Comentariul biblic al credinciosului - Noul Testament

1150 1 Ioan care se opun acestor realităţi“. El vrea ca cre- Christ („Moartea lui Cristos“), ediţia a doua, dincioşii să se păzească de orice idei priv­itoare p. 276. Prima parte a citatului provi­ne, după la Dumnezeu care se deosebesc de cele ce câte se pare, dintr-o ediţie ante­rioară. ne-au fost transmise de apostoli. Isus Cristos 9(4:14) W. E. Vine, The Epistles of John, p. este Dumnezeu. Orice alt gând este idolatrie. 85. Aici Ioan nu se referă, în principal, la idolii 10(4:19) Textul NU omite pe El. sculptaţi din lemn. Un idol este un substitut 11(5:7, 8) Erasmus a adăugat aceste cuvinte sau un zeu fals care ia locul Dumnezeului la ediţiile ulterioare ale NT grec, datorită pre- adevărat. Aici un idol nu este atât de mult un siunilor exercitate de papă (ele apar în Biblia lucru material, cât o învăţătură falsă. oficială romano-catolică în la­tină, Vulgata). Arhiepiscopul Alexander a numit acest Doar patru manuscrise greceşti de dată foarte îndemn: „o cutremurare elocventă“. Nu putem recentă conţin aceste cuvinte. Prin urmare, nu să ne imaginăm nici un limbaj care să prezin- e clar dacă trebuie să le folosim. Acei membri te mai adecvat o atare descriere şi astfel ai cultelor deviate care se duc din uşă în uşă, încheiem comentariul acesta cu eloc­venta tăgădu­ind bine­cuvântata Trinitate, se grăbesc cutremurare a lui Ioan: să scoată în evidenţă aceste fapte. Deci e bine „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin“. să fim în cunoştinţă de cauză cu privire la această problemă. NOTE FINALE 12(5:18) Dacă se citeşte varianta din textul 1(2:7) Textul critic (NU) omite al doilea NU: „îl păzeşte pe el“ în loc de „se păzeşte“, „de la început“. atunci cuvintele „Cel care s-a născut din 2(2:12) Cuvântul teknia provine de la un Dumnezeu“ se vor referi la Cristos. termen cu sensul de a naşte (copii). Dimi­ nutivul devine astfel: „mici născuţi“, un echi- BIBLIOGRAFIE valent exact al drăgălaşului termen scoţian Barrett, G. S. The First Epistle General of St. „bairnies“. 3(2:20) Textele tradiţionale (şi majoritar­e) John. Londra: The Religious Tract Society, redau textul: „voi ştiţi toate lucrurile“ (panta). 1910. Textul critic (NU) îl redă: „voi toţi (pantes) Candlish, Robert S. The First Epistle of John. ştiţi“. Este uşor de observat de ce varianta Grand Rapids: Zondervan Publ­ishing dificilă a fost schimbată în varianta lesne de House, n.d. înţeles: „voi toţi ştiţi“. Findlay, George. Fellowship in the Life Eternal. 4(3:1) Textul NU adaugă cuvintele: „Şi noi Londra: Hodder & Stoughton, n.d. suntem“. Ironside, H. A. Addresses on the Epistles of 5(4:3) Textul NU omite al doilea „că“ şi John. New York: Loizeaux Bros., n.d. „Cristos a venit în trup“. Kelly, William. An Exposition of the Epis­tles of 6(4:7, 8) G. S. Barrett, The First Epistle John the Apostle. Londra: T. West­on, 1905. General of St. John, p. 170-173. Law, Robert. The Tests of Life. Edinburgh: T & 7(4:9, 10) Ispăşire înseamnă satisfacerea T Clark, 1909. sau îndeplinirea care s-a făcut pentru păcat Marshall, I. Howard. The Epistles of John prin intermediul unei jertfe. În original, (NIC). Grand Rapids: Wm. B. Eerdm­ ans cuv­ântul este înrudit cu termenul grec pen- Publishing Company, 1978. tru „ca­pacul îndurării“. Sub conducerea Mitchell, John G. Fellowship: Three Letters britani­cului C. H. Dodd, s-a organizat o from John. Portland, Oregon: Multnom­ ah campanie reuşită de combatere a termenului Press, 1974. (şi a doc­trinei pe care o reprezintă), aşa Stott, John R. W. The Epistles of John (TBC). încât, ur­mând direcţia liberalei versiuni RSV, Grand Rapids: Wm. B. Eerdm­ ans major­itatea traducerilor moderne ale Bibliei Publishing Company, 1964. au schimbat cuvântul. Întrucât este un Vine, W. E. The Epistles of John: Light, Love, „cuvânt sănătos“ standard ce reprezintă un Life. Grand Rapids: Zondervan Pub­lishing adevăr teologic, noi trebuie însă să-l păs­trăm House, 1970. (cum procedează versiunile KJV şi NKJV). Westcott, Brooke Foss. The Epistles of St. John. 8(4:9, 10) James R. Denney, The Death of Cambridge: The MacMillan Comp­an­y, 1892.

A DOUA EPISTOLĂ A LUI IOAN Introducere „[A doua Ioan] ne prezintă un aspect inedit al Apostolului, arătându-ni-l ca păstor de suflete individuale.... Dacă este adresată unei biserici locale sau... unei doamne creştine... în folosul unor persoane particulare pentru care manifestă un interes deosebit de mare a expediat el această scrisoare“. – A. Plummer I. Locul unic în Canon epistola 2 Ioan (vezi Introducerea la 1 Ioan, Alături de 3 Ioan această scurtă notă e tot pentru detalii suplimentare). ce ne-a rămas din nepreţuita corespond­enţă III. Data personală a unuia din cei mai iubiţi sfinţi de Ca în cazul lui 1 Ioan, sunt posibile la început, apostolul Ioan. două perioade generale ca timp al apariţiei Uneori creştinii vor să ştie cât de „des­ epistol­ei. Fie data timpurie (situată în anii chişi“ sau de „închişi“ ar trebui să fie cu 60), înainte de distrugerea Ierusalimului, alţii, în special cu cei care se declară credin­ fie o dată târzie (prin anii 85-90). Dacă cioşi. 2 şi 3 Ioan răspund la această întrebare prima va­riantă este cea corectă, atunci foarte practică. 2 Ioan arată importanţa de a redactarea ei s-a făcut, probabil, la ţine uşile casei (sau ale bisericii din casă) Ierusalim. Iar dacă cea din urmă este cea închise ereticilor; 3 Ioan ne îndeamnă să valabilă, atunci epistola a fost scrisă la avem o „politică a uşilor deschise“ cu privire Efes, unde apostolul şi-a sfârşit alergarea la pre­dicatorii şi misio­narii itineranţi. pe acest pământ, la o vârstă aprec­iabilă. II. Paternitatea IV. Fondul şi tema Dovezile externe ale faptului că Ioan este Fondul acestei epistole este misiunea larg cel care a scris epistola 2 Ioan sunt mai pre- răspândită a predicatorilor itineranţi din cadrul care decât în cazul lui 1 Ioan, aceasta dato- bisericii primare, ce se practică şi azi în rându-se dimensiunii şi naturii particula­re a unele cercuri. Aceşti evanghelişti şi vesti­tori epistolei. Irineu o citează, dar, asemenea alto- ai Cuvântului erau găzduiţi, hrăniţi şi uneori ra, a crezut că face parte din 1 Ioan (împărţi- primeau bani de la creştinii şi adună­rile vizi- rea pe capitole şi versete s-a făcut cu multe tate de ei. Din nefericire, învăţătorii falşi şi secole mai târziu). Origen s-a îndoit de aceas- şarlatanii religioşi au profitat imediat de acest tă epistolă, dar Clement şi Dionysius, ambii sistem, folosindu-l ca mijloc de câştig nemun- din Alexandria, au citat-o ca aparţi­nând lui cit şi de răspândire a ereziilor lor, cum ar fi Ioan. Ciprian în mod special citează versetul gnosticismul (vezi Introducerea la 1 Ioan). 10 ca fiind scris de apostolul Ioan. Dacă a fost important în veacul întâi ca Dovezile interne constau în faptul că stilul apostolul să-i avertizeze pe creştini cu privire şi vocabularul sunt în armonie cu omologul la pericolul ereticilor şi al „profitorilor reli­ lor din 1 şi 3 Ioan. Chiar dacă 2 şi 3 Ioan gioşi“, oare ce ar spune apostolul Ioan astăzi, au un început diferit de cel al lui 1 Ioan, ele la vederea amalgamului de secte, culte dera­ sunt atât de similare totuşi, încât puţini sunt iate şi religii false? aceia care neagă faptul că au ieşit cu toate Tema centrală a lui 2 Ioan e că nu trebu- de sub pana aceluiaşi autor şi, se pare, cam ie să cooperăm în nici un fel cu o per­soană în acelaşi timp. care răspândeşte învăţături greşite cu privire Nu există motive care să ne oblige să ne la Persoana Domnului nostru (v. 10, 11). îndoim de tradiţia care i-a atribuit lui Ioan 1151

1152 2 Ioan SCHIŢA I. SALUTUL APOSTOLULUI: HAR, ÎNDURARE ŞI PACE (v. 1-3) II. BUCURIA APOSTOLULUI: COPII ASCULTĂTORI (v. 4) III. ÎNDEMNUL SOLEMN AL APOSTOLULUI: UMBLAŢI ÎN DRAGOSTE (v.5,6) IV. PREOCUPAREA APOSTOLULUI: ÎNŞELĂTORII ANTICRIŞTI (v. 7-11) V. NĂDEJDEA APOSTOLULUI: CĂ VA PUTEA FACE O VIZITĂ PERSONALĂ (v. 12, 13) Comentariu I. S ALUTUL APOSTOLULUI: HAR, noastre membrii cultelor deraiate se duc pe la ÎNDURARE ŞI PACE (v. 1-3) casele oamenilor în timpul zilei, când băr­ batul este, de obicei, la serviciu. Copiii trebu­ V. 1 În 2 Ioan apostolul se prezintă drept ie să fie şi ei avertizaţi cu privire la perico­lul bătrânul. Asta ar putea fi o referire la vârsta învăţătorilor falşi. sa sau la poziţia oficială deţinută în cadrul Ioan afirmă că o iubeşte pe această alea- bisericii. Cât priveşte vârsta, Ioan a fost ulti- să doamnă şi... copiii ei... în adevăr. Cei care mul dintre apostoli care a petrecut timp în sunt mântuiţi se găsesc într-o minunată părtă- compania Domnului Isus. Ca pozi­ţie oficială, şie, iubindu-i pe unii pe care, în alte împreju- negreşit el a fost un episcop sau suprave­ rări, nu i-ar fi iubit deloc, dacă nu ar fi fost ghetor. Astfel, nu suntem nevoiţi să alegem dragostea lor comună pentru adevărul lui una din două explicaţii, întrucât ambele sunt Dumnezeu. Adevărul lui Dumn­ezeu este cel corecte. care leagă inimile între ele – inimile celor Sintagma „Către aleasa doamnă“ nu este care au cunoscut adevă­rul. lesne de explicat. Există trei concepţii larg V. 2 Datorită adevărului are două expli- răspândite. (1) Unii cred că aleasa doamnă caţii posibile. Poate să se refere la motivul este biserica, numită în alte locuri din pentru care îi iubim pe toţi sfinţii sau poate Scriptură Mireasa lui Cristos, sau o bise­rică ne oferă motivul pentru care a scris Ioan locală. (2) Alţii cred că Scrisoarea a fost această scrisoare. Ambele sunt sensuri valabi- adresată „către aleasa Kyria“ – numele ei le. Adevărul care rămâne în noi şi va fi cu fiind Kyria. Acesta ar putea fi echivalentul în noi pentru veci. Aici adev­ ărul se poate greacă al termenului aramai­c: Marta (ambele referi la: (1) Domnul Isus Cristos, Care a înseamnă „doamnă“).1 (3) Alţii cred că Ioan spus: „Eu sunt... adevărul“ (Ioan 14:6); (2) la se adresează unei doam­ne creştine al cărei Duhul Sfânt: „Duhul este adevăr“ (1 Ioan nume nu este precizat, care, alături de toţi 5:6; vezi Ioan 14:16, 17); sau (3) la Biblie. ceilalţi credincioşi, se află printre aleşii lui „Cuvântul Tău este adevăr­ul“ (Ioan 17:17). Dumnezeu – aleşi în Cristos înainte de înte- Oare nu trebuie să ne oprim aici şi să ne meierea lumii. minunăm de faptul că suntem susţinuţi de Noi preferăm ultima dintre interpretări şi aceştia Trei şi că ei sunt cu noi pe veci? credem că este deosebit de semnificativ fap- V. 3 Salutul lui Ioan este „Harul, îndura- tul că acest avertisment împotriva învăţăt­orilor rea şi pacea să fie cu voi“. 2 Harul este anticreştini se găseşte într-o scrisoa­re adresată favoarea nemeritată acordată celor care merită unei femei. Păcatul a pătruns în lume prin exact opusul. Îndurarea este compa­siunea înşelarea Evei de către Satan. „Femeia, fiind manifestată faţă de cei ce sunt vinov­aţi şi amăgită, a căzut în călcarea poruncii“ (1 Tim. nenorociţi. Pacea este relaţia armon­ioasă ce 2:14). Pavel se referă la învăţătorii falşi, care decurge din harul şi îndurarea lui lansează apeluri deose­bit de puternice la adre- Dumnezeu. Toate aceste trei binecuvân­tări sa femeilor. Astfel ei pătrund în case şi le sunt de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul prind în mrejele lor pe „femeile credule, Isus Cristos. Tatăl este Izvorul, iar Fiul este împovărate de păcate şi stăpânite de felurite Canalul. În plus, ei sunt în adevăr şi dragos- pofte“, care sunt dispus­e să asculte pe oricine te, şi niciodată pe cheltui­ala oricăreia dintre şi totuşi „nu pot ajunge niciodată la cunoştin- aceste virtuţi. ţa adevărului“ (2 Tim. 3:6, 7). Chiar în zilele

2 Ioan 1153 II. BUCURIA APOSTOLULUI: COPII o răsplată deplină. ASCULTĂTORI (v. 4) V. 9 Când spune Ioan: „Oricine trans­ gresează 4 şi nu rămâne în doctrina lui În acest punct, Ioan îşi exprimă bucuria Cristos“, el se referă la învăţătorii falşi. A să afle că unii din copiii alesei doamne transgresa înseamnă a trece peste hotarele umblau în adevăr. Adevărul nu este doar îngăduite. Este exact ceea ce fac cultele dera- ceva în care trebuie să credem cu mintea, ci iate, pretinzând că posedă o nouă lumi­nă şi ceva care trebuie trăit în viaţa şi comporta­rea propovăduind doctrine pe care Dumn­e­zeu nu noastră de zi cu zi. După cum Domnul Isus ni le-a descoperit în Cuvântul Său. Ei nu a fost întruchiparea vie a adevărului, tot aşa rămân înăuntrul hotarelor revel­aţiei creştine, El Se aşteaptă ca vieţile noastre să fie mărtu- nu rămân în învăţătura (doctrina) lui rii aduse adevărului. Cristos, adică, după toate probabilităţile, în III. ÎNDEMNUL SOLEMN AL învăţăturile pe care Crist­os Însuşi le-a adus. A­POSTO­ LULUI: UMBLAŢI ÎN Cuvintele ar mai putea însemna: tot ce ne DRAG­ OSTE (v. 5, 6) învaţă Biblia despre Cristos. Apostolul subli- V. 5 În versetele 5 la 9, apostolul pare să niază în versetul 9 că un membru al unei ne ofere un scurt rezumat al Primei sale secte deraiate poate pretin­de că-L cunoaşte pe Epistole. Acolo el a enumerat testele vieţii. Dumnezeu, dar dacă nu crede în Dumnezei­ Acum, în versetele acestea, el repetă ultime­le rea absolută şi în umanitatea absolută a trei din aceste teste – testul iubi­rii (v. 5), Domnului Isus, el nu Îl are pe Dumnezeu testul ascultării (v. 6) şi testul doctrinei (v. deloc. Dumnezeu poate fi cunoscut doar prin 7-9). Fiul Său. „Nim­ eni nu vine la Tatăl decât prin V. 6 Mai întâi, el le aminteşte cititorilor Mine“ (Ioan 14:6). despre porunca de a-i iubi pe semenii lor V. 10, 11 Aici se află miezul epistolei, cred­incioşi. Iubirea, în esenţa ei, este aici întrucât ni se dau sfaturi de mare preţ cu dăruirea plină de abnegaţie în folosul altora. privire la modul în care trebuie să ne pur­tăm Nu este nicidecum atitudinea de felul: „Oare cu învăţătorii falşi care ne bat la uşă. Ioan ce voi putea obţine de la pers­oana aceasta?“, nu se referă la vizitatorii ocazionali, ci la pro- ci „Ce aş putea face pentru persoana respec- povăduitorii unor învăţături anticreşti­ne. Se tivă?“ În acest caz, se va dovedi că dragos- cuvine oare să-i poftim înăuntru? Să le ofe- tea este o umblare după poruncile Sale. Nu rim o ceaşcă de cafea? Să-i ajutăm financiar? putem iubi cu adevărat, în sensul divin al Să cumpărăm literatura oferită de ei? cuvântului, dacă nu um­blăm în ascultare de Răspunsul este că nu trebuie să-i prim­ im şi Domnul şi de adevărul lui Dumnezeu. nu trebuie să-i salutăm. Oamenii aceştia sunt IV. PREOCUPAREA APOSTOLU­LUI: duşmani ai lui Cristos. A le oferi ospitalitate ÎNŞELĂTORII ANTI­CRIŞTI(v. 7-11) înseamnă a ne situa de partea celor care se V. 7 Asta ne conduce la testul doctrinei. împotrivesc Mântuitorul­ui nostru. Uneori am Marea întrebare care se pune este: „A deve- putea primi în casă o asemenea persoană fără nit Dumnezeu cu adevărat Om în Persoana să ştim că Îl tăgăd­uieşte pe Domnul. Dar lui Isus Cristos?“ Răspunsul este un hotărât atunci când ştim sigur că cineva este un „Da!“ Gnosticii 3 credeau că Cristosul divin a învăţător fals, ar fi un act de neloialitate faţă venit asupra lui Isus din Nazaret pentru un de Cristos să ne împrietenim cu un atare om. timp. Dar Ioan insistă că Isus Cristos a fost, Versetele acestea nu se aplică la vizitatori, în este şi în veci va fi Dumnezeu. general. Adesea invităm în căminul nostru V. 8 Prin urmare, el îşi avertizează cititorii: necredin­cioşi, în efortul de a-i câştiga la „Luaţi seama la voi înşivă, ca noi să nu pier- Cristos. Dar aici avem de a face cu o chesti- dem lucrurile pentru care am lucrat, ci să une legată de învăţătorii religioşi care tăgădu­ primim o răsplată deplină“. Cu alte cuvinte, iesc Dumnezeirea şi umanitatea lui Isus rămâneţi tari în adevărul privitor la Domnul Cristos, cum explică şi C. F. Hogg: Isus Cristos, pentru ca truda noastră în mijlo- cul vostru să nu fi fost în zadar şi ca noi Nu trebuie făcut nici un lucru care să dea (apostolii şi cei care le-au urmat) să primim impresia că ofensa adusă împotriva lui Cristos ar fi un lucru de nimic sau să-l punem pe delicvent în poziţia în care ar putea să-i influ­ enţeze şi pe alţii.5

1154 2 Ioan V. NĂDEJDEA APOSTOLULUI: CĂ cât termenul din greacă pentru ales (Eklekte, VA PUTEA FACE O VIZITĂ „Electa“) ar putea fi înţeles ca nume, sub- PERS­ ON­ALĂ (v. 12, 13) stantiv propriu, iar termenul „doamnă“ ca o V. 12 Ioan ar fi dorit să spună mai multe formulă de adresare: „Doamna Electa“. alesei doamne. Dar el se opreşte din scris în 2(v. 3) Textul critic (NU) şi cel majori­tar acest punct, în speranţa că va putea efectua (M) spun: „noi“. Cuvintele din greacă pentru în curând o vizită personală, când va putea voi/noi, pentru pe voi/pe noi şi al vostru/al vorbi faţă în faţă. Cu cât mai satisfăcător nostru se deosebesc unele de altele doar este să poţi vorbi în cadrul unei întâlniri în printr-o literă, de unde şi problem­ ele întâm­ persoană decât să scrii pe hârtie cu cer­neală! pinate de cei care au copiat manuscrisele. Şi cu cât mai minunat va fi să-L vedem pe (Vezi, de pildă, v. 8, unde textul NU redă Mântuitorul faţă în faţă, decât să-L vedem cu varianta voi nu noi.) ochii credinţei, ca în prezent! Cu adevărat 3(v. 7) Vezi Introducerea la Coloseni, unde atunci bucuria noast­ră va fi deplină! este tratat gnosticismul. V. 13 Aşadar Ioan încheie: „Copiii surorii 4(v. 9) Textul NU: „o ia înainte“ sau tale alese te salută“. Nu ştim cine au fost „progresează“ (proagon), în loc de trans­ aceştia, dar îi vom întâlni într-o zi şi ne vom gresează“ (parabainon) din TR şi textul bucura de părtăşia cu ei şi cu preaiubit­ul majoritar. apostol Ioan, care a redactat această scrisoare. 5(v. 10,11) C. F. Hogg, What Saith the Şi, lucrul cel mai minu­nat dintre toate, ne Scripture? („Ce spune Scriptura?“), pg.143. vom întâlni cu Însuşi Mântuitorul. Amin. BIBLIOGRAFIE NOTE FINALE Vezi Bibliografia de la sfârşitul comen­ 1(v. 1) Variantă mai puţin probabilă, întru- tariului asupra lui 1 Ioan.

A TREIA EPISTOLĂ A LUI IOAN Introducere „Pe ansamblu, această ultimă privire asupra vieţii creştine în era apostolică se merită să fie studiată temeinic de cercetătorul [biblic]. Starea de lucruri pe care o dezvăluie nu se apropie de cea ideală, dar constituie o mărturie a libertăţii şi vi­gorii credinţei aflate în procesul maturizării“. – B. F. Westcott I. Locul unic în Canon III. Data Chiar 3 Ioan, cea mai scurtă carte din Ca în cazul lui 1 şi 2 Ioan, s-au propus NT (cu un rând mai scurtă decât 2 Ioan, în două date probabile ale apariţiei cărţii. Dacă original), ilustrează adevărul divin potrivit Ioan a redactat epistola de faţă de la Ierusa­ căruia: „toată Scriptura... este de folos“. Ca lim, înainte de distrugerea acelui oraş, atunci în 2 Ioan, cuvintele cheie din această episto- data probabilă a apariţiei cărţii ar fi în anii lă sunt: dragoste şi adevăr. Dar, spre deose- 60. Mult mai răspândită printre cercetători bire de 2 Ioan, care ne prezintă fermitatea este însă opinia că epistola datează dintr-o drag­ostei, în faptul că refuză să-i primească perioadă mai târzie, când Ioan a trăit şi slujit în casă pe cei ce nu propovăduiesc adevărul, la Efes. Astfel, s-a bucurat de o mare accep­ 3 Ioan ne arată tandreţea dragostei, în ţiune opinia conform căreia cartea a apărut ajutorar­ea celor care au mers înainte cu ade- între anii 85-90. vărul. IV. Fondul şi tema II. Paternitatea Fundalul istoric al acestei scurte scrisori Dovezile externe ale faptului că Ioan este ne oferă o privire fugară asupra vieţii biseri­ cel care a scris epistola 3 Ioan sunt similare cii în a doua jumătate a primului veac. În celor de la 2 Ioan. Aceste scrisori sunt atât doar câteva trăsături concise de pană, aposto­ de scurte şi de personale, încât e lesne de lul schiţează trei personaje: Gaius, cel ospita­ înţeles de ce nu dispun de spectrul mai lier şi duhovnicesc, Dimitrie, cel vorbit de mare de dovezi prezente în cazul lui 1 Ioan. bine, şi Diotref, care-şi urmărea doar intere­ Origen şi Eusebiu au catalogat 3 Ioan sele proprii şi era lipsit de dragoste. Diotref printre antilegomena sau cărţile puse sub ar putea ilustra personalitatea foarte egoistă semnul întrebării. Clement şi Dionysius, şi încăpăţânată ce se poate mani-festa în ambii din Alexandria, au acceptat 3 Ioan, ca, cadrul structurii oricărei biserici. Pe de altă de altfel, Chiril din Ierusalim. Dove-zile din parte, el ar putea exemplifica tendinţa câte Canonul Muratorian nu sunt clare în această unui bătrân de a dobândi un ascendent şi de privinţă. a-şi exercita şefia peste ceilalţi bătrâni ce-i Dovezile interne pun epistola în foarte erau odinioară egali. Acest curent a evoluat, strânsă legătură cu 2 Ioan şi, evident, cu 1 ducând la formarea aşa-numitului „episcopat Ioan. Împreună cele trei epistole se sprijină monarhic“ din veacul al doilea şi cele urmă­ una pe alta în privinţa autenticităţii lor. toare, în cadrul căruia şefia este exercit­ată de Nu există nici un motiv care să ne deter­ un supraveghet­or sau episcop domin­ant. mine să ne îndoim de concepţia tradiţională, conform căreia apostolul Ioan este cel care a scris 3 Ioan, împreună cu celelalte două scri- sori ce i-au fost atribuite. 1155

1156 3 Ioan SCHIŢA I. SALUTUL (v. 1-4) II. EVLAV­ IOSU­ L GAIUS (v. 5-8) III. DICT­ATOR­LUL DIOT­REF (v. 9-11) IV. CUCERNICUL DIMITRIE (v. 12) V. PLANUL APOSTOLULUI ŞI BENEDICŢIA SA (v. 13, 14) Comentariu I. SALUTUL (v. 1-4) lui spirituală era bună, dar starea sănătăţii V. 1 Ca în a doua sa epistolă, Ioan se sale fizice nu era prea bună. Asta demon­ pre­zintă cu termenul bătrânul, adresând strează că nu se pot trage concluzii asupra scri­soarea preaiubitului Gaius, pe care îl stării duhovniceşti a cuiva pornind de la sta- iubeşte în adevăr. Deşi nu ştim dacă acesta rea sa trupească. este acelaşi Gaius menţionat la Romani 16:23 V. 3 Apostolul a avut o mare bucurie... sau cel de la Fapte 20:4, este surprin­ză­tor când anumiţi fraţi au venit şi au mărturisit cât de multe aflăm despre el în doar câteva cu privire la adevărul care era în Gaius şi versete. Mai întâi, aflăm că era un credincios că el umblă în adevăr. Este bine să avem preaiubit, un om a cărui întreagă viaţă era adevărul în noi, dar şi mai bine este să vorbită de bine între ceil­alţi creştini. mani­festăm adevărul în viaţa noastră. Nu V. 2 Dar se pare că nu o ducea prea trebuie doar să susţinem adevărul, ci trebuie bine cu sănătatea trupească, întrucât Ioan îi să lăsăm ca şi adevărul să ne susţină. urează să fie la fel de sănătos cum este Oamenii preferă să vadă o predică, decât s-o vigoarea lui pe plan duhovnicesc. Când Ioan asculte. Nimic nu contează mai mult pentru spune: Mă rog ca în toate să-ţi meargă bine Dumnezeu într-o epocă a faptelor decât o este îndoielnic că se gândeşte la bogăţie sau viaţă sfântă. prosperitate materială. Mai degrabă, el se V. 4 Atât de important a fost acest lucru referă la bunăstarea sa fizică, cum sugerează pentru Ioan încât el a putut afirma: „Eu expresia următoare: şi să fii sănătos. n-am bucurie mai mare decât să aud despre Am dori noi ca starea noastră fizică să copiii mei că umblă în adevăr“. Poate că cei corespundă cu cea spirituală? Ce trist e că mai mulţi dintre noi credem că a câştiga avem, de multe ori, mai multă grijă de tru- suflete este cea mai mare bucurie din viaţa pul nostru, decât de sufletul nostru! De creştinului şi, într-adevăr, este minunat să aceea, F. B. Meyer face următoarea remar- vedem bărbaţi şi femei strămutaţi din împă­ că: răţia întunericului în împărăţia Fiului iubirii Sale. Dar cine poate cântări durerea de a-i Nu ar fi de dorit a se exprima urarea din ver- vedea pe cei ce au mărturisit odată că sunt setul 2 către toţi prietenii noştri, deoarece dacă mântuiţi, revenind acum la fostul lor fel de tru­pur­ile lor ar trebui să corespundă cu starea trai? Este ca scroafa ce s-a tăvălit din nou suf­letel­or lor, atunci dintr-o dată s-ar îmbolnă- în noroi şi ca şi câinele ce a revenit la ceea vi.1 ce a vomitat. Pe de altă parte, ce mare bucu­rie este să vedem copiii noştri în cre- Versetul 2 contrazice categoric învăţătura dinţă înai­ntând în Domnul, din har în har. propagată de aşa-numiţii „faith-healers“ (tex- Din nou, aceasta subliniază importanţa tual: „vindecători prin credinţă“), care susţin continu­ării lucrului cu cei ce au făcut primul că orice boală este o consecinţă a păcatului pas, răsp­unzând la apelurile din cadrul din viaţa cuiva şi că dacă cineva nu este evangheliz­ărilor noastre. vinde­cat, asta se datoreşte faptului că nu are II. EV­LA­VIOS­UL GAIUS (v. 5-8) credinţă. Avem aici exemplul clar al lui V. 5 Gaius şi-a găsit o plăcere deosebită Gaius, în care principiul enunţat de aceşti în a-şi deschide larg uşa locuinţei sale celor „vindecători“ nu se aplică, întrucât condiţia

3 Ioan 1157 care ieşiseră să vestească Evanghelia. El a să le pună la dispoziţie cele neces­are, refu- manif­estat această ospitalitate deosebită nu zând să accepte sprijin din partea celor doar celor pe care-i cunoştea, ci şi străini­ neconvertiţi. Căci dacă ar fi procedat aşa, ar lor. 2 Ioan spune că Gaius a fost credincios fi lăsat să se înţeleagă că Stăpânul lor ar fi în această slujbă. Deducem din NT că prea sărac să Se îngrijească de nevoile lor. ospitalit­atea este deosebit de importantă îna- De asemenea, le-ar fi dat celor nemântu­iţi intea lui Dumnezeu. Când oferim ospitalitate un fals temei să se bizuie pe propria lor copiilor Domnului este ca şi când L-am presupusă neprihănire. Ce mustrare aduce găzdui pe însuşi Domnul Isus Cristos (Mat. acest verset metodelor de „strângere de fon- 25:40). Pe de altă parte, eşecul de a-i găzdui duri“ practicate în creştinătatea din zilele pe slujito­rii Săi este privit ca echivalând cu noastre! În acelaşi timp, ar trebui să ne eşecul de a-L găzdui chiar pe El (Mat. amintească despre obligaţia pe care o avem 25:45). Prin ospital­itatea oferită străinilor, faţă de acei slujitori ai Domnului care ies în „unii... au găzduit, fără să ştie, pe îngeri“ lume prin credinţa în Dumnezeul cel viu şi (Ev. 13:2). Mulţi pot mărturisi că prin practi- care nu aduc nevoile lor la cunoştinţa nimă­ carea ospi­talităţii, nişte mese simple au fost nui, decât a Domnului. transfor­mate în sacramente (Luca 24:29-35), V. 8 Noi, deci, suntem datori să prim­ im bine copiii au fost convertiţi şi familii întregi s-au pe unii ca aceştia, ca să fim împreună lucrători apro­piat mai mult de Domnul. cu adevărul. A-i pri­mi 3 înseamnă a face tot V. 6 Se primesc răsplăţi pentru atari fapte. posibilul pentru a-i ajuta, căci atunci când Bunătatea lui Gaius a fost cunoscută întregii procedăm aşa, ajutăm adevărul să propă- biserici. Dar, şi mai mult, numele său este şească. înscris pe veci în Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, ca unul care şi-a deschis casa şi III. DICT­ATOR­UL DIOT­REF inima. Şi, chiar mai mult decât atâta, Gaius (v. 9-11) va fi răsplătit la Scaunul de Judecată al lui V. 9 Se pare că Ioan îi scrisese bisericii Cristos pentru că „cine primeşte un profet în pe această temă, dar scrisoarea a fost inter­ numele unui profet va primi răsplata unui ceptată de un om, pe nume Diotref, care profet“ (Mat. 10:41). El se va împărtăşi din avea o părere exagerat de înaltă despre răsplata tuturor acelor predicatori pe care i-a importanţa sa. Era, practic, un dictator în găzduit. Este un lucru pe care nu trebuie adunare. Păcatul lui consta în mândria sa, în să-l scăpăm din vedere în legătură cu cei ce eul său exacerbat şi în gelozia sa violentă nu ştiu sau nu pot să predice: tu poţi primi faţă de ceea ce considera el drept propriile răsplata unui predicator, arătându-ţi ospitali­ sale drepturi – pe care, negreşit, el le va fi tatea faţă de predicatori, în Numele Domnu­ apărat sub motivaţia de autonomie a bisericii lui. Dumnezeu va răsplăti toate faptele bune! locale. Diotref uitase că Cristos este Capul Bunătatea Lui va încununa bunătatea oame­ bisericii – dacă a ştiut vreodată acest lucru! nilor. El uitase că Duhul Sfânt este Vicarul sau În acest punct, Ioan îi aminteşte lui Gaius Repre­zentantul lui Cristos în cadrul bisericii. că bine va face să îngrijească de călătoria Nici un om nu are dreptul de a-şi asuma lor într-un chip vrednic de Dumnezeu. A se condu­cerea, de a lua decizii, de a primi sau îngriji de călătoria lor înseamnă nu doar a-şi de a refuza să primească. O atare conduită lua rămas bun de la ei cu dragoste, ci a le este papism şi Dumnezeu o urăşte. Negreşit asigura cele trebuincioase pentru drum. Diotref şi-a scuzat purtarea pe temeiul faptu­ Desigur, asta ne pune în faţă un standard lui că el lupta pentru interesele bisericii. Dar foarte ridicat de urmat, în timp ce şi noi asta a fost, desigur, o minciună! El producea împărţim bunurile noastre materiale cu cei daune nespus de mari adevărului, refuzând ce predică şi predau Cuvântul lui să-l primească pe apostol, sub pretextul că Dumnezeu. este „credincios“ lui Dumnezeu. Şi nu numai V. 7 Se invocă un motiv special pentru pe Ioan, ci şi pe alţi credincioşi îi refuza. care Gaius trebuie să le vină în ajutor aces- V. 10 Nu numai că a refuzat să-i pri­ tor evanghelişti itineranţi: pentru că ei au ple- mească pe aceşti credincioşi adevăraţi, ci i-a excomunicat pe cei care i-au primit. Omul cat în Numele Lui, fără să primească nimic de acesta a fost o fiinţă avidă după putere, la cei dintre Neamuri. Oamenii aceştia au defăim­ ându-i pe slujitorii adevăraţi ai lui depins exclusiv de Domnul, aştep­tând ca El

1158 3 Ioan Dumnez­eu cu cuvinte rele. Ioan îşi va aduce acelaşi mod în care şi-a încheiat a doua aminte de el cu ocazia următoarei vizite la epistolă – amânând discuţia până când va acea adunare! Asemenea papi autoproclam­ aţi putea să se revadă faţă în faţă cu credincio­ nu pot suferi să fie condamnaţi pe faţă de şii. Îi suntem îndatoraţi pentru aceste scri­sori, cu­vântul lui Dumnezeu. Rămânerea lor la care ne permit să aruncăm o privire asupra putere depinde de întruniri secrete şi de vieţii din primele zile ale creştinismu­lui, dân- domnia terorii şi a intimidării. du-le, în acelaşi timp, copiilor lui Dumnezeu V. 11 Gaius este îndemnat să se îndepăr­ îndrumări nemuritoare. Curând vom sta de teze de asemenea purtări rele şi să urmeze vorbă faţă în faţă cu apostolul, în cer, şi ceea ce este bine. Faptele bune sunt dovada a­tunci vom înţelege mai deplin event­ualele că cineva are părtăşie cu Dumnezeu. Aşa neclarităţi din revelaţia divină. stând lucrurile, apostolul pare să arunce grave îndoieli asupra stării spirituale a lui Diotref. NOTE FINALE 1(V. 2) F. B. Meyer, Through the Bible IV. CUCERNICUL DIMITRIE (v. 12) Day by Day („Parcurgând Biblia, zi de zi“), Poate că Dimitrie a fost purtătorul aces­ VII:164, 165. tei scrisori. În orice caz, el avut parte de o 2(V. 5) Textul critic (NU) conţine varian­ bună mărturie din partea tuturor şi din partea ta: „în mod special (touto în greacă; textual: adevărului însuşi. F. B. Hole spune: „acesta“) străinilor“. 3(V. 8) Textul NU spune: „susţin“ (hupo­ Observaţi că nu el a dat mărturie despre ade- lambanein), mai degrabă decât „primesc“ văr, ci adevărul a mărturisit despre el. Nu (apolambanein) din versiunea TR şi din tex- Dimitrie a fost etalonul după care s-a probat tul majoritar. adevărul, ci adevărul a fost etalonul după care a 4(V. 12) F. B. Hole. Nu dispunem de altă fost măsurat acest om. Şi, după ce a fost pus documentaţie. la încercare, a fost găsit aprobat. 4 BIBLIOGRAFIE V. PLANUL APOSTOLULUI ŞI Vezi Bibliografia de la sfârşitul comenta­ BENE­DICŢIA SA (v. 13, 14) riului asupra lui 1 Ioan. Ioan îşi încheie această epistolă cam în

EPISTOLA LUI IUDA Introducere „O epistolă cu puţine rânduri, dar plină de cuvinte măreţe ale harului ceresc“­. – Origen I. Locul unic în Canon Dovezile interne După cum Luca începe istoria creştină cu Iuda (Yehudah, în ebraică) era un nume foarte Faptele Apostolilor, Iuda este ales să scrie des întâlnit la evrei. Din cei şapte Iuda din penultima carte din NT, supranumită, pe drept, NT, au fost enumeraţi trei care ar fi putut fi: „Faptele Apostaţilor“. Iuda ar fi prefe­rat să „Iuda... fratele lui Iacov“, cel care a scris scrie despre credinţa comună, împărtă­şită cu această epistolă. cititorii săi, dar învăţăturile false deveniseră atât 1. Apostolul Iuda (dar nu Iscarioteanul, cel de răspândite, încât a fost constrâns să aştear- care s-a sinucis). Întrucât versetul 17 face, apa- nă în scris un apel, „să luptaţi cu stăruinţă rent, distincţie între scriitor şi apost­oli, şi, întru- pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată cât, şi-ar consolida poziţia dacă ar pretinde că pentru totdeauna“. este apostol, el este un candi­dat improbabil. Iuda spune lucrurilor pe nume! El înlătură 2. Iuda, un lider trimis în Antiohia, orice paravan, în efortul său de a-i demasca îm­preună cu Pavel, Barnaba şi Sila (Fapte pe acei notorii eretici, alegându-şi exemple din 15:22). Este o posibilitate, dar nu există dovezi natură, din VT şi din tradiţia iudaică (Enoh) care să-l lege pe acest om de epistola de pentru a-i trezi pe credincioşi la real­itate. faţă. În pofida limbajului său aspru, epistola este 3. Iuda, fratele vitreg mai tânăr al Dom­ o capodoperă de construcţie, presărată cu tria- nului şi frate cu Iacov (vezi introducerea la de (de ex., cele trei rele din v. 11). Tablourile cartea Iacov). El este candidatul cel mai pro- în care sunt prezentaţi apostaţii sunt vii şi cu babil, având în comun cu Domnul Isus şi cu neputinţă de dat uitării. Iacov tendinţa de a recurge la ilustraţii din Biserica este pe veci îndatorată lui Iuda natură şi folosirea unui stil viu, bine nuanţat. pentru minunata benedicţie de la sfârşitul scri- Noi acceptăm acest punct de vedere. sorii. O fi epistola sa scurtă, dar este de mare Asemenea fratelui său Iacov, Iuda a fost trebuinţă în aceste zile de tot mai adâncă prea modest pentru a exploata relaţia sa natura- apostazie. lă cu Mântuitorul. La urma urmelor, ceea ce II. Paternitatea contează este relaţia spirituală cu Domnul Isus. Dovezile externe Oare nu a spus Cristos: „Orici­ne face voia În pofida scurtimii sale, faptului că recur­ge Tatălui Meu din cer este fratele Meu şi sora la materiale necanonice şi că nu este scrisă de Mea şi mama Mea“ (Mat. 12:50)? Cu alt prilej, un apostol (v. 17), paternitatea cărţii Iuda este El ne-a învăţat că este mai binecuvântat a mai bine atestată în ce priveş­te dovezile exter- asculta cuvântul lui Dumnezeu şi a-l împlini, ne decât 2 Petru. decât a fi o rudenie de sânge a Sa (Luca Hermas, Policarp şi probabil Athenago­ras 11:27, 28). Asemenea lui Iacov, Iuda şi-a luat folosesc materiale împrumutate din această locul de „rob“. Întru­cât ambii fraţi nu au crezut epistolă. Tertullian în mod concret se referă în fratele lor vitreg divin decât după înviere, la pomenirea de către Iuda a numel­ui lui acesta a fost duhul adecvat pe care se cuvenea Enoh. Eusebiu aşază Iuda în rândul cărţilor să-l adopte ei. Iuda a fost căsătorit şi şi-a luat discutabile (antilegomena). Canonul cu sine soţia în turneele itinerante de predicare Muratorian citează cartea Iuda ca fiind pe care le-a efectuat (1 Cor. 9:5). Nepoţii lui aut­entică. Iuda au fost aduşi înaintea împăratului Do­miţian în anii 90, sub acuzaţia că sunt creş­tini. Văzându-le mâinile bătătorite de munca câmpu- 1159

1160 Iuda lui, împăratul i-a elib­erat pe dată, consid­erându-i de Dumnezeu. El s-a împiet­rit în necredinţa sa evrei inofensivi. şi s-a opus cu încrânce­nare Cristosului lui III. Data Dumnezeu. Dacă Petru s-a folosit de Iuda sau dacă Apostazia nu este doar o chestiune de Iuda a adaptat 2 Petru (sau ambii au recurs la tăgăduire a Mântuitorului. Căci de asta s-a o sursă comună) continuă să formeze obiec­tul făcut vinovat şi Petru. Petru a fost credincios unor dezbateri. Asemănările dintre cele două adevărat, care a cedat sub presiunile unei cărţi sunt prea mari pentru a fi pure coinci- crize. Dar el L-a iubit cu adevărat pe Dom­nul denţe. Întrucât Petru a scris în a doua sa şi a demonstrat realitatea credinţei sale prin epistolă (2:1 şi 3:3) că „vor fi“ învăţători falşi pocăinţa şi refacerea sa ulterioare. şi batjocoritori, iar Iuda spune că atari oameni Iuda Iscarioteanul a fost un apostat. El s-a „s-au strecurat deja“ (v. 4), este probabil că declarat ucenic; a călătorit în prezenţa Dom­ Iuda este cel care a scris la o dată mai târzie. nului Isus circa trei ani. Ba chiar a slujit în Data apariţiei cărţii ar putea fi plasată, proba- funcţia de casier al echipei, dar, în cele din bil, între anul 67 şi 80. Întrucât Iuda nu men- urmă, şi-a dat arama pe faţă, dezvăluindu-şi ţionează deloc distrugerea Ierus­alimului (din adevărata natură, prin faptul că L-a vândut pe anul 70 d.Cr.), aceasta ar putea sugera că în Domnul pentru treizeci de arginţi. momentul redactării epistolei evenimentul nu Apostazia este un păcat ce duce la moar­ se produsese încă, data apariţiei trebuind atunci te, fiind situat dincolo de responsabilitatea să fie plasată cel mai probabil între anul 67 şi rugăciunilor credincioşilor (1 Ioan 5:16b). 70. Ar putea însemna şi aceea că evenimentul Este imposibil să-l reînnoieşti pe un apostat s-a produs deja cu destul de mult timp în şi să-l aduci la pocăinţă, întrucât el Îl răstig­ urmă (dacă Iuda a fost scrisă în anul 80 sau neşte pentru el pe Fiul lui Dumnezeu şi-L chiar 85 – admiţând că Iuda a trăit atât de face de ruşine pe faţă (Ev. 6:6). Pentru cei mult). O altă posibilitate este că evenimentul ce păcătuiesc astfel, după ce au primit continua să fie prea traumatic pentru ca un cunoştinţ­a adevărului, „nu mai rămâne nici o creştin evreu cu multă sensibilitate să-l dea ca jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare sigu- exemplu. ră şi înfric­oşată a judecăţii şi văpaia unui IV. Fondul şi tema foc care îi va mistui pe potrivnici“ (Ev. Iuda se ocupă de problema apostaziei. Încă 10:26, 27). de pe vremea sa, biserica fusese infiltra­tă de Seminţele apostaziei au fost deja sădite în aceşti Quislingi religioşi, de oameni care se biserica primară. Pavel i-a prevenit pe bătrânii dădeau slujitori ai lui Dumnezeu, dar, în reali- bisericii din Efes că după plecarea lui aveau tate, erau duşmani ai crucii lui Cris­tos. Scopul să vină lupi sălbatici, care nu vor cruţa turma urmărit de Iuda este de a-i dem­ asca pe aceşti şi că dintre ei înşişi se vor ridica oameni care trădători şi de a descrie pierzarea de care vor vor rosti lucruri perverse, pentru a-i atrage avea în cele din urmă parte. după ei pe ucenici (Fapte 20:29, 30). În prima Un apostat este cel care se pretinde a fi sa Epistolă, Ioan s-a referit la aceşti anticrişti un credincios adevărat, dar care, în realitate, care fuseseră în părtăşia creştină dar care şi-au nu s-a născut niciodată din nou. El poate fi dovedit nerealitatea prin faptul că au ieşit din botezat şi chiar va participa la toate privilegiile ea, adică şi-au abandonat credinţa (1 Ioan 2:18, părtăşiei unei biserici creştine locale. Dar după 19). o vreme, el va renunţa de bună voie la credin- La 2 Tesaloniceni 2:2-4 aflăm că în peri- ţa creştină şi cu maliţiozitate se va le­pă­da de oada premergătoare Zilei Domnului va fi o Mântuitorul. Va tăgădui Dumneze­irea lui mare apostazie. După câte înţelegem noi, Cristos, lucrarea Sa de răscumpărare înfăptuită aceasta va fi succesiunea: la Calvar, învierea Sa cu trupul sau alte doctri- Mai întâi, Domnul va veni în văzduh ca ne de bază ale creştinismului. să ia biserica şi s-o ducă în casa Tatălui (Ioan Aici nu se pune deloc problema alunecă­rii 14:1-3; 1 Tes. 4:13-18). de la credinţă; din capul locului, aposta­tul nu Apoi se va produce o lepădare în masă a a fost conver­tit niciodată. El nu are nici un fel creştinilor „doar cu numele“, care vor fi fost de remuşcări cu privire la faptul că a respins lăsaţi aici jos pe pământ. cu bună ştiinţă singura cale de mân­tuire lăsată Apoi omul păcatului îşi va face debutul public pe arena mondială. Apoi va începe Ziua Domnului – pe­rioada

Iuda 1161 de şapte ani a Tribulaţiei. la israeliţii care au fost izbăviţi din Egipt, de Omul păcatului va fi arhiapostatul – care Mihail, Cain, Core sau de profeţia lui Enoh. nu numai că se va opune lui Cristos, ci va El nu oferă atâtea informaţii despre îngerii pretinde ca oamenii să i se închine lui ca lui care au păcătuit câte oferă Iuda. El spune că Dumnezeu. aceşti învăţători falşi Îl tăgăduiesc pe Stăpânul Petru zugrăveşte un portret detaliat al învă- care i-a cumpărat, pe când Iuda oferă detalii ţătorilor falşi apostaţi care se vor ridica în suplimentare, afirmând că ei „schimbă în des- zilele de pe urmă (2 Pet. 2). Într-unele privin- frânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc ţe, descrierea sa conţine paralele foarte apro- pe singurul Domn Dum­nezeu şi pe Domnul piate cu descrierea pe care o face Iuda. nostru Isus Cristos“ (Iuda 4). Asemănarea se poate observa din comparar­ea Aşadar, în loc să concepem cele două următoarelor versete: capitole paralele drept copii produse cu hârtia de indigo, trebuie să ne dăm seama că Duhul Iuda 2 Petru Sfânt a ales materiale care să cores­pundă sco- v. 4 2:1-3 pului Său în fiecare caz, şi că cele două capi- v. 7 2:6 tole nu se întrepătrund atât de mult cât s-ar v. 8 2:10 părea la prima vedere. Cei care au studiat cele v. 9 2:11 patru evanghelii şi au comparat Efeseni cu v. 10 2:12 Coloseni îşi dau seama că Duhul lui 2:18 Dumnezeu nu Se repetă niciodată fără rost. v. 16 Există înţelesuri spirituale îndărătul asemănări- lor şi al deosebirilor. Ne trebuie doar ochi ca Dar, în realitate, deosebirile dintre cele două să le vedem. seturi de pasaje sunt mai semnificative decât asemănările. Iuda nu aminteşte deloc de Noe, de potop sau de Lot. Petru omite orice referire SCHIŢA I. SALUTUL (v. 1, 2) II. DEMASCAREA APOSTAŢILOR (v. 3-16) III. ROLUL CREDINCIOSULI ÎN MIJLOCUL APOSTAZIEI (v. 17-23) IV. MINUNATA BENEDICŢIE (v. 24, 25) Comentariu I. SALUTUL (v. 1, 2) până când, în cele din urmă, vor fi introduşi V. 1 Dumnezeu S-a folosit de un nepri­hă­ în sala tronu­lui, să-L vadă pe Rege în toată nit ca Iuda pentru a-i demasca pe apos­taţi, splendoarea Sa. dintre care, un alt Iuda, Iscarioteanul, a fost V. 2 Iuda le doreşte cititorilor săi îndu­ un exemplu concludent. Tot ce ştim sigur cu rare, pace şi dragoste. Salutul este deose­bit privire la bunul Iuda este că a fost un rob al de adecvat pentru cei care erau confrun­taţi cu lui Isus Cristos, şi frate al lui Iacov. atacurile furibunde ale celor care urmăreau În cuvântul introductiv al scri­sorii sale, subminarea credinţei lor. Îndurar­ e înseamnă Iuda oferă trei desemnări care sunt valabile mângâierea plină de compasiu­ne a lui pent­ru toţi credincioşii. Ei sunt chemaţi, sfin­ Dumnezeu şi grija Sa caldă pentru sfinţii Săi ţiţi1 de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi în Isus încercaţi în vremuri de conflict şi stres. Pacea Cristos. Dumnezeu i-a chem­ at pe ac­eştia este seninătatea şi încrederea care decurg din din lume, prin Evanghelie, ca să fie ai Lui. bizuirea pe cuvântul lui Dumnezeu şi privirea Ei sunt puşi deoparte de Dumnezeu ca să fie dincolo de împreju­rări la Cel care învinge poporul special şi cu­rat al lui Dumne­zeu. Şi toate împrejurările, impunându-Şi suveranitatea, ei sunt păstraţi în chip minunat de pericole, în scopul împlinirii planurilor Sale. Dragostea de vătămare, de întinare şi de condamnare, este îmbrăţişarea nemeritată pe care o acordă

1162 Iuda Dumnezeu copiilor Săi dragi – acea afec­ţiu­ne terană de amăgire şi subminare. superlativă care trebuie împărtăşită cu alţii. Aceşti reprezentanţi ai coloanei a cincea El doreşte ca aceste trei binecuvântări să au fost de mult rânduiţi pentru condam­ le fie înmulţite. Nu date cu ţârâita, ci înmul- narea aceasta. Asta pare să spună că Dum­ ţite! nezeu i-ar fi ales pe aceşti indivizi ca să fie II. DEMASCAREA APOSTAŢILOR condamnaţi. Dar nu acesta este sensul adevă- (v. 3-16) rat al pasajului. Biblia nu ne învaţă nicăieri că V. 3 Iuda intenţionase iniţial să scrie des- vreunii ar fi aleşi să fie condam­naţi. Când pre glorioasa mântuire, care este avuţia oamenii sunt mântuiţi, asta se face prin harul comună a tuturor credincioşilor. Dar Duhul suveran al lui Dumnezeu. Dar când, în cele lui Dumnezeu l-a influenţat în aşa măsură pe din urmă, se pierd, asta se datorează propriu- acest scrib predat, încât el a sesizat o schim- lui lor păcat şi neascultării lor. bare de direcţie. Prin urmare, nu s-a mai Sintagma aceasta ne învaţă că condam­ mulţumit cu un simplu eseu doctrinar, ci şi-a narea apostaţilor a fost stabilită cu mult timp dat seama că trebuie să compună un apel în urmă. Dacă oamenii aleg să se îndepărteze fierbinte care să-i întărească pe cititori. Ei tre- de credinţa creştină, atunci condamnarea lor buiau să fie mişcaţi ca să se lupte cu râvnă este totuna cu aceea a israeliţilor necredincioşi pentru credinţă. Asta pentru că se lan­sau ata- în pustie, cu a îngerilor răzvrătiţi şi cu a curi asupra depozitului sacru de adevăr creştin sodomiţilor. Ei nu sunt predestinaţi să cadă, şi deja fuseseră dezlănţuite încercări furibunde ci, odată ce devin apostaţi prin propria lor de a distruge marile doctrine de bază. Prin opţiune, ei înfruntă pedeapsa predeterminată urmare, copiii lui Dumnezeu trebuiau să adop- pentru toţi aposta­ţii. te o poziţie tare, necompromiţătoare, de apăra- Două trăsături proeminente ale acestor per­ re a inspiraţiei, infailibil­ităţii, autorităţii şi sufi- soane nelegiuite sunt: comportarea lor cienţei Cu­vântului Sfânt al lui Dumnezeu. dep­ravată şi doctrina coruptă la care aderă. În Dar, luptându-se pentru credinţă, credin­ privinţa comportării lor, ei schimbă harul lui ciosul trebuie să vorbească şi să acţioneze ca Dumnezeu în desfrânare. Ei den­aturează un creştin. Cum a scris şi Pavel: „Robul libertatea creştină, făcând din ea libertinism şi Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie pervertesc libertatea de a sluji, transformând-o blând cu toţi, în stare să-i înveţe pe toţi, plin în libertatea de a păcătui. În doctrina lor, ei de îngăduinţă răbdătoare“ (2 Tim. 2:24). El tăgăduiesc pe singurul nostru Domn2 trebuie să se lupte fără sfadă şi să mărturi- Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus Cristos. sească fără ca mărturia lui să fie ruinată. Ei tăgădu­iesc dreptul Său absolut de a Noi ne luptăm cu stăruinţă pentru cre­ domni, Dum­nezeirea Lui, moartea Lui în locul dinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru nostru, învierea Lui – de fapt, ei tăgăduiesc totdeauna. Observaţi acest lucru! Nu „odată însăşi doctrina esenţ­ială a Persoanei şi lucrării ca niciodată“ ci o dată pentru totdeauna. Cu Sale. Pe când fac paradă de o largă liberali­ alte cuvinte, corpul de învă­ţătură este complet. tate în dome­niul spiritual, ei se opun cu Canonul este definiti­vat. Nu se mai poate înverşunare şi pe plan dogmatic Evangheliei, adăuga nimic. „Dacă este nouă, nu e adevăra- valorii scum­pului sânge al lui Cristos şi reali- tă, iar dacă este adevărată, atunci nu mai e tăţii potrivit căreia El este singura cale de nouă“. Când un învăţător pretinde că are o mântuire. revelaţie care este mai presus şi dincolo de Cine sunt aceşti oameni? Sunt pretinşi ves- ceea ce găsim scris în Biblie, noi o res­pingem titori ai Evangheliei. Ei deţin poziţii de con- imediat, fără alte comentarii. Credinţa a fost ducere în cadrul creştinătăţii. Unii sunt epi- dată şi noi nici nu avem nevoie, nici nu luăm scopi sau membrii ai consiliilor biseri­ceşti sau seama la orice altceva. Acesta este răspunsul profesori de seminar. Dar cu toţii au în dat de noi liderilor cultelor deraiate, care vin comun acest lucru: se împotrivesc Cristosului cu cărţile lor pe care le aşază pe acelaşi loc Bibliei, după ce şi-au inventat un „Cristos“ de autoritate cu cel al Scripturilor. liberal3 sau neo-ortodox,4 vădu­vit de gloria, V. 4 Natura ameninţării este dezvăluită în maiestatea, stăpânirea şi auto­ritatea adevăratu- versetul 4. Părtăşia creştină era invadată de lui Cristos. elemente subversive. Anumiţi oameni se stre- V. 5 Nu există nici cea mai mică îndo­ia­lă curaseră înăuntru pe furiş. Era o miş­care sub- cu privire la atitudinea lui Dumnezeu fa­ţă de aceşti apostaţi, pe care El a revelat-o, nu o

Iuda 1163 dată, în VT. Iuda vrea acum să le re­amintească Există trei obiecţii în calea acceptării aces- cititorilor săi de trei asemenea e­xemple: israe- tei concepţii: (1) Pasajul din Geneza nu îi liţii necredincioşi, îngerii care au păcătuit şi menţionează pe îngeri, ci spune doar: „fiii lui locuitorii Sodomei şi Gomo­rei. Dumnezeu“. (2) Îngerii sunt fiinţe asex­uale. Primul exemplu este cel al Israelului în (3) Îngerii nu se căsătoresc. pustie: Domnul, după ce a scos un popor din Este adevărat că nu sunt amintiţi concret ţara Egiptului, pe urmă a nimicit pe cei care îngerii, dar tot atât de adevărat este că terme- n-au crezut (vezi Num. 13, 14; 1 Cor. 10:5- nul: „fiii lui Dumnezeu“ se referă la îngeri în 10). Dumnezeu făgăduise poporul­ui Israel ţara limbile semitice (vezi Iov 1:6; 2:1). Canaanului. În făgăduinţa aceea s-a aflat toată Nu se afirmă nicăieri în Biblie că îngerii învrednicirea de care au avut trebuinţă. Dar ei sunt asexuali. Uneori îngerii au apărut pe au acceptat veştile rele aduse de iscoade la pământ în chip uman, având mădulare ome- Cadeş şi s-au răzvrătit împotriva Domnului. În neşti şi apetituri omeneşti (Gen. 18:2, 22; consecinţă, toţi bărbaţii aceia care aveau de la comparaţi cu 19:1, 3-5). douăzeci de ani în sus când au părăsit Egiptul Biblia nu spune că îngerii nu se căsăto­ au pierit în pustie, cu excepţia lui Caleb şi resc, ci doar că în cer ei nici nu se însoară, Iosua (vezi Ev. 3:16-19). nici nu se mărită (Mat. 22:30). V. 6 Al doilea exemplu de răzvrătire şi Indiferent care este incidentul istoric care apostazie este cel al îngerilor care au păcă­tuit. se ascunde îndărătul versetului 6, ideea impor- Tot ce ştim sigur despre ei este că nu şi-au tantă care trebuie subliniată este faptul că păstrat domeniul care le-a fost reparti­zat, că aceşti îngeri şi-au părăsit sfera pe care le-o şi-au părăsit locuinţa, iar acum sunt ţinuţi în repartizase Dumnezeu, fiind acum în... lanţuri lanţuri veşnice sub întuneric pentru judecata şi în întuneric până la vremea când îşi vor lor finală. primi sentinţa finală de pierzare. Din Scriptură pare să reiasă că au exist­at V. 7 A treia apostazie din VT pe care o cel puţin două apostazii ale îngerilor. Una a aminteşte Iuda este aceea a Sodomei şi fost atunci când Lucifer a căzut, cădere ce Gomorei şi a cetăţilor din jurul lor (Gen. pare să fi angrenat şi căderea unei oşti de 18:16–19:29). Cuvintele introductive Tot aşa fiinţe angelice, care s-au alătu­rat rebeliunii arată că păcatul Sodomei a avut trăsă­turi în sale. Aceşti îngeri căzuţi nu sunt legaţi în pre- comun cu cel comis de îngeri. A fost o imo- zent. Diavolul şi demonii lui promovează în ralitate grosolană, cu totul şi cu totul împotri- prezent în mod febril un război împotriva va firii, o urâciune înaintea lui Dum­nezeu. Domnului şi a copiilor Săi. Păcatul concret de perversiune este discutat Cealaltă apostazie de îngeri este cea la de Pavel la Romani: „căci femeile lor au care se referă Iuda şi Petru (2 Pet. 2:4). schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una Există o mare diversitate de opinii în rândul care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii cercetătorilor Bibliei cu privire la evenim­ entul au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au care este avut aici în vedere. Ceea ce suge- aprins în poftele lor unii pentru alţii, bărbaţi răm noi este un punct de vedere personal, nu cu bărbaţi făptuind lucruri ruşinoase şi pri- o aserţ­iu­ne dogmatică de fapt. mind în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăci- Noi credem că Iuda se referă la ceea ce rea lor“ (Rom. 1:26b, 27). Bărbaţii din se găseşte consemnat la Geneza 6:1-7. Fiii lui Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim au fost Dumnezeu şi-au părăsit starea lor adec­vată de cu totul dedaţi la homo­sexualitate. Păcatul fiinţe îngereşti, coborându-se pe pământ în respectiv este descris aici cu cuvintele: au chip uman şi căsătorindu-se cu fiicele oameni- umblat după trup străin, aceasta însemnând lor. Această unire maritală a fost contrară că este complet contrar ordinii naturale lăsate ordinii stabilite de Dumnezeu, constituind o de Dumnezeu. abominaţie pentru El. În versetul 4 am putea Să fie oare o simplă coincidenţă faptul că găsi o sugestie conform căreia aceste căsnicii mulţi apostaţi din vremea noastră se situează nefireşti au produs odrasle de o extraordinară în fruntea curentului celor care iau apărarea în forţă şi răutate. Dacă acest lucru este adevărat public homosexualităţii, organiz­ând campanii sau nu, este limpede că lui Dumnezeu I-a de sprijin, pentru ca ea să fie legalizată, atâta produs o nespus de mare neplăcere această timp cât actul este comis între adulţi consim- răutate a omului din această perioadă şi S-a ţători? hotărât să distrugă pământul printr-un potop. Pentru toţi aceşti libertini cetăţile Sodo­ma

1164 Iuda şi Gomora sunt date ca exemplu de suferinţă l-a inspirat să scrie epistola. a pedepsei focului veşnic. Ultima sintagmă, Nu avem cunoştinţe precise despre motivul focul veşnic, nu poate însemna că focul care disputei ivite între Mihail şi Satan cu privire a distrus cetăţile nelegiuite ar fi etern, ci, mai la trupul lui Moise. Ştim însă că Moise a fost degrabă, că în efectul extraord­inar de profund îngropat de Dumnezeu în valea lui Moab. Nu al forţei pe care o va avea, el înfăţişează este improbabil ca Satan să fi dorit să ştie pedeapsa veşnică de care vor avea parte toţi locul în care a fost îngropat Moise, pentru ca rebelii. ulterior să se poată înălţa acolo un lăcaş reli- V. 8 Iuda revine acum la tema apostaţil­or gios, după care Israelul s-ar fi dedat la idola- din vremea de acum, lansându-se într-o descri- trie, închi­nându-se la oasele lui Moise. Ca ere a păcatelor lor, a condamnării de care vor reprezen­tant îngeresc al poporului Israel (Dan. avea parte, a corespondenţelor din natură, a 10:21), Mihail se va fi luptat să păzească pierzării lor şi a cuvintelor şi faptelor lor poporul de această formă de idolatrie, ţinând nelegiuite (v. 8-16). secret locul unde a fost îngropat Moise. Mai întâi, chestiunea păcatelor lor. Prin Ceea ce este însă important aici este urmă- visele lor, ei întinează trupul. Viaţa gându­ torul fapt: deşi Mihail este arhang­ hel, cel rilor lor este poluată. Trăind într-o lume a de care Se va folosi Dumnezeu pentru a-l fanteziilor întinate, în cele din urmă ei găsesc arunca pe Satan din cer (Apo. 12:7-9), totuşi împlinirea visurilor lor de imoralitate sexuală, el nu a cutezat să vorbească pe un ton de întocmai cum s-a întâmplat şi cu bărbaţii din ocară cu cel care domneşte în domeniul Sodoma. demonilor, ci a lăsat pe seama lui Dumnezeu Ei resping autoritatea. Ei sunt nişte răz- să-l mustre pe Satan. vrătiţi împotriva lui Dumnezeu şi împo­triva V. 10 Îndărătnici şi obraznici, apostaţii vor­ instituţiilor de stat. Te poţi baza pe ei să pro- besc fără pic de respect în domenii în care moveze legi care să tolereze fărădeleg­ea şi să habar nu au ce vorbesc. Ei nu-şi dau seama încurajeze anarhia. Numele lor figurează pe că în orice societate bazată pe ordi­ne, trebuie listele organizaţiilor care şi-au propus răsturna- să existe supunere faţă de autori­tatea respecti- rea guvernului. vă. Şi astfel ei se năpustesc înainte, făcând Ei vorbesc de rău demnitarii îngereşti. par­adă de aroganţa şi răzvră­tirea lor. Pentru ei nu are importanţă faptul că „nu este Domeniul în care cunoştinţele lor sunt mari nici o autoritate care să nu fie de la este cel al instinctelor naturale, al gratificării Dumnezeu şi autorităţile care există sunt rân- poftelor senzuale. Cu abandonul caracteristic duite de Dumnezeu“ (Rom. 13:1b). Ei batjo- unor dobitoace necuvântătoare, ei se dedau la coresc porunca divină: „Să nu blestemi pe satisfacerea poftelor sexuale şi, în acest proces, mai-marele poporului tău“ (Ex. 22:28). Ei ei se corup şi se distrug pe ei înşişi. vorbesc dispreţuitor şi plini de venin împotriva V. 11 O usturătoare condamnare este rosti- autorităţii, fie divine, fie angelice, fie ome- tă la adresa lor. Vai de ei! Datorită inimii lor neşti. încăpăţânate şi nepocăite, ei îşi rezervă un val V. 9 În această privinţă, ei îşi permit de mânie ce se va revărsa împotriva lor în li­bertăţi pe care nici măcar arhanghelul Ziua mâniei şi revelaţiei judecăţii drepte a lui Mihail nu şi le-a permis. Când Mihail a avut Dumnezeu (Rom. 2:5). o controversă cu diavolul asupra trupu­lui lui Cariera lor este descrisă ca o cădere verti- Moise, el nu a îndrăznit să rostească împotri- ginoasă, cu viteză tot mai mare. Mai întâi, au va lui o judecată batjocoritoare, ci a zis: urmat calea lui Cain. Apoi s-au a­runcat cu „Domnul să te mustre!“ Aici Iuda împăr­ lăcomie în rătăcirea lui Balaam şi, în fine, au tăşeşte cu noi un incident care nu se găseşte pierit în răscoala lui Core. Rătă­cirea şi aposta- descris nicăieri în Biblie. Întrebarea care se zia nu sunt statice. Ele îi conduc pe oameni ridică este: „De unde a obţinut el aceste cu grămada spre prăp­astie, aruncându-i în informaţii?“ abis, la pierzare. Unii afirmă că informaţiile s-au transmis Calea lui Cain este, în principal, res­ prin tradiţie – afirmaţie care poate fi valabilă pingerea mântuirii prin sângele unui animal sau nu. de jertfă (Gen. 4). Este încercarea de a-L Cea mai satisfăcătoare explicaţie este că îmbuna pe Dumnezeu prin eforturi omen­eşti. informaţiile i-au fost revelate lui Iuda pe cale C. H. Mackintosh a spus: „Este res­pins reme- supranaturală, de către acelaşi Duh Sfânt care diul lui Dumnezeu de curăţire, acesta fiind

Iuda 1165 înlocuit cu efortul omului de amelio­rare. va celor pe care El i-a pus să-I fie reprezen- Aceasta este «calea lui Cain»“. Dar, desigur, tanţi. bizuirea pe efortul omenesc con­duce la urârea V. 12 În continuare, Iuda alege cinci exem- harului şi a obiectelor harul­ui. Şi ura aceea va ple din lumea naturii, pentru a înfăţişa carac- conduce, în cele din urmă, la acte de persecu- terul şi destinul apostaţilor. Moffatt spune că ţie ba chiar la ucidere (1 Ioan 3:15). „cerul, pământul şi marea sunt răscolite pentru Rătăcirea lui Balaam este dorinţa de a se găsi ilustraţii adecvate pentru a descrie îmbogăţire prin transformarea slujirii lui caracterul acestor oameni“. Dumnezeu într-o afacere. Balaam a pretins că Ei sunt stânci ascunse la mesele... de dra­ este un profet al lui Dumnezeu, dar a fost goste6 organizate de creştinii primari în legă- lacom şi dispus să-şi prostitueze darul profe­tic tură cu Cina Domnului. Ei nu se tem nici de în schimbul unor bani (Num. 22-24). De cinci Dumnezeu, nici de oameni, şi au grijă mai ori Balac l-a plătit ca să blesteme Israelul şi degrabă de ei, decât de turmă. Ei îi ademe- Balaam a fost mai mult decât dispus să facă nesc pe alţii, ca să le profaneze credinţa. acest lucru, dar a fost reţinut de Dumnezeu. Sunt nori fără apă, părând a promite Multe din lucrurile spuse de el au fost adevă- în­viorare pentru pământul uscat de arşiţă, dar rate şi frumoase, dar în pofida acestui fapt, el mai apoi fiind purtaţi înainte (textul margi- a fost un profet „tocmit“. El n-a putut să-i nal din versiunea NKJV)7 de vânturi, lăsând blesteme pe israeliţi, dar în cele din urmă a în urma lor dezamăgiri şi deziluzii. reuşit să-i ademenească să păcătuiască cu fii- Sunt pomi tomnatici, despuiaţi de frunze cele lui Moab (Num. 25:1-5). şi de rod. De două ori morţi ar putea fi o Asemenea lui Balaam, învăţătorii falşi din formă intensivă, care exprimă că sunt morţi vremea noastră sunt suavi şi convingă­tori. Ei de-a binelea – sau ar putea însemna că sunt nu duc lipsă de cuvinte meşteşugite, prin care morţi atât în rădăcina lor, cât şi în ramuri. De însă suprimă adevărul pentru a-şi înmulţi veni- asemenea, sunt dezră­dăcinaţi, ca şi când ar turile. Punctul principal este că ei sunt lacomi, fi smulşi din rădăc­ini de un vânt puternic, căutând să facă din casa lui Dumnezeu o nemailăsând în urma lor nici măcar un ciot casă de negoţ. din care să mai poată încolţi şi creşte în vii- Creştinismul de azi este amestecat cu alua- tor viaţa. tul păcatului simoniei. Dacă am putea eli­mina V. 13 Sunt valuri înfuriate ale mării, motivaţia profitului, o mare parte din ceea ce imposibil de strunit, neguvernabili, arţăgoşi şi trece drept lucrare creştină ar încremeni pe plini de furie. Dar, în pofida zgomotului şi dată. C. A. Coates ne averti­zează: agitării lor, n-au nimic cu care să se prezinte decât spuma ruşinii lor. Ei se fălesc cu Omul este atât de josnic, încât îşi face câştig din lucrurile de care ar trebui să le fie ruşine şi lucrurile lui Dumnezeu. Punctul final al josniciei nu lasă în urma lor nici un lucru substanţial omului constă în faptul că va căuta să obţină sau de valoare. câştig personal din lucrurile lui Dumne­zeu. În fine, sunt ca nişte stele rătăcitoare Domnul are o judecată deosebită pentru toate cărora le este păstrată negura întunericu­lui acestea. Vedem cât de plin este creştinis­mul de pentru veşnicie. Stelele rătăcitoare sunt cor- toate acestea şi trebuie să veghem noi înşine, ca puri cereşti care nu se deplasează pe orbita nu cumva aceste elemente să se strecoare şi în lor obişnuită. De aceea, ele nu sunt de nici viaţa noastră.5 un folos celor care voiesc să se ghideze după ele în navigaţia lor. Ce descri­ere adecvată a Al treilea motiv pentru care Iuda rosteşt­e învăţătorilor mincinoşi! Este imposibil să cuvântul Vai este faptul că aceşti învăţă­tori capeţi îndrumare spirituală de la aceşti meteo- falşi au pierit în răscoala lui Core. Împreună riţi religioşi, stele căzătoare şi comete care cu Datan şi Abiram, Core s-a răzvrătit împo- strălucesc orbitor pentru o clipă, după care triva conducerii lui Moise şi Aaron, dorind să dispar în întuneric, asemen­ea jocurilor de arti- se amestece în funcţia preoţească (Num. 16). ficii ce se sting îndată ce au fost aprinse. Prin această faptă ei L-au nesocotit de fapt pe V. 14 Pierzarea apostaţilor a fost prezisă de Domnul. Pentru nesupunerea lor, ei au fost Enoh în a şaptea generaţie de la Adam. înghiţiţi de vii într-un mare cutremur de Este o profeţie care se găseşte numai în epis- pământ. Dumnez­eu Şi-a arătat astfel extrema tola lui Iuda. Unii cred că este luată din car- Sa neplăcere faţă de răscoala iniţiată împotri- tea apocrifă Enoh, dar nu există nici o dovadă

1166 Iuda că acea carte cu învăţături false ar fi existat Dumnezeu urăşte aceste văicăreli este dov­edit pe vremea lui Iuda. Kelly afirmă: cu prisosinţă prin exemplul pedepsi­rii Israelului în pustie. Cartea [Enoh] poartă toate semnalmentele con- În permanenţă ei Îi bagă de vină Dom­ form cărora a fost scrisă după distrugerea nului. De ce permite El războaie şi suferinţ­e? Ierusalimului [şi, prin urmare, după ce a fost De ce nu pune capăt tuturor nedreptăţi­lor redactată epistola lui Iuda], de un iudeu care încă sociale? Dacă este atotputernic, de ce nu ia se întreţinea cu nădejdea că Dumnezeu va sta măsuri să rezolve problemele cu care este alături de iudei.8 confruntată lumea? Ei bagă de vină şi cop­iilor lui Dumnezeu, acuzându-i că sunt în­guşti la Deşi nu ştim cum a aflat Iuda despre minte şi puritani în conduită. această profeţie străveche, o explicaţie simplă Ei trăiesc în pofte, tăvălindu-se în pati­mile şi plauzibilă este că Duhul Sfânt i-a revelat cărnii şi fiind printre cei mai gălăgioşi apără- cuvintele, după cum l-a călăuzit în tot restul tori ai permisivităţii în domeniul sexu­al. epistolei. Vorbirea lor arogantă se dovedeşte capabilă Profeţia începe cu cuvintele: „Iată, de a atrage atenţia oamenilor. Prin pro­ Domnul vine9 cu zece mii de sfinţi ai Săi“. povăduirea unui extremism pe plan politic, Prezicerea va avea o împlinire preli­minară şi economic şi social, vederile lor ajung pe parţială când Domnul Isus Se va întoarce pe prima pagină a ziarelor şi în capul ştirilor. Iar pământ după Marea Strâmtorar­e, ca să-Şi repudierea neruşinată şi fără perdea de către nimicească duşmanii şi să guverneze ca Rege. ei a doctrinelor de bază ale creştinismului, Dar profeţia va cun­oaşte împlinirea ei deplină cum ar fi aserţiunea că Dumnezeu este mort, şi finală la sfârşitul Mileniului, când morţii răi le asigură o anumită notorietate în rândul teo- vor fi judecaţi la Marele Tron Alb. logilor liberali. V. 15 Cristos vine ca să execute judec­ ata În fine, ei sunt maeştri neîntrecuţi în arta asupra tuturor. Restul versetului arată că prin linguşirii, atrăgându-şi astfel adepţi şi asi­ toţi de aici se înţelege toţi cei răi. Credincioşii gurându-şi, în acelaşi timp, şi un venit confor- adevăraţi nu vor fi cuprinşi aici. Prin credinţa tabil. în Cristos, lor li s-a acordat imunitate de Acest portret este adevărat şi exact. Este judecată, cum ni s-a făgăduit la Ioan 5:24: confirmat aproape zilnic de ştirile transmise „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude de mass media din toată lumea. cuvântul meu şi crede în Cel care M-a trimis III. ROLUL CREDINCIOSULUI ÎN are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă“. În calitatea Sa de MIJL­OCUL APOSTAZIEI (v. 17-23) Fiu al Omului, Căruia i-a fost încredinţată V. 17 Acum Iuda trece de la apostaţi la toată judecata, Domnul Isus îi va găsi vinovaţi rolul credincioşilor în mijlocul acestor păstori pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiui­ tocmiţi. Mai întâi el le aminteşte că au fost te pe care le-au săvârşit în chip nelegiuit şi de preveniţi cu privire la pericolul acesta care va toate lucrurile aspre pe care le-au rostit veni. Apoi îi încurajează să se menţină într-o împotriva Lui. De patru ori în acest verset stare de tărie spirituală. În fine, îi sfătuieşte să găsim cuvântul nelegiuit. Oamenii sunt nele­ dea dovadă de discernăm­ ânt, când îi slujesc giuiţi, faptele lor sunt nelegiuite, ma­niera în pe cei ce au fost victi­mizaţi de apostaţi. care săvârşesc aceste fapte este nelegiuită şi Apostolii preziseseră că vor veni învăţăt­ori ei îşi manifestă în continuare nelegiuirea prin falşi, aşa cum se poate vedea din slujba lui blasfemiile pe care le rostesc împotriva Pavel (Fapte 20:29, 30; 1 Tim. 4:1-5; 2 Tim. Domnului. El îi va găsi vinovaţi de toată afa- 3:1-9); a lui Petru (2 Pet. 2:1-22; 3:1-4); şi a cerea nelegiuită, nu doar în sensul că-i va lui Ioan (1 Ioan 2:18, 19). condamna, făcându-i să se simtă vinovaţi, ci V. 18, 19 Esenţa mesajului lor a constat în prin faptul că va rosti sentinţa de condamnare faptul că în timpul de pe urmă vor apărea ca urmare a vinov­ăţiei lor dovedite. batjocoritori, care vor umbla după poftele V. 16 Cuvintele şi faptele lor nelegiuite lor nelegiuite. sunt descrise acum mai amănunţit. Ei sunt La această mărturie Iuda adaugă acum cârtitori, care se plâng împotriva providen­ explicaţia că aceşti batjocoritori sunt marc­aţi ţelor lui Dumnezeu, în loc să-I fie recunos­ de trei trăsături proeminente. Ei sunt oameni cători pentru îndurările Sale. Faptul că senzuali, adică sunt conduşi de înţelepciunea

Iuda 1167 şi sentimentele lor naturale. Ei provoacă dez­ În fine, trebuie să căutăm cu înfrigurare binări, atrăgându-şi ucenici şi dezbinându-i pe îndurarea Domnului nostru Isus Cristos oameni în diverse clase după progresul pe pentru viaţa veşnică. Îndurarea Domnul­ui care l-au făcut în domen­iul apostaziei. Ei nu nostru se referă aici la iminenta Sa revenire au Duhul. Ei nu s-au născut niciodată de sus ca să-i ia pe ai Săi acasă în cer. În zilele de şi, prin urmare, nu au nici o capacitate de a întunecime şi apostazie, trebuie să păstrăm înţelege lucrurile lui Dumnezeu. lumina acestei binecuvântate nă­dejdi arzând V. 20 Desigur, resursele credinciosului con- vie în inimile noastre. Ea se va dovedi astfel stau în a rămâne aproape de Domnul şi a trăi o nădejde mângâietoare şi purificatoare (1 Tes. într-o părtăşie neîntreruptă cu El. Dar cum se 4:18; 1 Ioan 3:3). realizează aceasta? Iuda ne oferă patru paşi. V. 22 O anumită măsură de discernă­mânt Primul este: zidiţi-vă pe credinţa voast­ră spiritual este necesară în tratarea victimelor preasfântă, adică credinţa creştină. Noi ne apostaziei. Scripturile fac distincţ­ie între modul zidim pe ea prin studierea şi ascultarea de în care trebuie să ne purtăm cu cei ce sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. O per­manentă propagatori activi ai cultelor false şi cei care familiarizare cu cuvântul ne va călăuzi în au fost înşelaţi de aceştia. În cazul lider­ilor şi mod pozitiv pe calea neprihănirii şi ne va al propagandiştilor, politica este cea prezentată preveni cu privire la pericolele ce ne pasc pe la 2 Ioan 10, 11: „Dacă cineva vine la voi şi cărare. „Oamenilor poate să li se acrească de nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi doctrină“, spune H. Pickeri­ng, „dar crezul este în casă şi să nu-l salutaţi. Căci cine îl salută cel care produce caract­erul, nu caracterul cel participă la faptele lui rele“. Dar când se refe- care produce crezul“. ră la cei ce au fost înşelaţi de învăţătorii Al doilea pas este rugaţi-vă prin Duhul mincinoşi, Iuda ne sfătuieşte să facem o dis­ Sfânt. Asta înseamnă să ne rugăm călăuziţi tincţie10 şi ne oferă două posibile modalităţi de Duhul, în acord cu voia lui Dumnezeu de a acţio­na. aşa cum este ea revelată în Biblie sau cum îi De unii trebuie să ne fie milă. Adică, tre- este descoperită în partic­ular credinciosului. buie să le dăm dovadă de interes plin de Asta contrastează puter­nic cu rugăciunile rosti- compasiune şi să încercăm să-i îndru­măm să te ca pe de rost, mecanic, sau fără nici o iasă din îndoielile şi disputele în care sunt partic­ipare spiritu­ală. prinşi şi să ajungă la o convin­gere fermă cu V. 21 Apoi, iarăşi credincioşii trebuie să se privire la adevărul divin. ţină în dragostea lui Dumnezeu Aici dragostea V. 23 Apoi sunt aceia care se află în buza lui Dumnezeu poate fi comparată cu lumina prăpastiei, gata de a cădea în flăcările aposta- soarelui. Soarele străluceşte întotdeauna. Dar ziei. Pe aceştia trebuie să-i salvăm prin aver- când se interpune ceva între noi şi soare, nu tismente puternice şi hotărâte, însoţite de mai suntem în lumina lui. Tot aşa este şi cu îndrumări, urând până şi că­maşa întinată de dragostea lui Dum­nezeu. Ea străluceşte carne. În VT îmbrăcăm­ intea unui lepros era mereu asupra noastră. Dar dacă un păcat se contaminată, trebu­ind să fie arsă (Lev. 13:47- interpune între noi şi Domnul, nu ne mai 52). Astăzi, când avem de a face cu oameni bucurăm de dragostea Lui, în practică. Noi ne care au căzut în păcate sexuale, trebuie să ne ţinem în dragostea Lui mai întâi de toate prin aducem aminte că obiectele materiale, cum trăirea unei vieţi de sfinţenie şi evlavie. Iar sunt îmbrăcă­mintea, de pildă, adesea excită dacă se interpune vreun păcat, trebuie să-l pasiunile. Când vedem sau pipăim aceste mărturisim şi să ne lăsăm de el imediat. lucruri, se formează în mintea noastră asociaţii Secretul constă în a nu lăsa să se interpună cu anumite păcate. Prin urmare, când avem nimic între noi şi Dum­nezeu. de a face cu oameni care au fost întinaţi, tre- buie să avem grijă să evităm orice s-ar putea Nimic între sufletul meu şi Mântuitorul, dovedi o ispită în propria noastră viaţă. Un autor necunoscut a exprimat acest gând în Nimic din amăgitoarele şi înşelătoarele visuri ale felul următor: lumii; Hainele care aparţin unui om poartă în ele aso­ ciaţia şi contaminarea păcatului, contagiunea rău- Nimic care să împiedice vreo fărâmă din bună­ lui. Tot ce este asociat cu o viaţă de păcat tre­ buie aruncat afară din viaţa noastră, renun­ţând voinţa Sa. Păstrează calea curată, nimic să nu se interpună pe ea. – Charles A. Tindley

1168 Iuda definitiv la ele, dacă dorim să fim la adăpost de pentru noi. Măreţie (maiestate) – demnitatea infecţia şi contagiunea acestei maladii distrugătoa- şi splendoarea pe care le merită El ca Monarh re de suflete. Suprem al universului. Stăp­ ânire – domnia fără drept de apel pe care o deţine El este a J. B. Mayor ne avertizează: „Deşi creşti­nul Lui prin drept suve­ran. Şi puterea sau autori- are datoria de a avea milă şi de a se ruga tatea – tăria şi prerogativa de a conduce peste pentru păcătos, el trebuie să privească cu scâr- tot şi peste toţi cei ce au fost creaţi de mâna bă tot ceea ce poartă urmele păcatu­lui“.11 Sa. El a fost vrednic de atari laude în trecut, El IV. MINUNATA BENEDICŢIE este vrednic în prezent şi va fi vrednic în toată (v. 24, 25) veşnicia. Apostaţii şi învăţătorii falşi n-au decât V. 24 Iuda îşi încheie epistola cu o să încerce să-L deposedeze de slavă, să-I ştir- mi­nunată benedicţie. Este atribuirea de laudă bească maiestatea, să murm­ ure împotriva stă­ şi închinare Celui care poate. El poate să pânirii Lui şi să încerce să I se pună de-a mântuiască (Ev. 7:25), poate să ne întărească curmezişul puterii Lui. Dar toţi credincioşii (Rom. 16:25), poate să ne ajute (Ev. 2:18), adevăraţi îşi găsesc împlinirea supremă şi bucu- poate să supună (Filip. 3:21) – şi aici El ria în proslăvirea Lui, mai înainte de toţi vecii poate să păzească (sau „să ne ţină“). Da, El şi acum şi în veci! Amin. poate să ne ţină într-o pace desăvârşită (Isa. 26:3), El poate să păzească ceea ce I-am NOTE FINALE încredinţat până în Ziua aceea (2 Tim. 1:12), 1(v. 1) În loc de „sfinţit“ (hegiasmeno­is), El poate să facă cu mult mai mult decât textul critic (NU) conţine varianta „preaiubiţi“ putem noi să cerem sau să gândim (Ef. 3:20) (egapemenois). Puternica con­damnare a imo- şi apoi El poate să ne12 păzească de potic­nire. ralităţii din această scrisoare este probabil Această făgăduinţă din urmă este deosebit de introdusă mai adecvat prin opusul, „sfinţit“. nimerită pentru timpurile în care trăim, încon- 2(v. 4) Cuvântul „Dumnezeu“ este omis în juraţi de apostazia la care s-a referit Iuda. textul NU. Cei doi termeni „Domn“ sunt Dar făgăduinţa nu se opreşte aici. El poate diferiţi în original. În sintagma: „Domnul să ne facă să stăm fără vină în pre­zenţa sla­ Isus“ de obicei apare termenul Kurios, iar în vei Sale cu bucurie nespus de mare. Este ului- „Domnul Dumnezeu“ apare un sinonim, tor! Când ne gândim ce eram cândva – morţi Despots. (Termenul derivat „despot“, din vre- prin păcatele şi fărădelegile noastre; când ne mea noastră, nu este o traducere adecva­tă, gândim ce suntem – slujitori sărmani, slabi şi datorită conotaţiei sale nefericite.) Amb­ele greşel­nici; şi când ne gândim că într-o zi vom cuvinte înseamnă „Domn“, „Stăpân“ sau sta absolut fără vină în Sala Tronului univer­ „Proprietar“. sului, bucurându-ne cu bucurie nespus de 3(v. 4) „Liberal“ înseamnă liber, dar în mare – o, ce har este acesta! religie se referă la cei care tăgăduiesc doctri- V. 25 El nu este doar Păzitorul şi Desă­ nele principale ale credinţei, cum ar fi inspira- vârşitorul – El mai este şi Dumnezeu ţia, naşterea din fecioară, Dumnezei­rea lui Mântuitorul13 nostru. Este o minune faptul Cristos şi ispăşirea prin vărsarea de sânge. că pe Dumnezeu Îl interesează atât de mult Aşa-numiţii liberali sunt însă adesea deschişi fiinţa noastră încât a devenit şi Mântuito­rul oricărei doctrine sau religii – atâta timp cât nostru, în sensul că a conceput planul prin nu este vorba de învăţătura biblică, ortodoxă care suntem mântuiţi şi ne-a asigurat pe Fiul (adică drept credincioasă). Său fără păcat ca Miel de Jertfă. Singurului 4(v. 4) Neo-ortodocşii nu sunt, de fapt, înţelept – în ultimă instanţă, orice înţelep­ ortodocşi. Ei acceptă unele din învăţăturile ciune vine de la Dumnezeu (cf. Iac. 1:5). Bibliei, dar folosesc terminologia ortodoxă Înţelepciunea noastră derivă din fântâna de pentru a muşamaliza necredinţa nebiblică. De înţelepciune: Dumnezeu, singu­rul înţelept. pildă, Biblia „devine“, în concepţia lor, cuvân- Dacă închinarea (worship, în engleza tul lui Dumnezeu, dacă le „vorbeşte“. Pentru veche: „worth-ship“) înseamnă a-i atribui lui credinciosul ortodox însă, Biblia este cuvântul Dumnezeu acele atribute de care este vrednic, lui Dumnezeu. aceste vor fi slavă, măreţie, putere şi stăpâ­ 5(v. 11) C. A. Coates, An Outline of Mark’s nire. Slavă – onoarea supremă ce I se cuvi- Gospel and other Ministry, p. 125. ne Lui pentru tot ce este şi tot ce a făcut 6(v. 12) Ei numeau această masă a dragos-

Iuda 1169 tei „agapă“, textual: „dragoste“. bit de intere­sant. În versetul 25, se fac trei 7(v. 12) Cea mai bună variantă este „pur- adaosuri, aşa încât avem varianta: tat“ sau „dus înainte“ ca în textele cele mai vechi (NU) şi în majoritatea manuscri­selor „Singurului Dumnezeu Mântuitorul (textul majoritar). Varianta din TR, KJV şi nostru, NKJV („carried about“) nu are un suport Prin Isus Cristos Domnul nostru, pu­ternic. Să-I fie gloria şi maiestatea, 8(v. 14) William Kelly, “Lectures on the Stăpânirea şi puterea, Epistle of Jude,” The Serious Christian, I:123. Înainte tot timpul“, etc. 9(v. 14) „Vine“ traduce timpul aorist Dar se omite cuvântul înţelept. Poate că (elthe). Asta ar putea traduce o formă de per- această benedicţie a lui Iuda, populară în toate fect profetic semitic, adică un eveniment viitor, timpurile, a fost recitată în această formă mai văzut ca sigur, care este exprimat la timpul lungă în bisericile egiptene. trecut. 10(v. 22) Variantele textuale de aici se BIBLIOGRAFIE complică şi mai mult prin faptul că verbul Bigg, Charles. The Epistles of St. Peter and St. din greacă diakrinomai poate însemna „îndoi- re“ sau „a face distincţie“. Vezi notele din Jude. Edinburgh: T. & T. Clark Ltd., 1901. NKJV asupra versetelor 22 şi 23. Coder, S. Maxwell. Jude: The Acts of the 11(v. 23) J. B. Mayor, The Epistle of St. Jude and the Second Epistle of St. Peter, p. 51. Apostates. Chicago: Moody Press, 1958. 12(v. 24) Textul majoritar conţine variant­a Green, Michael. The Second Epistle Gener­al of „pe ei“ în loc de “pe voi“, însemnând cei ce păcătuiesc din versetele anterioare, pe care Peter and the General Epistle of Jude. creştinii duhovniceşti încearcă să-i salveze. Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans Publish­ 13(v. 25) După cum se va vedea dintr-o ing Company, 1968. citire constantă a notelor textuale din Noul Ironside, H. A. Epistles of John and Jude. Testament în versiunea NKJV, textul NU (în New York: Loizeaux Bros., Inc., 1931. mare măsură alexandrin) are tendinţa de a fi Ironside, H. A. Epistles of John and Jude. mai scurt („de a o omite“) decât textul tradi- New York: Loizeaux Bros., Inc., 1931. ţional şi cel majoritar. De unde rezultă că, Kelly, William. “Lectures on the Epistle of atunci când adaugă ceva este un fapt deose- Jude,” The Serious Christian. Vol. I. Char­ lotte, NC.: Books for Christians, 1970. Mayor, J. B. The Epistle of St. Jude and the Second Epistle of St. Peter. Grand Rap­ids: Baker Book House, 1965.

1170 Iuda

REVELAŢIA LUI ISUS CRISTOS – APOCALIPSA – Introducere „Lauda trebuie să ne umple inimile când citim cuvintele acestei Profeţii şi ne aducem aminte de harul care ne-a mântuit de tot ce stă să se abată peste acest veac. O altă binecuvântare este asigurarea victoriei şi slavei de care vom avea parte în final“. – Arno C. Gaebelein I. Locul unic în Canon nând statornici pe calea credinţei! Caracterul unic al ultimei cărţi din Biblie II. Paternitatea reiese limpede din primul cuvânt: „Rev­e­laţia“ Însăşi cartea propriu-zisă ne spune că auto- sau, în original: Apokalupsis, „Apocalipsa“. rul este Ioan (1:1, 4, 9; 22:8), care a scris la Termenul, care înseamnă dezvelire, stă la porunca Domnului său, Isus Cristos. Dovezi originea cuvântului din vremea noastră, apo- externe străvechi, puternice şi larg-răspândite caliptic, ce defineşte un tip de scrieri întâlni- sprijină concepţia că prin Ioan se înţelege te la Daniel, Ezechiel şi Zaha­ria în VT, dar apostolul Ioan, fiul lui Zebedei, care a trudit în NT doar aici. Se referă la viziuni profeti- ani îndelungaţi la Efes (în Asia Mică, unde se ce de viitor, întrebuinţând simboluri, figuri aflau toate cele şapte biserici numite în capito- de stil şi alte procedee literare. lele 2 şi 3). El a fost exilat de împăratul Apocalipsa nu priveşte doar înainte spre Domiţian pe insula Patmos, unde a aşternut în consumarea viitoare a tuturor lucrurilor şi spre scris vedeniile pe care i le-a dăruit Domnul triumful final al lui Dumnezeu şi al Mielului, nostru. Mai târziu, s-a întors la Efes, unde a ci, în acelaşi timp, clarifică toate elementele murit la o vârstă înain­tată, sătul de zile. Iustin lăsate în suspensie în celelalte şaizeci şi cinci Martirul, Irineu, Tertullian, Hipolit, Clement de cărţi ale Bibliei. De fapt, aceasta este din Alexandria şi Origen îi atribuie cu toţii modalitatea cea mai bună în care poate fi această carte lui Ioan. De dată mai recentă înţeleasă cartea, prin cunoaşterea întregii Biblii! (prin anul 150 d.Cr.) s-a găsit în Egipt o carte Personajele, simbolurile, evenimentele, numere- intitulată Apocryphon al lui Ioan care atribuie le, culorile şi celelalte elemente se regăsesc cartea Apocalipsa lui Ioan, fratele lui Iacov. aproape toate în restul cuvântului lui Primul care a contestat paternitatea lui Ioan Dumnezeu. Unii au numit cartea aceasta pe asupra cărţii Apocalipsa a fost Dion­ysius din drept cuvânt „Gara Centra­lă“ a Bibliei pentru Alexandria, dar el nu a dorit ca această carte că aici sosesc toate „trenurile“. Care trenuri? să fi fost redactată de Ioan, de­oar­ece s-a opus Trenurile gândirii începute în Geneza şi în doctrinei Mileniul­ui (Apo. 20). Referirile sale cărţile care urmea­ză, cum ar fi firul roşu al vagi şi oscilante mai întâi la Ioan Marcu, iar răscumpărării, naţiunea Israel, naţiunile apoi la „Ioan Presbiterul“ ca autori posibili ai (Neamurile), biseric­a, Satan, potrivnicul copii- Apocalipsei nu pot contrabalansa o mărturie lor lui Dumnezeu, Anticrist şi multe altele. atât de puternică, deşi mulţi învăţaţi moderni Apocalipsa (începând din veacul al patru­lea de orientare mai liber­ală resp­ing de asemenea fiind etichetată eronat drept „Revelaţia Sfântului faptul că Apo­calipsa a fost scrisă de apostol­ul Ioan divinul“, ea fiind, în realitate, „Revelaţia Ioan. Nu există în istoria bisericii nici o dova- lui Isus Cristos“ (1:1), este cul­minarea necesa- dă despre existenţa vreunui individ cu numele ră a întregii Biblii. Ea ne spune cum se vor de „Ioan Presbiterul“ (Bătrânul) în afară de desfăşura toate lucrurile. Chiar şi în urma unei autorul epistolelor 2 şi 3 Ioan. Aces­te două lecturi fugitive, necred­incioşii sunt avertizaţi să scrisori sunt redactate în acelaşi stil ca şi 1 se pocăiască, în timp ce copiii lui Dumnezeu Ioan şi corespund foarte adecvat cu simplitatea sunt îmbărbătaţi să meargă mai departe, rămâ- 1171

1172 Apocalipsa şi vocabularul regăsite în evan­ghelia lui Ioan. anilor 60. Cum s-a arătat, aceasta se face din Dacă dovezile externe citate mai sus sunt încercarea de a explica stilul mai puţin evol­uat a­tât de puternice, dovezile interne nu sunt tot al Apocalipsei. De asemenea, unii cred că at­ât de clare. Vocabularul, stilul cărţii, redac­tat „666“ (13:18) ar fi fost o prezicere cu privire într-o elină mai neşlefuită, „semitică“ (con­ la Nero,2 despre care unii au crezut că va ţinând chiar unele expresii pe care gram­ a­ învia din morţi. Aceste lucruri ar fi în măsură ticienii le-ar numi „solecisme“), precum şi să sugereze o dată timpurie a apariţ­iei cărţii. topica frazei i-au convins pe mulţi că pers­oana Faptul că lucrul acesta nu s-a întâmplat nu a care a scris Apocalipsa nu poate fi una şi afectat acceptarea cărţii. (Poate că asta suge- aceeaşi care a redactat evanghelia după Ioan. rează că a fost scrisă mult mai târziu decât Dar aceste diferenţe pot fi explicate, nef­iind vremea lui Nero.) lipsite de o contrapondere de asemăn­ări între Părinţii bisericii indică concret ultima parte a cele două cărţi. domniei lui Domiţian (circa anul 96) ca timp De pildă, unii acceptă ca dată a apariţiei când Ioan s-a aflat pe insula Pat­mos, unde a Apocalipsei anii 50 sau 60 (sub domnia lui pri­mit Revelaţia. Întrucât aceas­ta este o concep­ Claudius sau Nero), în ideea că Ioan şi-a ţie timpurie, bine informată şi larg-răspândită redactat evanghelia mult mai târziu, prin anii între creştinii ortodocşi [drept-credincioşi], avem 90, după ce, între timp, îşi va fi perfecţionat toate motivele s-o accep­tăm. cunoştinţele de greacă. Dar aceasta nu este IV. Temele şi spectrul neapărat soluţia corectă. Se prea poate ca Ioan O cheie simplă a înţelegerii cărţii Apoca­ să fi folosit un secretar în cazul evang­heliei, lipsa este de a ne da seama că este împărţită pe când pe insula Patmos, unde fu­sese exilat, în trei părţi principale. Capitolul 1 descrie o a fost absolut singur. (Doctrina inspiraţiei nu vedenie în care Ioan L-a văzut pe Cristos este afectată în nici un fel, întrucât Dumnezeu înveşmântat ca Judecător şi stând în mijlocul se foloseşte de stilul individual al scriitorului, celor şapte biserici. Capitolele 2 şi 3 se ocupă nu de un stil gener­alizat al tuturor cărţilor de epoca bisericii în care trăim actual­mente. Bibliei.) Restul de nouăsprezece capitole se ocupă de Temele generale ale luminii şi întuneric­ului evenimentele viitoare, cu care se va încheia se găsesc atât în evanghelia lui Ioan, cât şi în era bisericii. Am putea împărţi cartea după Apocalipsa. Termeni ca „Miel“, „a birui“, cum urmează: „cuvânt“, „adevărat“, „ape vii“ şi alţii tind să 1. Lucrurile pe care le-a văzut Ioan, adică stabilească o punte de legătură între cele două vedenia lui Cristos ca Judecător al biseric­ilor. cărţi. În plus, atât Ioan 19:37, cât şi Apocalipsa 2. Lucrurile care sunt: o schiţă a perioa­dei 1:7 citează textul de la Zaharia 12:10, dar nu bisericii de la moartea apostolilor până în vre- folosesc termenul echivalent cu „stră­puns“ mea când Cristos Îşi va lua sfinţii în cer (cap. găsit în Septuaginta, ci un alt termen tradus 2 şi 3). prin „străpuns“.1 3. Lucrurile care vor avea loc după aceas­ta: Un alt motiv pentru care există deosebiri o schiţă a evenimentelor viitoare de la Răpirea de vocabular şi stil între evanghelia lui Ioan şi sfinţilor la Starea Eternă (capitol­ele 4-22). Un Apocalipsa constă în însăşi deosebirea foarte mod lesnicios de a memor­a conţinutul acestei mare dintre ele sub aspectul a două genuri secţiuni, a treia, este reţinând cele ce urmea- separate de literatură pe care le repre­zintă. În ză: plus, multitudinea de expresii ebrai­ce din a. Capitolele 4 la 19 descriu Tribulaţia, Apocalipsa provine din faptul că face atât de perioada de şapte ani în care Dumnezeu va dese referiri la VT. judeca naţiunea necredinc­ioasă Israel şi În concluzie, concepţia tradiţională con­form Neamurile (naţiunile) necredin­cioase. Aceste căreia apostolul Ioan, fiul lui Zebedei şi fratele judecăţi sunt descrise prin următoarele metafo- lui Iacov, a scris Apocalipsa are o puternică re: temelie istorică,, iar problemele existente pot fi (1) Şapte peceţi. explicate fără să se respingă paternitatea lui (2) Şapte trâmbiţe. asupra cărţii de faţă. (3) Şapte potire. III. Data b. Capitolele 20-22 tratează a doua venire Unii preferă o dată timpurie a apariţiei a lui Cristos, împărăţia Sa pe pământ, Jude­ Apocalipsei, fie în anii 50, fie către sfârşitul cata de la Marele Tron Alb şi Starea Eternă.

Apocalipsa 1173 În perioada Marii Strâmtor­ări, pecet­ea a sunt clar explicate chiar în cuprinsul cărţii. şaptea conţine cele şapte trâmbiţe. De ase­­­ De pildă, cele şapte stele sunt îngerii celor menea, trâmbiţa a şaptea conţine cele şapte şapte biserici (1:20); marele balaur este potire ale judecăţilor. Astfel Perioada Tribu­ Diavolul sau Satan (12:9). Indicii despre sen- laţiei ar putea fi pre­zentată sub forma urmă­ sul altor simboluri se găsesc în alte părţi ale toarei diagrame: Bibliei. Cele patru fiinţe vii (4:6) sunt aproa- pe identice cu cele patru fiinţe vii din PECEŢI Ezechiel 1:5-14. La Ezechiel 10:20 ele sunt 1234567 identificate ca heruvimi. Leopardul, ursul şi leul (13:2) ne amintesc de Daniel 7, unde TRÂMBIŢE aceste fiare sălbatice se referă la imperii 1 2 3 4 5 6 7 mondiale: Grecia, Persia şi Babilonul. Alte simboluri nu par să fie clar explicate în POTIRE Scrip­turi, ceea ce înseamnă că va trebui să 1234567 fim cu foarte mare băgare de seamă când vom încerca să le desluşim sensul. Parantezele din Apocalipsa Spectrul cărţii Diagrama de mai sus ne oferă firul princ­ipal Studiind Apocalipsa, ca în cazul oricărui al gândirii ce străbate cartea Apocalips­a. Dar, studiu al Bibliei, trebuie să avem mereu în pe măsură ce înaintăm pe firul naraţ­iunii, întâl- vedere distincţia dintre biserică şi Israel. nim frecvente întreruperi, care-i fac posibilă Biserica este un popor ceresc, binecuvântată prezentarea către cititor a unor mari personalităţi cu binecuvântări spirituale şi chemată să se şi evenimente din perioada Marii Strâmtorări. împărtăşească din gloria lui Cristos, ca Unii scriitori le-au numit „paranteze“ sau „inter- Mi­reasă a Lui. Israel este poporul străvechi calări“. Iată câteva dintre paranteze: şi pământesc al lui Dumnezeu, căruia Dumne­zeu i-a făgăduit ţara Israel şi o împă- 1. Cei 144.000 de sfinţi evrei pecetluiţi răţie pământească literală sub domnia lui (7:1-8). Mesia. Biserica adevărată este menţionată în prim­ ele trei capitole, dar n-o mai întâlnim 2. Credincioşii dintre Neamuri care aparţin până la Nunta Mielului, din capitolul 19:6-10. acestei perioade (7:9-17). Pe­rioada Tribulaţiei (4:1–19:5) are un carac- ter primordial evre­iesc. 3. Îngerul tare cu cărticica (sulul, cap. 10). Înainte de a încheia această Introducere, e 4. Cei doi martori (11:3-12). bine să recunoaştem că nu toţi creştinii inter- 5. Israel şi balaurul (cap. 12). pretează cartea Apocalipsei în maniera schiţată 6. Cele două fiare (cap. 13). mai sus. Unii cred că această carte s-a împli- 7. Cei 144.000 cu Cristos pe Muntele Sion nit integral în perioada primară a istoriei bise- ricii. Alţii susţin că Apocalipsa ne prezintă o (14:1-5). imagine continuă a epocii Biser­icii, din vremea 8. Îngerul cu evanghelia veşnică (14:6, 7). lui Ioan până la sfârşit. 9. Anunţul preliminar al căderii Babilonu­lui Pentru toţi copiii lui Dumnezeu, cartea Apocalipsei ne învaţă nebunia de a trăi pen- (14:8). tru lucruri care vor trece în curând. Toto­dată 10. Avertismentul adresat închinătorilor fiarei ea ne îndeamnă să mărturisim celor care pier şi ne încurajează să aşteptăm în răbdare (14:9-12). Întoarcerea Domnului. Pentru necredincios, 11. Secerişul şi culesul viei (14:14-20). cartea Apocalipsa este o gravă atenţionare 12. Distrugerea Babilonului (17:1–19:3). cu privire la groaznica pierzare care îi aşteaptă pe toţi cei care Îl resping pe Simbolurile din Apocalipsa Mântuitorul. O mare parte a limbajului Apocalipsei este simbolic. Numerele, culorile, minerale­le, giuva- ierele, fiarele, stelele şi sfeşnicele sunt folosite cu toate pentru a reprezenta persoane, lucruri sau adevăruri. Din fericire unele din aceste simboluri

1174 Apocalipsa SCHIŢA I. LUCRURILE PE CARE LE VĂZUSE IOAN (cap. 1) A. Titlul şi salutul (1:1-8) B. Vedenia în care Ioan L-a văzut pe Cristos în roba de Judecător (1:9-20) II. LUCRURILE CARE SUNT: SCRISORILE DE LA DOMNUL NOSTRU (cap. 2, 3) A. Către Efes (2:1-7) B. Către Smirna (2:8-11) C. Către Pergam (2:12-17) D. Către Tiatira (2:18-29) E. Către Sardis (3:1-6) F. Către Filadelfia (3:7-13) G. Către Laodiceea (3:14-22) II. LUCRURILE CARE VOR AVEA LOC DUPĂ ACEASTA (cap. 4–22) A. Vedenia Tronului lui Dumnezeu (cap. 4) B. Mielul şi cartea pecetluită cu şapte peceţi (cap. 5) C. Ruperea celor şase peceţi (cap. 6) D. Cei mântuiţi în timpul Marii Tribulaţii (cap. 7) E. A şaptea pecete şi începutul celor şapte trâmbiţe (cap. 8, 9) F. Îngerul puternic şi cărticica (sulul, cap. 10) G. Cei doi martori (11:1-14) H. A şaptea trâmbiţă (11:15-19) I. Personajele cheie din Tribulaţie (cap. 12–15) J. Judecăţile din cadrul celor şapte potire (cap. 16) K. Căderea Babilonului celui mare (cap. 17, 18) L. Venirea lui Cristos şi Împărăţia Sa de o mie de ani (19:1–20:9) M. Judecarea lui Satan şi a tuturor necredincioşilor (20:10-15) N. Cerul nou şi pământul nou (21:1–22:5) O. Avertismente, mângâieri, invitaţii şi benedicţii de încheiere (22:6-21) Comentariu I. LUCRURILE PE CARE LE VĂZUSE toate lucrurile pe care le-a văzut în vede­niile IOAN (cap. 1) sale cereşti. 1:3 E limpede că Dumnezeu a rânduit ca A. Titlul şi salutul (1:1-8) această Carte să fie citită în biserică, deoarece 1:1, 2 Primul verset anunţă tema cărţii, a făgăduit o binecuvântare speci­ală celui care respectiv lucrurile care trebuie să se întâmple citeşte cu voce tare această carte şi tutu­ror în curând. Cartea Apocalipsei este în principal celor din adunare care ascultă această carte şi o derulare a viitorului. Această descoperire a o pun la inimă. Timpul împlinirii profeţiilor evenimentelor viitoar­e I-a fost dată de era aproape. Dumnezeu lui Isus Cristos. La rândul Lui, 1:4 Ioan adresează cartea celor şapte Domnul Isus a încredinţat-o îngerului Său, iar bi­serici situate în provincia romană Asia. îngerul a făcut-o cunoscut robului Său Ioan. Ac­eastă provincie se afla în Asia Mică, pe Scopul urmărit de Ioan în redactarea Cărţii a ter­itoriul actual al Turciei. Mai întâi, Ioan le fost de a împărtăşi informaţiile acestea cu dor­eşte acestor biserici har... şi pace. Ha­rul robii Domnului, adică cu toţi credincioşii înseamnă favoarea nemeritată a lui Dum­nezeu adevăr­aţi. Făcând aşa, Ioan a mărturisit des- şi tăria de care avem nevoie în viaţa de cre- pre cuvântul profetic pe care Dumnezeu i dinţă cotidiană. Pacea este cal­mul ce rezultă l-a vestit şi... mărturia pe care a depus-o din acest har, care îl învred­niceşte pe credin- Isus Cristos. Pe scurt, Ioan a mărturisit despre cios să înfrunte prigoane, du­reri şi chiar moar-

Apocalipsa 1175 tea. Se spune că harul şi pa­cea provin de la bisericii, lumii şi întregului univers. Amin. Sfânta Trei­me. Ele vin din partea Celui ce este, 1:7 Acest binecuvântat vine din nou pe Celui ce era şi Celui ce vine. Aceste cuvinte se pământ în care de nori. Venirea Lui nu va fi referă la Dumnezeu Tatăl şi redau adevăratul nici locală, nici invizibilă, pentru că orice ochi înţeles al termenului Iehova. El este Cel ce Îl va vedea (cf. Mat. 24:29, 30). Oamenii care există dintotdeauna (de-a pururea existent), Cel s-au făcut vinovaţi de răstig­nirea Sa vor rămâ- care este mereu acelaşi. Şi mai vin din partea ne înmărmuriţi. De fapt, toate seminţiile pământului vor fi cu­prinse de jale din pricina celor şapte duhuri, care stau înaintea tronului faptului că El vine să-Şi judece vrăjmaşii şi Său. Asta se referă la Dumnezeu Duhul Sfânt să-Şi întemei­eze împărăţia. Credincioşii nu în toată plinătatea Sa, şapte fiind numărul per- sunt cuprinşi de jale la venirea Sa, ci spun: fecţiunii, al completeţii. Nu e de mirare că „Amin. Vino, Doamne Isuse!“ cifra şapte apare de cincizeci şi patru de ori în 1:8 Acum intervine o schimbare de vorbi- ultima carte a Bibliei. tor. Domnul Isus Se prezintă pe Sine ca fiind 1:5 Vin şi din partea lui Isus Cristos, Alfa şi Omega (prima şi ultima literă din alfa- betul grec), Începutul şi Sfârşitul. 4 El străba- Martorul credincios, Cel întâi-născut din morţi, te timpul şi eternitatea, epuizând vocabularul Domnul împăraţilor pământului. E limped­e superlativelor. El este izvorul şi ţelul creaţiei. că aici este de­scris Dumnezeu Fiul. El este El este Cel care a început şi va sfârşi progra- martorul vred­nic de încredere. Ca Întâiul- mul divin în lume. El este şi a fost şi va născut din morţi, El este Primul care a înviat veni, etern în fiinţa Sa, iar ca putere Cel din morţi, Cel care nu va mai muri şi Cel Atotputernic. care deţ­ine locul de onoare şi preeminenţă B. Vedenia în care Ioan L-a văzut pe Cristos între toţi cei ce sunt înviaţi din morţi ca să se buc­ure de viaţa veşnică. El mai este şi în roba de Judecător (1:9-20) Domnul care stăpâneşte peste toţi regii 1:9 Vorbitorul este din nou Ioan, care se pământului. După acest salut iniţial, Ioan aşter- prezintă drept fratele şi părtaş al tuturor cre- ne în scris omagiul de laudă pe care Îl aduce dincioşilor la necaz, la împărăţie şi la răbda- Domnul­ui Isus. Mai întâi, Îl numeşte pe rea lui Isus Cristos. El leagă aici necazul, cu Mântuito­rul Cel care ne-a iubit (ne iubeşte, în perseverenţa (răbdarea) şi cu împărăţia. Tot textul marginal),3 şi ne-a spălat de păcate­le aşa le-a legat şi Pavel la Fapte 14:22 când i-a noastre în sângele Său. Obs­ervaţi timp­urile îndemnat pe sfinţi să „rămână în credinţă... gramaticale utilizate: ne iubeşte – timpul pre- spunând «Prin multe necazuri trebuie să intrăm zent, acţiune continuă; ne-a spălat – timpul în împărăţia lui Dumnezeu.»“ trecut, lucrare înche­iată. Observaţi şi topica: El Ioan era acum în închisoare pe insula ne iubeşte şi, într-adevăr, ne-a iubit cu mult Patmos din Marea Egee, din pricina loialit­ăţii înainte de a ne fi spălat. Apoi observaţi şi sale faţă de cuvântul lui Dumnezeu şi faţă de preţul plătit de El: sângele Său. Dacă ne mărturia lui Isus Cristos. Dar temniţa a facem sinceri o auto-evaluare, vom fi obligaţi devenit anticamera cerului, în care el a prim­ it să mărturi­sim că preţul a fost prea mare. Căci vedeniile privitoare la slavă şi judecată. nu meritam să fim spălaţi cu un preţ atât de 1:10 Ioan era în Duhul, adică umbla într-o exorbitant. părtăşie neumbrită cu El, fiind astfel în postura 1:6 Dragostea Sa nu s-a mărginit la spăla- de a putea primi comunicaţii divine. Asta ne rea noastră, deşi putea foarte bine s-o facă. El aminteşte că pentru ca cineva să audă, trebuie ne-a făcut o împărăţie (textul marg­inal din să fie aproape. „Secretul Domnului este cu cei NKJV) şi preoţi pentru Dumne­zeul Său şi care se tem de El“ (Ps. 25:14). Faptul s-a Tatăl. Iar ca preoţi sfinţi, noi aducem jertfe petrecut în ziua Domnului, adică în prima zi spirituale lui Dumnezeu: persoana noastră, a săptăm­ ânii, ziua în care a avut loc învierea avutul nostru, lauda noas­tră şi slujirea noastră. lui Cristos, ziua în care S-a arătat după aceea Ca preoţi regali, noi vestim excelenţele Celui de două ori ucenicilor Săi şi ziua în care a care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa coborât Duhul, la Rusalii. Ucenicii s-au adunat minunată. Dacă vom medita la această minu- să frângă pâinea în Ziua Domnului, iar Pavel nată dragoste, vom ajunge îndată la concluzia i-a îndrumat pe corinteni să facă o colectă în că El este vrednic de toată slava, onoarea, prima zi a săptămânii. Unii cred că Ioan se închinarea şi lauda pe care I le putem aduce referă la timpul judecăţii despre care scrie în din plin. Şi El este vrednic să aibă toată pute- rea (stăpânirea) asupra vieţii noastre, asupra

1176 Apocalipsa această carte, dar sin­tagma este foarte diferită ria transcendentă a Dum­ne­zeirii Sale. în original.5 Combinând toate aceste gânduri, Îl vedem Deodată Ioan a auzit în spatele lui o voce pe Cristos în toate perfecţiunile Sale, fiind cu claritatea, volumul şi tonul unei trâmbiţe. suprem calificat să judece cele şapte biserici. 1:11, 12 Era Isus, care l-a îndrumat să Mai târziu în cuprinsul acestei cărţi, El îi va scrie într-o carte ceea ce avea să vadă şi s-o judeca pe duşmanii Lui, dar „jude­cata trebuie trimită celor şapte biserici. Întorcân­du-se să-L să înceapă de la casa lui Dumn­ezeu“ (1 Pet. vadă pe Vorbitor, Ioan a văzut şapte sfeşnice 4:17). Observaţi însă că în fiecare caz judecata de aur, fiecare având o bază, o tulpină verti- îmbracă altă formă. Bisericile sunt judecate cu cală şi lampa de deasu­pra, ce ardea cu untde- scopul de a le curăţi şi răsplăti, pe când lumea lemn. este jude­cată pentru a fi pedepsită. 1:13 Persoana din mijlocul celor şapte 1:17 La vederea Judecătorului, Ioan s-a sfeşnice era Unul ca Fiul Omului. Nu era proşternut la picioarele Lui, ca mort, dar nimic între El şi sfeşnicele individuale, nici o Domnul L-a reanimat, descoperindu-Se pe agenţie, nici o ierarhie, nici o organi­zaţie. Sine ca Cel dintâi şi Cel de pe urmă, acesta Fiecare biserică era autonomă. Descri­indu-L pe fiind un titlu al lui Iehova (Isa. 44:6; 48:12). Domnul, McConkey spune: 1:18 Judecătorul este Cel Viu, care a fost mort dar acum este viu în vecii vecil­or, ţinând Duhul scotoceşte prin tărâmul naturii ca să cheile Hadesului şi ale Morţii, având control găsească simbolurile care ar putea transmite, cât asupra amândurora şi putând în mod unic să de cât, minţilor noastre înceţoşate şi mărginite învie din morţi. Hades reprezintă aici sufletul, gloria, splendoarea şi maiestatea Acestuia Care iar Moartea trupul. Când moare cineva, sufle- vine, Care este Cristosul Revelaţiei.6 tul este în Hades, denumire prin care este descrisă starea de dezmembrare, de dezlipire Haina Lui exterioară era o mantie lungă de trup (în româ­neşte: „locuinţa morţilor“, n. de judecător. Brâul de aur cu care era încins tr.). Iar trupul se duce în mormânt. Pentru la piept simbolizează neprihănirea şi credincio- credincios starea dezmembrată este tot una cu şia cu care judecă El (vezi Isa. 11:5). aceea de aflare în prezenţa Domnului. La 1:14 Capul şi părul Lui erau albe ca lâna, înviere, sufletul este reunit cu trupul glorificat întruchipând eternitatea Sa, ca Cel Bătrân de şi răpit (înălţat în văzduh), fiind dus în casa Zile (Dan. 7:9), precum şi înţe­lepciunea şi Tatălui. curăţia judecăţilor Sale. Ochii Lui, ca para 1:19 Ioan trebuie să scrie lucrurile pe focului ne sugerează cunoaşt­erea perfectă, care le-a văzut (cap. 1); lucrurile care sunt capacitatea infailibilă de a pătrunde în miezul (cap. 2, 3); şi lucrurile care vor fi după aceas- lucrurilor şi fiinţelor şi o forţă de a scruta, de ta (cap. 4–22). Aici ne este prezentată schiţa a cerceta până în străfunduri, de care nu te generală a cărţii. poţi ascunde. 1:20 Domnul i-a explicat apoi lui Ioan 1:15 Picioarele Domnului erau ca bronzul sensul ascuns al celor şapte stele şi şapte strălucitor, arzând într-un cup­tor. Întrucât sfeşnice de aur. Stelele au reprezentat îngerii bronzul este prezentat în Scrip­tură ca tip al sau solii celor şapte biserici, pe când sfeşni- judecăţii, aceste cuvinte vin în sprijinul părerii cele au reprezentat cele şapte biserici propriu- că aici se are în vedere, în principal, funcţia zise. justiţiară a Domnului Isus. Glasul Lui era ca S-au oferit diverse explicaţii pentru vuietul valurilor mării sau ca o cădere de apă îngeri. Unii afirmă că au fost fiinţe înge­reşti în munţi, maiestuos şi cutremurător. care au reprezentat bisericile, după cum înge- 1:16 El ţinea în mâna Lui dreaptă şapte rii reprezintă naţiuni (Dan. 10:13, 20, 21). stele, indicând stăpânire, putere, control şi Alţii spun că au fost episcopi (sau pastori) onoare. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu ai bisericilor (explicaţie ce nu are însă temei două tăişuri, cum este Cuvântul lui Dumnezeu biblic). Alţii afirmă că au fost soli umani (Ev. 4:12). Aici se referă la verdictele de o care au preluat de la Ioan, din insula Patmos, mare acuitate şi acurateţe pe care le emite El scrisorile, expediindu-le bisericilor individua- cu privire la ai Săi, aşa cum reiese din scriso- le. În greacă acelaşi termen (angelos) rile adresate celor şapte biserici. Faţa Lui era înseamnă şi înger, şi sol, dar în această carte ca soare­le când străluceşte în puterea Lui la figurează cu pregnanţă primul înţeles. amiază, relevând splendoarea uimitoare şi glo- Deşi scrisorile au fost adresate unor îngeri,

Apocalipsa 1177 conţinutul lor privea, în mod sigur, pe toţi cei mari mişcări misionare. din cadrul bisericilor. Laodiceea: Biserica zilelor de pe urmă este Sfeşnicele au fost purtătoare de lumină – înfăţişată drept căldicică şi apostată. Este bise- o emblemă adecvată a bisericilor locale, rica liberalismului şi a ecumenis­mului. având menirea de a răspândi lumină de la Există asemănări în structura scrisorilor. De Dumn­ezeu în mijlocul întunericului acestei pildă, fiecare începe cu salutul adresat unei lumi. biserici individuale; fiecare Îl prezintă pe II. LUCRURILE CARE SUNT: SCRI­ Domnul Isus într-un rol deosebit de adecvat pentru acea biserică particulară; fiecare arată că SORILE DE LA DOMNUL NOST­ RU El cunoaşte faptele bisericii respective (prin (cap. 2, 3) cuvântul: „Ştiu“). Cuvinte de elogiu le sunt În capitolele 2 şi 3, avem scrisorile indivi- adresate tuturor bisericilor, cu excepţia duale adresate celor şapte biserici din Asia. Laodiceii; de asemen­ea, cuvinte de mustrare Scrisorile pot fi aplicate în cel puţin trei moda- tututor, în afară de Smirna şi Filadelfia. lităţi: mai întâi, ele descriu condiţ­iile existente Fiecăreia i se adreseaz­ă un înd­emn special, să în mod veridic în cele şapte bise­rici locale din asculte ce spune Duhul şi în fiecare este vremea când scria Ioan aceste rânduri. În al inclusă o făgăduinţă specială, pentru cel care doilea rând, ele oferă o imagine a creştinătăţii biruieşte. pe pământ în oricare moment al istoriei. Fiecare biserică îşi are caracterul dis­tinct. Trăsăturile întâlnite în aceste scrisori au existat, Phillips le-a atribuit următoarele titluri, care cel puţin parţial, în fiecare veac de la [coborâ- exprimă trăsăturile dominante: Efes, biserica rea Duhului Sfânt la] Rusalii şi până în pre- fără dragoste; Smirna, biserica persecutată; zent. În această privinţă, scrisorile conţin Pergam, biserica prea îngăduit­oare; Tiatira, remarcabi­le asemănări cu cele şapte parabole biserica ce face compromi­suri; Sardis, biserica de la Matei 13. În fine, scrisorile prezintă o ce dormitează; Filadel­fia, biserica cu prilejuri; avanpremieră consecutivă a istoriei creşti­nă­ şi Laodiceea, biserica ce se complace. tăţii, fiecare din cele şapte bise­rici reprez­en­tând Walvoord descrie problemele lor în termenii o perioadă distinctă. Tendinţa ge­nerală a lucru- următori: (1) pe cale de a-şi pierde dragostea rilor este însă mersul în jos, spre deteriorare. dintâi; (2) se teme de suferinţă; (3) abateri Mulţi cred că primele trei scrisori sunt conse- doctrinare; (4) abateri morale; (5) mortăciune cutive, iar că ultimele patru sunt simultane, spirituală; (6) nu se ţine tare; şi (7) stare de mergând până la Răpire. căldicel. 7 Conform acestei concepţii, epocile în care A. Către Efes (2:1-7) poate fi împărţită în general istoria bisericii ar 2:1 Domnul Se prezintă bisericii din Efes fi următoarele: drept Cel care ţine cele şapte stele în mâna Efes: Biserica primului veac a fost, în Lui cea dreaptă şi Cel care umblă prin mijlo- gen­eral, vrednică de laudă, dar deja la această cul celor şapte sfeşnice de aur. Majoritatea dată îşi părăsise dragostea dintâi. descrierilor pe care le face Domnul în aceste Smirna: Biserica situată între primul şi al scrisori sunt similare cu ceea ce găsim în patrulea veac, care a suferit persecuţii sub capitolul 1. domnia împăraţilor romani. 2:2 Biserica aceasta se remarca prin fapte- Pergam: În timpul veacului al patrulea şi le ei îmbelşugate, prin munca ei plină de al cincilea, creştinismul a fost recunoscut ca ardoare şi prin răbdarea cu care îndura. Nu religie oficială, sub patronajul lui Con­stantin. tolera răul în mijlocul ei. Avea capaci­tatea de Tiatira: Din secolul al şaselea până în al a discerne apostolii falşi, purtându-se în conse- cincisprezecelea, biserica romano-catolică a deţi- cinţă cu ei. nut, în mare măsură, controlul asupra creş­ 2:3, 4 Pentru Numele lui Cristos a suferit tinătăţii, până când a fost zguduită de Refor­mă. încercări şi strâmtorări cu răbdare şi n-a obo- În răsărit, a domnit biserica orto­doxă. sit. Dar tragedia Efesului a constat în faptul că Sardis: Secolele al şaisprezecelea şi al şap- şi-a părăsit dragostea dintâi. Flacăra afecţiunii tesprezecelea constituie perioada imediat urmă- ei s-a stins. Entuziasmul viguros din primele toare Reformei. Lumina Reformei a înc­eput zile s-a evaporat. Creş­tinii puteau privi îndărăt curând să pălească. la zilele când dragostea lor de mireasă pentru Filadelfia: În veacurile al optsprezecelea şi Cristos înflorea caldă, plină şi liberă. Ei conti- al nouăsprezecelea au existat multe treziri şi

1178 Apocalipsa nuau să fie sănătoşi în doctrină şi activi în ştie în amănunt necaz­ ul lor. Judecând doar slujire, dar din toată închinarea şi slujirea lor după aparenţe, ei păreau a fi săraci, dar în ce lipsea adevărata motivaţie. priveşte lucru­rile spiritua­le, ei erau bogaţi. 2:5 Lor li se spune să-şi aducă aminte de După cum s-a exprimat Charles Stanley: „Era zilele bune de la începutul credinţei lor, să se o deosebită onoare să fii în apropierea Lui sau pocăiască de diminuarea dragostei lor dintâi şi ca Cel care nu avea unde să-Şi plece capul. să repete slujirea lor devotată de care au dat Eu am învăţat următorul lucru: Isus este, în dovadă la începutul vieţii lor creştine. Altfel El special, părtaşul slujitorilor Săi săraci“. va lua sfeşnicul de la Efes, adică adunarea îşi Sfinţii din Smirna erau atacaţi cu înver­ va înceta existenţa, mărturia ei stingându-se. şunare de iudei. Istoricii ne spun, de pildă, 2:6 Un alt elogiu îi este adus acestei despre râvna cu care aceşti iudei au căutat să bi­serici pentru ura nutrită faţă de faptele dea o mână de ajutor la martiriul lui Policarp. Nicolaiţilor. Nu putem şti cu siguranţă cine Ca iudei, ei se pretindeau a fi poporul ales al erau aceştia. Unii cred că au fost adepţii lui Dumnezeu, dar prin comportarea lor huli- lid­erului religios Nicolas. Alţii scot în evidenţă toare demonstrau că erau o sinagogă a semnificaţia numelui: „dregător asupra laicilor“ Satanei. şi văd în aceasta o referire la apariţia sistemu- 2:10 Creştinii nu trebuie să se teamă de lui cleric. nici unul din aceste lucruri pe care le vor 2:7 Cei care au urechi de auzit cuvântul suferi. Unii dintre ei vor fi aruncaţi în temniţă lui Dumnezeu sunt îndemnaţi să asculte ceea şi puşi la încercare printr-un necaz de zece ce Duhul zice bisericilor. zile. Această perioadă de timp se poate referi Apoi i se oferă o promisiune celui care va fie la zece zile, fie la zece persecuţii distincte birui. În general, un biruitor în NT este unul sub domnia împăraţilor romani care l-au pre- care crede că Isus Cristos este Fiul lui cedat pe Constantin; sau poate fi o referire la Dumnezeu (1 Ioan 5:5), cu alte cuvinte, un cei zece ani de persecuţii din timpul domniei credincios adevărat. Credinţa lui îl învredni­ lui Diocleţian. ceşte să biruie lumea cu toate ispitele şi ade- Credincioşii sunt îndemnaţi să fie cre­ menirile ei. Poate că în fiecare din scris­ori dincioşi până la moarte, adică mai bine să cuvântul are un gând suplimentar, legat de moară, decât să renunţe la credinţa lor în condiţia proprie fiecărei biserici. Astfel un Cristos. Ei vor primi cununa vieţii, o răs­plată biruitor la Efes era cel care de­monstra autenti- deosebită acordată martirilor. citatea credinţei sale, pocăin­du-se după ce s-a 2:11 Din nou ascultătorul atent este încura- depărtat de dragostea sa dintâi. Toţi aceştia jat să asculte glasul Duhului. Celui care va vor... mânca din pomul vieţii, care este în birui i se promite scutirea de moar­tea a doua. mijlocul Raiului lui Dumne­zeu. Asta nu pre- Aici biruitorul este cel care dovedeşte realitatea supune că ei sunt mântuiţi prin faptul că credinţei sale prin faptul că preferă să meargă biruie, ci că biruinţa lor demonstrează realita- în cer cu con­ştiinţa curată, decât să rămână pe tea experienţei converti­rii lor. Singurul mod în acest pământ, cu o conştiinţă rea. El nu va fi care sunt mântuiţi oamenii este prin credinţa afectat de moartea a doua, adică pierzarea de în Cris­tos. Toţi cei care sunt mântuiţi vor care vor avea parte toţi necre­dincioşii (20:6, mânca din pomul vieţii, adică vor intra în 14). viaţa veşnic­ă, în toată plinătatea ei, în cer. C. Către Pergam (2:12-17) Efes este folosit adesea ca punct de reper 2:12 Pergam (sau Pergamum) înseamnă al condiţiei bisericii la scurtă vreme după turn înalt sau căsătorit de-a binelea. Aceas­tă moartea apostolilor. scrisoare Îl prezintă pe Domnul ca Cel care B. Către Smirna (2:8-11) are sabia ascuţită cu două tăişuri – Cu­vântul 2:8 Smirna înseamnă mir sau amără­ lui Dumnezeu (Ev. 4:12), cu care îi va judeca ciune. Aici Cristos Se prezintă ca Cel dint­âi El pe răufăcătorii din adunare (vezi v. 16). şi Cel de pe urmă, care a fost mort şi a înviat. 2:13 Pergam era sediul asiatic al cultul­ui Descrierea va fi fost deosebit de mân­gâietoare închinării la împărat, de unde şi denu­mirea de pentru cei ce erau confruntaţi cu pericolul tron al Satanei. În pofida păgâ­nismului în morţii, zi de zi. mijlocul căruia trăia, biserica a rămas loială lui 2:9 Dând dovadă de o deosebită tan­dreţe, Cristos, chiar dacă unul din membrii săi, Domnul le spune sfinţilor Săi ce sufereau că Antipa, a murit moarte de martir din pricina

Apocalipsa 1179 mărturiei sale cu privire la Domnul Isus. Este mana ascunsă şi piatra albă? primul din Asia de­spre care se ştie că a murit Mana este un tip care Îl reprezintă chiar pentru că a refuzat să se închine împăratului. pe Cristos, vorbindu-ne de hrana cerească, în 2:14, 15 Dar Domnul este nevoit să mus- contrast cu alimentele oferite idolilor (v. 14). tre biserica aceasta pentru că a permis unor Mana ascunsă ar putea fi „o scumpă şi taini- oameni cu învăţături străine să rămână în rân- că părtăşie cu El Însuşi, trăită în slava Celui durile ei. Aceştia erau cei care susţi­neau doc- care a suferit aici pe pământ“. Piatra albă a trina lui Balaam şi a Nicolaiţil­or. Doctrina lui fost explicată în mai multe moduri. A fost Balaam aproba consumul lucrur­ilor închinate considerată un semn de achitare la procese. A idolilor şi imoralitatea sexual­ă. De asemenea fost de asemenea un simbol al victoriei la se referă la practica de a predica pentru câştig întrecerile sportive. A fost o expresie de bun bănesc, ca anga­jat (Num. 22-25; 31). venit dată de gazdă unui oaspete. Din context Doctrina Nicolaiţilor nu este precizată. rezultă clar că a fost o răsplată dată de Mulţi învăţaţi ai Bibliei consideră că aceştia Domnul celui care a biruit, exprimând apro­ erau libertinii, conform cărora cei aflaţi sub barea de către El a acelei persoane. Al­ford har ar fi fost liberi să practice idolatria şi spune că numele nou indică acceptarea de păcatele sexuale. către Dumnezeu şi un titlu de glorie. Dr. C. I. Scofield leagă însă această doc­ Din punct de vedere istoric, această bise­ trină de apariţia sistemului cleric: rică reprezintă probabil timpul imediat următor vremii lui Constantin, când între biserică şi Este doctrina care susţine că Dumnezeu ar fi stat a interveni un „mariaj“. Mii de oameni au in­stituit un ordin special al „clerului“ sau al preo­ devenit creştini doar cu nu­mele, iar biserica a ţilor, distinct de cel al „laicilor“ sau „mire­nil­or“. tolerat practici păgâne în mijlocul ei. Termenul este format din două cuvinte grec­­eşti, D. Către Tiatira (2:18-29) niko, cuceritor sau biruitor, şi laos, po­p­or. Noul 2:18 Numele Tiatira înseamnă jertfă per- Testament nu cunoaşte însă nimic des­­pre aşa- petuă sau ofrandă continuă. În această scri- numitul „cleric“, şi încă şi mai puţin de­s­pre soare Fiul lui Dumnezeu este văzut ca având preot, afară doar de faptul că toţi fiii lui Dum­ ochii ca para focului, iar picioarele ca bron- nezeu din cadrul actualei dispensaţii sunt: „o zul strălucitor. Ochii ne sugerează privirea preoţie sfântă“. În biserica apostolică existau pătrunzătoare, iar picioarele de bronz anunţă ur­mătoarele funcţii: bătrânii (sau episcopii; „prez­ ameninţarea judecăţii. biterii“) şi diaconii; iar darurile erau: ap­ostolii, 2:19 Biserica se remarca în mai multe prorocii, evangheliştii, păstorii şi înv­ăţ­ătorii (Ef. privinţe. Nu-i lipseau faptele bune, dragos­ 4:11). Aceştia s-ar fi putut sau nu să fie bătrânii tea, slujirea, credinţa şi îndurarea cu răbdare. sau diaconii. Dar către sfâr­şitul pe­rioadei apostoli- În realitate, faptele ei creşteau la număr, nefi- ce a ieşit o dispoziţie prin care li se aroga doar ind în declin. bătrânilor autoritatea de a ad­mi­ni­stra rânduielile 2:20 Dar o doctrină necurată fusese tole­ şi, în general, de a se con­stit­ui într-o clasă situată rată în sânul adunării, consecinţa fiind faptul între Dumnezeu şi pop­or; ei erau Nicolaiţii. Veţi că imoralitatea şi idolatria au ajuns să fie observa că ceea ce e­rau „fapte“ la Efes sau către practicate în mijlocul ei. Biserica permisese sfârşitul per­ioadei ap­ostolice, devenise cu două unei prorociţe auto-proclamate, pe nume sute de ani mai târz­iu „o doctrină“ la Pergam sau Izabela9 să-i conducă pe slujitorii lui în per­ioada lui Constantin.8 Dumnezeu la păcat. După cum Izabela din VT stricase poporul lui Dumnezeu prin des- 2:16 Credincioşii adevăraţi sunt chemaţi să frâu şi idolatrie, tot aşa această femeie propo- se pocăiască. Dacă se vor pocăi, e de presu- văduia că este permis creştinilor să se angaje- pus că îi vor exclude pe învăţător­ii răi din ze în aceste practici, fără ca prin aceasta ei să mijlocul lor. Altminteri, Domnul În­suşi va păcătuiască. Poate că îi încura­ja pe credincioşi lupta împotriva acestor oameni răi. să intre în breslele din Tiatira, chiar dacă prin 2:17 Sfinţii ascultători trebuie să asculte ce asta ei trebuiau să dea cinste zeului sau zeiţei le spune Duhul bisericilor. Celui care va birui acestei bresle, participând la festivităţile în i se va da mana ascunsă şi o piatră albă. cadrul cărora se aduceau alimente jertfite idoli- Biruitorul de la Pergam ar putea fi copilul lui lor. Negreş­it ea îşi justifica acest act de com- Dumnezeu care refuză să tolere­ze învăţătura promis cu lumea pe temeiul faptului că asta rea din cadrul bisericii locale. Dar ce sunt:

1180 Apocalipsa ar fi adus propăşire cauzei bisericii. E. Către Sardis (3:1-6) 2:21-23 Pentru că ea a refuzat să se pocă­ 3:1 Sardis înseamnă cei care scapă sau iască, Domnul avea s-o arunce bolna­vă la pat, renovare. Domnul Se descoperă pe Sine drept dându-i un mare necaz, în locul poftelor ei. Cel care are cele şapte Duhuri ale lui Iar cei care comiteau adulter cu ea aveau să Dumnezeu şi cele şapte stele. În puter­ea fie aruncaţi într-un pat de mare necaz şi Duhului Sfânt deţine El controlul asupra bise- moarte, dacă nu se lepădau de ea şi nu se ricilor şi solilor lor. Sardis era o biseri­că mar- desprindeau din faptele ei. Atunci toate biseri- cată de o mărturie lipsită de viaţă. Avea cile vor şti că Domnul veghează şi că răsplă- reputaţ­ia de adunare creştină, dar, în cea mai teşte după faptele omului. Exista probabil o mare parte, nu făcea altceva decât să exe­cute profetesă în carne şi oase la Tiatira pe nume mecanic o rutină zilnică, neav­ând în interior o Izabela. Dar cercetătorii Bibliei mai văd aici o viaţă spirituală pulsantă şi nestră­lucind de pre- referire la apariţia unui sistem bisericesc fals, zenţa supranaturalului. în care predomi­nă adoraţia icoanelor, vânzarea 3:2, 3 Domnul a chemat-o la o nouă râvnă de indul­genţe şi absolvirea dată de preoţi pen- şi un nou efort de a întări puţinul care îi mai tru păcate cum ar fi desfrâul. rămăsese pentru El, întrucât şi acesta dădea 2:24, 25 Mai era însă o rămăşiţă credin­ semne de stingere. Oamenii au iniţiat adesea cioasă la Tiatira (tuturor celorlalţi din Tiatira lucrări pentru Dumnezeu, fără să le fi şi dus care nu aveţi învăţătura aceasta), care nu la bun sfârşit. Cristos i-a avertizat să se ţină fuseseră iniţiaţi în doctrinele şi ritualurile secre- strâns de depozitul sacru de adevăr şi să se te ale Izabelei, cunoscute înde­obşte sub denu- pocăiască de starea în care se găseau: „pe mirea de „adâncimile Sata­nei“. Nici o altă moarte“. Dacă nu se trezeau, El avea să vină sarcină de responsa­bi­litate nu a fost aşezată pe pe neaşteptate la ei, ca să-i judece. umerii lor, decât să se ţină cu tărie de adevăr, 3:4 Chiar şi la Sardis mai era o rămăşiţ­ă până la Veni­rea lui Cristos. care nu şi-a pierdut mărturia creştină. Aceşti 2:26-28 Cel care va birui la Tiatira este credincioşi care nu-şi întinaseră hainele cu credinciosul adevărat care continuă să facă cu spiritul lumesc aveau să umble cu Cristos statornicie faptele prin care demonstreaz­ă că îmbrăcaţi în alb. este cu adevărat creştin. Răsplata lui va fi 3:5 Ei erau biruitorii, ale căror fapte nepri- domnia împreună cu Cristos în timpul Mile­ hănite îi scoteau în evidenţă ca credinc­ioşi niu­lui. El va primi autoritate asupra naţiunilor adevăraţi. Hainele lor albe vorbesc despre şi le va păstori cu un toiag de fier. Orice neprihănirea din viaţa lor. Pentru că erau evi- păcat şi orice răzvrătire vor fi pedepsite sever dent creştini, numele lor nu vor fi şterse din şi imediat. Domnul a pro­mis că-i va da birui- Cartea Vieţii. torului steaua de dimi­neaţă. Domn­ul Isus Unii cred că în Cartea Vieţii se află este Steaua luminoasă de dimineaţă (22:16). numele tuturor celor care au primit viaţă După cum steaua (Luceafărul) de dimineaţă fi­zică. Conform acestei teorii, cei care demon- se iveşte pe ceruri înainte de răsăritul soarelui, strează prin viaţa lor că s-au născut cu adevă- tot aşa şi Cristos Se va arăta ca Steaua de rat din nou nu vor fi şterşi din această carte, dimineaţă pentru a-Şi răpi biserica la cer îna- pe când, toţi ceilalţi se deduce de aici că vor inte de a se arăta Soarele Neprihănirii ca să fi şterşi. domnească pe pământ (1 Tes. 4:13-18; Mal. Alţii văd această carte ca pe un registru al 4:2). Astfel biruitorului i se promite că va tuturor celor care au viaţă spirituală. Lor li se avea parte de Răpire. El nu câştigă acest lucru promite că numele lor nu vor fi şterse, adică prin faptel­e sale, ci prin fapte demons­trează faptul că nu-şi vor pierde niciodată mântuirea. realitatea credinţei sale. Pentru că este cu ade- Conform acestei teorii, faptul că unele nume vărat convertit, va primi steaua de dimineaţă. vor fi şterse nu necesită ca şi celelalte să fie 2:29 În aceasta şi în cele trei scrisori care şterse. urmează formula „Cine are urechi să audă...“ Datorită învăţăturii consecvente a Script­u­rii, apare după enunţarea promisiunii, iar nu înain- de la un capăt la altul, conform căr­eia mân­ tea ei, ceea ce ar putea însemna că de acum tuirea este prin har, nu prin fapte, şi da­torită încolo numai cei care biruiesc au, probabil, afirmaţiilor clare conform cărora cred­inc­iosul urechi ca să audă ce le spune Duhul biserici- adevărat este sigur pe veci de mântuirea sa lor. (Ioan 3:16; 5:24; 10:27-29), versetul 5 nu poate să însemne că un copil al lui Dum­ne­z­eu ar

Apocalipsa 1181 putea să-şi piardă vreo­dată mântuirea. care stă să se abată peste toţi cei ce locuiesc Domnul nostru adaugă promisiunea că va pe pământ. Este promisiunea că vor fi scutiţi mărturisi numele biruitorilor înaintea Tatălui de Marea Strâmtorare, descrisă în capitolele Său şi a îngerilor din cer. 6-19. Observaţi că ei vor fi păziţi de ceasul 3:6 Din nou, oamenii sunt chemaţi să încercării, adică de întreag­a perioadă. De asculte acest avertisment solemn faţă de peri- asemenea, ei vor fi păziţi afară din această colul de a face o declaraţie religioasă de măr- perioadă (ek în originalul grec), iar nu în mij- turisire, fără să fi fost însă născuţi cu adevărat locul acestei perioade. (Deci nu vor fi lăsaţi să din nou. treacă prin ea, n.tr.) Adunarea din Sardis este văzută adesea ca „Cei care locuiesc pe pământ“ este un o întruchipare a perioadei imediat următ­oare termen tehnic, însemnând cei care îşi fac locu- Reformei, când biserica a devenit formală, ritu- inţa pe pământ, „oameni ai lumii care-şi au alistă, lumească şi politică. Bisericile protestan- partea în viaţa de acum“ (Ps. 17:14b). te de stat din Europa şi din coloniile america- 3:11 Venirea lui Cristos este aşezată înain- ne s-au situat în frun­tea acestui curent de tea sfinţilor ca motivaţie pentru ca ei să îndur­e îndepărtare de la linia normală a bisericii. cu statornicie. Ei nu trebuie să lase pe nimeni să le răpească acea cunună a birui­torilor, F. Către Filadelfia (3:7-13) când ea este atât de aproape de ei. 3:7 Filadelfia înseamnă iubirea de fraţi. 3:12 Biruitorul va fi făcut un stâlp în Acestei biserici Domnul i se înfăţişează drept sanctuarul dinăuntru al lui Dumnezeu. Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel care are cheia Indiferent ce alte sensuri ar putea avea aceste lui David, Cel care deschide şi nimeni nu va cuvinte, un lucru e clar că e vorba de tărie, închide, Cel care închide şi nimeni nu va des- onoare şi siguranţă veşnică. Cel care va birui chide. la această categorie nu va părăsi nicicând acest Cu alte cuvinte, El are puterea adminis­ loc de siguranţă şi bucurie. Biruitorul va avea trativă şi controlul necontestat: scrise pe el trei nume: Numele... lui Dumnezeu... numele Noului Ierusalim care Uşa deschisă pe care sinagoga iudaică şi cultele se coboară din cer de la Dum­nezeu şi nume- păgâne nu au reuşit s-o închidă este prilejul dăru- le nou al Domnului Isus. El va fi astfel iden- it de Dumnezeu de a-L predica pe Cristos tuturor tificat ca aparţinând tuturor celor trei. celor dispuşi să asculte. Cheia lui David este o 3:13 Cine are urechi să asculte mesa­jul dat aluzie din Vechiul Testament la absoluta suverani- de Duhul bisericilor. tate a lui Dumnezeu de a deschide uşi şi de a Biserica din Filadelfia este considerată adesea închide guri. Vezi Isaia 22:22.10 un simbol al marii treziri evangheli­ce din veacul al optsprezecelea şi începu­tul veacului al nouă- 3:8 Adunarea din Filadelfia a primit numai sprezecelea, al recuperă­rii adevărului cu privire la cuvinte de laudă din partea Domnu­lui. Sfinţii biserică şi venir­ea lui Cristos şi al unei mari fuseseră credincioşi. Ei dăduseră dovadă de campanii mondia­le de misionarism. Deşi creştinii râvnă pentru fapte bune. În slăbiciunea lor s-au bucu­rat de un grad real de refacere în omenească, ei s-au încrezut în Domnul. În această perioadă, totuşi Satan a făcut un efort consecinţă, ei au putut să păstreze adevărul, con­certat de a strecura în biserică aluatul lega­ trăindu-l în chip practic în viaţa lor. Ei nu au lismului, ritualismului şi al raţionalismului. tăgăduit Numele lui Cristos. Prin urmare, El le G. Către Laodiceea (3:14-22) va pune înainte o uşă deschisă de prilejuri, pe 3:14 Numele Laodiceea înseamnă fie care nimeni nu va putea s-o închidă. poporul guvernând, fie judecata poporului. 3:9 Acei iudei autoproclamaţi care li se Domnul Isus Se numeşte pe Sine Amin, împotriviseră atât de vehement vor fi sme­riţi în Martorul credincios şi adevărat, Începu­tul faţa acestor credincioşi simpli. Cei care s-au creaţiei lui Dumnezeu. Ca Amin, El este pretins a fi poporul ales al lui Dumne­zeu, fiind întruchiparea credincioşiei şi adevărul­ui, Cel în realitate o sinagogă a Satanei, aveau să fie care garantează şi împlineşte făgă­duinţele lui obligaţi să recunoască că disp­reţuiţii de creştini Dumnezeu. El mai este şi originatorul crea­ţiei erau, de fapt, turma aleasă. lui Dumnezeu, atât a celei materiale, cât şi a 3:10 Pentru că filadelfienii au păstrat ade- celei spirituale. Sintagma: „începutul creaţiei vărul lui Dumnezeu, trăindu-l înaintea oameni- lui Dumne­zeu“ nu înseamnă că El a fost lor, Domnul îi va păzi de ceasul încercării,

1182 Apocalipsa prima Pers­oană creată, căci El niciodată nu a orbire propria sa binecuvântare, devenind un fost creat. Mai degrabă, înseamnă că El a mizera­bil cuceritor.11 încep­ut toată creaţia. Nu se spune că El ar fi avut vreun început, ci că El este Începutul. 3:21 Biruitorului i se promite că se va El este originea creaţiei lui Dumnezeu. Şi El împărtăşi din slava tronului lui Cristos şi va este preeminent deasupra întregii creaţii. domni cu El pe pământ în timpul Mileniul­ui. 3:15-17 Biserica din Laodiceea nu era nici Cei care Îl urmează în umilirea Sa, în respin- rece, nici fierbinte, ci căldicică într-un mod gerea Sa şi în suferinţa Sa Îl vor urma şi în bolnăvicios. Domnul ar fi preferat ca ea să fie slava Sa. extremă, fie în indiferenţă, fie în râvnă. Dar 3:22 Apoi, pentru ultima oară, ascultător­ul nici vorbă. Ea era destul de căldicică pentru este sfătuit solemn să asculte de glasul a-i înşela pe oameni, amă­gindu-i să creadă că Duhului. era o biserică a lui Dumnezeu şi de un căldi- Indiferent de interpretarea pe care o dăm cel atât de dezgust­ător încât I-a produs greaţă cărţii Apocalipsa, este un fapt de netăgăduit că Celui Atotput­ernic. Mai mult, biserica era biserica Laodiceea prezintă o imagine vie a caracterizată de mândrie, ignoranţă, suficienţă epocii în care trăim. Traiul luxos şi huzurul şi com­placere. abundă pretutindeni, în timp ce suflete mor 3:18 Oamenii au fost sfătuiţi să cumpe­re din lipsa vestirii Evangheliei. Creştinii poartă de la Domnul aur curăţit în foc. Asta ar cununi, în loc de o cruce. Noi ne consumăm putea însemna neprihănire divină, care nu se mai mult pentru sport, politică sau televi­ziune, cumpără cu bani (Isa. 55:1), ci se pri­meşte în decât pentru Cristos. Nu părem să fim conşti- dar prin credinţa în Domnul Isus. Sau ar enţi de nevoi spirituale, nu tânjim după o putea însemna credinţa autentic­ă, care, ­atunci adevărată trezire spirituală. Energiile noastre şi când este încercată în foc, are ca urmare tot ce avem mai de preţ sunt consacrate lumii laudă, onoare şi glorie la descop­erirea lui Isus aface­rilor, după care, ceea ce a mai rămas din Cristos (1 Pet. 1:7). cariera noastră irosită este închinat Mântui­ De asemenea, oamenii au fost sfătuiţi să torului. Ne străduim să satisfacem cerinţele cumpere haine albe, adică neprihănirea de trupului nostru, care peste câţiva ani se va ordin practic pentru viaţa cotidiană. Ei trebuie întoarce în ţărână. Acumulăm lucruri, în loc să să-şi ungă ochii cu alifie, adică să dobândească renunţăm la ele; ne strâng­em comori pe o viziune spirituală prin lumin­area pe care o pământ, iar nu în cer. Atitud­inea generală este: produce Duhul Sfânt. Sfatul acesta a fost deo- „Copiii lui Dumnezeu merită tot ce e mai sebit de adecvat, întrucât Laodiceea era cunos- bun, mai de calitate. Căci dacă nu am grijă eu cută ca centru bancar, textil şi medical – în însumi de mine, cine să aibă grijă de mine? special pentru alifia sa de ochi. Să ne avântăm în lume, iar Domnului să-I 3:19 Dragostea Domnului pentru biseri­că dăm serile noas­tre libe­re“. Aceasta este starea se vede şi din faptul că o mustră şi o discipli- noastră în ajunul revenirii lui Cristos! nează. Dacă nu I-ar fi păsat, atunci n-ar fi făcut acest lucru. Însă cu o duioşie îndelunga- III. LUCRURILE CARE VOR AVEA LOC tă, El cheamă această biserică nominală să fie DUPĂ ACEASTA (cap. 4–22) plină de râvnă şi să se pocăiască. 3:20 În versetele de încheiere, avem ceea ce Am ajuns acum la ultima din cele trei Scofield a numit „locul şi atitudi­nea lui Cristos mari secţiuni în care se împarte cartea la sfârşitul epocii Bisericii“. El este în afara Apocalipsa. Primele trei capitole au descris bisericii declarate, bătând politicos la uşă şi invi- Epoca Bisericii, din vremea apostolilor până la tând persoane indivi­duale (iar nu mase de Răpire. Începând din acest capitol, tema este oameni, ca pe vrem­ uri) să părăsească biserica „Lucrurile care trebuie să aibă loc după aceas- apostată, pentru a avea părtăşie cu El. Trench ta“. comentează pe această temă: Există o indiscutabilă falie între capito­lele 3 şi 4. Din acest punct biserica nu mai este Fiecare om este stăpânul casei inimii lui, care menţionată niciodată pe pământ. Ce s-a întâm- este fortăreaţa sa. El este cel care trebuie să-i plat cu ea? Noi credem că a fost dusă în cer deschidă Domnului porţile. El are trista prero­ de Domnul la sfârşitul capitolului 3. gativă şi jalnicul privilegiu de a refuza să-I des- După ce sfinţii au fost strămutaţi în cer, chidă. Dar dacă va refuza, îşi va periclita cu Domnul Îşi va relua relaţiile cu naţiunea Israel. Atunci va începe Tribulaţia sau Marea

Apocalipsa 1183 Strâmtorare – perioada de şapte ani în care el avea“, făcând astfel ca iaspis şi sardiu să Domnul Se va ocupa de poporul Israel în se refere la tron, mai degrabă decât la Domnul. legătură cu respingerea de către el a lui Mesia. Dar aceste pietre de mare preţ ar putea, de Cei care se întorc la Cristos în timpul asemenea, să-L descrie pe Domnul. În plat­oşa Tribulaţiei vor fi mântuiţi, intrând apoi în glo- marelui preot iaspisul îl reprezenta pe Ruben, rioasa împărăţie de pe pământ, pe când cei întâiul născut al lui Iacov, iar sardiul îl reprezen- care Îl vor respinge vor fi nimiciţi. ta pe Beniamin, ultimul său născut. Numele Un număr mare de evrei se vor întoarce în Ruben înseam­nă „Iată, un fiu“, iar Ben­iamin ţara Israel, în necredinţă, la începutul Tri­bulaţiei înseamnă „fiul dreptei mele“. Walv­oord vede (Ez. 36:24, 25). Puterea mondia­lă a Romei va cele două pietre drept incluzând în ele toate încheia un tratat cu israeliţii, garantându-le celelalte pietre, descriindu-i pe toţi copiii lui libertatea de închinare (Dan. 9:27). De fapt, Dumnezeu, iar Persoana de pe tron drept primii trei ani şi jumătate ai Tribulaţiei vor fi Dumnezeu, în relaţie cu poporul Israel.12 relativ blânzi. Domnul Isus a descris aceşti ani Curcubeul, în cazul acesta, după câte se la Matei 24:4-14. pare, un arc de lumină verde ca o piatră de La mijlocul Tribulaţiei va fi aşezată o ima- smarald, este angajamentul pe care Şi l-a luat gine în templul de la Ierusal­im şi oamenilor li Dumnezeu că Îşi va respecta legă­min­tele, în se va ordona să se închine acestui chip, în caz pofida judecăţilor care vor veni. contrar fiind omorâţi (Mat. 24:15). Acesta va 4:4 Nu putem afirma cu certitudine cine fi semnalul că a început Marea Tribulaţie sunt cei douăzeci şi patru de bătrâni. Ei sunt (Strâmtorare), sau Necazul lui Iacov, o perioa- interpretaţi fie ca fiinţe îngereşti, fie ca răs- dă de suferinţe cum lumea n-a mai cunoscut cumpăraţi din VT şi din NT, fie ca sfinţi şi nu va mai cu­noaşte niciodată (Mat. 24:21). exclusiv din NT. Faptul că poartă coroane şi Capitolul 4 ne introduce în începutul sunt întronaţi sugerează că sunt sfinţi care au Tribulaţiei. Prima scenă se desfăşoară în cer, fost judecaţi şi răsplătiţi. unde lui Ioan i se dăruieşte o vedenie a slavei 4:5 Este limpede că tronul de aici este lui Dumnezeu. Domnul le-a dat de multe ori unul de judecată, cu groaznice fulgere, glasuri vedenii ale slavei Sale profeţilor, înainte de a şi tunete. Cele şapte făclii de foc reprezintă le îngădui să prezică viitorul (Isa. 6; Ez. 1). În Duhul Sfânt în plinătatea şi maiestatea Sa. Nu capitolul 1, Ioan a văzut gloria lui Cristos există decât un singur Duh al lui Dumnezeu, înainte de a i se fi îngădu­it să consemneze dar cifra şapte repre­zintă perfecţiunea şi com- istoria viitoare a bisericii. Acum i se acordă o pleteţea. vedenie a lui Dumne­zeu, înainte de a afla 4:6 Marea sticloasă ca de cristal ne spune judecăţile ce vor fi turnate peste Israelul ne­cre­ că tronul este situat într-un loc ce nu este tul- dincios şi peste Neamuri. burat de agitaţiile şi perturbaţiile acestei lumi A. Vedenia Tronului lui Dumnezeu sau de opoziţia celor răi, care sunt ca o mare (cap. 4) agitată. 4:1 Glasul care-l invită pe Ioan în cer este La tron erau patru făpturi vii, pline de ochi glasul lui Cristos (cf. v. 10-20). Mulţi cercetă- în faţă şi în spate – ceea ce denotă claritate, tori ai Bibliei cred că pătrunderea lui Ioan în lăţime şi adâncime de viziune. cer este o imagine simbolică a luării, în acest 4:7, 8 E greu să identificăm cele patru făp- moment, a bisericii de pe pământ, ca să fie cu turi vii. Tot ce putem spune cu certitudi­ne este Domnul (1 Tes. 4:13-18; 1 Cor. 15:51-53). că sunt fiinţe create, pentru că se închină lui Domnul Isus promite că-i va arăta lui Ioan Dumnezeu. Ele par a fi o comb­inaţie între lucrurile care trebuie să se întâmple după heruvimii din Ezechiel 10 şi serafimii din Isaia aceasta. Cuvintele acestea sunt similare cu 6. Versetul 7 descrie heruvimii, iar versetul 8 îi ultima parte a versetului 1:19 şi sprijină folosi- înfăţişează pe serafimi. Aceste fiinţe îngereşti rea acelui verset pentru redarea schemei cărţii. sunt păzitori ai tronului lui Dumnezeu. 4:2, 3 Duhul Sfânt îl acaparează pe Ioan Heruvimii par să fie asociaţi cu judecata arză- în mod special, permiţându-i să vadă ime­diat toare, iar serafi­mii cu purificarea arzătoare. pe Dumnezeul cel veşnic stând pe tronul Său, Descrierea din versetul 7 este paralelă cu în maiestate şi splendoare. modul în care este prezentat Cristos în evan- Unii, luându-se după majoritatea manu­ ghelii: scriselor, omit cuvintele: „Şi Cel care stătea pe leu – Matei – Rege; viţel sau bou – Marcu – Slujitor;

1184 Apocalipsa om – Luca – Fiul Omului; În Apocalipsa Domnul nostru este prezen- vultur – Ioan – Fiul lui Dumne­zeu. tat atât ca Miel, cât şi ca Leu. Ca Miel al lui Făpturile vii cântă neîncetat despre sfinţenia Dumnezeu, El este Cel jertfit, purtând şi luând şi eternitatea lui Dumnezeu. Majo­ritatea păcatele lumii. Ca Leu, El este Jude­cătorul, manuscriselor redau aici cuvântul sfânt de pedepsindu-i pe duşmanii Lui. La prima Sa nouă ori, aceasta fiind o evidentă referire la venire, El a fost Mielul. La a doua Sa venire, Sfânta Treime. El va fi Leul. 4:9, 10 Ori de câte ori făpturile vii se 5:6 Când Ioan a privit, a văzut tronul închină Celui de pe tron... cei douăzeci şi patru înconjurat de patru făpturi vii şi de bătrâni. În de bătrâni se prostern, se închină mijloc stătea un Miel, care arăta ca şi când ar Dumnezeului Celui viu şi îşi aruncă cunu­nile fi fost de curând înjunghiat. Mielul avea şapte înaintea tronului. coarne (semnificând atotputernic­ia) şi şapte 4:11 Închinarea lor este o recunoaştere a ochi (atotştiinţa). Faptul că are cele şapte faptului că Domnul este vrednic de glorie şi Duhuri ale lui Dumnezeu ne aminteş­te că onoare şi putere, pentru că El a creat toate Domnul Isus a fost înzestrat cu măsur­a depli- lucrurile şi prin voia Lui există. nă a Duhului Sfânt (Ioan 3:34b). Cele şapte Vedenia pregăteşte pentru noi ceea ce va Duhuri ale lui Dumnez­ eu trimise pe tot urma. Dumnezeu este văzut ca Dregător pământul sugerează atotpu­ternicia. Atotputernic al universului, stând pe tronul 5:7, 8 De îndată ce Mielul a luat cart­ea din gloriei Sale, înconjurat de făpturi care I se mâna lui Dumnezeu Tatăl, făpturil­e vii şi închină, gata să trimită judecata asupra pămân- bătrânii s-au proşternut înaintea Miel­ului. tului. Fiecare avea o harpă şi potire de aur, reprezen- B. M ielul şi cartea pecetluită cu şapte peceţi tând rugăciunile sfinţilor, probabil rugăciunile martirilor, care strigau către Dumnezeu să le (cap. 5) răzbune sângele (6:10). Deşi aveau rugăciunile, 5:1 Dumnezeu este văzut ţinând în mâna nu se suge­rează deloc că le-au prezentat lui dreaptă o carte pecetluită cu şapte peceţi. Dumnez­eu sau că au avut ceva de a face cu Cartea (sulul) conţine lista judecăţi­lor care tre- răsp­unsul la aceste rugă­ciuni. buie să se abată asupra pământu­lui, înainte de 5:9, 10 În cântarea lor nouă, ei Îl acla­mau a-Şi întemeia Domnul Isus împărăţia. pe Miel, ca fiind vrednic să execute judecata, 5:2, 3 Un înger puternic lansează un apel, datorită lucrării de ispăşire săvârşită de El pe ca cineva vrednic să deschidă cartea şi să-i cruce. Se pune întrebarea dacă se includ şi pe rupă peceţile, una câte una. Nimeni, nici din ei înşişi între cei răscumpă­raţi („ne-ai răs- cer, nici de pe pământ, nici de sub pământ nu cumpărat pentru Dumne­zeu“) sau dacă tre- s-a găsit calificat să desfăşoare sulul sau să-l buie să acceptăm varianta din alte tradu­ceri: citească. Nici un înger, nici un om, nici un „ai răscumpărat pentru Dumn­ezeu cu sângele demon nu are înţelepciunea şi cunoştinţa de a Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, executa judecata. din orice popor şi din orice neam“.13 5:4 Ioan a plâns cu amar când s-a părut Dar chiar mai mult decât răscumpărarea, că nimeni nu fusese găsit vrednic. Să fi Domnul i-a făcut pe credincioşi regi14 şi pre- însemnat asta oare că relele comise pe pământ oţi ca să I se închine Lui, ca să mărturi­sească vor rămâne neîndreptate, că cei neprihăniţi nu pentru El şi să domnească împreună cu El vor fi răzbunaţi niciodată, că cei răi vor rămâ- peste pământul din timpul Mileniu­lui. ne nepedepsiţi? Să fi însem­nat oare că împă- 5:11 Corul s-a mărit, pe măsură ce o mul- răţia nu va veni deoarece necesara curăţire a ţime de îngeri s-au alăturat făpturilor vii şi pământului urma să fie zădărnicită? bătrânilor, un cor de milioane, poate mi­liarde, 5:5 Unul din bătrâni l-a mângâiat pe Ioan toţi participând la cântare, într-o armonie desă- cu vestea bună că Leul din seminţia lui Iuda, vârşită. Rădăcina (Creatorul şi Progenito­rul) lui 5:12 Omagiul adus de ei este cel pe care David a fost calificat să deschidă cartea, să-i îl vor intona credincioşii de-a lungul întregii rupă peceţile şi astfel să dezle­ge judecăţile. veşnicii. „Vrednic este Mielul, care a fost Isus este calificat să fie Jude­căt­orul, prin înjunghiat, să primească: nemărginita Sa înţelepciune, prin decret divin putere – asupra vieţii mele, asupra biseri- (Ioan 5:22, 27), prin calit­ăţile Sale personale cii, lumii şi universului; superlative şi prin lucrarea Sa de la Calvar. bogăţii – tot argintul meu şi aurul meu;

Apocalipsa 1185 înţelepciune – tot ce este mai de preţ în doilea călăreţ ia pacea de pe pământ. facultăţile mele mentale; 6:5, 6 Într-un gest de ascultare faţă de a tărie – tăria mea fizică, pentru slujirea treia făptură vie, un călăreţ, ţinând un cân- Sa; tar, a venit călare pe un cal negru. Acesta cinste (onoare) – o dorinţă integră, pură reprezintă foametea, care urmează adesea unui de a-L preamări în toate căile mele; război. Un glas din mijlocul celor patru făp- slavă – întreaga mea viaţă, consacrată slă- turi vii a anunţat că grâul şi orzul se vin- virii Lui; deau la preţuri prohibite. Cântarul s-a folosit binecuvântare“ – toate puterile mele pentru a cântări grân­ele raţionalizate, fiind ast- angajate spre a-L lăuda pe El. fel un simbol al foametei. Sintagma: „Să nu 5:13 Acum muzica devine o simfonie vatămi untde­lemnul şi vinul!“ este dificilă. bogată în cântări melodioase şi armonioase. Unii spun că acestea au constituit hrana săra- Toate făpturile care sunt în cer, pe pă­mânt şi cilor. Or, dacă erau alimente de bază, trebuiau sub pământ se alătură, aducând veşnică bine- protej­ate pentru a asigura supravieţuirea. Se cuvântare, cinste, slavă şi stăpânire lui pare însă că aici este vorba despre obiecte de Dumnezeu Tatăl şi Mielului. lux ale bogaţilor. Căci istoria ne învaţă că Versetul acesta e o paralelă a textului de la până şi în vremuri de foamete, bogaţii reuşesc Filipeni 2:10 şi 11, care subliniază că orice să-şi asigure câteva obiecte de lux. genunchi se va pleca la numele lui Isus şi 6:7, 8 A patra făptură vie a venit călare orice limbă Îl va mărturisi ca Domn. Nu se pe un cal gălbui, avându-i de călăreţi pe menţionează un timp anume, dar evident asta Moartea şi Hadesul. Moartea este asociată va fi după ce mântuiţii vor fi fost înviaţi la cu trupul, iar Hadesul cu duhul şi sufletul. În viaţă veşnică şi după ce nemântu­iţii vor fi fost urma războiului, foametei, ciumei şi fiarelor înviaţi la judecată veşnică. Credincioşii Îl vor sălbatice, o pătrime din locuitorii pământului fi recunoscut deja pe Isus ca Domn; necredin- sunt nimiciţi. Poate am fi înclinaţi să credem cioşii vor fi atunci obligaţi să-L onor­eze. că ciuma nu mai este un pericol, datorită Omagiul universal adus Tatălui şi Fiu­lui sunt o rezolvării ei prin antibioticele din vremea noas- realitate sigură, un fapt asupra căruia nu există tră şi medica­mentele miraculoase. Dar marile nici o îndo­ială. maladii ucigă­toare nu sunt cucerite, ci doar 5:14 Şi acum finalul! Pe când cele patru reduse la o stare latentă. Ele se pot răspândi făpturi vii spun: „Amin“, bătrânii se aruncă în toată lumea, cu viteza avioanelor cu reacţie, jos şi se închină Domnului întro­nat, care tră- care le poartă la destinaţie. ieşte în veci de veci. 6:9 Acum ni se face cunoştinţă cu primii C. Ruperea celor şase peceţi (cap. 6) martiri din perioada Marii Strâmto­rări (Mat. 6:1, 2 Când Mielul a rupt prima pecet­e, 24:9), credincioşii iudei care au ieşit şi au una din cele şapte făpturi vii a strigat cu glas predicat evanghelia împărăţiei şi care sunt tare: „Vino să vezi!“15 Drept răs­puns, un călă- înjunghiaţi acum pentru mărtur­ ia lor. reţ, probabil Anticrist, purtând un arc, a venit Sufletele lor sunt sub altar în cer. pe un cal alb... biruitor, hotărât să câştige. 6:10 Ei strigă către Domnul16 suveran, să Asta ar putea reprezenta ceea ce s-a numit în le răzbune sângele. Cum am arătat deja, vremea noastră „război­ul rece“. Arcul prezintă „cei care locuiesc pe pământ“ se referă la pericolul războiul­ui, dar nu se aminteşte nimic necredincioşii care se simt acasă la ei pe despre vreo săgeată. Poate că aici ar fi vorba, pământ. voalat, despre un război al rachetelor, întrucât 6:11 Robe albe le sunt date martirilor, ca arcul este o armă cu acţiune îndepărtată. Acest simbol al neprihănirii lor. Apoi li se spune să călăreţ nu provoacă în realitate un război, care aştepte până se va împlini comple­mentul final are loc abia după ce este luată de pe pământ al martirilor din cadrul Tribula­ţiei. a doua pecete de pace. 6:12, 13 Ruperea celei de-a şasea peceţi a 6:3, 4 A doua făptură vie l-a chemat pe al adus groaznice convulsii în natură. Un mare doilea călăreţ să iasă în faţă. Acesta purta o cutremur de pământ a zguduit uscatul şi sabie mare şi călărea pe un cal de un roşu marea, iar cerurile stelare au intrat în perturba- aprins. Sabia se foloseşte în lupta corp-la- ţie. Soarele s-a întunecat, iar luna s-a făcut corp. Astfel a doua pecete presupun­e armate roşie ca sângele. Stelele au căzut pe pământ invadatoare, angajate în lupte corp-la-corp. Al ca nişte smochine coapte, când smochinul este scuturat puternic.

1186 Apocalipsa 6:14 Cerul s-a îndepărtat ca şi când ar fi haine albe (faptele neprihănite ale sfinţilor, fost un sul de pergament înfăşurat. Toţi mun- 19:8), ţinând în mână ramuri de palmier, ţii şi toate insulele s-au mişcat de la locurile care simbolizează victoria. lor din cauza unor perturbaţii uriaşe. 7:10 Acestea sunt Neamurile care vor fi 6:15 Nu e de mirare că toate categoriile salvate în timpul Marii Tribulaţii, prin încrede- de oameni au fost cuprinse de panică. Recu­ rea lor în Domnul Isus. În cântarea lor ei noscând că Dumnezeu Îşi varsă mânia, celebrează mântuirea şi o atribuie Dumne­ oa­menii s-au ascuns în peşteri şi printre stân- zeului lor şi Mielului. cile munţilor. 7:11, 12 Îngerii... şi bătrânii şi cele patru 6:16, 17 Ei ar fi preferat să fie zdrobiţi de făpturi vii li se alătură, închinându-I-se lui munţii şi de stâncile ce se rostogoleau, numai Dumnezeu, deşi din lauda lor lipseşte ele- să nu îndure judecata lui Dumnezeu şi mânia mentul răscumpărării. După cum s-a exprimat Mielului. Dar vai, e prea târziu, căci ei şi-au compozitorul cântării: „Îngerii niciodată nu au dat seama că nimeni nu este în stare să se resimţit bucuria pe care o aduce mântuirea opună indignării Mielului! noastră“. Dar ei înalţă totuşi laude către El, D. C ei mântuiţi în timpul Marii Tribulaţii declarându-L vrednic de şapte forme distincte de onoare. (cap. 7) 7:13, 14 Când unul din bătrâni l-a înt­rebat Capitolul 7 este intercalat între pecetea a pe Ioan cine sunt aceşti oameni îm­brăcaţi în şasea şi a şaptea şi ne prezintă două categorii alb şi de unde vin, Ioan a mărtu­risit că nu importante de credincioşi. Capito­lul răsp­unde ştie, dar că ar dori să ştie. Atunci bă­trânul i-a la întrebarea ridicată la sfârşit­ul capitolului 6: explicat că ei vin din necazul cel mare şi că „Cine poate să stea în picioare?“ Cei descrişi şi-au spălat hainele şi le-au al­bit în sângele în acest capitol vor sta, în sensul că vor fi Mielului. „Când vom sta fa­ţă în faţă cu un cruţaţi, dându-li-se voie să intre în Mia de ani mister inexplicab­il“, scrie F. B. Meyer, „ce împreună cu Cristos. mare mângâiere va fi să put­em spune, cu 7:1-4 Vedenia celor patru îngeri stând la credinţă perfectă: «Tu ştii»“. cele patru colţuri ale pământului, ţinând cele 7:15 Bătrânul a explicat apoi în continu­are patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle locul lor actual şi slujirea lor. Cercetător­ii Bib­liei pe pământ înseamnă că o mare furtună stă se nu sunt în acord cu privire la faptul dacă abată asupra lumii. Dar îngerilor li se spune această mulţime de neevrei este văzută în cer să întârzie această groaznică nimicire până sau pe pământul intrat în Mia de ani. Bin­e­ când robilor lui Dumnezeu li s-au sig­ ilat cuvântările descrise sunt însă valabile, şi într-un frunţile. Două­sprezece mii de persoane din loc, şi în altul. Dacă se are în vedere Mi­leniul, fiecare din cele douăsprezece seminţii ale lui atunci tronul lui Dumnezeu şi templul Său se Israel sunt apoi pecetluite. referă la tem­plul care se va afla la Ierusalim în 7:5-8 Cei 144.000 sunt, evident, credin­cioşi timpul Erei Împărăţiei (Ez. 40-44). evrei, iar nu membri ai vreunui cult deraiat, Observaţi binecuvântările prezentate: de neevrei, din secolul 20 (sau 21, n.tr.). Perfectă apropiere: Pentru aceasta sunt Aceşti sfinţi evrei sunt mântuiţi la începutul înaintea tronului lui Dumne­zeu. Marii Strâmtorări. Pecetea de pe frunţile lor îi Perfectă slujire: şi-I slujesc zi şi noapte în înseamnă, indicând că aparţin lui Dumnezeu şi templul Său. garantează că vor fi păstraţi în viaţă în cei Perfectă părtăşie: Cel ce stă pe tron va locui şapte ani ce vor veni. în mijlocul lor. Două seminţii lipsesc din această listă: 7:16 Perfectă satisfacţie: Nu vor mai flă­ Efraim şi Dan. Poate că ele au fost omise mânzi, nici nu vor mai înseta; pentru că s-au situat în fruntea idolatriei. Unii Perfectă securitate: nu-i va bate soarel­e, nici cred că Anticrist va veni din seminţia lui Dan vreo arşiţă; (Gen. 49:17). Seminţiile lui Iosif şi Levi sunt 7:17 Perfectă călăuzire: pentru că Miel­ul, incluse în listă, Iosif negreşit luând locul fiului care este în mijlocul tronului, va fi Păsto­rul său, Efraim. lor şi-i va călăuzi la izvoarele apelor vieţii 7:9 Oamenii descrişi în această secţiune (textul marg­inal al ediţiei NKJV precum şi sunt neevrei din toate naţiunile, triburile, ediţia Cornilescu din 1932, n.tr.) popoarele şi limbile. Ei stau în picioare înain- Perfectă bucurie: Dumnezeu va şterge tea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăc­aţi în orice lacrimă din ochii lor.

Apocalipsa 1187 E. A şaptea pecete şi începutul celor şapte 8:8, 9 Ceva ca un munte mare aprins de trâmbiţe (cap. 8, 9) foc a fost aruncat în mare, transfor­mând a treia parte din mare în sânge, distrugând a 8:1 După intercalarea parantezei din capito- treia parte din fauna marină şi nimicind a lul 7, în care am văzut două cete de sfinţi din treia parte din corăbii. Aceasta nu numai că Marea Strâmtorare, ajungem acum la a şaptea va diminua sursele locale de al­i­mentaţie a şi ultima pecete, introdusă printr-o înfricoşă- omu­lui cu alimente, ci va re­duce şi mij­loac­ele toare tăcere de treizeci de minute în cer, care sale de obţinere a alim­ entelor din locuri înde- precede judecăţile tot mai adânci. părtate. 8:2 Nu se menţionează nici o judecată 8:10, 11 Această a treia trâmbiţă a sem­ anumită când se rupe pecetea a şaptea. Firul nalat căderea unei stele mari aprinse ca o naraţiunii trece direct la cele şapte judecăţi ale făc­lie... numită Pelin, cauzând a treia parte trâmbiţelor. De aici deducem că a şapt­ea pece- din alimentarea cu apă să devină amară la te constă din cele şapte trâmbiţe. izv­orul ei. Se pare că apa amară a fost de 8:3, 4 Îngerul din acest verset este inter- a­sem­ enea otrăvită, întrucât mulţi oameni au pretat adesea că ar fi Domnul Isus. El este mur­it. Este dificil să identificăm Pelinul. Când numit Îngerul lui Iehova în VT (Gen. 16:13; trâmbiţa va răsuna, aceste versete vor fi înţele- 31:11, 13; Jud. 6:22; Os. 12:3, 4). Rug­ ăc­ iu­ se prea bine de locuit­orii pământu­lui. În stu- nile tuturor sfinţilor se suie la Tatăl prin El diul profeţiei, este bine să ne a­mint­im că (Ef. 2:18). El ia tămâie multă ca s-o dea există multe lucruri care nu vor fi desluşite rugăciunilor tuturor sfinţilor pe altarul cel decât atunci când vor avea loc. de aur dinaintea Tronului. Tămâia relevă 8:12 Se pare că soarele... luna şi stelele mireasma Persoanei şi lucră­rii Sale. Până când vor fi deteriorate atât de tare încât vor da doar ajung rugăciunile la Dumnezeu Tatăl, ele sunt două treimi din lumina lor obişnuită. Aceasta desăvârşite, de­venind fără nici un cusur şi total a patra trâmbiţă se aseamănă cu plaga întu­ eficace. nericului din Egipt. În contextul nostru, rugăciunile sunt ale 8:13 Un vultur (text marginal NKJV)18 acelor sfinţi din Marea Strâmtorare care Îl zburând prin mijlocul cerului va rosti de roagă pe Dumnezeu să-i pedepsească pe vrăj- trei ori: „Vai, vai, vai de cei care locuiesc pe maşii lor, deşi ordinea este valabilă în cazul pământ, adică cei a căror direcţie în viaţă oricărei rugăciuni. este total lumească, ce se simt acasă pe 8:5 Ca răspuns la rugăciunile lor, înge­ păm­ ânt, ce nu sunt credincioşi adevăr­aţi. Cele rul... a aruncat cărbuni aprinşi pe pământ, trei judecăţi care au rămas se mai numesc şi provocând explozii zgomotoase, tunete, fulge- trei vaiuri, din pricina efectului lor groaznic re şi un cutremur de pământ. După cum se asupra oamenilor. exprimă H. B. Swete, „Rugăciunile sfin­ţilor se 9:1, 2 Steaua căzută din cer ar putea fi întorc pe pământ cu mânie“.17 Astfel judecăţile un înger căzut sau chiar Satan însuşi. El avea celor şapte trâmbiţe sunt introduse cu perturba- cheia fântânii Adâncului (abys în greacă). ţii violente ale naturii. Aceasta este locuinţa demonilor. Când a des- 8:6 Am ajuns acum la mijlocul Tribula­ţiei. chis intrarea în abis, s-a ridicat un fum, ca Aceste judecăţi ale trâmbiţelor ne vor conduce fumul unui cuptor mare, învăluind peisajul în la momentul în care Cristos va coborî pe întuneric. pământ, Îşi va nimici duşmanii şi va inaug­ura 9:3, 4 Roiuri de lăcuste au ieşit din fum, împărăţia Sa. Primele patru jude­căţi afectează fiind capabile de a produce dureri cumplite, ca mediul natural al omului; ultimele trei îl afec- înţepătura scorpiilor. Dar puterea lor a fost tează pe om, ca atare. Mulţi comentatori mărginită, interzicându-li-se să vatăme vegeta- remarcă asemănarea dintre aceste plăgi şi cele ţia. Victimele lor au fost cei care nu aveau care au venit peste Egipt (Ex. 7-12). pe frunte pecetea lui Dumnezeu, adică toţi 8:7 Când a sunat primul înger din trâmbi- cei ce erau necre­dincioşi. ţă, a treia parte din pământ (textul marginal 9:5, 6 Deşi înţepătura lor nu a fost fat­ală, NKJV), copaci şi, iarbă au fost arse de grindi- a produs chinuri de cinci luni. Dure­rea a fost nă şi foc amestecat cu sânge. Este cel mai atât de intensă, încât oam­ enii doreau să nimerit să luăm aceste cuvinte în sens literal, moară, dar moart­ea fug­ea de ei. Aceste lăcus- ca o groaznică calamitate asupra regiunilor din te repre­zintă pro­babil de­moni, care, atunci care omul îşi obţine cea mai mare cantitate a când sunt eliber­aţi din groap­ă, îi posedă pe hranei sale.

1188 Apocalipsa oamen­ii nemântuiţi. A­ceastă posedare dem­ onică cauzată de cai, nu de călăreţi. Un scriitor a a cauzat cea mai intensă suferinţă fizică şi sugerat că măreaţa armată de călăreţi ar putea chin mental, cum a fost în cazul legiu­nii de la simboliza „o irezistibilă amăgire de la diavolul, Marcu 5:1-20. venind din Răsărit“. Hamilton Smith spune: 9:7 Descrierea lăcustelor are menirea de a crea impresia de cucerire şi victorie. Ca şi Cuvintele: „Puterea lor stă în gura lor“ ar putea caii pregătiţi pentru bătălie, ele constituiau o fi un indiciu al faptului că această amăgire va fi oştire cuceritoare. Purtând un fel de cununi ca prezentată cu toată elocvenţa persuasivă a vorbirii. de aur, lor li s-a dat autorizaţia de a stăpâni Dar în spatele amăgirii se află puterea Satanei, asupra vieţii oame­nilor. Având feţe ca de simbolizată prin cozile lor ca de şerpi.20 oameni, ele erau cre­a­turi inteligente. 9:8-10 Având părul ca al femeilor, ele au 9:20, 21 Deşi două treimi din oameni au fost atrăgătoare şi seducătoare. Cu dinţii ca de supravieţuit acestor plăgi, ei tot nu s-au pocăit, leu, ele au fost feroce şi pline de cruzime. ci au continuat să se închine la de­moni şi Fiind blindate cu platoşe, era greu de atacat şi idoli făcuţi de mâna omului, fără viaţă şi distrus. Cu aripi ce făceau un zgomot mare, neputincioşi. Ei nu s-au lăsat de crimele lor, ele erau înfricoşăt­oare şi demoralizatoare. de vrăjitoriile lor (legate de droguri21), de imo- Cozile ca de scorp­ii cu care erau înzestrate le ralitatea sexuală şi de ho­ţiile lor. Pedeapsa şi dădeau posibi­litatea de a tortura fizic şi men- suferinţa nu pot schimba caracterul păcătosu- tal. Puterea lor de a-i vătăma pe oameni timp lui; numai naşterea din nou îl poate schimba. de cinci luni a produs o suferinţă fără alinare. 9:11 Peste ele era ca împărat îngerul F. Îngerul puternic şi cărticica Adâncului, al cărui nume în evreieşte este (sulul, cap. 10, 11) Abadon (nimicire), iar în greceşte Apolion 10:1 Ioan vede acum un alt înger put­er­ (nimicitorul). Se crede că aceasta este o referi- nic, coborându-se din cer. Descrierea i-a făcut re la Satan. pe mulţi să creadă că El este Domn­ul Isus. El 9:12 Primul din cele trei vaiuri a trecut. avea un curcubeu deasup­ra capu­lui, semnul Dar cel mai groaznic este încă în viitor. legământului lui Dumne­zeu. Faţa lui era ca Judecăţile cresc în intensitate. soarele, exprimând slava dezvăluită. Iar 9:13-15 Menţionarea altarului de aur care picioarele erau ca nişte stâlpi de foc, stâlpii este înaintea lui Dumnezeu leagă judecata întruchipând tăria, iar focul judecata. următoare de rugăciunile copiilor asupriţi ai lui 10:2 El ţinea în mână o cărticică sau un Dumnezeu. Al şaselea trâmbiţ­aş eliberează sul, conţinând fără îndoială lista judecăţilor ce patru îngeri care sunt legaţi la fluviul cel urmau. Cu piciorul drept pe mare şi cu picio- mare Eufrat. Aceşti patru îngeri, fiind proba- rul stâng pe uscat, El a pretins dreptul Său de bil demoni, stătuseră pregătiţi pentru momentul a stăpâni asupra lumii. exact când vor merge şi vor omorî a treia 10:3-6 Când a strigat cu glas tare, au parte din ome­nire. răsunat şapte tunete. Se pare că Ioan a înţeles 9:16, 17 Pe urmele lor au venit două19 mesajul tunetelor, dar când s-a pregătit să sute de milioane de călăreţi pe cai cu platoşe scrie, îngerul i-a interzis. Îngerul a jurat apoi ce erau ca focul, hiacintul şi puc­ ioasa. pe Dumnezeu, Creatorul, că nu se va mai Capetele cailor erau ca ale leilor, iar din gurile întârzia. lor ieşea foc, fum şi pucioasă (sulf). 10:7 Taina lui Dumnezeu va fi împli­nită în 9:18, 19 Aceştia trei: focul, fumul şi timpul trâmbiţei a şaptea. Taina lui Dumnezeu pucioasa reprezintă trei plăgi care vor ucide o are de a face cu planul lui Dumnezeu de a-i treime din oameni. Nu numai că aceşti cai pedepsi pe toţi răufăcător­ii şi de a inaugura vor ucide cu gurile lor, dar vor răni şi cu împărăţia Fiului Său. cozile lor ca de şerpi. 10:8, 9 Lui Ioan i s-a poruncit să mă­nânce Există multe întrebări fără răspuns în acest cărticica, adică s-o citească şi să me­diteze asu- pasaj. Sunt cei patru îngeri din verse­tul 14 pra judecăţilor consemnate în ea. aceiaşi cu cei de la 7:1? Sunt călă­reţii oameni 10:10 Cum a prezis îngerul, sulul a fost reali sau reprezintă demoni, boli sau alte forţe dulce ca mierea în gura lui, dar amar în sto- distructive? Ce sunt cele trei plăgi întruchipate macul lui. Pentru credincios, este dulce să aici prin foc, fum şi sulf? citească despre hotărârea lui Dumnezeu de Este demn de remarcat că moartea este a-Şi proslăvi Fiul, care a fost cândva răstignit.

Apocalipsa 1189 A fost dulce să citească despre timpul când făcut Moise în Egipt (Ex. 7:14-20; 8:1–12:29). relele pământului vor fi îndrep­tate. Dar mai Puterea lor asupra focului şi a climei ne amin- este şi amărăciune în legătură cu studiul profe- teşte de slujba lui Ilie (1 Re. 17:1; 18:41-45; 2 ţiei. Este amărăciunea jude­căţii de sine, pe Re. 1:9-12). McConkey spune în această pri- care o produc Scripturile profetice. Este amă- vinţă: răciunea de a privi judecăţile ce se vor abate curând peste iudaismul şi creştinismul căzute Ei îi vor avertiza pe oamenii care vor veni în în apostaz­ie. Şi apoi mai este amără­ciune în număr mare la templul Omului păcatului ca să i trecerea în revistă a pierzării eterne de care se închine. Ei îi vor atenţiona că vremea triumfu- vor avea parte toţi cei care-L resping pe lui său este scurtă; le vor atrage atenţia că va Mântuitorul. veni Isus, Care îl va distruge pe omul păcatului. 10:11 Lui Ioan i s-a spus că trebuie să Îi vor avertiza cu privire la pericolele pe care le pror­ocească din nou cu privire la multe va aduce Marea Strâmtorare, despre nevoia de a pop­oare, naţiuni, limbi şi regi. Restul capito­ nu pune preţ pe vieţile lor când se va pune lelor din Apocalipsa împlinesc acest mandat. proba vieţii şi a morţii; despre necesit­atea de a G. Cei doi martori (11:1-14) nu se teme de cel care poate ucide doar trupul, 11:1, 2 Lui Ioan i s-a poruncit acum să dar de a se teme de Cel care poate ucide şi tru- măsoare templul şi altarul şi să numere pul, şi sufletul în iad; de splendoa­rea şi apropie- în­chinătorii. Măsurătoarea pare să indice aici rea Regelui şi a Împărăţiei Sale, după ce vor fi ideea de păstrare. El nu a avut voie să măsoa- suferit o vreme; despre certitudi­nea faptului că re curtea Neamurilor, pentru că a­ceasta va fi dacă vor suferi cu El, vor şi domni cu El; şi călcată în picioare de naţiuni timp de patruzeci despre pacea eternă, neprihăni­rea eternă şi gloria şi două de luni – adică ultima jumătate a eternă de care vor avea parte cei care îndură perioadei Tribulaţiei, numită „Marea Tribulaţie“ până la capăt, chiar dacă asta ar însemna martiraj (vezi Luca 21:24). Templul men­ţionat aici este în marele ceas al încercării, prin care treceau ei cel care va fi ridicat în timpul Tribulaţiei. atunci. Într-adevăr, mare va fi mărturia lor din Actul numărării închinătorilor ar putea semnifi- Carte.22 ca faptul că Dumnezeu va păstra o rămăşiţă de închinători pentru Sine. Altarul semnifică 11:7 Când îşi vor termina mărturia lor, mijlocul prin care se vor apropia ei de El, fiara care se ridică din Adânc îi va omorî. adică, lucrarea lui Cristos de la Calvar. Acesta pare să fie acelaşi din 13:8 – capul 11:3 Dumnezeu va ridica doi martori în imperiului roman reînviat. timpul ultimei jumătăţi a Marii Strâmto­rări. 11:8 Trupurile moarte ale martorilor vor Îmbrăcaţi în saci, un simbol al jalei, ei îşi vor zăcea pe strada Ierusalimului trei zile şi jumă- ridica glasul împotriva păcatelor oamenilor şi tate. Ierusalimul este numit aici Sodom­ a, din vor anunţa indignarea lui Dumnezeu care va cauza mândriei sale, indulgenţei sale, tihnei veni. sale prospere şi indiferenţei faţă de nevoile 11:4 Cei doi martori sunt comparaţi cu altora (vezi Ez. 16:49). Şi este numit Egipt din doi măslini şi cu două sfeşnice. Ca măs­lini, cauza idolatriei, persecuţiilor sale şi înrobirii ei sunt umpluţi cu Duhul (untdelemn). Ca sale de păcat şi fărădelege. sfeşnice, ei poartă mărturia adevărului lui 11:9 Oameni din toate naţiunile privesc Dumnezeu într-o perioadă de întuneric. (Pentru trupurile lor moarte, dar nu permit îngropar­ea o paralelă cu textul din VT, vezi Zah. 4:2-14.) lor – semn de mare sacrilegiu în a­proape 11:5 Timp de trei ani şi jumătate, mar­torii toate culturile. sunt păziţi în chip miraculos de vătăm­ are. 11:10 Oamenii vor izbucni cuprinşi de Focul ce iese din gura lor îi mistuie pe duş- mare bucurie pentru că profeţiile lor nepo­ manii lor şi chiar tentativa de a-i vătăma se pulare au fost reduse la tăcere. Oamenii îşi pedepseşte cu moartea. vor da daruri unii altora, cam în acelaşi fel 11:6 Ei au puterea de a aduce secetă pe cum procedează la Crăciun. Singurii profeţi pământ, de a transforma apa în sânge şi de a îndrăgiţi de oameni sunt cei morţi! lovi pământul cu plăgi. Nu este de mirare că 11:11, 12 După trei zile şi jumătate... au fost de obicei asociaţi cu Moise şi Ilie. Dumnezeu îi învie din morţi, spre conster­ Puterea lor de a transforma apa în sânge şi de narea populaţiei, ducându-i în cer în văzul a lovi pământul cu plăgi ne aminteşte de ce a duşmanilor lor. 11:13, 14 În acelaşi timp, Ierusalimul este

1190 Apocalipsa zguduit de un mare cutremur de pă­mânt, a 12:3 Un al doilea semn în cer este un zecea parte din oraş cade şi sunt ucişi şapte mare balaur roşu, având şapte capete, zece mii de oameni. Supravieţuitorii dau slavă lui coarne şi şapte diademe pe capete. Balaurul Dumnezeu, dar nu în cadrul unei închinări este Satan, dar întrucât descrierea este paralelă autentice, ci, neavând încotro, recunosc puterea cu aceea a imperiului roman reînviat de la Sa. Al doilea vai a tre­cut. 13:1, s-ar putea să fie vorba de Satan în ipos- Asta nu înseamnă că tot ce este cuprins taza de energizator al acelei pu­teri mondiale. între 9:13 şi 11:13 face parte din vaiul al doi- 12:4, 5 Cu o lovitură a cozii sale, balau­rul lea. Dimpotrivă, capitolele 10 şi 11:1-13 sunt o trage după el a treia parte din stelele cerului şi paranteză între al doilea vai (trâm­biţa a şasea) le aruncă pe pământ – referire posibilă la un şi al treilea vai (trâmbiţa a şaptea). război în cer, care are loc la mijlocul H. A şaptea trâmbiţă (11:15-19) Tribulaţiei şi va duce la aruncarea pe pământ 11:15 Sunarea trâmbiţei a şaptea indică a îngerilor căzuţi (v. 8, 9). faptul că Marea Strâmtorare s-a terminat şi că Balaurul este gata să sfâşie Copilul, de a început domnia lui Cristos. Împără­ţiile23 îndată ce se va naşte El – profeţie împlinit­ă în lumii acesteia au ajuns ale Domn­ ului nostru încercarea lui Irod cel Mare, vasalul Romei, de şi ale Cristosului Său. Şi El va domni în vecii a distruge pe Regele nou-născut al iudeilor. vecilor! Copilul este evident Isus, desti­nat să domneas- 11:16, 17 Căzând cu feţele în jos înain­tea că peste toate naţiunile cu un toiag de fier. lui Dumnezeu, cei douăzeci şi patru de băt­râni Cronica trece aici de la naşterea Sa la Înălţarea Îi aduc mulţumiri pentru că Şi-a asumat pute- Sa la cer. rea Lui cea mare şi Şi-a inaugu­rat domnia. 12:6 Peste actuala eră a bisericii se trece 11:18 Naţiunile necredincioase sunt mânia- în versetele 5 şi 6. La mijlocul Marii te pe El, încercând să împiedice încoronarea Strâmtorări, o porţiune din naţiunea Israel fuge Lui. Dar acum a venit timpul ca El să Se într-un loc secret de refugiu în pustie (unii mânie pe ele, să-i judece pe cei care nu au cred că la Petra). Oamenii aceştia rămân în viaţă spirituală şi să-i nimicească pe nimicitori. ascunziş timp de trei ani şi jumă­tate. Şi a mai venit timpul ca Domnul să-i răsplă- 12:7 În cer izbucneşte războiul cu Mihail tească pe ai Săi, profeţi şi oameni, mici şi şi îngerii săi pe de o parte, şi balau­rul şi înge- mari. rii săi pe de alta. Aceasta se întâm­plă la mij- 11:19 Dumnezeu nu Şi-a uitat legământ­ul locul Tribulaţiei. Arhan­ghelul Mihail este aso- încheiat cu poporul Său, Israel. Când templul ciat cu treburile naţiunii Israel (Dan. 12:1). lui Dumnezeu este deschis în cer, apare arca 12:8, 9 Balaurul este înfrânt atât de tare legământului Său, un simbol al faptului că tot încât pierde orice drept de acces în cer. El şi ce a promis El Israelului se va împlini. Sunt însoţitorii săi sunt aruncaţi pe pământ. Dar nu fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de asta este soarta lui finală (vezi 20:1-3, 10). pământ şi o mare grindi­nă. Observaţi cum îl descrie Ioan: balau­ rul cel I. Personajele cheie din Tribulaţie mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi (cap. 12–15) Satan, cel care înşeală întrea­ga lume. 12:1 În cer s-a arătat un semn mare, adică 12:10 Alungarea balaurului este urmată de o femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub un strigăt puternic în cer, indicând faptul că picioare şi cu o cunună de două­sprezece stele triumful lui Dumnezeu şi ziua cuceririi pentru pe cap. Femeia este Israelul. Soarele, luna şi ai Săi a sosit. Aceasta anticipează Împărăţia stelele descriu gloria şi stăpânirea ce i s-au Milenară. Între timp, este un eveniment glorios promis ei în viitoarea împărăţie, după cum ele faptul că acuzatorul fraţilor noştri... a fost au înfăţi­şat domnia finală a lui Iosif asupra aruncat jos. tatălui, mamei şi fraţilor săi (Gen. 37:9-11). 12:11 Anunţul continuă. Credincioşii evrei 12:2 Femeia este însărcinată, aşteptând să persecutaţi l-au biruit pe cel rău prin sângele dea naştere unui prunc. O mare parte din isto- Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor. Victoria ria Israelului este comprimată în aceste versete, lor s-a bazat pe moartea lui Cristos şi pe măr- fără să se indice că ar exista deca­laje de timp turia lor despre valoarea acelei morţi. În cre- între evenimente sau că eveni­mentele se desfă- dincioşia lor faţă de El, ei şi-au pecetluit măr- şoară neapărat în ordine cronologică. turia cu sângele lor. 12:12, 13 Cerurile se pot bucura de alun- garea balaurului, dar pentru pământ şi pentru

Apocalipsa 1191 mare asta e o veste proastă! Diavolul ştie că supranatu­rală de la Satan. mai are puţin timp şi de aceea este hotărât 13:3 Fiara are o rană mortală într-unul să-şi verse mânia cât mai mult cu putinţă. din capete. Scofield explică: „Fragmente ale Veninul balaurului se varsă în special împotri- străvechiului imperiu roman şi-au continuat va Israelului, naţiunea din care a venit Mesia. existenţa ca împărăţii separate. Ceea ce şi-a 12:14 Rămăşiţa credincioasă a poporului încetat existenţa a fost doar forma imperială evreu primeşte două aripi ale unui mare vul- de guvernământ – capul rănit de moarte“.24 tur, fiind învrednicită să scape degrabă, ascun- Rana mortală este vindecată. Cu alte cuvin­te, zându-se în pustie. (Unii au speculat că aceste imperiul renaşte, având în frunte împăra­tul, aripi mari s-ar referi la o măreaţă Forţă adică fiara. Aeriană.) Acolo rămăşiţa este îngrijită şi prote- 13:4 Oamenii i se închină fiarei – cu alte jată de atacurile şarpelui, timp de trei ani şi cuvinte, nu sunt doar impresionaţi de ea, ci i jumătate (un timp, timpuri, şi o jumătate de se închină ca lui Dumnezeu. De asemenea, la timp). începutul versetului se spune că se închină 12:15, 16 Căutând să zădărnicească fuga balaurului. Israelului, şarpele face ca o mare revărsare de 13:5, 6 Fiara emite declaraţii arogante de ape să curgă în urma oamenil­or, pentru a-i lăudăroşenie şi rosteşte blasfemii cum­plite, de înghiţi, dar un cutremur de pământ absoarbe negrăit. I se permite să facă răzb­ oi cu oame- apa şi acţiunea diavolului este contracarată. nii lui Dumnezeu şi îi biruieşte pe mulţi dintre 12:17 Înfuriat pentru această umilinţă, el ei. Aceştia preferă să moară, dec­ât să i se cau­tă să se răzbune pe evreii care au rămas în supună. Domnia fiarei se ext­inde peste toată ţară – evreii care demonstrează realitat­ea cre- lumea – ultimul impe­riu mondial care precede dinţei lor păzind poruncile lui Dumn­ ezeu şi Domnia lui Cris­tos. depunând mărturie despre Isus. 13:7 El face război cu oamenii lui 13:1 Capitolul 13 ne prezintă două mari Dumnezeu şi-i învinge pe mulţi dintre ei. Ei fiare: o fiară... ridicându-se din mare şi una pref­eră să moară, mai degrabă decât să se din pământ sau din ţară, adică din ţara supună fiarei. Domnia fiarei se întinde peste Israelului. Ele înglobează trăsăturile celor patru toată lumea – ultimul imperiu mondial anterior fiare de la Daniel 7:3-7. Prima fiară este capul Domniei lui Cristos. imperiului roman reînviat, care va exista sub 13:9 Cei care nu sunt credincioşi adevă­raţi forma unei confederaţii de zece împărăţii. Ea se închină îndată fiarei. Pentru că nu s-au se va ridica din mare, care este un tip al încrezut niciodată în Cristos, numele lor nu au naţiunilor neevreieşti. Fiara are zece coarne. fost scrise niciodată în Cartea Vieţii Mielului Daniel a prezis că imperiul roman va fi relan- înjunghiat. Şi pentru că numele lor nu se sat sub forma unei federaţii de zece regate regăsesc printre cele ale răscum­păraţilor, ei (Dan. 7:24). Fiara are zece capete. La 17:9, sunt lăsaţi în voia învăţ­ăturilor eronate. 10 se spune că acestea sunt zece regi, o posi- Adevărul n-au voit să-l creadă, de aceea, acum bilă referire la şapte tipuri diferite de dregători vor crede o minciu­nă. sau şapte etape diferite ale imperiului. Ele 13:8 Acest verset trebuie să constituie un redau puterea de a stăpâni, care i-a fost dată avertisment la adresa oricărui om să accepte de către balaur, adică Satan. Fiara are scrise lumina Cuvântului lui Dumnezeu câtă vreme pe cape­te nume de hulă şi îşi va aroga statu­ este disponibilă. Consecinţa respingerii luminii tul de Dumnezeu, ca şi când nu ar fi un este retragerea luminii. simplu om. 13:10 Credincioşii adevăraţi sunt asigur­aţi 13:2 Fiara seamănă cu un leopard, având că prigonitorii lor vor merge în robie şi vor fi labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. La ucişi cu sabia. Asta îi va învredn­ici pe sfinţi Daniel 7, leopardul simbolizează Grecia; să aştepte în răbdare şi cre­dinţă. ursul este un tip pentru Medo-Persia; iar leul 13:11 A doua fiară este o altă figură pro- reprezintă Babilonul. Imper­iul roman renăscut eminentă din timpul Marii Strâmtorări. Acest se aseamănă astfel cu predecesorii săi, prin personaj colaborează îndeaproape cu prima cuceririle sale rapide, asemenea unui leopard, fiară, ba chiar organizează campanii internaţio- fiind putern­ic ca un urs şi lacom ca un leu. nale pentru ca oamenii să se închine primei Pe scurt, el reu­neşte toate trăsăturile negative fiare, şi creează un idol uriaş, care să-l repre- ale imperiilor mondiale care l-au prec­edat. zinte pe împăratul roman. A doua fiară se Imperiul şi conducătorul său pri­mesc putere ridică din pământ sau din ţară. Dacă aici este

1192 Apocalipsa vorba despre ţara Israel, atunci acest lider este Sion, împreună cu o sută patruzeci şi patru aproape sigur evreu. El este prorocul mincinos de mii de urmaşi ai Săi, care erau pecetluiţi (vezi 16:13; 19:20; 20:10). El are două coarne pe frunţile lor. Aceasta este o anticipare a ca ale unui miel, creând impresia de blând­eţe scenei când Domnul Isus va reveni pe pământ sau inofensivitate, dar, în acelaşi timp, suge- şi va sta în Ierusalim cu acest grup de credin- rând faptul că Îl imită pe Mielul lui cioşi din fiecare din cele douăsprezece seminţii Dumnezeu. El vorbeşte ca un bal­aur, dove- ale Israelului. Cei o sută patruzeci şi patru de dind că este inspirat şi energizat nemijl­ocit de mii sunt aceiaşi pe care i-am întâlnit în capi- Satan. tolul 7, fiind acum gata de a intra în împărăţia 13:12-14 El exercită toată autoritatea pri- lui Cristos. mei fiare, asta însemnând că imperiul roman 14:2, 3 Ioan aude sunet de muzică venind îi acordă autoritate nelimitată de acţiu­ne în din cer, ca un vuiet de ape mari, ca vuietul numele său. El dispune de puteri su­pranaturale, unui tunet puternic şi... ca al celor care cântă făcând chiar să se coboare foc din cer. Scopul cu harpa. Numai cei o sută patruzeci şi patru miracolelor sale este, desi­gur, acela de a-i de mii puteau să înveţe cântarea. înşela pe oameni, determinându-i să i se închi- 14:4, 5 Ni se spune că ei sunt virgini, ne unui om, ca şi când acesta ar fi adică cei ce nu s-au întinat cu femei. Ei s-au Dumnezeu. păstrat neîntinaţi de groaznica idolatrie şi imo- 13:15 El animă icoana mare, urâciunea ralitate din această perioadă şi L-au urmat pe pustiirii, făcând-o să vorbească. Pedeapsa Miel cu devotament şi ascultare necondiţiona- pentru cei care refuză să se închine este tă. Pentecost spune, în această privinţă: „Ei moartea. sunt numiţi «roadele dintâi pentru Dumnezeu 13:16 A doua fiară îi obligă pe oameni şi pentru Miel», adică sunt primul rod din să-şi exprime loialitatea faţă de împăratul recolta perioadei Marii Strâmtorări, care vor roman prin acceptarea semnului fiarei pe intra în mia de ani, pentru a popula pământul mâna lor dreaptă sau pe frunte. milenar“.25 Ei nu au acceptat minciuna lui 13:17 Pe lângă semnul acesta, fiara mai Anticrist – con­form căreia oamenii trebuiau să deţine un nume şi un număr. Cine nu accep- se închine unui simplu om. Ei au fost irepro- tă semnul, numele sau numărul fiarei nu şabili în ce priveşte mărturisirea fără preget va putea să cumpere sau să vândă – acesta dată despre Cristos. fiind un efort de a-i forţa pe oameni, prin 14:6, 7 Îngerul care zbura prin mijloc­ ul mijloace economice, de a se lepăda de Cristos cerului cu o evanghelie veşnică pare să cores- şi a îmbrăţişa idolatria. Va fi o încercare foarte pundă cu textul de la Matei 14:14: „Evanghelia mare, dar credincioş­ii adevăraţi vor prefera aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată moartea, refuzând să se lepede de Mântuitorul lumea ca o mărturie pen­tru toate popoarele. Şi lor. atunci va veni sfârşi­tul“. Tema evangheliei este 13:18 Numărul fiarei este 666. Şase este redată de verse­tul 7. Oa­menilor li se porunceş- numărul omului. Faptul că este cu unu mai te să se teamă de Dumnezeu, nu de fiară. puţin de şapte ar putea sugera că omul nu a Să-i dea Lui slavă, iar nu icoanei idolatre. Să atins gloria sau perfecţiunea lui Dumn­ezeu. se închine Lui, nu unui simplu om. Desigur, e Seria a trei de şase este o trinitate a răului. limpede că există doar o singură Evanghelie: Una din cele mai mari întrebări care se vestea bună a mântuirii căpătate prin credinţa ridică în legătură cu capitolul 13 este dacă în Cristos. Dar există accente diferite în dis- prima sau a doua fiară este Anticrist. În esen- pensaţii diferite. În timpul Marii Tribulaţii, ţă, argumentele în favoarea primei variante Evanghelia va căuta să-i îndepărteze pe oameni derivă din faptul că primul perso­naj este cel de la închinarea la fiară şi să-i pregătească care îi obligă pe oameni să i se închine ca lui pentru împărăţia lui Cristos pe pământ. Dumnezeu. În schimb, cei care susţin că fiara 14:8 Al doilea înger anunţă căderea a doua este Anticrist invocă, în sprijinul aces- Babilonului, anticipând capitolele 17 şi 18. tei opinii, faptul că nici un evreu nu va accep- Babilonul reprezintă iudaismul apostat şi creş- ta vreodată ca Mesia să fie un neevreu şi că, tinătatea apostată, care se vor constitui într-un de vreme ce a doua fiară este un evreu, vast conglomerat religios şi comer­cial, cu urmează că el trebuie să fie varianta falsă a sediul la Roma. Toate naţiunile se vor îmbă- adevăratului Mesia. ta cu vinul mâniei desfrânării ei. 14:1 Mielul este văzut stând pe Muntel­e 14:9, 10 Putem stabili data verdictului înge-

Apocalipsa 1193 rului al treilea ca fiind punctul de mijloc al cu seminţele Evangheliei de la Matei 13, adică Tribulaţiei, identic cu începutul Necazului cel fiii împărăţiei. Sau ar putea fi un seceriş al mare. Îngerul avertizează că oricine se va judecăţii. Dacă aşa stau lucrurile, atunci învoi cu închinarea la fiară în oricare din for- subiecţii judecăţii ar putea fi Neamurile, întru- mele sale va suferi mânia lui Dumnezeu, cât Israel pare să fie vizat în următorul seceriş acum şi în veac. Vinul mâniei Lui va fi tur- (v. 17-20). nat peste pământ în timpul Necazului cel 14:17 Acum cronica evidenţiază ultimel­e mare. Dar asta nu va fi decât o avanpremieră judecăţi teribile care vor veni peste porţiunea a durerilor iadului veşnic, în care necredincioşii necredincioasă a naţiunii Israel, viţa pământului vor fi chinuiţi cu foc şi pucioasă. (vezi Ps. 80:8; Is. 5:1-7; Ier. 2:21; 6:9). Un 14:11 Versetul acesta ne aminteşte că iadul înger iese din templul care este în cer, echi- este alcătuit din pedeapsă veşnică şi conştientă. pat cu o seceră ascu­ţită. Biblia nu ne învaţă nicăieri că morţii răi ar fi 14:18 Un alt înger dă semnalul să înceapă anihilaţi. Fumul chinului lor se suie înconti- secerişul. Acest înger are puterea asupra nuu, fără nici o uşurare, zi şi noapte. focului, care ar putea simboliza judecata ce 14:12 Va veni un timp când sfinţii vor fi va urma. chemaţi să îndure cu răbdare sălbăticia fiarei, să 14:19 Strugurii copţi sunt adunaţi şi a­run­ asculte de Dumnezeu, refuzând să se închine caţi în teascul cel mare al mâniei lui Dum­ unui om sau unui idol, ţinându-se strâns de nezeu. Călcarea în picioare a struguril­or, în mărturia lor cu privire la cre­dinţa în Isus. cadrul procesului iniţial al fabricării vi­nului, Pierzarea finală a celor răi (v. 9-11) are darul este prezentată aici ca o imagine în­truchipând de a-i încuraja pe credin­cioşi să îndure. judecata zdrobitoare care va veni. 14:13 Credincioşii care mor în timpul 14:20 Această călcare în picioare a strugu- acestei perioade nu vor fi văduviţi de bine­ rilor are loc afară din cetatea Ierusa­lim, poate cuvântările Împărăţiei de o mie de ani. Omul în Valea Iosafat. Măcelul va fi atât de mare, spune: „Binecuvântaţi sunt cei vii“. Dum­ne­zeu încât sângele se va scurge pe o distanţă de spune: „Binecuvântaţi sunt morţii care mor 290 kilometri şi se va ridica până la zăbalele în Domnul“. Şi „faptele lor le ur­mează“. Tot cailor. Adică sângele va străbate o distanţă ce este făcut pentru Cristos şi în Numele Lui, egală cu cea dintre Ieru­salim şi sudul spre folosul altora, va fi amplu răsplătit – fie- Edomului. care gest de omenie, fiecare dar jertfitor, rugă- 15:1 Un alt semn în cer are de a face cu ciune, lacrimă vărsată sau cuvânt de mărturie. şapte îngeri ce aduc şapte nenorociri, cele 14:14 Dacă comparăm acest pasaj cu cele din urmă, care, atunci când vor fi slobozi­te, de la Matei 13:39-43 şi 25:31-46, constatăm vor marca încheierea mâniei lui Dum­nezeu. că secerişul pământului are loc la a doua veni- De aici deducem că în acest punct ne aflăm re a Domnului nostru. Aici se afirmă că El spre sfârşitul Tribulaţiei. este cel care seceră. La Matei 13:39 îngerii 15:2 Ioan vede o mare ceată de oameni în sunt secerătorii. Ambele va­riante sunt adevăra- cer, stând pe o mare de sticlă amestec­ ată cu te: Cristos seceră prin intermediul înge­rilor. foc. El îi recunoaşte pe aceştia drept cei ce au Cristos este văzut aici coborând pe un nor refuzat să se închine fiarei sau icoanei sale. alb, având pe cap... o cunună de aur, iar în Negreşit ei au plătit cu moarte de martir acest mână o seceră ascuţită. refuz. 14:15 Un înger din templu Îi spune să 15:3, 4 Dar acum ei sunt în cer, cântând pună în lucru secera Sa, pentru că seceri­şul cântarea lui Moise... şi cântarea Mielului, pământului este copt. Nu trebuie să privim compusă exclusiv din citate din Vechiul aceste cuvinte ca pe un ordin, căci îngerii nu Testament. Ei aduc mărturie dreptăţii jude­ au dreptul să-I poruncească lui Dumne­zeu. căţilor lui Dumnezeu, în anticipaţie la ceea ce Mai degrabă, este o rugăminte sau un mesaj le va face El celor de pe pământ care i-au transmis Domnului Isus de către Dumnezeu ucis. Ei Îl laudă pe Dumnezeul Cel Atot­ Tatăl. puternic pentru lucrările şi căile Sale. În 14:16 Există două modalităţi de a înţel­ege context, asta înseamnă actele Sale de judecată, acest prim seceriş. Mai întâi, ar putea fi o deşi, desigur, s-ar putea aplica la toate lucrările imagine a strângerii credincioşilor din Marea şi căile Sale. Regele sfinţilor („King of saints“ Strâmtorare, pentru ca aceştia să intre în în ediţia NKJV, n.tr.) trebuie înlocuit cu Mileniu. Conform acestei păreri, ar coresp­unde Regele naţiunilor (tex­tul marginal NKJV).26

1194 Apocalipsa Cântarea lui Moise a celebrat răscum­ cuvine pentru faptele lor păcătoase. Căci ei au părarea de către Dumnezeu a poporului Său vărsat sânge din belşug. Acum ei sunt răsplă- din robia Egiptului. Cântarea Mielului cele- tiţi, dându-li-se să bea sânge, în loc de apă. brează izbăvirea finală de Satan şi de toţi Ei sunt vrednici de asta. duşmanii vieţii spirituale. Astfel, după cum 16:7 Altarul simbolizează, probabil, sufle- arată foarte pertinent A. T. Pierson, „Ele mar- tele sfinţilor martirizaţi (6:9). Ei au aşteptat chează cele două hotare ale istoriei îndelung şi cu răbdare ca prigonito­rii lor să fie Răscumpărării, între ele aflându-se toată istoria pedepsiţi. răscumpăraţilor lui Dumnezeu“.27 16:8, 9 A patra plagă îi face pe oameni să Judecăţile lui Dumnezeu pe pământ au sufere de arsura soarelui sau de radiaţii solare. demonstrat că Dumnezeu este un Dumnez­eu Dar nici asta nu-i face să se pocăias­că. Mai sfânt. Ele vor determina toate naţiunile să se degrabă, ei Îl blestemă pe Dumne­zeu pentru teamă, să-L slăvească şi să I se închi­ne Lui. că a trimis această căldură arzătoare asupra 15:5 După aceste lucruri Ioan vede tem- lor. plul cortului mărturiei din cer... deschis. Se 16:10, 11 Al cincilea înger îşi varsă plaga pare că aceasta este realitatea cerească pentru de întuneric peste împărăţia fiarei. Asta care templul pământesc a fost doar o copie adaugă la suferinţa oamenilor, pentru că ei nu sau un model (Ev. 9:23). Se referă în special se pot deplasa ca să găsească alinare de sufe­ la Locul Prea Sfânt. rinţele precedente. Dar inimil­e lor tot nu se 15:6 Ies şapte îngeri, îmbrăcaţi în in curat, înmoaie, ci devin şi mai înverşunaţi în ura lor strălucitor, încinşi împrejurul pieptu­lui cu brâie împotriva lui Dumne­zeu. de aur. Asta înseamnă că sunt dotaţi cu cele 16:12 Când este vărsat al şaptelea potir, necesare să execute judecata dreaptă, prin care apele Eufratului seacă, permiţând armatelor Dumnezeu va fi slăvit. Aceşti îngeri sunt pe din răsărit să mărşăluiască spre ţara Isra­elului. punctul de a elibera ultimele şapte plăgi. 16:13, 14 Ioan vede trei duhuri necu­rate, 15:7 Una din cele patru făpturi vii îi dă ca nişte broaşte... ieşind din gura ba­laurului... fiecărui înger un potir. Aceste potire conţin a fiarei... şi a prorocului min­cinos, aceştia judecăţile finale din cadrul Marii Strâmtorări, trei constituind trinitatea contrafăcută a Satanei. care îi vor afecta pe toţi duş­manii lui Acestea sunt duhuri demonice, făcând minuni Dumnezeu, nu doar pe o parte din ei. pentru a-i înşela pe dregătorii lumii şi a-i ade- 15:8 Faptul că nimeni nu poate intra în meni să se angajeze într-o bătălie culminantă templu până când se vor fi încheiat aceste în ziua Dumne­zeului Celui Atotputernic. şapte plăgi ar putea însemna că nici o mijloci- 16:15 La amintirea acelei bătălii, Domn­ul re preoţească nu mai poate întârzia acum des- intercalează aici o binecuvântare specia­lă adre- făşurarea mâniei lui Dumnezeu. sată sfinţilor din Marea Strâmtorare, celor care J. Judecăţile din cadrul celor şapte potire aşteaptă Întoarcerea Sa şi care s-au păstrat (cap. 16) curaţi de închinarea idolatră din vremea aceea. 16:1, 2 Un glas puternic din templu le El va veni pentru cei nemân­tuiţi ca un hoţ, pe ordonă celor şapte îngeri să meargă şi să neaşteptate, provocând mari pierderi. verse pe pământ cele şapte potire ale mâniei 16:16 Armatele lumii se vor aduna la lui Dumnezeu. Aceste judecăţi sunt similare locul care în evreieşte se numeşte Arma­ cu judecăţile trâmbiţelor prin natu­ra şi succe- ghedon (în textul marginal NKJV: Meghi­ siunea lor, dar sunt de o intensi­tate mai mare. do).28 Cei mai mulţi cred că este vorba de Primul potir provoacă bube rele şi dureroase câmpia Esdraelon, Meghido fiind situat în par- pe corpul celor care s-au închinat fiarei şi tea de sud. Se relatează că Napoleon a numit icoanei ei. acest loc arena lumii, adică locul ideal de 16:3 A doua plagă transformă marea în bătălie. sânge, ca cel al unui om mort, şi toată fauna 16:17 Faptul că acesta este ultimul potir al marină piere. judecăţii este indicat de anunţul celui de-al 16:4 Al treilea potir face ca toate iz­voarele şaptelea înger: „S-a sfârşit!“ Mânia lui de apă să se prefacă în sânge. Dumnezeu s-a consumat, atât cât priveşte 16:5, 6 În acest punct, îngerul apelor Marea Strâmtorare. apără caracterul just al judecăţilor lui Dum­ 16:18 Când este vărsat ultimul potir, se nezeu. Oamenii nu primesc decât ceea ce li se produc convulsii violente în natură: explozii, tunete, fulgere şi un cutremur de pământ de

Apocalipsa 1195 proporţii fără precedent. Ioan taina femeii şi a fiarei. Fiara pe care a 16:19 Cetatea mare a Babilonului, văzut-o Ioan era (imperiul roman a exis­tat în împărţită în trei părţi, bea cupa furiei lui trecut); ea nu mai este (s-a dest­rămat şi nu Dumnezeu. El nu a uitat idolatria, cruzimea şi mai există astăzi ca imperiu mondial); ea se haosul ei religios. În acelaşi timp, cetăţ­ile va ridica din Adânc (adică va reapa­re într-o naţiunilor sunt nivelate. formă deosebit de diabolic­ă); şi se va duce la 16:20 Toate insulele şi munţii dispar, în pierzare (va fi distru­să definitiv şi complet). timp ce pământul se clatină. Renaşterea imperiu­lui şi apari­ţia liderului său 16:21 Grindină mare de greutatea unui charismatic va determina lumea necredincio­ talant (45 de kilograme) bombardează pămân- şilor să se mire. tul, dar oamenii Îl hulesc pe Dum­nezeu, mai 17:9 Îngerul a văzut că asta reclamă o degrabă decât să se pocăiască. minte care are înţelepciune. Cele şapte cape- K. Căderea Babilonului celui mare te sunt şapte munţi pe care stă feme­ia. O (cap. 17, 18) interpretare tradiţională este că prostit­uata îşi 17:1, 2 Unul din cei şapte îngeri îl invită are sediul la Roma, care este zidită pe şapte pe Ioan să asiste la judecata prosti­tuatei coline. celei mari. Este marele sistem reli­gios şi 17:10 Unii comentatori explică aceşti şapte comercial ce-şi are sediul la Roma. Mulţi cred regi ca fiind şapte forme ale guvern­ului roman; că acest capitol, 17, descrie Babilonul religios, alţii îi explică drept şapte împăraţi literali. Alţii iar capitolul 18 aspectul comercial. În Babilonul spun că regii reprezin­tă marile puteri mondiale: religios sunt cuprin­se: creştinătatea apostată, Egiptul, Asiria, Babilonul, Persia, Grecia, Roma atât protestantă, cât şi catolică. Probabil că şi viitorul imperiu roman, renăscut. reprezintă biseric­a ecumenică. Observaţi descri- 17:11 Al optulea rege a fost identificat erea: Prostit­uata şade pe multe ape, contro- îndeobşte cu şeful imperiului reînviat al impe- lând marile regiuni ale lumii Neamurilor. riului roman şi ca Anticrist. Dar sensul exact Regii pământ­ului au curvit cu ea. Ea i-a al acestei profeţii s-ar putea să nu fie desluşit sedus pe liderii politici cu compromisurile şi cu claritate, decât atunci când se va împlini intrigile ei. Locuitorii pământului s-au îmbă- profeţia. tat de vinul desfrânării ei. Mulţimi uriaşe au 17:12 Cele zece coarne ar putea simbo­liza intrat sub influenţa ei rea şi au fost reduse la regi viitori, care vor sluji sub domnia fiarei o stare de cumplită nenorocire. romane. Ei vor domni timp de o oră, adică 17:3 Biserica apostată este văzută stând pe foarte scurt timp (vezi v. 10b). o fiară stacojie. Am observat deja în capitolul 17:13 Cei zece regi cedează unanim pute- 13 că această fiară este imperiul roman renăs- rea şi autoritatea lor fiarei romane. Cu alte cut (şi uneori capul acelui imperiu). Fiara este cuvinte, zece ţări (sau guverne) îi predau suve- plină de nume de hulă şi are şapte capete şi ranitatea naţională. şapte coarne. 17:14 Acest imperiu format din zece împă- 17:4 O vreme, biserica falsă pare să răţii porneşte război împotriva Domnu­lui Isus do­mine imperiul. Ea tronează plină de pompă, când va reveni El pe pământ la sfârşitul Marii purtând simbolurile vastelor sale bogăţii şi eta- Strâmtorări. Dar ei vor avea parte de o mare lând o cupă de aur plină de idolatria şi imora- înfrângere pe acest câmp de luptă, ca la litatea ei. Waterloo. Deşi El este Mie­lul, El mai este şi 17:5 Un nume de taină se află scris pe Domnul domnilor şi Regele regilor. Urmaşii fruntea ei: Babilonul Cel mare, mama pros­ Lui sunt numiţi: aleşi şi credincioşi. tituatelor şi a urâciunilor pământu­lui. Este 17:15 Îngerul explică în continuare că biserica ce a vărsat sângele marti­rilor creştini apele din versetul 1 sunt popoare, mul­ţimi, în decursul veacurilor, continu­ând să facă acest naţiuni şi limbi. Prostituata şade pe ape în lucru. Ea s-a îmbătat de sângele lor. sensul că domină mari segmente ale populaţiei 17:6 Aidoma altora, Ioan s-a minunat lumii. când a văzut femeia, îmbătată de sângele 17:16 Se pare că imperiul roman renăs­cut sfinţilor. Asta se referă la sfinţii din toate se va lăsa controlat sau cel puţin influ­enţat de erele istoriei bisericii, dar în special la marti- biserica prostituatei, pentru o vre­me. Apoi însă rii lui Isus din timpul Marii Strâmto­rări. se va dezbăra de acest jug intolerabil, strivind- 17:7, 8 Îngerul se oferă să-i explice lui o. Urâta prostituată este despuiată, mistuită şi arsă de fiara pe care şedea ea.

1196 Apocalipsa 17:17 Dumnezeu stă în spatele tuturor în principal pentru că li s-a dus spe­ranţa unui acestor evenimente. El este Cel care face să se câştig. Nimeni nu le mai cum­pără marfa. unească regatele sub domnia fiarei roma­ne şi Lista produselor cu care făcea negoţ apoi să se întoarcă împotriva prostitua­tei. Toate Bab­ilonul pare să cuprindă întregul comerţ se desfăşoară pentru a se împlini pla­nul Său mon­dial: metale preţioase, bijuterii, ţesături, suveran. lemn, fildeş, marmură, mirodenii, parfu­muri, 17:18 Cetatea cea mare este Babilonul tai- vinuri, untdelemn, cereale, bovine, că­ruţe şi nic, stăpânind peste regii pământului. Dar, trupurile şi sufletele oamenilor. At­ât biserica cum am văzut, femeia îşi are sediul la Roma. apostată, cât şi lumea afaceril­or sunt vinovate 18:1 Capitolul 18 este alcătuit, în princi­pal, de traficul cu suflete o­meneşti, biserica, de dintr-un marş funebru, celebrând căder­ea vânzarea de indul­genţe, etc., iar lumea afaceri- Babilonului. Cum am arătat, asta se referă la lor, de exploa­tare. biserica prostituată, care nu este doar un vast 18:14 Oamenii de afaceri, adresându-se sistem religios, ci, poate şi cel mai mare aşe- sistemului care a căzut, deplâng dispariţia spe- zământ comercial din lume. Se pare că el ranţelor lor de îmbogăţire şi a tuturor bogăţii- controlează piaţa lumii. lor şi splendorilor care au pierit atât de fulge- Când un alt înger cu mare autoritate rător şi definitiv. coboară din cer pentru a aduce vestea, e ca şi 18:15, 16 Asemenea regilor, negusto­rii... când s-ar aprinde luminile. Slava lui iluminea- stau înmărmuriţi, plângând şi jelind faptul că ză pământul. asemenea profituri s-au dus într-o singură oră. 18:2 Babilonul cel mare a căzut, iar ruine- Ei îşi aduc aminte de fostul lux al ora­şului, le sale au devenit un locaş al demonil­or, o cum erau îmbrăcaţi oamenii în haine frumoa- închisoare a oricărui duh necurat, o închi- se, împodobiţi cu bijuterii. soare a oricărei păsări necurate. 18:17, 18 Acum, dintr-o dată s-a ales pra- 18:3 Motivaţia căderii ei este corupţia ful de toată această opulenţă, la ori­zont prefi- nespus de mare pe care a practicat-o cu naţiu­ gurându-se spectrul unei mari depre­siuni. Cei nile şi negustorii ei. Ea a îmbătat toate naţiu­ angajaţi în comerţ maritim stau la depărtare şi nile cu desfrâul ei pătimaş. strigă: „Cu ce s-ar fi putut asemăna această 18:4 Un alt glas din cer îi avertizează pe mare cetate?“ oamenii lui Dumnezeu să iasă din siste­mul 18:19 Ei îşi aruncă ţărână pe cap, plân­gând sortit pierzării în ajunul distrugerii sale. Orice şi bocind pentru cetatea care îmbogă­ţise lumea relaţii cu ea ar atrage participarea la plăgile de industriei maritime, pentru ca apoi să fie rui- care va avea ea parte. nată într-o singură oră. 18:5, 6 Păcatele ei s-au suit până la cer şi 18:20 Dar, în timp ce pe pământ se varsă Dumnezeu Şi-a adus aminte de nele­giuirile toate aceste lacrimi nelegiuite, în cer e mare ei, asupra cărora Îşi revarsă acum indignarea. bucurie. În sfârşit Dumnezeu a făcut dreptate Ea va primi de două ori cât faptele ei rele, nu sfinţilor Săi, apostolilor şi profeţilor Săi (textul din partea copiilor lui Dumnezeu, ci a îngeru- marginal NKJV: „i-a răzbunat“). El a judecat lui care este instru­mentul răzbunării Sale. Babilonul pentru modul în care i-a tratat pe 18:7 Chinul şi întristarea ei vor fi pro­ copiii Săi. porţionale cu stilul ei luxos de viaţă şi gran­ 18:21 Un înger puternic aruncă o piatră domania ei. Ea se consideră regină, tronând ca o mare piatră de moară... în mare – ima- peste toate, la adăpost de întrista­re. gine plastică a pierzării finale a Babilonului. 18:8 Judecata ei va veni într-o singură zi 18:22 Sunetul fostelor sale activităţi, pe şi va presupune moartea şi jalea şi foametea. planul muzicii, al industriei manufacturiere sau Domnul Dumnezeu cel Atotput­ernic este Cel al morăritului, a fost pe veci redus la tăcere. care o va pedepsi cu foc. 18:23 Toate luminile sunt stinse şi nu se 18:9, 10 Regii pământului... o vor plânge, va mai manifesta niciodată bucuria vreunei când vor vedea fumul arderii fostei lor aman- nunţi. De ce? Pentru că liderii Babilonului au te. Dar jalea lor nu este altruistă, ci ei plâng înşelat toate naţiunile cu vrăjitoria lor. pentru că au pierdut plăcerile şi luxul de care 18:24 Ea s-a făcut vinovată de sângele beneficiau. Stând departe, ei se miră de pro- sfinţilor lui Dumnezeu, al tuturor credin­ funzimea chinului ei şi de ca­racterul năprasnic cioşilor care au fost ucişi pentru credinţa lor. al sfârşitului ei. Acum şi ei i se dă cu vârf şi îndesat ceea ce 18:11-13 Negustorii pământului o plâng i se cuvine.

Apocalipsa 1197 L. Venirea lui Cristos şi Împărăţia Dumnezeu Fiul, despre care aducea el mărtu- Sa de o mie de ani (19:1-20:9) rie. 19:1 După aceste lucruri Ioan aude o 19:11 În fine, am ajuns la evenimentul mare mulţime în cer, lăudându-L pe Dom­nul spre care converg toate în această carte: glo- pentru dreapta pedepsire de către El a marii rioasa venire a lui Cristos pe pământ, ca să-Şi prostituate. Cântarea Îl preamăreşte ca Domnul înfrângă vrăjmaşii şi să-Şi inaugureze împ­ă­ Dumnezeul nostru, căruia Îi aparţin mântui- răţia. Ceea ce avem aici nu este Răpi­rea bise- rea, gloria, onoarea şi puterea. ricii, deoarece acolo, în cadrul acelui eveni- 19:2 Cântarea arată că a fost drept s-o ment, Cristos vine în văzduh pentru sfinţii distrugă pe marea prostituată, fiind în acord Săi. Aici El vine însă pe pământ, cu sfinţii cu atributele Sale de adevăr şi neprih­ănire ca Săi. s-o pedepsească pentru curvia ei şi pentru Observaţi modul în care este prezentat faptul că i-a ucis cu sânge rece pe robii Săi. Domnul: El stă pe un cal alb. Aici este evi- 19:3 Fumul necontenit care se ridică din dent vorba de un cal de război, deoarece El rugul ei evocă un al doilea „Aleluia!“ vine să-Şi cucerească vrăjmaşii. Numele Lui 19:4 Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi este „Cel Credincios“ şi „Cel Adevă­rat“. El cele patru făpturi vii îşi unesc glasul cu acest este credincios făgăduinţelor Sale şi adevărat puternic „Amin!“, zicând din toată inima: caracterului Său. El judecă şi Se luptă cu „Aleluia!“ dreptate. El nu poate domni decât peste o 19:5 Din tron răsună un glas care îi chea- împărăţie în care oamenii sunt dispuşi să tră­ mă pe robii lui Dumnezeu să se alătu­re, prea- iască sub domnia dreptăţii (a neprihănirii), mărindu-L pe Domnul pentru că a distrus ceea ce înseamnă că, mai întâi, El trebuie să monstruosul Babilon. elimine toate lucrurile ofensatoare. 19:6 În acest punct izbucneşte în cer o altă 19:12 Ochii Lui sunt ca para focului, cântare „ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul sugerând forţa de pătrundere a judecăţii Sale. unor tunete puternice...“ Un vibrant „Alilu­ia“ El poate depista orice răzvrătire şi necredinţă. se înalţă de pe buzele celor care celeb­rează Pe capul Lui sunt multe dia­deme. Alţii poartă domnia Domnului Dumnezeu Atot­pu­ternic! cununa biruinţei, dar numai despre Domnul 19:7, 8 Marea Strâmtorare a trecut de- Isus se spune că poartă diadema regalităţii. El acum. Babilon a fost judecată. Acum a venit are scris un nume pe care nu-l cunoaşte nunta Mielului. Biserica, soţia lui Cristos, s-a nimeni decât numai El singur. În legătură cu gătit pentru această ocazie unică, de nespusă Persoana lui Cristos, există taine pe care nici o înălţare sufletească. Ea este împodobită cu in fiinţă creată nu va fi vreodată în stare să le subţire, curat şi stră­lucitor, care, conform expli- pă­trundă. caţiei, reprezintă faptele neprihănite ale sfinţi- 19:13 El este îmbrăcat cu o haină muiată lor.29 în sânge, nu în sângele vărsat pe crucea de la 19:9 Un înger îl îndrumă pe Ioan să scrie Calvar, ci sângele vrăjmaşilor Săi pe care îi o benedicţie pentru toţi cei ce sunt chemaţi la calcă în picioare în teascul mâniei lui ospăţul nunţii Mielului. Biseri­ca este Mireasa Dumnezeu. Lui I se spune pe Numele Lui: cerească; invitaţii: restul răscum­păraţilor. „Cuvântul lui Dumnezeu“. Un cuvânt este Îngerul întăreşte importanţa binec­uvântării, un mijloc de exprimare a gândului. În Cristos, insistând că ea reprezintă adevă­ratele cuvinte Dumnezeu S-a expri­mat plenar omului. ale lui Dumnezeu. 19:14 El este însoţit de oştile cerului, care 19:10 Ioan cade la picioarele îngerului, sunt îmbrăcate în in subţire şi călăresc pe cai într-un act de închinare, dar i se interzice să albi. Aceste oşti sunt, evident, alcă­tuite din facă acest lucru. Numai lui Dumnezeu avem sfinţi, dar să remarcăm că nu li se cere să voie să ne închinăm. Îngerul este rob împreu- lupte. Domnul Isus Îşi învinge vrăjmaşii fără nă cu Ioan şi cu toţi cei ce susţin mărturia nici un ajutor din partea nimănui. lui Isus. Apoi îngerul adaugă: „Căci mărtu- 19:15 Din gura Lui iese o sabie ascu­ţită ria lui Isus este duhul profe­ţiei“. Asta înseam- cu care loveşte naţiunile. El vine să dom- nă că adevăratul scop al profeţiei este de a nească peste ele cu un toiag de fier şi să calce aduce mărturie Persoanei şi lucrării lui Isus. în picioare teascul vinului mâniei aprinse a „Profeţia“, spune C. C. Ryrie, „are me­nirea să lui Dumnezeu Cel Atotputer­nic. desfăşoare farmecul şi frumuseţea lui Isus“.30 19:16 Pe roba Sa şi pe coapsa Sa este Îngerul a vrut ca oamenii să se închine lui scris:

1198 Apocalipsa REGE ALE REGILOR ŞI referă la necredincioşii din toate veacurile care DOMN AL DOMNILOR vor fi înviaţi la sfârşitul Mileniului, pentru a Isus al nostru este Dregătorul Suprem; toţi sta la Judecata Marelui Tron Alb. ceilalţi trebuie să se supună domniei Sale. Afirmaţia Aceasta este prima înviere ne 19:17, 18 Ospăţul cel mare al lui Dumn­ ezeu readuce la versetul 4. Prima învi­ere nu este (textul marginal al NKJV) este distrug­er­ea restu- un eveniment unic, ci descrie învierea celor lui duşmanilor lui Dumne­zeu înainte de inaugu- neprihăniţi în diverse tim­puri. Include învierea rarea împărăţiei. La ospăţ sunt invitaţi să partici- lui Cristos (1 Cor. 15:23), învierea celor care pe vulturii! Ei se vor hrăni cu hoiturile celor sunt ai lui Cristos, când va veni El să-Şi ucişi de Domnul – oameni din toate categoriile ră­pească biserica (1 Tes. 4:13-18), înv­ ierea sociale, mici şi mari. celor doi martori, ale căror trupuri neînsu­fleţite 19:19, 20 Într-o tentativă disperată de a-L vor zăcea pe stradă (Ap. 11:11) şi învierea împiedica pe Cristos să preia guverna­rea (Ps. sfinţilor din timpul Tribulaţiei, care sunt 2), fiara se aliază cu armatele lumii ca să descrişi aici (vezi şi Dan. 12:2a). Cu alte facă război împotriva Domnul­ui şi împotriva cuvinte, prima înviere include învierea lui oştirii Lui. Dar încercarea e zadarnică! Atât Cristos şi a tuturor credincioşi­lor adevăraţi, fiara, cât şi prorocul min­cinos sunt prinşi şi deşi ei sunt înviaţi în puncte diferite de timp. aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu Învierea aceasta are loc în mai multe etape. pucioasă. 20:6 Cei care participă la prima înviere 19:21 Ceilalţi rebeli sunt omorâţi cu sabia sunt binecuvântaţi pentru că nu vor mai fi Domnului, trupurile lor constituind o hrană incluşi în a doua moarte, când toţi necre­ îmbelşugată pentru vulturi. Sabia este o aluz­ie dincioşii vor fi aruncaţi în iazul de foc (v. 14). la Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Ef. 6:17; 2 Credincioşii adevăraţi vor fi preoţi ai lui Tes. 2:8; Ev. 4:12; Ap. 1:16; 2:12, 16). Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni cu El Cu asta am ajuns la sfârşitul Marii o mie de ani. Tribulaţii. 20:7, 8 Când se vor împlini cei o mie de 20:1 Înainte de a începe Mileniul, Sata­n ani, Satan va fi dezlegat din închisoa­rea lui şi trebuie legat. Pentru a realiza acest lucru, se va ieşi în cele patru colţuri ale pământului... coboară un înger din cer cu cheia abisului şi să înşele naţiunile care sunt ostile lui Cristos, cu un lanţ uriaş în mână. numite aici Gog şi Ma­gog. Această referire la Într-o anumită privinţă, Domnul nostru L-a Gog şi Magog nu trebuie confundată cu cea legat pe Satan când a venit pe pământ (Mat. similară de la Ezechiel 38 şi 39. Acolo Magog 12:29), iar aceasta este o altă etapă din legarea este o ţară întinsă situată la nord de Israel, al Satanei de către El. cărei dregător este Gog. Aici sintagma se refe- 20:2 Îngerul l-a prins pe Satan şi l-a legat ră la naţiunile lumii în general. La Ezechiel pentru o mie de ani. Ioan enumeră patru cadrul este premilenist, pe când aici este post- nume ale ispititorului: balaurul, şarpele, milenist. Diavolul (acuzatorul) şi Satan (potrivnicul). 20:9 După ce-şi recrutează o armată de 20:3 În timpul Mileniului, arhivrăjmaş­ul rebeli nelegiuiţi, diavolul porneşte în fruntea este închis în Adânc. Iar Adâncul (sau abisul) lor spre Ierusalim, cetatea preaiubită. Dar de este sigilat, ca Satan să nu poată ieşi să mai la Dumnezeu din cer se coboară un foc, care înşele naţiunile. Spre sfârşitul Domn­iei lui îi mistuie trupele. Cristos, el va fi eliberat în vederea ultimei M. J udecarea lui Satan şi a tuturor necre­ rebeliuni, de scurtă durată (v. 7-10). 20:4 Ioan vede acum oameni întronaţi în dincioşilor (20:10-15) cer, având autoritatea de a stăpâni. Aceş­tia 20:10 Diavolul însuşi este aruncat în iazul sunt sfinţii din Epoca Bisericii, care vor domni de foc, alăturându-se fiarei şi proro­cului min- cu Cristos ca Mireasă a Lui. Ioan mai vede o cinos. ceată de martiri, care au refuzat să primească Poare părea surprinzător faptul că Satan va semnul fiarei. Aceştia sunt, evident, sfinţii reuşi să adune o armată de necredincioşi la care au murit pentru credinţa lor. Ambele cete sfârş­itul Mileniului. Dar nu trebuie să uităm vor domni cu Cristos în timpul epocii de aur, că toţi copiii născuţi în timpul Domniei lui a păcii şi prosperităţii. Cristos se vor naşte în păcat şi vor avea nevo- 20:5 Prima parte a versetului 5 trebuie ie să fie mântuiţi. Nu toţi Îl vor accep­ta ca înţeleasă ca o paranteză. Restul morţil­or se Rege de drept şi aceştia se vor îm­prăştia pe

Apocalipsa 1199 tot pământul, încercând să se îndepărteze cât în Paradis (Luca 23:43), pe care Pavel îl echi- mai mult de Ierusalim. valează cu al treilea cer (2 Cor. 12:2, 4), Observaţi că fiara şi prorocul mincinos locuinţa lui Dumnezeu. La Fapte 2:27 starea sunt încă în iad după o mie de ani. Asta infir- fără trup a Domnului este numi­tă Hades. mă doctrina anihilării, după cum o infirmă şi Dumnezeu nu I-a lăsat sufletul în Hades, ci afirmaţia: Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii l-a îmbrăcat cu un trup proslăvit. vecilor. Iadul este închisoarea finală a celor răi. 20:11 În continuare ni se prezintă jude­cata Este totuna cu iazul de foc, Gheena şi moar- de la marele tron alb. Este mare datorită tea a doua. chestiunilor pe care le angajează şi alb datori- 20:15 Factorul decisiv la această judeca­tă tă perfecţiunii şi purităţii hotărâri­lor pronunţate. este dacă numele cuiva este scris în Cartea Domnul Isus stă în postura de Judecător (Ioan Vieţii. De fapt, dacă numele cuiva ar fi fost 5:22, 27). Sintagma: de a cărui faţă au fugit înscris în acea carte, acea persoa­nă ar fi avut pământul şi cerul indică faptul că această deja parte de prima înviere. Prin urmare, ver- judecată are loc în veşnicie, după distrugerea setul acesta se aplică numai la cei care stau în actualei creaţii (2 Pet. 3:10). faţa Marelui Tron Alb. 20:12 Morţii, mici şi mari stau înaint­ea N. Cerul nou şi pământul nou (21:1–22:5) lui Dumnezeu. Aceştia sunt necredin­cioşii din 21:1 Se ridică în acest punct întrebarea toate veacurile. Se deschid două seturi de dacă capitolele 21 şi 22 se ocupă doar de sta- cărţi. Cartea vieţii cuprinde numele tuturor rea eternă sau dacă alternează între Mileniu şi celor care au fost răscumpă­raţi prin sângele starea eternă. Întrucât Mileniul şi eternitatea scump al lui Cristos. Celel­alte cărţi conţin o sunt, în multe privinţe, similare, nu e de mira- consemnare amănunţită a faptelor celor re dacă uneori ele par să se contopească în nemântuiţi. Nici unul din cei ce se înfăţişează scrierile apostolului Ioan. la această judecată nu este înregistrat în car- Aici starea eternă se numeşte un cer nou şi tea vieţii. Faptul că numele nu-i figurează în un pământ nou. Acestea nu trebuie confunda- această carte îl condamnă, dar răbojul fapte- te cu noul cer şi noul pământ descrise la Isaia lor sale rele stabileşte gradul sau gravitatea 65:17-25. Acolo se are în vedere Mileniul, pedepsei sale. pentru că păcatul şi moar­tea sunt încă prezen- 20:13 Marea va preda trupurile celor care te. Dar acestea vor fi excluse definitiv din au fost îngropaţi în ea. Mormintele, reprezenta- starea eternă. te aici de Moarte, vor preda trupurile tutur­or 21:2 Ioan vede cetatea sfântă, Noul celor nemântuiţi care au fost îngropaţi. Hades Ierusalim, coborându-se din cer, gătită ca o va preda sufletele tuturor celor care au murit mireasă împodobită pentru soţul ei. Faptul în necredinţă. Trupurile vor fi unite cu suflete- că nu se afirmă nicăieri că debarcă pe pământ le, pentru a se înfăţişa înaintea Jude­cătorului. i-a condus pe unii să creadă că cetatea ar După cum vor fi diverse grade de răs­plată pluti în aer deasupra noului pământ. Faptul că în cer, tot aşa vor fi grade de pedeaps­ă în iad. numele seminţiilor lui Israel sunt inscripţionate Criteriul îl vor constitui faptele lor. pe porţi arată că Israelul răscumpărat va avea 20:14 Când citim că Moartea şi Hades acces în cetate, chiar dacă membrii săi nu fac sunt aruncate în iazul de foc, asta înseam­nă parte din biserica propriu-zisă. Distincţia dintre persoana integrală a omului: duh, suflet şi biser­ică (Mireasa, Soţia Mielului, v. 9), Israel trup. Textul explică faptul că aceasta este (v. 12) şi naţiunile („Neamurile“) (v. 24) se moartea a doua, iar textul marginal al ediţiei respectă pe tot parcursul. NKJV adaugă: iazul de foc. 21:3 Ioan aude din cer anunţul că cor­tul Există o deosebire între Hades şi iad. lui Dumnezeu este cu oamenii şi că El va Pentru cei neconvertiţi care au murit, Hades locui cu ei. Ca popor al Lui, ei se vor bucura este starea dezmembrată a pedepsei con­ştiente. de comuniune mai intimă cu El decât au visat Este un fel de ţarc preliminar, o stare interme- vreodată. Dumnezeu Însuşi va fi cu ei şi va fi diară în care ei aşteaptă Jude­cata de la Marele Dumnezeul lor în cadrul unei relaţii mai Tron Alb. apropiate şi mai scumpe. Pentru credincioşii care au murit, Hades 21:4, 5 Sintagma: „Dumnezeu va şterge este o stare de binecuvântare în cer, când sunt orice lacrimă din ochii lor“ nu înseamnă că despărţiţi de trup, aşteptând învierea şi proslă- vor fi lacrimi în cer. Este o exprimare poetică virea trupului. Când Isus a murit, El S-a dus