Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

Matei 99 Mai întâi el a spus: „Prietene, ţie nu-ţi fac vor înregistra surprize la împărţirea răsplăţilor. nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu Unii, care au crezut că vor fi pri­mii, vor fi, în un leu (dinar, în original, n.tr.)? Ia-ţi ce ţi se realitat­e, ultimii, deoarece slujirea lor a fost cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi aces- inspirată de mând­rie şi de ambiţii egoiste. Al- tuia din urmă ca şi ţie“. Primul se tocmise ţii, care au slujit din dragoste şi recunoşt­inţă, pentru un dinar pe zi şi a primit exact plata vor fi onoraţi peste măsură. asupra căreia s-a înţeles cu stăpânul viei. Cei- lalţi s-au aruncat asupra harului gospodarului Faptele pe care le credeam meritorii şi au primit har. Harul este mai bun decât dreptatea. Mai bine să laşi chestiunea răsplăţi- El ne va arăta că nu fuseseră decât păcat. lor pe seama Domnul­ui, decât să te târguieşti cu El. În schimb, gesturi mărunte, pe care le-am dat 20:15 Atunci gospodarul a întrebat: „Nu pot să fac ceea ce vreau cu ce-i al meu?“ În- uitării văţătura care se desprinde de aici este, desi­gur, faptul că Dumnezeu este suveran. El poate fa- El ne va arăta că au fost făcute pentru El. ce ce vrea. Şi tot ceea ce găseşte El de cuvi- inţă să facă va fi întotdeauna bun, drept şi –Autor anonim corect. Gospodar­ul a adăugat apoi: „Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?“ Întreba- J. C u privire la moartea şi învierea Sa rea aceasta scoate la iveală trăsătura vicleană (20:17-19) din firea omenească. Cei care au început lu- crul la şase dimineaţa au primit exact ceea ce E evident că Domnul părăsea acum ţinutul meritau, dar au fost cuprinşi de gelozie, deoa- Pereea, urmând să se îndrepte spre Ierusalim, rece alţii au primit exact aceeaşi plată, pentru prin Ierihon (vezi versetul 29). Încă o dată, El o muncă care a durat mult mai puţine ore. i-a luat pe cei doisprezece deoparte să le ex- Mulţi dintre noi trebuie să recunoaştem că am plice ce se va întâmpla după ce vor ajunge în gândit la fel, consider­ând această modalitate de Cetatea Sfântă. El avea să fie trădat de mai plată cam ned­reaptă, nu-i aşa? Asta înseamnă marii preoţilor şi de cărtu­rari – o referire însă că în împărăţia cerurilor va trebui să a- evidentă la perfi­dia lui Iuda. Apoi avea să fie doptăm un mod cu totul nou de a gândi. Va condamnat la moarte de liderii evreilor. Nedis- trebui să renunţăm la spiritul nostru lacom, punând de autoritat­ea de a aplica pedeapsa comp­eti­tiv, şi să gândim ca Domnul nos­tru. capita­lă, ei aveau să-L dea pe mâna Neamuri- Gospodarul ştia că toţi oamenii aceş­tia lor (a romanilor). El avea să fie batjocorit, bi- aveau nevoie de bani şi, prin urmare, i-a plătit ciuit şi răstignit. Dar moartea nu-L va putea după nevoia lor, mai degrabă decât după lăco- ţine captiv, ci El va învia a treia zi. mia lor. Nimeni nu a primit mai mult decât a meritat, dar toţi au primit sufi­cient cât să aco- K. Cu privire la poziţia în cadrul împărăţ­iei pere nevoile lor şi ale familiil­or lor. După Ja- (20:20-28) mes Stewart, învăţă­tura care se desprinde din această pildă este că persoa­na „care se gân- Ce trist e să vedem manifestările firii ome- deşte să se târguiască cu privire la răsplata fi- neşti! N-a trecut decât foarte puţin timp de nală întot­deauna va greşi, iar bunătatea şi în- când Domnul a prezis suferinţa şi moartea Sa, durarea lui Dumnezeu vor avea întotdeauna şi discipolii Săi au şi început să se gând­ească ulti­mul cuvânt de spus, cuvânt care nu va pu- mai mult la propria lor glorie, decât la suferin- tea fi combătut“.39 Cu cât studiem mai mult ţele Sale. parabola în această lumină, cu atât mai mult ne dăm seama că este nu numai dreaptă, ci şi Prima dată când a prezis Cristos suferin­ţele de minunată. Cei care au fost angajaţi la şase di- care avea să aibă parte, anunţul a generat un pro- mineaţa trebuiau să consi­dere o recompensă în test din partea lui Petru (16:22); a doua oară când plus: privile­giul de a-l sluji pe un stăpân aşa a prezis Domnul aceste lucruri, vestea a fost ur- de minunat, toată ziua. mată imediat de întrebările ucenicil­or: „Cine este 20:16 Isus a încheiat parabola cu cuvin­ cel mai mare...?“ Dar a treia oară când prez­ice tele: „Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi Domnul suferinţele şi moartea Sa, răspunsul uce- cei dintâi vor fi cei din urmă“ (vezi 19:30). Se nicilor parcă le întrece pe cele două precedente, căci Iacov şi Ioan îşi fac cunoscută ambiţia lor. Ei şi-au închis ochii la toate prevenirile faţă de necazul care se apro­pia, deschizându-i doar la gloria promisă – trădând astfel o concepţie greşi- tă, materialistă cu privire la Împărăţie (Daily No- tes of the Scripture Un­ion).

100 Matei 20:20, 21 Mama lui Iacov şi a lui Ioan a 20:25-27 Situaţia care s-a creat I-a dat ven­it la Domnul, cerând ca fiii ei să poată Domnului prilejul de a face revoluţionara afir- şedea de o parte şi de alta a Lui, în împă­ maţie cu privire la măreţia în împărăţia Sa. răţie. A fost meritul ei de a fi dorit ca fiii ei Neamurile concep măreţia în termenii stăpâni- să stea cât mai aproape de Isus, şi de a nu-şi rii şi domniei. În împărăţia lui Cristos însă, fi pierdut încrederea că într-o zi El avea să măreţia se manifestă prin slujire. Ori­c­ine aspiră dom­nească. Dar ea nu a înţeles criteriile care la măreţie trebuie să devină un slujitor şi ori- stau la baza acordării de onoruri în împără­ţie. cine doreşte să fie cel dintâi trebuie să fie rob. Marcu afirmă că fiii au formulat ei înşişi această cerere (Marcu 10:35); poate că au fă- 20:28 Fiul Omului este exemplul desă­ cut-o la îndemnul ei sau poate că atât ea, cât vârşit de slujire umilă, Care a venit în lume şi cei doi s-au apropiat împre­ună de Domnul. nu pentru a I se sluji, ci pentru ca El Însuşi Nu există nici o contrad­icţie între textul de la să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de Matei şi cel de la Marcu. răscu­mpă­rare pentru mulţi. Întreg scopul 20:22 Drept răspuns, Isus le-a spus că ei Încarnă­rii poate fi rezumat în două verbe: să nu ştiau ce cer. Ei doreau o cunună fără cru- slujeas­ că şi să dea. Este uimitor să vedem ce, un tron fără altarul jertfei, gloria fără sufe- cât de mult S-a smerit Domnul nostru prea- rinţa care conduce la ea. Prin urmare, Domnul mărit, cobor­ându-Se în ieslea Betleem­ ului şi i-a întrebat direct: „Puteţi voi bea paharul pe apoi duc­ându-Se la cruce. Măreţia Sa s-a care am să-l beau Eu?“ Nu ne este greu să manifes­tat în profunz­imea smeririi Sale. Şi tot înţelegem ce a însemnat paharul, căci Dom- aşa ar trebui să fie şi cu noi. nul tocmai îl desc­risese în versetele 18 şi 19. El Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpă­rare El trebuia să sufere şi să moară. pentru mulţi. Moartea Sa a împlinit toate ce­ Iacov şi Ioan au afirmat că vor putea lua rinţele neprihănirii lui Dumnezeu în pri­vinţa parte la suferinţele Sale, deşi încrede­rea lor se păcatului. Ea a fost suficientă pentru a îndepărta baza mai mult pe râvnă, decât pe o cun­oaştere toate păcatele lumii, dar devine eficace numai reală a ceea ce avea să ur­meze. pentru cei care Îl acceptă ca Domn şi Mântui- 20:23 Isus i-a asigurat că aveau să bea, tor. Ai făcut tu acest lucru, iubite cititor? într-adevăr, din paharul Său. Iacov avea să L. Vindecarea celor doi orbi (20­:29-34) sufere martiraj, iar Ioan avea să fie prigonit şi 20:29, 30 Între timp, Isus a traversat Iorda- exilat pe Insula Patmos. În legătură cu aceas­ta, nul, din Pereea, ajungând la Ierihon. Pe când Robert Little scrie următoarele: „Iacov a murit părăsea oraşul, doi orbi I s-au adresat cu glas moarte de martir; Ioan a trăit moarte de mar- tare: „Ai milă de noi, o, Doamne, Fiul lui Da- tir“. vid!“ Faptul că I s-au adresat cu titlul ­„Fiul Apoi Isus a explicat că El nu putea să lui David“ dovedeşte că, deşi erau orbi fizic, acorde în mod arbitrar locuri de onoare în vederea lor spirituală era suficient de ageră împărăţia Sa; Tatăl stabilise temeiuri specia­le pentru a fi recunoscut în Isus pe Mesia cel de pe baza cărora să fie repartiz­ate aceste lo- promis. Orbii ar putea reprezenta rămăşiţa cre- curi. Ei considerau aceste locuri o chestiu­ne dincioasă a Israelu­lui orbit, care Îl va recu- de privilegii, acordate pe baza relaţiei lor cu noaşte că este Cristosul, când Se va întoarce Domnul, anume că, întrucât ei erau atât de să dom­nească (Is. 35:5; 42:7; Ro. 11:25, 26; 2 apropiaţi de Cristos, puteau pretinde locuri Cor. 3:16; Apo. 1:7). preferate. Dar aici nu era vorba de favoritism. 20:31-34 Mulţimea a încercat să-i reducă În planul lui Dumnezeu, locurile de la dreapta la tăcere, dar ei strigau către El şi mai tare. şi de la stânga Lui sunt acorda­te în funcţie de Când Isus i-a întrebat ce do­resc, ei nu s-au sufer­inţa îndurată pentru El. Aceasta înseamnă pierdut în generalităţi, aşa cum procedăm noi că onorurile principale în cadrul împărăţiei nu adesea, când ne rugăm, ci au trecut imediat la se limitează la creştinii primului secol, ci chiar subiect: „Doamne, să ni se deschidă ochii“. unii dintre noi, cei de azi, ar putea avea parte Ce­rerea lor concretă a primit un răspuns con- de ele, dacă suferim pentru Dom­nul. cret. Lui Isus I S-a făcut milă şi S-a atins de 20:24 Ceilalţi zece ucenici s-au supărat ochii lor. Şi îndată ei şi-au căpătat vede­rea şi foarte tare din pricina cererii fiilor lui Zebe- L-au urmat. dei. Probail, ei s-au mâniat deoarece ei înşişi Referitor la faptul că Isus S-a atins de ei, ar fi dorit să fie cei mai mari şi le era ciudă Gaebelein face următoarea observaţie perti­ că alţii, ca Iacov şi Ioan, le-au luat-o înainte! nentă:

Matei 101 Am aflat deja sensul obişnuit al vind­ecării prin fiicei Sionului: «Iată, Împăr­ atul tău vine la atingere, în Evanghelie. Oriunde Domn­ul vindec­ă tine blând şi călare pe un măgar, pe un mă- prin atinge­re, asta are legătu­ră, pe plan dis­ găruş, mânzul unui animal de povar㻓 pensaţional, cu prezenţa Sa person­ală pe pământ 21:6 După ce ucenicii şi-au aşternut hai- şi purtarea Sa plină de îndurare faţă de Israel. nele pe animale, Isus a încălecat pe mânz Când vindecă prin Cuvântul Său, fiind absent cu (Mar. 11:7) şi S-a îndreptat călare spre Ierusa- trupul... sau dacă este atins prin cred­inţă, aceasta lim. A fost un moment istoric. Con­form expli- se referă la perioada când El lipseşte de pe pă- caţiei lui Sir Robert Anders­on, cu aceasta s-au mânt, iar Neamurile care se apropie de El prin împlinit cele şaizeci şi nouă de săptămâni din credinţă sunt vindecate de El.40 profeţia lui Daniel (vezi calcul­ele sale, în car- tea sa, intitulată The Coming Prince, Prinţul Există dificultăţi în reconcilierea relatării pe Care Vine). Acum urma uciderea lui Mesia care o face Matei despre acest incident cu (Dan. 9:26). aceea de la Marcu 10:46-52 şi Luca 18:35-43; Intrând astfel în Ierusalim, călare, Domn­ul 19:1. Aici avem doi orbi; pe când, la Marcu şi Isus oferea o demonstraţie inten­ţionată, practi- Luca se aminteşte doar de unu. S-a avansat că, a faptului că este Mesia – exact aşa cum teoria conform căreia Marcu şi Luca ar fi po- declarase despre Sine. Lange remarc­ă următoa- menit doar pe acela dintre ei care era mai bi- rele: necunoscut, respectiv Bartimeu, în vreme ce Matei, întrucât şi-a redactat evan­ghelia pentru El împlineşte intenţionat o profeţie care, în vre- evrei, aminteşte de doi, acesta fiind număr­ul mea Sa, era unanim accept­ată ca fiind o referire minim necesar pentru ca o mărturie să stea în directă la Me­sia. Dacă anterior conside­rase decla­ picioare (2 Cor. 13:1). La Matei şi Marcu, se raţiile privitoare la dregă­toria Sa drept primejdioa- spune că incidentul a avut loc pe când Isus se, acum El consi­deră tăcerea pur şi simplu de părăsea Ierihonul. La Luca se spune că inci- neconc­eput... De aici încolo nu va mai fi posibil dentul a avut loc pe când se apropia de oraş. să se spună că El niciodată nu S-a declarat pe În realitate, existau două Ierihonuri, cel vechi Sine într-o manieră fără echivoc. Când, mai târ- şi cel nou, iar minunea vindecării a avut pro- ziu, Ierusal­imul avea să fie acuzat de a-L fi omo- babil loc pe când Isus părăsea primul dintre rât pe Mesia, acesta nu mai putea spune că Me- ele şi intra în al doilea. sia a omis să ofere un semn pe înţelesul tuturor.41 XII. P rezentarea Şi respingerea 21:7, 8 Domnul a intrat în cetatea Ierusa­ Regelui (cap. 21–23) lim pe un covor de haine şi ramuri de finic, în aclamaţiile mulţimii. Cel puţin pentru o cli- A. I ntrarea triumfală (21:1-11) pă, El era recunoscut ca Rege. 21:1-3 Suindu-Se de la Ierihon, Isus a 21:9 Mulţimile strigau: „Osana Fiului lui ajuns pe versantul de răsărit al Muntelui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Nu- Măslinilor, unde se aflau localităţile Beta­nia mele Domnului“. Evident, acest citat din şi Betfaghe. De acolo drumul ocolea partea Psalmul 118:25, 26 se referă la venirea lui de sud a Muntelui Măslinilor, co­bora în Valea Mesia. „Osana“ a însemnat iniţial „sal­vează lui Iosafat, traversa Pârâul Chedron şi urca din acum“. Poate că oamenii voiau să spună: nou, până la Ierusalim. „Salvează-ne de asupritorii noştri romani!“ Ul- Domnul a trimis doi ucenici în Beta­nia, terior termenul a dobândit sensul unei excla- ştiind dinainte că aceştia vor găsi o măgăriţă maţii de laudă. Ambele expresii, „Fiul lui Da- cu mânzul ei. Ei trebuiau să dezlege anima­lele vid“ şi „Binecuvântat este Cel ce vine în Nu- şi să le aducă la Isus. Dacă le va cere cineva mele Domnului“, arată limpede că Isus era socoteală, ei trebu­iau să explice că Domnul recunoscut ca Mesia. El este Cel Binecuv­ântat, avea nevoie de aceste animale. Atunci pro­prie­ care vine prin autoritatea lui Iehova, ca să tarul lor avea să le permită să le ia cu ei. împli­nească voia Lui. Poate că proprietarul Îl cunoştea pe Isus şi se Relatarea lui Marcu consemnează ca parte oferi­se dinainte să-L ajute. Sau poate că acest din aclamaţiile mulţimii expresia: „Binecuvân- episod demonstrează omniscienţa lui Isus şi tată este împărăţia tatălui nos­tru David, care autoritatea Sa supremă. Toate s-au petre­cut vine în numele Domnului“ (Marcu 11:10). exact aşa cum prezisese Dom­nul. De aici rezultă convingerea lor că împărăţia 21:4, 5 Preluarea animalelor a împli­nit pre- era pe punctul de a fi întem­ ei­ată, urmând ca zicerile profeţilor Isaia şi Zaharia: „Spu­neţi

102 Matei Cristos să ocupe tronul lui David. Strigând felul şi alte metode de strân­gere a banilor. Iar „Osana în locurile cele mai înalte“ mulţimea în viaţa noastră personală, există mereu nevoia chema cerurile să se alăture pământului în a-I lucrării curăţitoare a Domnului în trupurile aduce laude lui Mesia şi probabil mai era şi noast­re, care sunt temple ale Duhului Sfânt. un apel adre­sat Lui, să aducă salvare din ceru- C. Indignarea preoţilor şi a cărturari­lor rile cele mai înalte. Marcu 11:11 consemnează că, după ce a (21:14-17) intrat în Ierusalim, Isus S-a dus la templu – 21:14 În cadrul următor Îl găsim pe Dom- dar n-a intrat în templul pro­priu-zis, ci doar în nul vindecând orbii şi şchiopii din curtea tem- curtea sa. Aparent, era în casa lui Dumne­zeu, plului. Oamenii sărmani erau atraşi la El, ori- dar Domnul Isus nu se simţea acasă în tem- unde se ducea, iar El nu-i trimitea niciodată plul acesta, deoarec­e preoţii şi oamenii în ge- fără să le împlinească nevoia. neral refuzau să-I acorde locul ce I se cuve- 21:15, 16 Dar asupra Sa erau aţintiţi ochi nea. După ce a aruncat o scurtă privire în jur, plini de duşmănie. Şi când i-au auzit mai Mântuitorul S-a retras în Betania, cu cei doi­ marii preoţilor şi cărturarii pe copii aclamân­ sprezece. Era duminică seara. du-L pe Isus, drept Fiul lui David, s-au um- 21:10, 11 Între timp, în interiorul cetăţii se plut de mânie. manifesta o nedumerire cu privi­re la identita- Ei au spus: „Auzi ce spun aceştia?“ – ca tea Sa. Celor care întrebau li se răsp­undea şi când s-ar fi aşteptat ca El să-i oprească pe doar că El este Isus, proro­cul din Nazaretul copii de a I se adresa cu titlul de Mesia! Da- Galileii. De aici rezultă că prea puţini erau că Isus n-ar fi fost Mesia, atunci negreşit aceia care înţelegeau că El este Mesia. În mai acesta ar fi fost momentul potrivit să preci­zeze puţin de o săptămâ­nă, mulţi­mea instabilă avea acest lucru, odată pentru totdeauna! Dar din să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!“ răspunsul Lui reiese clar că aceşti copii au B. Curăţirea templului (21:12, 13) rostit adevăr­ul. Domnul a citat Psalmul 8:2 21:12 La începutul lucrării Sale publi­ce, din Septu­aginta: „Tu ai scos laude din gura Isus alungase spiritul comercial din zona tem- prun­cilor şi din gura celor ce sug“. Cu alte plului (Ioan 2:13-16). Dar acţiun­ile speculative cuvinte, dacă aceşti preoţi şi cărtur­ari, care se ale comercianţilor, prin perce­perea unei taxe cuvenea să ştie ce trebuie să facă, refu­zau să excesive, au prins, între timp, rădăcini în curtea Îl laude, ca pe Unsul, atunci copi­laşii aveau să exterioară. Acolo erau aduse animale şi păsări I se închine Domnului. Este interesant să ob- de jertfă, care erau cumpărate şi vândute la servăm cum copiii au adesea mai multă pă- preţuri exorb­itante. Schimbătorii de bani trundere spirituală decât cei maturi, unii din ei schimbau alte monede în jumătatea de siclu dând dovadă de matu­ritate, în pofida vârstei pe care bărbaţii evrei trebuiau să o achite ca lor fragede. La fel şi aici, cuvintele pline de im­pozit al templului – pentru acest schimb credinţă şi dragoste aduc slavă neobişnuită valutar percepându-se o taxă excesivă. Acum, Numelui Domnului. pe când se apropia de sfârşit lucra­rea lui Isus, 21:17 Lăsându-i pe conducătorii reli­gioşi El i-a alungat iarăşi pe cei care profitau fără să mediteze la acest adevăr, Isus S-a întors în ruşine de pe urma activi­tăţilor sacre. Betania, rămânând acolo peste noapte. 21:13 Combinând citate din Isaia şi Ieremia, D. Smochinul fără rod (21:18-22) El a condamnat profanarea temp­lului, comercia- 21:18, 29 Întorcându-Se la Ierusalim lismul şi exclusivismul. Citând din Isaia 56:7, dimin­eaţa, Domnul a văzut un smochin lân- El le-a reamintit că Dumnezeu rânduise ca gă drum, şi S-a apropiat de el, spe­rând să gă- templul să fie o casă de rugăciune. Or, ei făcu- sească smochine, cu care să-Şi stâm­pere foa- seră din el o peşteră de tâlhari! (Ier. 7:11) mea. Negăsind însă decât frunze, i-a zis: „De Curăţirea templului a fost primul Său act a­cum încolo în veac să nu mai dea rod din ti- oficial, după ce a intrat în Ierusalim. Prin acest ne!“ Şi pe dată smo­chinul s-a uscat. act, El Şi-a afirmat fără şovăire domnia Sa În relatarea lui Marcu (11:12-14) se adaugă asupra templului. comentariul că nu era vremea smoc­hinelor. Acest incident are două învăţăminte pentru Prin urmare, la prima veder­e, faptul că Dom- noi cei de azi. În viaţa noastră în cadrul bise- nul a condamnat pomul pentru faptul că nu ricii, noi avem nevoie de pute­rea Lui curăţitoa- avea rod, ne-ar putea face să credem că Dom- re, pentru a alunga baza­rurile, mesele de tot nul a acţionat la supărare, nefiind rezo­nabil.

Matei 103 Ştiind însă că acest lucru nu poate fi adevărat, mai. Şi „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin care este totuşi explicaţia acestui verset dificil? rugă­ciu­ne, veţi primi“. Smochinii din ţările biblice produceau un Din nou, se cuvine să explicăm că aceste fruct comestibil, la o dată timpurie, înainte de făgăduinţe – aparent total necondiţion­ate – cu a apărea frunzele. Acest rod prevestea recolta privire la rugăciune trebuie înţele­se în lumina ce avea să urmeze. Dacă nu se iveau aceste tuturor învăţăturilor Bibliei asupra acestui su- smochine timpurii – ca în cazul acestui smo- biect. Versetul 22 nu înseamnă că orice creştin chin – aceasta însemna că nu se va face re- poate cere tot ce doreşte, aştep­tându-se să pri- colta propriu-zisă, la timpul obiş­nuit. mească ceea ce a cerut. El trebuie să se roage Acesta a fost singurul miracol în care Cris- în con­formitate cu condi­ţiile expuse în Biblie. tos a blestemat, mai degrabă decât să binecu- E. Autoritatea lui Isus pusă la îndoială vânteze – distrugând, în loc să redea ­viaţa. Iarăşi, unii s-au poticnit de acest lucru. Dar (21:23-27) asemenea critici trădează necunoaşterea Persoa- 21:23 Când Isus S-a dus în curtea din nei lui Cristos. El este Dumnezeu, Suveranul Templul propriu-zis, preoţii cei mai de seamă universului. Unele din faptele Sale sunt de ne- şi bătrânii noro­dului L-au între­rupt din pre- pătruns pentru noi. Totuşi, trebuie să plecăm dare, pentru a-L întreba cine I-a dat autoritatea de la premisa că ele sunt întotdeau­na drepte. de a-i învăţa pe oameni, de a face minuni şi În cazul acesta, Domnul ştia că pomul nu de a curăţi templul. Ei sperau astfel să-L prin- avea să mai dea roadă şi, prin urmare, a pro- dă în cursă, indife­rent ce răspuns va da. Dacă cedat ca un pomicultor, elimi­nând acest pom pretindea că are autori­tate de la Sine, ca Fiu neroditor din livada Sa. al lui Dumnezeu, atunci aveau să-L acuze de Chiar cei care Îl critică pe Domnul pen­tru blasfemie. Dacă pretindea că are autoritate de că a blestemat smochinul recunosc că a fost o la oameni, ei aveau să-L discre­diteze. Iar dacă acţiune simbolică. Incidentul acesta este mo­dul pretindea că are autoritatea de la Dumnezeu, Mântuitorului de a inter­preta tumultoasa primi- ei aveau să-I conteste această autoritate. Căci re ce I s-a făcut la Ierusa­lim. Ca mlădiţa şi ei se considerau pe ei înşişi păzitorii credinţei, măslinul, smochin­ul reprez­intă naţiunea Israel. profesioniştii, care prin pregătirea lor for­mală Când Isus a coborât în mijlocul acestui popor, şi faptul că au fost desemnaţi de oa­meni în existau frunze, ce indicau mărturisirea de cre- funcţia pe care o deţineau, se consi­de­rau dinţă, dar nu se puteau găsi roade pentru autori­zaţi să conducă viaţa religioasă a poporu­ Dumnezeu. Isus era flămând, aştep­ta roade de lui. Dar Isus nu avu­sese parte de nici o edu- la poporul Israel. caţie formală şi, bineînţeles, nu Se bucura de Întrucât nu au apărut roadele timpurii, El nici o autorizaţie din partea con­ducătorilor Is- ştia că nu se vor face nici roadele ulterioare la raelului. Contestaţia lor reflecta resentimentul acest popor necredincios, şi astfel a bleste­mat manifestat dintotdeauna de profesioniştii în smochinul, aceasta fiind o anticipare ilustrată a materie de religie, împotriva unor oameni do- căderii naţiunii, ce avea să se întâmple în anul taţi cu puterea ungerii divine! 70 d.Cr. 21:24, 25 Domnul S-a oferit să le explice Să reţinem că deşi Israelul necredin­cios va autoritatea Lui, cu condiţia ca ei să răspundă rămâne fără rod în veci, o rămăşiţă din popo- la o întrebare: „A fost botezul lui Ioan din rul Israel se va întoarce la Mesia, după Răpire. cer, sau de la oameni?“ Prin botezul lui Ioan Israeliţii din această rămăşiţă Îi vor aduce roa- se înţelege „semnificaţia lucrării lui Ioan“. Prin dă în timpul Marii Strâmt­orări şi în timpul urmare, întrebarea reală era: „Cine l-a autor­izat Domniei Sale de o mie de ani. pe Ioan să-şi desfăşoare lucrarea? Fusese el Deşi interpretarea primordială a aces­tui pa- ordinat de oameni, sau de Dumnezeu? De ce saj se referă la naţiunea Israel, ea se aplică şi acredi­tări dispunea el din partea conducătorilor la oamenii din toate veacurile care sunt gro­zavi Israelului?“ La toate acestea, răspunsul evident cu vorba, dar foarte neroditori cu fapta. a fost că Ioan fusese un om trimis de Dum- 21:20-22 Când ucenicii şi-au expri­mat ui- nezeu. Puterea Lui provenea din ungerea sa mirea faţă de uscarea bruscă a pom­ ului, Dom- divină, nu din aprobarea oamenilor. nul le-a spus că ei înşişi ar putea face lucrări Preoţii şi bătrânii poporului s-au trezit din- şi mai mari, dacă ar avea credinţă. De pildă, tr-o dată într-o dilemă: Dacă recunoşteau că ei ar putea spune unui munte: „Ridică-te de Ioan a fost trimis de la Dumnezeu, cădeau în aici, şi arun­că-te în mare“, şi s-ar face întoc- cursă. Doar Ioan le îndreptase oamenilor privi-

104 Matei rea spre Isus, ca Mesia. Dacă autoritatea lui calea neprihănirii“ înseamnă că el a ve­nit Ioan era de provenien­ţă divină, atunci de ce propovăduind necesitatea dobân­dirii neprihănirii nu s-au pocăit şi nu au crezut în Cristos? prin pocăinţă şi credinţă. 21:26 Pe de altă parte, dacă spuneau că G. P arabola viticultorilor răi (21:33-46) Ioan nu a fost împuternicit de Dumne­zeu, ei 21:33-39 Răspunzând în continuare la în- adoptau o poziţie prin care s-ar fi expus batjo- trebarea despre autoritate, Isus a rostit o altă curilor oamenilor, întrucât cei mai mulţi din pildă, despre un gospodar, care a sădit o vie. popor îl considerau pe Ioan drept proroc, ve- A împrej­muit-o cu un gard, a săpat un teasc nit de la Dumnezeu. Dacă ar fi dat răspunsul în ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o în arendă corect, că Ioan fusese trimis de Dumnezeu, ar unor viticultori, şi a plecat în altă ţară înde- fi obţinut răspunsul la propria lor întrebare, părtată. Când a venit vre­mea roa­de­lor, i-a tri- anume că Isus era Mesia, al cărui premergător mis pe robii săi la viticultori, ca să ia partea fusese Ioan. lui de rod. Dar viticultorii pe unul l-au bă- 21:27 Dar ei au refuzat să privească fapte- tut, pe altul l-au omo­rât, iar pe altul l-au ucis le drept în faţă, prefăcându-se că sunt neştiu- cu pietre. Când a mai trimis alţi robi, aceşt­ia tori. Nu, nu ştiau de unde vine pute­rea lui au avut parte de acelaşi tratament. A treia oa- Ioan! Atunci Isus a spus: „Nici Eu nu vă voi ră, l-a trimis... pe fiul său, crezând că-l vor spune cu ce putere fac aceste lucruri“. Ce trata respectuos. Ştiind bine că acesta era rost avea să le spună un lucru pe care deja îl moşten­ itorul, ei l-au omorât, cu gând să cunoşteau, dar nu erau dispuşi să-l recunoas- pună mâna pe moştenirea lui. că? 21:40, 41 În acest punct, Domnul i-a între- F. P arabola celor doi fii (21:28-32) bat pe preoţi şi pe bătrâni ce va face stăpânul 21:28-30 Pilda aceasta reprezintă o mus- viei viticultorilor acelo­ra? Ei au răs­puns: trare severă la adresa preoţilor celor mai de „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pier­de, şi via o seamă şi a bătrânilor poporului, pentru eşecul va da altor viticultori, care-i vor da roadele la acestora de a da curs chemă­rii lui Ioan la po- vremea lor“. căinţă şi credinţă. Este vorba despre un om Parabola aceasta nu este greu de tălmăcit. care avea doi fii, pe care i-a rugat să lucreze Dumnezeu este proprietarul viei, iar Israel este în via sa. Unul a refuzat, dar până la urmă via (Ps. 80:8; Isa. 5:1-7; Ier. 2:21). Gardul este s-a răzgândit şi s-a dus. În schimb celălalt, Legea lui Moise, care separa Israelul de Nea- deşi s-a învoit imediat să se ducă, în realitate muri şi-i păstra pe israeliţi ca popor distinct, nu s-a dus. pus deoparte pentru Domnul. Prin procedeul 21:31, 32 Când au fost întrebaţi care din metonim­ iei, teascul reprezintă roada pe care cei doi fii a făcut voia tatălui său, condu­ Israel trebuia s-o fi produs pentru Dumnez­eu. cătorii religioşi s-au osândit pe ei înşişi, fără Turnul sugerează ochiul veghetor, cu care Ie- să-şi dea seama, spunând: „Cel dintâi“. hova avea grijă de popo­rul Său. Viticultorii Domnul Însuşi a tălmăcit pilda, spu­nând sunt preoţii cei mai de seamă şi cărturarii. că: vameşii şi prostituatele erau aidoma pri- De nenumărate ori, Dumnezeu Şi-a trimis mului fiu. Aceştia nu au făcut caz, la înce­put, robii, prorocii, la poporul Israel, căutând în via că îl vor asculta pe Ioan Botezăto­rul, dar în Sa roadele părtăşiei, sfinţe­niei şi iubirii. Dar ei cele din urmă s-au pocăit şi au crezut în ­Isus. i-au prigonit pe proroci, iar pe unii dintre ei i- În schimb, conducătorii religioşi erau ca fiul al au omorât. În cele din urmă, Dumnezeu Şi-a doilea. Cu gura ei aprobau propo­văduirea lui trimis Fiul, spunând: „Vor primi cu cinste pe Ioan, dar nicio­dată nu şi-au mărturisit păcatele Fiul Meu“ (v. 37). Mai marii preo­ţilor şi şi nu şi-au pus încrederea în Mântuitorul. De cărtu­rarii au spus însă: „Acesta este moşteni­ aceea, păcătoşii cei mai răi au intrat în împă- torul“ – o recunoaştere fatală. Căci în particu- răţia lui Dumnezeu, în vreme ce conducătorii lar ei recunoşteau că Isus este Fiul lui Dum- religioşi, plini de sine şi îngâmfaţi, au rămas nezeu (deşi în public tăgăduiau acest lucru), şi afară. La fel este şi în ziua de astăzi. Oameni astfel au răspuns la propria lor întrebare referi- cărora nu le este ruşine să se numească păcă- toare la autoritatea Lui. Autoritatea Lui prove- toşi primesc Evanghelia, mai degrabă decât cei nea din faptul că era şi este Dumnezeu Fiul. acoperiţi cu o pojghiţă subţire de falsă pioşe- În parabolă este citată declaraţia lor, care nie. sună astfel: „Iată moştenitorul. Veniţi să-L Sintagma „Ioan a venit la voi um­blând în omorâm şi să punem mâna pe moştenir­ea lui“

Matei 105 (v. 38). În realitate ei au spus: „Dacă-L lăsăm cu privire la autoritatea lui Cristos. Ei ar fi aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi dorit să-L prindă chiar atunci, acolo unde se ne vor nimici, şi locul nostru, şi neamul“ găsea, dar s-au temut de mulţimi, care încă Îl (Ioan 11:48). Şi astfel L-au respins şi L-au considerau pe Isus un profet. răstignit. H. P arabola nunţii fiului de împărat 21:42 Când Mântuitorul a întrebat ce va (22:1-14) face proprietarul viei, răspunsul lor i-a osân­dit, 22:1-6 Isus nu a terminat cu preoţii cei aşa cum reiese din versetele 42 şi 43. El a mai de seamă şi fariseii. Recurg­ând la parabo- citat cuvintele din Psalmul 118:22: „Piatra pe la nunţii fiului de împă­rat, El l-a înfăţişat din care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă nou pe Israelul cel binecuvân­tat ca fiind dat la în capul un­ghiului; Domnul a făcut acest lu- o parte, iar Neamurile dispreţuite aşezate la cru, şi este minunat în ochii noş­tri“. Când masă, ca oaspeţi. El a asemănat împă­răţia Cris­tos, Piatra, S-a înfăţişat zida­rilor – adică cerurilor cu un îm­părat, care a făcut nuntă liderilor Israelului – ei nu au găsit nici un loc ­fiului său. Invita­ţia a fost făcută în două eta- pentru El în cadrul planu­rilor lor de construc- pe. Mai întâi, a fost făcută invitaţia per­sonal, ţie, ci L-au dat la o parte, ca nefolos­itor. Dar de către slujitori, invitaţie care a fost respinsă. după moartea Sa, El a fost înviat din morţi şi A doua invitaţie anunţa că ospăţul a fost lăr- I s-a dat un loc de preeminenţă de către git. Dar şi această a doua invi­taţie a fost trata- Dumnezeu. El a fost făcut piatra cea mai im- tă cu dispreţ de unii, care au fost prea ocupaţi portantă (cheia de boltă) a clădirii lui Dumne- cu munca lor la gospodăriile şi afacerile lor, zeu: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat ne- iar de alţii a fost tratată cu violenţă, aceştia spus de mult, şi I-a dat Numele care este mai punând mâna pe robi, bătân­du-şi joc de ei şi presus de orice nume“ (Fil. 2:9). omorându-i. 21:43 Apoi Isus a vestit fără înconjur că 22:7-10 Regele s-a mâniat atât de tare, împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la Isra- încât i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars el şi dată unui neam, care va aduce roadele cetatea. Renunţând la prima listă cu invi­taţi, cuvenite. Şi exact aşa s-a întâmp­lat. Israel a el a emis o invitaţie generală, poft­indu-i pe fost pus deoparte ca popor ales al lui Dumne- toţi să vină. De data aceasta n-a mai rămas zeu şi a fost orbit din punct de vedere judici- nici un loc liber în sala unde se ţinea nunta. ar. Peste poporul care L-a respins pe Mesia al 22:11-13 Dar între oaspeţi s-a găsit unul său a venit o împietrire. Profeţia conform că- care nu avea haina de nuntă. Întreb­at de ce reia: împărăţia lui Dumnezeu avea să fie lu- nu este îmbrăcat ca de nun­tă, acesta a amuţit. ată de la Israel şi dată unui neam care aduce Împăratul a poruncit să fie arunc­at în noapt­ea road­ ele cuven­ ite a fost inter­pretată ca o refe- de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea din- rire la: (1) Biserică, întru­cât este alcătuită din ţilor. Trebuie menţionat că slujitorii din verse- evrei credincioşi şi Neamuri (neevrei) – „un tul 13 nu sunt aceiaşi cu slujitorii din versetul neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi 3. l-a câştigat ca să fie al Lui“ (1 Petru 2:9); sau 22:14 Domnul nostru a încheiat pa­rabola (2) la acea rămăşiţă credincioasă din Israel, cu cuvintele: „Căci mulţi sunt che­maţi, dar care va rămân­e în viaţă la a Doua Venire a puţini sunt aleşi“. Domnul­ui. Israelul răscumpărat va aduce roadă Cât priveşte semnificaţia parabolei, împăra- pen­tru Dumne­zeu. tul este Dumnezeu şi Fiul Său este Domnul 21:44 „Cine va cădea peste piatra aceasta Isus. Ospăţul de nuntă este o descri­ere adecva- va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va tă a bucuriei şi însufleţirii care caracterizează cădea ea îl va spulbera“. În prima parte a împărăţia cerurilor. A intro­duce Bi­serica în ca- versetului, piatra este pământul (terenul); în a litatea ei de mirea­să a lui Cristos în acest doua parte, ea se coboară din cer. Asta ne su­ punct ar complica în mod inutil tabloul. Gân- gerează cele două veniri ale lui Cristos. Când dul principal este darea la o parte a Israelului a venit El prima oară, liderii evrei s-au potic- – nu chemar­ea distincti­vă a Bisericii şi desti- nit de El şi au fost zdrobiţi. Când va veni a nul ei special. doua oară, va coborî cu judecata, spulberându- Prima etapă a invitaţiei îl înfăţişează pe i pe vrăjmaşii Lui. Ioan Botezătorul şi pe cei doisprezece uce­nici, 21:45, 46 Mai marii preoţilor şi fari­seii şi- invitând cu căldură Israelul la ospăţul de nun- au dat seama că aceste parabole se referă tă. Dar poporul Israel a refuzat invitaţ­ia. Cu- direct la ei, ca răspuns la întrebarea pusă de ei

106 Matei vintele „dar ei n-au vrut să vină“ (v. 3) au aleşi. Singu­rul mod în care poate şti cineva atins apogeul în momentul răstignirii. dacă este ales este acela de a vedea ce va fa- A doua etapă a invitaţiei sugerează vesti­rea ce cu Domnul Isus Cristos. După cum se Evangheliei către iudeii din cartea Fapte­lor expri­mă comentatorul Jenn­ings: „Toţi sunt che­ Apostolilor. Unii au tratat mesaj­ul cu dispreţ. maţi să se bucure de ospăţ, dar nu toţi sunt Alţii i-au tratat pe mesageri cu vio­lenţă; cei mai dispuşi să-şi pună încrederea în Dătătorul, lă- mulţi dintre apostoli au fost martiri­zaţi. sându-L pe acesta să-i îmbrace cu haina co- Regele, pe bună dreptate mâniat pe Israel, respunzătoare pentru ospăţ“. şi-a trimis „oştile sale“, adică pe împăratul Ti- I. D aţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui tus şi legiunile romane, ca să distrugă Ierusa­ limul şi pe majoritatea locuitor­ilor săi, în anul Dumnezeu ce este al lui Dum­nezeu 70 după Cristos. Acestea erau „oştile Sale“ în (22:15-22) sensul că El s-a folo­sit de ele ca instrumente Capitolul 22 este un capitol alcătuit din în- ale Sale, prin care să-l pedepsească pe Israel. trebări, care consemnează încercările a trei Oştile erau, oficial, ale Sale, chiar dacă ele echipe diferite de a-L prinde în cursă pe Fiul nu-L cu­noşteau pe El personal. lui Dumnezeu. Acum Israelul este dat la o parte, pe plan 22:15, 16 Avem mai întâi încercarea farise- naţional, iar Evanghelia este vestită Neamuri­ ilor şi a irodienilor. Deşi aceste două grupări lor, atât celor buni, cât şi celor răi, tuturor ca­ se aflau în relaţie de vrăjmă­şie aprig­ă, acum tegoriilor de oameni, din toate gradele de res­ sunt unite prin ura lor co­mună împotriva Mân- pectabilitate (Fapte 13:45, 46; 28:28). Dar rea­ tuitorului. Ei urmă­reau să-L determine pe Cris- litatea fiecărui individ care vine este pusă la tos să facă o afirmaţie de natură politică, cu încercare. Omul care nu avea haina de nuntă grave implicaţii pentru naţiune. În acest scop, ei este cel care mărt­uriseşte cu buzele că este s-au servit de deos­ebirea de păreri care exista gata pentru împărăţie, dar care nu a fost nicio- între evrei cu privire la loia­litatea faţă de Cezar. dată îmbrăcat cu neprihănirea lui Dumn­ezeu Unii se opuneau cu îndârjire ideii de a fi supuşi prin Domnul Isus Cristos (2 Cor. 5:21). În re- unui împărat neevreu. Alţii, ca irodienii, adoptau alitate, nu a fost şi nu este nici o scuză pentru o poziţie mai mo­derată. omul fără haina de nuntă. După cum remarcă 22:17 Mai întâi, ei au făcut aprecieri ne- comentatorul biblic Ryrie, pe vremea aceea sincere cu privire la puritatea caracteru­lui Său, era obiceiul ca oaspeţilor care nu aveau haine- la curăţia Sa lăuntrică şi curajul Său, după ca- le corespunzătoare să li se pună la dispoziţie re au lansat întrebarea-bom­bă: „Se cade să asemenea haine. Evident, omul din parabolă plătim bir Cezarului sau nu?“ nu a profitat de situaţia avantajoasă care i s-a Dacă Isus răspundea „Nu“, risca nu numai pus la dispo­ziţie. Fără Cristos, el rămâne mut, să-i antagonizeze pe irodieni, ci şi să fie acuzat când este întrebat cu ce drept are pretenţia să de rebeliune împotriva guvernul­ui roman. În intre în împărăţie (Ro. 3:19). Pierzarea lui este cazul unui răspuns negativ, fariseii L-ar fi ridicat întunericul de afară, unde este plânsul şi scrâş- imediat, formulând capete de acuzare împotriva nirea dinţilor. Plânsul suge­rează suferinţa din Lui. Dar dacă răspundea afirmativ, risca să intre iad. Unii sunt de părere că scrâşnirea dinţilor în contradicţie cu spir­itul intens naţionalist al ar însemna că persoa­nele respective continuă iudeilor şi risca să piar­dă sprijinul oameni­lor de să-L urască şi să se răzvrătească împotriva lui rând – sprijin care, până în acest punct, i-a Dumnezeu chiar şi în iad. În acest caz, se împiedi­cat pe li­derii religioşi să scape de El. demolează opinia unora, care susţin că flăcări- 22:18, 19 Isus i-a acuzat pe faţă, făcân­du-i le iadului ar exercita un efect purificator asu- făţarnici, care încearcă să-L prindă în cursă. pra celor afectaţi de ele. Apoi i-a rugat să-I arate banul birului – în Versetul 14 se referă la întreaga para­bolă, realitate, un dinar, adică moneda cu care se nu doar la incidentul cu omul lipsit de haina plătea impozitul către guvernul ro­man. Ori de de nuntă. Mulţi sunt chemaţi, adică, che­ câte ori evreii vedeau chipul şi titlul Cezarului marea Evangheliei este adresată multora. Dar pe această monedă, îşi aduc­eau aminte, cu puţini sunt aleşi. Unii res­ping chemarea şi obidă, că se aflau sub autoritatea Neamurilor, chiar şi dintre cei care o acceptă, se dove­deşte, care au impus impoz­ite asupra lor. Dinarul ar până la urmă, că unii nu au acceptat-o decât fi trebuit să le reamintească însă că robia lor cu gura, în realitate inima lor respin­gând-o. faţă de Roma era urmarea păcatului lor. Căci Toţi cei care răs­pund la vestea cea bună sunt dacă ar fi rămas credincioşi lui Ieho­va, între-

Matei 107 barea dacă se cuvenea să plătească impozit cumnată), de la Deuteronom 25:5. Potrivit pre- Cezarului nu s-ar fi ivit niciodată. vederilor Legii, dacă un israelit murea fără să 22:20, 21 Isus i-a întrebat: „Chipul acesta lase copii, fratele lui avea datoria să se căsăto­ şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?“ Ei n-au rească cu văduva rămasă, pentru a păstra nu- avut încotro şi au răspuns: „Ale Ceza­rului“. mele familiei în Israel şi a nu fi înstrăin­ată Atunci Domnul le-a spus: „Daţi dar Cezaru- moştenirea (averea). lui ce este al Cezarului şi lui Dum­nezeu ce es- 22:25-28 Întrebarea încuietoare se refe­rea la te al lui Dumnezeu!“ o femeie care şi-a pierdut soţul, căsă­torindu-se Întrebarea pusă iniţial de ei s-a întors îm- apoi cu unul din fraţii acestuia. Când a murit al potriva lor, ca un bumerang. Ei spera­seră să-L doilea frate, ea s-a căsătorit cu al treilea – şi poată prinde pe Isus în cursă, cu întreb­area aşa mai depart­e, până la al şaptelea. În cele din despre birul datorat Cezarului. El însă le-a de- urmă, a murit şi fem­ eia. În acest punct ei lan- mascat eşecul de a-I da lui Dumnezeu tributul sează întrebarea, menită să-L umilească pe care I se cuvine. Deşi profund ne­mulţumiţi, ei Domnul, care este Învierea (Ioan 11:25): „La îi dădeau Cezaru­lui ce i se cuvenea, dar neso- înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? coteau lucru­rile pe care le cerea Dumnezeu în Fiindcă toţi au avut-o de nev­ astă“. viaţa lor. Iar acum în faţa lor se afla Acela 22:29 Ceea ce voiau ei să spună era că care este oglindirea Slavei lui Dumnezeu şi ideea învierii presupunea dificultăţi insur­ întipărir­ea fiinţei Lui (Ev. 1:3), dar ei nu I-au montabile şi, prin urmare, nu era rezonabilă şi acordat locul ce I se cuvenea. deci nu era reală. Isus a răspuns că dificul­tatea Răspunsul lui Isus arată că credincio­sul deţi- nu consta în doctri­na propriu-zisă, ci în mintea ne cetăţenie dublă. El poartă răs­punderea de a lor, căci ei nu cunoşteau Scripturile şi pute- fi supus şi a sprijini finan­ciar forma de guver- rea lui Dumnezeu. nământ lăsată de Dum­nezeu pe pă­mânt. El nu Mai întâi de toate, ei nu cunoşteau Scrip­ are voie să-i vorb­ească de rău pe cei care gu- turile. Biblia nu afirmă nicăieri că relaţia soţ- vernează asupra sa, după cum nu-i este îngădu- soţie va continua în cer. Deşi bărbaţii se vor it să se lase antrenat în eforturi menite să răs­ distinge ca bărbaţi, iar fem­ eile ca femei, şi toarne autoritatea sub care se află. Dimpo­trivă, unii şi alţii vor fi ca îngerii, în sensul că aceş- el trebuie să se roage pentru toţi cei aflaţi în tia nu se căsătoresc: nici nu se însoară, nici poziţii de autoritate. Ca cetăţean al cerului, el nu se mărită. are răspunderea de a fi supus lui Dumnezeu. În al doilea rând, ei nu cunoşteau pute­rea Dacă se iveşte vreodată un conflict între aceste lui Dumnezeu. Dacă a putut El crea oameni două loialit­ăţi, prima lui loial­itate va fi întot- din ţărâna pământului, oare nu putea El tot deauna faţă de Dumnezeu (Fapte 5:29). atât de lesne să învie ţărâna celor care muri­ Când citim versetul 21, cei mai mulţi dintre seră deja, refăcând trupurile lor în tru­puri slă- noi avem tendinţa de a sublinia partea care se vite? referă la Cezar, trecând cu multă uşurinţă peste 22:30-32 Apoi Domnul Isus a adus un cea referitoare la Dumnezeu – exact greşeala argument din Scriptură, care arată că învie­rea pentru care i-a mustrat Isus pe farisei! este o necesitate absolută. În Exod 3:6 Dum- 22:22 Când au auzit fariseii răspunsul nezeu se numeşte pe Sine Dumnezeul lui Lui, şi-au dat îndată seama că au pierdut par- Avraam... Isaac şi... Iacov. Dar Isus subli­niază tida şi, profund jenaţi, au plecat. că „Dumnezeu nu este un Dum­nezeu al celor J. Saducheii şi întrebarea încuietoare despre morţi, ci al celor vii“. Dum­nezeu a încheiat legăm­ inte cu aceşti oameni, dar ei au murit înviere (22:23-33) înainte ca aceste legăminte să se împlin­ească 22:23, 24 După cum am arătat deja, sadu­ pe deplin. Prin urmare, cum poate Dumnezeu cheii erau echivalentul teologilor liberali din să Se numească Dumnezeul a trei oameni ale vremea noastră, cei care negau învierea cu căror trupuri se află în mormânt? Cum ar pu- trupul, existenţa îngerilor şi miracolele. În rea- tea Cel care nu poate să nu-Şi ţină promisiu- litate, negările lor depă­şeau la număr aserţiu­ nile să-Şi respecte promi­siunile făcute către nile lor. oameni care au murit deja? Singurul răspuns Mai mulţi saduchei au venit la Isus, cu o posibil este: învierea! istorie ticluită dinainte pentru a dis­credita ideea 22:33 Nici nu e de mirare că mulţimil­e învierii. Ei I-au amintit lui Isus despre legea au rămas înmărmurite de învăţătura Sa! privitoare la căsătoria levirată (între cumnat şi Noi, cei de azi, suntem la fel de înmărmu­riţi!

108 Matei K. M area Poruncă (22:34-40) 22:43, 44 Atunci Domnul Isus a citat Psal- 22:34-36 Când au auzit fariseii că Isus le- mul 110:1, unde David spune următ­oarele: a astupat gura saducheilor, cei care erau an- „Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la tagonii lor, au venit la El să-L descoase. Pur- dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi tătorul lor de cuvânt, un avocat, L-a rugat pe sub picioarele Tale»“. Prima dată termenul Isus să numească cea mai mare dintre porun- „Domnul“ se referă la Dumne­zeul Tatăl, iar a cile Legii. doua oară la Mesia. Deci David L-a numit pe 22:37, 38 Cu multă iscusinţă, Domnul I­sus Mesia Domnul său. a rezumat obligaţia omului faţă de Dumnezeu, 22:45 Apoi Isus a pus următoarea între­ ca prima şi cea mai mare porunc­ă: „Să iu- bare: „Deci, dacă David Îl numeşte Domn, beşti pe Domnul, Dumn­ ezeul tău, cu toată cum este El fiul lui?“ Răspunsul este că Me- inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul sia este şi Domnul lui David, şi Fiul lui David tău“. În relatarea lui Marcu apare şi expresia: – şi Dumnezeu, şi om! Ca Dumnez­eu, El este „şi cu toată tăria ta“ (Mar­cu 12:30). Asta în- Domnul lui David; ca Om, El este ­Fiul lui seamnă că prima obligaţie a omului este de David. a-L iubi pe Dumnezeu cu întreaga sa fiinţă. Dacă fariseii s-ar fi lăsat învăţaţi, ei şi-ar fi După cum a remarcat cineva: inima se referă dat seama că Isus este Mesia – Fiul lui Da- la emoţii, sufletul la voinţă, mintea la intelect, vid, prin spiţa Mariei, şi Fiul lui Dumnez­eu, iar tăria la natura fizică. revelat de cuvintele, faptele şi purtările Sale. 22:39, 40 Atunci Isus a adăugat că a doua 22:46 Dar ei au refuzat să vadă. Com­plet responsabilitate a omului este aceea de a-şi iubi derutaţi de înţelepciunea Lui, ei au încercat aproapele ca pe sine însuşi. Barnes remarcă ur- să-L păcălească cu întrebările lor. Dar după mătoarele: „Dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă această confruntare, au recurs la o altă meto­dă: de om cuprinde toată sfera religiei – ­exact ceea violenţa. ce avuse­seră în vedere Moise, prorocii, Mântuito­ M. A vertismentul împotriva pericolu­lui de a rul şi apostolii“. Ar trebui să ne gândim adesea la cuvintele acestea: „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine rosti cuvinte frumoase, dar a avea o pur- însuţi!“ Ar trebui să ne gândim cât de mult ne tare contrară acestora (23:1-12) iubim pe noi înşine, cât de multe din activităţile 23:1-4 În versetele cu care începe capitol­ul noastre se concentrează asupra asigurării de con­ acesta Mântuitorul avertizează mulţimile şi pe fort şi îngrijire maximă pentru noi înşine. Apoi ucenicii Săi faţă de perico­lul cărturari­lor şi trebuie să înc­er­căm să ne imaginăm cum ar fi fariseilor. Aceşti lideri şedeau pe scau­nul lui dacă am rev­ărsa această dragoste asupra semeni- Moise sau predau Legea lui Moise. În ge­neral, lor noştri. Şi, făcând un pas mai departe, ar trebui învăţăturile lor erau mai bune decât conduita să tre­cem la ac-ţiune şi să punem în practică lor. Cre­zul lor era mai bun decât practica lor acest lucru. Un asemenea comportament nu este de viaţă. Era un caz clasic de cuvin­te frumoa- natural, nu vine de la sine, ci este supranatu­ral. se, fără acoperire în practică. Aşa­dar Isus le-a Numai cei care au fost născuţi din nou pot să-l spus: „...toate lucrurile pe care vă spun ei să facă şi chiar şi atunci numai când Îi permit lui le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele Cristos să realizeze acest lucru prin ei. lor să nu faceţi“. L. Fiul lui David este Domnul lui David Ei impuneau cerinţe extrem de strin­gente (probabil interpretări extrem de literale ale Le- (22:41-46) gii – „litera legii“) asupra poporului, dar nu 22:41, 42 Pe când fariseii erau încă ui­miţi dădeau nimănui ajutor să poarte aceste poveri de răspunsul dat de Isus avocatului, El i-a insuportabile. confruntat cu o problemă: „Ce credeau ei des- 23:5 Ei respectau ritualuri şi datini reli­ pre Cristos? Al cui Fiu este El?“ gioase, ca să fie văzuţi de oameni, şi nu din Majoritatea fariseilor nu credea că Isus este convingerea lor lăuntrică. Un e­xemplu, în acest Cristosul; ei încă îl aşteptau pe Mesia. Prin sens, îl constituia folosi­rea filacteriilor. Când urmare, Isus nu i-a întrebat: „Ce credeţi despre le-a poruncit israeli­ţilor să lege cuvin­tele Sale Mine?“ (deşi, desigur, despre aceasta era vor- ca semn pe mâinile lor şi ca frun­tarii între ba). El a întrebat la modul general: al cărui ochii lor (Ex. 13:9, 16; Deut. 6:8; 11:18), gân- Fiu ar fi Mesia când ar apărea? dul avut în vedere de Dumnezeu a fost ca Ei au răspuns corect, că Mesia va fi urma- Legea să fie mereu înaintea lor, călăuzind­u-le şul lui David. activităţile. Ei au redus această poruncă spiritu-

Matei 109 ală la o interpretare fizică, literală. Şi astfel au siv de „Doc­tor“ în­seamnă învăţător în latină. încapsulat versete din Scriptură în cutii de pie- (Acest avertis­ment se referă, neîndoios, la latura le, pe care le-au legat de mâini sau de frunte. spiritua­ lă, mai degrabă decât la relaţia aca­ Ei nu erau preocupaţi de împlinirea Legii, cât demică sau la profesia de medic. Fireşte, nu de purtar­ea acestor filacterii ridicol de mari, vom împiedica un copil să se adreseze tatălui care să le dea înfăţi­şarea de oameni super său cu termenul de părinte, după cum nu am spirituali. Legea mai poruncea ca evreii să concepe ca pacientul să se adreseze unui medi­c poarte ciucuri cu fir albastru la colţurile haine- decât cu formula „Domnule Doctor“.) În ce lor lor (Nu. 15:37-41; Deut. 22:12). Aceste priveşte relaţiile pămân­teşti, regula de care tre- trăsături distinctive aveau menirea să le rea- buie să ţinem seama este: „Daţi cinste tuturor mintească faptul că erau un popor deosebit şi celor cărora li se cuvinte cinstea“ (Ro. 13:7). că trebu­iau să aibă o purtare net se­parată de 23:11, 12 Din nou, caracterul revoluţ­ionar restul popoarelor, de Nea­muri. Fariseii nesoco- al împărăţiei cerurilor reiese din faptul că ade- teau învăţămintele spirituale şi se mulţumeau vărata măreţie este exact opusul conc­epţiei să-şi facă ciu­curii cât mai lungi. majorităţii oamenilor. Isus a spus: „Cine este 23:6-8 Ei îşi dădeau importanţă prin faptul cel mai mare între voi trebuie să fie robul vos- că se luptau după locurile de onoare la ospeţe tru. Iar cine se înalţă pe sine va fi smer­ it şi ci- şi în sinagogi. Ei îşi gâdilau eul lor propriu şi ne se smereşte pe sine va fi înălţat“. Adevăr­ata le plăcea să li se facă plecă­ciuni prin pieţe şi măreţie se arată când cineva se apleac­ă să să le zică oamenii Rabi (care înseamnă „învă- slujească. Fariseii care se înălţau pe ei înşişi ţătorul meu“ sau „cel mare“). aveau să fie sme­riţi. Adevăraţii uce­nici care se 23:9, 10 Aici Domnul Şi-a avertizat uceni- smeresc vor fi înălţaţi la vremea cuve­nită. cii asupra pericolului de a folosi titluri distinc- N. N elegiuirile cărturarilor şi farisei­lor tive, care se cuvin, de fapt, doar lui Dumne- zeu. Nu trebuie să ni se spună „Rabi“ ca titlu (23:13-36) distinctiv, deoarece numai Unul este Învăţăto- Domnul Isus a rostit apoi o serie de con­ rul nostru: Cris­tos. Nici unui om nu avem damnări la adresa ipocriţilor religioşi din vre- voie să-i spun­em părinte, deoarece numai mea Sa. Acestea nu au fost „bleste­me“, ci Dumnezeu este Părintele sau Tatăl nostru. Iată mai degrabă expresii de întristare cu privire la ce scrie Weston pe această temă: soarta lor, echivalând cu sensul actual al cuvânt­ului „vai“, în expres­ia „Vai de tine!“ Este o declaraţie a relaţiei esenţiale a omului cu sau „Vai de el!“ Dumnezeu. Credinciosul e definit de trei lucruri: 23:13 Primul „vai“ este îndreptat împot­riv­a ceea ce este, ceea ce crede şi ceea ce face – sau îndărătniciei şi obstrucţionismu­lui lor. Ei refu- doctrină, experienţă şi practică. Fiinţa spirituală a zau să intre în împărăţie şi, în acelaşi timp, îi omului are nevoie de trei lucruri: viaţă, instrui­re, împiedicau şi pe alţii să intre. Ciudat este că călăuzire; sau exact ceea ce proclamă Domn­ul în liderii religioşi sunt adesea cei mai activi şase cuvinte, în Evanghelie: „Eu sunt calea, adevă- împo­trivitori ai Evangheliei harului! Ei ar to­ rul şi viaţa“. Nu-i acordaţi nimănui titlul de „Pă­ lera orice, numai vestea bună a evanghe­liei rinte“, căci nici un om nu poate dărui sau susţine nu! Omul firesc nu vrea să fie obiectul haru- viaţa spirituală; nu-l ridicaţi pe nici un om pe un lui lui Dumnezeu şi nu vrea ca Dumne­zeu piedestal, ca învăţător infailib­il; nu-i permiteţi nimă- să-Şi arate harul şi altora. nui să-şi aroge titlul de director spiritual; relaţia 23:14 Al doilea vai43 atacă acţiunea prin dumneav­oastră cu Dumnezeu şi cu Cristos este la care ei îşi însuşeau casele văduvelor, căutând fel de apropiată ca a oricărei alte persoa­ne.42 să-şi acopere fapta prin rugăciuni lungi. U­ nele culte deraiate din vremea noastră folo- Semnificaţia evidentă a cuvintelor Mânt­ui­ sesc tehnici similare, căutând să înduple­ce vă- torului este aceea că în împărăţia cerurilor toţi duve în vârstă sau uneori chiar credin­cioşi lip- credincioşii formează o frăţie, fiind în raporturi siţi de discernământ să treacă averea lor în de egalitate şi neexistând titluri distinctive care numele şi contul aşa-numitei „bise­rici“. Ase- să-l aşeze pe unul deasupra celuilalt. Şi totuşi, menea pretinşi posesori ai evlaviei vor primi o câte titluri pompoase s-au încetăţenit în creşti­ ­osândă şi mai mare. nismul contemporan: Rev­erend, Părinte, Sfinţia 23:15 A treia acuzaţie împotriva lor se re- voastră, Înalt prea sfinţia voastră, şi o mulţime feră la râvna lor greşit canalizată. Astfel, ei de alte titluri. Chiar şi terme­nul aparent inofen­ mergeau până în pânzele albe să facă un sin-

110 Matei gur convertit, dar, după ce acest­a era câştigat, triva ritualismului golit de realitate. Cărturarii îl făceau să fie de două ori mai rău decât ei şi fariseii dăruiau cu meticulozi­tate Domnului a înşişi. Iarăşi, putem stabili o analog­ie cu zelul zecea parte din cele mai nesem­nificative ierburi cultelor deraia­te din vremea noastră. Grupurile şi plante din grăd­ina lor. Isus nu i-a condamnat acestea se duc din casă în casă, vi­zitând carti- pentru această minuţ­iozitate în privinţa ascultării, ere întregi, doar să poată câştiga un singur dar i-a osândit pentru că erau total lipsiţi de conver­tit, pe care să-l corupă apoi cu învăţătu- scrupule când era vorba să dea dovadă de drep- rile lor stricate. Aici se aplică ceea ce a spus tate, de îndurare şi de omenie faţă de alţii. cineva: „Cei mai convertiţi devin cei mai per- Recurg­ând la o expresie de o neîntrecută măies­ vertiţi“. trie, Isus i-a descris pe aceşti lideri ca pe unii 23:16-22 În al patrulea rând, Domnul i-a care încearcă să strecoare ţânţarul, dar înghit condamnat pentru cazuistica lor, pentru price­ cămila. Spe­cia de ţânţar despre care este vorba perea de a se juca cu cuvintele, în sco­puri ne- în text era o insectă mică, ce adesea cădea în cinstite. Ei şi-au clădit un întreg sistem de raţio- paharul cu vin, şi era strecurată prin absorbţia namente false, numai să nu trebuiască să plă- vinului printre dinţi. Cât de ridicolă era grija tească ceea ce datorau, doar pentru a evita să-şi deosebită de care dădeau ei dovadă în cazul ţină promisiunile. De exemplu, ei propo­văduiau unei insecte nesemnificative, „înghi­ţind“ apoi cel că dacă jură cinev­a pe templu, nu este obligat mai mare animal necurat din Palestina! Fariseii să plă­tească, dar dacă jură pe aurul din templu, e­rau mult mai preocupaţi de lucrurile mărunte atunci trebuie să-şi îndeplinească juruinţa. Ei şi nesemnificative, fiind însă orbi cu privire la afirm­ au că cine jură pe darul de pe altar are păcatele enorme, cum ar fi ipocrizia, necinstea, obligativitatea legală de a-şi ţine prom­ isiu­nea, în cruzimea şi lăco­mia. Ei şi-au pierdut orice simţ vreme ce persoana care jura pe altarul gol nu al proporţii­lor. are această obligativitate. Astfel, ei puneau mai 23:25, 26 Al şaselea „vai“ se referă la în- mult preţ pe aurul care se afla deasupra lui deplinirea formală a unor reguli exte­rioare. Dumnezeu (căci templul era casa lui Dumne- Fariseii, care aveau grijă să men­ţină în afară o zeu), şi pe darul de pe altar (o valoare materială imagine de religiozitate şi morală, erau plini, oarecare), care era tratat mai presus de altarul în inimile lor, de răpire şi de necumpă­tare.44 însuşi. Astfel ei dovedeau mai interesaţi de par- Ei trebuiau să cureţe mai întâi partea dină- tea materială, decât de cea spirituală. Erau mai untru a paharului şi a blidului, adică să se preocupaţi de a primi (darul), decât de a da asi­gure că inimile lor au fost curăţite prin po- (căci altarul era locul unde se făceau daruri). căinţă şi credinţă. Abia apoi putea fi ac­ Adresându-li-se cu termenul: „povăţuit­ori ceptabilă purtarea lor exterioară! E o deose­bire orbi“, Isus le-a demascat cazuistica. Aurul din între persoana şi personalitatea noastră. Noi templu căpăta valoare specială doar pentru că avem tendinţa de a sublinia personalita­tea – era asociat cu locuinţa lui Dumnezeu. Altarul modul în care am dori să ne vadă alţii. Dum- era acela care conferea valoare darului aflat nezeu, în schimb, subliniază persoana – ceea deasupra lui. Oamenii care cred că aurul are o ce suntem cu adevărat. El doreşte adevărul în valoare proprie, intrinsecă sunt orbi; el dobân- lăuntrul ­fiinţei noastre (Ps. 51:6). deşte valoare doar în măsura în care este folosit 23:27, 28 Al şaptelea „vai“ este tot o con- spre slava lui Dumnezeu. Darurile făcute din damnare la adresa formalismului exter­ior, cu motive carnale (fireşti) sunt lipsite de valoare; în deosebirea că al şaselea „vai“ con­damnă esca- schimb, cele pe care le facem Domnului sau în motarea avariţiei, în timp ce al şaptelea „vai“ Numele Domnului au va­loare eternă. condamnă muşamalizarea ipocriziei şi a fără- Realitatea este că indiferent pe ce jurau delegii. aceşti farisei, Dumnezeu era implicat, iar ei Mormintele erau văruite, pentru ca evreii e­rau obligaţi să-şi respecte jurământ­ul. Oa­ să nu le atingă din greşeală şi astfel să se înti- menii nu pot scăpa de obligaţiile lor doar prin neze ceremonial. Isus i-a compa­rat pe farisei construirea unor argumente, oricât de sofistica- cu mormintele văruite, care păreau curate pe te ar fi acestea. Jurămin­tele făcute trebuie dinafară, dar erau pline de putrezi­ciune pe di- aduse la îndeplinire, iar promisiunile trebuie năuntru. Oamenii credeau că dacă intrau în respectate. Este inutil să încercăm să recurgem contact cu aceşti lideri religioşi erau într-un fel la detalii de natură tehnică, pentru a ne eschi- sfinţiţi, dar în realitate se întinau, deoarece li- va de la îndatoririle noastre. derii religioşi erau plini de ipocri­zie şi fărăde­ 23:23, 24 Al cincilea „vai“ este rostit împo- lege.

Matei 111 23:29, 30 Ultimul „vai“ loveşte în ceea ce către Iosafat: „Cum de-ai ajutat tu pe cel rău, am putea numi drept „omagiu exterior, omuci- şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul?“ (2 dere interioară“. Cărturarii şi fariseii pre­ Cronici 19:2). tindeau că îi cinsteau pe prorocii Ve­chiului 23:34, 35 Isus nu numai că a prevăzut Testament, prin faptul că le zideau sau le re- moartea Sa, dar le-a spus cărturarilor şi farise- parau mormintele şi depuneau co­roane pe mo- ilor pe faţă că îi vor omorî pe unii dintre solii numentele lor. În cadrul unor cuvântări me- pe care El avea să-i trimită – proroci, înţe- moriale, ei afirm­ au că, dacă ar fi trăit pe vre- lepţi şi cărturari. Unii, dacă au scăpat de mea strămoş­ilor lor, nu s-ar fi unit cu aceştia martiraj, au fost, în schimb, biciuiţi în sina­gogi la vărsa­rea sângelui proroci­lor. şi persecutaţi din oraş în oraş. Astfel, li­derii 23:31 Isus le-a spus: „Prin aceasta măr- religioşi ai Israelului îşi îngrămădeau asupra turisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce lor vinovăţia acum­ ulată de-a lungul istoriei au omorât pe proroci“. Dar cum mărturiseau martirajelor. Asupra lor avea să vină tot sân- ei? S-ar părea, din verse­tul precedent, că ei s- gele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, au desolidarizat de strămo­şii lor, care i-au ucis de la sângele nepri­hănitului Abel până la pe profeţi. Mai întâi, ei au recunoscut că stră- sângele lui Zahar­ ia, fiul lui Barachia, a cărui moşii lor, ai căror des­cendenţi erau, au vărsat uci­dere este consemnată la 2 Cronici 24:20, sângele profeţilor. Dar Isus a folosit termenul 21, ultima carte din Biblia ebraică (nu este fii în sensul de oameni care împărtăşeau ace­ vorba de Zaharia, autorul cărţii cu acelaşi nu- leaşi trăsături cu cei din prima categorie. El me din Vechiul Testament). ştia că tocmai în acea perioadă, pe când ei 23:36 Culpabilitatea întregului trecut avea împodobeau mor­mintele profeţilor, în ascuns să cadă peste generaţia sau rasa căreia i se puneau la cale moartea Sa. În al doilea rând, adresa Cristos, ca şi când tot sângele nevino- prin respectul pe care-l acor­dau profeţilor spu- vat se combina şi culmina în moartea Mântui- neau, în realitate, „Sin­gurii profeţi pe care îi torului fără păcat. Un potop de pe­deapsă avea agreăm sunt cei morţi!“ Şi astfel, erau fiii pă- să fie vărsat peste naţiunea care L-a urât pe rinţilor lor şi în această privinţă. Mesia fără pric­ină şi L-a răstignit pe o cruce 23:32 Apoi Domnul a adăugat: „Voi dar de tâlhar. umpleţi măsura părinţilor voştri!“ Părinţii O. I sus plânge pentru Ierusalim lor umpluseră cupa uciderii prin faptul că i-au (23:37-39) omorât pe profeţi. Cărturarii şi fariseii aveau 23:37 Este foarte semnificativ acest capitol să umple măsura în cur­ând, prin ucid­erea din Biblie, care, deşi conţine atâtea condamnări Domnului Isus şi a urmaşilor Lui, punând ca- rostite de Domnul Isus, se încheie însă cu la- pac la ceea ce începu­seră părinţii lor. crimile Sale! După ce a fost respins cu atâta 23:33 În acest punct, Cristosul lui Dumne- furie de farisei, El rosteşte o plângere zgudui- zeu rosteşte acele cuvinte tunătoa­re: ­„Şerpi, toare la adresa cetăţii care a pierdut prilejul. pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa Repe­tarea numelui: „O, Ierusalime, Ierusali­ gheenei?“ E posibil oare ca Dra­gostea Întru- me!“ este încărcată de emoţie ne­spus de chipată să rosteasc­ă cuvinte atât de tăioase? adâncă. Este cetatea care i-a ucis pe profeţi şi Da, întrucât adevărata dragoste trebuie să fie şi i-a omorât cu pietre pe solii trimişi de Dum- neprih­ănită şi sfântă. Con­cepţia populară des- nezeu. Cu toate acestea, Domnul a iubit-o şi, pre Isus, potrivit căreia El ar fi doar un refor­ cu dragă inimă, i-ar fi strâns la piept pe copiii mator inofensiv, incapabil de alte sentimente ei – cum îşi strânge găina puii sub aripi – decât acelea de iubire, este nebiblică. Dragos- dar ea nu a vrut să se lase îmbrăţişată. tea poate da dovadă de fermitate şi întotdeau- 23:38 În încheierea acestei lamentaţii, na trebuie să fie dreap­tă. Domnul Isus spune: „Iată că vi se lasă casa Este un gând solemn să ne amintim că pustie“. În esenţă, casa de aici este templul, aceste cuvinte de condamnare au fost rostite la dar s-ar putea referi şi la cetatea Ierusalim şi adresa liderilor religioşi, nu la aceea a unor la însăşi naţiunea Israel. De la moartea Sa şi beţivi sau desfrânaţi. În per­ioada actual­ă, când până la a Doua Sa Venire avea să urmeze un ecumenismul câştigă foarte mulţi adepţi, când interval în timpul căr­uia Israelul necred­incios unii creştini evang­helici îşi unesc forţele cu nu avea să-L vadă (după învierea Sa El a fost duşmani declar­aţi ai crucii lui Cristos, este bi- văzut doar de credincioşi). ne să luăm aminte la exemplul lui Isus şi să 23:39 Versetul 39 anticipează a Doua Sa ne amint­im cuvintele rostite de profetul Iehu

112 Matei Venire, când o parte credincioasă a Israelului mată. Titus a încercat, fără succes, să salveze Îl va accepta ca Regele-Mesia al ei. Această templul, dar soldaţii de sub comanda lui l-au acceptare se deduce implicit din cuvintele: incendiat, împlinind astfel profeţia lui Cristos. „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Când focul a mistuit podoabele de aur, preţio- Domnului“. sul metal topit s-a scurs printre pietre. Pentru Nu se sugerează că cei care L-au ucis pe a-l recupera, soldaţii au fost nevoiţi să scoată Cristos vor mai avea o şansă. Domnul vorbi­se pietrele, una câte una, exact aşa cum prezisese despre Ierusalim şi astfel, prin metonimie, des- Domnul. Această judecată a fost executată în pre locuitorii săi şi despre Israel în ge­ner­­­a­­ l. A anul 70 după Cristos, când romanii, sub doua oară când locui­torii Ierusalimului Îl vor condu­cerea lui Titus, au prădat Ierusalimul. vedea după moar­tea Sa va fi când Îl vor privi B. P rima jumătate a Tribulaţiei (24:3-14) pe Cel ce L-au străpuns şi-L vor jeli cum e 24:3 „El a şezut jos pe muntele Măsli­ jelit un singur fiu (Zah. 12:10). În concepţia nilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, iudaic­ă, nu există jale mai mare decât aceea şi I-au zis: «Spune-ne, când se vor întâmpla pentru unicul fiu al unei familii. aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii XIII. Discursul regelui de pe Tale şi al sfârşitului veacul­ui acestuia?»“ Să examinăm pe rând cele trei întrebări puse de muntele Măslinilor ucenici: (cap. 24, 25) 1. Când se vor întâmpla aceste luc­ ruri? Cu Capitolele 24 şi 25 formează ceea ce s-a numit Discursul de pe Muntele Măslin­ilor, alte cuvinte, când va fi distrus tem­plul? deoarece această rostire importantă a Dom­ 2. Care va fi semnul venirii Sale? Adică, ce nului Isus a avut loc pe acest mun­te. Discur­ sul este în întregime de natură profetică, în- eveniment supranatural va preceda revenirea dreptându-ne privirile spre a Doua Venire a Sa pe pământ, pentru a-Şi instaura împără- Domnului. El se referă în principal, dar nu ţia? exclusiv, la naţiunea Israel. Locul unde a fost 3. Care va fi semnul... sfârşitului vea­cului? rostit este, evident, Palestina („atunci cei care Adică ce anume va vesti sfârşit­ul epocii vor fi în Iudeea să fugă în munţi“, 24:16). imediat premergătoare glorioasei Sale reve- Cadrul său este prin excelenţă iudaic: „rugaţi- niri? (A doua şi a treia întrebare constituie, vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o în ­esenţă, o singură întrebare.) zi de sabat“, 24:20. Referirea la cei aleşi din Trebuie să nu scăpăm din vedere faptul că 24:22 trebuie înţeleasă ca o referire la aleşii modul de a gândi al acestor ucen­ici evrei era iudaici, nu la Biserică. Bise­rica nu poate fi concentrat în jurul glorioasei epoci a lui Mesia găsită în nici una din profe­ţiile sau parabolele pe pământ. Ei nu se gândeau la veni­rea lui discursului, aşa cum vom de­monstra îndată. Cristos pentru Bise­rică; ei nu cunoş­teau aproa- A. Isus prezice distrugerea templului(24:1, 2) pe nimic despre această etapă din cadrul veni- Discursul este introdus prin afirmaţia sem- rii Sale. Aşteptarea lor se baza pe venirea Sa nificativă că Isus a părăsit templul. Această cu pu­tere şi slavă, pentru a-Şi distruge vrăjma- mişcare este deosebit de semnifi­cativă, mai şii şi a-Şi instaura domnia peste întreaga lu- ales în lumina cuvintelor pe care tocmai le-a me. rostit El: „Iată că vi se lăsa casa pustie“ De asemenea, trebuie să ne fie clar că ei (23:38). Aceasta ne duce cu gândul la modul nu s-au referit nici la sfârşitul lumii (cum se în care descrie Ezechiel gloria care s-a depăr- spune în versiunea King James), ci la sfâr­şitul tat din templu (Ez. 9:3; 10:4; 11:23). veacului (în greacă: aion). Ucenicii doreau ca Domnul să admire şi Prima întrebare pusă de ei nu se bu­cură El frumuseţea arhitectonică a templului, aşa de un răspuns direct. Mai degrabă, Mântuito­ cum îi impresionase aceasta pe ei. Ei se ocu- rul pare să comaseze asediul Ierusalimului, pau de lucrurile trecătoare, şi nu de cele eter- care avea să se întâmple în anul 70 d.Cr. (vezi ne; erau preocupaţi de umbre, mai degra­bă Luca 21:20-24) cu un asediu similar ce se va decât de substanţă. Isus i-a averti­zat că edifi- întâmpla în zilele de pe urmă. Când studiem ciul avea să fie distrus, aşa încât nu va mai profeţiile, ade­sea vedem cum Dom­nul trece rămâne piatră pe piatră, care să nu fie dărâ- aproape imperceptibil de la o împli­nire timpu- rie, parţială la o împlinire ulterioa­ră, finală. Întrebările a doua şi a treia îşi primesc răspunsul în versetele 4-44 din capitolul 24.

Matei 113 Aceste versete descriu Perioada de şapte ani a mii – nu numai cele care s-au petrecut deja, Tribulaţiei (sau a Marii Strâmto­rări, cum mai ci mai ales, cele care sunt aşteptate să vină. este ea cunoscută), perioadă care va precede Din nou, acestea sunt doar paie în bătaia vân- glorioasa venire a lui Cristos. Primii trei ani şi tului, şi nu împlinirea reală a cuvintelor Mân- jumătate sunt descrişi în versetele 4 la 14. Ul- tuitorului. timii trei ani şi jumătate, cunoscuţi sub denu- 24:8 Versetul 8 identifică această perioa­dă mirea de Marea Strâmtorare şi aceea de Vre- drept începutul durerilor – adică dec­lanş­area mea Necazului lui Iacov (Ier. 30:7), vor fi ani durerilor naşterii, prin care se va instaura o de suferinţe fără precedent pentru locui­torii nouă ordine, sub conducerea Regelui Mesia al pământului. Israelului. Multe din condiţiile care caracterizea­ză pri- 24:9, 10 Credincioşii statornici vor trece ma jumătate a Tribulaţiei s-au ma­nifestat, într- prin mari încercări personale în timpul Marii o oarecare măsură, în mai toată istoria omeni- Strâmtorări. Naţiunile lumii vor dezlănţui o rii, dar în perioada de care ne ocupăm acum campanie aprigă de ură împotriva tuturor celor aceste condiţii vor fi ext­rem de mult intensifi- care Îi sunt credinc­ioşi Lui. Ei nu vor fi doar cate. Celor care fac parte din Bise­rică li s-a judecaţi în instanţele civile şi relig­ioase (Marcu promis tribulaţie (Ioan 16:33), dar aceasta se 13:9), ci mulţi vor muri ca martiri, datorită deose­beşte foarte mult de Marea Tribulaţie refuz­ului lor de a se lepăda de credinţă. Deşi (Strâmtorare), care va fi turnată peste o lume credincioşii din toate tim­purile epocii creştine care L-a respins pe Fiul lui Dumnezeu. au avut parte de aceste încercări şi suferinţe, Noi credem că Biserica va fi luată din lu- datorită mărturiei lor, versetele de aici par să me (1 Tes. 4:13-18) înainte de a începe ziua se refere la cei 144.000 de credincioşi evrei, mâniei lui Dumnezeu (1 Tes. 1:10; 5:9; 2 Tes. care vor desfăşura o lucrare deosebită în tim- 2:1-12; Apo. 3:10). pul acestei perioa­de. 24:4, 5 În timpul primei jumătăţi a Marii Mulţi vor alege apostazia, numai să nu su- Strâmtorări, se vor ivi mulţi Mesia falşi, care fere şi să nu moară. Membri ai famil­iilor îşi vor reuşi să înşele mulţimi mari de oameni. vor pârî propriile rude, trădându-i şi vânzându- Actualul curent de apariţie a atâtor culte devia- i în mâinile unor prigonitori bes­tiali. te ar putea constitui un preludiu al acestei pe- 24:11 Se vor scula mulţi proroci mincinoşi rioade, dar încă nu este adevărata împlinire a şi vor înşela mulţimi mari de oameni. Aceşti profeţiei. Aceşti lideri religioşi falşi vor fi evrei, profeţi falşi nu trebuie con­fundaţi cu falşii Me- care vor pretinde că sunt Cristosul. sia din versetul 5. Profeţ­ii falşi se pretind a fi 24:6, 7 Vor fi războaie şi veşti de răz­ purtători de cuvânt al lui Dumnezeu. Două sunt boaie.... Un neam se va scula împo­triva altui modali­tăţile prin care pot fi depistaţi aceştia: neam, şi o împărăţie împo­triva altei împără- profe­ţiile lor nu se împlinesc întotdeauna şi ţii. Din nou, la prima vedere s-ar părea că învăţ­ăturile lor întotdeauna îi îndepărt­ează pe deja vedem împlinir­ea acestei zile, dar eveni- oameni de la adevăratul Dumne­zeu. Faptul că mentele la care asistăm pălesc în faţa a ceea se pome­neşte de profeţi întăr­eşte conving­erea ce va fi a­tunci când se va împlini cu adevărat noastră, exprimată anterio­r, că Marea Strâmtora- profe­ţia aceasta. De fapt, urmă­torul eveniment re (Tribulaţia) are, cu precădere, un caracter iu- din cadrul programului calendaristic al lui daic. Prorocii mincinoşi sunt asociaţi cu popo­ Dumnezeu este Răpirea Bisericii (Ioan 14:1-6; rul Israel, pe când, în Biseric­ă, pericolul vine 1 Cor. 15:51-57). Nu mai e nici o profeţie care din partea învăţătorilor mincinoşi (falşi) (2 Pet. trebuie să se împlin­ească înainte de Răpire. 2:1). După ce va fi ridicată Biserica de pe pământ, 24:12 În contextul răspândirii fără prece­ va începe să se deruleze programul profetic al dent a răutăţii, sentimentele umane de afec­ lui Dumne­zeu şi condiţiile descrise în acest ţiune se vor întâlni tot mai rar; în schimb, vor capitol vor începe să se manifeste cu repezi- abunda actele de ură şi rău­tate. ciune. Foa­mete, ciumi şi cutremure vor fi în 24:13 „Dar cine va răbda până la sfârşit diverse locuri de pe pământ. Chiar şi astăzi va fi mântuit“. Evident, acest vers­et nu în- liderii din toată lumea sunt alarmaţi de spec­ seamnă că sufletele oamenilor vor fi mântuite trul foamei, datorită ex­ploziei demo­grafice. Dar în acel timp prin răbdarea lor; mântuirea este această condiţie va fi mult accentuată, prin întotdeauna prezentată în Biblie ca fiind dărui- penuria de alimente cauzată de războaie. tă de Dumnezeu, prin harul Său şi primită sau Cutremurele de pământ atrag atenţia lu- însuşită prin credinţa în moartea înlocuitoare a

114 Matei lui Cristos şi învie­rea Sa. Nici nu înseamnă că în templul din Ierusalim. Tuturor oamenilor li toţi cei care vor răbda vor scăpa de vătă­mare se va porunci să se închine acestui idol abomi­ fizică – căci deja am aflat că mulţi credincioşi nabil. Eşecul de a se conforma ordinului va fi vor fi martirizaţi (v. 9). Este, mai degrabă, o plătit cu viaţa (Apo. 13:15). afir­maţie cu caracter gen­eral, potrivit căreia, „De aceea, când veţi vedea «urâciun­ ea cei care rămân stator­nici, suferind prigoanele pustiirii», despre care a vorbit prorocul Da- fără să se lepede de cre­dinţă, vor fi izbăviţi la niel, «aşezată în locul sfânt» – cine citeşte să a Doua Veni­re a lui Cristos. Nimeni să nu-şi înţeleagă!“ – Înălţarea idolului va cons­titui închipuie că apostazia le va da prilejul să sca- semnalul pentru cei care cunosc Cuvântul lui pe sau să se pună la adăpost. Numai cei care Dumn­ezeu că Marea Tribulaţie a început. Ob- au credinţă adevărată vor fi mântuiţi. Deşi servaţi că Domnul dor­eşte ca cine citeşte pro- credinţa autentică, mântuitoare, poate înregistra feţia s-o înţeleagă. uneori scăpări şi alunecări, pe ansamblu, ea 24:16 ...atunci cei ce vor fi în Iud­ eea să fu- rămâne totdeauna statornică, are caracterul de gă în munţi, deoarece în veci­nătatea Ierusali- permanenţă. mului refuzul lor de a se închina chi­pului ar 24:14 În timpul acestei perioade, evan­ putea fi uşor depistat. ghelia împărăţiei va fi vestită în toată lu­mea, 24:17-19 Totul va trebui făcut în mare ca să slujească de mărturie tuturor neamuri- grabă. Dacă cineva va sta pe acoperişul casei, lor. După cum am expli­cat în noti­ţele asupra va trebui să-şi lase toate lucrurile şi să fugă. versetului 23 din capitolul 4, evanghelia îm- Timpul petrecut cu strângerea lucrur­ilor perso- părăţiei este vestea bună că Cristos vine să-şi nale ar putea însemna diferenţa dintre viaţă şi instau­reze împărăţia pe pământ şi că cei ca- moarte. Cel care va lucra la câmp nu trebuie re-L primesc prin credinţă în timpul Marii să se întoarcă să-şi ia hai­nele, oriunde şi le-ar Strâmtorări (Tribulaţiei) vor beneficia de fi lăsat. Femeile gravide şi mamele care alăp- binecuvântă­rile Domniei Sale de o mie de ani tează vor fi foarte dezav­antajate – căci va fi (Mileniul). greu pentru ele să poată fugi. Versetul 14 din capitolul 24 este adesea 24:20 Credincioşii trebuie să se roage ca greşit interpretat de unii, care încearcă să de- această criză să nu vină iarna, când s-ar crea monstreze că Cristos nu ar putea să vină în alte probleme pentru călătorit, şi să nu vină în orice moment, să-Şi ia Biserica, deoarece atâ- ziua de sabat, când distanţa pe care ar putea- tea triburi încă nu au auzit Evanghelia. Dar o parcurge ar fi limitată, conform Legii (Ex. această aparentă dificultate este elimi­nată de 16:29). O călătorie ca pentru o zi de sabat nu îndată ce ne dăm seama că versetul 14 se re- ar fi de ajuns să le permită să se refugieze în feră la venirea Sa cu sfinţii Săi, mai degrabă afara zonei de pericol. decât pentru sfinţii Săi. În plus, versetul se 24:21 „Pentru că atunci va fi un necaz aşa referă la evanghelia împărăţiei, nu la evanghe- de mare, cum n-a mai fost nicio­dată de la în- lia harului lui Dumnezeu (vezi notele de la ceputul lumii până acum, şi nici nu va mai 4:23). fi“. Aceste cuvinte delimitează net perioada Există o paralelă izbitoare între eveni­ Marii Tribulaţii de toate celelalte sufer­inţe, cum mentele descrise în versetele 3-14 şi cele de la ar fi inchiziţia, pogromurile, epurările, masacre- Apocalipsa 6:1-11. Călăreţul de pe calul alb – le şi geno­cidurile istoriei. Profeţia aceasta nu un Mesia fals; călăreţul de pe calul roşu – putea fi împlinită până acum de toate celelalte război; călăreţul de pe calul negru – foame- persecuţii care au avut deja loc, deoarece se te; călăreţul de pe calul gălbui – ciuma sau spune limpede că se va sfârşi cu a Doua Ve- moartea. Sufletele de sub altar sunt martiri. nire a lui Cristos. Evenimentele descrise în Apoc­alipsa 6:12-17 24:22 Marea Tribulaţie va fi atât de in- sunt core­late cu cele de la Matei 24:19-31. tensă, încât dacă zilele acelea n-ar fi scurtate, C. M area Tribulaţie (24:15-28) nimeni n-ar scăpa. Asta nu în­seamnă însă că 24:15 În acest punct am ajuns la mijlocul Marea Tribulaţie, a cărei durată este precizată, Marii Tribulaţii. Ştim că aşa stau lucrurile ca fiind de trei ani şi jumătate, va fi scurtată. comparând versetul 15 cu Daniel 9:27. Daniel Explicaţia proba­bilă este că Dumnezeu în chip a prezis că la mijlocul săptămânii a şapteze- miraculos va scurta ziua, să rămână mai puţi- cea, adică, la sfârşitul a trei ani şi jumătate, un ne ore cu lumină, întrucât majoritatea luptelor chip idolatru va fi aşezat în locul sfânt, adică au loc la lumina zilei. Din pricina celor aleşi (adică a celor care L-au primit pe Isus), Dom-

Matei 115 nul va uşura suferinţa, fă­când ca întunericul să lava s-ar revărsa, pătrunzând în fisuri şi acoper­ind vină mai repede decât de obicei. mase uriaşe de teren. Munţii ar ţâşni în mijlocul 24:23-26 Versetele 23 şi 24 reiau avertis­ şesurilor, mulţi dintre ei încălecând peste alţi munţi mentele faţă de pericolul falşilor Mesia şi al exist­enţi, provocând sciziuni şi rupturi masive. La- profeţilor falşi. Într-o atmosferă de criză, vor curile s-ar goli de apă, râurile şi-ar schimb­a cursul; circula ştiri că Mesia se află deja într-un loc regiuni uriaşe ale pământului, împreună cu toţi lo- secret. Asemenea veşti vor putea fi folosite cuitorii lor, ar cădea sub valu­rile mării. Pădu­rile ar pentru a-i prinde în cursă pe cei care-L vor arde, iar uraga­nul şi mările învolburate le-ar smulge căuta cu dragoste şi sinc­eritate pe Cristos. De din rădă­cini, adunându-le în grămezi uriaşe. Mări aceea, Domnul îi avertizează pe toţi ucenicii s-ar transforma în deşer­turi, iar apele ar dis­pare.45 să nu creadă veştile privitoare la o sosire loca- lă, secret­ă. Chiar cei care fac minuni nu pro- 24:30 „Atunci se va arăta în cer sem­nul vin, neapărat, de la Dumnezeu; minunile pot Fiului“. Nu ni se spune care va fi sem­nul avea o origine satanică. Omul păcatului va fi acela. Prima Sa venire a fost înso­ţită de un învestit cu putere satanică, pentru a face mi- semn pe cer – steaua. Poate că tot o stea mi- nuni (2 Tes. 2:9, 10). raculoasă va vesti a doua Sa venire. Unii cred 24:27 Venirea lui Cristos va fi un eveni­ că Fiul Omului Însuşi va fi semnul. Indife- ment inconfundabil – ea va avea lor subit, rent de semnifi­caţia reală a versetului, semnul ­d­­­intr-o dată, va fi publică, univers­ală şi slă­vită. va fi văzut de toţi când se va arăta. Toate se- Asemenea fulgerului, ea va fi imediat vizibilă minţiile (triburile) pământului se vor boci – şi clară tuturor. fără îndoială, din pricina faptului că L-au res- 24:28 Şi nici o stricăciune morală nu va pins. Dar în principal triburile ţării46 vor boci scăpa furiei şi judecăţii ei. „Oriunde va fi – adică cele douăsprezece triburi ale Israelului. stârvul, acolo se vor aduna vultur­ ii“. Stârvul „Atunci... îşi vor întoarce privirile spre Mine, întruchipează iudaismul apost­at, creştinătatea Cel pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum apostată şi întregul sistem al lumii, care s-a plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor unit împotriva lui Dumn­ezeu şi a Cristosului plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi Său. Vulturii repre­zintă judecăţile lui Dumne- născut“ (Zaharia 12:10). zeu, care vor fi dezlăn­ţuite în legătură cu apa- Atunci „Îl vor vedea pe Fiul Omului ve­ riţia lui Me­sia. nind pe norii cerului, cu putere şi cu o mare slavă“. Ce clipă minunată va fi! Cel care a D. A doua venire (24:29-31) fost scuipat şi răstignit va fi răzbunat, ca 24:29 La încheierea Marii Tribulaţii, se vor Domn al vieţii şi gloriei! Blândul şi umi­lul produce groaznice perturbaţii în ceruri. Soarele ­Isus Se va arăta ca Iehova Însuşi. Mielul de se va întuneca şi, întrucât lumina lunii este jertfă va descinde ca Leu cuceritor. Dis­preţuitul doar o reflecţie a luminii soarelui, luna nu-şi tâmplar din Nazaret va veni ca Rege al regilor va mai da lumina. Stelele vor cădea din cer, şi Domn al domnilor. Carele Sale vor fi norii iar planetele vor fi deviate de la orbitele lor cerului. El va veni îmbrăcat cu toată puterea şi obişnuite. E inutil să menţio­năm că aceste splendoarea – acesta fiind momentul aşteptat perturbaţii cosmice de o aşa anvergură vor cu atâta ardoare de toată creaţia, ce a suspin­at afecta clima, maree­le şi anot­impurile de pe atâtea mii de ani! pământ. 24:31 Când va coborî El, va trimite pe Ne putem forma o imagine vagă a ceea ce îngerii Săi peste tot pământul, ca să adune pe se va întâmpla atunci, dacă citim descrie­rea pe aleşii Lui – Israelul credincios – în ţara Palesti­ care o face Velikovsky schimbărilor care s-ar nei. De pe tot pământul ei se vor aduna să-L produce în cazul în care doar un alt corp ce- salute pe Mesia şi să se bucure de domnia Sa resc s-ar apropia de pământ, provo­când o în- slăvită. clinaţie a axei sale: În acel moment, un seism extraordinar de pu­ternic E. Pilda smochinului (24:32-35) ar cutremura întregul pământ. Aerul şi apa ar con- 24:32 „De la smochin învăţaţi pilda lui“. tinua să se mişte prin inerţie; uraganele ar cup­rinde Din nou, Domnul nostru trage învăţă­minte pământul, iar mările ar inunda conti­nentele, purtând spirituale din natură. Când ramurile smochi­ cu ele pietriş, nisip şi fauna mar­ină, pe care le-ar nului se frăgezesc şi înfrunzesc, ştiţi că vara depozita pe uscat. S-ar dezvolta o tempera­tură este aproape. Am văzut că smochi­nul foarte ridicată, care ar topi rocile; ar erupe vulcanii; întruchi­pează poporul Israel (21:18-22). Vea­curi

116 Matei de-a rândul, Israelul a zăcut latent, fără ţară, racol al istoriei faptul că evreii continuă să fără templu, fără preoţie – fără nici un semn supravieţu­iască, după toate persecuţiile şi atro- de viaţă ca naţiune organizată. Locuitorii Israe- cităţile la care au fost supuşi. lului au fost împrăştiaţi în toată lumea. Dar eu cred că de aici se mai desprin­de Apoi, în anul 1948 Israel a devenit o na­ un gând. Pe vremea lui Isus, termenul „nea­ ţiune cu propria sa ţară, cu guvernul său, cu mul acesta“ (sau „generaţia aceasta“, n.tr.) se sistemul monetar propriu, cu mărcile sale poş- re­ferea la un popor care refuza cu încăpăţâ­ tale ş.a.m.d. Spiri­tual, naţiunea Israel rămâne nare să-L recunoască pe El ca Mesia. Cred că în continuare rece şi stearpă. Nu dă nici un El a prezis că Israelul ca naţiune va contin­ua rod pentru Dumne­zeu. Dar pe plan naţional, să-L respingă pe Cristos până la a doua Sa am putea spune că ramu­rile sale au frăgezit şi venire. Atunci toată răzvrătirea va fi zdrobită şi au înverzit. numai aceia care se vor supune de bunăvoie 24:33 „Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toa- guvernării Sale vor fi cruţaţi, pentru a putea te aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului este intra în Mia de ani. aproape, este chiar la uşi“. Reapariţia Israelu- 24:35 Pentru a sublinia caracterul infaili­bil lui ca naţiune suverană înseamnă nu numai al prezicerilor Sale, Isus a adăug­at că cerul şi faptul că începutul Marii Tribulaţii este aproa- pământul vor trece, dar cuvintele Lui nu vor pe, dar şi că Domnul Însuşi este aproa­pe, trece. Prin cer Domnul S-a referit la cerurile chiar la uşi! atmosferice, la bolta ce­rească de deasupra Dacă venirea lui Cristos ca să domn­ească noastră, nu la cerul care este locuinţa lui este atât de aproape, cu cât mai iminentă este Dumnezeu (2 Cor. 12:2-4). Dizolvarea cerului Răpirea Bisericii? Dacă zărim deja umbrele şi a pământului este descrisă la 2 Petru 3:10- evenimentelor care trebuie să preceadă apariţia 13 şi apoi la Apoca­lipsa 20:11. Sa în slavă, cu cât mai aproape suntem noi de F. N u se cunoaşte nici ziua, nici ceasul prima etapă a Parusiei sau a Venirii Sale (1 Tes. 4:13-18)?! (24:36-44) 24:34 După ce s-a referit la smochin, Isus 24:36 Cât priveşte ziua şi ceasul venirii a adăugat: „Adevărat vă spun că nu va trece Sale a doua oară, „nu ştie nimeni: nici îngerii cu nici un chip această generaţ­ie până nu se din ceruri,48 nici Fiul, ci numai Tatăl [Meu]“. vor întâmpla toate aceste lucruri“. (Versetul Acesta trebuie să fie un avertisment suficient a fost tradus după versiu­nea engleză din textul pentru a ne feri de ispita de a stabili date sau original al comenta­riului, n.tr.) „Această gene- de a crede în cei care se ocupă cu acest lu- raţie“ nu poate să se refere la oamenii care cru. Nu ne miră că îngerii nu ştiu, deoarece ei au trăit pe vremea când era Cristos pe pă- sunt creaturi mărginite, cu o cunoaştere mărgi- mânt; toţi aceia au murit, dar evenimentele nită. de­scrise în capitolul 24 nu au avut încă loc. Deşi cei care vor trăi înainte de reven­irea Ce a vrut atunci Domnul să spună prin acest lui Cristos nu vor cunoaşte ziua şi ceasul, se termen: „gene­raţia aceasta“? Există două ex- pare că cei care cunosc profeţii­le vor putea plicaţii plau­zibile: cunoaşte anul. De pildă, ei vor şti că va fi la F. W. Grant şi alţi comentatori cred că este aproximativ trei ani şi jumătate după ce va fi vorba despre „însăşi generaţia care vede înce- înălţat în templu chipul idolului (Dan. 9:27; putul acestor lucruri, şi care va apuca să vadă vezi şi Dan. 7:25; 12:7, 11; Apo. 11:2, 3; şi sfârşitul“.47 Aceiaşi oa­meni care văd ridica- 12:14; 13:5). rea Israelului ca naţiu­ne (sau care văd începu- 24:37-39 În zilele acelea însă cei mai mulţi tul Marii Strâmtor­ări) Îl va vedea pe Domnul oameni vor fi nepăsători, exact ca în zilele lui Isus venind pe norii cerului ca să domnească. Noe. Deşi zilele dinaintea potop­ului au fost Cealaltă explicaţie este că termenul ge­ pline de o cumplită răutate, nu această trăsătură neraţie trebuie luat în sensul de rasă (sau este subliniată aici. Oamenii mâncau, beau, se „neam“, cum redă versiunea Corni­lescu acest însurau şi se măritau. Cu alte cuvinte, îşi ve- verset, n.tr.). Este o traducere legitimă a terme- deau de treburile lor obişn­uite, ca şi când ar fi nului original din greacă, care îns­eamnă „oa- trăit în veci. Deşi au fost avertizaţi că va veni meni din acelaşi stoc“, „rasă“ sau „familie“ un mare potop, ei au trăit ca şi când ar fi fost (Mat. 12:45; 23:35, 36). Aşadar Isus a prezis imuni la acest potop. Dar când, în cele din ur- că rasa iudaică va supravieţui, pentru a vedea mă, a venit potopul, i-a găsit total ne­pregătiţi, toate aceste lucruri împlinind­u-se. Este un mi- situaţi în afara singurului loc de adăpost. Exact

Matei 117 aşa va fi şi la revenirea lui Cristos. Numai cei la fel de bine şi la Răpire. Mulţi oam­ eni care găsiţi în Cristos, arca mântuirii, vor fi izbăviţi. susţin că sunt creştini dovedesc, în realitate, 24:40, 41 Atunci din doi bărbaţi care vor prin ostilitatea lor faţă de copiii lui Dumnezeu fi la câmp, unul va fi luat ca să fie judecat, şi şi uşurinţa cu care se alipesc de cei nelegiuiţi, altul va fi lăsat, ca să intre în Mileniu. Din că, în realitate, nu aşteaptă Rev­enirea lui Cris- două femei care vor măcina la moară, una va tos. Pentru ei venirea Domnului va însemna fi luată ca să fie judecată, şi alta va fi lăsată, judecată, şi nu binecu­vântare. ca să se bucure de bine­cuvântările domniei lui H. P arabola celor zece fecioare (25:1-13) Cristos. (Versetele 40 şi 41 sunt adesea folosite 25:1-5 Primul cuvânt, „atunci“, stabi­lind ca argument, atunci când sunt avertizaţi cei legătura cu capitolul 24, plasează în mod evi- nemântuiţi, în legătură cu Răpirea – adică pri- dent această parabolă în perioada precedentă şi ma etapă a venirii lui Cristos pe pământ, pen- concomitentă cu revenirea Regelui pe pământ. tru ca să-Şi ia toţi cre­dincioşii la cer, lăsându-i Isus aseamănă împă­răţia cerurilor din vre- pe necre­din­cioşi aici jos, ca să înfrunte judeca- mea aceea cu zece fecioare, care şi-au luat ta. Deşi acest text poate constitui o aplicaţie candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. valab­ilă a acestei preveniri, contextul ne arată Cinci din ele au fost înţelepte, luându-şi unt- fără echivoc că interpretarea are de a face cu delemn pentru candelele lor. Celelalte cinci nu venirea lui Cristos, pentru a domni.) au fost înţelepte, căci nu şi-au luat untde­lemn. 24:42-44 Având în vedere incertitudi­nea cu Pe când aşteptau ele, toate au adormit. privire la ziua şi ceasul venirii Sale, oamenii Cele cinci fecioare înţelepte reprezint­ă ar trebui să vegheze. Dacă cineva ştie că-i va adevăraţii ucenici ai lui Cristos în tim­pul Marii fi prădată casa, se va pregăti, chiar dacă nu va Strâmtorări. Candelele simboli­zează mărturia, cunoaşte moment­ul exact când se va întâmpla iar uleiul (untdelemnul) Îl simboli­zează pe acest lucru. Fiul Omului va veni când mulţi- Duhul Sfânt. Fecioarele nechibzuite îi repre- mile de oameni se vor aştepta cel mai puţin. zintă pe cei care mărturisesc că au nădejdea Prin urmare, copiii Lui trebuie să-L aştepte cu venirii lui Mesia, dar n-au fost niciodată con- înfrigurare. vertiţi şi astfel nu Îl au pe Duhul Sfânt. Mire- G. P arabola robului înţelept şi a celui rău le este Cristos, Regele; întârzierea Lui simboli- zează perioada dintre cele două Veniri ale Sa- (24:45-51) le. Faptul că toate cele zece fecioare au 24:45-47 În ultimele versete din acest ca- adormit ne arată că, pe din afară, nu se deo- pitol, Domnul Isus arată că un slujitor (sau sebeau prea mult unele de altele. rob) îşi va trăda adevăratul caracter prin mod­ul 25:6 La miezul nopţii s-a auzit striga­rea că în care se va purta cu privire la reve­nirea Stă- vine mirele. În capitolul precedent am aflat că pânului său. Toţi slujitorii au datoria să hră- sosirea Sa va fi vestită de semne cutremură- nească, la timp, membrii casei. Dar nu toţi cei toare. care susţin că sunt slujitorii lui Cris­tos sunt, 25:7-9 Fecioarele s-au sculat şi şi-au pre- cu adevărat, ai Lui. gătit candelele – căci toate doreau să fie gata. Robul înţelept este cel care va fi găsit Însă cele nechibzuite, neavând untdel­emn, au având grijă de copiii lui Dumnezeu. Un ase- cerut puţin de la cele înţe­lepte, dar acestea le- menea slujitor va fi onorat cu vaste res­ au trimis să-şi cum­pere untde­lemn. Refuzul ponsabilităţi în împărăţie. Stăpânul îl va pune celor înţelepte pare egoist, la prima vedere, dar peste toate averile sale. în domen­iul spiritual, nimeni nu poate împăr- 24:48-51 Robul rău îl reprezintă pe cel tăşi Duhul la altul. Desigur, Duhul Sfânt nu care e credincios doar cu numele, pe cel a poate fi cumpărat, dar Biblia recurge aici la o cărui comportare nu este afectată de perspec­ figură de stil, în legătură cu cumpărar­ea mân- tiva revenirii apropiate a stăpânu­lui său. Acest tuirii fără bani şi fără plată. slujitor începe să bată pe ceilalţi slujit­ori, să 25:10-12 Pe când se duceau ele să cumpe- mănânce şi să bea la un loc cu beţi­vii. O ase- re untdelemn, a venit mirele. Ver­siunea Siria- menea comportare demonstrează că el nu este că şi Vulgata spun că el a venit cu mireasa gata pentru împărăţie. Când va veni Regele, îl Sa. Acest amănunt cores­punde perfect tablou- va pedepsi şi soarta lui va fi soarta făţarnici­ lui profetic. Domnul Isus Se va întoarce de la lor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea din­ţilor. nuntă cu mireasa Sa, Biserica (1 Tes. 3:13). Parabola aceasta se referă la revenirea vi­zi­ (Nunta are loc în cer [Ef. 5:27] după Răpire.) bilă a Regelui-Mesia. Dar principiul se aplică

118 Matei Rămăşiţa credincioasă a sfin­ţilor din Marea 25:24, 25 Al treilea slujitor nu a avut ce Strâmtor­are va intra cu El în odaia de nuntă. să-i dea stăpânului său decât insulte şi scuze. Osp­ăţul de nuntă este o descriere plastică a Astfel el l-a acuzat pe stăpânul său că este bucuriei şi binecuvântării împărăţiei pă­mânteşti aspru şi nerezonabil, că seceră de unde n-a a lui Cristos. Fecioarel­e înţelepte au intrat cu semănat şi strânge de unde n-a vânturat. el în odaia de nuntă (sau la ospăţul de nuntă, Scuza robului acestuia a constat în aceea că versiunea JND); şi s-a încuiat uşa. A fost prea teama sa l-a paralizat şi l-a determinat să în- târziu ca să mai poată intra cineva în împără- groape talantul. Slujitorul acesta a fost negre- ţie. Când au ven­it celelalte fecioare, cerând să şit un necredincios, întrucât nici un credincios fie lăsate să intre, mirele a declarat că nu le autentic nu ar fi nutrit asemenea gânduri la cunoaş­te – semn clar că nu se născuseră din adresa stăpânu­lui său. nou. 25:26, 27 Stăpânul său l-a mustrat, făcân- 25:13 Învăţătura pe care trebuie să ne-o du-l viclean şi leneş. Dacă aşa gândea despre însuşim, spune Isus, este că trebuie să ve­ stăpânul său, de ce nu i-a depus banii la ban- ghem, deoarece nu se cunoaşte ziua, nici că, pentru ca aceştia să câştige dobân­dă? ceasul venirii Sale. Credincioşii trebuie să tră- Apropo, în versetul 26 stăpânul nu acceptă iască astfel ca şi când Domnul ar putea veni acuzele care i se aduc. Mai degrabă, el zice: în orice clipă. Sunt candelele noastre pre­gătite „Dacă aşa stăpân ai crezut că sunt, atunci cu şi umplute cu untdelemn? atât mai mult trebuia să pui talantul în exploa- I. P arabola talanţilor (25:14-30) tare. Cuvintele tale te condamnă, nu te scu- 25:14-18 Parabola aceasta ne învaţă şi ea ză“. că atunci când va reveni Domnul, vor exista 25:28, 29 Dacă acest om ar fi câştigat un slujitori autentici şi slujitori falşi. Istoria gravi- talant cu talantul ce-l avea, ar fi primit ace­leaşi tează în jurul unui om, care, înainte de a pleca elogii ca ceilalţi slujitori. În schimb, singura sa într-o călătorie lungă, şi-a strâns robii (slujitorii) recoltă a fost o groapă în pământ! Talantul şi le-a dat fiecăruia dintre ei dife­rite sume de său i-a fost luat şi dat celui cu zece talanţi – bani, potrivit cu capac­ itatea lor. ­Unuia i-a în conformitate cu o lege care funcţionează în dat cinci talanţi, altuia doi, iar ultim­ ului unu. domeniul spiritual: „Celui ce are i se va mai Ei aveau datoria să folosească banii în aşa fel da, şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are încât aceştia să-i aducă câştig stăpânului. Omul se va lua şi ceea ce are!“ Cei care doresc să se cu cinci talanţi a mai câştigat cinci. Cel cu lase folosiţi pentru slava lui Dumne­zeu vor doi talanţi a reuşit să-i dubleze. Dar omul cu primi mijloa­cele necesare. Cu cât vor face mai un singur talant l-a îngropat. mult pentru Domnul, cu atât mai mult vor fi Nu e greu să vedem că Cristos este stăpâ- învredniciţi să facă pentru El. Dimpotrivă, vom nul, iar călătoria lungă este perioada dintre pierde tot ceea ce nu punem în lucru. Atrofia prima şi a doua Sa venire. Cei trei slujitori este răsplata indo­lenţei. sunt israeliţi aflaţi în viaţă în tim­pul Marii Referirea la „zarafi“ (sau „bancheri“) în Strâmtorări, însărcinaţi cu răs­punderea de a versetul 27 sugerează că dacă nu putem folosi avea de grijă de interesele Domnului absent. bunurile noastre pentru Domnul, atunci ar fi Ei primesc responsabilit­atea în func­ţie de capa­ indicat să le dăm altora, care ştiu cum să se cităţile individuale ale fiecăruia. folosească de ele. Banc­herii, în acest caz, ar 25:19-23 După multă vreme, stăpân­ ul... putea fi misionari, societăţi biblice, edituri creş- s-a întors şi le-a cerut socoteala. Aceasta re- tine, programe radiofo­nice de vestire a Evan- prezintă a doua venire a Dom­nului. Primii doi gheliei, etc. Într-o lume ca cea în care trăim, au primit exact aceeaşi elogiere: „Bine, rob nu există scuze pentru a lăsa banii să lânce- bun şi credincios; ai fost credincios în puţine zească. Pierson ne face o recomandare utilă în lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră acest sens: în bucu­ria stăpânului tău“. Proba la care a fost supusă slujirea lor nu a constat în cantita­ Sufletele şovăielnice, neadecvate pentru slujirea tea câştig­ată, ci în efortul depus. Fiecare s-a îndrăzneaţă şi indepen­dentă în folos­ul împărăţi­ei, folosit de capacitatea sa din plin şi a câştigat ar putea corela inca­pacitatea lor cu capacita­tea şi sută la sută. Aici sunt întruchipaţi credincioşii agerimea altora, care vor fructifica darurile şi ade­văraţi, a căror răsplată este să se bucure de bunur­ile puse la dispoziţie de aceste suflete, pen- binecuvântările împărăţiei mesianice. tru ca ele să poată fi folosite de Stăpân şi de Biserica Sa... Ispravnicul (adminis­tratorul) poate

Matei 119 avea bani ori poate avea alte daruri, care pot fi pe oi să intre în glorioasa Sa împără­ţie, pre- valorificate, dar îi lipseşte credinţa şi preveder­ea, gătită lor de la întemeierea lumii. Motivul nu are suficientă energie şi înţelepciune. „Schim- invocat este că acestea L-au hrănit când era bătorii“ Domnului îi vor putea arăta cum poate flămând, I-au dat să bea când I-a fost sete şi aduce el câştig pentru Stăpânul... Bi­serica există L-au primit înăuntru, când era străin, L-au şi pentru ca tăria unui membru să poată veni în îmbrăcat când era sărăcăcios îmbrăcat, L-au ajuto­rul altuia, mai slab, pentru ca, prin coope­ viz­itat când era bolnav şi s-au dus să-L vadă rarea tuturor, puterea celor mai tari şi a celor mai când era la închisoare. Oile neprihănite se slabi să poată fi mărită.49 vor întreba, mirate, când au dat ele dovadă de asemenea bunătate faţă de Rege, când El nici 25:30 Robul netrebnic a fost aruncat afară nu a fost prezent pe pământ în timpul gene­ – adică a fost exclus din împărăţie, pentru a raţiei lor! El le va explica că atunci când s-au avea parte de soarta îngrozitoare a celor răi. purtat prietenos cu unul din cei mai mici din- Nu eşecul său de a investi talantul este acela tre fraţii Lui, cu El s-au purtat prietenos. Tot care l-a condamnat; mai degrabă, lipsa lui de ce au făcut pentru unul din ucenicii Lui le va fapte bune a demons­trat că nu poseda credinţă fi răsplătit ca şi când ar fi făcut aceste lucruri salvatoare. pentru El Însuşi. 25:41-45 În schimb, caprelor nelegiui­te li J. Regele judecă naţiunile (25:31-46) se va spune să plece de la El în focul veşnic, 25:31 Secţiunea aceasta descrie judec­ata pregătit pentru diavolul şi îngerii lui, deoare- naţiunilor, care nu trebuie confundată cu jude- ce ele nu au avut grijă de El în timpul Marii cata de la scaunul de judecată al lui Cristos Strâmtorări, numită şi Necaz­ul cel mare al lui sau cu judecata de la marele tron alb. Iacov. Când acestea se vor scuza, spunând că Scaunul de judecată al lui Cristos – o peri- nu L-au văzut nicio­dată, El le va aminti că oadă de trecere în revistă şi de răs­plătire a eşecul lor de a fi avut grijă de urmaşii Lui a credincioşilor, în exclusivitate, are loc după echivalat cu eşecul de a fi avut grijă chiar de Răpire (Ro. 14:10; 1 Cor. 3:11-15; 2 Cor. 5:9, El. 10). Judecata de la marele tron alb are loc în 25:46 Astfel, caprele vor merge în pe­ eternitate, după Mia de ani (Mileniul). Morţii deapsa veşnică, dar oile în viaţa veş­nică. răi vor fi judecaţi şi aruncaţi în iazul cu foc Afirmaţia aceasta ridică însă două probleme: (Apo. 20:11-15). Mai întâi, fragmentul de faţă pare să propo­ Judecata naţiunilor sau a Neamurilor (ter- văduiască faptul că naţiunile sunt salvate sau menul original din greacă sprijină ambele sen- pierdute în masă. În al doilea rând, naraţiu­nea suri) are loc pe pământ, după ce a venit Cris- creează impresia că oile sunt mântuite prin tos să domnească, aşa cum ne spune limpede fapte bune, iar capre­le sunt osândite prin eşe- versetul 31: „Când va veni Fiul Omului în cul de a face fapte bune. Cât priveşte prima slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe sca- dificultate, să nu uităm că Dumnezeu într- unul de domnie al slavei Sale“. Dacă nu gre- adevăr se poartă cu naţiunile în felul descris. şesc, conform textului de la Ioel 3, judecata va Vechiul Tes­tament e plin de cazuri în care avea loc în Valea lui Iosafat, în afara Ierusali- naţiuni sau popoare sunt pedepsite din pricina mului (3:2). Naţiu­nile vor fi judecate în funcţie păcatu­lui lor (Is. 10:12-19; 47:5-15; Ez. 25:6, 7; de tratamentul pe care l-au aplicat fraţilor evrei Amos 1:3, 6, 9, 11, 13; 2:1, 4, 6; Oba. 10; ai lui Cris­tos în timpul Marii Strâm­torări (Ioel Zah. 14:1-5). Prin urmare, nu este iraţional să 3:1,2, 12-14; Mat. 25:31-46). credem că naţiunile vor conti­nua să aibă parte 25:32 Este important să observăm că sunt de pedeapsa divină. Asta nu înseamnă că fie- menţionate trei categorii: oi, capre şi fraţii lui care persoană indivi­duală care face parte din Cristos. Primele două categorii, pe care le va acea naţiune va fi implicată în urmările care judeca Cristos, sunt Neamur­ile aflate în viaţă vor veni peste poporul întreg, ci, mai degrabă, în timpul Marii Tribulaţii. A treia categorie o că princip­iile justiţiei divine se vor aplica la constituie fraţii evrei ai lui Cristos, care I-au scară naţiona­lă, cât şi individuală. fost credin­cioşi şi au refu­zat să se lepede de Cuvântul ethne, tradus (în versiunile engle- Numele Lui în timpul Marii Tribulaţii, în ciu- ze ale Bibliei, n.tr.) prin „naţiuni“ în pasajul da persecuţiilor. acesta ar putea tot atât de bine să fie tradus 25:33-40 Regele va aşeza oile la dreapta prin Neamuri (adică „neev­rei“, n.tr.). Unii cred Sa, dar caprele la stânga Sa. Apoi le va invita că textul de faţă descrie judecata ­unor persoa-

120 Matei ne individuale dintre Neamuri. Fie că e vorba stra dragostea noastră pentru El, purtându-ne de naţiuni, fie de persoane individ­uale, proble- cu dragoste faţă de ai Săi, care Îl iubesc. ma care se ridică este: cum ar putea fi strânse mulţimi atât de mari de oameni înaintea Dom- XIV. P ATIMILE ŞI MOARTEA REGELUI nului în Palestina? Poate că ar fi mai indicat (cap. 26, 27) să credem că ar fi vorba de repre­zentanţi ai naţiunilor sau de categorii individuale, adunate A. C omplotul uciderii lui Isus (26:1-5) la judecată. 26:1, 2 Pentru a patra şi ultima oară în Cât priveşte a doua problemă, textul de aici această evanghelie, Domnul Şi-a averti­zat uce- nu poate fi folosit în sprijinul teo­riei că mântu- nicii că El va trebui să moară (16:21; 17:23; irea s-ar putea câştiga prin fapte. Mărturia uni- 20:18). Anunţul Său a implicat o relaţie strân- versală a Bibliei, de la un capăt la altul al ei, să de timp între Paşte şi răstigni­rea Sa: „Ştiţi este că mântuirea se capătă prin cre­dinţă, şi nu că după două zile vor fi Paştele; şi că Fiul prin fapte bune (Ef. 2:8, 9). Dar Biblia insistă Omu­lui va fi dat ca să fie răstignit“. În anul tot atât de mult asupra faptului că adevărata acela Paştele avea să-şi găsească adevărata credinţă se manifestă prin fapte bune, care sunt semnificaţie. Mielul Pascal sosise, în sfâr­şit, şi roadele ei naturale. Dacă faptele bune lipsesc cu acum urma să fie în curând înjun­ghiat. desăvârşire, asta dovedeşte că persoana respecti- 26:3-5 Chiar pe când rostea El aceste cu- vă nu a fost mântuită niciodată. Aşadar, treb­uie vinte, preoţii cei mai de seamă şi bătrân­ ii no- să înţelegem că Neamurile nu sunt mântuite rodului s-au strâns în curtea mare­lui preot, prin atitudinea prietenoasă faţă de rămă­şiţa cre­ care se numea Caiafa, pentru a-şi pune la dincioasă a Israelului, ci bunăt­atea lor oglindeşte punct strategia. Ei ar fi dorit să-L aresteze pe dragostea ce I-o poartă Domnului. furiş şi să-L omoare, dar s-au gândit că nu ar Am mai putea aminti trei puncte aici: Mai fi prudent să proc­edeze astfel în timpul praz- întâi, se spune că împărăţia a fost pregă­tită nicului, întrucât aceasta ar putea stârni o reac- pentru cei neprihăniţi de la întem­ eierea lumii ţie violentă din partea oamenilor, care ar (v. 34), în timp ce iadul a fost pregătit pentru protesta împotriva execuţ­iei Sale. Este incredi- diavolul şi îngerii lui (v. 41). Dumnez­eu doreş- bil să constatăm că liderii religioşi ai Israelului te ca oamenii să fie binecuvântaţi; iadul nu a au luat iniţiativă, uneltind uciderea lui Mesia fost destinat iniţial pentru ome­nire. Dar dacă al lor, când ei ar fi trebuit să fie prim­ ii care oamenii refuză cu încăpăţâ­nare viaţa, atunci să-L recunoască şi să-L înscăune­ze. Iată însă în­seamnă că aleg, în mod necesar, moartea. că ei se află printre cei mai înverşu­naţi duş- A doua idee care se desprinde de aici este mani ai Săi! că Domnul Isus a vorbit despre focul veşnic B. I sus este uns la Betania (26:6-13) sau etern (v. 41), despre pedeapsa eternă (v. 26:6, 7 Evenimentul acesta sparge, pen­tru 46) şi despre viaţa veşnică (v. 46). Cel care moment, tensiunea şi atmosfera sum­bră, creată ne-a învăţat că există viaţă veşnică ne învaţă de actul de trădare al preoţilor, de meschinăria că există şi pedeapsă veşnică. Întrucât şi într- ucenicilor şi de perfidia lui Iuda. Când Isus un caz, şi în ce­lălalt ideea de veşnicie sau era în Betania, în casa lui Si­mon leprosul, s-a eternitate este redată prin acelaşi termen în apropiat de El o femeie cu un vas de alabas- textul origi­nal, ar fi o dovadă de inconsecvenţă tru cu mir foarte scump; şi pe când sta El la din partea noastră să acceptăm existenţa uneia masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Jertfa dintre cele două realităţi, resp­ingând-o pe cea- ei costisit­oare a exprimat profundul ei devo­ laltă. Dacă termenul tradus prin etern sau tament pentru Domnul Isus, reliefând, de fapt, veşnic nu înseamnă „nesfârşit“, atunci limba că nici un dar nu era prea scump pentru El. greacă nu posedă alţi termeni care să redea 26:8, 9 Ucenicii, şi mai ales Iuda (Ioan ideea. Dar noi ştim că termenul respectiv în- 12:4, 5), au considerat acest gest drept o risipă seamnă „fără sfâr­şit“, deoarece aşa îl găsim enormă. După ei, banii respectivi puteau fi fo- folosit în alte texte din Noul Testament, cu losiţi mai judicios, dându-i săra­cilor. referire la eternitatea lui Dumnezeu (1 Tim. 26:10-12 Isus a corectat gândirea lor de- 1:17). formată. Actul femeii nu a fost deloc o risipă, În fine, Judecata Neamurilor ne amin­teşte ci un gest minunat. Mai mult, mom­ entul a cu pregnanţă că Cristos şi oamenii Lui sunt fost perfect ales. Săracii pot fi ajutoraţi ori- una; tot ce-i afectează pe ei Îl afectează şi pe când, dar numai o dată în toată istoria lumii El. Avem extraordinarul potenţial de a demon- putea fi uns Mântuitorul în vederea îngropării Sale. Momentul sosise şi o femeie singuratică,

Matei 121 pătrunsă însă de discer­nământ spiritual, a prins la persoane individuale, la locul unde se aflau acest prilej – l-a fructificat. Fiind convinsă de şi la grad­ul de disponibil­itate de a coopera. adevărul prez­icer­ilor Domnului cu privire la Reţineţi cuvintele: „În­văţă­torul zice: «Vremea moartea Sa, ea îşi va fi zis: „Acum, ori nicio- Mea este aproape; voi ţine Paştele cu ucenicii dată!“ Şi Cuvântul demonstrează că ea a avut Mei în casa ta»“. Domnul Îşi înfrunta moar­tea dreptate. Intenţia femeilor care de la înce­put aprop­riată cu un calm desăvârşit, cu o adâncă au plă­nuit a-I unge trupul după înhu­marea Sa, pace lăuntrică. Cu un gest de delica­teţe a fost zădărnicită de învier­ea Domnului Isus desăvârş­ită, El a organizat această masă specia- (Marcu 16:1-6). lă. Ce mare a fost privilegiul pe care l-a avut 26:13 Domnul Isus a imortalizat acest gest acest om anonim să pună la dispo­ziţie casa simplu de iubire profundă al femeii, prin cu- pentru acest ultim Paşte! vintele: „Adevărat vă spun că oriunde va fi 26:21-24 Pe când mâncau, Isus a făcut propovăduită Evanghelia aceasta, în toată cutremurătorul anunţ că unul din cei doi­ lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceas- sprezece avea să-L trădeze. Ucenicii s-au um- ta, spre pomeni­rea ei“. Orice act de adevărată plut de întristare, consternare şi un senti­ment închinare umple curţile raiului cu mireasma lui de nesiguranţă, de îndoială cu privire la pro- aleasă, fiind consem­nat definitiv în memo­ria pria lor persoană. Unul din ei L-a între­bat: Domnului. „Nu cumva sunt eu, Doamn­ e?“ După ce toţi, C. Actul de trădare al lui Iuda (26:14-16) în afară de Iuda, au pus această întrebare, Isus 26:14, 15 Atunci unul din cei dois­ pre­zece le-a răspuns că este cel care a întins mâna în – unul din ucenicii care trăise alături de El, farfurie cu El. Domnul a luat apoi o bucată văzuse minunile săvârşite de El şi auzise învă- de pâine, a muiat-o în sos şi i-a înmânat-o lui ţăturile Sale de neasemui­tă pro­funzime şi fuse- Iuda (Ioan 13:26) – un semn de deo­sebită se martor la viaţa Sa fără de păcat – unul pe afecţiune şi prietenie. El le-a amintit că ceea care Isus l-a numit: „prieten­ul meu apro­piat, în ce avea să I se întâmple avea un caracter oa- care îmi puneam încre­derea şi care mânca din recum irezistibil. Dar asta nu l-a absolvit pe pâinea mea“ (Ps. 41:9) – a fost acela care şi-a Iuda de responsabilitate, căci textul spune că ridicat călcâiul împotriva ­Fiului lui Dumnezeu. mai bine ar fi fost dacă nu s-ar fi născut. Iuda Iuda Iscar­ ioteanul s-a dus la preoţii cei mai a ales în mod deliberat să Îl vândă pe Mântu- de seamă şi s-a învoit să-şi vândă Stăpânul itorul şi astfel s-a făcut personal responsabil. pentru treizeci de argin­ţi. Preoţii i-au plătit pe 26:25 Când Iuda a întrebat pe şleau dacă loc ridicola sumă de aproximativ 15 dolari. el este acela, Isus a răspuns: „Da“. Ce contrast izbitor între femeia care L-a E. Prima sărbătorire a Cinei Dom­nului uns pe Isus în casa lui Simon şi Iuda! Ea L-a preţuit pe Mântuitorul enorm de mult. Iuda (26:26-29) n-a pus prea mult preţ pe El. La Ioan 13:30 aflăm că de îndată ce Iuda 26:16 Şi astfel cel care nu avusese parte a primit bucata de pâine, a ieşit afară. Şi afară decât de bunătatea Domnului Isus şi-a adus era noapte. Prin urmare, conchi­dem că el nu a propria contribuţie la groaznicul târg. fost de faţă când s-a insti­tuit Cina Domnului (deşi nu toţi comentat­orii sunt de acord cu D. Ultimul paşte (26:17-25) această interpretare). 26:17 Era prima zi a sărbătorii (praz­ 26:26 După ce a sărbătorit ultimul Său Paş- nicului) Azimilor, prilej când se elimina orice te, Mântuitorul a instituit ceea ce noi numim aluat din casele evreilor. Ce gânduri Îl vor fi Cina Domnului. Elementele esenţiale – pâinea animat pe Domnul, când Şi-a trimis ucenicii la şi vinul – erau deja pe masă, ca parte din masa Ierusalim să facă pregătirile pentru Paşte! pascală; Isus le-a îmbrăcat însă cu sensuri noi. Fiecare amănunt legat de această cină solemnă Mai întâi, El a luat o pâine şi a binecuvântat- urma să aibă o semnificaţie deosebită. o; a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Lu- 26:18-20 Isus Şi-a trimis ucenicii să caute aţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu“. Întru­cât un om al cărui nume nu este precizat, care trupul Său nu fusese aşezat pe cruce, e limpede urma să-i conducă la casa rânduită pentru că El S-a exprimat la modul figurat, folosind acest scop. Probabil îndrumările au fost vagi, pâinea ca simbol al trupului Său. tocmai pentru a nu le permite conspiratori­lor 26:27, 28 Tot aşa stau lucrurile şi cu paha- să le dea de urmă. În orice caz, obser­văm cu­ rul (cupa). Vasul denumeşte de obicei conţinu- noaşterea perfectă a Domnului Isus cu privire tul său. Paharul (sau cupa, în engleză, n.tr.)

122 Matei conţinea rodul viţei, care, la rândul ei, era sim- să-L părăsească pe Învăţătorul lor. Aici se îm- bolul sângelui noului legământ. Noul şi ne- plinea profe­ţia lui Zaharia: „Lov­eşte pe păstor condiţionatul legă­mânt al harului avea să fie şi oile se vor risipi“ (Zah. 13:27). ratificat prin sângele Lui scump, vărsat pentru 26:32 Dar El nu i-a lăsat fără nădejde. Cu mulţi spre iertarea păcatelor. Sângele Lui a toate că ei aveau să se ruşineze de asoc­ierea fost suficient pentru a asigura iertarea pentru cu El, El nu-i va părăsi cu nici un chip. După toţi. Dar aici a fost vărsat pentru mulţi, prin ce a înviat din morţi, i-a întâmpi­nat în Galile- faptul că devenea efectiv doar pentru iertarea ea. Ce prieten minu­nat, care nu dă niciodată păcatelor celor care au crezut. greş! 26:29 Mântuitorul le-a amintit apoi uceni- 26:33, 34 Impulsiv ca întotdeauna, Petru cilor că nu va mai bea din rodul viţei, împreu- L-a întrerupt pe Domnul, ca să-L asigure că şi nă cu ei, până la revenirea Sa pe pământ, ca dacă alţii s-ar putea să-L părăsească, el unul să domnească. Atunci vinul va avea o nouă niciodată nu va face una ca asta! Isus a co- semnificaţie, căci va exp­rima bucuria şi bine- rectat adverbul „nic­ iodată“, înlocuindu-l cu cuvântarea împără­ţiei Tată­lui Său. prezicerea: „chiar în noaptea aceasta... de trei Întrebarea care se ridică adesea în acest ori“ Înainte de a cânta cocoşul, năvalnicul punct este dacă trebuie să folosim pâine dos- ucenic avea să se lepede de Învăţ­ătorul său de pită sau nedospită, vin fermentat sau nefer- trei ori. mentat, respectiv must, la Cina Domnu­lui. Nu 26:35 Continuând să-şi susţină loiali­tatea, există nici o îndoială asu­pra faptului că Dom- Petru a insistat că mai degrabă ar muri cu nul a folosit pâine nedospită şi vin fermentat Cristos, decât să se lepede de El. Toţi uceni- (de altfel, în vremea aceea orice vin era fer- cii au spus acelaşi lucru. Desigur, ei au fost mentat). Cei care argumentează că pâinea dos- sinceri când au afirmat acest lucru. Numai că pită (deci cu aluat, care ar întru­chipa păcatul) ei nu-şi cunoşteau propriile lor inimi! ar fi neindicată, întrucât nu res­pectă tiparul bi- G. Agonia Ghetsimaniului (26:36-46) blic, nu trebuie să uite, în acest caz, că şi fo- Nimeni nu se poate apropia de relata­rea losirea mustului, deci a vinului nefer­mentat, ar evenimentelor sacre din Grădina Ghetsimani constitui o încălcare de la tiparul biblic. Ce fără să-şi dea seama că se află pe teren sfânt. trist e să devenim atât de preocupaţi cu ele- Oricine doreşte să comenteze asupra pasaju­lui mentele Cinei, neglijând­u-L pe Domnul În- încearcă un sentiment extraordinar de uimire, suşi! Pavel a subliniat faptul că ceea ce con- de sfială, de reţiner­e. După cum s-a exprimat tează este simbolul spiritual al pâinii, nu pâi- Guy King: „Caracterul supranatural al eveni- nea în sine. „Căci Cristos, Paştele nostru, a mentului te face să te temi, ca nu cumva, fost jertfit pentru noi. De aceea, să luăm parte atingându-te de el, să-i întinezi puritatea“. la sărbătoare nu cu un aluat vechi, nici cu un 26:36-38 După ce au intrat în grădina aluat de răutate şi de viclenie, ci cu azimile Ghetsimani (care înseamnă teasc pentru stors curăţiei şi ale adevărului“. (1 Cor. 5:7, 8). Nu uleiul de măsline), Isus le-a spus la opt dintre aluatul din pâine contează, ci aluatul din viaţa ucenicii să stea şi să aştepte, apoi i-a luat cu El noastră – acela ne afectează! pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, ducân- F. U cenicii care se încredeau în ei înşişi du-i mai în inte­riorul grădi­nii. Oare nu ar putea aceasta să însemne că diferiţi ucenici au diferite (26:30-35) capacităţi sau aptitudini, de a înţelege şi a se 26:30 După Cina Domnului, micul grup a uni cu Mântu­itorul în agonia Sa? intonat o cântare de laudă, proba­bil luată din Şi a început să Se întristeze şi să Se mâh- Psalmii 113-118 – „Marele Hallel“. Apoi au nească foarte tare. Lui Petru, Iacov şi Ioan părăsit Ierusalimul, au traversat pârâul Chedron le-a spus pe faţă că sufletul Său era cuprins şi au urcat versan­tul de vest al Muntelui Măs- de o întristare de moarte. Ne­greşit aceasta era linilor, intrând în Grădina Ghe­t­simani. repulsia nespus de mare pe care o simţea su- 26:31 Pe tot parcursul lucrării Sale pu­blice, fletul Său curat şi sfânt la gândul că va deveni Domnul Isus i-a avertizat pe ucen­icii Săi cu o jertfă de păcat pentru noi toţi. Noi, care privire la ceea ce îi aştepta în viitor. Acum suntem păcătoşi, nu putem concepe ce a în- le-a spus că ei se vor desoli­dariza de El în semnat pentru El, Cel fără păcat, să fie făcut noaptea aceea. Că vor fi cuprinşi de frică, păcat pentru noi (2 Cor. 5:21)! când vor vedea cum se abate furia furtunii. 26:39 Nu e de mirare că i-a lăsat pe cei Pentru a-şi scăpa propria lor viaţă, ei aveau

Matei 123 trei şi s-a dus puţin mai înainte, în adâncul lor, dar niciodată nu S-a rugat cu ei. Ca­ grădinii. Nimeni nu era în stare să împărtă­ racterul unic al Persoanei şi lu­crării Sale a fă- şească suferinţa Sa sau să se roage rugăciu­nea cut imposibil ca alţii să poată lua parte la Sa: „Tatăl Meu, dacă este cu putinţă, să trea- viaţa Sa de rugăciune. că de la Mine paharul acesta! To­tuşi, nu cum 26:43-45 Când a venit la ucenici a doua voiesc Eu, ci cum voieşti Tu“. oară, i-a găsit dormind din nou. Tot aşa şi a Pentru ca nu cumva să fim ispitiţi să cre- treia oară: El Se ruga, iar ei dor­meau! Atunci dem că această rugăciune a exprimat reticenţa le-a spus cuvintele: „Încă tot dormiţi şi vă Lui sau dorinţa de a bate în retra­gere, e bine odihniţi? Iată, s-a aprop­ iat ceasul, şi Fiul să ne reamintim cuvintele Sale de la Ioan Omului este dat în mâinile păcătoşilor“. 12:27, 28: „Acum sufletul Meu este tulburat. (Verset redat după ediţia Noului Testament în Şi ce voi zice?... Tată, scapă-Mă din ceasul limba română publicată de Christliche Lite­ acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit ratur-Verbreitung, 1993, care e conform­ ă cu până în ceasul acesta. Tată, preamăreşte Nu- versiunea New King James, folosită de autorul mele Tău!“ Prin urmare, când S-a rugat ca să CBC, n.tr.) treacă de la El paharul acela, Domnul nu a 26:46 Prilejul de a veghea împreună cu cerut să fie izbăvit de cruce, căci tocmai aces- El în veghea Lui a fost pierdut. Deja se au- ta a fost scopul pentru care a venit în lume! zeau paşii trădătorului. Isus a spus: „Scul­aţi- Rugăciunea a fost retorică, adică afirmaţia vă, haideţi să mergem!“ – nu pentru a Se nu solicita un răspuns, ci avea scopul de a ne retrage, ci pentru a înfrunta vrăjmaşul. învăţa un adevăr. Isus spunea, de fapt: „Tatăl Înainte de a părăsi grădina, să mai zăbo­ Meu, dacă există o altă cale prin care păcăto­ vim o clipă ca să auzim plânsul Său în hoho­ şii pierduţi pot fi mântuiţi decât aceea care te, să medităm la durerea care I-a cuprins su- necesită moartea Mea pe cruce, descoperă-Mi fletul şi să-I mulţumim din străfundul inimii acea cale! Dar în toate acestea Eu vreau să se noastre. ştie că nu doresc nici un lucru care să fie H. I sus este vândut şi arestat în Ghetsi­mani contrar voii Tale“. Care a fost răspunsul? N-a urmat nici un (26:47-56) răspuns. Cerul tăcea! Prin această tăcere eloc- Vânzarea Mântuitorului fără păcat de către ventă ştim că nu a existat nici o altă cale prin una din propriile Sale creaturi ne pune în faţă care Dumnezeu să-i poată îndreptăţi pe păcă- una din cele mai uimitoare anomalii din isto- toşii vinovaţi decât aceea prin care Cristos, rie. Nu am găsi altă expli­caţie pentru actul Mântuitorul fără păcat, trebuia să moară ca josnic de trădare, total nejustificabil, al lui Iu- Înlocuitor al nostru. da, decât depravarea inimii umane. 26:40, 41 Întorcându-Se la ucenici, i-a gă- 26:47 Pe când încă le vorbea Isus celor sit dormind. Duhurile lor erau pline de râv- unsprezece, a sosit Iuda, în fruntea unei cete nă, dar carnea era neputincioasă. Nu în- ­înarmate cu săbii şi ciomege. E cert că ideea drăznim să-i condamnăm, când ne gândim la săbiilor nu i-a aparţinut lui Iuda, întrucât locul pe care îl ocupă rugăciunea în pro­pria acesta nu-L văzuse niciodată pe Isus să se noastră viaţă. Mult mai uşor ne este să dor- împotrivească sau să contraatace. Poate că ar- mim, decât să ne rugăm şi chiar când suntem mele au simbolizat hotă­rârea mai marilor pre- treji, gândurile ne zboară adesea la altceva de- oţilor şi a bătrânilor de a-L prinde, de a se cât la lucrurile asupra cărora s-ar cuveni să asigura că nu va avea nici o posibilitate de a veghem. De câte ori nu a trebuit să ne spună scăpa. Domnul şi nouă, aşa cum i-a spus lui Petru: 26:48 Iuda a recurs la un sărut pentru a „Ce, un ceas n-aţi putut să veg­ heaţi împreu- da prilejul gloatei să-L recunoască pe Isus în nă cu Mine? Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu mij­locul ucenicilor. Şi astfel sim­bolul uni­versal intraţi în ispită“. al iubirii a fost prostituat până la cel mai jos- 26:42 S-a depărtat a doua oară şi S-a ru- nic uz la care putea fi supus. gat, exprimând supunerea Sa faţă de voia Ta- 26:49 Apropiindu-se de Domnul, Iuda a tălui. Da, va bea paharul suferinţei şi al morţii zis: „Te salut, Învăţătorule!“ şi apoi L-a să- până la sfârşit. rutat mult. În acest text se folosesc în original În mod necesar, în viaţa Sa pe pământ El două cuvinte pentru termenul tradus prin „a a fost singur când S-a rugat. Da, i-a învăţat săruta“. Mai întâi, în verset­ul 48 se întrebuin- pe ucenici să se roage şi S-a rugat în prezen­ţa ţează cuvântul obişnuit pentru a săruta. Dar în

124 Matei versetul 49 se recurge la un verb mai pronun- învăţându-i pe oameni. Dacă ar fi vrut, ar fi ţat, care sugerează un sărut repetat sau putut să-L prindă cu uşurinţă atunci, dar n-au demonstra­tiv. făcut-o. Prin urmare, cum se făcea că vin 26:50 Stăpânit de un perfect echilibru lă- acum cu săbii şi cu ciomege? Omeneşte vor- untric, Isus a rostit cuvinte pătrunzătoa­re, care bind, purtarea lor era iraţional­ă. i-au mers la inimă lui Iuda: „Prie­tene, de ce 26:56 Dar Mântuitorul Şi-a dat seama că ai venit?“ Fără îndoială, între­barea l-a opărit răutatea omului nu făcea altceva decât să îm- pe Iuda, dar în acel mom­ ent evenim­ entele au plinească planul precis al lui Dumne­zeu. „Dar început să se deru­leze cu repezi­ciune. Gloata a toate acestea s-au întâmplat ca să se împli- înaintat şi L-a prins numaide­cât pe Domnul nească scripturile prorocil­or“. Când au reali- Isus. zat că Învăţătorul lor nu va fi izbăvit, toţi 26:51 Unul dintre ucenici – aflăm de la ucenicii L-au părăsit şi au fugit, cup­rinşi de Ioan 18:10 că era vorba de Petru – a scos sa- panică. Dacă laşita­tea lor nu poate fi scuzată, bia şi a tăiat urechea slujitorului marelui pre- a noastră nici atât. Ei nu fuseseră încă umpluţi ot. Este improbabil ca Petru să fi ţintit urechea cu Duhul Sfânt; noi, în schimb, am fost. slujitorului. Fără îndoială, că intenţia lui va fi I. Isus înaintea lui Caiafa (26:57-68) fost să dea o lovitură mortală. Dar faptul că 26:57 Două au fost procesele la care a îndemânarea lui a fost la fel de deficitară ca fost supus Domnul Isus: unul a fost procesul înţelepciunea lui, în acest caz, trebuie neapărat religios, în faţa autorităţilor evreieşti. Corel­ând atribuit Providenţei divine. relatările tuturor evangheliilor, aflăm că fiecare 26:52 Gloria morală a Domnului Isus stră- proces a avut trei etape. Relatarea lui Ioan luceşte în toată splendoarea ei aici. Mai întâi, despre procesul iudaic arată că Isus a fost El l-a mustrat pe Petru: „Pune-ţi sabia la lo- adus mai întâi înaintea socrului lui Caiafa, cul ei, căci toţi cei care scot sabia de sabie vor Ana. Relatarea lui Matei începe cu a doua pieri“. În împărăţia lui Cristos, victoriile nu etapă, desfăşurată la locuinţa Marelui Preot, se câştigă prin mijloa­ce carnale. A recurge la Caiafa. Acolo erau întruniţi memb­rii Sine- forţa armată în lupta spirituală ar însemna a te driului. În mod obişnuit, acuzaţi­lor li se dădea expune pericolului unui dezastru. Duşmanii prilejul de a-şi pregăti apărarea. Dar liderii re- împă­răţiei n-au decât să recurgă la sabie! Într- ligioşi, în dispera­rea lor, I-au răpit dreptul de o bună zi, ei vor fi înfrânţi. Dar ostaşul lui a-Şi pregăti apărarea (în „închi­soare“) şi a fost Cristos nu are altă cale disponibilă decât cea a văduvit de prevederile justi­ţiei (vezi Isaia 53:8, rugăciunii, a Cuvântului lui Dumnez­eu şi a unde, în versiunea King James se spune: “He puterii care emană dintr-o viaţă plină de Du- was taken from prison and from judgment” – hul. sau „El a fost luat/răp­it de la închisoare şi De la doctorul Luca aflăm că Isus a vin- dreptate“. În ediţia de Iaşi a Bibliei, publicată decat apoi urechea lui Malhus – căci aşa se în 1874, versetul e redat aproximativ la fel: numea victima (Luca 22:51; Ioan 18:10). Ce „Răpitu a fostu de apărare şi judecată“. Cu minunată etalare a harului! El i-a iubit până şi alte cuvinte, cum afirmă textul comentariului: pe cei care Îl urau şi S-a purtat cu mărinimie În toate pri­vinţele I s-a negat dreptul la un chiar şi cu cei care căutau să-I ia viaţa. proces echi­tabil, n.tr.) 26:53, 54 Dacă Isus ar fi dorit să Se îm- În această noapte, fariseii, saducheii, cărtu- potrivească gloatei, desigur nu ar fi avut nevo- rarii şi bătrânii care alcătuiau Sine­driul au ie de mica sabie a lui Petru. Într-o clipă, ar fi demonstrat o lipsă totală de res­pect pentru putut solicita şi I s-ar fi pus la dispoziţie mai propriile lor reguli şi proce­duri, sub a căror mult de douăsprezece legiuni de îngeri (între incidenţă aveau datoria să opereze. În primul 36.000 şi 72.000 de îngeri). Dar asta ar fi rând, era interzis să se întrunească pe timp de compromis planul divin. Scripturi­le care pre- noapte sau în cur­sul oricăruia dintre praznicele ziceau trădarea, suferinţa, răstigni­rea şi învierea iudaice. Bineînţeles, nu le era îngăduit să mi- Sa trebu­iau să se împlinească! tuiască martorii, pentru ca aceştia să comită 26:55 Atunci Isus le-a amintit mulţi­milor sper­jur. Apoi o sentinţă de moarte nu putea fi distonanţa gestului lor de a ieşi după El ca emisă decât după ce s-a scurs o noapte. Şi, în după un tâlhar, cu săbii şi cu ciom­ ege. Doar sfârşit, dacă întrunirea lor nu avea loc în Sala niciodată nu-L văzuseră re­curgând la violenţă de Piatră Săpată, din zona templului, verdictele sau acte de jaf. Dimpo­trivă, El fusese un În- lor nu aveau nici o forţă juridică. Dar în do- văţător liniştit, stând toate zilele în templu şi

Matei 125 rinţa lor arzătoare de a scăpa de Isus, repre- În versetul 64 prima adresare, la persoa­na zentanţii puterii în statul evreu n-au ezitat să a doua singular50, îi este adresată lui Caiafa. încalce propriile lor legi. A doua şi a treia sunt la persoa­na a doua 26:58 Procesul a fost prezidat de Caiafa. plural, referindu-se la iudei, ca repre­zentanţi ai Se pare că Sinedriul îndeplinea rolul dublu, de acelor israeliţi care vor fi în viaţă în timpul juriu şi de procuror – din nou, o combi­naţie apariţiei glorioase a lui Cristos, când aceştia ciudată, ca să nu spunem mai mult. Acuzatul vor vedea limpede că El este Fiul lui Dumne- era Isus. Iar Petru era pe post de spectator – zeu. urmărind scena de la distanţă, ferit de pericole. „Se face uneori aserţiunea“ – scrie Lenski El a stat jos cu slujitorii, ca să vadă sfârşitul. – „că Isus nu S-ar fi numit niciod­ată pe Sine 26:59-61 Liderii evreilor au întâmpi­nat di- «Fiul lui Dumnezeu». Ei bine, aici (în versetul ficultăţi în găsirea vreunei mărturii minci­ 64) El jură că nu este mai puţin decât asta“.51 noase împotriva lui Isus. Ar fi avut mult mai 26:65-67 Lui Caiafa nu i-a scăpat semni­ mult succes dacă şi-ar fi îndepli­nit obligaţia ficaţia acestei afirmaţii. Isus făcuse aluzie la o anterioară din cadrul procesul­ui juridic, strădu- profeţie a lui Daniel: „M-am uitat în tim­pul vi­ indu-se să scoată la iveal­ă dovezile nevinovăţi- ziunilor nopţii şi iată, cu norii cerului a ven­it ei Lui. În cele din urmă, doi mart­ori minci- U­ nul ca un Fiu al Omului; a înaintat spre Cel noşi au înjghebat o relatare încâl­cită pe baza Bătrân de Zile şi a fost adus înaint­ea Lui“ cu­vintelor lui Isus: „Dărâmaţi templul acesta şi (Dan. 7:13). Din reacţia Marelui Preot reiese că în trei zile îl voi ridica“ (Ioan 2:19-21). Potrivit acesta şi-a dat seama că Isus declara egalitate acestor martori, El ar fi ameninţat că va dis- cu Dumnezeu (vezi Ioan 5:18). Atunci Ma­rele truge templul din Ieru­salim, urmând să-l rezi- Preot şi-a sfâşiat haine­le, indicând prin aceasta dească apoi. În realit­ate, El prezisese propria opinia lui că marto­rul a rostit o blasfemie. Cu- Sa moarte şi învie­rea care va urma. Această vintele sale aprin­se rostite în faţa Sinedriului au prezicere a constit­uit un pretext convenabil presupus vinovăţia lui Isus. Când i-a întrebat pe pentru ca iudeii să-L dea la moarte. memb­rii soborul­ui care este verdictul lor, aceştia 26:62-63 În timpul acestor acuzaţii ce I se au răs­puns: „Este vinovat de moarte“. aduceau, Domnul Isus nu a rostit nici un cu- 26:68 A doua etapă a procesului s-a sfârşit vânt, aşa cum se afirmă la Isaia 53:7: „...nu cu scena juriştilor care L-au lovit şi L-au scui- Şi-a deschis gura; ca un miel pe care-l duci la pat pe Acuzat, provocându-L apoi să recurgă tăiere şi ca o oaie mută înaintea celor ce o la puterea de care dispu­nea, dacă era Cristos, tund, nu Şi-a desc­his gura“. Marele Preot, iri- să-Şi identifice atacatorii. Întreaga procedură a tat de tăcerea Sa, I-a cerut insistent să facă o fost nu numai lipsită de temeiuri juridice, dar declaraţie. Dar Mântuitorul refuza să răspundă. de-a dreptul scandaloasă. Mar­ele Preot I-a spus atunci: „Te jur pe Dum- J. Petru se leapădă de Isus şi apoi plânge cu nezeul cel viu să ne spui dacă eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“ Legea lui Moise recla- amar (26:69-75) ma ca un iudeu să depună mărturie atunci 26:69-72 Ceasul cel mai sumbru din viaţa când era pus sub jurământ de către Marele lui Petru a sosit. Cum stătea el afară în curte, Preot (Lev. 5:1). a venit o femeie şi l-a acuzat că este din cea- 26:64 Fiind un iudeu ascultător de lege, ta lui Isus Galileanul. Petru a negat cu în­ver­ ­Isus a răspuns: „Este cum ai spus“. Apoi Şi-a şunare şi promptitudine, spunând: „Nu ştiu ce declinat identitatea de Mesia şi dumnezei­rea în zici“. Apoi s-a dus la poartă, probabil ca să termeni şi mai accentuaţi: „Ba mai mult: vă nu fie observat. Dar o altă slujnică a ve­nit şi spun că de acum încolo veţi vedea pe F­ iul l-a identificat ca fiind unul dintre cei care fu- Omului stând la dreapta puterii şi venind pe seseră cu Isus din Nazaret. De data aceasta norii cerului“. În esenţă, El a declarat, de fapt: Petru s-a jurat că nu-L cu­noaşte pe Omul „Eu sunt Crist­osul, Fiul lui Dumnezeu, aşa cum acela, „Omul“ fiind Învăţă­torul său! ai spus. Gloria mea este în prezent acoperită de 26:73, 74 Peste puţin timp, mai mulţi oa- vălul unui trup uman; acum nu par a fi altceva meni de la faţa locului au venit şi au spus: decât un simplu om. Mă vedeţi acum în zilele „Cu adevărat, şi tu eşti unul din­tre ei, căci şi umilinţei Mele. Dar va veni o zi când voi, iu- vorbirea te face cunoscut“. De data aceast­a, deii, Mă veţi vedea, Slăvit, egal în toate privin- simpla negare nu mai era de ajuns. Petru a ţele cu Dumnezeu, stând la dreapta Sa şi ve­ considerat că trebuie să blesteme şi să se jure. nind pe norii cerului“. „Nu-L cunosc pe Omul Acesta!“ Şi, cu o

126 Matei precizie tulbură­toare, a cântat atunci cocoşul. L. Căinţa lui Iuda şi moartea sa (27:3-10) 26:75 Sunetul acesta familiar a stră­puns 27:3, 4 Dându-şi seama ce păcat a comis, nu numai liniştea orelor dimineţii, ci şi inima că a vândut sânge nevinovat, Iuda a adus lui Petru. Amintindu-şi de cuvin­tele Domnu­lui, înapoi cei treizeci de arginţi şi i-a dat preoţi­ a ieşit afară şi a plâns cu amar. lor celor mai de seamă şi bătrânil­or. Aceşti În evanghelii pare să existe o oarecare con- urzitori neîntrecuţi, care coope­raseră cu atâta tradicţie cu privire la numărul şi timp­ul tăgă- râvnă cu numai câteva ore mai înainte, acum duirilor. La Matei, Luca şi Ioan, se consem- n-au mai vrut să aibă de a face nimic cu nează că Isus a spus: „Înainte de a cânta co- această chestiune. Iuda s-a ales astfel cu unul coşul, te vei lepăda de Mine de trei ori“ (Mat. din amarele rezultate ale trădării. L-a cuprins 26:34; vezi şi Luca 22;34; Ioan 13:38). La remuşcarea, dar nu a demonstrat acel gen de Marcu, se face prezicerea: „...îna­inte de a cân- pocăinţă evlavioas­ă, care duce la mântuire. ta cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine Mai degrabă, el a regretat urmările pe care de trei ori“ (Marcu 14:30). le-a avut crima comisă asupra lui însuşi, căci E posibil să fi cântat mai mulţi cocoşi, nici acum el nu a fost dispus să-L recunoas­că ­unul în timpul nopţii, iar altul în zori. De ase- pe Isus Cristos ca Domn şi Salvator. menea, se poate ca evangheliile să con­semneze 27:5 Cuprins de disperare, Iuda a arunc­ at cel puţin şase ocazii diferite în care Petru s-a arginţii în templu, unde numai preoţii puteau le­pădat. El L-a tăgăduit pe Cristos înaintea: pătrunde, după care s-a dus şi s-a sinucis. (1) unei femei tinere (Mat. 26:69, 70; Mar. Comparând textul acesta cu cel de la Faptele 14:66-68); (2) înaintea altei femei tinere (sluj- Apostolilor 1:18, putem conchide că el s-a nice) (Mat. 26:71, 72; Mar. 14:69, 70); (3) î- spânzurat de un pom, şi că ştreangul sau ramu- naintea mulţimii care se afla acolo (Mat. ra de care a atârnat s-a rupt, iar trupul său a 26:73, 74; Mar. 14:70, 71); (4) înaintea unui căzut în prăpastie, vărsându-i-se măruntaiele. om (Lu. 22:58); (5) înaintea altui om (Lu. 27:6 Preoţii cei mai de seamă, arătân­du-se 22:59, 60); (6) înaintea sluji­torului marelui dintr-o dată foarte atenţi la latura spirituală, au preot (Ioan 18:26, 27). Cred­em că aceasta din decis că nu puteau depune banii la tem­plu, urmă nu a fost o persoa­nă distin­ctă de celelal- deoarece constituiau preţul sângelui. În realita- te, deoarece a spus: „Nu te-am văzut eu cu El te, ei erau adevăr­aţii autori morali ai crimei, în grădină?“ Des­pre ceilalţi nu se spune că ar deoarece ei au oferit suma aceasta pentru ca fi afirmat acest lucru. Mesia să fie vândut. În această privinţă nu au K. Procesul ţinut dimineaţa, în faţa Sine­ avut nici un fel de mustrări de conştiinţă – ­exact aşa cum spusese Dom­nul: ei spălau bli- driului (27:1, 2) dul pe dinafară, dar înăuntru acesta era plin de A treia etapă din cadrul procesului reli­gios a înşelăciune, perfidie şi ucidere. avut loc dimineaţa, în faţa Sine­driului. Nici o 27:7-10 Ei s-au folosit de bani pentru a pricină nu avea voie să fie soluţionată în aceeaşi cumpăra Ţarina Olarului, unde străinii zi în care a început, cu excepţia cazurilor în ­neevrei şi necuraţi puteau fi înhumaţi – fără care acuzatul era achitat. Legea cerea ca să ca ei să ştie câte hoarde de neevrei aveau să treacă o noapte înainte de a fi pronunţat verdic- le invadeze ţara şi să-i scalde pământul în tul, „pentru ca sentimentele de îndurare să aibă sânge. De atunci ţara aceea n-a încetat să fie timp să apară“. În acest caz, liderii religioşi au o ţarină a sângelui! părut hotărâţi de la început să înăbuşe orice Preoţii cei mai de seamă au împlinit, fără sentimente de îndur­are. Totuşi, întrucât ar fi fost să ştie, profeţia lui Zaharia, potrivit căreia ba- ieşit din comun să ţină procesul noaptea, au nii de înhumare aveau să fie folosiţi pentru convocat o sesiune de dimineaţă, pentru a con- efectuarea unei achiziţii de la un olar (Zah. feri verdictului lor ca­racter legal. 11:12, 13). În mod ciudat, pasajul din Zaha­ria Sub legislaţia romană, liderii iudaici nu a fost tradus şi într-o altă variantă, în care ter- aveau autoritatea de a executa pedeapsa cu menul „olar“ este înlocuit cu „trezorerie“ (vezi moartea. Aşa se explică de ce ei s-au grăbit ediţia en­gleză RSV). să-L ducă pe Isus înaintea lui Pilat din Pont, guvernatorul roman. În pofida urii lor faţă Preoţii aveau scrupule în privinţa depu­nerii banilor în de tot ce reprezenta Roma, acum au fost dis- trezorerie, drept care au optat pentru cealaltă variantă a puşi să „profite“ de această putere, pentru a-şi textului biblic, împlinind profeţia în sensul cumpă­rării satis­face o ură şi mai mare. ţarinii de la olar. (D. Notes of the Scripture Union).

Matei 127 Matei îi atribuie această profeţie lui Iere- ţii cei mai de seamă, care-L invidiau pe Isus. mia, deşi, evident, ea provine din cartea Zaha- 27:19 Procedurile au fost întrerupte pentru ria. Probabil el etichetează citatul ca provenind scurtă vreme de solul trimis de soţia lui Pilat, din Ieremia, deoarece cu profeţia lui începe care l-a îndemnat pe acesta să adopte o politi- sulul respectiv pe care l-a folosit el, în confor- că neutră faţă de Isus. Aceasta întrucât avusese mitate cu ordi­nea străveche păstrată în nume- un vis tulburător cu privire la El. roase ma­nuscrise ebraice, cunoscute şi din tra- 27:20-23 Din culise, preoţii cei mai de diţia talmudică. Întâlnim un caz si­milar la Lu- seamă şi bătrânii duceau muncă de lămur­ire ca 24:44, unde cartea Psalmilor împrumută cu masele, ca acestea să-L aleagă pe Baraba, numele ei secţiunii a treia din canonul ebraic, iar Isus să fie omorât. Prin urmare, când Pilat în totalitatea sa. i-a întrebat din nou pe oameni pe care din cei M. P rima înfăţişare a lui Isus înaintea lui Pi- doi voiau să li-l elibereze, ei l-au cerut pe ucigaş. Prins în mreaja propriei sale nehotărâri, lat (27:11-14) Pilat a întrebat: „Dar cu Isus, care Se numeş- Plângerile reale ale iudeilor împotriva lui te Cristos, ce să fac?“ Ei au răspuns într-un Isus erau, în realitate, de ordin religios, şi pe glas: „Să fie răstignit!“ – atitudine pe care acest temei L-au judecat ei. Dar acuzaţiile reli- Pilat a găsit-o de neînţeles. De ce să-L răstig- gioase nu aveau nici o greu­tate în faţa instan- nească? În definitiv ce delict a co­mis? Numai ţelor romane. Fiind con­ştienţi de acest lucru, că la ora aceea lucrur­ile luaseră o întorsătură atunci când L-au dus înaintea lui Pilat, ei au atât de violentă încât nu mai era timp pentru formulat împotriva Lui trei acuzaţii de ordin dezbateri calme. Mulţimea fusese cuprinsă de politic (Lu. 23:2): (1) Că ar fi un re­voluţionar, isterie şi striga întruna: „Răstigneşte-L! care ar constitui o ameninţare la securitatea Răstig­neşte-L!“ imper­iului; (2) că El i-ar fi îndemnat pe oa- 27:24 Pilat şi-a dat seama că nu se mai meni să nu achite impozitele, subminând astfel putea discuta cu mulţimea şi că actele de vio- prosperitatea imperiului; (3) şi că El ar fi afir- lenţă erau gata să izbucnească. Şi astfel el s-a mat că este Rege, amen­inţând prin aceasta spălat pe mâini în faţa mulţim­ ii, declar­ându-se puterea şi poziţia împă­ratului. nevinovat de sângele Celui Acuzat. Dar toată În evanghelia lui Matei vedem cum Îl an- apa din lume nu va fi în stare să-l absolve pe chetează Pilat cu privire la ultima din aceste Pilat de cul­pabilitatea sa de a fi prezidat cel trei acuzaţii. Întrebat dacă este Regele iudei- mai grav simulacru de proces din istorie. lor, Isus a răspuns că este. Aceasta a stârnit 27:25 Mulţimea, cuprinsă de sălbăti­cie, nu un val de insulte şi cal­omnii din partea lideri- se mai gândea deloc la culpabilitat­e, asumân- lor evreilor. Pilat s-a mirat foarte mult de tă- du-şi cu uşurătate povara vino­văţiei: „Sângele cerea Acuzatu­lui. Domnul a considerat că nici Lui să fie asupra noast­ră şi asupra copiilor una din acu­zaţiile lor nu merită nici un răs- noştri!“ De atunci poporul Israel n-a mai puns. Pro­babil guvernatorul nu mai întâlnise scăpat de suferinţă – de la ghetouri la pogro- nicio­dată vreun om care să rămână mut în fa- muri, de la lagăre de conc­entrare la camere de ţa unui asemenea atac. gazare, îndurând groaznica urmare a vinovăţiei N. Isus sau Baraba? (27:15-26) sângelui lui Mesia pe care israeliţii L-au res- 27:15-18 Autorităţile romane aveau obiceiul pins. Şi la toate acestea se adaugă ce va veni să le elibereze iudeilor câte un deţinut evreu în viitor, când vor trece prin Necazul lui Iacov cu ocazia Paştelor, într-o încer­care evidentă de – acei şapte ani de tribulaţie, de mare strâmto- a-i îmbuna. Unul dintre cei care se calificau rare, descrişi la Matei 24 şi Apocalipsa 6-19. să fie eliberaţi de acest Paşte era Baraba, Blestemul va rămâne până când Îl vor recu­ evreu ce fusese găsit vinov­at de a fi incitat la noaşte pe Isus, Cel pe care L-au respins, ca insurecţie şi crimă (Mar. 15:7). Ca rebel împo- Rege şi Mesia al lor! triva stăpânirii roman­e, el se bucura, pesemne, 27:26 Făcând pe placul mulţimii, Pilat l-a de simpatia con­cetăţenilor săi. Aşa se explică pus în libertate pe Baraba, şi de atunci spiri­ faptul că atunci când Pilat le-a pus în faţă tul lui Baraba domină întreaga lume! Ucigaşii opţiunea: Isus sau Baraba, ei s-au grăbit să-l continuă să fie ridicaţi pe tronuri, în vreme ce aleagă pe Baraba. Pentru guver­nator acest lu- Regele continuă să fie resp­ins! Apoi, conform cru nu a constituit o surpriză, ­căci ştia că obiceiului, Cel con­damnat a fost biciuit. Un opinia publi­că era puternic influenţată de preo- bici mare din piele, care avea, din loc în loc, inserate ţinte de metal, a lovit spinarea Sa, fie-

128 Matei care lovitură sfâşiindu-I carnea şi pro­vocând P. Răstignirea Regelui (27:32-44) şuvoaie de sânge. De acum guvernatorul aces- 27:32 Domnul nostru Şi-a purtat crucea o ta fără coloană verte­brală nu a mai avut nimic parte din drum (Ioan 19:17). Apoi soldaţii l-au de făcut decât să-L predea pe Isus soldaţilor, obligat pe un om, numit Simon (din Cirena, ca aceştia să-L răstig­nească. localitate din nordul Africii) să o ducă în locul O. Soldaţii Îl batjocoresc pe Isus Lui. Unii cred că acesta era evreu. Alţii consi- (27:27-31) deră că era negru. Import­ant este că a avut 27:27, 28 Atunci ostaşii guvernatoru­ lui minunatul privilegiu de a purta crucea lui L-au dus pe Isus în pretoriu (pala­tul guver­ I­sus. natorului) şi au adunat toată cohorta în jurul 27:34 Golgota înseamnă „craniu“ în ara- Lui – formată, probab­il, din câteva sute de maică. „Calvary“ este forma anglicizată a ter- oameni. Ce a urmat este greu de imaginat! menului grec kranion. Poate că zona avea Creatorul şi Susţi­nătorul universu­lui a suferit forma unei cutii craniene sau a fost numită înjosiri de nedescris din partea unor soldaţi aşa din pricina faptului că acolo se executau vul­gari şi cruzi – creaturile Sale nevrednice şi condamnaţii la moarte. Nu s-a putut identi­fica păcătoase! L-au dezbrăc­ at de hainele Lui şi locul respectiv în actuala topografie. L-au îmbrăcat cu o haină sta­cojie, negreşit în 27:33 Înainte de a-L răstigni, soldaţii I-au batjocură, ca să imite veşmintele unui rege. oferit lui Isus vin acru amestecat cu fiere, Dar haina aceea poartă o semnificaţie profun- băutură oferită condamnaţilor la moarte ca să dă pentru noi. Întrucât culoarea stacojie este le atenueze durerea. Isus a refuzat băutura. El asociată cu păcatul (Is. 1:18), eu înclin să cred trebuia să bea toată amărăciunea nediluată a că haina aceea întruchipează păcatele mele păcatelor omului, fără să I se amorţească sim- aşezate asupra lui Isus, pentru ca haina nepri- ţurile, fără să I se uşureze durerea. hănirii lui Dumnezeu să poată fi aşezată asu- 27:35 Matei descrie răstignirea în ter­meni pra mea (2 Cor. 5:21). simpli şi lipsiţi de încărcătură emotivă. El nu 27:29, 30 Au împletit o cunună de spini, recurge la procedee dramat­ice, la acel gen de pe care I-au pus-o pe cap. Dar din­colo de senzaţionalism care constituie apana­jul ziaristu- gluma lor plină de cruzime, noi înţelegem că lui, după cum Matei nu se opreşte asupra El a purtat o cunună de spini, pentru ca noi unor detalii sordide. El se mulţumeşte să redea să purtăm o cunună de slav­ ă. Ei L-au batjoco- faptele, aşa cum s-au petrecut: Apoi L-au rit ca pe Regele Păca­tului; noi ne închinăm răstign­ it. Dar nici eternitatea nu va epuiza Lui ca Mântuitor al păcăto­şilor. sensurile ascunse ale acestor cuvinte. ...şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă – Cum se profeţise în Psalmul 22:18, soldaţii din nou, în semn de batjocură, trestia ţinând loc I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi de sceptru. Ei nu ştiau că mâna care ţinea tres- pentru cămaşa fără cusăt­ură. Aceasta era toată tia este mâna care ţine şi stăpân­eşte întreg uni- averea Lui. Iată ce spune Denney în această versul. Mâna stră­punsă de cuie a lui Isus ţine privinţă: „Sing­ura viaţă perfectă care a fost sceptrul dom­niei asupra întregului univers. trăită pe acest pământ a fost viaţa Acelui care Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi bă- nu a avut nici o avere, care nu a lăsat ni­mic teau joc de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăra- decât hainele pe care le-a purtat“. tul Iudeilor!“ Nici asta nu le-a fost de ajuns, 27:36 Soldaţii au fost reprezentanţii unei ci L-au scuipat în faţă pe singurul Om desă- lumi de oameni meschini. Nu reiese că aceştia vârşit care a trăit vreod­ată pe acest pământ. şi-ar fi dat seama că înaintea lor se înscrie cel Apoi I-au luat trestia şi L-au bătut peste cap mai solemn moment al istor­iei. O, dacă ar fi cu ea. ştiut, n-ar fi stat jos să-L păzească! Ci ar fi Isus a îndurat toate acestea cu răbdar­e. N-a îngenuncheat şi I s-ar fi închinat! scos nici un cuvânt. „Uitaţi-vă bine la Cel ca- 27:37 Deasupra capului lui Cristos au aşe- re a suferit din partea păcăto­şilor o împotrivire zat titlul: ACESTA ESTE ISUS, RE­GELE aşa de mare faţă de Sine, ca nu cumva să vă IUDEILOR. Titlul diferă întrucâtva la celelalte pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în su- evanghelii.52 Marcu spune: „Reg­ele iudeilor“ fletele voastre“ (Ev. 12:3). (15:26); Luca: „Acesta este Regele iudeilor“ 27:31 În cele din urmă, L-au îmbră­cat cu (23:38); iar Ioan: „Isus din Nazaret, Regele iu- hainele Lui şi L-au dus să-L răstig­nească. deilor“ (19:19). Preoţii cei mai de seamă au prot­estat, nefiind de acord cu acest titlu, afir- mând că în felul în care era formulat constituia

Matei 129 o afirmare a realităţii. Şi astfel, [ei care nu cre- Liderii religioşi au luat în batjocură afir­ deau în această afirmaţie], au cerut să se speci- maţia Sa că este Mântuitorul, declaraţia Sa că fice că aceasta era doar pretenţia Acuza­tului. este Regele Israelului, declaraţia Sa că este Dar Pilat nu le-a admis argu­mentul şi astfel a Fiul lui Dumnezeu. Tâlharii care erau răstig­ rămas adevărul, limpede pentru toată lumea, niţi împreună cu El Îi arunc­ au aceleaşi bat- scris în ebraică, latină şi greacă (Ioan 19:19-22). jocuri. Liderii religioşi s-au unit cu crimi­nalii, 27:38 Fiul fără păcat al lui Dumnezeu a hulindu-L pe Dum­nezeu! fost încadrat de doi tâlhari, căci aşa prezi­sese Isaia cu 700 de ani mai înainte, că El va fi Q. C ele trei ore de întuneric (27:45-50) numărat la un loc cu cei fărăde­lege (52:12). 27:45 Toate suferinţele şi înjosirile pe care La început, ambii tâlhari L-au îm­proşcat cu le-a îndurat din partea oamenilor au pălit în insulte şi invective (v. 44). Dar unul s-a pocăit comparaţie cu ceea ce-L confrunta acum. De şi a fost salvat în ultima clipă. Peste numai la ceasul al şaselea (adică la amiază) până la câteva clipe a fost cu Cristos în Paradis (Luca ceasul al nouălea (ora 15) s-a făcut întune­ric 23:42, 43). peste toată ţara Palestinei, dar şi în sufletul 27:39, 40 Pe cât este de adevărat că cru­cea Său. În timpul acesta a purtat El blestemul de ne descopere dragostea lui Dumnezeu, pe atât nedescris al păcatelor noastre. În aceste trei de adevărat este că ea ne dezvăluie depravarea ore au fost comprimate: iadul pe care-l meri- omului. Trecătorii s-au oprit să-şi bată joc de tam noi, mânia lui Dumnezeu împotriva tutu- Păstorul, care murea pentru oi: „Tu, care dis- ror fărădelegilor noastre. Noi vedem acest lu- trugi tem­plul şi îl zideşti la loc în trei zile, cru ca prin ceaţă. Pur şi sim­plu nu putem în- mântu­ieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fi- ţelege ce a însemnat pentru El să satisfacă ul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!“ toate cerinţele neprihănirii lui Dumnezeu îm- Acesta este limbajul necredinţei, al omului care potriva păcatului. Ştim doar atât: că în acele nu se bazează decât pe raţiune, care afirmă: trei ore El a plătit preţul, a achitat datoria şi a „Nu cred până nu văd“. Totodată, este şi limba- isprăvit lucrarea ce se cerea îndeplinită pentru jul liberalismului. „Coboară de pe cruce – cu răscumpărarea omu­lui. alte cuvinte – renunţă la cruce şi vom crede“. E 27:46 Şi pe la ceasul al nouălea (deci la pertinent aici comentariul lui William Booth: trei după-amiază) Isus a strigat cu glas tare, „Ei au susţinut că ar fi crezut, dacă El S-ar fi zicând: „Dumnezeul Meu, Dumne­zeul Meu, coborât de pe cruce; în schimb, noi am crezut pentru ce M-ai pără­sit?“ Răsp­unsul îl găsim pentru că El a rămas pe cruce“. în Psalmul 22:3: „...Tu eşti Cel Sfânt, care lo- 27:41-44 Preoţii cei mai de seamă, împre- cuieşti în mijlocul laudelor lui Israel“. Întrucât ună cu cărturarii şi bătrânii s-au unit în Dum­nezeu este sfânt, El nu poate trece cu această sarabandă. Fără să realizeze ce au vederea păcatul. Dimpotri­vă, El trebuie să-l spus, au rostit un mare adevăr: „Pe alţii i-a pedepsească. Domnul Isus nu a avut nici un mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! păcat al Său, propriu, dar El a luat asupra Sa Deşi ei au rostit aceste cuvinte ca o insultă, păcatele noastre. Când Dumnezeu, Judecătorul, noi le adaptăm, făcând din ele un imn de lau- a privit jos pe pă­mânt şi a văzut păcatele dă: noastre asupra Înlocuitorului fără păcat propriu, El Şi-a retras dragostea de la Fiul. Tocmai Pe El nu S-a putut mântui, această despărţire a fost aceea care a smuls din inima lui Isus ceea ce poeta Elizabeth El pe cruce a trebuit să moară, Barret Browning a definit drept „strigătul de orfan al lui Emanuel“: Căci altfel nu primeau îndurare Părăsit! Dumnezeu S-a putut separa de Păcătoşii de aproape şi de departe; esenţa Lui proprie; Şi păcatele lui Adam au năvălit Da, Cristos Fiul lui Dumnezeu între Fiul neprihănit şi Tatăl: Da, o dată, strigătul de orfan al lui Ema­nuel, a trebuit să sângereze universul Său l-a zguduit – S-a ridicat strigătul singuratic, fără ecou: Pentru ca păcătoşii „Dumnezeule! Sunt părăsit!“ de păcate să fie elibe­raţi! – Eliz­abeth Barr­ett Brow­ n­ing – Albert Midlane Da, afirmaţia a fost valabilă în viaţa Dom- nului şi e la fel de valabilă şi în a noas­tră. Nu-i putem salva pe alţii căutând să ne sal- văm pe noi înşine.

130 Matei 27:47, 48 Când Isus a strigat: „Eli, Eli..“., Lovindu-se cu pumni-n piept, unii din cei ce stăteau acolo au zis că îl strigă plângeau trudiţii la răscruce. pe Ilie. Dacă a fost vorba de o confuzie de Şi-am întrebat: „Aceştia cine-s?“ nume sau dacă au rostit aceste cuvinte în bat- „Sunt cei ce văd doar om şi cruce“. jocură – textul nu precizează. Unul din ei s-a .......................................... folosit de o trestie lungă pentru a-I duce la Priveam la Golgota uimit. buze un burete înmuiat în vin acru. Judecând Căci sus pe cruce, plin de sânge, după Psalmul 69:21, acesta nu era un gest de murea Isus... Şi-n depărtări îndurare, ci avea scopul de a-i mări sufe­ vedeam cum lanţ de lanţ se frânge. rinţele. Priveam la Golgota. Dar vai... 27:49 Atitudinea generală a mulţimii era de deodată, prin stihii silhue, aşteptare, să vadă dacă Ilie va îm­plini rolul pe veni în trupul lui Isus care i l-a atribuit tradiţia iudaică – să vină în al doilea trup s-atârne pe cue... ajutorul celor nepri­hăniţi. Dar nu era vremea să Toţi îngerii înmărmurind, vină Ilie (Mal. 4:5); era vre­mea să moară Isus. Îl arătau prin nouri: „Iată-L!“ 27:50 După ce Isus a strigat iarăşi cu glas Şi-am întrebat: „Acesta cine-i?“ tare, Şi-a dat duhul. Strigătul cu glas tare de- Şi mi-a răspuns tot cerul: „Tatăl!...“ monstrează că El a murit în tărie, nu în slăbi- ciune. Faptul că Şi-a dat duhul distin­ge moar- – Costache Ioanid tea Sa de aceea a orică­ror alte pers­oane. Noi murim pentru că trebuie să mu­rim, dar El a R. Perdeaua templului se rupe (27:51-54) murit din pro­prie opţiune. Oare nu spu­sese El: 27:51 Când Şi-a dat Domnul duhul, per­ „...Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu deaua grea, împletită, care separa încă­perile prin- Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am cipale ale templului, a fost ruptă de o Mână putere s-o dau şi am putere s-o iau iar­ăşi..“. Nevăzută, de sus până jos. Până a­tunci vălul (Ioan 10:17, 18). acela împiedica intrarea în Sfânta Sfintelor a (Nota traducătorului: în locul versu­rilor din oricărei per­soane, în afară de marele preot. Nu- engleză scrise de F.W. Pitt, oferite de autorul mai un singur om putea intra în sanctuarul dină­ comen­tariului în acest punct, am găsit de cu- untru, şi acela doar într-o singură zi din an. viinţă să redau vers­uri din opera regretatului Din cartea Evrei aflăm că vălul repre­zenta poet român creştin Costache Ioanid:) trupul lui Isus. Ruperea sa a simboli­zat darea la moarte a trupului Său. Prin moartea Sa, noi Priveam la Golgota. Era avem „îndrăzneala să intrăm în Sfânta Sfinte- în gândul meu un svon de gloate... lor, prin sângele lui Isus, printr-o cale nouă şi Treceau trei cruci... şi-n urma lor, vie, pe care El a con­sacrat-o pentru noi, prin preoţi şi demoni din cetate. văl, adică prin trupul Său“ (Ev. 10:19, 20). Acum, până şi cel mai umil credincios poate Veneau stăpânii în convoi. intra în pre­zenţa lui Dumnezeu, prin rugăciune Şi le-auzeam pe cale paşii. şi laudă, în orice clipă. Dar să nu uităm nicio­ Şi-am întrebat: „Aceştia cine-s?“ dată că privilegiul acesta a fost cum­părat pen- iar Duhul mi-a răspuns: „Vrăjmaşii...“ tru noi cu un preţ nespus de mare: cu însuşi sângele lui Isus. Priveam la Golgota în Duh. Moartea Fiului lui Dumnezeu a pro­dus, de Şi-mi era plin de taine gândul. asemenea, extraordinare zguduiri în natură – Vedeam un nour de bătrâni ca şi când ar fi fost o empatie între creaţia văzduhul culmii străbătându-l. neînsufleţită şi Creatorul ei. S-a produs un cu- tremur de pământ, care a despicat stâncile şi Ei cercetau din semn în semn a deschis multe mor­minte. cum se-mplinea Cuvântul Vieţii. 27:52, 53 Dar observaţi că abia după învi- Şi-am întrebat: „Aceştia cine-s?“ erea lui Isus au fost înviaţi ocupanţii mor­ Iar Duhul mi-a răspuns: „Profeţii...“ mintelor acestora, care au pătruns apoi în Ieru- Priveam la Golgota. Vedeam salim şi s-au arătat multora. Biblia nu spune minuni din ce în ce mai grele. dacă aceşti sfinţi înviaţi au murit din nou sau Vedeam cum se strângeau cei mulţi s-au dus în cer, cu Domnul Isus. Prin grohotişul din vâlcele. 27:54 Convulsiile stranii ale naturii l-au convins pe sutaşul roman şi pe oa­menii aces-

Matei 131 tuia că Isus este cu adevărat Fiul lui Dumne­ săpat şi el în stân­că. zeu (deşi în textul grec nu este nici un articol Cu multe secole înainte, Isaia prezise­se: hotărât înaintea Fiului lui Dumn­ezeu, topica „Groapa Lui a fost rânduită împreună cu cei frazei presupune articolul hotărât53). Ce a vrut răi, dar mormântul Lui a fost cu cel bogat“ să spună sutaşul? A fost aceasta o mărturisire (Is. 53:9). Negreşit, duşmanii Lui intenţionase- deplină a lui Isus Cristos, ca Domn şi Mântu­ ră să-I arunce trupul în Valea Hinom, ca să itor al său, sau o recunoaştere a faptului că fie mistuit de focurile ce incinerau gunoaiele Isus era mai mult decât un simplu om? Nu sau să-L mănânce vulpile. Dar Dumnezeu a putem fi siguri de semnificaţia adevărată a intervenit în planurile lor, contramandându-le şi cuvint­elor sutaşu­lui, dar ştim că acesta a fost folo­sindu-Se de Iosif, pentru a Se asigura că cuprins de uimire şi teamă, realizând că tulbu­ El va fi îngropat cu cel bogat. rările din natură erau legate, cumva, de moar- 27:61 După ce a plecat Iosif, Maria Mag- tea lui Isus, şi nu de moartea celor doi tâlhari dalena şi mama lui Iosif şi Iose, au stat de care au fost răstigniţi împreună cu El. veghe în faţa mormântului. S. F emeile credincioase (27:55, 56) U. Păzirea mormântului (27:62-66) Se acordă un spaţiu special în evan­ghelia lui 27:62-64 Prima zi a Paştelor, numită Ziua Matei femeilor care Îl slujiseră cu credincioşie Pregătirii, a fost ziua răstignirii. A doua zi, pe Domnul şi-L însoţiseră din Galileea până la preoţii cei mai de seamă şi faris­ eii au fost Ierusalim. S-au aflat acolo Maria Magdalena, cuprinşi de nelinişte. A­mintin­du-şi afirmaţia lui Maria mama lui Iacov şi a lui Iose, precum şi Isus că va învia, ei s-au dus la Pilat şi l-au Salomeea, soţia lui Zebedei. Devotamentul neîn- rugat să posteze o santi­nelă specială la mor- fricat al acestor femei iese în evidenţă, cu mânt. Asta, chipurile, pentru a-i împiedica pe deoseb­ită strălucire. Ele au rămas ne­despărţite ucenici să fure trupul şi să creeze astfel im- de Cristos, când bărbaţii, uce­nicii Domnului, au presia că El ar fi înviat! Or, dacă s-ar fi în- fugit cu toţii să-şi scape viaţa! tâmplat aşa, ei se temeau că înşelăciunea T. Î ngroparea în mormântul lui Iosif acesta din urmă ar fi fost mai rea decât cea (27:57-61) dintâi. Cu alte cuvinte, vestea despre învierea 27:57, 58 Iosif din Arimateea, un om bo- Lui ar fi fost mai rea decât afirm­ aţia Sa că gat şi membru al Sinedriului, nu fusese de este Mesia şi Fiul lui Dumne­zeu! acord şi nu luase parte la decizia Consil­iului 27:65, 66 Pilat a răspuns: „Aveţi o strajă; de a-L da pe Isus în mâna lui Pilat (Luca duceţi-vă şi păziţi cum ştiţi“. Asta ar putea 23:51). Dacă până în acest punct fusese doar însemna că deja fusese postată o santinelă ro- un ucenic secret al Domnului, acum nu s-a mană. Sau ar mai putea însem­na următoarele: mai temut, ci a ieşit la iveală. Cu mult curaj, „Cererea v-a fost acordată. Iată, vă repartizez el s-a dus la Pilat şi i-a cerut permisiunea să- acum o strajă“. Oare nu cumva am putea L înhumeze pe Domn­ul. Încercăm să ne desprin­de accente ironice în afirmaţia lui Pilat: imagin­ăm cât de surp­rins va fi fost Pilat şi cât „...păziţi cum ştiţi“? Ei au făcut cum au cre- de înciudaţi vor fi fost iudeii, să constate că zut că e mai bine. Au sigilat piatra şi au un membru al Sinedriului a luat o poziţie pu- ­postat paznici, dar până şi cele mai straş­nice blică de ataşam­ ent faţă de Cel Răstignit. Într- măsuri de sigu­ranţă pe care le-au luat ei, n-au un sens real, Iosif s-a îngropat pe sine, din avut nici un efect. Iată ce spune Unger, în punct de vedere economic, social şi religios, această pri­vinţă: atunci când a îngropat trupul lui Isus. Acest act l-a separat pe vecie de mai marii zilei, de Precauţiile pe care şi le-au luat duşmanii Lui „ca reprezentanţii puterii, care L-au ucis pe Isus. mormântul să fie păzit bine... sigilând piatra şi 27:59, 60 Pilat i-a dat permisiunea şi Iosif, punând strajă“ (62-64) nu a făcut altceva decât să pătruns de iubire sfântă, a îmbălsăm­ at trupul pună şi mai mult în evidenţă atotputernicia lui lui Isus, înfăşurându-l într-o pânză curată Dumnezeu, care le-a dejucat planurile şi a oferit de in şi punând mirodenii între fâşii. Apoi l-a o dovadă incontestabilă a învierii Regelui.54 aşezat în propriul său mormânt nou, săpat în stânca solidă. Iar la gura mormântului a aşe- XV. T RIUMFUL REGELUI (cap. 28) zat o piatră mare, sub formă de piatră de A. Mormântul gol – Domnul a înviat! moară, aşezată în cant de-a lungul unui canal, (28:1-10) 28:1-4 Înainte de venirea zorilor, în dimi­

132 Matei neaţa zilei de duminică, cele două Marii au capul lui Isus? (Lu. 24:12; Io. 20:6, 7). venit să vadă mormântul. De îndată ce au 28:14 În realitate, soldaţii au fost mituiţi să sosit ele, a fost un mare cutremur de pământ. spună o poveste, prin care se puneau pe ei Un înger al Dom­nului a coborât din cer, a ve- înşişi în situaţia de a fi incrim­ inaţi. Sub legisla­ nit şi a prăvălit piatra de la uşa mormân­tului ţia romană, dormitul în post se pedep­sea cu şi a stat pe ea. Străjile romane, îngrozite de fi- moartea. Şi astfel, liderii iudeilor au fost nevo- inţa aceasta de o luminozitate orbitoare, îmbră- iţi să le promită că vor interveni în favoarea cată în alb strălucitor, au leşinat. lor, dacă se va întâmpla ca incidentul să ajun- 28:5, 6 Îngerul le-a asigurat pe femei că gă la urechile guvernatorului. n-au de ce să se teamă. Cel pe care-L căutau Sinedriul era obligat acum să înveţe lecţia a înviat, aşa cum promisese. „Ve­niţi şi vedeţi amară, că în timp ce adevărul se conf­irmă de locul unde zăcea Domnul!“ Piatra a fost ros- la sine, o minciună trebuie întotdeau­na proptită togolită la o parte, nu pentru ca să-I permită cu nenumărate alte minciuni. Domnului să iasă afară, ci ca să le dea prile- 28:15 Totuşi, mitul acesta persistă prin­tre jul femeilor să vadă că El înviase! mulţi iudei (şi neevrei) până în ziua de as­tăzi. 28:7-10 Îngerul le-a delegat apoi pe femei Dar nu e singurul mit; mai sunt şi altele. Wil- să se ducă repede şi să ducă slăvita veste bur Smith rezumă două dintre ele: ucenicilor Lui. Domnul era din nou în viaţă şi avea să-i întâlnească în Galileea. Pe când se 1. Mai întâi de toate, s-a avansat sug­estia că duceau să le spună ucenicilor, li S-a arătat femeile s-au dus, din greşeală, la alt mor­mânt. Să ­Isus, salu­tându-le cu un singur cuvânt: „Bu­ examinăm enormitatea acestei afirmaţii. Oare ai curaţi-vă!“55 Ele au răspuns prin a-I cădea la putea să nu ni­mereşti mormântul celei mai dragi pi­cioare, închinându-I-se. Apoi El le-a încre­ fiinţe din viaţa ta, în intervalul dintre vineri după- dinţat personal sarcina de a-i anunţ­a pe ucen­ici amiază şi duminică dimineaţa? Mai mult, acesta că Îl vor vedea în Gali­leea. nu era cimitirul lui Iosif din Arimateea, ci grădi- B. Mituirea soldaţilor, pentru a-i determ­ ina na lui particulară, în care nu se mai aflau alte morminte. să mintă (28:11-15) Dar să admitem că ar fi putut să exis­te şi alte 28:11 De îndată ce şi-au revenit din leşin, morminte acolo (deşi ştim că nu erau); şi să zi- unii dintre paznici s-au dus ruşinaţi la preoţii cem că femeile, cu privirea înlăcrimată, au nime- cei mai de seamă, să le spună vestea, să le rit din greşeală la alt mormânt. Bun! Să zicem că comunice că eforturile lor au eşuat, că femeile ar fi putut greşi. Dar impe­tuosul Petru, mormân­tul este gol! cel cu pumnii tari, însoţit de Ioan – amândoi 28:12, 13 Este uşor să ne imaginăm con- pescari pricepuţi, care nu aveau privirea înceţoşată sternarea liderilor religioşi. Preoţii au ţinut sfat de lacrimi – s-au dus şi ei la mormânt şi l-au cu bătrânii, să stabilească ce aveau de făcut. În găsit gol. Vă puteţi ima­gina ca şi ei să fi greşit disperarea lor, i-au mituit pe soldaţi, ca aceş- mormântul? Dar mai mult, când au ajuns la mor- tia să răspân­dească povestea fantastică potrivit mânt şi l-au găsit gol, acolo se afla un înger, care căreia, în timp ce dormeau soldaţii, ucenicii a spus: „El nu este aici. A înviat. Veniţi şi vedeţi ar fi venit şi ar fi furat trupul lui Isus! unde zăcea Domnul“. Puteţi crede că nici îngerul Această explicaţie, în loc să rezolve pro­ nu a reuşit să se ducă la mormântul care trebuia? blemele cu care erau confruntaţi, nu a făcut Cu toate acestea, s-au găsit destui „deştepţi“, care altceva decât să dea naştere la şi mai multe să susţină aceste teorii! Dar această teorie este semne de întrebare. De ce au dormit soldaţii, total lipsită de sens! când trebuiau să stea de pază? Cum ar fi putut 2. Alţii au sugerat că Isus nu a murit, ci doar ucenicii să rostogolească piatra, fără să-i tre­ a leşinat şi că a fost resuscitat, cumva, în mor­ zească pe soldaţi? Cum de a fost posibil ca toţi mântul acela umed, după care a ieşit din mor­ soldaţii să adoarmă în acelaşi timp? Dacă au mânt. Dar piatra cea mare fusese sigilată cu pe- dormit, de unde au ştiut că ucenicii au furat ceţile guvernului roman. Nici un om din interiorul trupul? Dacă povestea era adevărată, de ce a acelui mormânt nu putea da la o parte piatra care trebuit să fie mituiţi sold­aţii pentru a o răspân­ glisase, pe canalul ce i se săpase, până când a di? Dacă ucenicii au furat trupul, cum de au acoperit intrarea mormân­tului. El nu a ieşit din avut timp să-l dezb­race de fâşiile cu care fus­ese acel mormânt ca un invalid anemic. învelit în mormânt şi să fi împăturit şi pus în Adevărul simplu este că învierea Dom­nului alt loc, singur, ştergarul cu care fusese înfăşurat Isus este un fapt bine atestat al istoriei. El S-a

Matei 133 înfăţişat viu ucenicilor Săi după patimile Sale, a emis apoi Marea Poruncă (sau Însărcin­are), prin numeroase probe infailibile. Gândiţi-vă la ca- care cuprinde „ordinele de lucru“ pentru toţi zurile specifice când S-a arătat celor apropiaţi credincioşii din actuala etapă a împărăţiei – Lui: adică perioada cup­rinsă între respingerea Rege- 1. Mariei Magdalena (Marcu 16:9-11). lui şi a doua Sa venire. 2. Femeilor (Mat. 28:8-10). Porunca cuprinde trei ordine, şi nu doar 3. Lui Petru (Luca 24:34). sugestii: 4. Celor doi ucenici ce mergeau pe drumul 1. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate po- spre Emaus (Luca 24:13-32). poarele“. Asta nu presupune convertirea între- 5. Ucenicilor, cu excepţia lui Toma (Ioan gii lumi. Prin predicarea Evangheliei, ucenicii 20:19-25). aveau să se îngrij­ească de faptul ca şi alţii să 6. Ucenicilor, între care se afla acum şi Toma devină învăţăcei sau adepţi ai Mântuitorului – (Ioan 20:26-31). aceştia proven­ind din toate naţiunile, popoarele, 7. Celor şapte ucenici la Marea Gali­leii (Ioan tribu­rile, seminţiile şi limbile pământului. 21). 2. „Botezaţi-i în Numele Tatălui şi al ­Fiului 8. La peste 500 de credincioşi (1 Cor. 15:7). şi al Sfântului Duh“ Este responsab­ilitatea tri- 9. Lui Iacov (1 Cor. 15:7). mişilor lui Cristos de a propo­vădui botezul şi 10. Ucenicilor pe Muntele Măslinilor (Fapte de a face demersuri pen­tru ca acesta să fie ac- 1:3-12). ceptat ca o poruncă ce trebuie îndeplinită. În Una din pietrele mari – de nezdrun­cinat şi cadrul botezului cre­dinciosului, creştinii se iden- imposibil de înlocuit – care stau la temelia cre- tifică publ­ic cu dumnezeirea trinitară. Ei recu­ dinţei creştine este dovada istorică a învierii Dom- nosc că Dum­nezeu este Tatăl lor, că Isus Cris­ nului Isus Cristos. Asta ne conferă – ţie, drag ci- tos este Domnul şi Mântuitorul lor şi că Duhul titor, şi mie – tăria de a rămâne victo­rioşi pe ba- Sfânt este Cel care locuieşte în lăuntrul lor, le ricadele credinţei, întrucât avem o situaţie care nu dă putere şi-i învaţă. În versetul 19 substantivul poate fi contrazisă, e imposibil de combă­tut. Da, numele este la singular. Deci un singur nume poate fi respinsă sau negată, dar nu poate fi con- sau esenţă, dar trei Persoane – Tatăl, Fiul şi testată.56 Duhul Sfânt. 3. „Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am po- C. M area Poruncă (28:16-20) runcit Eu“. Marea Poruncă depă­şeşte cadrul 28:16, 17 În Galileea Domnul Înviat S-a strict al evanghelizării, căci nu e de ajuns doar arătat ucenicilor pe un munte nespecif­icat. să faci convertiţi şi apoi să-i laşi să se hră- Este aceeaşi apariţie pe care o găsim con­ nească singuri, să se descurce cum pot. Aceş- semnată la Marcu 16:15-18 şi la 1 Corinteni tia trebuie să fie învăţaţi să asculte de porunci- 15:6. Ce revedere minunată! De acum, sufe­ le lui Cristos, aşa cum se găsesc acestea în rinţele Sale au trecut, pe veci. El trăia şi, prin Noul Testa­ment. Esenţa uceniciei constă în urmare, şi ei vor trăi! El a stat înaintea lor în nevoia de a deveni asemenea Învăţătorului şi splendoarea trupului Său înviat. Ei s-au închi- Stăpâ­nului Cristos, or, lucrul acesta se reali­ nat Domnului lor viu şi iubitor – deşi în min- zează prin predarea sistematică a Cuvântul­ui şi ţile unora dintre ei mai stăruia o umbră de ascultarea de el. îndoială. Apoi Mântuitorul adaugă făgăduinţa că El 28:18 Apoi Domnul le-a explicat că toată va fi cu ucenicii Săi până la împlini­rea (sfârşi- autoritatea I-a fost dată în cer şi pe pământ. tul sau consumarea) veacului. Ei nu vor mer- Într-o anumită privinţă, desigur, El avusese tot ge singuri sau lipsiţi de ajutor. În toată slujirea timpul toată autoritatea. Dar aici El S-a referit lor, în toate călătoriile pe care le vor întreprin- la autoritatea de Cap al noii creaţii. De la de, ei vor fi conştienţi de prezenţa şi părtăşia moartea şi învierea Sa, El are autoritatea de a Fiului lui Dumne­zeu, care va fi cu ei. da viaţă veşnică tuturor celor pe care I i-a dat Observaţi că toate cele patru elemente care Dumnezeu (Ioan 17:2). El avusese întotdeauna încep cu „tot“ sunt corelate cu Marea Porun- putere, ca întâiul născut din toată creaţia. Dar că: toată autoritatea; toate naţiunile (popoa- acum, după ce a înche­iat lucrarea de răs­ rele); toate lucrurile; totdeauna. cumpărare, El are autori­tate ca întâiul născut Astfel, evanghelia după Matei se încheie cu din morţi – „pentru ca în toate lucrurile El să porunca şi mângâierea din par­tea slăvitu­lui aibă preeminenţa (întâieta­tea)“ (Col. 1:15, 18). nostru Domn. După aproape douăzeci de vea- 28:19, 20 Ca şi Căpetenie a noii creaţii, El curi, cuvintele Sale au aceeaşi relevanţă, ace-

134 Matei eaşi acuitate, aceeaşi aplicaţie. Sarcina nu a tual şubred. fost dusă încă la bun sfârşit. 10(7:28, 29) Jamieson, Fausset & Brown, Ce vom face pentru a duce la îndeplinire Critical and Explanatory Comm­ entary on the ultima dintre poruncile Sale? New Testament, V:50. 11(8:2) Anumite forme de lepră men­ţionate NOTE FINALE în Biblie nu sunt identice cu malad­ia numită 1(1:1) Iehova este forma latinizată a nume- „Boala lui Hansen“. De pildă, la Levitic, se lui ebraic Yahveh, care a fost tradus de obicei includ condiţiile potrivit cărora ea poate infecta prin „Domnul“. La fel, Isus este forma latini- o casă sau o haină. zată a termenului ebraic Ieşua. 12(8:16, 17) Arno C. Gaebelein, The Gospel 2(4:2, 3) Condiţie de gradul întâi, în care of Matthew, p. 193. se utilizează particula ei la indicativ. Ar putea 13(8:28) Textul NU conţine termenul Ga- fi parafrazată în felul următor: „Dacă – şi eu dareni. Numele oraşului şi al regiunii se su- admit că e aşa – Tu eşti Fiul lui Dumnezeu“ prapun întrucâtva. ori „Întrucât Tu eşti Fiul lui Dumnezeu“. 14(9:16) Gaebelein, Matthew, p. 193. 3(Digresiunea) O „dispensaţie“ este o ad- 15(9:17) W. L. Pettingill, Simple Stud­ies in ministraţie sau o isprăvnicie. Ea descrie meto- Matthew, p. 111, 112. dele de lucru folosite de Dumnezeu în cazul 16(10:8) Majoritatea manuscriselor omit aici omenirii într-o anumită perioadă a istoriei. Ter- textul „înviaţi morţii“ (care apare în litere cur- menul nu înseamnă timp sau perioadă ca ata- sive în versiunea GBV, 1990, n.tr.). re, ci mai degrabă program­ ul divin utilizat în 17(10:21) J.C. Macaulay, Obedient Unto orice epocă. O situaţie simi­lară ar fi utilizarea Death: Devotional Studies in John’s Gospel, expresiei: „administraţia Reagan“, prin care se II:59. indică politicile promovate de preşed­intele Rea- 18(10:41) Arthur T. Pierson, “The Work of gan în timpul anilor cât a fost preşedinte. Christ for the Believer”, The Ministry of Kes- 4(5:13) Albert Barnes, Notes on the New wick, First Series, p. 114. Testament, Matthew and Mark, p. 47. 19(11:27) Alva J. Gospel McClain, The 5(5:22) Textul critic (notat cu „NU“ în no- Greatness of the Kingdom, p. 311. tele de subsol din versiunea NKJV) omite cu- 20(11:30) J. H. Jowett, citat în broşura: Our vintele without a cause (fără nici o pricin­ ă, n. Daily Bread. tr.), care ar exclude chiar şi indignarea de fac- 21(12:8) E. W. Rogers, Jesus the Christ, p. tură neprihănită. 65, 66. 6(5:44-47) Textul critic (NU) conţine terme- 22(12:19) McClain, Kingdom, p. 283. nul Neamuri în loc de vameşi sau perceptori 23(12:21) Kleist şi Lilly, The New Testa­ment ai impozitului. rendered from the Original Greek with Expan- 7(5:44-47) Textul majoritar (bazat pe majo- ded Notes, p. 45 ritatea manuscriselor) conţine terme­nul priet­eni 24(12:27) Ella E. Pohle, C.I. Scofield’s în loc de fraţi. Question Box, p. 97. 8(6:13) Unii învăţaţi susţin că doxolog­ia 25(12:34, 35) Deşi atât textul critic, cât cel este o adaptare a textului de la 1 Cron­ici majoritar omit cuvintele: „din inima sa“, sen- 29:11, pentru a putea fi folosit în scopuri litur- sul nu ar suferi nici o modificare. gice. Dar asta e doar o specul­aţie. Forma tra- 26(13:13) H. Chester Woodring, note de la diţională protestantă a rugăciunii (ca în versiu- curs, nepublicate, asupra evangheliei după Ma- nea KJV) rămâne valabilă şi nu are nevoie să tei, Şcoala biblică “Emmaus Bible School”, fie apărată. 1961. 9(7:13, 14) Atât textul critic, cât şi cel ma- 27(13:22) G. H. Lang, The Parabolic Tea- joritar redau textul de aici sub formă de excla- ching of Scripture, p. 68. maţie: „Cât de strâmtă este poarta şi cât de 28(13:24-26) Merril F. Unger, Unger’s Bible dificilă este calea ce duce la viaţă şi ce puţini Dictionary, p. 1145. sunt cei ce o găsesc!“ Când cele mai vechi 29(13:33) J.H. Brookes, I Am Coming, p. manuscrise (de obicei NU) şi majoritat­ea ma- 65. nuscriselor (M) sunt în consens de respingere 30(13:49, 50) Gaebelein, Matthew, p. 302. a textului tradiţional (TR), în aceste cazuri ele 31(14:4, 5) Nu se cunoaşte sursa. sunt aproape întotdeauna corecte. În asemenea 32(16:2, 3) Desigur aceste amănunte legate cazuri, tradiţia versiunii KJ are un suport tex- de vreme sunt valabile pentru Israel, nu pentru

Matei 135 America de Nord sau Marea Brit­anie! (nici evanghelii la acest verset. pentru România, n.tr.). 53(27:54) În greacă substantivele predica­tive 33(16:7-10) Cele douăsprezece kophi­noi articulate care preced verbul sunt redate de pentru cei 5.000 aveau probabil o capacitate obicei fără articol (această trăsătură fă­când par- mai mică decât cele şapte spuri­des pentru cei te din „Regula lui Colwell“). 4.000. 54(27:65, 66) Merril F. Unger, Unger’s Bi- 34(16:17, 18) G. Campbell Morgan, The ble Handbook, p. 491. Gospel According to Matthew, p. 211. 55(28:8) „Bucuraţi-vă“ era salutul obişn­uit 35(16:19) Charles C. Ryrie, ed., The Ryrie în greacă. Aici, în dimineaţa Învierii, tradu­ Study Bible, New King James Vers­ ion, p. 1506. cerea literală a versiunii NKJV pare cea mai 36(16:20) James S. Stewart, The Life and adecvată. Teaching of Jesus Christ, p. 106. 56(28:15) Wilbur Smith, “In the Study”, 37(16:26) Donald G. Barnhouse, Words Moody Monthly, aprilie 1969. Fitly Spoken, p. 53. 38(18:11) Este omis de textul NU, dar cu- BIBLIOGRAFIE prins în majoritatea manuscriselor. (M). Barnhouse, Donald Grey. Words Fitly Spoken. 39(20:15) James S. Stewart, A Man in Christ, p. 252. Wheaton: Tyndale House Publish­ers, 1969. 40(20:31-34) Gaebelein, Matthew, p. 420. Gaebelein, A. C. The Gospel of Mat­thew. New 41(21:6) J.P. Lange, A Commentary on the Holy Scriptures, 25 de volume, nu se cunoaşte York: Loizeaux Bros., 1910. paginaţia. Kelly, William. Lectures on Matthew. New 42(23:9, 10) H. G. Weston, Matthew, the Genesis of the New Testament, p. 110. York: Loizeaux Bros., 1910. 43(23:14) Textul critic (NU) omite al doilea Lenski, R.C.H. The Interpretation of Saint vai. 44(23:25, 26) Textul majoritar conţine ter- Matthew’s Gospel. Minneapol­is: Augsb­urg menul adikia (prihană), în loc de akras­ ia (ne- Publ­ish­ing House, 1933. înfrânare). Macaulay, J.C. Behold Your King. Chica­go: 45(24:29) I. Velikovsky, Earth in Uph­ eaval, The Moody Bible Institute, 1982. p. 136. Morgan, G. Campbell. The Gospel Acc­ ording 46(24:30) F. W. Grant, “Matthew,” în Nu- to Mat­thew. New York: Fleming H. Rev­ell merical Bible, The Gospels, p. 230. Com­pany, 1929. 47(24:34) F. W. Grant, “Matthew,” în Nu- Pettingill, W. L. Simple Studies in Matt­hew. merical Bible, The Gospels, p. 230. Harr­is­burg: Fred Kelker, 1990. 48(24:36) Textul NU adaugă: „nici Fiul“. Tasker, R. V. G. The Gospel According to St. 49(25:28, 29) Arthur T. Pierson, altă docu- Matt­hew, TBC. Grand Rapids: Wm. B. mentaţie nedisponibilă. Eerd­mans Publishing Com­pany, 1961. 50(26:64) Pronumele grec singular su este Thomas, W. H. Griffith. Outline Studies in ortografiat în scopul sublinierii. În a doua pro- Mat­thew. Grand Rapids: Wm. B. Eerd­ poziţie Domnul Se adresează la persoana a mans Publishing Company, 1961. doua plural humin, iar la sfârşit se redă termi- Weston, H. G. Matthew, the Genesis of the naţia verbului opsesthe. New Testament. Philadelphia: Ameri­can 51(26:64) R. C. H. Lenski, The Inter­ Baptist Publica­tion Society, n.d. pretation of St. Matthew, p. 1064. 52(27:37) Dacă părţile citate sunt adu­nate la Periodice şi materiale nepublicateSmith, un loc, se obţine textul: „Acesta este Isus din Smith, Wilbur. “In the Study”, Moody Nazaret, Regele iudeilor“. O altă posibi­litate ar Monthly,aprilie 1969. fi că fiecare evanghelist e complet, dar citează Woodring, H. Chester. Note de la curs, asupra limbi diferite, de unde şi deosebir­ile dintre evangheliei după Matei, 1961, Şcoala bi­blică: Emm­ aus Bible School, Oak Park, Illinois (actualmente Em­maus Bible Col­lege).

136 Matei

EVANGHELIA DUPĂ MARCU Introducere „Evanghelia după Marcu are o vigoare şi o prospeţime care-l captivează pe cititorul creştin, făcându-l să dorească să slujească şi el, cât de cât, după pilda lăsată de binecuvântatul nostru Domn“. – August Van Ryn I. Locul unic în Canon au făcut iniţial parte din textul propriu-zis al Întrucât evanghelia după Marcu este cea acestor cărţi.) Întrucât Ioan Marcu a locuit la mai scurtă şi circa 90 la sută din mater­ialul Ierusal­im şi, având în vedere că singura expli­ cuprins în ea apare şi în Matei, Luca sau în caţie raţională pentru includer­ea inci­dentul­ui cu ambele din aceste evanghelii, ce contri­buţii tânărul care a fugit gol ar fi că acesta a avut indispensa­bile aduce ea? o oarecare legătu­ră cu evan­ghelia ce ne stă în Mai întâi, scurtimea ei şi stilul concis, jur- faţă, constituie două elemente în măsură să nalistic îi conferă acestei evanghelii rolul de acorde credi­bilitate tradiţiei amintite. introducere ideală a credinţei creş­tine. Astfel, II. Autorul evangheliei după Marcu pe câmpul de misiune, de cele mai multe ori, Majoritatea autorilor sunt de acord cu opi- programele de tradu­cere a Bibliei în limbile în nia unanimă a bisericii, exprimată încă de care nu s-a tradus până acum Scrip­tura încep timpur­iu, potrivit căreia a doua evang­helie a cu evanghelia după Marcu. fost scrisă de Ioan Marcu, fiul Mariei din Dar nu numai stilul ei direct, activ – stil Ierusalim, a cărui locuinţă era folosită adesea deosebit de adecvat pentru romani şi cores­ ca loc de întâlnire al creşti­nilor. pondenţii lor din vremea noastră – ci şi conţi- Dovezile externe în sprijinul acestei opinii nutul evangheliei după Marcu îi conferă un sunt puternice, ele fiind exprimate de timpuriu loc aparte între celelalte evan­ghelii. şi din diverse părţi ale impe­riului roman. Deşi Marcu parcurge, în mare, aceleaşi eve- Papias (circa 110 d.Cr.) citează declaraţia lui nimente de care se ocupă şi Matei şi Luca – Ioan Bătrânul (proba­bil apos­to­lul Ioan, deşi ar abordând însă şi unele evenimente ce nu apar fi putut fi şi un alt ucenic din perioada prima- decât în această evan­ghelie – evanghelistul ne ră a Bisericii) potrivit căreia Marcu, asociatul oferă detalii pline de un colorit specific, nemai- lui Petru, a scris evanghelia ce-i poartă nume- întâlnit la ceilalţi evang­helişti. De pildă, Marcu le. Iustin Martir­ul, Irineu, Tertullian, Clement ne înfăţişea­ză modul în care i-a privit Isus pe din Alexan­dria, Origen şi Prologul Anti-Mar­ ucenici, ni-L arată pe Isus când era indignat cio­nit la Marcu – toate sunt în deplină armo- sau când a parcurs drumul spre Ierusalim. Fără nie în susţinerea acestei opinii. îndo­ială, el va fi obţinut aceste aspec­te detaliate Dovezile interne în sprijinul paternităţii lui din relatările lui Petru, cu care a întreţinut rela- Marcu asupra evangheliei acesteia, deşi nu ţii apropiate către sfârş­itul vieţii acestuia. Potrivit sunt foarte numeroase, concordă cu tradiţ­ia tradi­ţiei, care pare să fie corectă în această pri- universală a creşti­nismului primar. vinţă, evan­ghelia lui Marcu este, în esenţă, E limpede că autorul evangheliei cu­noştea alcătuită din aminti­rile lui Petru, ceea ce ar fi bine Palestina şi mai ales Ierusalim­ ul. în măsură să explice detaliile de natură perso­ (Relatările privitoare la odaia de sus sunt mai nală, locul proeminent acordat acţiunilor în detaliate la el decât la ceilalţi evanghel­işti – această evanghelie, precum şi multor pasaje în ceea ce nu trebuie să surprindă, dacă avem în care ne este prezentată mărturia unor martori vedere că şi-a petrecut copilăria în această oculari. casă!) Evan­ghelia după Marcu con­ţine sufici- Cercetătorii biblici sunt aproape cu toţii de ente indicii cu privire la un fond aramaic (ara­ acord asupra faptului că Marcu a fost tânărul maica fiind limba vorbită în Palestina acelor de la 14:51, care a fugit gol şi că relatarea timpuri). Apoi, textul relevă cunoaş­terea obice- acestui incident ar constitui modul său modest iurilor iudaice, iar dinamism­ ul naraţiunii suge- de a-şi pune semnătura pe lucrarea ce-i poartă rează o mare apropiere de martorii oculari. numele. (Subtitlurile actu­ale din evanghelii nu 137

138 Marcu Liniile mari ale conţinu­tului cărţii urmează în IV. Fondul şi tema evangheliei paralel predica lui Petru din Fapte 10. În evanghelia aceasta ne este înfăţişată Tradiţia potrivit căreia Marcu şi-a redac­tat minunata istorie a Robului Desăvârşit al lui evanghelia la Roma este sprijinită de prezenţa Dumnezeu: Domnul nostru Isus Cris­tos. Este unui număr mai mare de termeni latini în istoria Aceluia care S-a dezbrăcat de mani­ evanghelia sa decât în celelalte trei (de exem- festarea exterioară a slavei Sale, în cer, luând plu, centurion, recensământ, dinar, legiune şi chip de Rob pe pământ (Fil. 2:7). Este istoria pretoriu). neasemuit de frumoasă a Aceluia care „nu a De zece ori în Noul Testament autorul venit să I Se slujească, ci să slujească şi să-Şi acestei evanghelii este menţionat cu nu­mele dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru său de neevreu (în latină), respectiv Marcu, şi mulţi“ (Marcu 10:45). de trei ori cu un alt nume, care combină Dacă ne amintim că acest Rob forma iudaică cu cea neiudaică, adică Ioan Desăvâr­şit nu a fost altul decât Dumnezeu Marcu. Marcu, „robul“ (slujito­rul) sau însoţi­ Fiul, şi că El S-a încins de bunăvoie cu torul – mai întâi, al lui Pavel, apoi al văru­lui ştergarul unui sclav, devenind Slujitorul său Barnaba şi, potrivit unor tradiţii demne de oamenilor, atunci evanghelia aceasta va crezare, al lui Petru, înainte de moartea acestu- străluci mereu înaint­ea noastră, cu o slavă ia – a fost per­soana ideală care să scrie Evan­ necon­tenită. Îl vedem aici pe Fiul întrupat ghelia Robu­lui Desăvârşit. al lui Dumnezeu trăind ca un Om depen- III. Data dent pe pământ. Tot ce a făcut El a fost Data evangheliei lui Marcu este subiect de în deplină ascultare de voia Tatălui Său, dezbateri, chiar în rândurile cercetăto­rilor conser- iar faptele Sale măreţe au fost săvârşite vatori, care cred în Biblie. Deşi nu se poate toate în puter­ea Duhului Sfânt. stabili cu certitudine data apariţiei evangheliei, Autorul, Ioan Marcu, a fost un slujitor al se poate presupune că ea a fost redactată înain- Domnului care a cunoscut un început bun, te de distruge­rea Ierusalimu­lui. apoi a intrat într-o eclipsă temporară (Fapte Tradiţia este împărţită cu privire la faptul 15:38), fiind, în cele din urmă, rea­bilitat la dacă Marcu a consemnat în scris propovădu­irea o viaţă de utilitate şi slujire (2 Tim. 4:11). lui Petru privitoare la viaţa Domnului nostru Stilul lui Marcu este rapid, energic şi con- înainte de moartea apos­tolului Petru (înainte de cis. El subliniază faptele săvârşite de Domnul, 64-68) sau după trecerea sa la cele veşnice. mai degrabă decât cuvintele pe care le-a rostit În mod necesar, dacă Marcu este prima El, fapt demonstrat prin consemnar­ea a nouă- evanghelie, în ordinea redactării, aşa cum se sprezece minuni, dar numai a patru parabole. susţine tot mai frecvent în zilele noastre, atunci Pe măsură ce vom înainta în studierea ea va fi fost redactată la o dată timpu­rie, pen- evangheliei lui Marcu, vom descoperi răsp­un­ tru ca Luca să se fi putut folosi de materialul sul la trei întrebări: (1) Ce spune ea? (2) Ce cuprins în ea. Unii cercetători sunt de părere înseam­nă? (3) Ce lecţie se des­prinde din ea că Marcu a fost redactată la încep­utul anilor pentru mine? Pentru toţi cei care do­resc să fie 50, deşi se poate susţine şi o dată mai târzie, slujitori credincioşi ai Domnu­lui, această evan- cuprinsă între anii 57 şi 60 d.Cr. ghelie se va dovedi, negreşit, un preţios manu- al de viaţă şi slujire. SCHIŢA I. PREGĂTIREA ROBULUI (1:1-13) II. LUCRAREA TIMPURIE A ROBULUI ÎN GALILEEA (1:14-3:12) III. ROBUL ÎŞI CHEAMĂ ŞI ÎŞI CALIFICĂ UCENICII (3:13-8:38) IV. CĂLĂTORIA ROBULUI SPRE IERUSALIM (CAPITOLELE 9, 10) V. LUCRAREA ROBULUI ÎN IERUSALIM (CAPITOLELE 11, 12) VI. DISCURSUL ROBULUI DE PE MUNTELE MĂSLINILOR (CAP. 13) VII. PATIMILE ŞI MOARTEA ROBULUI (CAPITOLELE 14, 15) VIII. TRIUMFUL ROBULUI (CAP. 16)

Marcu 139 COMENTARIU I. P REGĂTIREA ROBULUI (1:1-13) aici învăţătura că toţi cei care doresc să fie A. P redecesorul Robului pregăteşte calea slujitorii Domnului trebuie să trăiască o viaţă sim­plă. (1:1-8) 1:7 Mesajul lui a constat în evidenţie­rea 1:1 Tema lui Marcu este vestea bună des- superiorităţii Domnului Isus. Astfel Ioan a ară- pre Isus Cristos, Fiul lui Dumne­zeu. Întrucât tat că Isus este mai mare în putere, în strălu- scopul urmărit de autor este de a scoate în cirea caracterului Său şi în lucrarea pe care o evidenţă rolul de rob al Domnu­lui Isus, el nu va desfăşura. Ioan nu s-a considerat vrednic începe cu o genea­logie, ci cu lucrarea publică nici măcar să dezlege cureaua de la sandala a Mântuito­rului. A­ceasta a fost vestită de Ioan Mântuitorului – treabă destul de lipsită de Botez­ătorul, crainicul veştii bune. importanţă, efectuată de obicei de un sclav. 1:2, 3 Atât Maleahi, cât şi Isaia1 au pre­zis Propovă­duitorul plin de Duhul întotdeauna Îl că Mesia va fi precedat de un sol şi că va va preamări pe Domnul Isus, detronându-se pe chema poporul la o pregătire morală şi spiritu- sine însuşi. ală în ved­erea venirii Sale (Mal. 3:1; Is. 40:3). 1:8 Ioan boteza cu apă. Era un simbol Ioan Botezător­ul a împlinit aceste profeţii. El a extern, dar nu producea nici o schimbare reală fost „solul... glasul celui ce strigă în pustie“. în viaţa omului. Isus avea să boteze cu Duhul 1:4 Mesajul lui a constat în faptul că Sfânt. Acest botez avea să prod­ucă o mare oamenii trebuie să se pocăiască (să-şi schimbe revărsare de putere spirituală (Fapte 1:8). De mentalitatea şi să se lase de păcatele lor), pen- asemenea, avea să-i cuprindă pe toţi credincio- tru a primi iertarea păcatelor. Altfel nu şii din cadrul Bisericii, trupul lui Cristos (1 puteau să-L primească pe Dom­nul. Numai Cor. 12:13). oamenii sfinţi pot să-L apre­cieze pe Fiul Sfânt B. P redecesorul Îl botează pe Rob (1:9-11) al lui Dumnezeu. 1:9 Cei treizeci de ani de aşa-numită tăce- 1:5 Când receptorii mesajului lui Ioan re, petrecuţi la Nazaret, s-au sfârşit acum. Botezătorul s-au pocăit, el i-a botezat, ca Domnul Isus era gata să-Şi înceapă lucrarea expresie exterioară a schimbării radicale de o publică. Mai întâi, El a străbătut distanţa de sută optzeci de grade care s-a petrec­ut în viaţa circa 100 de km ce despărţea Nazaretul de lor. Botezul i-a delimitat astfel, în mod public, Iordan, în apropiere de Ierih­on. Acolo El a de restul poporului Israel, care Îl părăsise pe fost botezat de Ioan. În cazul acesta, desi­gur, Domnul. Bote­zul i-a unit cu rămăşiţa care era nu a fost vorba de nici o pocăinţă, deoarece gata să-L pri­mească pe Cristos. S-ar păr­ea, din El nu a avut nici un păcat de mărturisit. versetul 5, că răspun­sul la pro­po­vă­duirea lui Botezul a însemnat pentru Dom­nul o acţiune Ioan a fost unanim pozitiv. Dar nu aşa s-au simbolică, înfăţi­şând botezul prin care avea să petrecut lucrurile în realitat­e. Chiar dacă va fi treacă la moartea Sa pe Golgota şi învierea Sa existat o explozie iniţial­ă de entu­ziasm, când din morţi. Astfel chiar de la începutul lucrării mulţimile au ieşit în pustiu să-l audă pe înflă- Sale publice avem această prefigurare foarte căratul predicator, cei mai mulţi însă nu şi-au vie a crucii şi a mormântului gol. mărturisit cu sinceritate păcatele şi nu s-au 1:10, 11 De îndată ce a ieşit din apă, a lăsat de ele – fapt dovedit cu prisosinţă, pe văzut cerurile deschise şi pe Duhul cobor­ând măsură ce înaintăm pe firul naraţiunii. asupra Sa în chip de porumbel. Şi din cer s-a 1:6 Cel fel de om a fost Ioan? Astăzi un auzit glasul lui Dumnezeu, care a conf­irmat că asemenea om ar fi etichetat drept un fanatic Isus este Fiul Său Preaiubit. sau, în cel mai bun caz, un ascet. El lo­cuia în Nu a existat nici un moment în viaţa lui pustiu şi, asemenea lui Ilie, era îmbrăcat cu Isus în care El să nu fi fost umplut cu Duhul hainele cele mai simple şi mai aspre. Hrana Sfânt. Dar acum Duhul Sfânt a venit asup­ra lui era limitată la strictul necesar pentru întreţi­ Sa, ungându-L pentru slujire şi dotând­u-L cu nerea şi menţinerea tăriei sale, fără să fie gus­ putere. Era o misiune specială a Duhu­lui, toasă. El a fost un om care a subordonat toate pregăti­toare pentru cei trei ani de slujire care acest­e lucruri sarcinii de a-L face pe Cristos aveau să urmeze. Puterea Duhului Sfânt este cunoscut. Poate că ar fi putut deveni bo­gat, indispensabilă. Oricât de educat, talentat sau dar a optat pentru o viaţă de sără­cie. Astfel, a înzestrat ar fi cine­va, dacă nu are acea calitate devenit un vestitor adecvat al Celui care n-a avut unde să-Şi plece capul. Desprindem de

140 Marcu tainică pe care o numim „ungerea“, slujirea sa mului calendaristic al profeţiilor, fusese fi­xată este lipsită de viaţă şi eficacitate. Prin urmare, o dată pentru apariţia publică a Regelui. Acum trebuie să ne punem această între­bare de căpe- sosise acel moment. tenie: „Am cunoscut eu exper­ienţa Duhului 2. Împărăţia lui Dumnezeu era aproape. Sfânt? M-a umplut El cu pute­re, în vederea Regele era de faţă, sosise, şi-i făcea poporului slujirii pentru Dom­nul?“ Israel o ofertă autentică a împără­ţiei. Împără­ţia C. Robul este ispitit de Satan (1:12, 13) s-a apropiat, în sensul că Regele a apărut pe Robul Domnului a fost ispitit de Satan în scenă. pustiu, timp de patruzeci de zile. Duhul lui 3. Oamenii au fost chemaţi să se pocăiasc­ă Dumnezeu L-a condus la această întâl­ni­re – şi să creadă în Evanghelie. Pentru a putea fi nu pentru a vedea dacă Domnul va păcătui, ci admişi în împără­ţie, ei trebuiau să facă o pentru a demonstra că nu poate păcătui. Dacă schimbare radicală, de o sută optzeci de grade, Isus ar fi putut păcătui ca Om pe pământ, ce în viaţa lor, cu privire la păcat şi să creadă asigurare am mai avea noi că acum El nu ar vestea bună privi­toare la Domnul Isus. putea păcătui ca Om în cer? B. Chemarea celor patru pescari (1:16-20) De ce afirmă Marcu că El a fost cu fiarele 1:16-18 Mergând pe ţărmul Mării Gali­ sălbatice? Au fost oare aceste ani­male aţâţate leii, Isus i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, de Satan să încerce să-L distru­gă pe Domnul? care pescuiau. El îi întâlnise deja cu altă oca- Sau, dimpotri­vă, au fost docile în prezenţa zie; de fapt, ei deveni­seră uce­nicii Lui la înce- creatorului Lor? Textul nu ne oferă răspunsuri putul lucrării Sale (Ioan 1:40-41). Acum El i-a la aceste întrebări. chemat să fie cu El, promiţân­du-le că-i va Îngerii I-au slujit la sfârşitul celor pa­truzeci face pescari de oam­ eni. Ime­diat ei au re­nunţat de zile (vezi Mat. 4:11); în timpul ispitirii El la mica lor întreprind­ere de pescuit, urmându- nu a mâncat nimic (Luca 4:2). L pe El. Ascultar­ea lor a fost promptă, jertfi- Credinciosul nu va putea evita situaţiile în toare şi integral­ă. care va fi pus la încercare. Cu cât se va apro- Pescuitul e o artă. Tot aşa este şi câştig­area pia mai mult de Domnul, cu atât mai intense de suflete. vor fi încercările. Satan nu-şi iro­seşte muniţiile 1. Pescuitul necesită răbdare. Adesea tre- cu creşti­nii fireşti (creş­tini doar cu numele). buie să aştepţi ore îndelungate, în singu­rătate. Dar va pune la bătaie toate armele sale împo- 2. Pescuitul necesită îndemânare în folo­si­ triva celor care au început să câştige biruinţe rea undiţei, a momelii sau a plasei de pescuit. în bătălia spirit­uală. Nu este un păcat a fi 3. Pescuitul necesită discernământ şi simţ ispitit. Păca­tul intervine abia atunci când cedezi practic, pentru a alege locul potrivit unde vin ispitei. Dar nu ne vom putea împotrivi ispitei peştii. bizuindu-ne doar pe puterea noastră, ci Duhul 4. El mai necesită şi persistenţă. Un pes­ Sfânt – care locu­ieşte în credincios – El este car bun nu se dă bătut cu una cu două. Acela care îi dă credinciosului puterea să 5. Pescuitul mai necesită şi linişte. Pes­car­ul înfrângă patimile întunecate din viaţa sa. bun va evita zgomotele. Se va eclip­sa pe sine II. LUCRAREA TIMPURIE A RO­BULUI însuşi. Noi devenim pescari de oameni ur­mându-L ÎN GALILEEA (1:14-3:12) pe Cristos. Cu cât devenim mai mult aseme- A. Robul Îşi începe lucrarea (1:14, 15) nea Lui, cu atât mai multe sufle­te vom putea Marcu sare peste lucrarea Domnului în câştiga pentru El. Res­ponsabi­litatea noastră Iudeea (vezi Ioan 1:1–4:54) şi începe cu este de a-L urma pe El. De celelalte lucruri măreaţa lucrare înfăp­tui­tă de El în Gali­leea, pe Se va ocupa El! parcursul unui an şi nouă luni (1:14–9:50). 1:19, 20 Mergând puţin mai departe, Apoi el se ocupă pe scurt de ultima parte a Domnul Isus i-a întâlnit pe Iacov şi pe Ioan, lucrării în Pereea (10:1–10:45), după care trece fiii lui Zebedei, care îşi dregeau plasele. De la ultima săptă­mână la Ierusa­lim. îndată ce i-a chemat, ei şi-au luat rămas bun Isus a venit în Galileea, predicând vestea de la tatăl lor şi s-au dus după Domnul. bună a împărăţiei lui Dumnezeu. Mesajul Lui Cristos continuă să-i cheme pe oameni şi concret a fost următorul: astăzi să părăsească totul pentru a-L urma pe 1. S-a împlinit timpul. Conform progra­ El (Luca 14:33). Nici averile, nici părin­ţii nu trebuie lăsaţi să împiedice ascultarea noastră.

Marcu 141 MINUNEA IZBĂVIREA DE 1. Vindecarea unui om posedat de un 1. Necurăţia păca­tului. duh ne­curat (1:23-26) 2. Febra şi neas­tâmpărul pă­catul­ui. 2. Vindecarea soa­crei lui Simon 3. Caracterul res­pingător al păc­atu­lui. (1:29-31). 4. Păcatul provoacă neputinţă. 3. Vindecarea lepro­sului (1:40-45). 5. Inutilitatea provocată de păcat. 4. Vindecarea ologul­ui (2:1-12). 5. Vindecarea unui om cu mâna 6. Mizeria, violenţa şi teroarea păcatu- lui. usca­tă (3:1-5). 6. Izbăvirea îndrăc­itului (5:1-20). 7. Puterea păcatului de a se­cătui vita- litatea vieţii. 7. Femeia cu scurgere de sânge (5:25- 34). 8. Moartea spirit­uală provocată de păcat. 8. Învierea fiicei lui Iair (5:21-24; 35-43). 9. Robia păcatului şi a Satanei. 9. Vindecarea fiicei siro-fenicie­nei 10. Neputinţa de a auzi Cuvântul lui (7:24-30). Dumnezeu şi de a rosti lucruri spi- rituale. 10. Vindecarea surdului cu defect de vorbire (7:31-37). 11. Orbirea faţă de lumina Evan­gheliei. 12. Cruzimea stăpânirii Sat­anei. 11. Vindecarea unui orb (8:22-26). 13. Starea de orbire şi cerşire la care 12. Vindecarea unui băiat îndrăcit îi aduce păcatul pe oa­meni. (9:14-29). 13. Vindecarea orbului Bartimeu (10:46- 52). C. Scoaterea unui duh necurat (1:21-28) pagau o religie de mâna a doua. În învă­ţăt­ura Versetele 21-34 descriu o zi obişnuită din lui Isus nu exista nici un element ireal. El avea viaţa Domnului. Minunile s-au succed­at una dreptul să afirme ceea ce afirma, deoarece trăia după alta, în timp ce Marele Medic îi vindeca în practică ceea ce pro­povăduia. pe cei posedaţi şi do­borâţi de boli. Oricine propovăduieşte Cuvântul lui Minunile de vindecare săvârşite de Mân­ Dumnezeu are datoria de a vorbi cu autor­itate. tuitorul ilustrează modul în care îi eliber­ea­ză Altminteri să nu vorbească deloc. Iată ce El pe oameni de urmările groaznice ale spune psalmistul în această privin­ţă: „Am cre- păc­atului – fapt ilustrat în planşa de mai sus. zut, de aceea am vorbit“ (Ps. 116:1­0). Pavel Deşi predicatorul de azi nu este chemat să atinge aceeaşi idee în 2 Corinteni 4:13. Mesajul înfăptuiască aceste acte de vindecare fizică, el lor s-a născut dintr-o profundă convingere. este însă chemat în permanenţă să se ocupe 1:23 În sinagoga lor era un om pose­dat de echivalentul pe plan spiritual al acestora. sau locuit de un demon. Demonul este defi­nit Oare nu sunt acestea minunile mai mari la drept un duh necurat. Asta în­seamnă pro­babil care S-a referit Domnul Isus la Ioan 14:12: că duhul îşi manifesta prezenţa făcându-l pe „Cine crede în Mine va face şi el lucră­rile pe omul respectiv necu­rat din punct de vedere care le fac Eu, ba încă va face altele mai fizic sau spiritual. Să nu facem confuzie între mari decât aceste­a...“? posesiunea demonică şi diversele forme de 1:21, 22 Dar să revenim la firul naraţ­iunii. alienare mintală, căci avem de-a face cu două La Capernaum Isus intrase în sinag­ ogă şi categorii distincte de probleme. O persoan­ă începuse să-i înveţe pe oam­ eni în ziua saba­ posedată de demon este realmente „locuită“ tului. Oamenii şi-au dat seama că Cel ce le sau controlată de un duh rău. Persoana în stătea în faţă nu era un învăţător obişnuit. cauză este adesea capa­bilă de a săvârşi fapte Cuvintele Sale erau pline de o putere de netă- supranaturale şi ades­ea se mani­festă violent găduit, spre deosebire de cărturari, care repe- sau rosteşte blasfe­mii, când este confruntată cu tau mecanic unele învăţături. Frazele lui Isus Persoana şi lucra­rea Dom­nului Isus Cristos. erau nişte săgeţi venite din partea Celui 1:24 Observaţi că duhul rău L-a recu­ Atotputernic. Lecţ­iile Sale erau captivante, con- noscut pe Isus şi L-a numit Nazarineanul şi vingătoare, mişcătoa­re. În schimb, cărtu­rarii pro- Sfântul lui Dumnezeu. Se remarcă, de ase­

142 Marcu menea, schimbarea de pronume de la plural la 1:31 Fără să rostească nici un cuvânt, Isus singular: Ce avem noi a face cu tine, Isuse a ridicat-o, apucând-o de mână şi ea s-a vin- Nazarine­ne? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu eu decat imediat. În mod obişnuit, febra produce cine eşti...“ Mai întâi demonul vorbeşte ca o stare de slăbiciune în organism. În cazul unul care face corp comun cu persoana pose- acesta, Domnul nu numai că a vinde­cat-o pe dată. Apoi vor­beşte în numele său propriu. soacra lui Petru de febră, ci i-a dăruit imediat 1:25, 26 Isus nu a voit să accepte mărtu­ria şi tăria neces­ară pentru a putea sluji. Şi le-a unui demon, deşi era adevărată. Prin urmare, slujit. Iată ce spune J.R. Miller în această i-a spus duhului rău să tacă, porunc­indu-i apoi privin­ţă: să iasă din om. Ce privelişte înfiorătoare trebu- ie să fi fost să-l vezi pe omul convulsionat şi Orice persoană bolnavă care a fost vin­deca­tă, fie în să auzi şuier­atul straniu pe care l-a scos demo- manieră obişnuită, fie în mod extraord­inar, trebuie nul, în timp ce a ieşit din victima pe care o să se grăbească să-I consacre lui Dumne­zeu viaţa ţinuse în stăpânire! restaurată... Mulţi oa­meni ar dori să aibă prilejul de 1:27, 28 Miracolul acesta a produs o mare a-L sluji pe Cristos, imaginându-şi un servi­ciu uimire, căci oamenii nu mai văzus­eră aşa apart­e, minunat, pe care l-ar putea aduce, neglij­ând, ceva, cum, la simpla poruncă a Cuiva, un între timp, chiar lucrurile apa­rent obişnuite prin demon să fie alungat! Poate se vor fi între­bat care Cristos aşteaptă să-L slujeasc­ă aceştia. dacă nu cumva asistă la înfiinţarea unei noi Adevărata slujire dăru­ită lui Cristos constă din a-ţi religii. Cum era şi firesc, vestea despre împlini, în primul rând şi în maniera cea mai min­unea săvârşită de Isus s-a răspândit îndată conştiin­cioasă, îndatoririle zilnice!3 în toate împreju­rimile Galileii. Înainte de a trece la pasa­jul următor, să ne oprim asu­pra a Se remarcă faptul că în fiecare din minu­ trei aspecte legate de acest subiect: nile de vindecare fizică Domnul a recurs la o 1. Prima venire a lui Cristos a generat, altă procedură. Asta indică faptul că nici o după câte se pare, o izbucnire neobiş­nuit de convertire nu este identică cu cealaltă. Cu fie- mare de activitate demonică pe pământ. care trebuie să tratăm pe baza caracteristi­cilor 2. Puterea lui Cristos asupra acestor du­huri specifice acelei per­soane. rele a prefigurat biruinţa Sa finală asupra Faptul că Petru avea soacră relevă că pe Satanei şi a tuturor agen­ţilor săi. vremea aceea nu se practica doctrina celi­bat­ului 3. Oriunde va săvârşi Dumnezeu o lucrare preoţilor. Învăţătura actuală, potrivit că­reia preo- se va manifesta opoziţia Satanei. Toţi cei care ţii trebuie să fie necăsă­toriţi, este tri­butară tradi- pornesc la drum, hotărâţi să-L slu­jească pe ţiei, fără să se bucure de nici un sprijin din Domnul, trebuie să se aştepte să întâmpine Cuvântul lui Dumnezeu. Dim­potrivă, ea poate împotriviri la tot pasul. „Căci noi nu luptăm conduce la o sumede­nie de rele. împotriv­a cărnii şi a sâng­el­ui, ci împotriva căpete­niilor, împo­triva domniilor, împotriva E. Vindecarea de la asfinţitul soarelui stăpânitorilor întun­ericului acestui veac, împo- (1:32-34) triva oştilor spiritual­e ale răutăţii, care sunt în Vestea despre prezenţa Mântuitorului se locurile cereşti“. (Ef. 6:12, tradus după versiu­ răspândise în cursul zilei. Dar întrucât era nea NKJV, din textul comenta­riului, n.tr.) sabat, oamenii nu au îndrăznit să-I aducă pe D. Vindecarea soacrei lui Petru (1:29-31) cei nevo­iaşi. Dar de îndată ce a apus soa­rele, Termeni ca: „îndată“ sau „imediat“ apar încheindu-se astfel ziua de sabat, oamenii au din abundenţă în această evanghelie, fiind deo- dat buzna la uşa casei lui Petru. Acolo bolna­ sebit de adecvaţi pentru evan­ghelia ce sublini- vii şi posedaţii demonici au trăit puterea izbă- ază caracterul de rob, de slujitor ma­nifestat de vitoare de orice fază şi formă a păcatu­lui. Domnul Isus. 1:29, 30 De la sinagogă Isus S-a dus în F. P ropovăduirea din toată Galileea casa lui Simon. De îndată ce a sosit, a aflat (1:35-39) că soacra lui Simon suferea de febră. Ver­ 1:35 Isus S-a trezit cu mult înainte de a se setul 30 afirmă că ei I-au vorbit îndată des- face ziuă şi S-a dus într-un loc pus­tiu, unde să pre ea. Nu au pierdut nici un minut, ci au poată fi scutit de orice întreru­peri, putând adus numaidecât nevoia lor la cunoşt­inţa pe­trece timpul integral în rugă­ciune. Slujitorul Medicu­lui Celui Bun. lui Iehova Îşi desc­hidea în fiecare dimineaţă ure­chile să primească instrucţiuni pentru ziua în curs, de la Dumn­ezeu Tatăl (Is. 50:4, 5).

Marcu 143 Dacă Domnul Isus resimţea nevoia acestui fi echivalen­tul sinagogilor din vremea aceea?! timp zilnic, petrecut dis-de-dimineaţă în prezen­ G. Curăţirea unui lepros (1:40-45) ţa lui Dum­nezeu Tatăl, cu cât mai mult ar Relatarea vindecării leprosului ne dă prile- trebui s-o resim­ţim noi! Observaţi şi faptul că jul să cunoaştem genul de rugăciune pe care S-a rugat într-un context în care L-a costat o ascultă Dumnezeu, răspun­zându-i: acest lucru, căci a trebuit să se scoale de 1. A fost o rugăciune serioasă, rostită din dimineaţă, cu mult îna­inte de a se face ziuă. toată inima, cu disperare, implorând­ u-L, cum Rugăciunea nu trebuie să fie o chest­iune de se spune în textul original. comoditate, ci trebuie să se bazeze pe discipli- 2. A fost o rugăciune rostită cu un senti­ nă autoimpusă şi pe sa­crificiu. Prin urmare, ne ment de reverenţă – îngenunchind înaintea mai mirăm de ce este slujirea noastră atât de Lui. lipsită de eficienţă, în atâtea ocazii? 3. Persoana care s-a rugat a fost smerită şi 1:36, 37 Până când s-au sculat Simon şi supusă – „dacă vrei...“ ceilalţi, iarăşi s-a adunat o mare mulţime în 4. A fost pătrunsă de credinţă – „poţi“. faţa casei. Ucenicii s-au dus să-I spună 5. A recunoscut nevoia – „să mă cu­reţi“. Domnului despre sentimentul de popularit­ate 6. A fost la obiect (concretă, specifică) – crescândă de care Se bucura El în rândur­ile cel care s-a rugat nu a spus „binecuvânt­ează- oamenilor. mă!“, ci „curăţă-mă!“ 1:38 Surprinde faptul că Isus nu a revenit 7. A fost personală – „curăţă-mă!“ în oraş, ci i-a luat cu El pe ucenici în ora­şele 8. A fost scurtă – rezumându-se, în textul din împrejurimi, explicând că trebuie să predi- original, la cinci cuvinte. ce şi acolo. De ce nu S-a întors la Observaţi acum ce s-a întâmplat: Cap­ernaum? Lui Isus I S-a făcut milă. Să nu citim nici- 1. Mai întâi, pentru că tocmai petrecuse odată aceste cuvinte fără să fim pă­trunşi de timp în rugăciune şi aflase ce dorea Dum­ un sentiment de înălţare şi recu­noştinţă! nezeu de la El în ziua respectivă. „...a întins mâna“. Gândiţi-vă! Mâna lui 2. În al doilea rând, El Şi-a dat seama că Dumnezeu S-a întins ca răspuns la rugă­ciunea popularitatea de care Se bucura la Ca­pernaum rostită cu smerenie şi credinţă! era superficială. Mântuitorul n-a fost niciodată „...l-a atins“. Conform prevederilor Legii, atras de prezenţa unor mulţimi mari. El privea persoana care se atingea de un lepros deve­nea întotdeau­na dincolo de aspectele de la suprafa- necurată din punct de vedere ceremonial. În ţă, căutând să vadă ce se ascunde în inima plus, desigur, mai era şi pericolul conta­minării oamenilor. de lepră. Dar Fiul Sfânt al Omului S-a identi- 3. Domnul era conştient de pericolul popu­ ficat cu mizeriile omenirii, înde­păr­tând ravagii- larităţii şi, prin urmare, a ţinut să impri­me în le provocate de păcat, fără ca El Însuşi să fie ucenicii Săi, prin exemplul Său propriu, nece- întinat de ele. sitatea de a fi cu luare-aminte a­tunci când El a zis: „Vreau!“ Cu mult mai mult este oamenii începeau să-i vorbească de bine. dispus El să vindece, decât suntem noi dispuşi 4. Domnul Isus a evitat în mod consec­vent să ne lăsăm vindecaţi! Apoi a zis: „Fii cură- orice demonstraţie superficială, bazată pe emo- ţit!“ Într-o clipită pielea leprosu­lui s-a vindecat ţii, care ar fi aşezat co­roana înaintea crucii. de toate efectele leprei. 5. El a pus mereu accentul suprem pe pro­ Domnul Isus a interzis să se facă publi­ povăduirea Cuvântului. Minunile de vindecare, citate vindecării respective, omul trebuind să deşi aveau menirea să-i izbăv­ească pe oameni se înfăţişeze mai întâi înaintea preotu­lui şi să de suferinţă şi mizerie, urmăreau un scop şi aducă ofranda cerută (Lev. 14:2ff). Scopul mai pro­fund: acela de a le atrage oamenilor urmărit, în primul rând, a fost acela de a-l atenţia la propo­văduirea Cuvân­tului. pune la probă pe omul vindecat, în privinţa 1:39 Astfel Isus S-a dus predicând în ascultării sale. A făcut el ceea ce i s-a cerut? si­nagogile din toată Galileea şi scoţând Nu a făcut, ci a popularizat cazul, făcând gre- dem­ oni. El a îmbinat propo­vădui­rea Cuvântu­ utăţi lucrării Domnului (v. 45). Dar şi preotul lui cu punerea sa în practică, stabilind o legă- era supus la un test, verificându-i-se tură vie între vorbă şi faptă. Este intere­sant să discernămân­tul. Oare avea să priceapă el că observăm cât de multe au fost cazu­rile de îndelung-aşteptatul Mesia a venit deja şi a scoatere a demo­nilor săvârşite de El în sina- început să săvârş­ească lucrările Sale minun­ate gogi. Nu cumva bisericile liberale de astăzi ar

144 Marcu de vindeca­re? Dacă era la fel ca majori­tatea numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Prin israeliţil­or, atunci însemna că nu avea să-L urmare, oricine susţin­ea că iartă păcatele se recu­noască pe Mesia. făcea egal cu Dum­nezeu. Până în acest punct Din nou observăm că Isus S-a retras din logica lor a fost corectă. Dar în loc să-L recu- calea mulţimilor, slujind în locuri pustii. La noască pe Dom­nul Isus ca Dumnezeu, ei Domnul succesul nu se măsura în funcţie de L-au acuzat în inimile lor de blasfemie. numărul persoanelor. 2:8, 9 Isus le-a citit gândurile – faptul în H. Vindecarea unui paralitic (2:1-12) sine fiind o dovadă a puterii Sale supra­ 2:1-4 Curând după ce Domnul a intrat în naturale. Domnul Isus le-a pus o întrebare Capernaum s-au adunat mulţi în jurul casei răscolitoare: „Este mai uşor să declari păca­ unde Se afla. Vestea sosirii Lui s-a răspândit tele cuiva iertate sau să-l vindeci de paralizia cu iuţeală, iar oamenii au venit îndată, dor­nici sa?“ De fapt, este la fel de uşor să spui şi să-L vadă în acţiune pe Făcătorul de Minuni. una, şi alta. Dar este la fel de impo­sibil, din Oriunde Dumn­ezeu luc­rează cu putere, oame- punct de vedere omenesc, să săvârşeşti atât nii vor fi atraşi. Mânt­uitorul le-a pro­povăduit una, cât şi cealaltă! cu credincioşie Cuvântul, în timp ce ei stă­ 2:10-12 Domnul deja declarase păcate­le teau înghesuiţi în jurul uşii. Mai la coadă se omului iertate. Da, dar oare s-a întâm­plat afla un paralitic, ce fusese adus de patru întocmai? Cărturarii nu puteau vedea păcat­ele oameni pe o targă improvizată, dar nu se omului iertate; prin urmare, ei n-au crezut că puteau apropia de Domnul Isus din pricina acestea au fost iertate. Pentru a demonstra că mulţimii. De obicei, mulţimea este o piedică păcatele omului au fost cu adevărat iertate, în calea aducerii oamenilor la Isus. Dar cre- Mântuitorul le-a dat cărtur­arilor un obiect tan- dinţa e plină de ingeniozit­ate! Cei patru cără- gibil, care să-i ajute să vadă înfăptuirea iertării. uşi au urcat pe acoperiş­ ul casei, făcând o Astfel, El i-a spus pa­raliticului să se ridice, gaură în el şi coborând­u-l pe paralitic în să-şi ia patul de paie şi să umble. Omul a interiorul a ceea ce va fi fost probabil o curte răspuns imediat. Oamenii au rămas uimiţi. interioară, unde acesta să poată fi adus în faţa Nicio­dată nu mai văzuseră aşa ceva. Dar Fiului lui Dumnezeu. Cineva i-a numit pe cărtu­rarii n-au crez­ut, nici de data aceasta, în aceşti priet­eni de nădejde ai paraliticului: Com­ pofida celor mai copleşitoare dovezi. Credinţa pasiune, Cooperare, Originalitate şi Perseverenţă. implică voin­ţă, or, ei nu voiau să creadă. Fiec­are din noi trebuie să ne strădui­m să I. Chemarea lui Levi (2:13-17) mani­festăm aceste calităţi. 2:13, 14 Pe când îi învăţa pe oameni pe 2:5 Impresionat de credinţa lor, Isus i-a zis malul mării, Isus l-a văzut pe Levi colec­tând paraliticului: „Fiule, păcatele îţi sunt ierta- impozitul. Pe Levi îl cunoaştem sub nu­mele te!“ La prima vedere cuvintele ni se par ciu- de Matei, cel care avea să scrie evanghelia date. În fond, era vorba de paralizie, nu de după Matei. Levi era evreu, dar profesia lui păcat, nu-i aşa? Da, dar Isus a mers mai era în contradicţie cu spiritul şi obiceiurile departe, trecând de simp­tomele păcatului şi iudeilor, având în vedere faptul că se ocupa subliniind cauza bolii. El nu putea să neglije­ze cu strângerea impozitelor pen­tru stăpânirea sufletul, mărginin­du-Se la vindecarea trupului. romană atât de urâtă de evrei! Cei care ocu- El nu putea să-Şi îngăduie să remed­ieze con- pau acest post nu aveau reputa­ţia de oameni diţia tem­porară, lăsând neatinsă starea veşnică cinstiţi – mai degrabă, ei erau priviţi cu dis- a omului. Prin urmare i-a zis omului: preţ, fiind puşi pe picior de egalitate cu prosti­ „Pă­catele îţi sunt iertate!“ Ce anunţ minunat! tuatele şi cu declasaţii societăţii. Dar Levi are Chiar în clipa aceea, pe când Se afla încă pe meritul că răspunde la chemarea lui Cristos, pământ, păcatele omului au fost iertate, el când El îl cheamă; lăsă totul şi-L urmează. nemaifiind nevoit să aştepte până în Ziua Dea Domnul ca şi noi să fim ca Levi, ascul- Judecăţii. El a posedat chiar din clipa aceea tând imediat şi fără mur­mur de chemarea siguranţa imediată a iertării de păcate. Tot aşa Domnului. La prima ve­dere s-ar părea că a se întâmplă cu cei ce-şi pun încreder­ea în fost un sacrificiu foarte mare din partea lui Domnul Isus, crezând în El. Levi, dar în veş­nicie se va vedea că nu a fost 2:6, 7 Cărturarii au priceput imediat sem- deloc un sacrificiu. După cum s-a exprimat nificaţia afirmaţiei. Ei cunoşteau sufi­cient de misiona­rul martir Jim Elliot: „Nu e nechibzuit bine doctrinele biblice pentru a-şi da seama că cel care dărui­eşte tot ceea ce, oricum, nu

Marcu 145 poate păstra, pentru a câştiga ceea ce nu poate autocompăt­imire şi invidie în inimile lor, când pierde“. I-au cerut Domnului o explicaţie. 2:15 În casa lui Levi s-a organizat un 2:19, 20 Drept răspuns, El i-a comparat pe ospăţ, menit să-i dea prilejul să le facă cunoş- ucenici cu prietenii mirelui. El Însuşi era tinţă prietenilor săi cu Domnul Isus. Cei mai Mirele. Atâta timp cât era cu ei, nu era loc mulţi prieteni ai lui Levi aparţi­neau aceluiaşi pentru o demonstraţie exterioară a întristăr­ii. grup social: erau colectori de taxe şi păcă­toşi. Dar aveau să vină zilele când El avea să fie Isus a acceptat invitaţia de a petrece cu ei. luat de la ei. Atunci ei puteau să postească. 2:16 Cărturarii şi fariseii au crezut că 2:21 Imediat Domnul a adăugat două ilus- L-au prins într-un delict flagrant. În loc să I traţii, menite să vestească sosirea Noii Ere, de se adreseze însă direct Lui, ei s-au dus la o factură cu totul deosebită de cea precedentă. uce­nicii Lui şi au încercat să le submine­ze Prima ilustraţie s-a referit la peticul nou adău- încrederea şi loialitatea. „Cum se face că gat la un material neintrat la apă. Dacă se Învăţătorul lor mănâncă şi bea cu vameş­ ii şi încerca repararea hainei vechi, peticul nou ar păcătoşii?“ fi intrat la apă şi ar fi produs o ruptură inevi- 2:17 Isus a auzit aceasta şi le-a reamin­tit tabilă. Haina, con­fecţionată dintr-un material că nu sănătoşii au trebuinţă de medic, ci bol- mai vechi, va fi mai slabă decât peticul şi se navii. Cărturarii se credeau sănătoşi, drept va rupe din nou, ori de câte ori se va coase care, nu au recunoscut că aveau nevoie de un nou petic pe ea. Isus făcea astfel o compa- Marele Medic. Vameşii şi păcă­toşii şi-au recu- raţie a Vechii Dispens­aţii cu haina veche. noscut vinovăţia şi nevoia de ajutor. Isus a Dum­nezeu nu a dorit niciodată peticirea iudais­ venit să-i cheme pe păcă­toşii de genul lor – mului cu doctrina nouă a creşti­nismului. Mai nu pe oamenii nepri­hăniţi. degrabă, creşti­nismul era un nou punct de Găsim aici încă o învăţătură. Nu este bine plecare. Întristar­ea Vechii Ere, exprim­ ată prin să ne izolăm în interiorul comunităţi­lor noastre post, trebuia să cedeze acum loc bucuriei Noii creştinizate. Mai degrabă, e bine să ne împrie- Ere. tenim cu cei nemântuiţi, pentru a-i putea aduce 2:22 A doua ilustraţie privea vinul nou în la Domnul şi Mân­tuitorul nostru. Împrietenindu- burdufuri vechi. Burdufurile din piele şi-au ne cu păcă­toşii, trebuie să avem însă grijă să pierdut elasticitatea. Dacă se turna în ele must nu facem nici un lucru care ar putea compro­ („vinul nou“), presiunea crescân­dă din interio­ mite mărturia noastră, după cum nu trebu­ie să rul lor, rezultată în urma ferment­ării, ducea în îngăduim ca cei nemântuiţi să ne târască la mod inevitabil la ruperea burdufuri­lor. nivelul lor. Noi trebuie să luăm iniţiativa de a Burdufurile vechi reprezintă formele şi ritua- călăuzi mersul prieteniei spre canale poziti­ve lurile iudaismu­lui. Vinul nou are nevoie de de utilitate spirituală. Ar fi mult mai uşor să vase noi. Nu avea nici un rost ca ucenicii lui ne izolăm de lumea rea, dar Isus n-a procedat Isus şi fariseii să-i oblige pe adepţii lui Isus la aşa, şi nici noi nu avem voie să facem acest robia postului întristat, aşa cum fuse­se practicat lucru. acesta până atunci. Bucuria şi efervescenţa noii Cărturarii au crezut că Îi vor păta repu­taţia vieţi trebuie să fie lăsate să se manifeste liber. Domnului, numindu-L prieten al păcăt­oşilor. Creştinismul a sufe­rit dintotdeauna de pe urma Dar insulta îndreptată împotriva Lui s-a trans- încercăril­or omului de a-l combina cu legalis- format într-un omagiu nein­tenţionat. Toţi răs- mul. Domnul Isus ne-a învăţat că cele două cumpăraţii Îl recunosc, cu bucurie, ca priet­en aspecte sunt incom­patibile. Legea şi harul sunt al păcătoşilor – motiv pentru care-I poartă principii diame­tral opuse. recunoştinţă eternă. K. Controversa despre sabat (2:23-28) J. Controversa despre post (2:18-22) 2:23, 24 Incidentul acesta ilustrează conflic- 2:18 Ucenicii lui Ioan şi fariseii pract­icau tul la care S-a referit Isus în învăţă­turile Sale, postul, ca formă de exerciţiu religios. Postul a dintre tradiţiile iudaismului şi libertatea fost instituit în Vechiul Testam­ ent, ca mod de Evangheliei. expresie a unei dureri profunde. Între timp Trecând printre lanurile de grâne, în ziua însă postul şi-a pierd­ut o mare parte din sem- de sabat, ucenicii Săi au cules spice, ca să nificaţie, deven­ind un ritual lipsit de conţinut. mănânce. Aceasta nu era o încălcare a Legii Ei au observat că ucenicii lui Isus nu pos- lui Dumnezeu. Dar, după tradiţiile minu­ţioase teau şi poate că va fi fost o umbră de ale bătrânilor, care despicau firul în patru cu

146 Marcu argumentele lor, ucenicii au călcat legea saba- gaţi să ţină sabatul. Ziua aceasta a fost dată tului, prin faptul că „au cules,“ ba chiar „au poporului Israel. Ziua distinctivă a creştinismu- secerat“ în această zi (adică au frecat spicele lui este Ziua Domnului, res­pec­tiv, prima zi a în mână, pentru a detaşa boabele de pleavă)! săptămâ­nii. Dar ziua aceasta nu trebuie împo- 2:25, 26 Domnul le-a răspuns printr-o refe- vărată cu o serie de porunci privitoare la ceea rire la un incident din Vechiul Testa­ment, în ce trebuie şi ce nu trebuie înfăptuit în ea. Mai care David, deşi fusese uns ca rege, a fost degrabă, ea este o zi de privilegiu, în care respins şi, în loc să domneasc­ă, era în momen- credinc­ioşii, eliberaţi de obligativitatea prestării tul respectiv urmărit ca o prepeliţă. Într-o zi, muncii obişnuite de peste săptămâ­nă, se pot când s-au terminat proviziile, el s-a dus în închina, pot sluji şi pot frecventa lăcaşurile de casa lui Dumne­zeu şi atât el, cât şi oamenii închinăciune, în care îşi pot hrăni sufletul. care erau cu el, s-au hrănit din pâinile punerii Pentru noi nu se pune pro­blema: „Este greşit înainte, ce se aflau în templu. În mod obişnu- să faci cutare sau cutare lucru în Ziua it, această pâine a punerii înainte era rezervată Domnului?“, ci, mai degrabă, „Cum voi putea exclu­siv preoţilor, dar David nu a fost mustrat eu folosi în modul cel mai optim această zi, de Dumnezeu pentru că a consumat pâinea spre slava lui Dumn­ezeu, pentru binecuvânta- menţionată. De ce? Pentru că în Israel situaţia rea semenilor mei şi spre edificarea mea spiri- nu era cea norma­lă. Atâta timp cât lui David tuală?“ nu i se acorda locul ce-l merita, de rege, L. Robul vindecă în ziua de sabat (3:1-6) Dumnezeu i-a permis să facă o faptă ce în 3:1, 2 În această zi de sabat a intervenit o alte condiţii ar fi fost conside­rată împotriva nouă punere la probă. Pe când intra Isus din Legii. nou în sinagogă, a întâlnit un om cu mâna Era exact situaţia în care se găsea acum uscată. Asta i-a făcut pe oameni să se întrebe Domnul Isus. Deşi uns, El nu domnea. Însuşi dacă Isus îl va vindeca în ziua de sabat. Dacă faptul că ucenicii Săi au fost nevoiţi să culea- îl va vindeca, fariseii vor avea pricină împo­ gă spice de grâu dovedea că în Israel nu triva Lui – cel puţin, aşa gândeau ei. Imagi­ domnea o stare normală de lu­cruri. Fariseii naţi-vă ipocrizia şi nesin­ceritatea lor. Ei erau înşişi ar fi trebuit să-I ofere Domnului Isus şi total neputincioşi în a-l ajuta pe omul acesta, ucenicilor Săi ospitalita­te, iar nu să-i critice. dar nici altora nu le dădeau voie să-l ajute. Dacă David a călcat realmente Legea, Prin urmare, au căutat prilej de a-L condamna mâncând din pâinea punerii înainte, şi totuşi pe Domnul vieţii. Dacă va vindeca în ziua de nu a fost mustrat de Dumnezeu, cu atât mai sabat, ei se vor năpusti asupra Lui, ca o haită lipsiţi de vinovăţie erau ucenicii, care, în de lupi. împrejurări similare, nu au călcat, în realitat­e, 3:3, 4 Domnul i-a spus omului să se nici o lege, decât datinile bătrâ­nilor. apropie. Atmosfera era încărcată cu un senti- Versetul 26 afirmă că David a mâncat ment de aşteptare. Apoi le-a spus farise­ilor: pâinea punerii înainte, pe când Abiatar era „Este legal în ziua de sabat să faci bine sau să mare preot. Potrivit textului de la 1 Samuel faci rău, să salvezi viaţa sau să om­ ori?“ 21:1, Abimelec era preot în vremea aceea. Întrebarea Lui a evidenţiat răutatea fariseilor. Abiatar a fost tatăl său. E posibil ca loiali­tatea Ei considerau că este greşit ca El să săvâr- marelui preot faţă de David să-l fi influenţat, şească o minune de vindecare în sabat; în în aşa fel încât să permită aceast­ă îndepărtare schimb, în cazul lor nu vedeau nimic greşit în neobişnuită de la prevede­rile Legii. a urzi planuri pentru nimicir­ea Lui, în aceeaşi 2:27, 28 Domnul nostru Şi-a încheiat dis- zi de sabat! cursul, reamintindu-le fariseilor că saba­tul a 3:5 Nu e de mirare că fariseii nu I-au fost instituit de Dumnezeu în folosul omul­ui, răspuns. După această tăcere ruşinoasă, iar nu spre robia lui. El a adăugat apoi că Mântuitorul i-a poruncit omului să întindă Fiul Omului este Domn şi al saba­tului – în mâna. Pe când făcea el aşa, i-a fost redată fond, El este cel care a dat sabatul, din capul tăria deplină, carnea a revenit la normal, cutele locului. Prin urma­re, El avea autoritate să dispărând. decidă ce era îngăduit şi ce era interzis să se 3:6 Asta a fost prea mult pentru farisei. facă în acea zi. Negreşit sabatul nu fusese Ei au ieşit afară şi i-au contactat pe iro­dieni, nicio­dată dat cu intenţia de a interzice efec­tua­ duşmanii lor tradiţion­ali, complo­tând cu aceştia rea unor lucrări de strictă necesitate sau a cum să-L piardă pe Isus. Toate aces­tea s-au unor fapte de îndura­re. Creştinii nu sunt obli-

Marcu 147 petrecut pe când era încă sabat. Irod pusese la Creştinismul a început ca o mişcare de tine­ret... cale moartea lui Ioan Boteză­torul. Poate că Din nefericire, acest fapt a fost învăluit în tăcere partidul său va reuşi să-L piardă şi pe Isus. de arta şi propovădui­rea creştină. Dar este absolut Cel puţin, aşa sperau fariseii. cert că grupul iniţial de ucenici a fost alcătuit din M. M ulţimi mari de oameni se înghe­suie în tineri. Prin urmare, nu trebuie să ne mire că creş- tinismul a pătruns în lume ca o mişcare a tinere- jurul Robului (3:7-12) tului. Cei mai mulţi dintre ucenici erau încă în 3:7-10 Părăsind sinagoga, Isus S-a retras prima tinereţe, nedepăşind vârsta de treizeci de la Marea Galileii. Marea în Biblie adesea sim- ani, când au pornit după Isus... Isus Însuşi – şi bolizează Neamurile. Prin urmare, acţiun­ea acest lucru nu trebuie scăpat niciodată din vedere Domnului ar putea fi interpretată în sensul – Şi-a început lucrarea pământească pe când schimbării de direcţ­ie a lucrării Sale, de la „roua tinereţii Sale“ era încă asupra Lui (Ps. iudei, către Neam­ uri. O mare mulţime s-a 110:3 – acest psalm a fost aplicat la Isus mai adunat, nu numai din Galileea, ci şi din alte întâi de către El Însuşi, iar apoi la biserica apos- părţi îndepărtate. S-au adunat atât de mulţi tolică). A fost întru totul corect instinctul de mai oameni, încât Isus a cerut să I se pună la târziu al creştinilor, care au redat artistic chipul dispoziţie o barcă, pentru ca să le poată vorbi învăţăt­orului şi stăpânului lor pe zidurile catacom­ oamenilor de pe apă, ca să nu fie strivit de belor, înfăţişându-L nu ca pe un om bătrân, isto- mulţimea celor care veniseră să fie vinde­caţi. vit şi răpus de durere, ci ca pe un tânăr păstor, 3:11, 12 Când au strigat duhurile necu­rate care a ieşit în zorii zilei pe dealuri. Versiunea din oameni că El este Fiul lui Dumnez­ eu, El originală a măreţului imn al lui Isaac Watts a le-a admonestat cu asprime să nu mai spună corespuns realităţii: acest lucru. După cum s-a remar­cat deja, El nu voia să primească mărturia duhur­ilor rele. El When I survey the wondrous cross n-a negat că este Fiul lui Dumn­ezeu, dar a Where the young Prince of Glory died – dorit să aibă controlul asupra alegerii momentu- ____________________________ lui şi manierei în care să se descopere acest (Când privesc crucea minunată, adevăr. Isus avea puterea de a vindeca, dar pe care a murit Prinţul tânăr al Slavei – minunile Sale au fost săvârşite numai asupra traducere textuală, n.tr.) celor care au cerut ajutor. Tot aşa este şi cu Nimeni nu a reuşit încă să înţeleagă inima plină mântuirea. Puterea Sa de mânt­u­ire este suficien- de elan, de veselie şi generozitate, de nobleţe şi tă pentru toţi, dar devine eficientă doar pentru speranţă, dar şi de neaşteptată tristeţ­e, sing­u­răta­te, cei care Îşi pun încre­derea în El. înfricoşătoare visuri şi ascuţite conflicte, de puter- Constatăm din lucrarea Mântuitorului că nice ispite a unei fiinţe omeneşti tinere, aşa cum nevoia în sine nu constituie o chemare, un a înţeles-o Isus. Şi nimeni nu a putut să înţelea- strigăt după ajutor. Pretutindeni puteau fi întâl- gă cu mai multă profunzime decât Şi-a dat niţi oameni, cu mari nevoi în viaţa lor. Isus a seama Isus că anii adolescenţei, când încep să depins de instrucţiuni din partea lui Dumnezeu, iasă din amorţire tot felul de gânduri ciudate, Tatăl, cu privire la locul şi tim­pul în care să când întreaga fiinţă începe să se deschidă plenar slujească. Tot aşa trebuie să procedăm şi noi. spre viaţă, sunt anii cei mai potriviţi în care III. ROBUL ÎŞI CHEAMĂ ŞI ÎŞI să-Şi desfă­şoare Dumnezeu lucrarea în viaţa cui­ CA­LIFICĂ UCENICII (3:13–8:38) va... Când studiem istoria celor doisprezece uce- A. A legerea celor doisprezece ucenici nici, avem în faţă aventura plină de farmec pe (3:13-19) care au trăit-o aceşti tineri. Astfel, vedem cum ei 3:13-18 Confruntat cu sarcina evanghe­ Şi-au urmat conducătorul, păşind pe un drum lizării lumii, Isus a numit doisprezece ucen­ici. total necunoscut, fără să-şi fi dat bine seama Oamenii nu aveau nici o trăsătură deosebită, cine este Acesta, de ce s-au angajat în această care să-i scoată în evidenţă. Doar legătura lor aventură sau unde va sfârşi ea. Atraşi însă de cu Isus le-a conferit măreţia lor. magnetismul personalităţii Sale, de farmecul ire- Erau cu toţii oameni tineri. Redăm, mai zistibil al sufletului Său, au păşit pe urmele Sale, jos, splendidul comentariu al lui James E. chiar atunci când au fost luaţi în râs de prieteni, Stewart, referitor la vârsta fragedă a uceni­ când au devenit ţinta uneltirilor vrăjm­ aşilor lor, şi cilor: când, în propria lor inimă, s-au născut îndoieli, care îi ispiteau să renunţe la această aventură. Ei au rămas însă alipiţi de El, chiar atunci când

148 Marcu le-au fost năruite sper­anţele omeneşti, din această dem de aici este că nimeni nu poate şti cât de înfrângere născându-se în ei o mult mai trainică cuprin­ză­tor poate fi efec­tul influenţei exercitate loialitate, câştigându-şi, în cele din urmă, triumfă- de noi, atunci când Îl slujim pe Cristos. torul titlu pe care li-l acordă Te Deum-ul: „Glorioasa ceată a ucenici­lor“. Să-i privim, dar, B. Păcatul care nu se iartă (3:20-30) cu luare-aminte, căci poate vom putea fi animaţi 3:20, 21 Revenind de pe muntele pe care şi noi de irezistibila lor bucurie spirituală, putând, i-a chemat pe ucenici, Isus a poposit în casa astfel, păşi şi noi pe urmele lui Isus.4 unei familii din Galileea. Îndată s-a adunat o mulţime atât de mare, încât El şi ucenicii nu Chemarea celor doisprezece a avut un scop au putut nici să mănânce. Auzind despre acti- triplu: (1) ca ei să fie cu El; (2) ca El să-i vităţile Domnului, membrii propriei Sale poată trimite să predice; şi (3) ca ei să poată familii au crezut că Şi-a ieşit din minţi şi au avea puterea de a vindeca boli şi de a scoa­te încercat să-L ia cu ei. Probabil vor fi conside- demoni. rat o mare ruşine, ca familia lor să aibă în Mai întâi însă se impunea un curs de cali- mijlocul ei un fanatic, cuprins de acest zel ficare, în cadrul căruia ei să poată fi instruiţi înflăcărat. cu privire la predicarea în public. Găsim aici Iată ce scrie comentatorul J. R. Miller în principiul care stă la temelia slujirii publice. această privinţă: Noi trebuie să petrecem timp cu El, înainte de a ieşi în lume, ca reprezent­anţi ai lui Singura explicaţie pe care o puteau găsi ei cu Dumnezeu. privire la zelul Său inbatabil a fost să-L considere În al doilea rând, ei au fost trimişi să pre- alienat mintal. Tot aşa şi în zilele noastre auzim dice. Propovăduirea Cuvântului lui Dumn­ezeu cum este etichetat la fel câte un urmaş plin de – metoda lor esenţială de evangheliz­are – tre- râvnă al lui Cristos, care uită cu de­săvârşire de buie să ocupe un loc central în activ­itatea sine, topindu-se de iubire pentru Domnul său. „E noastră. Nimic nu are voie să pună această nebun“, afirmă oamenii, crez­ând că orice om a acţiune pe planul doi în lucra­rea noastră. cărui religie se înfierbântă, îmbrăcând forma unei Şi, în final, ei au fost dotaţi cu putere fervori neobişnuite, sau a cărui slujire devine mai supranaturală. Scoaterea demonilor avea să le pătrunsă de devotament pentru Stăpânul şi ateste oamenilor faptul că Dumnezeu vorb­ea Învăţătorul decât cea a majorităţii credincioşilor, prin intermediul apostolilor. În contextul în trebuie să fie neapărat într-o ureche.... care nu se redactase încă textul integral al Dar dacă asta înseamnă nebunie, atunci e o Bibliei, minunile erau acelea care îi acreditau formă recomandabilă de nebunie. Ce păcat că nu pe ucenici ca trimişi ai lui Dumnezeu. În se întâlneşte mai des! Căci dacă ar exista mai schimb, astăzi oamenii au acces la Cuvântul multă aşa-zisă „nebunie“, n-ar mai muri atâtea lui Dumnez­eu integral şi, prin urmare, au suflete nemântuite, chiar în umbra biseric­ilor datoria de a-l crede fără ca acesta să trebu­ noastre; atunci nu ne-ar fi atât de greu să avem iască să fie însoţit de dovada minunilor. misionari dedicaţi şi fondurile necesare pentru a-i 3:19 Între numele apostolilor, se remar­că trimite să vestească Evan­ghelia în colţurile întune- cel al lui Iuda Iscarioteanul. Astfel cel care cate ale pământului; iar biseri­cile noastre nu ar a fost ales apostol, pentru ca mai apoi să se avea atâtea locuri neocupate; nu ar fi atâtea pauze dovedească a fi trădătorul Domnului, este învă- îndelungi în serviciile noastre de rugăc­iune; nu luit în mister. Una dintre cele mai durer­oase am asista la lipsa de personal dispus şi calificat experienţe pe care le poate trăi un creştin în să ţină şcoala dumi­nicală. Ce slăvită ar fi situaţia slujirea sa este să-l vadă pe cineva care s-a în care toţi creştinii ar fi cuprinşi de un freamăt dovedit un om foarte înz­estrat, plin de râvnă sfânt, de o neobosită râvnă, cum era Învăţător­ul şi devotament apa­rent, întorcându-I mai târziu sau apost­olul Pavel. Este mult mai gravă forma spatele Mân­tu­itoru­lui şi revenind în mijlocul de nebunie prezentă în lumea actuală, care nu se lumii, care L-a răstignit pe Dom­nul. gândeşte deloc la altă lume; care, petrecându-şi Unsprezece s-au dovedit loiali Domnu­lui şi tot timpul în mijlocul oamenilor pierduţi, nicioda- prin ei El a întors lumea pe dos. Ei s-au tă nu i se face milă de ei, nici nu cugetă la înmulţit, în număr tot mai mare, pe măsură ce condiţia lor de oameni care se îndreaptă spre înainta lucrarea lor, care a ajuns până la noi pierzare, nici nu depune nici un efort în direcţ­ia cei de azi, ce cule­gem, într-un sens, roadele mântuirii lor. Este mult mai lesne să ai „un cap strădaniilor lor. Învăţăt­ura pe care o desprin- şi o inimă rece“ şi să nu te preocupi deloc de