (11:17-34) E. Cu privire la darurile Duhului şi la întrebuinţarea lor în biserică (cap. 12–14) IV. RĂSPUNSUL DAT DE PAVEL CELOR CARE TĂGĂDUIAU ÎNVIEREA (cap. 15) A. Certitudinea învierii (15:1-34) B. Considerarea obiecţiilor formulate împotriva învierii (15:35-57) C. Un ultim apel, în lumina învierii (15:58) V. UN ULTIM SFAT DIN PARTEA LUI PAVEL (cap. 16) A. Cu privire la strângerea ajutoarelor (16:1-4) B. Cu privire la planurile sale personale (16:5-9) C. Îndemnuri finale şi salutări (16:10-24)

1 Corinteni 569 Comentariu I. INTRODUCERE (1:1-9) Cristos, Domnul lor şi al nostru. A. Salutări (1:1-3) 1:3 Întâi Corinteni este, în mod deosebit, 1:1 Pavel a fost chemat să fie apostol al lui scrisoarea dedicată Domniei lui Cristos. Dis­ Isus Cristos pe drumul Damascului. Această cutând numeroasele probleme din viaţa adu­ chemare nu i-a parvenit prin interm­ ediul vreu- nării şi a credincioşilor individuali, aposto­lul le nui om, ci direct din partea Domnului Isus. Un aminteşte cititorilor că Isus Cristos este Domn apostol este, literalment­e, „un trimis“. Primii şi că prin tot ceea ce facem trebuie să dăm apostoli au fost mar­tori ai lui Cristos la învierea recunoaştere acestui mare adevăr. Sa. Ei au putut de ase­menea săvârşi minuni, Salutul caracteristic al lui Pavel apare în menite să confir­me că mesajul predicat de ei versetul 3. Har şi pace sunt cuvintele prin care era de natură divină. Prin urmare, Pavel era se exprimă cel mai bine rezumatul între­gii întru totul îndreptăţit să afirme, în cuvintele lui Evanghelii. Harul este sursa oricărei bine­ Gerh­ard Terstee­gen: cuvântări, iar pacea este rezultatul din viaţa oricărei persoane care a acceptat harul lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, m-a trimis Dumnezeu. Aceste mari binecuvân­tări provin În ţările de la miazănoapte; de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Isus Eu am fost ordinat de puterea divină Cristos. Pavel nu ezită să-L menţioneze pe A mâinilor străpunse. Domnul Isus în acelaşi enunţ în care vorbeşte despre Dumnezeu Tatăl nostru. Este doar Când Pavel scria, un frate, pe nume una din sutele de expresii similare din Noul Sostene, era cu el, ceea ce-l determină pe Testament prin care se arată clar poziţia de Pavel să-l includă în salutul său. Nu se ştie egalitate a Domnului Isus cu Dumnezeu exact dacă este acelaşi Sostene de la Fapte Tatăl. 18:17, fruntaşul sinagogii, care a fost bătut în B. Mulţumiri (1:4-9) public de greci. Probabil acest lider fusese 1:4 După ce i-a salutat pe corinteni, apos­ mântuit în urma propovăduirii lui Pavel, aju- tolul aduce acum mulţumiri pentru felul tându-l acum pe apostol în lucra­rea sa. min­unat în care a lucrat Dumnezeu în viaţa 1:2 Scrisoarea este adresată mai întâi lor (v. 4-9). E remarcabilă trăsătura de no­ble­ţe bis­ ericii lui Dumnezeu care este la Corint. a caracterului lui Pavel prin faptul că întotdea­ Este încurajator să constatăm că nici un loc pe una a găsit câte ceva în viaţa fraţilor săi de pământ nu este prea imoral pentru ca acolo să credinţă, pentru care să aducă mulţu­miri lui se poată pune bazele unei adunări de copii ai Dumnezeu. Dacă viaţa lor de trăire în practică lui Dumnezeu. Adunarea corinten­ilor este a credinţei creştine nu era pe măsura celei descrisă în continuare prin cuvinte­le: cei care dorite de Dumnezeu, atunci Pavel Îi mulţumea au fost sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi sfinţi. lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut El pen- „Sfinţiţi“ înseamnă aici puşi deoparte pentru tru ei – cum s-a întâmplat şi în cazul de faţă. Dumnezeu şi detaşaţi de lume, descri­ind pozi- Corintenii nu erau „creşt­ini duhovniceşti“. Dar ţia tuturor celor ce sunt ai lui Cristos. Cât Pavel poate totuşi să-I mulţumească lui priveşte starea lor practi­că, ei au datoria să se Dumnezeu pen­tru harul lui Dumnezeu care detaşeze de lume, în fiecare zi, trăind o viaţă le-a fost dat în Cristos Isus. sfântă. 1:5 Harul lui Dumnezeu s-a manifestat Unii oameni susţin că sfinţirea este o lucra- faţă de corinteni prin faptul că au fost înzes­ re distinctă a harului, prin care cineva dobân- traţi din belşug cu darurile Duhului Sfânt. deşte eradicarea naturii păcatului. O atare învă- Pavel aminteşte darul rostirii şi al cunoştinţei ţătură este însă contrazisă de verse­tul acesta. („în orice cuvânt şi în orice cunoştinţă“) – Creştinii corinteni erau departe de ceea ce tre- aceasta fiind probabil o referire la darul vorbi- buia să fie pe planul sfinţeniei practice, dar rii în limbi, al tălmăcirii vorbirii în limbi şi al faptul rămâne că în faţa lui Dumnezeu, în ce cunoştinţei ieşite din comun. Rostirea (în ver- priveşte poziţia lor, ei erau sfinţiţi de siunea română: „în orice cuvânt“) se referă la Dumnezeu. exprimarea exterioară, iar cu­noştinţa la înţele- Ca sfinţi, ei erau membrii unei minunate gerea lăuntrică. părtăşii: chemaţi să fie sfinţi, împreună cu toţi 1:6 Faptul că ei aveau aceste daruri era o cei care cheamă în vreun loc Numele lui Isus

570 1 Corinteni confirmare a lucrării lui Dumnezeu în vieţile acest lucru, dându-le darurile Duhului, Pavel lor. La asta se referă Pavel când spune că era încrezător că Dumnezeu îi va păzi şi păs- mărturia lui Cristos a fost confirmată în ei. tra pentru El, până când Cristos va veni să-i ia Ei au auzit mărturia lui Cristos, au primit-o pe ai Săi cu Sine. prin credinţă, iar Dumnezeu a depus măr­­turie 1:9 Optimismul lui Pavel cu privire la că ei sunt mântuiţi cu adevărat, prin faptul că corinteni se bazează pe credincioşia lui le-a acordat aceste puteri miracu­loase. Dumnezeu, care i-a chemat la părtăşia Fiului 1:7 Cât priveşte posedarea darurilor, biseri- Său. El ştie că întrucât Dumnezeu a plătit un ca de la Corint nu era cu nimic mai prejos preţ atât de mare ca să-i facă părtaşi ai vieţii decât celelalte biserici. Dar simpla posedare a Domnului nostru, El nu-i va lăsa să se piar­dă, acestor daruri nu constituia, în sine, o dovadă nici să alunece din mâna Lui. a adevăratei spiritualităţi. Pavel Îi mulţumea II. D EZORDINILE DIN BISERICĂ Domnului pentru un lucru de care corintenii (1:10–6:20) nu erau răspunzători, la care nu contribuiseră A. D ezbinările din rândurile credincio­şilor cu nimic. Darurile au fost dăruite de Domnul cel Înălţat la Cer, fără să se ţină seama de (1:10–4:21) meritele cuiva. Dacă are cineva un dar, nu 1:10 Apostolul este gata acum să se ocupe trebuie să se fălească cu el, ci, în smerenie, de problema dezbinărilor din cadrul bisericii să-l pună în slujba Domnului. (1:10–4:21). El începe cu un minu­nat îndemn Roada Duhului este însă o altă chestiune, la unitate. În loc să poruncească, în virtutea presupunând predarea credinciosului faţă de mandatului său de apostol, el îi îndeamnă cu controlul Duhului Sfânt. Apostolul nu putea tandreţea unui frate. Apelul la unitate se bazea- să-i laude pe corinteni pentru faptul că ar fi ză pe numele Domnului nostru Isus Cristos posedat roada Duhului în viaţa lor, ci numai şi, întrucât numele re­prezintă de fapt Persoana, pentru ceea ce a revărsat Domnul, în suvera­ se bazează pe tot ceea ce este şi a făcut nitatea Sa, peste ei – un lucru asupra căruia ei Domnul Isus. Corinte­nii preamăreau numele nu aveau nici un control. unor oameni, dar asta nu putea duce decât la Când vom înainta în studiul epistolei, vom dezbinări. Pavel e hotărât însă să înalţe doar constata că apostolul a trebuit să-i mustre pe Numele Domnului Isus, ştiind că numai în sfinţi pentru abuzarea de aceste daruri, dar aici felul acesta se va produce unitate în rândurile el se mulţumeşte să-şi exprim­ e recunoştinţa copiilor lui Dumnezeu. Să aveţi acelaşi fel de pentru faptul că ei au primit aceste daruri într- vorbire înseamnă a fi uniţi într-un gând şi o o măsură atât de mare. simţi­re – adică a avea un scop comun şi ace- Corintenii erau nerăbdători în aşteptarea eaşi loialitate. Unitatea aceasta se produce arătării Domnului nostru Isus Cristos. atunci când creştinii sunt pătrunşi de gândirea Cercetătorii Bibliei nu au ajuns la un numit­or (gândul) lui Cristos. În versetele următoare, comun în acest punct, neputând stabili dacă se Pavel le va spune cum pot fi pătrunşi corin­ referă la venirea lui Cristos pentru a-Şi lua tenii, pe planul trăirii practice, de gândurile lui sfinţii Săi (1 Tes. 4:13-18), la venirea Sa împre- Crist­os. ună cu sfinţii Săi (2 Tes. 1:6-10), sau, a treia 1:11 Vestea despre certurile de la Corint variantă, dacă este o referire la ambele iposta- i-a parvenit lui Pavel prin cei din casa lui ze. În primul caz, ar fi o revelaţie a lui Cristos Cloe. Dezvăluind numele informatorilor, Pavel făcută doar credin­cioşilor, pe când în cazul al stabileşte un important principiu de conduită doilea ar fi Revelaţia Sa pentru întreaga biseri- creştină: nu avem voie să transmi­tem veşti că. Atât Răpirea, cât şi glorioasa Arătare a lui despre fraţii şi surorile noastre de credinţă la Cristos sunt aşteptate cu nerăbdare de orice modul anonim, ci trebuie să fim dispuşi să credin­cios. lăsăm să ni se dezvăluie identita­tea. Dacă s-ar 1:8 Aici Pavel îşi exprimă încrederea că practica acest principiu în zilele noastre, s-ar Domnul îi va întări până la sfârşit pe sfinţi, evita multe bârfe inutile, care fac atât de mult pentru ca aceştia să poată fi fără vină în ziua rău bisericii. Domnului nostru Isus Cristos. Din nou, iese în 1:12 În sânul bisericii se formau secte sau evidenţă accentul pus de Pavel asupra a ceea partide, fiecare luându-şi un fruntaş. Unii îşi ce va face Dumnezeu, mai degrabă decât pe declarau preferinţele pentru Pavel, alţii pentru ce au făcut corintenii. Întrucât ei s-au încrezut Apolo, iar alţii pentru Chifa (Petru). Ba, unii în Cristos, şi pentru că Dumne­zeu a confirmat chiar susţineau să sunt ai lui Cristos, prin

1 Corinteni 571 asta înţelegându-se că se considerau singurii care urmează, dacă vom ţine seama de faptul Săi credincioşi, ceilalţi fiind excluşi! că, întrucât erau greci, corintenii aveau o mare 1:13 În versetele 13-17 Pavel mustră cu predilecţie pentru înţelepciunea ome­nească. asprime sectarismul. A da naştere la aseme­nea Filosofii lor erau consideraţi eroi naţionali. Se partide în sânul bisericii echivala cu tăgăduirea pare că ceva din spiritul acestei mişcări se unităţii trupului lui Cristos. Căl­când pe urme- strecurase în adunarea de la Cor­int, unde se le unor lideri umani, ei Îl insul­tau pe Cel care formase partida celor care do­reau să facă fusese răstignit pentru ei. Luându-şi denumirea Evanghelia mai uşor de primit de către inte- unui om, ei uitau că prin botez Îi declaraseră lectuali. Ei plecau de la convin­gerea că loialitate Domnului Isus Cristos. Evanghelia nu se bucura de reputaţ­ie în rându- 1:14 Apariţia unor partide în sânul biseri­cii rile intelectualilor – de unde încercarea de a o de la Corint l-a determinat pe Pavel să-şi intelectualiza. Această prosternare în faţa inte- exprime recunoştinţa pentru faptul că el însuşi lectualismului a fost, după câte se pare, una nu a botezat decât vreo câţiva credinc­ioşi din din chestiunile care i-au determinat pe oameni adunarea aceea – Crispus şi Gaius fiind doi să formeze partide în jurul unor lideri umani. dintre aceştia. Eforturile de a face Evanghelia mai acceptabi- 1:15, 16 Pavel a avut grijă ca nimeni să lă erau sortite însă din capul locului eşecului, nu poată spune că a botezat pe cineva în pentru faptul că între înţelepciunea lui numele lui. Cu alte cuvinte, el nu încerca să Dumnezeu şi înţel­epciunea omului există o facă convertiţi pentru el însuşi sau să-şi atragă prăpastie uriaşă, ele neputând fi deloc reconci- adepţi. Singurul ţel urmărit de el era să-i liate. îndrepte pe oameni către Domnul Isus Pavel arată acum nebunia de a-i ridica în Cristos. slăvi pe oameni şi subliniază că, procedând La o examinare mai amănunţită, Pavel şi-a aşa, înseamnă a da dovadă de incompatibilit­ate adus aminte că a botezat pe cei din casa lui cu adevărata natură a Evangheliei (1:18-3:4). Ştefana, dar pe alţii nu-şi amintea să-i fi bote- Prima idee pe care o scoate el în evi­denţă zat. este că mesaj­ul crucii este diametral opus tutu- 1:17 El explică faptul că Cristos nu l-a ror concep­telor considerate de oameni a fi trimis ca mai întâi de toate să boteze, ci să adevărata înţelepciune (1:18-25). propovăduiască Evanghelia. Asta nu înseam­nă 1:18 Mesajul crucii este nebunie pent­ru deloc că Pavel nu credea în botez, întrucât am cei ce sunt pe calea pierzării. Sau, cum s-a citit deja numele celor pe care i-a botezat exprimat foarte plastic Barnes: chiar el. Mai degrabă, înseamnă că misiunea lui principală nu era de a boteza. Probabil el Moartea pe cruce era asociată cu ideea celei mai încredinţase această lucrare altora, poate unor mari înjosiri sau ruşinări. A afirma că mântuirea creştini din biserica locală. Versetul acesta con- poate avea loc doar prin suferinţ­ele şi moartea stituie un puternic argument de combatere a unui om răstignit era sigur că va trezi în ei doar concepţiei susţinute de unii, conform căreia un nedisimulat dispreţ.1 botezul ar fi esenţial în vede­rea mântuirii. Dacă aşa ar sta lucrurile, atunci ar însemna că Grecii erau mari iubitori de înţelepciune Pavel Îi mulţumeşte lui Dumnezeu că nu i-a (de fapt, acesta este sensul literal al termenu­lui mântuit pe nici unii, în afară de Crisp şi „filosofi“). Dar Evanghelia nu conţinea nici un Gaius! Or, asemenea idee nu poate sta în lucru de natură să satisfacă orgoliul lor, rezul- picioare. tat în urma cunoştinţei. În ultima parte a versetului 17, Pavel rea­ Pentru cei ce sunt pe calea mântuirii, lizează o tranziţie la versetele care urmeaz­ă. El Evanghelia este puterea lui Dumnezeu. Ei aud nu a propovăduit Evanghelia prin recur­gerea la mesajul, îl acceptă prin credinţă şi apoi are loc înţelepciunea cuvintelor, pentru ca nu cumva miracolul naşterii din nou în viaţa lor. crucea lui Cristos să fie făcută ineficace. El Observaţi adevărul solemn reliefat de acest ştia că dacă oamenii ar fi fost impresionaţi de verset, potrivit căruia nu există decât două oratoria şi stilul său retoric, atunci în egală categorii de oameni: cei ce pier şi cei ce sunt măsură el ar fi eşuat în efor­turile sale de a mântuiţi. Nici o categorie intermediară. transmite adevărata semnifi­caţie a crucii lui Oamenii n-au decât să iubească înţelepciu­nea Cristos. omenească, însă numai Evanghelia este cea Ne va fi de ajutor să înţelegem secţiunea care duce la mântuire.

572 1 Corinteni 1:19 Faptul că Evanghelia îi repugnă înţe- 1:23 Dar Pavel nu le-a făcut pe plac. El lepciunii omeneşti a fost profeţit cu mult timp spune: „Noi Îl propovăduim pe Cristos cel în urmă de Isaia (29:14): „Voi distruge înţe- răstignit“. După cum s-a exprimat cineva: lepciunea înţelepţilor şi voi nimici price­perea „El nu era un iudeu iubitor de semne, nici un pricepuţilor“ (traducere după versiunea engle- grec iubitor de înţelepciune, ci un creştin iubi- ză, n.tr.). tor de Mântuitorul“. S. Lewis Johnson afirmă, în al său The Pentru iudei, Cristos răstignit era o piatră Wycliffe Bible Commentary, că în contextul de poticnire. Ei căutau un lider militar, care lor, „aceste cuvinte constituie condamnarea de să-i izbăvească de asuprirea Romei. Dar către Dumnezeu a politicii «înţelepţilor» din Evanghelia le-a oferit un Mântuitor răstignit pe Iuda, prin faptul că aceştia căutau să încheie o cruce şi supus ruşinii. Pentru greci, Cris­tos alianţă cu Egipt, pe când erau ameninţaţi de răstignit era o nebunie. Ei nu puteau înţelege Sanherib“.2 Cât de adevărat este faptul că lui cum ar putea Cineva care a murit în condiţii Dumnezeu Îi face plăcere să-Şi realizeze pla- de aparentă slăbiciune totală să le rezolve pro- nurile în modalităţi care par nebune oamenilor. blemele. Ce des foloseşte El metode pe care înţelepţii 1:24 Dar, oricât ar părea de ciudat, chiar acestei lumi le ridiculizează, dar care realizea- lucrurile pe care le căutau iudeii şi Neamu­rile ză rezultatele dorite cu minunată acurateţe şi se găsesc în chip minunat în Domnul Isus. eficienţă. De pildă, înţelepciunea omului îl Pentru cei care aud chemarea Lui şi se încred asigură că el poate câştiga sau merita propria în El, atât iudei, cât şi greci, Cristos devine lui mântuire. Dar Evanghelia înlătură toate puterea lui Dumnezeu şi înţelepciun­ea lui eforturile om­ ului de a se mântui pe sine, pre- Dumnezeu. zentându-L pe Cristos ca Singura Cale prin 1:25 De fapt nu există nici nebunie, nici care putem câştiga acces la Dumnezeu. slăbiciune la Dumnezeu. Dar apostolul afirmă 1:20 Aici Pavel face o provocare îndrăz­ în versetul 25 că ceea ce pare nebunie din neaţă, zicând: „Unde este înţeleptul? Unde partea lui Dumnezeu, în ochii oamenilor, este, este cărturarul? Unde este vorbăreţul acestui în realitate, mai înţelept decât oamenii cei mai veac?“ Oare i-a consultat Dumnezeu când a luminaţi. De asemenea, ceea ce pare slăbiciu­ne conceput planul Său de mântuire? Ar fi fost din partea lui Dumnezeu, în ochii oamenilor, ei oare în stare să elaboreze vreodată un ase- se dovedeşte a fi mai puternic decât orice ar menea plan de răscumpărare, dacă ar fi fost putea produce oamenii vreoda­tă. lăsaţi în voia înţelepciunii lor? Răs­punsul este 1:26 După ce a vorbit despre Evanghelia un răspicat „Nu!“ Dumnezeu a făcut nebunie propriu-zisă, apostolul îşi îndreaptă acum aten- înţelepciunea acestei lumi. ţia spre oamenii pe care Dumnezeu îi cheamă 1:21 Omul nu poate ajunge la cunoştinţa prin Evanghelie (v. 26-29). El le aminteşte lui Dumnezeu prin propria sa înţelepciune. De corintenilor că nu mulţi înţelepţi după firea veacuri Dumnezeu i-a dat omenirii prilej­ul pământească, nu mulţi puternici, nu mulţi acesta, dar rezultatul a fost un eşec total. Apoi nobili sunt chemaţi. S-a arătat adesea că textul Dumnezeu a găsit cu cale, prin propov­ăduirea nu spune că nici unul din această categorie nu crucii – mesaj considerat nebun de către va fi chemat, ci doar „nu mulţi“! oameni – să-i mântuiască pe cei care cred. Chiar corintenii nu proveniseră din pătu­rile Nebunia mesajului predicat se referă, desigur, intelectuale ale societăţii. Ei nu fuseseră câştigaţi la cruce. Noi ştim că ea nu a fost o nebunie, la Cristos prin filosofii răsunătoare, ci prin dar aşa a părut minţilor neluminate ale oame- Evanghelia simplă. Atunci cum se face că nilor. Godet spune că versetul 21 conţine o puneau un preţ atât de mare pe înţel­epciunea întreagă filosofie a istoriei, sub­stanţa unor omenească, ridicându-i în slăvi pe predicatorii volume întregi. De aceea, nu trebuie să trecem care căutau să facă mesajul Evangheliei mai pe peste el cu uşurinţă, ci să me­dităm profund la placul înţelepţilor acestei lumi? extraordinarele adevă­ruri ce le conţine. Dacă oamenii voiau să înfiinţeze o bise­ 1:22 Era în firea iudeilor să ceară un rică, căutau să racoleze cei mai proeminenţi semn. Atitudinea lor consta în concepţia că, membri ai comunităţii. Dar versetul 26 ne dacă li se va da un semn, vor crede. Pe de învaţă că persoanele atât de stimate de oa­meni altă parte, grecii căutau înţelepciunea. Pe ei îi sunt ignorate de Dumnezeu. Cei pe care îi interesau argumentele şi raţionamentele ome- cheamă El nu sunt, în general, cei consid­eraţi neşti, logica în general. mari de lumea aceasta.

1 Corinteni 573 1:27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebu- ţională, care ne garantează mântuirea deplină. În ne ale lumii, ca să-i facă de ruşine pe înţelepţi al doilea rând, El este neprihănirea noastră. şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, Prin credinţa în El noi suntem socotiţi neprihă- ca să le facă de ruşine pe cele tari. Sau, cum niţi de un Dumnezeu sfânt. În al treilea rând, el s-a exprimat Erich Sauer: este sfinţirea noastră. În noi înşine, noi nu avem nimic de natura sfinţeniei personale, dar Cu cât este mai primitiv materialul, cu atât mai în El suntem sfinţiţi, în privinţa poziţiei pe care mare – dacă se va putea atinge acelaşi standard o ocupăm înaintea lui Dumnezeu, iar prin pute- de artă – va fi onoarea Stăpânului; cu cât mai rea Lui suntem transformaţi, de la un grad de mică va fi armata, cu atât mai mare – dacă se sfinţire la altul. În fine, El este răscumpărarea va putea dobândi aceeaşi izbândă măreaţă – va fi noastră, asta fiind, negreşit, o referire la răscum- lauda ce i se va cuveni cuceritorului.3 părarea în aspectul ei final, când Domnul va veni şi ne va duce acasă, să fim cu El; când Dumnezeu S-a folosit de trompete, pentru vom fi răscumpăraţi – cu duhul, cu sufletul şi a nărui zidurile Ierihonului. El a redus oastea cu trupul. Iată ce clar a expus Traill acest ade­ lui Ghedeon de la 32.000 la 300, cu care a văr: înfrânt oştirile lui Madian. El S-a folosit de un băţ pentru mânat boii, în mâna lui Şamg­ar, Înţelepciunea în afara lui Cristos este o nebunie pentru a-i înfrânge pe filisteni. Cu o falcă de osânditoare – neprihănirea în afara lui Cristos este măgar El l-a învrednicit pe Samson să înfrân- vinovăţie şi condamnare – sfinţirea în afara lui gă o întreagă armată. Şi Domnul nos­tru a Cristos este murdărie şi păcat – răs­cumpărarea în hrănit peste cinci mii de oameni cu numai afara lui Cristos este robie şi sclavie.4 câteva pâini şi peştişori. 1:28 Pentru a completa tabloul acestei A. T. Pierson corelează versetul 30 cu viaţa oştiri pe care cineva a numit-o: „ceata de şi lucrarea Domnului nostru: neb­uni ai lui Dumnezeu, cu cinci stele“, Pavel adaugă şi aceste elemente: lucrurile josnice Faptele Sale, cuvintele Sale şi practicile Sale ale lumii şi cele dispreţuite şi lucr­ urile care demonstrează cu toate că El este înţelepciun­ea lui nu sunt. Folosindu-se de mate­riale atât de Dumnezeu. Apoi asistăm la moartea Lui, îngropa- neverosimile, Dumnezeu des­fiinţează lu­crurile rea şi învierea Lui: acestea au de a face cu care sunt. Cu alte cuvin­te, Lui Îi face plăcere neprihănirea noastră. Apoi urmează umblarea Sa să ia oameni ce nu se bucură de nici o stimă de patruzeci de zile printre oameni, înălţarea Sa în ochii lumii şi să-i folosească în aşa fel, la cer, darul Duhului şi aşezarea Sa la dreapta lui încât aceştia să-I aducă slavă. Aceste versete ar Dumnezeu – toate acestea având de a face cu trebui să-i mustre pe creştin­ii care încearcă să sfinţirea noastră. Apoi urmează revenirea Sa, care intre în graţiile celor mari şi tari, care se dau are de a face cu răscumpărarea noastră.5 bine pe lângă marile personalităţi ale vremii, neavând prea multă consideraţie pentru sfinţii 1:31 Aşa a aranjat Dumnezeu lucrurile ca mai umili din rândurile copiilor lui toate aceste binecuvântări să ne parvină în Dumnezeu. Domnul. Prin urmare argumentul formulat de 1:29 Scopul urmărit de Dumnezeu prin Pavel este următorul: „Ce rost mai are să vă alegerea celor lipsiţi de statut social ridicat în făliţi cu oamenii? – devreme ce ei nu pot să ochii lumii este ca toată slava să-I fie atribui­tă facă pentru voi nici unul din aceste lu­cruri!“ Lui, şi nu omului. Întrucât mântuirea vine 2:1 Apostolul le aminteşte aici sfinţilor de numai de la El, doar El este vrednic de toată lucrarea desfăşurată de el în mijlocul lor şi de cinstea şi lauda. modul în care a căutat să-L slăvească pe 1:30 Versetul 30 subliniază şi mai mult Dumnezeu, şi nu pe el însuşi. El a venit la ei faptul că tot ceea ce suntem şi tot ceea ce vestind mărturia lui Dumnezeu, nu cu o vor- posedăm provine de la El – nu din filosofie; şi bire sau înţelepciune strălucită. El nu a avut că nu este nici un loc pentru gloria omului. nici un interes să se dea mare orator sau filo- Mai întâi de toate, Cristos a devenit pentru noi sof. Asta arată că Pavel a recunoscut diferenţa înţelepciune. El este înţelepciunea lui dintre lucrarea de esenţă sufleteasc­ă şi cea de Dumnezeu (v. 24), Cel pe Care Dumnezeu, în esenţă spirituală. Prin lucrarea sufletească înţe- înţelepciunea Sa, L-a ales să fie calea mântuirii. legem o lucrare care amuză, care oferă diver- Când Îl avem pe El, avem o înţe­lepciune pozi- tisment sau care apelează la emoţiile oameni-

574 1 Corinteni lor. Pe de altă parte, lucrarea spirituală (duhov- înţelepciunea între cei ce sunt maturi (sau nicească) prezintă adevărul Cuvântului lui „desăvârşiţi“). Dar nu înţelepciunea acestui Dumnezeu în aşa fel, încât să-I aducă slavă veac, după cum nu este înţelepciune în ochii lui Cristos şi să atingă inima şi conştiinţa stăpânitorilor veacului acestuia. Căci înţelep- ascultătorilor. ciunea acestora este perisabilă, aido­ma lor, 2:2 Conţinutul mesajului lui Pavel a fost: dăinuind doar o zi scurtă. Isus Cristos şi pe El răstignit. Isus Cristos se 2:7 Noi rostim înţelepciunea lui Dumn­ ezeu referă la Persoana Sa, în timp ce pe El răstig- într-o taină. O taină în Noul Testa­ment este nit se referă la lucrarea Sa. Persoana şi lucra- un adevăr ce nu fusese revelat în trecut, dar rea Domnului Isus formează substanţa care este făcut cunoscut acum credincioşilor de Evangheliei creştine. apostolii şi profeţii din perioada primară a 2:3 Pavel subliniază în continuare că înfăţi- Bisericii. Această taină este înţelepciunea şarea sa personală nu era nici impresio­nantă, ascunsă pe care Dumne­zeu a rânduit-o mai nici atrăgătoare. Când s-a aflat între corinteni, înainte de veacuri spre slava noastră. Această el a fost în slăbiciune, în temere şi în mare taină a Evang­heliei cuprinde adevăruri minuna- cutremur. Comoara Evangheliei era purtată te, ca acela potrivit căruia acum evreii şi creşti- într-un vas de pământ, pentru ca strălucirea nii sunt făcuţi una în Cristos; precum şi adevă- puterii să se dovedească a fi de la Dumnezeu, rul după care Domnul Isus va veni şi-i va duce nu de la Pavel. El însuşi a fost o pildă a pe ai Săi, care-L aşteaptă, acasă, să fie cu El şi, modului în care Dumnezeu Se folos­eşte de desigur, adevărul potrivit căruia nu toţi credin- lucrurile slabe, pentru ca să le facă de ruşine cioşii vor muri, ci toţi vor fi transfor­maţi. pe cele tari. 2:8 Stăpânitorii acestui veac se referă, 2:4 Nici vorbirea lui Pavel, nici propo­ probabil, la fiinţele demonice, de natură spi­ văduirea sa nu constau în cuvintele îndu­ rituală, din văzduh, sau la agenţii lor umani plecătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în de pe pământ. Ei nu au înţeles înţelepc­iunea demonstrarea Duhului şi a puterii. Unii au ascunsă a lui Dumnezeu (Cristos pe cruce), sugerat că prin vorbire se înţelege mate­rialul după cum nu şi-au dat seama că omorându-L pe care l-a prezentat, iar prin propovă­duire pe Sfântul Fiu al lui Dumnezeu, aduceau maniera prezentării materialului. Alţii înţeleg peste ei propria lor nimicire. Dacă ar fi cunos- prin vorbirea sa mărturia personală pe care a cut căile lui Dumnezeu, nu L-ar fi răstignit adus-o unor persoane individuale, iar prin pro- pe Domnul slavei. povăduirea sa mesajul vestit unor grup­uri de 2:9 Procesul revelaţiei, inspiraţiei şi ilumi- oameni. Privind lucrurile din per­spectiva stan- nării sunt descrise în versetele 9-16. Ele ne dardelor lumii acesteia, aposto­lul n-ar fi câşti- spun cum au fost aduse aceste adevăruri gat poate niciodată un concurs de oratorie. În mi­nunate la cunoştinţa apostolilor, de către pofida acestei stări de lucruri, Duhul lui Duhul Sfânt, şi cum, la rândul lor, ei ne-au Dumnezeu S-a folosit de mesajul propovăduit transmis aceste adevăruri prin inspiraţia prin gura lui Pavel pentru a produce în oameni Duhului Sfânt, precum şi modul în care noi le căinţa de păcat şi conver­tirea lor la înţelegem prin iluminarea Duhului Sfânt. Dumnezeu. Citatul din versetul 9, Isaia 64:4, este o 2:5 Pavel era conştient de pericolul mare ca profeţie conform căreia Dumnezeu a adunat ascultătorii lui să devină mai interesaţi în el adevăruri minunate ce nu puteau fi descope­rite însuşi sau în personalitatea sa, decât în Domnul prin simţurile naturale, descoperind aceste ade- cel Viu. Conştient de neputinţa lui de a binecu- văruri, la vremea rânduită de El, celor care Îl vânta sau de a-i salva el însuşi pe oameni, iubesc pe El. Sunt enumerate trei fa­cultăţi apostolul s-a hotărât să-i conducă pe oameni (ochiul, urechea şi inima, sau mint­ea) prin numai la Dumnezeu, îndemnându-i să-şi pună care ne însuşim lucrurile pă­mânteşti, dar aces- încrederea doar în El, şi nu în înţelepciunea tea nu sunt suficiente pentru re­ceptarea adevă- oamenilor. Toţi cei ce vestesc mesajul rurilor divine, aici fiind nevoie de intervenţia Evangheliei sau îi învaţă pe oameni din Duhului lui Dum­nezeu. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să facă din Versetul acesta este interpretat aproape tot- acest deziderat ţelul lor major şi perma­nent. deauna ca o referire la gloriile cerului şi după 2:6 Mai întâi de toate, înţelepciunea pe ce ne-am întipărit în minte acest sens al verse- care o demonstrează Evanghelia este de ori­ tului, este foarte greu să ni-l mai scoat­em din gine divină (versetele 6 şi 7). Noi rostim minte şi să acceptăm alt înţeles. Dar Pavel se

1 Corinteni 575 referă aici la adevărurile care au fost relevate adevărul de la Dumnezeu, Pavel descrie proce- pentru prima oară în Noul Testament. Oamenii sul inspiraţiei, prin care adevă­rul acela ne-a nu ar fi putut ajunge să cunoască şi să înţe- fost comunicat nouă înşine. Vers­etul 13 este leagă aceste adevăruri prin intermediul cercetă- unul din cele mai puternice texte din Cuvântul rilor ştiinţifice sau filoso­fice. Mintea omeneas- lui Dumnezeu pe tema inspiraţiei verbale. că, lăsată în voia ei, niciodată nu ar fi putut Apostolul Pavel afirmă răspicat că în transmi- descoperi tainele minunate ce au fost făcute terea acestor adevăruri către noi, apostolii nu cunoscute la începutul erei Evangheliei. au folosit cuvinte alese de ei înşişi sau dictate Raţiunea ome­nească este total neputincioasă de de înţelepciun­ ea omului. Mai degrabă, ei au a afla adevărul lui Dumnezeu. folosit chiar cuvintele pe care Duhul Sfânt i-a 2:10 Faptul că versetul 9 nu se referă la învăţat să le folosească. Şi astfel, după convin- cer (rai) este demonstrat de afirmaţia că nouă gerea noastră, cuvintele reale ale Scripturii, aşa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. cum se găsesc ele în textele originale auto­ Cu alte cuvinte, aceste adevăr­uri, prez­ise în grafe, au fost chiar cuvintele lui Dumnezeu (şi Vechiul Testament, au fost aduse la cunoştinţa că Biblia, în forma ei actuală, este întru totul apostolilor din era Noului Testa­ment. Prin demnă de încredere). nouă se înţelege cei ce au redac­tat Noul Un strigăt de protest se va auzi în acest Testament. Prin Duhul lui Dumne­zeu au fost punct, din partea unora pentru care afirmaţia luminaţi apostolii şi profeţii, întrucât Duhul noastră de mai sus ar presupune că redacta­rea cercetează toate lucrurile, chiar lucrurile s-ar fi făcut prin metoda unei dictări mecani- adânci ale lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ce, ca şi când Dumnezeu nu le-ar fi permis Duhul lui Dum­nezeu, una din Cele trei redactorilor să recurgă la propriul lor stil, în Persoane ale Dum­nezeirii, este infinit în înţe- redactarea materialului. Dar noi ştim că stilul lepciunea Sa şi înţelege toate adevărurile lui textelor redactate de Pavel se deose­beşte foarte Dumnezeu, fiind în stare să le îm­păr­tă­şească mult de cel al lui Luca, de pildă. Prin urmare, şi altora. cum vom putea reconcilia inspiraţia verbală cu 2:11 Chiar în sfera relaţiilor umane, nimeni stilul evident personal al redactorilor? Într-o nu poate şti ce gândeşte un om decât omul anumită privinţă, neînţel­es de noi, Dumnezeu respectiv. Nimeni nu poate afla ce gândeşte o le-a dăruit acestor oameni înseşi cuvintele persoană, dacă persoana respecti­vă nu se deci- Scripturii, şi totuşi El a îmbrăcat aceste cuvin- de să-şi dezvăluie gândurile. Dar chiar şi te în stilul indivi­dual, propriu fiecăruia dintre atunci, pentru a-l înţelege pe cineva, trebuie să redactori, lăsând ca personalitatea lor umană ai duhul unui om. Un animal nu va putea să-şi pună amp­renta peste Cuvântul Lui desă- înţelege pe deplin gândi­rea noastră. Tot aşa vârşit. este şi la Dumnezeu. Singurul care poate înţe- Sintagma: comparând cele spirituale cu lege lucrurile lui Dumnezeu este Duhul lui cele spirituale se poate explica în mai multe Dumnezeu. moduri. (1) Predarea unor adevăruri spiritu­ale 2:12 Noi din versetul 12 se referă la cei cu cuvinte dăruite de Duhul; (2) comuni­carea care au redactat Noul Testament, deşi se aplică unor adevăruri spirituale unor oameni spirituali; în egală măsură la toţi cei ce au fost folo­siţi sau (3) compararea adevărurilor spirituale din- de Dumnezeu pentru redactarea întregii tr-o secţiune a Bibliei cu cele din altă secţiune Scripturi. Întrucât apostolii şi profeţii au primit a Bibliei. Noi credem că prima explicaţie este Duhul Sfânt, El a fost în stare să le împărtă- cea valabilă, în ton cu contextul. Pavel afirmă şească adevărurile adânci ale lui Dumnezeu. aici că procesul inspiraţiei presupune transmite- Asta vrea să spună apostolul când afirmă în rea adevărului divin prin cuvinte ce sunt acest verset: „Şi noi n-am primit duhul lumii, anume alese de Duhul Sfânt, în acel scop. ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să Am putea parafra­za propoziţia astfel: „prezen- putem cunoaşte lucrur­ ile pe care ni le-a tând adevăruri spirituale cu cuvinte spirituale“. dăruit Dumnezeu“. Fără Duhul care vine de Unii au ridicat obiecţia că pasajul de faţă la Dumnezeu, apostolii n-ar fi putut primi nu poate constitui o referire la inspiraţie, întru- niciodată adevăr­urile divine la care se referă cât Pavel spune vorbim, nu „scriem“. Totuşi, Pavel, şi care au fost păstrate pentru noi în analizând alte texte din Biblie, vom vedea că Noul Testa­ment. adesea verbul „a vorbi“ se aplică la scrierile 2:13 După ce a descris procesul revela­ţiei inspirate (vezi Ioan 12:38, 41; Fapte 28:25; 2 prin care redactorii Sfintelor Scripturi au primit Pet. 1:21).

576 1 Corinteni 2:14 Nu numai că Evanghelia este divină Aceste adevăruri au fost aduse la cunoştinţa în revelaţia sa şi divină în inspiraţia sa, dar lor pe cale supranaturală, prin Duhul lui aici aflăm că ea nu poate fi primită decât prin Dumnezeu. puterea Duhului lui Dumnezeu. Fără ajutorul În al doilea rând, avem inspiraţia (v. 13). Lui, omul natural (sau „sufletesc“) nu pri- În procesul transmiterii acestor adevăruri către meşte lucrurile Duhului lui Dumnez­ eu, căci alţii, apostolii (şi toţi ceilalţi redactori ai Bibliei) pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate au aşternut în scris exact cuvintele date lor de înţelege, pentru că ele se dis­cern duhovniceş- Duhul Sfânt. te. Iată ce spune în această pri­vinţă Vance În fine, avem iluminarea (v. 14-16). Pe Havner: lângă faptul că aceste adevăruri trebuie să fie revelate în chip miraculos şi inspirate în chip Creştinul înţelept nu-şi va pierde timpul, încerc­ând miraculos, la fel de adevărat este şi faptul că să explice programul lui Dumne­zeu unor oameni ele pot fi înţelese doar prin puterea suprana­ nenăscuţi din nou, întrucât o atare acţ­iune ar turală a Duhului Sfânt. echivala cu aruncarea mărgăritarelor la porci. Sau 3:1 Când Pavel a vizitat Corintul prima cu încercarea de a-i descrie unui orb splendoarea oară, el i-a hrănit pe credincioşii de acolo cu unui apus de soare sau cu tentativa de a discuta laptele elementar al cuvântului, întrucât ei erau fizică nucleară cu o statuie din parc. Omul natu- slabi şi tineri în credinţă. Învăţătura pe care au ral nu poate primi aceste lucruri. Mai uşor ar fi primit-o ei a corespuns cu starea în care se să prinzi razele soarelui cu undiţa, decât să-ţi găseau, căci nu putea primi învăţături spiritua- însuşeşti revelaţia lui Dumnezeu fără ajuto­rul le profunde, datorită faptului că erau copii în Duhului Sfânt. Dacă nu se naşte cineva din credinţă sau, cum spune cuvântul, prunci în Duhul şi nu este învăţat de El, toate aceste Cristos. lucruri îi sunt complet străine. Nici dacă ar pose- 3:2 Pavel le-a predat doar adevărurile ele- da un doctorat nu i-ar fi de nici un folos...“ 6 mentare privitoare la Cristos, pe care le numeşte lapte. Cât priveşte hrana tare, aceas- 2:15 Pe de altă parte, cel care este lumi­nat ta ei n-o puteau asimila, datorită lipsei lor de de Duhul lui Dumnezeu poate discerne aceste maturitate. Subliniind aceeaşi idee, Domnul adevăruri minunate, chiar dacă el însuşi nu Isus le-a spus ucenicilor: „Mai am să vă spun poate fi corect judecat de cei ne­convertiţi. Poate încă multe lucruri, dar acum nu le puteţi că cel luminat de Duhul lui Dumnezeu este purta“ (Ioan 16:12). În ce-i priveşte pe corin- doar un dulgher de meserie sau un instalator teni, trist era faptul că ei nu făcuseră progrese sau un pescar. Dar în Sfin­tele Scripturi el este suficiente pentru a putea primi adevăruri mai un bun cercetător. „Creştinul controlat de Duhul profunde de la apostol. cercetează cu atenţie Biblia şi ajunge la o apre- 3:3 Credincioşii erau încă tot carnali, ciere şi o înţelegere a conţinutului ei“ (KSW). adică într-o stare sufletească, pământească – Pentru lume, el este o enigmă. Poate că nicio- fapt demonstrat de prezenţa multor certuri şi dată nu a urmat cursurile vreunui colegiu sau dezbinări în mijlocul lor. Or, un asemenea semi­nar, totuşi el înţelege tainele profunde ale comportament îi caracterizează mai degrabă pe Cuvântului lui Dumnezeu, putând chiar să-i oamenii acestei lumi, decât pe cei ce sunt înveţe şi pe alţii. călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. 2:16 Apostolul întreabă, acum, împreună 3:4 Faptul că formau partide în jurul unor cu Isaia: „Cine a cunoscut gândul Domnu­lui, lideri umani, ca Pavel sau Apolo de­monstra ca să-I poată da învăţătură?“ Punând o ast- că se comportau la nivel pur uman. Asta vrea fel de întrebare deja am răspuns la ea, căci să spună Pavel când întreabă: „Nu umblaţi voi Dumnezeu nu poate fi cunoscut prin înţelep- în felul oamenilor?“ ciunea sau puterea oamenilor. El poate fi Până în acest punct, apostolul Pavel a ară- cu­noscut doar în măsura în care binevoieşte să tat nebunia de a-i preamări pe oameni, în Se lase cunoscut. Dar cei ce au gândul lui contrast cu adevărata natură a mesajului Cristos sunt învredniciţi să înţel­eagă adevăru- Evangheliei. Acum el îşi îndreaptă atenţia spre rile profunde ale lui Dum­nez­eu. tema slujirii (misiunii) creştine, arătând că şi Recapitulând, vom spune că mai întâi vine din acest punct de vedere este o nebu­nie cura- revelaţia (v. 9-12). Asta înseamnă că tă ca cineva să-i ridice în slăvi pe liderii reli- Dumnezeu le-a revelat oamenilor, prin Duhul gioşi, formând partide în jurul lor. Sfânt, adevăruri necunoscute de ei până atunci. 3:5 Apolo şi Pavel erau slujitori (minist­er

1 Corinteni 577 înseamnă în latină „slujitor“) prin care au ajuns biserică locală. Apoi apostolul adaug­ă: „şi altul corintenii să creadă în Domnul Isus. Ei erau zideşte deasupra“. Fără îndoia­lă, el se referă doar simpli agenţi prin care au primit corin­tenii aici la alţi învăţători, care au vizitat Corintul credinţa, şi nu căpeteniile unor şcoli rivale. Prin de mai multe ori, clădind în continuare pe urmare, de câtă nepricepere au dat dovadă temelia ce fusese deja aşezată în acest oraş. corintenii, când i-au ridicat pe aceşti slujitori la Apostolul trage însă un semnal de alarmă: rangul de stăpâni! Sau, cum se exprimă foarte „Fiecare să ia seama cum zideşt­e deasupra!“ plastic comentatorul biblic Ironside: „Imaginaţi- Prin asta el vrea să spună că a învăţa pe alţii vă o gospodărie, în care s-a iscat multă dezbi- în biserica locală este o misiune cât se poate nare, din pricina servito­rilor!“ de solemnă, ce nu trebuie asumată cu uşurin­ 3:6 Recurgând la o ilustraţie din dome­niul ţă. Unii veniseră la Co­rint cu doctrine menite agriculturii, Pavel arată că slujitorul este, la să-i dezbine pe cre­dincioşi şi cu învăţături urma urmelor, foarte limitat în capac­itatea sa con­tra­re cuvântului lui Dumnezeu. Negreşit de a realiza ceva. Pavel însuşi poate sădi, Pavel avea cunoş­tinţă despre aceşti învăţători, Apolo putea să ude, dar numai Dumnezeu când rostea aceste cuvinte. poate face să crească. Tot aşa şi în zilele 3:11 Orice clădire are nevoie doar de o noastre: unii dintre noi putem pre­dica cuvântul singură temelie. Odată aşezată, ea nu mai tre- şi toţi putem să ne rugăm pentru rudele şi buie repetată. Apostolul Pavel pusese temelia prietenii noştri nemântuiţi, dar lucrarea propriu- bisericii din Corint. Temelia aceea era Isus zisă de mântuire poate fi realizată doar de Cristos, Persoana şi Lucrarea Lui. Domnul. 3:12 Învăţăturile aduse de alţi credincioşi 3:7 Privind lucrurile din această perspec­ şi-au avut gradul lor de utilitate. De pildă, tivă, vom observa numaidecât că cel ce sădeş- unele învăţături au o valoare perman­entă, ase- te şi cel ce udă nu sunt, în realitate, foarte mănându-se cu aurul, argintul şi pietrele importanţi, căci ei nu posedă în ei înşişi pute- scumpe. Probabil prin „pietre scum­pe“ nu se rea de a da viaţă. De ce există atunci atâta înţelege aici diamante, rubine sau alte bijuterii, rivalitate între lucrătorii creştini? Fiecare ar ci mai degrabă granitul, marm­ ora sau alabas- trebui să-şi desfăşoare lucrarea ce i s-a încre- trul ce erau folosite la ridicar­ea unor temple dinţat şi să se bucure când Domnul Îşi revarsă foarte costisitoare. Pe de altă parte, învăţătura binecuvântările peste ea. din biserica locală poate fi uneori de valoare 3:8 Cel care sădeşte şi cel care udă sunt trecătoare sau total lipsită de val­oare. Asemenea una în sensul că ambii urmăresc acelaşi ţel şi învăţături se aseamănă cu lemnul, fânul şi obiectiv. Între ei nu trebuie să fie gelo­zie. Pe paiele. planul slujirii, ei sunt egali. Va veni ziua când Pasajul acesta din Scriptură este explicat, fiecare îşi va lua răsplata după munca lui – de cele mai multe ori, ca referire la viaţa tutu- adică la Scaunul de Judecată al lui Cristos. ror credincioşilor creştini. Este adevărat că fie- 3:9 Cu toţii răspund în faţa lui Dumne­zeu. care din noi clădeşte, zi de zi, şi că rezultatele Toţi slujitorii Lui sunt împreună lucră­tori, lucrării noastre vor fi date la iveală într-o zi. trudind cot la cot pe câmpul de lucru al lui Dar cercetătorul atent al Bibliei va observa că Dumnezeu sau, altfel spus, desfăşu­rându-şi pasajul nu se referă, în principal, la toţi credin- activitatea în aceeaşi clădire. Erd­man exprimă cioşii, ci numai la predicatori şi învăţători. această idee în felul următor: „Suntem conlu- 3:13 În acea zi din viitor, lucrarea fiecă­ crători toţi cei ce aparţinem lui Dumnezeu şi ruia va fi dată pe faţă. Prin ziua se înţelege lucrăm unul cu altul“. 7 Scaunul de Judecată al lui Cristos, când se va 3:10 Continuând analogia cu clădirea, trece în revistă toată lucrarea săvârşită pentru apostolul recunoaşte mai întâi că tot ce a reu- Domnul. Acest proces de revizuire este asemă- şit să facă s-a datorat harului lui Dum­nezeu nat cu acţiunea focului. Slujirea care a adus – adică capacităţii nemeritate pe care i-a dăru- slavă lui Dumnezeu şi binecu­vântare oameni- it-o Dumnezeu de a face lucrarea unui apos- lor – asemenea aurului, argintului şi pietrelor tol. Apoi el descrie rolul jucat de el în începu- scumpe – nu va fi afectată de foc. Pe de altă turile adunării de la Corint: „ca un meşter parte, cea care a provocat disensiuni în rându- zidar înţelept, eu am pus temelia“. El a venit rile copiilor lui Dumnezeu sau care nu i-a la Corint predicându-L pe Cristos şi pe El edificat va fi mistuită de foc. Focul va dovedi răstignit. În cursul propovăduirii cuvântu­lui, cum este lucrarea fiecăruia. mai multe suflete au fost salvate şi s-a sădit o 3:14 Lucrarea săvârşită în legătură cu bise-

578 1 Corinteni rica poate fi de trei tipuri: în versetul 14 avem colectivitate a bisericii, dorindu-le tuturor celor primul tip – slujirea ce a adus folos. În acest care o alcătuiesc să realizeze sfânta demnitate caz, lucrarea slujitorului va rămâne în picioa- pe care o incumbă o atare chemare. re, după ce va fi fost pusă la încercare, la 3:17 O a treia categorie de lucrare săvâr­ Scaunul de Judecată al lui Cristos, iar lucră­ şită în biserica locală este cea definită drept torul va primi o răsplată. distructivă. Se pare că existau pe vremea aceea 3:15 Al doilea tip de lucrare este cea învăţători falşi, care se strecuraseră în biserica nefolositoare. În cazul acesta, slujitorul va fi de la Corint şi care predau învăţături ce-i păgubit („va suferi o pierdere“, în engleză), îndemnau pe oameni mai degrabă la păcat, el însuşi fiind însă mântuit, dar ca prin foc. decât la sfinţenie. Ei nu considerau un lucru E. W. Rogers arată că: „Prin pierdere nu se grav faptul că provocau atâtea tulburări în înţelege aici anularea vreunui lucru pe care-l templul lui Dumnezeu, ceea ce-l deter­mină pe posedă cineva“.8 Versetul e suficient de clar Pavel să facă declaraţia solemnă: „Dacă cine- pentru a ne face să înţelegem că Scaunul de va nimiceşte templul lui Dum­nezeu, pe acela Judecată al lui Cristos nu se ocupă de păca­ îl va nimici Dumnezeu“. Privită în context tele credinciosului sau de pedeapsa pentru local, afirmaţia înseamnă că dacă intră cineva săvârşirea lor, căci pedeapsa pentru păcatele în biserica dintr-o locali­tate şi-i strică mărturia, credinciosului a fost suportată de Domnul Isus Dumnezeu îl va nimici. Pasajul se referă la Cristos, pe crucea Calvarului, acea pro­blemă învăţători falşi, care nu sunt credincioşi adevă- fiind rezolvată odată pentru totdeau­na. Prin raţi în Domnul Isus. Gravitatea unei asemenea urmare, la Scaunul de Judecată al lui Cristos încălcări este indicată şi de cuvintele de la nu se pune nici o clipă la îndoială mântuirea sfârşitul verse­tului 17: „căci templul lui credinciosului, ci se examinează doar slujirea Dumnezeu este sfânt şi aşa sunteţi voi“. lui. 3:18 În slujirea creştină, ca în toate com- Datorită eşecului de a face distincţie între partimentele vieţii creştine, există întot­deauna mântuire şi răsplăţi, biserica romano-catolică pericolul autoamăgirii. Poate că unii din cei ce s-a folosit de acest verset, ca temei pentru au venit la Corint s-au dat oameni extrem de propagarea învăţăturii privitoare la un presu­pus înţelepţi. Oricine are o părere foarte înaltă des- purgatoriu. Dar o examinare atentă a versetului pre propria sa înţelepciune lumească trebuie să 15 din capitolul 3 ne va arăta că nu se face înveţe că e nevoie să te faci nebun în ochii aici nici o aluzie la purgatoriu. Nu se exprimă lumii, pentru a deveni înţelept în aprecierea nicăieri că focul albeşte sau limpezeşte caracte- lui Dumnezeu, cum arată foarte clar Godet, rul cuiva. Mai degrabă, focul pune la încercare prin parafrazarea sa: lucrarea sau slujirea cuiva, arătându-i adevărata natură. Omul respectiv este mântuit, chiar dacă Dacă o persoană individuală, corintean sau de lucrarea sa este mistuită de foc. altă origine, când predică Evanghelia în adună­rile Un gând interesant care se desprinde din voastre, îşi asumă rolul unui om înţelept şi repu- acest verset este faptul că cuvântul lui Dum­ taţia de gânditor profund, e bine ca acea persoană nezeu este asemănat uneori cu focul (vezi Isa. să înţeleagă că nu va atinge adevărata înţelepciu- 5:24 şi Ier. 23:29). Acelaşi cuvânt al lui ne până când nu va fi trecut printr-o criză, în Dumnezeu care va testa slujirea noastră, la care acea înţe­lepciune, de care este atât de plin Scaunul de Judecată al lui Cristos, se află la el, nu va pieri – după care el va primi, abia dispoziţia noastră în vremea de acum. Dacă atunci, înţelepciunea ce vine de sus.9 vom clădi în conformitate cu învăţăturile Bibliei, atunci lucrarea noastră va rămâne în 3:19 Înţelepciunea lumii acesteia este o picioare, după ce va fi fost supusă la probă, în nebunie înaintea lui Dumnezeu. Oricât ar ziua aceea. căuta omul, nu L-ar putea găsi pe Dumnez­eu 3:16 Pavel le aminteşte credincioşilor că ei de unul singur, după cum, omenirea, în sunt templul lui Dumnezeu (în greacă: altarul înţ­elepciunea ei, niciodată n-ar fi putut con­ce­ dinăuntru sau sanctuarul) şi că Duhul lui pe un plan de mântuire, prin care Dumnez­eu Dumnezeu locuieşte în ei. Este adevărat că să devină Om, ca să moară pent­ru păcăt­oş­ii fiecare credincios în parte este un templu al vinovaţi, răi şi răzvrătiţi. Aici, în verse­tul 19, lui Dumnezeu, în care locuieşte Duhul Sfânt, se dă citatul din Iov 13:5, pentru a se arăta că dar nu aceasta e ideea pe care o subli­niază Dumnezeu este triumfăt­or asupra presup­usei versetul de faţă. Apostolul priveşte întreaga înţelepciuni a oameni­lor, în aducerea la înde-

1 Corinteni 579 plinire a planurilor Sale. Cu toată înţe­lepciunea 3:23 Toţi creştinii sunt ai lui Cristos. Unii sa, omul nu poate zădăr­nici planu­rile credincioşi de la Corint susţineau că Îi aparţin Domnului. Mai degrabă, Dum­nezeu adesea le lui Cristos în măsură mai mare decât alţii sau demonstrează oamen­ilor că, în pofida înţelep- exclusiv faţă de aceştia! Ei alcătuiau „partida ciunii lor lumeşti, ei sunt total neputincioşi şi lui Cristos“. Dar Pavel combate o atare atitudi- săraci. ne. Noi toţi suntem ai lui Cristos, iar Cristos 3:20 Psalmul 94:11 este citat aici pentru a este al lui Dumnezeu. Şi astfel, arătându-le se sublinia că Domnul cunoaşte toate raţio­ sfinţilor adevărata lor demnitate, Pavel scoate namentele înţelepţilor lumii acesteia şi că ştie în evidenţă nebunia de a alcătui partide şi de că acestea sunt deşarte, găunoase şi nerodi- a crea dezbinări în sânul biseric­ii. toare. Dar de ce depune Pavel atâtea eforturi 4:1 Pentru a-i evalua cum se cuvine pe pentru a discredita înţelepciunea lumii aceste- Pavel şi pe ceilalţi apostoli, Pavel le spune ia? Pentru simplul fapt că credin­cioşii de la sfinţilor că trebuie să-i considere slujitori sau Corint puneau un preţ deosebit de mare pe o asistenţi ai lui Cristos şi administratori ai asemenea înţelepciune, ducând­u-se după acei tainelor lui Dumnezeu. Un administrator este lideri care manifestau acest gen de înţelepciu- un slujitor căruia i s-a încredinţat o persoană ne în mod foarte evident. sau averea cuiva. Tainele lui Dumnezeu erau 3:21 Având în vedere tot ce s-a spus până secrete ascunse până atunci, pe care Dumnezeu în prezent, nimeni nu trebuie să se laude cu le-a revelat apostolilor şi profeţilor din perioada oamenii. Iar în ce-i priveşte pe adevăraţii slu- Noului Testament. jitori ai Domnului, noi nu trebuie să ne lău- 4:2 Una din îndatoririle administratorilor dăm că le aparţinem acestor lideri, ci, mai este aceea de a fi credincios (fidel). Omul degrabă, trebuie să ne dăm seama că ei ne pune mare preţ pe deşteptăciune, înţelepciun­e, aparţin, cu toţii, nouă înşine. Toate sunt ale bogăţie şi succes. Dar Dumnezeu caută să-i voastre. descopere pe cei ce sunt credincioşi lui Isus în 3:22 Cineva a definit versetul 22 drept: toate lucrurile. „inventarierea posesiunilor copilului lui 4:3 Credincioşia de care trebuie să dea Dumnezeu“. Lucrătorii creştini sunt ai noştri, dovadă un administrator este dificil de eva­luat fie că e vorba de Pavel evanghelistul, fie de de către oameni. De aceea Pavel spune aici că Apolo învăţătorul, fie de Chifa păstorul. pentru el este un lucru foarte neîns­ emnat să Întrucât toţi aceştia sunt ai noştri, ar fi o fie judecat de ei sau de vreun tribunal ome- neb­unie din partea noastră să afirmăm că noi nesc. Pavel îşi dă seama cât de neputincios suntem ai vreunuia dintre ei. Apoi şi lumea este omul de a-şi forma o opinie competentă este a noastră. Fiind comoştenitori cu Cris­tos, cu privire la adevărata credincio­şie a lui într-o zi vom intra în stăpânirea ei, dar Dumnezeu. De fapt, adaugă Pavel, nici chiar momentan lumea ne aparţine în virtutea făgă- el însuşi nu se judecă pe sine – afirmând prin duinţei divine. Cei ce îi administrează treburile asta că el însuşi s-a născut în sânul familiei nu-şi dau seama că fac lucrul acesta în folosul umane, având o judecată ce va fi mereu părti- nostru. Şi viaţa este a noastră. Nu ne referim nitoare şi înclinată în favoarea sa. la simpla existenţă pe acest pă­mânt, ci la viaţă 4:4 Când spune apostolul: „Nu sunt con- în sensul cel mai deplin şi mai adevărat. Apoi ştient de nimic împotriva mea“, el vrea să şi moartea este a noas­tră. Pentru noi ea şi-a spună că, în ce priveşte slujirea creştină, nu pierdut forţa de a ne înspăimânta, groaza în este conştient de nici un act de necre­dincioşie care cuprinde ea sufletul omului, în faţa pră- care să i se poată imputa. El nu afirmă însă pastiei necunoscu­tului ce se cască înaintea sa. deloc că nu ar cunoaşte nici un păcat în viaţa Pentru noi moar­tea este solul lui Dumnezeu, sa ori că ar fi desăvârşit! Pasa­jul trebuie citit care transp­ortă sufletul în cer. Lucrurile de în lumina contextului, ţinând seama că subiec- acum şi cele viitoare – toate acestea sunt de tul este: slujirea creştină şi credincioşia cu care aseme­nea ale noastre. Bine a spus cine a afir- ar trebui să ne achităm de această slujire. Dar mat că toate lucrurile îl slujesc pe cel ce-L chiar dacă ar fi con­ştient de vreun lucru slujeşte pe Cristos. Sau, cum s-a exprimat A. împotriva sa, nu pentru aceasta a fost el T. Robertson: „Stelele, ce aleargă pe orbitele îndreptăţit. Pur şi simplu, el nu era compe- lor, se luptă pentru omul care este partener al tent să judece în această priv­inţă. La urma lui Dumnezeu, în lucrarea de răscumpărare a urmelor, Domnul este Judecătorul. lumii“. 4:5 Având în vedere toate acestea, ar trebui

580 1 Corinteni să fim cu toată băgarea de seamă atunci când purtau ca şi când ar fi început deja să dom- evaluăm slujirea creştină a cuiva. Suntem mai nească. Dar făceau acest lucru fără apostoli. totdeauna înclinaţi să preamăr­im aspectele spec- Pavel îşi exprimă dorinţa ca să vină mai repe- taculoase şi senzaţionale şi să nesocotim lucru- de ziua în care ei să domnească, pentru ca şi rile obişnuite, ce nu sar în ochi. Dar metoda ei, apostolii, să poată domni împreună cu cea mai sigură este să nu judecăm nimic înain- corintenii! Între timp însă, cum s-a exprimat te de vreme, ci să aştep­tăm până când va veni cineva: viaţa ce o trăim acum pe acest pământ Domnul. El va fi în stare să judece, nu numai este şcoala în care învăţăm cum vom domni, ceea ce se vede cu ochiul, ci şi motivele care într-o zi. Creştinii vor domni împreună cu se ascund în spatele acţiunilor, mobilurile din Domnul Isus, când El va reveni şi-şi va stabili inima omului. Cu alte cuvinte, nu numai ceea împărăţia pe pământ. Între timp, însă, ei au ce s-a săvârşit, ci şi motivul pentru care s-a privilegiul de a împăr­tăşi împreună cu El săvâr­şit. El va descoperi gândurile inimilor şi, ocara de care are parte un Mântuitor respins, bineînţeles, că tot ce s-a făcut din dorinţa de aşa cum ne atrage atenţia H. P. Barker: autoafişare sau autoglorificare nu va avea parte de nici o răsplată. Ar fi o dovadă de totală lipsă de loialitate să Faptul că fiecare îşi va primi lauda de la încercăm să obţinem coroana noastră, înainte ca Dumnezeu nu trebuie receptat ca pe o pro- Regele s-o capete pe a Sa. Dar tocmai asta misiune standard, potrivit căreia slujirea fiecă- făceau unii creştini de la Corint. În timp ce apos- rui credincios va fi privită în acea zi în­tr-o tolii purtau ocara lui Cristos, creştinii de la Corint lumină favorabilă. Ci, mai degrabă, sensul este erau „bogaţi“ şi „onorabili“. Ei voiau să se distre- că oricine va merita laudă va primi laudă de ze, în timp ce Domnul şi Stăpânul lor îndurase la Dumnezeu şi nu de la oameni. atâtea suferinţe.10 În următoarele opt versete apostolul afirmă răspicat că mândria este cauza dezbi­nărilor ce Cu prilejul festivităţilor de încoronare, nobi- s-au ivit în sânul bisericii de la Corint. lii nu îşi pun coroana pe cap înainte ca suve- 4:6 Mai întâi, el explică faptul că atunci ranul să şi-o pună pe a sa. Corintenii au când s-a referit la slujirea creştină şi la ten­ inversat însă ordinea. Ei domneau deja, în dinţa unora de a se duce după lideri omeneşti timp ce Domnul continua să fie respins! (3:5-4:5), s-a menţionat pe sine şi pe Apolo 4:9 În contrast cu sentimentul de mulţu­ ca exemple. Corintenii nu formau partide doar mire de sine al corintenilor, Pavel descrie în jurul lui Pavel şi al lui Apolo, ci şi în jurul soarta apostolilor. El îi înfăţişează ca fiind oamenilor care erau pe vremea aceea în bise- aruncaţi în arenă, pentru a fi sfâşiaţi de fiare rica lor. Dar, dintr-un sentiment de curtoazie sălbatice, sub privirile oamenilor şi ale înge­ creştină, dintr-o delicateţe a caract­erului său, rilor. După cum s-a exprimat Godet: „Nu era Pavel a transferat întreaga chest­iune la el însuşi momentul ca corintenii să dea dovadă de şi la Apolo, pentru ca prin exemplul lor, sfinţii această autocomplacere şi lăudăroşenie, în timp să înveţe să nu aibă despre liderii lor păreri ce biserica era pe tron, iar apostolii se aflau exagerate sau să le gâdile mândria acestora, sub ascuţişul săbiei“. prin formarea unor partide în jurul lor. El 4:10 Pe când apostolii erau trataţi ca dorea ca sfinţii să evalueze toate lucrurile şi ne­buni pentru Cristos, sfinţii se bucurau de toate persoanele prin prisma Scripturilor. prestigiu în sânul comunităţii, fiind conside­raţi 4:7 Dacă un învăţător creştin este mai creştini înţelepţi. Apostolii erau slabi, dar dotat decât altul, asta se datorează faptului că corintenii nu sufereau de nici o infirmi­tate. În Dumnezeu l-a înzestrat să fie aşa. Tot ce are contrast cu ocara de care aveau parte apostolii, el a primit de la Domnul. Şi, întrucât aşa stau sfinţii beneficiau de o poziţie emi­nentă. lucrurile, ce motive mai putem avea să ne 4:11 În opinia apostolilor, nu sosise încă mândrim sau să ne îngâmfăm? Talentele noas- ceasul biruinţei sau al domniei. Ei sufereau de tre, darurile cu care am fost înzestraţi nu sunt foame şi de sete, fiind goi, chinuiţi şi fără urmarea deşteptăciunii noastre. locuinţă stabilă. 4:8 Corintenii deveniseră suficienţi lor 4:12 Ei se întreţineau singuri, lucrând cu înşişi. Ei erau deja sătui! Ei se făleau cu mâinile lor. Când erau insultaţi, răspundeau abundenţa de daruri spirituale din mijlocul lor. doar cu binecuvântări. Când erau prigoniţi, Ei erau deja bogaţi. Ei trăiau în lux, în con- nu se răzbunau, ci îndurau, în tăcere, aceste fort şi în tihnă. Nu sesizau nici o nevoie, ci se prigoane.

1 Corinteni 581 4:13 Când erau defăimaţi, îi rugau fier- 4:19 Dar apostolul le promite că va veni binte pe oameni să-L primească pe Domn­ul şi el, în viitorul apropiat, dacă Domnul va voi. Isus. Pe scurt, ei erau trataţi ca gunoiul lumii, Iar atunci când va veni, va demasca mândria ca lepădătura tuturor. Această descriere a celor care vorbesc cu atâta uşurinţă, fără să suferinţelor îndurate din pricina lui Cristos ar aibă însă putere spirituală. trebui să mişte inimile noastre, ale tuturor. 4:20 La urma urmelor, puterea este cea Dacă apostolul Pavel ar trăi în pre­zent, oare care contează, căci împărăţia lui Dumnez­ eu nu cumva ar spune el, cum a spus despre nu stă în cuvinte, ci în putere (deci în acţ­iune). corinteni: „Voi aţi domnit ca regi, fără noi?“ Ea nu e doar o mărturisire de cre­dinţă, ci o 4:14 În versetele 14-21, Pavel le dă cre­ realitate. dincioşilor ultimele îndemnuri şi mustrări cu 4:21 De ei înşişi va depinde felul în care privire la dezbinările din sânul lor. Con­ştient de va veni Pavel la ei. Dacă vor da dovadă de un faptul că a recurs la afirmaţii ironi­ce, el explică duh de răzvrătire, el va veni la ei cu nuiaua. că a procedat aşa nu pentru a-i ruşina pe creş- Pe de altă parte, dacă vor fi smeriţi şi supuşi, tini, ci pentru a-i preveni, ca pe nişte copii el va veni la ei cu dragoste şi cu un duh de preaiubiţi. Cuvintele sale nu au fost rostite dintr- blândeţe. un sentiment de amărăciune, ci din dorinţa sin- B. I moralitatea din rândurile credincioşilor ceră de a contribui la bună­starea lor spirituală. 4:15 Apostolul le reaminteşte că şi dacă ar (cap. 5) avea zece mii de învăţători în Cristos, în cre- Capitolul 5 se ocupă de necesitatea luării dinţă au doar un singur tată. Pavel este cel unor acţiuni disciplinare în cadrul bisericii, care i-a condus la Cristos. Deci, el era tatăl atunci când unul din membrii ei a săvârşit un lor spiritual. Pe la ei s-au perindat mulţi alţi păcat grav, de natură publică. Disciplina este învăţători, dar nimeni nu putea avea aceeaşi necesară pentru ca biserica să-şi poată menţi­ne consideraţie pentru ei pe care o avea cel ce i-a caracterul sfânt, în ochii lumii şi pentru ca îndreptat spre Miel. Pavel nu are nici o inten- Duhul Sfânt să poată lucra neîntristat în mijlo- ţie să desconsidere lucrarea de predare a cul ei. Cuvântului lui Dumnezeu, ci afirmă doar ceea 5:1 Se pare că din toate părţile se vor­bea ce ştim cu toţii, anume că în lucrarea creştină că unul din bărbaţii comunităţii de creş­tini de sunt angajaţi adesea o mulţime de oameni la Corint se făcuse vinovat de imoral­itate nepătrunşi de un interes real pentru sfinţii sexuală, manifestată în cazul de faţă printr-o Domnului care animă inima celui ce a îndrep- formă extrem de gravă de păcat, ce nu se tat sufletele spre Cristos. practica nici printre Neamurile neleg­iuite. În 4:16 Prin urmare, Pavel îi îndeamnă să-l mod concret, păcatul consta în faptul că omul imite pe el, în privinţa devotamentului său plin respectiv avea relaţii sexuale ilicite cu soţia de abnegaţie pentru Cristos şi în iubirea sa tatălui său. Negreşit, mama acestui om muri- neobosită, manifestată printr-o slujire jertfitoare, se, iar tatăl lui se recăsători­se. Deci prin „soţia pentru colegii săi credincioşi, aşa cum ne arată tatălui său“ se înţelege mama lui vit­regă, care versetele 9-13. probabil era necredin­cioasă, întrucât nu se 4:17 Pentru a-i ajuta să atingă acest ţel, spune că ar fi fost luată vreo acţiune împotri- Pavel li l-a trimis pe Timotei, preaiubitul şi va ei. Biserica nu avea juris­dicţie asupra ei. credinciosul său fiu în Domnul. Timotei a fost 5:2 Cum au reacţionat creştinii corinteni la îndrumat să le amintească despre felul de pur- toate acestea? În loc să deplângă actul şi să tare al lui Pavel în Cristos, pe care l-a propo- fie întristaţi, ei dădeau dovadă de îngâm­fare şi văduit în toate bisericile. Prin asta Pavel afirmă aroganţă. Poate că erau mândri de „spiritul lor că el practica ceea ce predica – lucru pe care de toleranţă“, prin faptul că nu-i aplicau disci- trebuie să-l facă oricine se angajează în sluji- plina celui ce se făcuse vinovat. Sau poate că rea creştină. erau atât de mândri de abund­enţa darurilor 4:18 Când Pavel a explicat că li-l trimite spirituale din cadrul bisericii, încât nu dădeau pe Timotei, poate că unii din detractorii săi prea mare importanţă faptul­ui petrecut. Sau din Corint l-au atacat imediat pe Pavel, acu- poate că erau mai interesaţi ca biserica lor să zându-l că i-ar fi frică să vină el însuşi. crească sub aspect numeric, decât pe planul Oamenii aceştia erau plini de mândrie, când sfinţeniei. Oricum, nu păreau a fi consternaţi afirmau că Pavel se temea să vină el însuşi, în de păcatul menţionat. persoană. Şi voi v-aţi umflat de mândrie! Şi nu v-aţi

582 1 Corinteni mâhnit mai degrabă, pentru ca cel care a Domnul. Excluderea (excomunicarea) nu con- comis fapta aceasta să fi fost dat afară din mij- stituie niciodată un scop în sine, ci un mijloc locul vostru. Asta presupune că, dacă credin- pentru realizarea altui ţel. Scopul final este ca cioşii ar fi luat acţiunile ce se impuneau, de duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului smerire înaintea Domnului, El Însuşi ar fi acţio- Isus. Cu alte cuvinte, nu se pune deloc pro- nat în acest caz, luând o acţiun­e disciplinară blema pierzării veşnice a acestui om. El este împotriva făptaş­ului. Erdman comentează, pe disciplinat de Domnul în viaţa aceasta, pentru marginea acestui caz: păcatul săvârşit, dar este mântuit în ziua Domnului Isus. Ei ar fi trebuit să înţeleagă că gloria bisericii 5:6 Pavel îi mustră acum pe corinteni pen- creştine constă nu în elocvenţa şi în darurile tru lăudăroşenia lor. Poate că scuza invocată marilor ei învăţători, ci în curăţia morală şi viaţa de ei a fost că faptul nu s-a petrecut decât o exemplară a membrilor ei.11 singură dată. Apostolul spune că dacă vor tol­era chiar şi un mic păcat moral în sânul 5:3 În contrast cu indiferenţa lor, aposto­lul bisericii, acesta se va dezvolta în curând, coru- afirmă că şi dacă lipsea din mijlocul lor, cu pând sau afectând grav întreaga părtăşie a trupul, el fusese prezent cu duhul şi jude­case credincioşilor. Prin urmare, se impune aplica- deja cazul, ca şi când ar fi fost de faţă. rea unei discipline drepte şi evlavioase, ca să 5:4 El înfăţişează biserica adunată la un se păstreze adevăratul caracter al bisericii. loc, ca să ia acţiune împotriva făptaşului. Deşi 5:7 Astfel credincioşilor de la Corint li se nu este prezent cu trupul, este în mijlocul lor porunceşte să măture aluatul cel vechi. Cu cu duhul, când ei se adună laolaltă în numele alte cuvinte, ei trebuie să ia acţiuni severe Domnului nostru Isus Cristos. Domnul Isus împotriva răului, pentru ca să fie o plămă­ dăduse bisericii şi apostolilor autoritatea de a deală nouă sau curată. Apoi Pavel adaugă şi exercita disciplina în toate cazurile de felul aceste cuvinte: ...după cum şi sunteţi, fără acestuia. Astfel Pavel afirmă că va acţiona cu aluat. Dumnezeu îi vede în Cristos, sfinţi, puterea (sau autoritatea) Domnului nostru neprihăniţi şi curaţi. Aici apostolul afirmă că Isus. starea lor ar trebui să corespundă cu poziţia 5:5 Acţiunea pe care ar lua-o Pavel ar fi care o ocupă în Cristos – poziţie conform ca un astfel de om să fie predat pe mâna căreia ei sunt fără aluat. Dar ei trebuie să fie Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui fără aluat în practica lor. Natura lor trebuie să să fie mântuit în ziua Domnului Isus. Există corespundă numelui pe care-l poartă, conduitei deosebiri de vederi în rândurile com­ entatorilor şi crezului lor. cu privire la acest enunţ. Unii consideră că se Căci Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit referă la actul excomunicării din rândurile bise- pentru noi. Meditând la pâinea nedospită, Pavel ricii locale. Asta întrucât în afara bisericii se se gândeşte la Praznicul Paştelui, când, în aju- află sfera stăpânirii Satanei (1 Ioan 5:19). Prin nul sărbătorii, iudeul avea datoria să scoată din urmare, „a-l preda pe cineva pe mâna Satanei“ casă tot aluatul. El se ducea la albia de pâine şi ar echivala cu simpla excomunicare (sau exclu- o curăţa de orice aluat. Apoi cerc­eta întreaga dere) din biserică. Alţii cred că puterea de a locuinţă, la lumina candelei, până când se con- preda pe mâna Satanei a fost o putere specia- vingea că nu a mai rămas nici urmă de aluat. lă, acor­dată în exclusivitate apostolilor, ea Şi abia după aceea ridica mâinile spre nemaifi­ind acordată celor din vremea noastră. Dumnezeu şi spu­nea: „O, Doamne, Dumnezeule Există dezacorduri şi cu privire la sensul am arunc­at afară din casa mea tot aluatul şi sintagmei: nimicirea cărnii. Mulţi consideră dacă a mai rămas vreun aluat de care nu ştiu, că ea se referă la suferinţele fizice de care şi pe acesta îl scot afară, din toată inima“. S-ar folosi Dumnezeu pentru a frânge puterea Această imagine simbolizează dezlipirea de tot poftelor şi obiceiurilor păcătoase din viaţa ce este rău, pe care este chemat creştinul din cuiva. Alţii cred că nimicirea cărnii se referă vremea noastră s-o aplice în viaţa sa. la o moarte lentă, prin care i se dă omului Înjunghierea mielului pascal a fost un tip respectiv posibilitatea să se pocăiască şi astfel sau o imagine ce prefigura moartea Domnu­lui să fie cruţat. Isus Cristos pe cruce. Este doar unul din nume- În orice caz, important este să reţinem că roasele versete din Vechiul Testament ce stabi- disciplinarea credincioşilor are întotdeauna sco- lesc principiul învăţăturii tipice – adică faptul pul de a-i readuce la starea de părtăşie cu că persoanele şi evenimentele din Vechiul

1 Corinteni 583 Testament au constituit tipuri sau umbre ale de imoralitate cu care este aproape totdeauna lucrurilor ce aveau să vină. Multe din ele asociată idolatria. îndreptau privirile cititorilor către venirea 5:11 Pavel îi avertizează, în realitate, să nu Domnului Isus, când El avea să şteargă păcate- aibă nici o părtăşie cu nici un om care se le noastre, prin jertfirea Sa pe cruce. consideră frate, dar care se lasă prins de 5:8 Sărbătoarea de aici nu se referă la aceste păcate groaznice. Am putea parafraza Paşte sau la Cina Domnului, ci la viaţa cre- cuvintele apostolului în felul următor: dinciosului în general. Întreaga noastră existen- ţă trebuie să fie o sărbătoare a bucur­iei, pe Ceea ce am vrut să spun şi ceea ce repet este că care trebuie s-o celebrăm nu cu aluatul vechi nu trebuie nici măcar să luaţi masa cu orice per- al păcatului, nici cu aluatul de răutate şi de soană ce se numeşte creştin, dar care este imorală viclenie. În timp ce ne bucurăm în Cristos, din punct de vedere sexual sau care este un om nu trebuie să nutrim, în inima noastră, gânduri lacom sau idolatru sau defăimător sau beţiv sau rele faţă de alţii. De aici deducem că Pavel nu extorcator. s-a referit la aluat în sens concret, fizic, ci a avut în vedere sensul spiritual, prin care este Adesea suntem obligaţi să avem legături cu descrisă ma­niera în care păcatul întinează toate cei nemântuiţi, putând folosi aceste cont­acte lucrurile cu care intră în contact. Noi trebuie pentru a le aduce o mărturie. Contactele de să trăim viaţa noastră cu azimile curăţiei şi ale acest fel nu sunt nici pe departe atât de peri- adevărului. culoase pentru credincios cum sunt legăturile 5:9 Aici Pavel le explică corintenilor că cu cei ce-şi spun creştini, dar care tră­iesc în le-a mai scris o scrisoare, în care i-a îndem­nat păcat. Noi trebuie să facem tot ce ne stă în să nu aibă nici o legătură cu cei desfrân­ aţi putinţă pentru a nu da impresia în nici un fel [imorali din punct de vedere sexual]. Faptul că am aprobat sau tolerat păcatul unei aseme- că această epistolă s-a pierdut nu ştirbeşte cu nea persoane. nimic inspiraţia Bibliei. Nu toate scrisorile La lista păcătoşilor din versetul 10 Pavel redactate de Pavel au fost inspirate, ci doar adaugă „defăimătorii“ (sau „batjocoritorii“) şi acelea pe care Dumnezeu a găsit de cuviinţă „beţivii“, în versetul 11. Prin defăimător se să le includă în Sfânta Biblie. înţelege un om care rosteşte cuvinte dure, 5:10 Apostolul explică în continuare că necugetate împotriva altuia. E nevoie în acest atunci când i-a îndemnat să nu aibă nici o punct de o atenţio­nare. Trebuie oare să-l legătură cu oamenii imorali şi desfrânaţi nu a excomuni­căm pe un om din biserică, doar vrut să spună că trebuie să evite orice contacte pentru faptul că, une­ori, se scapă, enervân­du- cu oamenii nelegiuiţi. Câtă vreme trăim în se şi folosind cuvin­te necugetate? Noi cre­dem această lume, suntem nevoiţi să avem legături că nu, întrucât textul de faţă se referă la cu oamenii nemântuiţi, neput­ând şti adâncim­ ile practi­carea unui asemenea păcat, în mod de păcat în care zac aceştia. Dacă ar fi să curent. Cu alte cuvinte, defăimător este cel trăim o viaţă de com­pletă izolare faţă de păcă- care în mod curent practică acest păcat împo- toşi, ar trebui să ieşim din această lume. triva altora. Oricum, versetul trebuie să fie un Prin urmare, Pavel spune că nu a avut în serios avertisment, să învăţăm să ne stăpânim vedere totala lor separare de desfrânaţii acestei limba. După cum a arătat Dr. Ironside, mulţi lumi sau de cei lacomi de bani sau de cei oameni spun că sunt neatenţi în vorbirea lor, zgârciţi („extorcatorii“, în engleză, n.tr.) sau de dar asta echivalează cu a fi neatenţi în folosi­ cei ce se închină la idoli. Prin „cei lacomi“ se rea unei mitraliere. înţelege categoria celor ce înşală în afac­eri sau Beţivul este cel dedat la consumul exce­siv în chestiuni financiare. De pildă, oricine este de băuturi alcoolice. găsit vinovat de fraude fiscale este în pericol Ne spune oare apostolul Pavel că nu trebu- să fie excomunicat din bise­rică, pentru că s-a ie nici măcar să stăm la masă cu un creştin făcut vinovat de lăcom­ ie. Prin „extorcatori“ se care se angajează în asemenea prac­tici? Da, înţelege cei care se îmbogăţesc prin recurgerea exact asta ne spune versetul că trebuie să la mijloace violente, cum ar fi ameninţările facem! Nu trebuie să luăm Cina Domnului cu sau asasinat­ele. Prin „idolatri“ se înţelege cei o astfel de persoană, nici nu trebuie să luăm care se închină de regulă în faţa unei persoane mesele obişnuite cu el. Pot exista însă şi sau a unui lucru în afara Dumnezeului celui excepţii. O soţie creştină va avea obligaţia să adevă­rat sau care practică groaznicele păcate continue să mănânce îm­pre­ună cu soţul ei,

584 1 Corinteni chiar dacă acesta a fost exclus din părtăşia capitol. Observaţi repeta­rea sintagmei: „Nu bisericii. Dar regula generală spune că cei ce ştiţi“ (din versetele 2, 3, 9, 15, 16, 19). se numesc credin­cioşi şi se fac vinovaţi de 6:1 Întrebarea cu care începe pasajul păcatele enumerate mai sus trebuie supuşi exprimă profunda consternare şi mirare a ostracizării sociale, pentru a imprima în ei apostolului pentru faptul că vreunul din ei a gravitatea fărădelegii comise şi a-i determina îndrăznit să-şi târască fratele la judecată în să se pocăiască. Dacă cineva va obiecta aici, faţa celor nedrepţi, adică a judecătorilor sau spunând că Domnul a mâncat cu vameşii şi magistraţilor nemântuiţi. Lui Pavel i se pare păcătoşii, noi vom arăta că aceşti oameni nu o mare inconsecvenţă ca cei ce au cunoscut pretindeau că sunt adepţii Săi, iar Domnul, adevărata dreptate să se ducă în faţa unor când stătea la masă cu ei, nu-i recunoştea ca oameni caracterizaţi prin nedreptate. Cu alte ucenici ai Săi. Ceea ce ne învaţă aceste verse- cuvinte, cum pot creştinii să conceapă a cere te este că nu trebuie să avem părtăşie cu să li se facă dreptate de către cei ce nu creştini care trăiesc o viaţă de răutate. pos­edă dreptate! 5:12 Cele două întrebări puse de aposto­lul 6:2 O a doua inconsecvenţă mare constă Pavel în versetul 12 înseamnă că creştinii nu în faptul că cei ce vor judeca cândva lumea răspund de judecata celor nemântuiţi. Oamenii ar trebui, de bună seamă, să fie în stare să răi din lumea ce ne înconjoară vor fi judecaţi judece în chestiuni atât de mărunte cum sunt cândva chiar de Domnul. Dar noi avem respon- cele ce se ivesc în rândurile lor. Scriptura ne sabilitatea de a-i judeca pe cei din sânul biseri- învaţă că credincioşii vor domni împreună cu cii. Este datoria bisericii locale de a exercita Cristos pe pământ, când El va reveni cu pute- disciplina plină de evlav­ie. re şi slavă şi că li se va încredinţa autori­tatea Iarăşi, cineva va spune: „Bine, dar oare nu de a judeca. Or, dacă creştinii vor judeca a afirmat Domnul: «Nu judecaţi, ca să nu fiţi lumea, oare n-ar trebui ei să fie în stare să judecaţi!»?“ La care noi vom răspunde că rezolve micile divergenţe ce se ivesc între ei acolo Domnul se referă la motive. Cu alte în viaţa de acum? cuvinte, nu trebuie să judecăm motivele ce 6:3 Pavel le aminteşte corintenilor că ei îi stau la baza acţiunilor oamenilor, întrucât nu vor judeca pe îngeri. Este uluitor să con­statăm suntem competenţi să le judecăm. Dar maniera în care apostolul introduce acest gând Cuvântul lui Dumnezeu spune răspicat că tre- solemn în genul de discuţie desfă­şurat aici. buie să judecăm păcatul adus la lumină în Fără nici o avertizare prealabilă, fără să pregă- adunar­ea lui Dumnezeu, pentru a păstra tească terenul, el afirmă extraor­dinara realitate re­putaţia de sfinţenie a bisericii şi pentru a-l că creştinii îi vor judeca, înt­r-o zi, pe îngeri. readuce pe fratele vinovat la părtăşie cu Noi ştim de la Iuda 6 şi 2 Pet­ru 2:4, 9 că Domnul. îngerii vor fi judecaţi. Mai ştim şi faptul că 5:13 Pavel explică că Dumnezeu Se va Cristos va fi Judecătorul (Ioan 5:22). Dar ocupa de judecata celor din afară, adică a datorită unirii noastre cu El, se spune că şi celor nemântuiţi. Între timp, corintenii trebu­ie noi îi vom judeca la un moment dat pe îngeri. să-şi exercite judecata pe care le-a încred­inţat-o Or, dacă suntem consideraţi calificaţi să-i jude- Dumnezeu, prin excluderea din mij­locul lor a căm pe îngeri, ar trebui să fim în stare să răului aceluia! Adică trebuie făcut un anunţ rezolvăm problemele cotidien­e ce se ivesc în public în adunare că fratele respectiv nu mai viaţa de acum. face parte din părtăşia bisericii. Anunţul trebu- 6:4 Deci dacă aveţi judecăţi [neînţeleg­ eri] ie făcut cu adâncă şi sinceră mâhnire şi sme- pentru cele ce ţin de viaţa aceasta, oare renie, fiind urmat de rugăciune stăruitoare pen- puneţi judecători pe cei ce sunt cel mai puţin tru refacerea spiri­tuală a celui rătăcit. preţuiţi din biserică? Judecătorii necredincioşi C.Litigiile din rândurile credincioş lor(6:1-11) nu se bucură de un loc de cinste şi stimă în Primele unsprezece versete din capitolul 6 sânul bisericii locale. Desi­gur, ei sunt respec- se ocupă de litigiile din rândurile credin­cioşilor. taţi pentru lucrarea ce o desfăşoară în lume, Lui Pavel îi parvenise vestea că unii creştini dar în ce priveşte ches­tiunile din biserică, aici îşi dădeau în judecată fraţii de cre­dinţă – ei nu au nici o juris­dicţie. Astfel Pavel îi târându-i în faţa judecătorilor aces­tei lumi. Şi întreabă pe corinteni: astfel el profită de această situa­ţie, pentru a-i da bisericii instrucţiuni de mare preţ, la acest Când se ivesc probleme între voi, ce necesită judecata imparţială a unei terţe persoane, cum se

1 Corinteni 585 face că ieşiţi din sfera bisericii, supunându-vă în engleză), adică cei ce permit trupurilor lor judecăţii unor oameni în care biserica nu recu­ să fie folosite pentru perversiuni sexuale, şi noaşte nici un discernământ spiritual? „sodomiţii“, adică cei ce practică sodomia asu- pra altora. 6:5 Pavel pune această întrebare pentru a-i 6:10 Pe listă sunt trecuţi şi hoţii, lacomii determina să se ruşineze de fapta lor. E posi- de bani, beţivii, batjocoritorii şi extorcator­ ii bil ca într-o adunare de credincioşi ce se lău- (sau „hrăpăreţii“, în versiunile româneşti). dau cu înţelepciunea şi dotarea lor cu daruri Hoţii sunt cei ce-şi însuşesc lucruri ce nu le spirituale, să nu se găsească nici un om înţe- aparţin. Observaţi că păcatul lăcomiei este lept care să poată rezolva aceste certuri ivite întotdeauna asociat cu restul viciilor de pe între fraţii lui? listă. Oricât de neînsemnat li s-ar părea 6:6 După câte se pare nu exista nici un oameni­lor acest păcat al lăcomiei, observăm astfel de om înţelept, întrucât un frate creştin că Dumnezeu îl condamnă cât se poate de se ducea la judecată împotriva propriului său aspru. Un om lacom este cel ce are o dorinţă frate în Cristos, tratând problemele de familie nestăpânită după avere, după lucruri, ceea ce-l în faţa lumii necredincioase. Ce situaţie deplo- determină adesea să recurgă la mijloace necin- rabilă! stite pentru a le acapara. După cum s-a arătat, 6:7 Sintagma: „Prin urmare, însuşi faptul beţivii sunt cei dependenţi de alcool. că aveţi judecăţi între voi constituie un eşec Batjocoritorii (sau „defăimătorii“) sunt cei ce total“ arată că ei erau cu totul greşiţi în folosesc cuvinte dure şi murdare împotri­va această privinţă, căci nici măcar nu ar fi trebu- altora. Extorcatorii („hrăpăreţii“) sunt cei ce it să le treacă prin cap să se dea în judecată profită de sărăcia altora sau de nevoile lor unii pe alţii. Dar poate că cineva va replica, în pentru a obţine câştiguri ilicite şi exorbitante. acest punct: „Frate Pavel, nu ştii despre ce 6:11 Pavel nu lasă să se înţeleagă că aces- este vorba aici, căci, iată, cutare frate m-a te păcate erau practicate de credincioşii înşelat în tranzacţii financiare“. Căruia Pavel îi cor­inteni, ci îi avertizează că aceste lucruri îi răspunde: „De ce nu lăsaţi mai degrabă să vi caracterizau înainte de a fi fost mântuiţi – „şi se facă nedreptate? De ce nu lăsaţi mai aşa eraţi unii dintre voi“. Dar între timp ei au degrabă să fiţi înşelaţi?“ Aceasta ar fi atitudi- fost spălaţi, sfinţiţi şi îndreptăţiţi. Ei au fost nea corectă pe care ar trebui s-o ia un creştin. spălaţi de păcatul şi necurăţia lor, prin sângele Este mult mai bine să accepţi o nedreptate, scump al lui Cristos, fiind spălaţi în continuare decât s-o comiţi tu însuţi! de întinare prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au 6:8 Nu aceasta era însă atitudinea corin­ fost sfinţiţi prin operaţia Duhului lui tenilor. În loc să accepte nedreptatea şi înşelă- Dumnezeu, fiind puşi deoparte pentru ciunea, ei se făceau vinovaţi de nedrep­tate Dumnezeu prin separarea de lume. Ei au fost împotriva altora, chiar a fraţilor lor în Cristos. îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus Cristos 6:9 Uitaseră ei oare că cei nedrepţi nu şi prin Duhul Dumnezeului nostru, adică au vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Dacă fost socotiţi drepţi (neprihăn­iţi) înaintea lui aşa stăteau lucrurile, atunci Pavel le va reamin- Dumnezeu, pe baza lucrării săvârşite de ti de lista păcătoşilor care nu au nici un loc în Domnul Isus pe cruce pentru ei. În ce constă împărăţia lui Dumnezeu. El nu spune prin argumentul lui Pavel aici? Este foarte simplu, asta că creştinii pot practica asemenea păcate, aşa cum arată Godet: „Un har atât de nepă- fiind pierduţi, ci mai de­grabă spune că oame- truns de mare a fost realizat, odată pentru tot- nii care practică în mod curent aceste păcate deauna [de Domnul Isus] pe cruce, răstignirea nu sunt, de fapt, creş­tini.12 neputându-se, evident, repeta“. În lista aceasta se face distincţie între cur- D. Uşurătatea pe plan moral în rândurile vari şi preacurvari (sau între desfrânaţi şi adulteri). Desfrânaţii sunt cei necăsătoriţi ce credincioşilor (6:12-20) întreţin raporturi sexuale ilicite, pe când adulte- 6:12 În ultimele versete ale acestui capit­ol rii se referă, desigur, la cei ce comit aceste apostolul expune câteva din principiile ce stau păcate după ce s-au căsătorit. Ido­latrii (sau la baza distingerii binelui de rău. Primul prin- „închinătorii la idoli“) sunt pomen­iţi din nou cipiu afirmă că un lucru poate fi îngăduit de aici, ca în celelalte două liste din capitolul 5. lege, dar nu înseamnă că este şi util sau nece- Celelalte două categorii sunt: „afemeiaţii“ sar. Când Pavel spune „Toate lucrurile îmi („malahii“ în alte versiuni, sau „homosexualii“ sunt îngăduite de lege“ nu se referă la toate

586 1 Corinteni lucrurile în sens absolut. De pildă, nu i-ar fi nu ar trebuie să ne scape. Nu numai că tru- îngăduit de lege să comită nici unul din păca- pul este pentru Domnul, ci, ceea ce e şi mai tele menţionate anterior. Aici el se referă doar minunat, este faptul că Domnul este pentru la acele lucruri cu conţinut moral neutru. De trup. Asta înseamnă că pe Domnul Îl intere- pildă, între credincioşii din vrem­ ea lui Pavel se sează trupul nostru, bunăstarea lui şi folosirea discuta mult dacă creştinii au voie să consume lui corectă. Dumnezeu vrea să-i înfăţişăm tru- carne de porc. Dar asta era o prob­lemă cu purile noastre ca o jertfă vie, sfântă şi accepta- conţinut moral neutru, căci nu-L interesa pe bilă (Rom. 12:1). Sau, cum se exprimă Dumnezeu dacă cineva mănâncă sau nu carne Erdman: „Fără Domnul, trupul nu va putea de porc. Pavel nu face altceva decât să afirme niciodată să-şi atingă adevărata demnitate şi că anumite lucruri, chiar dacă sunt legitime, destinul său nemuritor“.13 nu sunt de folos. S-ar putea să existe unele 6:14 Faptul că Domnul este pentru trup lucruri care să-mi fie îngăduite, dar care, privi- este explicat în continuare în acest verset. te de altcineva, să-l facă să se poticnească. În Dumnezeu nu numai că L-a înviat pe Dom­ asemenea cazuri, s-ar cuveni să renunţ la acele nul Isus din morţi, ci ne va învia şi pe noi cu lucruri. puterea Sa. Interesul Său pentru trupul nostru Al doilea principiu constă în faptul că nu încetează în clipa când murim, ci el va unele lucruri, deşi legale, pot să mă înro­beas­că învia trupul fiecărui credincios şi-l va făuri sau, cum spune apostolul Pavel, „nu mă voi asemenea trupului slăvit al Domnului Isus. În lăsa stăpânit de ceva“. Această afirma­ţie are veşnicie noi nu vom fi duhuri lipsite de trup, aplicaţie directă în vremea noastră la chestiu- ci duhul şi sufletul nostru vor fi reunite cu nea consumului de băuturi alcoolice, tutun şi trupul nostru glorificat, pentru a se putea bucu- droguri. Aceste lucruri, precum şi multe altele, ra astfel pe veci de gloriile ceru­lui. au capacitatea de a-l înrobi pe creştin. Prin 6:15 Pentru a sublinia şi mai mult nece­ urmare, el trebuie să vegheze şi să nu se lase sitatea menţinerii unei stări de curăţie perso­ înrobit de ele. nală în viaţa noastră şi pentru a păzi trupul 6:13 Un al treilea principiu constă în fap- nostru de necurăţie, apostolul ne aminteşte că tul că deşi unele lucruri sunt perfect legale trupurile noastre sunt mădulare ale lui pentru credincios, valoarea lor este trecătoare. Cristos. Fiecare credincios este un mădular al Pavel spune: „Mâncărurile sunt pentru sto- trupului lui Cristos. Prin urmare, s-ar cuveni mac şi stomacul pentru mâncă­ruri, dar oare să luăm mădularele lui Cristos şi să Dumnezeu le va nimici pe amân­două“. Asta facem din ele mădularele unei prostituate? înseamnă că stomacul omului a fost construit Răspunsul la această întrebare se desprinde din în aşa fel încât să poată primi alimentele şi să însăşi formularea ei, cum spune Pavel, adău- le poată digera. Tot aşa, Dumnezeu a întocmit gând un răspicat: „Nicide­cum!“ alimentele în chip atât de minunat, încât aces- 6:16 În actul unirii sexuale, cele două tru- tea să poată fi primite de stomacul omului. puri devin una, exact cum s-a afirmat în zorii Cu toate acestea, noi nu trebuie să trăim pen- creaţiei: „Cei doi vor deveni un sin­gur trup“ tru alimente, întrucât acestea au o valoare (Gen. 2:24). În lumina acestui adevăr, dacă un temporară şi nu trebuie să li se acorde un loc credincios se lipeşte de o prostituată, aceasta primordial în viaţa credinciosului. Cu alte ar echivala cu unirea unui mădular al lui cuvinte, nu trebuie să trăim ca şi când scopul Cristos cu o prostituată, cei doi devenind un suprem al vieţii ar fi satisfacerea apetiturilor singur trup. noastre. 6:17 După cum în cadrul actului fizic se Deşi trupul este conceput atât de minunat petrece fuziunea celor doi într-un singur trup, de Dumnezeu, ca să poată accepta şi asimila tot aşa când cineva crede în Domnul Isus hrana, un lucru este foarte sigur: trupul nu Cristos şi este unit cu El, credinciosul acela şi este pentru desfrânare [imoralitate sexual­ă], Cristos devin atât de uniţi încât se poate afir- ci pentru Domnul şi Domnul pentru trup. ma de acum încolo că sunt un singur duh. Când a conceput trupul omului, Dum­nezeu nu Este cea mai desăvârşită conto­pire posibilă a a rânduit ca acesta să fie folosit în scopuri două persoane! Este cel mai intim tip de murdare sau perverse, ci l-a plănuit ca să fie unire. Argumentul lui Pavel constă, prin urma- folosit spre slava Domnului şi în slujb­a Sa re, în faptul că cei ce sunt astfel uniţi cu binecuvântată. Domnul nu au voie să tolereze niciodată vreun Găsim în acest verset un fapt uimitor, ce fel de alipire sau unire care să intre în conflict

1 Corinteni 587 cu căsnicia spirituală. Sau, cum arată A. T. am putea să ne gândim măcar să luăm un Pierson: trup în care locuieşte Duhul Sfânt şi să-l folo- sim în scopuri murdare? Nu numai că trupul Oaia poate să se rătăcească, îndepărtându-se de nostru este sanctuarul Duhului Sfânt, dar, noi păstor şi mlădiţa poate fi tăiată din viţă; mădula­ înşine nu suntem ai noştri, nu ne aparţinem rul poate fi îndepărtat din trup, copi­lul poate fi nouă înşine! Aşadar, nu avem voie să luăm înstrăinat de tatăl lui, ba chiar şi soţia de soţul ei; trupul nostru şi să facem ce dorim cu el. În dar atunci când două duhuri fuzionează, devenind ultimă analiză, trupul nu este al nostru, ci al unul singur, cine sau ce va putea să le mai des- Domnului. partă? Nici o legăt­ură sau unire externă, chiar a 6:20 Noi suntem ai Domnului, atât prin căsniciei, nu se apropie de expresivitatea şi per- actul creaţiei, cât şi prin cel al răscumpărării. fecţiunea contopirii celor două vieţi în­tr-una sin- Aici se are în vedere al doilea element. Dreptul gură.14 Lui de proprietate asupra noastră a fost câştigat la Calvar. Noi am fost cumpă­raţi cu un preţ. 6:18 Şi astfel apostolul le atrage atenţia La cruce, vedem eticheta cu preţul pe care ni corintenilor să fugă de imoralitatea sexuală. Ei l-a atribuit Domnul Isus, prin faptul că ne-a nu au voie să se complacă în ea, să co­chet­eze considerat atât de valoroşi încât a fost gata să cu ea, să negocieze cu ea sau chiar s-o pome- plătească preţul cerut, prin însuşi sângele Său nească în vorbirea lor. Singurul lucru care tre- scump. Ce iubire nepătruns de mare trebuie să buie să-l facă este să fugă de ea! O minunată fi avut Isus pentru noi, ca să poarte păcatele ilustrare a acestui principiu biblic o găsim în noastre în trupul Său pe cruce! istorisirea de la Geneza 39 despre atitudinea Întrucât aşa stau lucrurile, eu nu mai am tranşantă a lui Iosif, când acesta nu a stat la voie să-mi consider trupul ca aparţinâdu-mi. tocmeală cu ispita, când a fost urmărit de Dacă îmi voi folosi trupul după cum îmi va nevasta lui Potifar. [Sau, cum am spune noi, plăcea mie, atunci voi proceda ca un hoţ, românii: „Fuga e – poate fi – ruşinoasă, dar e însuşindu-mi ceea ce nu-mi aparţine. Mai sănătoasă! n.tr.] degrabă, eu trebuie să folosesc trupul meu Apoi Pavel adaugă: „Orice alt păcat pe pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, Stăpânul tru- care-l săvârşeşte omul este în afara trupul­ui pului meu, cum arată şi Bates: lui, dar cel ce comite imoralitate sexua­lă păcătuieşte împotriva propriului său trup“. Cap! Gândeşte-te la Cel a cărui frunte a fost Majoritatea păcatelor nu au efect di­rect asupra brăzdată de spini! Mâini! Trudiţi neobosite pentru trupului cuiva, dar imoralita­tea sexuală este Cel ale cărui mâini au fost pironite pe cruce. unică, în sensul că afectează în mod direct Picioare! Purtaţi-mă, iute, încotro mă vă trimite trupul său: o asemenea persoan­ă culege conse- Cel ale cărui picioare au fost străpunse. Trup al cinţele acestui păcat în trupul său. Dificultatea meu! Fii templul Celui al cărui trup a fost sfâşiat constă în faptul că versetul afirmă că fiecare în chinuri nespus de mari.15 păcat pe care-l comite omul e în afara trupu- lui. Dar noi credem că apostolul vorbeşte aici Şi apoi trebuie să-L slăvim pe Dumnezeu în sens comparativ. Deşi e adevărat că îmbui- şi cu duhul nostru, întrucât atât componenta barea şi beţia, de pildă, afectează trupul unei materială, cât ci cea imaterială a omului apar- persoa­ne, majori­tatea păcatelor nu ating trupul. ţin lui Dumnezeu.16 Şi nici chiar îmbuibarea şi beţia nu afectează trupul atât de direct, de profund sau de dis­ III. RĂSPUNSURI APOSTOLICE LA tructiv ca imoralitatea. Comiterea unor relaţii ÎNTREBĂRILE RIDICATE DE BI­SE­ sexuale în afara căsniciei va produce în mod RICĂ (cap. 7–14) inevita­bil şi irezistibil haos şi pierderi inima­ ginabil de mari asupra celui vinovat de acest A. Cu privire la căsătorie şi celibat păcat. (cap. 7) 6:19 Din nou Pavel le aminteşte corinte­ 7:1 Până în acest punct, Pavel s-a ocupat nilor despre chemarea lor sfântă şi demnă. de diversele abuzuri comise în sânul bisericii Oare au uitat ei că trupul lor este templul de la Corint, care i s-au adus la cunoştinţă de Duhului Sfânt? Acesta e adevărul solemn al către alţii. Acum va răspunde unor întrebări pe Scripturii, anume că în fiecare credincios locu- care i le-au trimis sfinţii din Corint. Prima se ieşte Duhul lui Dumnezeu. Prin urmare, cum referă la căsătorie şi celibat. Drept care Pavel stabileşte principiul general valabil potrivit

588 1 Corinteni căruia este bine pentru bărbat să nu se atingă vieţii creştine. De aceea, Pavel intervine pentru de femeie. „A se atinge“ de o femeie în acest a elibera mintea lor de această con­cepţie greşi- caz înseamnă a avea o legă­tură fizică. tă, spunându-le deschis că cuplur­ile creştine nu Apostolul nu vrea să spună că starea necăsăto- trebuie să se lipsească unul pe celălalt, adică rită ar fi mai sfântă decât căsătoria, ci, pur şi nici unul din soţi nu are voie să-i refuze celui- simplu, că este mai bine să fii necăsătorit, lalt drepturile ce-i revin, în privinţa trupului – dacă doreşti să te consacri slujirii Domnului, cu excepţia a două situaţii. Mai întâi, poate întrucât astfel nu vei avea atâtea elemente care exista o abstinenţă de comun agreată, pentru să te distragă de la slujirea ta – aşa cum se ca soţul şi soţia să se consacre rugăciunii şi va explica în verse­tele de mai jos. postului. A doua condiţie prevede ca o atare 7:2 Pavel recunoaşte însă că starea de abstinenţă să fie pe o perioadă limitată de necăsătorit incumbă un potenţial extraordinar timp. Soţul şi soţia trebuie să fie iarăşi împre- de a fi ispitit să cazi în necurăţie. Şi astfel el ună, pentru ca să nu-i ispitească Satan, din adaugă calificativul: „Totuşi, din cauza des- pricina lipsei lor de stăpânire. frânării, fiecare să-şi aibă soţia lui şi fiecare 7:6 Versetul 6 a dat naştere multor spe­ femeie să-şi aibă soţul ei“. Or, pentru ca un culaţii şi controverse. Pavel spune: „Spun om să aibă o singură soţie înseamnă o căsăto- lucrul acesta ca o concesie, nu ca o porun­că“. rie monogamă. Versetul 2 stabileşte principiul Astfel, după unii, cele spuse de aposto­lul mai potrivit căruia pentru copiii lui Dumnezeu înainte nu ar fi fost inspirate de Dumnezeu. continuă să fie valabilă rânduiala dintotdeauna Dar o atare interpretare este lipsită de temei, lăsată de Domnul, anume ca fiecare soţ să întrucât la 1 Corinteni 14:37 el afirmă că cele aibă o singură soţie şi viceversa. scrise corintenilor au fost înseşi poruncile 7:3 În căsnicie fiecare trebuie să-i dea Domnului. Mai degrabă, considerăm că inter- soţului sau soţiei ceea ce-i datorea­ză, întrucât pretarea corectă a cuvinte­lor apostolului în în căsnicie funcţionează princi­piul reciprocităţii. această privinţă este că, în anumite împrejurări, Când se spune: „Soţul să-i dea soţiei afecţiu- un cuplu putea să se abţină de la actul conju- nea ce i-o datorează“, asta înseamnă: „Să-şi gal, dar că această abstinenţă este o permisiu- îndeplinească obliga­ţiile de soţ faţă de ea“. ne, şi nu o porunc­ ă. Cu alte cuvinte, creştinii Evident, şi ea trebuie să procedeze la fel faţă nu trebuie să se abţină de la relaţiile conjuga- de el. Observaţi delicateţea lui Pavel în discu- le, pentru a se consacra în întregime rugăciu- tarea acestui subiect. Lipsa totală a limbajului nii. Alţii consi­deră că versetul 6 se referă la vulgar! Ce contrast faţă de lumea în care întreg subiectul căsniciei, adică la faptul că trăim! creştinilor le este îngăduit să se căsătorească, 7:4 În cadrul unirii din căsnicie, există o dar că nu li se porunceşte să facă acest lucru. dependenţă a soţiei de soţul ei şi viceversa. 7:7 Pavel începe aici seria de sfaturi adre- Pentru a împlini ordinea lăsată de Dumnezeu sate celor necăsătoriţi. De la bun înce­put, este în cadrul acestei uniri sfinte, atât soţul, cât şi clar că, în opinia lui Pavel, e de preferat a nu soţia trebuie să recunoască interdependenţa lor fi căsătorit, dar a recunoscut că această poziţie unul faţă de celălalt. poate fi adoptată cu succes doar în măsura în 7:5 Christenson comentează: care Dumnezeu îl învredniceşte pe cineva să rămână necăsătorit. Când spune: „Eu aş vrea Spuse mai pe şleau, aceste cuvinte înseamnă că ca toţi oamenii să fie ca mine“, con­textul ne dacă un partener doreşte să aibă raporturi conju­ arată clar că se referă la starea de necăsătorit. gale, celălalt trebuie să răspundă aces­tei dorinţe. S-a manifestat o mare diversitate de opinie cu Soţul şi soţia care adoptă această atitudine sănă- privire la întrebarea dacă Pavel a fost celibatar toasă faţă de chestiunea sexului vor constata câtă toată viaţa, sau dacă, pe când scria aceste satisfacţie va aduce acest aspect în căsnicia lor – cuvinte, era văduv. Oricum, pentru ceea ce ne pentru simplul fapt că relaţia dintre ei este anco- interesează pe noi aici nu e important să rată în realitate, şi nu într-un ideal artificial sau aflăm răspunsul la această întrebare, chiar dacă imposibil de realizat.17 am putea-o face. Prin cuvintele: „Dar fiecare are de la Dumne­zeu da­rul lui de har, unul Poate că la început, de îndată ce au fost într-un fel, altul într-altul“, Pavel se referă la mântuiţi unii din aceşti corinteni, au crezut faptul că Dum­nezeu le dăruieşte unora harul cumva că intimităţile din viaţa de căsnicie nu de a rămâne necăsătoriţi, în timp ce pe alţii, ar corespunde cu normele de sfinţenie ale în mod clar, îi cheamă să se căsătorească.

1 Corinteni 589 Este o chestiu­ne individuală, neputând fi adop- nu încuviinţează căsătoria unui cre­dincios cu o tată nici o legislaţie ge­nerală, care să se aplice persoană nemântuită, ci, mai degrabă, se referă uniform la toţi. la situaţia în care unul din soţi a fost mântuit 7:8 Prin urmare, Pavel îi sfătuieşte pe cei ulterior căsătoriei. necăsătoriţi şi pe văduve să rămână ca el. „Dacă un frate are o soţie necredinc­ ioasă 7:9 Dar dacă vor constata că le lipseşte şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se puterea de autostăpânire în starea de necăsă­ despartă de ea“. Pentru a aprec­ia acest text toriţi, atunci au voie să se căsătorească. Căci din Biblie la justa sa valoare, e bine să ne este mai bine să se căsătorească decât să ardă amintim care a fost porunca dată de Dumnezeu [să fie mistuiţi de dorinţă]. Aceast­ă pasiune poporului Său în Vechiul Testament. Când mistuitoare presupune pericolul foarte grav de iudeii se căsătoreau cu femei păgâne, având a cădea în păcat. copii de la acestea, li se poruncea să-şi aban- 7:10 Următoarele două versete se adre­ doneze şi soţia, şi copiii – aşa cum reiese clar sează cuplurilor de căsătoriţi, în care ambii de la Ezra 10:2, 3 şi Neemia 13:23-25. soţi sunt credincioşi. Celor căsătoriţi le porun- Întrebarea care s-a ivit la Corint a fost: ce cesc nu eu, ci Domnul – înseamnă că învăţă- trebuie să facă o soţie ce s-a convertit între tura dată de Pavel credincioşilor nu este alta timp cu soţul şi copiii ei sau ce trebuie să decât cea pe care ne-a dat-o şi Domnul Isus facă un om a cărui soţie este necredincioasă. când era pe pământ. Cristos dăduse deja o S-o abandoneze? Răspunsul este, evident, nu. poruncă explicită în această privinţă. De pildă, Porunca din Vechiul Testament nu se mai El a interzis divorţul pentru orice alte motive aplică copiilor lui Dumnezeu aflaţi sub har. decât infidelitatea (Mat. 5:32; 19:9). Îndrumarea Dacă un creştin are o soţie necreştină, şi ea generală dată de Pavel este: soţia să nu se doreşte să trăiască cu el, el nu trebuie s-o despartă de soţ. părăsească. Asta nu înseamnă că este permis 7:11 Dar el recunoaşte că există situaţii ca un om să se căsătorească cu o necredin- extreme în care ar putea fi necesar ca o soţie cioasă, ci doar faptul că, întrucât era căsătorit să-şi părăsească soţul. În asemenea cazuri, ea cu ea când a fost convertit, nu trebuie să se are obligaţia să rămână necăsătorită sau să se despartă acum de ea. împace cu soţul ei. Despărţirea nu rupe nodul 7:13 Tot aşa, o femeie care are un soţ căsătoriei, ci îi dă prilejul Domnului să vinde- necreştin, care doreşte să trăiască cu ea, trebu- ce divergenţele care au intervenit între cei doi, ie să rămână mai departe cu soţul ei. Poate că restabilind părtăşia lor individuală cu El şi prin purtarea ei blândă şi mărturia evlavioasă unul cu altul. Soţului i se porunceşte să nu pe care o va da, el va putea fi câştigat pentru divorţeze de soţia lui. Nu se admit nici un fel Domnul. de excepţii în acest caz. 7:14 În realitate, prezenţa unui credincios 7:12 Versetele 12-24 se ocupă de proble­ma într-o familie de necredincioşi are o influ­enţă căsniciei în care numai unul din soţi este cre- sfinţitoare. După cum s-a arătat deja, a sfinţi dincios. Pavel prefaţează acest subiect prin înseamnă a pune deoparte. Aici nu se înţelege cuvintele: „Celorlalţi le zic eu, nu Domnul“. că soţul necredincios este mântuit prin soţia Din nou, trebuie să subliniem apăsat că prin sa, după cum nu înseamnă că el este făcut aceste cuvinte nu trebuie să înţelegem că spu- sfânt. Mai degrabă, înseamnă că el este pus sele lui Pavel ar reprezenta punctul lui perso- deoparte în ce priveşte poziţia de privilegiu nal de vedere, şi nu al Dom­nului. El explică extern de care se bucură, în sensul că are doar faptul că ceea ce urmează să spună nu fericirea de a fi căsătorit cu o soţie creştină, ne-a fost dat în preala­bil ca învăţătură de la care se roagă pentru el. Viaţa şi mărturia ei Domnul Isus, când se afla El pe pământ. Cu exercită o influenţă de la Dumnez­eu în cămi- alte cuvinte, nu găsim în evanghelii nici o nul respectiv. Şi apoi, din per­spectivă umană, învăţătură similară. Domnul Isus pur şi simplu putem afirma că şansele ca omul acela să fie nu S-a ocupat de cazul unei căsătorii în care mântuit sunt mai mari atunci când el are o doar unul dintre soţi este credincios. Dar acum soţie creştină, decât dacă ar fi căsătorit cu o Cristos l-a instruit pe apostolul Lui pe această necredincioasă. Sau, cum s-a exprimat Vine: temă, şi astfel ceea ce afirmă Pavel aici este „El primeşte influenţa spirituală, ce are poten- Cuvântul inspi­rat al lui Dumnezeu. ţialul de a-l conduce la mântuirea propriu- Celorlalţi înseamnă acelor cupluri în care zisă“.18 Desigur, situaţia ar fi identică în cazul unul din soţi nu este credincios. Textul de faţă unei soţii necredincioa­se căsătorite cu un soţ

590 1 Corinteni credincios. Soţia necredincioasă ar fi sfinţită, în Speranţa că partenerul necredincios va fi acest caz. mântuit, în cele din urmă, este legată de faptul Apoi apostolul adaugă aceste cuvinte: rămânerii sale mai departe în cadrul căsniciei, „altfel, copii voştri ar fi necuraţi, pe când acum mai degrabă decât de părăsirea de către parte- sunt sfinţi“. Am arătat deja că în Vechiul nerul necredincios a căminului conjugal. Testament copiii erau părăsiţi, alături de mama Dar alţi cercetători ai Bibliei susţin că ver- lor păgână. Aici Pavel explică faptul că în dis- setul 15 se ocupă numai de subiectul despărţi- pensaţia harului, copiii rezultaţi dintr-o căsătorie rii, şi nu şi de divorţ şi recăsătorie. Pentru ei, în care unul dintre soţi este creştin, iar celălalt sensul versetului este doar acela că, dacă par- nu sunt sfinţi. Termenul sfânt provine din tenerul necredincios pleacă de acasă, el trebuie aceeaşi rădăcină care ni l-a dat şi pe cel de lăsat să facă lucrul acesta în pace. Soţia nu sfinţiţi în acest verset. El nu în­seamnă nicide- are obligaţia să menţină integ­ritatea căsătoriei cum că copiii sunt făcuţi sfinţi în ei înşişi, dincolo de ceea ce a făcut ea deja. Dumnezeu respectiv că ei înşişi ar trăi, neapărat, o viaţă ne-a chemat la pace, prin urmare, noi nu tre- curată. Mai degrabă, îns­eamnă că ei sunt puşi buie să recurgem la izbucniri emotive sau la deo­parte, în privinţa privilegiului de care au procese juridice pentru a încerca să-l împiedi- parte, în sensul că au cel puţin un părinte care căm pe necre­dincios să plece. Îl iubeşte pe Domn­ul şi îi familiarizează cu Care este interpretarea corectă? După noi conţinutul Evanghel­iei. În acest caz, există şanse este imposibil de stabilit cu precizie. Totuşi ni foarte mari ca aceşti copii să fie mânt­uiţi, căci se pare că Domnul ne-a învăţat la Matei 19:9 ei au privileg­iul de a trăi într-o casă în care că divorţul este permis atunci când una dintre unul dintre părinţi este pătruns de Duhul lui părţi s-a făcut vinovată de infidelitate (adulter). Dumnezeu. În sensul acesta, ei sunt sfinţiţi. Noi credem că în acest caz, partea nevinovată Versetul acesta include şi asigu­rarea că nu este este liberă să se recăsătorească. Cât priveşte greşit să ai copii când un părinte este creştin, textul de la 1 Corinteni 7:15, nu avem certi­ iar celălalt nu. Dumnezeu recunoaşte căsătoria, tudinea că acesta permite divorţul şi recăsăto- iar copiii rezultaţi din ea nu sunt nelegitimi. ria, atunci când partenerul necre­dincios l-a 7:15 Dar care ar trebui să fie atitudinea părăsit pe partenerul credin­cios din cadrul căs- unui creştin în cazul în care soţul sau soţia sa niciei. Dar oricine se face vinovat de această doreşte să plece? Răspunsul este că el sau ea formă de părăsire a cămi­nului conjugal în trebuie lăsat(ă) să plece. Sintagma „în îm­pre­ mod inevitabil va închega numaidecât o nouă jurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legătură cu o altă persoa­nă şi astfel, unirea legaţi“ este foarte dificil de explicat, cu preci- iniţială a căsniciei se va destrăma oricum. J. zie. Unii cred că trebuie explicată în sensul că, M. Davies comentează pe această temă: dacă un necredincios îl părăseşte pe partenerul său de căsătorie credincios şi există motive a Partenerul necredincios care părăseşte căminul se crede că actul e definitiv, atunci credincio- conjugal se va căsători, în curând, cu altcineva, sul este liber să ceară divorţ. Cei care aderă la destrămând legătura căsniciei. A insista ca parte- această părere ne atrag atenţia că versetul 15 nerul părăsit să rămână necăsătorit ar însemna să este o paranteză şi că versetul 16 este legat de punem un jug asupra lui sau a ei, pe care, în versetul 14, după cum urmează: majoritatea cazurilor, acest partener nu-l va putea 1. Versetul 14 afirmă că situaţia ideală pentru purta.19 un credincios este să rămână cu partenerul 7:16 Modul în care înţelege fiecare verse- său necredincios, datorită influenţei sfinţi- tul 16 depinde, într-o oarecare măsură, de toare exercitată de un creştin sau o creştină interpretarea versetului 15. într-o familie. Dacă cineva crede că versetul 15 nu permi- 2. Versetul 16 sugerează că prin faptul că nu te divorţul, va cita ca temei, în sprijinul opiniei pleacă de acasă, partenerul credincios îl sale, acest verset şi va argumenta că credincio- poate câştiga pe cel nec­redincios la sului trebuie să i se permită despăr­ţirea, dar că Cristos. nu trebuie să divorţeze de parte­nerul necredin- 3. Versetul 15 este o paranteză, permi­ţându-i cios, pe motiv că o atare acţiune ar anula credinciosului să divorţeze (şi probabil să posibilitatea refacerii legătur­ii căsniciei şi pro- se recăsătorească), în cazul în care el sau babilitatea mântuirii parte­nerului necredincios. ea este părăsit(ă) de partenerul necredin- Pe de altă parte, dacă o persoană crede că cios.

1 Corinteni 591 divorţul este permis atunci când un credincios încerce să-şi ascundă fondul pă­gân, asumându- a fost părăsit, atunci versetul acesta este corelat şi semnele distinctive ale unui evreu. cu versetul 14, iar versetul 15 este considerat o Am putea interpreta acest verset în sen­sul paranteză. că dacă un evreu este convertit, acesta nu tre- 7:17 Se manifestă uneori printre cei con- buie să se teamă să trăiască alături de soţia lui vertiţi de curând convingerea că este de dato- evreică sau dacă un neevreu este conver­tit nu ria lor să rupă definitiv cu orice fază a vieţii trebuie să fugă de fondul din care provine. lor anterioare convertirii, inclusiv cu instituţia Asta pentru că nu deosebirile exter­ne sunt cele căsniciei, care nu este păcătoasă în sine. Astfel, care contează. fiind copleşit de bucuria mântui­rii, există peri- 7:19 Cât priveşte esenţa creştinismului, cir- colul căderii unui credincios de curând întors cumcizia nu este nimic şi necircumciz­ ia nu la Domnul în ispita de a iniţia o revoluţie, este nimic. Ceea ce contează, cu adevăr­at, răsturnând cu forţa toate temeiurile vieţii sale este păzirea poruncilor lui Dum­nezeu. Cu de dinainte de convertir­e. Or, creştinismul nu alte cuvinte, pe Dumnezeu Îl interesează ceea recurge la forţa revo­luţiei pentru a-şi realiza ce este în lăuntrul nostru, nu în afară. Relaţiile obiectivele, ci schimbările sale se produc prin vieţii nu trebuie întrerupte în mod violent, mijloace paşnice. În versetele 17-24, apostolul când cineva se creştinează. „Mai degrabă“, stabil­eşte regula gen­erală, potrivit căreia spune Kelly, „prin credinţa creşti­nă credincio- creştini­zarea nu presupune asaltarea prin mij- sul este înălţat la o poziţie supe­rioară, ce loace violente, re­voluţionare, a legăturilor exis- transcende toate împre­jurări­le“.21 tente în mo­mentul convertirii. Negreşit, el are 7:20 Regula generală este ca fiecare să în vedere mai întâi legăturile căsniciei, dar rămână, cu Dumnezeu, în situaţia pe care o suntem convinşi că principiul se aplică în avea când a fost chemat. Desigur, aceasta se egală măsură la relaţiile rasiale şi sociale. referă doar la acele situaţii ce nu sunt în ele Fiecare credincios trebuie să umble potrivit însele păcătoase. Dacă cineva este anga­jat într- cu chemarea pe care i-a făcut-o Domnul. Dacă o afacere necinstită, în clipa converti­rii, va pe unul l-a chemat la o viaţă de căsnicie, a­tunci trebui, cum este şi normal, să iasă din ea! Dar trebuie să urmeze acest traseu, cu toată frica de apostolul se ocupă aici de lucrurile care nu Domnul. Dacă Dumn­ezeu i-a dat cuiva harul sunt greşite în ele însele – fapt dovedit de să trăiască o viaţă de celibat, a­tunci persoana versetele următoare, unde este discutat subiec- respectivă trebuie să urmeze linia aceea, în tul sclavilor. viaţă. În plus, dacă momentul convertirii l-a 7:21 Ce trebuie să facă un sclav atunci găsit căsătorit cu o soţie necredincioasă, atunci când este mântuit? Să se răscoale împotriva nu trebuie să răstoarne această relaţie, ci să stăpânului, pentru a-şi dobândi libertatea? Ne continue în starea de căsătorie, dându-şi toate oferă creştinismul temeiul acţiunii de reven­ străduinţ­ele să-şi aducă soţia la mântuire. Cele dicare a aşa-numitor „drepturi“ pe care le-am spuse de Pavel corintenilor nu se aplică doar poseda? Iată răspunsul lui Pavel: „Ai fost che- lor, ci are valabilitate în toate bisericile, după mat pe când erai rob? Să nu te neliniş­teşti de cum arată Vine: lucrul acesta“. Cu alte cuvin­te, „Erai sclav când a survenit converti­rea? Nu-ţi fă probleme Când spune Pavel: „Aceasta este rânduiala pe şi nu te frământa degeaba, căci poţi rămâne care am aşezat-o în toate bisericile“, el nu emite sclav, bucurându-te, în contin­uare, de cele mai decrete de la vreo agenţie centrală, ci doar îi alese binecu­vântări ale creştinismului“. informează pe credincioşii din biser­ica de la „Dar dacă poţi să ajungi liber, foloseş­te-te Corint că instrucţiunile date lor sunt identice cu [de acest prilej]!“ Există cel puţin două inter- cele pe care le-a împărtăşit în toate bisericile.20 pretări ale acestui text. După unii, Pavel afirmă aici următoarele: „Dacă poţi deveni liber, atunci 7:18 Pavel se ocupă de subiectul relaţi­ilor nu mai sta pe gânduri, ci câşti­gă-ţi imediat rasiale în versetele 18 şi 19. Dacă cineva era libertatea“. Alţii însă cred că apostolul spune evreu, în clipa convertirii, purtând în trupul aici că, şi dacă un sclav poate să-şi dobândeas- său semnul circumciziei, nu trebuie să recurgă că libertatea, creştinis­mul ­n­­u-i cere să profite de la mijloace violente, revoluţionare, pentru a acest prilej. Mai degrabă, el ar trebui să folo- eradica orice semn fizic al fostului său mod sească starea lui de robie pentru a da prin ea o de viaţă. Tot aşa, dacă cineva era păgân în mărturie de­spre Domnul Isus. Cei mai mulţi clipa când s-a născut din nou, el nu trebuie să oameni vor prefera, cum e şi normal, prima

592 1 Corinteni interpretare (după toate aparenţele, cea corectă), având în vedere strâmtorarea de acum. Prin dar aces­to­ra nu trebuie să le scape faptul că a strâmtorarea de acum se înţel­ege sufe­rinţele doua interpretare ar fi, de fapt, mai în acord cu pe care le îndurăm pe acest pământ, în general. pilda pe care ne-a lăsat-o Domnul Isus Cristos Poate că în vremea când a redactat Pavel aceas- Însuşi. tă scrisoare era o stare generală de strâmtorare. 7:22 Cel care este chemat în Domnul pe Dar starea de strâm­torare a continuat şi va con- când era sclav este un om eliberat al tinua până va veni Domnul. Domnului. Asta nu se referă la un om care 7:27 Sfatul pe care-l dă Pavel este ca cei s-a născut liber, ci la unul care a fost eliberat ce sunt deja căsătoriţi să nu caute să se des- ulterior, adică un sclav ce şi-a dobândit liberta- partă. Pe de altă parte, dacă cineva este dezle- tea. Cu alte cuvinte, dacă un om era sclav în gat de soţia lui, să nu caute o soţie! Sintagma clipa convertirii, nu trebuie să se necăjească „dezlegat de soţia lui“ nu înseamn­ă doar pentru asta, întrucât el este omul eliberat al „rămas văduv/văduvă“ sau divorţat, ci, pur şi Domnului. El a fost eliberat de păcatele sale simplu, liber de legătura căsniciei, aici înca- şi de robia Satanei. Pe de altă parte, dacă un drându-se, probabil, şi cei ce nu s-au căsătorit om era liber în clipa converti­rii, el trebuie niciodată. să-şi dea seama că de acum încolo este rob, 7:28 Nimic din ceea ce afirmă Pavel aici fiind, „cu trupul şi sufletul“, în întregime, al nu trebuie interpretat în sensul că ar fi păcat Mântuitorului! ca cineva să se căsătorească. La urma urme­ 7:23 Fiecare creştin a fost cumpărat cu lor, căsătoria a fost instituită de Dumnezeu, un preţ. De acum încolo el aparţine Celui în grădina Eden, înainte ca păcatul să fi care l-a cumpărat – Domnului Isus. Noi sun- pătruns în lume. Dumnezeu Însuşi este Cel tem robii lui Cristos şi nu ne facem robi ai care a decretat: „Nu este bine ca omul să fie oamenilor. singur“ (Gen. 2:18). „Căsătoria să fie ţinută 7:24 Prin urmare, oricare ar fi starea so- în toată cinstea şi patul să fie neîntinat“ (Ev. cială a credinciosului, el poate rămâne cu 13:4). În altă epistolă Pavel se referă la cei Dumnezeu în acea stare. Aceste două cuvin­ ce interzic căsătoria ca fiind un semn al te: cu Dumnezeu sunt cheia ce dezleagă sensul apostaziei din vremea de pe urmă (1 Tim. întregului adevăr. Dacă un om este cu 4:1-3). Dumnezeu, atunci până şi sclavia poate fi Astfel, Pavel afirmă: „Însă dacă te însori, transformată în adevărată libertate, fiind ele- nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu mentul „care înnobilează şi sfinţeşte orice păcătuieşte“. Cei convertiţi recent la creşti- poziţie ocupată de noi în viaţă“. nism nu trebuie să creadă că starea de căsăto- 7:25 În versetele 25-38, apostolul se rie ar fi inerent greşită în sine. Pavel adaugă adresează celor necăsătoriţi, de ambele sexe. însă că fetele care se mărită vor avea neca- Cuvântul feciorie se aplică la ambele sexe. zuri pământeşti – între care ar putea figura Şi versetul 25 se înscrie în seria celor folo­ şi durerile naşterii. Când Pavel spune: „Aş site de cei care susţin că acest capitol nu ar vrea să vi le cruţ“, aceasta poate fi o referire fi de inspiraţie divină. Ei merg până acolo, la: (1) faptul că doreşte să-i cruţe pe cititori încât spun că Pavel, întrucât era celibatar, ar de suferinţele fizice care însoţesc starea de fi dat dovadă de părtinire faţă de celălalt sex căsnicie, în special necazurile vieţii de familie, şi că prejudecăţile sale s-ar reflecta în spuse­ sau (2) la faptul că doreşte să-i scutească pe le sale din această secţiune! A adopta o cititori de enumerarea acestor necazuri. atare atitudine înseamnă însă a lansa un atac 7:29 Pavel ar dori să sublinieze că întru­cât virulent asupra inspiraţiei Scripturii! Când timpul s-a scurtat, noi trebuie să subor­donăm Pavel afirmă că nu are nici o poruncă de la chiar şi aceste relaţii legitime ale vieţii slujirii Domnul cu privire la fecioare, înţelege prin lui Cristos. Venirea lui Cristos este aproape şi asta că în timpul lucrării Domnului Isus pe deşi soţii şi soţiile trebuie să-şi îndeplinească pământ El nu ne-a lăsat instrucţiuni concrete toate îndatoririle lor unul faţă de altul, cu cre- pe această temă. Şi astfel, Pavel ne oferă dincioşie, ei trebuie să se străduiască să-I acor- propria sa judecată, ca unul care a primit de lui Cristos locul întâi în viaţa lor, după de la Dumnezeu harul să fie vrednic de cre- cum se exprimă Ironside: zare, judecata lui fiind inspirată de Dum­ Toţi trebuie să se poarte având în vedere că tim- nezeu. 7:26 În general, este bine să fii necăsăto­rit, pul zboară şi că venirea Domnului e tot mai aproape. Prin urmare, nu trebuie să îngăduim nici

1 Corinteni 593 unui confort personal să ne abată de la devota- putea lipsi şi care îi împiedică să-L slujească mentul nostru total faţă de voia lui Dum­nezeu.22 pe Domnul. Prin urmare, el explică în conti- nuare că cine este necăsătorit se îngrijeşte de W. E. Vine spune şi el în această privinţă: lucrurile Domnului – cum să placă Domnului. Asta nu înseamnă că toţi credin- Desigur, sensul acestui text nu este acela că băr- cioşii necăsătoriţi se consacră întru totul batul căsătorit ar trebui să nu se mai compor­te ca Domnului, ci înseamnă că celibatul îi oferă un soţ, ci doar faptul că relaţia lui cu soţia trebu- unui credincios prilejul de a face acest lucru, ie să fie întru totul subordo­nată relaţiei superioare într-o măsură mult mai mare decât ar putea pe care o are cu Domnul... căruia trebuie să-I face dacă ar fi căsătorit. acorde locul întâi în inima lui, soţul nepermiţând 7:33 Iarăşi trebuie subliniat că textul nu nici unei relaţii naturale să obstruc­ţioneze asculta- spune că cel căsătorit nu poate să se dedice rea sa faţă de Cristos.23 lucrării Domnului, ci este, mai degrabă, o observaţie generală, potrivit căreia, viaţa de 7:30 Nu trebuie să acordăm prea multă căsnicie îl obligă pe un bărbat să facă totul atenţie întristărilor, bucuriilor şi lucrurilor de pentru a fi pe placul soţiei sale. Cu alte cuvin- care avem parte în această viaţă. Toate acestea te, are obligaţii în plus, faţă de credinc­iosul trebuiesc subordonate efortului nostru de a necăsătorit. Sau, cum spune Vine: „În general, folosi orice prilej pentru a-L sluji pe Domnul, dacă un bărbat este căsătorit, lucra­rea sa de câtă vreme este încă ziuă. slujire este mărginită. Dacă este însă necăsăto- 7:31 Trăindu-ne viaţa pe pământ, este ine- rit, poate merge oriunde, până la capătul vitabil să nu avem anumite contacte cu atmo- pământului, pentru a vesti Evan­ghelia“.24 sfera şi elementele care alcătuiesc această 7:34 ...Cea nemăritată se îngrijeşte de lume. Ca şi credincioşi, ne putem folosi fără lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu tru- nici un sentiment de culpabilitate de lucrurile pul, şi cu duhul. Dar cea măritată se îngrijeş- acestei lumi. Numai că Pavel ne atrage atenţia te de lucrurile lumii, cum să placă soţului ei. ca nu cumva să le dăm o întrebuinţare greşită. E nevoie de o explicaţie în acest punct: Cea De pildă, pentru creştin scopul vieţii nu poate nemăritată sau fecioara poate să acorde un să-l constituie mânca­rea, îmbrăcămintea sau timp mai mare din viaţa ei lucrurilor plăcerile lumii. Desigur, se va folosi de ali- Domnului. Sintagma: ca să fie sfântă şi cu mente şi de îm­brăcăminte, pentru acoperirea trupul, şi cu duhul nu înseam­nă că starea de nevoilor sale esenţiale, dar nu va îngădui ca celibat ar fi mai sfântă, ci, pur şi simplu, că acestea să dev­ină dumnezeul vieţii sale. cea nemăritată poate fi pusă deoparte într-o Căsnicia, bunurile materiale, preocupările de mai mare măsură, şi cu trupul, şi cu duhul ordin comercial, politic, ştiinţific, muzical, lite- lucrării Domnului. Ea nu este esenţialmente rar sau artistic în general îşi au locul lor în mai curată, ci dispune de mai mult timp pen- lume, dar toate acestea pot constitui o pricină tru a-L sluji pe Dom­nul. de poticnire, în calea trăirii vieţii spirituale la De asemenea prin sintagma cea măritată care am fost chemaţi, dacă le dăm voie aces- se îngrijeşte de lucrurile lumii nu înseamnă tor activităţi să ne acapareze. că cea căsătorită ar fi mai lumească decât cea Sintagma: chipul lumii acesteia trece a necăsătorită, ci doar faptul că o mare parte fost împrumutată din universul teatral, fiind o din timpul ei zilnic este consacrat treburilor referire la schimbarea decorurilor de la o scenă acestei lumi, în special celor legate de gospo- la alta. Ea se referă însă la caracterul vremel- dărie. Trebuie precizat însă că acestea sunt nic al tuturor lucrurilor ce ne încon­joară. perfect legitime şi Pavel nu le critică, nici nu Vremelnicia tuturor acestor lucruri a fost expri- le dispreţuieşte, ci doar afirmă că sora necăsă- mată cu neîntrecută măiestrie de Shakespeare, torită are un câmp mai larg de slujire decât în binecunoscutele cuvinte: „Lumea întreagă e cea căsătorită. o scenă şi toţi bărbaţii şi toate femeile actori 7:35 Pavel nu ne prezintă aceste învăţăt­uri sunt doar, ba intrând, ba ieşind de pe ea, căci cu scopul de a ne pune pe grumaz un jug sau multe roluri îi este dat omului să joace în un sistem rigid. Mai degrabă, el îi sfătu­ieşte viaţă!“ (traducere după textul englez: As You pe credincioşi cu privire la acele lucruri care Like It, Cum vă place, II, 7, n.tr.). le pot fi de folos, pentru ca atunci când medi- 7:32 Pavel vrea să-i vadă pe creştini trăind tează la viaţa lor şi la slujirea lor pentru fără griji – adică fără acele griji de care s-ar Domnul, ei să poată cântări călăuzirea Lui în

594 1 Corinteni lumina tuturor acestor îndrumări. Atitudinea păcătuieşte. Să se căsător­ească! Dar cel care apostolului este că celibatul e o stare bună, rămâne statornic în inima lui, şi nu este forţat de întrucât îi dă cuiva prilejul de a-L sluji pe nevoie, ci are stăpânire peste voinţa lui şi a hotă- Domnul fără să fie distras de alte lucruri. În rât în inima lui să-şi păstreze virginitatea, bine ceea ce-l priveşte pe Pavel, credinciosul e liber face. Astfel, cine se căsătoreşte bine face; iar cine să aleagă dacă vrea să se căsătorească sau nu se căsătoreşte, şi mai bine face. dacă vrea să rămână celibatar. Apostolul nu do­reşte să le întindă o cursă, după cum nu Aşadar, examinând mai cu luare aminte vrea să-i înrobească. versetul 36, vom spune că sensul lui este 7:36 Versetele 36-38 sunt poate cele mai următorul: dacă un om a ajuns la vârsta depli- răstălmăcite versete din întregul capitol, ba nei maturităţi şi consideră că nu posedă darul poate chiar din întreaga epistolă, de către un stăpânirii, nu păcătuieşte dacă se căsătoreşte. număr surprinzător de mare de oameni. El resimte nevoia de a proceda astfel şi, prin Explicaţia cel mai des vehiculată este urmă­ urmare, e bine să facă ce doreş­te, în acest caz, toarea: pe vremea lui Pavel, bărbatul avea un adică să se căsătorească. grad foarte mare de control asupra familiei 7:37 Dar dacă un bărbat s-a hotărât să-L sale. Prin urmare, el decidea dacă fiicele lui se slujească pe Domnul fără să fie distras de măritau sau nu, acestea neputând hotărî singu- vreun lucru, şi dacă posedă suficientă stăpân­ire re în această privinţă. Aşadar, potrivit acestei de sine, încât să nu fie nevoit să se căsăto- explicaţii, dacă un om refuză să le permită rească, dacă s-a hotărât să rămână în starea de fiicelor sale să se căsătorească, asta e bine, dar celibat, datorită dorinţei de a-L slăvi pe dacă le lasă să se mărite, nu păcătuieşte prin Dumnezeu prin slujirea sa, atunci bine a pro- această decizie. cedat. Numai că o atare explicaţie este aproape 7:38 Concluzia este că cel care se căsăto­ lipsită de sens, în lumina îndrumărilor date reşte26 bine face, iar cine nu se căsătoreşte, copiilor lui Dumnezeu cu referire la epoca în pentru a-L putea sluji pe Domnul mai mult, şi care trăim. În plus, acest mod de a interpreta mai bine face. versetele 36-38 contravine contextului întreg­ului 7:39 Ultimele două versete din acest capi- capitol, fiind o explicaţie îngrozitor de confu- tol cuprind sfaturi adresate văduvelor. O soţie ză. este legată prin lege de soţul ei, atâta timp Ediţia Revised Standard Version traduce cât trăieşte acesta. Legea din acest verset este cuvântul „fecioară“ cu termenul „logodnic­ă“. legea căsătoriei, instituită de Dumnezeu. Dacă În lumi­na acestei traduceri, ar însemna că moare soţul unei femei, ea este liberă să se dacă un bărbat se căsătoreşte cu logodnica sa, căsătorească cu un alt om. Adevărul acesta nu păcătuieşte; dar dacă se abţine de la căsăto­ este enunţat şi la Romani 7:1-3, unde se arată ria cu ea, asta ar fi şi mai bine. Iarăşi, o atare că moartea desface legătura căsniciei. Dar interpretare e plină de dificultăţi. apostolul adaugă aici calificativul că ea este În comentariul său asupra cărţii 1 Corin­ liberă să se căsător­ească cu cine doreşte, dar teni, William Kelly oferă o altă interpretare, numai în Dom­nul. În primul rând, versetul ne care pare să aibă multă justeţe. Kelly crede că spune că omul cu care se căsătoreşte această termenul parthenos din greacă (fecioară) ar soră trebuie să fie creştin dar sensul versetului putea fi tradus şi prin „virginitate“25 (cum, de nu se opreşte aici. În Domnul înseamnă: altfel, l-a tradus Azimioară, în versiunea sa, n. „după voia Domnului“. Cu alte cuvinte, ea tr.). Cu alte cuvinte, textul nu s-ar referi la s-ar putea căsători cu un creştin, şi totuşi să fiicele virgine ale unui om, ci la propria sa nu procedeze după voia Domnului. Ea trebuie virginitate. Conform acestei interpretări, textul să ceară călăuzirea Domnului în acest aspect afirmă că, dacă un om rămâne în starea de important din viaţa ei, căsătorindu-se cu bărba- celibat, bine face, dar dacă se hotărăşte să se tul pe care i l-a rânduit Domnul. căsătorească, nu păcătuieşte. 7:40 Vorbind din nou cu francheţe, Pavel John Nelson Darby adoptă aceeaşi inter­ afirmă că o văduvă e mai fericită dacă ră­mâne pretare în a sa New Translation: necăsătorită. Această afirmaţie nu contrazice textul de la 1 Timotei 5:14, unde Pavel îşi Dar dacă cineva crede că se poartă nepotrivit faţă exprimă părerea că văduvele mai tinere ar de virginitatea sa şi dacă a trecut de floarea vâr- trebui să se recăsătorească. Aici, la 1 Corinteni stei, şi nevoia o cere, să facă ce doreşte, căci nu 7:40, el exprimă ideea generală, pe când la 1

1 Corinteni 595 Timotei se referă la un caz concret. cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideş- Apoi apostolul adaugă: „Cred că şi eu am te [edifică], vrând să spună prin asta că sim- Duhul lui Dumnezeu“. Unii au interpre­tat pla cunoaştere nu constituie în sine un îndru- greşit acest verset, în sensul că Pavel nu ar fi mar suficient în aceste chest­iuni. Dacă cunoaş- fost sigur când a rostit aceste cuvinte! Din terea ar fi singurul princi­piu la care s-ar recur- nou, protestăm vehement împotriva oricărei ge, ea ar conduce la mândrie. În realitate, în interpretări de acest fel. Nu există nici un toate aceste chestiuni creştinul trebuie să facă motiv pentru a pune sub semnul îndoielii apel nu numai la cunoştinţă, ci şi la dragoste. inspiraţia acestui text redactat de Pavel. Mai Cu alte cuvinte, nu trebuie să ţină cont doar degrabă, vom spune că apostolul recurge aici de ceea ce-i este îngăduit lui, ci şi de bunăsta- la procedeul ironiei. Apostolia sa fusese con- rea altora. testată de unii din corinteni, care susţineau că 8:2, 3 Iată cum parafrazează Vine verse­tul vorbesc sub inspiraţia Domnul­ui. Dar Pavel 2: „Dacă un om îşi închipuie că a dobând­it afirmă, de fapt: „Orice ar spune alţii despre cunoştinţa deplină, atunci înseamnă că nici nu mine, eu cred că am Duhul lui Dumnezeu. Ei a început, de fapt, să ştie cum se poate câşti- susţin că au Duhul lui Dumnezeu. Nu cred ga aceasta“. Fără dragoste nu poate exista o însă că pot merge până într-acolo încât să cunoaştere adevărată. Pe de altă parte, dacă susţină că ei deţin monopo­lul asupra Duhului cineva Îl iubeşte pe Dum­nezeu, acela este Sfânt“. cunoscut de El în sensul că Dumnezeu îl Noi ştim însă că Pavel, într-adevăr, a avut aprobă. Pe de o parte, desi­gur, Dumnezeu îi Duhul [lui Dumnezeu] în tot ce a scris pen- cunoaşte pe toţi oamenii, dar pe de altă parte, tru noi şi că drumul spre fericirea noastră El îi cunoaşte în mod deosebit pe cei ce sunt constă în a urma îndrumările sale. credincioşi. Dar aici termenul „a cunoaşte“ are B. C u privire la consumul alimentelor închi- conotaţia de „a fi aprobat“ sau „a câştiga bunăvoinţa cuiva“. Aşadar, dacă cineva va lua nate idolilor (8:1–11:1) deciziile sale privitoare la chestiuni cum ar fi În secţiunea 8:1–11:1 Pavel se ocupă de consumul alimentelor închinate idolilor, por- chestiunea consumului de alimente oferite ido- nind de la dragostea sa pentru Dumnezeu şi lilor – o problemă reală de care se lo­veau cei pentru aproapele, şi nu doar pe baza cunoştin- întorşi de curând la Cristos, proven­ind dintr-un ţei sale, atunci persoan­a respectivă va câştiga fond păgân. Se întrezărea posibilitatea ca aceş- bunăvoinţa lui Dum­nezeu. tia să fie, la un moment dat, invitaţi să partici- 8:4 Cât priveşte lucrurile jertfite idolil­or, pe la o ceremonie ţinută într-un templu credincioşii ştiu că un idol nu este un dumne- [păgân], unde s-ar fi servit la masă alimente zeu adevărat şi că nu are putere, cunoştinţă închinate anterior idolilor. Sau poate că, mer- sau dragoste. Pavel nu neagă aici existenţa gând la piaţă pentru a-şi face cumpărăturile, ar idolilor, întrucât el era conştient de existenţa descoperi că măcelar­ul vindea carne ce fusese unor asemenea obiecte sculptate din lemn sau închinată anterior idolilor. Desigur, asta nu piatră. Mai târziu el recunoaşte că în spatele schimba calitatea cărnii, dar oare îi era îngădu- acestor idoli se află puteri demonice. Dar ceea it unui creştin să cumpere această carne? Sau, ce subliniază el aici este că zeii pe care pre- să luăm cazul unui creştin care a fost invitat tind aceşti idoli că-i reprez­intă nu există în la masă într-o familie în care se serveşte hrană realitate. Nu este decât un singur Dumn­ ezeu, închinată anterior unei zeităţi idoleşti. Dacă adică Dumnezeu şi Tatăl Domn­ului nostru acel creş­tin era conştient de acest lucru, mai Isus Cristos. avea el dreptul să consume alimentele respec- 8:5 Pavel recunoaşte că există mulţi aşa- tive? Aşadar, în acest pasaj, Pavel se ocupă de numiţi „dumnezei“ în mitologia păgână, cum aceste chestiuni. ar fi Jupiter, Juno şi Mercur. Unii din aceşti 8:1 Apostolul afirmă, pentru început, că în zei locuiau, chipurile, în cer, pe când alţii, ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, atât cum ar fi Ceres şi Neptun, locuiau aici pe corintenii, cât şi el însuşi aveau cunoştinţă, pământ. În acest sens, sunt mulţi „dum­ acest subiect nefiindu-le total străin. De pildă, nezei“ şi mulţi „domni“, adică fiinţe mito­ ştiau cu toţii că simplul act al jertfirii unei logice cărora li se închină oamenii şi de care bucăţi de carne idolilor nu schimba cu nimic sunt robiţi. calitatea ei. Aroma şi valoarea ei nutritivă nu 8:6 Credincioşii ştiu că este un singur se modificau cu nimic. Dar Pavel arată că Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate şi pen-

596 1 Corinteni tru care trăim şi noi. Asta înseamnă că „Tot ce nu vine din credinţă este păcat“ (Rom. Dumnezeu, Tatăl nostru, este Izvorul sau 14:23). Creatorul tuturor lucrurilor şi că noi am fost 8:8 Nu hrana în sine contează la Dumne­ creaţi pentru El. Cu alte cuvinte, El este sco- zeu. Abţinerea de la consumul anumitor ali- pul existenţei noastre, ţelul suprem al vieţii mente nu ne acordă un loc special în bunăvo- noastre. De asemenea, ştim că există un sin- inţa lui Dumnezeu, după cum nici consumul gur Domn, adică Isus Cristos, prin care sunt acestor alimente nu ne face să fim creştini toate lucrurile şi prin Care trăim noi. mai buni. Sintagma prin care sunt toate lucrurile Îl 8:9 Numai că, pe când nu am câştiga descrie pe Domnul Isus ca Medi­ator sau foarte mult prin consumul acestor alimente, Agent al lui Dumnezeu, iar sintag­ma prin am avea, în schimb, mult de pierdut, dacă prin Care trăim noi arată că prin El am fost creaţi asta l-am face pe un creştin slab să se potic- şi răscumpăraţi. nească. În acest punct trebuie să inter­vină Când Pavel spune că este un singur principiul dragostei. Un creştin are libertatea Dumnezeu, Tatăl şi un singur Domn Isus de a consuma carne ce a fost jertf­ită anterior Cristos, nu afirmă că Domnul Isus Cristos nu idolilor, dar ar fi o mare greşea­lă, dacă prin ar fi Dumnezeu, ci arată doar rolurile pe care consumul acestei cărni el ar leza un frate sau le-au îndeplinit aceste două Persoane ale o soră care sunt slabi. Dumnezeirii în procesul creaţiei şi al răscum- 8:10 Pericolul constă în a-l încuraja pe un părării. frate slab să procedeze împotriva con­ştiinţei 8:7 Dar nu toţi creştinii – şi, în special, sale, atunci când acesta îl vede pe un alt creş- noii convertiţi – înţeleg libertatea de care au tin făcând o faptă ce lui i se pare neîngă­duită. parte în Cristos Isus. Întrucât ei provin din În acest verset, apostolul con­damnă statul la medii păgâne, în care se practică idolat­ria, şi masă într-un templu de idoli, datorită efectu- întrucât ei înşişi s-au obişnuit cu idolii, ei cred lui pe care l-ar produce asupra altora. Desigur, că au comis un act de idolatrie, atunci când prin statul la masă într-un templu de idoli consumă carne jertfită unui idol. Asta pentru Pavel se referă la o manifestaţie, o festivitate că, în opinia lor, un idol este o realitate şi, sau o nuntă. Sub nici o formă nu ar fi îngă- întrucât conştiinţa lor este slabă, se întinează. duit ca un creştin să mănânce la masă într-un Sintagma slabă nu înseamnă slăbiciune asem­ enea templu, dacă în cadrul acelei festivi­ fizică, nici slăbiciune spirituală, ci se referă la tăţi s-ar practica orice formă de închinare la cei ce manifestă o scrupulozitate ieşită din idoli – activitate pe care Pavel o condamnă în comun faţă de lucruri lipsite de conţinut moral. capitolul 10:15-26. Sintagma: dacă te vede De pildă, din punctul de vedere al lui cineva pe tine, care ai cunoştinţă înseamnă Dumnezeu, creştinul nu comite un păcat când dacă te vede cineva pe tine, care ai măsura consumă carne de porc. Alta era situaţ­ia pen- deplină a li­bertăţii creştine, şi care ştii că car- tru iudeul din Vechiul Testament, pentru care nea jert­fită idolilor nu este curată sau necurată era păcat să mănânce carne de porc, dar creş- în sine, etc. Principiul important ce se desprin­ tinul din epoca nou-testamen­tală este pe deplin de de aici este că nu trebuie să ţinem seama liber să se hrănească cu această carne. Dar un doar de efectul pe care îl are o atare acţiune iudeu ce s-a convertit la creştinism ar putea asupra noastră, ci – lucru şi mai important – avea scrupule faţă de o atare acţiune, conside- de efectul pe care îl va avea produce a­supra rând că este păcat să stea la masă şi să altora. mănânce friptură de porc. Biblia îl numeşte pe 8:11 Cineva ar putea să facă paradă de acesta un frate slab, adică unul care nu benefi- cunoştinţa pe care o posedă cu privire la ciază de toată libertatea pe care i-o acordă ceea ce îi este îngăduit unui creştin, într-o creştinismul. Şi, trebuie precizat, că dacă aces- manieră care l-ar face pe un frate în Cristos ta consumă carne de porc, fiind convins că nu să se poticnească. Când se spune în acest ver- are voie s-o consume, atunci în cazul lui s-ar set că acesta va pieri, asta nu se referă la comite un păcat dacă ar trece totuşi peste pierderea mântuirii sale veşnice, ci doar la conştiinţa lui, mâncând carne de porc. Asta se pierderea bunăstării sale. Mărturia unui astfel înţelege prin sintagma: conştiinţa lor, fiind de frate slab ar fi periclitată, iar viaţa lui ar fi slabă, se întinează. Dacă mă mustră conştiinţa negativ afectată, pierzându-şi capacitatea de a cu privire la o anumită faptă, şi totuşi eu fi utilă pentru Dumnezeu. Gravitatea extra­ săvârş­esc această faptă, atunci am păcătuit. ordinară pe care o implică lezarea unui aseme-

1 Corinteni 597 nea frate slab în Cristos reiese şi din cuvintele: să formeze subiectul următoarelor două capito- pentru care a murit Cristos. Conform argu- le. Pavel face aici doar o parantez­ă, oferind mentului clădit de Pavel, din moment ce propriul său exemplu de renunţar­e de sine, Domnul Isus Cristos l-a iubit pe acest om atât spre binele altora, prin faptul că a fost gata să de mult încât a fost gata să moară pentru El, renunţe la dreptul ce i se cuve­nea de a fi noi nu avem voie să con­templăm măcar vreo întreţinut financiar de alţii, ca apostol – această acţiune ce ar putea pe­riclita progresul său spi- renunţare fiind în conform­ itate cu principiul ritual sau l-ar face să se poticnească. Nu se stabilit la 8:13. Deci capitolul 9 este strâns merită să comitem o faptă atât de gravă, doar legat de capitolul 8. pentru nişte felii de carne! 9:1 După cum ştim, la Corint erau unii 8:12 Nu se pune doar problema păcătui­rii care contestau autoritatea lui Pavel, spunând că împotriva unui frate în Cristos sau lezării con- el nu făcea parte din rândul celor doispre­zece ştiinţei lui slabe, ci o atare acţiune ar constitui şi, prin urmare, nu era un apostol auten­tic. La un păcat comis chiar împotriva lui Cristos, care Pavel răspunde că este liber de orice căci tot ce facem celui mai mic [mai neîn- autoritate umană, fiind un apostol veridic al semnat] dintre fraţii Lui, Lui i-am făcut! Tot Domnului Isus. Afirmaţia lui se întemeiază pe ce vatămă unul din mădularele Trupului va două fapte: Mai întâi, el L-a văzut pe Isus vătăma şi Capul. Vine arată că în tratarea fie- Cristos Domnul nostru în înviere. Asta a căreia dintre aceste teme, apos­tolul îi ajută pe avut loc pe drumul Damascul­ui. De asemenea, cititori să privească lucrurile în lumina morţii Pavel îi citează pe corin­teni, ca dovadă eloc- ispăşitoare a lui Cristos. Barnes spune: „Este ventă a apostoliei sale, întrebând: „Oare nu un apel ce izvorăşte dintr-o dragoste profundă, sunteţi voi lucrarea mea în Domnul?“ Dacă plină de duioşie, din înseşi sufe­rinţele şi suspi- se mai îndoiau de calitatea sa de apostol, nu nele Fiului lui Dumnezeu, pe când murea pe aveau decât să se cerceteze pe ei înşişi. Erau cruce“.27 Păca­tul împotriva lui Cristos este ei mântuiţi? Bineînţeles că erau! – ar fi răs- numit de Godet: „cea mai mare crimă posibi- puns ei. Ei bine, atunci, cine i-a îndrumat spre lă“. Deci, fiind conştienţi de acest lucru, trebu- Cristos? Desigur, apostolul Pavel! Aşadar, ei ie să fim cu multă băgare de seamă, cercetân- înşişi constituiau dovada faptului că Pavel este du-ne acţiunile în lumina efectului pe care îl un apostol autentic al Domnului. vor produce asupra altora, abţinându-ne de la 9:2 Poate că alţii nu-i recunoşteau calita­tea orice lucru care l-ar putea leza pe un frate. de apostol, dar corintenilor nu le era permisă 8:13 Întrucât este păcat împotriva lui o astfel de greşeală, întrucât ei constituiau Cristos să-l faci pe un frate să se poticneas­că, pecetea apostoliei sale în Dom­nul. Pavel afirmă că el nu va mai mânca carne, 9:3 Versetul 3 se referă, probabil, la ceea dacă această acţiune l-ar face pe fratele lui să ce se petrecuse deja (şi nu la ceea ce urmea­ se poticnească. Lucrarea lui Dumnezeu în ză, cum reiese din punctuaţia ediţiei NKJV). viaţa altei persoane este mult mai importantă Pavel spune că spusele sale constituie apăra­rea decât o friptură la cuptor! Deşi chestiunea ali- sa în faţa celor care îl examinează sau pun mentelor jertfite idolilor nu constituie o pro­ sub semnul îndoielii autoritatea sa de apostol. blemă pentru majoritatea creştinilor din zilele 9:4 În versetele 4-14, apostolul discută noastre, principiile pe care ni le oferă Duhul dreptul ce i s-ar cuveni de a fi întreţinut lui Dumnezeu în acest pasaj au o valoare financiar de alţii, în calitatea sa de apostol. Ca permanentă. În vremea de acum există multe unul pe care l-a trimis Domnul Isus, Pavel lucruri în viaţa unui creşt­in care, deşi nu sunt avea dreptul să primească o remunera­ţie din interzise de Dumnezeu, ar constitui o pricină partea credincioşilor. Dar el nu a uzat întot- de poticnire pentru alţi creştini mai slabi, fiind, deauna de acest drept, ci adesea a munc­it cu prin urmare, lucruri de care ne putem lipsi. mâinile sale, în meseria de confecţio­nare a Deşi poate că am avea dreptul să participăm corturilor, pentru ca astfel să le poată vesti la aceste activit­ăţi, avem însă dreptul şi mai bărbaţilor şi femeilor Evanghelia fără plată. mare de a renunţa la ele, în favoarea bunăstă- Cum era şi de aşteptat, criticii lui au profitat rii spiritua­le a celor pe care îi iubim în de asta, sugerând că la baza deciziei de a nu Cristos: fraţii şi surorile noastre de credinţă. accepta remuneraţie ar fi stat con­ştiinţa faptu- La prima vedere, s-ar părea că în capitol­ul lui că Pavel nu este un apostol adevărat. Pavel 9 apostolul Pavel abordează o nouă temă. Dar se ocupă de acest subiect, punând întrebarea: problema alimentelor jertfite idolilor continuă „N-avem noi dreptul să mâncăm şi să bem?

598 1 Corinteni – adică, fără să trebui­ască să muncim pentru exemple din Vechiul Testament. El pare să asta? Oare nu ni se cuvine nouă să fim între- spună: „Oare sunt eu nevoit să mă rezum la ţinuţi de biserică?“ temeiurile pe care mi le oferă lucrurile din 9:5 N-avem noi dreptul să ducem cu noi o viaţa actuală, cum ar fi războiul, agri­cultura soră ca soţie, cum fac ceilalţi apos­toli, şi fraţii sau păstoritul? Nu spune Scriptura acelaşi Domnului, şi Chifa? Probabil unii din criticii lucru? lui Pavel susţineau că el nu s-a căsătorit toc- 9:9 La Deuteronom 25:4 se spune clar că mai pentru că se temea că el şi soţia lui nu ar gura boului care treieră grâul nu trebuie lega- fi beneficiat de suportul finan­ciar al bisericilor. tă. Cu alte cuvinte, animalul folosit la seceriş Petru şi ceilalţi apostoli erau căsătoriţi, cum trebuie lăsat să se înfrupte din o parte a roa- erau, de altfel, şi fraţii Domnului. Aici apos- delor. De boi Se ocupă Dumnezeu aici? tolul afirmă că şi el ar fi avut acelaşi drept de Adevărul e că Dumnezeu se îngrijeşte şi de a se căsători şi a beneficia de sprijinul financi- boi, dar El nu a lăsat ca aceste lucruri să fie ar al creştinilor, atât pentru el, cât şi pentru aşternute în Vechiul Testament doar de dragul soţia lui. Sintag­ma: „să ducem cu noi o soră unor animale necuvântătoare, ci la mijloc s-a ca soţie [o soţie credincioasă]“ se referă nu aflat un principiu spiritual, pe care trebuie să-l numai la dreptul de a se căsători, ci şi la aplicăm în viaţa şi în slujirea noastră. dreptul soţu­lui şi soţiei de a beneficia de spri- 9:10 Sau vorbeşte înadins pentru noi? La jin finan­ciar. Fraţii Domnului se referă pro- care vom răspunde printr-un „da“ apăsat, căci babil la fraţii Săi vitregi, în sens pământesc într-adevăr binele nostru l-a avut Dom­nul în sau poate la verii Săi. Textul nu conţine solu- vedere, când a lăsat să fie scrise aceste cuvin- ţia integrală a problemei, deşi din alte versete te. Când un om se apucă de arat, el o face cu din Biblie deducem că Maria a mai avut şi gândul că va fi remunerat pentru asta. Tot aşa, alţi copii, după Primul ei născut, Isus (Luca când un om treieră, el trebuie să fie convins 2:7; vezi Mat. 1:25; 12:46; 13:55; Marcu 6:3; că va avea parte, ca răsplată, de o parte a Ioan 12:12; Gal. 1:19). recoltei. Sluji­rea creştină se aseamănă cu aratul 9:6 Se pare că Barnaba, ca şi Pavel, lucra- şi treierat­ul, întrucât Dumnezeu a decretat ca se, acoperindu-şi singur nevoile materiale, în cei ce sunt angajaţi în aceste aspecte ale sluji- paralel cu vestirea evangheliei. Pavel pune rii pentru Domnul să nu trebuiască să se între­ întrebarea dacă ei doi nu au dreptul să renunţe ţină singuri. la muncă, în scopul vestirii Evangheliei, asin- 9:11 Pavel se defineşte pe sine ca unul gurându-li-se întreţinerea de către copiii lui care a semănat... cele duhovniceşti între creş- Dumnezeu. tinii de la Corint. Cu alte cuvinte, el a venit la 9:7 Apostolul şi-a întemeiat primul argu- Corint predicându-le Evanghelia şi predându-le ment, referitor la dreptul său de a fi întreţinut adevăruri spirituale de mare preţ. Întrucât aşa financiar, pe exemplul celorlalţi apostoli. Acum stau lucrurile, li se cere oare prea mult ca ei el sprijină acest argument cu temeiuri luate să aibă grijă, la rândul lor, de nevoile sale din domeniul relaţiilor umane. Astfel, un ostaş financiare sau de alte aspecte materiale? nu va fi trimis să lupte pe front pe cheltuiala Principiul care stă la baza acestui argument lui. Tot aşa, cine sădeşte o vie se poate aştep- este că „remuneraţia pe care o primeşte un ta să fie răsplătit din rodul ei. Iar un păstor nu predicator este cu mult inferioară prestaţiei sale poate fi trimis să păzească turma, fără să aibă de mare valoare. Beneficiile materiale sunt dreptul de a se hrăni şi el din laptele obţinut. neînsemnate, când sunt puse alături de binecu- Deducem că slujirea creştină se aseamănă cu vântările spiritua­le“. războiul, cu agricultura şi cu viaţa de păstor, 9:12 Pavel era conştient că biserica de la ea presupu­nând lupta împotriva vrăjmaşului, Corint îi întreţinea pe alţi predicatori ce-şi des- îngrijirea pomilor lui Dumnez­eu şi slujirea făşurau activitatea în acel oraş. Corintenii recu- oilor Sale, pe care le păstorim sub oblăduirea noşteau astfel obligaţia lor faţă de alţii, dar nu Marelui Păstor. Dacă oame­nii, încă din zorii şi faţă de apostolul Pavel, ceea ce-l determină istoriei, au recunoscut dreptul celor ce se să întrebe: „Dacă alţii au parte de acest drept îndeletni­cesc cu asemenea ocupaţii în folosul asupra voastră, nu îl avem noi cu mult mai obştei, de a fi întreţinuţi de societate, cu cât mult?“ Dacă ei recunoşt­eau dreptul altora de a mai mult au acest drept cei ce-L slujesc pe fi întreţinuţi finan­ciar, oare nu s-ar fi cuvenit ca Dom­nul! tatăl lor în cele duhovniceşti să aibă şi el, [chiar 9:8 Pavel îşi sprijină argumentul şi cu în măsură mai mare] acest drept? Negreşit,