Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

Luca 249 (cum s-a făcut în istoria creştinătăţii), ci prin sarcini de a-L slăvi pe Cristos şi de a-L face forţa argumentu­lui. Trebuie recurs la toate cunoscut. Cuvintele Mântuitorului au un mijloac­ele de convingere aparţinând exclusiv car­acter absolut. El a spus că dacă nu-L iubim domeniului dragostei, pentru a-i determina să la modul suprem, adică mai mult decât ne intre, ca să se umple casa stăpânului. iubim propria noastră familie, ba chiar însăşi 14:24 Astfel lista iniţială a musafirilor nu viaţa noastră, nu putem fi uceni­cii Lui. Aici a mai fost valabilă, când s-a servit, în cele din nu este loc pentru jumătăţi de măsură. urmă, masa, deoarece cei ce fuseseră invitaţi 14:27 În al doilea rând, El ne-a învăţat că prima oară nu s-au prezentat. un ucenic autentic trebuie să-şi poarte crucea R. Costul adevăratei ucenicii (14:25-35) şi să-L urmeze pe El. Crucea nu este totuna 14:25 Împreună cu Isus mergeau mari cu vreo infirmitate de natură fizică sau men­ mulţimi de oameni. Majoritatea liderilor ar fi tală, ci cărarea presărată cu ocări, suferinţe, fost încântaţi să aibă o audienţă atât de mare singurătate şi chiar moarte, pe care cineva se de admiratori. Dar Domnul nu dorea să aibă înscrie de dragul lui Cristos. Nu toţi credin­ oameni care să-L urmeze din curiozitat­e, fără cioşii îşi poartă crucea. Ea poate fi evitată, nici un interes real, izvorât din inimă. El îi prin trăirea unei vieţi creştine „doar cu căuta pe cei ce erau dispuşi să trăiască o viaţă nu­mele“. Dar dacă ne hotărâm să fim cu trup total predată şi consacrată Lui, care erau gata şi suflet ai Domnului, vom trăi acelaşi gen de să-şi dea, la nevoie, chiar şi viaţa pentru El. Şi opoziţie satanică pe care a cunoscut-o şi Fiul astfel El a început să cearnă mulţimile, con- lui Dumnezeu când a fost pe pământ. Asta e fruntându-le cu exigenţele uceniciei. Uneori crucea. Ucenicul trebuie să vină după Cris­ Domnul îi atrăgea pe oameni la El cu tot tos. Asta înseamnă că el trebuie să trăiască entuziasmul, dar după ce aceştia începeau să-L genul de viaţă pe care a trăit-o şi Cristos pe urmeze, El începea să-i cearnă. Exact aşa s-a pământ – o viaţă de renunţare la pretenţiile întâmplat şi aici. eului, de umilinţe, de prigoane, de ocări, ispite 14:26 Mai întâi, El le-a spus celor care şi împotrivire înverşuna­tă din partea păcăto­şilor veneau după El că pentru a putea fi ucenici împotriva Sa. adevăraţi, trebuie să-L iubească pe El la modul 14:28-30 Apoi Domnul Isus a folosit două suprem. El nu a sugerat niciodată că oamenii ilustraţii, pentru a sublinia necesitatea de a ar trebui să fie cuprinşi în inima lor de o ură calcula mai întâi costul, înainte ca cineva să înverşunată împotriva tatălui, mamei, soţiei, se angajeze să-L urmeze. El a asemuit viaţa copiilor, fraţilor sau surori­lor lor. Mai degra- creştină cu un proiect de con­strucţie şi apoi cu bă, El a subliniat că drag­ostea pentru Cristos un război. Un om care doreşte să construiască trebuie să fie atât de mare încât toate celelalte un turn mai întâi se aşază jos şi calculează cât genuri de iubire să pălească în comparaţie cu îl va costa. Dacă nu are resurse suficiente această dragoste unică, părând, prin raportare pentru a-l duce la bun sfârşit, nici nu se va la ea, drept ură (vezi Mat. 10:37). Nu avem apuca de lucru. Altminteri, se va pomeni că voie să permi­tem nici unor consideraţii de după ce s-a turnat fundaţia, va fi nevoit să familie să ne abată, pe noi, ucenicii Domnului, sisteze lucrăril­e, din lipsă de fonduri, şi atunci de la calea ascultării depline de Domnul. oamenii vor începe să-şi bată joc de el, zicând: În realitate, partea cea mai dificilă a acestei „Uite, omul acesta s-a apucat să construiască prime etape din cadrul uceniciei se află în şi nu a fost în stare să termine“. Tot aşa este cuvintele: „ba chiar însăşi viaţa sa“. Nu şi cu ucenicii. Ei trebuie să stea şi să se gân- numai că trebuie să ne iubim rudele mai puţin dească mai întâi dacă s-au decis cu adevărat decât Îl iubim pe Domnul Isus, ci trebuie să în inima lor să renunţe în întregime la viaţa ne urâm chiar propria noastră viaţă. În loc să lor, de dragul lui Cristos. Altminteri, s-ar putea trăim o viaţă care să graviteze în jurul eului să pornească la drum cu entuziasm fierbinte, nostru, trebuie să trăim o viaţă cristo-centrică. ca un „foc de paie“, pentru ca apoi elanul lor În loc să ne întrebăm cum ne va afecta pe să se stingă. Şi ­atunci cei din jurul lor vor noi orice acţiune pe care o întreprind­em, tre- râde de ei, pentru că au început cu atâta însu- buie să avem grijă să evaluă­m cum Îl va fleţire, dar au sfârşit atât de jalnic. Lumea nu afecta aceasta pe Cristos şi gloria Sa. are decât dispreţ la adresa creşti­nilor cu inima Consideraţiile ce ţin de confortul sau de împărţită. si­guranţa noastră trebuie subordonate măreţei 14:31, 32 Un împărat care merge la război împotriva altuia, care dispune de forţe nume-

250 Luca ric superioare, trebuie să chibzu­iască bine dacă neşte la drum în cele mai bune condiţii, pen- forţele sale inferioare ca număr vor putea învin- tru ca mai încolo să-şi calce jurămintele. ge inamicul. Împăratul îşi va da seama că ori Ucenicul are o singură raţiune a existenţei se va angaja cu toate forţele în vederea izbânzii, sale; dacă nu-şi va împlini acea raţiune, va fi ori va fi confrun­tat cu o înfrângere totală, trebu- cea mai jalnică creatură. Citim despre sare că ind să se predea. Tot aşa este şi în viaţa de „oamenii o aruncă“. Nu se spune că Dumne­ ucenicie creştină. Nu este loc pentru jumătăţi de zeu o aruncă – asta nu s-ar putea întâmpla măsură. niciodată. Ci oamenii o aruncă, adică ei calcă 14:33 Versetul 33 este, probabil, unul din în picioare mărturia celui care a înce­put să cele mai puţin îndrăgite versete din toată zidească, dar nu a mai reuşit să termin­e. Kelly Biblia, căci în el găsim o afirmaţie cât se notează următoarele: poate de tranşantă: „Oricare dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi uceni- Ni se arată pericolul de a sfârşi rău un lucru ce cul Meu“. E imposibil să escamotăm sensul fusese pornit cum se cuvine. Nu e lucru mai limpede al acestor cuvinte. Astfel, nu ni se nefolositor pe pă­mânt decât sarea ce şi-a pierdut spune că cineva ar trebui să fie dispus să se singura proprie­tate care-i justifică exis­tenţa. Tot lepede de tot, ci ni se spune că trebuie să se aşa se întâmplă şi cu ucenicul care încetează de lepede de tot. Noi trebuie să-I acordăm a mai fi uceni­cul lui Cristos. El nu este pregătit Domnului credit pentru că a ştiut ce a spus. să facă faţă mersului lumii, pe când nici planuril­e El Şi-a dat seama că lucrarea nu se putea lui Dum­nezeu nu le mai împlineşt­e. El dispu­ne înfăptui în nici o altă manieră. El doreşte de prea multă lumină şi cunoştinţe pentru a se bărbaţi şi femei care să-L preţuiască pe El deda la deşertăciunile şi păcatele lumii, dar nu se mai presus de orice alt lucru sau persoană din mai bucură nici de harul şi adevărul care l-ar lumea întreagă. Iată ce spune Ryle în această putea ţine pe cărarea lui Cristos... Sarea fără privinţă: proprieta­tea de a săra devine obiectul dispreţului şi judecăţii.46 Omul care reuşeşte în viaţă va fi cel care va renunţa la toate de dragul lui Cristos. El va face Domnul Isus a încheiat pasajul despre uce- astfel cel mai bun târg posibil: pentru câţiva ani nicie cu cuvintele: „Cine are urechi de auzit pe acest pământ, îşi va purta crucea, iar în lumea să audă!“ Prin asta se subînţelege că nu toţi de apoi va avea viaţă veşnică. El va obţine astfel vor fi dispuşi să audă enunţarea condiţiilor cea mai aleasă moştenire. Va lua cu el bogăţiile exigente ale uceniciei. Dar dacă o persoană adunate, trecându-le dincolo de mormânt. El va fi doreşte să-L urmeze pe Isus Crist­os, oricât de bogat în har aici şi bogat în glorie acolo. Dar şi mult ar costa-o, atunci trebuie să audă şi să mai minunat va fi faptul că niciodată nu va pier- vină după El. de ceea ce va căpăta prin credinţa în Cristos. Ioan Calvin a spus odată: „Am renunţat la Este exact „partea aceea bună care nu i se va lua toate pentru Cristos şi ce-am găsit? Am găsit niciodată“.45 totul în Cristos“. Henry Drummond a făcut următoarea remarcă: „Taxa de intrare în împă- 14:34, 35 Sarea este un simbol al uceni­ răţia cerurilor nu e nimic. Abonam­ entul anual ciei. E imposibil să nu detectăm atmosfera – asta e totul“. sănătoasă pe care o degajă cel ce trăieşte cu evlavie, jertfire şi dăruire totală pentru Dom­ S. Parabola oii pierdute (15:1-7) nul. Dar apoi citim că sarea şi-a pierdut 15:1, 2 Misiunea de învăţător a Domnul­ui aroma. Sarea de masă din timpurile noastre nu nostru din capitolul 14 pare să-i fi atras pe poate să-şi piardă aroma, deoarece este sare dispreţuiţii perceptori ai impozitului, precum pură. Dar în ţările menţionate în Biblie sarea şi alte persoane păcătoase în exterio­r. Deşi era adesea amestecată cu diverse alte elemente, Isus i-a mustrat pe aceştia pentru păcatele lor, prezentându-se sub diferite grade de impurita- mulţi dintre ei au recu­noscut că Domnul are te. Prin urmare, sarea se putea irosi, rămânând dreptate. Ei i-au dat dreptate lui Cristos, chiar doar reziduuri ale ei. Dar aceste reziduuri nu în defavoarea lor. Pătrunşi de o adevărată mai erau bune de nimic, neputând fi folosite pocăinţă, ei L-au recunoscut ca Domn. nici măcar ca îngrăşă­mânt, urmând să fie Oriunde Isus găsea oameni dispuşi să-şi recu- aruncate. noască păcatul, El gravita spre ei şi le dăruia Avem aici imaginea unui ucenic care por- ajutor spiritual şi binecuvântări.

Luca 251 Fariseii şi cărturarii erau înciudaţi pentru 15:6 Păstorul şi-a chemat prietenii şi veci- că Isus a fraternizat cu oameni recun­oscuţi nii, pentru ca aceştia să se poată bucura drept păcă­toşi. Ei nu îi tratau cu har pe aceşti împreună cu el de salvarea oii pierdute. Vedem leproşi sociali şi morali şi aveau resentimente aici bucuria Mântuitorului pentru fiecare păcă- faţă de Isus pentru că El Se apropia de astfel tos ce se pocăieşte. de oameni. Şi astfel ei i-au azvârlit acuza: 15:7 Lecţia care se desprinde de aici e „Omul acesta îi primeşte pe păcă­toşi şi limpede: Este bucurie în cer pentru un singur mănâncă cu ei“. Desigur, acuza­ţia era adevăra- păcătos care se pocăieşte, dar nu e nici o tă. Ei îi atribuiau însă o vină, deşi, procedând bucurie pentru nouăzeci şi nouă de păcătoşi aşa, Domnul Isus nu făcea altceva decât să care n-au fost niciodată mustraţi în inima lor împlinească scopul pentru care a venit în şi conştientizaţi de starea lor pierd­ută. Versetul lume! 7 nu înseamnă că ar fi unii care nu ar avea Tocmai ca răspuns la acuzaţia lor a poves- nevoie de pocăinţă. Toţi oamenii sunt păcătoşi tit Domnul Isus parabolele oii pierdute, a şi toţi trebuie să se pocăiască, pentru a fi monedei pierdute şi a fiului pierdut. Toate mântuiţi. Versetul îi descrie pe cei care, în acestea erau rostite la adresa fariseilor, care nu opinia lor, n-au trebuinţă de pocăinţă. s-au smerit niciodată suficient în faţa lui T. Parabola monedei pierdute (15:8-10) Dumnezeu pentru a-şi recunoaşte starea pier- Femeia din istorioara de faţă ar putea să-L dută. În fapt, ei erau la fel de pierduţi ca întruchipeze pe Duhul Sfânt, care îi caută pe vameşii şi păcătoşii, dar refuzau cu încăpăţâ­ cei pierduţi cu lampa Cuvântului lui nare s-o recunoască. Ideea centrală a celor trei Dumnezeu. Cele nouă monede de argint se naraţiuni este că Dumnezeu Se bucură nespus referă la cei nepocăiţi, în vreme ce moneda de mult când îi vede pe păcătoşi pocăindu-se, pier­dută îl reprezintă pe omul care este dis- dar nu are nici o satisfacţie să vadă făţarnici pus să mărturisească că nu are legătură cu cu neprihănire de sine, care sunt prea mândri Dum­nezeu. În relatarea precedentă, oaia se să recunoască starea groazn­ică de păcătoşenie rătăci­se din proprie voinţă. Moneda este un în care se află. obiect fără viaţă, asta sugerând cond­iţia unui 15:3, 4 Aici Domnul Isus este înfăţişat sub păcătos, care este mort în păcatele sale. simbolul unui păstor. Cele nouăzeci şi nouă Femeia caută cu grijă moneda până când de oi îi reprezintă pe cărturari şi pe farisei. o găseşte. Apoi cheamă prietenele şi vecinele Oaia pierdută îl întruchipează pe vameş sau ei, pentru ca şi ele să se bucure împreună cu pe alt păcătos care-şi recunoaşte păcătoşenia. ea. Banul pierdut pe care l-a găsit ea i-a adus Când păstorul îşi dă seama că una din oile mai multă satisfacţie decât ceilalţi nouă bani, sale s-a pierdut, le lasă pe cele nouăzeci şi pe care nu i-a pierdut niciodată. Tot aşa este nouă în pustiu, adică afară din staul, şi se şi cu Dumnezeu. Păcătosul care se smereşte duce după cea pierdută, până când o găseşte. şi îşi mărturiseşte starea pierdută umple de În ce-L priveşte pe Domnul, această călătorie bucurie inima lui Dumnezeu, pe când Domnul a constat în coborârea Sa pe pământ, desfă­ nu se bucură de cei care nu simt niciodată şura­rea lucrării publice, respin­gerea Sa, suferin- nevoia de a se pocăi. ţele şi moartea Sa. Cât de adevărate sunt U. Parabola fiului pierdut (15:11-32) cuvintele binecunoscutului imn: “The Ninety 15:11-16 Dumnezeu Tatăl este descris aici and Nine” („Cele nouă­zeci şi nouă“): ca fiind un om ce avea doi fii. Cel mai tânăr îl simbolizează pe păcătosul care se pocăieşte, Dar nici unul din răscumpăraţi n-a ştiut în timp ce fiul mai mare îi ilust­rează pe cărtu- Cât de adânci au fost apele traversate, rari şi pe farisei. Aceştia sunt fiii lui Dumnezeu Nici cât de neagră noaptea prin care a trecut în virtutea creaţiei, nu a răscumpărării. Fiul Domnul mai tânăr mai este cunos­cut şi sub denumirea Până când a găsit oaia pierdută. de fiul risipitor – adică un om extravagant, care face risipă de bani. Fiul acesta s-a săturat – Elizabeth C. Clephane la un moment dat de casa tatălui său şi s-a decis să plece de acasă. El n-a mai putut 15:5 După ce a găsit oaia, el a aşezat-o aştepta până la moar­tea tatălui său, ci i-a cerut pe umerii săi şi a adus-o acasă la el. Asta acestuia partea de moştenire ce i se cuvenea, su­gerează că oaia salvată s-a bucurat de privi- legiile şi intimitatea pe care nu le cunos­cuse, cât timp se aflase la un loc cu celelalte.

252 Luca înainte de timpul rânduit. Tatăl le-a împărţit nu se spune deloc că bucuria lor s-ar fi termi- fiilor partea ce li se cuvenea. La scurt timp nat. Tot aşa este şi cu mântuirea unui păcă- după aceea, fiul cel tânăr s-a dus într-o ţară tos. îndepărtată şi şi-a cheltuit banii fără nici o 15:25-27 Când s-a întors fiul cel mare de măsură, în satisfa­cerea plăcerilor păcătoase. De la ogor şi a auzit veselia mare, l-a întrebat pe îndată ce i s-au terminat banii, ţara în care unul din robi ce se întâmplă. Acesta i-a spus locuia a intrat în­tr-o adâncă depresiune econo- că fratele său mai mic s-a întors acasă şi că mică şi tânărul s-a trezit dintr-o dată fără nici tatăl său nu mai putea de bucurie. un ban. Singurul loc de muncă pe care l-a 15:28-30 Fiul cel mare a fost atunci găsit a fost acela de îngrijitor la porci – sluj- cup­rins de mânie şi gelozie, refuzând să ia bă care i-ar fi repugnat oricărui evreu. Pe când parte la bucuria tatălui său. J. N. Darby se păştea por­cii, care se hrăneau cu roşcovele, exprimă foarte adânc aici: „Acolo unde se află l-a cuprins invidia, căci aceste animale aveau fericirea lui Dumnezeu nu poate veni cu ce se hrăni, în timp ce el era gata să neprihăni­rea de sine. Dacă Dumnezeu este moară de foame. Gândindu-se la aceasta, el bun cu păcătosul, ce rost mai are propria mea s-a decis să facă ceva şi astfel şi-a luat inima neprihănire?“ Când tatăl lui l-a rugat să parti- în dinţi, hotărând­u-se să se întoarcă la tatăl cipe şi el la festivităţi, acesta a refuzat, bom- său, cu pocăinţă în suflet, să-şi recunoască bănind că el nu fusese niciodată răsplătit pen- păca­tul şi să-i ceară iertare. El şi-a dat seama tru că l-a slujit până atunci pe tatăl său cu că nu mai este vrednic să se numească fiul credincioşie şi ascultare. Dar lui nu i se dădu- tatălui său, drept care s-a gândit să-i ceară se nici măcar un ied, darămite un viţel îngră- tatălui un post de simplu argat. şat! El s-a plâns că atunci când s-a întors fiul 15:20 Cu mult înainte de a ajunge acasă, risipitor, după ce a cheltuit banii tatălui său cu tatăl lui l-a văzut şi a fost cuprins de milă faţă femeile desfrânate, tatăl nu a stat pe gânduri, de el, a alergat şi a căzut pe gâtul lui şi l-a ci i-a pregătit un mare ospăţ. Observaţi cum sărutat mult. Aici este probabil singu­rul loc se exprimă fiul cel mare: „acest fiu al tău“, din Biblie în care se spune că Dum­nezeu S-a refuzând să-l numească fratele lui. grăbit, în sens pozitiv. Steward explică: 15:31, 32 Răspunsul tatălui a lăsat să se înţeleagă că e mare bucurie pentru restaurar­ea Cu multă îndrăzneală, Isus L-a înfăţişat pe unuia pierdut, în vreme ce un fiu încăpăţ­ânat, Dumnezeu nu în postura de a-l aştepta pe copil­ul ingrat şi neîmpăcat nu constituie nici un motiv său ruşinat să se întoarcă acasă pleoştit, nici ca de bucurie. Unul care rămânea în demnitatea Sa, ci ca Unul Fiul mai mare este o imagine plastică a care S-a grăbit să-l aducă cât mai degrabă acasă, cărturarilor şi fariseilor. Ei Îi purtau necaz lui aşa ruşinat, zdrenţăros şi întinat cum era, primin- Dumnezeu pentru că Se purta cu milă până şi du-l cu braţele deschise. Acelaşi termen: „Tată“ a faţă de păcătoşii cei mai mari. În concepţia întunecat, pe de o parte, culoarea păcatului, iar pe lor, dar nu şi în a lui Dumnezeu, ei L-au de alta a poten­ţat gloria şi splendoarea iertării.47 slujit cu credincioşie şi niciodată nu I-au călcat poruncile. Cu toate acestea, ei nu au fost nici- 15:21-24 Fiul şi-a mărturisit păcatele, până odată răsplătiţi cum se cuvine pentru asta. în punctul în care era gata să ceară de lucru. Adevărul e că ei erau nişte făţarnici religioşi şi Atunci tatăl l-a întrerupt, poruncin­du-le robilor păcătoşi vinovaţi. Mândria lor i-a orbit, nemai- săi să-l îmbrace pe fiul Său cu haina cea mai putând astfel vedea cât de mare era prăpastia bună, să-i pună un inel în deget şi încălţă- dintre ei şi Dumnezeu, după cum ei nu vedeau minte în picioare. De asem­ enea a ordonat să faptul că El îi copleşise cu binecuvântări se pregătească un ospăţ mare, pentru a sărbă- nespus de multe. O, dacă ar fi fost ei gata să tori întoarcerea fiului său, care fusese pierdut se pocăiască şi să-şi recunoas­că păcatele, câtă şi a fost găsit. Din punctul de vedere al tatălui, bucurie I-ar fi produs aceast­a Tatălui şi atunci fiul său fusese mort, dar acum era viu. şi ei ar fi fost un prilej de sărbătoare! Cineva a făcut remarca: „Tânărul acesta dorise V. Parabola ispravnicului nedrept (16:1-13) să se distrez­e, găsind satisfacţii într-o ţară 16:1, 2 Domnul Isus îi lasă acum pe cărtu- îndepărtată. Dar adevărata satisfacţie a găsit-o rari şi pe farisei, îndreptându-Şi atenţia spre doar a­tunci când i-a venit mintea la cap şi s-a ucenici, pe care-i învaţă lecţia isprăvnic­iei. Pe întors în casa tatălui său“. Observaţi că se bună dreptate acest paragraf a fost consi­derat spune că au început să se înveseleasc­ ă, dar

Luca 253 cel mai dificil din toată evanghe­lia după Luca. faţă de generaţia lor, sunt mai înţelepţi decât Motivul stă în faptul că istoria ispravnicului fiii luminii“. Asta înseamnă că cei nenăscuţi nedrept ar părea să elogieze necinstea. Vom din nou şi nepocăiţi dau dovadă de mai multă vedea însă îndată că nu aşa stau lucrurile. înţelepciun­e, îngrijindu-se de viitorul lor în Bogatul din text Îl reprezintă pe Dumnezeu. lumea de acum, decât au grijă credincioşii Administratorul (sau „isp­ravnicul“, în alte adevăraţi să-şi adune comori în cer. traduceri) este cel căruia i s-a încredinţat sarci- 16:9 Noi trebuie să ne facem prieteni prin na de a administra averea altcuiva. Din nara- mijloacele mamonei nedrepte. Adică trebuie ţiune reiese că orice ucenic al Domnului este să ne folosim de bani şi alte resurse materiale în acelaşi timp şi un admin­i­strator. Admi- în aşa fel încât să câştigăm suflete pentru nistratorul de care ne ocu­păm a fost acuzat Cristos şi astfel să încheiem prietenii care să că a delapidat din fondurile patronului său. A dureze toată veşnicia, cum se expri­mă şi fost chemat să dea so­coteală şi i s-a comuni- Pierson: cat că a fost destituit. 16:3-6 Administratorul a făcut atunci Banii pot fi folosiţi pentru a cumpăra Biblii, cărţi, nişte calcule rapide, dându-şi seama că va tre- tractate, cu care să câştigăm sufletele oamenilor. bui să-şi asigure existenţa. Numai că el era Astfel ceea ce era material şi vremeln­ic devine prea înaintat în vârstă pentru a se angaja la nemuritor şi imaterial, spiritual şi etern. Să zicem muncă fizică şi prea mândru pentru a cerşi că cineva dispune de o sută de dolari. Ei bine, îi (deşi când era vorba să fure, nu avea nici un va putea cheltui petrecând la un restaur­ant bun orgoliu). Atunci cum avea să-şi asigure traiul? sau organizând o masă pentru prieteni, în care Îndată a conceput un plan meşteşugit prin care caz a doua zi va constata că nu s-a ales cu să-şi facă prieteni, care să fie milostivi cu el nimic. Pe de altă parte, poate investi suta aceasta când va da de greu. Planul consta în urmă­ în Biblii, cump­ărate la preţul de 1 dolar bucata. toarea strategie: se va duce la unul din clienţii Va achiziţiona astfel 100 de exem­plare ale patro­nului său şi-l va întreba cât îi datora Cuvântului lui Dumnezeu. Pe acestea le va sădi acesta stăpân­ului său. Când clientul i-a spus: o apoi cu multă chibzuinţă, ca sămânţă pentru sută de mă­suri de untdelemn, administratorul împărăţia cerurilor, iar sămânţa aceea va da rod i-a cerut să plăteas­că doar pentru cincizeci, nu de alte Biblii, ci de suflete omeneşti. Din contul fiind apoi încheiat. mamona nedreaptă el şi-a făcut astfel prieteni, 16:7 Un alt client îi datora stăpânului său care, atunci când el va da greş, îl vor primi în o sută de măsuri de grâu. Administratorul i-a locuinţele lor cereşti.48 spus să achite doar pentru optzeci, el urmând să considere factura achitată în întregime. Aşadar aceasta este învăţătura Domnului 16:8 Partea şocantă intervine atunci când cu privire la acest text. Prin investirea înţe­ stăpânul l-a lăudat pe administratorul leaptă a bunurilor materiale putem să ne asi­ nedrept, pentru că lucrase cu prudenţă! gurăm că vom avea parte de binecuvântă­rile Cum ar putea cineva aproba o atare necins­te? altor oameni. Ne vom asigura că atunci când Ceea ce a făcut administratorul a fost nedrept. vom intra pe porţile raiului, vom fi întâm­pinaţi Versetele care urmează arată că administratorul cu bucurie de ceata celor care au fost mântuiţi nu a fost deloc elogiat pentru necinstea lui, ci prin dărnicia şi rugăciunile noastre jertfitoare. doar pentru simţul său de prevedere. El a avut Oamenii aceştia ne vor mulţumi, spunând: „Tu în vedere viitorul său şi şi-a purtat de grijă. El ai fost cel care m-ai chemat, ajutându-mă să a sacrificat câştigul prezent pentru răsplata vii- ajung aici“. Iată ce spune şi Darby în această toare. Aplicând lecţia la viaţa noastră, trebuie privinţă: să facem însă o importantă precizare: viitorul copilului lui Dumnezeu nu este pe acest Omul, în general, este administratorul lui Dum­ pământ, ci în cer. După cum administratorul a nezeu. În alt sens şi în alt context, Israel a fost luat toate măsur­ile pentru a se asigura că va administratorul lui Dumnezeu, aşezat în via lui avea prieteni când se va retrage la pensie, aici Dumnezeu. Lui i s-a încredinţat legea, făgăduin­ pe pământ, tot aşa şi creştinul trebuie să uzeze ţele, legămintele şi închinarea. Dar, în general, s-a de bunu­rile Stăpânului său în aşa fel încât să constatat că Israelul a risipit bunurile Sale. Omul, se asig­ure că va avea parte de o bună primire în postura de administrator, a fost găsit cu totul când va ajunge în cer. lipsit de credincioşie. Ce e de făcut, acum? Apare Domnul a spus: „Fiii veacului acestuia, Dumnezeu şi, în suveranitatea harului Său, trans-

254 Luca formă lucrurile pe care omul le-a corupt aici pe acelui obiectiv. Dar prin însuşi actul acesta Îl pământ în mijloace ale roadelor Sale cereşti. jefuim pe Dumnezeu de ceea ce este, pe Lucrurile din lumea aceasta, aflate în mâna omu- drept, al Lui. Vom fi cu inima îm­părţită. Ne lui, nu trebuie să fie folosite de acesta spre obţi- vor stăpâni mobiluri contradictor­ii. Deciziile nerea unor satisfacţii maxime din lumea actuală, luate de noi vor fi determinate de obiectivul care e, oricum, total despărţită de Dumnezeu, ci central al vieţii: acumularea de avere. Căci cu gândul la viitor. Noi nu trebuie să ne străduim unde este comoara noastră, acolo va fi şi să posedăm lucruri aici pe păm­ ânt, ci, prin folosi- inima noastră. În efortul de a ne îmbogăţi, rea raţională a acestor lu­cruri, să ne îngrijim de vom sluji mamonei. Dar este cu neputinţă alte vremuri. Este mai bine să le investim pe să-L slujim şi pe Dumnezeu, în acelaşi timp. toate pentru obţinerea unui singur prieten, decât Mamona ţipă încontinuu, să-i dăm tot ce să avem bani în pre­zent. Omul în vremea de avem şi ce suntem – serile noastre care erau acum se îndreaptă spre pierzare. De aceea, în odată libere, week-endurile şi timpul pe care prezent omul este un ispravnic ce nu-şi găseşte ar fi trebuit să-l consacrăm Domnului. locul.49 W. Fariseii lacomi (16:14-18) 16:14 Fariseii nu erau doar mândri şi 16:10 Dacă suntem credincioşi în admi­ făţarnici, ci şi lacomi, pe deasupra. Ei cred­eau nistrarea celor mai mici lucruri (banii), a­tunci că evlavia este un mijloc de îmbogăţire. Ei au vom fi credincioşi şi în mânuirea lucrurilor ales religia ca vocaţie, cum alege cineva o mari (comorile spirituale). Pe de altă parte, profesie bine remuner­ată. Slujirea lor nu era omul care este nedrept în folosirea banilor pe concepută pentru a-L slăvi pe Dumnezeu şi a care i i-a încredinţat Dumnezeu va fi nedrept fi de folos aproapel­ui, ci, mai degrabă, pentru şi atunci când i se vor încredinţa responsabi­ a le spori averile. Când L-au auzit pe Domnul lităţi mult mai mari. Importanţa relativ mică a Isus propovădu­ind că trebuie să renunţe la banilor este evidenţiată de folosirea expresiei bogăţiile lor din această lume, adunându-şi în cele mai mici lucruri. comori în cer, ei şi-au bătut joc de El. Pentru 16:11 Oricine nu este cinstit în mânuirea ei banii erau mai reali, mai palpabili decât mamonei nedrepte pentru Domnul să nu se făgădui­nţele lui Dumnezeu. Nimic nu putea aştepte să i se încredinţeze adevăratele bogă- să-i împiedice pe ei de a-şi strânge bogăţii. ţii. Banii sunt numiţi în original mamo­na 16:15 În exterior, fariseii păreau pioşi şi nedreaptă deoarece folosirea lor e carac­ spirituali. Ei se considerau neprihăniţi în ochii terizată de alte scopuri decât cele de proslă­vire oamenilor. Dar dincolo de înfăţişarea lor înşe- a lui Dumnezeu. Banii sunt astfel con­trastaţi lătoare, Dumnezeu vedea lăcomia ini­milor lor. cu adevăra­tele bogăţii. Valoarea banilor este El nu Se lăsa înşelat de prefăcă­toria lor. Stilul nesigură şi vremelnică. Valoarea realităţilor spi- de viaţă manifestat de ei şi aprobat de alţii rituale este statornică şi eternă. (Psalm 49:18) era o urâciu­ne înaintea lui 16:12 Versetul 12 face distincţie între ceea Dumnezeu. Ei se considerau încununaţi de ce este al altuia şi ceea ce este al tău. Tot ceea succes pentru măiestria cu care reuşeau să ce posedăm – banii noştri, timpul şi talentele îmbine practicarea religiei, ca ocupaţie, cu noastre – aparţin Domnului, iar noi trebuie să bunăstarea financiară. Dar în ce-L privea pe le punem în slujba Lui. Ceea ce este al nos- Dumnezeu, ei erau nişte adulteri spirituali. Ei tru se referă la răsplăţile pe care le culegem spuneau cu gura că-L iubesc pe Dumnezeu, în viaţa de acum şi în cea viitoare, ca urmare dar în realitate mamo­na era zeul lor. a slujirii noastre cre­din­cioase pentru Cristos. 16:16 Restul versetelor din acest frag­ment, Dacă nu am fost cre­dincioşi în ceea ce este al 16-18, prezintă dificultăţi de înţelege­re. La prima Lui, cum poate El să ne încredinţeze ceea ce lectură, ele nu par să aibă vreo legătură cu cele este al nostru? precedente şi cu cele ce urmează. Dar, în opi- 16:13 Este cu totul imposibil să trăim nia noastră, sensul lor va fi desluşit cel mai simultan, şi pentru lucruri, şi pentru Dumne­ bine atunci când ne vom aminti că subiectul zeu. Dacă banul a pus stăpânire pe noi, capitolului 16 este lăcom­ ia şi necredincioşia înseamnă că nu-L mai putem sluji cu adevă­rat fariseilor. Tocmai aceia care se făleau cu res- pe Domnul. Căci pentru a aduna avere, vom pectarea atentă a legii sunt demascaţi acum ca fi nevoiţi să ne concentrăm toate ener­giile în nişte avari făţarnici. Spiritul legii este prezentat această direcţie, punând în joc tot ce avem în contrast puter­nic cu spiritul fariseilor. mai de preţ în fiinţa noastră în scopul atingerii

Luca 255 Legea şi profeţii au ţinut până la Ioan. Cu de apoi. A se observa că nu ni se spune că aceste cuvinte, Domnul a descris dispen­saţia ar fi vorba de o parabolă. Subliniem acest legii, care a început cu Moise şi s-a sfârşit cu fapt, întrucât unii critici par să atenueze impli- Ioan Botezătorul. Dar acum era inaugurată o caţiile grave ale naraţiunii, sub pretext­ul că ar nouă dispensaţie. De la Ioan încolo s-a predi- fi doar o parabolă. cat împărăţia lui Dumnez­ eu. Ioan Botezătorul De la bun început, trebuie să precizăm că a venit vestind sosirea Regelui de drept al bogatul, al cărui nume nu este precizat, nu a Israelului. El le-a spus oamenilor că dacă se fost condamnat să se ducă în Hades din pri­ pocăiesc, Domnul Isus va domni peste ei. Ca cina bogăţiilor sale. Temelia mântuirii este urmare a propovădu­irii lui şi a propovăduirii credinţa în Domnul Isus şi oamenii sunt con- de mai târziu a Domnului Isus Însuşi, precum damnaţi pentru că au refuzat să creadă în El. şi a ucenicil­or, mulţi au răspuns cu inima Dar acest bogat a demonstrat că nu pose­da deschisă la mesajul propovăduit. credinţă autentică, ce duce la mântuire, prin „Fiecare pătrunde în ea dând năvală“ modul total lipsit de grijă şi interes în care s-a înseamnă că cei care au răspuns la mesaj purtat cu cerşetorul care a fost aşezat la uşa lit­eralmente au luat împărăţia cu asalt. De sa. Dacă inima i-ar fi fost plină de dragostea pildă, vameşii şi păcătoşii au fost nevoiţi să lui Dumnezeu, nu şi-ar fi îngă­duit să trăiască sară peste obstacolele puse în calea lor de în huzur, când un semen al său, un sărac, farisei. Alţii au trebuit să ia măsuri drastice, stătea la uşa lui, cerşindu-i câteva firimituri de apelând la bisturiu, pentru a-şi scoate din pâine. Dimpotrivă, el ar fi luat cu asalt împă- inimă iubirea banului. Mulţi au avut de învins răţia, lepădându-se de dragostea sa de bani. prejudecăţi imense. Tot atât de adevărat este că Lazăr nu a 16:17, 18 Dar noua dispensaţie nu a fost mântuit pentru că era sărac. Mai degra­bă, însemnat nicidecum renunţarea la adevăruri­le el şi-a pus încrederea în Domnul, accept­ând în morale de bază. Ar fi mai uşor să treacă dar mântuirea sufletului său. cerul şi pământul decât să cadă o singură Să analizăm acum portretul bogatului, frântură de literă din Lege. O frântură din numit uneori Dives (care înseamnă în latină Lege s-ar putea asemăna cu liniuţa de la litera bogat). El purta doar hainele cele mai scum­ „t“ sau punc­tul de pe litera „i“. pe, făcute la comandă, iar masa îi era încărca­ Fariseii susţineau că ei se află în împără­ţia tă cu cele mai alese bucate. El trăia doar lui Dumnezeu, dar Domnul spunea, de fapt: pentru el însuşi, satisfăcându-şi toate plăce­rile „Nu puteţi nesocoti marile legi morale ale lui şi poftele trupului său. Pentru Dumnezeu nu Dumnezeu, pretinzând, în acelaşi timp, că vă avea nici o dragoste adevărată şi nici de aproa- aflaţi în împăr­ăţia Lui“. Poate că ei vor fi pele lui nu-i păsa. întrebat: „Dar ce precept moral important am Lazăr ne este prezentat într-un contrast nesocotit?“ Drept care, Dom­nul le-a atras aten- izbitor. El era un cerşetor nenorocit, aşezat în ţia asupra legii căsniciei, ca o lege care nu va fiecare zi în faţa casei bogatului, plin de bube, trece. Orice om care divor­ţează de soţia sa şi sleit de foame şi încolţit de câinii soioşi ce se căsătoreşte cu alta comite adulter şi orici- veneau şi-i lingeau rănile. ne se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite 16:22 Când a murit cerşetorul, a fost de asemenea adulter. Este exact ce făceau dus de îngeri în sânul lui Avraam. Mulţi pun fariseii, pe plan spiritual. Poporul evreu fusese la îndoială faptul că îngerii realmente ar parti- aşezat într-o poziţie privilegiată, în cadrul cipa la strămutarea la cer a sufletelor credin- legămân­tului pe care l-a încheiat Dumnezeu cioşilor. Noi nu vedem însă că ar exista vreun cu evreii. Dar aceşti farisei Îi întorceau acum motiv să punem la îndoială forţa evidentă a spatele lui Dumnezeu, prin goana lor nebună cuvintelor din versetul 22. Îngerii îi slujesc pe după îmbogăţire. Din verset s-ar putea de­duce credin­cioşi în viaţa aceasta şi nu pare să existe că ei erau vinovaţi nu numai de adulter spiri- vreun motiv care să-i împiedic­e s-o facă şi la tual, ci şi de adulter fizic. moartea lor. Sânul lui Avraa­ m este o expres­ie X. Bogatul şi Lazăr (16:19-31) încărcată de simbolism, ce denotă un loc de 16:19-21 Domnul Şi-a încheiat discursul mare fericire. Pentru orice evreu, gândul de a pe tema bunei gospodăriri a bunurilor mate­ avea părtăşie cu Avraam sugera o bucu­rie riale cu naraţiunea ce urmează, în care ni se inexprimabilă. Noi credem că sânul lui prezintă două vieţi, două decese şi două lumi Avraam este totuna cu cerul (raiul). Când a murit bogatul, trupul lui a fost îngropat –

256 Luca acelaşi trup pentru care avusese atâta grijă şi răsturnate. pentru care cheltu­ise atâţia bani. 16:26 Aflăm din acest pasaj că alegerile 16:23, 24 Dar lucrurile nu se opresc aici. pe care le facem în viaţa de acum hotărăsc Sufletul său, acea parte conştientă din el, s-a destinul nostru etern şi că, odată ce a interve­ dus în Hades. Hades este, în originalul grec nit moartea, destinul nostru este pecetluit. Nu al Noului Testament, totuna cu Şeol-ul din există posibilitatea trecerii de la locuinţa celor Vechiul Testament. Este starea duhurilor care mântuiţi la aceea a celor condamnaţi şi vice au părăsit această lume. În perioada Vechiului versa. Testament, era considerat a fi locuinţa de după 16:27-31 În moarte, îl vedem dintr-o dată moarte a celor mântuiţi, cât şi a celor nemân- pe bogat transformat într-un evanghelist. El îşi tuiţi. Aici este numit locuin­ţa celor nemântuiţi, exprimă astfel dorinţa ca cineva să se ducă la deoarece citim că boga­tul era în chinuri. cei cinci fraţi ai săi ca să-i prevină, să nu Ucenicii trebuie să fi fost consternaţi când ajungă şi ei în acest loc de chin. Avra­am i-a L-au auzit pe Isus spunând că acest evreu răspuns că aceşti cinci fraţi, întrucât sunt evrei, bogat s-a dus în Hades. Conform Vechiului au Scriptura Vechiului Testament şi aceasta Testament, ei fuseseră învăţaţi să considere trebuie să le fie suficientă preven­ire. Dar boga- bogăţiile drept un semn al bunăvo­inţei şi bine- tul l-a contrazis pe Avraam, afirmând că cuvântării lui Dumnezeu. Unui israelit care dacă se va duce cineva dintre cei morţi, se vor asculta de Domnul i se făgăduia prosperitate pocăi. Cuvântul ultim l-a avut însă Avraam, materială. Atunci cum putea un iudeu bogat să care a arătat că eşecul de a asculta de meargă în Hades? Domnul Isus tocmai anun- Cuvântul lui Dumnezeu e carac­terizat de fina- ţase că odată cu propovădu­irea lui Ioan înce- litate. Dacă oamenii nu vor să audă Cuvântul puse o nouă ordine a lucrur­ilor. De acum lui Dumnezeu aşa cum se găseşte el consem- încolo, bogăţiile nu vor mai fi un semn dis- nat în Biblie, nu vor crede nici dacă ar învia tinctiv al binecuvânt­ărilor, ci vor constitui o cineva din morţi. Lucrul acesta este dovedit punere la probă a credincioşiei cuiva, în admi- cu prisosinţă prin faptul că Domnul Isus Însuşi nistrarea lucrurilor încredinţa­te. Cui i s-a dat a înviat din morţi, şi totuşi oamenii nu cred în mult, mult i se va cere. El. Versetul 23 infirmă teoria aşa-numitului Din Noul Testament noi ştim că atunci „somn al sufletului“, conform căreia sufletul când moare un credincios, trupul lui merge în nu s-ar afla în stare conştientă în intervalul mormânt, dar sufletul lui merge în cer, în dintre moarte şi înviere. Dimpotrivă, versetul prezenţa lui Cristos (2 Cor. 5:8; Fil. 1:23). În ne arată limpede că dincolo de mormânt ne schimb, când moare un necredincios, trupul lui aşteaptă o existenţă conştientă. De fapt, rămâ- merge de asemenea în mormânt, dar sufletul nem uimiţi de gradul foarte cuprinzător al lui se duce în Hades. Pentru el, Hadesul este cunoştinţelor pe care le poseda bogatul. L-a un loc de suferinţă şi căinţă. văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în La Răpire, trupurile credincioşilor vor fi sânul lui. Ba chiar a putut să comunice cu înviate din mormânt şi reunite cu duhurile şi Avraam. Adresându-i-se cu cuvintele: Pări­nte sufletele lor (1 Tes. 4:13-18). Apoi ei vor locui Avraam, i-a cerut îndu­rare, rugându-l să-l cu Cristos, pe vecie. La Judecata de la Marele trimită pe Lazăr să-i aducă o picătură de Tron Alb, trupurile, duhurile şi sufle­tele necre- apă, ca să-şi răcorească limba. Desigur, se dincioşilor vor fi reunite (Apo. 20:12, 13). ridică în acest punct întrebarea cum poate un Apoi ei vor fi aruncaţi în iazul de foc, locul suflet fără trup să cunoască setea şi să simtă pedepsei veşnice. dogoarea focului. Conchidem că lucrurile sunt Şi astfel, capitolul 16 se încheie cu acest enunţate la modul figurat aici, dar asta nu avertisment cât se poate de solemn la adresa înseamnă nicidecum că suferinţa nu era reală. fariseilor şi a tuturor celor care trăiesc pentru 16:25 Avraam i s-a adresat cu termenul bani. Ei procedează aşa spre pierzarea sufle­ fiule, sugerând că acesta era un descendent telor lor. Este mai bine să cerşeşti pâine aici fizic al său, dar nu şi spiritual. Patriarhul i-a pe pământ, decât să cerşeşti apă în Hades. amintit de viaţa de lux, confort şi huzur pe IX. FIUL OMULUI ÎŞI INSTRUIEŞTE care a dus-o pe pământ. El a descris şi sără­cia şi suferinţele prin care a trecut Lazăr. Acum, UCENICII (17:1–19:27) de partea cealaltă a mormântului, rolurile s-au A. Cu privire la pericolul ofensării (17:1, 2) inversat. Inegalităţile din viaţa de aici au fost E greu de stabilit în acest punct din acest

Luca 257 capitol înlănţuirea ideilor. Mai că suntem încli- situaţii de genul acesta: naţi să credem că Luca ar fi compilat aici 1. Dacă unui creştin i s-a făcut un rău, o câteva subiecte fără legă­tură între ele. Dar nedreptate, mai întâi de toate, el trebuie să remarcile Domnului Isus, despre perico­lul de a ierte în inima lui persoana care i-a greşit (Ef. ofensa, cu care începe capitolul, ar putea fi 4:32). Asta îi va păzi sufletul de resentimente puse în legătură cu istoria bogatului de la şi maliţiozitate. sfârşitul capitolului 16. A trăi în lux şi satisfa- 2. Apoi are datoria de a se duce în particu­ cerea plăcerilor ar putea constitui o pricină de lar la persoana care i-a greşit şi s-o mus­tre (v. poticnire pentru alţii, care sunt mai de puţin 3; vezi şi Mat. 18:15). Dacă per­soana respec- timp credincioşi. Mai ales, dacă un om are tivă se pocăieşte, atunci trebuie să i se spună reputaţia de a fi creştin, în care caz exemplul că a fost iertată. Dacă păcătuieşte de repetate lui va fi urmat de alţii. Cât de gravă este, în ori şi se pocăieşte de repetate ori, trebuie să acest caz, fapta de a-i convinge pe unii fie iertată (v. 4). oameni, dispuşi să-L urmeze pe Cristos, să 3. Dacă mustrarea în particular nu dă rezul­ aleagă, în schimb, o viaţă de materiali­sm şi tatele scontate, atunci persoana lezată trebuie închi­nare la zeul banului! să ia unul sau doi martori (Mat. 18:16). Dacă Desigur, principiul se aplică în egală măsu- cel care a greşit nu ascultă nici de aceştia, ră şi la modul general. Cei mici pot fi făcuţi atunci chestiunea trebuie adusă în faţa bisericii. să se poticneas­că, dacă vor fi încura­jaţi să Dacă nu ascultă nici de biserică, atunci urma- îmbrăţişeze duhul şi stilul de viaţă al lumii. Ei rea este excomunicarea sau excluderea sa (Mat. vor putea fi făcuţi să se poticnească dacă li se 18:17). vor propovădui învăţături ce dilue­ază sensurile Scopul mustrării şi al altor acţiuni cu precise ale Cuvântului lui Dumnezeu, aşa cum ca­racter disciplinar nu este acela de revanşă le găsim exprimate în Biblie. Orice lucru care sau de umilire a celui care a greşit, ci de a-l îi îndepărtează de la calea unei credinţe simple rea­duce la părtăşia cu Domnul şi cu fraţii săi. şi curate, de devotament faţă de Domnul, de Orice mustrare trebuie să se facă în spiritul sfinţenie şi predare, va constitui o pricină de dragostei. Noi n-avem de unde şti dacă pocă- poticnire. inţa persoanei mustrate este reală. Va trebui Bun cunoscător al naturii umane şi al con- s-o credem pe cuvânt că s-a pocăit cu adevă- diţiilor care prevalează în lume, Domnul a rat. Acesta e şi motivul pentru care Domnul spus că este cu neputin­ţă să nu vină prileju- spune: „Şi chiar dacă păcăt­uieş­ te împotriva rile de poticnire. Dar asta nu dimi­nuează cu ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se nimic vinovăţia celor care se lasă antrenaţi să întoarce la tine şi zice: «Mă pocăi­esc», să-l devină cauza poticnirii altora. Ar fi mai bine ierţi“. Este chiar modul plin de har şi tandre- dacă li s-ar lega o piatră de moară de gât, şi ţe în care Se poartă Tatăl cu noi înşine. să se înece în adâncurile mării, decât să facă Indiferent de câte ori greşim noi faţă de El, pe unul din aceşti micuţi să se poticnească. avem totdeauna asigurarea că: „Dacă ne măr- Pare evident că folosirea unor cuvinte atât de turisim păcatele, El este credin­cios şi drept ca tari au darul de a ilustra nu numai moartea să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de fizică, ci şi condamnarea veşnică. orice nedreptate“. (1 Ioan 1:9). Când Domnul S-a referit la pericolul de a-i C. Cu privire la credinţă (17:5, 6) face pe unul din aceşti micuţi să se potic­ 17:5 Ideea de a ierta de şapte ori într-o nească, probabil că S-a gândit nu numai la sin­gură zi li s-a părut ucenicilor extrem de copii, ci şi la ucenicii mai tineri pe calea cre­ di­ficilă, dacă nu de-a dreptul imposibilă. Au dinţei, întorşi mai de curând la Domnul. considerat că nu sunt în stare de o manif­est­are B. C u privire la nevoia de a avea un spirit atât de avansată a harului. Şi astfel L-au rugat pe Domnul să le mărească credin­ţa. iertător (17:3, 4) 17:6 Răspunsul Domnului a lăsat să se În viaţa creştină nu există doar pericolul de înţeleagă că nu era vorba despre cantitatea a-i face pe alţii să se poticnească. Mai există credinţei, ci de calitatea ei. Mai mult, nu se şi pericolul de a ţine necaz pe cineva sau de a punea problema ca ei să capete mai multă refuza să-l ierţi, când persoana respectivă îşi credinţă, ci să uzeze de credinţa pe care o cere iertare. De asta se ocupă Domnul în frag- posedau deja. Mândria şi importanţa care ni le mentul de faţă. Noul Testa­ment ne învaţă că acordăm nouă înşine sunt lucrurile care ne trebuie să urmăm urmă­toarea procedură în

258 Luca împiedică să-i iertăm pe fraţii noştri. Mân­dria nul Isus Se îndrepta spre Ierusalim, de-a lun- aceea trebuie să fie smulsă din rădăcini şi gul graniţei dintre Samaria şi Galileea. aruncată afară. Dacă credinţa cât un gră­unte 17:12-14 Pe când intra într-un sat, L-au de muştar poate dezrădăcina un dud, sădindu-l întâmpinat zece leproşi, care au stat departe. în mare, cu atât mai mult ne va asigura biru- Din cauza condiţiei în care se aflau, bolii lor inţa asupra împietririi inimii noastre şi duhului groaznice, ei nu s-au apropiat de El, ci doar nostru nezdrobit, care ne împiedică să ne ier- au strigat de la distanţă, rugându-L să-i vinde- tăm fratele de nenumărate ori. ce. El le-a răsplătit credinţa, spu­nându-le să se D. Cu privire la robii netrebnici (17:7-10) ducă şi să se arate preoţilor. Asta însemna că 17:7-9 Adevăratul rob al lui Cristos nu are până când ajungeau la preot, aveau să fie deja motive să fie mândru. Orgoliul şi import­anţa vindecaţi de lepra lor. Preotul nu avea puterea de sine trebuie smulse din rădăcini şi înlocuite de a-i vindeca, ci doar rolul de a-i declara cu un sentiment real de nevrednic­ie. Aceasta vindecaţi. Ascult­ând de cuvântul Domnului, este lecţia care se desprinde din istoria robului. leproşii au pornit către locuinţa preoţilor şi pe Acest slujitor arase sau păsc­use oile toată ziua. când se duceau, au fost curăţiţi de boala lor. Când a venit acasă de la câmp, după o zi de 17:15-18 Toţi au avut credinţa că vor fi trudă, stăpânul nu-i spune să se aşeze la masă vindecaţi, dar numai unul din cei zece s-a pentru a i se servi cina, ci îi porunceşte să-şi întors să-I mulţum­ ească Domnului. Interes­ant pună şorţul şi să-i servească lui cina. Abia e că acesta era un samaritean, unul din veci- după aceea i se permite robului să cineze şi nii atât de dispreţuiţi ai evreilor, cu care nu el. Stăpânul nu-i mulţu­meşte pentru tot ce a voiau să aibă nimic de a face. Acesta s-a făcut, deoarece sunt corvoade normale, pe care aruncat cu faţa la pământ – în postura de trebuie să le îndeplinească un rob. Căci un adevărat închinăt­or – şi la picioarele lui Isus rob aparţine stăpânului său şi principala lui – adevăratul loc de închinăciune. Isus a între- îndatorire este să asculte de stăpânul său. bat dacă n-au fost curăţiţi toţi cei zece şi dacă 17:10 Deci ucenicii sunt robii Domnului numai „străinul“ acesta s-a găsit să se întoar- Isus Cristos. Ei aparţin Lui – cu duhul, cu că şi să dea slavă lui Dumnezeu. Unde erau sufletul şi cu trupul lor. În lumina jertfei de la ceilalţi nouă? Calvar, indiferent ce ar face ei, niciodată nu 17:19 Întorcându-se spre samaritean, vor putea să compenseze îndeajuns pent­ru Domnul Isus a spus: „Scoală-te şi du-te. ceea ce a înfăptuit Domnul pe cruce. Aşadar, Credinţa ta te-a făcut bine“. Numai cele zece după ce ucenicul a făcut tot ce i s-a poruncit procente de credincioşi recunoscători moşte- în Noul Testament, trebuie să admită că rămâ- nesc adevăratele bogăţii ale lui Cristos. Isus ne un rob netrebnic, care nu a făcut decât întâmpină gestul nostru de întoarcere (v. 15) şi ceea ce avea datoria să facă. de mulţumire (v. 16) cu noi binecu­vântări. Potrivit lui Roy Hession, cinci sunt trăsătu- „Credinţa ta te-a făcut bine“ ar putea sugera rile care-l caracterizează pe rob: că pe când cei nouă au fost curăţiţi de lepră, 1. El trebuie să fie dispus să poarte povară al zecelea a fost şi mântuit de păcat, pe dea- după povară, fără să se ocupe de el în­suşi. supra! 2. Procedând astfel, el trebuie să se împace F. Cu privire la venirea împărăţiei (17:20-37) c­u gândul că nu i se va mulţum­ i pentru ceea 17:20, 21 E greu de stabilit dacă fariseii ce a făcut. au fost sinceri când au pus întrebarea despre 3. După ce a făcut toate acestea, el nu împărăţie sau dacă au dorit să-şi bată joc. trebuie să-l acuze pe stăpânul său de egoism. Ştim totuşi că, fiind evrei, aveau nădejdea 4. El trebuie să mărturisească că este un venirii cu putere şi glorie a unei împărăţii. Ei rob netrebnic. aşteptau semne exterioare şi manifestări vi­zibile 5. El trebuie să recunoască faptul că, pur­ pe plan politic. Mântuitorul le-a spus: tându-se cu blândeţe şi smerenie, nu a făcut „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel decât ceea ce avea datoria să facă.50 ca să atragă atenţia“. Cu alte cuvint­e, cel E. Isus îi curăţă pe cei zece leproşi (17:11-19) puţin în etapa actuală, tărâmul lui Dumnezeu 17:11 Păcatul nerecunoştinţei este un alt nu vine însoţit de semne exter­ioare izbitoare. pericol în viaţa ucenicului, după cum reiese Nu era o împără­ţie pământ­ească, temporală şi din istoria celor zece leproşi. Citim că Dom­ vizibilă, pe care s-o poţi arăta cu degetul aici sau acolo. Mai degrabă, Mântuitorul a spus

Luca 259 că împărăţia lui Dumn­ ezeu este în ei sau Civilizaţia făcuse progrese însemnate până la printre ei. Domnul Isus nu putea spune că acea dată. Oamenii nu numai că mâncau şi împărăţia era în inimile fariseilor, deoarece beau, ci cumpărau şi vindeau, sădeau şi aceşti făţarnici religioşi nu aveau loc pentru zideau. Era efortul omului de a introduce o Cristos Regele în inimile lor împietrite. Ceea eră de pace şi prosperitate, fără Dumnezeu. În ce a vrut El să spună a fost că împărăţia lui ziua în care Lot, cu soţia şi fiicele sale, au Dumnezeu era în mijlocul lor. El era Regele ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din de drept al Israel­ului, care săvârşise minuni şi cer şi i-a distrus pe toţi locuitorii acelui oraş Îşi acreditase identitatea şi poziţia în văzul rău, împreună cu oraşul propriu-zis. La fel va tuturor. Dar fariseii nu voiau să-L primească. fi şi în ziua când Se va arăta Fiul Omului. Cei Şi astfel, pentru ei împărăţia lui Dumnezeu se care îşi fac din plăceri, din sa­tisfacerea pofte- arătase, dar fusese total neobservată de ei. lor eului şi din comerţ scopul vieţii lor vor fi 17:22 Vorbindu-le fariseilor, Domnul le-a distruşi. descris împărăţia ca ceva ce avusese deja loc. 17:31 Va fi o zi când ataşamentul faţă de Când S-a întors însă spre ucenici, El S-a lucrurile pământeşti va periclita viaţa unui om. referit la împărăţie ca la un eveniment viitor, Dacă se va afla pe acoperişul casei, să nu împărăţia urmând să fie întemeiată la a doua încerce să-şi salveze bunurile din casă. Dacă Sa venire. Dar mai întâi El le-a des­cris inter- va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai valul de timp dintre prima şi a doua Sa veni- întoarcă, ci să fugă din acele locuri unde se re. Vor veni zilele când ucenicii vor dori să va abate judecata. vadă una din zilele Fiului O­mului şi n-o vor 17:32 Deşi soţia lui Lot a fost scoasă vedea. Cu alte cuvinte, ei vor tânji după una aproape cu forţa din Sodoma, inima ei a din zilele când El era cu ei pe pământ, iar ei rămas în acel oraş, cum reiese din faptul că gustau părtăşia dulce cu El. Zilele acelea au s-a întors să privească îndărăt. Ea ieşise din fost, într-o privinţă, o arvună, o anticipare a Sodoma, dar Sodoma nu ieşise din ea. În timpului când El se va întoarce cu putere şi consecinţă, Dumnezeu a distrus-o, transfor­ slavă mare. mând-o într-un stâlp de sare. 17:23, 24 Se vor ridica mulţi cristoşi falşi 17:33 Oricine va căuta să-şi scape viaţa, şi dregători şi vor anunţa că Mesia a venit. preocupându-se de siguranţa lui fizică, dar Dar adepţii Lui nu trebuie să se lase amăgiţi neavând grijă de sufletul lui, şi-o va pierde. Pe de aceste zvonuri false. A doua venire a lui de altă parte, oricine îşi va pierde viaţa în Cristos va fi un eveniment la fel de vizibil şi această perioadă de mare strâmtorar­e, din pri- inconfundabil ca fulgerul care străbate zarea cina credincioşiei sale faţă de Domnul, o va de la un capăt la altul. păstra pentru veşnicie. 17:25 Din nou, Domnul Isus le-a spus 17:34-3651 Venirea Domnului va fi un timp ucenicilor că înainte ca aceasta să se poată de despărţire. Doi oameni vor dormi într-un întâmpla, El va trebui să sufere multe lucruri pat. Unul va fi luat la jude­cată. Celălalt, un şi să fie respins de generaţia aceea. credincios, va fi cruţat, pentru a putea intra în 17:26, 27 Revenind la subiectul venirii Sale împărăţia lui Cristos. Două femei vor măcina pentru a domni, Domnul ne-a învăţat că zilele împreună. Una, cea necredincioasă, va fi care vor preceda imediat acest glorios eveni- luată şi prinsă în vârtej­ul mâniei lui ment vor fi ca zilele lui Noe. Oamenii mân- Dumnezeu. Cealaltă, o copilă a Domnului, va cau, beau, se însurau, se măritau. Aceste fi cruţată, bucurându-se astfel de binecuvântări- lucruri nu erau greşite în ele însele. Erau acti- le lui Cristos în mia de ani. vităţi umane legitime. Răul consta în faptul că Apropo, versetele 34 şi 35 sunt în deplin oamenii trăiau pentru aceste lucruri şi nu se acord cu faptul că pământul este rotund. Că gândeau la Dumnezeu, nici nu aveau timp va fi noapte într-o parte a pământului şi zi în pentru El. După ce a intrat Noe cu familia sa alta, aşa cum reiese din activităţile menţion­ate, în arcă, a venit potopul şi i-a distrus pe toţi denotă cunoştinţe ştiinţifice foarte avansate ceilalţi locuitori ai pămân­tului. Tot aşa Venirea pentru acea vreme. Se ştie că abia mult mai lui Cristos va însemna judecată pentru cei ce târziu a ajuns să se cunoască şi să se accepte, resping oferta Sa de îndurare. în mod oficial, faptul că pămân­tul este rotund. 17:28-30 Din nou, Domnul a spus că 17:37 Ucenicii au înţeles pe deplin din zilele care vor preceda a doua Sa venire se cuvintele Mântuitorului că a doua Sa venire vor asemăna cu cele în care a trăit Lot. va fi o judecată catastrof­ică din cer, asupra

260 Luca unei lumi apostate. Aşadar ei L-au întrebat pe rămăşiţa de evrei din timpul Marii Strâmtorări, Domnul unde va cădea această judecată. deşi tot aşa de bine s-ar putea referi la credin- Răspunsul Lui a fost că oriunde va fi cada­ cioşii asupriţi din toate veacu­rile. Motivul pen- vrul acolo se vor strânge şi vulturii. Vultur­ii tru care Dumnezeu nu a intervenit cu mult simbolizează judecăţile care sunt pe punctul de timp în urmă rezidă în faptul că El este înde- a se abate asupra oamenilor. Prin urmare, răs- lung răbdător cu toţi oamenii, nevoind ca nici punsul este că judecăţile vor cădea asupra ori- unul să nu piară. cărei forme de necredinţă şi răzvrătire împotri- 18:8 Dar va veni ziua în care Duhul Lui va lui Dumnezeu, indife­rent unde vor avea loc nu Se va mai lupta cu oamenii şi atunci El îi acestea. va pedepsi pe cei care îi persecută adepţii. În capitolul 17, Domnul Isus îi avertizase Domnul Isus a încheiat parabola cu întreba­rea: pe ucenici că viitorul rezervă suferinţe şi per- „Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El secuţii. Înainte de a veni vremea glorioa­sei oare credinţă pe pământ?“ Asta înseamnă Sale arătări, li se va cere să treacă prin încer- probabil genul de credinţă deţinut de văduva cări mari. Ca modalitate de pregătire, sărmană. Ar putea indica însă şi faptul că Mântuitorul oferă instrucţiuni suplimentare des- atunci când Se va întoarce Domnul, va mai pre rugăciune. În următoarele versete, găsim o exista pe pământ doar o rămăşiţ­ă de credin- văduvă care s-a rugat, un fariseu care s-a cioşi cu adevărat fideli Lui. Între timp, fiecare rugat, un vameş care s-a rugat şi un cerşetor din noi ar trebui să fie îmboldit să posede care s-a rugat. acea credinţă care strigă la Dumne­zeu zi şi G. Parabola văduvei persistente (18:1-8) noapte. 18:1 Parabola văduvei care se roagă ne H. P arabola fariseului şi a vameşului învaţă că oamenii trebuie să se roage neîn­ (18:9-14) cetat şi să nu se lase. Acest lucru e valabil în 18:9-12 Următoarea parabolă este adres­ată cazul tuturor oamenilor şi al oricăror genuri de celor care se mândresc cu faptul că ei înşişi rugăciuni. Dar în contextul de care ne ocupăm sunt neprihă­niţi şi-i dispreţuiesc pe toţi cei- se referă la rugăciunea specială, pentru ca lalţi, considerându-i inferiori. Etiche­tându-l pe Dumnezeu să ne izbăvească, în situaţii de primul om drept un fariseu, Mântuitorul n-a încercare. Este o rugăciune pe care trebuie să lăsat nici o îndoială asupra cărei categorii de o facem „fără să ne lăsăm“, în timpul oameni pusese El accentul. Deşi fariseul înde- îndelungat­ului interval dintre prima şi a doua plinea formalităţ­ile rugăc­iunii, în realitate, el nu venire a lui Cristos. vorbea cu Dumne­zeu. Mai degrabă, se lăuda 18:2, 3 Parabola ne prezintă un judecă­tor cu propriile sale realizări, pe plan moral şi care, de obicei, nu era pătruns de frica de religios. În loc să se compare cu standardul Dumnezeu, nici nu avea consideraţie pentru lui Dumnezeu de perfecţiune şi să vadă cât de aproapele său. Era şi o văduvă, care era asupri- păcătos era în lumina acestuia, el se compara tă de un potrivnic al cărui nume nu este spe- cu alţi oam­ eni din comunitate şi se lăuda că cificat. Văduva a venit la judecător de nenumă- este mai bun decât aceştia. Repetarea frecventă rate ori, rugându-l să-i facă drep­tate şi s-o a pronumelui personal „eu“ relevă adevărata izbăvească de acest tratament inuman. stare a inimii sale, plină de îngâmfare şi 18:4, 5 Judecătorul nu a fost mişcat de importanţă de sine. justeţea cazului ei. Faptul că era tratată nedrept 18:13 Vameşul se afla într-o stare total nu l-a determinat să ia vreo măsură în spriji- diferită. Stând înaintea lui Dumnezeu, el a nul ei. Cu toate acestea, ritmicitatea cu care se sesizat totala sa nevrednicie şi s-a smerit până prezenta ea înaintea lui l-a îndem­nat să treacă, în ţărână. El nu îndrăznea nici ochii să şi-i în cele din urmă, la acţiune. Persistenţa şi stă- ridice spre cer, ci se bătea în piept, zicând: ruinţa ei au dus la luarea unei decizii favorabi- „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“ le ei. El nu s-a considerat doar un simplu păcătos 18:6, 7 Atunci Domnul le-a explicat uceni- oarecare, între mulţi alţii, ci păcătosul cilor că dacă un judecător nedrept va acţiona individuali­zat, care nu merita să primească în favoarea unei sărmane văduve, la stăruinţa nimic de la Dumnezeu. acesteia, cu cât mai mult va inter­veni 18:14 Domnul Isus le-a amintit ascultă­ Dumnezeul cel drept în folosul aleşilor Săi. E torilor Săi că acest duh de smerenie şi pocă­ posibil ca termenul „aleşii“ să se re­fere la inţă Îi este plăcut lui Dumnezeu. Contrar

Luca 261 aşteptărilor oamenilor, vameşul a fost acela Aducându-l pe fruntaş înapoi, la cele zece care s-a dus acasă îndreptăţit. Dumnezeu îi porunci, Domnul Isus nu a lăsat să se înţelea- înalţă pe cei ce se smeresc, dar îi smereşte pe gă că cineva ar putea fi mântuit prin păzirea cei ce se înalţă singuri. legii. Mai degrabă, El a recurs la lege pentru I. Isus şi copilaşii (18:15-17) a-l convinge pe om de păcătoş­enia lui. Incidentul acesta ranforsează principiul Domnul Isus a citat cele cinci porunci care au potrivit căruia este nevoie de smerenie de de a face cu îndatoririle noastre faţă de seme- copil, pentru a putea intra în împărăţia lui nii noştri, respectiv partea a doua din cele Dumnezeu. Mamele se îmbulzeau în jurul două table ale legii. Domnului Isus, aducându-şi copiii pentru ca 18:21-23 Reiese destul de clar că legea nu aceştia să fie binecuvântaţi de El. Ucenicii Lui avusese efectul de a-l convinge pe omul nos- au fost agasaţi de această monopolizare a tim- tru, deoarece el a pretins cu aroganţă că a pului Mântuito­rului. Dar Isus i-a mus­trat. Apoi, păzit aceste porunci din tinereţea sa. Isus i-a cu multă tandreţe, i-a chemat pe copilaşi la El, spus că îi mai lipsea un lucru: dragostea pen- zicând: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi tru aproapele. Dacă ar fi păzit cu adevă­rat nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este aceste porunci, atunci ar fi vândut toate ave­rile a unora ca ei!“ Versetul 16 răspunde la între- sale şi le-ar fi împăr­ţit la săraci. Dar real­itatea barea „Ce se întâmplă cu copiii când aceştia era că nu-şi iubea aproapele ca pe sine. El mor?“ Răspunsul este că ei merg în cer. trăia o viaţă egoistă, lipsită de drag­oste pentru Domnul afirmă limpede: „a unora ca aceştia alţii, cum reiese din faptul că atunci când a este împărăţia lui Dum­nezeu“. auzit aceste lucruri, s-a întristat foarte mult, Copiii pot fi mântuiţi la o vârstă foarte deoarece era foarte bogat. fragedă, care poate varia de la copil la copil. 18:24 Privindu-l, Domnul a remarcat cât Faptul rămâne însă că oricărui copil, indife­rent de dificil este pentru cei care posedă bogăţii de vârstă, care doreşte să vină la Isus trebuie să intre în împă­răţia lui Dumnezeu. Dificul­ să i se permită să facă acest lucru şi să fie tatea constă în a şti cum să faci, ca dacă ai încurajat în credinţa sa. bogăţii, să nu ţi se lipească inima de ele şi să Copilaşii nu trebuie să ajungă la maturi­tate, nu-ţi pui încrederea în ele. înainte de a putea fi mântuiţi; în schimb, adul- Întregul pasaj ridică o serie de întrebări ţii trebuie să posede credinţa simplă şi smere- jenante, atât pentru creştini, cât şi pentru necre- nia unui copilaş, pentru a putea intra în împă- dincioşi. Cum putem afirma că ne iubim cu răţia lui Dumnezeu. adevărat aproapele, când trăim în bunăstare şi J. Tânărul bogat (18:18-30) confort, în timp ce alţii pier, fără să cunoască 18:18, 19 Fragmentul acesta ilustrează situ- Evanghelia lui Cristos? aţia unui om care nu a fost dispus să accepte 18:25 Isus a spus că este mai uşor să împărăţia lui Dumnezeu ca un copil­aş. Într-o treacă o cămilă prin urechea acului, decât să zi, un fruntaş al poporului a venit la Isus, intre un bogat în împărăţia lui Dumne­zeu. adresându-I-se cu apelativul: Bunule învăţă­ tor Multe explicaţii au fost avansate pentru această şi întrebând ce trebuie să facă pentru ca să afirmaţie. Unii au sugerat că urechea acului ar moştenească viaţa veşnică. Mai întâi, fi o poartă interioară mică, din zidul unei Mântuitorul l-a întrebat de ce-I spune bunule cetăţi şi că o cămilă ar putea intra pe ea doar Învăţător. Isus i-a amintit că numai dacă se apleacă. Dar Doctorul Luca foloseşte Dumnezeu este bun. Domnul nostru nu a aici un termen care se referă concret la acul negat că El este Dumnezeu, ci a dorit să-L unui chirurg şi sensul cuvin­telor lui Isus pare facă pe fruntaş să mărturisească acest adevăr. să fie cel literal. Cu alte cuvinte, cum este de Dacă El era bun, atunci însemna că este imposibil ca o cămilă să treacă prin urechea Dumnezeu, întrucât numai Dumnezeu este acului, tot atât de impo­si­bil este ca un bogat esenţialmente bun. să intre în împărăţ­ia lui Dumnezeu. Nu este 18:20 Apoi Isus s-a ocupat de întrebarea: suficientă explica­ţia că un bogat nu poate intra „Ce trebuie să fac pentru ca să moştenesc în împărăţie prin eforturile sale proprii, deoare- viaţa veşnic­ă?“ Noi ştim că viaţa veşnică nu ce acest lucru e val­abil şi în cazul bogaţilor, şi se moşteneşte făcând fapte bune. Viaţa veşnică al săracilor. Sensul afirmaţiei este următorul: este darul lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. este cu neputinţă ca un om să intre în împă­ răţia lui Dumnezeu ca un om bogat. Atâta timp cât îşi face din bogăţiile sale un zeu, şi

262 Luca lasă ca acestea să se interpună între el şi mân- mult mai probabil ca El să fie ucis în particu- tuirea lui, nu va putea fi convertit. În realitate, lar sau omorât cu pietre în cadrul unei izbuc- nu prea mulţi bogaţi sunt mântuiţi, dar aceia niri de furie“.52 Dar profeţii preziseseră că El care sunt, trebuie să fie, mai întâi, zdrobiţi va fi trădat, că va fi batjoc­ orit şi insultat şi înaintea lui Dumnezeu. scuipat, şi, prin urmare, aşa se va întâmpla. 18:26, 27 Pe când meditau ucenicii la toate El avea să fie biciuit şi omorât, dar a treia zi acestea, s-au întrebat cine mai poate fi atunci avea să învie. mântuit. Pentru ei, bogăţiile fuseseră întotdeau- Restul capitolelor din evanghelia după Luca na un semn al binecuvântării lui Dumnezeu se ocupă cu derularea dramei pe care El a (Deut. 28:1-8). Dacă evreii bogaţi nu pot fi cunoscut-o dinainte şi a prezis-o atât de minu- mântuiţi, atunci cine poate fi mân­tuit? Domnul nat: a răspuns că Dumnezeu poate face ceea ce Ne suim la Ierusalim (18:35-19:45). omului îi este cu neputinţă să facă. Cu alte Fiul Omului va fi dat în mâna Neamuri­lor cuvinte, Dumnezeu poate lua un materialist (19:47–23:1). necruţător, rapace şi egoist, îl poate lecui de El va fi batjocorit şi insultat (23:1-32). dragostea lui de aur, înlocu­in­ d-o cu dragoste Îl vor omorî (23:33-56). pentru Domnul. Or, acesta este un miracol al A treia zi El va învia (24:1-12). harului divin. 18:34 E uimitor faptul că ucenicii n-au Din nou, întregul fragment ridică proble­me înţeles nimic din aceste lucruri. Sensul cuvin- tulburătoare pentru copilul lui Dumne­zeu. telor Sale era ascuns pentru ei. Ne este greu Slujitorul nu este mai presus de Stăpâ­nul lui. să înţelegem de ce erau atât de opaci în Domnul Isus Şi-a părăsit bogăţiile Sale cereşti, această privinţă, dar explicaţia ar putea fi pentru a ne salva sufletele noast­re vinovate. următoarea: Mintea lor era absorbită de gân- Nu se cade ca noi să fim bogaţi, într-o lume duri vizând un izbăvitor imediat, care să-i în care El a fost sărac. Valoarea inestimabilă a scape de jugul romanilor şi să-şi înteme­ieze sufletelor, iminenţa revenirii lui Cristos şi dra- numaidecât împărăţia, aşa încât ei refuz­au să gostea lui Cristos care ne constrânge – sunt accepte orice alt program care nu cores­pundea tot atâtea motive care ar trebui să ne determi- acestor aşteptări. Adesea cre­dem ceea ce ne să investim orice va­loare materială de care dorim să credem şi respingem adevărul, dacă dispunem în lucra­rea Domnului. acesta nu corespunde ideilor noastre preconce- 18:28-30 Când Petru i-a amintit Domnu­lui pute. că ucenicii şi-au părăsit casele şi familiile pen- L. Vindecarea cerşetorului orb (18:35-43) tru a-L urma pe El, Domnul a răspuns că o 18:35-37 Domnul Isus părăsise între timp asemenea viaţă de sacrificiu este răsplătită din Pereea, traversând Iordanul. Luca afirmă că belşug în viaţa aceasta şi va fi răsplătită şi incidentul următor a avut loc pe când Se mai mult în veşnicie. Ultima parte a verse­tului apropia Isus de Ierihon. Matei şi Marcu spun 30 (iar în veacul viitor viaţă veşnică) nu că a avut loc pe când El părăsea Ierihonul înseamnă că viaţa veşnică se câştigă prin (Mat. 20:29; Marcu 10:46). În plus, Matei renunţarea la toate. Mai degrabă, se referă la spune că erau doi oameni; Marcu şi Luca capacitatea sporită a cuiva de a se bucura de spun că era doar unu. Este posibil ca Luca să gloriile cerului, plus răsplăţile sporite din împă- se fi referit la noul oraş, în vreme ce Matei şi răţia cerului. În­seamnă „deplina realiz­are a Marcu să fi avut în vedere oraşul vechi. De vieţii care fusese primită la mântuire, adică asemenea e posibil să fi avut loc mai multe viaţa deplină“. minuni de redare a vederii în acest loc. Oricare K. Isus prezice din nou moartea şi învierea ar fi explicaţia adevăra­tă, sun­tem încrezători că dacă am poseda un grad mai mare de cunoaş- Sa (18:31-34) tere, aparentele contra­dicţii ar dispărea îndată. 18:31-33 Pentru a treia oară, Domnul i-a 18:38 Nu ştim cum, dar cerşetorul orb şi-a luat pe cei doisprezece şi i-a prevenit amă­ dat seama că Isus este Mesia, Fiul lui David. nunţit cu privire la ceea ce-L aştepta (vezi El s-a rugat de Domnul să aibă milă de el, 9:22, 44). El a prezis că suferinţele Sale aveau adică să-i redea vederea. să se întâmple ca împlinire a ceea ce scrisese- 18:39 În ciuda încercărilor unora de a-l ră profeţii din Vechiul Testament. Cu previziu- reduce la tăcere, cerşetorul a strigat cu glas ne divină, El a profeţit pe un ton calm că tare către Domnul. Pe oameni nu-i interesa un avea să fie dat în mâna Neamurilor. „Era

Luca 263 cerşetor, dar pe Isus Îl interesa. tat în casa cuiva. 18:40, 41 Isus S-a oprit. Darby comen­ 19:6 Zacheu a făcut cum i s-a poruncit şi tează, cu multă pertinenţă: „Iosua s-a rugat L-a primit cu bucurie pe Domnul. E aproa­pe odată ca soarele să se stea pe loc în cer, dar cert că acesta a fost momentul declanşării aici Domnul Însuşi este soarele şi astfel luna convertirii sale. şi cerurile se opresc la rugămintea unui cerşe- 19:7 Criticii Mântuitorului au murmu­rat tor orb“. La porunca lui Isus, cerşetorul a fost cu toţii împotriva Lui, deoarece El „a intrat să adus la El. Isus l-a întrebat ce doreş­te. Fără găzduias­că la un om păcătos!“ Ei au nesoco- să ezite sau să generalizeze, cerşetor­ul a răs- tit faptul că, venind într-o lume cum este cea puns că doreşte să-şi capete vederea. în care trăim, El era limitat aproape exclusiv Rugăciunea lui a fost scurtă, la obiect şi plină la case de genul acesteia! de credinţă. 19:8 Mântuirea a produs o schimbare 18:42, 43 Isus i-a satisfăcut apoi cererea şi rad­icală în viaţa vameşului. Acesta L-a informat imediat omul şi-a primit vederea. Ba mai pe Mântuitorul că intenţiona să dea acum mult, L-a urmat pe Domnul, slăvindu-L pe jumătate din bunurile sale la săraci. (Până Dumnezeu. Această întâmplare ne învaţă că acum, el îi jecmănise pe săraci.) De asemenea trebuie să credem că Dumnezeu poate face să şi-a făcut planul de a restitui împătrit orice se întâmple ceea ce oamenilor le este cu bani pe care i-a câştigat pe căi necinstite. neputinţă de înfăptuit. O credinţă puternică Îi Aceasta depăşea cu mult preved­erile legii (Ex. va aduce multă cinste lui Dumn­ezeu, după 22:4, 7; Lev. 6:5; Nu. 5:7), demonstrând că cum se exprimă poetul: acum Zacheu era stăpânit de dragoste, pe când înainte era robit de lăcomie. Tu te apropii de un Rege, Nu pare să existe vreo îndoială asupra fap- tului că Zacheu îşi însuşise bunuri pe căi Deci adu-I petiţii mari, necinstite. Wuest traduce partea a doua a ver- setului 8 astfel: „Şi întrucât am stors pe Harul şi puterea Lui întrec nedrept..“., nu „dacă am stors..“. La prima vedere s-ar părea că Zacheu se Tot ce a-i putea cândva să-I ceri. fălea cu spiritul său filantropic, punându-şi încrederea în acesta pentru a fi mântuit. Dar – John Newton nu aşa stau lucrurile. El afirma prin filantro­pia sa că noua viaţă pe care a descoperit-o în M. Convertirea lui Zacheu (19:1-10) Cristos îl îmboldea acum să facă restituiri pen- Convertirea lui Zacheu ilustrează adevă­rul tru nedreptăţile comise în trecut şi, prin urma- versetului 27 din Luca 18: „Ceea ce este cu re, drept recunoşt­inţă faţă de Dumnezeu pentru neputinţă la oameni este cu putinţă la că l-a mântuit, el dorea să-şi pună banii şi Dumnezeu“. Zacheu era un om bogat. Dar, în averea în slujba lui Dumnezeu, spre slava Lui mod obişnuit, este cu neputinţă ca un bogat şi întru binecuvântarea semenilor lui. să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Zacheu Versetul 8 este unul din cele mai puter­nice însă s-a smerit înaintea Mântuitorului şi nu a versete din Biblie în sprijinul conceptul­ui de lăsat ca bogăţiile lui să se interpună între restituire. Mântuirea nu-l absolvă pe cineva de sufletul său şi Dumnezeu. datoria de a rectifica relele comise în trecut. 19:1-5 Când Domnul a trecut prin Datoriile făcute pe când cineva era neconvertit Ierihon, cu ocazia celei de-a treia şi ultima nu sunt anulate când acesta se naşte din nou. din călătoriile Sale la Ierusalim, Zacheu căuta Iar dacă a furat bani înainte de a fi fost mân- să-L vadă, animat, evident, de curioz­itate. tuit, atunci adevărata măsură a harului lui Deşi era mai-marele vameşilor, nu s-a jenat Dumnezeu reclamă ca aceşti bani să fie retur- să procedeze contrar uzanţelor, ci a făcut tot naţi după ce persoana respectivă a devenit posibilul pentru a-L vedea pe Mân­tuitorul. copilul lui Dumnezeu. Deoarece era scund, ştia că nu va putea să-L 19:9 Isus a afirmat fără echivoc că mân­ vadă pe Isus, din cauza oamenilor din jurul tuirea a intrat în casa lui Zacheu, deoarece el său. Şi astfel, a alergat înainte şi s-a suit într- era un fiu al lui Avraam. Mântuirea nu a sur- un sicomor de pe marginea drumului pe care venit pentru că Zacheu era evreu din naştere. venea Domnul. Acest fapt al credinţei nu a Expresia folosită aici: „un fiu al lui Avraam“ rămas neobservat. Pe când Se apropia Isus, a indică mai mult decât simpla descendenţă etni- privit în sus şi l-a văzut pe Zacheu. Apoi i-a poruncit să se dea jos degrabă şi S-a invitat în casa vameşului. Este singurul loc din Scriptură unde se consem­nează că Mântuito­rul S-a invi-

264 Luca că. Ea înseamnă că Zacheu a exercitat aceeaşi răţia. După aceea El se va ocupa de aceia credinţă în Domnul pe care a demonstrat-o şi cărora le dăduse banii. Avraam. Mai mult, mântuirea nu a intrat în Credincioşii din epoca actuală vor fi eva­ casa lui Zacheu datorită filantropiei lui sau luaţi cu privire la slujirea lor, la Scaunul de faptului că a restituit tot ce luase pe căi necin- Judecată al lui Cristos. Această evaluare se va stite (v. 8). Acestea sunt roadele mântuirii, nu petrece în cer, după Răpire. cauza ei. Rămăşiţa credincioasă de evrei care Îl vor 19:10 Ca răspuns la cei care L-au criticat mărturisi pe Cristos în timpul Marii Strâmtorări pentru că a fost găzduit de un păcătos, Isus a vor fi evaluaţi la a doua venire a lui Cristos. spus: „Fiul Omului a venit să caute şi să mân- Aceasta pare să fie judecata avută în vedere în tuiască ce era pierdut“. Cu alte cuvinte, con- acest pasaj. vertirea lui Zacheu a constituit o împlinire a 19:16 Primul servitor a câştigat zece mine însuşi scopului pentru care a venit Cristos în cu mina ce i se încredinţase. El fusese con- lume. ştient că banii pe care îi avea nu erau de fapt N. Parabola celor zece mine (19:11-27) ai lui („mina ta“) şi astfel s-a folosit de ei 19:11 Pe când se apropia Mântuitorul de cum a ştiut mai bine pentru a promova intere- Ierusalim, venind dinspre Ierihon, mulţi din sele stăpânului său. adepţii Lui credeau că împărăţia lui Dum­ 19:17 Stăpânul l-a lăudat pentru că a fost nezeu urma să se arate îndată. În parabo­la credincios în foarte puţin – fapt care trebuie minelor,53 El le-a spulberat aceste speran­ţe, ară- să ne aducă aminte că şi după ce am făcut tot tându-le că între prima şi a doua Sa venire va ce se putea mai bine, tot slujitori netrebnici fi un interval în timpul căruia ucenicii vor tre- suntem. El a fost răsplătit cu autoritate peste bui să lucreze cu sârg pentru El. zece cetăţi. Cei care Îl slujesc cu credincioşie 19:12, 13 Parabola omului de neam mare pe Cristos aici pe pământ vor fi răsplătiţi în a avut o paralelă reală, în istoria lui Arhelau. împărăţia Sa cu privilegiul de a domni. Gradul Acesta a fost ales de Irod să-i fie succesor, în care unui ucenic i se va acorda privilegiul dar a fost respins de popor. El s-a dus la de a dirigui în împăr­ăţia lui Cristos va depin- Roma, pentru a fi confirmat de pute­rea impe- de de mă­sura în care L-a slujit cu devotament rială. Apoi s-a întors, i-a răsplătit pe slujitorii şi jertfire de sine aici pe pământ. săi, iar pe duşmani i-a nimicit. 19:18, 19 Al doilea slujitor a câştigat cinci În parabola de faţă, Domnul Isus este Omul mine cu mina iniţială ce i se încredin­ţase, de neam mare, care S-a dus în cer, unde drept care a fost răsplătit cu stăpânire peste aşteaptă vremea când Se va întoarce şi-Şi va cinci cetăţi. inaugura împărăţia pe pământ. Cei zece servi- 19:20, 21 Al treilea nu a avut decât scuze. tori sunt ucenicii Săi. El le-a dat fiecăruia o El a înapoiat mina pe care o păstrase învelită mină şi le-a spus să le pună în negoţ până Se într-un ştergar. El nu a câştigat nimic cu va întoarce El. Deşi talentele şi capacităţ­ile fie- această mină. De ce? Ei bine, el aproape că l-a cărui slujitor al Domnului diferă de ale altuia învinuit pe omul de neam mare pentru eşecul (vezi parabola talanţilor, Mat. 25:14-30), ei pose- de a fi obţinut profit de pe urma minei, afir- dă însă şi elemente comune tuturor, cum ar fi mând că nobilul este un om aspru, care ar fi privilegiile de a vesti Evanghelia şi de a-L pretins un câştig fără cheltuieli. Numai că sluji- reprezenta pe Cristos în faţa lumii, precum şi torul s-a autocon­damnat prin propriile sale privilegiul rugăciunii. Fără îndoială, mina se cuvinte. Dacă aşa credea că este stăpânul, atunci referă la acestea. ar fi putut, cel puţin, să depună mina la o 19:14 Cetăţenii sunt poporul Israel. Nu bancă, pentru ca aceasta să aducă dobândă. numai că israeliţii L-au respins pe El, dar 19:22 Citând cuvintele nobilului, Isus nu a chiar şi după plecarea Lui, au trimis după el o recunoscut că ele ar fi fost adevărate. Mai solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să degrabă, inima păcătoasă a slujitorului l-a făcut împărăţească peste noi“. Solia aceasta ar pe acesta să dea vina pe stăpân, pentru lipsa putea reprezenta tratamentul aplicat slujitorilor lui de profit, când, de fapt, lenea lui a fost lui Cristos, cum ar fi Ştefan sau ceilalţi mar- cauza nerodniciei. Oricum, dacă a crezut că tiri. stăpânul lui e aspru, cu atât mai mult trebuia 19:15 Aici avem o imagine simbolică a să se pună pe treabă. revenirii Domnului, pentru a-Şi întemeia împă- 19:23 Versetul 23 pare să sugereze că tre- buie să facem unul din două lucruri: Fie să

Luca 265 punem tot ceea ce avem în slujba Domnul­ui, Dumnezeu cu glas tare, pentru toate minuni- fie să încredinţăm aceste bunuri altcuiva, care le pe care le văzuseră săvârşite de Isus. L-au ştie să le fructifice spre slava Lui. aclamat apoi ca Rege, cântând că venirea Sa 19:24-26 Verdictul rostit de nobil asupra avea ca urmare pace în cer şi slavă în cele celui de-al treilea slujitor a fost să i se ia preaînalte. Se remar­că faptul că au cântat: mina şi să o dea primului, care a câştigat alte „Pace în cer“, iar nu „Pace pe pământ“. Nu zece mine. Dacă nu folosim în slujba Dom­ putea fi pace pe pământ, deoarece Prinţul nului oportunităţile care ni s-au încredinţat, Păcii fusese respins şi urma să fie omorât în acestea vor fi luate de la noi. Pe de altă parte, curând. Dar avea să fie pace în cer, ca urmare dacă suntem credincioşi în puţine lucruri, a morţii lui Crist­os pe crucea de la Calvar şi Dumnezeu va avea grijă să nu ducem nicioda- a înălţării Sale la cer. tă lipsă de mijloacele de a-L sluji şi mai mult. 19:39, 40 Fariseii au fost indignaţi de fap- Poate unora li se va părea nedrept faptul că tul că Isus era onorat în această manieră mina a fost dată celui care avea deja zece, publică. Ei I-au spus să-şi certe ucenicii. Dar dar în viaţa spirituală este un principiu de Isus a răspuns că aceste aclamaţii erau inevi­ nezdruncinat faptul că celor care Îl iubesc şi-L tabile. Dacă ucenicii nu-L aclamau, atunci pie- slujesc cu ardoare li se vor dărui prilejuri tot trele aveau s-o facă! Astfel El i-a mustrat pe mai cuprinzătoare de lucru pentru El. Eşecul farisei pentru că erau mai învârtoşaţi şi mai de a fructifica prilejurile dăruite va conduce, în încremeniţi decât pietrele fără viaţă. cele din urmă, la pierderea tutu­ror prilejurilor. B. Fiul Omului plânge pentru Ierusalim Al treilea slujitor a suferit pierderea răsplă- ţii, dar nu se precizează că ar fi avut parte de (19:41-44) vreo altă pedeapsă. Se pare că nu se pune 19:41, 42 Pe când Se apropia Isus de deloc la îndoială mântuirea lui. Ierusalim, a rostit o plângere pentru oraşul 19:27 Cetăţenii care n-au voit să-l aibă pe care pierduse prilejul său cel mai favorabil. nobil ca diriguitor asupra lor sunt definiţi drept Dacă oamenii L-ar fi primit pe El ca Mesia, vrăjmaşi, fiind condamnaţi la moarte. Aceasta ar fi avut pace. Dar ei n-au recunoscut că El a constituit trista prezicere a soartei de care era sursa păcii. Acum era prea târziu. Deja au avea să aibă parte naţiunea care L-a respins hotărât ce vor face cu Fiul lui Dumnezeu. pe Mesia. Pentru că L-au respins, ochii lor au fost orbiţi. X. F IUL OMULUI LA IERUSALIM Pentru că n-au voit să-L vadă, ei nu puteau să-L mai vadă din acest moment. (19:28–21:38) Să ne oprim aici să cugetăm la minuna­tele A. Intrarea triumfală (19:28-40) lacrimi vărsate de Mântuitorul. După cum s-a 19:28-34 Era duminica dinaintea răstig­nirii exprimat W. H. Griffith Thomas: „Să stăm la Sale. Isus Se apropiase de panta de răsărit a picioarele lui Cristos, până vom învăţa secretul Muntelui Măslinilor, în drum spre Ierusalim. lacrimilor Sale şi, privind păcatele şi durerile Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania,... locuitorilor oraşelor şi satelor, să plângem şi i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, pentru a-I noi pentru ele“.54 face rost de un mă­găruş, pe care să intre căla- 19:43, 44 Isus a făcut apoi o prezicere re în Ierusalim. El le-a spus exact unde vor solemnă a asedierii viitoare a oraşului de către găsi animalul şi ce vor spune stăpânii lui. Titus, arătând cum avea să împresoare acel După ce ucenicii au făcut cum i-a instruit Isus, general roman oraşul, prinzându-i locuit­orii stăpânii măgăru­şului au fost imediat dispuşi să-i într-o cursă, masacrându-i atât pe tineri, cât şi lase să ia animalul pentru ca Isus să Se poată pe bătrâni; cum avea să radă de pe faţa folosi de el. Poate că fuseseră binecuvântaţi pământului zidurile şi clădirile, până când nu anterior de misiunea Domnului şi se oferiseră avea să rămână piatră pe piatră. Toate aces- să-I fie de folos ori de câte ori va avea nevoie tea aveau să se întâmple pentru că Ie­rus­alimul de serviciile lor. n-a cunoscut vremea cercetării sale. Domnul 19:35-38 Ucenicii I-au făcut Domnului un cercetase oraşul, oferindu-i mântu­ire, dar locui- gen de şa din hainele lor. Mulţi îşi aştern­eau torii săi nu L-au dorit. Ei n-au găsit loc pentru hainele pe drum înaintea Lui, în timp ce El El în planurile lor. înainta spre Ierusalim, pe versantul vestic al C. A doua curăţire a templului (19:45, 46) Muntelui Măslinilor. Apoi, într-un singur gând, Isus curăţise templul la începutul lucrării toţi adepţii lui Isus au început să-L laude pe

266 Luca Sale publice (Ioan 2:14-17). Acum, când misiu- mindu-L pe Mesia, aşa cum Îl vestise Ioan? nea Lui se apropia cu repeziciune de sfârşit, Dar dacă spuneau că Ioan nu a fost decât un El a intrat în incinta lăcaşului sfânt de închi- predicator oarecare, riscau să-şi atragă furia năciune şi i-a alungat pe toţi cei ce făcea din maselor, care încă îl recunoşteau pe Ioan ca această casă de rugăciune un cuib de tâlhari. profet al lui Dum­nezeu. Prin urmare au zis: Pericolul de a introduce spiritul comercial în „Nu ştim de unde provenea autoritatea lui lucrurile lui Dumnezeu e întot­deauna prezent. Ioan“. Isus a spus atunci: „În acest caz, nici Eu Creştinătatea de astăzi este amestecată cu alua- nu vă voi spune prin a cui autoritate îi învăţ Eu tul comercialismului – cu tot felul de activităţi pe oameni“. Dacă nici atâta nu ştiau de unde comerciale care au loc în biser­ici – bazaruri, vine autoritatea lui Ioan, atunci cum îşi permi- campanii de strân­gere de fonduri, predici spe- teau să pună la îndoială autoritatea Celui care ciale pentru adunarea de profituri – şi toate era mai mare decât Ioan? Textul acesta ne acestea făcute în numele lui Cristos! arată că lucrul esenţial în lucrarea de predare a Cristos a citat din Isaia 56:7 şi Ieremia Cuvântului lui Dumnezeu este să fii umplut 7:11, ca temei pentru acţiunea Lui. Orice cu Duhul Sfânt. Cel care are această înzestrare reformă de rectificare a abuzurilor comise în poate fi mai de folos decât cei a căror putere biserică trebuie să se întemeieze pe Cuvântul constă în diplome, în tot felul de titluri şi ono- lui Dumnezeu. ruri omeneşti. D. Predând zilnic în templu (19:47, 48) „Ce instituţie de învăţământ ţi-a acordat Isus îi învăţa în toate zilele pe oameni în diploma? Cine te-a ordinat?“ Iată cum ve­chile zona templului – nu în interiorul său, ci doar întrebări, îmbrăcate probabil într-o doză de în curţile sale, unde li se permitea oamenilor gelozie, continuă să fie ridicate şi astăzi. Cel accesul. Liderii religioşi căutau cu orice preţ ce propovăduieşte cu mult rod Evanghelia lui să găsească un motiv care să le permită să-L Cristos, chiar dacă nu şi-a ros coatele pe băn- distrugă, dar oamenii de rând mai erau capti- cile vreunui seminar renumit sau universităţi vaţi de Nazarineanul făcător de minuni. vestite, continuă şi astăzi să fie încolţit, punân- Vremea Lui nu sosise încă. Dar curând avea du-i-se sub semn­ul întrebării vrednicia şi vali- să vină ceasul când preoţii cei mai de seamă, ditatea ordinării sale. cărturarii şi fariseii aveau să se năpustească F. Parabola viticultorilor răi (20:9-18) asupra Lui, pentru a-L omorî. 20:9-12 Dorul fierbinte din inima lui Era ziua de luni. Ziua următoare, marţi – Dumnezeu pentru poporul Israel ne este din ultima zi când avea să-i înveţe pe oameni în nou prezentat în această parabolă a viei. public – este descrisă la 20:1–22:6. Dumnezeu este omul care a sădit o vie, a E. Autoritatea Fiului Omului este pusă sub arendat-o unor viticultori (adică liderilor na­ţiu­ nii Israel – vezi Isa. 5:1-7). Apoi a trimis slu- semnul întrebării (20:1-8) jitori la viticultori, pentru ca aceştia să-i dea 20:1, 2 Ce tablou impresionant! Învăţăto­rul din rodul viei. Slujitorii au fost profeţii lui învăţătorilor propovăduind neobosit vestea Dumnezeu, ca Isaia şi Ioan Bote­zătorul, care bună, la umbra templului, în timp ce liderii s-au străduit să cheme Israelul la pocăinţă şi Israelului Îi contestă cu neruşinare dreptul de credinţă. Dar dregătorii Israel­ului i-au persecu- a-i învăţa pe oameni! Pentru ei Isus nu era tat neîncetat pe profeţi. decât un tâmplar simplu din Nazaret, fără pre- 20:13 În cele din urmă, Dumnezeu Şi-a gătire şcolară oficială, fără diplome academice, trimis fiul preaiubit, cu gândul expres că ei Îl fără acreditări din partea unei autorităţi eclezi- vor respecta (deşi, desigur, Dumnezeu ştia că astice. În ce consta acreditarea Lui? – au dorit El va fi respins). Observaţi că Cristos Se dis- ei să ştie. tinge pe Sine de toţi ceilalţi. Aceştia erau slu- 20:3-8 Isus le-a răspuns printr-o întreba­re. jitorii, El este Fiul. Un răspuns corect la această întrebare ar fi 20:14 Nedezminţindu-şi năravurile din tre- constituit şi răspunsul la întrebarea pusă de ei. cut, viticultorii s-au hotărât să scape de moş- A fost botezul lui Ioan aprobat de Dum­nezeu, tenitor. Ei doreau să fie singurii lideri şi sau doar de autoritatea uma­nă? Aici ei au fost învăţători ai poporului – „ca moştenirea să fie prinşi. Căci dacă recunoş­teau că Ioan a predi- a noastră“. Ei nu erau dispuşi să renunţe la cat sub ungerea divină, atunci de ce n-au poziţia lor de conducători religioşi, în favoarea ascultat de mesajul lui şi nu s-au pocăit, pri- lui Isus. Ce s-au gândit ei: „Dac­ă-L ucidem,

Luca 267 nimeni nu ne va mai contesta stăpâ­nirea peste 20:23, 24 Isus Şi-a dat seama ce complot Israel“. I se urzeşte şi le-a cerut un dinar – probabil, 20:15-17 Şi l-au scos afară din vie şi l-au pentru că El Însuşi nu avea asupra Sa această omorât. În acest punct, Isus i-a întrebat pe monedă. Faptul că ei posedau şi foloseau evreii care-L ascultau ce va face propriet­arul aceste monede demonstra cât de robiţi erau de viei unor viticultori atât de răi. La Matei, pre- puterea Neamurilor. „Al cui chip şi a cui oţii cei mai de seamă şi bătrânii s-au condam- inscripţie sunt pe el?“ a întrebat Isus. Ei au nat pe ei înşişi, răspunzând că, desigur, stăpâ- recunoscut că sunt ale Cezarului. nul viei îi va omorî pe viticul­tori (Mat. 21:41). 20:25, 26 Apoi Isus i-a redus la tăcere, cu Aici Domnul Însuşi dă răspunsul: „îi va nimi- porunca: „Daţi deci Cezarului ce este al ci pe viticultorii aceia şi via o va da altora“. Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Asta însemna că evreii care L-au respins pe Dumnezeu!“ În aparenţă, ei erau atât de pre- Cristos aveau să fie nimiciţi şi că Dumnezeu ocupaţi de interesele Cezarului, dar de intere- îi va aşeza apoi pe alţii în poziţia privilegiată. sele lui Dumnezeu nici nu le păsa. „Banii Prin „alţii“ s-ar putea înţelege Neamurile sau sunt ai Cezarului, iar voi sunteţi ai lui Isralul regene­rat din vremea de pe urmă. Dumnezeu. Lăsaţi-i lumii banii ei, iar lui Evreii au fost consternaţi la auzul acestor Dumnezeu creaturile Sale!“ Este atât de uşor cuvinte. „Nicide­cum!“ au zis ei. Domnul a să ne preocupăm de chiţibuşuri, şi să negli­jăm confirmat prezic­erea, citând din Psalmul lucrurile de importanţă majoră ale vieţii. După 118:22. Ziditorii evrei L-au respins pe Cristos, cum este atât de uşor să ne achităm datoriile „piatra aceas­ta“. Ei nu aveau nici un loc faţă de semenii noştri, jefuindu-L, în schimb, pentru El, în planurile lor. Dar Dumnezeu era pe Dumnezeu de lucrurile care I se cuvin. hotărât ca Isus să Se bucure de un loc pree- H. Saducheii şi întrebarea despre înviere minent şi avea să-L facă piatra din capul unghiului, cheia de boltă, fără de care clădirea (20:27-44) nu poate rămâne în picioare, Cel căruia I se 20:27 După ce a eşuat şi această încer­care va da cea mai înaltă cinste. de a-L prinde pe Isus în cursă, pe plan politic, 20:18 Cele două veniri ale lui Cristos sunt au venit unii saduchei la El, punân­du-I ceea prezentate în versetul 18.55 Prima Lui venire ce considerau a fi o întrebare încuietoare din este descrisă ca fiind o piatră ce cade pe domeniul teologiei. Ei negau posibilitatea ca pământ. Oamenii s-au poticnit de starea Lui trupurile neînsufleţite ale oamenilor ar mai umilă şi au fost zdrobiţi pentru că L-au res- putea fi readuse vreodată la viaţă. Prin urmare, pins. În a doua parte a versetului, piatra cade au ales un exemplu ex­trem, care să pună doc- din cer şi-i spulberă pe necredincioşi. trina învierii într-o postură ridicolă. G. Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui 20:28-33 Ei I-au amintit lui Isus că Legea lui Moise îi cerea unui om să se căsătorească Dumnezeu ce este al Lui (20:19-26) cu văduva fratelui său, pentru a asigura conti- 20:19, 20 Preoţii cei mai de seamă şi cărtu- nuitatea spiţei şi numelui famil­iei şi a nu rarii şi-au dat seama că Isus vorbise împotriva înstrăina averea (Deut. 25:5). Povestea lor spu- lor. Şi astfel erau şi mai înverşun­­aţi să pună nea că o femeie s-a căsătorit, rând pe rând, cu mâna pe El. Ei au trimis iscoade ca să-L deter- fiecare dintre cei şapte fraţi. Nici la moartea mine, prin vicleşug, să spună ceva care să le celui de-al şaptelea, ea tot nu a avut nici un dea prilejul să-L aresteze, pentru a fi apoi jude- copil. „La urmă a murit şi femeia. Deci, la cat de guvernatorul roman. Dar aceste iscoade înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia?“ mai întâi L-au lăudat, spunând că El este cre- – au voit ei să ştie, crezându-se foarte deştepţi, dincios lui Dumnezeu cu orice preţ şi că nu Se pentru că au reuşit să născoceasc­ă o situaţie teme de oameni – sperând astfel că Domnul va atât de încurcată şi aparent fără ieşire! rosti vreun cuvânt împotriva Cezarului. 20:34 Isus le-a răspuns că relaţia de căsă- 20:21, 22 Apoi L-au întrebat dacă este torie este valabilă doar pentru viaţa de aici, drept să plătească tribut Cezarului. Dacă Isus necontinuându-se în cer. El nu a spus că soţii spunea că nu este, atunci ei aveau să-L acuze şi soţiile nu se vor recunoaşte unii pe alţii, ci de trădare şi să-L predea romanilor, ca să fie doar că relaţia dintre ei va fi înteme­iată acolo judecat. Dacă spunea că e drept, atunci risca pe o cu totul altă bază. să-i ofenseze pe irodieni (adică marea majo­ 20:35 Expresia: „cei socotiţi vrednici să ritate a evreilor). aibă parte de veacul acela“ nu înseamnă că

268 Luca cineva poate fi vrednic de a intra în cer. orbi să mai poată vedea acest lucru. Singura vrednicie pe care o pot avea păcăto­şii I. Avertismentul împotriva cărturarilor este vrednicia pe care le-o acordă Domnul Isus Cristos. „Vrednici sunt socotiţi cei care se (20:45-47) judecă pe ei înşişi, care-L acceptă şi-L procla- Atunci Isus a avertizat în mod public mul- mă pe Cristos, recunoscând că Lui Îi aparţine ţimea cu privire la cărturari. Ei purtau haine toată vrednicia“.56 Expresia învierea din morţi lungi, asumându-şi un aer de pioşenie. Le plă- se referă doar la învierea credin­cioşilor. Sensul cea ca oamenii să li se adreseze cu titluri ei literal este: învierea dintre cei morţi, după foarte distinse, când umblau prin pieţe. Se cum reiese şi din particula ek din textul origi- înghe­suiau să ocupe locurile cele mai cu vază nal grec. Ideea unei învieri generale, în care din sinagogi şi la banchete. Dar ei le jefuiau toţi morţii – şi cei mântui­ţi, şi cei nemântuiţi pe văduvele lipsite de apărare de economiile – sunt înviaţi în acelaşi timp nu are nici un agonisite cu multă trudă o viaţă întreagă, încer- temei scriptural, negăsin­du-se în Biblie. când să muşamalizeze faptele lor reprobabile cu 20:36 Superioritatea stării cereşti este rugăciuni lungi. O ase­menea ipocrizie avea să demonstrată în continuare de versetul 36. fie pedepsită cât se poate de aspru. Moartea nu mai există. În această privinţă, toţi J. Cei doi bănuţi ai văduvei (21:1-4) oamenii vor fi egali, ca îngerii. De asemenea, Pe când urmărea Isus cum aruncă bogaţii ei vor fi dovediţi ca fii ai lui Dumn­ ezeu. darurile în vistieria templului, a fost izbit de Credincioşii sunt deja fiii lui Dumnez­eu, dar contrastul dintre bogaţi şi o anumită văduvă. aici pe pământ aceasta nu reiese întotdeauna Bogaţii dădeau ceva bani, dar văduva a dat tot din înfăţişarea exterioară. În cer însă, ei vor fi ce a avut. După aprecierile lui Dumnezeu, ea arătaţi în mod vizibil ca fii ai lui Dumnezeu. a dat mai mult decât toţi ceilalţi laolaltă. Ei Faptul că au partici­pat la prima înviere le asi- au dat din surplusul lor; ea a dat din sărăcia gură această mani­festare. „...ştim că atunci ei tot ce avea. „Aurul dat de cineva din belşu- când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că gul său, doar pentru că nu are nevoie de el, Îl vom vedea aşa cum este“ (1 Ioan 3:2). este aruncat de Dumn­ezeu în groapa fără „Când Se va arăta Cristos, viaţa noastră, atunci fund; dar bănuţul de aramă, pătat de sânge, vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă“ este ridicat şi sărutat de El la rangul de aur (Col. 3:4). pentru eternitate“.57 20:37, 38 Pentru a demonstra învierea, Isus K. O prezentare succintă a evenimentelor a făcut o trimitere la Exod 3:6, unde Moise L-a citat pe Domnul, numindu-L Dumnezeul viitoare (21:5-11) lui Avraam... Isaac şi... Iacov. Dacă saducheii Versetele 5-33 constituie un măreţ dis­curs ar fi cumpănit mai bine lucrurile, şi-ar fi dat profetic. Deşi se aseamănă cu Discursul de pe seama că: (1) Dumne­zeu nu este Dumnezeul Muntele Măsli­nilor, de la Matei 24 şi 25, cele celor morţi, ci al celor vii. (2) Că Avraam, două nu sunt identice. Din nou, nu trebuie să Isaac şi Iacov sunt cu toţii morţi. Concluzia uităm că deosebirile pe care le constatăm între inevitabilă este că Dumnezeu trebuie să-i învie cele patru evanghelii nu sunt întâmplătoare sau din morţi. Domnul nu a spus: „Eu am fost contradictorii, ci sunt încărcate de o profundă Dumnezeul lui Avraam...“, ci „Eu sunt...“ semnificaţie. Caracterul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu al În acest discurs Îl găsim pe Domnul vor- celor vii, face absolut necesară învierea. bind când despre distrugerea Ierusalimu­lui, 20:39-44 Unii din cărturari au fost nevoiţi care avea să se întâmple în anul 70 după să recunoască temeinicia argumen­tării Sale. Cristos, când despre condiţiile care vor prece- Dar Isus încă nu Şi-a încheiat expunerea. Din da a doua Sa venire. Avem aici ilustrată legea nou, El a făcut o trimitere la Cuvântul lui dublei referiri – cu alte cuvinte, prezic­erile Dumnezeu. În Psalmul 110:1 David L-a numit Sale urmau să aibă în curând o împli­nire par- pe Mesia Domn. Evreii recunoşteau, în gene- ţială prin asedierea Ierusalimului de către ral, că Mesia avea să fie Fiul lui David. Titus, dar şi o altă împlinire completă, la sfâr- Cum putea fi El, în acelaşi timp, şi Domnul şitul Marii Strâmtorări. lui David, şi Fiul lui Dav­id? Însuşi Domnul Iată punctele principale ale discursului: constituia răspunsul la această întrebare. El 1. Isus a prezis distrugerea Ierusalimului (v. descindea din David, ca Fiu al Omului; totuşi, 5, 6). El era Creatorul lui David. Dar ei erau prea

Luca 269 2. Ucenicii au întrebat când se va întâmpla 21:16-18 În sânul familiilor se vor ivi aceasta (v. 7). cazuri de trădare. Rudenii nemântuite îi vor 3. Isus le-a prezentat mai întâi un tablou vinde pe creştinii din mijlocul lor, iar unii vor general al evenimentelor care vor prec­eda a fi chiar ucişi pentru poziţia de totală alipire de doua Sa venire (v. 8-11). Cristos. Pare să existe o contradic­ţie între ver- 4. Apoi El a zugrăvit tabloul căderii Ierusa­ setul 16: „veţi fi daţi în mâinile lor“ şi verse- limului şi epoca ce va urma (v. 12-24). tul 18: „dar nici un păr de pe capul vostru nu 5. În fine, El a prezis semnele care vor va pieri“. Singura explicaţ­ie pare să fie că, precede venirea Sa a doua oară şi i-a îndem- deşi unii vor muri, fiind martirizaţi din pricina nat pe adepţii Săi să trăiască clipă de clipă lui Cristos, din punct de vedere spiritual ei vor aşteptând revenirea Sa (v. 25-26). fi păziţi şi păstraţi teferi. Ei vor muri, dar nu 21:5, 6 Pe când vorbeau unii despre tem- vor pieri. plul lui Irod, admirându-i splendoarea, Isus i-a 21:19 Versetul 19 arată că cei care rabdă, prevenit să nu se preocupe de lucru­rile mate- în linişte, din pricina lui Cristos şi de dragul riale, care, oricum, vor trece în curând. Vor Lui, nelepă­dându-se de El, vor dovedi prin veni zilele când templul va fi distrus complet. aceasta că au o credinţă autentică. Cei care 21:7 Ucenicii şi-au manifestat îndată cu­rio­ sunt mântuiţi cu adevărat vor rămâne loiali şi zitatea de a afla când avea să se întâmp­le fideli Lui, indiferent prin ce vor trece şi cât îi acest lucru şi care va fi semnul indicând imi- va costa. Versetul 19 e redat astfel în tradu­ nenţa acestui eveniment. Fără îndoială, întreba- cerea RSV: „Prin faptul că veţi îndura, vă veţi rea lor s-a referit, în exclusivitate, la distruge- câştiga vieţile“. rea Ierusalimului. 21:8-11 După câte se pare, răspunsul M. Pustiirea Ierusalimului (21:20-24) Mântuitorului i-a purtat mai întîi departe în Acum Domnul se ocupă în mod evident viitor, la perioada în care templul avea să fie de chestiunea distrugerii Ierusalimului, ce din nou distrus, înainte de stabilirea împără­ţiei. avea să se întâmple în anul 70 după Cristos. Vor fi cristoşi falşi şi zvonuri false, răzb­ oaie Acest eveniment avea să fie însoţit de sem­nele şi răscoale. Nu vor fi doar conflicte între na- preliminare ale împresurării oraşului de ţiuni, ci şi mari cataclisme ale naturii – cutre- armatele romane. mure... foamete şi ciume, terori şi semne mari în cer. Creştinilor din era primară – celor din anul 70 d. L. Perioada care va precede sfârşitul Cr. – li s-a dat un semn concret, care să semna- (21:12-19) leze distrugerea iminentă a Ierusalimului şi dărâ- 21:12-15 În secţiunea precedentă, Isus a marea din temelii a minunatului templu de mar- descris evenimentele care se vor derula imediat mură: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de înaintea sfârşit­ului veacului. Versetul 12 începe oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape“. cu expresia: „Dar înainte de toate acestea..“. Acest avertisment al distrugerii Ierusalimului era Prin urmare, noi credem că versetele 12-24 menit să aibă, pentru ei, un efect pozitiv, oferin- descriu perioada de timp scursă de la data du-le timpul necesar să poată fugi. Necredinţa când a fost rostit acest discurs şi până la unora i-a determinat însă să argumenteze că o Marea Strâmtorare, ce urmează să aibă loc. asemenea acţiune ar fi imposi­bilă, având în vede- Ucenicii Lui vor fi arestaţi, în această perioa- re oştile din jurul zidurilor Ierusalimului. Dar dă, persecutaţi, judecaţi înaintea autorităţilor Cuvântul lui Dumnezeu nu dă niciodată greş. religioase şi civile şi aruncaţi în închisori. Lor Istoria consemnează că gene­ralul roman Titus şi-a s-ar putea să li se pară că toate acestea sunt retras, pentru scurt timp, oştile din jurul cetăţii, semnele unei jalnice înfrângeri, dar în realitate evreii cre­dincioşi având astfel răgazul să părăseas- Domn­ul va produce o răsturnare de situaţie, că oraşul sortit pierzării. Se ştie că aceştia au transformând eşecul aparent într-o minunată procedat, într-adevăr, aşa, refugiindu-se într-o loca- mărturie spre slava Sa. Nu va fi nevoie ca ei litate denumită Pella, unde au fost păziţi şi adă- să-şi pregătească din timp pledoaria de apăra- postiţi, scăpând cu viaţă.58 re. În ceasul încercării, Dumnezeu le va da înţelepciune ieşită din comun, aşa încât Orice încercare de a pătrunde din nou în cuvintele lor să-i pună în încurcătură totală pe Ierusalim ar fi fost fatală. Cetatea avea să fie în adversarii lor. curând pedepsită pentru că L-a respins pe Fiul lui Dumnezeu. Femeile gravide şi mamele care

270 Luca alăptau aveau să fie foarte dez­avantajate, scăpa- şi cataclismele care vor copleşi păm­ ântul în rea lor de judecata lui Dumn­­ezeu ce urma să se perioada premergă­toare venirii lui Cristos a abată peste ţara Israelului şi peste poporul evreu doua oară. Se vor produce pertur­baţii, în care fiind mult îngreun­ată. Mulţi aveau să fie ucişi, vor fi implicate: soarele... luna şi stelele, per- sup­ravieţuitorii fiind duşi peste hotare, în robie. turbaţii ce se vor vedea clar de pe pământ. E Ultima parte a versetului 24 este o posibil ca acestea să producă o modificare a re­marcabilă profeţie a faptului că străvechiul unghiului de înclinaţie a axei pământului. oraş Ierusalim avea să fie supus stăpânirii Porţiuni mari de uscat vor fi inundate de Neamurilor, până la împlinirea vremurilor valuri de reflux. Dar pentru cei evlavioşi va fi Neamurilor. Asta nu înseamnă că evreii nu o nădejde: aveau să-l controleze pentru scurte perioade de timp. Ideea centrală este că cetatea va fi supu- Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un să în permanen­ţă invaziilor şi imixtiu­nilor din nor, cu putere şi cu mare slavă. Când vor începe partea Neamurilor, până se vor împlini timpu- să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi rile Neamurilor. să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea Noul Testament face distincţie între bogăţi- voastră se apropie. ile Neamurilor, plinătatea Neamurilor (sau numărul deplin al Neamurilor) şi vrem­ ur­ile O. Smochinul şi toţi copacii (21:29-33) Neamurilor. 21:29-31 Un alt semn care vesteşte apro- 1. Bogăţiile Neamurilor (Ro. 11:12) se pierea venirii Sale este înfrunzirea smo­chinului referă la poziţia privilegiată de care se bucură şi a tuturor copacilor. Smochinul este o întru- Neamurile în epoca actuală, când Israelul a chipare adecvată a poporului Israel, care dă fost dat, pentru o vreme, la o parte de către semne de viaţă în zilele de pe urmă. Nu este Dumnezeu. lipsit de importanţă faptul că după ce au fost 2. Plinătatea (sau numărul deplin al) împrăştiaţi secole de-a rând­ul, trăind în obscu- Neamurilor (Ro. 11:15) se referă la Răpire, ritate, israeliţii s-au cons­tituit din nou într-un când mireasa lui Cristos dintre Neamuri va fi stat suveran în 1948, fiind în prezent membri atins numărul deplin, fiind apoi luată de pe ai comunităţii ţărilor independente ale lumii. pământ, iar Dumnezeu urm­ ând să se ocupe Înfrunzirea celorlalţi trei copaci ar putea iarăşi de Israel. simboliza creşterea extraordinară pe care a 3. Vremurile Neamurilor (Luca 21:24) au cunoscut-o fenomenul naţionalismului în ulti- început, cu adevărat, odată cu robia babilonea- mul timp şi apariţia multor noi guverne în nă, în anul 521 înainte de Crist­os, şi vor con- ţările de curând dezvoltate ale lumii. Aceste tinua până la data când naţiunile neevreieşti semne indică faptul că împărăţia lui Cristos (Neamurile) nu-şi vor mai exercita controlul urmează să fie întemeiată în curând. asupra oraşu­lui Ierusalim. 21:32 Isus a spus că generaţia aceasta De-a lungul secolelor scurse de la data nu va trece până când nu vor avea loc toate când a rostit Mântuitorul aceste cuvinte, aceste lucruri. Ce a vrut să spună El prin Ierusalimul s-a aflat, în cea mai mare parte, „această generaţie“? sub stăpânirea unor puteri dintre Neamuri. 1. Unii cred că S-a referit la generaţia afla- Împăratul Iulian Apostatul (331-363 d.Cr.) a tă în viaţă când a rostit El aceste cuvinte şi că încercat să discrediteze creştinismul, căutând să toate acele lucruri s-au împlinit odată cu dis- infirme profeţia Domnului cu privire la trugerea Ierusalimului. Dar această variantă nu Ierusalim. Astfel, el i-a încurajat pe evrei să stă în picioare, deoarece Cristos nu S-a întors, rezidească templul. Aceştia s-au apucat cu pe nor, cu putere şi slavă mare. râvnă de lucru, folosindu-se, în extravaganţa 2. Alţii cred că „această generaţie“ se refe- lor, chiar de lopeţi de argint şi scoţând ră la oamenii care vor fi în viaţă când se vor pă­mântul săpat cu tărgi făcute din purpură. arăta toate aceste semne şi că cei care vor Dar pe când lucrau ei de zor, au fost între- începe să vadă începutul acestor semne vor rupţi de un cutremur şi de flăcări de foc ce ajunge să vadă şi întoarce­rea lui Cristos. Toate au ţâşnit din pământ, fiind nevoiţi să abando- evenimentele prezise se vor întîmpla în decur- neze lucrările.59 sul unei generaţii. Este o explicaţie verosimilă. N. A doua venire (21:25-28) 3. O altă posibilitate este că „această Versetele acestea descriu convulsiile naturii gen­eraţie“ se referă la poporul Israel în atitudi- nea sa de ostilitate faţă de Cristos. Domnul

Luca 271 spune aici, potrivit acestei interpre­tări, că popo- B. Perfidia lui Iuda (22:3-6) rul Israel va supravieţui, fiind indestructibil, în 22:3 Satan a intrat în Iuda, zis şi Isca­ pofida faptului că va fi împrăştiat peste tot rioteanul, unul din cei doisprezece ucenici. pământul. Şi în tot acest timp, atitudinea evre- La Ioan 13:27 se spune că acţiunea aceasta a ilor faţă de Domnul nu se va schimba. Poate avut loc după ce Isus i-a înmânat bucata de că atât interpretarea a doua, cât şi a treia sunt pâine, în timpul mesei de Paşte. Conchidem, corecte. prin urmare, fie că această acţiune a avut loc 21:33 Cerurile – respectiv atmosfera şi în mai multe etape, fie că Domnul subliniază stelele – vor trece. De asemenea, va trece şi faptul în sine, mai degrab­ă decât timpul exact pământul în forma sa actuală. Dar aceste pre- când a avut loc acţiu­nea. ziceri făcute de Domnul nu vor rămâne 22:4-6 În orice caz, Iuda a făcut un târg neîmplini­te. cu preoţii cei mai de seamă şi cu ofiţerii găr- P. Îndemn la veghere şi rugăciune (21:34-38) zii, adică cu comandanţii gărzii ce păzeau 21:34, 35 Între timp, ucenicii Săi vor trebui templul iudaic. El pusese la cale un plan foar- să se păzească de pericolul de a se îmbuiba cu te amănunţit, potrivit căruia să-L poată da pe mâncare, băutură şi grijile de zi cu zi, aşa încât Isus în mâinile lor fără să provoace tulbu­rări venirea Lui să nu-i ia prin surprindere. El va publice. Planul nu a fost însă întru totul accep- veni pe neaşteptate pentru cei care cred că tabil şi ei s-au învoit să-i dea bani – treizeci pământul este locuinţa lor permanentă. de arginţi, cum aflăm din alt text. Şi astfel 21:36 Adevăraţii ucenici trebuie să veg­heze Iuda a plecat, să-şi pună în aplicare planul de şi să se roage în orice împrejurare, delimitân- a-L trăda pe Isus. du-se astfel de lumea necredincioa­să, care este C. Pregătirile pentru Paşte (22:7-13) condamnată să guste mânia lui Dumnezeu. Ei 22:7 Există probleme serioase în legătură trebuie să se identifice cu cei care vor fi pri- cu diversele perioade de timp menţionate în miţi înaintea Fiului Omului. aceste versete. Ziua Sărbătorii Azimilor ar fi 21:37, 38 În fiecare zi Domnul îi învăţa considerată, în mod normal, drept a trei­ pe oameni în templu, dar noaptea o petrecea sprezecea zi din luna Nisan, când toată pâinea pe Muntele Măslinilor, fără adăpost în lumea nedospită trebuia îndepărtată din casele evrei- pe care El a creat-o. Apoi, dis-de-dimineaţă, lor. Dar aici se spune că era ziua în care toţi oamenii se îmbulzeau în jurul Lui, din trebuiau jertfite Paştele. Or, asta înseamnă nou, ca să-I audă cuvintele. că ar fi vorba de a paisprezecea zi a lui XI. P ATIMILE ŞI MOARTEA FIULUI Nisan. Leon Morris, împreună cu alţi învăţaţi, OMULUI (cap. 22, 23) sugerează că se foloseau două calendare în A. Complotul de a-L ucide pe Isus (22:1, 2) cazul Paştelui: unul oficial şi altul urmat de 22:1 Praznicul Azimilor se referă aici la Isus şi de ceilalţi.60 Noi cred­em că evenimen- perioada care începea cu Paştele şi dura şapte tele zilei finale de joi încep în acest punct şi zile, în care nu se consuma pâine dospită. continuă până în versetul 53. Paştele se serba în a paisprezecea zi a lunii 22:8-10 Domnul i-a trimis pe Petru şi pe Nisan, respectiv prima lună din calen­darul Ioan la Ierusalim, să facă pregătirile pentru evreiesc. Cele şapte zile, din 15 ale lunii până sărbătorirea mesei pascale. El a demonstrat în 21, erau cunoscute sub denumir­ea de cunoaşterea desăvârşită a tuturor lucrurilor prin Praznicul Pâinii Nedospite, dar în versetul 1 instrucţiunile pe care le-a dat acestor ucenici. denumirea aceasta se aplică întreg­ului praznic. De îndată ce vor fi intrat în oraş, vor întâlni Dacă evanghelia după Luca ar fi fost scrisă un om care duce un ulcior cu apă – semn mai mult pentru evrei, nu ar fi fost necesar ca foarte neobişnuit în Orient, unde de obicei Luca să menţioneze legătura dintre Praznicul femeile sunt acelea care se îngrijesc de aprovi- Pâinii Nedospite şi Paşte. zionarea cu apă. Omul de aici este o imagine 22:2 Preoţii cei mai de seamă şi cărturar­ii foarte reprezentativă a Duhului Sfânt, care complotau încontinuu, gândindu-se cum să-L conduce sufletele căutătoare la locul de comu- omoare pe Domnul Isus, dar ei şi-au dat niune cu Domnul. seama că trebuie s-o facă fără să provoace 22:11-13 Domnul nu numai că a ştiut tulburări, deoarece se temeau de popor şi ştiau dinainte locul şi ruta pe care o va urma acest că oamenii de rând încă Îl stimau pe Isus. om, ci a ştiut şi faptul că un anumit gospodar va fi dispus să pună la dispoziţie odaia sa

272 Luca încăpătoare, de sus, mobilată, pentru Isus şi mânt în sângele Său, care se vărsa pentru ai uce­nicii Lui. Poate că omul acesta Îl cunoş­tea Lui. Asta înseamnă că noul legământ, pe care pe Domnul, căruia I se predase pe el însuşi şi L-a încheiat în princi­pal cu poporul Israel, a tot ce avea el. Este o deosebire între camera fost ratificat prin sângele Său. Împlinirea depli- de oaspeţi şi camera mare de sus, mobilată. nă a Noului Legământ va avea loc în timpul Gazda aceasta generoasă a pus la dispoziţie împărăţiei Domnului nostru Isus Cristos pe condiţii mai bune decât s-au aştep­tat uceni­cii. pământ, dar noi, cre­dincioşii, beneficiem de el Când Isus S-a născut în Betle­em, nu s-a găsit chiar în timpul de faţă. loc pentru el la han (în greacă: katalu­ma). Ar trebui să se înţeleagă de la sine că Aici El le-a spus ucenici­lor să ceară o cameră pâinea şi vinul erau un tip sau o reprezentare de oaspeţi (în greacă: kataluma), dar lor li s-a a trupului şi sângelui Său. Trupul Lui nu oferit ceva mai bun – o odaie mare, de sus, fu­sese dat încă, iar sângele Lui nu fusese văr- gata aşternută. sat. Prin urmare, este absurd ca cineva să Totul a fost exact aşa cum prezisese El. su­gereze că simbolurile acestea ar fi fost trans- Prin urmare, ucenicii au pregătit Paştele. formate miraculos în realităţile propriu-zise. D. Ultimul Paşte (22:14-18) Evreilor li se interzicea să bea sânge. Prin 22:14 De veacuri, evreii celebraseră Paştele, urmare, ucenicii şi-au dat seama că El nu S-a comemorând glorioasa lor izbăvire din Egipt referit la sânge în mod literal, ci la ceea ce şi de la moarte, prin sângele unui miel fără simboli­za sângele Lui. pată. Cât de vie va fi fost această imagine în 22:21 Pare evident că Iuda se afla şi el la mintea Mântuitorului, când S-a aşezat să ţină această ultimă cină. Dar, în lumina textului de pentru ultima oară această sărbătoare! El era la Ioan 13, pare la fel de evident că trădă­torul adevăratul Miel Pascal, al cărui sânge avea să a ieşit din încăpere după ce Isus i-a înmânat fie vărsat în curând pentru mântuirea tuturor bucata de pâine înmuiată în sos. Întrucât acest celor care se vor încrede în El. lucru a avut loc înainte de instituirea Cinei 22:15, 16 Paştele acesta anumit avea o Domnului, mulţi sunt de părere că Iuda nu ar semnificaţie cu totul deosebită, inexprimab­ilă, fi fost de faţă când au fost date pâinea şi pentru El. Domnul îl dorise cu ardoare înainte vinul. de a fi trebuit să sufere. Acum nu mai avea 22:22 Suferinţele şi moartea Domnului să ţină Paştele din nou, până când se va Isus au fost determinate, dar Iuda L-a trădat întoarce pe pământ să-Şi stabilească glorioa­sa cu deplina conştiinţă a deciziei luate de voinţa împărăţie. Expresia: „Cu dorinţă fierbin­te am lui. De aceea a spus Isus: „Vai de omul prin dorit“ din textul original exprimă un dor care este trădat El“. Deşi Iuda era din rândul inexprimabil de mare. Aceste cuvinte elocvente celor doisprezece, el nu era un credincios ade- îi invită pe toţi credincioşii din toate timpurile vărat. şi locurile să-şi dea seama cât de mult doreşte 22:23 Versetul 23 ne arată cât de mare a Isus să aibă comuniune cu noi, la masa Lui. fost mirarea ucenicilor, ce mult s-au îndoit ei 22:17, 18 Când a luat paharul de vin, ce de ei înşişi. Ei nu ştiau care dintre ei avea să se înscrie în ritualul de Paşte, a mulţumit pen- se facă vinovat de această faptă odioasă. tru el şi l-a dat ucenicilor, amintindu-le încă o F. A devărata măreţie o conferă slujirea dată că nu va mai bea din rodul viţei până la domnia Sa de o mie de ani. Scena mesei de (22:24-30) Paşte se încheie cu versetul 18. 22:24, 25 Ce groaznică condamnare a ini- E. Prima cină a Domnului (22:19-23) mii omeneşti este faptul că imediat după Cina 22:19, 20 Ultimul Paşte a fost urmat ime- Domnului, ucenicii au început să se certe între diat de Cina Domnului. Domnul Isus a insti- ei, pentru a stabili care dintre ei era cel mai tuit acest memorial sacru pentru ca adepţii Lui mare! Domnul Isus le-a amintit că în econo- din toate veacurile să-Şi aducă astfel aminte mia Lui, măreţia era diametral opusă modului de El în moartea Sa. Mai întâi, El le-a dat în care o privesc oamenii. Regii care au dom- pâine – simbol al trupului Său, ce avea să fie nit peste Neamuri au fost consideraţi oameni dat pentru ei. Paharul înfăţişa elocvent sângele mari, fiind, de fapt, numiţi „binefăcători“. Dar Lui scump, ce avea să fie vărsat pe crucea acesta nu era decât un titlu, în realitate ei fiind Calvarului. El l-a numit paharul noului legă- nişte tirani cruzi. Ei erau numiţi buni, dar pur- tarea lor nu corespundea acestei caracterizări. 22:26 Nu aşa trebuie să stea lucrurile între

Luca 273 urmaşii Mântuitorului. Cei care doresc să fie În Marcu 14:30, Domnul este citat în sen- mari trebuie să ocupe locul celor mai mici. Iar sul că înainte de a cânta cocoşul de două ori, cei care doresc să fie cei dintâi trebuie să se Petru se va lepăda de El de trei ori. La Matei aplece şi să-i slujească pe alţii cu smerenie. 26:34; Luca 22:34; Ioan 13:38, Dom­nul spune Aceste idei revoluţionare au răsturnat complet că înainte de a cânta cocoşul, Petru se va concepţiile tradiţionale, conform cărora cei mai lepăda de El de trei ori. Trebuie să recunoaş- tineri ar fi inferiori celor mai vârstnici şi că tem că nu este uşor să rezolvăm această con- întâietatea s-ar putea dobândi prin stă­pânire. tradicţie aparentă. E posibil ca nu numai un 22:27 Conform aprecierilor oamenilor, mai cocoş să fi cântat, ci cel puţin doi – unul în mare este cel care este invitat la o masă, timpul nopţii, iar altul în zorii zilei. De aseme- decât cel care îi serveşte pe meseni. Dar nea, trebuie observat că evangheliile consem- Domnul Isus a venit ca slujitor al oamenilor şi nează cel puţin şase ocazii ale tăgăduirii lui toţi cei ce Îl urmează pe El trebuie să-L imite Petru. El s-a lepădat de Cristos înaintea: în această privinţă. 1. Unei femei tinere (Mat. 26:69, 70; 22:28-30 De câtă delicateţe a dat Domn­ul Marcu 14:66-68). dovadă când i-a lăudat pe ucenici pentru că 2. Înaintea altei femei tinere (Mat. 26:71, au rămas cu El în încercările prin care a tre- 72). cut. În fond, ei tocmai se certaseră şi la scurt 3. Înaintea mulţimii care stătea afară (Mat. timp după aceea aveau să-L pără­seas­că şi să 26:73, 74; Marcu 14:70, 71). fugă. Şi totuşi, El ştia că în adâncul inimii lor 4. Înaintea unui om (Luca 22:58). ei Îl iubeau şi că suferiseră ocări din pricina 5. Înaintea altui om (Luca 22:59, 60). Numelui Său. Răsplata lor avea să fie faptul 6. Înaintea unui slujitor al marelui preot că vor sta pe tronuri, judecând cele douăspre­ (Ioan 18:26, 27). Este vorba probabil de un alt zece seminţii ale lui Israel, când se va întoarce om decât cei de dinainte, după cum rezultă Cristos să-Şi preia tronul lui David şi să dom- din cuvintele rostite de el: „Oare nu te-am nească asupra pământul­ui. Aşa cum Tatăl I-a văzut eu în grădină cu el?“ (v. 26). promis lui Cristos împărăţia, la fel de cert este H. O nouă trimitere pe câmpul de lucru faptul că ei vor domni cu El peste Israelul reînnoit. (22:35-38) G. Isus prezice tăgăduirea lui Petru (22:31-34) 22:35 Anterior în lucrarea Sa, Domnul i-a Acum urmează ultimul din seria de trei trimis pe ucenici fără pungă, fără traistă şi fără capitole întunecate din istoria necredinţei sandale – adică doar cu minimum necesar. Şi umane. Primul l-a constituit trădarea lui Iuda. totuşi, ei au mărturisit că nu au dus lipsă de Al doilea a fost ambiţia egoistă a ucenicilor. nimic. Acum avem laşitatea lui Petru. 22:36 Dar acum El urma să plece de la 22:31, 32 Repetiţia Simon, Simon relevă ei, urmând ca ei să păşească într-o nouă etapă iubirea şi duioşia inimii lui Cristos pentru uce- de slujire a Lui. Ei aveau să fie expuşi la nicul său şovăiel­nic. Satan a cerut să-i aibă sărăcie, foame şi primejdii. În aceste condiţii, pe toţi ucenicii, pentru a-i cerne ca pe grâu. va fi nevoie ca ei să se îngrijeasc­ă de nevoile Isus i s-a adresat lui Petru, reprezen­tantul tutu- ivite pe parcurs. Prin urmare, va trebui ca ror. Dar Domnul Se ru­gase pentru Simon, ca acum să ia cu ei pungă şi traistă, iar dacă nu să nu-i fie eclipsată credinţa. („M-am rugat aveau sabie, trebuia să-şi vândă haina ca să-şi pentru tine“ sunt cuvinte de o forţă extraordi- poată cumpăra o sabie. Ce a vrut să spună nară.) După ce Petru se va întoarce la El, va Mân­tuitorul când i-a îndemnat pe ucenici să-şi trebui să-i înc­ura­jeze pe fraţii lui. Această cumpere sabie? Pare evident că nu s-ar fi întoarcere nu se referă la mântuire, ci la putut referi la necesitatea de a folosi sabia în reveni­rea dintr-o alunecare pe calea credin­ţei. scopuri ofensive, împotriva altora oameni, 22:33, 34 Cu o încredere necugetată în deoarece un atare îndemn ar contrazice învăţă- propriile sale forţe, Petru şi-a exprimat dis­ tura Lui clară expusă în pasaje ca cele de mai ponibilitatea de a-L însoţi pe Isus la închis­oare jos: şi chiar la moarte. Dar lui Petru a trebuit să i „Împărăţia Mea nu este din lumea aceas­ se atragă atenţia că înainte de zorii zilei, el se ta... Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea va lepăda de trei ori de Domnul, susţinând că aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu nici nu-L cunoaşte măcar! dat în mâinile iudeilor...“ (Ioan 18:36). „Toţi cei care scot sabia de sabie vor

274 Luca pieri“. (Matei 26:52). în grădină. Odată ajunşi acolo, El i-a prevenit „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri...“ (Mat. 5:44) să se roage ca să nu cadă în ispită. Poate că „Să nu vă împotriviţi celui care vă face ispita la care S-a referit El aici consta în pre- rău, ci, oricui te loveşte peste obrazul drept siunea de a se îndepărta de Dumnezeu şi de întoarce-i şi pe celălalt“ (Mat. 5:39; vezi şi 2 Cristosul Lui, când vor fi încercuiţi de duş- Cor. 10:4). mani. Prin urmare, ce a vrut Isus să spună când 22:41, 42 Atunci Isus i-a lăsat pe ucenici S-a referit la sabie? şi S-a retras mai în adâncul grădinii, unde S-a 1. Unii au sugerat că El S-a referit la sabia rugat singur. În rugăciunea Lui a cerut ca, Duhului, care este Cuvântul lui Dumne­zeu dacă Tatăl voia, să treacă de la El acest pahar. (Ef. 6:17). Lucrul acesta este posibil, dar atunci Totuşi, Domnul dorea ca voia lui Dumnezeu va trebui să spiritualizăm şi celelalte elemente să se facă, nu a Sa. După cât înţelegem noi, din text, cum ar fi punga, trai­sta şi haina. această rugăciune a însemnat: „Dacă există 2. Williams spune că sabia înseamnă pro­ orice altă cale prin care păcătoş­ii să poată fi tecţia unui guvern instituţionalizat, scoţ­ând în salvaţi fără ca Eu să merg la Cruce, desco­ evidenţă faptul că la Romani 13:4 sabia se peră-Mi această cale acum“. Dar cerurile au referă la puterea magistratului. tăcut, pentru că nu era altă cale. 3. Lange afirmă că sabia trebuie folosită în Noi nu credem că suferinţele lui Cristos scopuri defensive, faţă de anumiţi oa­meni care din grădină au făcut parte din lucrarea Sa ar putea să-i atace, dar nicide­cum în scopuri ispăşitoare. Lucrarea de ispăşire a fost reali­zată ofensive. Numai că Matei 5:39 pare să exclu- în cele trei ore de întuneric de pe cruce. Dar dă folosirea sabiei, chiar şi în scopuri defensi- Ghetsimani a fost o anticipare a Calva­rului. ve. Acolo însuşi gândul contactului cu păcatele 4. Unii cred că sabia trebuia folosită doar noastre I-a provocat Domnului Isus suferinţele în scopul apărării de animalele sălbatice – cele mai acute. interpretare cu totul verosimilă. 22:43, 44 Umanitatea Sa perfectă este 22:37 Versetul 37 explică de ce a fost văzută în agonia care a însoţit suferinţele Sale. necesar ca, de data aceasta, ucenicii să ia cu Atunci I s-a arătat un înger din cer, întărin- ei bani, traistă şi sabie. Domnul fusese cu ei du-L. Este un fapt consemnat doar de Luca. până în acest punct, îngrijindu-Se de nevoile De asemenea, numai el arată că su­doarea I se lor vremelnice. În curând El avea să plece din făcuse ca nişte picături mari de sânge. Acest mijlocul lor, conform profeţiei de la Isaia ultim detaliu a trezit interes­ul medicului 53:12. Lucrurile care-L priveau pe El aveau să conştiin­cios. fie duse la capăt, adică viaţa Lui pă­mânt­ească 22:45, 46 Când Isus S-a întors la ucen­icii şi misiunea Lui aveau să se închei­e prin faptul Săi, aceştia adormiseră, dar nu din indiferen­ţă, că El avea să fie socotit la un loc cu nelegiu- ci istoviţi de întristare. Încă o dată El i-a iţii. îndemnat să se scoale şi să se roage, pentru că 22:38 Ucenicii nu au înţeles deloc ce a ceasul încercării se apropia, iar ei aveau să fie vrut să spună Domnul, cum reiese din faptul ispitiţi să se lepede de El înaintea autori­tăţilor. că au adus două săbii, ca şi când ar fi crezut J. Trădarea şi arestarea lui Isus (22:47-53) că acestea pot rezolva problemele dificile cu 22:47, 48 Între timp, Iuda a sosit cu un care aveau să fie confruntaţi în curând. grup de preoţi de seamă, bătrâni şi căpitani Domnul Isus a pus capăt conversaţiei, zicând: ai templului, ca să-L aresteze pe Domnul. „Destul“. După câte se pare, ei au crezut că, Conform înţelegerii prealabile, trădătorul recurgând la săbii, vor putea în­frânge eforturile urma să-L identifice pe Isus printr-un sărut. duşmanilor Lui de a-L ucide – lucru care În legătură cu aceasta, Stewart comentează: contrazicea însă total gândirea Domnului Isus. I. Agonia din grădina Ghetsimani (22:39-46) A fost culmea ororii, punctul cel mai de jos al 22:39 Grădina Ghetsimani era situată pe infamiei, sub care nu mai poate coborî josnicia versantul vestic al Muntelui Măslinilor. Isus umană, când acolo în grădină Iuda şi-a trădat Se ducea acolo deseori să Se roage, iar uceni- stăpânul, nu cu o lovitură sau înjunghiere, ci cu cii şi, bineînţeles, trădătorul, ştiau acest lucru. un sărut.61 22:40 La încheierea Cinei Domnului, Isus şi ucenicii au părăsit odaia de sus, du­când­u-se Cu nesfârşită mâhnire, Isus a între­bat:

Luca 275 „Iuda, cu o sărutare Îl trădezi tu pe Fiul Dumnezeu l-a determinat pe Petru să iasă Omului?“ afară, în bezna nopţii, şi să plângă cu amar. 22:49-51 Ucenicii şi-au dat seama ce avea L. Soldaţii îşi bat joc de Fiul Omului(22:63-65) să se întâmple. Prin urmare, au fost gata să Isus a fost arestat de cei ce aveau sarcina treacă la ofensivă. De fapt, unul din ei, Petru, să păzească templul din Ierusalim. Aceşti pre- a scos sabia şi a tăiat urechea dreaptă a sluji- supuşi apărători ai lăcaşului sfânt al lui torului marelui preot. Isus l-a mustrat pentru Dumnezeu au început să-şi bată joc de Isus şi faptul că a recurs la mijloace pământeşti în să-L bată. După ce L-au legat le ochi, L-au cadrul unei lupte de natură spirituală. Ceasul lovit peste faţă şi apoi I-au cerut să ghicească Lui sosise şi planurile dinainte stabilite ale lui cine L-a lovit. Faptele lor oribile nu s-au oprit Dumnezeu trebuiau să se împlinească. Cu aici, dar Domnul a îndurat cu răbdare această multă delicateţe, Isus S-a atins de urechea opoziţie din partea păcă­toşilor împotriva Sa. victimei, vindecând-o. M. Judecarea lui Isus înaintea Sinedriu­lui, 22:52, 53 Întorcându-se spre liderii şi ofiţe- rii iudei, Isus i-a întrebat de ce au ieşit după în dimineaţa zilei de vineri (22:66-71) El ca şi când ar fi fost un tâlhar fugitiv. Oare 22:66-69 În zorii zilei (între 5 şi 6 dimi­ nu îi învăţase El zilnic pe oameni în zona neaţa), bătrânii L-au condus pe Isus la sine­ templului? – şi totuşi, ei nu încercaser­ă să-L driul lor, întrebându-L direct dacă este Mes­ia. aresteze atunci. Tot Domnul este cel care răs- În esenţă, Isus a spus că este inutil ca ei să punde la această întrebare, spunând că acesta discute această chestiune cu El, căci nu erau era ceasul lor şi puterea întunericul­ui. Asta se pregătiţi să primească adevărul. Dar El i-a întâmpla pe la miezul nopţii de joi spre avertizat că Cel ce stătea înaintea lor, umilit, vineri. va sta într-o zi la dreapta puterii lui Dumnezeu Se pare că procesul religios al Domnului (vezi Psalmul 110:1). nostru s-a desfăşurat în trei etape. Mai întâi, 22:70, 71 Atunci ei L-au întrebat direct El a apărut înaintea lui Ana. Apoi a apărut dacă este Fiul lui Dumnezeu, trădându-şi înaintea lui Caiafa. În cele din urmă, a fost intenţiile. Căci pentru ei Fiul lui Dumnezeu pus sub acuzaţie în faţa Sinedriului. Eveni­ însemna Unul care este egal cu Dumnezeu. mentele care urmează din acest punct şi până Domnul Isus a răspuns: „Aşa cum o spu­neţi, în versetul 65 au avut, probabil, loc între orele da, Eu sunt“ (vezi Marcu 14:62). Atât le-a 1 şi 5, în dimineaţa zilei de vineri. trebuit lor! Cu alte cuvinte, oare nu L-au auzit K. P etru se leapădă de Isus şi plânge cu ei rostind această hulă, pretinzându-Se egal cu Dumnezeu? Nu mai aveau nevoie de nici o amar (22:54-62) mărturie. Numai că în acest punct s-a ivit o 22:54-57 Când a fost adus Domnul în problemă: în legea lor, pedeapsa pentru hulă casa marelui preot, Petru mergea după El de era moartea. Dar iudeii se aflau sub stăpânirea departe. Ajuns înăuntru, el s-a aşezat lângă cei romană, nedispunând de autorita­tea de a-i exe- ce se încălzeau la focul aprins în centrul curţii. cuta pe deţinuţi. De aceea, va trebui să-L O slujnică a privit spre Petru şi a afirmat că ducă pe Isus la Pilat. Dar pe acesta nu-l inte- este unul din adepţii lui Isus. Atunci Petru a resa deloc o acuzaţie de ordin religios, cum tăgăduit că L-a cunoscut vreodată. ar fi hula. Deci va trebui să născocească nişte 22:58-62 La scurt timp după aceea, o altă acuzaţii cu substrat politic împotriva Sa. persoană a îndreptat un deget acuzator spre N. Isus înaintea lui Pilat (23:1-7) Petru, afirmând că şi el este unul din adepţii 23:1, 2 După înfăţişarea Sa înaintea lui Isus din Nazaret. Din nou, Petru a negat Sinedriului (toată mulţimea lor), Isus a fost acuzaţia. Cam după o oră, altcineva l-a recu- dus în grabă la Pilat, pentru a fi supus unui noscut pe Petru, afirmând că este galileean şi proces civil. Trei au fost acuzaţiile de natură ucenic al Domnului. Petru a susţinut sus şi politică ce I s-au adus: Mai întâi de toate, ei tare că nu ştie despre ce vorbeşte omul respec- L-au acuzat că ar fi pervertit naţiunea, cu alte tiv. Dar de data aceasta, tăgăduirea lui a fost cuvinte, că ar fi ştirbit loialitatea poporul­ui faţă punctată de cântatul cocoşului. În acel mo­ment de Roma. În al doilea rând, ei au spus că El întunecat, Domnul S-a întors şi a privit la le-ar fi interzis iudeilor să plăteas­că impozite Petru, iar Petru şi-a adus aminte de prezicerea faţă de Cezar. În cele din urmă, L-au acuzat Domnului că înainte de a cânta cocoşul, el se va lepăda de trei ori. Privirea Fiului lui

276 Luca că S-a făcut Rege. P. Verdictul lui Pilat: nevinovat – şi totuşi 22:3-7 Când Pilat L-a întrebat pe Isus condamnat (23:13-25) dacă este Regele iudeilor, El a răspuns că este. Pilat nu a interpretat această afirmaţie a 23:13-17 Pentru că nu a fost în stare să Domnului ca pe o ameninţare la adresa împă- procedeze corect, achitându-L pe deţinutul său ratului roman. După o întrevedere particulară regal, acum Pilat s-a trezit că este încol­ţit. El a cu Isus (Ioan 18:33-38a), el s-a îndreptat spre convocat în grabă o şedinţă a lider­ilor iudeilor, preoţii cei mai de seamă şi spre mulţime, explicându-le că nici Irod, nici el nu au fost în spunând că nu găseşte vină în El. Mulţimea a măsură să găsească probe de nesupunere din devenit însă şi mai agitată, acuzându-L pe Isus partea lui Isus. „El n-a făcut nimic vrednic de de a fi incitat populaţia de pretutindeni la moarte“. Deci a propus ca Domnul să fie nesupunere, începând cu dispreţuita Galilee şi biciuit şi apoi să I se dea drumul. După cum până la Ierusalim. Când a auzit Pilat cuvântul arată Stewart: „Galileea“, a crezut că a găsit o portiţă de scăpare. Galileea se afla sub jurisdicţia lui Acest compromis jalnic a fost, desigur, total Irod. Prin urmare, Pilat a încercat să nu se nejustificabil şi ilogic. A fost încercarea disper­ată mai implice în acest caz, ci să-L trimită pe a unui suflet înfricat de a-şi face datoria faţă de Isus la Irod. Dar s-a întâmp­lat că tocmai Isus şi, în acelaşi timp, de a fi pe placul mulţi- atunci Irod se afla în vizită la Ierusalim. mii. Dar procedând astfel nu putea realiza nici Irod Antipa era fiul lui Irod cel Mare, care unul din aceste planuri şi nu e de mirare că pre- i-a masacrat pe copiii de la Betleem. Antipa a oţii înfuriaţi nu au acceptat verdictul acesta, cu fost cel care l-a asasinat pe Ioan Bo­te­zătorul, nici un chip.62 pentru că acesta condamnase relaţia lui ilicită cu soţia fratelui său. Acesta este Irod cel pe 23:18-23 Preoţii cei mai de seamă şi dre- care Isus l-a numit „vulpea aceea“ (Luca gătorii au fost în culmea furiei. Ei au cerut 13:32). moartea lui Isus şi eliberarea unui criminal O. Irod Îl chestionează pe Isus în mod notoriu, Baraba, care fusese aruncat în închi- batjocoritor (23:8-12) soare din pricina unei răscoale şi pentru comi- 23:8 Irod era foarte bucuros că-L putea terea de crime. Din nou Pilat a făcut o încer- avea pe Isus înaintea Sa. El auzise multe care timidă de a-L achita pe Domnul, dar lucruri despre El şi sperase de multă vreme cererile mulţimii înfierbântate au acope­rit să-L poată vedea făcând vreo minune. cuvintele sale. Indiferent ce argument ar fi 23:9-11 Dar la toate întrebările stăruitoare invocat, ei continuau să ceară insistent moartea ale lui Irod, Mântuitorul nu răspundea. Acuzaţiile Fiului lui Dumnezeu. iudeilor au crescut în intensitate, dar Isus nu-Şi 23:24, 25 Şi, deşi Îl declarase pe Isus nevi- deschidea gura. Prin urmare, s-a gândit Irod, nu novat, acum Pilat Îl condamnă la moarte, mai avea altceva de făcut decât să-i lase pe pentru a face pe placul oamenilor. În acelaşi soldaţi să-L maltrateze pe Isus, să-L batjoco- timp, tot pentru a face pe placul gloatei, îl rească, îmbrăcându-L cu un veşmânt strălucitor eliberează pe Baraba. şi trimiţându-L înapoi la Pilat. 23:12 Anterior, Irod şi Pilat fuseseră vrăj- Q. Fiul Omului este condus la Calvar maşi între ei, dar acum vrăjmăşia s-a transfor- (23:26-32) mat în prietenie. Căci ambii se situau de ace- 23:26 Era ora 9, în dimineaţa zilei de eaşi parte a baricadei, împotriva Dom­nului vineri. Pe drum spre locul răstignirii, soldaţii Isus, fapt care îi unea. În privinţa aceasta, i-au poruncit unui om, pe nume Simon din Theofilact face următoarea lamen­taţie: „Este Cirena, să poarte crucea. Nu se cunosc prea un fapt ruşinos pentru creştini că, deşi diavolul multe despre acest om, dar se pare că după îi poate convinge pe oamenii răi să renunţe la acest incident, cei doi fii ai săi au devenit divergenţele lor, unindu-i în sco­pul comun de creştini binecunoscuţi (Marcu 15:21). a comite o faptă dăunătoar­e, creştinii nu sunt 23:27-30 După Isus venea o ceată de în stare să rămână prie­teni, nici chiar atât cât ­adepţi ai Săi, care plângeau pentru El. Adre­ e nevoie pentru a face bine“. sându-Se femeilor din acest grup cu titlul de fiice ale Ierusalimului, El le-a spus că nu trebuie să-L plângă pe El, ci pe ele însele. Isus S-a referit la groaznica distrugere a Ierusalimului ce avea să se întâmple în anul

Luca 277 70. Suferinţa şi întristarea din acele zile aveau de mânie divină va fi fost stăvilită prin aceas- să fie atât de mari încât femeile sterpe, care tă rugăciune! Iată ce are Morgan de spus cu până atunci fuseseră obiectul unor ocări, aveau privire la iubirea Mântuitorului: să fie considerate deosebit de fericite. Ororile asediului declanşat de Titus vor fi atât de mari În sufletul lui Isus nu exista nici o fărâmă de încât oamenii vor dori să fie îngropaţi de resentiment, nici un pic de mânie, nici o dorinţă munţi şi acoperiţi de dealuri. ca cei ce-L maltratau să fie pedepsiţi. În istoria 23:31 Apoi Domnul Isus a adăugat cuvin- omenirii s-au umplut pagini întregi de admiraţie tele: „Căci dacă lemnului verde îi fac ei aces- pentru pumnul încleştat. Dar eu, când Îl aud pe te lucruri, ce va fi cu cel uscat?“ El Însuşi era Isus rugându-Se, îmi dau seama că pumnul lemnul verde, iar Israelul necredin­cios era încleştat nu-şi găseşte alt loc decât în iad.65 lemnul uscat. Dacă romanii au acoperit de atâta ocară şi suferinţă pe Fiul nevinovat al lui Apoi a urmat împărţirea hainelor Lui între Dumnezeu, ce pedeapsă groaznică avea să se soldaţi şi tragerea la sorţi pentru haina Lui abată asupra ucigaşilor vinovaţi ai preaiubitului fără nici o cusătură. Fiu al lui Dumne­zeu? 23:35-38 Căpeteniile stăteau acolo înain­tea 23:32 În cadrul procesiunii ce-L ducea pe crucii, batjocorindu-L şi provocându-L să Se Isus la cruce se aflau şi doi făcători de rele, salveze pe El Însuşi, dacă este cu adevă­rat ce urmau să fie executaţi. Mesia, alesul lui Dumnezeu. Soldaţii Îl batjo- coreau şi ei, oferindu-I oţet şi punând la îndo- R. Răstignirea (23:33-38) ială capacitatea Lui de a Se salva pe Sine. Iar 23:33 Locul execuţiei se numea Calvar63 în partea de sus a crucii au ţintuit următorul (Golgota, care înseamnă în latină „Craniu“). titlu: ACESTA ESTE REG­ ELE IUDEILOR. Poate configuraţia terenului se asemăna cu o Din nou, Stewart comentea­ză: ţeastă sau poate dealul se numea aşa datorită faptului că era loc de execuţie, iar craniul este Nu poate să ne scape semnificaţia faptului că adesea simbolul morţii. Este remarcabilă eco- inscripţ­ia a fost redactată în trei limbi: greacă, nomia de cuvinte a Scripturii în descrie­rea latină şi ebraică, evident, cu scopul de a permite răstignirii. Nu se insistă asupra detaliilor, ci se tuturor celor din mulţime s-o poată citi. Dar face afirmaţia simplă: „L-au răstignit acolo“. bi­serica lui Cristos a văzut dintotdeauna în ea, şi Din nou, remarcile lui Stewart sunt la obiect: pe bună dreptate, un simbol al domniei uni­versal­e a stăpânului lor şi asta pentru că acestea erau cele Faptul că Mesia trebuia să moară era destul de trei limbi universale din vremea aceea, fiecare din greu de acceptat, dar ca El să moară în acest fel ele reprezentând o idee dominantă. Greaca era – ei bine, asta depăşea orice putinţă de pricepe­re. limba culturii şi cunoştinţei. În domeniul acela – Orice lucru de care S-a atins Cristos, inclusiv afirma inscripţia – Isus este Rege! Latina era limba crucea, a fost transfigurat şi împodobit, înconju­rat domeniului juridic şi al admin­istraţiei de stat. Şi de o aureolă de splendoa­re şi nease­muită frumu- aici Isus era Rege! Ebraica era limba prin care se seţe. Să nu uităm însă din ce adân­cimi de sufe- li s-a descoperit oamenilor religia. Şi în această rinţă a ridicat El crucea pe înălţimi.64 limbă Isus era Rege. Rezult­ă de aici că încă de pe cruce, când era pe moar­te, El avea deja aşezate pe O, învaţă-mă ce înseamnă cap multe coroane (Apo. 19:12).66 Acea cruce înălţată, purtându-L pe S. Cei doi tâlhari (23:39-43) 23:39-41 Aflăm din textul celorlalte evan- Pe Cel obişnuit cu suferinţa, ghelii că ambii tâlhari L-au batjocorit pe Isus la început, spunând că, dacă este Cristo­sul, de Condamnat să sângereze şi să moară. ce nu îi salvează pe toţi? Mai târziu însă unul dintre ei şi-a schimbat atitudinea. Întorcându-se – Lucy A. Bennett spre tovarăşul său, l-a mustrat pentru lipsa lui de respect faţă de Isus. La urma urmelor, a Pe Golgota erau înălţate în acea zi trei spus el, ambii sufe­reau pentru fărădelegile cruci: la mijloc crucea lui Isus, încadrată de comise, meritând­u-şi pe deplin pedeapsa. Dar crucile celor doi tâlhari – o perfectă împli­nire Omul acesta de pe crucea din mijloc n-a a profeţiei de la Isaia 53:12: „El a fost pus în făcut nici un rău. numărul celor fărădele­ge“. 23:34 Pătruns de nemărginită dragoste şi îndurare, Isus a strigat de pe cruce: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac“. Cine ştie ce Nia­gară

278 Luca 23:42 Întorcându-se apoi către Isus, tâlha- 23:45 Perdeaua templului s-a sfâşiat prin rul L-a rugat pe Domnul67 să-şi aducă aminte mijloc, de sus până jos, întruchipând faptul că de el când va veni înapoi, să-şi înte­meieze prin moartea Domnului Isus Cristos s-a des- împărăţia. Iată o credinţă remarcabil de mare! chis o cale de acces la Dumnezeu pentru toţi Tâlharul aflat pe moarte a crezut că Isus va cei care vin la El prin credinţă (Ev. 10:20-22). învia din morţi şi că, în cele din urmă, va 23:46, 47 În aceste trei ore de întuneric domni asupra lumii! Isus a purtat pedeapsa pentru păcatele noas­tre 23:43 Isus i-a răsplătit credinţa, făgădu­ în trupul Său pe cruce. La sfârşitul aces­tui indu-i că în aceeaşi zi vor fi împreună în interval de timp, El Şi-a dat duhul în mâinile Paradis, care este totuna cu cerul al treilea lui Dumnezeu, Tatăl Său, renun­ţând de bu­nă­ (vezi 2 Corinteni 12:2, 4) şi înseamnă locu­inţa voie la viaţa Sa. Sutaşul roman a fost atât de lui Dumnezeu. Astăzi – ce iuţeală! Cu Mine impresionat de scena aceasta încât L-a slăvit – ce companie! În Paradis – ce fericire! pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat acesta a Charles R. Erdman scrie pe această temă: fost un Om neprihănit!“ 23:48, 49 Întreaga mulţime a fost cople­şită Pasajul acesta ne dezvăluie adevărul potrivit căruia de un sentiment de întristare şi adâncă îngrijo- mântuirea depinde de pocăinţă şi cre­dinţă, dar mai rare. Unii din adepţii credincioşi ai lui Isus, cuprinde şi alte mesaje importan­te. Aflăm de aici că între care şi femeile care L-au urmat din mântuirea nu depinde de sacramente. Tâlharul nu Galileea, stăteau, urmărind această scenă de fusese botezat şi nu se împărtăşise din Cina extraordinar dramatism, nemaiîntâlnit în toată Domnului... El şi-a mărtu­risit credinţa într-un mediu istoria omenirii! ostil, în mijlocul strigătelor de batjocură ale mulţimii, U. Îngroparea lui Isus în mormântul lui Iosif ale solda­ţilor şi dregătorilor. Cu toate acestea, el a fost mânt­uit şi fără îndeplinirea unor ritualuri forma­le. (23:50-56) Este o dovadă în plus că mântuirea nu depin­de şi nu 23:50-54 Până în momentul acesta, Iosif este condiţionată de săvârşirea unor fapte bune... De fusese un ucenic secret al Domnului Isus. asemenea, se poate observa că sufletul nu doarme. Deşi era membru al Sinedriului, el nu a fost Trupul poate adormi, dar persoana este conştientă de acord cu verdictul emis în cazul lui Isus. după moarte. Din nou, vedem clar din acest text că Iosif s-a dus acum, fără teamă, la Pilat şi i-a nu există nici un „purgatoriu“ după moarte. Din viaţa cerut să-i dea privilegiul de a ridica de pe de păcat şi fapte ruşinoase, tâlharul pocăit a trecut cruce trupul lui Isus şi a-l îngropa cum se imediat într-o stare de binecuvântare. Din nou se cuvine. (Era între ora 3 şi 6 după amiază.) poate vedea că mântuirea nu se aplică automat tutu- Dându-i-se permisiunea, Iosif s-a dus în grabă ror. Au existat doi tâlhari, dar numai unul a fost şi L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus mântuit. Şi, în fine, se remarcă faptul că esenţa într-un mormânt săpat în stâncă, ce nu mai bucuriei din viaţa de dincolo de mormânt constă din fusese folosit până atunci. Asta s-a întâmplat părtăşia personală cu Cristos. Miezul făgă­duinţei vineri, în ziua Pregătirii. Când se spune în text oferite tâlharului a fost acesta: „Vei fi cu Mine“. că se apropia ziua sabatului, trebuie să ne Aceasta este fericita noastră nădejde şi asigurare, că amintim că sabatul la evrei începe vinerea la a pleca din viaţa actuală „înseamnă a fi cu Cristos“, apusul soarelui. ceea ce este „cu mult mai bine“.68 23:55, 56 Femeile credincioase din Gali­ leea L-au urmat pe Iosif, în timp ce acesta a Chiar de lângă Isus Cristos o persoană transportat trupul lui Isus la morm­ ânt, aşezân- poate merge în cer, în timp ce alta poate du-l în el. Apoi s-au întors şi au pregătit merge în iad. De ce parte a crucii te afli tu? miresme şi parfumuri, reven­ind la mormânt şi îmbălsămând trupul Celui iubit de ele. Prin T. Trei ore de întuneric (23:44-49) îngroparea trupului lui Isus, Iosif s-a îngropat 23:44 Întunericul a acoperit întreaga ţară şi pe sine, într-o privinţă. Actul acesta l-a (sau pământ, căci termenul din greacă permite detaşat net de naţiunea care L-a răstignit pe ambele variante), de la ceasul al şaselea până Domnul vieţii şi slavei. El nu a putut accepta la ceasul al nouălea, adică de la ­amiază la ora să mai fie asociat cu iudaismul, după aceea, ci 3 după-amiază. Acesta a fost un semn destinat a trăit într-o stare de despărţire morală faţă de poporului Israel, căci israel­iţii au respins lumi- el, mărturisind împotriva sa. na şi acum urmau să fie orbiţi în mod juridic Sâmbătă femeile s-au odihnit, ascultând de către Dumnezeu. porunca sabatului.

Luca 279 XII. T RIUMFUL FIULUI OMULUI B. Drumul spre Emaus (24:13-35) (cap. 24) 24:13 Unul din cei doi ucenici aflaţi în A. Femeile la mormântul gol (24:1-12) drum spre Emaus se numea Cleopa, dar pe 24:1 Apoi, duminică, dis-de-dimineaţă, s-au celălalt nu ni se spune cum îl chema. Poate dus la mormânt, aducând miresmele pe care că era soţia lui. Potrivit unei tradiţii, ar fi fost le-au pregătit pentru îmbălsămarea trupului lui chiar Luca. Tot ce ştim cu certitudine este că Isus. Dar oare cum credeau ele că vor avea nu era unul dintre cei unsprezece ucenici iniţi- acces la trupul lui Isus? Oare nu fu­sese prăvă- ali ai Domnului Isus (vezi v. 33). În orice caz, lită o piatră uriaşă la intrarea în mormânt? Nu cei doi erau mâhniţi,69 rememor­ând moartea şi ni se oferă nici un răspuns în această privin­ţă. îngroparea Domnului, în timp ce se întorceau Tot ce ştim este că L-au iubit foarte mult şi de la Ierusalim, merg­ând spre Emaus – o dragostea adesea uită de dificultăţi, în încerca- călătorie de circa şapte mile. rea de a ajunge la ţintă. 24:14-18 Cum mergeau ei pe drum, li s-a „Dragostea lor le-a dat ghes dis-de-dimi­ alăturat un străin, care era chiar Domnul, dar neaţă (v. 1) şi a fost pe deplin răsplătită (v. 6). ei nu L-au recunoscut. El i-a întrebat despre Pe fiecare credincios dispus să se scoale devre- ce discută. La început, ei s-au oprit din mers, me Domnul înviat este gata să-l întâm­pine în trădând starea de cumplită deznădejde de care fiecare dimineaţă“ (Pro. 8:17). erau cuprinşi. Apoi Cleopa şi-a expri­mat mira- 24:2-10 Când au sosit, au descoperit că rea pentru faptul că până şi un străin în oraşul piatra fusese dată la o parte de la gura mor­ Ierusalim a putut rămâne în necu­noştinţă de mântului. De îndată ce au intrat, au constatat ceea ce s-a întâmplat în acest oraş! că trupul Domnului Isus lipsea. Nu e greu să 24:19-24 Isus i-a cercetat în continuare, ne imaginăm perplexitatea care le-a cuprins. punându-le întrebarea: „Dar ce s-a întâmplat?“ Pe când încercau să-şi explice acest lucru, au Ei au răspuns, aducând mai întâi un omagiu apărut doi îngeri îmbrăcaţi în haine străluci­ lui Isus, după care au trecut în re­vistă judeca- toare (vezi Ioan 20:12), care le-au asigurat că rea şi răstignirea Lui. Au relatat apoi cum li Isus este viu şi că nu are rost să-L caute s-au spulberat speranţele, cum s-a zvonit că ­printre cei morţi. El a înviat, exact aşa cum trupul Lui nu mai era în mormânt şi că nişte promisese când era cu ei în Galileea. Oare nu îngeri ar fi dat asigurarea că El este viu! le spusese El că Fiul Omului trebuia să fie 24:25-27 Isus i-a dojenit apoi cu dragost­e dat în mâna oamenilor păcătoşi, pentru a fi pentru neputinţa de a-şi fi dat seama că acesta răstignit, urmând ca să învie apoi a treia zi? fusese exact traseul pe care profeţii din Vechiul (Luca 9:22; 18:33). Atunci ele şi-au adus Testament profeţiseră că îl va urma Mesia. aminte şi s-au întors în grabă în cetate, spu­ Mai întâi, El trebuia să sufere, apoi să fie nându-le celor unsprezece ucenici vestea minu- proslăvit. Începând cu Geneza, şi trecând apoi nată. Printre primii vestitori ai învierii au fost prin toate cărţile profeţilor, Domnul a recapitu- şi Maria Magdalena, Ioana şi Maria, mama lat toate textele din Scrip­tură care se refereau lui Iacov. la Mesia, adică la El. Ce studiu bi­blic minunat 24:11, 12 Ucenicii nu le-au crezut însă, ci trebuie să fi fost aces­ta! Ce n-am da să fi fost totul li s-a părut un basm. Incredi­bil! De şi noi de faţă când Domnul a ţinut acest stu- domeniul fantasticului! Aşa credeau ei, până diu! Dar şi nouă ne este perfect accesibil când Petru s-a deplasat personal la mormânt şi acelaşi Vechi Testam­ ent; şi noi Îl avem pe nu a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau Duhul Sfânt, care să ne înveţe. Prin urmare, şi pe pământ. Erau veşmintele cu care fusese noi putem desco­peri în toate Scripturile înfăşurat trupul lui Isus. Nu ni se spune dacă lucrurile privitoa­re la El. erau acum desfăşurate sau încă păstrau forma 24:28, 29 Între timp, ucenicii se apropiau trupului, dar e uşor de presu­pus că a fost vari- de casă şi astfel L-au invitat pe călătorul străin anta ultimă. Se pare că Domnul a lăsat în să înnopteze la ei acasă. La început, dând urmă veşmintele sub forma unui cocon. Faptul dovadă de delicateţe, El a dat să mearg­ă mai că au fost găsite veşmintele lăsate în urmă departe, dar ei au insistat ca El să intre sub demonstrează că trupul nu a fost furat, căci acoperişul casei lor. Gestul lui Isus a indicat hoţii nu s-ar fi obosit să-I scoată hainele. Petru că El nu intră cu forţa la nimeni. Când însă s-a întors acasă, străduindu-se să dezlege taina. ei au stăruit de El să tragă la ei peste noapte, Ce putea să însemne aceasta? El le-a împlinit dorinţa şi le-a răsplătit-o cu prisosinţă.

280 Luca 24:30, 31 Când s-au aşezat la cină, Oas­ înţeleagă. Dar chiar şi atunci, li se părea că petele a ocupat locul rezervat Gazdei. toate acestea erau prea minunate pentru a putea fi adevărate! Masa frugală a devenit astfel un sacrament, iar 24:42, 43 Apoi, pentru a le arăta că este locuinţa respectivă s-a transformat în Casa lui cu adevărat Isus, El a mâncat nişte peşte fript Dumnezeu. Asta face Cristos oriunde merge. Cei şi o bucată de fagure de miere. care doresc să-L invite în casa Lor şi să-L trateze D. Dezlegarea minţii (24:44-49) cum se cuvine vor fi ei înşişi trataţi de El. Cei 24:44-47 Versetele acestea ar putea consti- doi I-au deschis căminul lor, iar acum El le-a tui un rezumat al învăţăturilor date de deschis ochii (Daily Notes of the Scripture Union). Mântuitorul în intervalul dintre învierea Sa şi înălţarea Sa la cer. El a explicat că învierea În timp ce El frângea pâinea şi le-o dădea, Sa a fost împlinirea propriilor Sale cuvinte pe ei L-au recunoscut pentru prima oară. Să fi care le-a rostit faţă de ei. Oare nu le spusese văzut ei oare urmele cuielor în mâinile Sale? El că toate profeţiile din Vechiul Testament Ştim doar atât că ochii lor au fost deschişi în trebuiau să se împlineas­că? Legea lui Moise şi chip miraculos, pentru a-L putea recun­oaşte. Profeţii şi Psalmii erau cele trei compartimente De îndată ce s-a întâmplat acest lucru, El a principale ce alcătuiau Vec­hiul Testament. dispărut. Luate împreună, ele semni­fică întregul Vechi 24:32 Apoi ei au rememorat firul călăto­riei Testament. Care era esenţa profeţiilor din din ziua aceea. Nu e de mirare că inimile le Vechiul Testament cu privire la Cristos? ardeau când El stătea de vorbă cu ei, deschi- 1. Că El trebuie să sufere (Ps. 22:1-21; Is. zându-le Scripturile. Învăţătorul şi însoţitorul 53:1-9). lor de drum fusese chiar Domn­ul Isus 2. Că trebuie să învie din morţi a treia zi Cristos. (Ps. 16:10; Iona 1:17; Os. 6:2). 24:33 În loc să înnopteze la Emaus, ei au 3. Că în Numele Lui trebuie să se pre­dice alergat înapoi la Ierusalim, unde i-au găsit pe pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate cei unsprezece ucenici şi pe alţii adunaţi la un popoarele, începând din Ierusalim. loc. Prin termenul „cei unsprezece“ se înţelege Isus le-a deschis mintea ca să înţeleagă ceata iniţială de ucenici, minus Iuda. În realita- Scripturile acestea. În fapt, întreg capitolul te, nu toţi cei unsprezece erau de faţă, aşa este plin de deschideri: mormântul deschis (v. cum reiese din Ioan 20:24, dar se are în vede- 12), locuinţa deschisă (v. 29), ochii deschişi re sensul colectiv al termenului. (v. 31), Scripturile deschise (v. 32), buzele 24:34 Înainte ca ucenicii din Emaus să le deschise (v. 35), mintea deschisă (v. 45) şi poată împărtăşi vestea lor minunată, ucenicii cerurile deschise (v. 51). de la Ierusalim au anunţat cu bucurie nemăr­ 24:48, 49 Ucenicii au fost martori ai învi- ginită că Domnul într-adevăr a înviat şi că S-a erii. Ei trebuiau acum să vestească lumii slăvi- arătat lui Simon Petru. tul mesaj. Dar mai întâi trebuiau să aştepte 24:35 Apoi a venit rândul celor doi din făgăduinţa Tatălui, adică venirea Duhului Emaus să spună: „Da, ştim, pentru că a mers Sfânt la Rusalii. Apoi ei urmau să fie îmbră- cu noi, a intrat în casa noastră şi ni S-a des- caţi cu putere divină pentru a depune mărtu- coperit la frângerea pâinii“. rie despre Cristosul înviat. Duhul Sfânt a fost făgăduit de Tatăl în pasa­je cum ar fi cele de C. Isus Se arată celor unsprezece (24:36-43) la Isaia 44:3, Ezechiel 36:27 şi Ioel 2:28. 24:36-41 Trupul înviat al Domnului a fost E. Înălţarea Fiului Omului (24:50-53) un trup adevărat, în carne şi oase. A fost ace- 24:50, 51 Înălţarea lui Cristos a avut loc la laşi trup ce fusese îngropat, dar transformat, în patruzeci de zile după învierea Sa. El i-a dus sensul că nu mai era supus morţii. Cu acest pe ucenici până la Betania, pe versantul estic trup glorificat Isus putea pătrunde în­tr-o came- al Muntelui Măslinilor şi, ridicându-Şi mâinile, ră ale cărei uşi erau încuiate (Ioan 20:19). i-a binecuvântat. În acest timp, a fost înălţat la Exact asta a făcut El în seara acelei prime cer. duminici. Ucenicii au privit, L-au văzut şi 24:52, 53 Ei I s-au închinat şi apoi s-au L-au auzit zicând: „Pace vouă!“ Ei au fost întors la Ierusalim cu o mare bucurie. În cuprinşi de panică, crezând că văd o stafie. următoarele zece zile, ei au petrecut o bună Numai când El le-a arătat semnele patimilor Sale pe mâini şi pe picioare au început ei să

Luca 281 bucată de timp în templu, lăudându-L şi bine- 15(6:26) Majoritatea manuscriselor omit ter- cuvântându-L pe Dumnezeu. menul „toţi“, sugerând că numai unii îi vor Evanghelia lui Luca s-a deschis cu scena lăuda pe autorii compromisur­ilor. credincioşilor evlavioşi în templu, rugând­u-se 16(6:27-29a) F. B. Meyer, The Heavenl­ies, pentru îndelung-aşteptatul Mesia. Acum se p. 26. încheie în acelaşi loc, cu scena credincio­şilor 17(6:47-49) Versiunea din textul critic („bine evlavioşi lăudând şi70 binecuvântân­du-L pe zidită“) ce apare în majoritatea traduc­erilor Dumnezeu pentru că le-a răspuns la rugăciu- engleze scapă sensul adevărat al versetului. Nu ne şi a înfăptuit răscumpărarea. Este un minu- cum ne clădim viaţa are imp­ortanţă, ci pe cine nat punct culminant al celei mai minunate (adică pe Cristos)! cărţi din lume, cum a numit-o Renan. Amin. 18(7:21-23) C. G. Moore, citat de W. H. Griffith Thomas, Outline Studies on the Gospel NOTE FINALE of Luke, p. 129. 1(1:2) James S. Stewart, The Life and 19(7:27) F. L. Godet, Commentary on the Teaching of Jesus Christ, p. 9. Gospel of Luke, I:350. 2(1:4) Acelaşi cuvânt (anothen) apare şi la 20(7:30-34) Ryle, St. Luke, I:230. Ioan 3:7: „Trebuie să fiţi născuţi din nou“ 21(7:49, 50) Ibid., p. 239. (sau „de sus“). 22(8:11-15) J. N. Darby, The Gospel of Luke, 3(1:116, 17) G. Coleman Luck, Luke, p. 17. p. 61. 4(1:28) Termenul din greacă este un parti- 23(8:18) C. H. Lang, The Parabolic Tea­ cipiu pasiv, arătând că ea a primit fav­oarea. ching of the Scripture, p. 60. Expresia din latină gratia plena („plină de 24(8:26, 27) Aici şi în versetul 37 textul har“) a fost răstălmăcită în sensul că Maria ar critic NU conţine termenul Gherasenii. fi o sursă a harului. Asta scoate în evidenţă 25(8:34-39) Darby, Synopsis, II:340. importanţa unei traduceri exacte. 26(8:51-53) Sir Robert Anderson, Misun­ 5(1:72-75) G. Campbell Morgan, The derstood Texts of the New Testament, p. 51. Gospel According to Luke, p. 30, 31. 27(9:19, 20) Stewart, Life and Teaching, p. 6(2:7) J. N. Darby, Synopsis of the Books of 109, 110. the Bible, II:293. 28(9:28, 29) W.H. Rogers, altă documen­ 7(2:8) Stewart, Life and Teaching, p. 24. taţie nu există. 8(2:13, 14) Textul critic (NU) sună astfel: 29(9:32, 33) Ryle, Gospels, St. Luke, I:320. „oamenilor de bună învoire“, care pare să 30(9:50) A. L. Williams, altă documentaţ­ie contrazică doctrina biblică a depravării omului. nu există. Evanghelicii care acceptă versiunea cri­tică în 31(9:62) Probabil, asta nu înseamnă doar o general parafrazează acest text. Tradiţia versiu- privire fugară înapoi, ci mentalitatea de „întoar- nii KJ este probabil cea mai bună. cere în Egipt“ a israeliţilor din pustie. 9(2:33) Versiunea textului critic (NU) „Tatăl 32(10:1-12) Aici şi în versetul 17 textul critic şi mama Lui“ nu neagă doctrina naşterii din este „şaptezeci şi doi“. fecioară, dar o face mai puţin inteligibilă. Vezi 33(10:16) Ryle, St. Luke, I:357, 358. şi v. 43 din textele tradiţion­ale (majoritatea), în 34(10:36, 37) F. Davidson, ed., The New comparaţie cu textul critic. Bible Commentary, p. 851. 10(2:40) Textul NU omite cuvintele „în 35(10:42) C. A. Coates, An Outline of duh“. Luke’s Gospel, p. 129. 11(4:13) Stewart, Life and Teaching, p. 45. 36(10:42) Charles R. Erdman, The Gospel 12(4:28) John Charles Ryle, Expository of Luke, p. 112. Thoughts on the Gospels, St. Luke, I:121. 37(11:4) Luca prezintă o versiune pre­­ 13(5:30) Textul NU sună astfel: „fariseii şi scurtată a „Rugăciunii ucenicului“, ceea ce ar cărturarii lor“, adică acei cărturari care susţi- putea însemna că nu trebuie recitată cuvânt cu neau punctul de vedere al fariseilor. cuvânt. Omisiunile din textul critic (NU) sunt 14(6:17-19) Mulţi învăţaţi consideră însă că considerate în general drept interpolări de la „şesul“ (KJ) era un platou pe versantul munte- Matei, efectuate de redactorii acelui text. lui şi că deosebirile ar consta doar din o anu- 38(11:9) Timpul prezent imperativ din grea- mită condensare sau scoatere în evi­denţă la că sugerează o acţiune continuă. Matei şi Luca, şi un gen de intervenţ­ie edito- 39(11:41) Harry A. Ironside, Addresses on rială, sub inspiraţia lui Dumnezeu. the Gospel of Luke, p. 390.

282 Luca 40(11:46) William Kelly, An Exposition of 166. the Gospel of Luke, p. 199. 65(23:34) Morgan, Luke, p. 269. 41(12:2, 3) Godet, Luke, II:89. 66(23:35-38) Stewart, Life and Teaching, p. 42(12:15) J. R. Miller, Come Ye Apart, lec- 168. tura pentru iunie 10. 67(23:42) Textul tradiţional şi majoritar: 43(12:36) Kelly, Luke, p. 214. „Doamne, adu-Ţi aminte de mine“ este mai 44(13:6-9) Lang, Parabolic Teaching, p. impresionant decât textul critic (NU) „Isuse, 230. adu-Ţi aminte de mine“. Titlul de respect 45(14:33) Ryle, Gospels, St. Luke, II:86. „Doamne“ (care poate însemna şi „domnu­le“) 46(14:34, 35) Kelly, Luke, p. 249. arată o credinţă mai profundă decât folosirea 47(15:20) Stewart, Life and Teaching, p. 77, unui nume personal (ce era pe vremea aceea 78. un nume comun). 48(16:9) Arthur T. Pierson; altă documen­ 68(23:43) Erdman, Luke, p. 217, 218. taţie nu există. 69(24:13) Textul critic (NU) sună astfel: 49(16:9) J. N. Darby, The Man of Sor­rows, „«Ce fel de conversaţie este aceasta pe care o p. 178. aveţi unul cu altul?» Şi ei s-au oprit, arăt­ând 50(17:10) Roy Hession, The Calvary Road, trişti“. p. 49. 70(24:52, 53) Textul critic (NU) omite „lău- 51(17:34-36) Atât textele cele mai vechi, cât dând şi“ precum şi „Amin“-ul de la sfârşit. şi majoritatea textelor nu conţin versetul 36, ceea ce înseamnă că, probabil, nu este auten- BIBLIOGRAFIE tic. Coates, C. A. An Outline of Luke’s Gospel. 52(18:31-33) Ryle, Gospels, St. Luke, II:282. 53(19:11) O mină (în ebraică mihah, în Kingston on Thames: Stow Hill Bible and greacă mna). Tract Depot, n.d. 54(19:41. 42) Griffith Thomas, Luke, p. Darby, J.N. The Gospel of Luke. Londra: Ja- 303. mes Carter, n.d. 55(20:18) Alţii interpretează piatra ca o ____ . The Man of Sorrows. Glasgow: Picke- referire la un păcătos pocăit care cade plin de ring and Inglis, n.d. căinţă asupra lui Isus, cu inima frântă, fiind ____ . Notes of Addresses on the Gospel of mântuit, în contrast cu cel ce Îl respin­ge pe Luke. Londra: C.A. Hammond, n.d. Cristos şi este făcut praf la judecata viitoare. Erdman, Charles R. The Gospel of Luke. Phila- 56(20:35) Coates, Luke’s Gospel, p. 252. delphia: The Westminster Press, 1921. 57(21:1-4) Dr. Joseph Parker; alte docu­ Geldenhuys, Norval. Commentary on the mente nu sunt disponibile. Gospel of Luke, 2 volume. Grand Rap­ids: 58(21:20-24) Christian Truth Magazine, Zondervan Publishing House, 1977. noiembrie 1962, p. 303. Ironside, H.A. Addresses on the Gospel of Luke. 59(21:20-24) Edward Gibbon, The De­cline New York: Loizeaux Brothers, 1947. and Fall of the Roman Empire, II:95-101. Kelly, William. An Exposition of the Gos­pel of 60(22:7) Leon Morris, The Gospel Luke. Londra: Pickering and Inglis, n.d. Ac­cording to Luke, p. 302-304. Luck, G. Coleman. Luke. Chicago: Moody 61(22:47, 48) Stewart, Life and Teaching, p. Press, 1960. 154. Morgan, G. Campbell. The Gospel According 62(23:13-17) Ibid., p. 161. to Luke. New York: Fleming H. Revell 63(23:33) Aici este singurul loc din Biblia Co., 1931. engleză în care apare acest nume. Chiar dacă Morris, Leon. The Gospel According to St. există mii de adunări din epoca modernă, Luke, TBC. Grand Rapids: Wm. B. Eerd­ numite „Biserica ... Calvarului“, majoritatea mans Publishing Company, 1974. Bibliilor moderne au renunţat la această redare Thomas, W.H. Griffith. Outline Studies in the a textului. Gospel of Luke. Grand Rapids: Kreg­el Pu- 64(23:33) Stewart, Life and Teaching, p. blications, 1984.

EVANGHELIA DUPĂ IOAN Introducere „Cea mai profundă carte din lume“ – A. T. Robinson I. Locul unic în Canon Textul propriu-zis al evangheliei de care ne Ioan precizează caracterul evang­helistic al ocupăm acum nu precizează paternitatea ei, acestei cărţi – „pentru ca voi să credeţi“ dar există suficiente motive întemeiate de a (20:31). Cel puţin în această privinţă, biseri­ca crede că a fost redactată de apostolul Ioan, a urmat exemplul apostolilor, prin răspând­irea unul din cei doisprezece. a milioane de exemplare ale evanghe­liei după Clement din Alexandria consemnează, în Ioan în toată lumea. scrierile sale, că spre sfârşitul îndelungatei vieţi Dar Ioan este, în acelaşi timp, şi una din a lui Ioan, apostolul a fost rugat de prietenii cărţile îndrăgite – sau poate chiar cea mai săi apropiaţi, care l-au vizitat la Efes, să redac- îndrăgită carte – a credincioşilor maturi şi teze o evanghelie care să suplimenteze evan- devotaţi. Ioan nu se mulţumeşte să redea fap- gheliile sinoptice. Sub influenţa Duhului Sfânt, tele vieţii Domnului nostru, ci presară în rela- Ioan a compus o evanghelie spirituală, fără tarea sa multe discursuri şi reflecţii mature, ca prin aceasta să se înţeleagă că celelalte trei caracteristice unui apostol care L-a însoţit pe evanghe­lii ar fi nespirituale. Dar Ioan a pus Cristos, probabil încă din anii adolescenţei sale un accent mai mare asupra cuvintelor lui în Galileea, continuând părtăşia sa cu Cristos Cristos şi asupra sensului mai profund al sem­ până la adânci bătrâ­neţi, în provincia Asia. nelor săvârşite de El, ceea ce-i conferă acestei Evanghelia sa con­ţine cel mai binecunoscut evanghelii, prin excelenţă, calificativul de verset din Noul Testament, ceea ce Martin „evanghelie spirituală“. Luther a numit „esenţa Evangheliei“: Ioan Dovezile externe 3:16. Teofil din Antiohia (circa 170 d.Cr.) este Dacă Noul Testament ar fi alcătuit doar primul scriitor cunoscut care declară că Ioan a din evanghelia după Ioan, aceasta ne-ar oferi fost autorul acestei evanghelii. Găsim însă şi suficientă hrană solidă (şi lapte) din Cuvân­tul înainte de această dată aluzii la evanghelia a lui Dumnezeu pentru o viaţă în­treagă de stu- patra şi citate din ea, în scrierile lui Ignat, diu şi meditaţie. Iustin Martirul (probabil), Tatian, Canonul II. Paternitatea Muratorian şi ereticii Basilides şi Valentinus. Paternitatea lui Ioan asupra evangheliei a Irineu încheie şirul neîntrerupt al ucenicilor patra a fost pusă sub semnul îndoielii de mulţi lor de la Domnul Isus şi până la Ioan, de la critici din ultimii 150 de ani. Asta se datorea- Ioan la Policarp şi de la Policarp la el însuşi. ză, negreşit, faptului că ea ne oferă o mărturie Prin aceas­ta suntem purtaţi cu mult timp în clară a Dumnezeirii Dom­nului Isus Cristos. urmă, la mo­mentul apariţiei creştinis­mului, Atacur­ile scepticilor au încercat să demonstreze străbă­tând apoi perioada dezvoltării creştinis- că evanghelia nu ar fi opera unui martor ocu- mului, până către finele veacului al doilea. lar, ci lucrarea unui „geniu religios“ anonim, Irineu se referă frec­vent la faptul că apostolul care ar fi trăit cu cinciz­eci până la o sută de Ioan este autorul acestei evanghelii – fapt cu ani mai târziu. Astfel, potriv­it opiniei acestor totul acceptat în cadrul bisericii primare. De la critici, ea ar oglindi con­cepţia bisericii despre Irineu încolo, evanghelia de care ne ocup­ăm Cris­tos, iar nu cuvintele reale pe care le-a primeşte o largă atestare, din partea multor rostit Cristos sau descrierea faptelor săvârşite figuri proeminente, cum ar fi Cle­ment din de El. Alexandria şi Tertulian. 283

284 Ioan Până la începutul secolului XIX-lea în 16; 8:20; 10:22). (3) A fost martor ocular al afară de o sectă puţin cunoscută, denumită evenimentelor pe care le-a consemnat. Alogii, nimeni nu a contestat paternitatea lui Evanghelia e plină de o sumede­nie de detalii, Ioan asupra evan­gheliei de faţă. privind locuri, persoan­e, date şi obiceiuri (4:46; Ultimele cuvinte cu care se încheie evan­ 5:14; 6:59; 12:21; 13:1; 14:5, 8; 18:6; 19:31). ghe­lia au fost, probabil, scrise de liderii (4) El a fost un apos­tol, demonstrând o cunoaş- bis­ericii din Efes, către sfârşitul primului veac, tere aprofun­dată a cercu­lui intim de ucenici ai îndemnându-i pe credincioşi să accepte Domnului şi a Domnului Însuşi (6:19, 60, 61; Evanghelia lui Ioan. Versetul 24 trimite înapoi 12:16; 13:22,28; 16:19). (5) Întrucât autorul la „ucenicul pe care l-a iubit Isus“, în versetul evan­gheliei de care ne ocupăm ţine să-i men- 20 din capitolul 13. Aceast­ă afirmaţ­ie a fost ţioneze pe nume pe cei­lalţi ucenici, nenumin­ acceptată dintotdeauna ca o referire la aposto- du-se însă pe el însuşi, e normal să presupu­ lul Ioan. nem că persoana al cărei nume rămâne nepre- Multă vreme liberalii au susţinut că evan­ cizat din textele de la 13:23; 19:26; 20:2; 21:7, ghe­lia a patra ar fi fost redactată la o dată 20 este apostolul Ioan. Alte trei fragmente târzie, către sfârşitul secolului al doilea. Dar care ar putea fi considera­te drept mărturie a în 1920, a fost descoperit în Egipt un frag­ caracterului de martor ocular al autorului evan- ment din capito­lul 18 al evangheliei (papirus­ul gheliei a patra sunt şi următoa­rele pasa­je: 1:14; numărul 52, a cărui dată a fost stabili­tă, prin 19:35 şi 21:24. metode obiecti­ve, ca aparţi­nând primei jumătă- III. Data ţi a secolului al doilea, proba­bil în jurul anului Irineu afirmă fără echivoc că Ioan a redac- 125 d.Cr.). Faptul că manuscrisul a fost desco- tat, la Efes, evanghelia ce-i poartă numele. perit într-un oraş din provincie (şi nu într-un Prin urmare, dacă afirmaţia lui Irineu este centru urban, cum ar fi Alexandria) confirmă valabilă, data apariţiei evangheliei trebuie pla- justeţea teoriei tradiţiona­le, potrivit căreia evan- sată nu mai devreme de anul 69 sau 70 d.Cr., ghelia după Ioan a fost redactată către sfârşitul când a sosit Ioan în acest oraş. Întrucât Ioan secolului întâi – aceasta pentru simplul fapt că nu pomeneşte nimic despre distrugerea a trebuit să treacă un timp suficient de mare Ierusalimului, se poate ded­uce că acest eveni- pentru ca această evanghelie să ajungă din ment nu avusese încă loc, certific­ând, o dată Efes până în Egiptul de Sus, respectiv ţinutu­ în plus, că apariţia evanghe­liei trebuie situată rile din sudul acestei ţări. Un fragment simil­ar, înainte de acel groaznic mom­ ent din istoria din capitolul 5 al evanghe­liei după Ioan, numit Israelului. papirusul Egerton nr. 2, datând de asemenea Unii cărturari cu vederi foarte liberale sus- de pe la începutul secol­ului al doilea, consti­ ţin că evanghelia după Ioan ar fi fost redactată tuie o confirmare în plus a faptului că evan­ la o dată mult mai timpurie, respec­tiv între 45 ghelia de care ne ocupăm a fost redactată în şi 66 d.Cr., datorită unor posibile legături cu perioada în care a trăit Ioan. Sulurile de la Marea Moartă. Este surprinzător Dovezile interne acest punct de vedere, deoarece, în general, Către sfârşitul veacului al nouăsprezecel­ea, conserva­torii sunt cei care preferă date mai vestitul cărturar anglican, episcopul Westcott, timpurii, iar cei cu vederi neconser­vatoare mergând din aproape în aproape, în cercuri optează, de obicei, pentru date mai târzii. În concentrice, a susţinut paternitatea lui Ioan, cazul de faţă, tradiţiile care ne parvin încă din bazându-se pe următoarele argum­ ente: (1) perioada bisericii prim­ are acordă temei argu- Autorul a fost un iudeu – stilul în care e mentului unei apariţii mai târzii a evangheliei redac­tată evanghelia, vocabularul şi cunoaşterea lui Ioan. profundă a datinilor şi tradiţiilor iudaice, pre- Argumentele ce sprijină apariţia evan­ghel­iei cum şi modul în care se reflectă Vechiul către sfârşitul primului secol creştin sunt foarte Testament în această evan­ghelie sunt, cu toate, bine întemeiate. Majoritatea cărturaril­or sunt de elemente menite să sprijine paternitatea lui acord cu Irineu, cu Cle­ment din Alexandria şi Ioan asupra evanghel­iei ce-i poartă numele. (2) cu Ieronim, că Ioan a fost ultima din cele El a fost un iudeu care a trăit în Palestina patru evanghelii, în ordinea redactării, în parte (1:28; 2:1, 11; 4:46; 11:18, 54; 21:1, 2). şi pentru faptul că el pare să preia din evan- Cunoştea foarte bine Ierusalim­ ul şi templul gheliile sinoptice materiale pe care le dezvoltă (5:2; 9:7; 18:1; 19:13, 17,20, 41; vezi şi 2:14- apoi în evang­helia sa. Faptul că distrugerea

Ioan 285 Ierusalimul­ui nu este menţionată în Ioan s-ar că lucrarea publică a Domnului Isus a durat putea datora faptului că, întrucât cartea a fost aproximativ trei ani. Observaţi următ­oarele redactată cu douăz­eci de ani mai târziu, şocul referiri: Primul praznic al Paştelor (2:12, 13); acestui eveni­ment s-a mai atenuat, întrucâtva. „o sărbăt­oare a iudeilor“ (5:1), ce putea fi Irineu scrie că Ioan a trăit până în timpul Paştele sau Purim; a doua (sau a treia) sărbă- domniei împă­ratului Traian (care şi-a început toare a Paştelor (6:4); sărbătoa­rea Corturilor domnia în anul 98 d.Cr.). Deci apariţia cărţii (7:2); sărbătoarea Înnoirii (Dedic­ării) (10:22); şi ar trebui plasată nu cu mult timp înainte de ultimul Paşte (12:1). această domnie. Referi­rile la „iudeii“ din evan- Ioan este foarte precis şi în referirile de ghelia aceasta suge­rează, de asemenea, o peri- natură cronologică. Dacă ceilalţi trei evang­he­ oadă târzie, când opoziţia iudeilor faţă de cre- lişti se mulţu­mesc adesea cu o referire aproxi­ dinţa creştină se consolidase, transfor­mându-se mativă la data când au avut loc eveni­mentele în prigoană deschisă. descrise, Ioan este mult mai precis, punctând Deşi nu dispunem de mijloacele care ne-ar mult mai exact momentul desfăşur­ării faptelor: permite să stabilim data exactă a redactării al şaptelea ceas (4:52); a treia zi (2:1); două evangheliei lui Ioan, suntem totuşi în măsură zile (11:6); şi şase zile (12:1). să-i plasăm apariţia, cu maximum de proba­ Stilul şi vocabular­ ul în care este redactat­ă bilitate, în deceniul 85-95 d.Cr. această evanghelie sunt unice, ele nemai­ IV. Fondul şi temele evangheliei întâlnindu-se decât în Epistolele lui Ioan. Ioan îşi clădeşte evanghelia în jurul a şapte Autorul recurge la propoziţii şi fraze scurte şi miracole sau „semne“ săvârşite de Isus în concise, lipsite de complexităţi inutile. Autorul publ­ic. Fiecare are menirea expresă de a gândeşte ca un evreu, dar se exprim­ ă ca un demonstra că Isus este Dumnezeu: (1) grec. Adesea cu cât este mai scurt enunţul lui Transformarea apei în vin, la nunta din Cana Ioan, cu atât mai profund e ade­vărul exprimat! Galileii (2:9). (2) Vindecarea fiului nobilului Lexicul utilizat de Ioan este cel mai redus din- (4:46-54). (3) Vinde­carea invalidului de la tre toate evangheliile, şi totuşi sensurile expri- scăldătoarea Betesda (5:2-9). (4) Vindecarea mate sunt dintre cele mai profund­e. Observaţi celor cinci mii de oam­ eni (6:1-14). (5) importanţa şi frec­venţa unor termeni cum ar fi: Umb­larea lui Isus pe apele Mării Galileii, pen- Tatăl (118), a crede (100), lumea (78), dragos- tru a-i salva pe ucenicii Lui de pericolele tea (45), martor, a mărturisi, etc. (47), viaţă furtu­nii (6:16-21). (6) Vindecarea omului ce (37), lumină (24). fusese orb din naştere (9:1-7). (7) Învierea lui O altă trăsătură distinctivă a evangheliei lui Lazăr (11:1-44). Pe lângă aceste şapte minuni Ioan este frecvenţa numărului şapte şi a serii- săvârşite în public, mai există un al optulea lor septimale. În Scriptură această cifră este miracol, înfăptuit doar pentru uceni­cii Săi, asociată cu ideea de perfecţiune sau complete- după învierea Domnului, respectiv prinde­rea ţe (vezi Geneza 2:1-3). În evanghel­ia aceasta, miraculoasă a peştilor (21:1-14). Duhul lui Dumnezeu desăvârş­eşte şi comple- Charles R. Erdman afirmă că a patra evan­ tează revelaţia lui Dumnezeu prin Persoana lui ghelie: „a determinat mai multe persoa­ne să-L Isus Cristos, aşa cum reiese şi din folosirea urme­ze pe Cristos, a inspirat mai mulţi credin- frecventă a numărului şapte şi a multiplilor cioşi să-L slujească fidel, a prezentat cărturari- acestuia. lor mai multe probleme dificil de rezolvat, Cea mai cunoscută serie septimală din Ioan decât oricare altă carte la care ne-am putea o constituie suita de şapte enunţuri ale Dom­ gândi“. nului care încep cu „Eu sunt“. Astfel: „Eu Cronologia lucrării pământeşti a Domnu­lui sunt Pâinea Vieţii“ (6:35, 41, 48, 51); „... nostru a fost alcătuită pornind de la datele Lum­ ina Lumii“ (8:12; 9:5); „...Uşa“ (10:7, 9); furnizate de această evanghelie. Analizând „...Bunul Păstor“ (10:11, 14); „...Învierea şi lucrarea lui Cristos doar prin prisma celor­lalte Viaţa“ (11:25); „...Cal­ea, Adevărul şi Viaţa“ trei evanghelii, am putea fi înclinaţi să credem (14:6); şi „Viţa“ (15:1, 5). Nu tot atât de că misiunea Lui a durat doar un an. Când cunoscută este însă şi cealaltă serie septimală facem însă cunoştinţă cu sărbătorile sau praz- în care afirmaţia „Eu sunt“ apare fără com­ nicele anuale pe care le menţionează Ioan în plinirea unui nume predicativ. (Vezi: 4:26; evanghe­lia sa, suntem în măsură să stabilim 6:20; 8:24, 28, 58; 13:19; 18:5, 8. Aceasta din urmă este o afirmaţie dublă.) În capitolul şase, care se ocupă de Pâinea

286 Ioan Vieţii, termenul din greacă tradus prin „pâi­ne“ După cum am văzut deja, scopul care l-a şi „pâini“ apare de douăzeci şi unu de ori, determinat pe Ioan să-şi redacteze evanghe­lia a respectiv de trei ori şapte. De asemenea, în fost ca cititorii să creadă „că Isus este Cristo­ discursul despre Pâinea Vieţii expresia „pâinea sul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând să aibă din cer“ revine de şapte ori. viaţă în numele Lui“ (20:31). SCHIŢA I. PROLOG: PRIMA VENIRE A FIULUI LUI DUMNEZEU (1:1-18) II. PRIMUL AN AL LUCRĂRII FIULUI LUI DUMNEZEU (1:19–4:54) III. AL DOILEA AN AL LUCRĂRII FIULUI LUI DUMNEZEU (cap. 5) IV. AL TREILEA AN AL LUCRĂRII FIULUI LUI DUMNEZEU: GALILEEA (cap. 6) V. AL TREILEA AN AL LUCRĂRII FIULUI LUI DUMNEZEU: IERUSALIM (7:1–10:39) VI. AL TREILEA AN AL LUCRĂRII FIULUI LUI DUMNEZEU: PEREEA (10:40–11:57) VII. LUCRAREA FIULUI LUI DUMNEZEU CĂTRE AI SĂI (cap. 12–17) VIII. PATIMILE ŞI MOARTEA FIULUI LUI DUMNEZEU (cap. 18, 19) IX. TRIUMFUL FIULUI LUI DUMNEZEU (cap. 20) X. EPILOG: FIUL ÎNVIAT, CU AI SĂI (cap. 21) Comentariu I. PROLOG: PRIMA VENIRE A FIU­LUI gen vag de exem­plu, ci o Persoană reală, care LUI DUMNEZEU (1:1-18) trăia cu Dum­nezeu. Cuvântul era Dumnezeu. Nu numai că locuia cu Dumnezeu, ci era El Ioan îşi începe evanghelia vorbind de­spre Însuşi Dumnezeu. Cuvânt – fără să explice, imediat, cine sau ce Biblia ne învaţă că există un singur este Cuvântul acesta. Cuvântul este unitatea de Dumnezeu şi că sunt trei Persoane în cadrul bază a vocabularului prin care ne exprimăm Dumnezeirii – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În faţă de alţii. Dar Ioan nu se referă la vocabu­ acest verset sunt menţionate două din lar, ci la o Persoană, la Persoana Domnului Persoanele Dumnezeirii – Dumnezeu Tatăl şi Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu Dumnezeu Fiul. Este doar prima din numeroa- S-a exprimat deplin pe Sine omenirii în sele afirmaţii clare din această evanghelie că Persoana Domnului Isus. Venind în lume, Isus Cristos este Dumnezeu. Nu e de ajuns a Cristos ne-a relevat în mod desăvârşit natura se afirma că El este „un Dumnezeu“, respec- lui Dumnezeu. Mu­rind pentru noi pe crucea tiv unul având atribute de Dumnezeu sau fiind Golgotei, El ne-a arătat cât de mult ne iubeşte de natură divină. Biblia afirmă fără echivoc că Dumne­zeu. Astfel, Cristos este Cuvântul viu al Isus Cristos este Dumnezeu. lui Dumnezeu dăruit omului, expresia gândirii 1:2 Versetul 2 ar părea, la prima vedere, o lui Dumnezeu. simplă repetare a celor spuse anterior. A. Cuvântul în eternitate şi în timp (1:1-5) Realitatea e însă alta. Versetul 2 ne învaţă că 1:1 La început era Cuvântul. El nu a avut personalitatea şi Dumnezeirea lui Cristos sunt un început al Său, ci există din veşnic­ia veşni- fără de început, nu cunosc obârşie. El nu a ciilor. Oricât de departe în timpul trecut ar avut un moment de început, când a devenit o putea pătrunde omul cu mintea, ar constata că persoană întruchipată prin prunc­ul din ieslea Domnul Isus era prezent în oricare din aceste Betleemului. Tot aşa, El nu a devenit un timpuri. El nu a fost creat niciodată. El nu a Dumnezeu după învierea Sa, cum susţin unii avut o obârşie, ceea ce explică de ce autorul din vremea noastră. El este Dumnezeu, din nu găseşte de cuviinţă să insereze în această veci de veci. evanghelie a Fiului lui Dumnezeu o genealo­ 1:3 Toate lucrurile au fost făcute prin El. gie a Sa. Cuvântul era cu Dum­nezeu. El El Însuşi nu a fost o fiinţă creată; mai degra- avea o personalitate separată şi distinctă. El nu bă, El este Creatorul tuturor lucruri­lor. Aici era doar o idee, un gând, o no­ţiune sau un sunt incluse: omenirea, animalele, corpurile

Ioan 287 cereşti, îngerii – toate lucrurile, vizibile şi nu a biruit-o. În acest caz, ideea este că res- invizibile. Nimic din ce a fost făcut nu a fost pingerea de către om a luminii şi duşmănia făcut fără El. Nu poate exista nici o excepţie. manifestată faţă de ea nu au împiedicat-o să Dacă a fost făcut vreun lucru, El l-a făcut. Ca strălucească. şi Creator, desigur, El este superior oricărui B. Misiunea lui Ioan Botezătorul (1:6-8) lucru sau fiinţe pe care le-a creat. Toate trei 1:6 Versetul 6 se referă la Ioan Boteză­ Persoan­ele Dumnezeirii au fost implicate în torul, nu la apostolul Ioan, autorul acestei lucra­rea de creaţie: „Dumnezeu a creat cerurile evanghelii. Ioan Botezătorul a fost trimis de şi pământul“ (Gen. 1:1). „Duhul lui Dum­ la Dumnezeu ca predecesor al Domnul­ui Isus. nezeu plutea peste faţa apelor“ (Gen. 1:2). Misiunea lui a constat în a vesti venirea lui „Toate lucrurile au fost create prin El (Cris­tos) Cristos şi a le spune oamenilor să se pregă- şi pentru El“ (Col. 1:16b). tească să-L primească. 1:4 În El era viaţa. Asta nu înseamnă doar 1:7 Omul acesta a venit ca să mărturi­ că El poseda viaţa, ci că era şi este sursa sească despre faptul că Isus este cu adevărat vieţii. Sensul acestui cuvânt cuprinde atât viaţa Lumina lumii, pentru ca toţi oamenii să-şi fizică, cât şi cea spirituală. Când ne-am născut, poată pune încrederea în El. am primit viaţă fizică. Când ne naştem din 1:8 Dacă Ioan ar fi încercat să atragă aten- nou, primim viaţă spirituală. Ambele provin de ţia oamenilor asupra sa, n-ar mai fi fost fidel la El. sarcinii care i s-a încredinţat. El însă a îndrep- Viaţa era lumina oamenilor. Acelaşi care tat privirea oamenilor către Isus, şi nu către el ne-a dat viaţă este lumin­ a oamenilor. El îi însuşi. dăruieşte omului călău­zirea şi îndru­marea de C. Prima venire a Fiului lui Dumnezeu care are nevoie. Una este să e­xişti, şi alta e să (1:9-18) ştii cum să trăieşti, să cunoşti adevăratul scop 1:9 Aceasta a fost adevărata Lumină. al vieţii şi să cu­noşti calea spre cer. Acelaşi De-a lungul veacurilor, au existat mulţi oameni care ne-a dat viaţă este Cel care ne asigură care au pretins a fi călăuze şi salva­tori, dar lumina pe cărarea vieţii. Cel despre care mărturiseşte Ioan este Lumina În acest superb capitol cu care începe autentică, Lumina su­premă şi adevărată. O evanghelia după Ioan găsim şapte titluri altă traducere posi­bilă a aces­tui verset ar fi: min­unate ale Domnului Isus Cristos. El este „Adevărata Lumi­nă, care, venind în lume, dă numit: (1) Cuvântul (v. 1, 14); (2) Lumina (v. lumină tuturor oamenil­or“. Cu alte cuvinte, 5, 7); (3) Mielul lui Dumnezeu (v. 29, 36); expresia ve­nind în lume ar putea descrie ade- (4) Fiul lui Dumnezeu (v. 34, 49); (5) Cristosul vărata Lumină, mai degrabă decât pe toţi (Mesia) (v. 41); (6) Regele Israel­ului (v. 49); şi oame­nii. Tocmai prin venirea adevăratei (7) Fiul Omului (v. 51). Primele patru titluri, Lumin­ i... în lume fiecărui om i s-a dat lumi- care sunt menţionate, fiecare, de patru ori, par nă. Asta nu în­seamnă că fiecare om a primit a avea o aplicaţie universală. Ultimele trei o oarecare cunoştinţă lăuntrică privitoare la titluri, care sunt menţionate, fiecare, doar o Cristos, după cum nu înseamnă că toţi oame- singură dată, au fost prima oară aplicate la nii au auzit, cândva, despre Domnul Isus. Mai Israel, poporul străvechi al lui Dumnezeu. degrabă, sensul versetului este că Lumina 1:5 Lumina străluceşte în întuneric. străluceşte peste toţi oamenii, fără deosebi­re de Pătrunderea păcatului a adus cu sine întu­ naţionalitate, rasă sau culoarea pielii. Mai neric în minţile oamenilor. A cufundat lumea înseamnă că prin faptul că străl­uceşte peste în întuneric în sensul că oamenii, în general, toţi oamenii, Domnul Isus a descope­rit adevă- nici nu L-au cunoscut pe Dumnez­eu, nici nu ratul caracter al oamenilor. Prin venirea Sa în au dorit să-L cunoască. În acest întuneric a lume, ca Omul desăvârş­it, El a arătat cât de venit Domnul Isus – o lumină strălucind într- imperfecţi sunt restul oamen­ilor. Când o încă- un loc întunecos. pere e cufundată în întun­eric, nu se mai Întunericul nu a înţeles-o. Asta ar putea observă praful de pe mo­bilă. Dar de îndată ce însemna că întunericul nu L-a înţeles pe aprindem lumina, camera ne apare în adevăra- Domnul Isus când El a venit în lume. Oamenii ta ei înfăţişare. În acelaşi sens, strălucirea nu şi-au dat seama cine este El sau de ce a adevăratei Lumini îl descoperă pe om aşa venit. Un alt sens este cel găsit în textul mar- cum este în realitate. ginal al versiunii NKJV (şi în majoritatea ver- siunilor româneşti, n.tr.), şi anume: întunericul

288 Ioan 1:10 De la data naşterii Sale, în ieslea S-a născut, ca prunc, în ieslea Betleemu­lui. El Betlee­mului, până în ziua când S-a întors în existase dintotdeauna ca Fiul lui Dumnezeu ce cer, El a fost în aceeaşi lume în care trăim şi era cu Tatăl în cer, dar acum a ales să vină în noi în prezent. El, Cel care a adus la fiinţă lume în trup omenesc. El a locuit printre noi. întreaga lume, El, care este Stăpânul ei de Nu a fost doar o scurtă apariţie, care să poată drept. În loc să-L recunoască de Creator, fi greşit înţeleasă sau confundată cu un alt oamenii au crezut că El este doar un om eveniment, ci Dumnez­eu realmente a venit pe obişnuit, ca ei înşişi şi, prin urmare, L-au tra- acest pământ şi a trăit aici, ca Om între tat ca pe un străin şi un paria. oameni. Cuvântul „a trăit“ înseam­nă de fapt 1:11 El a venit la ai Săi (în textul mar­ginal „a cortuit“ sau „Şi-a ridicat cortul“. Trupul Lui al ediţiei KJV: la ale Sale, sau la domeniul a fost cortul în care a trăit printre oameni Său). El nu intrat peste proprieta­tea altcuiva. treizeci şi trei de ani. Mai degrabă, a trăit pe o planet­ă pe care El Şi noi am privit slava Lui. În Biblie, ter- Însuşi a creat-o. Ai Săi nu L-au primit. În menul „slavă“ se referă adesea la lumina sens global, aceasta se referă la întreaga ome- străluci­toare care a însoţit întotdeauna prezenţa nire, căci majoritatea oame­nilor L-au respins. lui Dumnezeu. Când S-a aflat Domnul Isus Dar în sens re­strâns, membrii poporului Israel aici pe pământ, El Şi-a acoper­it slava cu un sunt aleşii Lui pe pământ. Când a venit în trup de carne. Dar două sunt modalităţile în lume, S-a înfăţişat evreilor, ca Mesia al lor, care slava Lui a fost totuşi revelată. Mai întâi, dar ei nu L-au primit. a fost slava Lui morală. Prin asta înţelegem 1:12 Prin urmare, acum El Se oferă între- strălucirea vieţii şi caracterului Său. În El n-a gii omeniri şi celor care Îl primesc le dă fost nici cea mai mică pată sau imperfecţiune. dreptul sau autoritatea de a deveni copii ai lui El a fost desăvârşit în toate căile Sale. Toate Dumnezeu. virtuţile s-au manifestat în viaţa Lui într-un Versetul acesta ne spune clar cum putem superb echilibru. Apoi a mai fost şi strălucirea deveni copii ai lui Dumnezeu. Nu prin fapte vizibilă a slavei Sale, care a avut loc pe bune, nici prin aderarea la o biserică sau prin Muntele Schimbării la faţă (Mat. 17:1, 2). Cu străduinţele noastre proprii de a fi cât mai acel prilej, Petru, Iacov şi Ioan au văzut faţa buni, ci primindu-L pe El, crezând în Numele Lui strălucind ca soarele, iar hainele lui radi- Lui. ind de o extraordinară luminozit­ate. Acestor 1:13 Ca să devii copil în sens fizic, trebuie trei ucenici li s-a dăruit o avanpre­mieră a să te naşti. Tot aşa, pentru a deveni copil al splendorii pe care o va avea Dom­nul Isus lui Dumnezeu, trebuie să te naşti a doua oară. când va reveni pe pământ şi va domni o mie Asta se numeşte naşterea din nou sau conver- de ani. tirea, mântuirea sau salva­rea. Versetul acesta Când Ioan a spus: „Noi am privit slava ne arată cele trei căi prin care nu are loc naş- Lui“, el s-a referit, mai cu seamă, la slava terea din nou şi apoi singura cale prin care morală a Domnului Isus. El împreună cu are loc naşterea din nou. Mai întâi, cele trei ceilalţi ucenici au privit minunăţia unei vieţi căi prin care nu ne naştem din nou: Nu din absolut perfecte care a fost trăită pe acest sânge. Asta în­seamnă că nimeni nu devine pământ. Dar se poate deduce că Ioan s-a refe- creştin doar pentru că părinţii lui sunt creştini. rit aici şi la evenimentul de pe Mun­tele Mântui­rea nu se transmite de la părinţi la Schimbării la Faţă. Slava pe care au văzut-o copii, prin circuitul sangvin. Nici din voia firii. ucenicii le-a arătat că El este cu adevărat Fiul Cu alte cuvinte, un om nu are puterea, în pro­ lui Dumnezeu. Isus este sing­ urul născut din pria sa fire, să producă naşterea din nou. Deşi Tatăl, adică Cristos este singurul, unicul Fiu pentru a fi mântuit el trebuie să do­rească acest al lui Dumnezeu. Dumn­ezeu nu a mai avut lucru, voinţa lui nu este sufi­cientă pentru a-l alt Fiu ca El. Luată în alt sens, afirmaţia mântui. Nici din voia vreunui om. Nici un înseamnă că toţi credin­cioşii adevăraţi sunt fii om nu-l poate mântui pe alt om. De pildă, un ai lui Dumnezeu. Dar Isus este Fiul lui predicator poate dori foarte mult ca cineva să Dumnezeu prin excel­enţă, aparţinând unei se nască din nou, dar nu are puterea de a clase unice, din care face parte doar El. Ca produce aceas­tă naştere miraculoasă. Atunci Fiul lui Dumnezeu, El este egal cu cum se efectuează această naştere? Răspunsul Dumnezeu. îl găsim în cuvintele: ci din Dumnezeu. Mântuitorul era plin de har şi adevăr. Fiind 1:14 Cuvântul a devenit trup când Isus pe de o parte, plin de bunătate şi îndurare

Ioan 289 nemeritate faţă de alţii, El a fost, în acelaşi murit pentru a plăti plata sau pedeapsa morţii, timp, complet onest şi drept, nescuz­ând nicioda- pe care o meri­tam noi înşine, pentru ca să-şi tă păcatul şi neîncuviin­ţând nicicând răul. A fi poată mani­festa faţă de noi bunătatea nemeri- plin de gingăşie şi ama­bilitate, fiind, în acelaşi tată de noi, mântuindu-ne sufletele şi asigurân- timp, complet drept este un atribut pe care du-ne un loc în cer. numai Dumne­zeu îl poate avea. 1:18 Nimeni nu L-a văzut niciodată pe 1:15 Ioan Botezătorul a mărturisit că Isus Dumnezeu. Dumnezeu este Spirit şi, prin este Fiul lui Dumne­zeu. Înainte de a-Şi începe urmare, invizibil. El nu are un trup. Deşi S-a Domnul misiun­ea publică, Ioan le spusese arătat oamenilor din Vechiul Testament în chip oamenilor despre El. Mai târziu, când a păşit vizibil, ca Înger sau ca Om, aceste arătări nu Isus pe scenă, Ioan a exclamat: „Acesta este L-au revelat cu adevărat pe Dum­nezeu. Ele au Cel pe care vi L-am descris“. Isus a venit fost doar apariţii temporare prin care a binevo- după Ioan în ce priveşte naşter­ea şi lucrarea it El să le vorbească membrilor poporului Său. Sa. Cronologic, El S-a născut cu şase luni Domnul Isus este singurul Fiu1 născut al lui după Ioan şi S-a înfăţişat popor­ului Israel la Dumnezeu. El este Fiul unic al lui Dumnezeu. câtva timp după ce Ioan începuse să predice Nu mai este nici un alt fiu ca El. El ocupă în şi să boteze. Dar în realitate Isus a fost înain- permanenţă locul cel mai apropiat faţă de tea lui Ioan. El era mai mare decât Ioan. Lui Dumnezeu Tatăl. Chiar când era aici pe I se cuven­ea mai multă cinste, pentru simplul pământ, Isus era tot în sânul Tatălui. El era fapt că era înainte de Ioan, căci El există din una cu Dumnezeu şi egal cu Dumnezeu. toată veşnicia, fiind Fiul lui Dumnezeu. Binecu­vântatul Fiu al lui Dumnezeu ne-a rele- 1:16 Toţi cei care cred în Domnul Isus vat pe deplin natura lui Dumnezeu. Când sunt dotaţi cu puterea spirituală din plină­tatea oa­menii Îl vedeau pe Isus Îl vedeau pe Dum­ Sa. Plinătatea Sa este atât de mare încât El nezeu. Îl auzeau pe Dumnezeu vorbind. poate să-i înzestreze cu tărie pe toţi creştinii Simţeau iubirea şi tandreţea lui Dumnezeu. din toate ţările şi din toate veacu­rile. Expresia Gându­rile şi atitudinile lui Dumnezeu faţă de har din har înseamnă probab­il „har peste har“ omenire au fost făcute cunoscute pe deplin sau „har din abundenţă“. Term­ e­nul har din de către Cristos. acest verset înseam­nă bunăvoinţa sau favoarea II. PRIMUL AN AL LUCRĂRII FIU­LUI plină de iubire pe care o revarsă Dumnezeu peste preaiubiţii Lui copii. LUI DUMNEZEU (1:19–4:54) 1:17 Ioan face o comparaţie contrastivă A. Mărturia lui Ioan Botezătorul între perioada Vechiului Testament şi cea a (1:19-34) Noului Testament. Legea dată prin Moise nu 1:19 Când s-a răspândit în Ierusalim ves- a constituit o manifestare a harului, căci le tea că un om pe nume Ioan îndeamnă naţiu- poruncea oamenilor să asculte, cond­amn­ându-i nea să se pocăiasc­ă, pentru că vine Mesia, la moarte dacă dădeau greş. Ea le spunea iudeii au trimis un comitet de preoţi şi leviţi oamenilor ce este bine, dar nu le acorda şi să afle cine era acesta. Preoţ­ii erau cei ce puterea de a face binele respectiv. Ea a fost efectuau servicii importante în templu, iar levi- dată oamenilor pentru a le arăta că sunt păcă- ţii asigu­rau desfăşurarea activităţilor de zi cu toşi, neputând să-i salveze de păca­tele lor. Dar zi din templu. „Cine eşti Tu?“ au între­bat ei. harul şi adevărul au venit prin Isus Cris­tos. El „Eşti Tu Mesia, pe care-L aştept­ăm de atâta nu a venit să judece lumea, ci să-i salveze pe timp?“ cei nevred­nici, care nu se puteau mântui pe ei 1:20 Alţi oameni au profitat de faima lor, înşişi, şi pe cei ce-I erau duşmanii. Acesta este pentru a se da drept Cristo­sul. Dar Ioan a fost harul – tot ce are mai bun Cerul, pentru tot ce martor credincios. El a mărturisit că el nu este are mai rău pămân­tul. Cristosul (Mesia). Nu numai că harul a venit prin Isus 1:21, 22 Iudeii se aşteptau ca Ilie să revină Cristos, ci şi adevărul a venit prin El. El a pe pământ înainte de sosirea lui Cristos (Mal. afirmat despre Sine: „Eu sunt adevărul“. El a 4:5). Prin urmare, ei au conc­his că dacă Ioan fost absolut onest şi fidel în toate cuvin­tele şi nu este Mesia, atunci trebuie să fie Ilie. Dar faptele Sale. El nu a manifestat harul cu preţul Ioan i-a asigurat că nu este Ilie. La Deu­ adevăru­lui. Deşi i-a iubit pe păcătoşi, El nu teronom 18:15 Moise afirmase: „Domnul le-a iubit păcatele. El Şi-a dat seama că plata Dumnezeul vostru vă va ridica un Profet ca păcatului este moartea. Şi astfel El Însuşi a mine din mijlocul vostru, dintre fraţii voştri.

290 Ioan De El să ascult­aţi!“ Iudeii şi-au adus aminte pe îndelung-aşteptatul Mesia. În fapt, Ioan le de această prezicere şi s-au gândit că Ioan ar spunea fariseilor: „Nu pe mine să mă consi­ putea fi Profetul la care s-a referit Moise. deraţi un om mare, ci Domnului Isus să-I Dar şi de data aceasta Ioan a precizat că nu acordaţi atenţia! Dar voi nu ştiţi Cine este El aşa stau lucrurile. Şi atunci, pentru a nu fi cu adevărat“. El este Cel cu adevărat vrednic. făcuţi de ruşine la întoarcerea lor la Ierusalim, El a venit după Ioan Botezătorul, totuşi Lui I fără să fi obţinut un răspuns clar, membrii se cuvi­ne toată lauda şi preeminenţa. Era de delega­ţiei de preoţi şi leviţi l-au rugat pe Ioan datoria unui rob sau slujit­or să dezlege curea- să le spună răspicat cine este. ua încălţămintelor stăpânului său. Dar Ioan nu 1:23 El a spus: „Eu sunt «glasul celui ce se considera pe sine vrednic să înfăptui­ască strigă în pustiu»“. Răspunzând întreb­ării lor, nici măcar această slujbă umilă pentru Ioan Botezătorul a citat din Isaia 40:3, unde Cristos. găsim profeţia despre apariţia unui predecesor 1:28 Nu se cunoaşte locul exact unde se care va vesti venirea lui Cristos. Cu alte afla Betabara (sau Betania, în textul mar­ cuvinte, Ioan a afirmat că El este predecesorul ginal din versiunea NKJV). Ştim însă că era prezis în Isaia 40:3. El este glasul, iar Israel în partea de răsărit a Iordanului. Dacă accep- pustiul. Din cauza păca­tului lor şi a faptului tăm varianta Betania, atunci pesemne că era că s-au îndepărtat de Dumnezeu, oamenii s-au vorba de o altă localitate decât cea cu acelaşi împietrit şi s-au uscat, ca deşertul arid. Ioan se nume situată în apropierea Ierusali­mului. mulţumeşte să spună despre el că este glasul 1:29 A doua zi după vizita fariseilor de la – care se aude, dar nu se vede. Ioan era gla- Ierusalim, Ioan şi-a ridicat privirea şi L-a sul dar Cristos era Cuvântul. Cuvântul are văzut pe Isus venind spre El. Cuprins de fio- nevoie de un glas ca să se exprime, iar glasul rul sfânt al acelui moment, Ioan a strigat: nu are nici o valoare fără cuvânt. Cuvântul „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ Mielul era la este infinit mai mare decât glasul, dar şi noi evrei un animal de jertfă. Dumnezeu îi învăţa- avem un privilegiu extraordinar de mare de a se pe membrii poporului Său ales să taie un fi un glas în slujba Lui. miel şi să stropească sângele lui, ca jertfă. Mesajul lui Ioan a fost: „Neteziţi calea Mielul era omorât ca substitut, iar sângele lui Domnului“. Cu alte cuvinte: „Vine Mesia. era vărsat pentru iertarea păcate­lor. Deci, eliminaţi din viaţa voastră orice lucru Dar sângele mieilor jertfiţi în perioada care v-ar putea împiedica să-L primiţi. Pocăiţi- Vechiului Testament nu putea îndepărta păcate- vă de păcatele voastre, pentru ca El să poată le. Mieii aceia erau imagini sau tipuri care veni şi domni peste voi, ca Rege al îndreptau privirile oamenilor spre viitor, când Israelului“. Dumnezeu avea să dăruiască un Miel care va 1:24, 25 Fariseii alcătuiau o sectă strictă a ridica păcatul. De-a lungul tuturor veacurilor iudeilor, fălindu-se cu presupusele lor cunoştin- care s-au scurs între timp, evreii au aşteptat ţe superioare în materie de lege şi făcând venirea acestui Miel. Acum, în sfârşit, sosise mare caz de eforturile lor de a îm­plini până clipa mult aşteptată ca Ioan Botezătorul să în cele mai mici detalii instrucţ­iunile cuprinse poată anunţa cu nespusă bucurie în inimă în Vechiul Testa­ment. În realitate, mulţi dintre sosirea adevăratu­lui Miel al lui Dumnezeu. ei erau nişte făţarnici, care se dădeau oameni Când a afirmat că Isus poartă păcatul religioşi, trăind, în realitate, o viaţă păcătoasă. lumii, Ioan nu a înţeles prin aceasta că păca- Ei au dorit să afle cu ce autoritate boteza tele tuturor sunt automat iertate. Moar­tea lui Ioan, dacă era una din persoanele cu vază Cristos a fost suficient de valoroasă pentru a pome­nite de ei. plăti pentru păcatele întregii lumi, dar numai 1:26, 27 „Eu botez cu apă“, a spus Ioan. acei păcătoşi care-L primesc pe Isus ca El nu a dorit să dea nimănui impresia că el Mântuitor sunt iertaţi. ar fi important. Sarcina lui era doar aceea de J.C. Jones relevă că acest verset prezintă a-i pregăti pe oameni pentru Cris­tos. Ori de esenţa ispăşirii creştine, în toată splendoa­rea câte ori ascultătorii lui se pocă­iau de păcatele ei: lor, el îi boteza în apă, ca simbol exterior al 1. Ea excelează prin NATURA victimei. Dacă schimbării petrecute în lăuntrul lor. „Dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L jertfele din cadrul iudaismului erau nişte cunoaşteţi,“ a continuat Ioan, referindu-se, miei necugetători, jertfa creştinis­mului este desigur, la Isus. Fariseii n-au recunoscut în El Însuşi Mielul lui Dumnezeu. 2. Ispăşirea creştină este cu mult superioa­ră

Ioan 291 celei din Vechiul Testament prin 1:34 Pe baza a ceea ce a văzut la botezul EFICACITATEA lucrării sale. Pe când jert- lui Isus, Ioan a dat o mărturie pozitivă asupra fele iudaismului pomeneau de păcat doar o faptului că Isus din Nazaret este Fiul lui dată pe an, jertfa creştinismului a îndepărtat Dumnezeu, despre care s-a profeţit că va cu totul păcatul. „El a înde­părtat păcatul, veni în lume. Când Ioan a spus că Cris­tos jertfindu-Se pe Sine“. este Fiul lui Dumnezeu, a afirmat, în reali­tate, 3. Ispăşirea creştină excelează prin ARIA ei că este Fiul lui Dumnezeu. de acţiune. Pe când jertfele iudaice aduceau B. Chemarea lui Andrei, Ioan şi Petru beneficiu doar unei singure naţiuni, jertfa creştinismului este destin­ată tuturor naţiuni- (1:35–42) lor; „ea ia păcatul lumii“.2 1:35, 36 În ziua următoare se referă aici 1:30, 31 Ioan nu obosea amintindu-le oame- la ziua a treia, în ordinea zilelor menţ­ionate. nilor că el nu făcea altceva decât să pregătească Ioan era cu doi din ucenicii lui. Oamenii calea pentru Unul mai mare decât el, care aceştia îl auziseră pe Ioan predi­când şi au venea. Isus era mai mare decât Ioan în aceeaşi crezut mesajul lui. Dar ei încă nu-L întâlnis­eră măsură în care Dum­nezeu este mai mare decât pe Domnul Isus. Acum Ioan depune mărturie omul. Ioan s-a născut cu câteva luni înaintea lui publică despre identi­tatea lui Isus. În ziua pre- Isus, dar Isus există din veşnicia veşniciilor. cedentă, el le vorbise oamenilor despre Când Ioan spune: „Eu nu L-am cunos­cut“, Persoana Domnul­ui Isus (Mielul lui Dumnezeu) asta nu înseamnă neapărat că nu L-a mai văzut şi despre lucrarea Sa (a Celui care ia păcatul până atunci pe Isus. lumii). Acum Ioan se mulţumeşte doar să Fiind verişori, e normal să credem că Ioan atragă atenţia oamenilor asupra Persoanei Sale. şi Isus se cunoşteau foarte bine. Dar Ioan nu Mesajul lui a fost concis, simplu, altruist şi s-a recunoscuse adevărata identitate a Vărului său, referit exclusiv la Mântuitorul. respectiv faptul că era Mesia, până în momen- 1:37 Propovăduind mesajul cu fidelitat­e, tul botezului lui Isus. Misiunea lui Ioan era de Ioan a pierdut doi ucenici, dar nu s-a întristat, a pregăti calea Domnului şi apoi să-L prezinte ci s-a bucurat că aceştia au mers după Isus. poporului Israel după ce Se va fi arătat. Din Tot aşa şi noi ar trebui să dorim mai mult ca această cauză Ioan îi boteza pe oameni cu prietenii noştri să-L urmeze pe Domnul, decât apă – pentru a-i pregăti pentru venirea lui să aibă o opinie elevată despre noi. Cristos, şi nu cu scopul de a-şi câştiga uce- 1:38 Pe Mântuitorul întotdeauna Îl intere- nici. sează cei ce-L urmează. El Şi-a manifestat şi 1:32 Versetul acesta se referă la momen­tul aici interesul, întorcându-Se spre cei doi uce- când Ioan L-a botezat pe Isus în râul Iordan. nici şi întrebându-i: „Ce căutaţi?“ El cunoş- După ce a ieşit Domnul din apă, Duhul lui tea, desigur, răspunsul la această întrebare, căci Dumnezeu S-a coborât ca un porumbel şi a El ştie toate lucruril­e. Dar El a dorit ca ei rămas peste El (cf. Mat. 3:16). Autorul expli- să-şi exprime dorinţa în cuvintele lor proprii. că apoi sensul acestei afirmaţii. Răspunsul lor: „Rabi, unde locuieşti?“ a 1:33 Dumnezeu îi descoperise lui Ioan că demonstrat că ei doresc să fie cu Domnul şi Mesia urma să vină în curând şi că de îndată să-L poată cunoaşte mai îndeaproa­pe. Ei nu ce El va fi venit, Duhul va coborî peste El şi s-au mul­ţumit să facă cunoştinţă cu Isus, ci au va rămâne peste El. Prin urma­re, când s-au dorit să aibă părtăşie cu El. Rabi înseamnă în petrecut toate acestea cu Isus, Ioan şi-a dat ebraică învăţătorule (textual: „al meu [om] seama că Acesta este Cel care va boteza cu mare)“. Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este o Persoană, una 1:39 „Veniţi şi vedeţi“, le-a zis El. Nici o din cele trei Persoane ale Dumnezeirii. El este persoană care doreşte sincer să-L cun­oască egal cu Dumnezeu Tatăl şi cu Dumnezeu Fiul. mai profund pe Mântuitorul nu va fi niciodată Ioan boteza cu apă, dar Isus avea să bote- alungată. Isus i-a invitat pe cei doi la locul ze cu Duhul Sfânt. Botezul cu Duhul Sfânt a unde stătea în acea perioadă – probabil o avut loc în ziua de Rusalii (Fapte 1:5; 2:4, locuinţă foarte sărăcăcioasă, în comparaţie cu 48). Cu acel prilej, Duhul Sfânt S-a cobo­rât locuinţele din vremea noas­tră. din cer, ca să locuiască în trupul oricărui cre- Ei s-au dus deci şi au văzut unde locuia şi dincios şi să-l facă pe fiecare credincios un în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la membru al Bisericii, Trupul lui Cristos (1 Cor. ceasul al zecelea. Niciodat­ă nu mai avus­eseră 12:13). aceşti oameni parte de o asemenea onoare. Ei

292 Ioan au petrecut noaptea aceea în aceeaşi casă cu să I se spună. El mai ştia că Simon avea un Creatorul universul­ui, numărându-se printre pri- caracter instabil. Dar mai ştia şi aceea că în mii membri ai poporului evreu care L-au viitor caracterul lui Simon se va schimba, recunoscut pe Mesia. dobândind tăria unei pietre. Cum se explică Ceasul al zecelea poate însemna fie ora faptul că Isus cunoş­tea toate aceste lucruri? zece dimineaţa, fie ora patru după amiază. În Prin faptul că era şi este Dumnezeu! general, părerile înclină în favoarea primei Într-adevăr, numele lui Simon s-a schimbat variante, ce reprezintă timpul roman. în Chifa (sau „chefas“, care îns­eamnă piatră 1:40 Unul din cei doi ucenici a fost în aramaică), iar el a devenit un om integru, Andrei. Andrei nu este tot atât de cunosc­ut, cu un caracter stabil, în special după Înălţarea în zilele noastre, precum era fratele lui, Simon Domnului la cer şi Coborârea Duhului Sfânt. Petru, dar e interesant să obser­văm că el a C. Chemarea lui Filip şi a lui Natanael fost primul din cei doi care L-a întâlnit pe Isus. (1:43-51) Numele celuilalt nu ne este precizat, dar 1:43 Suntem acum în a patra zi a eveni­ aproape toţi cercetătorii Bibliei sunt de acord mentelor consemnate în acest capitol. Bosch că era Ioan – cel ce a redactat evan­ghelia de arată că în prima zi îl vedem doar pe Ioan (v. faţă şi care, din modestie, nu-şi dezvăluie 15-28); în a doua zi îi vedem pe Ioan şi pe numele. Isus (v. 29-34); a treia zi îi vedem pe Isus şi 1:41 Când Îl găseşte cineva pe Isus, de pe Ioan (v. 35-42), iar a patra zi Îl vedem obicei, doreşte numaidecât să le facă cunoş­ doar pe Isus (v. 43-51). Domnul S-a deplasat tinţă şi rudelor sale cu Mântuitorul – pentru spre nord, intrând în regiunea cunoscută sub că mântuirea este un dar mult prea mare ca de­numirea de Gali­leea. Acolo l-a găsit pe să fie păstrat doar pentru sine. Tot aşa şi aici Filip şi l-a invitat să vină după El, să-i fie Andrei s-a dus îndată la fratele său Simon, adept. „Urmează-Mă!“ Sunt cuvinte mari, comunicându-i vestea minunat­ă: „Noi L-am având în vedere Cine le-a rostit şi privilegiul găsit pe Mesia!“ Ce anunţ uluitor! De mai pe care l-a oferit. Mântuitorul continuă să lan- bine de patru mii de ani, oamenii Îl aşteptase- seze şi astăzi această invitaţie de o sublimă ră pe Cristos Cel făgăd­uit, Unsul lui simpli­tate, tuturor oamenilor de pretutindeni. Dumnezeu. Simon aude din gura propriului 1:44 Betsaida era o cetate situată pe său frate electrizanta veste că Mesia e prin malul Mării Galileii. Puţine oraşe din lume apropiere. Negreşit ei se găseau chiar într-un au mai fost onorate ca această cetate. Dom­ loc şi într-un moment în care istoria, respectiv nul a săvârşit câteva dintre cele mai mari un măreţ şi extra­ordinar aspect al ei, se făurea minuni în acest oraş (Luca 10:13), de unde chiar în văzul lor. Câtă simplitate şi concizie proveneau Filip, Andrei şi Petru. Şi totuşi, în mesajul lui Andrei! „L-am găsit pe Mesia“ acest oraş L-a respins pe Mân­tuitorul, urma- – doar cinci cuvinte, dar au fost suficiente rea fiind faptul că a fost distrus atât de pentru ca Dumnezeu să-l câştige pe Petru. profund încât până în prezent nu s-a putut Asta ne învaţă că nu e nevoie să fim mari stabili nici măcar locul exact unde a exis- predica­tori sau vorbitori iscusiţi. Tot ce trebuie tat. să facem este să le spunem oamenilor despre 1:45 Filip a dorit să împărtăşească cu cine- Domnul Isus, în cuvinte simple, fiind con­vinşi va marea sa bucurie şi astfel s-a dus şi l-a că Dumnezeu Se va ocupa de restul. găsit pe Natanael. Noii convertiţi sunt cei mai 1:42 Andrei l-a adus pe fratele lui la buni câştigători de suflete. Mesajul lui a fost locul corect şi la Persoana corectă. El nu l-a simplu şi la obiect. El i-a spus lui Natanael că adus la biserică, la un crez sau la un cleric. L-a găsit pe Mesia, Cel prezis de Moise şi El l-a adus la Isus. Ce act important a fost de profeţi – Isus din Naza­ret. În realitate, acesta! Datorită interesului lui Andrei, Simon mesajul lui nu a fost întru­totul exact. El L-a a devenit ulterior un mare pescar de oameni şi descris pe Isus ca fiind fiul lui Iosif, deşi Isus unul dintre apostolii de frunte ai Domnului. s-a născut, desigur, din Fecioara Maria şi nu a Simon a dobândit o publicitate mai mare avut tată uman. Iosif L-a adoptat pe Isus şi decât fratele lui, dar Andrei va beneficia astfel a devenit tatăl lui din punct de vedere împreună cu Petru de răsplata acestuia, întrucât legal, deşi nu era tatăl lui real. Iată ce spune Andrei este cel ce l-a adus pe Petru la Isus. James S. Stewart în această pri­vinţă: Domnul ştia cum îl cheam­ ă pe Simon şi fără

Ioan 293 Cristos niciodată nu a pretins o credinţă deplin Aceste două dovezi au fost suficiente pentru maturizată de la început. Niciodată El nu i-a ca Natanael să creadă. Dar acum Domnul Isus oprit pe oameni să se angajeze pe calea uceni­ îi promite că va vedea lucruri şi mai mari. ciei, doar pe considerentul că nu posedă un 1:51 Ori de câte ori Isus a început o afir- crez suficient de dezvoltat. Şi, desigur, tot aşa maţie cu cuvintele Adevărat, adevărat (textu- stau lucrurile şi azi. El Se aşază alături de al: „Amin, amin“4), a avut de spus lucruri fraţii Lui. El îi roagă să-I fie ataşaţi în orice foarte importante. Şi aici El îi pre­zintă lui moment în care sunt pregătiţi s-o facă. El îi Natanael evenimentul viitor, în cadrul căruia primeş­te cu credinţa pe care le-o pot oferi El va veni şi va domni peste tot pământul. aceştia. El Se mulţumeşte cu acest început şi Lumea va şti atunci că Fiul tâmplarului care a de aici începe să-i conducă pe prietenii Lui, trăit în dispreţuitul oraş Nazaret a fost cu ade- cum a condus primul grup de ucenici, pas cu vărat Fiul lui Dumne­zeu şi Regele Israelului. pas, ajutându-i să-L cunoască tot mai profund În ziua aceea, cerul va fi deschis. Harul lui pe Cel în care se ascund toate comorile Dumnezeu se va odihni peste Rege şi domnia înţelep­ciun­ii şi să guste gloriile depline ale Sa, ce-şi va avea sediul la Ierusalim. uceniciei.3 Probabil Natanael meditase la istoria cu scara lui Iacov din Geneza 28:12. Scara aceea, 1:46 Natanael avea probleme. Nazare­tul cu îngerii care urcau şi cobo­rau, este o imagi- era un oraş dispreţuit din Galileea. Lui i se ne a Domnului Isus Cristos Însuşi – singura părea cu neputinţă ca Mesia să trăiască într-un cale de acces la cer. Înge­rii lui Dumnezeu mediu atât de sărac. Şi astfel el a pus întreba- sunt slujitorii lui Dum­nezeu, care se deplasea- rea care-l frământa. Filip nu a polemizat cu ză ca nişte flăcări de foc, îndeplinindu-şi misi- el, ci a considerat că cea mai bună modalitate unile încredinţate. Când Isus va domni ca de a-i răspunde la obiecţiil­e ridicate era să-i Rege, aceşti îngeri se vor deplasa mereu între facă cunoştinţă nemijloc­ită cu Domn­ul Isus – pământ şi cer, împli­nind voia Lui. aceasta fiind o lecţie de mare preţ pentru toţi Isus i-a spus lui Natanael că a văzut doar cei ce caută să-i câştig­e pe alţii la Cristos. Nu o foarte mică demonstraţie a atributelor lui argument­aţi! Nu vă angajaţi în discuţii Mesia. În viitoarea Domnie a lui Cristos, interminabil­e! Îndemnaţi-i doar pe oameni să Natanael Îl va vedea pe Isus descoperit pe vină şi să vadă. deplin ca Fiul uns al lui Dumnezeu. Atunci 1:47 Versetul 47 arată că Isus ştia totul. întreaga omenire va şti că, într-adevăr, a venit Fără să-l fi cunoscut în prealabil pe Nata­nael, cineva din Nazaret. Isus l-a caracterizat a fi „cu adevărat un isra- D. Primul semn: transformarea apei în vin elit în care nu este viclenie“. Iacov dobândise reputaţia de a recurge la practici şi tranzacţii (2:1-11) ce nu erau total cinstite, dar Natanael era un 2:1 A treia zi se referă, negreşit, la a treia „israelit“ în care nu era nimic din trăsăturile zi a şederii Domnului în Galileea. La 1:43 lui „Iacov“. Mântuitorul soseşte în acest ţinut. Nu ştim 1:48 Natanael a rămas surprins că un exact unde se afla Cana, dar deducem din Străin i s-a adresat, ca şi când l-ar fi cu­noscut versetul 12 al acestui capitol că era în apropie- dinainte. El credea că nu se vedea, din cauza re de Capernaum, fiind situată la o altitudine frunzelor care-l acopereau. Dar Isus l-a văzut, apreciabilă. deşi Natanael era as­cuns. În această zi s-a făcut o nuntă în Cana din 1:49 Poate că tocmai puterea Domnului Galileea şi la nunta aceasta se afla şi mama Isus de a-l vedea pe Natanael când acesta era lui Isus. E interesat de observat că Maria este ascuns de privirile oamenilor l-a conv­ins pe descrisă aici drept mama lui Isus. Faima Natanael cu privire la identitatea Domnului Mântuitorului nu deriva din faptul că era Fiul sau poate că această cunoaştere i s-a dat în Fecioarei Maria, ci invers: Fecioara Maria era chip supranatural. În orice caz, el ştia acum că binecunoscută datorită faptului că era mama Isus este Fiul lui Dumnez­ eu şi Regele Domnului. Scripturile Îi acordă întotdeauna Israelului. prioritate maximă lui Cristos, şi nu Mariei. 1:50 Domnul i-a dat lui Natanael două 2:2 Şi la nuntă a fost invitat şi Isus, cu uce- dovezi că El este Mesia. El i-a descris caracte- nicii Săi. A fost înţelept din partea celor care rul şi i-a arătat că l-a văzut într-un moment în au organizat nunta să-L invite pe Cristos. Şi care acesta era ascuns de privi­rile oamenilor. astăzi este înţelept din partea oamenilor să-L

294 Ioan invite pe Domnul la nunta lor. Pentru a putea şi astfel i-a instruit pe slujitori să facă tot ce proceda aşa, însă, atât mirele, cât şi mireasa le va porunci El. E important să înţeleg­em trebuie să fie credin­cioşi adevăraţi în Domnul cuvintele ei. Observaţi că nu le-a spus oame- Isus. Şi, desigur, ei trebuie să-şi dăruiască nilor să asculte de ea, ci i-a îndreptat la viaţa Mântuitoru­lui şi să decidă ca locuinţa lor Domnul Isus, spunându-le să asculte de El. să fie un cămin în care Domnul să Se simtă Învăţăturile Domnului Isus ne sunt date în bine. paginile Noului Testament. Citind pagi­nile căr- 2:3 Vinul nuntaşilor s-a terminat şi atunci ţii sfinte, să ne aducem aminte de cuvintele mama lui Isus, dându-şi seama de acest lucru, Mariei: „Să faceţi orice vă va zice!“ I-a spus Fiului ei ce s-a întâm­plat, căci ştia că 2:6 În locul în care s-a ţinut nunta erau El poate face o minune, să fie din nou vin. În şase vase mari de piatră, în care încăpeau plus, ea dorea ca Fiul ei să Se descopere pe două sau trei măsuri de apă. Apa era folosită Sine mesenilor, desco­perindu-le că este Fiul de iudei pentru curăţirea de întina­re. De pildă, lui Dum­nez­eu. În Scriptură vinul simbolizează dacă un iudeu se atingea de un mort, era con- adesea bucur­ia. Când Maria a spus: „Nu mai siderat necurat până când se supu­nea unui au vin“, i-a descris foarte exact pe cei ce nu ritual de cură­ţire. au fost mântuiţi, arătând că aceştia nu dispun 2:7 Isus a dat instrucţiuni să fie umplute de bucurii reale şi trainice. vasele cu apă, lucru pe care slujitorii l-au exe- 2:4 Răspunsul pe care l-a dat Domnul cutat îndată. Domnul S-a folosit de posibi­ mamei pare rece şi distant. Dar nu este atât lităţile disponibile în momentul în care era de aspru pe cât ni s-ar părea nouă. Cuvân­tul gata să săvârşească o minune. El le-a permis femeie folosit aici constituie o formulă respec- oamenilor să aducă vasele şi să le umple cu tuoasă de adresare, similară cu cores­pondentul apă, dar apoi El a făcut ceea ce nici un sim- ei modern „doamnă“. Când Domnul a între- plu om nu putea face vreodată: a schimbat bat: „Femeie, ce am Eu de-a face cu tine?“ El apa în vin! Servitorii, nu ucenic­ii, au fost a arătat că în îndeplinirea misiu­nii Sale divine, aceia care au umplut vasele cu apă. În felul nu era supus instrucţiunil­or provenite de la acesta, Domnul a evitat posibil­itatea de a fi mama sa, ci acţiona în totală ascultare de voia acuzat de comiterea vreu­nui truc. De ase­ Tatălui Său din cer. Maria dorise să-L vadă menea vasele cu apă au fost umplute până pe Isus glorificat, dar El a trebuit să-i amin- sus, pentru ca nimeni să nu poată spune că tească Mariei că nu sosise clipa acestei proslă- s-a turnat vin peste apă. viri. Înainte de a se putea înfăţişa omenirii în 2:8 Minunea a avut loc. Domnul i-a postura sa de Cristos atotcuceritor, Domnul instruit pe slujitori să scoată din vase şi să dea trebuia să urce mai întâi pe altarul jertfei, să conţinutul lor mai-marelui mesei. De aici moară pe crucea Golgotei, după cum comen- rezultă că miracolul s-a produs într-o clipă. tează Williams: Apa nu a devenit vin de-a lungul unei perioa- de de timp, ci în câteva secunde sau, cum s-a Expresia „ce am Eu de-a face cu tine?“ apare de exprimat cineva poetic: „apele inconştiente au mai multe ori în Biblie. Ea înseamnă: „Ce avem văzut pe Dumnezeul lor şi au roşit“. noi în comun?“, răspunsul fiind: „Nimic“. David 2:9 Mai-marele mesei era cel ce se ocupa o foloseşte de două ori, cu referire la verişorii lui, de întreaga organizare a nunţii. Când acesta a fiii Ţeruiei, care nu puteau avea absolut nimic în gustat, şi-a dat seama că s-a petrecut ceva comun cu David, pe plan spiritual. Elisei recurge neobişnuit. El n-a ştiut de unde prove­nea vinul, şi el la această expresie la 2 Regi 3, pentru a dar şi-a dat seama că era de calita­te şi astfel exprima prăpastia dintre el şi Ioram, fiul lui îndată l-a chemat pe mire. Ahab. Folosind de trei ori aceas­tă expresie, demo- Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor nii au arătat că Satan nu are nimic în comun cu de astăzi faţă de vin? Vinul este prescris une- Cristos, nici Cristos cu Satan. Şi, în fine, Domnul ori în scopuri medicinale şi lucrul acesta este a folosit această expresie când i s-a adresat în acord deplin cu învăţătura Noului Testament Fecioarei Maria, pentru a arăta cât de adâncă era (1 Tim. 5:23). Dar, din pricina groaznicelor prăpastia dintre Dumnezeirea Sa fără păcat şi abuzuri care s-au comis în legătură cu consu- natura ei umană păcătoasă, precum şi faptul că mul necontrolat de vin, majoritatea creştinilor urechea Sa se pleca doar în faţa autorităţii Unui evită cu totul vinul. Oricine poate deveni Singur Glas.5 dependent de consu­mul de băuturi tari. Singura modalitate de a evita această înrobire este să 2:5 Maria a înţeles sensul acestor cuvint­e

Ioan 295 se evite cu totul consumul de băuturi alcooli- nificaţie. A fost un act supranatural, încărcat ce. Din nou, trebuie să avem întotdeauna în de înţeles spiritual. Aceste minuni au avut de vedere efectul acţiunilor noastre asupra altora. asemenea menirea de a arăta că Isus este cu În cultura noastră ar fi o mărturie proastă din adevărat Cristosul lui Dumne­zeu. Prin săvârşi- partea unui creştin, dacă ar fi văzut de o per- rea acestui semn, El Şi-a arătat slava. El le-a soană nemântuită că bea vin. Prin urmar­e, mai arătat oamenilor că este cu adevărat Dumnezeu, bine este să se abţină de la băuturi alcoolice. manifestat în trup. Ucenicii Lui au crezut în 2:10 Mai-marele mesei atrage atenţia asupra El. Desi­gur, într-o anumită pri­vinţă, ei crezuse- deosebirii marcante dintre modul în care proce- ră în El şi înainte; acum cred­inţa lor a fost dează Domnul Isus şi, pe de altă parte, oamenii întăr­ită, ei ajungând să se încreadă în El mai de rând. Practica la nunţi era să se servească profund, cum subli­niază şi Cynddyl­an Jones: mai întâi vinul cel mai bun, când mesenii erau încă în stare să-i aprecieze calitatea. Mai târziu Prima minune a lui Moise a fost transfor­marea însă, după ce au mânc­at şi au băut, nu mai apei în sânge, minune pătrunsă de un grav ele- erau atât de sensibili la calitatea băuturii consu- ment distructiv. Dar prima minune săvârşită de mate. La această nuntă, vinul cel mai bun a Cristos a fost transformarea apei în vin, act mân- fost servit la urmă, ceea ce are semnificaţie gâietor şi alinător.6 spirituală pentru noi. Lumea de obicei serveşte ce are mai bun la început, întinzându-le tinerilor E. Fiul lui Dumnezeu curăţă Casa Tată­lui tot ceea ce are mai atrăgător. Apoi, după ce Său (2:12–17) aceştia şi-au irosit viaţa în plăceri deşarte, lumea nu mai are decât drojdie pentru oamenii ajunşi 2:12 Mântuitorul a părăsit apoi Cana şi s-a la bătrâneţe. Viaţa creştină este exact opusul dus la Capernaum, cu mama Lui, fraţii Lui şi acestei situaţii. Calitatea ei sporeşte pe măsura ucenicii Lui. Ei nu au rămas la Ca­pernaum trecerii timpului. Cristos păstrează vinul cel mai decât câteva zile. Curând după aceea, Domnul bun pentru timpul de la urmă. Ospăţul urmează S-a suit la Ierusalim. postu­lui. 2:13 Începând din acest punct, asistăm la Textul acesta din Biblie are o aplicaţie foar- prima mărturie pe care o aduce Domnul ora- te directă la poporul evreu. În acest timp, iuda- şului Ierusalim. Etapa aceasta a misiunii ismul era lipsit de orice bucurie. Oamenii îşi Domnului continuă în capitolul 3, versetul 21. îndeplineau monoton ritualurile şi ceremoniile, El Şi-a început şi Şi-a încheiat lucrarea publică dar viaţa era fadă pentru ei, căci nu cunoşteau prin curăţirea templului cu prilejul Paştelui bucuria divină. Domnul Isus încerca să-i înveţe (cf. Mat. 21:12, 13; Mat. 11:15-18; Luca 19:45, să-şi pună încrede­rea în El, voind să le transfor- 46). Paştele era sărbă­toarea anuală care come- me existenţa aridă într-o viaţă de plinătate şi mora acea perioadă din istoria Israelului când bucurie. Apa ritualurilor şi ceremoniilor iudaice israeliţii au fost izbăviţi de sclavia lor în Egipt, a putut fi transformată, prin Cristos, în vinul fiind trecuţi, în chip miraculos, prin Marea unei rea­lităţi pline de bucurie. Roşie, con­duşi apoi prin pustiu şi aduşi, în 2:11 Afirmaţia că acesta a fost începu­tul cele din urmă, în Ţara Făgăduinţei. Prima semnelor infirmă teoria lipsită de temei că sărbător­ire a Paştelui este consemnată la Exod Domnul Isus ar fi săvârşit tot felul de minuni 12. Fiind un iudeu devotat, Domnul Isus S-a în copilăria Sa, pe care le găsim descrise în suit la Ierusalim cu prilejul acestei zile impor­ aşa-numitele „pseudo-evanghel­ii, cum ar fi tante din calen­darul iudaic. „Evanghelia lui Petru“. Aceste minuni pe care 2:14 Prezentându-se la templu, a consta­tat pseudo-evangheliile I le atribuie Domnului, că acesta devenise un talcioc, în care se vin- susţinând că ar fi fost săvârşite de El în copi- deau boi, oi şi porumbei, iar schimbătorii de lărie, au caracter de blasfe­mie. Întrucât Duhul bani îşi desfăşurau nestingheriţi activita­tea. Sfânt a prevă­zut că se va întâmpla aşa, a avut Animalele şi păsările se vindeau oame­nilor grijă să fie păstrat caracterul neîntinat al aces- pentru jertfe. Schimbă­torii de bani preluau tei perioad­e din viaţa Domnului prin adăuga- valuta străinilor, oferindu-le banii aflaţi în uz rea acestei importante precizări că minunea la Ierusalim, pentru ca pelerinii să poată achi­ta din Cana a fost începutul semnelor săvârşite taxa pentru templu. Se ştie că schimbăto­rii de El. aceştia de bani adesea îi tră­geau pe sfoară pe Schimbarea apei în vin a fost un semn, călătorii veniţi de la mari depăr­tări. adică o minune cu un scop precis, cu o sem- 2:15 Biciul pe care l-a confecţionat Domnul era probabil făcut din mai multe fire. Nu se spune nicăieri că Domnul S-ar fi folo-

296 Ioan sit, realmente, de el. Mai degrabă, a fost folo- sau mai mult lucrurile materiale, decât adevă- sit ca un simbol al autorităţii în mâna Sa. rul spiritual. Singurul templu la care se puteau Rotind astfel biciul, El i-a alungat pe negustori gândi ei era templul lui Irod, ce se afla la din templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor Ierusalim. Or, templul acesta a fost construit de bani. în patruzeci şi şase de ani şi ei nu puteau înţelege cum va putea să-l rezidească cineva 2:16 Legea le permitea celor săraci să în trei zile. aducă o pereche de porumbei, dacă aceştia 2:21 Dar Domnul Isus Se referea la trupul nu-şi puteau permite să aducă jertfă anima­le Său, respectiv sanctuarul în care locuia toată mai de preţ. Celor care vindeau porum­bei plinătatea Dumnezeirii. După cum iudeii au Domnul le-a poruncit să ridice acestea de aici, întinat templul de la Ierusa­lim, tot aşa ei căci nu se cădea să facă din casa Tatălui o aveau să-L omoare pe Isus la numai câţiva casă de negustorie. În toate veacu­rile, ani după aceea. Dumnezeu şi-a avertizat copiii să nu se folo- 2:22 Mai târziu, după ce Domnul Isus a sească de serviciile religioase ca mijloc de fost răstignit şi a înviat din morţi, ucenicii îmbogăţire. În nici una din acţiunile acestea şi-au adus aminte că El promisese că va învia ale Domnului nu era nici un pic de cruz­ime în trei zile. Văzând împlinirea atât de minuna- sau nedreptate, ci ele au indicat sfinţenia şi tă a profeţiei, chiar în faţa ochilor lor, ei au neprihănirea Lui. crezut Scriptura şi cuvânt­ul pe care îl rostise 2:17 Când ucenicii Lui au văzut ce se Isus. întâmplă, şi-au adus aminte de Psalmul 69:9 Întâlnim adesea adevăruri ce nu pot fi înţe- unde s-a făcut prezicerea că la venirea Sa, lese cu uşurinţă. Dar aici învăţăm nece­sitatea Mesia va fi mistuit de râvnă pentru lucrurile de a aduna Cuvântul lui Dum­nezeu ca pe o lui Dumnezeu. Acum ei L-au văzut pe Isus comoară în inima noastră. Apoi, într-o zi, manifestând o hotărâre intens­ă de a Se asigura Domnul ne va clarifica acel ade­văr, pe care că oamenii se vor închina lui Dumnezeu cu nu l-am înţeles iniţial. Când se afirmă aici că inima curată şi şi-au dat seama că Acesta era ei au crezut Scriptura sens­ul este că au cre- Cel despre care vor­bise psalmistul. zut prezicerile din Ve­chiul Testament cu privi- Să nu uităm că trupul creşti­nului este tem- re la învierea lui Mesia. plul Duhului Sfânt. După cum Domnul Isus a G. Mulţi declară credinţa lor în Cristos ţinut la puritatea tem­plului de la Ierusalim, tot aşa şi noi trebuie să avem grijă ca trupurile (2:23-25) noastre să-I fie predate Domnului, pentru a fi 2:23 Ca urmare a semnelor pe care le-a mereu curăţi­te. făcut Isus în Ierusalim, la Paşti, mulţi au cre- F. Isus prezice moartea şi învierea Sa zut în Numele Lui. Asta nu înseamnă neapă- (2:18-22) rat că ei I-au predat viaţa lor. Mai degrabă, au 2:18 Se pare că iudeii căutau mereu un declarat doar că cred în El, pe când acţiunile semn sau o minune. Ei spuneau, de fapt: lor trădau o altă realitate. Era doar o demon- „Dacă ne vei demonstra că poţi face o faptă straţie exterioară a unora care spuneau că-L măreaţă, un semn extraordinar, atunci vom urmează pe Isus. Era o situaţ­ie similară celei crede“. Dar Domnul Isus a săvârşit minune din vremea noastră, când mulţi oameni susţin după minune, şi totuşi inimile lor au rămas că sunt creştini, dar nu s-au născut niciodată închise faţă de El. În versetul 18 ei au pus la din nou, prin credinţa în Domnul Isus îndoială autoritatea Lui de a-i da afară din Cristos. templu pe oamenii de afaceri. Ei au cerut ca 2:24 Deşi mulţi au crezut în El, Isus nu a El să săvârşească vreun semn care să confir- crezut în ei (în greacă e acelaşi cuvânt în ambe- me pretenţia Sa de a fi Mesia. le cazuri). Cu alte cuvinte, El nu avea încredere 2:19 Drept răspuns, Domnul Isus a făcut în ei. El Şi-a dat seama că ei ve­neau după El o afirmaţie uimitoare cu privire la moartea şi din curiozitate, din dorinţa de a vedea ceva învierea Sa. El le-a spus că ei vor distru­ge senzaţional şi spectaculos. El îi cunoştea pe toţi sanctuarul Său, dar că în trei zile El îl va oamenii – inclusiv gândurile şi motivaţiile ini- reconstrui. Dumnezeirea lui Cristos reiese din mii lor. El cunoşt­ea mobilul care îi determina nou, din acest verset. Numai Dumnezeu putea să se poarte în felul acela. El ştia dacă credinţa spune: „În trei zile îl voi ridica“. unora era reală sau doar o imitaţie. 2:20 Iudeii nu L-au înţeles. Pe ei îi intere­ 2:25 Nimeni n-a cunoscut inima omului

Ioan 297 mai bine decât Domnul nostru. El n-avea aştepta cu ardoare vremea când Mesia Îşi va nevoie să-L înveţe nimeni sau să-L lumine­ze, întemeia împărăţia pe pământ, când iudeii vor cu privire la nici un subiect. El ştia prea bine fi primii între naţiuni şi toţi duşmanii lor vor ce se află în om şi de ce se poartă într-un fi învinşi. Iar acum Dom­nul îl infor­mează pe anumit fel. Nicodim că pentru a intra în împărăţia aceasta, H. Isus îl învaţă pe Nicodim despre naş­te­rea cineva trebuie să se nască din nou. După cum prima naştere este necesară pentru viaţa fizică, din nou (3:1-21) tot aşa naşterea a doua este necesară pentru ca 3:1 Istoria lui Nicodim e în contrast cu cineva să poată avea viaţă divină. (Expresia ceea ce s-a întâmplat până în acest punct. naştere din nou mai poate fi redată şi prin Mulţi dintre iudeii din Ierusalim mărturi­seau sintagma „naştere de sus“.) Cu alte cuvinte, în că cred în Domnul, dar El ştia că nu era o împărăţia lui Cristos pot intra doar cei ale credinţă autentică. Nicodim însă era o excepţie. căror vieţi au fost schimbate. Întrucât domnia Domnul a recunoscut în el o dorinţă sinceră Lui va fi neprihănită, şi supuşii Lui trebuie să de a cunoaşte adevărul. Dar între farisei era fie neprihăniţi. El nu ar putea domni peste un un om cu numele Nicod­ im, un fruntaş al popor care ar continua să comită păcate. iudeilor. 3:4 Şi aici observăm cât de dificil a fost Nicodim se bucura, în popor, de reputa­ţia ca oamenii să înţeleagă cuvintele Domnului de învăţător. Poate că a venit la Domnul cu Isus. Nicodim a ţinut cu orice preţ să inter­ scopul de a dobândi învăţături supliment­are, preteze totul în sens literal. El nu a putut pri- pe care să le transmită apoi oamenilor. cepe cum se poate naşte un adult a doua 3:2 Biblia nu precizează de ce a venit oară, considerând că e imposibil ca cineva să Nicodim la Isus noaptea. Cea mai plauzib­ilă poată intra fizic în pântecele mamei sale pen- explicaţie este că s-ar fi simţit jenat să vină la tru a se naşte a doua oară. Isus ziua, deoarece majoritatea iudeilor nu-L Nicodim ilustrează adevărul potrivit căruia acceptaseră pe Isus. Oricum, fapt e că el a „omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui venit la Isus. Nicodim a recu­noscut că Isus Dumnezeu, căci sunt o nebunie pentru el; nici este un învăţător trimis de Dumnezeu, întrucât nu le poate cunoaşte, pentru că acestea se nimeni nu putea face asemenea mi­nuni, fără înţeleg duhovniceşte“ (1 Cor. 2:14). ajutorul direct al lui Dumnez­ eu. În pofida 3:5 Continuându-Şi explicaţia, Isus i-a spus tuturor cunoştinţelor sale, Nicodim nu şi-a dat lui Nicodim că trebuie să se nască din apă şi seama că Dumne­zeu era întrupat în Isus din Duhul, căci altfel nu poate intra niciodată Cristos. El era ca mulţi din vremea noastră, în împărăţia lui Dumnezeu. care spun că Isus a fost un om minunat, un Ce a vrut Isus să spună prin aceste învăţător neîntrec­ut, un exemplu strălucitor, cuv­inte? Mulţi susţin că termenul „apă“ tre­ toate aceste caracteri­zări lăsând afară adevărul buie luat în sens literal şi că Domnul Isus S-a esenţial: că Isus a fost şi este Dumnezeu! referit la nevoia de a fi botezat, pentru a putea 3:3 La prima vedere, răspunsul Domnu­lui fi mântuit. Dar o atare învăţătu­ră e contrară Isus nu pare să aibă legătură cu ceea ce afir- restului Scripturii. Peste tot în Cuvântul lui mase Nicodim. Domnul nostru spune: Dumnezeu citim că mântuirea se capătă doar „Nicodim, tu ai venit la Mine ca să dobân­ prin credinţa în Domnul Isus Cristos. Botezul deşti învăţături suplimentare, dar în realitate tu este destinat celor care au fost mântuiţi deja, tre­buie să te naşti din nou. Acesta tre­buie să dar nu ca mijloc de mântuire. fie punctul de plecare. Altfel, nu vei vedea Unii sugerează că apa din versetul acesta niciodată împă­răţia lui Dumnezeu“. Din nou, s-ar referi la Cuvântul lui Dumnezeu. La Domnul a prefaţat aceste cuvinte minunate cu Efeseni 5:25, 26 apa este strâns asociată cu expresia: „Adevărat, adevă­rat“ (textual: amin, Cuvântul lui Dumnezeu. Tot aşa, la 1 Petru amin). Ori de câte ori întâlnim aceste cuvinte, 1:23 şi Iacov 1:18 se spune că naşte­rea din nou să înţelegem că ni se prezintă un adevăr foarte are loc prin Cuvântul lui Dum­nezeu. Prin urma- impor­tant. re, ar fi posibil ca apa din acest verset să se Ca iudeu, Nicodim Îl aşteptase pe Mesia refere la Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Noi să vină şi să elibereze Israelul de sub robia ştim că nu poate fi mântuire în afara Scripturilor, Romei. Lumea se afla pe vremea aceea sub în care este cuprins Cuvântul lui Dumnezeu, pe stăpânirea imperiului roman, iar iudeii erau care trebuie să şi-l însuşească păcătosul, înainte supuşi leg­ilor şi administraţiei romane. Nicodim de a avea loc naşterea din nou.

298 Ioan Dar apa ar putea să se refere şi la Duhul nou este în multe privinţe ca vântul. Mai întâi, Sfânt. La Ioan 7:38, 39 Domnul Isus vor­beşte ea are loc după voia lui Dumnezeu, şi nu se despre râurile de apă vie şi ni se precizează află sub controlul omului. În al doilea rând, că atunci când a folosit cuvântul apă S-a refe- naşterea din nou este invizibilă. Nu poţi să rit la Duhul Sfânt. Dacă apa înseamnă Duhul vezi când are loc, dar negreşit poţi vedea în capitolul 7, de ce nu ar putea avea acelaşi rezultatele ei în viaţa cuiva. Când un om a sens în capitolul 3? fost mântuit, în acea persoană s-a petrecut o Totuşi întâmpinăm dificultăţi dacă acc­eptăm schimbare. Lucrurile rele pe care le iubea această interpretare. Isus spune: „dacă nu este cândva acum le urăşte. Lucrurile lui Dumnezeu născut cineva din apă şi din Duhul, nu poate pe care le dispreţuia cândva acum le iubeşte. intra în împărăţia lui Dumnezeu“. Dacă apei După cum nimeni nu înţelege pe deplin vân- i se atribuie înţelesul de Duhul, atunci înseam- tul, tot aşa naşterea din nou este lucrarea taini- nă că Duhul apare de două ori în acest verset. că şi miraculoasă a Duhului lui Dumnezeu, pe Dar termenul din original tradus prin conjunc­ care omul nu poate s-o înţeleagă în toată pro- ţia „şi“ ar putea fi tradus şi prin „chiar“. În funzimea ei. Mai mult, naşterea din nou, ase- cazul acesta, versetul ar suna astfel: Dacă nu menea vântului, este imprevizibilă. Nu se poate se naşte cineva din apă, chiar din Duhul, nu preciza când şi unde va avea loc. va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu. 3:9 Din nou, Nicodim a ilustrat neputin­ţa Noi credem că acesta e sensul corect al verse- minţii omeneşti de a pătrunde lucrurile divine. tului. Naşterea fizică nu este de ajuns.8 Trebuie Negreşit el încerca să conceapă naşterea din să existe şi o naştere spirituală, pentru ca cine- nou ca pe un eveniment natural sau fizic, mai va să poată intra în împărăţia lui Dumnezeu. degrabă decât unul spiritual. Şi astfel el L-a Această naştere spirituală este produsă de întrebat pe Isus: „Cum se poate face aşa Duhul Sfânt atunci când o persoană crede în ceva?“ Domn­ul Isus Cristos. Interpretarea aceasta este 3:10 Isus a răspuns că, întrucât Nicod­im întărită de faptul că expresia „născut din este un învăţător al Israelului, ar trebui să fi Duhul“ apare de două ori în versetele urmă­ înţeles aceste lucruri. Scripturile Vec­hiului toare, 6 şi 8. Testament propovăduiesc clar că atunci când 3:6 Chiar dacă Nicodim ar fi putut intra, Mesia va reveni pe păm­ ânt să-Şi întemeieze în vreun fel, în pântecele mamei sale, pen­tru a împărăţia, El îi va judeca mai întâi pe duşma- se naşte a doua oară, asta n-ar fi schimbat cu nii Lui şi va distruge toate lucrurile care sunt nimic natura rea din el. Expre­sia ce este năs- o pricină de cădere. Numai aceia care şi-au cut din carne este carne înseamnă că copiii mărturisit şi s-au lăsat de păcatele lor vor intra născuţi din părinţi umani sunt născuţi în păcat, în împă­răţie. fiind total neputincioşi de a se mântui pe ei 3:11 Domnul Isus a subliniat apoi infai­ înşişi. Pe de altă parte, ce este născut din libilitatea învăţăturii Sale şi necredinţa omului Duhul este duh. O naştere spirituală are loc faţă de ea. Din veşnicia veşniciilor, El a atunci când cineva se încrede în Domnul Isus. cunoscut fidelitatea acesteia şi a propov­ăduit Când cineva se naşte din nou prin Duhul, el doar ceea ce ştia şi văzuse. Dar Nicodim şi primeşte o natură nouă, fiind dotat pentru a majoritatea iudeilor din vremea aceea refuzau putea trăi în împărăţia lui Dumnezeu. să creadă în mărturia Sa. 3:7 Nicodim nu trebuia să se mire de 3:12 Care au fost lucrurile pământeşti la învăţăturile Domnului Isus. El trebuia să-şi dea care S-a referit Domnul în acest verset? seama că cineva trebuie să se nască din nou Răspunsul este: împăr­ăţia Sa pământească. şi să înţeleagă totala incapacitate a firii ome- Ca cercetător al Vechiului Testament, Nicodim neşti de a-şi remedia condiţia decăzută. El ştia că într-o zi Mesia va veni şi-Şi va instau- trebuia să-şi dea seama că pentru a fi unul ra o împărăţie în sens literal pe acest pământ, din supuşii împărăţiei lui Dumnezeu, un om cu capitala la Ierusalim. Ce n-a înţeles Nicodim trebuie să fie sfânt, curat şi spiritual. a fost că pentru a intra în această împărăţie, 3:8 Şi, aşa cum a procedat de atâtea ori, şi cineva trebuie să se nască din nou. Ce înseam- de data aceasta Domnul Isus a recurs la natu- nă lucrurile cereşti la care S-a referit ră pentru a ilustra un adevăr spiritual. El i-a Domnul? Ele sunt adevărurile explicate în ver- amintit lui Nicodim că vântul suflă încotro setele următoare – lucrurile mi­nunate prin care vrea şi oamenii îi aud sunetul, dar nu ştiu de primeşte cineva naşterea din nou. unde vine, nici încotro merge. Naşterea din 3:13 Numai o singură persoană a fost