Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

Ioan 299 cal­ificată să vorbească despre lucrurile cereşti, Noi suntem salvaţi când privim la El, prin întrucât numai El a fost în cer. Domnul Isus credinţă. nu a fost doar un învăţător uman trimis de la 3:15 Mântuitorul a fost făcut păcat pentru Dumnezeu, ci a fost şi este Cel ce a trăit cu noi, El, cel ce n-a cunoscut păcat, pentru ca Dumnezeu Tatăl din veşnicia veşniciilor, venind noi să putem fi făcuţi neprihănir­ea lui apoi în lume. Când a spus El că nimeni nu Dumnezeu în El. Oricine crede în Domnul s-a suit la cer, nu a afirmat prin aceasta că Isus Cristos primeşte viaţă veşni­că, în dar. sfinţii din Vechiul Testament cum ar fi Enoh 3:16 Acesta este unul din cele mai bine­ şi Ilie nu s-ar fi suit la cer, ci că aceştia au cunoscute versete din toată Biblia, negreşit fost mai degrabă luaţi sau duşi în cer, pe pentru faptul că exprimă esenţa Evangheliei, în când El S-a suit la cer prin propria Sa putere. termeni atât de simpli şi concişi. Aici găsim O altă explicaţie este că nici o fiinţă umană rezumatul învăţăturii pe care Domnul Isus i-a nu a avut acces la prezenţa lui Dumnezeu dăruit-o lui Nicodim, cu privire la modul în încont­inuu, în acelaşi mod în care El a avut care se primeşte naşterea din nou. Astfel, citim acces. Chiar pe când Domnul Isus stătea pe că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea... pământ, vorbind cu Nicodim, El a spus că Lumea din acest verset îi cuprinde pe toţi este în cer. Cum se poate aceasta? Iată o afir- oamenii. Dumnezeu nu iubeşte păcatele oame- maţie potrivit căreia, ca Dumnezeu, Domnul nilor sau sistemul nedrept şi rău care stăpâneş- era pretutindeni în acelaşi timp. Asta înţelegem te peste lume, dar îi iubeşte pe oamenii din când afirmă că El este omni­prezent. Deşi lume şi nu doreşte ca nici unul din ei să unele traduceri moderne omit cuvintele care piară. este în cer, ele îşi au locul lor legitim în text, Caracterul cuprinzător al iubirii Sale este sprijinit de manu­scrisele vechi. demonstrat de faptul că L-a dat pe singu­rul 3:14 Domnul Isus era acum gata să-i dez- Său Fiu născut. Dumnezeu nu mai are nici văluie lui Nicodim un adevăr ceresc. Cum un alt Fiu cum e Domnul Isus. Din nemărgi- poate avea loc naşterea din nou? Pedeapsa nita lui iubire L-a dat El pe unicul Său Fiu păcatelor omului trebuie plătită. Oamenii nu pentru omenirea de păcătoşi răz­vrătiţi. Asta nu pot merge în cer în starea lor, cu păcat­ele înseamnă că toţi oamenii sunt mântuiţi. O asupra lor. După cum Moise a înălţat în pus- persoană trebuie să prim­ ească ceea ce a făcut tiu şarpele de aramă, pe o prăjină, când toţi Cristos pentru ea, înainte ca Dumnezeu să-i copiii lui Israel au fost muşcaţi de şerpi, tot dea viaţă veşnică. Prin urmare, au fost adăuga- aşa Fiul Omului trebuie să fie înălţat. (Citiţi te cuvintele: „pentru ca oricine crede în El să Numeri 21:4-9.) Pe când au rătăcit prin pustiu, nu piară“. Nimeni nu ar trebui să piară. A în drum spre Ţara Făgăduinţei, copiii lui Israel fost asigurată calea prin care toţi pot fi mântu- au căzut în descura­jare şi şi-au pierdut răbda­ iţi, dar mai întâi cineva trebuie să-L recunoas- rea, începând să murmure împotriva Dom­ că pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor per­ nului. Pentru a-i pedepsi, Domnul a trimis sonal al său. De îndată ce el a făcut acest şerpi înveninaţi împotriva lor şi mulţi dintre ei lucru, are viaţă veşnică, încă de acum şi de au murit. Când supravieţuitorii au strigat către aici. Iată ce spune Boreham în această privin- Dom­nul, cuprinşi de pocăinţă, Dom­nul i-a ţă: spus lui Moise să facă un şarpe de aramă şi să-l aşeze pe un stâlp. Israelitul muşcat de Când Biserica va ajunge să înţeleagă dragostea cu şarpe care privea spre acest şarpe de aramă care a iubit Dumnezeu lumea, nu va mai avea era vindecat în chip miraculos. astâmpăr, nu se va mai simţi în largul ei, până Isus a citat acest incident din Vechiul când toate marile imperii nu vor fi fost cucerite Testament pentru a ilustra cum se petrece naş- şi fiecare insulă de coral va fi fost câşti­gat­ă.9 terea din nou. Oamenii au fost muşcaţi de vipera păcatului, fiind condamnaţi la moarte 3:17 Dumnezeu nu este un dregător crud veşnică. Şarpele de aramă a fost un tipar sau şi aspru, dornic să-Şi verse mânia peste ome- o imagine a Domnului Isus. Arama semnifică nire. Inima Lui este plină de iubire şi tandreţe în Biblie judecata. Domn­ul Isus a fost fără faţă de om şi El a dat preţul maxim pentru păcat şi nu trebuie să fie niciodată judecat, dar a-i mântui pe oameni. El putea să-L tri­mită pe El a luat locul nostru şi a purtat judecata pe Fiul Său în lume ca să condamne lumea, dar care noi o meritam. Stâlpul reprezintă crucea El nu a procedat aşa. Dimpotri­vă, El L-a tri- Golgotei pe care Domnul Isus a fost înălţat. mis aici să sufere, să-Şi verse sângele şi să

300 Ioan moară pentru ca lumea, prin El, să poată fi Începând de la acest verset şi până la sfârşitul mântuită. Lucrarea Domnului Isus Cristos pe capitolului, Ioan descrie lucrarea lui Cristos în cruce a fost de o valoare atât de mare încât Iudeea, unde, negreş­it, El a continuat să toţi păcătoşii de pretutindeni ar putea fi salvaţi, propovăd­uiască vestea bună a mântuirii. Pe dacă L-ar primi pe El. măsură ce oamenii veneau la lumină, ei erau 3:18 La ora actuală, întreaga omenire este botezaţi. S-ar părea din acest verset că Isus împărţită în două clase: credincioşi sau necre- Însuşi boteza, dar din Ioan 4:2 reiese că uce- dincioşi. Destinul nostru etern e hotă­rât de nicii îi bote­zau pe oameni. atitudinea pe care o luăm faţă de Fiul lui 3:23 „Ioan“ din acest verset este Ioan Dumnezeu. Cine se încrede în Mântuito­rul nu Botezătorul, care continua să predice mesa­jul este condamnat, dar cine nu se încrede în El pocăinţei în regiunea Iude­ea, botezându-i pe este deja condamnat. Domnul Isus a încheiat iudeii care erau gata să se pocăiască, pregătin- lucrarea de mântuire, iar acum este la latitudi- du-se de venirea lui Mesia. Ioan boteza şi el nea fiecărui individ de a decide dacă Îl va în Enon... pentru că acolo era multă apă. accepta sau respinge. Groaznic lucru este să Asta nu demon­strează conclu­dent că el boteza respingi un aseme­nea dar al iubirii. Dacă cine- prin scufund­are, dar e foarte probabil că pro- va nu crede în Domnul Isus, Dumnezeu nu ceda aşa. Dacă ar fi botezat prin stropire sau mai poate face nimic pentru acea persoană turnare a apei peste cei botezaţi, atunci nu ar decât s-o con­damne. fi avut nevoie de multă apă. A crede în numele Lui este totuna cu a 3:24 Versetul este explic­aţia continuării crede în El. În Biblie, numele cuiva repre­zintă lucrării lui Ioan şi a răspunsului pe care conti- persoana respectivă. Dacă crezi în numele Lui, nuau să-l dea iudeii devot­aţi acestui mesaj. crezi în El. Curând Ioan avea să fie arunc­ at în închi­ 3:19 Isus este lumina care a venit în soare şi decapi­tat pentru mărtur­ia sa cre­ lume. El a fost Mielul fără pată şi fără păcat dincioasă. Dar între timp, el contin­ua să-şi al lui Dumnezeu. El a murit pentru păcatele desfăşoare cu conştiinciozi­tate misiunea. întregii lumi. Dar oare Îl iubesc oamenii pen- 3:25 Reiese clar din acest verset că unii tru asta? Nu! Ci mai degrabă Îl urăsc! Ei din ucenicii lui Ioan s-au angajat într-o dispu- preferă păcatele lor, mai degrabă decât să-L tă cu iudeii privind procesul purific­ării. Ce aibă pe Isus de Salvator şi astfel Îl resping. înseamnă aceasta? Purificarea de aici se referă, După cum gângăn­iile fug care încotro de probabil, la botez. Polemica încerca să stabi- îndată ce aprindem lumina, tot aşa oamenii răi lească dacă botez­ul lui Ioan era mai bun decât fug de prezenţa lui Cristos. al lui Isus. Care botez avea putere mai mare? 3:20 Cei care iubesc păcatul urăsc lumi­na, Care valora mai mult? Poate că unii din uce- deoarece ea le scoate la iveală păcătoşen­ia. nicii lui Ioan susţi­neau, fără prea multă Când Isus s-a aflat aici pe pământ, oamenii înţelep­ciune, că nici un botez nu putea fi mai păcătoşi s-au simţit incomozi în prezenţa Lui, bun decât cel al învăţătorului lor. Poate că deoarece la lumina sfinţeniei Sale le era desco- fariseii au încer­cat să stârnească gelozia uceni- perită starea groaznică în care se aflau. Cel mai cilor lui Ioan faţă de Isus şi de popular­itatea bun mod de a scoate în evidenţă cât de strâmb Sa crescândă. este un băţ este să-l pui alături de unul drept. 3:26 Ei au venit la Ioan, cerându-i ver­ Venind în lume ca Omul Desăvârşit, Domnul dictul. Ei păreau a spune: „Dacă botezul tău Isus a dezvăl­uit, prin comparaţie cu ei, este mai bun, cum se face că atâţia oameni te strâmbăta­tea tuturor celorlalţi oameni. părăsesc, trecând la Isus?“ (Expr­esia „Cel care 3:21 Dacă cineva este cu adevărat sincer şi era cu tine dincolo de Iordan“ se referă la cinstit înaintea lui Dumnezeu, el va veni la Cristos.) Ioan a mărtu­risit de­spre Domnul Isus lumină, adică la Domnul Isus şi-şi va da şi, ca urmare, a mărturiei sale, mulţi din pro- seama de totala sa nevrednicie şi păcătoşe­nie. prii ucenici ai lui Ioan l-au părăsit şi au înce- Apoi îşi va pune încrederea în Mântuit­orul şi put să meargă după Isus. va fi născut din nou prin credinţa în Cristos. 3:27 Dacă răspunsul lui Ioan s-a referit la I. Lucrarea lui Ioan Botezătorul în Iudeea Domnul Isus, asta înseamnă că orice succes de care a avut parte Mântuitorul a constituit (3:22-36) un indiciu al aprobării lui Dum­nezeu asupra 3:22 Prima parte a acestui capitol a descris Sa şi asupra lucrării Sale. Dacă Ioan s-a refe­rit mărturia Domnului Isus în oraşul Ierusalim. la el însuşi, atunci asta înseamnă că niciodată

Ioan 301 nu a susţinut că el însuşi ar fi fost un om pria sa inferioritate, Ioan Botezătorul a afirmat mare sau important. El n-a pretins niciodată că că el însuşi era de pe pământ şi pământesc, botezul lui ar fi superior botezului lui Isus. Tot vorbind ca de pe pământ. Cu alte cuvinte, în ce a afirmat el aici a fost că nu avea nici un ce priveşte naşterea sa, el s-a născut din lucru pe care să nu-l fi primit din cer – afir- părinţi umani, fiind doar om. El nu deţinea maţie ce ni se potriveşte şi nouă, tuturor. Nu nici un rang ceresc şi nu putea vorbi cu ace- avem nici un motiv să ne mândrim sau să eaşi autorit­ate cu care vorbea Fiul lui încer­căm să creştem în ochii oamenilor. Dumnezeu. El era inferior Domnului Isus pen- 3:28 Ioan le-a amintit ucenicilor săi de tru că Cel ce vine de sus este deasupra tutu- câte ori a subliniat că nu el este Cristos, ci ror. Cristos este Suveranul suprem al întregu- doar a fost trimis să pregătească calea pentru lui univers. Prin urmare se cuvine ca oamenii Mesia. Prin urmare, ce rost are să se certe din să-L urmeze pe El, mai degrabă decât pe pricina lui? De ce să formeze o partidă în solul Lui. jurul lui? Nu el era cel import­ant. Misiunea 3:32 Dar când vorbea Domnul Isus, El lui era doar aceea de a le îndrepta oamenilor vorbea cu autoritate. El le spunea oamenilor privi­rea spre Domnul Isus. ceea ce a văzut şi a auzit El. Nu exista aici 3:29 Domnul Isus Cristos era mirele. Ioan posibilitate de eroare sau înşelăciune. To­tuşi, Botezătorul nu era decât prietenul mirelui, sau ciudat este că nimeni nu primeşte mărturia „nunul“. Mireasa nu aparţine prietenului mire- Lui. Cuvântul nimeni nu trebuie luat în sens lui, ci mirelui însuşi. Prin urmare, se cuvenea absolut. Există indivizi care acceptă cuvintele ca oamenii să-L urmeze pe Isus, mai degrabă Domnului Isus. Totuşi Ioan privea omenirea în decât pe Ioan. Mirea­sa se referă aici în general general şi afirma că învăţăturile Mân­tuitorului la toţi cei ce aveau să devină ucenici ai au fost respin­se de marea majoritate a oame- Domnului Isus. În Vechiul Testament, Israel a nilor. Isus a fost Cel care a venit din cer, dar fost numit soţia lui Iehova. Mai târziu, în Noul un număr relativ mic de oameni au fost dis- Testa­ment, cei ce sunt membri ai Bisericii lui puşi să asculte de El. Cristos sunt descrişi ca fiind o mireasă. Dar aici 3:33 Versetul 33 îi descrie pe acei puţini în evanghelia lui Ioan, termenul e folosit în sens la număr care au acceptat cuvintele Dom­nului, general, incluzându-i şi pe cei care l-au părăsit ca fiind înseşi cuvintele lui Dumne­zeu. Prin pe Ioan Botezătorul, când a apărut Mesia. această acceptare, ei au adeverit că Dumnezeu Termenul nu s-a referit nici la Israel, nici la este adevărat. Tot aşa este şi astăzi. Când Biserică. Ioan nu s-a necăjit pentru că şi-a pier- oamenii acceptă mesajul Evangheliei, ei trec dut adepţii. Pentru el a fost o mare bucurie să de partea lui Dumnezeu, situându-se împotriva asculte glasul mirelui. El era pe deplin satisfăcut lor înşişi şi a restului omenirii. Ei îşi dau cu faptul că Isus primea toată atenţia. Bucuria seama că dacă Dumne­zeu a spus ceva, atunci lui era împlinită când Cristos era elogiat şi trebuie să fie adev­ ărat. Observaţi cât de clar onorat de oameni. expune versetul 33 Dumnezeirea lui Cristos. 3:30 Întregul scop al misiunii lui Ioan ar Aici ni se spune că oricine crede mărturia putea fi rezumat în versetul acesta. El a mun- lui Cristos recunoaşte că Dumnezeu este ade- cit fără încetare pentru a îndrepta atenţ­ia vărat. Adică mărturia lui Cristos este mărturia oamenilor către Domnul şi a-i face să-şi dea lui Dumnezeu şi a o primi pe una înseamnă seama de adevărata Lui valoare. Proced­ând a o primi şi pe cealaltă. astfel, Ioan şi-a dat seama că el trebuie să 3:34 Isus era Cel pe care Dumnezeu L-a treacă pe planul doi. Este un act de nesupune- trimis. El rostea cuvintele lui Dumnez­ eu. În re şi lipsă de loialitate ca un slujit­or al lui sprijinul acestor cuvinte, Ioan a afirmat că Cristos să încerce să atragă atenţia oamenilor Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură. Cristos a către el însuşi. fost uns de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu într-o Observaţi cele trei imperative din capitol­ul manieră şi într-o măsură care nu sunt valabile acesta, reprezentate prin cuvântul „tre­buie“: în cazul nici unei alte persoane. Alţii au fost pentru păcătos (3:7); pentru Mântuit­orul conştienţi de ajutorul Duhului Sfânt în lucrarea (3:14) şi pentru Sfânt (3:30). lor, dar nici o altă persoa­nă nu a avut o misiu­ 3:31 Isus este Cel care vine de sus şi este ne atât de plină de Duhul ca Fiul lui Dumn­e­ deasupra tuturor. Această afirmaţie are meni- zeu. Profeţii au primit o relevaţie parţială de la rea de a arăta originea Sa cerească şi suprema Dumnezeu dar „Duhul a relevat în şi prin poziţie pe care o are. Pentru a demonstra pro- Cristos însăşi înţelepciunea, însăşi inima lui

302 Ioan Dumnezeu către om, în toată nemărginita ei produce dezbinare. Mai găsim însă şi un alt dragoste“. fapt semnificativ în acest verset. Iudeea era 3:35 Aici apare una din cele şapte afir­ sediul stabilimentului religios al iudeilor, pe maţii din evanghelia lui Ioan unde ni se spune când Galileea avea reputaţia de a fi o regiune că Tatăl Îl iubeşte pe Fiul. Aici ni se spune a Neamurilor. Domnul Isus Şi-a dat seama că că dragostea aceasta se manifestă prin faptul liderii religioşi deja L-au respins pe El şi măr- că Dumnezeu I-a dat stăpânire asupra tuturor turia Lui, şi astfel în acest punct El se îndreap- lucrurilor. Printre lucrurile asupra cărora tă către Neamuri, aducându-le acestora mesajul Mântuitorul are control de­plin sunt şi destinele mântuirii. oamenilor, aşa cum se arată în versetul 36. 4:4 Samaria se afla pe ruta directă ce 3:36 Dumnezeu I-a dat lui Cristos puter­ea făcea legătura între Iudeea şi Galileea. Dar de a acorda viaţă veşnică tuturor celor care puţini iudei urmau acest traseu direct. Reg­iunea cred în El. Acesta este unul din cele mai clare Samariei era atât de dispreţuită de iudei încât versete din toată Biblia care arată cum poate fi ei adesea parcurgeau un drum ocolit prin mântuit cineva, anume pur şi simplu crezând Pereea, când voiau să meargă spre nord, în în Fiul. Citind acest verset, trebuie să ne dăm Galileea. Astfel când se spune în text că Isus seama că Cel ce vorbeşte aici este chiar trebuia să treacă prin Sa­ma­ria, ideea care se Dumnezeu. El face o promis­iune ce nu poate desprinde nu e aceea a unei necesităţi ivite fi călcată niciodată. El spune, limpede şi pre- din considerente geografice, ci, mai degrabă, cis, că oricine crede în Fiul Său are viaţa veş- porneşte de la faptul că acolo, în Samaria, nică. A accepta această făgăduinţă nu este un era un suflet care avea nevoie de ajutorul lui salt în gol, ci înseamnă pur şi simplu să crezi Isus. un lucru care nu poate fi neadevărat. Cei care 4:5 În drum spre Samaria, Domnul Isus nu ascultă de Fiul lui Dumnezeu nu vor a ajuns într-un sat numit Sihar. Nu departe vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne de acel sat era ogorul pe care Iacov îl dăduse peste ei deja. Din acest verset deducem că fiului său Iosif (Gen. 48:22). În timp ce Isus destinul nostru etern depinde de ceea ce facem străbătea acest ţinut, toate scenele din istoria cu Fiul lui Dumnezeu. Dacă Îl pri­mim, acestor meleaguri erau vii în mintea Sa. Dumnezeu ne dă viaţa veşnică în dar. Dacă-L 4:6 Acolo se afla un pârâu numit fântâ­na respingem, nu vom beneficia niciod­ată de lui Iacov. Această fântână străveche mai poate viaţa veşnică. Mai mult, mânia lui Dumnezeu fi văzută şi azi de turişti şi de cei ce se abat deja planează asupra noastră, gata să cadă prin partea locului, fiind una din puţinele situri peste noi în orice clipă. biblice a căror identificare e certă astăzi. Observaţi că nu găsim nimic despre păzi- Era cam pe la amiază (ora iudaică) sau 6 rea legii în acest verset, nimic despre confor- după amiază (ora romană), când Isus a ajuns marea la Regula de Aur, sau mersul la biseri- la fântână. Isus era obosit de călătorie şi astfel că, sau nevoia de a face fapte cât mai bune S-a aşezat lângă fântână. Deşi Isus este sau de a ajunge în cer prin efortu­rile noastre Dumnezeu Fiul, El mai este şi Om. Deşi ca proprii. Dumnezeu El nu putea obosi nicio­dată, ca J. Convertirea unei femei din Samaria Om El a obosit. Ne vine greu să pricepem (4:1-30) aceste lucruri. Dar Persoana Domnului Isus 4:1, 2 Fariseii auziseră că Isus boteza mai Cristos nu va putea fi niciod­ată înţeleasă pe mulţi ucenici decât Ioan şi că popula­ritatea deplin de mintea nici unui muritor de rând. lui Ioan se afla într-un vădit declin. Poate că Adevărul potrivit căruia Dumnezeu a putut să ei au profitat de acest fapt pentru a stârni sen- Se coboare pe pământ şi să trăiască alături de timente de gelozie şi discordie în rândurile noi, ca Om, este o taină ce depăşeşte înţelege- ucenicilor lui Ioan şi ai Dom­nului Isus. În rea noastră. realitate, Isus Însuşi nu efectua actul botezului, 4:7 Cum stătea Domnul Isus lângă fântâ- ci acesta era îndep­linit de ucenicii Săi. Dar nă, a venit o femeie din sat ca să scoată apă. oamenii erau botezaţi ca adepţi sau ucenici ai Dacă era pe la amiază, cum susţin cercetătorii, Domnu­lui. atunci acesta era un moment foarte neobişnuit 4:3 Părăsind Iudeea şi îndreptându-se spre ca femeile să se ducă la fântână după apă, Galileea, Isus îi împiedica astfel pe farisei căci era punctul cel mai fierbinte al zilei. Dar să-şi ducă la îndeplinire planurile lor de a femeia aceasta era o păcătoasă imorală, care a ales anume acest moment al zilei fiindcă îi era

Ioan 303 ruşine să nu se întâlnească cu alte femei, dacă seama că Cel cu care stătea de vorbă este ar fi venit la altă oră. Desigur, Domnul Isus a Dumnezeu manifestat în trup, ea ar fi fost ştiut dinainte că ea va fi la fântână la aceas­tă aceea care ar fi cerut de la El o binecuvântare oră. El ştia că sufletul ei avea nevoie de ajutor şi El i-ar fi dat apă vie. Femeia nu se gândea şi astfel S-a hotărât s-o întâlnească şi s-o sal- decât la apă în sens literal, apă pe care credea veze de viaţa ei păcătoa­să. că n-o poate obţine fără utilajul necesar. Ea a În pasajul acesta, Îl vedem la lucru pe fost total neputincioasă de a-L recunoaşte pe Maestrul Câştigător de suflete şi bine am face Domnul sau a-I înţelege cuvintele. dacă am studia metodele folosite de El pentru 4:12 Confuzia ei s-a adâncit când s-a gân- a o face pe această femeie conştientă de nevo- dit la patriarhul Iacov, care dăruise această ia ei şi pentru a-i oferi rezolvarea proble­melor fântână. El însuşi se folosise de această fân- ei. Domnul nostru i-a vorbit femeii doar de tână, precum şi fiii lui şi vitele lui. Dar iată că şapte ori. Femeia a vorbit şi ea de şapte ori după multe veacuri apare un călător obosit – de şase ori Domnului şi o dată oamenilor care cere să I se dea să bea din fântâna lui cetăţii. Poate dacă şi noi I-am vorbi Domnului Iacov şi Care pretinde, totuşi, că este capabil cât i-a vorbit ea, am repur­ta succesul de care să dăruiască ceva mai bun decât apa pe care s-a bucurat mărtu­ria ei când le-a vorbit oame- o furnizase Iacov. Dacă dispune de ceva mai nilor cetăţii. Isus a deschis discuţia, rugând-o bun, cum se face atunci că cere să I se dea să-i facă un servic­iu. Obosit de pe drum, El îi apă din fântâna lui Iacov? spune: „Dă-Mi să beau“. 4:13 Şi astfel Domnul începe să explice 4:8 Versetul 8 explică de ce, din punct de deosebirea dintre apa literală a fântânii lui vedere omenesc, a trebuit Domnul să-i ceară Iacov şi apa pe care o dăruieşte El. Oricine de băut. Ucenicii se duseseră în cetate să bea din apa fizică va înseta din nou. Neg­reşit cumpere de mâncare. De obicei ei aveau la samariteanca a înţeles această afirma­ţie, căci ei găleţi pentru scos apa din fântână, dar venise zi de zi să scoată apă din fântână, fără acum le luaseră cu ei, în Sihar. Astfel, după ca nevoia ei să fie stâmpărată defi­nitiv. Tot aşa toate aparenţele, Domnul nu avea nici un mij- este cu toate fântânile din lume. Oamenii loc de a scoate apă din fântână. caută plăceri şi satisfacţii în lucrurile pămân- 4:9 Femeia a recunoscut că Isus e iudeu teşti, dar aceste lucruri nu sunt în stare să şi s-a mirat că El stă de vorbă cu o samari­ potolească setea din inima omului. După cum teancă cum este ea. Samaritenii pretin­deau că s-a exprimat Augustin în ale sale Mărturisiri: descind din Iacov şi se consi­derau adev­ăraţi „O, Doamne, ne-ai creat pentru Tine şi inimile israeliţi. În realitate, ei aveau o desc­endenţă noastre nu-şi găsesc odihna până nu se odih- mixtă, parte iudei, parte pă­gâni. Muntele nesc în Tine“. Gherizim fusese adoptat de ei ca loc oficial 4:14 Apa pe care o dăruieşte Isus potoleş- de închinăciu­ne. Muntele acesta din Samaria te pe deplin setea. Oricine bea din bine­ putea fi văzut uşor de Isus şi de samariteancă, cuvântările şi îndurările lui Cristos nu va mai pe când stăteau de vorbă. Iudeii aveau o anti- înseta niciodată. Binecuvântările Lui nu patie pronunţa­tă faţă de samariteni, pe care-i numai că umplu inima, ci o fac să se reverse considerau metişi. De aceea i-a spus femeia de plină ce va fi. Binecuvântările acestea sunt Domnul­ui Isus: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri să ca o fântână plină până la refuz, care mereu bei de la mine, samaritean­că?“ Ea nu-şi se revarsă peste margini, nu numai în viaţa dădea seama că Cel cu care vorbea era pro- aceasta, ci şi în veşnicie. Expresia un izvor de priul ei Creator şi că dragos­tea Lui depăşea apă, ţâşn­ ind în viaţa veşnică înseamnă că orice bariere meschine ridicate de oameni. beneficiile apei pe care o dăruieşte Cristos nu 4:10, 11 Rugând-o să-I facă un serviciu, se mărginesc la viaţa aceasta, ci vor continua Domnul i-a trezit interesul şi curiozitatea. Dar la nesfârşit. Este un contrast cât se poate de Domnul nu Se opreşte aici, ci o uimeşte şi izbitor. Tot ce ar putea să ne ofere pământul mai mult pe femeie, când afirmă că este deo- acesta nu va fi suficient pentru a umple inima potrivă Dumnezeu şi Om. El era, mai întâi de omen­ească. Dar binecuvântările pe care le toate, darul lui Dumnezeu – Cel pe care pune Cristos la dispoziţie nu numai că umplu Dumnezeu L-a dat să fie Mântuito­rul lumii, inima, ci sunt atât de mari încât nu pot fi Singurul Lui Fiu născut. Dar El era şi Om – cuprinse de nici o inimă omenească. Cel care, fiind obosit de pe drum, i-a cerut să bea. Cu alte cuvinte, dacă ea şi-ar fi dat

304 Ioan Lumea toată nu-i de-ajuns tinde şocată – cu alte cuvinte, face totul pentru Să umple cele trei colţuri ale inimii; Dorul ei tot nu-l va putea stâmpăra. a-L împiedica pe Cristos să vadă un suflet ce Doar Sfânta Treime, ce a creat-o, Putea-va umple inima triunghiulară a omului. fugea de el însuşi (Daily Notes of the Scripture – George Herbert Union). Domnul Isus, fiind Dumnezeu, ştia, desi- Plăcerile acestei lumi durează doar câţiva ani gur, toate acestea. Prin urmare, El îi spune: din viaţă, dar desfătările pe care le oferă Cris­ „Bine ai zis că n-ai soţ“. Pe alţi oameni poate tos nu se termină, ele continuând în viaţa a reuşit să-i păcălească, dar pe acest Om nu-L veşnică. putea păcăli, căci El ştia totul despre ea. 4:15 Când a auzit femeia despre această 4:18 Domnul nu a profitat niciodată de apă minunată, imediat a dorit să aibă parte de cunoştinţa deplină pe care o avea, cu privire la ea, continuând însă că creadă că este vorba de toate lucrurile, pentru a da în vileag, fără rost, apă în sens fizic. Ea s-a bucurat la gândul că fapte ruşinoase despre cineva sau ca să pună nu va mai trebui să vină zilnic să scoată apă într-o situaţie penibilă acea persoană. Aici însă din fântână şi s-o ducă acasă, în vasul greu El foloseşte metoda dezvăluirii trecu­tului, cu purtat pe cap. Ea nu şi-a dat seama că apa la scopul de a izbăvi această persoană de robia care S-a referit Domnul Isus era spirituală, păcatului. Ce şocată trebuie să fi fost femeia însemnând toate binecu­vântările de care are când i s-a derulat înaintea ochilor tot trecutul parte un suflet ome­nesc prin credinţa în El. ei! Ea avusese cinci soţi, iar bărbatul cu care 4:16 În acest punct intervine o schim­bare trăia acum nu era soţul ei. bruscă. Ea tocmai ceruse să i se dea această Există unele deosebiri de vederi în pri­vinţa apă, când Domnul Isus îi spune să se ducă şi acestui verset. Unii susţin că cei cinci soţi să-l cheme pe soţul ei. De ce? Pentru că îna­ anteriori pe care îi avusese femeia fie deceda- inte ca această femeie să poată fi mântuită, seră, fie o părăsiseră, şi că nu fusese nimic era nevoie ca ea să recunoască faptul că e păcătos în relaţia ei cu aceştia. Indi­fe­rent dacă păcătoas­ă. Ea trebuia să vină la Cristos cu această afirmaţie este adevărată sau nu, din pocăinţă adevărată, mărturisind­u-şi vinovăţia şi ultima parte a versetului 18 reiese clar că ruşinea. Domnul Isus ştia totul despre viaţa de femeia era adulteră. „Acela pe care-l ai acum păcat pe care o trăise ea şi avea s-o conducă, nu este soţul tău“. Aici este punctul de greu- pas cu pas, la recun­oaşterea proprie a acestei tate. Femeia era o păcătoa­să şi până când nu situaţii. era dispusă să recunoască acest lucru, Domnul Numai cei care ajung să-şi dea seama că nu putea să o binecu­vânteze cu apă vie. sunt pierduţi pot fi mântuiţi. Toţi oamenii sunt 4:19 Când trecutul ei a fost astfel dat în pierduţi, dar nu toţi sunt gata s-o recu­noască. vileag, femeia şi-a dat seama că Cel care Când căutăm să-i conducem pe oameni la vorbeşte cu ea nu este o persoană ca oricare Cristos, să nu evităm niciodată chestiunea altele. Totuşi ea încă nu a realizat că Cel care păcatului. Oamenii trebuie confruntaţi cu faptul stătea de vorbă cu ea era chiar Dum­ne­zeu, ci, că sunt morţi în păca­tele şi fărădelegile lor, că în concepţia ei limitată, a conchis că Domnul au nevoie de un Mân­tuitor şi că nu se pot Isus trebuie să fie vreun profet, adică un pur- salva singuri, că Isus este Mântuitorul de care tător de cuvânt al lui Dumnezeu. au trebuinţ­ă şi că El îi va mântuit, dacă se 4:20 Se pare că în acest punct femeia a vor pocăi de păcat­ele lor şi-şi vor pune încre- ajuns să fie convinsă de păcătoşenia ei, a d­erea în El. devenit conştientă şi s-a simţit mustrată pentru 4:17 La început femeia a încercat să păcatele pe care le-a comis şi astfel ea încear- ascun­dă adevărul, fără ca prin aceasta să că să schimbe subiectul conversa­ţiei, trecând la mintă, spunând: „N-am soţ“. Poate că, în întrebarea privitoare la locul unde ar trebui să sens strict juridic, afirmaţia ei era adevărat­ă. se facă închinarea. Negreş­it când a făcut afir- Dar scopul ei evident era de a ascunde faptul maţia: „Părinţii noştri s-au închinat pe mun- că exact atunci trăia în păcat, cu un bărbat tele acesta..“., a arătat spre Muntele Gherizim, care nu-i era soţ: din apropie­re. Apoi i-a amintit Domnului (inu- til) că iudeii consider­au Ierusalimul ca loc   adec­vat unde trebuie să se închine oamenii. Ea discută pe larg despre religie, se aventur­ează 4:21 Isus nu a evitat remarca ei, ci a pro­ în teologie, recurge chiar la puţină ironie, se pre- fitat de ea pentru a-i împărtăşi alte adevăruri spirituale, spunându-i că va veni vremea când

Ioan 305 nici Muntele Gherizim, nici Ierusalimul nu vor închinarea lor nu era făcută în duh. Era exteri- fi locurile adevărate ale închinării. În Vechiul oară, nu interioară. Deşi poate că cu trupul se Testament, Ierusalim­ ul a fost rânduit de aplecau până la pământ, inima lor nu era pusă Dumnezeu ca cetate în care să I se aducă în ordine înaintea lui Dum­nezeu. Poate că îi închinare. Templul din Ierusalim a fost locuin- asupreau pe săraci sau erau necinstiţi în tran- ţa lui Dumnezeu, iar iudeii pioşi veneau la zacţiile lor. Ierusalim cu jertfele şi ofrandele lor. Desigur, Pe de altă parte, samaritenii aveau o formă în epoca Evanghe­liei, situaţia s-a schimbat. de închinăciune, dar falsă, fiind lipsită de auto- Dumnezeu nu mai are, în prezent, un loc anu- ritate scripturală. Ei îşi crois­eră propria lor mit în care trebuie să se afle oamenii pentru a religie, perpetuând acum rân­duieli inventate de I se închina. Domnul a explicat acest lucru ei înşişi. Astfel, când Domnul a spus că închi- mai pe larg în versetele următoare. narea trebuie să se facă în duh şi adevăr, El 4:22 Când Domnul a spus: „Voi vă închi- i-a mustrat atât pe samariteni, cât şi pe iudei. naţi la ce nu cunoaşteţi“, El a con­damnat În acelaşi timp El îi informa însă că prin modul în care se închinau samariten­ii. Cât de venirea Sa oame­nii puteau să se apropie acum diferită este această poziţie de aceea a învăţă- de Dumnezeu prin El, în cadrul unei închinări torilor religioşi din zilele noastre, care susţin adevărate şi sincere. Fiţi atenţi! Tatăl caută că toate religiile sunt bune şi că toate duc, în astfel de adoratori. Da, El aşteaptă adoraţie cele din urmă, în cer! Domnul Isus a infor- din partea copiilor Săi. Oare din partea mea mat-o pe femeia aceasta că închi­năciunea are Dumnezeu parte de adoraţie? samariteni­lor nu era autorizată şi nu era apro- 4:24 Dumnezeu este Duh constituie o defi- bată de Dumne­zeu, ci fusese inventată de om, niţie a fiinţei lui Dumnezeu. El nu este doar fiind perpe­tuată fără să aibă avizul Cuvântului om, supus tuturor slăbiciunilor şi limit­ărilor ce lui Dumnezeu. Nu tot aşa a fost cu închina­rea caracterizează omenirea, după cum El nu este iudeilor, pe care Dumnezeu i-a pus deopar­te, mărginit de timp şi spaţiu. El este o Persoană alegându-i să-I fie poporul Său ales pe pământ. nevăzută, prezentă în orice loc, în orice timp, Lor Dumnezeu le dăduse instruc­ţiuni complete omniscientă şi omnipoten­tă. El este desăvârşit în cu privire la modul în care trebuiau să I se toate căile Sale. Prin urmare, cei ce I se închi- închine. nă trebuie să I se închine în duh şi adevăr. Nu Spunând că „Mântuirea vine de la iudei“, trebuie să existe prefăcătorie sau făţăr­nicie, nici Domnul a propovăduit învăţătura potrivit căre- pre­tenţia de a fi religios, când, în realitate, viaţa ia iudeii fuseseră desemnaţi de Dumnezeu să-I cuiva este coruptă. Tot aşa, nimeni nu trebuie fie soli şi lor li se încredin­ţaseră Scripturile. să creadă că dacă a îndep­linit o serie de ritua- Tot aşa, prin poporul iudeu a venit Mesia, luri, prin aceasta va câştiga bunăv­oinţa lui căci S-a născut dintr-o mamă iudeică. Dumnezeu. Chiar dacă Dumnezeu a rânduit 4:23 Apoi Isus a înştiinţat-o pe femeie cu acele ritualuri, El insistă ca omul să se apropie privire la faptul că, odată cu venirea Sa, de El cu o inimă zdrobită şi căită. Întâlnim încă Dumnezeu nu mai avea un loc anumit pe două imperative în capitolul acesta – „trebuie“ pământ, de unde să se facă închinarea. Acum cu referire la câştigătorul de suflete (4:4) şi cei care cred în Domnul Isus I se pot închina „trebuie“ referitor la închi­nător (4:24). lui Dumnezeu în orice timp şi în orice loc. 4:25 Ascultându-L pe Domnul, gândur­ile Adevărata închinare înseamnă că un credincios samaritencei au fost îndreptate spre Mesia, pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu prin cre- Cel care trebuia să vină. Duhul Sfânt al lui dinţă şi acolo Îi aduce laudă şi închinăc­iune. Dumnezeu stârnise în ea dorinţa ca Mesia să Indiferent unde s-ar afla trupul credinciosului vină. Ea a exprimat încrederea că atunci când – în intimitatea locuinţei sale sau în închisoare va veni Mesia, îi va învăţa toate lucrurile. sau pe câmp, prin credinţă, duhul lui se poate Prin această afirmaţie, ea a demonstrat o înţe- apropia de Dumnezeu, în sanctuarul Său legere foarte clară a unuia din scopurile majo- ceresc. Isus i-a făcut cunoscut femeii că de re ale venirii lui Cristos. acum înainte închinătorii adevăraţi se vor Enunţul: „Mesia, care Se numeşte Cristos“ închina Tatălui în duh şi adevăr. Iudeii reduse- este pur şi simplu o explicaţie a faptului că seră închinarea la un set de forme şi ceremo- aceste două cuvinte au unu şi acelaşi înţeles. nii. Ei concepeau religia drept o ader­are la Mesia înseamnă în ebraică Unsul lui litera legii, o îndeplinire formală a unor ritua- Dumnezeu, iar Cristos este traduc­erea în luri, crezând că astfel se închină Tată­lui. Dar greacă a acestui termen.

306 Ioan 4:26 În realitate, textual, Isus i-a spus 4:29, 30 Mărturia ei a fost simplă, dar efi- femeii: „Eu care-ţi vorbesc sunt“. Cuvân­tul cace. Ea i-a invitat pe toţi locuitorii oraşului să Cel, care apare în multe traduceri, nu face vină şi să-L vadă pe Omul care i-a spus toate parte din textul original. Deşi adăugar­ea pro- lucrurile pe care le-a făcut ea vreodată. De numelui Cel facilitează înţelegerea textului, asemenea, le-a trezit în inimă speranţa că acest cuvintele rostite de Isus, aşa cum apar în tex- Om ar putea fi Mesia. În ce o privea pe ea, tul original, au o profundă sem­nificaţie. Astfel, nu mai era nici o îndoia­lă, deoarece El deja i când spune El „Eu sunt“, recurge la unul din se prezentase ca fiind Cristosul. Dar ea a lăsat Numele prin care Se defineşte Dumnezeu în să se înfiripe această întrebare în mintea lor, Vechiul Testament. El a spus: „EU SUNT îţi pentru ca ei înşişi să se ducă la Isus şi să afle vorbeşte“. Cu alte cuvinte: „Iehova este Cel ei singuri că El este Cristosul. Fără îndoială, care îţi vorbeşte“. El îi aducea astfel la cunoş- această femeie era binecunoscută în localitate, tinţă adevărul uluitor că Cel care îi vorbea era pentru păcatul şi ruşinea ei. Ce şocaţi tre­buie chiar Dumn­ezeu! Iehova din Vechiul Testament să fi fost locuitorii s-o vadă acum în public, este Isus din Noul Testament. mărturisindu-L pe faţă pe Domn­ul Isus Cristos! 4:27 Când ucenicii s-au întors de la Sihar, Mărturia femeii a fost eficace. Oamenii din L-au găsit pe Isus stând de vorbă cu această partea locului au încetat lucrul, plecând de femeie şi s-au mirat, întrucât era sama­riteancă. acasă pentru a-L găsi pe Isus. De asemenea, e posibil ca ei să-şi fi dat K. Fiul Îşi găseşte toată desfătarea în a seama că este o femeie păcă­toasă. Totuşi nici unul nu L-a întrebat pe Domnul ce aştepta de împlini voia Tatălui Său (4:31-38) la această femeie sau de ce vorbea cu ea. 4:31 După ce s-au întors ucenicii cu ali- Bine a spus autorul acestor rânduri: „Ucenicii mentele, L-au îndemnat pe Domnul să se miră că El stă de vorbă cu această femeie, mănânce. Se pare că ei nu şi-au dat seama dar mai bine s-ar fi mirat că stă de vorbă cu ce evenimente cruciale au avut loc acolo. În ei!“ acest moment istoric, când o cetate din 4:28 Atunci femeia şi-a lăsat găleata! Samaria făcea cunoştinţă cu Domnul Slav­ei, Acest obiect a simbolizat diversele lucruri din gândurile lor rămâneau absorbite de viaţa coti- viaţa ei la care a recurs pentru a-şi satisface diană, de hrană şi de trupurile lor. năzuinţele ei cele mai profunde. Numai că 4:32 Domnul Isus găsise hrană şi sprij­in toate au dat greş. Acum însă, după ce L-a în câştigarea de închinători pentru Tatăl Lui. găsit pe Domnul Isus, nu mai avea nevoie de Pe lângă bucuria imensă a acestui act, hrănirea lucrurile care fuseseră atât de importante în fizică pălea cu totul. Noi obţinem de la aceas- viaţa ei. tă viaţă exact lucrurile pe care le urmărim. Ucenicii s-au dus în cetate, să caute de-ale Încercai puţurile sparte, Doamne. mâncării, întorcându-se apoi cu această hrană. Dar vai! Ce dezamăgire! Domnul era însă interesat de câştigarea de Aplecându-mă să beau, fugiră din-aintea mea, suflete. El dorea să-i salveze pe oameni de Râzându-mi în batjocură. păcatele lor şi să le dea apa vieţii veşnice. Şi El a găsit ceea ce a căutat. Dar noi ce cău- Acum numai Cristos poate stâmpăra tăm? Setea ce nici un alt nume nu mi-o alină: 4:33 Din cauza concepţiei lor limitate la Iubire, viaţă din belşug şi bucurie cele pământeşti, ucenicii nu au înţeles sensul În Tine, Isuse, am aflat. — B. E. cuvintelor rostite de Domnul. Ei nu au apreci- at faptul că „bucuria şi fericirea pe care le Ea nu numai că a părăsit găleata, dar s-a aduce succesul spiritual îi poate ridica pe întors în cetate. Ori de câte ori este mântuit oameni, temporar, deasupra nevoil­or lor tru- cineva, se va gândi imediat la alţii care au peşti, înlocuind foamea şi setea după cele nevoie de apa vieţii. J. Hudson Taylor a spus: pământeşti“. Prin urmare, ei au concluzionat „Unii ar dori cu gelozie să fie succesori ai că negreşit cineva a venit în absenţa lor şi I-a apostolilor. Eu mai degrabă prefer să fiu suc- adus Domnului Isus de mâncare. cesor al samaritencei, care, pe când ei se 4:34 Din nou, Isus a încercat să le dis­ du­seseră după alimente, a uitat de găleata ei, tragă atenţia de la cele materiale, îndrep­tând-o datorită râvnei de a câştiga suflete pentru spre cele spirituale. Hrana Lui era să facă voia Cristos“. lui Dumnezeu şi să aducă la îndeplinire lucra-

Ioan 307 rea încredinţată de Dumnez­eu. Asta nu în viaţa spirituală. Mai întâi, me­sajul trebuie înseamnă că Domnul Isus a refuzat să mănân- vestit, apoi trebuie udat, cu lacrimile rugă­ ce hrana fizică, ci, mai degrabă, că scopul ciunii. Dar când vine vremea secerişului, toţi primordial în viaţa Lui nu era acela de a Se cei ce au contribuit la ac­eastă lucrare se vor ocupa de nevoile trupul­ui Său, ci de a face bucura împreu­nă. voia lui Dumne­zeu. 4:37 În această privinţă Domnul a văzut 4:35 Poate că ucenicii discutaseră între ei împlinirea zicalei curente în vremea aceea: despre secerişul care se apropia sau poate că „Unul seamă­nă şi altul seceră“. Unii creştini „patru luni între vremea semănatului şi sece- sunt chemaţi să predice Evan­ghelia ani de zile, riş“ era doar o zicală a evreilor. În orice caz, fără să vadă prea multă roadă, în pofida tutu- Domnul Isus S-a folosit din nou de seceriş, ror strădaniilor lor. Apoi, după ce au trudit deci de o realitate fizică, pentru a-i învăţa o atâţia ani, vin alţii şi culeg roadele, aducând lecţie spirituală. Ucenicii nu trebui­au să pri- multe suflete la Domnul. vească secerişul ca pe un eveni­ment îndepărtat 4:38 Isus Şi-a trimis ucenicii în zone ce în timp. Ei nu-şi puteau permite să irosească fuseseră deja pregătite de alţii. De-a lungul timpul, gândind­u-se la hrană şi îmbrăcămint­e, întregii perioade a Vechiului Testament, profeţii ca şi când lucrarea lui Dum­nezeu ar putea preziseseră venirea erei evangheliei şi a lui suferi amânare. Ei trebuiau să-şi dea seama că Mesia. Apoi a venit Ioan Botezăto­rul, ca pre- holdele sunt deja albe... gata pentru sece­riş. mergător al Domnului, căutând să pregătească Desigur, holdele de aici se referă la lume. inimile oamenilor pentru a-L primi pe El. Chiar pe când rostea aceste cuvinte, Domnul Domnul Însuşi semănase săm­ ânţa în Samaria Se afla în mijlocul unei holde, alcătuită din şi pregătise secerişul pentru secerători. Acum suflete­le samarite­nilor din partea locului. El le ucenicii erau gata de a intra în lan şi a începe spunea ucenic­ilor că în faţa lor se aşternea să secere. Dar Domnul voia ca ei să-şi dea lucrarea de câştigare de suflete şi că nu mai seama că, deşi vor avea parte de bucuria de a trebuie să zăbovească, ci să se apuce vedea atâtea suflete întorcându-se la Cristos, num­ aidecât de lucru. nu trebuiau să uite că ei intrau în munca altor Tot aşa şi astăzi Domnul ne spune nouă, oameni. credincioşilor: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi hol- Foarte puţine suflete sunt mântuite doar dele!“ În timp ce medităm la nevoile acute prin lucrarea unei singure persoane. Majori­ cu care este confruntată lumea, Dom­nul ne va tatea oamenilor au auzit Evanghelia de multe pune pe inimă dorinţa de a câştiga sufletele ori înainte de a-L primi pe Mântuitor­ul. Prin pierdute din jurul nostru, fiind apoi de datoria urmare, cel care are privilegiul de a efectua noastră de a ne duce, în numele Lui, pentru a lucrarea finală de a conduce acest suflet la culege snopii de roade coapte. Cristos nu trebuie să se înalţe pe sine, ca şi 4:36 Domnul Isus i-a instruit apoi pe uce- când ar fi singurul instrument de care S-a nici cu privire la lucrarea la care i-a chemat. folosit Dumnezeu în această lu­crare mi­nunată. El i-a ales să fie secerători. Ei vor avea parte L. Mulţi samariteni cred în Isus (4:39-42) nu numai de plată în viaţa de acum, ci vor 4:39 Ca urmare a mărturiei simple dar strânge roadă pentru întreaga veşnicie. Slujirea convingătoare a samaritencei, mulţi din con- lui Cristos ne aduce multe răsplăţi, încă de pe cetăţenii ei au crezut în Domnul Isus. Ea nu acum. Dar într-o bună zi, secerătorii vor avea a spus decât atât: „Mi-a spus tot ce am făcut“, parte de bucuria şi mai mare de a vedea în dar asta a fost de ajuns pentru a-i aduce pe cer suflet­ele ajunse acolo prin râvna şi credin- alţii la Mântuitorul. Asta ar trebui să constituie cioşia lor, în vestirea mesajului Evangheliei. un imbold pentru noi, să fim nişte martori Versetul 36 nu ne învaţă că cineva poate simpli, curajoşi şi direcţi în mărturia pe care o câştiga viaţa veşnică dacă va secera cu cre­ aducem oame­nilor despre Cristos. dincioşie, ci, mai degrabă, ne spune că roada 4:40 Samaritenii I-au făcut Domnului Isus acelei lucrări va dăinui, mergând până în veş- o primire cu totul diferită de cea pe care I-au nicie. acordat-o iudeii. Samaritenii păreau pătrunşi În cer, atât semănătorul, cât şi secerător­ul de un sentiment de profun­dă apreciere faţă de se vor bucura împreună. În viaţa pă-­ această Persoană minun­ată, pe care au rugat-o mântească, ogorul trebuie să fie pregătit mai să rămână cu ei. Domnul a dat curs invitaţiei întâi pentru însămânţat. Apoi urmează semăna- lor, rămânând acolo două zile. Gândiţi-vă ce tul şi după aceea vine secerişul. Tot aşa e şi

308 Ioan privilegiu nemaipomenit a avut cetatea Sihar, cut ca Fiul lui Dumnezeu, ci pentru că le să-L găzduiască pe Domnul vieţii şi al slavei fuseseră trezite interesul şi curiozitatea cu pri- cu acea ocazie! vire la Cel care stârnea atâtea comentarii ori- 4:41, 42 Nici o convertire nu seamănă cu unde mergea. cealaltă. Unii au crezut datorită mărturiei aduse 4:46 Din nou, satul Cana a fost onorat de samariteanc­ă. Mult mai mulţi au crezut în prin vizita Domnului Isus. Cu prilejul prim­ ei El datorită cuvintelor pe care le-a rostit chiar sale vizite acolo, unii oameni Îl văzu­seră trans- Domnul Isus Cristos. Ce minunat este să-i formând apa în vin. Acum asistau la o altă auzim pe aceşti samariteni dând o mărturie minune măreaţă săvârşită de El, al cărei ecou atât de clară despre Mân­tuitorul! În mintea lor avea să fie resimţit până în Ca­pernaum. Fiul nu mai era nici o îndoială. Ei aveau siguranţa unui slujbaş împărătesc... era bolnav. deplină a mân­tuirii, nu doar pe temeiul spuse- Aproape sigur era vorba de un iudeu aflat în lor unei femei, ci pe cuvintele rostite chiar de slujba regelui Irod. Domn­ul Isus. După ce L-au auzit pe El şi au 4:47 Acesta auzise că Isus fusese în Iudeea crezut în cuvintele Sale, samaritenii au ajuns şi că acum se afla în Galileea. El va fi avut să cunoască că acesta este în adevăr ceva credinţă în capacitatea lui Cristos de a Cristosul,10 Mânt­uitorul lumii. Numai Duhul vindeca, deoarece s-a prezentat direct la Isus, Sfânt le putea dărui această cunoaş­tere pro- implorându-L să vină şi să-i vindece fiul aflat fund spirituală. După câte se pare, iudeii cre- pe moarte. În această privinţă, el pare să aibă deau că Mesia va fi în exclusivi­tate al lor. mai multă credinţă în Domnul decât concetă­ Dar samaritenii şi-au dat seama că binefacerile ţenii săi. misiunii lui Cristos vor străbate toate hotarele 4:48 Adresându-se nu doar slujbaşului lumii. împărătesc, ci întregului popor evreu, în M. Al doilea semn: vindecarea unui nobil gen­eral,11 Domnul le-a amintit iudeilor de trăsă- tura ce-i caracteriza ca naţiune, respect­iv dor­inţa (4:43-54) lor de a vedea minuni, înainte de a putea 4:43, 44 După aceste două zile pe care le-a crede. În general, constatăm că Domnului Isus petrecut în mijlocul samaritenilor, Domnul Îşi nu-i plăcea atât de mult cred­inţa bazată pe îndreaptă acum paşii spre Galil­eea, regiune minuni, cât acea credinţă care se întemeia doar situată în nord. Versetul 44 pare să ne con­frunte pe Cuvântul Său. Lui I se aducea mai multă cu o dificultate, deoa­rece se afirmă că motivul cinste când cineva credea doar pentru că El a deplasării Mântui­torului din Samaria spre spus un lucru, decât dacă au văzut o dovadă Galileea a fost faptul că un proroc nu este pre- palpabilă a celor spuse de El. Dar omul ţuit în patria sa. Dar Galileea era patria Sa, întotdeaun­a vrea să vadă, înainte de a crede. deoa­rece cetatea Nazaret era situată în acest Domnul Isus însă ne învaţă că mai întâi trebu- ţinut. Poate că versetul acesta se referă la faptul ie să credem, şi apoi vom vedea. că Isus s-a dus în altă parte din Gali­leea, nu Semnele şi minunile sunt sinonime cu neapărat la Nazaret. În orice caz, afirmaţia miracolele. Semnele sunt miracole încăr­cate rămâne valabilă, că de obicei o persoană nu de profunde semnificaţii sau sensuri. Minunile este apreciată în oraşul său de baştină atât de sunt miracole care îi uimesc pe oameni, prin mult ca în alte părţi, deoare­ce rudele şi prietenii calităţile lor supranaturale. acelei persoane o vor privi prin prisma „tinere- 4:49 Slujbaşul împărătesc, pătruns de o lului“ care a locuit printre ei, fiind doar „unul credinţă adevărată, a crezut că Domnul Isus îi de-al casei“. E cert că Domnul Isus nu a fost putea vindeca fiul şi astfel a dorit cu orice apreciat de ai Săi aşa cum s-ar fi cuvenit. preţ ca Domnul să-i facă o vizită. Într-o anu- 4:45 Când Domnul S-a întors în Gali­leea, mită privinţă, credinţa lui era defici­tară, deoa- a avut parte de o primire favorabilă, deoarece rece el a crezut că Domnul trebuie să fie oamenii văzuseră toate lucrurile pe care le prezent cu trupul lângă copilul său bolnav, făcuse El la Ierusalim în timpul sărbătorii. pentru a-l putea vindeca. Dar Mânt­uitorul nu Evident, galileenii menţionaţi aici erau iudei. l-a mustrat pentru aceasta, ci l-a răsplătit pen- Ei se deplasaseră la Ierusal­im ca să se închi- tru măsura de credinţă de care a dat totuşi ne. Acolo Îl văzuseră pe Domnul la lucru, dovadă! fiind martorii faptelor măreţe săvârşite de El. 4:50 Aici vedem cum creşte credinţa omu- Acum ei erau dorn­ici să-L aibă în mijlocul lui de care ne ocupăm. El şi-a exercitat cre- lor, în Galileea, nu pentru că L-ar fi recunos- dinţa de care dispunea, iar Domnul a adăugat

Ioan 309 la această credinţă. Isus l-a trimis acasă cu le dăduse poporului evreu, Isus S-a suit la făgăduinţa: „Fiul tău trăieşte“. Fiul lui fu­sese Ierusalim pentru această sărbătoare. Ca deja vindecat! Fără să vadă vreun semn sau Iehova al Vechiului Testament, Domnul Isus vreun miracol, omul a cre­zut cuvântul fusese Cel care instituise, de la bun început, Domnului Isus şi a pornit-o spre casă. Iată Paştele. Acum ca Om, ascultător de Tatăl Său, credinţa în acţiune! Domnul Isus S-a supus pro­priilor legi pe care 4:51, 52 Pe când se cobora el spre casă, El Însuşi le-a creat. robii lui l-au întâmpinat, aducându-i ves­tea 5:2 În Ierusalim era o scăldătoare numită minunată că fiul lui a fost vindecat. Omul n-a în evreieşte Betesda,12 adică „casa îndurării“ sau fost deloc şocat de veste. El crezuse făgăduin- „casa milei“. Această scăldă­toare era situată ţa Domnului Isus şi pentru că a crezut, acum lângă Poarta Oilor. În urma săpăturilor arheolo- i s-a dat să vadă dovada. Tatăl i-a în­trebat pe gice efectuate în această regiune, s-a descoperit slujitori când a încep­ ut să-i fie mai bine fiului locul exact al acestei porţi, în apropiere de bise- său. Răspunsul lor a relevat că vindecarea nu rica cruciaţilor, Sfânta Ana. Lângă scăldătoare, se făcuse treptat, ci din­tr-o dată! erau cinci pridvoare în care încăpeau o mulţime 4:53 Acum nu mai încăpea nici o îndo­ială de oameni. Unii ex­perţi în cunoş­tinţe biblice cred că avusese loc o minune extraordinar de mare. că aceste cinci pridvoare reprezintă Legea lui Cu o zi înainte, la ceasul al şaptel­ea, Isus îi Moise, care simbolizea­ză neputinţa omului de a spusese slujbaşului împărătesc din Cana: „Fiul se izbăvi de neca­zur­ile lui profunde. tău trăieşte“. Chiar în ceasul acela, la 5:3 Se pare că oamenii ştiau că la scăldă­ Capernaum, fiul fusese vindecat, lăsându-l fri- toarea Betesda aveau loc minuni de vindeca­re. gurile. De aici slujba­şul îm­păr­ătesc a dedus că Nu ştim dacă aceste minuni de vindecare nu e nevoie ca Domnul Isus să fie prezent aveau loc pe tot parcursul anului sau numai în fizic într-un loc, pentru ca să săvârşească o anumite zile, cum ar fi sărbătorile anuale. În minune sau să răspundă la rugăciune. Asta ar jurul scăldătorii se aflau mulţi oameni bolnavi, trebui să fie un motiv de încurajare pentru toţi care veniseră cu speranţa de a fi vindecaţi. creştinii în viaţa lor de rugăciune. Avem un Unii erau orbi, alţii şchiopi, iar alţii Dumne­zeu măreţ, care ne ascultă când îi adu- par­ alizaţi. Toate aceste infirmităţi reprezintă cem cererile noastre şi care poate să-Şi aducă imaginea omului păcătos, în toată neputinţa, la îndeplinire planurile în orice parte a lumii, orbirea, handicaparea şi inutilita­tea sa. în orice moment. Oamenii aceştia, ce sufereau de efectul Slujbaşul împărătesc a crezut el însuşi şi păcatului în trupurile lor, aşteptau mişcarea toată casa lui. Reiese clar din acest verset şi apei. Inimile lor erau pline de dorul de a fi din alte locuri din Noul Testament că lui eliberaţi de boala lor şi doreau cu ardoare Dumnezeu Îi face plăcere să vadă familia vindecarea. Iată ce spune J.G. Bellet în această unită în Cristos. El nu voieşte să vadă familii privinţă: despărţite în cer şi prin urmare are grijă să se consemneze în textul sacru că întreaga casă a Ei stăruiau în jurul acelei ape nesigure şi deza­ crezut în Fiul Său. măgitoare, cu toate că Fiul lui Dumnezeu era 4:54 Vindecarea fiului slujbaşului împă­ prezent în mijlocul lor. Negreşit putem învăţa rătesc nu a constituit doar al doilea miracol ceva din această imagine a unei scăldători înţesate săvârşit de Domnul în întreaga Sa misiune de de oameni, care nu-L bagă în seamă pe Isus! până atunci, ci a fost al doilea semn pe care Este o condamnare la adresa sistemului complicat Isus l-a săvârşit în Galileea, după ce venise al religiei omeneşti, cu tot felul de reguli şi ritua- din Iudeea. luri, care ignoră cu totul harul lui Dumnezeu.13 III. AL DOILEA AN AL LUCRĂRII FI­ULUI LUI DUMNEZEU (cap. 5) 5:4 Textul din acest verset nu e suficient A. A l treilea semn: vindecarea invalidului de cuprinzător pentru a ne satisface curiozi­ tatea. Ni se spune doar că un înger se cob­ ora (5:1-9) din când în când în scăldătoare şi tulbura 5:1 Între timp, sosise vremea uneia din apa. Primul om care reuşea să intre în apă în sărbătorile iudaice. Mulţi cred că a fost Paştele, acel moment era vindecat de boala sa. Ce dar nu putem fi siguri în această pri­vinţă. groaznic trebuie să fi fost, ca toţi aceşti oameni Întrucât S-a născut în lume ca iudeu şi fiindcă având nevoie de ajutor să se strădu­iască să era dornic să respecte legile pe care Dumnezeu intre în apă şi doar unul să aibă parte de vin- decare!

310 Ioan Deşi în multe versiuni ale Bibliei ultima sculându-se, luându-şi patul şi umblând. Ce parte a versetului 3 (începând cu cuvintele emoţionat trebuie să fi fost el să facă acest „aşteptând mişcarea apei“) şi versetul 4 inte- lucru, după treizeci şi opt de ani de boală! gral au fost omise, ele îşi au locul în textul Minunea aceasta a avut loc în ziua de sacru, fiind prezente în majoritatea manuscrise- sabat, adică a şaptea zi a săptămânii, ce lor străvechi. În plus, naraţiunea nu are sens, cores­punde cu sâmbăta noastră. Iudeilor li se fără precizarea aceasta absolut necesară referi- interzicea să efectueze vreo muncă în ziua de toare la motivul prezenţei tuturor acestor bol- sabat. Deşi omul acesta era iudeu, la porunca navi. Domnului Isus, el n-a ezitat, ci şi-a luat saltea- 5:5, 6 Unul dintre oamenii care aştepta ua, nesocotind tradiţiile iudaice privit­oare la lângă scăldătoare fusese invalid timp de trei- această zi. zeci şi opt de ani. Asta înseamnă că se afla în B. Opoziţia iudeilor (5:10-18) starea aceea încă dinainte de a se fi născut 5:10 Când iudeii l-au văzut pe om pur­ Mântuitorul. Domnul Isus cunoştea în mod tându-şi salteaua în ziua de sabat, l-au con­ desăvârşit toate lucrurile. Deşi El nu-l întâlnise fruntat, din pricina faptului că erau oameni niciodată pe omul acesta, ştia că fu­sese invalid foarte înguşti, ce pretindeau tuturor să pă­zească de multă vreme. cu străşnicie toate ritualurile religioa­se şi să se Cuprins de compasiune, Domnul i-a zis: ţină rigid de litera legii, în timp ce ei înşişi „Vrei să te faci sănătos?“ Isus ştia că ac­easta adesea dădeau dovadă de o totală lipsă de era dorinţa cea mai arzătoare a inimii omului, compasiune şi îndurare faţă de alţii. dar voia să smulgă din gura lui cuvintele prin 5:11 Răspunsul celui vindecat a fost foarte care acesta să-şi recunoas­că neputinţa şi nevoia simplu, arătând că Cel care l-a vinde­cat i-a disperată de vindecare. La fel este şi cu mân- spus să-şi ia patul şi să umble. Oricine are tuirea. Domnul ştie că avem nevoie disperată puterea de a vindeca un om ce fusese bolnav de a fi mântuiţi, dar aşteaptă să audă înseşi timp de treizeci şi opt de ani merită să fie buzele noastre mărtu­risind că suntem pierduţi, ascultat, chiar dacă îi spune acestuia să-şi ia că avem nevoie de El şi că-L primim ca patul în ziua de sabat! Omul vindecat încă nu Mântuitor al nostru. Noi nu suntem mântuiţi ştia în acest punct cine este Domnul Isus. El prin voinţa noastră, dar omul trebuie să-şi L-a descris pe Domnul în termeni generali, exercite voinţa înainte ca Dumnezeu să-i salve- dar şi-a manifestat recunoş­tinţa faţă de El. ze sufletul. 5:12 Iudeii doreau să afle cine a îndrăznit 5:7 Răspunsul bolnavului a fost cam să-i spună acestui om să calce tradiţia de patetic. Ani de zile el zăcuse lângă scăldă­ sabat şi astfel l-au rugat să-l identifice pe toare, aşteptând să intre în apă, dar de fiecare vinovat. Legea lui Moise prevedea ca cel ce dată când era tulburată apa, nu se găsea călca sabatul să fie omorât cu pietre. Puţin le nimeni care să-l ajute să intre şi mereu i-o lua păsa iudeilor că avusese loc vindecarea unui înainte altcineva. Asta ne aminteşte cât de paralitic. dezamăgiţi vom fi dacă ne vom bizui pe alţi 5:13 Omul vindecat n-a ştiut cine l-a oameni, ca să ne salveze de păcatele noastre. tămăduit şi oricum nu L-ar fi putut identi­fica, 5:8 Patul omului consta dintr-o saltea deoarece Isus deja plecase din mijlocul mulţi- uşoară. Isus i-a spus să se ridice, să-şi ia patul mii ce se adunase între timp. şi să umble. Lecţia care se desprinde de aici Incidentul acesta marchează unul din punc- este că atunci când suntem mântuiţi nu trebuie tele de cotitură din lucrarea publică a doar să ne ridicăm, ci şi să umblăm. Domnul Domnului Isus Cristos. Săvârşind această Isus ne dă vindecare de ciuma păcat­ului şi minune în ziua de Sabat, El a stârnit mânia şi apoi aşteaptă de la noi să umb­lăm într-o ura liderilor iudei, care au început să-L manieră vrednică de El. urmăreas­că şi să caute să-I ia viaţa. 5:9 Mântuitorul nu ne spune niciodată să 5:14 Peste câtva timp, Isus l-a găsit pe facem vreun lucru fără ca mai întâi să ne dea omul vindecat în templu, unde negreşit el s-a şi puterea de a săvârşi acel lucru. Chiar pe dus ca să-I mulţum­ eas­că lui Dumnezeu pentru când rostea El aceste cuvinte, trupul invalidu­lui minunea slăvită ce avusese loc în viaţa sa. a fost năpădit de putere, el fiind vindecat ime- Domnul i-a amintit că întrucât a beneficiat de o diat, nu treptat. Braţele şi picioarele ce zăcuse- favoare atât de mare, acum îi revenea o obliga- ră inutile ani de zile au căpătat acum putere. ţie solemnă. Orice privileg­iu ce ni se acordă Omul a ascultat imediat de cuvântul Domnului,

Ioan 311 incumbă responsabilitate. „Iată, ai fost însănă- 5:17 După ce a terminat lucrarea de crea- toşit. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţie în şase zile, Dumnezeu S-a odihnit în ziua ţi se întâmple ceva mai rău“. Reiese de aici că de sabat. Dar când păcatul a intrat în lume, boala omului survenise în urma unui păcat din odihna lui Dumnezeu S-a tulburat. Acum El viaţa sa. Dar nu întotdeauna boala este rezul­ trebuia să lucreze fără încetare, pentru a-i rea- tatul păcatului. De multe ori boala în viaţa duce pe oameni în stare de părtăşie cu El. În cuiva nu are nici o legătură cu păcatul comis. acest scop El a pregătit mijlocul necesar pen- Aşa, de pildă, copiii mici se îmbolnăvesc înain- tru efectuarea răscumpăr­ării. Astfel El a trans- te de a putea comite vreun păcat sau de a şti mis fiecărei generaţii mesajul Evangheliei. Încă ce este păcatul. din vremea căderii lui Adam şi până în pre- „Să nu mai păcătuieşti!“ i-a spus Isus, zent, Dumnezeu a lucrat şi lucrează fără înce- exprimând norma de sfinţenie stabilită de tare. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Dumnezeu. Dacă El ar fi spus: „Să păcătu­ieşti Domnului Isus. El era angajat în lucrarea cât mai puţin“, nu ar mai fi fost Dumne­zeu, Tatălui Său şi iubirea şi harul Său nu se căci Dumnezeu nu poate tolera păcatul sub nici puteau mărgini la numai şase zile din săptă- o formă şi în nici un grad. Apoi Domnul adau- mână. gă avertismentul: „ca să nu ţi se întâmple ceva 5:18 Versetul acesta este foarte impor­tant, mai rău“. Domnul nu a precizat ce înseamnă întrucât ne informează că iudeii se îndârjiseră „ceva mai rău“, dar negreşit a voit să-l facă pe şi mai mult să-L ucidă pe Dom­nul Isus, nu om să înţeleagă că păcatul are consecinţe mult numai pentru faptul că, în opinia lor, călcase mai groaznice decât boala fizică. Cei care mor sabatul, ci şi pentru că pretinsese că este egal în păcatele lor sunt condamnaţi să petreacă cu Dumnezeu! Pentru minţile lor înguste, se veşnicia în chinuri şi să aibă parte de mânia lui părea că Domnul a călcat sabatul, dar, desi­gur Dumne­zeu. acuzaţia nu avea temei. Ei nu-şi dădeau seama Este un lucru mult mai grav să păcătui­eşti că Dumnezeu niciodată nu inten­ţionase ca împotriva harului decât împotriva legii. Isus îşi sabatul să impună o povară asupra omului. manifestase iubirea Sa minunată şi îndurarea Dacă cineva putea fi vindecat în ziua de sabat, Lui către acest om. Prin urmare, ar fi fost o Dumnezeu nu putea îngădui ca acea persoană lipsă de recunoştinţ­ă din partea omului dacă să trebuiască să mai sufere nici o singură zi s-ar fi întors la viaţa de păcat ce provo­case de în plus. la bun început boala sa. Când Isus L-a numit pe Dumnezeu Tatăl 5:15 Asemenea samaritencei, omul acesta Lui, ei şi-au dat seama că Isus Se considera a dorit să dea o mărturie publică despre egal cu Dumnezeu. Pentru ei aceasta era o Mântuitorul său. Prin urmare, s-a dus şi le-a blasfemie cumplită, dar în fapt era doar rea­ spus iudeilor că Isus era Acela care îl vinde- litatea. case. El a dorit să-I aducă un omagiu lui A pretins Domnul Isus că este egal cu Isus, deşi iudeilor nu le păsa de acest oma­giu, Dumnezeu? Dacă nu ar fi lăsat să se înţeleag­ă ei fiind mai degrabă interesaţi cum să-L prin- acest lucru din afirmaţia Sa, atunci negre­şit dă şi să-L pedepsească. le-ar fi explicat iudeilor ce a vrut să spun­ă. 5:16 Găsim aici o demascare tranşantă a Dar ca să se înţeleagă şi mai clar că acesta răutăţii din inima omului. Mântuitorul săvâr­ era sensul cuvintelor Sale, în versetele urmă- şise o faptă extraordinară de vindecare, iar toare El arată explicit că într-adevăr este una iudeii, în loc să se bucure, erau furioşi! Lor le cu Tatăl, aşa cum explică J. Sidlow Baxter: displăcea faptul că minunea avusese loc în ziua de sabat. Ei erau oameni dedicaţi unei El pretinde egalitate în şapte privinţe: (1) Egal în religii formale, lipsite de viaţă adevărată, baza- lucrare: „tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai“ (v. tă pe îndeplinirea mecanică a unor ritualuri, 19). (2) Egal în cunoaştere: „Căci Tatăl Îl iubeşte nefiind deloc interesaţi de bunăstar­ea semenilor pe Fiul şi-I arată tot ce face“ (v. 20). (3) Egal în lor. Ei nu-şi dădeau seama că Cel ce făcuse o înviere: „Căci după cum Tatăl învie morţii, tot aşa faptă de milostenie în ziua de sabat era chiar şi Fiul dă viaţă cui vrea“ (v. 21, cu v. 28, 29). (4) Acela care consacrase această zi. Domnul Isus Egal în judecare: „Căci Tatăl nici nu judecă pe nu călcase sabatul. Legea interzicea efectuarea nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului“ (v. 22 cu unor munci obişnuite în ziua de sabat, dar v. 27). (5) Egal în cinste: „pentru ca toţi să cin- nu-i oprea pe oameni să execute munci abso- stească pe Fiul cum cin­stesc pe Tatăl“ (v. 23). (6) lut necesare sau fapte de milostenie. Egal în regenerare: „Cine aude cuvântul Meu şi

312 Ioan crede în Cel care M-a trimis are viaţă veşnică şi nu afirmaţie despre El, dacă El n-ar fi fost decât vine la judeca­tă, ci a trecut din moarte la viaţă“ (v. un om oarecare? Când pui o asemenea între- 24, 25). (7) Egal în existenţa de sine: „Căci, după bare, ai şi răspuns la ea. cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului 5:22 Noul Testament ne învaţă că Dum­ să aibă viaţa în Sine“ (v. 26).14 nezeu Tatăl... a încredinţat toată lucrarea de judecată Fiului. Pentru ca Domnul Isus să C. Isus Îşi apără afirmaţia că este egal cu poată face această lucrare, El trebuie, desi­gur, Dumnezeu (5:19-29) să posede cunoştinţe absolute şi o neprihănire desăvârşită. El trebuie să fie în stare să dis- 5:19 Mântuitorul era atât de vital legat de cearnă gândurile şi mobilurile din inima omu- Dumnezeu Tatăl, încât nu putea acţiona inde- lui. Ce ciudat e să asistăm la această scenă, în pendent. Prin asta El nu afirmă că nu dispu- care Judecătorul tuturor oamenilor stă înaintea nea de puterea de a face nimic de Unul iudeilor, afirmându-Şi autoritatea, şi totuşi Singur, ci subliniază că era atât de strâns unit aceştia nu-L recunosc! cu Dumnezeu încât nu putea face decât acele 5:23 Aici găsim motivul pentru care lucruri pe care le-a văzut pe Dumnezeu săvâr- Dumnezeu I-a acordat Fiului Său autoritatea şindu-le. Asta deoarece deşi Domnul a afirmat de a-i învia pe morţi şi de a judeca lumea: că este egal cu Tatăl, El nu şi-a re­vendicat pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cin- însă şi independenţa Sa. El nu este indepen- stesc pe Tatăl. Este o afirmaţie cât se poate dent de Dumnezeu, deşi este pe deplin egal de importantă şi una din dovezile cele mai cu El. clare din Biblie despre Dumnezeirea Domnului În mod indubitabil intenţia Domnului Isus Isus Cristos. De la un capăt la altul al Bibliei, a fost ca iudeii să creadă despre El că este ni se spune că numai lui Dumn­ezeu trebuie egal cu Dumnezeu. Ar fi absurd ca un om de să ne închinăm. În cele zece porunci, oameni- rând să pretindă că face chiar lucrurile pe care lor li se interzice să aibă vreun alt dumnezeu Dumnezeu Însuşi le face. Isus afirmă clar că decât singurul Dum­nezeu adevărat. Acum ni vede ce face Tatăl. Or, pentru a putea afirma se spune că toţi trebuie să-L cinstească pe acest lucru, El trebuie să aibă acces continuu Fiul cum Îl cinstesc pe Tatăl. Singura conclu- la Tatăl şi deplină cunoştinţă despre tot ce se zie pe care o putem desprinde de aici este că petrece în cer. Nu numai atât, dar Isus pretin- Isus Cris­tos este Dumnezeu. de că face înseşi lucrurile pe care Îl vede pe Mulţi oameni susţin că se închină lui Tatăl făcându-le. Găsim aici o afirmare de Dumnezeu, dar neagă că Isus Cristos ar fi netăgăduit a egalităţii Sale cu Dumnezeu. El Dumnezeu. Ei spun că El a fost un om bun este atotputernic. sau că s-a apropiat mai mult de chipul lui 5:20 Este un semn deosebit al iubirii Tatălui Dumnezeu decât oricare om care a trăit vreo- pentru Fiul Său faptul că-I arată toate lucrurile dată pe acest pământ. Dar versetul acesta Îl pe care le face El Însuşi. Isus nu numai că a aşază pe Isus Cristos în egalitate absolută cu văzut aceste lucruri, ci a avut put­erea de a le Dumnezeu, cerându-le oamenilor să-i acorde săvârşi. Apoi Mântuitorul a adăugat că aceeaşi onoare pe care o acordă lui Dumnezeu Dumnezeu Îi arăta lucruri mai mari decât Tatăl. Dacă nu cinsteşte cinev­a pe Fiul, nu-L acestea, pentru ca oamenii să se mi­nuneze. cinsteşte nici pe Tatăl. Nu are rost ca cineva Deja ei Îl văzuseră pe Domnul făcând minuni. să pretindă că-L iubeşte pe Dumnezeu, dacă Ei Îl văzuseră vindecând un om ce fusese nu are aceeaşi dragoste pentru Domnul Isus neputincios timp de treizeci şi opt de ani. Dar Cristos. Dacă nu ţi-ai dat până acum seama ei aveau să vadă fapte şi mai măreţe decât cine este Isus Cristos, a­tunci meditează cu aceasta. Primul prilej de a se mira îl va consti- toată atenţia la acest verset. Adu-ţi aminte că tui o înviere din morţi (v. 21). A doua va fi este Cuvântul lui Dumnezeu şi acceptă adevă- lucrarea de judecare a omenirii (v. 22). rul glorios că Isus Cristos este Dumnezeu 5:21 Găsim aici o altă afirmaţie răspicată a manifestat în trup. egalităţii Fiului cu Tatăl. Iudeii L-au acuzat pe 5:24 În versetele anterioare, am aflat că Isus că se face pe Sine egal cu Dumne­zeu. El Domnul Isus are puterea de a da viaţă şi că nu a dezminţit această acuzaţie, ci mai degra- lucrarea de judecare I-a fost încredinţată Lui. bă a adus probe extraordinare în spriji­nul fap- Acum aflăm cum poate primi cineva viaţa tului că El este una cu Tatăl. După cum spirituală de la El şi astfel să scape de jude­ Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul cată. dă viaţă cui vrea. S-ar fi putut face o atare

Ioan 313 Acesta este unul din cele mai îndrăgite asta e de ajuns. El a terminat lucrarea şi nimic versete din toată Biblia. Mulţimi mari de nu se mai poate adăuga la lucrarea Sa desă- oameni au căpătat viaţa veşnică prin mesajul vârşită. Creştinul nu va fi niciodată pedepsit lui. Fără îndoială motivul pentru care este atât pentru păcatele sale.15 de îndrăgit rezidă în maniera în care prezintă „Ci a trecut din moarte la viaţă“. Cel care calea mântuirii, cu atâta limpezime şi precizie. s-a încrezut în Cristos a trecut din starea de Domnul Isus a început versetul cu cuvintele: moarte spirituală în aceea de viaţă spirituală. „Adevăr­ at, adevărat“, atră­gând atenţia la Înainte de convertire, el era mort în păcatele şi importanţa spuselor Sale. Apoi El a adăugat fărădelegile sale. El era mort, în ce priveşte un important anunţ per­sonal: „vă spun“. Fiul dragostea pentru Dumnezeu şi părtăşia cu lui Dumnezeu ne vorbeşte într-o manieră per- Domnul. Când şi-a pus încrede­rea în Domnul sonală şi intimă. Isus, când a crezut în El, a fost umplut cu „Cine aude cuvântul Meu“. A auzi Duhul lui Dumnezeu şi a devenit posesorul cuvântul lui Isus înseamnă nu doar a-l ascul­ta vieţii divine. cu urechea, ci a-l şi primi, a crede în el şi a i 5:25 Pentru a treia oară în capitolul 5, te conforma. Mulţi oameni aud Evanghe­lia Domnul recurge la formula Adevărat, ade­ când se predică, dar nu întreprind nici o vărat şi a şaptea oară de la începutul cărţii. ac­ţiune. Domnul spune aici că omul trebuie să Când Domnul a spus că vine ceasul şi acum accepte învăţătura Sa, ca divină, şi să creadă a şi venit, El nu S-a referit la interval­ul de că El este într-adevăr Mântuitorul lumii. timp alcătuit din şaizeci de minute, numit ceas „Şi crede în Cel care M-a trimis“. Este o sau oră, ci S-a referit la faptul că vine timpul chestiune de a crede în Dumnezeu. Să însem- şi de fapt a şi venit, când El şi-a făcut intrarea ne însă asta că cineva poate fi mântuit doar pe scena istoriei. prin credinţa în Dumnezeu? Sunt mulţi care Cine sunt morţii din acest verset? Cine afirmă că cred în Dumnezeu, fără însă ca ei sunt cei ce aud glasul Fiului lui Dumnezeu şi să fi fost convertiţi. Mai degrabă, gân­dul care trăiesc? Desigur ar putea fi cei ce au fost învi- se desprinde de aici este că omul trebuie să aţi din morţi de Domnul în timpul lucră­rii Sale creadă în Dumnezeu, Cel care L-a trimis pe publice pe acest pământ. Dar versetul are un Domnul Isus în lume. Ce trebuie să creadă sens mai cuprinzător. Morţii din acest verset el? Trebuie să creadă că Dumnezeu L-a tri- sunt cei morţi în păcatele şi fărădele­gile lor. mis pe Domnul Isus să ne fie Mântuit­or. El Aceştia aud glasul Fiului lui Dum­nezeu când trebuie să creadă ceea ce spune Dumn­ezeu se vesteşte Evanghelia. Când aceştia acceptă despre Domnul Isus, anume că El este singu- mesajul Evangheliei şi-L primesc pe Mântuitorul, rul Mântuitor şi că păcatele pot fi îndepărtate ei trec din moarte la viaţă. doar prin lucrarea Sa de la Cal­var. În sprijinul ideii potrivit căreia versetul 25 „Are viaţa veşnică“. Observaţi că nu se se referă la chestiuni spirituale, şi nu fizice, spune că va avea viaţă veşnică, ci că o are vom reda mai jos un tabel comparativ şi con- chiar acum. Viaţa veşnică este viaţa Dom­ trastiv dintre acest verset şi versetele 28 şi 29: nului Isus Cristos. Este singura viaţă care nu 2m8o,2a9rteviaţă după va înceta niciodată, singura ce depăş­eşte cu v.25 – viaţă din moarte. „vine ceasul“ totul orice altă viaţă. Este viaţa pe care Mântuitorul ne-a dăruit-o nouă, celor care cre- „Vine ceasul şi a şi „mtoinţite.c“ei din mor- dem în El. Este viaţa spirituală pe care o pri- venit“ „Lvuoi“r auzi glasul meşte cineva când se naşte din nou, în con- „cei morţi“ trast cu viaţa naturală, pe care o primeşte la naşterea fizică. „vor auzi glasul“ „Şi nu vine la judecată“. Ideea care se desprinde de aici este că nu e condamnat în „cei care îl vor asculta „voi ieşi din ele“ prezent şi că nu va fi condamnat nici în vii- tor. Cel care crede în Domnul Isus este elibe- 5:26 Versetul acesta explică modul în care o rat de judecată, pentru că Cristos a achitat persoană poate primi viaţă de la Dom­nul Isus. plata pentru păcatele sale, pe crucea Golgotei. După cum Tatăl este Sursa şi Dătătorul vieţii, Dumnezeu nu va cere de două ori achitarea tot aşa El a decretat ca şi Fiul să aibă viaţă în plăţii de pedeapsă pentru aceste păcate. Cristos, El Însuşi şi s-o poată da altora. Găsim aici Înlocuitorul nostru, a achitat această plată şi încă o afirmare limpede a Dumnezeirii lui Cristos şi a egalităţii Sale cu Tatăl. Este o

314 Ioan afirmaţie care nu poate fi aplic­ată la nici o bune. Mai degrabă, el sau ea face fapte bune altă persoană. Despre nici un alt om nu se ca urmare a faptului că a fost mântuit sau poate spune că are viaţa în el însuşi. Fiecăruia mântuită. Faptele bune nu sunt rădăcina mân- din noi ni s-a dat viaţă, dar nici Tatălui, nici tuirii, ci roada ei. Ele nu sunt cauza mântuirii, Domnului Isus nu le-a dat nimeni viaţă. Ei au ci rezultatul. Sintagma cei care au făcut răul dintotdeauna viaţă în Ei Înşişi – o viaţă fără îi defineşte pe cei ce nu şi-au pus niciodată de început, care nu a avut nici o sursă în credinţa şi încrederea în Domnul Isus şi a afară de ei Înşişi. căror viaţă a fost, prin urmare, rea în ochii lui 5:27 Nu numai că Dumnezeu a decretat Dumnezeu. Aceştia vor fi înviaţi pentru a sta ca Fiul să aibă viaţa în El Însuşi, ci I-a dat înaintea lui Dumnezeu şi a fi condamnaţi la autoritate să fie Judecătorul lumii. Puterea de pierzare veşnică. a judeca I-a fost dată lui Isus întrucât este D. Patru mărturii că Isus este Fiul lui Fiul Omului. Domnul este numit şi Fiul lui Dumnezeu, şi Fiul Omului. Titlul Fiul lui Dumnezeu (5:30-47) Dumnezeu ne aminteşte că Domnul Isus este 5:30 La început, cuvintele: „Eu nu pot să una din cele Trei Persoane ale Trinităţii, fac nimic de la Mine Însumi“ par să spună că (Dumnezeirii sau Sfintei Treimi). Ca Fiu al lui Domnul Isus nu avea puterea de a face nimic Dumnezeu, El este egal cu Tatăl şi cu Duhul de Unul singur. Dar nu acesta este adevărul, ci Sfânt şi, ca Fiu al lui Dumnezeu, El dă viaţă. mai degrabă faptul că El este atât de strâns unit Dar El mai este şi Fiul Omului. El a venit în cu Dumnezeu Tatăl, încât nu ar putea acţiona lumea aceasta ca Om, a trăit printre oameni şi de Unul singur, nu ar putea face nimic din a murit pe cruce ca Înlocuitor pentru oameni. propria-I autoritate. În Domnul nu se găsea nici El a fost respins şi răstignit când a venit în o urmă de îndăr­ătnicie. El acţiona în perfectă lume ca Om. Dar când va veni din nou, El ascultare de Tatăl Său şi întotdeauna în deplină Îşi va judeca duşmanii şi va fi onorat, în ace- părtăşie şi armonie cu El. eaşi lume în care a fost cândva tratat cu atâta La versetul acesta au recurs învăţătorii falşi cruzime. Întrucât este şi Dumnezeu, şi Om, El când au încercat să-şi sprijine argumen­tul este în chip desăvârşit îndreptă­ţit şi califi­cat să potrivit căruia Isus Cristos nu ar fi Dum­nezeu. fie Judecător. Astfel ei susţin că, întrucât El nu putea face 5:28 Fără îndoială, pe când Cristos făcea nimic de la Sine, nu era, prin urmare, decât aceste declaraţii puternice, afirmând egalita­tea un om. Dar versetul demons­trează exact con- Sa cu Dumnezeu Tatăl, iudeii care-L ascultau trariul. Oamenii pot face tot ce doresc, fie că au rămas uimiţi. El Şi-a dat, desig­ur, seama lucrul respectiv este în concord­anţă cu voia lui ce gândeau ei în inima lor, şi astfel le spune Dumnezeu, fie că nu. Dar întrucât Domnul în acest punct că nu trebuie să se mire de Isus era Cine era, nu putea proceda la fel. Nu aceste lucruri. Apoi a început să le dezvăluie este vorba aici de o impo­sibilitate fizică, ci adevăruri şi mai profunde. Cândva în viitor, una morală. El avea pute­rea fizică de a face toţi cei ale căror trupuri se odihnesc acum în toate lucrurile, dar nu putea face nici un lucru morminte vor auzi glasul Lui. Ce nechibzuit rău. Ar fi fost greşit ca El să facă vreun lucru ar fi din partea unuia care nu este Dumnezeu care să nu consti­tuie voia lui Dumnezeu Tatăl să prezică faptul că trupur­ile aflate în mormin- pentru El. Afirmaţia aceasta Îl aşază pe te vor auzi cândva glasul Lui! Numai Domnul Isus într-o categorie cu totul şi cu Dumnezeu poate aduce dovezi palpabile în totul aparte de restul întregii omeniri. sprijinul unei asemenea afirmaţii. Pe măsură ce asculta zilnic de Tatăl Său şi 5:29 Toţi morţii vor învia într-o zi. Unii primea îndrumări de la El, Domnul Isus gân- vor învia la viaţă, iar alţii la condamnare şi dea, îi învăţa pe oameni şi acţiona în deplină pierzare veşnică. Ce adevăr solemn este acesta, concordanţă cu aceste îndrumări. Cuvântul că orice persoană care a trăit sau va trăi vreo- judec nu are sensul juridic de a se pronunţa dată aparţine doar uneia dintre cele două asupra unor chestiuni în materie de drept, ci, catego­rii!16 mai degrabă, de a decide ce se cuvine să facă Versetul 29 nu ne învaţă că oamenii care sau să spună El. au făcut bine vor fi mântuiţi din pricina fapte- Întrucât Mântuitorul nu era animat de moti- lor lor bune sau că cei ce au făcut răul vor fi ve egoiste, El putea decide imparţial şi echita- condamnaţi din pricina răului din viaţa lor. Un bil chestiunile aflate înaintea Sa. Sing­ura Lui om nu este mântuit prin facerea de fapte dorinţă era aceea de a-I fi plăcut Tatălui Său

Ioan 315 şi de a face voia Lui. El nu îngăduia nici El a adus mărturie despre Cel care este ade- unui lucru să se interpună între El şi împlini- vărul. rea acestui ţel. Prin urmare, modul Lui de a 5:34 Domnul Isus le-a amintit ascultăto­ judeca chestiunile cu care se confrunta nu era rilor Săi că declaraţia Sa de egalitate cu influenţat de considerente de interes propriu. Dumnezeu nu s-a bazat doar pe mărturia Opiniile şi învăţăturile noastre sunt, în general, unor simple fiinţe omeneşti. Dacă totul s-ar fi afectate de ceea ce dorim să facem şi de ceea rezumat la această mărturie, atunci cazul Lui ce credem despre un anumit lucru sau o anu- ar fi fost într-adevăr foarte şubred. Dar El a mită persoană. Nu tot aşa era însă cu Fiul prezentat mărturia lui Ioan Botezătorul, întrucât Omului. Opiniile sau judecăţile Sale de valoa- acesta era un om trimis de la Dum­nezeu şi re nu se întemeiau pe preferinţele Sale. El era întrucât el mărturisea că Domnul Isus este total lipsit de preju­decăţi. într-adevăr Mesia şi Mielul lui Dumnezeu care 5:31 În restul versetelor din capitolul 5, ia păcatul lumii. Domnul Isus descrie diversele mărturii ale Apoi Domnul a adăugat: „Dar Eu spun Dumnezeirii Sale. Astfel a fost mărturia lui acestea... pentru ca voi să fiţi mântuiţi“. De Ioan Botezătorul (v. 32-35); mărturia lucrăr­ilor ce a discutat Domnul Isus atât de mult cu Sale proprii (v. 36); mărturia Tatălui (v. 37, 38) iudeii? Încerca El oare să le arate că El are şi mărturia Scripturilor Vechiului Testa­ment (v. dreptate şi ei sunt rătăciţi? Dimpotrivă, El le 39-47). prezenta aceste adevăruri minunate pentru ca Mai întâi, Isus a făcut o afirmaţie gene­rală ei să-şi dea seama Cine este El şi să-L pe tema mărturiei. El a spus: „Dacă Eu măr- acc­epte ca pe Mântuitorul făgăduit. Versetul turisesc despre Mine, mărturia Mea nu este acesta ne oferă o imagine limpede a inimii adevărată“. Asta nu înseamnă nicidecum că pline de iubire şi duioşie a Domnului Isus. El Domnul Isus ar putea rosti vreodată vreun le vorbea celor care în mod evident Îl urau şi neadevăr. Mai degrabă, El făcea o afirmaţie în curând aveau să caute orice mijloace prin cu caracter general, potrivit căreia mărturia care să-L ucidă. Dar în inima Domnului nu se unei singure persoane nu era conside­rată drept găsea nici un dram de ură împotriva lor, ci probă suficientă într-o instanţă judecătorească. numai iubire. Decretul divin al lui Dumnezeu prevedea exis- 5:35 Aici Domnul îi aduce un omagiu lui tenţa mărturiei a cel puţin două sau trei per- Ioan Botezătorul, definindu-l drept o cande­lă soane, înainte de a se putea formula o judeca- care arde şi luminea­ză. Adică Ioan Botezătorul tă valabilă. Şi astfel, Domnul Isus a fost gata era un om plin de râvnă, a cărui misiune adu- să aducă nu doar doi sau trei martori, ci patru cea lumină altora, el însuşi mistuindu-se pe care să mărturi­sească despre Dumnezeirea Sa. sine în cursul acţiunii de a le îndrepta oameni- 5:32 S-a ridicat întrebarea dacă acest verset lor privirile spre Isus. La început, iudeii au se referă la Ioan Botezătorul, Dumne­zeu Tatăl venit în număr mare la Ioan Botezătorul, fiind sau Duhul Sfânt. Unii cred că termenul altul atraşi de caracterul neo­bişnuit al acestui perso- s-ar referi la Ioan Botezătorul şi că versetul naj ciudat ce le-a apărut dintr-o dată în faţă. acesta ar trebui corelat cu versetele următoare. Pentru un timp ei au ascultat mesajul lui şi Alţii cred că Domnul S-a referit aici la mărtu- L-au acceptat pe Domnul, ca învă­ţător religios ria pe care o aduce Duhul Sfânt cu privire la popular. El. Noi credem că El s-a referit la mărturia Dar cum se face atunci că, după ce l-au pe care Tatăl I-o aduce (aşa cum reiese şi din primit pe Ioan cu atâta căldură, nu L-au accep- trans­crierea cu majusculă a termenului Altul, tat şi pe Cel despre care a propovăduit Ioan? Ei indicând Dumnezeirea, în majoritatea tradu­ s-au bucurat o vreme, dar în inima lor nu a cerilor Bibliei, inclusiv cele româneşti, n.tr.). avut loc o pocăinţă adevărată. Ei au dat dovadă 5:33 După ce L-a prezentat pe cel mai de inconsecvenţă, primindu-l pe precursorul mare dintre martori, pe Tatăl Său, Domnul Se Domnului, dar refuzând să-L primească pe referă apoi la mărturia lui Ioan. El le amin- Domnul Însuşi, adică pe Rege! Isus i-a adus un teşte iudeilor necredincioşi că aceştia au trimis omagiu lui Ioan. Orice slujitor al lui Cristos soli la Ioan, pentru a afla mesajul acestuia şi care ajunge să fie numit de El o candelă care că întreaga mărturie a lui Ioan Botezătorul s-a arde şi luminează a dobândit un privilegiu referit la Domnul Isus Cris­tos. În loc să extraordinar. Dea Domnul ca fiecare din noi cei îndrepte atenţia oamenilor spre el însuşi, Ioan ce-L iubim pe Domnul să dorim şi noi să fim a îndreptat privirile oamenilor spre Mântuitorul. flăcări arzătoare pentru El, consumându-ne pe

316 Ioan noi înşine, dar aducând, prin aceasta, lumină crezut în Cristos au văzut chipul sau „faţa“ lui lumii din jurul nostru! Dumn­ezeu. În schimb, ne­credincioşii L-au pri- 5:36 Mărturia lui Ioan nu a constituit cea vit ca pe un om oarec­ar­e, nedeosebit de ei mai mare dovadă a Dumnezeirii lui Cristos. înşişi. Minunile pe care I le-a dăruit Tatăl Domnul­ui, 5:39 Prima parte a acestui verset ar putea ca El să le săvârşească au adus, la rândul lor, fi înţeleasă17 în două feluri. Mai întâi, am mărturie despre El, cu privire la faptul că putea deduce că Domnul Isus le spune iudei­ Tatăl este, într-adevăr, Cel care L-a trim­ is. lor să cerceteze Scripturile. Sau ar putea fi o Minunile în sine nu constituie o dovadă a afirmare a faptului că ei într-adevăr cercet­au Dumnezeirii Sale. În Biblie citim despre oameni Scripturile, crezând că prin simpla cunoaştere care au primit la un moment dat put­erea de a intelectuală a Scripturilor ei ar fi avut viaţa săvârşi minuni, ba chiar aflăm că şi unele fiinţe veşnică. Versetul se pretează la ambele inter- rele au avut puterea de a face lucrări suprana- pretări. Probabil Domnul Isus a afirmat doar turale. Dar minunile Dom­nului Isus s-au deose- faptul că iudeii cercetau Script­urile, crezând bit de orice alte minuni. Mai întâi, El avea în că prin aceasta au primit deja viaţa veşnică, El Însuşi pute­rea de a face aceste minuni extra- fără să-şi dea seama că Mesia despre care ordinare, pe când altora li s-a dat puterea de a profeţiseră Scripturile Vechiului Testament era face unele min­uni. Şi alţi oameni au făcut chiar Domnul Isus ce sta înaintea lor. Ce minuni, dar nu au dispus de puterea de a con- groaznic este să con­statăm că oamenii aceştia feri puterea făcătoare de minuni asupra altora. ce aveau în mână Script­ura puteau fi atât de Dar Dom­nul Isus nu numai că a făcut minuni orbi! Şi mai condamna­bil este faptul că, după El Însuşi, ci a acordat şi apostolilor Săi autori­ ce Isus le-a vorbit atât de convingător, ei au tatea de a proceda la fel. Mai mult, lucrările refuzat să-L accepte. Observaţi ultima parte a săvârşite de Mântuitorul au fost chiar cele pre- versetului: „dar tocmai ele mărturisesc des- zise în profeţiile Vechiului Testament cu privire pre Mine“. Cu alte cuvinte, subiectul principal la Mesia. În fine, minunile pe care le-a săvârşit al Vechiului Testament a fost venirea lui Domnul Isus au avut un caracter unic, un grad Cristos. Dacă nu ajunge cel ce studiază unic de răspândire şi un număr unic. Vechiul Testament la această concluzie, degea- 5:37, 38 Din nou Domnul Se referă la ba a studiat! mărturia pe care Tatăl I-a adus-o, fiind, pro- 5:40 Iudeii încă nu voiau să vină la Cristos babil, o aluzie la botezul Domnului Isus, când ca să aibă viaţa. Motivul real pentru care din cer s-a auzit glasul lui Dumnezeu Tatăl, oamenii refuză să-L accepte pe Mântuit­orul nu afirmând clar că Acesta este Fiul Său Preaiubit, este faptul că nu înţeleg Scriptura sau că le în care Îşi găseşte El toată plăce­rea. Dar ar este cu neputinţă să creadă în Isus, căci nici trebui adăugat că în viaţa Dom­nului Isus, în un lucru cu privire la Domnul Isus nu-i poate misiunea şi minunile Sale, a existat o mărturie împiedica să creadă în El. Ci greşeala trebuie în plus din partea Tatălui că El este cu adevă- căutată în voinţa omului, care iubeşte mai rat Fiul lui Dumnezeu. mult păcatul, decât pe Mântuit­orul. Omul nu Iudeii necredincioşi nici nu au auzit glasul vrea să se lase de căile lui rele. lui Dumnezeu, la botezul Domnului, nici nu 5:41 Condamnându-i pe iudei pentru refu- I-au văzut faţa, pentru simplul fapt că în ei nu zul lor de a-L primi, Domnul a ţinut să preci- rămânea cuvântul Lui. Dumnezeu le vorbeşte zeze că nu S-a simţit lezat de faptul că ei nu oamenilor prin Cuvântul Lui, Biblia, pe care I-au dat cinste. El nu a venit în lume pentru a iudeii o aveau sub forma Vechiului Testament. fi elogiat de oameni. El nu depin­dea de lauda Numai că ei nu Îi îngăduiau lui Dumnezeu să lor, ci urmărea, mai degrabă, lauda Tatălui le vorbească prin Scripturi, inimile lor fiind Său. Chiar dacă oamenii Îl res­pingeau, asta nu împietrite, iar urechile surde. ştirbea cu nimic slava Sa. Ei nu văzuseră niciodată faţa lui Dumne­ 5:42 Este arătată aici cauza eşecului omu- zeu sau Persoana Lui, deoarece nu credeau în lui de a-L primi pe Fiul lui Dumnezeu. Cel pe care L-a trimis El. Dumnezeu Tatăl Oamenii aceştia nu aveau în ei înşişi dragos­ nu are un chip care să poată fi văzut de ochii tea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, se iub­eau omului muritor. El este Duh şi, prin urmare, pe ei înşişi mai mult decât Îl iubeau pe nevăzut. Dar Dumnezeu S-a descop­erit pe Dumnezeu. Dar dacă L-ar fi iubit pe Dumne­ Sine oamenilor prin Persoana Domn­ului Isus zeu, atunci L-ar fi primit şi pe Cel pe care Cristos. Într-un chip foarte real, cei care au L-a trimis Dumnezeu. Respingându-L însă pe

Ioan 317 Domnul Isus, ei au dovedit totala lor lipsă de căreia „toată Scriptura a fost dată prin inspira- iubire pentru Tatăl Lui. ţia lui Dumnezeu“. Fie că citim Vechiul 5:43 Domnul Isus a venit în numele Testament, fie Noul, ceea ce citim este însuşi Tatălui Său, adică a venit să facă voia Tatălui Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă iudeii ar fi Său, să aducă slavă Tatălui Său şi să asculte crezut cuvintele lui Moise, ar fi crezut şi în de Tatăl în toate privinţele. Dacă oamenii L-ar Domnul Isus Cristos, deoarece Moise a scris fi iubit cu adevărat pe Dumne­zeu, atunci L-ar despre venirea lui Cristos. Un astfel de exem- fi iubit şi pe Cel care căuta să-I fie plăcut lui plu îl găsim în Deuteronom 18:15, 18: Dumnezeu prin tot ce făcea şi afirma. Isus a prezis acum că va veni un altul în Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul numele Lui şi că pe acesta iudeii aveau să-l tău, dintre fraţii tăi, un Proroc ca mine: de El să primească. Poate că într-un sens El S-a refe­rit la ascultaţi!... Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor învăţătorii care s-au ivit după El şi au căutat să un Proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în fie onoraţi de naţiune. Sau poate că S-a referit la gura Lui şi El le va spune tot ce-i voi porunci. liderii cultelor deviate ce au apărut de-a lungul veacurilor, lideri care au pretins că sunt Cristosul. În versetele acestea Moise a prezis venir­ea Dar şi mai probabil este că El S-a referit la lui Cristos, spunându-le iudeilor să ascul­te de Anticrist. Scriptura afirmă că într-o zi se va ridi- El, când va veni. Acum Domnul Isus a venit ca din poporul evreu un dregător care-şi va aroga deja, dar iudeii nu L-au primit. Astfel El le-a singur autoritate şi va pretinde ca oamenii să i se spus că Moise îi va acuza înaintea Tatălui pen- închine ca lui Dumnezeu (2 Tes. 2:8-10). Cei tru că susţineau că cred în Moise, dar nu au mai mulţi evrei îl vor accepta pe Antic­rist ca făcut ceea ce le poruncise Moise să facă. domnitor al lor şi, prin urmare, vor avea parte de Cuvintele el a scris despre Mine constituie afir- aspra judecată a lui Dumnezeu (1 Ioan 2:18). maţia fără echivoc pe care o face Domnul Isus 5:44 Aici Domnul menţionează încă un că Scripturile Vechiului Testament conţin profe- motiv pentru care iudeii nu L-au acceptat pe ţii despre El sau, cum s-a exprimat plastic, El, anume faptul că erau mai interesaţi de Augustin: „Noul în Vechiul e ascuns; Vechiul aprobarea semenilor lor, decât de aprobarea lui în Noul e desco­perit“. Dumnezeu. Ei se temeau de ce ar putea 5:47 Dacă iudeii nu voiau să creadă în spune prietenii lor, dacă ar ieşi din religia scrierile lui Moise, era improbabil că vor crede iudaică. Ei nu erau dispuşi să sufere ocara de cuvintele lui Isus. Între Vechiul şi Noul care ar fi avut parte dacă ar fi devenit adepţi Testament există o legătură intrinsecă. Dacă ai Domnului Isus. Câtă vreme cineva se teme cineva se îndoieşte de inspira­ţia Script­urii în de ce ar putea spune sau face alţii, ca răspuns Vechiul Testament, probabil nu va accepta nici la pocăinţa sa, acea persoană nu poate fi mân- inspiraţia cuvintelor Dom­nului Isus. Dacă tuită. Pentru ca cineva să poată crede în oamenii atacă unele părţi din Biblie, curând Domnul Isus, el trebuie să dorească aprobarea vor ajunge să pună la îndoială întreaga Carte, lui Dumnezeu mai mult decât aprobarea orică- aşa cum arată King: rei alte persoan­e. El trebuie să caute slava care vine de la singurul Dumnezeu. Desigur, Domnul se referă aici la Pentateuc, 5:45 Domnul nu avea nevoie să-i acuze pe respectiv la primele cinci cărţi din Biblie, redac­ aceşti iudei înaintea Tatălui. Desigur, existau tate de Moise – această secţiune fiind ţinta celor destule capete de acuzare pe care El le-ar fi mai furibunde atacuri din partea scepticil­or. În putut aduce împotriva lor. Dar nu era necesar acelaşi timp, prevăzând aceas­tă stare de lucruri, ca El să le aducă, deoarece scrierile lui Moise constatăm, cu uimire, că şi Domnul citează cel erau de ajuns pentru a-i osândi. Aceşti iudei mai adesea din această parte a Scrip­turii, punân- se mândreau cu Vechiul Testam­ ent, în special du-şi de la început pecetea aprobării Sale şi apă- cu cele cinci cărţi scrise de Moise, respectiv rând-o de orice atac.18 Tora. Ei se mândreau cu faptul că aceste Scripturi au fost date Israelul­ui. Dar necazul IV.A L TREILEA AN AL LUCRĂRII era că ei nu ascultau de cuvintele lui Moise, FIU­LUI OMULUI: GALILEEA cum arată versetul 46. 5:46 Domnul Isus a aşezat scrierile lui (cap. 6). Moise la acelaşi nivel cu autoritatea cuvinte­lor A. A l patrulea semn: hrănirea celor cinci mii Sale. Ne aducem aminte de afirmaţia potrivit (6:1-15) 6:1 Enunţul după aceste lucruri înseam­nă

318 Ioan că s-a scurs o bună bucată de timp de la rost de pâine, pentru a hrăni mulţimea. Ori de evenim­ entele din capitolul 5. Cât? Nu ştim, câte ori punea Isus o între­bare nu o făcea din dar ştim că Isus Se deplasase între timp de la dorinţa de a adăuga la cunoştinţele Sale, ci de Ierusalim spre nord, la Marea Galileii. Când a-i învăţa pe oameni un adevăr, un principiu. se spune că a traversat marea, sensul afirma­ţiei Deşi a întrebat, Domnul, desi­gur, cunoştea este că s-a deplasat de pe ţărmul de nord-vest răspunsul, dar nu şi Filip. pe cel de nord-est. Marea Galileii mai era 6:6 Domnul voia să-l înveţe pe Filip o cunoscută şi sub denumirea de Marea lecţie de mare preţ şi să-i încerce credinţa. El Tiberiadei, provenind de la oraşul Tiberia­da, Însuşi ştia că va săvârşi o minune mare, hră- situat pe malul ei vestic. Oraşul acesta, capitala nind mulţimea uriaşă de oameni. Şi-o fi dat provinciei Galileea, purta numele împăratului oare Filip seama că Isus poate face acest roman Tiberiu. lucru? Era credinţa lui Filip mare sau mică? 6:2, 3 O mare mulţime de oameni venise 6:7 Se pare că credinţa lui Filip nu s-a după El, nu neapărat pentru că ar fi crezut în ridicat la un nivel prea înalt. El a făcut re­pede El, că este Fiul lui Dumnezeu, ci pentru că au un calcul, stabilind că pâinile pe care le-ar văzut minunile pe care le-a făcut El pentru cei putea cumpăra cu două sute de dinari n-ar bolnavi. O credinţă înte­meiată pe minuni nu ajunge nici măcar pentru un prânz puţin îndes- este nicio­dată atât de plăcută în faţa lui tulător. Nu ştim exact câtă pâine se putea Dumnezeu cum este cred­inţa întemei­ată doar cumpăra pe vremea aceea cu două sute de pe Cuvântul Lui. Nu ar trebui să fie nevoie dinari, dar presupunem că foarte multă, întru- de minuni pentru a adev­eri Cuvântul lui cât un dinar reprezenta plata pentru o zi de Dumnezeu, căci tot ce spune Dumnezeu este lucru. adevărat şi nu poate fi fals. Asta ar trebui să 6:8, 9 Andrei era fratele lui Simon Petru. fie de ajuns pentru oricine. Traduc­erea liter­ală El locuiau în apropiere de Betsaida, pe malul a versetului 3 este: „Şi Isus S-a suit pe Mării Galileii. Andrei s-a gândit şi la dificulta- munte“, dar proba­bil că este o refe­rire la tea de a hrăni o mulţime atât de mare de zona muntoasă sau deluroasă din regiunea ce oameni. El a observat că un băieţel avea cinci înconjoa­ră Marea Galileii. pâini de orz şi doi peştişori, dar a conchis că 6:4 Nu se poate stabili de ce afirmă Ioan aceste bucate ar fi cu totul insuficiente pentru că Paştele se apropia. Unii au sugerat că a stâmpăra foamea unei mulţimi atât de mari Dom­nul Isus se gândea la Paştele cu ocazia de oameni. Băieţelul nu avea prea mult, dar căruia El a vestit minunatul mesaj despre a fost dispus să pună totul la dispoziţia Pâinea Vieţii, din acest capitol. El nu Se Domnului Isus. Ca urmare a acestui gest mări- du­sese la Ierusalim pentru acest Paşte. Ioan nimos, pilda sa a fost consemnată în fiecare aminteşte de acest Paşte prin cuvintele săr- din cele patru evanghelii. Da, ce avea el era bătoarea iudeilor. În realitate însă Dum­ puţin, dar „puţinul devine mult, în mâna lui nezeu este Cel care a instituit această sărbă­ Dum­ne­zeu“ şi astfel gestul lui a ajuns să fie toare, în Vechiul Testament. El este cel care cunos­cut în toată lumea, în toate veacurile a dăruit praznicul respectiv iudeilor şi, desi­ care au urmat. gur, în acest sens se poate spune că este o 6:10 Rugându-i pe ucenici să le spună sărbătoare a iudeilor. Dar sintagma o sărbă­ oamenilor să se aşeze (textual: să stea în­tinşi), toare a iudeilor ar putea însemna şi faptul Domnul Isus a avut grijă ca ei să fie comozi. că Dumnezeu nu mai recunoştea această săr- Observaţi că locul pe care l-a ales El avea bătoare ca una din sărbătorile Sale, întrucât multă iarbă. Era greu de găsit iarbă în acel poporul evreu o celebra doar ca pe un ritual, ţinut, dar Domnul a ţinut ca oamenii să fără nici o cons­acrare pornită din inimă. mănânce într-un loc curat şi plăcut. Sărbăt­oarea îşi pierduse sensul real, nemai- În text se spune că erau mii de bărbaţi constituind o sărbă­toare a lui Iehova. acolo [gr. άγθρώπους], ceea ce presupune că 6:5 Pe Isus nu L-a deranjat mulţimea se aflau, în plus, şi femei şi copii. Se face mare de oameni din faţa Sa. În mod sigur El precizarea că se aflau cinci mii pentru a se nu a considerat că oamenii aceştia ar putea scoate în evidenţă cât de mare era minunea ce tulbura odihna Sa ori răpi timpul pe care l-ar urma să fie săvârşită de Domnul. putea petrece cu ucenicii. Primul Lui gând a 6:11 Isus a luat pâinile şi a mulţumit pen- fost să le dea de mâncare. Astfel S-a îndrep­tat tru ele. Dacă Domnul a procedat aşa înainte spre Filip şi l-a întrebat unde ar putea face de a Se hrăni din acele bucate şi de a le

Ioan 319 împărţi oamenilor, cu cât mai mult se cuvine pe loc să-şi deschidă fiecare traista cu merin­ să facem şi noi la fel, mulţumindu-I lui de, împărţindu-le cu semenii lor. În felul aces- Dumnezeu ori de câte ori ne aşezăm la masă ta, bucatele s-au ajuns la fiecare. Numai că pentru a ne hrăni. Apoi El a distribuit hrana această explicaţie nu corespunde realităţii, aşa ucenicilor – fapt care ne învaţă încă un lucru cum vom vedea din faptele consemnate în minunat. Domnul Isus nu a săvârşit singur versetul următor. această lucrare, ci a apelat la slujirea altora. 6:13 Douăsprezece coşuri de pâine au Bine a spus cel care a rostit cuvintele: „Tu fă fost strânse după ce oamenii au terminat de tot ce poţi, eu fac tot ce pot, iar Dom­nul va mâncat, ceea ce înseamnă că ar fi fost o face tot ce nu putem noi face“. imposibilitate să se strângă atâta hrană, după Între timp, când Isus a ajuns să reparti­zeze terminarea mesei, dacă fiecare ar fi împărţit pâinea ucenicilor, aceasta a fost deja în­mulţită ce şi-a adus de acasă cu ceilalţi. Explicaţiile în chip miraculos. Nu se consem­nează omului sunt atât de ridicole! În lumina fapte­ momentul exact în care a avut loc mi­nunea, lor, se poate trage o singură concluzie: că s-a dar ştim că a fost o minune prin faptul că săvârşit un miracol extraordinar. doar cinci pâini şi doi peştişori au fost de 6:14 Chiar oamenii au recunoscut că s-a ajuns în mâinile Domnului pentru a hrăni produs o minune. În schimb, dacă ar fi vala­ mulţimea aceea mare de oameni. Ucen­icii au bilă teoria potrivit căreia fiecare s-a hrănit din început să împartă pâinea şi peştii la oamenii merindele aduse de acasă, nu am mai găsi în ce stăteau întinşi pe iarbă. Nu s-a înregistrat text exclamaţiile de uimire ale mulţi­mii în faţa nici o criză de alimente, deoarece se preci­ acestei minuni. Oamenii au fost atât de con- zează clar că le-a dat şi din peşti cât au voit. vinşi că s-a făcut o minune, încât au fost gata Griffith Thomas ne aminteşte tab­loul minun­at să recunoască în Isus pe Proro­cul ce era care ni se prezintă în acest capitol, înfăţi­şând: aşteptat să vină în lume. Ei ştiau din Vechiul Testament că avea să vină un profet, despre (a) lumea care piere; (b) ucenicii neputin­cioşi; (c) care credeau că îi va izbăvi de sub jugul Mântuitorul desăvârşit. Minunea aceasta a presu- imperiului roman. Ei aşteptau un monarh pus un adevărat act al creaţiei. Nici un om obiş- pământesc, fiind lipsiţi de credin­ţă adevărată, nuit nu ar fi putut lua cinci pâini şi doi peştişori căci nu erau dispuşi să-L recu­noască în Isus pe care să le facă să crească atât de mult încât pe Fiul lui Dumnezeu, nici să-L accepte ca să hrănească atâţia oameni. Frumos s-a exprimat Mântuitor. cel ce a spus că: „a fost primăvară când a bine- 6:15 Ca urmare a minunii săvârşite de Isus, cuvântat El pâinea şi vremea seceriş­ului, când a oamenii au dorit să-L facă rege. Din nou, dacă frânt-o“, după cum tot atât de adevărat este că Isus nu ar fi fost decât un simplu om, negreşit „pâinile nebinecuvântate sunt pâini neînmul­ţite“.19 s-ar fi conformat numaidecât dorinţei lor. Oamenii nu stau pe gânduri când li se oferă 6:12 Ce grijă are Domnul până şi de cele prilejul de a fi preamăriţi sau de a obţine un mai mici amănunte! Dacă Isus ar fi fost un privilegiu însemnat. Dar Isus n-a fost mişcat de om obişnuit, dacă ar fi fost doar om, nicio­dată aceste acţiuni menite să trezească sentimente de nu i-ar fi trecut poate prin minte să se ocupe mândrie şi îngâmfar­e. El Şi-a dat seama că a de firimiturile care au rămas. Oricine care venit în lume să moară pe cruce, ca Înlocuitor poate hrăni cinci mii, în mod normal, nu se pentru păcatele a căror pedeapsă noi meritam mai gândeşte la câteva firimituri rămase! Dar s-o plătim. Prin urmare, El nu voia să facă nici Isus este Dumne­zeu şi Dumnezeu nu face un lucru care să poată impieta asupra realizării risipă nici în belşugul Său. El vrea ca noi să acestui obiectiv. El a refuzat să urce pe tron nu risipim lucrurile pre­ţioase pe care ni le-a înainte de a se fi urcat mai întâi pe altarul sufe- încredinţat. De aceea, El are grijă să dea rinţei. El ştia că mai întâi trebuia să sufere, instrucţiuni ca resturile de mân­care rămase să să-Şi verse sângele şi să moară, şi abia apoi să fie adunate, aşa încât nimic să nu se piardă. fie preamărit. Iată ce scrie F.B. Meyer în aceas- Mulţi oameni au încercat să găsească o tă privinţă: explicaţie naturală a acestei minuni, care să elimine elementul miraculos. Astfel, susţin După cum s-a exprimat St. Bernard: El întotdea­ aceştia, când au văzut oamenii că băieţaşul Îi una a fugit, când au voit să-L facă Rege, dar S-a dă lui Isus cele cinci pâini şi doi peşti, şi-au prezentat, atunci când au voit să-L răstignească. dat seama cât de egoişti sunt şi s-au hotărât Având mereu vii aceste cuvinte în minte, să nu

320 Ioan şovăim să adoptăm nobilele cuvinte rostite de Itai faptului ce se desfăşoară înaintea ochilor noş- din Gat: „Viu este Domnul şi viu este domnul tri. Mai degra­bă, el face uz de o remarcabilă meu împă­ratul, că în locul unde va fi domnul economie de cuvinte, lăsând faptele să vor- meu împăratul, fie ca să moară, fie ca să tră­iască, bească. acolo va fi şi slujitorul tău“ (2 Samuel 15:21). Şi 6:20 Apoi Domnul Isus a rostit acele El va răspunde negreşit, cum a făcut acelaşi minu­nate cuvinte de mângâiere: „Eu sunt. Nu David în cazul altui fugar ce a venit să se ali- vă temeţi!“ Dacă nu ar fi fost decât un om, pească la o cauză: „Rămâi cu mine, nu te teme ei ar fi avut motive să se teamă. Dar El este de nimic, căci cel care caută să-mi ia viaţa caută Creatorul şi Susţinătorul universului. Avându-L să ţi-o ia şi pe a ta. Dar lângă mine vei fi bine pe El aproape, nu mai avem motive să ne păzit“ (1 Sam. 22:23).20 temem. Cel care a făcut, de la bun început, Marea Galileii a fost, negreşit, capabil să-i B. Al cincilea semn: Isus umblă pe apă şi-i liniştească apoi apele şi să-i aducă pe ucenici salvează pe ucenicii Săi (6:16-21) în siguranţă la mal. Cuvin­tele: „Eu sunt“, constituind un nume al lui Iehova, apar astfel 6:16, 17 Între timp se înserase şi Isus S-a pentru a doua oară în Evanghelia lui Ioan, retras, singur pe munte. Negreşit, oame­nii din Isus aplicându-le la Persoana Sa. mulţime s-au întors fiecare la casele lor, lăsân­ 6:21 Când şi-au dat ucenicii seama că este du-i pe ucenici singuri. Prin urmare, ucenicii Domnul Isus, L-au primit cu drag în corabie s-au gândit să se ducă la mare şi să se pregă- şi au ajuns îndată la destinaţie. Iată un alt tească pentru a traversa Marea Galil­eii, întor- miracol pe care Ioan se mulţumeşte să-l enun- cându-se pe malul celălalt. ţe, fără a oferi nici o explicaţie. De acum În timp ce traversau marea, ca să se ducă ucenicii nu mai trebuiau să vâslească. Domnul la Capernaum, s-a întunecat, iar Isus nu era Isus i-a adus la mal într-o clipă. Ce Persoană cu ei. Dar unde era? Era pe munte, unde Se minunată este El! ruga. Ce bine îi înfăţişează acest tablou pe C. Oamenii cer un semn (6:22-34) adepţii lui Cristos de azi, cuprinşi de valurile 6:22 Suntem acum în ziua următoare celei vieţii. S-a întunecat şi Domnul Isus nu poate în care a avut loc hrănirea celor cinci mii. fi zărit nicăie­ri. Asta nu îns­eamnă însă că El Mulţimea de oameni continuă să se afle în nu ştie ce se petrece cu noi aici pe pământ. zona de la nord-est de Marea Galileii. Oamenii El este în cer, unde Se roagă pentru preaiubiţii i-au văzut pe ucenici urcând în mica lor coră- Săi. bioară în seara zilei precedente şi au remarcat 6:18 Marea Galileii e un lac predispus la că Isus nu S-a urcat cu ei în corabie. Nu exis- furtuni violente, care se iscă aproape din senin. ta acolo decât o singură corabie: cea pe care Datorită configuraţiei topografice a văii Râului au luat-o ucenicii. Iordan, vântul parcă suflă cu viteză şi mai 6:23 În ziua următoare, au venit coră­bioare mare. Când ajunge vijelia să lovească valurile din Tiberiada, aproape de locul unde Domnul Mării Galileii, acestea capătă proporţii foarte Isus hrănise mulţimea. Dar Domnul nu putea mari, ameninţând ambarcaţiunile mici cu nau- să fi plecat cu vreuna din aceste corăbioare, fragierea. deoarece acestea numai ce sosis­eră. Totuşi 6:19 Ucenicii vâsliseră cam douăzeci şi poate că tocmai la bordul acest­or corăbii au cinci sau treizeci de stadii. Din punct de traversat oamenii aceştia ma­rea, ducându-se la vedere omenesc, ei erau în mare pericol. În Capernaum, aşa cum se arată în versetele clipa aceea, şi-au ridicat privirile şi L-au văzut următoare. pe Isus umb­ lând pe mare şi aprop­ iind­ u-Se 6:24 Oamenii L-au urmărit pe Isus cu de corabie. Asistăm aici la o altă minune toată atenţia. Ei ştiau că El Se suise pe munte mare: Fiul lui Dumnezeu umblând pe apele să Se roage. Ei mai ştiau şi aceea că nu Se Mării Galileii. Ucenicii s-au temut, deoarece urcase în corabie cu ucenicii, şi deci nu traver- nu şi-au dat seama cine este această Persoană sase lacul. Cu toate acestea, a doua zi nu minunată. putea fi găsit nicăieri. Atunci ei s-au decis să Observaţi frumuseţea naraţiunii, sublinia­tă treacă de cealaltă parte, la Capernaum, unde, de însăşi simplitatea ei! Ni se relatează aici după toate probabilităţile, se aflau ucenicii. Ei unele din cele mai uimitoare fapte, dar Ioan nu-şi puteau explica cum S-ar putea afla Isus nu recurge la cuvinte pompoase, nu încearcă acolo, dar, neavând altă soluţie, s-au gândit să ne impresioneze prin caracterul măreţ al

Ioan 321 să-L caute totuşi în acea localitate. Isus le-a spus că primul lucru pe care trebuie 6:25, 26 Sosind la Capernaum, L-au găsit să-l facă este să-L accepte pe Cel pe care L-a acolo. Neputându-şi stăpâni curiozita­tea, L-au trimis Dumnezeu. Tot aşa este şi astăzi. Mulţi întrebat când a sosit. caută să ajungă în cer prin meritele lor proprii, Isus le-a răspuns indirect la întrebare. El făcând fapte bune. Dar înainte de a putea face Şi-a dat seama că ei nu-L căutau pentru că fapte bune pentru Dumnezeu, ei trebuie mai I-ar fi cunoscut adevărata identitate, ci datori­tă întâi să creadă în Domnul Isus Cristos. Faptele faptului că i-a hrănit. Doar cu o zi în urmă Îl bune nu preced mântuirea, ci o urmează. văzuse­ră făcând o minune. Asta ar fi trebuit Singura faptă bună pe care o poate săvârşi să-i convingă că El este cu adevărat Creato­rul cineva este să-şi mărturisească păcatele şi să-L lor şi Mesia. Dar interesul lor se mărgin­ea la primească pe Cristos ca Domn şi Mântuitor. satisfacerea foamei fizice, după ce fuseseră 6:30 Versetul acesta este o dovadă în plus săturaţi cu pâinile miraculoase. pentru răutatea inimii omeneşti. Doar cu o zi 6:27 De aceea, Isus i-a sfătuit să nu lucreze înainte, oamenii aceştia Îl văzuseră pe Domnul pentru mâncarea pieritoare. Prin asta Domnul Isus hrănind cinci mii de oameni cu cinci nu a vrut să se înţeleagă că oamenii nu mai pâini şi doi peşti, pentru ca în ziua următoare trebuie să-şi câştige existen­ţa zilnică prin muncă, să vină la El şi să-I ceară un semn care să ci a subliniat că nu acesta ar trebui să fie sco- valideze pretenţiile Sale de a fi Fiul lui pul suprem al existenţei lor. Satisf­acerea foamei Dumnezeu. Asemenea celor mai mulţi necre- fizice nu este lucrul cel mai import­ant din viaţa dincioşi, ei voiau să vadă, înainte de a putea cuiva. Omul nu este alcătuit doar din trup, ci şi crede: „ca să-l vedem şi să putem crede în din duh şi suflet. Noi trebuie, mai degrabă, să Tine“. Dar nu aceasta este ordinea lui lucrăm pentru mâncarea care rămâne pentru Dumnezeu. Dumnezeu îi spune păcătosu­lui: viaţa veşnic­ ă. Omul nu trebuie să trăi­ască de „Dacă vei crede, atunci vei vedea“. Mai întâi parcă trupul lui ar fi suprem. El nu trebuie să-şi trebuie să se manifeste credinţa. consacre toate energiile şi talentele hrănirii aces- 6:31 Revenind la Vechiul Testament, iudeii tui trup de carne, care nu peste mulţi ani va fi, I-au amintit lui Isus de minunea cu mana21 din oricum, mâncat de v­iermi. Mai degra­bă, el tre- pustiu, lăsând să se înţeleagă că, în opinia lor, buie să se asigure că sufletul lui este hrănit zi fapta lui Isus nu se apropia nici pe departe de de zi cu Cuvântul lui Dumnezeu. „Omul nu va acea minune. Astfel ei au citat textul din trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt ce iese Psalmul 78:24, 25, unde se spune: „El le-a din gura lui Dumnezeu“. Noi ar trebui să dat pâine din cer să mănânce“, sugerând că lucrăm neobo­siţi pentru a acu­mula o cunoaş­tere Moise ar fi chemat pâine din cer, în timp ce cât mai bună a Cuvântului lui Dumne­zeu. Domnul ar fi fost mai prejos decât Moise, Când a spus Domnul Isus că Dumnezeu deoarece El S-a mulţumit să înm­ ulţească pâi- Tatăl a pus asupra Lui pecetea Sa, asta a nea ce deja exista! însemnat că Dumnezeu L-a trimis şi L-a apro- 6:32 Răspunsul Domnului exprimă cel bat. Când punem pecetea pe ceva, în­seamnă că puţin două idei. Mai întâi, nu Moise a fost afirmăm că este adevărat. Dum­nezeu L-a pecet- cel care le-a dat mana, ci Dumnezeu. Apoi luit pe Fiul Omului în sensul că L-a aprobat, mana aceea nu a fost adevărata pâine din cer ca fiind Cel care a rostit adevărul. de natură spirituală, ci un aliment fizic, desti- 6:28 Oamenii L-au întrebat acum pe nat trupului de carne, a cărei valoare se limita Domnul ce trebuie să facă pentru a îndeplini strict la viaţa aceasta pământească. În schimb, lucrările lui Dumnezeu. Omul veşnic înc­earcă Domnul S-a referit în acest text la adevărata să ajungă în cer prin meritele sale proprii. Lui pâine, cea ideală şi autentică, pe care îi place să simtă că a făcut fapte care să meri- Dumnezeu o dăruieşte din cer. Este pâinea te mântuirea. Dacă va putea cumva să demon- destinată sufletului, nu trupului. Cuvintele streze că a contribuit el însuşi cu ceva la Tatăl Meu constituie o declaraţie a lui Cristos mântuirea sufletului său, atunci va consid­era cu privire la Dumnezeirea Lui. acesta un prilej de lăudă­roşenie şi asta îi va 6:33 Domnul Isus S-a revelat pe Sine ca aduce multă satisfacţie. fiind pâinea lui Dumnezeu care s-a coborât 6:29 Isus a văzut făţărnicia acestor oa­meni din cer şi dă viaţă. El a demonstrat superiori­ care se prefăceau că lucrează pentru tatea pâinii lui Dumnezeu faţă de mana din Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, nu voiau să pustiu. Mana nu putea să dea viaţă, ci doar aibă nimic de a face cu Fiul lui Dumnezeu. întreţinea viaţa fizică şi, oricum, nu era desti-

322 Ioan nată lumii întregi, ci doar Israelului. Adevărata învaţă niciunde că El i-a ales pe alţii să fie pâine se coboară din cer şi dă viaţă oamenilor condam­naţi. Dacă este cineva mântuit, asta se – nu doar unui singur popor, ci lumii întregi. dato­rează harului fără plată al lui Dumnezeu. 6:34 Iudeii încă nu-şi dădeau seama că Dar dacă va pieri cineva pe veci, asta va fi Domnul Isus Se referea la Sine când vorbea numai din vina lui. Toţi oamenii sunt condam- despre pâinea adevărată şi aşa se face că I-au naţi de propria lor păcătoşenie şi răutate. Dacă cerut pâine. Ei continuau să gândească în toţi oamenii s-ar duce în iad, nu ar primi decât termenii unei pâini fizice. Din nefericire, în ceea ce merită. În harul Lui, Dumnez­eu Se inimile lor nu se găsea credinţă adevărată. apleacă şi mântuieşte persoane individ­uale din D. Isus, Pâinea Vieţii (6:35-65) marea masă a omenirii. Are oare Dumnezeu 6:35 Acum Isus afirmă adevărul cu simpli- dreptul de a proceda astfel? Negreşit că are. tate şi claritate. El este pâinea vieţii. Cei care Dumnezeu poate face cum doreşte şi nimeni vin la El îşi stâmpără pe veci foa­mea spiritua- nu poate să-I refuze acest drept. Noi ştim că lă. Cei care cred în El constată că li se stâm- Dumnezeu niciodată nu va face nici un lucru pără pe veci setea. Observaţi cuvintele Eu greşit sau nedrept. sunt din acest verset şi notaţi că Domnul face Dar după cum Biblia ne învaţă că Dum­ din nou o afir­maţie prin care se pune pe nezeu a ales anumite persoane să fie mântui­te, picior de egalitate cu Iehova. Ar fi o totală tot aşa ea ne învaţă că omul poartă răs­ nebunie ca un om păcătos că rostească cuvin- punderea de a accepta Evanghelia. Dumnez­eu tele din vers­etul 35. Nici un om simplu nu face o ofertă universală – potrivit căr­eia, dacă poate satisf­ace propria sa foame sau sete, omul va crede în Domnul Isus Cristos, va fi darămite apetitul spiritual al întregii lumi! mântuit. Dumnezeu nu îi mân­tuieşte pe 6:36 În versetul 30, iudeii necredincioşi Îi oameni împotriva voinţei lor. Persoana indivi- cer Domnului un semn, pentru ca să poată duală trebuie să vină la El cu pocăinţă şi cre- vedea şi să creadă. Aici Isus arată că deja le-a dinţă. Apoi Dumnezeu o va mântui. Nici un spus că L-au văzut – acesta fiind semnul cel om care vine la Dumnezeu prin Cristos nu va mai mare dintre toate – şi totuşi nu au crezut. fi izgonit. Dacă Fiul lui Dumnezeu a putut sta în faţa Mintea omenească nu poate pricepe aceste lor în umanitatea Sa desăvârşită, şi totuşi nu a învăţături. Pentru om ele sunt incomp­atibile. fost recunoscut de ei, atunci e îndoielnic că Dar noi trebuie să credem în ele, chiar dacă orice semn care li s-ar da ar putea să-i con- nu le înţelegem, întrucât sunt învăţături biblice, vingă. prezentate limpede în Cuvântul Său. 6:37 Domnul nu a fost descurajat de 6:38 În versetul 37, Domnul Isus a spus necredinţa iudeilor. El ştia că toate scopurile şi că toate planurile lui Dumnezeu cu privire la planurile Tatălui aveau să se împlinească. Chiar mântuirea tuturor celor care I-au fost daţi Lui dacă iudeii cărora le vorbea El nu voiau să-L se vor împlini în cele din urmă. Întrucât accepte, El ştia că toţi cei care fuseseră aleşi aceasta a fost voia Tatălui, Domnul va avea de Dumnezeu vor veni la El. După cum se grijă personal ca acest lucru să se întâmple, exprimă Pink: „Convingerea că toate planurile misiunea Lui fiind împlinirea voii lui Dum­ eterne ale lui Dumnezeu sunt invincibile e de nezeu. „Am coborât din cer“ a spus Cristos, natură să-ţi dea un sentiment de calm, de propovăduind fără echivoc faptul că El nu Şi-a echilibru lăuntric, de curaj şi de perseverenţă început viaţa în ieslea Betleemului. Mai degra- pe care nu ţi le poate conferi nici o altă bă El a existat din veşniciile veşniciilor, cu sursă“. Dumnezeu Tatăl în cer. Venind în lume, El a Versetul acesta este foarte important deoare­ fost Fiul ascultător al lui Dumnezeu. De bună ce afirmă în doar câteva cuvinte două din cele voie El a ocupat locul de rob, pentru a împli- mai importante învăţături ale Bi­bliei. Prima este ni voia Tatălui Său. Asta nu înseamnă că nu faptul că Dumnezeu i-a încredinţ­at pe unii lui a avut voinţă proprie, ci, mai degrabă, că pro- Cristos şi că toţi cei pe care i-a dat El vor fi pria Lui voie a fost în acord desăvârş­it cu mântuiţi. Cealaltă învă­ţătură se referă la respon- voia lui Dumnezeu. sabilitatea omul­ui. Pentru a fi mântuit, omul 6:39 Voia Tatălui a fost ca toţi cei care trebuie să vină la Domnul Isus şi să-L accepte I-au fost daţi lui Cristos să fie mântuiţi şi prin credinţă. Dumnezeu într-adevăr îi alege pe pă­ziţi până la învierea celor drepţi, când vor fi unii oa­meni să fie mântuiţi, dar Biblia nu ne înviaţi şi duşi acasă în cer. Cuvintele nimic şi tot se referă la credincioşi. Aici El S-a refer­it

Ioan 323 nu doar la credincioşii individuali, ci la întreg Isus a ştiut exact despre ce vorbeau şi, prin corpul de creştini din toate veacur­ile. Domnul urmare, le-a spus: „Nu murmuraţi între voi“. Isus Şi-a asumat responsabilita­tea de a Se Versetele următoare explică de ce murmurul îngriji ca nici un membru al trupului acestuia lor a fost fără folos. Cu cât respingeau mai să nu se piardă, ci întreg trupul să fie înviat mult iudeii mărturia Domnului Isus, cu atât în ziua de pe urmă. mai dificile deveneau pentru ei învăţăturile În ce-i priveşte pe creştini, ziua de pe Sale. Cine respinge lumina ajunge să nu i se urmă se referă la ziua în care Domnul Isus mai dea lumină. Cu cât respingeau mai mult va veni în văzduh, când morţii vor învia pri- Evanghelia, cu atât mai dificil le era să o mii, fiind apoi urmaţi de credincioşii aflaţi în accepte. Dacă n-au acceptat ei lucrurile simple viaţă, care vor fi transformaţi, urmând ca toţi pe care li le-a spus Domnul, cum ar fi putut să fie răpiţi pentru a-L întâmpina pe Domnul vreodată înţelege lucrurile mai prof­un­de pe în văzduh, pentru a fi pe veci cu Domnul. care avea să le aducă Domnul la cun­oştinţa Pentru iudei asta însemna venirea lui Mesia lor? cu mare slavă. 6:44 Omul în sine este total neajutorat, 6:40 Domnul a continuat apoi explicând lipsit de orice nădejde. El nu are nici măcar cum devine cineva membru al familiei celor tăria de a veni la Isus de unul singur. Dacă răscumpăraţi. Voia lui Dumnezeu este ca toţi nu începe Tatăl mai întâi să lucreze în inima cei care Îl văd pe Fiul şi cred în El să aibă şi în viaţa lui, el nu-şi va da niciodată singur viaţă veşnică. A-L vedea pe Fiul înseamnă seama de groaznica sa vinovăţie şi nevoia de aici a-L vedea nu cu ochii fizici, ci cu cei ai a avea un Mântuitor. Multor oameni le este credinţei. O persoană trebuie să vadă sau să greu să accepte acest verset. După ei, verset­ul recunoasc­ă faptul că Isus Cristos este Fiul lui spune că e posibil ca un om să dorească să Dumnezeu şi Mântuitorul lumii. Apoi, acea fie mântuit, constatând însă că acest lucru este persoană trebuie să creadă în El. Asta înseam- imposibil de îndeplinit. Dar nu acesta este nă că printr-un act hotărât de credinţă acea sensul versetului. Versetul ne învaţă în primul persoană trebuie să-L primeas­că pe Domnul rând şi în modul cel mai ferm cu putinţă că Isus ca Mântuitor personal. Toţi cei care fac Dumnezeu este Cel care a acţionat primul în asta primesc viaţa veşnică bucurându-se de ea viaţa noastră şi a căutat să ne câştige pentru ca bun aflat la dispoziţia lor în viaţa de acum, Sine. Noi avem posibilitatea de a-L accepta pe primind şi asigurarea că vor fi înviaţi în ziua Domnul Isus sau de a-L refuza. Dar noi înşi- de pe urmă. ne nu am fi avut nicioda­tă dorinţa de a fi 6:41 Oamenii nu erau deloc pregătiţi să-L mântuiţi, de a-L accepta pe Isus, dacă accepte pe Domnul Isus şi şi-au exprim­ at dez- Dumnezeu nu ar fi vorbit mai întâi inimilor aprobarea, mur­murând împotr­iva Lui. El afir- noastre. Din nou Domnul adaugă promisiunea mase despre Sine că este pâinea ce s-a cobo- că îl va învia pe fiecare credincios adevărat în rât din cer. Ei şi-au dat seama că este o afir- ziua de pe urmă. După cum am văzut mai maţie de mare importan­ţă. Pentru ca să se înainte, asta se referă la venirea lui Cristos, ca coboare din cer, cineva nu poate fi un simplu să-Şi ia sfinţii, când credincioşii morţi vor fi om, nici măcar un mare profet. Şi astfel ei au înviaţi, iar cei vii vor fi schimbaţi. Aceasta protes­tat împotriva Lui pentru că nu erau dis- înviere este numai pentru credin­cioşi. puşi să creadă cuvintele Lui. 6:45 După ce a afirmat în termenii cei 6:42 Ei presupuneau că Isus este fiul lui mai tranşanţi cu putinţă că nici un om nu Iosif. Desigur, ei greşeau în această privinţă. poate veni la El decât dacă Tatăl îl atrage, Isus S-a născut din Fecioara Maria. Nu Iosif a Domnul explică în continuare cum îi atrage fost tatăl Lui. Mai degrabă, El a fost zămisl­it Tatăl pe oameni. Mai întâi, El citează textul de Duhul Sfânt. Eşecul lor de a crede în naş- de la Isaia 54:13: „Şi ei vor fi învăţaţi de terea din fecioară a condus la întunericul lor Dumnezeu“. Dumnezeu nu Se rezumă doar spiritual şi la necredinţa lor. Tot aşa este şi la a alege persoane individuale. El vorbeşte astăzi. Cei care refuză să-L accepte pe Domnul inimii acestora, prin învăţăturile din Cuvân­tul Isus ca Fiul lui Dumnezeu care a venit în Său cel scump. lume prin pântecele unei fecioare ajung să Aici intervine voinţa omului. Cei care răs- respingă toate marile adevăruri cu privire la pund la învăţătura Cuvântului lui Dumne­zeu şi Persoana şi lucrarea lui Cristos. învaţă de la Tatăl sunt cei care vin la Cristos. 6:43 Deşi nu I s-au adresat direct Lui, Aici vedem din nou expuse în Cu­vântul lui

324 Ioan Dumnezeu, faţă în faţă, cele două adevăruri ziua de pe urmă şi persoana respect­ivă va capitale: suveranitatea lui Dumne­zeu şi liberta- petrece veşnicia cu Domnul. tea omului de a alege. Aceste adevăruri ne În versetul acesta şi cele ce urmează, arată că mântuirea are o latură divină şi una Domnul Isus Se referă de mai multe ori la umană. oameni care mănâncă din El. Ce înseamnă Când Isus a spus: „Este scris în pror­ oci“, aceasta? Să însemne oare că oamenii trebuie El S-a referit, desigur, la cărţile profe­tice din să mănânce din El în chip fizic, literal? Biblie, în principal la Isaia, ideea fiind însă Evident ideea depăşeşte domeniul posibilul­ui, reliefată în toate scrierile profetice. Prin învăţă- fiind, în acelaşi timp total respingătoare. Unii turile Cuvântului lui Dumnezeu şi ale Duhului cred însă că Domnul S-ar fi referit la faptul Sfânt sunt oamenii atraşi la Dumnezeu. că, în cadrul Cinei Domnului ar trebui să ne 6:46 Faptul că oamenii sunt învăţaţi de hrănim din El, că, în chip miraculos şi tainic, Dumnezeu nu înseamnă că ei L-au văzut pe pâinea şi vinul sunt transformate în trupul şi El. Singurul care L-a văzut pe Tatăl este Cel sângele lui Cristos şi că, pentru a putea fi care a venit de la Dumnezeu, respectiv mântuiţi, trebuie să ne împărtăşim din aceste Domnul Isus Însuşi. elemente. Dar nu asta a spus Isus. Contextul Toţi cei care sunt învăţaţi de Dumnezeu arată clar că a mânca din El înseamnă a sunt învăţaţi despre Domnul Isus Cristos, crede în El. Când ne punem încrederea în deoarece învăţătura lui Dumnezeu Îl are ca Domnul Isus Cristos, ca Mânt­uitor al nostru, subiect central pe Cristos. ni-L însuşim prin credinţă. Ne împărtăşim din 6:47 Versetul 47 constituie una din cele binefacerile Persoanei şi lucrării Lui. După mai scurte şi mai concise declaraţii din toată cum a spus Augustin: „Crede şi ai mâncat“. Biblia cu privire la modul prin care poate fi 6:51 Isus este pâinea vie. El nu numai că mântuit cineva. Domnul Isus a afirmat, în are viaţă proprie, ci şi dăruieşte altora aceas­tă cuvinte ce nu pot fi înţelese greş­it, că oricine viaţă. Cei care mănâncă pâinea aceasta... vor crede în El are viaţă veşnică. Observaţi că El trăi în veci. Cum vine asta? Cum poate a introdus aceste cuvinte extraordinare prin Domnul să dea viaţă veşnică păcătoşilor vino- expresia: „Adev­ ărat, adevărat vă spun“. vaţi? Răspunsul îl găsim în ultima parte a Acesta este unul din numeroasele versete din versetului: „Pâinea pe care o voi da Eu este Noul Testament care ne învaţă că mântuirea trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa nu se capătă prin fapte, nici prin păzirea legii, lumii“. Prin aceasta Domnul Isus le îndrepta nici prin aparten­enţa la o biser­ică, nici prin privirile spre moartea Sa pe cruce, ce avea să păzirea Regulii de Aur, ci, pur şi simplu, prin se întâmple, prin care El avea să-Şi dea viaţa credinţa în Domnul Isus Cristos. ca preţ de răscumpă­rare pentru păcătoşi. 6:48, 49 Apoi Domnul Isus afirmă că El Trupul Său avea să fie frânt, iar sângele Lui este pâinea vieţii, despre care a vorbit până avea să se verse ca jertfă pentru păcat, El acum. Pâinea vieţii înseamnă, desigur, pâinea murind astfel în locul nostru, plă­tind pentru care dă viaţă celor care se hrănesc cu ea. păcatele noastre plata pe care noi o meritam. Iudeii ridicaseră anterior subiectul manei din Şi de ce avea să facă acest lucru? El a făcut pustiu şi-L provocaseră pe Domnul Isus să acest lucru pentru viaţa lumii. El nu avea să creeze un produs la fel de minunat ca mana. moară doar pentru poporul evreu, nici măcar Aici Domnul le-a amintit că părinţii lor se pentru cei aleşi, ci moartea Sa avea să aibă hrăniseră cu mana din pustiu şi muri­seră. Cu suficientă valoare pentru întrea­ga lume. Asta alte cuvinte, mana fusese dată doar pentru nu înseam­nă însă că întreaga lume va fi mân- viaţa de aici, ea neavând putere să dea viaţă tuită, ci, mai degrabă, că lucrarea Domnului veşnică celor care au mâncat din ea. Prin Isus de la Calvar avea să aibă suficientă valoa- expresia: „părinţii voştri“, Domnul S-a diso- re pentru a mântui întreaga lume, dacă toţi ciat de omenirea decăzută, lăsând să se înţe- oamenii ar veni la Isus. leagă din nou Dumnezeirea Lui unică. 6:52 Iudeii continuau însă să se gândeas­că 6:50 În contrast cu mana, Domnul Isus în termeni literali la pâinea şi carnea fiz­ică. S-a numit pe Sine pâinea care se coboară din Gândurile lor nu se puteau ridica deasupra cer. Dacă mănân­că cineva această pâine, nu lucrurilor acestei vieţi. Ei nu-şi dădeau seama mai moare. Asta nu înseamnă că nu va muri că Domnul Isus a recurs la lucruri fi­zice, pen- fizic, ci că va avea viaţă veşnică în cer. Chiar tru a-i învăţa adevăruri spirituale. Şi astfel s-au dacă ar muri fizic, trupul lui va fi în­viat în întrebat între ei cum poate omul acesta, consi-

Ioan 325 derat de ei un om oarecare, să-şi dea trupul ţie. Când mâncăm hrana fizică, o introducem pentru a fi mâncat de alţii. O paraşută se des- în însăşi fiinţa noastră, aceasta devenind parte chide doar după ce ai făcut saltul în gol, din noi înşine. Când Îl accep­tăm pe Domnul părăsind aparatul de zbor. Credinţa precede Isus ca Răscumpărător al nostru, El pătrunde vederea şi-ţi pregăteş­te sufletul să înţelea­gă, şi rămâne în viaţa noastră, iar noi, la rândul inima să creadă şi voinţa să se supună. Toate nostru, rămânem (adică trăim în permanenţă) întrebările tale ce încep cu cuvântul „Cum?“ în El. îşi vor primi răspunsul când te vei supune 6:57 Domnul oferă în acest verset o altă autori­tăţii lui Cristos, după cum a procedat şi ilustraţie a legăturii strânse ce există între El şi Pavel, când a strigat: „Doamne, ce vrei să copiii Lui. Ilustraţia se referă la legătura Sa fac?“ proprie cu Dumnezeu Tatăl. Tatăl, care este 6:53 Încă o dată, Isus, cunoscând toate viu, L-a trimis pe Domnul Isus în lume. lucrurile, şi-a dat seama exact ce gândesc şi (Expresia Tatăl, care este viu înseamnă Tatăl spun ei. Şi astfel i-a avertizat solemn că dacă care este Izvorul vieţii.) Ca Om aici pe pământ, nu mănâncă trupul Său şi nu beau sângele Isus a trăit prin Tatăl. Viaţa Lui a fost trăită în Lui, nu au viaţă în ei. Asta nu se putea referi cea mai strânsă uniune şi armo­nie cu Dumnezeu în nici un chip la pâinea şi vinul de la Cina Tatăl. Dumnezeu a fost centrul şi circumferinţa Domnului. Când Domnul a instituit Cina Sa, vieţii Sale. Scopul Său a fost de a fi total pre- în noaptea în care a fost vândut, trupul Lui nu ocupat cu Dumnez­eu Tatăl. El a trăit aici pe fusese frânt încă, iar sângele Lui nu fusese pământ, ca Om, şi lumea nu şi-a dat seama că vărsat. Ucenicii s-au împăr­tăşit din pâine şi El era Dumnezeu manifestat în trup. Deşi El a vin, dar nu au mâncat în chip literal trupul fost înţeles greşit de lume, El şi cu Tatăl au Lui şi nu au băut sângele Lui. Domnul Isus a fost una. Ei au trăit în cea mai strânsă intimita- afirmat doar faptul că dacă nu ne însuşim prin te. Exact aşa este şi cu credincioşii în Domnul credinţă valoarea jertfei Sale de pe Calvar, a Isus. Ei se află aici în lume, sunt greşit înţeleşi morţii Sale de acolo pentru noi, nu vom putea de lume, sunt urâţi şi adesea persecutaţi. Dar fi niciodată mântuiţi. Noi trebuie să credem în pentru că au crezut şi şi-au pus încrederea în El, să-L primim, să ne încred­em în El şi să Domnul Isus, ei trăiesc prin El. Viaţa lor este ni-L însuşim. strâns legată de viaţa Lui şi viaţa aceasta nu se 6:54 Comparând acest verset cu versetul va sfârşi niciodată. 47, reiese clar că a mânca trupul Său şi a bea 6:58 Versetul acesta pare să rezume tot ce sângele Lui înseam­nă a crede în El. În verse­ a spus Domnul în versetele precedente. El tul 47 citim că: „Cine crede în Mine are viaţă este pâinea care S-a coborât din cer. El este veşnică“. În versetul 54 aflăm că ori­cine superior manei pe care au mâncat-o părinţii mănâncă trupul Lui şi bea sângele Lui are în pustiu. Pâinea aceea a avut doar o valoare viaţă veşnică. Dar elementele egale cu ele- trecătoare, fiind destinată doar vieţii de aici. mentul principal sunt egale şi între ele. A Dar Cristos este Pâinea lui Dumnezeu, care mânca trupul Lui şi a bea sângele Lui dă viaţă veşnică tuturor celor care se hrănesc înseamnă a crede în El. Toţi cei care cred în din El. El vor fi înviaţi în ziua de pe urmă. Asta se 6:59 Mulţimea L-a urmat pe Isus şi pe referă, desigur, la trupurile celor care au murit ucenicii Săi de pe malul de nord-est al Mării pe când credeau în Domnul Isus. Galileii până la Capernaum. Se pare că mul- 6:55 Trupul Domnului Isus este adevă­ ţimea L-a găsit pe Isus în sinagogă23, unde rata hrană, iar sângele Lui adevărata băutu- Domnul a rostit mesajul despre Pâinea vieţii. ră.22 Asta contrastează cu hrana şi băutura din 6:60 Între timp, numărul ucenicilor lumea aceasta, care au doar o valoare tempo- Domnului Isus a depăşit cifra iniţială a celor rară. Valoarea morţii Dom­nului Isus este însă doisprezece de la început. Oricine Îl urma şi veşnică. Cei care se împărtăşesc din El prin mărturisea că acceptă învăţăturile Sale era credinţă primesc viaţa care nu se va termina cunoscut sub denumirea de ucenic. Dar nu toţi niciodată. cei cărora li se spunea ucenicii Lui erau cre- 6:56 Între El şi cei care cred în El există dincioşi adevăraţi. Mulţi din cei ce mărtur­iseau o foarte strânsă unire. Oricine mănâncă trupul că sunt ucenicii Lui au spus: „Cuvânt­ul aces- Lui şi bea sângele Lui rămâne în El şi El ta este prea tare“. Cu alte cuvinte, învăţătura rămâne în acea persoană. Nimic nu ar putea fi Lui îi ofensa. Problema nu consta în faptul că mai apropiat sau mai intim decât această rela- ei nu ar fi înţeles ce spunea El, ci, mai degra-

326 Ioan bă, învăţătura în sine le repugn­a. Când au dat de către Tatăl Său. Cuvintele acestea sunt spus: „Cine poate să-l înţeleag­ ă“ (textual: de natură să frângă orgoliul omului, care crede „cine poate să-l audă?“) au făcut, de fapt, că poate câştiga mântuirea prin forţele proprii următoarea declaraţie: „Cine poate suporta să sau că aceasta i se cuvine. Domnul Isus le-a audă o învăţătură atât de insuportabilă?“ spus oamenilor că până şi puterea de a veni 6:61 Găsim aici alte dovezi ale faptului că la El se poate primi doar de la Dumnezeu Domnul avea o cunoştinţă perfectă. Isus ştia Tatăl. exact ce spun ucenicii Lui. El ştia că ei voci­ E. Diverse reacţii la cuvintele rostite de ferează în legătură cu declaraţia Sa că a venit din cer şi că nu le place că li s-a spus că Mântuitorul (6:66-71) oamenii trebuie să mănânce trupul Său şi să 6:66 Aceste cuvinte rostite de Domnul Isus bea sângele Lui, pentru a avea viaţă veşni­că. au fost atât de dezagreabile pentru mulţi dintre De aceea, El îi întreabă: „Aceasta vă face să cei care Îl urmaseră încât acum aceştia L-au vă poticniţi?“ părăsit, nemaidorind să aibă nimic de a face cu 6:62 Ei s-au poticnit pentru că le-a spus El. Ucenicii aceştia nu au fost nicio­dată credin- că a venit din cer. Acum El îi întreabă ce ar cioşi adevăraţi. Ei L-au urmat pe Domnul din crede ei dacă L-ar vedea suindu-Se înapoi în diverse motive, dar nu din dragoste sinceră pen- cer – aşa cum ştia Domnul că va proceda tru El sau pentru că ar fi apreciat adevărata Lui după învierea Sa. Ei au fost, de asemenea, personalitate şi identi­tate. ofensaţi pentru că El a spus că oamenii trebu- 6:67 În acest punct Isus s-a întors spre cei ie să mănânce trupul Său. Dar ce ar gândi ei, doisprezece ucenici şi i-a confruntat cu între- dacă ar vedea trupul acela suindu-Se unde barea dacă nu cumva şi ei doresc să-L pără- era mai înainte? Cum ar putea oamenii să sească. mănânce trupul Lui fizic şi să bea sângele Lui 6:68 Răspunsul lui Petru este demn de fizic, după ce S-a întors El la Tatăl? remarcat. El a spus, de fapt: „Doamne, cum 6:63 Oamenii aceştia se gândeau doar la am putea să Te părăsim? Tu predai învăţătu­ trupul fizic al lui Cristos, dar El le spune aici rile care conduc la viaţa veşnică. Dacă Te că viaţa veşnică nu constă în a mânca carne părăsim, nu mai avem la cine merge. A Te ci este de fapt lucrarea Duhului Sfânt al lui părăsi înseamnă a ne pecetlui pierzarea“. Dumnezeu. Carnea nu poate da viaţă. Numai 6:69 Vorbind în numele celor doispreze­ce, Duhul poate face acest lucru. Ei interpreta­seră Petru a mai spus şi aceea că ei au ajuns să cuvintele Sale la modul propriu, fără să-şi dea creadă şi să cunoască că Domnul Isus este seama că ele trebuie înţelese în mod spiritual. Mesia, Fiul Dumnezeului celui viu.24 Şi astfel aici Domnul le spune că aceste Ob­servaţi din nou ordinea cuvintelor: să cre­ cuvinte pe care le-a rostit El sunt duh şi dem şi să cunoaştem. Mai întâi de toate, ei viaţă. Atunci când cuvintele Sale referitoare la şi-au pus încrederea în Domnul Isus Cristos şi necesitatea de a mânca trupul Său şi a bea apoi au ajuns să cunoască faptul că El este sângele Lui sunt înţelese în mod spiritual, într-adevăr Cel care S-a declarat a fi. izvorând din credinţa în El, cei care acceptă 6:70 În versetele 68 şi 69 Petru a vorbit la acest mesaj primesc viaţă veşnică. persoana întâi plural, cuprinzându-i pe toţi cei 6:64 Chiar pe când rostea aceste cuvinte, doisprezece ucenici. Aici în versetul 70, Domnul Şi-a dat seama că unii din ascultător­ii Domnul Isus l-a corectat, arătându-i că nu Săi nu L-au înţeles, pentru că nu voiau să crea- trebuie să fie atât de sigur că toţi cei doispre­ dă. Dificultatea nu consta atât de mult în nepu- zece sunt credincioşi adevăraţi. E drept că tinţa lor de a crede, cât în refuzul de a face Domnul îi alesese pe cei doisprezece uce­nici, acest lucru. Isus ştia de la început că unii din dar unul din ei era un diavol. Era în mijlocul urmaşii declaraţi ai Săi nu aveau să creadă în El lor unul care nu împărtăşea conving­erile lui şi că unul din ucenicii Săi avea să-L vândă. Petru cu privire la Domnul Isus Cristos. Desigur, Isus ştiuse toate aceste lucruri încă din 6:71 Domnul Isus ştia că Iuda Iscario­ veşnicie, dar sensul acestui verset este că proba- teanul avea să-L vândă. El ştia că Iuda nu-L bil El a devenit conştient de ele încă de la acceptase niciodată ca Domn şi Mântuitor, începutul lucrării Sale pe pământ. acesta fiind un alt exemplu al omniscienţei 6:65 Apoi Domnul a explicat că din pri­ Domnului Isus. Avem, de asemenea, dovada cina necredinţei lor le-a spus El anterior că faptului că Petru nu era infailibil când a vorbit nimeni nu poate veni la El decât dacă i-a fost în numele ucenicilor!

Ioan 327 În discursul despre pâinea vieţii, Domnul parte de o parte din această atenţie, ca rude nostru a început cu o învăţătură destul de ale unui personaj renumit. Sau şi mai probabil simplă. Dar, pe măsură ce a înaintat în expu­ este că Îl invidiau pentru faima Sa şi L-au nerea mesajului, a devenit tot mai limpede că îndemnat să meargă în Iudeea, în speranţa că iudeii au respins cuvintele Sale. Cu cât îşi acolo ar putea fi ucis. închideau mai mult inimile şi minţile faţă de 7:4 Poate că aceste cuvinte au fost rostite adevăr, cu atât mai dificile li se păreau învă­ pe un ton sarcastic. Din spusele rudelor Sale ţăturile Domnului. În cele din urmă, El S-a reiese că acestea credeau că Domnul caută referit la necesitatea de a mânca trupul Său şi să-Şi atragă publicitate. Ce alt motiv L-ar fi de a bea sângele Lui. Ei bine, asta a fost prea determinat să facă toate aceste minuni în mult pentru ei! „Acestea sunt cuvinte dificile. Galileea, dacă nu acela de a deveni renumit? Cine le poate înţelege?“ au spus ei, renunţând – şi-au spus aceşti oameni. „Acum a venit la a-L mai urma. Respingerea adevărului are prilejul Tău“, păreau ei să spună. „Te-ai stră- drept urmare orbirea juridică. Deoarece ei n-au duit să devii renumit. Prin urmare, acum e voit să vadă, au ajuns într-un punct în care momentul să Te duci la Ierusalim, când se n-au mai putut să vadă. ţine sărbătoarea corturilor la care vor partic­ipa V. AL TREILEA AN AL LUCRĂRII sute de oameni şi astfel vei avea prilejul de a face minuni pentru ei. Galileea este un loc FIULUI LUI DUMNEZEU: IERUSA­ mult prea retras, unde minunile pe care le faci LIM (7:1–10:39) sunt făcute, practic, în secret. Cum poţi să A. Isus Îşi mustră fraţii (7:1-9) procedezi astfel, când noi ştim că vrei să devii 7:1 Între capitolele 6 şi 7 există un hiat de binecunoscut?“, la care au adăugat: „Dac­ ă vreo câteva luni. Isus a rămas în Galile­ea. El faci aceste lucruri, arată-Te lumii“. Ei par să nu voia să stea în Iudeea, unde se afla se­diul gândească în felul următor: „Dacă eşti cu ade- iudeilor, deoarece aceştia căutau să-L omoa- vărat Mesia şi dacă faci aceste minuni pentru re. Există un consens aproape unanim asupra a o dovedi, atunci de ce să nu aduci aceste faptului că iudeii25 menţionaţi în acest verset mărturii acolo unde vor avea efect maxim, au fost liderii sau dregătorii naţiunii. Ei Îl urau adică în Iudeea?“ pe Domnul Isus cel mai aprig şi căutau un 7:5 Fraţii Lui nu aveau nici o dorinţă sin- prilej de a-L omorî. ceră de a-L vedea proslăvit. Ei nu cred­ eau cu 7:2 Sărbătoarea Corturilor era unul din adevărat că El este Mesia, nici nu erau dispuşi evenimentele importante din calendarul iud­aic, să-şi pună încrederea în El. Cuvintele lor au ce cădea în perioada secerişului, celebrând fost pline de sarcasm. Inim­ ile lor nu erau puse faptul că iudeii au trăit în adăpos­turi tempora- în ordine cu Domnul. Cât de amară trebuie să re sau colibe după ce au ieşit din Egipt. Era o fi fost pentru Dom­nul constatarea că proprii sărbătoare plină de veselie şi bucurie, care Lui fraţi se îndoiau de cuvintele şi de faptele anticipa momentul venirii lui Mesia, când El Lui! Şi totuşi, în viaţă exact aşa se petrec avea să domnească peste Israel, salvându-i pe lucrurile, când adesea cei mai apro­piaţi şi israeliţi şi dându-le prilejul de a trăi în pace şi dragi lor se opun celor care Îl slujesc cu cre- prosperitate. dincioşie pe Dumnezeu. 7:3 Fraţii Domnului amintiţi în versetul 3 7:6 Viaţa Domnului s-a desfăşurat în per- i s-au născut probabil Mariei după naşterea lui fectă ordine, de la început până la sfârşit. Isus (unii îi numesc verişori sau rude îndepăr- Fiecare zi şi fiecare pas pe care l-a făcut – tate). Dar indiferent cât de mare era gradul de toate au fost făcute în concordanţă cu un plan înrudire cu Domnul Isus, fapt e că asta nu le prestabilit. Prilejul nimerit pentru a Se mani- conferea automat calitatea de oameni mântuiţi. festa deschis lumii nu sosise încă. El ştia Ei nu credeau cu adevărat în Domnul Isus şi-i exact ce-L aştepta şi că nu este voia lui găsim aici spunându-I să se ducă la Ierusalim, Dumnezeu ca El să se ducă la Ierusalim în de Sărbătoarea Corturil­or, pentru a face unele acest punct şi să se prezinte public. Dar El minuni, dându-le ucenicilor prilejul să vadă ce le-a amintit fraţilor Săi că vremea lor sosise, face. Ucenicii din acest verset nu erau cei că prilejul pentru ei era deja nimerit. Ei îşi doisprezece, ci mai degrabă cei care mărturisi- trăiau viaţa în funcţie de dorinţele şi pornirile seră că sunt adepţii Domnului Isus în Iudeea. lor proprii, şi nu în ascultare de voia lui Deşi ei n-au crezut în El, au dorit ca El să Dumnezeu. Ei puteau să-şi croiască, după se manifeste pe faţă. Poate că doreau să aibă bunul plac, planurile de voiaj, deoarece ei nu

328 Ioan voiau să facă decât voia lor proprie. reală pentru El. Omul e foarte ataşat de ritualu- 7:7 Lumea nu putea să-i urască pe fraţii rile religioase, deoarec­e pe acestea le poate Domnului, deoarece ei îi aparţineau. Ei s-au îndeplini mecanic, fără nici un interes pornit din situat de partea lumii, împotriva lui Isus. inimă. De îndată ce l-ai pus însă faţă în faţă cu Întreaga lor viaţă era în armonie cu mersul Persoana lui Cristos, se va simţi stingherit. Isus lumii. Lumea din acest verset se referă la a spus că nu se suie încă la acest praznic pen- sistemul clădit de om, în care nu există loc tru că vremea Lui nu a sosit încă deplin. El nu pentru Dumnezeu şi pentru Cristosul Său: a spus că nu se va duce deloc la praznic, întru- lumea culturii, a artei, a educaţiei sau a religi- cât aflăm din versetul 10 că S-a dus totuşi. Mai ei. Şi în textul nostru, Iudeea reprezenta sediul degrabă, El a vrut să spună că nu se va duce lumii, în ipostaza ei religioasă, deoar­ece dregă- cu fraţii Lui şi nu va prilejui o manifestare torii iudeilor din Iudeea erau cei care-L urau publică, căci nu sosise timpul pentru aceasta. pe Cristos cel mai intens. Când Se va duce, Se va duce în linişte, cu Lumea Îl ura pe Cristos pentru că El a minimum de publicitate. mărturisit cu privire la faptul că faptele ei 7:9 Şi astfel Domnul a rămas în Galil­eea erau rele. Ce trist comentariu asupra naturii după ce fraţii Lui s-au suit la praznic. Ei L-au depravate a omului este să constatăm că ­atunci lăsat în urmă pe Cel care putea să le dea când un Om fără păcat şi fără pată a venit în toată bucuria şi veselia pe care le simbo­liza lume, lumea a căutat să-L ucidă! Perfecţiunea Sărbătoarea Corturilor. vieţii lui Cristos scotea în evi­denţă marcanta B. Isus îi învaţă pe oameni în templu imperfecţiune a tuturor celorlalţi oameni. Aşa (7:10-31) după cum linia dreapt­ă pune în evidenţă 7:10 La câtva timp după ce s-au suit fraţii strâmbătatea unei linii în zigzag, tot aşa veni- Lui la Ierusalim, Domnul Isus s-a deplasat şi rea Domnului în această lume a avut drept El, în linişte, într-acolo. Ca iudeu devotat, El scop şi dezvăluirea omului în toată păcătoşenia dorea să participe la acest praz­nic. Dar ca Fiul lui. Dar omul nu a putut suferi să fie astfel ascultător al lui Dumnezeu, El nu putea face demascat. În loc să se pocăiască şi să-I ceară acest lucru pe faţă, ci numai în secret. lui Dumnezeu îndura­re, el a căutat să-L distru- 7:11 Iudeii care Îl căutau la praznic erau gă pe Cel care i-a descoperit păcatul. Iată ce negreşit dregătorii ce voiau să-L ucidă. Când spune F.B. Meyer în această privinţă. au întrebat: „Unde este El?“ nu au făcut-o pentru că ar fi dorit să I se închine, ci, mai Vai, cât de groaznică trebuie să fie mustrarea pe degrabă, pentru a-L distruge. care o poate administra Iubirea Întrupată, când 7:12 Este clar că prezenţa Domnului crea afirmă, aşa cum a făcut-o în zilele când era pe o mare senzaţie în rândul mulţimilor. În grad acest pământ, despre unii: „Lumea nu vă poate tot mai covârşitor, minunile pe care le săvâr­ urî“. A nu fi urât de lume; a fi flatat şi gâdilat şea El îi obligau pe oameni să se hotărască în de lume este una din cele mai groaznice posturi inima lor cu privire la identitatea Lui. Cu oca- în care se poate găsi un creştin. „Cu ce am gre- zia sărbătoririi praznicului cortului din anul şit, de au ajuns să mă vorbească de bine?“ spu- acesta între oameni circula întrebarea dacă El nea odată unul din înţelepţii din vechime. Absenţa este un profet adevărat sau unul fals. Unii urii lumii faţă de noi dovedeşte că nu depunem ziceau că este bun; alţii ziceau: „Nu, ci amă- mărturie prin viaţa noastră că faptele ei sunt rele. geşte mulţimea“. Căldura iubirii pe care ne-o acordă lumea dove- 7:13 Opoziţia conducătorilor iudei faţă de deşte că îi aparţinem. Prietenia cu lumea este Isus devenise între timp atât de intensă, încât duşmănie cu Dumnezeu. Prin urmar­e, oricine nimeni nu îndrăznea să vorbească pe faţă des- vrea să fie prietenul lumii este duş­manul lui pre El. Negreşit mulţi dintre oamen­ii de rând Dumnezeu (Ioan 7:7; 15:19; Iacov 4:4).26 au recunoscut în El pe adevăratul Mesia al Israelului, dar nu îndrăz­neau să iasă la lumină 7:8 Domnul le-a spus fraţilor Săi să se ducă şi să afirme acest lucru pe faţă, temându-se că la această sărbătoare – ceea ce relevă un alt vor fi persecu­taţi de liderii evrei. aspect trist, prezentându-i pe fraţii Lui în postu- 7:14 Sărbătoarea Corturilor dura câteva zile. ra de oameni care se pretindeau a fi religioşi, Cam pe la mijlocul ei, Isus S-a suit în zona ca unii care ţineau cu tot dinadinsul să respecte din exteriorul templului (cunoscută sub denu- Sărbătoarea Corturilor. Dar Cristosul lui mirea de „pridvorul“, unde li se permitea Dumnezeu Se afla în tot acest timp chiar în mijlocul lor, ei fiind însă total lipsiţi de iubire

Ioan 329 oamenilor să se asocieze) şi acolo i-a învăţat. teşte astfel că Moise le-a dat legea. Ei se 7:15 Cei care L-a auzit pe Mântuitorul se făleau cu faptul că erau deţinătorii legii, dar mirau. Negreşit ceea ce i-a impresionat cel uitau că simpla posedare a legii nu le confe­ mai mult a fost cunoaşte­rea de către El a rea nici o virtute. Legea pretindea ascultare de Vechiului Testament, ei fiind însă impresio­naţi preceptele sau poruncile ei. Deşi ei se făleau şi de gradul extrem de cuprinzător al erudiţiei cu legea, evident nici unul din ei n-o respecta, Sale şi de talentul de a-i învăţa pe oameni. Ei deoarece, chiar în acele mo­mente căutau să-L ştiau că Isus nu frecventase nici una din mari- ucidă pe Domnul Isus. Or, legea interzicea în le şcoli religioase ale vremii şi nu puteau pri- mod expres uciderea. Ei călcau legea în înseşi cepe deloc cum a dobândit educa­ţia extraordi- intenţiile lor faţă de Domnul Isus Cristos. nară pe care, evident, o poseda. Lumea conti- 7:20 Oamenii au simţit tăişul ascuţit al nuă să se mire şi adesea să se plângă atunci acuzaţiei lui Isus, dar, în loc să recunoască că când descoperă credincioşi ce nu au frecventat are dreptate, au început să se poarte abuziv seminare teologice, dar care sunt capabili să faţă de El, spunând că e posedat de un predice şi să predea din Cuvântul lui demon şi negând că vreunul din ei ar căuta Dumnezeu. să-L omoare. 7:16 Şi aici suntem confruntaţi cu scena 7:21 Isus Se referă acum la vindecarea minunată în care Domnul a refuzat să-Şi neputinciosului de la scăldătoarea Betesda – asume vreun merit pentru El Însuşi, dându-I, acea minune care a stârnit ura cond­ucătorilor în schimb, toată slava Tatălui Său. Isus a răs- iudei împotriva Sa, constitui­nd momentul deci- puns simplu că învăţătura Lui nu-I aparţ­inea, siv al conturării complotul­ui lor de a-L ucide. ci că venea de la Cel care L-a trimis. Tot ce Domnul le-a amintit că El a săvârşit o lucrare rostea Domnul şi-i învăţa pe oameni provenea şi ei toţi s-au mirat de ea, dar nu cu admira- de la Tatăl, fiind exact lucrurile pe care I-a ţie, ci mai degrabă fiind şocaţi de faptul că a spus El să le rostească şi să le pre­dea. El nu putut săvârşi această faptă în ziua de sabat. acţiona independent de Tatăl. 7:22 Legea lui Moise poruncea ca orice 7:17 Dacă iudeii ar fi dorit cu adevărat să copil de parte bărbătească să fie tăiat împre­jur afle dacă mesajul Lui era adevărat sau nu, ar la opt zile după naştere (De fapt, circumc­izia fi fost uşor să obţină răspunsul. Dacă cineva nu a avut obârşia odată cu apariţia lui Moise, doreşte cu adevărat să facă voia lui Dumnezeu, ea fiind practicată de „pări­nţi“, adică de atunci Dumnezeu îi va descoperi dacă învăţă- Avraam, Isaac, Iacov şi alţii.) Chiar dacă ziua turile lui Cristos sunt divine sau dacă Domnul a opta cădea de sabat, iudeii nu conside­rau că a vorbit doar de la Sine, pre­dând doar ceea este greşit să facă circumcizia băieţe­lului, con- ce-L interesa pe El. Găsim aici o minunată siderând actul drept o lucrare abso­lut necesară, făgăduinţă pentru toţi cei care caută cu since- pe care Domnul o îngăduia. ritate adevărul. Dacă este cineva sincer şi 7:23 Dacă tăiau împrejur un copilaş în doreşte să cunoască adevăr­ul, Dumnezeu i-l va ziua de sabat, pentru a respecta legea lui revela. „Ascultarea este organul cunoaşterii spi- Moise privitoare la circumcizie, de ce-I băgau rituale“. atunci de vină Domnului Isus că l-a vindecat 7:18 Oricine vorbeşte de la sine, adică deplin pe un om în ziua de sabat? Dacă legea după voia lui, caută slava lui însuşi. Dar nu permitea înfăptuirea unei fapte absolut necesa- aşa era cu Domnul Isus. El căuta slava Tatălui re în sabat, oare nu îngăduia şi săvârşirea unei Care L-a trimis. Întrucât motivele Sale erau fapte de milostenie? de o puritate absolută, mesajul Lui era absolut Circumcizia este o intervenţie chirurgi­cală adevărat. În El nu era nici o nedreptate. minoră, ce se efectuează la copilul de parte Isus este Singurul despre care se pot spune bărbătească. Evident, este o operaţie dureroasă, vreodată asemenea lucruri. Toţi cei­lalţi învăţă- iar beneficiile ei sunt minime, pe plan fizic. În tori au predat un mesaj în care, în mod inevi- contrast cu aceasta, Domnul Isus a vindecat tabil, s-au strecurat unele motive egoiste. complet un om în ziua de sabat, iar iudeii Fiecare slujitor adevărat al Domnu­lui trebuie I-au băgat de vină pentru asta. să dorească din răsputeri ca să-L slăvească pe 7:24 Problema iudeilor consta în faptul că Dumnezeu, mai degrabă decât pe sine însuşi, judecau lucrurile după înfăţişarea lor exterioară, prin slujirea sa. şi nu după adevărata realitate lăuntrică. 7:19 Domnul aduce o acuzaţie directă Judecata lor nu era dreaptă. Lu­crări care li se împotriva iudeilor, în acest verset. El le amin- păreau absolut legitime, a­tunci când erau înfăp-

330 Ioan tuite de ei, le conside­rau total greşite, când pe care ei nu-L cunoşteau. erau săvârşite de Domnul. Natura omenească 7:29 Dar El Îl cunoştea. El a locuit cu întotdeauna tinde să judece după vedere, mai Dumnezeu din veşniciile veşniciilor şi a fost degrabă decât în funcţie de adevărata realitate. egal cu Dumnezeu Tatăl în toate privinţele. Domn­ul Isus nu călcase legea lui Moise, ci ei Aşadar, atunci când Domnul a spus că El este înşişi o călcau, prin ura lor oarbă şi total lipsi- de la Dumnezeu, El nu a afirmat doar că a tă de temei împotriva Lui. fost trimis de la Dumnezeu, ci că a locuit 7:25 Între timp, la Ierusalim a ajuns un dintotdeauna cu Dumnezeu şi că este egal cu fapt binecunoscut că liderii iudei complotau El în toate aspectele. Prin sintagma: „El M-a împotriva Mântuitorului. Unii din oamenii trimis“ Domnul a afirmat în termenii cei mai simpli din cetate se întrebau dacă El este Cel clari cu putinţă că El este Cristosul lui pe care-L urmăreau dregătorii. Dumnezeu, Unsul, pe Care Dumnezeu L-a 7:26 Ei nu puteau pricepe cum de I se trimis în lume să realizeze lucrarea de răs­ permitea Domnului Isus să vorbească atât de cumpărare. liber şi de îndrăzneţ. Dacă dregătorii Îl urau 7:30 Iudeii au înţeles sensul cuvintelor lui atât de mult cât lăsaseră să se înţeleagă, cum Isus şi şi-au dat seama că El S-a declarat a fi se face că Îl lăsau să continue misiunea? Să Mesia. Ei au considerat această declaraţie o se fi datorat acest lucru faptului că între timp blasfemie şi au încercat să-L aresteze, dar nu şi-au dat seama că este cu adevărat Mesia, cel au putut pune mâna pe El fiindcă nu venise care declarase El singur că este? încă ceasul. Puterea lui Dumnezeu L-a păzit 7:27 Cei care nu credeau că Isus este Mesia pe Domnul Isus de uneltirile mâr­şave ale credeau că ştiu de unde provine El. Ei credeau oamenilor, până când a sosit timpul ca El să că El e din Nazaret. Pe mam­ a Lui o cunoşteau fie adus ca jertfă pentru păcat. şi trăiau cu impresia că tatăl lui era Iosif. Între 7:31 În realitate, mulţi din popor au cre- iudeii din vremea aceea per­sista convingerea că zut în Domnul Isus. Ne-ar place să cre­dem că atunci când va veni Mesia, faptul se va petrece au fost pătrunşi de o credinţă auten­tică. Iată subit şi misterios. Ei erau în totală necunoştinţă cum gândeau ei: Ce ar mai putea face Isus ca de cauză cu privire la faptul că El Se va naşte să dovedească că este Mesia? Când va veni ca un copilaş mic, urmând apoi procesul normal Cristosul – în cazul în care Isus nu este al dezvoltării şi atingerii maturităţii. Se cuve­nea Mesia – va putea El săvârşi semne mai nume­ însă ca ei să ştie din Vechiul Testament că El roase şi mai minunate decât cele făcute de se va naşte la Betleem, şi nu să mani­feste Isus? Evident, din felul cum au formulat între- această atitudine de totală ignor­anţă faţă de barea, ei au crezut că minun­ile lui Isus au aceste amănunte de preţ privi­toare la venirea lui avut drept scop să dovedeas­că că El este Mesia. Acesta e motivul pentru care au decla- Mesia cel adevărat. rat: „Când va veni Cristosul, nimeni nu va şti C. Duşmănia fariseilor (7:32-36) de unde este“. 7:32 Amestecându-se în rândurile mulţi­mii, 7:28 În acest punct Isus a strigat către fariseii au tras cu urechea la vorbele oame­ oamenii care se adunaseră şi audiau conver­ nilor şi au prins de veste că se discută, pe saţia. Despre aceştia Domnul spune că Îl ascuns, despre acest subiect. Mulţimea vor­bea cunosc şi că ştiu de unde a venit – desigur, în şoaptă despre Mântuitorul, nu pentru că s-ar prin asta înţelegându-se că Îl cunoşteau doar fi plâns împotriva Lui, ci dintr-un sentiment ca Om, ca Isus din Nazaret. Dar nu ştiau că de admiraţie faţă de El. Fariseii s-au temut ca El era în acelaşi timp Dumnezeu – fapt pe nu cumva prin aceasta să se creeze o mişcare care li-l explică El în restul versetului. uriaşă de acceptare a lui Isus, şi astfel au tri- În ce priveşte umanitatea Lui, El a locuit mis aprozii să-L ares­teze. la Nazaret. Dar ei trebuiau să-şi dea seama şi 7:33 Cuvintele din versetul 33 au fost de faptul că El nu a venit de la Sine, ci că a adresate, evident, aprozilor care au venit să-L fost trimis de Dumnezeu Tatăl, pe care oame- aresteze, dar şi fariseilor şi oamenilor în nii aceştia nu-L cunoşteau. Prin aceste cuvinte, ge­neral. Domnul Isus S-a declarat egal cu Dumnezeu. Domnul Isus nu a şovăit deloc cu privire El nu a venit de la El Însuşi, adică având la afirmaţiile făcute de El anterior, cu privire doar propria Sa autoritate sau ca să-Şi facă la identitatea Sa. Ba dimpotrivă, El a întărit şi propria Sa voie. Mai degrabă, El a fost trimis mai mult aceste declaraţii, amintindu-le că nu în lume de Dumnezeul adevăr­ at, Dumnezeu

Ioan 331 va mai fi văzut în mijlocul lor decât pentru stat în picioare şi a strigat către ei. El i-a puţină vreme, după care Se va întoarc­e la invitat să vină la El, pentru a li se stâmpăra Tatăl, care L-a trimis. Negreşit asta i-a întărâ- toată setea spirituală. Fiţi cât se poate de atenţi tat şi mai mult pe farisei. la aceste cuvinte: invitaţia Lui este adresată 7:34 Va veni ziua când fariseii Îl vor căuta tuturor. Evanghelia Lui este o evan­ghelie cu şi nu-L vor mai găsi. Va veni în viaţa lor ziua caracter universal. Nu există nici o persoană în care vor avea nevoie de un Mân­tuitor, dar care să nu poată fi mântuită, dacă vine la va fi prea târziu. El Se va fi întors în cer şi, Cristos. din pricina necredinţei şi răutăţii lor, ei nu I se Dar observaţi şi condiţia care se pune. vor putea alătura Lui acolo. Cuvintele din ver- Scriptura spune: „Dacă însetează cineva“. setul acesta sunt încărcate de o semnificaţie cu „Setea“ din acest verset se referă la o ne­voie totul solemnă. Ele ne amintesc că există posibi- spirituală. Dacă nu ajunge cineva să-şi dea litatea ca cineva să piardă prilejul de a fi mân- seama că este păcătos, nu va fi mântuit nicio- tuit. Oamenii au astăzi prilejul să fie mântuiţi. dată. Dacă nu-şi dă seama că este pierd­ut, nu Dacă resping acest prilej, s-ar putea să nu-l mai va dori să fie găsit. Dacă nu este cineva con- aibă nicio­dată. ştient că din viaţa lui lipseşte un lucru esenţial, 7:35 Iudeii nu au înţeles sensul cuvintel­or niciodată nu se va apropia de Domnul, pentru Domnului. Ei nu şi-au dat seama că El se va a i se împlini această ne­voie. Mântuitorul a întoarce în cer. Ei au crezut că El va pleca, invitat sufletul însetat să vină la El – nu la probabil, într-un nou turneu de predic­are şi de biserică, la predicator, la apa botezului sau la slujire a iudeilor împrăştiaţi în rândurile greci- Cina Domnului, ci Isus a zis: „Să vină la lor, crezând că poate chiar îi va învăţa şi pe Mine“. Nimeni altul şi nimic altceva nu ne greci. va fi de folos. „Să vină la Mine şi să bea“. 7:36 Din nou ei îşi exprimă mirarea faţă Termenul „să bea“ de aici înseamnă să şi-L de cuvintele Sale. Ce a vrut El să spună când însuşească pe Cristos, pentru el însuşi. a zis că Îl vor căuta şi nu-L vor găsi? Unde Înseamnă a ne pune încrede­rea în El, ca S-ar putea duce, fără să poată fi urmat de ei? Domn şi Mântuitor. Înseamnă a-L introduce în Iudeii au ilustrat prin această întrebare totala viaţa noastră, cum am introd­uce apa dintr-un stare de orbire spirituală, în care i-a adus pahar în trupul nostru. necredinţa lor. Nu există beznă mai întune­cată 7:38 Versetul 38 demonstrează că a veni la decât aceea ce sălăşluieşte în inima celui care Cristos şi a bea este acelaşi lucru cu a crede în refuză să-L accepte pe Domnul Isus. Chiar în El. Toţi cei care cred în El vor avea nevoile zilele noastre întâlnim expresia (în engleză, acoperite şi vor primi râuri de bine­cuvântări n.tr.) „nu e orb mai mare decât cel ce refuză spirituale, care vor curge de la el înspre alţii. să vadă“ – caz identic cu cel prezentat aici. De-a lungul întregului Vechi Testament găsim Oamenii aceştia nu voiau să-L accepte pe propovăduită învăţătura potrivit căreia cei care Îl Domnul Isus şi, prin urmare, nu puteau să vor accepta pe Mesia vor fi ajutoraţi ei înşişi şi facă acest lucru. vor fi canale prin care vor fi binecuvântaţi şi D. Făgăduinţa Duhului Sfânt (7:37-39) alţii. (Vezi, de exemplu, Isaia 55:1.) Expresia 7:37 Deşi Vechiul Testament nu amin­teşte „din inima lui vor curge râuri de apă vie“ acest lucru, iudeii aveau între altele ce­remonia înseamnă că din străfundul fiinţei acelei persoa- de a lua apă din Scăldătoarea Siloam şi de a ne care L-a primit pe Domnul Isus vor izvorî o turna într-un lighean de argint, lângă altarul şi se vor revărsa râuri de binecuvânt­ări spre unei jertfe arse, pentru fiecare din primele alţii, aducându-le ajutor. Scott reliefează că deşi, şapte zile ale Sărbătorii Corturilor. Dar în ziua de obicei, când bem un lichid, o facem sorbind a opta trebuia să înceteze acest act al turnării câte puţin o dată, din mai multe înghiţituri, apei, fapt de natură a evidenţia şi mai mult toate acestea adunate la un loc dau o confluen- caracterul extraordinar al ofertei lui Cristos de ţă uriaşă ca un râu. Comentatorul Temple ne a da apa vieţii veşnice. Iudeii îndepliniseră avertizează: „Nu se poate ca cineva în care mecanic această ceremonie religioasă, dar ini- locuieşte Duhul Sfânt să-L păstreze numai pen- mile lor nu erau satisfăcute, deoarece ei nu au tru el. Acolo unde este prezent Duhul, El Se înţeles semnificaţia profundă a praznicului. revars­ă. Iar dacă nu există această revărsare, Înainte de a se duce la casele lor, în ziua de înseamnă că Duhul nu este prezent acolo“. pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a 7:39 Se afirmă clar că expresia „apă vie“ se referă la Duhul Sfânt. Versetul 39 este

332 Ioan foarte important, deoarece ne învaţă că toţi cei fi prins pe Isus. Mai marii preoţilor şi fariseii care Îl primesc pe Domnul Isus Cristos Îl au fost iritaţi de acest eşec şi i-au întrebat de primesc şi pe Duhul lui Dumnezeu. Cu alte ce nu L-au adus pe Isus. cuvinte, nu este adevărată afirmaţia unora că 7:46 Avem aici un caz în care oameni Duhul Sfânt vine să locuiască în oameni la păcătoşi au fost obligaţi să-L vorbească de câtva timp după convertirea acestora. Verse­tul bine pe Mântuitorul, în pofida faptului că ei acesta afirmă clar şi răspicat că toţi cei care înşişi nu-L acceptau. Ei sunt cei ce au rostit cred în Cristos Îl primesc pe Duhul. La data memorabilele cuvinte: „Niciodată n-a vorb­ it când a rostit Domnul Isus aceste cuvin­te, vreun om ca Omul acesta!“ Negreşit aceşti Duhul Sfânt nu fusese încă dat. Abia după ce aprozi ascultaseră mulţi oameni de-a lungul Domnul Isus S-a întors în cer şi a fost proslă- anilor, dar niciodată nu mai auziseră pe cineva vit, S-a coborât Duhul Sfânt, la Rusalii. Din vorbind cu atâta autoritate, har şi înţelepciune. acel moment, fiecare credincios adevărat în 7:47, 48 În efortul de a-i intimida pe Domnul Isus Cristos a avut în el prezenţa aprozi, fariseii i-au acuzat că au fost amăgiţi Duhului Sfânt. de Isus şi le-au amintit că nici unul din dregă­ E. Opinii împărţite cu privire la Isus torii poporului Israel nu credea în El. Ce (7:40-52) groaznic argument este acesta! Era spre ruşi- 7:40, 41 Mulţi din cei ce ascultau au fost nea lor faptul că nici unul din fruntaşii naţiu- convinşi acum că Domnul Isus este Profetul nii iudaice nu L-a recunoscut pe Mesia, când la care s-a referit Moise în Deuteronom 18:15, a venit El. 18. Alţii erau chiar pregătiţi să recu­noască că Fariseii aceştia nu numai că refuzau ei înşişi Isus este Cristosul, Mesia. Dar unii credeau să creadă în Domnul Isus, dar e limpe­de că că nu e posibil acest lucru. Ei credeau că Isus voiau ca nici alţii să nu creadă în El. Tot aşa vine din Nazaretul Galileii, or, nici o profeţie este şi în zilele noastre. Mulţi din cei care nu din Vechiul Testament nu spune că Cristosul voiesc să fie mântuiţi fac tot posibi­lul ca să va veni din Galileea. împiedice rudele şi prietenii lor să fie mântuiţi. 7:42 Iudeii aceştia aveau dreptate, când 7:49 Aici fariseii numesc marea masă de credeau că Cristosul va veni din oraşul iudei ignoranţi şi blestemaţi. Argumentul lor Betleem şi că va fi descendent al lui David. pare să spună că dacă oamenii de rând ar Dacă s-ar fi ostenit să întrebe, ar fi aflat însă cunoaşte, cât de cât, Scriptura, ar şti că Isus că Isus într-adevăr s-a născut în Betleem şi că nu este Mesia. Profund rătăciţi erau însă fari- a fost descendent direct al lui David, prin seii, nu iudeii de rând! Maria. 7:50 În acest punct intervine Nicodim, cel 7:43 Din cauza acestei diversităţi de opinii care a venit la Isus noaptea şi a aflat că trebu- şi din pricina ignoranţei lor generale, s-a făcut ie să se nască din nou. S-ar părea, din acest dezbinare în mulţime din cauza lui Cristos. verset, că Nicodim şi-a pus, până la urmă, Tot aşa este şi astăzi. Oamenii sunt împărţiţi încrederea în Isus Cristos, fiind salvat. El iese în opiniile lor cu privire la Isus Cristos. Unii în faţă, în acest test, detaşându-se de restul spun că El a fost cel mai mare Om care a fruntaşilor evrei, spunând un cuvânt în favoa- trăit vreodată. Dar cei care cred în Cuvântul rea Domnului Său. lui Dumnezeu ştiu că „Cristos... este mai pre- 7:51 Ideea subliniată de Nicodim a fost că sus de toate [toţi], Dumnezeu binecuvântat în iudeii nu I-au acordat lui Isus un trata­ment veci“ (Ro. 9:5). cinstit. Legea iudaică nu-l judeca pe un om 7:44 Între timp continuau eforturile de a-L înainte de a-i audia cazul. Se temeau ei oare aresta pe Domnul Isus, dar nimeni nu a reuşit de realitate? Răspunsul e că, într-adev­ăr, se să-L prindă. Atâta timp cât o persoană umblă temeau ca nu cumva să fie scoase la lumină în voia lui Dumnezeu, nu există putere de pe faptele adevărate ale problemei. pământ care să-l poată împiedi­ca. „Suntem 7:52 Acum fruntaşii îşi îndreaptă furia nemuritori, până când ne vom fi sfârşit lucra- împotriva unuia din cercul lor, respectiv rea“. Vremea Domnului nu sosise şi astfel Nicodim. Ei îl întreabă, în batjocură, dacă nu oamenii nu puteau să-I facă nici un rău. cumva şi el este unul dintre cei ce L-au urmat 7:45 Acum fariseii şi preoţii cei mai de pe Isus din Galileea. Oare nu ştie el că seamă au trimis slujitori ca să-L prindă pe Vechiul Testament nu pomeneşte de nici un Isus. Dar slujitorii aceştia s-au întors fără să-L profet că ar proveni din Galileea? Şi în această privinţă dregătorii iudei şi-au arătat

Ioan 333 ignoranţa. N-au citit ei niciodată despre profe- această femeie un exemplu, după cum se expri- tul Iona, care era originar din Galileea? mă Darby: 7:53 Sărbătoarea Corturilor s-a terminat şi oamenii s-au întors la casele lor. Unii Îl întâl- Inima omului depravat se va simţi mângâiată şi niseră pe Isus faţă în faţă şi se încrezu­seră în alinată, dacă va găsi măcar o singură persoană El. Dar cei mai mulţi L-au respins, iar liderii care este mai rea decât el însuşi, dacă îşi va poporului Israel erau mai îndârjiţi ca oricând putea închipui că păcatul mai mare pe care l-a în hotărârea lor de a-L distruge, întrucât Îl săvârşit altcineva poate să-l scuze pe el însuşi. Şi considerau o ameninţare la religia şi modul lor astfel, acuzându-l şi învinuindu-l vehement pe de viaţă. altul, el uită de propria lui răutate, bucurându-se F. Femeia prinsă în adulter (8:1-11) în felul acesta de nelegiuire.28 8:1 Versetul acesta este strâns legat de ultimul verset din capitolul 7. Legătura se va 8:6 Neavând nici un temei de a-L acuza observa mai bine dacă vom uni cele două pe Domnul, ei se străduiesc să născocească o versete astfel: „Şi toţi oamenii s-au întors la acuzaţie. Ei ştiau că dacă o va lăsa pe femeie casele lor, dar Isus S-a dus pe Muntele să se ducă în pace, prin aceasta se va opune Măslinilor“. Cu adevărat rostise Domnul Legii lui Moise şi ei vor putea să-L acuze că cuvintele: „Vulpile au vizuini şi păsările ceru- e nedrept. Pe de altă parte, dacă o va con- lui au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde damna pe femeie la moarte, se vor putea să-Şi plece capul“. folosi de acest pretext pentru a arăta că este 8:2 Muntele Măslinilor nu era departe de duşman al stăpânirii romane şi, în ace­laşi timp, templu. Dis-de-dimineaţă, Domnul Isus a că este lipsit de milă. Isus S-a aplecat şi a coborât versantul Muntelui Măslinilor, a traver- scris cu degetul pe pământ. Nu se poate şti sat valea Chedron şi a urcat din nou în cetate, ce anume a scris El. Mulţi sunt convinşi că unde se afla templul. Toţi oamenii au venit la ştiu, dar realitatea e că Biblia, pur şi simplu, El, iar El a stat jos şi i-a învăţat. nu ne spune ce a scris El. 8:3 Cărturarii (un grup de oameni care se 8:7 Profund nemulţumiţi, iudeii insistau ocupau cu copierea şi predarea Scripturi­lor) ca Domnul să le dea răspuns. Atunci Isus a împreună cu fariseii erau nerăbdători să-L prin- spus că pedeapsa pentru călcarea legii trebu­ie dă pe Isus în vreun vicleşug, să spună ceva executată, dar că trebuie adusă la îndeplin­ire care să le dea prilejul să-I aducă o învinuire. de către cei care nu au comis nici un păcat. I-au adus astfel o femeie ce fusese prinsă în În felul acesta, Domnul a susţinut Legea lui actul adulterului şi au pus-o să stea în mijlocul Moise. El nu a spus că femeia trebuie scutită mulţimii, probabil faţă în faţă cu Isus. de pedeapsa legii, ci i-a acuzat pe fiecare din 8:4 Femeia a fost acuzată, pe drept, de a oamenii aceia de a fi păcătuit ei înşişi. Cei fi comis adulter, căci nu găsim nici un temei care îşi asumă rolul de judecă­tor al altora din textul biblic din care să reiasă că nu ar fi trebuie să fie ei înşişi curaţi. Versetul acesta comis acest păcat groaznic. Dar unde era băr- e folosit adesea de unii pentru a scuza păca­ batul cu care păcătuise? De atâtea ori în viaţă tul, pe motiv că nu ni se poate imputa o femeile au fost pedepsite, în timp ce bărbaţii, faptă rea, deoarece toţi cei­lalţi au comis şi ei care au fost adevăraţii autori ai păcatului, au o faptă rea. Dar versetul acesta nu scuză rămas nepedepsiţi. păca­tul, ci-i condamnă pe cei care sunt vino- 8:5 Era limpede că-I întinseseră Domnu­lui vaţi, chiar dacă nu au fost prinşi niciodată. o cursă, încercând să-L determine să contraz­ică 8:8 Încă o dată, Mântuitorul S-a aplecat şi Legea lui Moise. Dacă reuşeau în această pri- a scris pe pământ. Aici în capitolul 8 găsim vinţă, atunci ar fi putut spera să întărâte oame- singurele cazuri consemnate când Isus ar fi nii de rând împotriva lui Isus. Şi astfel ei Îi scris ceva, iar ceea ce a scris s-a şters de mult amintesc Domnului că Moise, în lege, poruncea de pe pământ. ca o persoană prinsă în actul adulterului să fie 8:9 Cei care au acuzat-o pe femeie au fost omorâtă cu pietre. Spe­rând că li se vor împli- mustraţi în conştiinţa lor şi n-au mai avut ni planurile lor mâr­şave, fariseii se aşteptau ca nimic de zis, plecând de acolo, unu câte unu, Domnul să contrazică legea lui Moise şi astfel căci toţi erau vinovaţi, de la cel mai vârstnic I-au cerut părerea. Ei credeau că dreptatea şi până la cel mai tânăr. Isus a rămas singur, cu legea lui Moise îi îndrep­tăţeau să facă din femeia. 8:10 În harul Său minunat, Domnul Isus

334 Ioan i-a arătat femeii că toţi pârâşii ei s-au făcut Mărturia cuiva despre sine nu era conside­rată nevăzuţi, negăs­indu-se nici o persoană din suficientă, deoarece cei mai mulţi oa­meni sunt mulţime care s-o condamne. părtinitori, dând dovadă de prejud­ec­ată. Fariseii 8:11 „Doamne“ din versetul acesta ar nu se sfiau să pună sub semnul întrebării putea să însemne, mai degrabă, „Domnule“. cuvintele lui Isus. În fapt, ei se îndoiau din Când femeia a spus: „Nimeni, Domnule“, capul locului că acestea ar fi adevărate. Domnul a rostit minunatele cuvinte: „Nici eu 8:14 Domnul a recunoscut că, de obicei, nu te condamn. Du-te şi nu mai păcă­tui!“ este nevoie de doi sau trei martori. Dar în Domnul nu a pretins că ar avea autori­tate cazul acesta mărturia Lui era absolut ade­ civilă în această chestiune. Guvernul roman vărată, întrucât El este Dumnezeu. El ştia că era învestit cu acea putere şi Domnul nu a vine din cer şi că Se va întoarce în cer. Dar trecut peste asta. El nici nu a condam­nat-o, ei nu ştiau de unde vine El şi unde Se va nici nu a iertat-o, căci nu avea atribu­ţia respec- în­toarce. Ei credeau că este un om oarecare, tivă în acel moment. Dar El a avertizat-o ca ei înşişi şi nu credeau că este Fiul etern, totuşi să se lase de păcat. cel deopotrivă cu Tatăl. În primul capitol din Ioan, am aflat că 8:15 Fariseii îi judecau pe alţii după înfăţi- „harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos“. şare şi potrivit normelor strict omeneşti. Ei Îl Aici găsim un exemplu al acestora. În cuvin­ considerau pe Isus a fi tâmplarul din Nazaret tele „nici eu nu te condamn“, avem un exem- şi niciodată nu au admis că ar putea fi diferit plu al harului. Cuvintele „du-te şi nu mai de toţi ceilalţi oameni care au trăit vreodată pe păcătui“ sunt cuvintele adevărului. Domnul pământ. Domnul Isus a spus că nu judecă pe nu a spus: „Du-te şi ai grijă să păcătuieşti cât nimeni. Asta ar putea însemna că nu-i judeca mai puţin“. Isus Cristos este Dumnezeu şi pe oameni după normele lumii, cum făceau norma Sa este perfecţiunea absolută. El nu fariseii. Sau ar mai putea însemna că scopul poate aproba păcatul, sub nici o formă sau venirii Lui în lume nu a fost acela de a-i gradaţie a sa. Şi astfel, El aşază înaintea ei judeca pe oameni, ci de a-i salva. standardul perfect al lui Dumnezeu Însuşi.29 8:16 Dacă Domnul ar judeca, judecata G. Isus, Lumina Lumii (8:12-20) Lui ar fi dreaptă şi adevărată. El este Dum­ 8:12 Scena se mută acum la trezoreria nezeu şi tot ce face este în parteneriat cu templului (vezi v. 20). O mulţime de oameni Tatăl, care L-a trimis. De repetate ori, continua să-L urmeze pe Isus. El s-a întors Domnul le-a subliniat fariseilor unitatea Sa cu spre ei şi a făcut una din marile declaraţii Dumnezeu Tatăl. Tocmai acest lucru a stârnit privitoare la mesianitatea Lui, spunând: „Eu în inimile lor înverşunatul antagonism împotri- sunt lumina lumii“. În mod natural, lumea va Lui. se află în întunericul păcatului, ignoranţei şi 8:17, 18 Domnul a recunoscut că mărtu­ debusolării. Lumina lumii este Isus. Fără El, ria a doi martori era prescrisă în Legea lui nu există izbăvire de bezna păcatului. Fără El Moise. Nimic din tot ce a spus El nu a avut nu există nici o călăuzire pe cărarea vieţii, nici drept scop să tăgăduiască acest fapt. o putinţă de a cunoaşte sensul real al vieţii şi Dacă ei insistau să li se dea doi martori, lucrurile veşniciei. Isus a făgăduit că oricine Domnul putea oricând să le satisfacă dorinţa. vine după El nu va umbla în întuner­ic, ci va Mai întâi de toate, El aducea mărturie des­pre avea lumina vieţii. Sine prin viaţa Sa fără păcat şi prin cuvintele A-L urma pe Isus înseamnă a crede în El. ce-I ieşeau din gură. În al doilea rând, Tatăl Mulţi oameni se amăgesc cu concepţia greşită aducea mărturie despre Domnul Isus prin că pot trăi cum a trăit Isus şi fără să se nască afirmaţiile Sale publice rostite din cer şi prin din nou. A-L urma pe Isus înseam­nă a veni minunile pe care I le-a încredinţat Domnului la El cu pocăinţă din inimă, a Te încrede în să le săvârşească. Cristos a împlin­it profeţiile El ca Domn şi Salvator al tău şi apoi a-I con- Vechiului Testament cu privire la Mesia şi cu sacra întreaga ta viaţă. Cei care fac aşa dispun toate acestea, în pofida acestor mărturii foarte de călăuzire în viaţă, având speranţa vie şi puternice, liderii iudei nu voiau să creadă. luminoasă a vieţii cu El, dincolo de mormânt. 8:19 Următoarea întrebare a fariseilor a 8:13 Fariseii L-au confruntat acum pe Isus fost rostită, fără îndoială, în batjocură. Poate că cu o chestiune din lege, amintindu-I că El au privit spre mulţime, când au spus: „Unde aducea mărturie proprie despre El Însuşi. este Tatăl Tău?“ Isus a răspuns spunându-le că nici nu au recunoscut cine este El cu ade-

Ioan 335 vărat, nici nu-L cunoşteau pe Tatăl. Desigur, realităţilor fizice ale timpului şi spaţiului, fiind ei vor fi negat cu încăpăţâ­nare că nu-L cunosc lipsiţi de înţelegerea spirituală a lucruri­lor. În pe Dumnezeu. Dar acesta era adevărul. Dacă contrast cu ei, Cristos era de sus. Gândurile, ei L-ar fi primit pe Domnul Isus, L-ar fi cuvintele şi faptele Lui erau cereşti. Tot ce cunoscut şi pe Tatăl Lui. Dar nimeni nu-L făceau ei avea izul acestei lumi, pe când poate cunoaşte pe Dumnezeu Tatăl decât prin întreaga viaţă a Domnului mărturisea că El Isus Cristos. Astfel, faptul că L-au respins pe provine dintr-un tărâm mai curat decât lumea Mântuitorul a negat valabilit­atea afirmaţiei lor aceasta. că L-ar fi cunoscut şi iubit pe Dumnezeu. 8:24 Isus a folosit adesea tehnica repeti­ţiei, 8:20 Aici aflăm că scena din versetele pentru a sublinia un anumit adevăr. Aici El îi anterioare s-a petrecut în trezoreria templu­lui. avertizează solemn că vor muri în păcatele lor. Din nou, Domnul este înconjurat de protecţia Dacă vor refuza cu încăpăţânare să creadă în divină şi nimeni nu poate pune mâna pe El, El, nu vor mai avea nici o altă şansă, aceasta pentru a-L aresta sau omorî. Ceasul Lui nu fiind singura alternativă. În afară de Domnul sosise încă. Ceasul Lui se referă la timpul Isus, nu există nici o altă cale de a obţine când avea să fie răstignit pe Crucea Calvarului, iertarea de păcate şi cei care mor cu păcatele murind pentru păcatele lumii. neiertate nu pot să mai intre în cer, la urmă. H. Dezbaterea purtată de iudei cu Isus Cuvântul El nu se găseşte în textul original al acestui verset, deşi se subî­nţelege. Iată ce (8:21-59) spune textul: „Dacă nu credeţi că sunt, veţi 8:21 Din nou Isus Şi-a arătat perfecta muri în păcatele voastre“. Găsim astfel, în cunoaştere a viitorului, spunându-le criticilor cuvintele Eu sunt o altă declaraţie a Săi că Se duce – referinţă nu doar la moar­tea Dumnezeirii Domnului Isus. şi îngroparea Lui, ci şi la învierea Sa şi înălţa- 8:25 Iudeii au rămas perplecşi în faţa învă- rea Sa la cer. Iudeii vor continua să-L caute ţăturilor Domnului Isus. Ei L-au întrebat direct pe Mesia, fără să-şi dea seama că El i-a vizi- cine este. Poate că au spus-o pe un ton sar- tat deja şi că ei L-au respins. Din cauza faptu- castic, cam în felul următor: „Cine Te crezi că lui că L-au respins, ei vor muri în păcatul eşti, de ne vorbeşti în felul acesta?“ Sau poate lor (aşa apare terme­nul „păcat“, la singular, în că erau cu adevărat dornici să audă ce va textul grec şi în versiunea NKJV). Asta spune cu privire la El. Răspunsul Lui este, din înseamnă că ei aveau să fie împiedicaţi pe nou, demn de remarcat: „Exact ceea ce v-am veci să pătrundă în cer, unde Se ducea spus de la început“. El era Mesia cel făgădu- Domnul. Ce adevăr cutremu­rător! Cei care it. Iudeii Îl auziseră spu­nând acest lucru, de refuză să-L accepte pe Domn­ul Isus nu mai multe ori, dar inimile lor împietrite refuzaseră au nici o speranţă de a ajung­e în cer. Ce să se plece în faţa adevărul­ui. Dar răspunsul groaznic e să moară cineva în păcatele sale, Lui mai poate avea şi un alt sens – Domnul pe veci fără Dumnezeu, fără Cristos, fără Isus era exact ceea ce propovăduise. El nu a nădejde! spus un lucru, pentru ca apoi să facă cu totul 8:22 Iudeii nu au înţeles că Domnul Se altceva în practică. El era întruparea vie a tutu- referă la revenirea Sa în cer. Ce a vrut să ror învă­ţăturilor pe care le-a propovăduit. Viaţa spună prin cuvintele „Mă voi duce“? – s-au Sa era în deplin acord cu învăţătura Sa. întrebat ei. Că va scăpa de complotul lor de 8:26 Sensul versetului 26 nu este clar. Se a-L ucide, sinucigându-Se? Ce ciudat că le-au pare că Domnul afirmă aici că ar fi existat o trecut prin cap asemenea gânduri! Dacă ar fi mulţime de alte lucruri pe care nu le-a putut fost ca El să se ucidă pe Sine, atunci nimic afirma despre iudeii necredincioşi şi în pri­vinţa nu i-ar fi împie­dicat nici pe ei să procedeze la cărora nu i-a putut judeca. El putea să le fel, urmându-L în moarte. Aici găsim însă demaşte gândurile rele din inima lor şi mobi­ încă un exemplu al întuneri­cului necredinţei. lurile incorecte care le determinau acţiu­nile. Suntem uimiţi să vedem cât de tocită le era Dar, fiind întru totul ascultător, El nu rostea înţelegerea, ce mare incapacita­tea de a price­pe decât acele lucruri pe care I le-a încre­dinţat cuvintele Mântuitorului! Tatăl să le spună. Şi întrucât Tatăl este adevă- 8:23 Referindu-Se, negreşit, la aluzia lor la rat, El merită să fie crezut şi ascultat. sinucidere, Domnul le-a spus că ei sunt de 8:27 Iudeii nu au înţeles în acest punct că jos. Asta înseamnă că aveau o concepţie foar- El le vorbea despre Dumnezeu Tatăl. Se pare te îngustă. Ei nu puteau să se ridice deasu­pra că minţile lor erau din ce în ce mai înceţoşa-

336 Ioan te. Anterior, când Domnul Isus a declarat de permanenţă. Ei nu sunt mân­tuiţi pentru că despre Sine că este Fiul lui Dumne­zeu, ei rămân în Cuvântul Lui, ci rămân în cuvântul şi-au dat seama că prin aceasta se aşază pe Lui pentru că sunt mân­tuiţi. poziţie de egalitate cu Dumnezeu Tatăl. Dar 8:32 Fiecărui credincios adevărat i se pro- acum n-au mai înţeles. mite că va cunoaşte adevărul şi că adevărul îl 8:28 Din nou, Isus a profeţit ce avea să va face liber. Iudeii nu cunoş­teau adevărul şi se întâmple. Mai întâi, iudeii aveau să-L înalţe se aflau într-o groaznică stare de robie. Ei pe Fiul Omului – referinţă la moart­ea şi răs- erau robiţi de ignoranţă, rătăcire, păcat, lege şi tignirea Sa. După ce vor fi făcut aceasta, vor superstiţii. Cei care Îl cunosc cu adevărat pe şti că El este Mesia. Vor cun­oaşte acest lucru Domnul Isus sunt izbăviţi de păcat, umblă în prin cutremurul de pământ ce se va produce lumină şi sunt călăuziţi de Duhul Sfânt al lui şi prin căderea întunericului în timpul zilei, Dumnezeu. dar, mai ales, prin învierea Sa cu trupul dintre 8:33 Unii dintre iudeii care stăteau acolo cei morţi. Observaţi cu toată atenţia cuvintele au auzit referinţa Domnului la eliberare şi au Domnul­ui: „Atunci veţi şti că Eu sunt“. Din avut îndată o reacţie negativă faţă de ea. Doar nou, cuvântul El lipseşte în original. Sensul nu descindeau ei din Avraam? – au spus ei, mai profund este: „Atunci veţi şti că Eu sunt adăugând că niciodată nu au fost în robie. Dumnezeu“. Atunci vor înţelege că El nu a Desigur, spusele lor nu erau adevărate. Israel făcut nimic de la Sine, adică prin propria Sa se aflase, în diverse momente din istoria sa, autoritate, ci, mai degrabă, El a venit în lume sub robia Egiptului, a Asiriei, Babilonului, ca Cel depend­ent, care a rostit doar acele Persiei, Greciei, iar acum erau sub dominaţia lucruri pe care Tatăl L-a învăţat să le Romei. Dar, într-un mod şi mai profund, chiar spună. pe când stăteau de vorbă cu Domnul Isus, ei 8:29, 30 Relaţia Domnului cu Dumnezeu erau sub robia păcatului şi a Satanei. Tatăl era foarte intimă. Fiecare din aceste 8:34 Este evident că Domnul S-a referit la expresii echivalează cu o declaraţie de egalit­ate robia păcatului. El le-a amintit ascultăto­rilor cu Dumnezeu. De la un capăt la altul al Săi evrei că oricine practică păcatul este sclav lucrării Sale pământeşti, Tatăl a fost cu El. al păcatului. Iudeii aceştia se pretindeau foar- Niciodată Isus nu a fost lăsat singur. Întot­ te religioşi, dar adevărul este că erau necinstiţi, deauna El a făcut ceea ce a fost plăcut lui necuvioşi şi curând aveau să fie ucigaşi – şi Dumnezeu. Cuvintele acestea nu se pot aplica chiar pe când vorbea Fiul lui Dumnezeu, ei decât unei Fiinţe fără păcat. Nimeni născut din puneau la cale moartea Lui. părinţi omeneşti nu ar putea rosti vreodată, în 8:35 Aici Domnul Isus compară poziţia adevăr, cuvintele acestea: „Eu întotdeauna fac unui rob în casă cu aceea a unui fiu. Robul ce-I este plăcut“. Prea adesea noi facem ceea nu dispune de nici o asigurare că va rămâne ce ne place nouă înşi­ne. Uneori suntem încli- pentru totdeauna în casă, pe când fiul este la naţi să facem pe placul semenilor noştri. Dar el acasă, este în familie la el, unde rămâne numai Domnul Isus a fost cuprins de dorinţa totdeauna. Indiferent dacă termenul „Fiu“ se de a face acele lucruri care-I sunt plăcute lui referă aici la Fiul lui Dumnezeu sau la cei Dumnezeu. care devin copii ai lui Dumnezeu, prin cre­ Pe când spunea aceste cuvinte minun­ate, dinţa în Cristos, este clar că Domnul Isus le Isus a descoperit că mulţi au mărturisit cre­ spune acestor iudei că ei nu sunt fii, ci robi, dinţa în El. Negreşit, credinţa unora dintre care pot fi daţi afară oricând. aceştia era sinceră. Alţii poate mărturiseau doar 8:36 În acest verset, termenul Fiu se referă, cu buzele că cred în Domnul. fără îndoială, la Cristos Însuşi. Cei care sunt 8:31 Apoi Isus a făcut o distincţie între eliberaţi de El sunt liberi cu adevăr­at. Asta cei ce sunt ucenici şi cei ce sunt ucenici cu înseamnă că atunci când vine cine­va la adevărat. Ucenic este oricine mărturiseşte că Mântuitorul, primind de la El viaţa veşnică, este este învăţăcel, dar un ucenic cu adevărat este eliberat de robia păcatului, a legalismului, a cel ce s-a predat cu adevărat Dom­nului Isus superstiţiilor şi a demonismu­lui. Cristos. Pe credincioşii adevă­raţi îi 8:37 Domnul a recunoscut că, în ce priveş- car­acterizează următoarea trăsătură: ei rămân te spiţa omenească, iudeii aceştia erau descen- în Cuvântul Său. Asta înseamnă că ei conti- denţii lui Avraam (sau „sămânţa“, în original). nuă în învăţăturile lui Cristos, că nu se abat Dar era limpede că ei nu erau sămânţa spiri­ de la El. Credinţa adevărată posedă caracterul tuală a lui Avraam. Ei nu erau evlavioşi, cum

Ioan 337 a fost Avraam. Ei căutau să-L ucidă pe a existat nici un timp anumit când El să Se fi Domnul Isus pentru că învăţ­ăturile Lui nu-şi născut ca Fiu al lui Dumnezeu, ci că există găseau loc în inimile lor. Asta înseamnă că ei din veşnicie. Evident, Domnul decla­ra aici nu permiteau cuvintelor lui Cristos să-şi facă preexistenţa Sa. El a locuit în cer cu Tatăl, cu efectul în viaţa lor. Ei se împotriveau doctrine- mult înainte de a fi venit pe păm­ ânt. Dar lor Sale şi nu voiau să se predea Lui. Tatăl L-a trimis în lume ca să fie Mântuitorul 8:38 Lucrurile pe care le-a propovăduit lumii, şi astfel El a venit ca cel Ascultător. Domn­ul Isus au fost cele pe care I le-a încre­ 8:43 Există o deosebire în versetul 43 între dinţat Tatăl Său să le rostească. El şi cu Tatăl vorbire şi cuvânt. Cuvântul lui Crist­os se Său erau într-o măsură atât de mare una, încât referă la mesajul învăţăturii Sale. Vorbirea cuvintele pe care le-a rostit El au fost cuvin­ Lui se referă la cuvintele pe care le-a folosit tele lui Dumnezeu Tatăl. Domnul Isus L-a pentru a exprima adevărurile Sale. Dar ei n-au reprezentat în mod desăvârşit pe Tatăl Său, înţeles nici măcar vorbirea Sa. Când le-a când a trăit pe acest pământ. În contrast cu vorbit despre pâine, ei au crezut că Se referă El, iudeii făceau lucrurile pe care le-au învăţat doar la pâinea fizică. Când le-a vorbit despre de la tatăl lor. Domnul Isus nu S-a referit apă, ei n-au putut pricepe că ar putea fi vorba aici la propriu, la tatăl lor pământ­esc, ci la despre apa spiri­tuală. De ce n-au înţeles ei diavolul. vorbirea Sa? Pentru că nu puteau suferi învă- 8:39 Din nou iudeii susţin că sunt înru­diţi ţăturile Sale. cu Avraam, mândrindu-se cu faptul că 8:44 Acum Domnul Isus le spune pe faţă Avraam era tatăl lor. Dar Domnul Isus scoa- că diavolul este tatăl lor. Asta nu înseamnă te în evidenţă faptul că deşi erau sămân­ţa lui că s-au născut din diavolul în acelaşi mod în Avraam (v. 37), nu erau copiii lui. De obicei, care credincioşii se nasc din Dumnezeu, ci, copiii seamănă cu părinţii lor, în trăsă­turile mai degrabă, după cum s-a exprimat August­in, feţei, în modul de a umbla şi alte caracteristici. că erau copiii diavolului prin imitaţie. Ei ade- Dar viaţa lor era diferită de cea a lui Avraam. vereau legătura de înrudire cu diavolul prin Deşi erau urmaşi ai lui Avra­am, după trup, modul lor de viaţă. „Voi vreţi să împli­niţi moral ei erau copiii diavolu­lui. poftele tatălui vostru“ exprimă intenţia sau 8:40 Domnul le-a arătat apoi foarte clar pornirea inimii lor. prin ce se deosebesc ei de Avraam. Isus a Diavolul a fost de la început ucigaş. El i-a venit în lume spunându-le doar adevărul. Dar adus lui Adam şi întregii omeniri moar­tea. El ei s-au poticnit de învăţăturile Sale şi au încer- n-a fost doar ucigaş, ci şi mincinos. El n-a cat să-L ucidă. Avraam nu a făcut una ca stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. asta, ci s-a situat de partea adevărului şi a Ori de câte ori spune o min­ciună, el vorbeşte neprihănirii. din resursele sale. Minc­ iunile au format o 8:41 În cazul lor însă era limpede cine era parte integrantă a exist­enţei sale. El este min- tatăl lor, deoarece se purtau ca el. Ei făceau cinos şi tatăl minciun­ ii. Iudeii îl imitau pe faptele tatălui lor, diavolul. Iudeii L-au acuzat diavolul în aceste două moduri. Ei erau uci- poate pe Domnul că S-ar fi născut dintr-un gaşi, prin intenţia inimii lor de a-L ucide pe act desfrânat, dar mulţi cer­cetători ai Bibliei Fiul lui Dumnezeu şi erau mincinoşi, pentru susţin că termenul „desfrâ­nare“ din versetul 41 că afirmau că Dumnezeu este Tatăl lor. Ei se s-ar referi la idolatrie. Iudeii afirmau prin pretindeau oameni evlavioşi şi spirituali, dar aceasta că niciodată nu au comis adulter spiri- vieţile lor erau pline de răutate. tual, ci că ar fi fost întotdeauna fideli lui 8:45 Cei care se dedau la minciuni par să Dumnezeu – Singurul pe care Îl recunoşteau piardă capacitatea de a discerne adevărul. În de Tată. faţa acestor oameni stătea Domnul Isus, care 8:42 Domnul a demonstrat şubrezenia şi nu rostise decât adevărul, şi totuşi ei nu L-au falsitatea argumentului lor, amintindu-le că crezut, demonstrând prin aceasta caract­erul lor dacă L-ar fi iubit pe Dumnezeu, L-ar fi iubit adevărat, mânjit de răutate, după cum se expri- şi pe Cel pe care L-a trimis Dumnezeu. Este mă Lenski: o nebunie ca cineva să pretindă că-L iubeşte pe Dumnezeu şi în acelaşi timp să-L urască Când e pusă faţă în faţă cu adevărul, mintea corup- pe Domnul Isus Cristos. Isus a spus că a ieşit tă caută să găsească numai obiecţii, dar când e şi a venit de la Dumnezeu, cu alte cuvinte, că confruntată cu abateri de la adevăr, caută să găseas- este Fiul etern născut al lui Dumnezeu, că nu că motive pentru a accepta aceste abateri.30

338 Ioan 8:46 Numai Cristos, Fiul fără păcat al lui mulţi cred­incioşi în Domnul Isus mor în fiecare Dumnezeu, putea rosti vreodată cuvinte de zi, ci este o referire la moartea spirituală. genul acestora. Nu era om pe lume care să-L Domnul spune aici că cei care cred în El sunt poată dovedi vinovat de nici un singur pă­cat. izbăviţi de moartea veşnică şi că nu vor suferi În caracterul Lui nu se găsea nici o imperfec- chinurile iadului. ţiune; în toate căile Sale El era desăvârşit. El 8:52 Iudeii erau acum mai convinşi ca a rostit numai adevărul, şi totuşi ei nu L-au oricând că Isus este, în opinia lor, „nebun“. Ei crezut. I-au amintit că Avraam şi profeţii au murit 8:47 Dacă Îl iubeşte cineva pe Dumne­zeu, demult. Dar El afirmase că dacă păzeş­te cine- va auzi şi va asculta cuvintele lui Dumn­ezeu. va Cuvântul Lui, nu va gusta moartea. Cum Iudeii demonstrau, prin respingerea mesajului se pot împăca cele două afirmaţii? Mântuitorului, că nu erau ai lui Dumnezeu. 8:53 Ei şi-au dat seama că Domnul susţi- Reiese clar din versetul 47 că Domnul Isus ne că este mai mare decât Avraam şi prorocii. susţinea că rosteşte chiar cuvin­tele lui Or, Avraam n-a putut să-l izbăveas­că pe Dumnezeu. Nu există nici o posibili­tate de a nimeni de la moarte, după cum nici profeţii interpreta în alt fel aceste cuvinte. n-au putut face acest lucru. Totuşi în faţa lor 8:48 Din nou iudeii fac uz de cuvinte grele, era Unul care susţinea că poate să-i izbăvească abuzive, pentru că nu au fost în stare să răs- pe semenii Lui de la moarte, crezându-se, prin pundă în vreun alt fel la cuvintele Domnului aceasta, mai mare decât părinţii lor! Isus. Numindu-L samaritean, I-au aruncat o 8:54 Iudeii credeau că Isus căuta să-Şi insultă cu substrat etnic, terme­nul echivalând cu atragă atenţia oamenilor. Isus le-a amintit că afirmaţia că nu ar fi iudeu pur, ci un duşman acest lucru nu era adevărat. Tatăl era Cel care al Israelului. În plus, L-au acuzat că are demon, Îl cinstea, adică Însuşi Dumnezeu, pe care ei lăsând să se înţeleagă, prin aceasta că, în opinia pretindeau că-L iubeau şi-L slujeau. lor, El era nebun. Căci pentru ei numai un om 8:55 Iudeii au spus că Dumnezeu este care şi-a pierdut minţile poate face afirmaţiile Tatăl lor, dar în realitate ei nu-L cunoşteau. pe care le făcea Isus. Acum stăteau de vorbă cu Cel care Îl cunoş­ 8:49 Observaţi modul calm şi temperat în tea însă pe Dumnezeu Tatăl, fiind egal cu El. care le răspunde Isus duşmanilor Săi. Ei voiau ca Isus să nege că ar fi egal cu Învăţăturile Sale nu proveneau de la Unul care Tatăl, dar Domnul a precizat că dacă ar proce- era posedat de demon, ci de la Cel care căuta da aşa, ar fi un mincinos. El Îl cunoş­tea pe să-I dea cinste lui Dumnezeu Tatăl. Din aceas- Dumnezeu Tatăl şi asculta de cuvân­tul Său. tă cauză Îl dezonorau ei, nu pentru că ar fi 8:56 Întrucât iudeii ţineau cu orice preţ fost nebun, ci pentru că era total absorbit de să-l introducă pe Avraam în argument­aţia lor, interesele Tatălui Său din cer. Domnul le-a amintit că Avraam privise cu 8:50 Ei ar fi trebuit să ştie că El niciodată bucurie şi anticipare spre ziua lui Mesia, pe n-a căutat slava Sa personală. Tot ce făcea El care a şi văzut-o, prin credinţă, şi s-a bucurat era calcu­lat să aducă slavă Tatălui Său. Deşi – arătând prin aceasta că El este Cel pe care El i-a acuzat că Îl necinstesc, asta nu a însem- Îl aştepta Avraam. Credinţa lui Avraam s-a nat că urmărea propria Sa glorie. Apoi rezemat pe venirea lui Cristos. Domnul a adăugat cuvintele: „Este Unul care Când a văzut însă Avraam ziua lui Cris­ caută şi judecă“, fiind, evident, o refe­rire la tos? Poate că atunci când l-a dus pe Isaac pe Dumnezeu Însuşi. Dumnezeeu Tatăl avea să Muntele Moria, ca să-l jertfească ca jertfă de caute slava în favoarea preiubitului Său Fiu şi ardere adusă lui Dumnezeu. Întreaga dramă a avea să-i judece pe toţi cei care refuzau să-I morţii şi învierii lui Mesia s-a derulat atunci acorde această slavă. în faţa lui Avraam şi e posibil ca el să fi 8:51 Din nou, avem una din cele mai văzut, cu ochii credinţei, realitatea ei. Astfel, maiestuoase rostiri ale Domnului Isus, cu­vinte Domnul Isus a declarat că El este împlin­irea ce nu puteau fi rostite decât de cel ce era El tuturor profeţiilor din Vechiul Testa­ment cu Însuşi Dumnezeu. Cuvintele sunt precedate de privire la Mesia. binecunoscuta formulă de accentuare: „Ade­ 8:57 Din nou iudeii şi-au trădat neputin­ţa vărat, adevărat vă spun“. Isus a promis că de a înţelege adevărul divin. Isus spusese: dacă va păzi cineva cu­vântul Lui, persoana „Avraam s-a bucurat să vadă ziua Mea“, dar aceea nu va vedea niciodată moartea. Desigur, ei au răspuns ca şi când Domnul ar fi spus că nu poate fi vorba de moartea fizică, deoarece l-a văzut pe Avraam. Trebuie să se facă o

Ioan 339 diferenţiere foarte importantă în acest punct. comite acesta odată născut? Hotărât ei cre­deau Domnul Isus a susţinut că ocupă o poziţie că orbirea omului se datora existenţei păcatului mult mai mare decât cea a lui Avra­am. El era în familia acestuia. Dar noi ştim că nu tocmai Obiectul gândurilor şi nădejdilor lui Avraam, aşa stăteau lucrurile. Deşi, în ultimă instanţă care, prin credinţă, a anticipat şi a aşteptat ziua toate formele de boală, sufer­inţă şi moarte vin lui Cristos. în lumea aceasta ca urma­re a păcatului, nu Iudeii nu puteau pricepe acest lucru. După este adevărat că în absolut toate cazurile indi- socoteala lor, Isus nu avea nici cinci­zeci de ani. viduale orice suferinţă de care are cineva parte (În realitate, El avea doar vreo treizeci şi trei de s-ar datora exclusiv păcatelor pe care le-a ani la data aceea.) Or, cum e posibil ca El comis. să-L fi văzut pe Avraam? – s-au întrebat ei. 9:3 Isus nu a spus că omul respectiv sau 8:58 Domnul Isus face aici încă o afir­ părinţii acestuia nu au păcătuit. Mai degra­bă, maţie că El este Dumnezeu, spunând „Îna­ El a vrut să spună că orbirea lui nu se datora inte de a fi fost Avraam, Eu sunt“, iar nu am în mod nemijlocit păcatului din viaţa lor. fost! La prima vedere, cuvintele ar putea Dumnezeu îngăduise ca acest om să se nască însemna doar că L-a precedat pe Avraam, că orb pentru ca omul să poată deveni instru­ a existat înaintea lui. Dar, în realitate, Dom­nul mentul etalării măreţelor lucrări ale lui a făcut uz de Numele lui Dumnezeu: EU Dumnezeu. Înainte de a se fi născut acest SUNT. Domnul Isus locuise cu Dumnezeu om, Domnul Isus a ştiut că va reda vedere Tatăl din veşniciile veşniciilor, neexistând un acelor ochi nevăzători. timp anumit când să fi luat El fiinţă. Sau, 9:4 Mântuitorul Şi-a dat seama că El mai altfel spus, nu există timp în care El să nu fi avea vreo trei ani de lucrare publică până când exis­tat. De aceea a spus: „Înainte de a fi fost va fi răstignit. Fiecare clipă din acel interval Avraam, EU SUNT“. trebuia folosită la maximum în slujba lui 8:59 Imediat iudeii au încercat să-L omoare Dumnezeu, lucrând pentru El. Iată un om care pe Isus, dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din tem- se născuse orb. Domnul Isus trebuia să facă plu. Iudeii au înţeles exact ce a vrut să spună minunea de vindecare a orbului, chiar dacă era Isus prin afirmaţia: „Înainte de a fi fost Avraam, ziua de sabat, căci în curând avea să se sfâr- EU SUNT“. Negreşit El se pretindea a fi şească timpul lucrării Sale publice, când nu va Iehova! De aceea, au încercat să-L ucidă cu mai fi pe pământ. Găsim aici o gravă atenţio- pietre, pentru că aceasta era o blasfemie pentru nare la adresa tuturor credincioşilor, că „ziua“ ei. Ei nu erau dispuşi să accepte faptul că vieţii lor se scurge cu repeziciune şi că vine Mesia stătea în mijlocul lor. Ei nu puteau suferi noaptea, când niciodată nu-L vom mai putea ca El să domnească peste ei! sluji pe Domnul pe acest pământ. Prin urmare, I. Al şaselea semn: vindecarea orbului din să ne străduim să folosim timpul pe care ni l-a dăruit El, slujindu-L cu scumpătate. naştere (9:1-12) 9:5 Când Isus Se afla în lume, ca Om, El 9:1 Incidentul acesta a avut, probabil, loc era lumina lumii în mod nemijlocit, în chip pe când Isus părăsea zona templului sau poate special. Pe când mergea El din loc în loc, că s-a petrecut la câtva timp după evenimente- făcând minuni şi învăţându-i pe oameni, aceş- le din capitolul 8. Se consem­nează că omul tia vedeau lumina lumii chiar în faţa ochilor fusese orb din naştere pentru a se evidenţia lor. Domnul Isus este şi acum Lumi­na lumii starea sa deznădăjduită şi a se potenţa şi mai şi tuturor celor care vin la El li se promite că mult caracterul miraculos al vindecării sale. nu vor umbla în întuneric. Dar în versetul 9:2 Ucenicii au pus o întrebare cam ciuda- acesta Domnul S-a referit în mod special la tă, voind să ştie dacă omul era orb din pric­ina lucrarea Sa publică de pe pământ. păcatului său, sau a păcatului părinţ­ilor săi. 9:6 Nu ni se spune de ce a amestecat Isus Cum putea orbi el, din pricina păcatul­ui său, ţărâna cu saliva, aplicând acest amestec pe când, în realitate, s-a născut orb?! E posibil ochii orbului. Unii cred că orbul nu avea oare ca ei să fi crezut în vreo formă de pupile şi că Domnul le-a creat pe loc. Alţii au reîncarna­re? – acea concepţie potrivit căreia sugerat că atunci când le reda oamenilor sufletul unei persoane decedate revine pe ved­erea, Domnul întrebuinţa, de obicei, metode pământ în alt înveliş trupesc. Sau nu cumva dispreţuite de oameni; că recurgea la lucruri credeau că omul s-a născut orb din cauza slabe şi nesemnificative, pentru a-Şi aduce la păcatelor pe care Dumnezeu ştia că le va îndeplinire planurile. Tot aşa şi în zilele noas-

340 Ioan tre, Dumnezeu Se foloseşte de oameni făcuţi cu ochi buni această vindecare. din pulberea pământului. 9:14 Isus făcuse minunea în ziua de 9:7 Domnul a făcut apel la credinţa orbu- sabat. Veşnic cârtitorii farisei nu înţelegeau că lui, spunându-i să se ducă şi să se spele în Dumnezeu nu interzisese niciodată săvârş­irea scăldătoarea Siloam. Deşi era orb, ştia pro­ba­bil unor acte de milostenie în ziua de sabat. unde se află scăldătoarea şi putea în­deplini 9:15 Omul vindecat a avut încă un prilej porunca Domnului. Scriptura preciz­ează că de a-L vesti pe Isus. Când faris­ eii l-au între- Siloam înseamnă Trimis. Poate că este o bat din nou cum şi-a căpătat vederea, omul a referire la Mesia (Cel „Trimis“). Cel care povestit încă o dată, în cuvinte simp­le, cum făcea această minune era Cel pe care s-au petrecut lucrurile. În relatarea sa, omul a Dumnezeu Tatăl Îl trimisese în lume. Orbul omis numele lui Isus, poate nu pentru că se s-a dus şi s-a spălat în scăldă­toare. Nu e pro- temea, ci pentru că era convins că toţi ştiau priu să spunem că i s-a redat vederea, cine a săvârşit această faptă ne­mai­pomenită. de­oarece nu văzuse niciodată până atunci. Între timp, Domnul Isus ajunsese să fie cunos- Minunea a fost instantanee, omul putând dintr- cut foarte bine între locuitorii Ierusalimului. o dată să vadă. Ce surpriză minunată trebuie 9:16 În acest punct se iscă o altă dezba­ să fi fost pentru el să privească, pentru prima tere cu privire la identitatea lui Isus. Unii din oară, lumea în care trăia! farisei susţineau că Isus nu poate fi un Om 9:8, 9 Vecinii omului au fost uimiţi şi nu al lui Dumnezeu, deoarece ar fi călcat sabatul. le venea să creadă că este acelaşi om, care Alţii considerau că un păcătos nu poate face stătuse vreme îndelungată şi cerşise. (Tot aşa asemenea minuni. De regulă Isus stârnea ase- ar trebui să fie ori de câte ori este mântuit menea deosebiri de vederi în rândurile oame- cineva. Vecinii noştri ar trebui să sesizeze dife- nilor, care erau astfel puşi în situaţia de a renţa în felul nostru de trai.) Unii insist­au că alege de partea cui se situează: sunt ei pentru este acelaşi om. Alţii, neştiind ce să creadă, Isus, sau împotriva Lui? recunoşteau doar că omul vindecat seamănă 9:17 Fariseii l-au întrebat pe omul care cu cel orb. Dar tămăduitul a spulbe­rat orice fusese orb ce credea despre Isus. Acesta încă îndoieli cu privire la faptul că era una şi ace- nu-şi dădea seama că Isus este Dumnezeu. eaşi persoană, afirmând sus şi tare că el este Dar credinţa lui a crescut atât de mult încât el cel ce se născuse orb. a fost acum gata să recunoască că Isus este 9:10 Ori de câte ori Isus făcea o minune, un profet. El credea că Cel ce i-a dat vedere aceasta stârnea tot felul de întrebări în inim­ ile a fost trimis de Dumnezeu şi propovăduieşte oamenilor. Adesea întrebările acestea îi dădeau un mesaj divin. prilejul credinciosului să depună mărturie pen- 9:18, 19 Mulţi dintre iudei se încăpăţân­au tru Domnul. Vedem şi aici cum oa­menii îl să creadă că nu s-a săvârşit nici o minu­ne. Şi întreabă pe orbul vindecat cum s-au petrecut astfel i-au chemat pe părinţii omului, să vadă lucrurile. ce vor spune aceştia. 9:11 Mărturia lui a fost simplă, dar con- Cine ar fi mai în măsură să confirme că vingătoare. El s-a rezumat la consemna­rea un copil s-a născut lipsit de vedere? Negreşit faptelor vindecării sale, atribuind meri­tele vin- mărturia lor va pune capăt controversei. Şi decării sale Celui care a făcut minun­ea. La astfel fariseii i-au întrebat dacă acesta este fiul ora aceea orbul încă nu-şi dădea seama cine lor şi cum şi-a primit vederea. este Domnul Isus, referindu-se la El doar cu 9:20, 21 Mărturia părinţilor lui a fost foarte cuvintele: „un om numit Isus“. Dar mai târ- pozitivă. Da, acesta era fiul lor, pentru care ziu înţelegerea omului a crescut, el ajungând vărsaseră atâtea lacrimi de durere, din pricina să cunoască cine este Isus. faptului că nu văzuse niciodată. 9:12 Când Îl vestim pe Dom­nul Isus Mai departe ei au refuzat să se aventure­ Cristos, adesea trezim în inimile oamenilor ze, spunând că nu ştiu cum i-a fost dată dorinţa de a ajunge să-L cunoască şi ei. ve­derea sau cine a făcut acest lucru. Astfel J. Opoziţia crescândă a iudeilor (9:13-41) părinţii tămăduitului i-au trimis pe farisei 9:13 Cuprinşi, după câte se pare, de un înapoi la fiul lor, care putea să spună el entuziasm sincer pentru minunea săvârşită, unii însuşi ce s-a întâmplat. dintre iudei l-au adus pe orbul vindecat la 9:22, 23 Versetul 22 explică timiditatea farisei, uitând că liderii religioşi nu vor privi părinţilor. Aceştia auziseră că oricine va măr- turisi că Isus este Mesia va fi dat afară din

Ioan 341 sinagogă. Excomunicarea era o chestiu­ne mare virtute posibilă. foarte gravă pentru orice iudeu. Părinţii omului 9:29 Fariseii au spus că Dumnezeu i-a nu erau gata să plătească un preţ atât de mare, vorbit lui Moise, dar ei au vorbit pe un ton care le-ar fi adus pierderea mijloac­elor de peiorativ despre Isus. Dacă ar fi crezut în scri- întreţinere şi a tuturor privilegiilor care însoţesc erile lui Moise, L-ar fi acceptat pe Isus ca religia iudaică. Domn şi Mântuitor al lor. În plus, dacă ar fi Aşadar, de frica conducătorilor iudei, părin- chibzuit puţin, şi-ar fi dat seama că Moise nu ţii au pasat mărturia înapoi la fiul lor. vindecase nici un orb din naştere. Unul mai 9:24 „Dă slavă lui Dumnezeu!“ ar putea mare decât Moise era în mijlocul lor dar ei avea două înţelesuri: mai întâi, ar putea fi un nu-şi dădeau seama de acest lucru. fel de jurământ. Poate fariseii au vrut să zică: 9:30 Sarcasmul omului a început acum „Haide, spune adevărul! Noi ştim că omul să-i usture, mai ales că fariseii nu se aşteptau acesta este un păcătos“. Sau poate că fariseii ca el să reacţioneze aşa. În realitate, omul cereau ca oamenii să dea lui Dumnezeu slavă părea să le spună: „Voi sunteţi dregătorii pentru minunea săvârşită, refuzându-I lui Isus Israelului. Sunteţi dascălii poporului iudeu. Dar vreun merit, pe motiv că El ar fi, în opinia iată că în mijlocul vostru stă un Om care are fariseilor, un om păcătos. puterea de a da orbilor vederea şi voi nu ştiţi 9:25 Orice făceau, fariseii se loveau nu- de unde este. Ruşine să vă fie!“ mai de eşecuri. Ori de câte ori încercau să-L 9:31 Orbul vindecat prindea tot mai mult discre­diteze pe Domnul Isus, Îi aduceau, fără curaj, în mărturia lui, pe măsură ce creştea să vrea, şi mai multă cinste. Ce minu­nată a credinţa lui. El le-a amintit faris­ei­­lor de prin- fost mărturia omului! El nu ştia prea multe cipiul general, potrivit căruia Dumne­zeu nu des­pre Persoana lui Isus, dar un lucru ştia: că îi ascultă pe păcătoşi, după cum nu face odată era orb, dar acum vede. Era o mărturie minuni prin intermediul lor. Dumnezeu nu îi pe care n-o putea tăgă­dui nimeni. aprobă pe cei răi şi nu acordă unor astfel de Tot aşa este şi în cazul celor care s-au oameni puterea de a săvârşi lucrări măreţe. născut din nou. Lumea poate să se îndoiască Pe de altă parte, cei care se închină lui şi să râdă de noi, dar nimeni nu va putea Dum­nezeu au parte de împuternicirea şi tăgădui mărturia noastră, când vom spune că recomand­area lui Dumnez­eu, fiind asiguraţi odată eram pierduţi, dar acum am fost salvaţi de apro­barea Lui. prin harul lui Dumnezeu. 9:32, 33 Omul acesta şi-a dat seama că 9:26, 27 Ei au început din nou să-l des­ este prima persoană din întreaga istorie a coasă, cerându-i să povestească în amănunt omenirii care s-a născut orb şi a căpătat cum s-au întâmplat lucrurile. Numai că cel ve­derea. El nu putea pricepe cum e posibil ca vindecat era de acum de-a dreptul enervat de fariseii să fie martorii unui miracol atât de atâta hărţuială. Astfel el le-a amintit că deja mare, şi totuşi să bage de vină Persoanei care le-a spus cum s-a întâmplat minunea, dar ei l-a înfăptuit. n-au ascultat. De ce mai vor atunci să audă Dacă Domnul Isus nu ar fi venit de la din nou istoria? Doreau oare să devină şi ei Dumnezeu, nu ar fi putut niciodată săvârşi o ucenici ai lui Isus? – întrebare rostită, evident, minune de asemenea anvergură. pe un ton sarcastic, căci omul vinde­cat ştia 9:34 Din nou, fariseii au recurs la insulte, foarte bine că fariseii Îl urau pe Isus şi nu insinuând că orbirea omului acestuia s-ar fi aveau nici o intenţie de a-L urma. datorat direct păcatelor sale. Cine era el de-şi 9:28 E cunoscută tactica folosită de unii permitea să-i înveţe pe ei?! Adevărul e că avea avocaţi, care, atunci când nu dispun de argu- tot dreptul să-i înveţe, întrucât, cum arată Ryle: mente solide în favoarea clientului lor, recurg „Învăţătura Duhului Sfânt poate fi găsită, mai la tehnica intimidării şi încolţirii reclamantului. des, la oamenii cu un statut umil în viaţă, decât Aici avem un caz similar: în pofida tutur­or printre oamenii învăţaţi ai lumii şi între cei sforţărilor lor, fariseii n-au reuşit să zdruncine suspuşi“. Când se spune că l-au dat afară, asta mărturia orbului vindecat şi atunci au început înseamnă probabil mai mult decât faptul că a să împroaşte cu insulte. L-au acuzat că este fost alungat din templu. Probabil că l-au exco- ucenic al lui Isus, ca şi când asta ar fi fost municat din relig­ia iudaică. Dar pe ce temeiuri cea mai mare crimă de pe lume pe care ar fi au făcut asta? Un orb din naştere a primit putut-o comite! Apoi au spus că ei sunt uceni- vede­rea în ziua de sabat. Pentru că refuza să-L cii lui Moise, ca şi când aceasta ar fi cea mai vorbeas­că de rău pe Cel care săvârşise minu-

342 Ioan nea, omul a fost excomu­nicat. 9:40 Unii din farisei şi-au dat seama că 9:35 Isus l-a căutat, în acest punct, pe Domnul Isus Se referă la ei şi la orbirea lor. omul vindecat – de parcă ar fi vrut să spună: Deci au venit la El şi L-au întrebat, cu neru­ „Ei nu te vreau, dar Eu te primesc“. Cei ce şinare, dacă nu cumva ar insinua că şi ei sunt sunt daţi afară din pricina lui Isus nu pierd orbi! Şi, bineînţeles, aşteptau ca răspunsul la nimic, ci câştigă o mare binecuvântare, bucu- întrebarea lor să fie negativ. rându-se de bucuria aleasă de a fi pri­miţi per- 9:41 Răspunsul Domnului ar putea fi sonal de Domnul Isus, care îi copleş­eşte cu parafrazat cam aşa: „Dacă recunoaşteţi că prezenţa şi părtăşia Sa. Observaţi cum l-a con- sunteţi orbi şi păcătoşi şi că aveţi trebuinţă dus Isus pe om, pas cu pas, la credinţa în El, de un Mântuitor, atunci vi se pot ierta păca­ ajutându-l să vadă că Domnul Isus este Fiul tele şi puteţi fi mântuiţi. Dar voi susţineţi că lui Dumnezeu! El i-a pus doar o întrebare nu aveţi trebuinţă de nimic şi vă pretindeţi simplă: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“31 neprihăniţi şi lipsiţi de păcat. Prin urmare, nu există iertare pentru păcatele voastre“. 9:36 Deşi a căpătat vederea fizică, omul Cuvintele Domnului Isus: „N-aţi avea pă­cat“ avea încă nevoie de vedere spirituală. Aşa se nu înseamnă că ar fi fost total lipsiţi de face că-L întreabă pe Domnul cine este Fiul păcat. Ceea ce a vrut El să spună este că, lui Dumnezeu, ca să poată crede în El. Ter­ prin comparaţie cu cealaltă situaţie, ei ar fi menul „Doamne“ cu care I se adresează orbul fost fără păcat. Dacă şi-ar fi recunoscut sta- vindecat este în textul original „Dom­nule“. rea de orbire, care îi împiedica să-L recu­ 9:37 Isus S-a prezentat acum pe Sine omu- noască pe Mesia, atunci păcatul lor ar fi fost lui ca Fiul lui Dumnezeu, arătându-i că nu un mai nimic, în comparaţie cu păcatul enorm om oarecare i-a dat vederea, săvârşind o lucrare de a susţine că văd, când, în realitate, nu cu neputinţă de înfăptuit de un simplu om, ci erau în stare să recunoască în El pe Fiul lui Fiul lui Dumnezeu, Cel pe care-L vedea în faţa Dum­nezeu. Lui şi Care stătea de vorbă cu el. K. Isus, uşa oilor (10:1-10) 9:38 În acest moment, cu minunată sim- 10:1 Versetele acestea au legătură directă plitate, omul nostru şi-a pus încrederea în cu ultima parte a capito­lului 9. Acolo Dom­nul Domnul Isus, proster­nându-I-se şi închinân­du- Isus Se adresase fariseilor, care se pretind­eau I-se. El era acum nu doar un om vindecat, ci păstorii de drept ai poporului Israel. La ei Se şi un suflet mântuit. Ce zi măreaţă trebuie să referă Domnul aici. Caracter­ul solemn al spu- fi fost aceasta în viaţa lui, când a primit atât selor Domnului este indicat din nou de bine- vederea fizică, cât şi pe cea spirituală! cunoscuta expres­ie: „Adevăr­ at, adevăr­ at vă Observaţi că orbul vindecat nu s-a închi­nat spun“. Domnului până nu a ştiut că Isus este Fiul lui Staulul oilor era adăpostul împrejmuit de Dumnezeu. Fiind un iudeu inteligent, nu era un gard în care stăteau oile în timpul nopţii, dispus să se închine în faţa nimănui, dacă având o deschizătu­ră sau strungă ce ţinea loc acesta nu era decât un simplu om. Dar de de uşă. Aici păstorul se referă la poporul îndată ce a aflat că Cel care l-a vindecat este evreu. Dumnezeu Fiul, I s-a închinat – nu pentru Mulţi au venit la poporul evreu, decla­rându- ceea ce i-a făcut, ci conştient acum de adevă- se conducători spirituali şi călăuze – cristoşi rata identitate a Domnului Isus. falşi care nu au venit pe calea pe care prezisese 9:39 La prima vedere, versetul acesta ar Vechiul Testament că va veni Mesia, ci au sărit părea să contrazică textul de la Ioan 3:17: gardul prin alt loc. Ei s-au înfăţi­şat Israelului „Căci Dumnezeu nu Şi-a trimis Fiul în lume într-o manieră proprie, aleasă de ei înşişi. ca să condamne lumea“. Dar, în realitate, nu Oamenii aceştia nu erau păstorii adevăraţi, ci este nici o contradicţie aici. Scopul venirii lui hoţi şi tâlhari. Hoţi sunt cei care îşi însuşesc Cristos în lume nu a fost acela de a judec­a, ci ceea ce nu le aparţine, iar tâlharii sunt cei ce de a mântui. Cu toate acestea, judec­ata este recurg la violenţă în co­miterea furturilor lor. rezultatul inevitabil pentru toţi cei care refuză Fariseii erau hoţi şi tâlhari. Ei încercau să dom- să-L primească. nească peste iudei, dar apoi îşi dădeau toate Propovăduirea Evangheliei are două efecte: strădu­inţele pentru a-i împie­dica să-L accepte Cei care recunosc că nu văd primesc vederea. pe Mesia cel adevărat. Ei îi persecutau pe cei Dar cei care susţin cu încăpăţânare că văd ce-L urmau pe Isus şi, în final, aveau să-L dea perfect, fără să-L aibă pe Domnul Isus, sunt con­firmaţi în orbirea lor.

Ioan 343 la moarte pe Isus. oaia să recunoască vocea adevăratului păst­or o 10:2 Versetul 2 se referă chiar la Isus, care ajută, în acelaşi timp, şi să fugă de un străin. a venit la oile pierdute ale casei lui Israel. El Străinii erau fariseii şi ceilalţi lideri ai poporu- a fost adevăratul păstor al oilor. El a intrat pe lui evreu, cei care nu se interesau de oi, ci uşă, adică venirea Sa a avut loc conform pro- doar de interesele lor personale – aşa cum feţiilor Vechiului Testament cu privire la reiese din cazul vindecării orbului, care a Mesia. El nu a fost un Mântuitor autoimpus recunos­cut vocea Domnului Isus, dar a sesizat sau autoproclamat, ci a venit în ascultare depli- că fariseii sunt străini. Prin urmare, a refuzat nă de voia Tatălui Său, împli­nind toate condi- să li se supună, chiar dacă asta i-a atras exco­ ţiile. munica­rea. 10:3 Există o mare diversitate de păreri cu 10:6 Se afirmă limpede aici că Isus a folo- privire la identitatea portarului din acest ver- sit această ilustraţie în cazul fariseilor, dar ei set. Unii cred că expresia se referă la profeţii n-au înţeles despre ce le vorbea – pentru fap- Vechiului Testament, care au prezis venirea lui tul că nu erau oi adevărate. Dacă ar fi fost, ar Cristos. Alţii cred că se referă la Ioan fi auzit glasul Lui şi L-ar fi urmat. Botezătorul, întrucât el a fost predece­sorul 10:7 Isus deci a recurs la o altă ilustraţie, Păstorului. Iar alţii sunt convinşi că portarul în care n-a mai vorbit despre uşa staulului, din din acest verset este Duhul Sfânt, care deschi- versetul 2, ci S-a prezentat pe Sine ca fiind de uşa pentru ca Isus să poată intra în inimile uşa oilor. Nu se mai punea problema de a şi vieţile oamenilor. intra în staulul Israelului, ci acum ni se prezin- Oile au auzit glasul păstorului. Ele au tă imaginea oilor alese din Israel ieşind din recunoscut vocea unică a adevăratului păs­tor. iudaism şi venind la Cristos, uşa. După cum oile fizice îşi recunosc păsto­rul, tot 10:8 Alţii veniseră înainte de Cristos, aşa au fost unii printre iudei care L-au recu- pretinzând că sunt investiţi cu autoritate şi noscut pe Mesia când S-a arătat El. De la un poziţie înaltă. Dar oile alese ale Israelului capăt la altul al Evanghel­iei, L-au auzit pe nu au auzit glasul acestora, deoarece ştiau Păstor chemându-Şi oile pe nume. El i-a che- că oamenii aceştia îşi arogau drepturi care mat pe câţiva ucenici în capitolul 1, iar aceştia nu le aparţineau. au auzit glasul Lui şi au răspuns. El i-a che- 10:9 Versetul 9 este unul din acele ver­sete mat pe orbi în capitolul 9. Domnul Isus conti- de o simplitate extraordinară, putând fi înţeles nuă să-i cheme pe cei care voiesc să-L pri- de orice elev de la şcoala duminicală, şi totuşi mească de Mântuitor şi această chemare este având o profunzime imposibil de epuizat, chiar personală şi individua­lă. de cei mai mari învăţaţi. Crist­os este uşa. Sintagma şi le scoate afară se referă, pro- Creştinismul nu este un crez sau o biserică, ci babil, la faptul că Domnul Isus i-a condus pe o Persoană: Domnul Isus Cris­tos. „Dacă intră cei care I-au auzit glasul afară din staulul cineva prin Mine“. Mânt­uirea se poate primi Israelului, unde stătuseră încorsetaţi şi înc­hişi, doar prin Cristos. Botez­ul nu mântuie, nici sub lipsa de libertate a legii. Domnul Isus Îşi Cina Domnului. Noi trebuie să intrăm prin conduce oile la libertatea harului Său. În ulti- Cristos şi prin puterea pe care o dă El. mul capitol iudeii îl alungaseră pe om din Invitaţia este adresată tutur­or. Cristos este sinagogă. Procedând aşa, ei contribu­iseră, fără Mântuitorul evreilor şi al neevreilor să-şi dea seama, la bunul mers al lucrării (Neamurilor), deopotrivă. Dar pentru a fi mân- Domnului. tuit cineva, trebuie să intre. Trebuie să-L pri- 10:4 Când adevăratul păstor îşi scoate oile, mească pe Cristos prin cred­inţă. Este o acţiune el nu le mână din urmă, ci le conduce, situân- personală, fără de care nu există mântuire. Cei du-se în faţa lor. El nu le cere să se ducă în care intră sunt mântuiţi de pedeapsa, puterea nici un loc în care El Însuşi să nu fi fost mai şi, în cele din urmă, de prezenţa păcatului. întîi. El stă mereu în faţa oilor, ca Mântuitor După ce au fost mântuiţi, aceştia intră şi al lor, Călăuză şi Pildă de urmat. Cei care iasă. Probabil asta se referă la faptul că intră sunt adevăratele oi ale lui Cristos Îl urmează. în prezenţa lui Dumnezeu, prin credinţă, ca să Ei nu devin oi prin faptul că-I urmează pilda, se închine, şi apoi ies în lume, ca să-L ves- ci prin naşterea din nou. Apoi, după ce au tească pe Domnul. Cei care intră găsesc păşu- fost mântuiţi, ei doresc să meargă oriunde îi ne. Cristos nu este doar Mântuitorul şi Cel conduce El. care dă libertate, ci şi Susţinătorul şi 10:5 Acelaşi instinct care face posibil ca Împlinitorul. Oile Sale găsesc păşune în

344 Ioan Cuvântul lui Dumnezeu. ră la relaţia intimă ce există între El şi oile 10:10 Hoţul nu vine decât să fure, să Sale. El îi cunoaşte pe ai Săi şi ai Săi Îl înjunghie şi să distrugă. El vine pentru a-şi cunosc – ce adevăr minunat! împlini scopuri absolut egoiste. Pentru a-şi 10:15 Mult mai bine ar fi fost dacă acest realiza scopurile, e pregătit chiar să ucidă oile. verset nu ar fi fost despărţit de cel precedent, Dar Domnul Isus nu vine în inima omului cu ci ambele să fi fost redate împreună, ca o nici un motiv egoist. El vine ca să dea, nu ca singură frază: „...şi Eu Îmi cunosc oile şi sunt să primească. El vine pentru ca oamenii să cunoscut de cele care sunt ale Mele, după aibă viaţă şi s-o aibă din bel­şug. Noi primim cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi Eu Îl viaţă în clipa în care Îl primim pe El ca cunosc pe Tatăl“. Glorios adevăr! Domnul a Mântuitor. După ce am fost mântuiţi însă con- asemuit relaţia dintre El şi oi cu aceea dintre statăm că există diverse grade de bucurie în El şi Tatăl. Aceeaşi unire, co­muniune, părtăşie, viaţa aceasta. Cu cât ne predăm mai mult intimitate şi cunoaştere care există între Tatăl Duhului Sfânt, cu atât mai mult ne bucurăm şi Fiul există şi între Păstor şi oile Sale. „Şi de viaţa ce ne-a fost dăruit­ă. În acest caz, nu Eu Îmi dau viaţa pentru oi,“ a spus El. Din vom avea doar viaţă, ci o vom avea mai din nou, întâlnim aici una din num­ eroasele decla- belşug, (cum e redat acest verset în ediţia raţii ale Domnului Isus, din care reiese că El engleză, n.tr.). aştepta bucuros clipa când va muri pe cruce, ca Înlocuitor pentru păcă­toşi. L. Isus, Bunul Păstor (10:11-18) 10:16 Versetul 16 constituie cheia înţele­ 10:11 Domnul Isus a folosit frecvent sin- gerii întregului capitol. Celelalte oi la care Se tagma „Eu sunt“, care constituie unul din referă Domnul aici sunt Neamurile (neevreii). numele sau titlurile Dumnezeirii. De fiecare Venirea Sa în lume a fost legată în special de dată când folosea acest titlu declara că este oile Israelului, dar El a avut în vedere şi mân- egal cu Dumnezeu Tatăl. Aici s-a prezentat pe tuirea neamurilor. Oile Neam­ uri nu făceau Sine ca fiind păstorul cel bun, care Şi-a dat parte din staulul iudaic. Dar iubirea şi compa- viaţa pentru oi. În mod obişn­uit, oilor li s-ar siunea inimii Domnului Isus le-a cuprins şi pe cere să-şi dea viaţa pentru păstor. Dar Domnul aceste oi, El aflându-se sub imperativul divin Isus a murit pentru oi. de a le aduce la Sine. El ştia că acestea vor fi mai dispuse decât evreii să-I audă glasul. Când sângele curgea şiroaie, În ultima parte a acestui verset observăm importanta tranziţie de la staulul iudaismului Păstorul, împins de milă, Se-aşeză la turma creştinis­mului. Versetul acesta ne oferă o avanpremieră a faptului că în Cristos, Între mine şi duşman, iudeii şi Neamurile vor fi una şi că deosebir­ile anterioare dintre aceştia vor dispare. De bună voie, murind în locul nostru. 10:17 În versetele 17 şi 18, Domnul Isus a explicat ce va face El pentru a-i aduce şi pe — Thomas Kelly iudeii aleşi şi pe Neamuri la El. El privea cu anticipaţie şi bucurie clipa morţii, îngro­pării şi 10:12 Cel plătit se referă la un argat, care învierii Sale. Cuvintele acestea ar fi total lipsi- are grijă de oi în schimbul unei remu­neraţii. te de sens, dacă Domnul nu ar vorbi aici Fariseii erau argaţi. Pe ei nu-i intere­sau oame- decât din postura unui om oarecar­e. El spune nii decât în măsura în care aceasta le putea că Îşi va da viaţa şi că o va lua din nou, prin aduce venituri. Pentru că oile nu sunt ale lui, puterea Sa. Or, acest lucru a putut să-L facă argatul va fugi când se iveşte un pericol, pentru că a fost şi este Dumn­ezeu. Tatăl L-a lăsând oile pradă lupu­lui. iubit pe Domnul Isus, din pricina faptului că a 10:13 Tot ceea ce facem reflectă ceea ce fost gata să moară şi să învie, pentru ca oile suntem. Argatul a slujit pentru bani şi nu i-a pierdute să poată fi mântuite. păsat de oi, ţinând mai mult la bunăstarea lui, 10:18 Nimeni nu putea să-I ia viaţa decât la cea a oilor. Există mulţi argaţi în Domnului Isus. El este Dumnezeu, deci este bi­serica din timpul nostru – oameni care se mai mare decât toate comploturile urzite de fac păstori sau preoţi pentru a-şi asigura o creaturile Sale împotriva Sa. El avea putere în meserie comodă, dar care nu sunt pătrunşi de El Însuşi să-Şi dea viaţa şi avea putere s-o ia dragoste adevărată pentru oile lui Dumne­zeu. înapoi. Dar oare nu L-au omorât oam­ enii pe 10:14 Din nou Domnul Se numeşte bunul păstor. Bun (în greacă, kalos) îns­eamnă aici „ideal, vrednic, ales, excelent“. Desigur, El întruneşte toate aceste calităţi. Apoi El Se refe-

Ioan 345 Domnul Isus? Ba da, L-au omo­rât, aşa cum iarnă – nu numai calendaristic, ci şi spiritu­al. se arată clar la Fapte 2:23 şi la 1 Tesal­on­iceni 10:23, 24 Lucrarea publică a Domnului se 2:15. Domnul Isus le-a îngăd­uit să facă acest apropia de sfârşit, iar El urma să demon­streze lucru, acesta fiind un exemp­lu al puterii Sale totala Sa consacrare faţă de Dumnezeu Tatăl, de a-Şi da viaţa. Mai mult, la Ioan 19:30 se prin moartea Sa pe cruce. Pridvorul lui spune că Şi-a dat Duhul, ca act al propriei Solomon era acoperit şi se afla în ime­diata Sale puteri şi voinţe. apropiere a templului lui Irod. Negreşit iudeii „Porunca aceasta am primit-o de la Tatăl se vor fi adunat în jurul Domnului, când S-a Meu“, a spus El. Tatăl Îi încredinţase aflat El în această zonă. Domnului sarcina de a-Şi da viaţa şi de a Iudeii deci L-au înconjurat şi I-au zis: învia apoi din morţi. Moartea şi învierea Sa „Până când ne tot ţii sufletele în încordar­ e? au fost acţiuni esenţiale pentru împlinirea voii Dacă eşti Cristosul, spune-ne-o pe faţă“. şi planului Tatălui. Prin urmare, El a fost 10:25, 26 Din nou, Isus le-a amintit de ascultător până la moarte şi a înviat a treia zi, cuvintele şi faptele Sale, cum le spusese de după Scripturi. atâtea ori în trecut că El este Mesia şi le ară- M. Dezbinarea ivită între iudei (10:19-21) tase că minunile Sale au demonstrat pe deplin 10:19 Cuvintele Domnului Isus au pro­ identitatea Sa. Iarăşi Isus le aminteşte iu­deilor vocat o dezbinare între iudei. Intrarea lui că a săvârşit minunile Sale prin autoritatea Cristos în lume, în casele lor şi în inimile lor Tatălui Său şi pentru slava Tatăl­ui Său. produce o sabie, mai degrabă decât pace. Procedând aşa, El a arătat că este Cel pe care Numai atunci când oamenii Îl primesc ca Tatăl L-a trimis în lume. Domn şi Mântuitor vor ajunge să cunoască Refuzul lor de a-L primi pe Mesia a pacea lui Dumnezeu. de­mon­strat că ei nu erau oile Sale. Dacă ar fi 10:20, 21 Domnul Isus a fost singurul Om fost puşi deoparte ca unii care Îi aparţin, atunci desăvârşit care a trăit vreodată. El nicio­dată nu ar fi demonstrat o dorinţă de a crede în El. a rostit nici un cuvânt greşit şi nu a săvârşit 10:27 Versetele care urmează demons­trează nici o faptă rea. Dar inima omului a fost atât în termeni de netăgăduit că nici o oaie adevă- de depravată, încât atunci când a venit El, rată a lui Cristos nu va pieri niciod­ată. rostind cuvinte pline de dragoste şi înţe­ Siguranţa eternă a credinciosului este o realita- lepciune, oamenii au spus că e stăpânit de te slăvită. Cei care sunt oi adevărate ale lui demon, că e nebun şi că nu merită să fie Cristos aud glasul Lui. Îl aud atunci când se ascultat, înregistrând astfel o pată neagră în vesteşte Evanghelia şi răspund, crezând în El. analele omenirii. Nu toţi au procedat însă aşa. După aceea aud glasul Lui zi de zi şi ascultă Au existat unii care au recunoscut în cuvintele de Cuvântul Lui. Domnul Isus Îşi cunoaşte şi lucrările Domnului roade ale unei Persoane oile sale. Le cunoaşte pe fiecare, pe nume. bune, afirmând că un demoniz­at nu ar putea Nici una din ele nu va scăpa atenţiei Sale. deschide ochii orbilor. Nici una nu se va pierde din neglijenţă sau N. Isus a demonstrat că este Cristosul prin nebăgare de seamă. Oile lui Cristos Îl urmea- ză, mai întâi prin faptul că-şi exercită credinţa faptele Sale (10:22-39) în El, şi apoi prin faptul că umblă cu El în 10:22 În acest punct firul naraţiunii se ascultare. întrerupe. Domnul Isus nu Se mai adresează 10:28 Cristos le dă viaţă veşnică oilor fariseilor, ci iudeilor în general. Nu ştim ce Sale. Asta înseamnă viaţă care nu se va termi- interval de timp s-a scurs între versetul 21 şi na niciodată. Viaţa aceasta nu depinde de 22. E demn de remarcat faptul că versetul purtarea lor. Este viaţă veşnică – nes­fârşită, acesta este singurul loc din Biblie unde se eternă. Dar viaţa veşnică este şi o viaţă de pomeneşte de Sărbătoarea Înnoirii sau a calitate. Este însăşi viaţa Domn­ului Isus. Este Dedicării, numită în ebraică Hanukkah. În o viaţă care-i conferă posesorului capacitatea general se crede că această sărbătoare a fost de a se bucura de lucrurile lui Dumnezeu, aici instituită de Iuda Macabeul, cu ocazia rede­ pe pământ, şi o viaţă care va fi pe deplin dicării (înnoirii) templului, după ce fusese dis- satisfăcă­toare în patria noastră cerească. Fiţi trus de Antioh Epifanul în 165 î.Cr. Era o atenţi la cuvintele care urmea­ză: „Ni­cio­dată32 sărbătoa­re anuală, instituită de poporul evreu, nu vor pieri“. Dacă ar putea să piară vreuna nefă­când parte din sărbătorile Domnului. Era din oi, atunci Domnul Isus ar putea fi acuzat că nu Şi-a ţinut promi­siun­ea; or, ştim că acest

346 Ioan lucru este cu nepu­tinţ­ă. Isus Cristos este fapte i-a înfuriat atât de mult, de vor să-L Dumnezeu şi nu poate greşi. El a promis în omoare cu pietre. versetul acesta că nici o oaie de a Sa nu va 10:33 Iudeii au negat că doresc să-L ucidă petrece veşnicia în iad. pentru vreuna din minunile Sale. Mai degrabă, Să însemne oare aceasta că cineva poate fi au susţinut ei, voiau să-L omoare pentru că ar mântuit, trăindu-şi apoi viaţa cum doreşte el? fi hulit, pretinzându-Se egal cu Dumnezeu Poate el fi mântuit, continuând apoi să tră­iască Tatăl. Ei au refuzat să creadă că Domnul Isus în plăcerile acestei lumi? Nicidecum, căci el este mai mult decât un simplu om. Dar Şi-au nu-şi va mai găsi nici o plăcere în aceste dat seama că, în mod evident, El S-a declarat lucruri. El sau ea vor dori să-şi urme­ze Păsto­ egal cu Dumnezeu. Or, ei n-au putut suferi rul. Noi nu trăim viaţa creştină pentru a deve- una ca asta. ni creştini sau pentru a ne păstra mântu­irea. 10:34 Aici Domnul Isus le-a citat iudeil­or Noi trăim viaţa creştină pentru că sunt­em versetul 6 din Psalmul 82, numind cuvint­ele creştini. Noi dorim să trăim o viaţă sfântă nu acestea drept parte din Lege. Cu alte cuvinte, de teama că ne-am putea pierde mântuirea, ci au fost luate din Vechiul Testa­ment pe care ei din recunoştinţa pe care o purtăm Aceluia care l-au recunoscut ca fiind Cuvântul inspirat al a murit pentru noi. Doctrina siguranţei veşnice lui Dumnezeu. Iată cum sună între­gul verset: a credinciosului nu e deloc o scuză pentru a „Eu am zis: Sunteţi dumnez­ei, toţi sunteţi fii trăi cu nepăsare, ci un imbold extraordinar ca ai Celui Prea Înalt“. Psalm­ ul a fost adresat să trăim o viaţă de sfinţenie. judecătorilor Israelului. Ei au fost numiţi Nimeni nu este în stare să-l smulgă pe un „dumnezei“ nu pentru că ar fi fost divini, ci credincios din mâna lui Cristos, o mână atot- pentru că Îl reprezentau pe Dumnezeu când puternică, de care S-a folosit pentru a crea judecau poporul. Termenul ebraic pentru lumea, aceeaşi mână cu care susţine în prezent „dumnezei“ (elohim) înseamnă la origine lumea. Nu există putere care să poată smulge „puternici“ şi poate fi aplicat unor persoane cu o oaie din mâna Sa. vază, cum erau judecătorii. (Reiese clar din 10:29 Credinciosul nu este numai în mâna restul psal­mului că judecă­torii erau doar lui Cristos, ci şi în mâna Tatălui, aceasta fiind oameni, şi nu zeităţi, pentru că au judecat o garanţie dublă a siguranţei sale. Dumnezeu strâmb poporul, purtându-se cu părtinire şi Tatăl este mai mare decât toţi şi nimeni nu strâmbătate.) este în stare să-l smulgă pe credincios din 10:35 Domnul a folosit acest verset din mâna Tatălui. Psalmi pentru a arăta că Dumnezeu a folosit 10:30 În acest punct Domnul Isus adaugă termenul dumnezei pentru a-i descrie pe cei încă o declaraţie de egalitate cu Dumnezeu: către care a venit cuvântul lui Dumnezeu. Cu „Eu şi Tatăl una suntem“, ideea care se des- alte cuvinte, oamenii aceştia erau purtă­tori de prinde fiind probabil aceea că Cristos şi Tatăl cuvânt ai lui Dumnezeu. Dumnezeu a vorbit sunt una în putere. Isus tocmai Se referise la naţiunii Israel prin ei. „Ei L-au înfăţişat pe puterea care le ocroteşte pe oile lui Cristos. Dumnezeu în locul Său de auto­ritate şi jude- Prin urmare, El a adăugat expli­caţia potrivit cată, fiind stăpânirile pe care le-a rânduit căreia puterea Sa este aceeaşi cu put­erea lui Dumnezeu“. „Şi Scriptura nu poate fi desfiin- Dumnezeu Tatăl. Desigur, acelaşi lucru este ţată“, a spus Domnul, exprim­ ându-Şi convin- valabil şi în cazul tuturor celorlalte atribute ale gerea în inspiraţia Vechiu­lui Testa­ment, în fap- Dumnezeirii. Domnul Isus Crist­os este tul că este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Dumnezeu în sensul cel mai deplin al cuvân- El a descris Vechiul Testa­ment drept o colecţie tului şi este egal cu Tatăl în toate pri­vinţele. de scrieri infaili­bile, care trebuie să se împli- 10:31 Nu mai exista nici o îndoială în nească şi care nu pot fi tăgăduite. De fapt, minţile iudeilor cu privire la sensul cuvinte­lor înseşi cuvintele Scrip­turii sunt inspirate, nu Mântuitorului. Ei şi-au dat seama că El Şi-a doar gândurile sau ideile cuprinse în ele. afirmat Dumnezeirea în sensul cel mai limpe- Întreaga argument­aţie folosită de Domnul gra- de cu putinţă. Prin urmare, au luat pietre ca vitează în jurul unui singur cuvânt: dum­ să-L ucidă. nezei. 10:32 Înainte de a putea arunca cu pietre, 10:36 Domnul argumenta de la simplu la Isus le-a reamintit numeroasele lucrări bune pe complex. Dacă judecătorii nedrepţi au fost care le-a săvârşit, în ascultare de porunca numiţi „dumnezei“ în Vechiul Testament, cu Tatălui Său. Apoi i-a întrebat care din aceste cât mai mult era atunci El îndrituit să afirme

Ioan 347 că este Fiul lui Dumnezeu! Cuvântul lui dovada lucrărilor Mele. În felul acesta, veţi ajun- Dumnezeu a venit la ei. El era şi este ge să cunoaşteţi şi să credeţi că Eu şi Tatăl sun- Cuv­ântul lui Dumnezeu. Ei au fost numiţi tem una, că El este în Mine şi Eu sunt în El şi dumnezei; El a fost şi este Dumnezeu. De­spre că, atunci când declar că sunt Fiul Lui, nu ros- ei nu s-ar fi putut afirma niciodată că Tatăl i-a tesc o blasfemie. sfinţit şi i-a trimis în lume. Ei s-au născut în lume ca toţi ceilalţi fii ai lui Adam, cel care a 10:39 Din nou, iudeii şi-au dat seama că căzut. Dar Isus a fost sfinţit de Dumnezeu în loc să se dezică de afirmaţiile Sale ante­ Tatăl din veşnicia veşniciilor să fie Mântuitorul rioare, Domnul Isus nu a făcut altceva decât lumii, şi El a fost trimis în lume din cer, unde să le întărească şi mai mult. Astfel ei au făcut locuise cu Tatăl Său. Astfel Isus avea tot drep- încă o încercare de a-L aresta, dar El a scăpat tul să afirme că este egal cu Dumnezeu. El din nou. Nu mai era mult până când avea să nu a hulit când a afirmat că este Fiul lui le permită să-L aresteze, dar acum încă nu Dumnezeu şi una cu Tatăl. Chiar iudeii folosi- sosise clipa aceea. seră termenul „dumn­ezei“ cu referire la oameni corupţi, care exercitau rolul de purtători de VI. AL TREILEA AN AL MISIUNII cuvânt sau judecători ai lui Dumnezeu. Cu cât FIULUI LUI DUMNEZEU: PEREEA mai mult putea El pretinde acest titlu, întrucât (10:40–11:57) El era şi este cu adevărat Dumnezeu! Iată ce scrie Samuel Green în această privinţă: A. Retragerea lui Isus de cealaltă parte a Iordanului (10:40-42) Iudeii L-au acuzat că S-a făcut Dumnezeu. El nu a negat că S-a făcut Dumnezeu prin cuvintele 10:40 Domnul S-a dus iarăşi dincolo de rostite. Dar a negat că ar fi hulit şi asta pe teme­ Iordan, chiar în locul în care Şi-a început iul unor fapte care L-ar fi înd­reptăţit chiar în lucrarea publică. Cei trei ani de minuni extra- asumarea onorurilor proprii Dumnezeirii: anume, ordinare pe care le-a săvârşit şi cuvinte­le faptul că era Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Emanu­ minunate pe care le-a rostit se apropiau de el. Că iudeii nu au crezut despre El că Şi-ar fi sfârşit. El i-a încheiat exact acolo unde începu- retractat vreu­na din aceste afirmaţii uluitoare pen- se – în afara rânduielilor iudaismului, într-un tru ei reiese clar din faptul că au continuat să se loc de respingere şi singurătate. poarte cu duşmănie aprigă faţă de El. Vezi verse- 10:41 Cei care au venit la El au fost pro­ tul 39.33 babil credincioşi sinceri. Ei au fost gata să sufere ocara, să ocupe loc alături de El în 10:37 Din nou, Mântuitorul a apelat la afara taberei Israelului. Aceşti adepţi ai Săi au minunile pe care le-a săvârşit ca dovadă a adus un omagiu strălucit lui Ioan Boteză­torul. împuternicirii Sale divine. Observaţi însă expre­ Ei şi-au adus aminte că lucrarea lui Ioan nu a sia „lucrările Tatălui Meu“. Minun­ile în ele fost spectaculoasă sau senzaţion­ală, ci adevăra- însele nu sunt o dovadă a Dumnezeirii. Citim tă. Tot ce a spus el despre Domnul Isus s-a în Biblie despre oameni răi care au avut, une- împlinit în lucrarea Mântuit­orului. Asta ar tre- ori, puterea de a face minuni. Dar minunile bui să constituie un în­demn pentru toţi cei Domnu­lui au fost faptele Tatălui Său. Ele au care nu sunt creştini. S-ar putea să nu fim în demonstrat că El este Mesia în două moduri. stare să facem lucrări măreţe sau să intrăm în Mai întâi, au fost minunile despre care a pre- atenţia publicului, dar cel puţin putem aduce o zis Vechiul Testam­ ent că vor fi săvârşite de mărturie adevă­rată despre Domnul şi Mesia. În al doilea rând, au fost minuni de Mântuitorul nostru Isus Cristos, mărturie care îndurare, de compasiune, fapte care au adus este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. multe binefa­ceri omenirii, pe care nici un om 10:42 Ce frumos este să observăm că, rău nu le-ar fi putut înfăptui. deşi a fost respins de poporul Israel, Domnul 10:38 Versetul 38 a fost parafrazat foarte Isus a găsit totuşi câteva inimi de oameni bine de Ryle, după cum urmează: smeriţi, care au fost deschise şi receptive faţă de El. Mulţi – ni se spune – au crezut în El Prin urmare, dacă săvârşesc lucrările Tatălui, chiar acolo. Aşa s-a întâmplat în fiecare epocă. dacă voi nu sunteţi convinşi de cuvintele Mele, Întotdeauna a existat o rămăşiţă de oameni lăsaţi-vă convinşi de faptele Mele. Deşi refuzaţi care au fost dispuşi să I se alăture Domnului să acceptaţi dovada cuvintelor Mele, acceptaţi Isus, să sufere ocara împreună cu El, să fie alungaţi, batjocoriţi şi urâţi de lume, bucu­

348 Ioan rându-se însă de o scumpă părtăşie cu Fiul lui să nu acceptăm imediat concluzia că Dumnezeu. Dumnezeu este supărat pe noi. Aici boala a fost legată direct de dragostea Sa, mai degra­bă B. Boala lui Lazăr (11:1-4) decât de supărarea Sa. „Pe cei pe care Îi 11:1 Ajungem acum la cea mai mare iubeşte îi şi disciplinează“. min­une săvârşită de Domnul Isus în cadrul 11:6, 7 Poate că ne-am fi gândit că dacă lucrării Sale publice. În anumite privinţe, a Domnul într-adevăr i-a iubit pe aceşti credinc­ioşi, fost cel mai mare miracol dintre toate – învie- atunci ar fi lăsat totul şi ar fi pornit îndată spre rea unui mort. Lazăr trăia în cătunul Betania, casa lor. Când colo, citim că, atunci când a auzit situat la circa 3 kilometri est de Ierusalim. că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în Betania era cunoscută ca loc de baştină al locul în care era. Întârzierile lui Dumnezeu nu Mariei şi al surorii sale Marta. Iată ce spune constituie un răspuns negativ la rugăciunile noas- Pink, citându-l pe episcopul Ryle: tre. Dacă nu ne răspunde imediat la rugăciune, îns­eamnă că probabil doreşte să ne înveţe să A se observa că prezenţa copiilor aleşi ai lui aşteptăm, iar dacă aşteptăm cu răbdare, vom Dumnezeu este tocmai lucrul care face ca oraşe constata că ne va răspunde la rugăciune într-un şi ţări să se bucure de faimă înaintea lui Dumne­ mod mult mai minunat decât ne-am fi aşteptat. zeu. Satul Martei şi Mariei este astfel remarcat, Nici măcar iubirea pe care le-o purta celor trei: în vreme ce Memfis şi Teba nu sunt menţionat­e Marta, Maria şi Lazăr nu L-a putut forţa pe în Noul Testa­ment.34 Cristos să acţioneze în contrat­imp, înainte de a fi sosit momentul potrivit. Tot ce făcea El constitu- 11:2 Ioan oferă explicaţia că este vorba ia o ascultare de voia Tatălui Său pentru El şi în despre Maria din Betania, care L-a uns pe conformitate cu orarul divin. Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul După două zile, care puteau părea, la capului ei. Acest act unic de devoţiune a fost prima vedere, un timp irosit, Domnul Isus le-a subli­niat de Duhul Sfânt. Domnul Îşi găseşte propus ucenicilor să se ducă din nou în plăcerea în adoraţia copiilor Săi. Iudeea. 11:3 Când Lazăr s-a îmbolnăvit, Domnul 11:8 Ucenicii erau încă sub impresia sce- Isus Se afla, după câte se pare, pe malul de nei în care iudeii căutaseră să-L ucidă cu pie- răsărit al râului Iordan. Surorile I-au trimis tre pe Cristos, după ce dăruise vedere orbului. vorbă imediat că Lazăr, pe care Îl iubea Prin urmare, s-au mirat că Se şi gândeşte să Domnul, era bolnav. Ce mişcător este modul meargă în Iudeea, unde ar fi confruntat cu un în care I-au prezentat aceste surori Domnului pericol atât de mare. cazul fratelui lor! Ele au apelat la dragostea 11:9 Isus a răspuns în felul următor: în Sa pentru fratele lor, ca argument menit să-L cursul obişnuit al evenimentelor, există două- convingă pe Domnul să le vină în ajutor. sprezece ore de lumină ale zilei, în care 11:4 Când Isus... a zis: „Boala aceasta nu oamenii pot să-şi desfăşoare munca. Atâta este spre moarte“, nu a lăsat să se înţel­eagă că timp cât omul munceşte în timpul acesta alo- Lazăr nu va muri, ci că moartea nu va fi cat, nu există pericolul să se potic­nească sau rezultatul final al acestei boli. Lazăr va muri, să cadă, deoarece el vede unde se duce şi ce dar apoi va fi înviat din morţi. Scopul real al face. Lumina acestei lumi sau lumina zilei îl bolii a fost slava lui Dumnez­ eu, pentru ca Fiul păzeşte de pericolul unei morţi accidentale, lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea. Dumnezeu prin alunecare şi cădere. a îngăduit ca acest lucru să se întâmple pentru Sensul spiritual al cuvintelor Domnului este ca Isus să vină şi să-L învie pe Lazăr din morţi acesta: Domnul Isus umbla în ascultare perfec- şi astfel să se mani­feste din nou ca adevăratul tă de voia lui Dumnezeu. Astfel nu exista nici Mesia, iar oame­nii să-L slăvească pe Dumnezeu un pericol ca El să fie omorât înainte de vre- pentru acest miracol extraordinar. mea rânduită. El avea să fie păstrat în viaţă Nu se face absolut nici o aluzie la faptul până când se va fi încheiat lucrarea Sa. că boala lui Lazăr s-ar fi datorat vreunui păcat Într-un anumit sens acest lucru este adevă- deosebit din viaţa sa. Mai degrabă, el ne este rat cu privire la orice credincios. Dacă umblăm înfăţişat ca un ucenic consacrat, pe care în părtăşie cu Domnul şi împlinim voia Lui, Mântuitorul îl iubea în mod deosebit. nu există putere de pe pământ care să ne poată omorî înainte de timpul rânduit de C. Isus vine la Betania (11:5-16) Dumnezeu. 11:5 Când pătrunde boala în casa noast­ră,