Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

950 2 Timotei dacă credem cu adevă­rat în a doua venirea lui datorită faptului că se retrăsese prima oară. Cristos şi o iubim, atunci aceasta va avea o Când Barnaba a insistat ca Marcu să vină cu influenţă sfinţitoare asupra vieţii noastre. ei, problema s-a rezolvat prin plecar­ea lui IV. C ÂTEVA CERERI ŞI REMARCI Pavel în Siria şi Cilicia împreună cu Sila, în timp ce Barnaba şi Marcu s-au dus în Cipru. PERSONALE (4:9-22) Mai târziu, Pavel şi Marcu s-au împă­cat, iar 4:9 Pavel, cel înaintat în vârstă, tânjeşte de aici apostolul îl cere nominal pe Marcu, ca dor după părtăşia şi compania tânărului său unul care i-a fost de folos pentru lucrare. frate în Domnul. Prin urmare, el îl roagă să 4:12 Cei care cred că Timotei era în Efes facă tot posibilul pentru a putea veni la Roma când i-a scris Pavel această scrisoare suge­rează în viitorul apropiat. Apostolul resimţ­ea acut că apostolul l-a trimis pe Tihic la Efes ca să-l singurătatea vieţii de temniţă la Roma. înlocuiască pe Timotei, când acesta va pleca în 4:10 Una din cele mai amare experienţe curând de la Efes. Ei sugerează că sensul din slujirea creştină este de a fi uitat şi pără­sit cuvintelor lui Pavel ar fi următorul: „Dar pe de cei ce ţi-au fost cândva colaboratori apropi­ Tihic îl împuternicesc să plece la Efes“. aţi în lucrarea Domnului. Dima fusese priete­ 4:13 Mantaua despre care se vorbeşte aici nul lui Pavel, un frate de credinţă şi colabora­ era fie o haină exterioară, fie un sac pentru tor al său. Dar acum Pavel era la închisoare, transportatul cărţilor. În general se crede că a creştinii erau persecutaţi, iar climatul politic nu fost un articol vestimentar. prevestea nimic bun pentru creştini. În loc să Nu există acord cu privire la diferenţa din­ iubească arătarea Domnului, Dima s-a îndră­ tre cărţile şi sulurile de pergament.31 Au fost gostit de lumea aceasta şi astfel l-a părăsit pe ele porţiuni din Scriptură? Au fost ele părţi Pavel, plecând la Tesalonic. Asta nu înseamnă din Scrisorile lui Pavel? Sau au fost documen­ neapărat că Dima a renunţat la profesiunea de te ce urmau a fi folosite la proces? Sau au credinţă, devenind apostat. Nici nu înseamnă fost bucăţi nescrise de papirus sau pergament că nu mai era un credincios adevărat. Probabil de care voia să se folosească la scris? Este teama de a nu i se întâmpla vreun rău l-a imposibil de precizat. Impresia care se deduce făcut să alunece de la credinţă. însă este că până şi în întem­niţarea sa, aposto­ Apostolul adaugă apoi că Crescens s-a dus lul voia să rămână activ, continuând să scrie şi în Galatia, iar Tit în Dalmaţia. Nu găsim nici să citească. o urmă de dojană în aceste cu­vinte; poate că Există o interesantă povestire adevărată în acestea au fost locuri de slujire creştină. Aceasta legătură cu acest verset aparent nesemnifi­cativ este singura dată când este pomenit Crescens din Biblie. F. W. Newman, fratele mai tânăr al în Biblie (al cărui nume înseamnă „cel care cardinalului Newman, l-a întrebat odată pe J. creşte“). Nu deţinem alte date despre el. Acest N. Darby cu ce ar fi mai puţin câştigat dacă lucru ar trebui să fie o încurajare pentru toţi acest verset nu s-ar afla în Biblie. Oare nu credin­cioşii. Indiferent cât de umilă ar fi poziţia este el un verset de impor­tanţă vremelnică? ocupată în viaţă, chiar şi dacă nu am fost decât S-ar fi pierdut ceva dacă Pavel nu l-ar fi scris? simpli curieri pentru Domnul, fapta noastră nu La care Darby a răsp­uns prompt: „Eu, unul, va trece neobservată sau nerăsplă­tită. negreşit aş fi pierdut ceva, căci versetul acesta 4:11 Preaiubitul Doctor Luca a fost singu­ m-a salvat de a-mi vinde biblioteca. Fiecare rul care a întreţinut legătura cu Pavel la Roma. cuvânt – de asta poţi fi sigur – este inspirat Cât de mult va fi însemnat aceasta pentru de Duhul şi este de folos etern“.32 apostol, să aibă încurajarea spirituală şi măies­ 4:14 Alexandru căldărarul este poate tria profesională a acestui mare om al lui unul şi acelaşi la care s-a referit Pavel la 1 Dumnezeu! Şi ce recunoscători trebuie să fim Timotei 1:20, spunând că şi-a naufragiat cre­ pentru ultima parte a versetului 11! Căci e de dinţa. În orice caz, el i-a făcut mult rău apos­ natură să ne încurajeze pe toţi cei care am dat tolului. Nu putem decât specula cu privire la greş în slujirea noastră faţă de Domnul, că El natura răului ce i l-a făcut. Legând acest ver­ ne va mai da încă un prilej de a-L sluji. set cu cele următoare, se pare că Alexandru Marcu a plecat cu Pavel şi cu Barna­ba în a depus mărturie împotriva apostolului, adu­ prima lor călătorie misionară, dar apoi i-a când acuzaţii false împotriva lui. Conybeare şi părăsit la Perga, revenind acasă. Când a sosit Howson traduc astfel versetul: „Alexandru căl­ timpul să plece în a doua călătorie misionară, dărarul m-a acuzat de mult rău“. Apostolul Pavel n-a mai vrut să-l ia cu ei pe Marcu, este încrezător că Domnul îi va răsplăti după

2 Timotei 951 faptele lui. va scăpa de orice lucrare rea, el nu a înţeles 4:15 Versetul acesta anticipează sosirea lui prin aceasta că va fi izbăvit pe timp nedefinit Timotei la Roma. Şi el trebuie să se pă­zească de execuţie. El ştia că clipa morţii sale se de Alexandru, pentru ca nu cumva să su­fere apropia (v. 6). Ce a vrut atunci să spună prin şi el din pricina acestui om rău. Nu e exc­lus aceste cuvinte? Negreşit sensul este că Domnul ca Alexandru să se fi împotrivit mult cuv­intelor îl va salva de a face vreun lucru care să păte­ lui Pavel, prin mărturia contrară ce a adus-o în ze ultimele zile ale mărtur­iei sale. Domnul îl cadrul audierii publi­ce. va izbăvi de pericolul unei retractări sau de a 4:16 Probabil Pavel încă se gândea la eve­ se lepăda de El; îl va păzi de laşitate sau de nimentele din ultimele zile. Prima lui apăra- orice formă de prăbu­şire morală. re înseamnă primul prilej ce i s-a dat de a se Nu numai atât, dar Pavel era sigur că apăra la acest ultim proces al său.33 Ce trist e Domnul îl va păstra pentru împărăţia Sa că nimeni nu s-a ridicat să ia cuvântul în cerească. Împărăţia cerească nu se referă apărarea acestui viteaz apostol, ale cărui scrieri aici la Domnia de o mie de ani pe pământ a au îmbogăţit toate veacurile următoare! Nimeni lui Cristos, ci chiar la cer, unde domnia nu i-a luat apărarea, dar în inima lui nu s-a Domnului este desăvârşit recunoscută. strecurat nici o amărăciun­e pentru asta. Aici apostolul izbucneşte în slăvirea lui Asemenea Mântuitorului, înaintea sa, el se Dumnezeu, în vecii vecilor. În vecii vecilor roagă ca aceasta să nu li se ţină în socoteală! înseamnă textual: „până în veacurile veacuri­ 4:17 O fi fost el uitat de oameni, dar lor“, cuvintele reprezentând cea mai puterni­că Domnul a stat lângă el. Nu numai atât, dar expresie de veşnicie posibilă în limba greacă. l-a întărit divin pentru a predica Evanghelia Tehnic, nu există „veacuri“ în veşni­cie, dar chiar la procesul său. Mesajul s-a răspândit întrucât mintea omenească nu are posibilitatea fără oprelişte şi o instanţă neevreiască a auzit să conceapă ideea de atemporal­itate sau absen­ mesajul mântuirii. Stock se minunează: ţă a timpului, este nevoit să recurgă la expresii existente pentru perioada actuală, a trăirii în Toate Neamurile – ce mulţime de romani distinşi timp. ar putea cuprinde această sintagmă! – au auzit în 4:19 Acum Pavel transmite salutări unui ziua aceea mesajul lui Dumnezeu către omenire; cuplu de căsătoriţi care adesea au slujit alături toţi L-au auzit pe Isus Cel Răstign­it şi Preamărit de el din Evanghelie. Priscila şi Acu­ila l-au înfăţişat ca Singurul Mântuitor. Este un gând cunoscut pe Pavel la Corint, după care au copleşitor, pe care mintea noastră refuză să-l călătorit cu el la Efes. Apoi au locuit o vreme cuprindă în toată splendoarea sa. Ce scenă mărea­ la Roma (Rom. 16:3), fiind, aseme­nea lui ţă, unul din marile momente ale istoriei! Şi încă Pavel, angajaţi în confecţionarea de corturi. ce alte minunăţii ne va descoperi Veşnicia despre Onisifor a fost menţionat anterior, la 1:16 urmările acestui moment! 34 ca unul care l-a înviorat de multe ori pe apos­ tol şi nu s-a ruşinat de faptul că era întemni­ Cuvântul tradus prin întărit din versetul ţat. acesta nu este unul obişnuit, el apărând în NT 4:20 Poate că Erast este acelaşi om care doar de opt ori. Astfel e folosit la Fapte 9:22 era casierul oraşului Corint (Rom. 16:23). la începutul lucrării publice a lui Pavel: el „se Trofim a mai fost menţionat, la Fapte întărea tot mai mult..“. Îl găsim între­buinţat 20:4 şi 21:29. Convertit la Efes, el l-a însoţit din nou aici, dar la sfârşitul lucrării sale pe Pavel la Ierusalim. Iudeii de acolo au cre­ pu­blice – o mişcătoare amintire a faptului că zut că Pavel l-a introdus în templu. Aici citim Domnul îi susţine pe slujitorii săi cu tăria Sa că Pavel l-a lăsat bolnav la Milet. Această pe tot parcursul vieţii acestora. afirmaţie este importantă, întrucât ne arată că, Sintagma: „am fost scăpat din gura leu- deşi apostolul avea puterea miracu­loasă de a lui“ este un mod de a spune că Pavel a obţi­ vindeca, el nu a recurs întotdeau­na la ea. nut un termen de amânare în procesul său, Miracolul vindecării nu a fost niciod­ată folosit care a continuat apoi. S-au făcut încerc­ări de din comoditate, ci ca o mărturie pentru iudeii a-l identifica pe leu cu Nero, cu diavolul şi cu necredincioşi cu privire la adevărul Evan- animale reale. Dar poate că este mai uşor să gheliei. înţelegem cuvântul în sensul de pericol în 4:21 Timotei trebuia să facă totul pentru a general. veni înainte de iarnă, când vremea făcea călă­ 4:18 Când apostolul a spus că Domnul îl toritul anevoios sau imposibil. Prietenul său

952 2 Timotei întemniţat la Roma avea nevoie de prezenţa 14(2:10) Minunata cântare: „Immanuel’s lui şi-l aştepta cu dor. Sunt mişcă­toare repeta­ Land“ a fost compusă de Anne Ross Cousin, tele îndemnuri adresate lui Timot­ei să vină dar, se spune că s-a inspirat din frazeologia (vezi 1:3, 4; 4:9). scrierilor lui Samuel Rutherford. Urmează apoi o serie de salutări adresate 15(2:11) Hiebert, Second Timothy, p. 62. lui Timotei din partea lui Eubul şi Pudens, 16(2:13) Dinsdale T. Young, Unfamiliar Linus, Claudia şi toţi fraţii. Aceste nume Texts, p. 253. ne-ar putea părea de o mică însemnătate, dar 17(2:13) J. J. Van Oosterzee, “The Pastor­al ele ne atrag atenţia cu gingăşie, cum spune Letters,” Lange’s Commentary on the Holy Rodgers, că „una din bucuriile deosebite şi Scriptures, XI:95. privilegiile slujirii creştine este modul în care 18(2:14) Dinsdale T. Young, The Enthusi­ se leagă şi se dezvoltă prieteniile“. asm of God, p. 154. 4:22 Şi acum Pavel îşi încheie epistola. 19(2:15) Henry Alford, The Greek Testa­ Adresându-i-se lui Timotei în particular, el ment, III:384. spune: „Domnul Isus Cristos35 să fie cu 20(2:17) Termenul din greacă este aici: gan- duhul tău“. Apoi, adresându-se tuturor celor graina, dar asta nu înseamnă că derivatul din care erau cu Timotei când a primit el scri­ limba engleză este cea mai bună tradu­cere. soarea, apostolul adaugă: „Harul să fie cu voi! 21(2:18) Hamilton Smith, The Second Amin“. După care pune jos pana. Scri­soarea Epistle to Timothy, p. 26. s-a încheiat, misiunea a luat sfârşit. Dar 22(2:19) Hamilton Smith, The Second mireasma vieţii şi mărturiei sale stăruie încă Epistle to Timothy, p. 27. asupra noastră. Ne vom întâlni din nou cu el 23(2:19) R. C. H. Lenski, The Interpreta­ şi vom sta de vorbă despre marile teme ale tion of St. Paul’s Epistles to the Colossians, to Evangheliei şi ale bisericii. the Thessalonians, to Timothy, to Titus and to Philemon, p. 804. NOTE FINALE 24(2:19) Atât textul NU, cât şi textul M: 1(1:1) W. E. Vine, Exposition of the Epistles „Domnul“ în loc de „Cristos“, ceea ce face to Timothy, p. 60, 61. textul să se apropie de Num. 16:5. 2(1:2) D. Edmond Hiebert, Second Timo­ 25(2:22) Hiebert, Second Timothy, p. 76. thy, p. 26. 26(3:5) Hiebert, ibid., p. 86. 3(1:3) Termenul grec este latreuo, înrudit 27(3:16) În greacă termenul este: theo­ cu latreia, „închinare“ (cf. englezescul „mari­ pneustos. olatry“, adorarea Mariei). 28(3:17) Lenski, Epistles, p. 841. 4(1:4) Hiebert, Second Timothy, p. 31. 29(4:1) Textul critic: kai („şi“) în loc de 5(1:5) Termenul grec pentru „autentic“ este, kata. textual: „neipocrit“. Prin derivaţie, un ipocrit 30(4:6) Hiebert, Second Timothy, p. 109, este un actor care răspunde de sub (hypo) 110. masca lui. 31(4:13) În greacă: membranas. Aceste 6(1:6) Vine, Exposition, sub versetele cita­ manuscrise de mare preţ erau probabil cărţi te. din Biblie sau poate comentarii. 7(1:11) Textul critic (NU) omite „al 32(4:13) Citat de H. A. Ironside, Timothy, Neamurilor“. Titus and Philemon, p. 255. 8(1:16) J. H. Jowett, Things that Matter 33(4:16) E posibil să se aibă în vedere pro­ Most, p. 161. cesul de la sfârşitul primei întemniţări a lui 9(2:3) Textul NU: „împărtăşesc“. Pavel. 10(2:4) William Kelly, An Exposition of the 34(4:17) Eugene Stock, Plain Talks on the Two Epistles to Timothy, p. 213. Pastoral Epistles, paginaţia nu este disponi­ 11(2:7) Textul critic (NU): „Domnul îţi va bilă. da“ (indicativ viitor, în loc de rugăciune). 35(4:22) Textul NU omite Isus Cristos. 12(2:8) Hiebert, Second Timothy, p. 59. 13(2:9) Citat de D. Edmond Hiebert în BIBLIOGRAFIE Second Timothy, p. 60). Consultaţi Bibliografia de la sfârşitul cărţii 1 Timotei.

EPISTOLA CĂTRE TIT Introducere „O epistolă scurtă, care conţine însă chintesenţa doctrinei creştine, fiind compusă într-o manieră superbă, cuprinzând tot ce este de trebuinţă pentru cunoaşterea şi viaţa creşti- nă“. – Martin Luther I. Locul unic în Canon III. Data Trei capitole de dimensiuni reduse, adres­ate Datorită asemănărilor temelor şi a formu­ în urmă cu peste o mie nouă sute de ani unui lării lor, cărturarii conservatori cred că Tit a misionar puţin cunoscut, de pe o insulă obscură, fost compusă cam în acelaşi timp sau la scurt de către un vestit misionar, ajuns la bătrâneţe timp după Întâi Timotei. În orice caz, apari­ţia – oare ce relevanţă ar putea avea ele pentru epistolei trebuie plasată între 1 şi 2 Timo­tei, creştinii „luminaţi“ din veacul al douăzecilea? iar nu după 2 Timotei. Deşi este imposi­bil de Negreşit, dacă acestea nu ar fi fost decât cuvin- precizat data exactă a apariţiei, se poate totuşi tele lui Pavel (nici chiar acest fapt nefiind estima că epistola a fost redactat­ă între anul acceptat de cei mai mulţi libe­rali!), ele ar fi 64 şi 66 d.Cr. Locul apariţiei: probabil stârnit interes doar pentru cei interesaţi în istoria Macedonia. bisericii sau pentru cei care au în programa IV. Tema universitară studiul gândirii creştine primare. Pe lângă temele generale avute în comun Dar aceste cuvinte sunt, în acelaşi timp: cu celelalte două epistole pastorale (vezi „cuvintele predate de Duhul Sfânt“ şi, ca Introducerea la Epist­olele Pastorale), Tit ne atare, ele aduc o contribuţie pe care nici o altă prezintă un rezumat minunat al modului în carte nu o poate aduce. Tratarea subiect­ului care credinciosul trebuie să-şi împodobească prezbiterilor sprijină şi confirmă învăţăt­ura doctrina harului cu evlavie şi cu faptele bune. similară găsită la Întâi Timotei. Repetiţ­ia nu Mulţi dintre cei care par a fi încântaţi de doc- este deloc redundantă, ci, asemenea multor trina harului nu dau semne că ar fi interesaţi altor paralele din Biblie, în special în VT, nu şi în etalarea faptelor bune ce trebuie să înso- face altceva decât să sublinieze cât de mult ţească doctrin­a harului, după cum nu etalează doreşte Dumnezeu ca ai Săi să-şi însuşească evlavia atât de necesară. O atare atitudine este temeinic o seamă de principii fundamentale. greşită, sugerând o înţele­gere necorespunzătoa- Probabil că cel mai valoros pasaj din Tit re a adevăratului har. este cel de la 2:11-14, care a fost redactat cu Pavel rezumă admirabil tema cărţii: un minunat simţ al proporţiilor, de natură să „Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să evidenţieze şi mai mult doctrina harului. stărui cu tărie asupra acestor lucruri, pentru ca II. Paternitatea cei care au crezut în Dumnezeu să caute să Pentru discutarea paternităţii epistolei către fie cei dintâi în fapte bune“ (3:8a). Tit, consultaţi Introducerea la Epistolel­e Pastorale. SCHIŢA I. SALUTĂRI (1:1-4) II. PRESBITERII DIN ADUNARE (1:5-9) III. ER­ORI DOCTR­ INA­RE ÎN ADUN­ ARE (1:10-16) IV. PRACTICA ÎN ADUNARE (2:1-15) V. ÎNDEMNURI ÎN ADUNARE (3:1-11) VI. ÎNCHEIERE (3:12-15) 953

954 Tit Comentariu I. SALUTĂRI (1:1-4) adică răspândirea credinţei aleşilor lui Dumnezeu, 1:1 Pavel a fost rob al lui Dumnezeu şi la timpul trecut; şi (2) educaţia – răspândirea apostol al lui Isus Cristos. Prima ipostaz­ă îl cunoaşterii adevăru­lui, deci la timpul prezent; ci înfăţişează ca sclav al Stăpânului Suprem, în şi (3) expectativ­ a – în nădejdea vieţii veşnice, vreme ce a doua ni-l prezintă ca trimis al adică la timpul viitor. Domnului Suveran. Prima sugerea­ză supune­ Noul Testament vorbeşte despre viaţa veş- rea, a doua autoritatea. El a deve­nit rob prin nică atât ca un bun de care beneficiem în împuternicire divină. prezent, cât şi o nădejde viitoare. Terme­nul Ţelurile slujbei sale au fost răspândirea nădejde nu presupune nesiguranţă. În credinţei aleşilor lui Dumnezeu şi a mo­mentul în care ne încredem în Cristos ca cun­ oştinţei adevărului. Răspândirea credinţei Mântuitor al nostru, avem viaţa eternă ca pe poate însemna fie faptul că el este cel care un bun de care beneficiem în prezent (Ioan le-a adus prima oară credinţa sau i-a con­dus 5:24), devenind moştenitori ai tuturor bine­ la convertire, fie faptul că i-a condus în cre- facerilor lucrării Sale de răscumpărare. Dar noi dinţă după ce au fost mântuiţi. Întrucât sintag- nu vom trăi în mod practic bucuria tutu­ror ma: cunoştinţa adevărului pare să se refere acestora până când nu vom ajunge în patria la al doilea sens, noi credem că apos­tolul a cerească. Noi nădăjduim în sensul că aştep- avut în vedere două ţeluri de bază: (1) tăm cu bucurie, având privirile aţintite în vii- evanghelizar­ea – adică răspândi­rea credinţ­ei tor, când vom primi viaţa veşnică în forma ei aleşilor lui Dumnezeu; (2) educaţia – răspân- finală, când ne vor fi dăruite trupu­rile noastre direa cunoaşterii adevă­rului. Textul de aici se proslăvite şi când vom fi pe veci eliberaţi de îngemănează cu cel de la Matei 28:20 – pre- păcat, boală, întristare, suferinţă şi moarte (Fil. dicarea Evangheliei către toate naţiunile şi 3:20, 21: Tit 3:7). învăţarea lor să păzească toate lucrurile porun- Această nădejde este sigură, întrucât ne-a cite de Cris­tos. În precizarea pe care o face fost făgăduită de Dumnezeu. Nimic nu este fără încon­jur apostolul că a fost chemat să mai sigur decât cuvântul lui Dum­nezeu, care promoveze credinţa aleşilor lui Dumne­zeu, el nu poate să mintă, care nu poate fi înşelat şi ne confruntă cu doctrina alegerii. Puţine doc­ care nu înşeală. Nu există nici un risc în a trine din Scriptură au fost mai supuse inter­ crede ceea ce spune El. De fapt, nimic nu pretărilor greşite şi au stârnit mai multe dezba- este mai rezonabil pentru o creatură decât teri, punând la grea caznă inte­lectul oamenilor, să-L creadă pe Creatorul ei. ca doctrina alegerii. Pe scurt, ea ne învaţă că Dumnezeu a promis viaţa veşnică înain­te Dumnezeu i-a ales pe anumiţi oameni în de a fi început timpul. Acest lucru poate fi Cristos înainte de înteme­ierea lumii, cu inten- înţeles în două moduri: Mai întâi, Dumnez­eu ţia finală ca aceştia să fie sfinţi şi fără vină a stabilit în veşnicia trecută să dea viaţă veşni- înaintea Lui (Ef. 1:4).1 că tuturor celor care aveau să creadă în După ce a arătat că apostolia lui are de a Domnul Isus, şi ceea ce a stabilit El a echi­ face cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cu valat cu o promisiune. Sau ar putea însemna cunoaşterea adevărului, acum Pavel adau­gă că toate binecuvântările mântuirii au fost faptul că acest adevăr este potrivit cu evlavia. cuprinse în stare germinală în făgăduinţa des- Asta înseamnă că credinţa creşti­nă este con- pre venirea lui Mesia, pe care o regăsim la secventă cu adevărata sfinţenie, fiind adaptată Geneza 3:15. Asta a fost înainte de toate vea- să-i conducă pe oameni la evlavia de ordin curile timpului sau înainte de a se fi derulat practic. Poseda­rea unei credinţe adevărate nece- dispensaţiile. sită în mod automat şi trăirea unei vieţi de 1:3 La timpul potrivit Dumnezeu a făcut curăţie. Nimic nu poate fi mai jalnic decât cunoscut acest program glorios de viaţă veşni- predica­torul despre care s-a afirmat: „Când era că pe care îl concepuse în veacur­ile trecute. El la amvon, oamen­ii doreau să nu mai plece, iar nu l-a descoperit însă în întregime în vremuri- când nu era la amvom, ar fi preferat ca nicio- le Vechiului Testament. Credinc­ioşii nu aveau dată să nu se mai urce la amvon!“ pe atunci decât o idee foarte vagă despre viaţa 1:2 Împuternicirea primită de Pavel în legă- de după moar­te. Dar ceaţa s-a risipit de îndată tură cu Evanghelia este tratată acum pe larg. Ea ce a venit Mântuitorul. El „a adus viaţa şi nu avea în vedere doar: (1) evan­ghelizarea – nemurirea la lumină prin Evanghelie“ (2 Tim.

Tit 955 1:10). Iar vestea bună a fost răspândită de că Tit a plecat spre Dalmaţia, adică Iugoslavia Pavel şi de ceilalţi apos­toli, ca împlinire a de astăzi. Probab­il Pavel l-a trimis acolo, deşi poruncii lui Dumnezeu Mân­tuitorul nostru, impresia care se degajă din acel verset este adică în ascultare de Marea Însărcinare. aceea a unui om singuratic şi părăsit. 1:4 Scrisoarea este adresată lui Tit, adevă- Apostolul îl numeşte pe Tit adevăratul ratul fiu al lui Pavel în credinţa comună. său fiu într-o credinţă comună. Asta ar putea Dar cine este acest Tit? însemna că Pavel a fost instrumental în con- Suntem nevoiţi să-i alcătuim biografia din vertirea lui Tit, deşi nu este o inter­pretare fragmentele disparate cuprinse în refer­iri spora- absolut certă. Şi lui Timotei Pavel i se adre­ dice la el în trei din scrisorile lui Pavel. Grec sează cu cuvintele: „fiul meu adevăr­at în cre- din naştere (Gal. 2:3), el s-a născut din nou dinţă“ (1 Tim. 1:2), deşi se prea poate ca prin credinţa în Domnul Isus, probabil prin Timotei să fi fost deja un ucenic la data când misiunea lui Pavel (Tit 1:4). Pe vremea aceea l-a cunoscut Pavel (Fapte 16:1). Prin urmare, se dădea o bătălie aprigă pentru stabi­lirea ade- sintagma ar putea însemna că aceşti tineri văratei Evanghelii. Pe de o parte erau Pavel şi etalau calităţi spirituale similare celor pose­date cei care propovăduiau mântui­rea prin har, prin de Pavel şi că în slujirea creştină exista aceas- credinţă, fără nici un alt adaus. Iar pe de alta tă legătură filială. erau iudaizatorii, care insistau asupra circumci- Acestui tânăr asistent Pavel îi urează: har, ziei (şi prin asta asupra păzi­rii legii), ca cerinţă îndurare şi pace. În contextul dat, harul prealabilă necesară, ziceau ei, pentru ca cineva înseamnă tăria divină necesară pentru viaţă şi să poată dobândi cetăţ­enia de prim rang în slujire. Îndurarea este compasiunea manifesta- împărăţia lui Dum­ne­zeu. Tit a devenit un caz tă faţă de nevoile profunde ale oamenilor. de probă în aceas­tă controversă. Pavel şi Pacea înseamnă eliberarea de nelinişte, panică Barnaba l-au luat cu ei la Ierusalim (Gal. 2:1) şi derutare, în pofida îm­prejurărilor neprielnice pentru o conferin­ţă ţinută cu apostolii şi bătrâ- prin care trecem în viaţă. Toate acestea purced nii bisericii. Deciz­ia conciliului a fost că un împreună de la Dumnezeu Tatăl şi Domnul om dintre Nea­muri cum era Tit nu trebuie se Isus Cristos, Mântuitorul nostru. Conexând supună legilor şi ceremoniilor iudaice, aces­tea astfel pe Tatăl şi pe Fiul ca surse a harului, nefiind nece­sare pentru mântuire (Fapte 15:11). îndurăr­ ii şi păcii, Duhul lui Dumnezeu presu- Neamur­ile nu aveau trebuinţă să devină evrei. pune completa Lor egalitate. Mai degrabă, iudeii şi Neamur­ile devin o nouă II.PRESBITERII DIN ADUNARE creatură atunci când cred în Isus. (1:5-9) După aceea, Tit a devenit unul din cei mai 1:5 Când Pavel a părăsit insula Creta, erau valoroşi asistenţi ai lui Pavel, slujind în funcţia o seamă de lucruri care trebuiau puse la de „om la spărtură“ în Corint şi apoi în Creta. punct, existau învăţători falşi care trebu­iau Apostolul l-a trimis mai întâi de la Efes la reduşi la tăcere şi se resimţea nevoia acută de Corint, probabil pentru a corecta învăţăturile a avea lideri spirituali în adunări, care să ofere greşite şi dezordinile de ordin etic din cadrul călăuzire. Pavel l-a lăsat, prin urmare, pe Tit adunării de acolo. Mai târziu, când Tit s-a întâl- pe insula Creta, să se ocupe de aceste chesti- nit din nou cu Pavel în Macedonia, Pavel a fost uni. nespus de bucur­os să afle că corintenii au răs- Nu ştim cum a ajuns credinţa creştină în puns pozitiv la sfaturile sale apostolice (2 Cor. Creta. Probabil cretanii care fuseseră la 2:12, 13; 7:5-7, 13-16). Din Maced­onia, Pavel l-a Ierusalim de Rusalii (Fapte 2:11) au adus la trimis pe Tit din nou în Corint, de data aceasta înapoiere vestea bună, ulterior înfiinţându-se pentru a urgenta strângerea de ajutoare pentru adunări creştine. sfinţii nevoiaşi de la Ierusa­lim (2 Cor. 8:6, 16, Nici nu putem fi siguri când s-a aflat Pavel 17; 12:18). Pavel l-a descris cu cuvintele: „parte­ împreună cu Tit pe insula Creta. Ştim însă că nerul meu şi conlucrătorul meu cu privire la s-a oprit pentru scurt timp la Creta în cadrul voi“ (2 Cor. 8:23). Nu ştim cu precizie când a voiajului său spre Roma ca deţi­nut (Fapte fost Pavel cu Tit în Creta, dar în general se 27:12), dar împrejurările acelea nu i-ar fi per- crede că asta s-a întâmplat după prima întem­ mis să desfăşoare o misiune activă în cadrul niţare a lui Pavel la Roma. bisericilor. Întrucât cartea Faptelor Apostolilor Tit este menţionat ultima oară la 2 Ti­motei nu aminteşte deloc de vreo altă călătorie a lui 4:10, când a petrecut un timp alături de Pavel, Pavel în Creta, în general se crede că vizita sa în a doua sa întemniţare, dar apoi Pavel spune

956 Tit pe insulă a avut loc după prima întemniţare la biserică, mai degrab­ă decât un singur episcop Roma. Recurgând la puţină muncă de detectivi în mai multe biserici. biblici, putem reconstitui următorul itinerar din Tot aşa nu trebuie confundat un presb­iter diversele referiri făcute în scrierile lui Pavel. cu pastorul din vremea noastră, care răspun­de, Mai întâi Pavel a călătorit cu corabia din în principal, de predicare, de predarea învăţătu- Italia în Creta, în drum spre Asia (ves­tul Turciei rii şi de administrarea sacramentelor într-o de astăzi). Lăsându-l pe Tit în Creta (Tit 1:5), biserică locală. În general se recunoaş­te că în Pavel s-a deplasat la Efes, capitala provinciei biserica prima­ră nu exista această funcţie. Asia. La Efes l-a însărcin­at pe Timotei să se Adunările primare erau alcătuite din sfinţi, epi- ocupe de corectarea învăţături­lor greşite ce se scopi şi diaconi (Fil. 1:1) – atât şi nimic mai strecuraseră acolo (1 Tim. 1:3, 4). Apoi el a mult! Siste­mul clerical nu a apărut decât în mers mai departe cu cora­bia, traversând Marea veacul al doilea. Egee şi ajung­ând în Macedonia, pentru a-şi Un pastor în sensul Noului Testament este îndeplini intenţia exprimată anter­ior pe când se unul din darurile speciale pentru slujire pe afla în închi­soare de a vizita Filipi de îndată ce care Cristos cel Înviat l-a dăruit pentru zidirea va fi fost eliberat (Fil. 1:26). În cele din urmă, sfinţilor în lucrarea de slujire (Ef. 4:11, 12). În el a plecat spre sud-vest, traversând Grecia şi multe privinţe lucrarea păstori­lor şi a presbite- ajungând la Nicopole, unde inten­ţiona să ierne- rilor este similară: ambii sunt chemaţi să aibă ze şi unde se aştepta ca Tit să i se alătur­e (Tit grijă de turma lui Dumnezeu şi s-o hrănească. 3:12). Dar cei doi nu sunt nicioda­tă puşi pe picior Homer ne spune că în vremea aceasta de egalitate. E posibil ca un pastor să aibă o existau între nouăzeci şi o sută de cetăţi în misiune ambulantă, în timp ce un presbiter Creta şi se pare că în unele din acestea s-au este de obicei asociat cu o adunare locală. înfiinţat biserici. În fiecare din ele se resimţ­ea Funcţiile presbiterilor sunt redate în deta­ nevoia numirii unor presbiteri responsa­bili. liu: 1. Ei păstoresc şi au grijă de biserica PRESBITERII Domnului (Fapte 20:28; 1 Tim. 3:5; 1 Pet. În Noul Testament presbiterii sunt bărbaţi creş- 5:2). tini maturi, de un caracter ireproşabil, care 2. Ei veghează cu toată atenţia pentru a asigură conducerea spiri­tuală într-o adunare apăra biserica de atacuri, atât din afară, cât şi locală. Termenul de presbiter (sau bătrân), care din interior (Fapte 20:29-31). se referă la maturitatea spiritu­ală a unui om, 3. Ei conduc şi se dau pe ei înşişi ca provine din termenul grec presbu­teros. exemplu, prin călăuzire, iar nu prin impu­nere Termenul episkopos, tradus prin „epis­cop“, (1 Tes. 5:12; 1 Tim. 5:17; Ev. 13:7, 17; 1 Pet. „suprave­ghetor“ sau „păzi­tor“ e, de asemenea, 5:3). folosit în legătură cu bătrânii sau presbiter­ii, 4. Ei predică cuvântul, predau învăţăt­ura descriind funcţia lor ca păstori asistenţi ai tur- sănătoasă şi îi combat pe cei care o contra­zic mei lui Dumnezeu. (1 Tim. 5:17; Tit 1:9-11). În general prin termenii „presbiter“ (bă­trân) 5. Ei moderează şi arbitrează în ches­tiuni şi „episcop“ se înţelege una şi acee­aşi persoa- ce ţin de doctrină şi de etică (Fapte 15:5, 6; nă, din următoarele motive: La Fapte 20:17 16:4). Pavel a cerut să vină bătrâ­nii (presbu­teroi) de 6. Prin viaţa lor ei sunt pilde vrednice de la Efes; în verse­tul 28 el li s-a adresat cu ter- urmat pentru turmă (Ev. 13:7; 1 Pet. 5:3). menul de păzitori (episko­poi). La 1 Petru 5:1, 7. Ei caută să-i refacă pe credincioşii care 2, Petru folo­seşte aceşti termeni în sens simi- au căzut în păcat (Gal. 6:1). lar, inter­şanjabil. Calită­ţile episcopilor (episko- 8. Ei veghează asupra sufletelor creşti­nilor poi, în greacă), expuse la 1 Timo­tei 3, şi cali- din adunarea locală, ca unii care vor trebui să tăţile pentru bătrâni (presbute­roi, presbiteri), la dea socoteală (Ev. 13:17). Tit 1, sunt, în esenţă, identice. 9. Ei exercită o slujbă a rugăciunii, în spe- În uzanţa modernă termenul „episcop“ a cial cu privire la cei bolnavi (Iac. 5:14, 15). căpătat sensul de prelat care suprave­gheaz­ă o 10. Ei sunt implicaţi în grija pentru sfinţii dioceză sau un grup de biserici dintr-un dis- săraci (Fapte 11:30). trict. Dar termenul niciodată nu a avut sensul 11. Ei iau parte la încredinţarea unor băr- acesta în Noul Testa­ment. Modelul biblic este baţi dăruiţi pentru lucrarea la care i-a chemat de a avea mai mulţi episcopi într-o singură Dumnezeu (1 Tim. 4:14).

Tit 957 Este limpede că în biserica primară, presbi- înseamnă însă că ei sunt fără păcat, ci doar terii erau numiţi de apostoli şi de repre­zentanţii aceea că, dacă se fac vinovaţi de nereguli acestora (Fapte 14:23; Tit 1:5). Asta nu minore, vor lua de îndată măsuri pentru înseamnă însă că apostolii şi delegaţ­ii lor îndreptarea acestora, mărturisindu-le lui aveau puterea de a-l face pe cineva presbiter. Dumnezeu, cerând iertar­e persoanei sau per- Pentru ca un om să devină episcop, trebuie să soanelor faţă de care au greşit şi, după caz, existe împuter­nicirea divină aso­ciată cu dispo- făcând restituţie. nibilitatea umană. Numai Duhul Sfânt poate A doua calitate, respectiv faptul că trebu­ie să-l facă pe un om epis­cop sau păzitor (Fapte să fie soţul unei singure soţii, a fost înţeleasă 20:28), dar omul respectiv trebuie să aspire în cel puţin şapte feluri: (1) omul respectiv spre această lucra­re (1 Tim. 3:1). Trebuie să trebuie să fie căsătorit; (2) nu treb­uie să fie existe această contopire a element­ului divin cu divorţat; (3) nu trebuie să se rec­ăsătorească cel uman. după ce a divorţat; (4) nu trebu­ie să se recăsă- La început când au fost înfiinţate biseric­ile torească după decesul primei soţii; (5) nu are locale, în vremea apostolilor, nu existau presbi- voie să trăiască în po­ligamie; (6) nu are voie teri în ele; toţi credincioşii erau încep­ători, să aibă concubi­ne sau soţii se­cundare; (7) în novici. Dar pe măsură ce a trecut timpul, general, trebuie să fie un soţ credincios şi o Domnul a pregătit anumiţi oameni pentru pildă de înaltă ţi­nută morală. această slujbă importantă. Întrucât Noul Dacă sintagma soţul unei singure soţii Testament nu exista încă sub formă scrisă, înseamnă că omul respectiv trebuie să fie creştinii în general nu ştiau ce cali­tăţi şi înda- căsătorit, atunci, conform aceluiaşi argu­ment, toriri trebuie să întrunească presb­iterii. Acestea trebuie să aibă şi copii, deoarece în acelaşi erau cu­noscute doar de apostoli şi de asistenţii verset găsim scris că copiii lui trebuie să fie acestora. Pe baza acestei cun­oaşteri, ei îi selec- credincioşi. Negreşit este preferabil ca un pres- tau pe bărbaţii care întru­neau nor­me­le divine, biter să aibă familie, deoarece această experi- după care îi numeau în public în aceste func- enţă îl va ajuta să se ocupe în mai bună ţii. cunoştinţă de cauză de problemele ce se ivesc Astăzi avem însă Noul Testament în inte- în adunare. Ne îndoim însă că verse­tul de faţă gralitatea sa. Ştim ce este un presbiter şi ce ar interzice ca un bărbat necăsăto­rit să poată trebuie să facă acesta. Când obser­văm oa­meni ocupa funcţia de presbiter. care întrunesc aceste calităţi, fiind angajaţi activ Probabil versetul nu ne spune nici aceea că în slujba de suprave­ghetori, îi recunoaştem pe sub nici o formă nu are voie să fie divorţ­at, aceşti bărbaţi (1 Tes. 5:12) şi ne supunem lor întrucât Mântuitorul ne-a învăţat că divorţul (Ev. 13:17). Nu se pune problema ca noi să-i este permis, în cel puţin unul din cazuri (Mat. selectăm, ci mai de­grabă să-i recunoaştem pe 5:32; 19:9).2 cei pe care Dumn­ezeu i-a ridicat pentru aceas- Tot aşa nu putem să-l interpretăm în sensul tă lucrare. că ar interzice absolut recăsătoria după divorţ, Calităţile presbiterilor se află expuse la 1 în toate cazurile. De exemplu, un credincios Timotei 3:1-7 şi aici la Tit. Uneori îi auzim pe care este total nevinovat ar putea ajunge în unii spunând că dacă acestea sunt calită­ţile pe situaţia în care soţia necre­dincioasă să divorţe- care trebuie să le îndepli­nească epis­copii, ze de el, recăsă­torindu-se. Întrucât prima căsă- atunci înseamnă că nu mai există episcopi în torie a fost desfiinţată prin divorţul şi recăsăto- vremea noastră. Ideea aceasta diminuează însă ria parte­nerei sale de viaţă, el este liber să se autoritatea Scripturii, lăs­ând să se înţel­eagă că recăs­ătorească. lucrur­ile nu ar sta chiar aşa cum declară ea. Interpretarea potrivit căreia un om nu poate Realitatea e însă că nu găsim nimic nere­ ocupa funcţia de presbiter dacă se recăsătoreş- zonabil sau nereali­zabil în normele expuse te după decesul primei sale soţii este exclusă aici. Noi ne trădăm starea de spiritual­itate scă- în virtutea principiului enunţat la 1 Corinteni zută când tratăm Biblia ca pe o carte marcată 7:39: „O soţie este legată de lege atâta timp de un idealism excesiv. ‡ cât trăieşte soţul; dar dacă-i moare soţul, este 1:6 Presbiterii sunt oameni fără vină, adică liberă să se mărite cu cine vrea, numai în de o integritate indiscutabilă. Nu trebui­e să se Domnul“. poată dovedi nici o acuzaţie de învă­ţătură gre- Evident sintagma soţul unei singure soţii şită sau de comportare necores­punzătoare. Nu înseamnă că presbiterul nu are voie să fie poligam, după cum nu are voie să aibă o

958 Tit concubină sau o amantă. Pe scurt, sintag­ma ca aceştia să se manifeste. înseamnă că viaţa sa de căsnicie trebuie să fie Nu trebuie să fie dedat la vin. În cultura un exemplu de curăţie pentru turmă. noastră, acest fapt pare atât de evident, încât În plus, el trebuie să aibă copii credin­ aparent nici nu ar mai trebui menţion­at, dar să cioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbă­lare nu uităm că Biblia a fost scrisă pentru toate sau neascultare (nesupunere). Biblia ne scoa- culturile. În ţările în care creşt­inii cons­umă şi te în evidenţă un fapt pe care noi nu suntem ei această băutură, există totuşi pericolul exce- totdeauna pregătiţi să-l recunoaştem: anume că sului şi al purtării necuviin­cioase ce rezultă părinţii răspund de modul în care s-au format din aceasta. Or, tocmai această nestăpânire copiii lor (Prov. 22:6). Când o familie este este avută în vedere aici. bineguvernată şi bineinstruită în cuvântul lui Biblia face distincţie între folosirea vinu­lui Dumnezeu, copiii vor urma, de obicei, pilda şi abuzarea de această băutură. Cons­umul părinţilor lor evlavioşi. Deşi un tată nu poate vinului, cu măsură, a fost permis atunci când determina mântuirea copiil­or săi, el poate pre- Isus a transformat apa în vin la nunta din găti terenul pentru Dom­nul, învăţându-i din Cana (Ioan 2:1-11). Apoi Pavel îi prescrie lui Cuvânt, aplicând cu dragoste disciplina în Timotei consumul de vin în scopuri medicale familie şi evitând ipocrizia şi inconsecvenţa în (1 Tim. 5:23; vezi şi Prov. 31:6). Dar consu­ propria sa viaţă. mul abuziv de vin şi de băuturi tari este con- Dacă copiii vor fi risipitori şi rebeli împo- damnat la Proverbe 20:1; 23:29-35. Deşi triva autorităţii părinteşti, Scriptura îl va face cuvântul nu cere abstinenţa totală de la con­ pe părintele lor răspunzător de aceasta, întrucât sumul de vin, există o situaţie în care se la rădăcina problemei au stat comp­lacerea şi recomandă reţin­ere, respectiv atunci când con- toleranţa faţă de păcat a tatălui lor. Dacă el nu sumul de vin l-ar putea face să se potic­nească ştie să-şi stăpânească cum trebuie propria sa pe un frate mai slab sau l-ar ofensa (Rom. familie, este îndoiel­nic că va fi un presbiter 14:21). Acest considerent stă la baza deciziei bun, întrucât ace­leaşi prin­cipii se aplică şi într- unui mare număr de creştini din America de un caz, şi-n celălalt (1 Tim. 3:5). Nord de a se abţine total de la consumul de Întrebarea care se pune este dacă aceas­tă băuturi alcoolice. cerinţă referitoare la copii este valabilă doar În cazul presbiterului, nu se pune pro­blema atâta timp cât aceştia se află sub auto­ritatea interdicţiei totale a vinului, ci doar a consu­mului părinţilor, deci cât stau acasă, sau dacă se excesiv de vin, care duce la dez­măţ. aplică şi după ce aceştia au părăsit căminul De asemenea presbiterul nu trebuie să fie părintesc. Noi credem că prima variantă este violent. El nu trebuie să recurgă la folosirea cea corectă, amintindu-ne însă că evoluţia ulte- forţei fizice, nu are voie să loveas­că pe ni­meni. rioară a caracterului lor depinde de educ­aţia Am auzit de unii membri ai clerului care une- pe care au primit-o în familie. ori îşi ating enoriaşii pentru a-i face să se 1:7 Un episcop este un ispravnic al lui îndrepte. Acest tip de intimi­dare nu are ce Dumnezeu. Nu adunarea este aceea pe care el căuta în purtarea unui epis­cop. o supraveghează, ci este împuternicit să se El nu are voie să fie lacom de bani, adică ocupe de treburile lui Dumnezeu din cadrul nu trebuie să fie absorbit de dorinţa de îmbo­ adunării lui Dumnezeu. Pentru a doua se afir- găţire, care să-l facă să nu mai ia seama la mă că el trebuie să fie fără vină – repe­tiţia modul prin care se îmbogăţeşte. E adevăr­at, constituind o accentuare. Să nu existe nici o cum sublinia şi Samuel Johnson, că „pofta de îndoială – omul respec­tiv trebuie să fie irepro- aur, lipsită de simţire şi remuş­care, constituie şabil, atât pe plan doctri­nar, cât şi moral. De forma supremă de corupţie a omului degene­ asemenea, nu trebuie să fie încăpă­ţânat. Dacă rat“. Un presbiter adevărat poate afirma, împre- un om este încăpăţân­at sau căpos, nepermiţând ună cu Pavel: „N-am poftit nici argin­tul, nici nici o deosebire de ve­deri, atunci va fi aurul, nici hainele cuiva“ (Fapte 20:33). neînduplec­at şi nu va suport­a să fie contrazis, 1:8 Pe plan pozitiv, un episcop trebuie să nefiind, prin urmare, apt de a fi un conducător fie primitor de oaspeţi. Casa lui trebuie să duh­ovnicesc. Un presbiter este un moderator, fie deschisă totdeauna pentru străini, pentru cei iar nu un auto­crat dogma­tic. cu probleme personale, pentru cei deznăd­ăjduiţi El nu trebuie să fie mânios. Chiar dacă are şi oprimaţi. Ea trebuie să fie un loc în care să un temperament volatil, el a învăţat să şi-l domnească părtăşia creştină, unde fiecare oas- stăpânească. Iar dacă are nervi, nu va per­mite pete să fie primit ca şi când ar fi chiar

Tit 959 Domnul Isus. ricii, prin învăţătura pe care o dă, prin sfaturile, Apoi el trebuie să fie iubitor de bine – de îndemnurile, încura­jările, mustrările şi îndreptarea oameni buni şi de lucruri bune. Vorbirea lui, pe care le oferă. activităţile sale, persoanele cu care se asociaz­ă III. ERORI DOCTRINARE ÎN ADU­ – toate acestea trebuie să dezvălui­e faptul că este detaşat de tot ce este discu­tabil, pătat sau NARE (1:10-16) greşit. 1:10 În biserica primară, exista „libertat­ea El trebuie să fie cumpătat (veghetor). Asta Duhului“, adică libertatea bărbaţilor de a parti- înseamnă că trebuie să fie prudent, discret şi cipa la adunări, după cum îi călăuzea Duhul stăpân pe sine. Acelaşi cuvânt este folosit la Tit Sfânt. Pavel descrie o atare adunare „deschisă“ 2:2, 5, 6, 12, unde are înţelesul de om cu scaun la 1 Corinteni 14:26: „Atunci ce este de făcut, la cap, cu stăpâni­re de sine şi alert. fraţilor? Când vă adunaţi lao­laltă, fiecare dintre În purtările sale faţă de alţii, presbiterul voi are un psalm, are o învăţătură, are o des- trebuie să fie drept. În relaţia cu Dumnezeu coperire, are un cuvânt în limbă, are o inter- trebuie să fie sfânt. În purtarea faţă de el pretare: toate să se facă spre zidire“. Este însuşi, trebuie să fie cu stăpânire de sine. La situaţia ideală, în care Duhul lui Dumnezeu asta s-a referit Pavel la Galateni 5:22, 23: este astfel liber să vorbească prin diverşi mem- „Roada Duhului este.. stăpânirea de sine“. bri din adu­nare. Dar datorită naturii umane, Înseamnă că cineva este în stare să-şi stăpâ­ oriunde există o atare libertate, aproape întot- nească toate pasiunile şi apetiturile, pentru ca deauna se vor găsi oameni care se vor grăbi acestea să-I fie supuse lui Cristos. Deşi pute- să aducă învă­ţături false, angajându-se în dis- rea pentru această stăpânire nu poate veni pute ce nu zidesc sau în devieri de la subiect, decât de la Duhul Sfânt, trebuie să existe dis- lipsite de călăuzirea Duhului. ciplină şi cooperare din partea credinciosului. Asta se întâmplase în adunările din Creta. 1:9 Episcopul trebuie să fie sănătos în cre­ Pavel şi-a dat seama că trebuie să existe o dinţă. El trebuie să se ţină cu tenacitate de doc- puternică conducere spirituală, care să ţină în trinele sănătoase din punct de vedere spi­ritual pe frâu aceste abuzuri şi să păstreze libertatea care ni le-a dat ca învăţătură Domnul Isus şi Duhului. De asemenea el şi-a dat seama că apostolii şi care au fost păst­rate pentru noi în era mare nevoie să fie numiţi bătrâni care să Noul Testament. Numai atunci va putea el să întrunească întru totul calităţ­ile de presbiter. dea sfinţilor un regim nutritiv echilibrat de învă- Prin urmare, în acest loc el reiterează condi­ ţătură sănăt­oasă, reducându-i la tăcere pe cei ţiile necesare pentru luarea unor acţiuni prom- ce vor­besc împo­triva adevărului. pte în numirea de presbi­teri în biserici. Acestea sunt calităţile pe care trebuie să le Mulţi nesupuşi se ridicaseră în adunări, întrunească cei ce sunt călăuze duhovni­ceşti în care sfidau autoritatea apostolilor, tăgăduind adunarea locală. Trebuie remarcat că nu se învăţăturile lor. Aceşti oameni vorbeau fără spune nimic despre statura fizică a cuiva, des- folos, fiind amăgitori. Cuvintele lor nu adu- pre realizările pe planul culturii sau educaţiei, ceau nici o binefacere spirituală, ci îi văduveau despre statutul social sau iscusinţa în afaceri. pe oameni de adevăr, ducându-i în rătăcire. Chiar şi un măturător de stradă gheboşat, cu Capii răutăţilor erau cei din ceata cir­ puţină educaţie sau chiar fără pregătire intelec- cumcişilor, adică învăţătorii iudaici care se tuală poate fi un presbi­ter cal­ificat pe baza sta- dădeau creştini, dar susţineau că şi creştinii turii sale spirit­uale. Af­irmaţia pe care o auzim trebuie să fie circumcişi şi să ţină legea cere- adesea că un om de afaceri cu mari succes pe monială iudaică. Or, prin asta ei negau în plan economic ar poseda exact calităţile de care practică suficienţa lucrării lui Cristos. e nevoie ca să fie lider în bis­erică pur şi simplu 1:11 Oameni de felul acestora trebuiau nu este adevărată. reduşi la tăcere. Ei trebuiau să înveţe că adu- Un alt punct pe care trebuie să-l menţion­ăm narea nu este o democraţie şi că liberta­tea este faptul că imaginea pe care o prez­intă cuvântului are limite. Aceşti oameni făcuseră Scriptura despre un presbiter evla­vios nu este ravagii în familii întregi. Să însem­ne asta că ei aceea a unui om care aranjează cine să fie invi- răspândiseră doctrinele lor nocive din casă în tat să vorbească la biserică sau care să se ocupe casă, pe ascuns? Aceasta este metoda preferată de reparaţiile clădirii sau de alte chest­iuni admi- a cultelor deviate (2 Tim. 3:6). Apoi motivele nistrative. Nicidec­um! Adevăr­atul presbiter este lor erau suspecte, ei urmărind câştig de bani şi profund şi vital angajat în viaţa spirituală a bise- folosindu-se de slujba creştină ca de o acope-

960 Tit rire pentru scopurile lor mercan­tile. Mesajul o smeren­ie falsă şi o asprime faţă de trup, dar lor era pe placul tendinţelor legaliste din inima nu sunt de nici un preţ împot­riva mulţumirii omului, încurajându-l să creadă că ar putea firii pămân­teşti“. câştiga bunăvoinţa lui Dumnezeu prin efectua- 1:15 Cele spuse de Pavel în continuare au rea unui set de ritual­uri mecaniciste, în paralel dat naştere la atâtea interpretări greşite, încât e cu trăirea unei vieţi corupte şi stricate. Ei pre- nevoie să facem în acest punct o explicaţie dau, din dorinţa de câştig necinstit, învăţ­ături detaliată. El scrie: „Toate lucruril­e sunt curate pe care nu aveau nici un drept să le predea. pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi 1:12 Aici Pavel îi aminteşte lui Tit cu ce necredincioşi, nimic nu este curat, ci şi mintea, şi fel de oameni are de a face. Această caracte­ conştiinţa le sunt întinate“. rizare de o deosebită francheţe şi causticitate se Dacă scoatem cuvintele: pentru cei curaţi potrivea învăţătorilor falşi şi în general cretani- toate lucrurile sunt curate din con­textul lor, lor. Pavel îl citează pe Epimenides, unul din considerându-le o declaraţie de adevăr absolut, propriii lor purtători de cuvânt, care a trăit în în toate domeniile vieţii, dăm de bucluc, întru- jurul anului 600 î.Cr. şi care i-a numit minci- cât nu toate lucrurile sunt curate, chiar pentru noşi, fiare sălbatice, mâncăc­ ioşi leneşi. Se pare cei cu mintea curat­ă. Trist e că unii, pornind că fiecare popor îşi are trăsăturile naţionale, dar de la acest verset, au justificat consultarea cretanii erau neînt­recuţi pentru depravar­ea lor. unor reviste cu conţinut murdar, a unor filme Erau mincinoşi înveteraţi. Erau ca nişte fiare excitante şi chiar imora­litatea în sine: La asta sălbatice, trăind doar pentru a-şi satisface cele se referă Petru când spune că unii răstălmă­ mai josnice şi mai sălbatice patimi. Ca unii cesc Scrip­turile „spre pierzarea lor“ (2 Pet. care făceau alergie la mun­că, fiind dedaţi la 3:16). lăcomie şi îmbuibare, ei trăiau doar pentru plă- Să fim înţeleşi: versetul acesta nu are abso- ceri, neavând loc în viaţa lor pentru mersul la lut nimic de a face cu lucruri păcătoase în sine biserică. şi condamnate de Biblie. Proverbiala exprimare 1:13 Apostolul confirmă acurateţea acestei din acest verset trebuie înţeleasă în lumina con- schiţe de caracter. Cu ce materie primă nepro- textului. Pavel nu s-a referit la chestiuni de miţătoare trebuia să lucreze Tit! De ajuns să-l morală indiscutabilă, la lucruri cu conţinut ine- descurajeze pe orice misionar! Dar Pavel nu îi rent fie greşit, fie bun, ci a discutat chestiuni de consider­ă pe aceşti oameni iremediabili, nici valoare morală neutră, lucruri conside­rate întină- nu-l sfătuieş­te pe Tit să-i abandoneze. Prin toare de un iudeu ce trăia sub lege, dar care Evanghelie există nădejde pentru toate categori- sunt per­fect legiti­me pentru un creştin ce trăieş- ile de oameni, chiar şi pentru cei mai de jos. te sub har. Exem­plul evident în această pri­vinţă Şi astfel, Pavel îşi sfătuieşt­e asistent­ul să-i mus- este cel al consumului de carne de porc, care tre aspru, ca să fie sănătoşi în cre­dinţa creştină. nu era permis copiilor lui Dumne­zeu din Unii din oame­nii aceştia puteau deveni nu doar Vechiul Testament, dar pe care Domnul Isus îl cred­incioşi exemp­lari, ci şi presbiteri evlavioşi modif­ică, atunci când spune că nici un lucru din bisericile locale. Pasajul acesta e plin de care intră în om nu-l poate întina (Marcu 7:15). încurajări pentru lucrătorii creştini în câm­puri de Spunând aceste cuvinte El a pronunţat toate misiune dificile ale lumii. În fapt, care dintre alimentele curate (Marc­u 7:19). Pavel a avut şi câmpurile de misiu­ne nu este greu? Dincolo de el în vedere acest adevăr, când a spus: „Dar nu josnicia, obtuzitatea şi nepăsarea oamenilor, carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu; nu există întotdeauna viziunea că aceştia vor deveni câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pier- sfinţi plini de har, curaţi şi credincioşi. dem nimic dacă nu mân­căm“ (1 Cor. 8:8). 1:14 Alături de severele mustrări adre­sate Când spune: „Pentru cei curaţi toate lucrurile învăţătorilor falşi, Tit trebuie să-i prev­ină să sunt curate“ el înţelege prin asta că pentru nu-şi îndrepte mintea spre basme evreieşti şi credinciosul născut din nou toate alimentele porunci date de oameni care se întorc de la sunt curate, dar pentru cei întinaţi şi necredin- adevăr. Iudaizatorii trăiau într-o lume a fante- cioşi nimic nu este curat. Nu ceea ce mănâncă o ziilor religioase şi a regulilor bazate pe consu- persoană îl întinează, ci ceea ce iese din inima mul de alimente curate şi evitarea celor necu- lui (Marc­u 7:20-23). Dacă viaţa cuiva este rate, precum şi pe păzirea de întinarea cere- necurată, dacă nu are credinţă în Domn­ul Isus, monială. Referi­tor la aces­tea, Pavel spune la atunci nimic nu este curat pentru el. Respectarea Coloseni 2:23: „Aceste lucruri au, în adevăr, o unor reg­uli de dietă nu va avea nici un efect aparenţă de înţelep­ciune, într-o închinare voită, asupra lui. Mai întâi de toate el are nevoie să

Tit 961 fie conv­ertit, să primească mântuirea în dar, iar trebuie să fie cumpă­taţi, adică echilibraţi şi nu să încerce s-o dobân­dească prin ritual­uri sau discreţi. Ei trebuie să fie sănă­toşi în credinţă. legalism. Chiar minţile şi conştiinţele oame­nilor Vârsta îi face pe unii oa­meni nepăsători, bla- întinaţi sunt corupte. Procesele lor mentale şi zaţi şi chiar cinici. Cei care sunt sănătoşi în puterile lor morale sunt întinate. Nu se pune cre­dinţă sunt însă mulţu­mitori, optimişti şi problema unei întinări ceremon­iale externe, ci a oameni plăcuţi, în a căror companie îţi place corup­ţiei şi depravării interne. să stai. Ei trebuie să fie sănătoşi şi în dragos- 1:16 Evident, când se referă la învăţăto­rii te. Dragostea nu este egocentrică, ci se gân­ falşi, adică la iudaizatori, Pavel spune că ei măr- deşte la alţii şi se manifestă prin dărnicie. De turisesc că Îl cunosc pe Dumne­zeu, dar cu faptele asemenea, ei trebuie să fie viguroşi în răbda- Îl tăgăduiesc. Ei se dau creştini, dar practica lor re. Vârsta aduce cu sine neputinţe şi disabili- nu se potri­veşte cu mărturia lor. Apoi, pentru a tăţi, uneori greu de suportat. Cei care sunt ampli­fica aceas­tă aspră condamnare, apostolul însă sănătoşi în capac­itatea de a răbda vor spune că sunt o urâciune, nesupuşi şi netrebnici rezista, purtân­du-şi cu har şi răbdare încercări- pentruoricefaptăbună(desc­ alificaţi). Comporta­ le. rea lor personală era lamentabilă. În ochii lui 2:3 Femeile în vârstă trebuie, de ase­menea, Dumnezeu, ei trăiau în totală neascultare. Cât să se poarte cu reverenţă. Păzeşte-ne Doamne priveşte faptele bune faţă de Dumnezeu sau de femeile care nu sunt preocupate decât cu faţă de om, acestea nu valorau nimic. A vorbit fleacuri! Ele nu trebuie să fie defăim­ ătoare. oare Pavel mânat de dragostea creştin­ă, când Termenul folosit de Pavel aici, în textul din s-a exprimat cu cuvinte atât de aspre la adresa greaca veche, este diabolos, adică diavolul. Este altora? Răspunsul este un hotărât da! Dra­gostea un cuvânt foarte nimerit, întru­cât bârfa şi vorbi- niciodată nu trece cu vederea păca­tul. Oamenii rea de rău sunt de origine diabolică. Ele nu aceştia perverteau Evanghelia, dezonorând trebuie să fie înro­bite de băutură. De fapt, ele Persoana şi lucrarea Domnu­lui Isus şi ducând nu trebuie să fie înrobite de mâncare, băutură la pierzare sufletele oame­nilor. A fi îngăduitor sau medicam­ ente. Deşi nu li se repartizează cu asemenea oameni este un păcat. nici un rol public în lucrarea din cadrul biseri- cii, femei­le mai în vârstă au încredinţ­area de a IV. PRACTICA ÎN ADUNARE (2:1-15) preda acasă. Cine poate măsura poten­ţialul unei 2:1 Vieţile învăţătorilor falşi erau mai degra­ asemenea slujbe! bă mincinoase, decât evlavioase. Prin con­duita 2:4 În mod concret, femeile mai vârstni­ce lor ei tăgăduiau marile adevăruri ale credinţ­ei. trebuie să le îndemne pe cele tinere. Anii Cine poate măsura daunele aduse mărtur­iei îndelungaţi de studiere a Bibliei şi de expe­ creştine de cei ce se dădeau mari sfinţi, dar rienţă practică o învrednicesc pe o asemenea trăiau în realitate o mare minciu­nă? Sarcina soră creştină să împărtăşească uneia mai tinere încredinţată lui Tit (şi tuturor slujitor­ilor adevă- sfaturile ei preţioase, la început de drum. raţi ai Domnului) a fost de a preda învăţătura Altminteri fiecare genera­ţie ar trebui s-o ia de sănătoasă. El trebuia să reducă prăpastia uriaşă la început, repetând greşelile celei precedente, dintre ceea ce spun­eau copiii lui Dumnezeu cu şi trebuind să înveţe din expe­rienţa proprie. gura şi ceea ce trăiau în viaţa de zi cu zi. De Deşi respon­sabilitatea predării este aşezată aici fapt, aceast­a este nota dominantă a epistolei: pe umerii femeilor mai vârstnice, orice persoa- trăirea în practică a doctrinei sănătoase prin nă tânără va culti­va priete­nia creştinelor mai săvârşi­rea de fapte bune. Următoarele vers­ete ne în etate, solici­tându-le sfaturile şi căile de oferă exemple practice despre ce constituie îndreptare. aceste fapte bune. Femeile tinere trebuie învăţate să-şi iubeas- 2:2 Mai întâi, ne ocupăm de cei bătrâni că soţii. Dar asta înseamnă mai mult decât a-i – nu de bătrâni în sensul de presbiteri, ci de săruta când ies pe uşă, mergând la serviciu. oameni în etate, cu experienţă şi maturit­ate, Sunt incluse aici o sumedenie de modalităţi care trebuie să fie treji. În principal, aceasta prin care o soţie poate să demon­streze că îl înseamnă că ei trebuie să consume vinul cu respectă cu adevărat – recunos­cându-i rolul de măsură, dar are un sens mult mai cuprinză­tor, cap al familiei, neluând nici o decizie majoră referindu-se la toate comparti­mentele vieţii lor. fără el, ţinându-şi casa în ordine, îngrijindu-se Ei trebuie să fie vrednici de cins­ te, plini de de aspectul ei exteri­or, nedepăşind posibilităţile demnitate, dar nu morocănoşi. Asta pentru că lor financiare, măr­turisind imediat şi iertând cu şi alţii au necazurile lor. Oamenii mai vârstnici bunăvoinţ­ă, păstrând liniile de comunicaţie

962 Tit întotdeau­na deschise, abţinându-se de la critica- se stăpâ­nească şi să atingă echili­brul. rea sau contrazicerea soţului de faţă cu alţii şi 2:7 Pavel are un mic îndemn şi pentru Tit. acord­ându-i sprijinul când lucrurile nu merg Ca unul căruia i s-a încredinţat sarcina de a bine. exercita grija faţă de biserici, Tit trebuie să Ele trebuie învăţate să-şi iubească copiii – exercite grija şi faţă de menţine­rea unui model citindu-le din Biblie şi rugându-se cu ei, consecvent de fapte bune. Trebuie să existe o întâmpinându-i când se întorc de la şcoală sau paralelă apropiată între doctrină şi comportarea de la joacă, disciplinându-i ferm dar drept şi sa. Învăţătura tre­buie să fie ca­racterizată de mulându-i pentru slujirea Dom­nului, mai integritate, reverenţă şi inco­ruptibilitate. Prin degrabă decât pentru lume şi pentru iad. integritate se înţelege că învăţătura trebuie să 2:5 Tinerele femei trebuie învăţate să fie cores­pundă cu cre­dinţa transmisă odată pentru cumpătate, adică să-şi dea seama ce se cuvi­ne totdeauna sfinţi­lor. Prin reverenţă Pavel vrea să să facă ele ca surori creştine şi de ce extreme spună că învăţătura trebuie să fie plină de să se ferească. Ele trebuie să fie curate (dând demnitate şi înţelepciune. Iar prin incoruptibili- dovadă de castitate), credin­cioase soţilor lor şi tate – termen pe care, din păcate, cele mai evitând necurăţia în gândurile, cuvintele sau multe versiuni moderne ale Bibliei îl omit3 – acţiunile lor. Ele trebuie să fie gospodine se înţelege învăţătorul sincer care nu se poate bune. Trebuie să-şi dea seama că aceasta este lăsa corupt sau abătut de la calea adevărului. slujirea divină pe care au datoria s-o desfăşoa- 2:8 Vorbirea sănătoasă care să nu poată fi re pentru slava lui Dumnezeu. Femeile mai condamnată este degajată de orice lucru faţă vârstnice trebuie să imprime în surorile tinere de care s-ar putea obiecta. O astfel de vorbire gândul că este o onoare deosebită să-L slu- trebuie să fie liberă de chestiuni secundare, de jească pe Dom­nul în familie ca soţii şi mame, noutăţi doctrinare, de ciudăţen­ii, de excentrici- mai degrabă decât să fie angajate în servicii în tăţi şi alte lucruri de felul acestora. Acest tip afara cămin­ului, neglijându-şi astfel familia. de slujbă este irezistibil. Cei care se opun Fe­meile tinere trebuie să fie învăţate să fie învăţăturii sănătoase sunt ruşinaţi, întrucât nu bune – adică să trăiască pentru alţii, să fie găsesc nici o spărtură în armura credinciosului. primitoare de oaspeţi, să fie amabile şi gene­ Nu există argument mai puternic decât o viaţă roase, iar nu egocentrice şi posesive. Ele trebu- de sfinţenie! ie să fie supuse soţilor lor, recun­oscând că ei 2:9 În acest punct li se oferă instrucţiuni sunt capii familiilor. Dacă o soţie este mai speciale sclavilor. Să nu uităm că Biblia recu- talenta­tă şi mai capabilă decât soţul ei, în loc noaşte chiar şi existenţa unor instituţii cu care să-l domine, ea ar trebui să-l încuraje­ze şi să-l nu este de acord. De pildă, Vechiul Testament ajute să-şi asume un rol mai activ în famil­ie, consemnează viaţa de poligamie trăită de mulţi ca lider şi să slujească în biserica locală. Dacă dintre patriarhi, deşi poligam­ ia nu a fost nicio- este ispitită să-l cicălească, trebui­e să se dată voia lui Dumnezeu pentru oamenii Săi. împotriv­ească ispitei, înlocuind cicăleala cu Dumnezeu nu a aprobat nicioda­tă nedreptăţile şi lauda la adresa soţului. Toate acestea trebui­e cruzimea sclaviei; cândva El îi va trage la răs- făcute pentru a păzi cuvân­tul lui Dum­ne­zeu, pundere pe stăpâ­nii de sclavi. În acelaşi timp, ca să nu fie hulit sau discreditat. Pe tot Noul Testam­ ent nu sprijină ideea răsturnării cup­rinsul acestei scrisori, Pavel este conştient sclaviei prin forţă, prin re­voluţie. Mai degra­bă, de ocara ce este adusă cauzei Domn­ului atunci NT con­damnă şi elimină abuzurile sclaviei prin când copiii Săi trăiesc o viaţă ce nu corespun- intermediul Evangheliei. Istoria consemnează că de mărturiei lor. relele sclaviei au dispărut acolo unde Cuvântul 2:6 Pavel nu l-a îndemnat pe Tit să le lui Dumnezeu a fost predicat şi pred­at cu înveţe el pe tinerele surori, ci, din raţiuni ce sârgu­inţă. ţin de discreţie, a lăsat această slujbă în seama Dar între timp, acolo unde există sclav­ie, surorilor mai vârstnice. Dar lui Tit i se spune asta nu înseamnă că sclavul este exclus de la să-i sfătuiască pe tineri şi mai ales să-i tot ceea ce are mai bun creştinismul. El poate îndemne să fie cumpătaţi, să ştie să se stăpâ­ fi un martor al puterii transforma­toare a lui nească. Este un îndemn cât se poate de potri­ Cristos, putând împodobi doctrin­a despre vit, având în vedere zelul debordant ce-i Dumnezeu Mântuitorul nostru. În NT sclavi­lor car­acterizează pe tineri, energia, neastâmpăr­ul li se acordă mai mult spaţiu decât dregă­torilor lor şi puternicele porniri ce-i caracterizeaz­ă. În de naţiuni! Asta ar putea indica impor­tanţa lor toate domeniil­e vieţii, ei trebuie să înveţe să relativă în împărăţia lui Dum­nezeu. Robii

Tit 963 creştini trebuie să fie supuşi stăpânilor lor, cu 2:12 Acelaşi har care ne mântuieşte ne şi excepţia cazurilor în care această supunere ar instruieşte în şcoala sfinţeniei. Or, în această însemna nesu­punere faţă de Domnul. În cazul şcoală există o serie de lucruri interzise, de acesta, ei trebuie să refuze şi să suporte în care trebuie să ne debarasăm. Primul este linişte consecinţele neascultă­rii lor, în virtutea nelegiuirea sau ireligiozitatea. Al doilea îl faptului că sunt creştini. Ei trebuie să-i mulţu- constituie: poftele lumeşti – nu doar păcat­ele mească pe stăpânii lor în toate privinţ­ele, adică sexuale, ci şi dorinţa de îmbogăţire, de acapa- să fie productivi, pe plan calita­tiv şi cantitativ. rare a puterii, a plăceril­or, faimei sau a orică- Toate aceste servic­ii pot fi făcute ca pentru rui lucru care este în esenţă lumesc. Cristos, fiind pe deplin răsplătite de El. Robii În latura pozitivă, harul ne învaţă să trăim nu trebuie să întoarcă vorba stăpânilor lor sau în veacul de acum în cumpătare şi dreptate să fie obrazn­ici. Mulţi sclavi au avut privile- faţă de alţii şi cu evlavie în lumina curată a giul de a-i con­duce pe stăpânii lor la Domnul prezenţei Sale. Acestea sunt virtuţile care tre- Isus în primele zile ale creştinismu­lui, asta buie să ne caracterizeze în lumea aceasta, datorân­du-se în mare parte prăpas­tiei ce exista unde toate din jurul nostru se vor dizolva. între sclavii păgâni şi sclavii creştini. Aici este locul pelerinajului nostru, iar nu 2:10 Una din cele mai evidente deoseb­iri patria noastră finală. a constat în faptul că creştinii nu s-au pretat la 2:13 Cât trăim ca străini pe pământ, suntem păcatul atât de prevalent între ceilalţi sclavi, inspiraţi de o nădejde minunată – arătarea respectiv hoţia. Etica creştină îi obliga la norme stricte de cinste. Mai e de mirare oare slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor că sclavii creştini se vindeau cu un preţ mai Isus Cristos. Prin aceasta trebuie să înţelegem mare la licitaţie? În general ei erau învăţaţi să oare că este vorba desp­re Răpire, când Cristos manifeste o totală şi autenti­că fidelitate. Ei Se va arăta în slavă bisericii, ducând-o în cer (1 trebuiau să inspire încredere totală şi astfel să Tes. 4:13-18)? Sau mai degrabă textul se referă împodobească doctrina lui Dumnezeu la venirea lui Cristos pentru a domni, când Se Mântuitorul nostru în toate aspectele vieţii şi va arăta în slavă lumii întregi, când Îşi va slujirii lor. Ceea ce era adevărat pe vremea înfrânge duşmanii şi-Şi va întemeia împără­ţia aceea cu privire la robii creştini este valabil (Apo. 19:11-16)? În principal, noi cred­em Pavel astăzi cu privire la toţi salariaţii creştini. se referă aici la prima ipostază – la venirea lui 2:11 Următoarele patru versete formea­ză o Cristos ca să-Şi ia mireasa, biseric­a. Dar fie că minunată vinietă a mântuirii noastre. Adm­ irând va veni ca Mire, fie ca Rege, credincio­sul tre- această bijuterie literară, nu trebuie s-o deta- buie să fie pregă­tit şi să aştepte slăvita Sa şăm de contextul ei. Până în acest punct Pavel venire. i-a îndemnat pe toţi mem­brii familiei lui 2:14 Aşteptând Întoarcerea Sa, noi nu Dumnezeu să aibă o purtare corespunzătoare. putem uita scopul primei Sale veniri şi a Acum el arată că unul din scopurile majore Jertfirii Sale de Sine. El S-a dat pe Sine Însuşi ale mântuirii noastre este acela de a produce nu numai pentru a ne mântui de vină şi de în noi o viaţă de sfinţenie statornică. pedeapsa păcatului, ci şi ca să ne răsc­ umpere Căci harul lui Dumnezeu... s-a arătat. din orice fărădelege. Ar fi fost o mântuire de Aici harul lui Dumnezeu este practic sinon­im jumătate dacă pedeapsa păcatu­lui ar fi fost cu Fiul lui Dumnezeu. Harul lui Dumn­ezeu anulată, dacă stăpânirea acestuia asupra vieţilor s-a arătat atunci când Domnul Isus a vizitat noastre ar fi rămas necucerită. planeta noastră şi în special când S-a dat pe El S-a dat pe Sine Însuşi şi ca să-Şi cură- Sine pentru păcatele noas­tre. El S-a arătat ţească un popor [special] care să fie al Lui. pentru mântuirea tuturor oamenilor. Lucrarea Ediţia din 1611 a Bibliei, supranum­ ită „King Sa înlocuitoare este suficientă pentru răscum- James“ se exprimă foarte plas­tic4 aici, spunând părarea tuturor oamenilor. O ofertă autentică „a peculiar people“. (În engleză „peculiar“ are de iertare şi izbăvire se face tuturor. Dar azi sensul de „exclus­iv, individ­ual, deosebit, numai cei care Îl primesc cu adevărat ca unic“, dar şi acela de „neobişn­uit, ciudat, ori- Domn şi Mântuitor sunt mântu­iţi. Nu se suge- ginal“, n.tr.) Prea de multe ori suntem „peculi- rează nici aici, nici în vreun alt loc din Biblie ar“ (adică ieşiţi din comun, n.tr.), dar nu în că toţi vor fi, în cele din urmă, mântuiţi. sensul avut în vedere de El! El nu a murit ca Mân­tuirea universală este o min­ciună a să ne facă nişte oameni ciudaţi sau bizari, ci diavolu­lui. un popor care să-I aparţină Lui într-un mod special – nicide­cum să ne aparţinem nouă

964 Tit înşine sau lumii. Şi S-a dat pe Sine Însuşi zitele şi alte taxe. În general ei trebuie să fie pent­ru noi ca să fim plini de râvnă pentru supuşi respectuoşi, ascultători, care se confor- fapte bune. Cu alte cuvinte, trebuie să fim mă legilor. Dar există şi zone în care se pătrunşi de entuz­iasmul de a face fapte de manifestă o mare diversitate de puncte diver- bunătate în numel­e Lui şi pentru slava Lui. gente între creştini, cu privire la res­ Când ne gândim la zelul manifestat de oameni ponsabilităţile lor. Aici sunt incluse chestiu­nile pentru sport, politică şi afac­eri, ar trebui să legate de votare, de candidatura la vreun post încolţească în noi gelozia; ar trebui ca acest public sau de particip­area la război în cadrul fapt să ne inspire la fapte bune. forţelor armate. Cu privire la primele două, 2:15 Acestea sunt lucrurile pe care Tit a iată câteva principii călăuzitoare pe care ni le fost împuternicit să le transmită – tot ce s-a oferă Biblia ca ajutor: discutat în versetele precedente şi în spe­cial 1. Creştinii sunt în lume, dar nu sunt din scopurile urmărite prin jertfa Mântu­itorului. Tit lume (Ioan 17:14, 16). avea datoria de a-i îndemna sau încuraja pe 2. Întregul sistem mondial se află în mâini- sfinţi să trăiască o viaţă de evlav­ie practi­că şi le celui rău şi a fost condamnat de Dumnezeu să-i mustre pe toţi cei care contraziceau învă- (1 Ioan 5:19b; 2:17; Ioan 12:31). ţăturile apostolice, atât cu vorba, cât şi cu 3. Misiunea creştinului nu este aceea de a fapta. Tit nu trebuia să-şi ceară scuze pentru ameliora lumea, ci de a vedea cum oam­ eni că desfăşura o slujbă energică. Toate trebuiau din această lume sunt mântuiţi. făcute cu toată autoritatea şi îndrăzneala 4. Deşi creştinul este aproape inevitabil un Duhului Sfânt. Nimeni să nu te dispreţuias­că. cetăţean al unei ţări din lume, cetăţenia lui Tit nu trebuie să-şi facă probleme pentru că principală este din cer – într-atât încât el tre- era tânăr sau că nu era evreu sau că ar fi avut buie să se considere pelerin şi călător aici pe orice alt dezavantaj natural. El rostea cuv­ântul pământ (Fil. 3:20; 1 Pet. 2:11). lui Dumnezeu şi în aceasta consta toată auto- 5. Nici un soldat înrolat în satisfacerea sta- ritatea lui. giului militar nu are voie să se angreneze în V. ÎNDEMNUL ÎN ADUNARE (3:1-11) afacerile acestei vieţi, pentru ca nu cumva să-i 3:1 Tit mai avea datoria de a le aduce displacă celui care l-a înscris la oaste (2 Tim. aminte credincioşilor din adunările cretane 2:4). despre responsabilităţile lor faţă de stăpâni­re – 6. Domnul Isus a spus: „Împărăţia mea nu faţă de autorităţile locale şi de stat. În vi­ziunea este din lumea aceasta“ (Ioan 18:36). Ca creştină, toate guvernele sunt rândui­te de ambasadori ai Săi, noi trebuie să reprezen­tăm Dumnezeu (Rom. 13:1). Un regim poate fi acest adevăr pentru lume. foarte necreştin sau chiar anticreşt­in, dar orice 7. Politicianismul tinde să fie corupt prin guvern este mai bun decât nici un guvern. însuşi natura sa. Creştinii trebuie să se separe Absenţa guvernului înseamnă anar­hie. Or, de fărădelege (2 Cor. 6:17, 18). oamenii nu pot su­pravieţui multă vreme în 8. În privinţa votării, creştinul va vota de condiţii de anarh­ie. Chiar dacă un dregător obicei pentru un om care este drept şi cinstit. nu-L cunoaşte personal pe Dumnez­eu, el este Dar uneori este voia lui Dumnezeu de a ridica „unsul Domnului“ în privinţa poziţiei oficiale pe oamenii aflaţi pe cele mai de jos trepte ale pe care o ocupă şi ca atare trebuie respectat. acestei lumi (Dan. 4:17). Cum putem noi Creştinii trebuie să fie supuşi dregătorilor şi cunoaşte şi împlini voia lui Dum­nezeu în ase- autorităţilor. Dar dacă un guvern îşi părăseş- menea cazuri? te sfera rânduită de Dumnezeu şi-i comandă Cealaltă întrebare se referă la faptul dacă credinciosului să nu se supună lui Dumnezeu, un credincios trebuie să se ducă la război, atunci credin­ciosul trebuie să refuze, bazat pe când patria îi cere acest lucru. Exist­ă argu­ principiul de la Fapte 5:29: „Trebuie să ascul- mente puternice şi de o parte, şi de cealaltă, tăm de Dumne­zeu mai mult decât de oameni“. dar mie mi se pare că balanţa înclină în Dacă va fi pedepsit, să suporte această pedeap- favoarea refuzului de a participa la război. să în linişte, acceptând-o ca pentru Domnul. Principiile enumerate mai sus ating proble­ma, dar există şi altele. (1) Domnul nostru a spus: CREŞTINUL ŞI LUMEA ACEASTA „Dacă împărăţia Mea ar fi din această lume, Credincioşii trebuie să respecte legile, inclu- slujitorii Mei ar lupta“ (Ioan 18:36). (2) Apoi siv legile de circulaţie, şi să-şi plătească impo- El a mai spus: „Toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri“ (Mat. 26:52). (3) Întreaga idee

Tit 965 de a lua cuiva viaţa se opune învăţăturii Celui Apoi trebuie să fim blânzi. Este greu să care a spus: „Iubiţi-vă vrăj­maşii“ (Mat. 5:44). ne gândim la această calitate fără să ne gân­ Cei care se opun portului de arme au dim la Domnul Isus. El a fost manierat şi motive să fie recunoscători dacă trăiesc în­tr-o bun, paşnic şi conciliator. Iar noi trebuie să ţară în care li se permite să se înscrie pe lista arătăm blândeţe sau amabilitate faţă de toţi celor care nu participă la război din motive de oamenii. Se pare atât de nimerit ca amabili­ conştiinţă sau pe lista necomba­tanţilor. tatea să fie propovăduită ca una din virtuţile Pe de altă parte, mulţi creştini au slujit în de seamă ale creştinului. În esenţă ea îns­eam­ conflicte armate, umplându-se de glorie şi nă să ne gândim cu smerenie la alţii, să-i onoare. Susţinătorii acestui punct de vedere punem pe alţii pe locul întâi şi să spunem şi arată că în Noul Testament ni se prezintă să facem lucruri frumoase, amabil­e, curteni­ sutaşi (de exemplu: Corneliu şi Iuliu) într-o toare. Principiul amabilităţii cere ca să-i slujeşti lumină foarte favorabilă. De asemenea se face pe alţii înainte de a te sluji pe tine, să prinzi uz în NT de figuri de stil împrumutate din orice prilej de a-i ajuta pe alţii şi să exprimi viaţa militară, pentru a ilustra lupta creşt­ină cu promptitudine şi apreciere pentru gesturile (de ex. Ef. 6:10-17). Dacă milităria ar fi ine- de amabilitate de care ţi se face parte. rent greşită, atunci cum se face că Pavel ne Amabilitatea nu se poartă niciod­ată necuviin- numeşte „ostaşi buni ai lui Isus Cristos“? cios, vulgar sau bădăran. Indiferent la care punct de vedere subscrie 3:3 Din nou, în mijlocul unei secţiuni cu cineva, nu trebuie să-i judece sau să-i con­ puternic conţinut etic, apostolul intro­duce o doc- damne pe cei care au o altă părere. Există loc trină clasică a mântuirii noastre, punând accen- pentru puncte de vedere divergen­te. ‡ tul pe ţelul mântuirii, respectiv trăirea unei vieţi O altă obligaţie a ucenicului creştin este să de fapte bune. Iată care este înlăn­ţuirea ideilor fie gata pentru orice lucrare bună. Nu toate aici: (1) Condiţia noastră înain­te de mântuire, slujbele din lumea aceasta sunt onorab­ile – versetul 3; (2) natura mântui­rii noastre, versetele aşa, de pildă, multe din reclamele din ziua de 4-7; (3) rezultatul prac­tic al mântuirii, versetul 8. azi sunt clădite pe minciuni şi unele între­ Imaginea pe care o avea Dumnezeu despre noi prinderi vând produse care dăunea­ză sănătăţii înainte de mântuire nu este deloc măgul­itoare. spirituale, mentale şi fizice a omul­ui. Pornind Pretinz­ând că ştiam răspunsurile la toate de la considerentul că trebuie să avem un întrebări­le, noi eram în realitate fără minte, cuget curat, aceste ocupaţii trebu­iesc evitate. nepu­tând pricepe adevă­rurile spiritu­ale şi neînţe­ 3:2 Un creştin nu trebuie să-l vorbească de lepţi în opţiunile şi în conduita noastră. Noi rău pe nimeni. În alte locuri din Biblie ni se eram neascultători de Dumnez­eu şi poate şi interzice concret să vorbim de rău un dregător de părinţi şi de alte autorit­ăţi. Noi eram înşelaţi (Ex. 22:28; Fapte 23:5) – poruncă de care toţi de diavolul şi de propria noastră judecată per- creştinii trebuie să-şi aducă amin­te în vâltoarea vertită, nenime­rind niciodată calea cea bună şi campaniilor politice sau în vremuri de restrişte, sfârşind mereu în înfundă­turi. Noi eram robiţi de prigoană sau de asuprire. Dar aici se lăr- de diverse obiceiuri necurate, subjugaţi de viaţa geşte cadrul interdic­ţiei, persoanele fiind apăra- rea a gândurilor noastre şi săvârşeam păcate de te şi de ridiculi­zare, calomniere, insultă sau tot felul. Viaţa era un şir nesfârşit de răutate şi abuzuri verbal­e. Ce oceane de întristare şi invi­die faţă de alţii. Nevred­nici de a fi iubiţi şi necazuri s-ar evita, dacă creştinii ar asculta de egoişti, noi eram mizer­abili şi-i făceam şi pe acest principiu simplu: să nu vorbească pe alţii mi­zerabili; demni de a fi urâţi şi urân­du- nimeni de rău! ne unii pe alţii: Ce trist comentariu asupra vieţii Noi trebuie să fim paşnici şi să evităm print­re vecini certă­reţi, colegi de muncă puşi cearta. E nevoie de doi pentru ca să izbuc­ mereu pe ceartă, competitori angajaţi în compe- nească o dispută. Când cineva încerca să-l tiţie pe viaţă şi pe moarte, şi în mijlocul unor aţâţe pe D. Ironside la o ceartă cu privire la o familii învrăj­bite! chestiune de importanţă minoră, asupra căreia 3:4 Acest tablou deprimant al depravării predicase, el răspundea: „Frate dragă, când omului este întrerupt de unul din marile dar vom ajunge în cer, unul din noi se va dovedi din Scriptură. Ce recunoscători putem fi pentru că nu a avut dreptate şi poate că acela voi fi aceste conjuncţii venite la momentul potrivit, eu“. Şi cu acest duh punea capăt la orice care semnalează minunata intervenţ­ie a lui polemici. Dumnezeu, pentru a-l salva pe om de la propria sa distrugere! Cineva le-a numit barierele aşeza-

966 Tit te de Dumnezeu pe drumul omului spre iad. poate evita pedeapsa. Dar când s-a arătat bunătatea lui Dum­nezeu, Dumnezeu ne-a mântuit prin spălarea rege- nerării (naşterii din nou). Convertirea este cu Mântuitorul nostru, şi dra­gostea Lui faţă de adevărat o nouă creaţie (2 Cor. 5:17) şi aici oameni.. Acest lucru a avut loc atunci când această nouă creaţie este prez­entată sub forma Domnul Isus S-a arătat lumii în urmă cu peste alegorică a unei băi. Este aceeaşi imagine o mie nouă sute de ani. În alt sens, bunătatea folosită de Domnul Isus când i-a învăţat pe şi dragostea lui Dumnezeu s-au arătat faţă de ucenici că există o singură baie a regenerării, noi atunci când am fost mântuiţi. Tocmai ca dar e nevoie de multe curăţiri de întinare manifes­tare a acestor atribute Şi-a trimis El (Ioan 13:10). Baia regenerării nu are nimic de preaiu­bitul Fiu ca să moară pentru o lume de a face cu bote­zul. Nu este o curăţire trupească păcătoşi răzvrătiţi. Termenul din greacă folosit făcută cu ajutorul apei, ci o cură­ţire morală aici în sintagma: dragostea... faţă de oameni prin cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 15:3). este baza cuvântului filantropie, care combină Botezul nici măcar nu este un simbol al aces- ideea de dragoste, graţie şi compa­siune. Titlul tei băi, ci descrie, mai degrabă, îngrop­area cu Cristos în moarte (Rom. 6:4). Dumnezeu, Mântuito­rul nos­tru se referă la Naşterea noastră din nou este definită, de Dumnezeu Tatăl – Mântui­torul nostru în sen- asemenea, ca o reînnoire a Duhului Sfânt. sul că El L-a trimis pe Fiul Său în lume ca Duhul lui Dumnezeu produce o minunată Jertfa noastră pentru păcat. Domn­ul Isus mai transformare – nu îmbrăcarea omului vechi cu este numit Dumnez­ eu Mântuit­orul nostru (2:13) haine noi, ci îmbrăcarea omului nou cu haine! pentru faptul că a plătit penalizarea necesa­ră Duhul Sfânt este Agentul în procesul regene- pentru ca noi să putem fi iertaţi şi izbă­viţi. rării. iar cuvântul lui Dumnez­eu este instru- 3:5 El ne-a mântuit de vină şi de mentul. pe­deapsa pentru toate păcatele noastre – trecu- 3:6 Dumnezeu a turnat Duhul Sfânt peste te, prezente şi viitoare. Aceste păcate erau pri- noi din belşug. În lăuntrul fiecărui credincios vite în viitor, când a murit Mântui­torul nostru, locuieşte Duhul Sfânt din clipa în care s-a năs- şi încă nu fuseseră săvârşite în timp, dar cut din nou. Duhul este suficient pentru a pro- moartea Lui le-a acoperit pe toate. Totuşi nu duce glorioasa reînno­ire despre care se vorbeşte ştiu cum se face că omului îi este cel mai aici. Duhul este dăruit prin Isus Cristos greu să înţeleagă unul din cele mai simple şi Mântuitorul nostru. După cum belşugul de la mai clare adevăruri ale Evangheliei, anume că curtea lui Faraon a fost mediat către Iacov prin mântuirea nu se bazează pe faptel­e bune; că Iosif, tot aşa binecu­vântările lui Dumnezeu, nu devii creştin prin trăirea unei vieţi creştine. inclus­iv inexprima­bila binecuv­ântare a Duhului Nu oamenii buni merg în rai. Mărturia con- Său, ne sunt mediate prin Domnul Isus. Isus secventă a Bibliei este că omul nu poate câşti- este „Iosiful“ nostru. ga sau merita mântui­rea (Ef. 2:9; Rom. 3:20; Toate trei Persoanele Binecuvântatei Treimi 4:4, 5; 9:16; 11:6; Gal. 2:16; 3:11). Omul nu sunt menţionate în legătură cu mân­tuirea noas- se poate mântui pe sine prin fapte bune; toate tră: Dumnezeu Tatăl, (v. 4); Duhul Sfânt (v. faptele sale neprihănite sunt ca nişte cârpe 5); şi Dumnezeu Fiul (v. 6). murdare în ochii lui Dumne­zeu (Isa. 64:6). El 3:7 Urmarea neîntârziată a regenerării nu poate deveni creştin prin trăirea unei vieţi noastre este ca, fiind îndreptăţiţi prin harul Lui, creştine, pentru simplul motiv că nu are putere în el însuşi de a trăi o viaţă creştină. Nu să devenim moştenitori potriv­ it nădejd­ ii vieţii oamenii buni sunt cei ce merg în cer, ci păcă- veşnice. Prin răscumpă­rarea care este în Cristos toşii care au fost salvaţi prin harul lui Dumne­ Isus, Dumnezeu ne socoteşte neprihăniţi printr- zeu! un act de har uimitor. Iar noi devenim moş- Mântuirea nu poate fi câştigată prin fapte tenitori a tot ce a pregătit Dumnezeu pentru bune, deoarece faptele bune sunt rezultatul cei ce-L iubesc. Tot ce se cuprinde în a fi cu mântuirii. Oriunde există o mân­tuire adevă­rată, Cristos şi ca El pentru veşnicia întreagă este faptele bune nu vor întârzia să se arate. Şi nădej­dea noastră. astfel citim că Dumnezeu nu ne-a mântuit din 3:8 Când Pavel spune: „Adevărat este pricina faptelor neprihă­nirii pe care le-am făcut cuvântul acesta“ trebuie să înţelegem oare că noi, ci după îndurarea Lui. Mân­tuirea este o se referă la secţiunea precedentă, sau la restul lucrarea a îndurării – nu a justiţiei. Justiţia versetului? Forţa argumentării sale pare să stea reclamă aplicarea pedepsei binemeritate; îndu- în faptul că, după ce am fost mântuiţi de atâ- rarea asigură o cale nepri­hănită prin care se

Tit 967 tea lucruri, printr-o mântuire atât de mare, piere în jurul nostru! acum trebuie să trăim într-o manieră vrednică 3:10 Omul care se preocupă de aceste de înalta noastră chemare. chestiuni minore este un eretic care aduce Tit avea datoria să stăruie asupra acestor dezbinare.5 De obicei pe vioara acestui om lucruri (discutate în versetele 1-7) în slujba nu se găseşte decât o notă muzicală, pe care desfăşurată de el la Creta, aşa încât credin­ acesta o cântă la nesfârşit. Curând el îşi va cioşii să caute să fie cei dintâi în fapte bune. strânge în jurul lui un cerc intim de oameni, Deşi sintagma fapte bune ar putea însemna cu aceleaşi păreri negativiste, respingându-i pe ocupaţii onorabile, sensul mai larg – fapte ceilalţi oameni. Un astfel de om nu se va da bune în general – este probabil cel avut în în lături să dezbine o întreagă adunare, numai vedere aici. Orice învăţătură dată credincioşilor să nu renunţe el la punctele sale de vedere ca purtarea lor să fie pe măsur­a mărturiei lor doctrinare la care ţine atât de mult. Nici o creştine este excelentă şi de folos. Orice învă- biserică nu trebuie să tolereze o atare atitudine. ţătură trebuie să aibă o aplicaţie personală şi Dacă i s-a dat o mustrare şi apoi încă una, iar practică. el persistă în lucrarea sa de dezbinare, atunci 3:9 Desigur, există întotdeauna capcane de trebuie exclus din părtăşia bisericii locale. iar care trebuie să ne ferim în slujba creştin­ă. Pe creştin­ii trebuie să nu mai întreţină contacte vremea lui Pavel, erau întrebările nebun­ e sociale cu el. Să sperăm că această ostraci­zare (adică dispute fără rost) privitoare la alimente îl va face să se pocăiască şi să trateze mai curate şi necurate, la reguli legate de sabat şi echilibrat cuvântul lui Dum­nezeu. la respectarea anumitor zile sfinte. Se iscau 3:11 Pentru ca nu cumva să creadă cine­va polemici privitoare la geneal­ogii, atât îngereşti, că un astfel de om nu constituie o ame­ninţa­re cât şi omeneşti. Apoi izbuc­neau certuri privi- gravă la adresa bisericii, aposto­lul îl înfie­rează, toare la reguli foarte minuţ­ioase care fuseseră numindu-l un stricat care păcăt­uieşte, fiind create pe fundalul legii. Pavel este dezgustat condamnat prin sine însuşi. (verset tradus după de acestea, consi­derând­u-le nefolositoare şi ediţia CLV, Bielefeld, Germania, întrucât este mult mai apropiată în acest punct de traduce- zadarnice. rea engleză folosită de autor în comentariu, n. Bine ar face slujitorii Domnului din zilele tr.). El se „autocon­damnă“, întrucât ţine morţiş noastre să pună la inimă sfaturile apost­olului la răutatea sa, chiar după ce a fost avertizat de Pavel, evitând următoarele tan­gente: creştinii responsabili. O preocupare prea mare faţă de metode în VI. ÎNCHEIERE (3:12-15) sine, mai degrabă decât faţă de realităţile spiri- 3:12 Epistola se încheie cu câteva direc­tive tuale. De pildă, dezbaterile ce nu se mai ter- adresate de Pavel lui Tit. Pavel intenţio­na să-l mină privitoare la modul în care trebuie luată trimită fie pe Artema, fie pe Tihic, ca să-l Cina Domnului: cu vin fer­mentat, sau doar cu înlocuiască pe Tit la Creta, preluând de la must (ori suc de stru­guri, în Statele Unite, n. acesta povara lucrării. Cu Tihic ne-am mai tr.); sau dacă treb­uie să se servească dintr-un întâlnit, la Fapte 20:4; Ef. 6:21; Col. 4:7, dar singur pahar comun, sau în cupe individuale. cu Artema încă nu am făcut cunoşt­inţă. Din Ca şi când acestea ar fi chestiuni importante 2 Timotei 4:12 se poate deduce că Tihic a în Biblie! fost trimis la Efes, iar nu în Creta, ceea ce Slujitorii Domnului trebuie să se ferească în­seamnă că înlocuitorul lui Tit în Creta a şi de tăierea firului în patru, de flea­curi. fost, după câte se pare, Arte­ma. Imediat după De concentrarea asupra unui singur ade­văr, sosirea acestuia, Tit trebuia să se ducă la sau chiar a unui singur aspect al adevă­rului, Nicopolis, unde Pavel era hotărât să ierne­ze. ca şi când celelalte nu ar fi im­portante! Pe vremea aceea erau cel puţin şapte cetăţi Alegorizarea Scripturilor, până când acestea numite Nicopolis, dar majoritatea comentatori- par absurde. lor cred că Tit a ales-o pe cea din Epir, în Discuţii teologice sterile care nu zidesc pe vestul Greciei. nimeni. 3:13 Tit urma să fie vizitat de avocatul Alunecarea de la Cuvânt la politică şi la Zena şi de Apolo. Poate că aceştia i-au trans- căile lăturalnice ce o însoţesc; alipirea la tot mis lui Tit scrisoarea din partea lui Pavel. Pe felul de cruciade creştine, de combatere ba a vremea aceea existau două feluri de avocaţi: acestui rău, ba a celuilalt. cărturarii, care expuneau legea religioasă, şi Ce tragedie să ne irosim timp de mare preţ cu aceste lucruri, când o lume întreagă

968 Tit juriştii, care se ocupau de drept­ul civil. Ni se în credinţă. În fine, Pavel îşi încheie scrisoa- cere să decidem căreia dintre categorii îi apar- rea cu tema care i-a domi­nat viaţa: harul ţinea Zena. Eu înclin să cred că este vorba Domnului. de prima, pe motiv că acesta a fost rugat să Harul să fie cu voi toţi. Amin. vină în ajutorul lui Tit, pentru a pune capăt interminabilelor ciorovăieli legate de Legea lui NOTE FINALE Moise (v. 9). În schimb, dacă Zena era un 1(1:1). Vezi Efeseni 1 şi Romani 9, unde avocat în drept civil, atunci era un avocat cin- tema alegerii este tratată mai pe larg. stit! Singurul Apolo de care citim în Noul 2(1:6) Mulţi cred că deşi uneori divorţul Testament este cel menţionat la Fapte 18:24-28 este valabil, totuşi un om din conducerea bise- şi 1 Corint­eni. Poate că este vorba de una şi ricii nu poate să fie divorţat. aceeaşi persoană. Când Pavel i-a spus lui Tit 3(2:7) Ca de atâtea ori (vezi notele de sub- să-i trimită pe aceşti doi oameni degrabă în sol din NKJV), textul critic pare să încor­ călătoria lor, el a avut grijă ca din îndem­nul poreze textele omise de alte versiuni, aceste lui să nu lipsească sfatul de a-i face să se texte bazându-se pe manuscrisele cele mai simtă bine pe insula Creta, punându-le la dis- vechi, provenite mai cu seamă din Egipt. poziţie toate cele necesare pentru a putea Traducerile KJV şi NKJV preferă textul tradiţi- porni mai departe la drum. onal (TR), care este de obicei, dar nu întot- 3:14 Lui Tit i se încredinţează sarcina de deauna, susţinut de manuscrisele majori­tare a-i învăţa pe creştini (ai noştri) să fie primi­tori (textul majoritar). de oaspeţi, să aibă grijă de cei bolnavi şi strâm- 4(2:14) În vremea noastră pare ciudat, toraţi şi să fie cu mână largă faţă de cei nevo- întrucât sensul termenului „peculiar“ s-a modi- iaşi. În loc să lucreze doar pentru împlin­irea ficat. Versiunea KJV este o traducere foarte propriilor nevoi şi dorinţe, credincioşii trebuie să exactă; majoritatea aşa-ziselor „erori“ se dato- aibă o viziun­e de un pronunţat car­acter creştin, rează (ca în cazul de faţă) schimbăril­or care conform căreia să câştige bani pentru a putea au intervenit în limba engleză, în cele aproape să-i împartă cu cei mai puţin privilegiaţi (vezi patru veacuri de când a fost redactată această Ef. 4:28b). Prin asta ei puteau fi salvaţi de traducere. mizeria unei vieţi egoiste şi de tragedia unei 5(3:10) Termenul eretic (KJV heretic) deri- vieţi trăite în zadar, fără rod. vă din greaca veche, unde avea sensul de 3:15 Salutările de încheiere nu trebuiesc dezbi­nător (divisive, NKJV). O persoană care bagatelizate sau tratate ca material neimport­ant. dezbină biserici de obicei va propaga învăţă­turi În ţările în care creştinii sunt puţini la număr, false sau doctrine „eretice“, dar aceasta este o fiind dispreţuiţi şi persecutaţi, aceste cuvinte evoluţie ulterioară a termenu­lui haire­tikos. pline de omenie transmit dragostea, prietenia şi încurajarea de care au aceştia nevoie. Toţi BIBLIOGRAFIE cei care erau cu apostolul i-au transmis lui Tit Vezi Bibliografia de la sfârşitul cărţii 1 salutări, iar Tit a fost rugat la rândul lui să-i Timotei. salute pe cei ce-l iubeau pe Pavel şi echipa sa

EPISTOLA CĂTRE FILIMON Introducere „O adevărată capodoperă a genului epistolar“ – Ernest Renan „Cu toţii suntem Onisimii [Domnului]“. – Martin Luther I. Locul unic în Canon acceptă paternitatea paulină asupra epistolei Poate s-ar găsi unii care să susţină că Filimon. De fapt, Renan a fost atât de sigur ne-am putea dispensa de această scurtă scri- de autenticitatea ei, încât l-a deter­mi­nat să soare din partea lui Pavel. Dar ce mult ar pună la îndoială propria respingere de către el greşi aceşti oameni! În primul rând, ea este a strâns înruditei epistole către Coloseni. recu­noscută unanim ca fiind o autentică scri­ Întrucât Filimon este o epistolă atât de soare personală, izvorâtă din adâncul inimii scurtă şi de personală, nu e de mirare că nu apost­olului – ceea ce-i conferă de la bun s-au păstrat multe citate timpurii din această început statutul de bijuterie. Adesea Filimon scrisoare. a fost comparată cu o scrisoare sec­ulară pe Dovezile externe aceeaşi temă – a unui sclav fugar – scrisă Filimon este citată sau se face aluzie la ea de autorul roman Pliniu cel Tânăr către un în scrierile lui Ignat, Tertulian şi Origen. prie­ten al său. Exceptând elegantul stil reto­ Eusebiu afirmă că a fost una din cărţile accep- ric, scrisoarea redactată de Pavel o întrece cu tate de toţi creştinii (homologoumena). mult pe cea a lui Pliniu cel Tânăr. Marcion a inclus-o în „canonul“ său, ea fiind Această scurtă misivă ne arată tactul, spi­ recunoscută şi în Canonul Muratorian. ritul curtenitor şi nuanţele de umor izvor­âte Dovezile interne din inima plină de iubire a lui Pavel. Deşi nu Chiar în această scurtă scrisoare, Pavel se ne prezintă doctrină ca atare, ea este un exem- menţionează pe sine, cu numele, de trei ori (v. plu strălucit al doctrinei „imputării“, pornind 1, 9, 19). Versetele 2, 23, 24 au strânse legă- de la porunca lui Pavel: „trece-mi-le în contul turi cu Coloseni 4:10-17 şi astfel cele două meu“. După cum carenţele lui Onisim au fost epistole îşi susţin reciproc autenticita­tea. Astfel trecute în „contul“ lui Pavel, iar capacitatea lui dovezile interne concordă cu cele externe. Pavel de a plăti i-a fost aplicată stării neajuto- III. Data rate a lui Onisim, tot aşa creştinului i se Scrisoarea a fost expediată în acelaşi timp „impută“ păcatele sau îi sunt trecute în contul cu Epistola către Coloseni (adică prin anul 60 Domnului, în dreptul lor fiind trecute în regis- d.Cr.) sau cam la treizeci de ani după Înălţa­ trul contabil meritele salvatoare ale Domnului. rea la Cer a Domnului nostru. Nici nu e de mirare că marele reformator IV. Fondul şi tema Martin Luther a scris aceste cuvinte: Trebuie să însăilăm naraţiunea care stă îndărătul acestei scrisori din conţinutul propriu- Aici vedem cum Sfântul Pavel se dedică pentru zis al epistolei şi din scrisoarea lui Pavel către sărmanul Onisim, şi cu toate mijloacele aflate la Coloseni. Se pare că Filimon a fost un locui- dispoziţia sa pledează în favoarea acestuia pe tor al oraşului Colose (cf. Col. 4:17 cu Filimon lângă stăpânul său, interpunându-se pe sine ca şi v. 2) care fusese convertit prin apostolul Pavel când ar fi chiar Onisim, de parcă el, Pavel, l-ar fi (v. 19). Unul din sclavii săi, Onisim, fugise de păgubit pe Filimon. Tot aşa a procedat Cristos la el (v. 15, 16) şi se subînţelege că Onisim pentru noi la Dumnezeu Tatăl, tot aşa face Sfântul şi-a însuşit o parte din bunurile stăpânului său Pavel pentru Onisim, pe lângă Filimon... Eu cred (v. 18). că noi toţi suntem Onisimii Lui.1 II. Paternitatea Cu excepţia celor mai negativişti critici, toţi 969

970 Filimon Transf­ugul a ajuns la Roma pe când re greşelile din trecut. Prin urmare, Pavel i-a apostolul Pavel era întemniţat acolo (v. 9). scris lui Filimon această scrisoare, în care Nu ştim sigur dacă apostolul realmente era mijloceşte pentru Onisim, pre­zentân­du-i stă- după gratii, sau dacă nu cumva aceasta s-a pânului acestuia motive bi­ne­înteme­iate pen- întâm­plat în timpul cât s-a bucurat de tru care s-ar cuv­eni să-l reprimească cu liberta­tea de a sta în casa închiriată (Fapte bunăvoinţă (v. 17). Tot în această perioadă a 28:30). Printr-o providenţială înlănţuire de redactat Pavel scrisoarea către Coloseni. El evenimente, Onisim s-a întâlnit cu Pavel în i-a trasat lui Tihic sarcina de a duce scrisoa- marea metrop­olă, fiind condus la Cristos rea sa la cre­dincioşii din Colose, trimiţându- prin slujba apostolu­lui (v. 10). În zilele care l împreu­nă cu el şi pe Tihic (Col. 4:7-9). au urmat, s-a stator­nicit între cei doi o Epistola de faţă este cea mai personală pu­ternică legătură de dragoste reciprocă (v. dintre scrisorile lui Pavel. Epistolele către 12), iar Onisim s-a dovedit a fi de un mare Timotei şi Tit au fost, de asemenea, adresate ajutor pentru Pavel (v. 13). Dar amândoi au unor persoane individuale, dar ele se ocupă de fost de acord că cel mai nimerit era ca chestiuni ce privesc practica în adunare, mai Onisim să se întoarcă la Filimon şi să repa- degrabă decât de chestiuni personale. SCHIŢA I. SALUTUL (v. 1-3) II. MULŢUMIRILE ŞI RUGĂCIUNEA LUI PAVEL PENTRU FILIMON (v. 4-7) III. PLEDOARIA LUI PAVEL ÎN FAVOAREA LUI ONISIM (v. 8-20) IV. REMARCI DE ÎNCHEIERE (v. 21-25) Comentariu I. SALUTUL (v. 1-3) na pe acest ucenic dedicat al Domnului Isus, V. 1 Pavel se prezintă aici ca deţinut, iar plin de râvnă sfântă pentru lucrare. În epistola nu ca apostol. Desigur putea să apeleze la către Coloseni, Pavel îl evidenţiază ca unul autoritatea sa, dar aici preferă să pledeze de vredn­ic de multă atenţie: „Şi spuneţi lui Arhip: pe poziţia unui dezavantajat, aflat în împre­ «Ia seama bine la slujba pe care ai primit-o jurări aparent umile. Totuşi apostolul face ca în Domnul, ca s-o împlineşti»“ (Col. 4:17). acel loc umil să strălucească de gloria ceru­lui. Dacă Filimon, Apfia şi Arhip ne trans­mit El este deţinut al lui Cristos Isus. Nici o imaginea unei familii creştine, sintag­ma: bise- clipă apostolul nu-şi permite să se vaiete ca rica din casa ta ne înfăţişează tabloul unei deţinut al Romei! El priveşte dincolo de împă- biserici nou-testamentale. Reise cu destulă rat, văzându-L pe Regele regilor. Pe când claritate din textul acesta că în casa lui Filimon scria aceste rânduri, îl avea alături pe Timotei, era o adunare, în care se strâng­eau credincioşii drept care îl menţionea­ză şi pe el, fără ca din partea locului. Acolo se adunau ei la aceasta să însemne deloc că scrisoa­rea ar fi şi închinăciune, rugăc­iune şi stud­iul Bibliei. De a acestuia. acolo plecau ei, ducând mărturia lui Cristos Principalul destinatar al scrisorii este unei lumi nedis­puse să primească mesajul lor, Filimon, care înseamnă „preaiubit“, nume ce dar neputând să-l dea uitării. În strângerea lor concordă cu natura acestui om, pe care Pavel laolaltă în casa lui Filimon, creştinii erau cu îl descrie cu cuvintele: preaiubitul Filimon, toţii una în Cristos Isus. Bogaţi şi săraci, băr- împreună lucrător cu noi. baţi şi femei, stăp­âni şi sclavi – toţi erau V. 2 Întrucât Apfia este nume feminin, acolo membri cu drepturi depline ai familiei majoritatea cărturarilor presupun că este vorba lui Dumnezeu. De îndată ce reven­eau în despre soţia lui Filimon. Faptul că scrisoarea lumea cotidiană, reapăreau distinc­ţiile sociale. îi este adresată, în parte, ei e de natură să ne Dar la Cina Domnului, de pildă, ei se aflau atragă atenţia că creştinismul elevează statutul cu toţii pe treap­ta comună de preoţi sfinţi. femeii.2 Mai târziu vom vedea cum este elevat Filimon nu avea nici o ascend­enţă asupra lui şi statutul sclavilor. Imaginaţia celor cucernici Onis­im. i-a făcut pe mulţi să creadă că Arhip a fost V. 3 Salutul caracteristic al lui Pavel pare fiul lui Filimon, fapt de care nu putem fi să însumeze tot ce putea să le dorească el ca siguri. Tot ce ştim este că era deplin angajat fiind mai de preţ pentru cei iubiţi de el. în lupta creştină. Pavel îl cinsteşte cu cuvinte- Harul cuprinde toate favoarea nemeritat­ă pe le: împreună ostaş cu noi. Ni-l putem imagi- care o revarsă Dumnezeu peste copiii Săi.

Filimon 971 Pacea din acest context este seninăta­tea şi ză propoziţia referitoare la credin­ţă în cea echilibrul spiritual care statornicesc viaţa celor referitoare la dragoste, ca şi când ar dori să-l aflaţi în şcoala harului Său. Ambele binecu- atenţioneze pe Filimon că va avea în curând vântări vin de la Dumnezeu Tatăl nostru şi prilejul special de a manifesta realitatea credin- Domnul Isus Cristos – fapt plin de înţeles, ţei sale arătându-i dragoste sclavului Onisim. căci prin asta se înţele­ge că Domn­ul Isus este Astfel se pune un accent deosebit asupra egal cu Dumnezeu Tatăl în revărsarea haru- cuvântului toţi – toţi sfinţii. lui şi a păcii peste noi. Ar fi o blasfemie să V. 6 Cele două versete precedente au expri- I se acorde lui Cristos o atare onoare, dacă mat mulţumirile lui Pavel pentru Fili­mon. n-ar fi într-adevăr Dumnezeu pe deplin. Versetul 6 dezvăluie natura rugăciunii aposto- II. MULŢUMIRILE ŞI RUGĂCIUNEA lului pentru el. Împărtăşirea credin­ţei tale înseamnă bunătatea de ordin practic pe care LUI PAVEL PENTRU FILIMON Filimon o demonstra faţă de alţii. Putem (v. 4-7) împărtăşi credinţa noastră nu numai prin predi- V. 4 Ori de câte ori se ruga Pavel pentru carea lui Cristos, ci şi prin hrăni­rea săracilor, Filimon, Îi mulţumea lui Dumnezeu pentru îmbrăcarea celor lipsiţi de îmbrăcă­minte, alina- acest frate nobil. Avem toate motive­le să cre- rea suferinţelor celor îndureraţi – şi, bineîn­ dem că acest om era un exemplu strălucit al ţeles, prin iertarea unui sclav trans­fug. Pavel harului lui Dumnezeu – o persoană pe care s-a rugat apoi ca viaţa de bunăv­oinţă a lui ţi-ai dori-o ca prieten şi frate. Unii comentatori Filimon să-l cond­ucă la recun­oaşterea faptul­ui susţin că aici Pavel recurge la diplomaţie, pen- că toate faptele sale bune decurg din Cristos tru a „înmuia“ inima lui Filimon şi a-l deter- Isus. Este o extrao­rdinară putere şi influenţă mina să-l primească înapoi pe Onisim. Dar în viaţa acelei persoane în care se manifestă asta ar însemna să-i atribuim apostolului moti- dragostea lui Dumnezeu. Una este să citeşti ve nedemne şi să umbrim textul inspirat. Pavel despre dra­goste în cărţi, şi alta este să vezi nu ar fi spus aceste cuvinte de la începutul Cuvântul întrupat în viaţa unui om! scrisorii, dacă nu ar fi crezut sincer în ele. V. 7 Vestea despre generozitatea ieşită din V. 5 Două au fost calităţile caracterului lui comun a lui Filimon şi dragostea sa jertfitoare Filimon care i-au produs o mare bucurie lui de sine s-a răspândit de la Colose până la Pavel: dragostea lui şi credinţa pe care o Roma, aducând mare bucurie3 (sau mulţu- avea faţă de Domnul Isus şi faţă de toţi sfinţii. mire, text marginal NKJV) şi mângâ­iere aces- Credinţa lui în Cristos de­monstra că el posedă tui deţinut al lui Cristos. Pavel considerase rădăcina vieţii divine, iar dragostea sa faţă de drept un mare privilegiu posibi­litatea de a-l toţi sfinţii demon­stra că posedă şi roada cre- aduce pe Filimon la Domnul, dar acum cu cât dinţei, credinţa lui fiind deci pro­ductivă. mai mare este răsplata de a auzi că acest La Efeseni 1:15, 16 şi Coloseni 1:3, 4 copil al său în credinţă propăş­ea pe calea Pavel a exprimat mulţumiri similare pentru Domnului! Ce mare asigurare a fost să ştie că sfinţii cărora le-au fost adresate scrisorile inimile sfinţilor erau înviora­te de fratele respective. Dar în acele locuri el a aşezat cre- acesta preaiubit şi în special de dragostea lui! dinţa înaintea dragostei. Aici iubirea este plasa- Acţiunile noas­tre au o puter­nică înrâurire asu- tă înaintea credinţei. Care să fie explic­aţia? pra altora. Nu vom fi în stare să ne dăm Maclaren ne oferă răspunsul: „Topic­a de aici seama de capacitatea noastră de a-i influenţa este topica analizei, care pur­cede de la mani- pe alţii. Suntem înzestraţi cu potenţial nelimitat festare la cauză. Topica din pas­ajele paralele de a face bine sau rău celor din jurul nostru. este topica producţiei, ce urcă de la rădăcină la III. P LEDOARIA LUI PAVEL ÎN floare“. Mai avem o altă trăsătură interesantă le­gată FAV­ OAREA LUI ONISIM (v. 8-20) de aranjamentul folosit de Pavel aici. El împar- V. 8 Acum Pavel abordează scopul pri­ te sintagma: „Dragostei către toţi sfinţii“ prin mordial care l-a determinat să redacteze aceas- inserarea cuvintelor: credinţa... faţă de tă scrisoare: necesitatea de a mijloci pentru Domnul Isus după dragoste. Am putea reda Onisim. Să vedem însă cum abor­dează Pavel textul astfel: „dragoste (şi cre­din­ţă... faţă de acest subiect delicat: Ca apos­tol ar fi putut Domnul Isus) faţă de toţi sfinţii“. Obiectul foarte bine să-i spună lui Filimon: „Fratele credinţei este Domnul Isus. O­biectul dra- meu, ca şi credincios ai datoria de a-l ierta şi gostei îl constituie sfinţii. Dar Pavel înglobea- reprimi pe acest fugar, drept care, te rog să

972 Filimon faci întocmai“. Pavel i-ar fi putut porunci să nou, prin intermediul aceluiaşi predicator, dar facă acest lucru şi, negreşit, Filim­ on s-ar fi în locuri cu totul separate şi în împrejurări conformat. Dar în cazul acesta biruinţa nu ar total dife­rite. Să fi fost asta o simplă coinci­ fi fost deplină. denţă? V. 9 Dacă apostolul nu i-ar fi cucerit inima V. 11 Numele Onisim înseamnă folosi­tor. lui Filimon, Onisim ar fi fost primit rece. Dar când a fugit de la el, Filimon a fost poate Numai ascultarea motivată de dragoste era în ispitit să-l numească un tâlhar netrebn­ic. Pavel măsură să facă statutul de sclav supor­tabil spune, de fapt: „Da, ţi-a fost nefolositor în ce pentru Onisim. Poate că pe când scria aceste te priveşte pe tine, dar acum este folositor ţie cuvinte, Pavel se va fi gândit la cuvin­tele şi mie“. Sclavul care se întorcea la Filimon Mântuitorului: „Dacă Mă iubeşti, pă­zeşte era mai bun decât cel ce fugise. S-a spus că poruncile Mele“ (Ioan 14:15). Şi astfel în în epoca Noului Testa­ment sclavii creştini se numele dragostei el a preferat să facă o vindeau pe piaţă cu un preţ mai bun decât rugăminte, mai degrabă decât să porunceas­ alţii. Tot aşa ar trebui să fie şi în ziua de că. Avea să se întindă dragostea lui Filimon astăzi, când salariaţii creştini trebuie să fie mai până peste mări, unde un ambas­ador4 bătrân valoroşi decât colegii lor necredincioşi. al lui Cristos era legat ca deţinut pentru V. 12 Atitudinea Noului Testament faţă de Domnul Isus? Avea să fie el mişcat de cele sclavie răzbate limpede din această epis­tolă. două considerente: anume că Pavel era bătrân Observăm că Pavel nu condamnă şi nu inter- şi de pe acum şi pus în lanţuri pentru zice sclavia. Ba mai mult: îl trimite pe Onisim Cristos? Nu ştim precis ce vârstă avea apos- înapoi la stăpânul lui. Dar abuzurile legate de tolul la acea dată, dar se crede că avea între sclavie sunt condamnate şi interz­ise de la un cincizeci şi trei şi şai­zeci şi trei de ani. Poate capăt la altul al NT, după cum arată şi asta nu ni s-ar părea o vârstă prea înaintată în Maclaren: vremea noastră, dar se prea poate ca Pavel să fi îmbătrânit prematur, datorită faptului că s-a Noul Testament... nu se amestecă direct în nici consumat în slujba lui Cristos. Şi acum el era un angrenaj politic sau social, ci expun­e princi­ deţinut pentru Isus Cristos. El nu urmăreşte piile care sunt în măsură să afec­teze profund să stoarcă lacrimi când face această afirma­ţie, aceste domenii, lăsând ca ele să penetreze adânc ci nădăjduieşte că Filimon va lua în calcul minţile oamenilor.5 aceşti factori când va lua decizia sa. V. 10 În textul original al acestui verset, Revoluţia desfăşurată prin recurgerea la numele Onisim este aşezat la capătul frazei: forţă nu este recomandată de Biblie ca meto­dă „Apelez la tine, cu privire la un fiu al meu, de corectare a relelor din cadrul societăţii. pe care l-am născut în lanţurile mele – pen- Cauza inumanităţii omului stă în propria sa tru Onisim“ aşa încât, până să ajungă Filimon natură decăzută. Evanghelia atacă mai degra­bă să citească numele sclavului său fugar, inima cauza care stă la rădăcina acestor rele, oferind să i se înmoaie. Imaginaţi-vă surpriza lui o nouă creaţie în Cris­tos Isus. Filimon când a aflat că „ticălos­ul“ de sclav a Se poate presupune că un sclav care are fost convertit şi, pe deasu­pra, a fost condus la un stăpân omenos o duce mai bine decât dacă Cristos de nimeni altul decât de Pavel, deţinu- ar fi independent. Acest lucru e vala­bil, printre tul! altele, în cazul credincioşilor care sunt robi ai Una din desfătările ascunse ale vieţii de Domnului Isus. Cei care sunt sclavii Săi se credinţă este de a vedea cum Dumnezeu bucură de cea mai ade­vărată formă de liberta- lucrează în căi minunate şi miraculoase, desco- te. Trimiţându-l pe Onisim înapoi la Filimon, perindu-Se în împrejurări care converg toate Pavel nu comitea nici o nedreptate faţă de spre un deznodământ avut de El în vedere, ce acest sclav. Atât stăpânul, cât şi sclavul erau nu poate fi explicat nicidecum drept o simplă credincioşi. Filimon era obligat să-l trateze cu coincidenţă sau întâmplare. Mai întâi, Pavel l-a bunătate creştină. Iar din partea lui Onisim se condus pe Filimon la Domnul. Apoi apostolul aştepta să-l sluj­ească pe Filimon cu credincio- a fost arestat şi dus la Roma pentru a fi jude- şie creştină. Profunda afecţiune a apostolului cat. După aceea sclavul lui Filimon a fugit, pentru Onisim este exprimată în cuvintele: ajungând la Roma. Acolo nu ştiu cum se face Trimi­ţându-l... trimit inima mea. Pavel se că s-a întâlnit cu Pavel şi a fost convertit. simţea ca şi când se despărţea de el însuşi. Stăpân şi sclav au fost deopotrivă născuţi din Să băgăm bine de seamă cât de sublin­iat

Filimon 973 este aici principiul restituţiei. Acum, după ce înlocuit cu cel al iubirii. Pavel deja se bucura- Onisim a fost mântuit, mai era oare nevoie ca se de părtăşia de frate preaiubit al lui Onisim, el să restituie lucrurile luate de la stăpânul cât acesta a stat la Roma, dar acum apostolul său? Răspunsul este: „Fără îndoială că da“. urma să se despartă de el. Numai că pierderea Mântuirea elimină pedeapsa şi puterea păca­ apostol­ului avea să fie câştigul lui Filimon. De tului, dar nu anulează datoriile. Creştinul năs- acum îl va cunoaşte pe Onisim ca frate atât cut din nou are datoria de a plăti toate contu- în trup, cât şi în Domnul. Fostul sclav va jus- rile neachitate şi de a în­drepta toate greşelile, tifica încrederea acordată de Pavel, atât în în măsura în care acest lucru este posibil trup, adică prin slujirea sa devotată în mod omeneşte. Onisim era obligat să revină în sluj- fizic, cât şi în Domnul, adică prin părtăşia sa ba stăpânului său şi să rambur­seze orice sume ca frate de credinţă. de bani pe care le va fi furat. V. 17 Cererea apostolului este izbitoare, atât V. 13 Din punctul său de vedere pers­onal, prin îndrăzneala ei, cât şi prin tandreţea ce o apostolului i-ar fi convenit să-l ţină pe Onisim marchează. Pavel îi cere lui Filimon să-l pri- la el la Roma, unde sclavul, de acum conver- mească pe Onisim ca şi cum l-ar primi chiar tit, ar fi putut face o mulţime de lucruri pen- pe apostol, spunând: „Prin urmare, dacă mă tru Pavel, în timp ce el era întemniţat pentru consideri partener, primeşte-l cum m-ai Evanghelie. În acelaşi timp, asta i-ar fi dat primi pe mine“. Cuvintele ne amintesc de prilejul lui Filimon să-l slujească pe apostol afirmaţiile Mântu­itorului: „Cine vă primeşte pe – punându-i la dispoz­iţie un asistent. Singurul voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeş- neajuns în toate acestea ar fi fost faptul că te pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis s-ar fi făcut fără ştirea sau permis­iunea lui pe Mine (Mat. 10:40) şi „În măsura în care Filimon. aţi făcut-o unuia dintre cei mai mici din aceşti V. 14 Dar Pavel nu voia să-l oblige pe fraţi ai Mei, Mi-e mi-aţi făc­ut-o“ (Mat. 25:40). stăpânul sclavului să facă un gest de mări­ De asemenea ne amintesc că Dumn­ezeu ne-a nimie, reţinându-l pe Onisim la Roma. El nu acceptat în Persoana Fiului Său, şi că suntem voia să facă nimic în legătură cu Onisim fără la fel de aproape şi la fel de dragi lui consimţământul lui Filimon. Asta pentru că Dumnezeu cum este Cristos. bunătatea nu-şi poate permite să-şi ştirbească Dacă Filimon îl considera pe Pavel parte- frumuseţea printr-un act de constrângere, mai ner, deci unul cu care avea părtăşie, atunci degrabă decât printr-unul de bună­voie. apostolul îl va ruga să-l primească pe Onisim V. 15 Este un semn de maturitate spirit­uală pe aceeaşi bază. Asta nu înseamnă că Onisim când cineva poate să privească dinc­olo de trebuia tratat la nesfârşit ca oaspete în familie, împrejurările vitrege ale momentu­lui, văzând fără nici o obligaţie de a munci. Nicidecum, cum Dumnezeu lucrează ca toate lucrurile să ci el va continua să fie slujitor în casă, dar ca fie spre binele celor care Îl iubesc (Rom. unul care aparţinea lui Cristos, fiind, prin 8:28). Când Onisim a fugit, poate că Filimon urmare, un frate de credinţă. a fost cuprins de amără­ciune şi de sentimentul V. 18 Apostolul nu spune că Onisim a pierderii financiare, neştiind dacă îl va mai furat ceva de la Filimon, dar versetul lasă să vedea vreodată. Acum Pavel urmează traseul se înţeleagă că aşa au stat lucrurile. Negreşit curcub­eului, care trece prin nori întunecaţi. hoţia era unul din păcatele de căpetenie ale Onis­im a fost o vreme pierdut pentru familia sclavilor. Pavel este dispus să accepte respon- din Colose, pentru ca apoi să-l poată avea pe sabilitatea pentru orice pier­dere sufe­rită de veci. Aceasta ar trebui să fie mângâierea creş- Filimon. El recunoaşte că trebuie să se facă tinilor care îşi pierd rude sau prieteni apropiaţi restituţie. Convertirea lui Onisim nu a anulat când aceştia decedează. Despărţi­rile sunt doar datoriile sale faţă de acest om. Prin urmare, pentru puţină vreme, în timp ce revederea cu Pavel îi spune lui Filimon să le treacă în con- cei dragi va fi eternă. tul său. V. 16 Nu numai că Filimon îl reprimea pe Nu putem citi aceste cuvinte fără să ne Onisim, ci îl primea în condiţii mult mai bune aducem aminte de enorma datorie în care decât ar fi putut spera mai înainte, căci de ne-am înglodat ca păcătoşi şi de faptul că acum între ei nu va mai domni doar relaţia toată această datorie a fost trecută în contul obişnuită stăpân-sclav. Onisim era acum mai Domnului Isus la Calvar. El a plătit datoria în mult decât un sclav; era un frate pre­aiubit în întregime când a murit în locul nostru, ca Domnul. De acum înainte mo­bilul fricii va fi Înlocuitor al nostru. De asemenea, ni se amin-

974 Filimon teşte aici de misiunea de Avocat al nostru pe eliberat de autorităţile civile, ca răspuns la care o desfăşoară Cristos. Când Satan, pârâşul rugăciunile creştinilor. Prin urmare, îl roagă fraţilor, aduce învinuiri împo­triva noastră pen- pe Filimon să-i pregăteas­că o cameră de oas- tru relele pe care le-am comis, binecuvântatul peţi. Poate că aceasta va fi fost una din pri- nostru Domn spune, de fapt: „Trece-le în con- mele îndatoriri trasate lui Onisim: „Pregăteşte tul Meu“. Doctrina împăcării este minunat camera de oaspeţi pentru fratele Pavel“. Nu ilustrată în această carte. Onisim fusese înstră- ştim dacă Pavel a reuşit să vină, în cele din inat de Filimon datorită faptelor rele pe care urmă, la Colose. Nu putem decât să presupu- le-a comis. Prin mi­siunea lui Pavel (avem nem că rugămint­ea i-a fost ascultată şi că toate motive­le să credem că el a fost implicat) odaia de oaspeţi i-a fost pregătită, membrii s-au îndepărtat distanţa şi „duşmănia“. Sclav­ul acestei familii fiind dornici să-l vadă şi având a fost împăcat cu stăpânul său. Tot aşa şi noi inimile unite cu el în dragoste. eram înstrăinaţi de Dumnezeu din pricina V. 23 Epafras a fost probabil cel care a păcatului nostru. Dar prin moartea şi învier­ea sădit adunarea de la Colose (Col. 1:7, 8; 4:12, lui Cristos, cauza vrăjmăşiei a fost îndepărtată, 13). Fiind acum închis împreună cu Pavel la iar credincioşii sunt acum împăc­aţi cu Roma, el i se alătură, transmiţân­du-i lui Dumnezeu. Filimon propriile sale salutări. V. 19 În mod obişnuit, Pavel îşi dicta scri- V. 24 În această perioadă, se aflau îm­preună sorile altei persoane, scriind doar ultim­ ele rân- cu Pavel şi Marcu, Aristarh, Dima şi Luca duri cu mâna lui. Nu putem şti dacă a scris – nume amintite şi la Coloseni 4:10, 14. Isus, toată scrisoarea aceasta cu mâna lui, dar în numit Iustus, este pomenit la Coloseni 4, deşi acest punct, cel puţin, el a luat în mână pana aici – nu se ştie din ce cauză – numele său şi, în stilul caracteristic, s-a angajat să plăteas- este omis. Marcu a fost cel care a redactat că toate datoriile făc­ute de Onisim. Şi era evanghelia a doua, dovedindu-se un slujitor cre- pregătit să facă acest lucru în pofida faptului dincios al Dom­nului, după carenţele de la înce- că Filimon îi datora foarte mult, căci Pavel a put (2 Tim. 4:11, cf. Fapte 13:13; 15:36-39). fost cel care l-a condus la Cristos. Astfel, prin Aristarh, credincios din Tesalonica, l-a însoţit prisma ins­trumentului uman, Filimon îi era pe Pavel în mai multe călătorii, inclusiv cea la dator apostolului pentru viaţa sa spirituală. Dar Roma. La Coloseni 4:10, Pavel l-a numit „deţi- Pavel nu avea de gând să insiste să i se ram- nut împreună cu mine“. Dima este cel care burseze această datorie. ulterior l-a părăsit pe Pavel, din drag­oste pentru V. 20 Adresându-se lui Filimon cu ter­menul lumea de acum (2 Tim. 4:10). Luca, preaiubi- de frate, bătrânul Pavel nu cere decât un tul medic, s-a dovedit un însoţitor de nădejde al folos în Domnul, decât o înviorare în Cristos. lui Pavel şi ajutor până la sfârşit (2 Tim. 4:11). El pledează să i se facă lui Onisim o primire V. 25 Scrisoarea se încheie cu binecu­ caldă, să fie iertat şi repus în locul său de noscuta benedicţie a lui Pavel, în care el urea­ slujire în cadrul famil­iei – de-acum nu ca ză: harul Domnului nostru Isus Cris­tos să fie sclav, ci ca frate în familia lui Dumnezeu. cu duhul lui Filimon. Viaţa nu ne poate oferi IV. R EMARCI DE ÎNCHEIERE binecuvântări mai mari decât ha­rul Domnului (v. 21-25) – favoarea nemerita­tă de noi pe care o revarsă V. 21 Apostolul avea toată încrederea că Mântuitorul peste noi, în trăirea de zi cu zi, Filimon va face chiar mai mult decât i s-a clipă de clipă, a umb­lării noastre pe acest cerut, căci el însuşi fusese iertat, fără plată, de pământ. A umbla conştienţi de Persoana şi Cristos. La rândul său, Filimon nu se va lăsa lucrarea Sa în viaţa noastră, bucurându-ne de mai prejos, în tratamentul aplicat lui Onisim. ele clipă de clipă, este tot ce-şi poate dori Aşadar avem aici o ilustraţie vie a textului de inima noastră. la Efeseni 4:32: „Şi fiţi buni unii cu alţii, Şi astfel, Pavel pune jos pana, dându-i scri- miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat soarea lui Tihic, pentru ca acesta să i-o trans- şi Dumnezeu pe voi în Cristos“. mită lui Filimon. Poate că acesta nu şi-a dat V. 22 Dar cum avea să ştie Pavel ce trata- seama de efectul extraordinar de mare pe care ment îi va fi aplicat Filimon lui Oni­sim? El îl va avea mesajul acestei epistole asupra com- spera să poată vizita Colose şi să tragă la casa portării creştinilor din veacurile viitoare. lui Filimon. De asemenea, se aştepta să fie Scrisoarea către Filimon este un exemplu cla- sic de iubire şi curtoazie, cu aceeaşi valabilita- te ca în ziua în care a fost compusă. Amin.

Filimon 975 NOTE FINALE nic“ (presbutes) şi ambasador (presb­ eutes) 1(Intro) Martin Luther, citat de J. B. sunt atât de similari încât Bentley crede că Lightfoot, Saint Paul’s Epistles to the Colossians Pavel a scris în original „ambasa­dor“. Dar and to Philemon, pag. 317, 318 (traducerea a manuscrisele tradiţionale sunt total contra aces- fost adusă la zi de editorul comentariului). tei speculaţii, oricât de bine s-ar potrivi cu 2(V. 2) Dacă cineva compară statutul feme- contextul. ilor creştine cu cel al femeilor păgâne sau 5(V. 12) Alexander Maclaren, “Colos­sians musulmane, va fi nevoit să admită că adevăra- and Philemon,” The Expositor’s Bible, pag. tul „Liberator al femeilor“ este Domnul Isus 461. Cristos. 3(V. 7) Majoritatea manuscriselor redau ver- BIBLIOGRAFIE setul astfel: mulţumiri (charin) pentru bucurie Vezi Bibliografia de la sfârşitul comen­ (charan). tariului asupra epistolei către Coloseni. 4(V. 9) Termenii din greacă pentru „vârst-

976 Filimon

EPISTOLA CĂTRE EVREI Introducere „Dacă nici o altă porţiune a Scripturii nu este mai disputată în privinţa paterni­ tăţii [decât epistola către Evrei], tot aşa, nici una nu posedă o inspiraţie mai indiscutab­ ilă“. – Conybeare şi Howson I. Locul unic în Canon paternitatea paulină a ep­­istolei către Evrei. Epistola către Evrei este, în multe privin­ţe, Origen a recunoscut că este paulină în privin- unică în rândul celorlalte cărţi ale Noului ţa conţinutului şi a unora din trăsăturile ei, Testament. Deşi nu începe în stilul caracter­is­t­i­c deşi pe ansamblu sti­lul ei diferă mult de cel unei scrisori, se sfârşeşte în stil epistolar, fiind paulin. (Asta nu ex­clude paternitatea paulină, în mod clar adresată fie către Italia, fie din întrucât un geniu literar va şti oricând să-şi Italia (13:24), unui grup anu­mit, probabil de modifi­ce stilul.) creştini evrei. S-a sugerat că ea a fost iniţial De-a lungul anilor s-au sugerat diverse adresată unei mici biserici de credin­cioşi care nume de posibili autori ai epistolei către Evrei: se adunau într-o casă şi, prin ur­mare, nu a Luca, al cărui stil este similar, aces­tuia fiindu-i avut nici o legătură cu o adu­nare mare, de cunoscută propovăduirea lui Pavel; Barnaba, renume, care să păstreze vie tradiţia originii şi Sila, Filip şi chiar Acuila şi Priscila. destinatarilor ei. Stilul în care a fost redactată Luther a sugerat că epistola a fost scrisă este de cea mai înaltă factură liter­ară între probabil de Apolo, întrucât stilul şi conţinu­tul celelalte cărţi ale NT – plin de nuanţări poeti- cărţii ar fi în deplină concordanţă cu structura ce şi abundând în citate din Septuaginta. Are acestui om: puternic în cunoaşterea Vechiului un vocabular bogat, limbajul fiind redactat Testament şi excelând în privinţa eloc­­inţei, într-o elină foarte precisă, mai cu seamă în cum se şi cădea pentru unul ce prov­enea din redarea timpurilor gramaticale şi a altor aspec- Alexandria, centru renumit al re­toricii. Unul te. din argumentele împotriva pa­ternităţii lui Apolo Deşi într-un sens are un caracter foarte este însă faptul că tradiţia nu a păstrat nici o iudaic (asemănându-se cu Levitic), numeroa­ teorie în acest sens. Or, dacă un alexandrin a sele ei îndemnuri la veghere şi preveniri cu scris într-adevăr această epistolă, lucrul acesta privire la pericolul alunecării de la realitatea s-ar fi ştiut negreşit, susţin unii. morţii lui Cristos într-o îndeplinire mecanică a Dintr-un motiv necunoscut, Domnul a găsit unor simple ritualuri religioase au fost şi vor fi de cuviinţă să nu ne dezvăluie autorul. O altă de mare trebuinţă creştinătăţii – tocmai în versiune sugerează că Pavel este cel care a asta constând şi importanţa deose­bită a acestei scris epistola, dar că intenţionat a ascuns iden- cărţi. titatea autorului, datorită prejudec­ăţilor manifes- II. PATERNITATEA tate de iudei faţă de el. Deşi e posibil ca Evrei este anonimă, deşi ediţii anterioare lucrurile să se fi petrecut întocmai, cuvintele traducerii KJV includeau numele lui Pa­vel pe rostite în acest sens de Origen nu au fost frontispiciul ei. Reprezentanţi din per­ioada pri- întrecute niciodată: „Dar cine a scris Epistola mară a bisericii răsăritene (Dio­nis­ius şi numai Dumnezeu ştie cu siguranţă“. Clement, ambii din Alexandria) au sug­erat că III. DATA Pavel ar fi fost autorul ei. După multe îndoieli, În pofida faptului că paternitatea umană a această părere a ajuns să dom­ ine în rândul epistolei stă sub semnul anonimatului, datarea învăţaţilor, începând cu At­hanasiu, până când, epistolei nu este nici pe departe atât de difici- în cele din urmă, şi Occ­id­entul a acceptat-o. lă. Puţini din vremea noast­ră mai susţin însă Dovezile externe plasează fără echivoc 977

978 Evrei redactarea ei în primul veac creştin, întrucât rea la o minoritate, abandonarea asupri­torilor şi Clement din Roma a folosit această carte (cca. identificarea cu cei asupriţi – această din urmă 95 d.Cr.). Deşi Policarp şi Iustin Mar­tirul citea- trăsătură presupunând o sumedenie de proble- ză această epistolă, nu pomenesc autorul. me grave. Dionisius din Alexandria citează cartea Evrei ca Scrisoarea se adresează unor oameni prove- fiind lucrarea lui Pavel, iar Clement din niţi din mediu evreiesc. Aceşti evrei auziseră Alexandria afirmă că Pavel a scris-o în ebraică, Evanghelia predicată de apostoli şi de alţii în fiind apoi tradusă de Luca în greacă. (Trebuie zilele dintâi ale bisericii şi văzu­seră minunile precizat însă că epistola nu sună a traducere.) măreţe săvârşite de Duhul Sfânt, care au con- Irineu şi Hipolit nu au fost de părere că Pavel firmat mesajul. Ei răspun­seseră la vestea bună a scris-o, în timp ce Tertullian consi­dera că este în trei modalităţi: rodul muncii lui Barnaba. Unii au crezut în Domnul Isus Cristos şi Pe plan intern se pare că autorul este un au fost autentic convertiţi. creştin din a doua generaţie (2:3; 13:7); prin Alţii au pretins că sunt creştini, au fost urmare data apariţiei ei nu este la fel de timpu- botezaţi şi şi-au ocupat locul în adunările loca- rie ca, de pildă, Iacov sau 1 Tesaloni­ceni (cf. le, dar niciodată nu au fost născuţi din nou de 10:32). Întrucât nu se pomeneşte nimic de răz- Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. boaiele iudaice (care au început în anul 66 d. Iar alţii respingeau pe faţă mesajul mân­ Cr.), iar jertfele la templu îşi urmau cursul (8:4; tuirii. 9:6; 12:27; 13:10), se impune ca data apariţiei ei Epistola de faţă se ocupă de primele două să fie plasată probabil înainte de anul 66 şi categorii: evreii cu adevărat mântuiţi şi cei negreşit înainte de distrugerea Ierusalimului din care nu aveau altceva decât o pojghiţă exteri- anul 70. Sunt menţionate pri­goane (12:4), dar oară de creştinism. credinc­ioşii „încă nu se împotriviseră până la Când un evreu se lepăda de credinţa stră- sânge“. Dacă destinaţia scris­orii este Italia, sân- moşilor săi, era privit ca un trădător şi apostat geroasele prigoane dezlănţuite de Nero în acea (meshummed), fiind pedepsit adesea cu una ţară (în anul 64 d.Cr.) ar împinge apari­ţia epis- sau mai multe din următoarele pe­depse: tolei până la, maximum, mijlocul anului 64. • Dezmoştenirea de către familia sa. Este foarte pro­babil că epistola a apărut în • Excluderea din adunarea Israelului. intervalul 63-65. • Pierderea locului de muncă. IV. Fondul şi temele • Pierderea bunurilor sale. Pe plan global, epistola către Evrei se ocu­pă • Hărţuire mentală şi tortură fizică. de lupta extraordinară pe care o presu­pun­e • Batjocorire publică. părăsirea unui sistem religios şi îmbră­ţi­şarea • Întemniţare. altuia, prin faptul că se produce o zgudui­­toare • Martiraj. strămutare a vechilor legături, intervin ten­siuni Desigur, întotdeauna exista o cale de scă- şi un puternic sentiment de înstrăi­na­re. În plus, pare. Dacă renunţa la Cristos şi revenea în asupra renegaţilor se exercită for­mid­abile presi- sânul iudaismului, persecuţiile încetau. Citind uni de a reveni în sânul vechiului sistem. printre rânduri, în această epistolă, putem Dar în această epistolă problema nu se depista câteva argumente puternice cu care se punea doar în termenii părăsirii unui vechi încerca să fie convinşi aceşti oameni să revină sistem şi a îmbrăţişării unuia nou, cu valori în sânul iudaismului: echivalente, ci la mijloc era vorba de părăsi­rea • Bogata moştenire a profeţilor. iudaismului de dragul lui Cristos. Or, această • Misiunea proeminentă a îngerilor în istoria acţiune, aşa cum arată autorul, presup­unea poporului străvechi al lui Dumne­zeu. părăsirea umbrelor pentru a accepta substanţa • Asocierea cu ilustrul legiuitor Moise. simbolizată de acestea, înlocuirea ritualului cu • Legături naţionale cu strălucitul conduc­ător realitatea, a elementelor prelimi­nare cu cele finale, a celor vremelnice cu cele permanente de oşti Iosua. – pe scurt înlocuirea lucrur­ilor adecvate cu • Gloria preoţiei aaronice. cele supreme. • Templul sfânt (sanctuarul) în care Dum­ Problema consta şi în renunţarea la ceea ce era popular, pentru a îmbrăţişa un lucru nepo- nezeu a decis să locuiască în mijlocul pular, ieşirea din rândurile majorităţii şi adera- poporului Său. • Legământul legii, dat de Dumnezeu prin Moise. • Mobilierul prescris de Dumnezeu pentru

Evrei 979 lăcaşul de închinăciune şi minunatul văl. putea duce la pericolul descurajării şi dispe­ • Slujbele din sanctuar şi în special marea Zi rării. De aceea, ei aveau nevoie să fie îmbăr- bătaţi pentru a crede în făgăduinţele lui a Răscumpărării (Yom Kipp­ur, cea mai Dumnezeu. Ei aveau nevoie să rabde, având în importantă zi din calendarul iudaic). vedere răsplăţile ce-i aşteptau. Parcă-i auzim pe iudeii din primul veac Pentru cei ce erau creştini doar cu nu­mele, prezentând toate aceste glorii ale străvechii lor exista pericolul apostaziei, în sensul că, după religii ritualiste, întrebând apoi pe un ton sar- ce au mărturisit că L-au primit pe Cristos, să castic: „Pe lângă toate acestea voi, creş­tinii, ce se lepede cu totul de El şi să revină la religia aveţi? Nimic altceva decât simp­la încăpere de întemeiată pe ritualuri. Or, asta echivala cu sus, o masă, pe care se află nişte pâine şi vin! călcarea în picioare a Fiului lui Dumnezeu, Prin urmare, e de conceput că aţi părăsit toate profanarea sângelui Său şi insultarea Duhului acestea doar pentru aceste lucruri?“ Sfânt. Pentru acest păcat intenţionat nu mai Epistola către Evrei este chiar răspunsul la exista pocăinţă sau iertare. Împotriva acestui întrebarea: „Voi ce aveţi?“ Într-un cuvânt răs- păcat găsim o sumedenie de avertismente, care punsul este: Cristos. În El noi avem: revin cu insistenţă în scrisoarea către Evrei. La • Unul care este mai mare decât profeţii. 2:1 păcatul acesta e descris în termenii unei • Unul care este mai mare decât îngerii. depărtări de la mesajul lui Cristos. La 3:7-19 • Unul care este mai mare decât Moise. este păcatul răzvrătirii sau al împietririi inimii. • Unul care este mai mare decât Iosua. La 6:6 este o cădere sau săvârşirea apostaziei. • Unul a cărui preoţie este superioară preoţi- La 10:25 este părăs­ irea strângerii... laolaltă. ei lui Aaron. La 10:26 este pă­catul cu voia, comis intenţio- • Unul care slujeşte într-un sanctuar mai nat. La 12:16 pă­ca­tul acesta e descris în ter- bun. menii vânzării dreptului de întâi născut al • Unul care a introdus un legământ mai cuiva, pentru o simplă mâncare. În fine, la bun. 12:25 este denumit refuzul de a-L asculta pe • Unul care este anti-tipul mobilierului şi Cel care vorbeşte din Cer. Dar toate aceste vălului tipice. aver­tismente sunt îndreptate împotriva unor • Unul a cărui jertfă de Sine, adusă o­ dată aspecte diferite ale unuia şi aceluiaşi păcat: pentru totdeauna pentru păcat, este supe­ apostazia. rioară tuturor jertfelor repetate ale tauri­lor Mesajul cărţii Evrei este la fel de actual şi şi caprelor. valabil astăzi ca în primul veac al existen­ţei După cum stelele pălesc în faţa gloriei bisericii, căci trebuie să ni se amintească în superioare a soarelui, tot aşa tipurile şi um­brele permanenţă privilegiile şi binecuv­ântările eter- iudaismului pălesc şi-şi pierd semnific­aţia în ne de care dispunem în Cristos. Avem nevoie faţa gloriei mai mari a Persoanei şi lucrării de îmbărbătare ca să îndurăm, în pofida opo- Domnului Isus. ziţiei şi greutăţilor prin care trecem; şi toţi Totuşi, mai rămânea problema persecuţii­lor. credincioşii declaraţi trebuie să fie avertizaţi ca Cei care mărturiseau că sunt urmaşi ai nu cumva să îndrăznească să revină la religia Domnului Isus înfruntau o aprigă şi fanatică ceremonială, după ce au gustat şi au văzut ce opoziţie. Pentru credincioşii adevăraţi asta bun este Domnul! SCHIŢA I. CRISTOS ESTE SUPERIOR ÎN PERSOANA SA (1:1–4:13) A. Cristos este superior profeţilor (1:1-3) B. Cristos este superior îngerilor (1:4–2:18) C. Cristos este superior lui Moise şi lui Iosua (3:1–4:13) II. CRISTOS ESTE SUPERIOR ÎN PREOŢIA SA (4:14–10:18) A. Marea Preoţie a lui Cristos este superioară marii preoţii a lui Aaron (4:14–7:28) B. Slujba lui Cristos este superioară slujbei lui Aaron (cap. 8) C. Ofranda adusă de Cristos este superioară jertfelor din Vechiul Testament (9:1–10:18)

980 Evrei III. AVERTISMENT ŞI ÎNDEMNURI (10:19–13:17) A. Avertismentul de a nu-L dispreţui pe Cristos (10:19-39) B. Îndemnul la credinţă, prin pilde din Vechiul Testament (cap. 11) C. Îndemnul de a nădăjdui în Cristos (cap. 12) D. Îndemnul la diverse haruri creştine (13:1-17) IV. BENEDICŢIA DE ÎNCHEIERE (13:18-25) Comentariu I. C RISTOS ESTE SUPERIOR ÎN cunoscut“ (Ioan 1:18). Domnul Isus a spus cu PERSOANA SA (1:1–4:13) privire la El Însuşi: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14:9). Cristos vor- A. Cristos este superior profeţilor (1:1-3) beşte nu doar pentru Dumnezeu, ci şi ca 1:1 Nici o altă epistolă din Noul Testa­ Dumnezeu. ment nu trece atât de direct la subiect ca cea Pentru a sublinia infinita superioritate a de care ne ocupăm. Fără să recurgă la nici un Fiului lui Dumnezeu faţă de profeţi, scriitor­ul salut sau introducere, scriitorul începe tra­tarea Îl prezintă mai întâi ca moştenitor al tutu­ror temei avute în vedere. Se pare că el îşi revar- lucrurilor. Asta înseamnă că uni­versul Îi să ideile aidoma apelor scăpate din zăgaz, aparţine prin desemnare divină şi că în curând expunând gloriile superl­ative ale Domnului va domni peste el. Isus Cristos. Prin El a făcut Dumnezeu lumile. Isus Mai întâi, el contrastează revelaţia dată de Cristos a fost Agentul activ din cadrul creaţiei. Dumnezeu prin profeţi cu revelaţia Sa prin El a adus la fiinţă cerurile în care sunt aşezate Fiul Său. Profeţii au fost purtători inspiraţi de aştrii cereşti, cerurile atmosfe­rice, pământul, cuvânt ai lui Dumnezeu, sluji­tori onoraţi ai lui omenirea şi planul divin al veacurilor. Toate Iehova. Tezaurul spiritual al lucrării lor ne-a lucrurile create, şi fizice, şi spirituale, au fost fost transmis pe paginile Vechiului Testament. create de El. Cu toate acestea, misiunea lor a fost par­ 1:3 El este strălucirea slavei lui Dum­nezeu, ţială şi fragmentară. Fiecăruia i s-a încredin­ţat adică toate perfecţiunile care se găsesc în doar o anumită măsură de revel­aţie, în fiecare Dumnezeu Tatăl se regăsesc şi în El. El este caz aceasta fiind incom­pletă. radierea slavei Lui. Toate glorii­le morale şi spi- Nu numai că adevărul le-a fost revelat pe rituale ale lui Dumnezeu se pot vedea în El. fragmente, ci ei înşişi au recurs la felu­rite Mai mult, Domnul Isus este reprezen­ metode de transmitere a acestuia către popor. tarea exactă a fiinţei esenţiale a lui Dum­ Acest adevăr a fost prezentat sub formă de nezeu. Desigur asta nu poate fi o referire la lege, istorie, poezie şi profeţii. Uneori a fost asemănarea fizică a lui Dumnezeu, întrucât, în sub formă orală, alteori scrisă. Uneori a fost esenţă, El este Duh. Dar asta înseamnă că în prin intermediul unor viziuni, vise, simboluri toate căile posibile Cristos Îl reprezin­tă exact sau pantomimă. Dar indifer­ent de metoda pe Tatăl. Nici o altă asemănare mai mare nu folosită, important e de subliniat că revela­ţiile ar fi posibilă. Fiul, fiind Dumne­zeu, îi desco- făcute în trecut popo­rului evreu au fost preli- peră omului prin cuvintele şi căile Sale imagi- minare, progresive şi diverse în maniera pre- nea exactă a lui Dumnezeu. zentării lor. Apoi El susţine universul prin cuvântul 1:2 Profeţiile periodice, parţiale şi dife­ puterii Sale. La început, El a creat lumile renţiate ale VT au fost între timp umbrite, prin Cuvântul Său (prin rostire) (Ev. 11:3). El peste ele suprapunându-se revelaţia preemi­ vorbeşte în continuare şi cuvântul Său puter- nentă şi finală făcută de Dumnezeu în persoa- nic susţine viaţa, încheagă materia şi întreţine na Fiului Său. Profeţii nu au fost decât canale universul, în starea de funcţionare corespunză- prin care s-a transmis cuvântul divin. Domnul toare. Prin El sunt susţinute toate lucrurile Isus Cristos este El Însuşi revelaţia finală a lui (Col. 1:17). Iată o explicaţie simp­lă a unei Dumnezeu către oam­ eni. După cum a spus profunde probleme ştiinţifice. Oamenii de ştiin- Ioan: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe ţă se luptă din răsputeri să descopere care este Dumnezeu. Singurul Fiu născut, care este în liantul ce leagă mole­­culele între ele. Dar aici sânul Tatălui, El este Cel care ni L-a făcut

Evrei 981 aflăm că Isus Cristos este Marele Susţinător, îmbrăţişân­du-L pe Cristos, se detaşa definitiv care face acest lucru prin cuvântul Său de ac­eastă importantă componentă a zestrei puternic. sale naţionale şi religioase. În realitate însă cel Dar următoarea glorie a Mântuitorului nos- ce Îl câştiga pe Cristos Îl câştiga pe Cel ce tru este cea mai uimitoare dintre toate – când este superior îngerilor în cel puţin două privin- a făcut prin Sine curăţirea păca­telor noastre. ţe: mai întâi ca Fiu al lui Dumnezeu (1:4-14) Creatorul şi Susţinătorul a devenit Purtătorul şi apoi ca Fiu al Omului (2:5-18). păcatului. Pentru a crea universul, a fost nevo- Cristos a luat un loc cu atât mai pre­sus de ie doar de rostirea cuvântului. Pentru a întreţi- îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai ne şi călăuzi uni­versul, El nu tre­buie decât să minunat decât al lor. Asta ne vorbeşte mai vorbească, întrucât nu este impli­cată nici o întâi despre o superioritate dobândită, apoi problemă morală, Însă pentru a îndepărta păca- despre o superioritate ine­rentă. tul nostru odată pentru tot­deauna, El a trebuit Superioritatea dobândită derivă din în­vierea să moară pe crucea Calvarului. Este cutre­ Sa, înălţarea Sa la cer şi preamărir­ea Sa ca murător să ne gândim că Domnul suveran S-a Domn şi Cristos. La încarnare, El a fost făcut coborât până acolo încât să devină Mielul de cu puţin mai prejos de îngeri, pentru a suferi jertfă. „O iubire atât de uimitoar­e, atât de divi- moartea (2:9). Dar Dumne­zeu L-a înălţat şi nă reclamă sufletul meu, viaţa mea, tot ce L-a întronat mai presus de orice slavă. sunt şi posed“ – cum se arată în cântarea Superioritatea lui inerentă are de a face cu com­pusă de Isaac Watts. relaţia Sa eternă de Fiu al lui Dumnezeu. În fine, avem preamărirea Sa ca Domn Numele mai minunat este numele de Fiu. întronat: El S-a aşezat la dreapta Măririi, în 1:5 Acum sunt citate două versete din locurile preaînalte. El S-a aşezat – denotă Vechiul Testament în care Mesia este iden­ poziţia de odihnă. Dar nu este odihn­a ce tificat drept Fiul lui Dumnezeu. În primul, din urmează trudei, ci odihna satisfacţiei lucrării Psalmul 2:7, Dumnezeu I se adresează cu isprăvite. Poziţia aceasta indică faptul că lucra- termenul de Fiu: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi rea de răscumpărare s-a încheiat. Te-am născut“. Într-un sens Cristos este fiul Dreapta Măririi în locurile preaînalte etern născut. În alt sens, El a fost născut la este poziţia de onoare şi privilegiu (Ev. 1:13). încarnare. În al treilea sens, El a fost născut în Datorită glorioasei Sale izbânzi, Dumnezeu L-a înviere – întâiul născut dintre cei morţi (Col. preamărit. Dreapta este în acelaşi timp poziţia 1:18). Pavel a recurs la acest verset în sinago- puterii (Mat. 26:64) şi desfătării (Ps. 16:11). ga din Antiohia Pisidiei, aplicându-l la prima Mâna străpunsă de cuie a Mân­tuitorului ţine venire a lui Cristos (Fapte 13:33). sceptrul stăpânirii universale (1 Pet. 3:22). Dar ideea principală care se desprinde de Urmărind cărarea străbătută de Domnul aici este că Dumnezeu nu S-a adresat nicioda- nostru de la creaţie până la Calvar, şi apoi tă vreunui înger cu denumirea de Fiu al Său. mai departe, la slavă, se pare că i-am pier­dut Îngerii sunt numiţi colectiv ca fii ai lui din vedere pe profeţi. Oricât ar fi fost ei de Dumnezeu (Iov 1:6; Ps. 89:6 [text marginal iluştri, acum s-au retras în umbră. Ei au depus ASC]), dar acest apelativ înseam­nă doar că mărturie despre Mesia cel Care avea să vină îngerii sunt fiinţe create. Când Domnul Isus (Fapte 10:43). Acum, după ce El a venit, ei se este descris însă ca Fiul lui Dumnezeu, sintag- retrag bucuroşi pe planul se­cund. ma semnifică egalitate cu Dumnezeu. B. C ristos este superior îngerilor (1:4–2:18) Al doilea verset provine de la 2 Samuel 1:4 În continuarea argumentaţiei din aceas- 7:14: „Îi voi fi Tată, iar El Îmi va fi Fiu“. De­şi tă epistolă, se demonstrează că Cristos este cuvintele ar putea părea că se referă la superior îngerilor – pas necesar, întrucât la So­lomon, Duhul Sfânt le identifică aici ca pe evrei exista tendinţa venerării misiunii îngerilor, o referire la Fiul mai mare al lui David. Şi ceea ce nu trebuie să ne mire, dacă avem în aici argumentul este că Dumnezeu niciod­a­tă vedere faptul că legea fusese transmisă prin nu S-a adresat astfel unui înger. inter­mediul îngerilor (Fapte 7:53; Gal. 3:19) şi 1:6 Un al treilea mod în care Cristos este de foarte multe ori în istoria poporului stră- mai mare decât îngerii este prin faptul că El vechi al lui Dumnezeu au apărut fiinţe angeli- trebuie să fie obiectul închinării lor, pe când ce. Poate că unii răspândeau ideea potrivit ei înşişi sunt doar solii sau slujitorii Lui. căreia, dacă cineva părăsea iudais­mul, Pentru a demonstra acest punct, autorul citează din Deuteronom 32:43 (LXX şi DSS) şi din

982 Evrei Psalmul 97:7 (vezi textul mar­ginal din versiu- mai presus de însoţitorii Lui. Asta înseamnă nea NKJV). că El I-a dat lui Cristos poziţia de supremaţie Versetul acesta din Deuteronom antici­pează mai presus de toate celelalte fiinţe. vremea când din nou Dumnezeu va aduce în Untdelemnul semnifică aici Duhul Sfânt; lume pe Întâiul născut. Este evident o referire Cristos a fost înzestrat cu Duhul mai presus la a doua venire a lui Cristos, când îngerii I de toţi ceilalţi (Ioan 3:34). Prin însoţitorii Lui se vor închina publ­ic. Or, asta nu poate însem- se înţelege toţi cei cu care S-au asociat El, dar na decât că El este Dumnezeu, întrucât este sintagma nu înseamnă că aceştia au fost egali idolatrie să te închini altcuiva decât cu El. Poate că aici sunt incluşi şi îngerii, dar Dumnezeului Celui adevărat. Totuşi aici găsim cel mai probabil este că se referă la fraţii Lui scris că Dumne­zeu porunceşte ca îngerii să I iudei. se închine Domnului Isus Cristos. 1:10 Domnul Isus Cristos este Creatorul Întâiul născut ar putea însemna punctul cerului şi al pământului – fapt demonstrat şi primar din firul timpului (Luca 2:7) sau locul de Psalmul 102:25-27. În acel psalm, Mesia Se de prim rang sau onoare (Ps. 89:27). Aici şi roagă: „O, Dumnezeul meu... nu mă lua la la Romani 8:29, precum şi la Colos­eni 1:15, jumătatea zilelor mele“ (v. 24). Acestei rugă- 18 se are în vedere sensul din urmă. ciuni, rostită (de Dumnezeu Fiul) în grădina 1:7 În chip de contrast cu Fiul Său pree- Ghetsimani şi la Calvar, Dumnezeu îi răspun- minent, Dumnezeu face îngerii Săi duhuri de: „Din vechime Tu ai aşezat temelia pămân- (sau „vânturi“) şi slujitorii Săi o flacără de tului, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale“. foc. El este Creatorul şi Cârmui­to­rul înge­ Trebuie observat că Dumnezeu I se adre- rilor. Ei se supun voii Sale cu viteza vântului sează aici Fiului Său cu apelativul Domnul, şi cu fervoarea focului. adică Iehova. Concluzia care se desp­rinde de 1:8 Acum urmează o galaxie de glorii în aici nu poate fi decât una sin­gură: Isus al care Fiul este văzut ca fiind fără seamăn. Mai Noului Testament este Iehova al Vechiului întâi, Însuşi Dumnezeu Îl numeşte Dumne­zeu. Testament. În Psalmul 45:6 Dumnezeu Tatăl Îl aclamă pe 1:11, 12 În versetele 11 şi 12, caracterul Mesia cu cuvintele: „Tronul Tău, o, efemer al creaţiei este contrastat cu eternita­tea Dumnezeule, este pe veci de veci“. Aici din Creatorului. Lucrările Sale vor pieri, dar El nou Dumnezeirea lui Cristos este fără echivoc Însuşi va dăinui. Deşi soarele, luna, stelele, exprimată şi argum­ entul derivă din textul ebra- munţii, oceanele şi râurile par să dăinuie, ade- ic tradiţional. (În cartea Evrei găsim cel puţin vărul este că au înscrise în ele capacitatea de un citat din VT în fiecare din cele 13 capitole a se învechi. Psalmistul le aseamănă cu o ale sale.) haină, care mai întâi se uzează, apoi este Apoi El este Suveranul etern; tronul Său împăturită şi pusă deopar­te, ca neutilizabilă, dăinuie în vecii vecilor. Împărăţia Lui într-ade- după care este schimba­tă cu ceva mai bun. văr „se va întinde de la un ţărm la altul, până Priviţi vârfurile înzăpezite ale munţilor sau când planetele vor păli şi nu vor mai fi“ apusul de soare în toată gloria sa sau bolta (traduc­ere după un binecunoscut imn creştin în cerească, presărată cu stele şi apoi ascultaţi limba engleză, n.tr.). aceste cuvinte: Ca o haină le vei face sul ca pe El este Regele neprihănit. Psalmistul spune un veşmânt şi vor fi schimbate. Dar Tu eşti că ţine în mână un sceptru al neprih­ ănirii, Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi. prin acest mod poetic exprimându-se faptul că 1:13 Încă un citat, din Psalmul 110:1, Regele acesta domneşte cu absolută onestitate dovedeşte superioritatea Fiului. În acest psalm, şi integritate. Dumnezeu Îi face lui Mesia urmă­toarea invita- 1:9 Neprihănirea Sa personală reiese din ţie: „Stai la dreapta Mea până îi voi face pe faptul că fără nici o abatere El a iubit nepri- vrăjmaşii Tăi aşternu­tul picioarelor Tale“. hănirea şi a urât nelegiuirea. Evid­ent aceasta Apoi se pune între­barea: „Căruia dintre îngeri se referă, în primul rând, la cei trei­zeci de ani i-a spus El vreodată aşa ceva?“ întrebare al petrecuţi pe pământ, când ochiul lui Dumnezeu cărei răs­puns este, evident: „Nici unuia!“ n-a putut găsi nici un defect în caracterul Său, A sta la dreapta lui Dumnezeu presupune nici o scădinţă în purtarea Sa. El Şi-a dovedit o poziţie de onoare supremă şi putere nemăr- vrednicia de a domni. ginită. A-i avea pe toţi vrăjmaşii aşternut al Datorită acestei excelenţe pe plan pers­onal, picioarelor înseamnă o subjugar­e universală şi Dumnezeu L-a uns cu untdelemnul bucuriei stăpânire integrală.

Evrei 983 1:14 Misiunea îngerilor este de a sluji, nu cunoştinţa păcatului; prin Evanghelie cunoştinţa de a domni. Ei sunt fiinţe-spirit pe care mântuirii. Dumnezeu le-a creat ca să-i slujească pe cei A neglija o mântuire atât de mare este un ce vor moşteni mântuirea. Ei pot fi înţeleşi în act mai grav decât acela de a călca legea. două moduri: mai întâi, îngerii îi slujesc pe Legea a fost dată de Dumnezeu prin îngeri cei care n-au fost convertiţi încă; sau, în al mai întâi lui Moise, iar apoi poporu­lui. Dar doilea rând, ei îi slujesc pe cei ce sunt mântu- Evanghelia a fost vestită nemijlocit, chiar de iţi de pedeapsa şi puterea păcatului, dar nu Domnul Isus Însuşi. Nu numai atât, dar ea a sunt încă salvaţi de prezenţa păcatu­lui, adică fost confirmată primilor creştini prin apostoli acei credincioşi care se mai află pe pământ. şi prin alţii care L-au auzit pe Mântuitorul. Asta înseamnă că există „îngeri păzit­ori“. 2:4 Dumnezeu Însuşi a autentificat mesa- Trebuie să ne mire oare acest fapt? Când ştim jul prin semne şi minuni, cu diverse miracole, precis că există duhuri rele, care se luptă neîn- şi daruri ale Duhului Sfânt. Semnele au fost cetat împotriva aleşilor lui Dumnezeu (Ef. acele miracole săvârşite de Domnul şi de 6:12). Mai trebuie atunci să fim surprinşi că apostoli, care semnificau adevăruri spirituale. există îngeri care veghează asupra celor care De pildă, hrănirea celor cinci mii (Ioan 6:1-14) sunt chemaţi la mântui­re? a format baza dis­cursului care a urmat, privi- Dar să revenim la ideea principală a pasa- tor la Pâinea Vieţii (Ioan 6:25-29). Minunile jului, care nu este existenţa îngerilor păz­itori, au fost miracole al căror scop a fost de a trezi ci faptul că îngerii sunt inferiori Fiului lui uimirea spectatorilor; vindecarea lui Lazăr se Dumnezeu, după cum slujitorii sunt inferiori încadrează în această categorie (Ioan 11:1-44). Suveranului Universal. Miracolele au fost manifes­tări ale puterii 2:1 Scriitorul tocmai şi-a încheiat argu­ supranaturale care au contraz­is legile naturii. mentaţia privitoare la faptul că Cristos este Darurile Duhului Sfânt au fost înzestrări spe- infinit superior îngerilor, deoarece El este Fiul ciale cu putere din partea Duhului Sfânt, date lui Dumnezeu. Înainte de a arăta că El este oamenilor ca să vor­bească şi să acţioneze într- superior şi ca Fiu al Omului, autorul inserează o manieră ce depăşea cu totul capacităţile lor aici unul dintr-o seamă de avertis­mente solem- naturale. ne găsite în această epistolă. Este avertismentul Scopul tuturor acestor miracole a fost de a ca nu cumva să ne îndepărtăm de la mesajul atesta adevărul Evangheliei, în special faţă de Evangheliei. iudei, care din totdeauna ceruseră un semn Întrucât Dătătorul este atât de Mare şi înainte de a crede. Există probe con­form căro- darul Său este, de asemenea, atât de mare, cei ra necesitatea acestor miracole de confirmare a care aud Evanghelia trebuie să-I acorde mai încetat de îndată ce Noul Testament a devenit multă atenţie. Există întotdeauna pericol­ul de a disponibil sub formă scrisă. Dar este imposibil te îndepărta de la Persoana Domnu­lui Isus şi să demonstrăm concludent că Duhul Sfânt a aluneca într-o religie a imaginil­or. Adică de niciodată nu repetă aceste miracole şi în alte a cădea în apostazie – păcat pentru care nu epoci. există pocăinţă. Cuvintele potrivit cu voia Sa ne arată că 2:2 Am arătat deja că iudeii acordau o aceste puteri miraculoase sunt dăruite de Duhul mare importanţă misiunii îngerilor în istoria Sfânt după cum găseşte El de cuviin­ţă. Ele lor. Poate că exemplul cel mai proeminent în sunt daruri suverane ale lui Dumne­zeu. Ele nu această privinţă a fost darea legii, când mi­riade pot fi cerute de oameni sau revendicate ca de fiinţe îngereşti au fost de faţă (Deut. 33:2; răspuns la rugăciune, pentru că Dumnezeu Ps. 68:17). Este adevărat că legea a fost vesti- niciodată n-a promis că le va da tuturor. tă (rostită) prin îngeri. Este adevărat că ea a 2:5 În primul capitol am văzut că Cris­tos fost valabilă. Este adevărat că orice infracţiune este superior îngerilor în calitate de Fiu al lui se pedepsea în mod corespunzător. Lucrurile Dum­nezeu. Acum ni se va arăta că El este acestea sunt recunoscute fără înconjur. Superior şi ca Fiul Omului. Ne va fi mai uşor 2:3 Dar acum argumentaţia trece de la să urmărim firul argumentaţiei dacă ne vom elementul minor la cel major. Dacă cei ce aminti că pentru mintea unui iudeu, ideea călcau legea erau pedepsiţi, care va fi soarta încarnării lui Cristos era de necrezut, iar faptul celor care neglijează Evanghelia? Legea le că El ar putea fi umilit era consi­derat ruşinos. spune oamenilor ce trebuie să facă; Evanghelia Pentru iudei, Isus nu era decât un om şi, prin le spune ce a făcut Dum­nezeu. Prin lege vine urmare, aparţinea unui ordin inferior îngerilor.

984 Evrei Următoarele verset­e arată că chiar şi ca om prejos decât îngerii, concret, timp de treizeci Isus era superior îngerilor. şi trei de ani cât Şi-a desfăşurat lucrarea pe Mai întâi se arată că Dumnezeu nu a pământ. Coborârea sa din cer la Betleem, la de­cretat ca lumea locuită din viitor să se afle Ghetsimani, la Gabata, la Golgota şi la mor- sub controlul îngerilor. Prin lumea viitoare se mânt marchează etapele umilirii Sale. Dar înţelege aici acea epocă de aur la care s-au acum El este încununat cu slavă şi cu cinste. referit de atâtea ori profeţii, în care vor domni Preamărirea Sa este urmarea suferinţelor şi pacea şi prosperitatea, şi pe care noi o numim morţii Sale; crucea a condus la încununare. Mileniul sau Mia de ani. În bunătatea Sa, Dumnezeu a rânduit ca 2:6 Psalmul 8:4-6 este citat pentru a se Cristos să guste moartea pentru toţi. arăta că în final omului i se va acorda stă­ Mântuitorul a murit ca Reprezentant şi pânire asupra pământului, iar nu îngeril­or. Înlocuitor al nostru; adică, El a murit ca om Într-o privinţă, omul este neînsemnat, şi totuşi şi a murit pentru om. El a purtat în trupul Dumnezeu îl ia în seamă. Într-o pri­vinţă, omul Său pe cruce toată judecata lui Dumnezeu este neimportant, şi totuşi Dumnezeu are grijă împotriva păcatului, pentru ca cei care cred în de el. El să nu mai trebuiască s-o poarte nicio­dată. 2:7 Raportat la scara creaţiei, omului i s-a 2:10 A fost în deplină concordanţă cu repartizat un loc mai prejos decât îngerii. El car­acterul drept al lui Dumnezeu ca stăpâni­rea este mărginit în cunoaşterea sa, mobilitatea şi omului să fie restaurată prin umilirea puterea sa. Şi, în plus, este supus morţii. Mântuitorului. Păcatul perturbase ordinea lăsată Totuşi în planurile lui Dumnez­eu, omul este de Dumnezeu. Înainte ca din haos să poată fi destinat să fie încununat cu slavă şi onoare. adusă ordinea, trebuia tratată cu dreptate ches- Limitările impuse asupra trupului şi minţii sale tiunea păcatului. A fost în deplină concordanţă vor fi, în cea mai mare parte, înlăturate, omul cu caracterul sfânt al lui Dumnezeu ca Cristos fiind în viitor înălţat pe pământ. să sufere, să-Şi verse sângele şi să moară, 2:8 Toate vor fi puse sub autoritatea omu- pentru a îndepăr­ta păca­tul. lui în acea zi din viitor – oştile înger­eşti, reg- Înţeleptul Planificator este descris aici ca nul animal, păsările şi peştii, siste­mul planetar Cel pentru care sunt toate lucrurile şi prin – de fapt, toate părţile univ­ersului creat vor fi care sunt toate lucrurile. Mai întâi, El este aşezate sub controlul său. obiectivul sau ţinta întregii creaţii; toate lucru- Aceasta a fost intenţia iniţială a lui rile au fost făcute pentru slava şi plăcerea Sa. Dumnezeu pentru om. De pildă, Dumnezeu Dar El mai este şi Sursa sau Originatorul i-a spus omului „să umple pământul şi să-l întregii creaţii; nimic nu a fost făcut fără El. supună; să aibă stăpânire asupra peştilor mării, Scopul Lui măreţ a fost acela de a aduce asupra păsărilor văzduhului şi asupra oricărei mulţi fii la slavă. Când luăm în considerare fiinţe vii ce se mişcă pe pământ“ (Gen. slăbiciunile noastre, ne cutremu­răm doar la 1:28). gândul că S-a încurcat cu noi, dar tocmai pen- Atunci de ce nu vedem toate lucrurile tru că este Dumnezeul orică­rui har ne-a che- supuse lui? Răspunsul constă în faptul că mat El la slava Lui veşnică. omul şi-a pierdut stăpânirea din pricina păcatu- Care a fost costul glorificării noastre? lui. Păcatul lui Adam a fost cel care a adus Căpitanul mântuirii noastre a trebuit să fie blestemul asupra creaţiei. Animalele blânde au făcut desăvârşit prin suferinţe. Cât priveşt­e devenit feroce. Solul a început să dea spini şi caracterul Său moral, Domnul Isus a fost întot- pălămidă. Controlul omului asupra naturii a deauna desăvârşit şi fără păcat. Dar a trebuit să fost contestat şi limitat. fie făcut desăvârşit ca Mântuitor al nostru. 2:9 Dar când Se va întoarce Fiul Omul­ui Pentru ca să ne cumpere răscump­ărarea eternă, ca să domnească peste pământ, omului i se va El a trebuit să sufere toată pedeapsa pe care o reda stăpânirea asupra lui. Isus, ca Om, va meritau păcatele noas­tre. Noi nu puteam fi restaura ceea ce a pierdut Adam şi chiar mai mântuiţi prin viaţa Lui fără pată; a fost absolut mult. Aşadar, deşi în prezent nu vedem că necesar de moartea Sa înlocuitoare. toate lucrurile s-ar afla sub con­trolul omului, Îl Dumnezeu a găsit o cale de a ne mântui, vedem totuşi pe Isus şi în El găsim cheia care să fie vrednică de El, trimiţându-L pe repunerii finale a omului în poziţia de stăpâ­ singurul Lui Fiu născut să moară în locul nitor asupra întregului pă­mânt. nostru. Pentru puţină vreme, El a fost făcut mai 2:11 Următoarele trei versete subliniază

Evrei 985 perfecţiunea umanităţii lui Isus. Dacă tre­buia Omului ruşinoasă sunt rugaţi acum să conside- recâştigată stăpânirea pe care o pierdus­e Adam, re patru binecuvântări importante ce decurg atunci trebuia neapărat demons­trat că El este din patimile Domnului. Omul adevărat. Prima este distrugerea lui Satan. Cum s-a Mai întâi, se enunţă faptul: Căci atât Cel întâmplat aceasta? Într-un anumit sens, care sfinţeşte, cât şi cei care sunt sfinţiţi sunt Dumnezeu i-a dat pe copiii Săi lui Cristos, dintr-unul, adică cu toţii sunt deţinătorii natu- să-i sfinţească, să-i mântuiască şi să-i eman­ rii umane. Sau: „...toţi au o singură origine“ cipeze. Întrucât copiii aceştia aveau naturi (RSV), prin asta înţelegân­du-se că în umanita- umane, Domnul Isus Şi-a luat un trup de tea lor, toţi au un singur Dumnezeu şi Tată. carne şi sânge. El a renunţat la manifestarea Cristos este Cel care sfinţeşte, adică El exterioară a Dumnezeirii Sale şi Şi-a învă­luit separă oameni din lumea aceasta, punându-i Dumnezeirea Sa într-o „manta de lut“. deoparte pentru Dumnezeu. Binecuvântaţi sunt Dar El nu S-a oprit la Betleem, ci „până toţi cei pe care îi pune El deoparte! sus la Calvar S-a dus pentru mine, pentru că O persoană sfinţită sau un lucru sfinţit este m-a iubit atât de mult“. o persoană sau un lucru scos din uzul obişnu- Prin moartea Sa, El l-a nimicit pe cel it şi pus deoparte pentru uzul lui Dumnezeu, care are puterea morţii, adică pe diavo­lul. ca posesiune şi desfătare a Sa. Antonimul Nimicire înseamnă aici pierderea bună­stării, sfinţirii este profanarea. mai degrabă decât pierderea fiinţei. Înseamnă Există patru tipuri de sfinţire în Biblie: reducere la nimic. Satan conti­nuă să se opună sfinţirea prealabilă convertirii, sfinţirea vârtos planurilor lui Dumn­ezeu în lume, dar el po­ziţională, sfinţirea practică şi sfinţirea desă­ a primit o lovitură de moar­te la cruce. Timpul vârşită. Aceste tipuri de sfinţire sunt expuse lui s-a scurtat, iar pierza­rea lui este asigurată. pe larg în excursul de la 1 Tesaloni­ceni 5:23, El este un duşman înfrânt. ele trebuind să fie studiate cu toată atenţia. În ce sens deţine diavolul puterea morţii? Cititorul trebuie să fie atent pentru a des- Probabil în primul rând prin faptul că poate coperi în Evrei diversele pasaje în care este cere moartea. Prin Satan a intrat păcat­ul în menţionată sfinţirea, căutând să stabil­ească la lume. Sfinţenia lui Dumnezeu a decretat moar- care din categoriile de mai sus se încadrează. tea pentru toţi cei care au păcătuit. Astfel, prin Tocmai pentru că a devenit un Om adevă- rolul său de adversar, diavolul poate cere să rat Lui nu-I este ruşine să-Şi num­ească urma- fie achitată penalizarea. şii fraţi. Este oare cu putinţă ca Suveranul În ţările păgâne puterea lui se vede şi prin Etern al universului să devină om şi să Se capacitatea agenţilor săi, a vrăjitorilor şi vraci- identifice atât de mult cu creat­urile Sale încât lor, de a rosti un blestem asupra unei persoa- să le numească fraţi? ne, după care persoana respecti­vă moare fără 2:12 Răspunsul îl găsim în Psalmul 22:22, să fi existat cauze naturale pentru acel deces. unde Îl auzim spunând: „Voi vesti numele Nicăieri în Biblie nu se sugerează că dia- Tău fraţilor Mei“. Acelaşi verset Îl înfăţişează volul poate aduce moartea peste credinc­ios, identificat cu poporul Său la închinarea comu- fără permisiunea lui Dumnezeu (Iov 2:6) şi, nă: „în mijlocul adunării îţi voi cânta laude“. prin urmare, el nu poate stabili când va avea În agonia Sa pe cruce, El anticipa cu bucurie loc moartea credinciosului. Prin intermediul ziua când va aduce laude lui Dumnezeu Tatăl, unor oameni răi, i se îngăduie uneori să-l în fruntea mulţi­mii de răscumpăraţi. omoare pe credincios. Dar Isus şi-a prevenit 2:13 Sunt citate alte două versete din ucenicii să nu se teamă de cei care pot ucide Scriptura iudaică, pentru a se dovedi umani­ trupul, ci să se teamă de Dumnezeu, Care tatea lui Cristos. În Isaia 8:17 (LXX), El spune poate ucide şi sufletul, şi trupul în iad (Mat. că Îşi pune încrederea în Dumnezeu. 10:28). Încrederea implicită în Iehova este unul din În VT, Enoh şi Ilie s-au dus în cer fără să semnele cele mai evidente ale adevăratei uma- treacă prin moarte. Fără îndoială acest lucru nităţi. Apoi la Isaia 8:18 sunt citate cuvintele s-a întâmplat deoarece, ca şi credincioşi, ei au Domnului: „Iată-Mă şi copiii pe care Mi i-a fost socotiţi ca unii care au murit în moartea dat Domnul!“ Aici se subli­niază ideea aparte- – la acea dată, încă viitoare – a lui Cristos. nenţei la o familie comun­ă, recunoscând un Când va veni Cristos la Răpire, toţi cre­ singur Tată. dincioşii aflaţi în viaţă se vor duce în cer, fără 2:14 Cei care consideră umilirea Fiului să mai moară. Dar şi ei vor scăpa de moarte

986 Evrei pentru că sfinţenia lui Dumnezeu a fost înde- dat celor ispitiţi. Pentru că El Însuşi a suferit plinită pentru ei prin moartea lui Cristos. şi a fost ispitat, El este în stare să-i ajute pe Cristosul înviat deţine acum „cheile Hadesului cei care trec prin ispită. El poate să-i ajute pe şi ale Morţii“ (Apo. 1:18), adică El are autori- alţii care trec prin ispită pentru că şi El Însuşi tate deplină asupra lor. a trecut pe acolo. 2:15 A doua binecuvântare ce decurge din Aici din nou trebuie să facem o diferenţ­iere. umilirea lui Cristos este emanciparea de frică. Domnul Isus a fost ispitit din afară, dar nicio- Înainte de a fi fost crucea, frica morţii îi ţinea dată din lăuntrul Lui. Ispita din pustiu ni-L pe oameni toată viaţa în robie. Deşi găsim une- înfăţişează fiind ispitit din exterior. Satan I s-a ori în Vechiul Testa­ment mici străfulgerări de arătat şi a căutat să-L ademenească prin stimuli lumină cu privire la viaţa de după moarte, exteriori. Dar Mântuitorul nu putea nicicând să impresia generală care se degajă este una de fie ispitit a comite păcat prin pofte şi patimi nesiguranţă, groază şi apăsare. Ceea ce era odi- lăuntric­e, întrucât acestea nu existau; în El nu nioară învăluit în ceaţă este acum desluşit, era nici un păcat, nici un lucru care să răspun- întrucât Cristos a adus viaţa şi nemurirea la dă la păcat. El a suferit, fiind ispitit. Întrucât ne lumină prin Evanghelie (2 Tim. 1:10). doare când ne împotrivim ispitei, şi pe El L-a 2:16 A treia binecuvântare extraordinară este durut când a fost ispitit. ispăşirea păcatului. Când S-a coborât pe pământ, C. C ristos este superior lui Moise şi lui Iosua nu în ajutorul îngerilor a venit Domnul, ci în ajutorul seminţei lui Avraa­ m. „În ajutorul“ (3:1–4:13) este traducerea lui epi­lambano, „a apuca“ (de 3:1 Moise a fost unul din cei mai mari unde rezultă şi modul în care a tradus ediţia eroi naţionali ai Israelului. Prin urmare, al trei- KJV aceste cuvinte: „he took not on [him the lea mare pas din strategia autorului este de a nature of] angels; but he took on [him] the demonstra infinita superioritate a lui Cristos seed of Abraham“). Dacă verbul în sine nu faţă de Moise. transm­ ite ideea unei apucări violente, pe care o Mesajul este adresat sfinţilor fraţi, părtaşi are în alte locuri, ideile de ajutor şi izbăvire ai chemării cereşti. Toţi credinc­ioşii adevăraţi răzbat din modul în care este întrebuinţat acest sunt sfinţi în ce priveşte poziţia, şi trebuie să verb aici. fie sfinţi şi în ce priv­eşte practica lor. În Sămânţa lui Avraam ar putea însemna Cristos ei sunt sfinţi; în ei înşişi ar trebui să descendenţii fizici ai lui Avraam, evreii, sau fie de asemenea sfinţi. sămânţa spirituală a lui Avraam – credin­cioşii Chemarea lor cerească contrastează cu din toate veacurile. Important este că ei sunt chemarea pământească a lui Israel. Sfinţii din fiinţe umane, nu îngereşti. Vechiul Testament au fost chemaţi la binecu- 2:17 Aşa stând lucrurile, a fost necesar ca vântări materiale în ţara făgăduinţei (deşi ei El să fie făcut ca fraţii Săi, în toate privinţele. aveau şi o chemare cerească). În Epoca El a luat asupra Sa o umanitate adevărată şi Bisericii, credincioşii sunt chemaţi la binecu- desăvârşită. El a devenit supus dorinţelor, gân- vântări spirituale în locurile cereşti acum şi la durilor, sentimentelor, emoţiil­or şi afecţ­iunilor o moştenire cerească în viitor. omeneşti – cu o singură importantă distincţie: Îndreptaţi-vă privirile spre Isus. El este El a fost fără păcat. Umanitatea Lui a fost eminamente vrednic de toată considera­ţia noas- ideală; a noastră a fost invadată de elementul tră ca Apostol şi Mare Preot al măr­turisirii străin – păcatul. noastre. Mărturisindu-L pe El ca Apostol, Umanitatea Lui desăvârşită concordă cu noi spunem prin aceasta că El Îl reprezintă pe natura Lui de Mare Preot îndurător şi cre­ Dumnezeu pentru noi. Mărtu­risindu-L pe El dincios în lucrurile privitoare la Dumnezeu. El ca Mare Preot, noi spunem că El ne repre- poate fi îndurător faţă de om şi credinc­ios faţă zintă pe noi înaintea lui Dumnezeu. de Dumnezeu. Funcţia Lui princi­pală de Mare 3:2 Există un aspect în care se poate Preot este de a face ispăşire [satisfacere] pen- spune că El S-a asemănat cu Moise. El a fost tru păcatele oamenilor. Pentru a realiza acest credincios faţă de Dumnezeu, după cum şi lucru, El a făcut ceea ce nici un alt Mare Moise a fost credincios în toată casa lui Preot nu a făcut şi nu putea face niciodată: El Dumnezeu. „Casa“ de aici nu înseamnă doar S-a oferit pe Sine ca jertfă fără păcat. De tabernacolul, ci întreaga sferă în care Moise a bună voie El a murit în locul nostru. reprezentat interesele lui Dumnezeu. Este casa 2:18 A patra binecuvântare este ajutorul lui Israel, poporul străvechi al lui Dumnezeu

Evrei 987 pe pământ. doilea avertisment al epistolei: acela de a nu 3:3 Dar asemănările se termină în acest ne împietri inimile. Inimile israeliţilor s-au punct. În toate celelalte privinţe este o superio- împietrit în pustie şi acest lucru s-ar putea ritate indiscutabilă. Mai întâi, Dom­nul Isus întâmpla din nou. Astfel Duhul Sfânt vorbeşte este vrednic de mai multă slavă decât Moise, din nou prin Psalmul 95:7-11, cum a făcut pentru că ziditorul unei case are mai multă atunci când a inspirat aceste cuvinte: „Astăzi, cinste decât casa însăşi. Domnul Isus a fost dacă auziţi glasul Lui...“ Ziditorul casei lui Dum­nezeu; Moise a fost 3:8 Ori de câte ori Dumnezeu vorbeşte, doar o parte a acelei case. noi trebuie să fim grabnici să ascultăm. A ne 3:4 În al doilea rând, Isus este mai mare îndoi de cuvântul Său înseamnă a-L face min- pentru că El este Dumnezeu. Fiecare casă tre- cinos şi a ne atrage mânia Lui. buie să-şi aibă ziditorul. Cel care a zidit toate Dar tocmai acest lucru a făcut Israel în lucrurile este Dumnezeu. De la Ioan 1:3, pustie. A fost o istorie plină de nemulţu­miri, Coloseni 1:16 şi Evrei 1:2 şi 10 aflăm că pofte, idolatrie, necredinţă şi răzvră­tire. La Domnul Isus a fost Agentul activ în cadrul Refidim, de pildă, ei s-au plâns că nu aveau creaţiei. Concluzia este inevitabilă: Isus Cristos apă şi s-au îndoit de prezenţa lui Dumnezeu este Dumnezeu. în mijlocul lor (Ex. 17:1-17). În pustiul Paran, 3:5 Al treilea punct este că Cristos este mai când iscoadele necredincioase s-au întors cu mare ca Fiu. Moise a fost un slujitor credin- veştile rele, pline de descura­jare şi îndoială cios în toată casa lui Dumnezeu (Num. 12:7), (Num. 13:25-29), oamenii au hotărât că se vor îndreptând privirile oamenilor către Mesia Cel întoarce în Egipt, în ţara robiei lor (Num. care avea să vină. El a mărturisit despre acele 14:4). lucruri care aveau să fie vestite după aceea, 3:9 Dumnezeu S-a mâniat atât de tare, încât adică, vestea bună a mântuirii în Cristos. De a decretat că oamenii aceia vor rătăci prin pus- aceea Isus a spus odată: „Dacă aţi crede în tie patruzeci de ani (Num. 14:33-34). Dintre toţi Moise, aţi crede şi în Mine; căci el a scris ostaşii care au ieşit din Egipt având peste două- despre Mine“ (Ioan 5:46). În discuţia Lui cu zeci de ani numai doi au intrat în Canaan: ucenicii pe drumul spre Emaus, Isus a început Caleb şi Iosua (Num. 14:28-30). de la Moise şi toţi profeţii şi „le-a expus din Este semnificativ că după cum Israel a toate Scriptu­rile lucrurile privitoare la El Însuşi“ petrecut patruzeci de ani în pustie, tot aşa (Luca 24:27). Duhul lui Dumnezeu s-a ocupat de naţiunea 3:6 Dar Cristos a fost credincios peste Israel aproximativ patruzeci de ani după moar- casa lui Dumnezeu ca Fiu, nu ca slujitor, şi tea lui Cristos. Naţiunea şi-a împietrit inima în cazul Lui, calitatea de fiu înseamnă egalita- împotriva mesajului lui Cristos. În anul 70 te cu Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu este d.Cr., Ierusalimul a fost distrus, iar evreii casa Lui. împrăştiaţi printre celelalte naţiunile. Aici scriitorul explică ce se înţelege astăzi 3:10 Neplăcerea acută resimţită de prin casa lui Dumnezeu. Ea este alcătuită din Dumnezeu faţă de Israel în pustie a prilejuit toţi credincioşii adevăraţi în Domnul Isus: Şi această aspră condamnare. El i-a acuzat de casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la tendinţa permanentă de a se depărta de El şi sfârşit încrederea neclintită şi nădejdea cu de ignorarea cu ştiinţă a căilor Sale. care ne lăudăm.1 La început acest lucru s-ar 3:11 În mânia Sa, El a jurat că nu vor părea să ne spună că mântuirea noastră depin- intra în odihna Sa, adică în Canaan. de de cât de strâns ne ţinem noi. În cazul 3:12 Versetele 12-15 ne oferă aplicaţia pe acesta, mântuir­ea s-ar face prin capacitatea care o face Duhul Sfânt pornind de la expe- noastră de a rezista, iar nu prin lucrarea ispră- rienţa Israelului. Ca în alte locuri din Evrei, vită a lui Cristos pe cruce. Sensul adevărat cititorilor li se spune fraţi. Asta nu înseamnă este că noi dovedim că suntem casa lui că toţi erau creştini adevăraţi. Tot aşa şi astăzi Dumnezeu dacă ne ţinem tare. Cei care îşi toţi cei care îşi spun credinc­ioşi trebuie să fie pierd încre­derea în Cristos şi în făgăduinţele mereu cu băgare de seamă să nu aibă acea Sale, revenind la ritualuri şi ceremonii, de­mon­ rea inimă a necre­dinţei care i-ar putea face strează că niciodată nu au fost născuţi din să se depărteze de la Dumnezeul Cel viu, căci nou. Tocmai împotriva unei asemenea aposta- acesta e un pericol constant. zii este îndreptat avertismentul urmă­tor. 3:13 Un antidot este îndemnul reciproc. În 3:7 În acest punct, scriitorul introduce al special în zilele grele de strâmtorare în care

988 Evrei trăim, copiii lui Dumnezeu trebuie să se Răzvrătirea. Rebelii sunt toţi cei ce au ieşit îndemne unii pe alţii zilnic să nu-L părăsească din Egipt, conduşi de Moise. Caleb şi Iosua pe Cristos în schimbul unor religii care nu pot au fost singurele excepţii. să se ocupe de păcat cu eficienţă. 3:17 Provocarea. Aceiaşi rebeli L-au pro- Observaţi că acest îndemn nu se limiteaz­ă vocat pe Iehova patruzeci de ani. La început la categoria păstorilor sau a slujitorilor amvo- au fost circa 600.000, iar după patruzeci de nului, ci este datoria tuturor fraţilor. Ea trebuie ani, deşertul era presărat cu 600.000 de mor- să aibă loc atâta timp cât se spune „Astăzi“, minte. adică atâta timp cât Dum­nezeu oferă mântui- 3:18 Retribuţie. Au fost aceiaşi care au rea prin har, prin credin­ţă. „Astăzi“ este vre- fost excluşi din ţara Canaan datorită neas­ mea acceptabilă; astăzi este ziua mântuirii. cultării lor. Îndepărtarea înseamnă împietrirea prin înşe- Simpla recitire a acestor întrebări şi răspun- lăciunea păcatului. Păcatul adesea pare atră- suri ar trebui să aibă o influenţă profundă gător, când este anticipat. Aici el oferă scăpare asupra tuturor celor care ar fi ispitiţi să întoar- de ocara lui Cristos, norme scăzute de sfinţe- că spatele micii minorităţi de creştini, revenind nie, ritualuri care atrag simţul estetic şi promi- în marea majoritate a oamenilor cu o formă siunea unui câştig omenesc. Dar privit în exterioară de religie, dar tăgăduin­du-i puterea retrospectivă, păcatul este hidos, căci îl lasă pe evlaviei. Are majoritatea întotdeauna dreptate? om fără iertarea păca­telor, fără nici o nădejde În acest capitol din istoria Israelului, numai pentru ceea ce urmează după moarte şi fără doi au avut dreptate şi peste o jumătate de posibilitate de pocăinţă. milion au greşit! 3:14 Din nou ni se aminteşte că am deve- A. T. Pierson subliniază gravitatea păca­tului nit însoţitori ai lui Cristos dacă ne ţinem tare lui Israel, în termenii următori: de încrederea noastră dintâi până la sfârşit. Necredinţa lor a constituit o provocare cva- Pornind de la versete ca acestea, unii propagă druplă: învăţătura potrivit căreia cinev­a se poate pierde 1. A fost un atac la adresa adevărului lui din nou, după ce a fost mântuit. Dar o atare Dumnezeu, făcându-L mincinos. interpretare este impo­sibilă, datorită mărturiei 2. A fost un atac la adresa puterii Lui, căci copleşitoare a Bibliei, conform căreia mântui- Îl socoteau slab şi neputincios de a-i duce în rea este dărui­tă fără plată prin harul lui ţara Canaan. Dumnezeu, cumpărată cu sângele lui Cristos, 3. A fost un atac la adresa imuabilităţii primită de om prin credinţă şi apoi evidenţiată Sale, căci deşi ei nu au spus lucrul acesta cu prin faptele bune pe care le face acesta. cuvinte, au lăsat să se înţeleagă că, în opinia Credinţa adevărată întotdeauna are calitatea de lor, El era un Dumnezeu schimbător, care nu perm­ anenţă. Noi nu ne ţinem tari pentru a nu ar mai fi fost în stare să facă minu­nile ce le pierde mântuirea, ci, ca o dovadă că am fost făcuse odinioară. mântuiţi cu adevărat. Credinţa este rădăcina 4. A fost şi un atac la adresa credincio­şiei mântuirii; iar rezistenţa sau rămâ­nerea în cre- Sale de părinte, ca şi când i-ar fi încur­ajat să dinţă este roada. Cine sunt tovarăşii lui Cristos? se aştepte la un lucru pe care nu ar fi intenţi- Răspunsul este: „Cei care, prin statornicia lor onat să-l aducă la îndeplinire.2 în cre­dinţă, dove­desc că sunt cu adevărat ai Dimpotrivă, Caleb şi Iosua L-au onorat pe Lui“. Dumnezeu, socotind cuvântul Său absol­ut ade- 3:15 Acum scriitorul încheie aplicaţia prac- vărat, puterea Lui infinită, dispoziţia Lui de o tică derivată din experienţa tristă a lui Israel, neschimbătoare graţie, iar credin­cioşia Lui de repetând cuvintele Psalmului 95:7, 8: „Astăzi, aşa natură încât El niciodată nu ar fi trezit în dacă auziţi glasul Lui, nu vă împ­ iet­riţi inimi- oameni vreo speranţă pe care nu intenţiona le ca în răzvrătire“. Acest îndemn acut, adre- s-o aducă la îndeplinire. sat odinioară Israelului, este adresat acum tutu- 3:19 Concluzia. Necredinţa a fost aceea ror celor care ar putea fi ispitiţi să dea uitării care i-a împiedicat pe copiii răzvrătiţi să intre vestea bună şi să revină la lege. în ţara făgăduinţei şi necredinţa este aceea 3:16 Capitolul se încheie cu o interpret­are care îl împiedică pe un om să aibă parte de istorică a apostaziei Israelului. Printr-o serie de moştenirea, de zestrea lui Dumne­zeu în toate trei întrebări şi răspunsuri, scriitorul urmăreşte dispensaţiile. Morala care se desprinde de aici răzvrătirea Israelului, provocarea şi retribuţia pe este limpede: să ne ferim de o inimă rea a care a primit-o. Apoi enunţă concluzia. necredinţei.

Evrei 989 Următoarele versete formează unul din cele finală în trecut; prin urmare, oferta este încă în mai dificile pasaje din întreaga episto­lă. Puţine vigoare. puncte comune de vedere există în rândul Dar toţi cei care îşi spun credincioşi trebu- comentatorilor cu privire la cursul exact al ie să se asigure că nu au greşit ţinta. Dacă argumentaţiei, deşi sensul global al învăţăturii mărturisirea lor este lipsită de conţi­nut, există ce se desprinde din pasaj este destul de clar. întotdeauna pericolul de a se îndepărta de la Tema versetelor 4:1-13 este odihna lui Cristos şi a îmbrăţişa vreun sistem religios Dumnezeu şi nevoia străduinţei de a intra în care nu are puterea de a mântui. această odihnă. Ne va fi de ajutor de la înce- 4:2 Nouă ni s-a vestit vestea bună a vieţii put dacă vom observa că în Biblie sunt pome- veşnice ce se capătă prin credinţa în Cristos. nite mai multe feluri de odihnă: Israeliţilor li s-a predicat de aseme­nea vestea 1. Dumnezeu S-a odihnit după şase zile de bună a odihnei în ţara Canaanu­lui. Dar ei nu creaţie (Gen. 2:2). Această odihnă nu a presu- au beneficiat de Evanghelia odih­nei. pus oboseală, în urma unei trude, ci satisfacţia Două ar putea fi explicaţiile eşecului lor, în în urma muncii încheiate de El. A fost odihna funcţie de varianta pe care o dă manuscrisul mulţumirii (Gen. 1:31). Odihna lui Dumnezeu consultat de noi versetului 2. Conform traduce- a fost întreruptă de pătrunderea păcatului în rii NKJV, motivul eşecului lor l-a constituit lume. De atunci El lucrează fără încetare, faptul că mesajul nu a fost tratat cu credinţă după cum a spus şi Isus: „Tatăl meu lucrează de cei care l-au auzit. Cu alte cuvinte, ei nu până acum, şi Eu de asemenea lucrez“ (Ioan au crezut când l-au auzit sau nu l-au transpus 5:17). în practică. 2. Canaan fusese rânduit ca ţară a odih­nei Cealaltă interpretare, dată de textul marginal pentru copiii lui Israel. Cei mai mulţi dintre ei al ediţiei NKJV, este că „ei nu au fost uniţi n-au intrat în această ţară, iar cei care au intrat prin credinţă cu cei care au ascul­tat de el“. totuşi nu au găsit odihna pe care le-o rânduise Sensul aici este că majoritatea israeliţilor nu Dumnezeu. Canaan apare aici ca un tip sau o au fost uniţi prin credinţă cu Caleb şi Iosua, întruchipare a odihnei finale, eterne a lui cele două iscoade care au crezut în făgăduinţa Dumnezeu. Mulţi dintre cei care nu au intrat lui Dumnezeu. în Canaan (Core, Datan şi Abiram, de exem- Şi într-un caz, şi în celălalt, ideea de bază plu) întruchipează pe apostaţii din zilele noas- care se desprinde este că necredinţa i-a exclus tre, care nu intră în odihna lui Dumnezeu din de la odihna pe care Dumnezeu le-a pregătit-o pricina necre­dinţei lor. în ţara făgăduinţei. 3. Credincioşii din vremea noastră benefi- 4:3 În acest verset e greu de urmărit firul ciază de odihna conştiinţei, ştiind că pedeapsa gândirii, întrucât se pare că avem de a face cu pentru păcatele lor a fost plătită integral prin propoziţii disparate, fără legătură între ele. lucrarea încheiată a Domnului Isus. Aceasta Totuşi observăm că în fiecare din propoziţiile este odihna pe care a făgăd­uit-o Mântuitorul, frazei există un fir comun: acela al odihnei lui când a spus: „Veniţi la Mine... şi vă voi da Dumnezeu. odihnă“ (Mat. 11:28). Mai întâi, aflăm că noi, cei care am cre- 4. Credinciosul mai beneficiază de o odih­ zut, suntem cei care intrăm în odihna lui nă slujindu-L pe Domnul. Pe când cea din­ainte Dumnezeu. Credinţa este cheia ce desc­hide este o odihnă a mântuirii, aceasta este o odih- uşa. Cum s-a arătat deja, credincioşii de azi se nă a slujirii. „Luaţi jugul meu şi învă­ţaţi de la bucură de odihna conştiinţei, pentru că ei ştiu Mine... şi veţi găsi odihnă pentru sufletele că nu vor mai fi aduşi niciodată la judecată voastre“ (Mat. 11:29). pentru păcatele lor (Ioan 5:24). Dar tot atât de 5. În fine, mai este odihna eternă care îl adevărat este că cei care cred sunt singurii aşteaptă pe credincios în casa Tatălui din cer. care vor intra vreodată în odihna finală a lui Această odihnă viitoare, numită şi odihna Dumnezeu în slavă. Probabil această odihnă sabatului (Ev. 4:9), este odihna finală, pentru viitoare este avută în vedere, mai cu seamă, în care celelalte tipuri de odihnă reprezintă tipuri acest verset. sau întruchipări. Această odihnă este subiectul Următoarea propoziţie întăreşte ideea, refor- principal (Ev. 4:1-13). mulând-o sub formă negativă: după cum a zis 4:1 Să nu creadă nimeni că făgăduinţa El: „Am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra odihnei nu mai este valabilă, pentru că ea nu în odihna Mea»“ (citat din Ps. 95:11, tradus a cunoscut niciodată o împlinire deplină şi după versiunea engleză a comentariului, n.tr.).

990 Evrei După cum credinţa admite, necredinţa exclude. până şi în cazul lui David, adică la vreo 500 Noi, cei care ne încredem în Cristos, suntem de ani după ce israeliţii au fost excluşi din siguri de odih­na lui Dumnezeu; israeliţii necre- Canaan, Dumnezeu continua să facă uz de dincioşi nu puteau fi siguri de ea, pentru că cuvântul „Astăzi“ ca o zi a oportunităţii. nu credeau în Cuvântul lui Dumnezeu. Scriitorul citase deja Psalmul 95:7, 8 la Evrei A treia propoziţie prezintă cele mai multe 3:7, 8, 15. Acum el îl citează din nou, pentru a dificultăţi, afirmând: deşi lucrările Lui demonstra că făgăduinţa lui Dumnezeu prin fu­seseră terminate încă de la înteme­ierea care oferă odihnă nu a încetat odată cu israeli- lumii. Poate că cea mai simplă explic­aţie o ţii în pustie. Astfel şi pe vremea lui David El vom găsi în conectarea acestei propoziţii la continua să-i roage pe oameni să se încreadă cea anterioară. Acolo, referind­u-Se la odihna în El şi să nu-şi împietrească inimile. Sa, Dumnezeu folosise timpul viitor: Nu vor 4:8 Desigur unii israeliţi au intrat în intra în odihna Mea. Timpul viitor presupune Canaan, împreună cu Iosua. Dar nici măcar că odihna lui Dumnezeu continuă să fie o aceştia nu s-au bucurat de odihna finală pe opţiune viabilă, chiar dacă unii s-au văduvit care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei care Îl de ea, prin neascultare; şi această odihnă con- iubesc, deoarece în Canaan au fost con­fruntaţi tinuă să fie disponibilă, în pofida faptului că cu păcate, boală, întristare, suferinţă şi moarte. lucrăr­ ile lui Dumnezeu fuseseră terminate Dacă ei ar fi epuizat făgăduinţa de odihnă pe de la întemeierea lumii. care a făcut-o Dumnezeu, atunci El n-ar mai 4:4 Versetul acesta are menirea de a dove- oferit-o din nou pe vremea lui David. di din Scriptură că Dumnezeu S-a odihnit 4:9 Versetele precedente au creat tere­nul după ce s-a încheiat lucrarea de creaţie. propice, culminând cu următoarea conclu­zie: Imprecizia autorului în identificarea pasajului Rămâne deci o odihnă [ca cea de sabat] pen- citat nu e un indiciu al ignoranţei sale, ci, pur tru poporul lui Dumnezeu. Aici scriitorul şi simplu, un artificiu literar, constând în cita- recurge la un alt termen din limba greacă rea unui verset dintr-o carte ce nu fusese la pentru a reda cuvântul odih­nă (sa­bbatismos), acea dată împărţită pe capi­tole şi versete. care este înrudit cu ter­menul Sabbath. E o Versetul este o adaptare a textului de la referire la odihna eternă de care vor beneficia Geneza 2:2, unde se spune: „Şi Dumnezeu toţi cei ce au fost răs­cumpăraţi prin sângele S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările scump al lui Cristos. Această ţinere a „sabatu- Sale“. lui“ nu va înceta niciodată. Aici se foloseşte timpul trecut, creându-le 4:10 Oricine intră în odihna lui Dum­ unora impresia că odihna lui Dumnezeu apar- nezeu se bucură de o încetare a lucrului, după ţine doar istoriei, nu şi profeţiei, prin urmare, cum a procedat şi Dumnezeu în ziua a şap- că nu are nici o relevanţă pentru noi, cei de tea. azi. Dar lucrurile nu stau deloc aşa. Înainte de a fi fost mântuiţi, poate că noi 4:5 Pentru a întări ideea potrivit căreia încercaserăm să ne mântuim singuri. Când referirea la odihna lui Dumnezeu după creaţie ne-am dat seama că Cristos a săvârşit în între- nu înseamnă că este o chestiune încheiată, gime lucrarea de mântuire la Calvar, am scriitorul citează din nou, cu mici modificări, renunţat la eforturile noastre nevrednice, punân- din Psalmul 95:11, unde se foloseşte timpul du-ne încrederea în Răscumpărătorul înviat. viitor: „Nu vor intra în odih­na Mea“. Aici el Acum, după ce am fost mântuiţi, ne mistu- spune, de fapt: „În gândirea voastră, nu mărgi- im prin truda noastră izvorâtă din dragoste niţi odihna lui Dumnezeu la ceea ce s-a pentru Cel ce ne-a iubit şi S-a dat pe Sine întâmplat cu mult timp în urmă, la Geneza 2; pentru noi. Faptele bune pe care le săvârşim nu uitaţi că Dumnezeu S-a referit ulterior la sunt roada Duhului Sfânt, Care locuieşte în odihna Sa ca la un lucru încă disponibil“. noi. Adesea obosim în slujirea noastră pentru 4:6 Până în acest punct din cadrul argu- El, dar nu ne săturăm nicio­dată de a-L sluji mentaţiei am văzut că, de la creaţie încoace, pe El. Dumnezeu oferă omenirii odihnă. Poarta recu- În odihna eternă a lui Dumnezeu, vom noaşterii a fost deschisă. înceta de a mai face muncile noastre de aici Israeliţii din pustie nu au reuşit să intre din de pe pământ. Asta nu înseamnă că vom fi pricina neascultării lor. Dar asta nu a însemnat inactivi în cer. Dimpotrivă, noi ne vom închi- că făgăduinţa nu mai era în vigoa­re! na şi-L vom sluji şi acolo, dar nu o vom mai 4:7 Pasul următor este de a demonstra că face în condiţii de trudă sau epuizare, de

Evrei 991 strâmtorare, prigoană sau suferinţă. II. CRISTOS ESTE SUPERIOR ÎN 4:11 Versetele precedente demonstrează că PREOŢIA SA (4:14–10:18) odihna lui Dumnezeu ne stă în continu­are la dispoziţie. Versetul acesta afirmă că este nevo- A. Marea Preoţie a lui Cristos este supe­ ie de străduinţă pentru a intra în acea odihnă. rioară marii preoţii a lui Aaron Noi trebuie să ne dăm silinţa să ne asigurăm că singura noastră nădejde este Cristos 4:14–7:28) Domnul. Noi trebuie să ne împotriv­im cu 4:14 Versetele acestea reiau puternicul fir stăruinţă oricărei ispite de a mărturisi doar cu ideatic introdus de scriitor la 3:1: Cris­tos, ca buzele credinţa noastră în El, pentru ca apoi, strălucit Mare Preot al poporului Său. Ele când vine pârjolul sufe­rinţelor şi prigoanelor, ni-L înfăţişează ca resursă inepui­zabilă a popo- să ne lepădăm de El. rului său nevoiaş, în stare să-i păzească de Israeliţii erau nepăsători, tratând cu uşurinţă cădere. De asemenea ele ope­rează o schimba- făgăduinţele lui Dumnezeu, întrucât tânjeau în re de accent „de la funcţia de cernere a continuare de dor după Egipt, ţara robiei lor. cuvântului la rolul Domnului de identificare cu Ei nu se străduiau să-şi însuşească făgăduinţele copiii Săi, simţind alături de ei“. După ce lui Dumnezeu prin credinţă. În consecinţă, ei cuvântul ne-a cercetat cu de-amănuntul, sco- n-au ajuns niciod­ată în Canaan. Pilda lor tre- ţându-ne deplin la lumină (v. 12, 13), acum buie să ne fie un prilej de avertisment. putem să alergăm la El, pentru a căpăta îndu- 4:2 Următoarele două versete conţin un rare şi har. avertisment solemn asupra faptului că necre­ Observaţi calităţile excelente ale Dom­nului dinţa nu rămâne niciodată ascunsă; că întot- nostru minunat, măiestria Sa: deauna va fi depistată de cuvântul lui 1. El este un strălucit Mare Preot. Au Dumnezeu. (Termenul folosit aici în origi­nal existat mulţi mari preoţi în economia mo­zaică, pentru cuvânt este logos, cu care sunt­em dar despre nici unul nu s-a spus că este „stră- familiarizaţi din prologul Evangheliei după lucit“. Ioan. Dar versetul acesta se referă nu la 2. El a străbătut cerul atmosferic şi cerul Cuvântul Viu, Isus, ci la cuvântul scris, Biblia.) în care se află aştrii cereşti, până la cerul al Acest cuvânt al lui Dumnezeu este: treilea, unde locuieşte Dumnezeu. Desigur, asta viu – mereu activ, acţionând în perma­ se referă la înălţarea Sa la cer şi glorificarea nenţă. Sa la dreapta Tatălui. puternic – energizant. 3. El este om. Isus este numele ce I s-a tăietor – mai ascuţit decât o sabie cu două dat când S-a născut, acest nume fiind cu pre- tăişuri. cădere legat de umanitatea Sa. divizând – pătrunde până acolo încât 4. El este divin. Fiul lui Dumnezeu, când desparte sufletul şi duhul, cele două com­ se referă la Cristos, ne relevă absoluta Sa ega- ponente invizibile ale omului. Desparte înche- litate cu Dumnezeu Tatăl. Umanitat­ea Sa L-a ieturile şi măduva, încheieturile permiţând calificat din punctul nostru de vedere; mişcarea exterioară, iar măduva fiind viaţa Dumnezeirea Sa – din punctul de vedere al ascunsă, dar vitală a oaselor. lui Dumnezeu. Aşadar, nici nu e de mirare că judecă (discerne) – discriminează şi cum- este numit: Strălucit Mare Preot. păneşte cu privire la gândurile şi intenţiile 4:15 Apoi trebuie să luăm în conside­rare şi inimii. Cuvântul este cel care ne judecă, nu experienţa Sa. Nimeni nu poate spune că noi cei care judecăm cuvântul. împărtăşeşte suferinţa cuiva dacă nu a trecut el 4:13 În al doilea rând, necredinţa este însuşi printr-o experienţă similară. Ca Om, depistată de Domnul Cel viu. Aici pronu­mele Domnul nostru a împărtă­şit experienţele noastre trece de la impersonal la personal: Nici o făp- şi, prin urmare, poate înţelege încercările pe tură nu este ascunsă de El. Nimic nu scapă care le îndu­răm. (El nu poate împărtăşi însă neobservat de El. El este în mod absolut atot- greşelile noastre, întrucât acestea n-au făcut nici- ştiutor. El este în perma­nenţă conştient de tot odată parte din experienţa Sa.) ce se petrece în univers. Desigur, în contextul nostru ceea ce este cu adevărat important este În orice junghi ce sfâşie inima faptul că El ştie unde se găseşte credinţă ade- Omul Durerilor a luat parte. vărată şi, dimpotrivă, unde există doar o recunoaş­tere mentală a stării de fapt. El a fost ispitit în toate aspectele cum suntem noi, dar fără păcat. Scripturile apără cu toată grija şi cu deosebită gelozie perfecţiu-

992 Evrei nea fără păcat a Domnului Isus, drept care şi greacă tradusă prin „in time of need“ (textual: la noi trebuie să procedăm la fel. El nu a cunos- vreme de nevoie, n.tr.) este o expresie idioma­tică cut nici un păcat (2 Cor. 5:21), n-a săvârşit ce ar echivala astăzi cu „in the nick of time“ nici un păcat (1 Pet. 2:22) şi nu s-a găsit nici (adică „la ţanc“, „la momentul oport­un“). „Ca să un păcat în El (1 Ioan 3:5). căpătăm îndurare şi să găsim har care să ne ajute Lui I-a fost cu neputinţă să păcătuiască, fie la timpul potrivit“ – adică har exact atunci când ca Dumnezeu, fie ca Om. Ca Om desă­vârşit, am nevoie de el şi unde am nevoie de el. Eşti El nu putea face nimic, de la Sine, căci ascul- atacat de ispită. În clipa aceea, priveşti către El şi ta cu desăvârşire de Tatăl (Ioan 5:19). Or, se harul îţi stă la dispo­ziţie, în momentul când ai înţelege că Tatăl nu L-ar fi condus niciodată nevoie de el. Nu este nici o amânare a cererii la păcat. tale, până la ceasul de seară al rugăciunii. Mai Este eronat să încercăm să argument­ăm că degrabă, acolo unde te afli, pe străzile oraşului, ispitirea Lui a fost lipsită de sens, dacă El nu conf­runtat cu flacăra ispitei, îndreaptă-ţi inima putea păcătui. Unul din scopur­ile urmărite prin spre Cristos, strigând după ajutor, şi harul îţi va ispitirea Sa a fost de a de­monstra concludent fi pus la dispoziţie, la ţanc. 4  că El nu putea păcă­tui.3 Dacă pui aurul la încercare, încercarea nu Până în acest punct, s-a demonstrat superi- este cu nimic mai valabilă doar pentru că oritatea lui Isus faţă de profeţi, îngeri şi Moise. aurul este curat, întrucât dacă ar exista impuri- Acum ne vom ocupa de impor­tanta temă a tăţi, testul respectiv le-ar scoate la iveală. Tot preoţiei, pentru a vedea că marea preoţie a lui aşa este greşit să argumentăm că, prin faptul Cristos este de un ordin superior marii preoţii că nu putea păcătui, El nu a fost uman în a lui Aaron. sensul cel mai desăvârşit al cuvântului. Păcatul Când Dumnezeu i-a dat lui Moise legea nu este un element esenţial definitoriu al umani­ pe Muntele Sinai, El a instituit o preoţie tăţii, ci, mai degrabă, este un intrus. umană, prin care oamenii să se poată aprop­ia Umanitatea noastră a fost umbrită de păcat. de El. El a decretat că preoţii vor fi descen- Doar umanitatea Lui rămâne pefectă, desăvâr- denţi ai seminţiei lui Levi şi ai fami­liei lui şită, cum ar trebui să fie şi a noastră. Aaron din această seminţie. Ordinul acesta e Dacă Isus ar fi putut păcătui, ca Om pe cunoscut sub denumirea de preoţia levitică sau pământ, ce L-ar împiedica să păcătuiască şi aaronică. acum, ca Om în cer? El nu S-a lepădat de În Vechiul Testament se aminteşte de o umanitatea Sa când S-a suit la dreapta Tatălui. altă preoţie rânduită divin: aceea a patriar­hului El a fost impecabil pe pământ, şi impecabil Melchisedec. Omul acesta a trăit în zilele lui este acum în cer. Avraam, cu mult înainte ca legea să fi fost 4:16 Acum se lansează o invitaţie plină de dată, şi a slujit un rol dublu: şi de rege, şi de căldură: apropiaţi-vă cu încredere de tronul preot. În pasajul aflat înaintea noastră autorul harului. Încrederea noastră se baz­ează pe va demonstra că Domnul Isus Cristos este cunoştinţa faptului că El a murit ca să ne preot după ordinul lui Melchisedec, şi că ordi- salveze şi că trăieşte ca să ne ţină în viaţă. nul acesta este supe­rior preoţiei aaronice. Noi suntem asiguraţi că vom fi primiţi cu În primele patru versete avem descrierea toată căldura, pentru că El este Cel care ne-a preotului aaronic. Apoi în versetele 5-10 se invitat să venim. descrie în amănunt vrednicia de preot a lui Oamenii din timpul Vechiului Testa­ment Cristos, în principal prin metoda contrastu­lui. nu se puteau apropia de El. Numai marele 5:1 Prima calitate pe care trebuia s-o înde- preot se putea apropia de El, şi chiar şi el plinească preotul aaronic era aceea că trebuia doar o singură zi pe an. Noi putem pătrunde să fie ales dintre oameni. Cu alte cuvinte, în prezenţa Sa în orice clipă din zi sau noapte, trebuia să fie el însuşi om. căpătând îndurare şi găsind harul care să ne El era desemnat să acţioneze în numele ajute la timpul potrivit. Îndurarea Lui acoperă oamenilor în relaţie cu Dumnezeu. El apar­ lucrurile pe care nu se cuvenea să le facem, ţinea unei caste speciale de oameni care slu- iar harul Lui ne dă puterea să facem lucrurile jeau ca intermediari între oameni şi Dumnezeu. pe care se cuvine să le facem, dar nu avem Una din funcţiile principale pe care le îndepli- puterea să le înfăptuim, cum arată şi Morgan: nea el era să aducă daruri şi jertfe pentru Nu voi obosi nicicând arătând că sintagma din păcate. Darurile se referă la toate ofrandele ce erau aduse lui Dumne­zeu. Jertfele se refe-

Evrei 993 ră la acele ofrande speciale care presupuneau Grădina Ghetsimani: rugăciuni şi cereri cu vărsarea de sânge ca ispăşire pentru păcate. strigăte mari şi cu lacrimi. Toate acestea ne 5:2 El trebuia să aibă compasiune pentru atrag atenţia asupra liniei constante a vieţii slăbiciunile umane şi să se ocupe cu delicateţe Sale: de om care S-a bizuit total pe Dumnezeu, de cei neştiutori şi rătăciţi. Prop­ria sa natură întru totul dependent de El, trăind în ascultare supusă greşelilor îi oferea dotarea necesară deplină de Dumnezeu şi împărtăşind toată pentru a înţelege proble­mele cu care erau con- gama de emoţii ale unei fiinţe omeneşti, cu fruntaţi oamenii peste care era mare preot. excepţia celor legate de păcat. Referirea din acest verset la cei neştiu­tori Rugăciunea lui Cristos nu a fost ca El să şi rătăciţi are darul de a ne reaminti că jertfele poată fi salvat de la moarte, căci, la urma din VT erau pentru păcate ce nu fuseseră urmelor, însuşi scopul venirii Sale pe pământ comise cu voia. Nu se dădeau nici un fel de a fost să moară pentru păcătoşi (Ioan 12:27). asigurări în lege cu privire la păcatul săvârşit Rugăciunea Sa a fost, mai degrabă, ca El să cu voia. poată fi izbăvit din moart­e (JND), ca sufletul 5:3 Dacă faptul că şi marele preot era Lui să nu fie lăsat în Hades. Acestei rugă­ciuni uman constituia un avantaj, în sensul că-l ajuta i s-a dat răspuns când Dumnezeu L-a înviat să se identifice cu poporul, umanitatea sa din morţi. El a fost ascultat din pricina evla- păcătoasă era un dezavantaj. Căci el trebuia să viei Lui (sau „fricii Lui evlavioase“, în engle- aducă jertfe şi pentru el însuşi, şi pentru păca- ză, n.tr.). tele oamenilor. 5:8 Acum suntem din nou confruntaţi cu 5:4 Funcţia de preot nu era o profesie sau profunda taină a întrupării – cum a putut o ocupaţie pe care oamenii să şi-o poată Dumnezeu să devină om, pentru ca să moară alege. Ei trebuiau să fie chemaţi la această pentru oameni. lucrare de către Dumnezeu, exact aşa cum Măcar că era Fiu sau, şi mai bine, deşi a fusese chemat Aaron. Chemarea lui Dumnezeu fost Fiu – El nu a fost un Fiu dintre mai mulţi, se limita la Aaron şi descend­enţii acestuia. ci singurul Fiu născut al lui Dumne­zeu. În Nici un om din afara acestei familii nu putea pofida acestui fapt extraordinar, El a învăţat sluji în tabernacol sau în templu. ascultarea prin lucrurile pe care le-a sufer­ it. 5:5 Scriitorul îşi îndreaptă acum atenţia Intrarea Lui în această lume ca Om L-a angre- spre Cristos, demonstrând vrednicia Sa de nat în experienţe pe care niciodată nu le-ar fi preot datorită numirii Sale divine, evidentei cunoscut dacă ar fi rămas în cer. În fiecare Sale umanităţi şi calităţilor dobândite. dimineaţă urechea Lui era deschisă pentru a Cât priveşte numirea divină, sursa aces­teia primi instrucţiuni de la Tatăl Său pentru ziua a fost chiar Dumnezeu Însuşi. A fost o che- respectivă (Isa. 50:4). El a învăţat ascultarea mare suverană, ce nu a avut nimic de a face pe cale experimentală, ca Fiul care era totdeau- cu genealogia umană. Ea a presupus o relaţie na supus voii Tatălui Său. mai bună decât oricare pe care ar fi avut-o 5:9 Şi fiind făcut desăvârşit. Asta nu vreun preot uman vreodată. Preotul nostru poate să se refere la caracterul Său persona­l, este Fiul unic al lui Dumnezeu, născut etern, pentru că Domnul Isus era absolut perf­ect. născut la întrupare şi născut la înviere. Cuvintele Sale, faptele Sale şi căile Sale au 5:6 Apoi preoţia lui Cristos este de un fost absolut ireproşabile. În ce sens se spune ordin superior întrucât în Psalmul 110:4 atunci că a fost făcut desăvârşit? Răspunsul: Dumnezeu L-a declarat preot în veci după în funcţia Sa de Mântuitor al nostru. El n-ar fi ordinul lui Melchisedec. Superioritatea aceasta putut deveni niciodată Mântuitorul nostru desă- va fi explicată mai pe larg în capi­tolul 7. vârşit dacă ar fi rămas în cer. Dar prin încar- Gândul principal care se desprinde de aici este narea Sa, prin moartea, îngroparea, învierea şi că, spre deosebire de preoţia aaronică, aceasta înălţarea Sa la cer, El a încheiat lucrarea ce se este în veci. cerea pentru a ne mântui de păcatele noastre, 5:7 Cristos nu este doar Fiul fără păcat al iar acum El deţine gloria dobândită de a fi lui Dumnezeu, ci mai este şi Omul adev­ărat. Mântuitorul desăvârşit al lumii. Scriitorul se referă la varietatea de experienţe După ce S-a întors în cer, El a devenit umane prin care a trecut El în zilele vieţii Sale autorul mântuirii eterne pentru toţi cei ce pământeşti pentru a de­monstra acest fapt. ascultă de El. El este Sursa mântuirii pentru Observaţi cuvintele la care se recurge pentru a toţi, dar numai cei care ascultă de El sunt descrie viaţa Sa şi în special experienţa Sa în mântuiţi.

994 Evrei Aici mântuirea este condiţionată de ascul- Aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de tarea de El. În multe alte pasaje mân­tuirea hrană solidă. În domeniul fizic, un copil care este condiţionată de credinţă. Cum vom recon- nu trece niciodată de faza lapte­lui, pentru a se cilia această aparentă contradic­ţie? Mai întâi hrăni cu solide, este incapac­it­at. Dar şi în de toate, este vorba despre ascultarea credinţei domeniul spiritual există o for­mă de rămânere (Rom. 1:5; 16:25-27): „ascultarea pe care o în urmă a dezvoltării (1 Cor. 3:2). cere Dumnezeu este credinţa în cuvântul Său“. 5:13 Credincioşii mărturisiţi care rămân la Dar tot atât de adevărat este că credinţa mân- un regim alimentar bazat pe lapte sunt nedes- tuitoare este aceea care are ca urmare asculta- toinici în cuvântul neprihănirii. Ei sunt rea. Este cu neputinţă să crezi, în sensul ade- ascultători ai cuvântului, dar nu şi împlinitori. vărat al NT, fără să şi asculţi. Ei pierd tot ceea ce nu pun în practică şi 5:10 După ce a înfăptuit atât de glorios rămân într-o stare de permanentă infantilitate. lucrarea fundamentală a preoţiei, Domnului Ei nu sunt pătrunşi de acel simţ acut al Isus I s-a adresat Dumnezeu cu termenul de discernământului în chestiunile spirituale, „fiind Mare Preot „după rânduiala (sau ordin­ ul) purtaţi încolo şi-ncoace de orice vânt de învă- lui Melchisedec“. ţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia Trebuie să amintim aici că deşi preoţia lui lor în uneltirea rătăcirii“ (Ef. 4:14). Cristos este după ordinul lui Melchise­dec, 5:14 Hrana solidă este pentru cei adulţi, funcţiile Sale preoţeşti sunt similare celor des- pentru aceia ale căror simţuri s-au deprins, făşurate de preoţii aaronici. De fapt, slujba prin exerciţiu, să deosebească binele şi răul. preoţilor iudaici a fost o umbră sau o întruchi- Prin ascultarea de lumina pe care o primesc pare a lucrării pe care avea s-o real­izeze din cuvântul lui Dumnezeu, oamenii aceştia Cristos. sunt în stare să-şi formeze judecăţi spirituale şi 5:11 În acest punct, autorul trebuie să facă să se salveze de peri­cole morale şi doctrinare. o digresiune. El ar dori să continue tema pre- În contextul actual, sensul anumit în care oţiei melchisedechiene a lui Crist­os, dar nu cititorii sunt îndemnaţi să facă dis­tincţie între poate, căci se simte sub înrâurir­ea divină să-i bine şi rău este raportat la deosebirile dintre mustre pe cititorii săi pentru lipsa lor de matu- creştinism şi iudaism. Nu că iudaismul ar fi ritate şi, în acelaşi timp, să-i avertizeze cu fost rău în sine, întrucât sistemul levitic a fost toată gravitatea asupra pericolului de a se introdus chiar de Dumnezeu Însuşi. Dar el a îndepărta. avut menirea să îndrepte privirile oamenilor Ce trist e să constatăm că dobândirea de spre Cristos. El este împlinirea tipurilor şi către noi a adevărului divin e limitată de con­ umbrelor ceremon­iale. Acum însă, după ce a diţia noastră spirituală. Urechile cu auzul venit Cristos, este un păcat să ne întoarcem la îngreunat nu pot primi adevărurile pro­funde! imaginile prin care era reprezentat El. Tot ce De câte ori nu se poate spune acelaşi lucru şi tinde să acapareze afecţiunea noastră şi loia­ despre noi, ca despre uce­nici, că Domnul are litatea noastră în detrimentul lui Cristos este multe lucruri să ne spună, dar noi nu le rău de la sine. Credincioşii maturi duhov­ putem suporta (Ioan 16:12). niceşte sunt în stare să discearnă între infe­ 5:12 Scriitorul le aminteşte evreilor că au rioritatea preoţiei aaronice şi superioritatea pre- tot primit învăţături şi că, de acum, e timpul oţiei lui Cristos. ca ei înşişi să-i înveţe pe alţii. Dar tragedia 6:1 Avertismentul început la 5:11 este con- este că ei încă aveau nevoie să-i înveţe cineva tinuat pe parcursul acestui capitol. Este unul lucrurile începătoare – abec­edarul – cuvântu- din cele mai controversate capitole din întreg lui lui Dumnezeu. Noul Testament. Întrucât atâţia cre­dincioşi evla- Voi ar trebui să fiţi învăţători. Dumn­ezeu vioşi s-au diferenţiat în privinţa opiniilor avute a rânduit ca fiecare credincios să fie matur pe această temă, trebuie să avem grijă să nu până acolo încât să poată să-i înveţe pe alţii. cădem în dogmatism. Prin urmare, vom pre- Fiecare să-l înveţe pe altul! Deşi este adevărat zenta explicaţia care ni se pare cea mai con- că unii sunt înzestraţi cu un dar special de a-i secventă cu contextul şi cu restul NT. învăţa pe alţii, tot atât de adevărat este că fie- Mai întâi de toate, cititorii sunt îndem­naţi care credincios trebuie să se angajeze într-o să părăsească principiile elementare ale lui anumită slujbă de învăţare. Niciodată Cristos, textual: „cuvântul începutul­ui lui Dumnezeu nu a rânduit ca lucrarea aceasta să Cristos“ (FWG) sau „cuvântul înce­pător al lui se limiteze doar la câţiva. Cristos“ (KSW). Noi înţelegem că aceste

Evrei 995 cuvinte se referă la doctrinele de bază ale îşi punea mâinile pe capul animalu­lui ca act religiei, aşa cum sunt ele predate în Vechiul de identificare. În mod figurat, animalul purta Testament, care au avut menirea de a pregăti păcatele oamenilor asociaţi cu el, îndepărtându- Israelul pentru venirea lui Mesia. Aceste doc- le. Ceremonia simboliza ispăşirea substitutivă. trine sunt înşirate în ultima parte a versetului 1 Noi nu credem că aceasta se referă la punerea şi în versetul 2. Cum vom căuta să arătăm, mâinilor în sensul practicat de apostoli şi de ele nu sunt doctrinele fundamentale ale creşti- alţii în biserica primară (Fapte 8:17; 13:3; nismului, ci învăţături de natură elementară 19:6). care au format temelia clădirii ulterioare. Ele Învierea morţilor este propovăduită la Iov nu s-au ridicat la nivelul lui Cristos Cel înviat 19:25-27, Psalmul 17:15, fiind subînţeleasă la şi proslăvit. Îndemnul de a părăsi aceste ele­ Isaia 53:10-12. Ceea ce se vedea anevoie în mente de bază, nu în sensul de a le abando­ VT este revelat în toată splendoarea în Noul na, ca şi când ar fi netrebnice, ci de a promo- Testament (2 Tim. 1:10). va, trecând de la acestea la maturi­ta­te. Ideea Ultimul adevăr elementar al VT este jude- care se desprinde de aici este că perioada cata veşnică (Ps. 9:17; Isa. 66:24). iudaismului a fost caracterizată prin copilărie Aceste principii primare reprezentau iudais- sau infantilitate pe plan spiri­tual. Creştinismul mul, având un caracter pregătitor pentru veni- reprezintă însă pe­rioada adultă, de maturizare. rea lui Cristos. Creştinii nu trebuie să se mul- Odată ce a fost pusă temelia, următorul ţumească în continuare cu acestea, ci trebuie pas va fi să începem să construim pe aceast­ă să meargă mai departe, însuşindu-şi revelaţia temelie. O temelie doctrinară a fost pusă în deplină pe care o au acum în Cristos. Cititorii Vechiul Testament, cuprinzând cele şase învă- sunt îndemnaţi să treacă „de la umbră la sub- ţături de bază enumerate mai jos. Aces­tea stanţă, de la tip la anti-tip, de la coajă la reprezintă punctul de plecare. Marile adevăruri sâmbure, de la form­ ele moarte ale religiei ale Noului Testament privitoare la Cristos, la străbunilor la reali­tăţile vii ale lui Cristos“. Persoana şi la lucrarea Sa repre­zintă slujba 6:3 Autorul îşi exprimă dorinţa de a-i ajuta maturităţii. să facă lucrul acesta,6 dacă Dumnez­ eu va Prima doctrină din VT este pocăinţa de permite. Dar factorul limitator le aparţine în faptele moarte. Aceasta a format obiectul exclusivitate lor, nu şi lui Dum­nezeu. predicilor neîncetate ale profeţilor, precum şi Dumnezeu îi va învrednici să înaint­eze spre ale precursorului lui Mesia. În ele oame­nii deplina maturitate spirituală, însă ei sunt cei erau chemaţi să se întoarcă de la fapte care care trebuie să răspundă pozitiv la cuvânt, erau moarte, în sensul că erau lipsite de cre­ exercitându-şi credinţa adevărată şi răbdarea. dinţă. 6:4 Am ajuns acum la miezul avertis­ Faptele moarte ar putea însemna aici şi mentului împotriva apostaziei, care se aplică fapte ce erau bune odinioară, dar care acum unei categorii de oameni pe care este cu sunt moarte, după ce a venit Cristos. De neputinţă să-i restaurezi şi să-i aduci din nou exemplu, toate serviciile legate de închina­rea la la pocăinţă. În aparenţă oamenii aceştia s-au templu devin demodate prin lucrarea încheiată pocăit cândva (deşi nu se pom­ eneşte nimic a lui Cristos. despre credinţa lor în Cris­tos). Acum se afir- În al doilea rând, scriitorul aminteşte cre- mă limpede că este cu neputinţă să se reînno- dinţa faţă de Dumnezeu. Din nou aceasta e iască pocăinţa. o subliniere pe care o găsim în Vechiul Cine sunt aceşti oameni? Răspunsul ni-l dau Testament. În NT, Cristos este înfăţişat aproa- versetele 4 şi 5. Analizând măreţele privilegii de pe invariabil ca obiectul credinţei. Nu că care s-au bucurat ei cândva, trebuie să obser- aceasta ar înlocui credinţa în Dumnezeu; dar o văm că toate aceste lucruri ar putea fi valabile credinţă în Dumnezeu care Îl lasă afară pe în cazul celor nemântui­ţi. Nicăieri nu se spune Cristos este inadecvată. explicit că oamenii aceştia ar fi fost vreodată 6:2 Instrucţiunile despre botezuri se referă născuţi din nou. După cum, nu se pomeneşte nu la botezul creştin,5 ci la spălările ceremo- nimic despre lucruri esenţiale cum ar fi credinţa niale ce ocupau un loc atât de proem­ inent în mântui­toare, răscumpărarea prin sângele Lui sau viaţa religioasă a preoţilor şi a poporului Israel viaţa veşnică. (vezi şi 9:10). Ei fuseseră cândva luminaţi. Ei auziseră Ritualul punerii mâinilor este descris în Evanghelia harului lui Dumnezeu. Ei nu au Levitic 1:4; 3:2; 16:21. Ofertantul sau preotul fost în necunoştinţă de cauză despre calea

996 Evrei mântuirii. Iuda Iscarioteanul fusese luminat, văzut semne, ci pentru că aţi mâncat pâinile dar a respins lumina. acelea şi v-aţi săturat“ (Ioan 6:26). Ei au gustat darul ceresc. Domnul Isus 6:6 Dacă ei cad,7 după ce au beneficiat de este darul ceresc. Ei gustaseră din El, dar nici- privilegiile enumerate, este cu neputinţă să fie odată nu L-au primit printr-un act hotăr­ât al reînnoiţi spre pocăinţă. Ei au comis păcatul credinţei. Este posibil să guşti fără să mănânci apostaziei. Au ajuns în acel loc în care lumi- sau să bei. Când oamenii I-au oferit lui Isus nile se sting pe calea spre iad. pe cruce vin amestecat cu fiere amară, El l-a Enorma vinovăţie a apostaziaţilor este indi- gustat, dar nu a băut din această băutură (Mat. cată prin cuvintele: căci ei răstignesc pentru 27:34). Nu este de ajuns să-L guşti pe Cristos; ei înşişi pe Fiul lui Dumnezeu, făcându-L să dacă nu şi mâncăm trupul Fiului Omului şi fie batjocorit (v. 6b). Asta semnifică o respin- nu bem sângele Său, adică dacă nu-L primim gere deliberată, maliţioasă a lui Cristos, nu cu adevărat ca Domn şi Mântuitor, nu avem doar o nesocotire neatentă a Sa. Indică o tră- viaţă în noi înşine (Ioan 6:53). dare pe faţă a Lui, o solidarizare cu forţele Ei au fost făcuţi părtaşi ai Duhului Sfânt. inamice Lui şi o ridiculizare a Persoanei şi Înainte de a ne pripi, trăgând concluz­ia greşită, lucrării Sale. cum că aici ar fi vorba de con­vertire, să ne aducem aminte că Duhul Sfânt efectuează în APOSTAZIA viaţa oamenilor o lucra­re anterioară convertirii Apostaţii sunt oamenii care aud Evanghelia, (1 Cor. 7:14), punându-i într-o poziţie de privi- mărturisesc că sunt creştini, se identifică cu o legiu exteri­or. El îi convinge pe necredincioşi biserică creştină, dar după aceea se leapădă de de păcat, de neprihănire şi de judecată (Ioan mărturisirea lor de credinţă, repudiindu-L fără 16:8). El îi conduce pe oameni la pocăinţă şi-i înconjur pe Cristos şi părăsind părtăşia creşti- în­dreaptă spre Cristos, ca singura lor nădejde. nă, luându-şi locul între duşmanii Domnului Oamenii pot să se împărtăşească astfel din Isus Cris­tos. Apostazia este un păcat ce poate binefacerile Duhului Sfânt chiar dacă Duhul fi comis numai de necredincioşi; nu de cei ce nu locuieşte în lăuntrul lor. sunt înşelaţi, ci de cei care, cu bună ştiinţă, de 6:5 Ei au gustat cuvântul cel bun al lui bună voie şi cu răutate, se întorc împo­tri­va Dumnezeu. Ascultând Evanghelia care li s-a Domnului. predicat, au fost în mod ciudat mişcaţi şi Păcatul apostaziei nu trebuie confundat cu atraşi de ea. Ei au fost ca sămân­ţa căzută pe păcatul necredincioşilor de rând, care aud teren stâncos; ei au auzit cuv­ântul şi l-au pri- Evanghelia, dar nu răspund la ea în nici un mit imediat, cu bucurie, dar n-au avut rădăcină fel. De pildă, e posibil ca un om să nu-I răs- în ei înşişi. Ei au îndurat o vreme, dar când pundă lui Cristos chiar după repetate invitaţii s-au ivit strâmtorările sau prigoan­ele din prici- lansate de Duhul Sfânt. Totuşi el nu este un na cuvântului, ei s-au depărtat numaidecât apostat, ci încă va putea fi mân­tuit, dacă se va (Mat. 13:20, 21). preda Mântuitorului. Desig­ur, dacă moare în Ei au gustat puterile veacului viitor. Prin necredinţă, va fi pierdut pe vecie, dar nu este puteri aici se înţelege „miracole“. Veacul vii- fără nădejde, atâta timp cât este capabil să-şi tor este Mileniul, acea eră a păcii şi prosperi- exercite credinţa în Domnul. tăţii, când Cristos va domni peste pământ timp Apostazia nu trebuie confundată cu alune- de o mie de ani. Miracol­ele care au însoţit carea de la credinţă. Un credincios adevărat propovăduirea Evangheliei în zilele de la înce- poate să se depărteze foarte mult de Cristos. putul bisericii (Ev. 2:4) au fost o anti­cipare, o Prin păcat părtăşia lui cu Dumn­ezeu se destra- arvună a semne­lor şi minunilor care se vor mă. Ba chiar ar putea ajunge în punctul în săvârşi în împăr­ăţia lui Cristos. Oamenii aceş- care să nu mai fie recunoscut ca şi creştin. tia fuse­seră martorii acestor miracole în primul Dar el poate fi restaurat la deplina părtăşie, de veac. De fapt, se prea poate ca ei să fi parti- îndată ce va recunoaşte şi se va lepăda de cipat la aceste minuni. Să luăm, de pildă, păcatul său (1 Ioan 1:9). miraco­lele înmulţirii pâinilor şi peşti­lor. După Apostazia nu este totuna cu păcatul de ce Isus a hrănit cinci mii, oame­nii L-au urmat neiertat menţionat în evanghelii. Acel păcat de cealaltă parte a mării. Mântuitorul şi-a dat consta în a-i atribui minunile săvârşite de seama că, deşi ei au gustat un miracol, tot nu Domnul Isus prinţului demonilor. A le atribui credeau în El. El le-a spus: „Adevăr­at, adevă- diavolului a echivalat cu hula împot­riva rat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi Duhului Sfânt, căci lăsa să se înţeleag­ă că

Evrei 997 Duhul Sfânt ar fi fost diavolul. Isus a spus că acestei epoci, ne putem aştepta să vedem o un atare păcat nu poate fi iertat, nici în vea­cul creştere tot mai mare a apostaziei (2 Tes. 2:3; acela, nici în cel viitor (Mar­cu 3:22-30). 1 Tim. 4:1). Prin urmare, avertismentul Apostazia este similară cu hula împotriva împ­otriva căderii de la credinţă devine tot mai Duhului Sfânt, prin faptul că este un păcat relevant, pe zi ce trece. ‡ etern, dar toate asemănările înce­tează aici. 6:7 Acum scriitorul se îndreaptă spre uni- Eu cred că apostazia este totuna cu păca­tul versul naturii pentru a găsi un corespondent al care duce la moarte, menţionat la 1 Ioan credinciosului adevărat (v. 7) şi al apos­tatului 5:16b. Ioan scria despre oameni care mărtu­ (v. 8). În ambele cazuri persoana este asemă- risiseră că sunt credincioşi şi partici­paseră la nată cu pământul. Privilegiile enume­rate în activităţi ale bisericilor locale. Apoi ei au versetele 4 şi 5 sunt compa­rate cu ploaia care îmbrăţişat învăţăturile false ale gnosticilor, sfi- înviorează. Recolta de vegetaţie ne arată răs- dând părtăşia creştinilor şi ieşind din mijlocul punsul ultim pe care îl dă cineva la privilegiile lor. Plecarea lor deliber­a­tă a indicat că nicio- acordate. La rândul ei aceasta stabileşte dacă dată nu au fost născuţi din nou cu adevărat (1 pământul este binecuvântat sau blestemat. Ioan 2:19). Tăgădui­nd pe faţă că Isus este Adevăratul credincios este ca pământul care Cristosul (1 Ioan 2:22), ei au comis păcatul este adăpat de ploaie, dând rodul vegetaţiei care duce la moarte, fiind inutil ca cineva să folositoare şi fiind binecuvântat de Dumnezeu. se mai roage pentru refacerea lor (1 Ioan 6:8 Apostatul este ca pământul care este 5:16b). de asemenea udat, dar nu dă alt rod decât Unii credincioşi sinceri sunt tulburaţi când spini şi pălămidă – roada păcatului. El primeş- citesc Evrei 6 şi alte pasaje similare. Satan se te, dar nu produce plante folositoare. Un ase- foloseşte de aceste versete în mod deosebit menea pământ nu este bun de nimic. Şi este pentru a-i clătina pe credincioşii care trec prin deja condamnat. Destinul său este să i se pună greutăţi de ordin fizic, mental sau emoţional. foc. Aceştia se tem că s-au depărtat de Cristos şi 6:9 Există două indicii puternice în versete- că nu mai este nădej­de de redresare a lor. Ei le 9 şi 10 potrivit cărora apostaţii descrişi în se îngrijorează că s-ar putea să se fi îndepărtat versetele precedente sunt necred­incioşi. Mai atât de mult încât să nu mai poată fi răscum- întâi, avem schimbarea bruscă de pron­ume. În păraţi. Real­itatea este că simplul fapt că sunt discuţia privitoare la apos­taţi, scriitorul se refe- preocup­aţi dovedeşte concludent că nu sunt ră la ei cu pronumele „ei“. Acum, când li se apos­taţi! Un apostat n-ar fi niciodată mistuit adresează credincioş­ilor adevăraţi, el foloseşte de asemenea temeri, ci L-ar respinge cu neru­ pronumele voi şi ale voastre. şinare pe Cristos. Al doilea indiciu este şi mai clar. Vor­ Dacă păcatul apostaziei nu se aplică la bindu-le credincioşilor, el spune: „Chiar dacă credincioşi, atunci la cine se aplică, în zilele vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi despre voi noastre? Se aplică, de pildă, la un tânăr care suntem încredinţaţi de lucruri mai bune, face o mărturisire de credinţă în Cristos şi care însoţesc mântuirea. Concluzia care se pare să înainteze de minune, o vreme, dar deduce de aici este că lucrurile pe care le-a apoi intervine ceva în viaţa lui. Poate că dă descris în versetele 4-6 şi 8 nu însoţesc mân- peste prigoane aspre. Poate cade în imorali­tate tuirea. crasă. Sau poate că se duce la facultate şi este 6:10 Două dintre lucrurile care însoţesc clătinat de argumentele profesorilor săi atei. mântuirea se manifestau în viaţa sfinţilor: Cu deplina cunoaştere a adevărului, el se înde- Lucrarea lor şi dragostea (sau truda dra- părtează cu bună ştiinţă de acesta. Renunţă gostei) lor. Credinţa lor s-a manifestat printr-o complet la Cristos şi calcă în picioare cu furie viaţă de fapte bune, iar ei aveau semnul dis- toate doctrinele sacre ale temeliei credinţei tinctiv al adevăratului creştinism – dragoste creştine. Biblia spune că este cu neputinţă să-l activă pentru casa credinţei. Ei au continuat readuci pe un astfel de om la pocăinţă – şi să-i slujească pe copiii Domn­ului, de dragul experienţa confirmă din plin această afirmaţie Lui. a Bibliei. Am cunoscut de-a lungul timpului 6:11 Următoarele două versete par să fi mulţi care s-au aposta­ziat de la Cristos, dar fost adresate la două categorii diferite de n-am cunos­cut nici unul care să fi revenit la oameni, anume celor de care scriitorul nu era El. sigur. Existau unii care păreau a fi în pericol Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul

998 Evrei de a aluneca înapoi în iudaism. Când oamenii jură pentru a confirma o Mai întâi, el doreşte ca ei să dea dovadă promisiune, de obicei asta pune capăt ori­cărei de aceeaşi râvnă pe care au manifestat-o cre- neînţelegeri. Se înţelege prin asta că promi- dincioşii adevăraţi în dobândirea asigurăr­ii siunea va fi respectată. depline a nădejdii până la sfârşit. El vrea ca ei 6:17 Dumnezeu a vrut ca poporul Său să meargă înainte, cu statornicie pen­tru Cristos, credincios să fie absolut asigurat că ceea ce a până se va fi împlinit nădejdea finală a creşti- promis El se va întâmpla întocmai. De fapt nului, în cer. Aceasta este dovada real­ităţii. simpla Lui promisiune ar fi fost de ajuns, dar 6:12 Ei nu trebuie să lenevească, permi­ El a voit s-o arate într-o măsură şi mai mare ţând picioarelor lor să se târâie, iar duhului lor decât printr-o făgăduinţă. Prin urmare, a adău- să lâncezească. Dimpotrivă, ei trebuie să mear- gat la promisiune un jură­mânt. gă cu râvnă înainte, imitându-i pe toţi credin- Moştenitorii făgăduinţei sunt toţi cei care cioşii adevăraţi care prin credinţă şi răbdare prin credinţă sunt copiii credinciosului Avraam. moştenesc făgăduinţele. Făgăduinţa despre care este vorba aici este 6:13 Secţiunea de încheiere a capitolului 6 promisiunea vieţii veşnice către toţi cei care este pusă în legătură cu îndemnul din versetul cred în El. Când Dumnezeu a făcut o promi- 12, de a merge înainte cu încredere şi răbdare. siune seminţei lui Avraam, promisiun­ea şi-a Este dată pilda lui Avraam ca stimulent şi găsit împlinirea deplină şi finală în Cristos şi certitudine că nădejdea credin­ciosului se va toate binecuvântările care decurg din unirea cu împlini. Cristos au fost, prin urmare, incluse în promi- Într-o privinţă, creştinul poate părea deza- siune. vantajat. El a renunţat la toate pentru Cristos 6:18 Credinciosul are acum două luc­ ruri dar nu are nici un câştig material în schimbul neschimbătoare pe care se poate bizui: cuvân- acestei renunţări. Ci totul este în viitor. Cum tul Său şi jurământul Său. Este impo­sibil să poate şti el cu certitudine că nădejdea lui nu ne imaginăm un lucru mai sigur sau mai este în zadar? cert.8 Dumnezeu promite că-i va mântui pe Răspunsul îl găsim în făgăduinţa pe care toţi cei care cred în Cristos; apoi El conf­irmă i-a făcut-o Dumnezeu lui Avraam, făgăduinţă această promisiune cu un jurământ. Concluzia care cuprindea în germene tot ceea ce avea să este inevitabilă: credin­ciosul este pe veci dăruiască El mai târziu prin Persoana lui sigur. Cristos. Când Dumnezeu a făcut acea făgădu- În restul capitolului 6, scriitor­ul foloseşte inţă, El S-a jurat pe Sine Însuşi întrucât nu patru alegorii pentru a sublinia totala fiabili­tate putea să jure pe unul mai mare decât El. şi probitate a nădejdii creşti­ne: (1) o cetate de 6:14 Făgăduinţa se găseşte în Geneza refugiu; (2) o ancoră; (3) un pre­mergător şi 22:16, 17: „Pe Mine Însumi jur. zice Dom­ (4) un Mare Preot. nul... binecuvântând te voi binecuvânta şi Mai întâi, cei care sunt credincioşi ade­ înmulţind îţi voi înmulţi descendenţii...“ văraţi sunt înfăţişaţi ca fugind de această lume Dumnezeu S-a angajat să împlinească această osândită spre cetatea cerească de refu­giu. făgăduinţă şi, prin urmare, împlinirea ei este Pentru a-i încuraja în fuga lor, Dumne­zeu le-a asigurată. dat nădejdea negreşelnică bazată pe cuvântul 6:15 Avraam a crezut în Dumnezeu; el a Său şi pe jurământul Său. aşteptat cu răbdare; şi a primit împli­ni­rea 6:19 Când trecem prin furtunile şi încer­ făgăduinţei. De fapt, Avraam nu a riscat cre- cările vieţii, nădejdea aceasta ne este ca o zând în Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnez­eu ancoră a sufletului. Cunoştinţa faptului că este cel mai sigur lucru din univers. Orice proslăvirea noastră este la fel de certă ca şi făgăduinţă a lui Dumnezeu este la fel de când ar fi avut deja loc ne păzeşte ca să nu si­gură că se va împlini ca şi când ar fi avut ne lăsăm cuprinşi de valurile îndoielilor şi deja loc. disperării. 6:16 În afacerile acestei lumi, oamenii Ancora nu e aruncată în nisipurile miş­că­ jură pe cineva mai mare decât ei înşişi. La toare ale acestei lumi, ci este înfiptă în sanctu­ tribunale, de pildă, ei promit că vor spune arul ceresc. Întrucât nădejdea noastră este adevărul, după care adaugă cuvintele: „aşa ancora, înţelesul versetului este că nădejdea să-mi ajute Dumnezeu“. Ei apelează la noastră se bizuie pe însăşi Prezenţ­a lui Dum­ Dumnezeu pentru confirmarea că ceea ce vor nezeu dincolo de perdeaua dinăuntru. Pe cât spune este adevărat. de sigur este faptul că ancora se află acolo, pe

Evrei 999 atât de sigur este că şi noi vom fi acolo. şi preot. Astfel el a fost regele Sale­mului 6:20 Isus a intrat în sanctuarul dinăuntru (numit ulterior Ierusalim) şi preot al ca premergător al nostru. Prezenţa Lui acolo Dumnezeului Celui Preaînalt. El a fost li­derul ne asigură că toţi cei ce-I aparţin vor intra şi politic şi spiritual al poporului său. Desigur, ei acolo, în cele din urmă. Nu este nici o acesta este formula ideală, preferată de exagerare să afirmăm că până şi cel mai sim- Dumnezeu, respectiv să nu existe nici o separa- plu credincios de pe pământ posedă aceeaşi ţie între secular şi sacru. Când omul păcătos se siguranţă de a merge în cer ca şi sfinţii care află la cârmă, este necesar să se tragă o linie se află deja acolo, cum se expri­mă şi D. de demarcaţie între biserică şi stat. Numai când Anderson-Berry: Cristos va domni în neprihănire se vor putea uni cele două (Isa. 32:1, 17). Cuvântul tradus prin „premergător“ nu se găseş­te în Melchisedec s-a întâlnit cu Avraam pe nici un alt loc din Noul Testament. Aceasta exp­rimă când acesta se întorcea de pe câmpul de luptă, o idee ce nu mai fusese contemplată în economia unde obţinuse o victorie răsunătoare, şi l-a levitică, căci marele preot intra în Sfânta Sfintelor binecuvântat. Semnificaţia acestui act este doar ca reprezentant. Şi el intra acolo unde nu mai rezervată pentru versetul 7. Dacă n-am avea putea fi urmat de nimeni. Dar Premergătorul nostru decât Scripturile Vechiului Testament, nu este garanţia faptului că acolo unde se află El, ne-am da seama de profunda semnificaţie a acolo vom fi şi noi. Ca Pre­mergător El (1) a anun- acestor detalii aparent lipsite de relevanţă. ţat sosirea noastră acolo; (2) a luat în stăpânire, în 7:2 Avraam a dat a zecea parte din prada numele nostru, gloriile cerului; şi (3) S-a dus pentru de război acestui misterios rege-preot. Din ca să poată să-i în­tâmpine pe preaiubiţii Săi, când nou, trebuie să aşteptăm până în versetel­e 4, vor veni şi ei acolo, şi să-i înfăţişeze înaintea 6, 8-10 ca să aflăm sensul ascuns al zeciuielii Maiestăţii cerului.9 lui Avraam. În Scriptură numele unui om reprezintă A patra alegorie este aceea a Marelui ceea ce este acel om în realitate. Astfel aflăm Preot. Domnul nostru a devenit Mare Preot pe că numele şi titlul lui Melchisedec înseamnă: veci, după ordinul lui Melchisedec. Preo­ţia Sa „rege al neprihănirii“, iar titlul său, rege al eternă garantează păstrarea noastră, conservarea Salemului, înseamnă „rege al păcii“. noastră veşnică. Pe cât de cert este faptul că Nu este lipsit de semnificaţie faptul că mai noi am fost împăcaţi cu Dum­nezeu prin moar- întâi apare termenul neprihănire şi apoi tea Sa, pe atât de cert este că vom fi mân­tuiţi pace. Nu poate fi pace dacă mai întâi nu este prin viaţa Sa, ca Preot al nostru la dreapta lui neprihănire. Dumnezeu (Rom. 5:10). Vedem clar lucrul acesta în lucrarea lui Această menţionare a lui Isus ca Mare Cristos. La cruce, „Îndurarea şi adevărul s-au Preot după rânduiala lui Melchisedec ne amin- întâlnit; neprihănirea şi pacea... s-au sărutat“ teşte că subiectul acesta a fost întrerupt la (Ps. 85:10). Întrucât Mântuitorul a întrunit toate 5:10, când autorul a făcut o digresiune, tratând cerinţele neprihănite ale lui Dumnezeu cu pri- pe larg avertismentul împotriva apostaziei. vire la păcatele noastre, noi putem avea pace Acum el este gata să reia tema potrivit căreia cu Dumnezeu. marea preoţie a lui Cristos este superioară 7:3 Misterul în care este învăluit Melchi­ marii preoţii a lui Aaron. În felul acesta, scrii- sedec se adânceşte când citim că n-a avut nici torul a reluat cu măiestrie firul argumentaţiei. tată, nici mamă, nici genealogie, nici naş­ 7:1 Melchisedec a fost un personaj enig- tere, nici moarte. Dacă scoatem aceste afirma- matic, care a apărut pentru scurt timp pe arena ţii din contextul lor, vom fi nevoiţi să conchi- istoriei umane (Gen. 14:18-20), după care a dem că el a fost un oaspete din cer sau de pe dispărut. După veacuri şi veacuri, David îi altă planetă sau că a fost o creaţie specială a pomeneşte numele (Ps. 110:4). Apoi, după alte lui Dumnezeu. secole, el reapare în cartea Evrei. Un lucru Dar cheia înţelegerii acestui subiect stă în pare clar: Dumnezeu a aranjat în aşa fel deta- analizarea acestor afirmaţii în contextul lor. liile vieţii sale, încât el să fie un excelent tip Subiectul este preoţia. Scriitorul face distinc­ţie al Domnului Isus Cris­tos. între preoţia melchisedechiană şi cea aaronică. În aceste trei versete din capitolul 7 avem Pentru a se califica pentru preoţia aaronică, un câteva fapte istorice privitoare la el. Ni se amin- om trebuia să se nască din se­minţia lui Levi teşte că în el se îmbinau două funcţii: de rege şi din familia lui Aaron. Deci genealogia era